Doctrinele partidelor politice

INSTITUTUL SOCIAL ROMAN ,143.131tniAlim...s.IIMfolassa:.....111.stalmenuaarclan

DOCTRINELE PARTIDELOR

POLITICE

CV1,TVR A NATIONALA

111.4,11..naggriazial

, www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE D. GUST! / N. IORGA / C. RADULESCU-MOTRU

V. MADGEARU / G. TASCA I. G. DUCA AL. MARGHILOMAN / S. VOINEA M. MANOILESCU / I. RADUCANU N. IONESCU / N. PETRESCU / I. N. ANGHELESCU A. TEODORESCU / G. KISS / H. 0. ROTH

M. POPOVICI / I. MOSCOVICI / M. DJUVARA

19 PRELEGERI PUBLICE OR 0 A NIZ A TE D E

INSTITUTUL SOCIAL ROMAN www.dacoromanica.ro

PAR

CVLTVR A

NATIONALA

BUCUREST I

www.dacoromanica.ro

CUPRINSUL Pag.

PARTIDUL POLITIC de D. GUSTI, profesor universitar, membru al Academiei Romäne DOCTRINA NATI6NALISTA de N. IORGA, lirofesor universitar, membru al Academiei Romane CONCEPTIA CONSERVATOgRE SI PROGRESUL de C. RADULESCU-MOTRU, pi of. universitar, membru al Academiei &mane DOCTRINA TARANISTA de VIRGIL MADGEARU, profesor la Academia de Ina lte Studii Comerciale i Industriale LIBERKLISMUL ECONOMIC de G. TAXA, profesor universitar.. DOCTRINA LIBERALA de 1. G. DUCA, ministru al afacerior straine DOCTRINA CONSERVATOARE de AL. MARGHILOMAN, lost presedinte al Consiliului de Ministri SOCIALISMUL MARXIST SI EVOLUTIA SOCIALA de ,FERBAN VOINEA, publicist lvEOLIBERALISMUL de M. MANOILESCU, lost diiector general al industriei marl i comisar general al expozitiei-targ de mostre f OCIALISMUL DE STAT de I. RADUCANU, profesor la Academia de Inalte Studii Comerciale i Industriale INDICALISMUL de N. IONESCU, conferentiar la Un;versitatea . . . . . . . . din Bucuresti .

.

.....

..... .

.

1

31

47 65

89 103 111

119 141

163 173

LNARHISMUL de N. PETRESCU, conferenciar la Univasitatea

. 187 din Bucuresti pLIDARISMUL SOCIAL-ECONOMIC de I. N. ANGH.ELESCU, profesor la."-Acadeinia de Inalte Studit Comerciale i Industriale 201 .OLIDARISMUI. JURIDIC de ANIBAL TEODORESCU, profesor 218 universitar

1DEOLOGIA SI TEDINTELE POLITICE ALE MINORITATII MAGHIARE de GEZA KISS, fost rector al Universiatii din 227

Debretin

IDEOLOGIA SI TENDINTELE POLITICE ALE MINORITATII

IcrERMANE de HANS OTTO ROTH, presedintele partidului sas 239 SOLIDARISMUL POLITIC de M. POPOVICI; fost ministru . . . 251

EVOLInIE SI REVOLUTIE de M. DJUVARA, deputat

.

.

.

.

267

LUPTA DE CLASA SI TRANSFORMAREA SOCIALA. de I. MOSCOVICI, publicist

www.dacoromanica.ro

281

PAR TIDUL POLITIC DIMITRIE GUS TI

SOCIOLOGIA UNUI SISTEM AL PARTIDULUI POLITIC INSTITUTin Social Roman a luat initiativa organizarii a 21 prelegeri publice asupra doctrinelor politice. Anul trecut, dupa cum poate va este cunoscut, din initiativa aceluias Institut s'au tinut 23 de prelegeri publice asupra Nouei Constitufii a Romatiei, aparute apoi, sub acest tidu, in volum. Exista un conex foarte strans intre prelegerile de acest an si cele de anultrecut. Regimul constitutional din toate tarile, si oricare ar fi el, e totdeauna modi-

ficat si transformat de activitatea unor anumite grupari extralegale, care se numesc' particle politice, iar institutiile politice se formeaza, reformeaza si defor-

meaza inteo atmosfera alcatuita de anumite doctrine si credinte politice. Asa incat partidele si doctrinele politice la un loc formeaza o forta motrice socialii, o «causa movens» a oricarui regim constitutional. Ca sa intrebuintez o comparatie, as puteà spune ca ceeace este vaporul pentru o masina, este partidul politic si. doctrina politic& pentru masina constitutionalà. Ori, pentru a apela la o alta comparatie, intocmai cum nervii motori fac sa se miste muschii si prin ei sche-

letul uman, tot asa partidele politice si doctrinele politice imprima anumite directive unui regim constitutional. Iatä deci intima continuitate a ciclului de prelegeri de acum cu cel precedent, studiul partidului politic si al doctiinelor politice formand un necesar compliment cercetarii Constitutiei. Dar poate ca unul ori altul dintre d-voastra se intreaba nedumerit, ce urmareste Institutul Social prm aceste cursuri? SA clarificam atunci, dela inceput, rostul lor. Aceste prelegeri ar putea sa parA la noi o mutate; in alte parti astfel de manifestari au intrat de mult in obisnuinta publica. Cateva zile numai aupa ..dezastrul militar dela 1871, in Franta, Boutniy, un mare constitutionalist francez,

a luat o initiativa indrasneata pe vremuri, de a intemeia un institu6 consacrat numai si numai cercetarii politice active. Este vorba de faimoasa si cunoscuta «Ecole libre des sciences politiques». Toti conducatorii politici si culturali ai Frantei au apartinut acestui Institut, fie ca profesori, ori ea elevi. *i, dacA se poate vorbi, si se vorbeste en drept cuvant, de marele succes politic al Frantei in data dupa, 1871, si de regenerarea repede a ei, aceasta se datoreste in buna, parte pleiadei de oameni politici si cliplomati si pletorii de publicisti si scriitori, pe cari i-a creat aceasta scoala. La «Ecole libre des sciences politiques» s'au o daugat mai tarzin cu deplin succes «College libre des sciences sociales» si «Ecole des Hautes etudes sociales».

Imitand Franta, dupa catastrofa militara germana, cel dintai lucru la care s'au gandit conducatorii culturali si politici ai Germaniei contimporane a fost

sa infiinteze, dupa modelul francez, o universitate pentru studiul politic Ilochschule für Politik). Ne marginim la aceste clod, pilde pline de invataminte. Cand vedem ca preocuparea de cApetenie a popearelor, ce au trecut si tree pin cumplita criza a existentei lor, consta in raspandirea culturii serioase politice isi formarea de conducatori, trebuie sa ne intrebam: ce se face la noi ?

www.dacoromanica.ro

2

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

Raspunsul este simplu. Cultura politick nu se da la noi nicieri, nici la Universitate, nici in Mara de ea. ad fim bine intelesi, nu poate fi vorba de a forma oameni de Stat providentiali, dci, este bine stint, geniul politic nu se produce dupa dorinta, ci se naste nascitur, non fit. Natura din nenorocire este zgarcita cu pro ducerea unor astfel de exemplare rare. Se stie insa tot atat de bine, ca cel mai talentat om politic nu poate improviza solujii mari, caci toate darurile naturale i empirismul afacerilor publice, Park' cultura politick, nu sunt suficiente pentru a forma pe marele om de Stat modern Dar abstractie facand de aceste consideratii, aici este vorba numai de a avea in jurul oamenilor de Stat superiori si en practica, politick un grup util de colabontori, anume pe intermediarii i directorii de opinie

publid. In marea armatti cetateneasd nu avem nimic intre general si soldat, putini ofiteri si mai putini subofiteri acestia trebuie formati pentru a umplea golul.

Institutul Social Roman nu poate vea indrasneala s creadO c va putea suplini aceste lipsuri i satisface aceste necesitati; el îi propune un scop mai modest, sa devina un stimulent de gandire politici, sa, trezeasca interesul politic, sã reactioneze, rog s mi se scuze expresia, impotriva inertiei i lenei de a gandi in materie politick si sociala. Institutul urmareste s scoatO pe cetatean din valmasagul de cliee, figuri retorice i frazeologie indolenta, in care traeste si este innecat, i care-i fac bagajul lui umal de gandire, sa-1 ridice din empirismul sOrac, pe care-I ofera cronica 2:ilnica a locurilor comune si a faptelor meschine.

Dad am avea curiozitatea si am fi indiscreti st intrebam pe unii din oamenii politici, pentru ce apartM unui anumit partid si nu altuia, i-am vedea desigur Jenati sä ne dea un raspuns sigur. Din aceste consideratii a iesit ideea prelegerilor noastre, pe care le-am

injghebat anul trecut, le-am organizat anul acesta i speram ca, le vom face si in viitor ; prelegeri, care, imbratisand nit acelas complex de probleme, I ormeaza un tot complet asupra unei chestiuni; sunt actuale i contimporane, prin subiectul lor ; orifice prin metoda lor, fiecare din ciolul de prelegeri fiind complimentul critic al unei alteia; i, insfarsit, accesibile tuturor. 2.

Dar s'ar putea intampla ca unii din d-voastrO s aiba ind o nedumerire. Acum vorbesc pro domo. Faptul c cineva, care nu face parte dinteun partid politic, cum este calul meu, intentioneazO s vorbeascá despre partidul politic, ar putea provoca unui criticist sever un suras de simpaticA compOtimire. Acest suras n'ar aveh insa, cred, nicio justificare. Cäci altfel ar fi s credem ci cineva, care n'a facut cel putin o revolutie, n'are dreptul sh" scrie despre revolucie ; ori ek cineva care nu este gradmar nii poate sa fie botanist ; ofi ck cineva trebuie sa, fie virtuos violonist ca s trateze despre fizica i fiziologia sunetelor. Deosebirea intre teorie i practica, intre cineva, de pilda, care nu face parte dintr'un partid politic si totus vorbeste despre partide politice, i intre un om politic, nu

este asa de mare cum s'ar Ora, la prima vedere. Teoria i practica nu sunt

lueruri care se exclud: teoria este totdeauna o practid virtuaM, pe cand practica

www.dacoromanica.ro

DIMITRIE GUSTI: PARTIDUL POLITIC

3

este totdeauna o teorie latenta. Politica in mama lui Pericles a fost arta, pe and in mana hi Aristoteles a fost stiintä. Evident ca' nu e vorba de a face stiinta politic normativa, adica politica aceea care sa formuleze norme, si sa spunk: uite, tu, om de Stat, asa trebuie si lucrezi in toate situatiile sau in anumite situatii date. Aceasta nu se poate. As vreti s cunosc omul de stiinta, care in laboratoriul sau s fi facut vreo descoperire sensationala dupa aplicarea intocmai a regulelor metodologice, indicate de vreun tratat de logica. Logica inregistreaza si explica metodele prin a caror aplicare s'a rant o descoperire, ea nu a insa retete si directive metodologice cum sa se fad, descoperirea. Politica stiintifica' nu-si asuma obligatia a da directive si imperative cum sa se conduca afacerile Statului, ea insh poate perfect de bine si trebuie s explice, cum se condue aceste afaceri i dacti se condue bine.

Reclamam deci dreptul s, putem vorbi despre partidul politic. In cercetarea noastra' nu ne vom raporta la nici un partid concret, dela noi ori din alta parte. Pe noi ne va interesa numai partidul politic co atare si doctrina politica deopotriva ca atare. La obiectia care s'ar puteh aduce, ca in acest caz noi operam cu simple constructii abstracte, artificiale, fJ nicio vlaga teoretica, deoarece n'ar avea, nici un contact cu vieata, trebuie raspuns c pe noi ne intereseaza tipul de partid politic, de doctrina politica (conservatoare, liberal, . a. m. d.), care corespund tocmai unei pentrua sunt scoase i extrase din experienta, adica din vastul domeniu experimental, ce ne sta la indemana pretutindeni unde avem partide §i doctrine politice si pe care noi Ii observam, comparam, analizam si explicam.

Materialul de observatie pe care-1 avem pentru construirea tip de partid politic, este, aceasta trebuie concedat, foarte flotant, inform, neprecis i trecator, si deci s gaseste anevoie ; de aceea i studiarea partidului politic este destul de greu de intreprins. Institutul Social Roman, din aceste motive, si-a luat de mult sarcina ca in biblioteca si in arhiva sa sä colectioneze inteo sectie aparte tot ceeace priveste manifestarea de vie* a partidelor politice, ca: afise i manifeste electorale, programe, foi volante, declaratii oficiale, dari de seama, date statistice, i absolut tot ce priveste activitatea de partid, de aici si din alte parti. Inainte de a intra in miezul chestiuMi suntem datori s facem o ultima obser-

vatie de metoda. In cercetarea noastra ne vom margini la simple stabiliri impartiale de fapte, la analiza ci explicarea lor conform realitatii, fara a le aprecia si valorifica.

Pe noi ne va interesa, fenomenul social care este partidul politic, si atat. Fara a ne insusi in total faimoasa formula' a lui Hegel: tot ce este real, este rational, ne vom straclui s gasim ratiunea social In natura partidului politic.

Cu alte cuvinte ne vom abtine dela orice atitudine de apreciare subiectivti asupra partidelor politice (nu ne intereseaza adica daca un partid este «bun sau rau», «mare sau mic», «adevarat sau neadevant», etc.). Vom avea in schimb o hotarita atitudine tiinijific, ne vom &Manzi adica de ceeace se poate numi sinceritate

stiintifica, in sensul ca nu vom afirma c i inainth nimic ce nu ar puteh fi verificat

www.dacoromanica.ro

4


si controlat prin fapte i experienth. De aceea, aceasth prelegere nu va aveh caracterul unei conferinte sau disertatii elegante, i cu atat mai putin acela de pledoarie pentru vreun partid politic, ci va fi o analiza serupuloas i severn a cceace, dupit, noi, este partid politic, ea atare. 3.

Un partid este totdeauna parte dintr'un tot, cuvhntul «pars» (parte) indica, aceasta etimologiceste ; partidul presupune in acelas timp i existenta unui partid opus, care-i d. viea i fiinth, did un partid inceteazh de a mai fi, când existh numai el, singur. Partid inseamnä deci o parte dintr'o comunitate i opozitia acestei phrti cu celelalte phliti din comunitate. Asa, se vorbeste de ode douh partide ce se prezinth in fata instantelor judiciare, de partide filozofice, stiin-

tifice. In vremea noastrh, de pildh, partizanii i admiratorii lui Einstein for.

meazh un partid fatri, de protivnicii teoriei sale si de dusmanii personali, ce alehtuiesc un alt partid. Noi nu vom vorbi despre «particle» in general, ci numai despre

o formh a kr speeialh, despre partidul politic. Analiza partidului politic, ra fenomen social, cuprinde urmatoarele probleme esentiale: 1. ce este partidul politic ; 2. care sunt tipurile de manifestare ; 3. cum se afirmh si se mentine (prin organizatia ce §i-o dh); 4. care sunt mijloacele de infhptuire a scopurior partidului politic. Toate aceste chestiuni stau in cea mai stransti leghturh unele cu altele i formeazh la un loc sistemul partidului

Pentru a simplifica discutia, vom da dela hiceput o definitie a partidului politic, asa cum il intelegem noi i credem e trebuie sh se inteleagh, definitie care siti cuprinclii toate elementele lui constitutive, adich acele elemente färà de care o gruph socialh iii poate fi conceputh ca partid politic. Aceasth detinitie trebuie s. sune astfel: partidul politic este o asociatie liberet de eetcifeni, unifi in mod permanent prin interese i idei comune, de caracter general, asociatie ce urmeirgte, in plinet lumind publicei, a ajunge la puterea de a guverna pentru realizarea unui ideal etic social.

Definiiile sunt totdeauna primejdioase dad se dau la inceput, lh,sdnd impresia cI proced dela consideratii apriorice, voind apoi a impune anume prescriptii tiintifice, realithtii i experientei sociale. Definitia de mai sus are meritul, cred, a da limite bine precise si a trage linii deosebit de dare fata, de toate unithtile sociale cu care deobiceiu partidele politice

se confunda. Tar, pentru a dovedi c aceasth definitie nu este capricioash si product al fanteziei constructive, vom confrunta, cu realitatea socialh si politick pe fiecare din ode sase elemente constitutive ale partidului politic enumante mai sus; numai in acest mod ne vorn convinge ch ele formeazh ints'adevar elementele esentiale, indispensabile notiunii de partid politic. Primul element constitutiv al partidului politic am spus ch este «o asociat,ie liberei de ceteiteni». 0 foarte important i necesarh caracterizare: asociatia Dintr'un partid politic un individ poate face parte sau nu, duph vointh, in timp ce dintr'o imitate socialh, ea familia, casta, el face parte volens-nolens ; el' nu are a dick libertatea sh-si aleagh asociatia din care face parte. i aceasta este

foarte important, caci prin aceasta am demarcat deodath partidul politic de castà, clash, farniie i celelalte unithti sociale.

www.dacoromanica.ro


5

In al doilea rand, aceasta asociatie libera de cetateni trebuie sa fie «unitd in mod permanent». Caci, evident, o asocia* liberti de cettiteni este si o intrunire publica; massa care compune intrunirea publica e insa, depute de a forma, un

partid politic, pentruca este intamplator adunath spre a rezolvi sau asculta anumite desbateri i chestiuni, ea este marginith la un anumit spatiu i timp si Se disolva imediat ce acest spatiu i timp nu mai sunt ; ei Ii lipseste deci cu totul caracterul de permanenth. In al treilea rand aceasth asociatie permanenta, de persoane libere, trebuie sti fie «o asociafie d eeteiteni». Aceasta este iaras foarte important, pentruca, evident, in Statul roman putem

avea o asociatie a Germanilor ce locuesc in Romania, unith in mod permanent si liber, compusa insa de Germain, cari sa, apartina Statului german; o astfel de asociatie n'ar putea forma un partid, In timp ce o grupare a Sasilor, adica o asociatie libera de cetateni romani, uniti in mod permanent, poate deveni oricand

unpartid politic. In al patrulea rand, asociatia liberti, de cetateni, en caracter permanent, trebuie «sci urmareascd a ajunge negmit la puterea de a guverneo.

Prin acest element constitutiv partidul politic se deosebeste Inca odata de acele unitati sociale, cum ar fi clasa, familia, casta, care din punct de vedere politic sunt cu total pasive. Prin aceasta insusire constitutiva se deosebeste partidul politic de acele asociatii libere i permanente, compuse din cetatem, care urmaresc cercetarea problemelor politice, ori chiar, pe baza ei, a face propuneri de realign practice, dar nu au ambitia a pune mana pe carma Statului. Asa sunt toate academiile de studii politice, ash este, de pildii, Institutul Social Roman, care este o cooperatie de inteligente i vointe unite exclusiv pentru studiarea si solirtionarea problemelor social politice. In al cincilea rand, se cere partidului politic ca acea straduinta de a pune mana pe putere sa se facti «in plind publicitate». Si acesta este un element interesant, insemnat i necesar, pentruca prin aceasta partidul politic se deosebeste de toate organizatiile care se formeaz i lucreaza in umbra, in mod clandestin, secret, pentru rasturnarea unei forme de guvernamant sau pentru a-si impune vointa in cadrul unei forme- de guvernämant anumit. Prin aceasto, partidul politic se deosebeste intaiu de eamarila. Canrrila este si ea un fel de partid politic, este partidul din jurul monarhului sau al acelor persoane, care au ascendent in conducerea afacerilor publice. Evident, de obicein,

e mult mai comod a captiva, dintre cele douti suveranitati, monarhie si «Riveranitatea poporului», bunavointa monarhului. Ash se explica, de ce adesea se creaza o camarila in jurul suveranului, sau chiar in jurul unor anumite persoane influente si conducatoare, in special in jurul sefilor de partid. Astfel de grupe nu sunt partide propriu zise, i nu sunt pentruca le lipseste caracterul de publicitate. Nu sunt iaras pariide toate organizatiile secrete, care se formeaza in timpul mini regim absolutist. N'an fost particle propriu zise nihilismul, In timpul tarismului; Turcii +Mai, in timpul lui Abdul Hamid; ori carbonarii in Italia, faimoasa organizare patriotica pentru a scapa Italia de dominatia stfaina napoleoniana si al carei suflet a fost Mazzini. Tot ash de putin pot fi considerate ea particle politice societatile secrete, ca franemasoneria, eamorra §i mallia. Maffia, acea cunoscuta asociatie facutä de

www.dacoromanica.ro

6


briganzi, din Sicilia; camorra, banda de ran facatori din Neapol; francmasoneria, asocitia secreta, indreptata la inceput impotriva iezuitilor si care a luat mai thrziu formele cele mei variate, dela o asociFtie cu scopuri mistice, vagi si de sentimentalism umanitar, cu obiceiuri foarte curioase, cabalistice, panala asociatii cu scopul de a asigurh prosperitatea i propasirea membrior ce le alcatuiau, centrale pentru parvenirea ambitiosilor, grupari clandestine en scopuri politice oculte. De aceste ultime forme ale francmasoneriei vorbeste fostul imparat german Wilhelm Il-a in memoriile sale; el crede cu toata seriozitatea, cä dezastrul german, si in special detronarea lui, se datoreste influentelor acestor organizatii; este desigur o enorma exagerare a importantei acestor asociatii si care dovedeste nurnai naivitatea i calitatea puterii de judecata politica a autorului. Dealtfel, eine a citit aceste memorii are impresia c fostul imparat le-a scris mai mull pentru a ilustra spusele sententioase ale lui Voltaire: cu cat de putin spirit se poate conduce o tara! Partidul politic, «reprezilità interese i idei generale», WA, ultimul sari element constitutiv, de o insemarate pe cat de hotaritoare, pe atat de discutata, ash, c suntem obligati sa ne oprim ceva mai mult in precizarea lui. Un partid politic, pentru a merith.acest titlu, trebuie s reprezinte, credem noi, idei i nterese generale. De aceea clica, in care membrii urmaresc numai satisfacerea intereselor personale, nu este un partid politic. Ofice partid politic este in primejdie s devina o elic, atunci and majoritatea membrilor lui urmareste specularea Statului, exploatarea acestuia ca o mosie proprie, fticand din guvernare un mijloc de imbogtitire personala; mice partid politic este in pericol sti fie degradat la forma de clica politica; propriu zis ofice partid politic este mai mult sau mai putin click pentruca aproape nu exista partid politic care sa flu numere arivisti i oameni de afaceri; in acest caz fra7eologia politica seducatoare serveste.drept platforma ipocrita pentru a masa, ambithle pur personale. Par tidul politic nu este apoi o fracfiune, pentruca fractiunea este tocmai frag-

mentul dintr'un partid: sunt nemultumitii unui partid cad la un moment dat fac partid in partid. Deosebit de fractiune este co:eria, care este fractiunea din fractiune; ea reprezinta un maxiMum de personalism i arivism. Partidul politic nu este prin urmare camarila, clica, coterie, ori fractiune, pentruca toate aceste patru forme de manifestari, ash zise de partid, nu urmarese interesul general, ci numai interese particulare. Este timpul acum s ne intrebam, in ce sens se poate vorbi de: «interese si idei generale?» Adesea auzim locul comun, c. un partid politic trebuie sa fie conceput ca o asociatie care sa aiba o baza sociala. Ce trebuie insa inteles prin: baza sociala? Vieata politica nu este deck o lature, un aspect al vietii sociale. De obiceiu se crede ca vieata politica, este opusul vietii sociale i Myers. Nimic mai fals, pentruca vieata politica se sprijine totdeauna si in mod necesar pe categoriile economice si sufletesti ale unei societati, dupa cum farti care vieata politica ar tL goala categoriile economice i sufletesti ale unei societati, ce formeazil la un loc substratul vietii sociale, au totdeauna nevoie pentru a se mentil e i forma, de institutii politice i juridice, fara care aces'L substrat ar aramanea suspendat si inform. Politica nu este alteeva cleat tocmai una din funetiile organizatoare

www.dacoromanica.ro


7

ale acestor categorii economice si sufletesti. Tct ce este politic este social, §i tot ce e social este si politic. Tot ce este politic este si social, pentruca nu poate fi conceputa o activitate politica, care sa nu fie in functie de vieata sociala; si tot ce e social este in acela§ timp si politic, pentruca orice manifestare sociala, fie de natura economica, fie de natura sufleteasch', artistica, intelectuala, tiinIifici, religioasa, toate au insemnate consecinte politice, in sensul larg al cuvantului. Vieata sociala consta din multiple si variate stari, care se interfereaza, incruciseaza si se ciocnese intre ,ele ; vieata politica' are tocmai menirea de a dirigui aceste stari sub forma de curente, temperAndu-le ofi activandu-le. Vieata sociala este aluviunea, pe care o depun curentele politice. In vastul sistem elaborat de vieata sociala, in totalitatea ei, vieata juridica produce un cod, vieata artistica, o estetica, vieata religioasa, o dogma, vieata tiiuMic, un sistem, iar vieata politica, o Constitutie si un partid politic cu o doctrina politica. Un parfid politic are deci totdeauna raclacini adanci, necesare, in vieata sociala, si anume atat in substratul ei economic, concentrate sub forma de interese, cat si in cel suiletese, cristalizate in idei. Partidul politic este un indoit product ideologic si economic al unei stari sociale intr'un moment istoric dat, fie crt atarna de ea, ori ia atitudine impotriva, ei. Asa, dar, antagonismul partidelor, despre care se vorbeste atat de mult, i§i are ratiunea sociali in antagonismul intereselor i ideilor contradictorii ori opuse sociale. Deci, interese i idei. Fireste cii varietatea fenomenologicA a partidelor polii tice nu inggkluie o schematizare abstracta a lor. Sunt partide care pun in evidenta mai malt interesele economice, allele mai mult ideile politice, religioase ofi filozofice ; in realitate insa, ideea pentru a aveA putere este totdeauna intovaräsita de un interes, iar interesul nu se poate satisface fara ideie; interesele si ideile crese si se impletesc strans impreuna, chiar atunci dad ideea pare numai fatada imbracamintea seducatoare a intereselor, ori interesele, simple, brutale stanjeniri ale avantului ideilor. Aceasta este conceptia paralelista sociologica, ce se apropie si se departeaza de ash numita conceptie marxista. Daca vieata sociala este cleodata, viearta politicii si vieata economica si ideologica, evident ca exista un paralelism intre aceste doug vieti, si nu o conditionare cauzala reciproca, en excluderea uneia din ele. Ca sa, intrebuintam o comparatie, am spune ca vieata sociala este asemenea mini arbore, care are si frunze si flori si fructe ; de sigur ca aparitia fructelor nu e datorita frunzelor si nici numai florilor toate acestea sunt manifestatii ale unui aceluias lucru, care este aceeas seva a arborelui. Tot RA nu putem spune, cum afirma Marx, ca vieata politicii e numai un reflex al vietii economice, care ar fi singura iniiaJi si reala, dar cii vieata sociala, ca tot indivizibil, se manifesta sub forma categoriilor economice, politice si ideologice.

Ceteam zilele trecute o alta comparatie, care este si mai sugestiva. Pentru a se face clara deosebirea intre agens i accidens, se aminteA banala figura a bir-

jarului care conduce, a calului, care duce o trisura. Pentru clariticarea afirmatiilor noastre, trisura, cu oarecare bunavointa, ar fi vieata sociala, birjarul ar Ii cei ce conduc vieata sociali §i creaza curentele politice, iar calul, ce duce trasura, ar fi starile economice si sufletesti, categoriile care for

meaza substratul societatii. Dupa cum nu ne putem inchipui ea trasura www.dacoromanica.ro

8

,DOCTRIIVELE PARTIDELOR POLITICE

pentru a merge poate fi lipsith de cal si birjar, tot asa, nu putem concepe, ch o societate, ca sh existe, sh se desvolte si sh prophseasch, poate fi lipsith de elementul politic, cat 0 de cel ideologic 0 economic. Interesele sunt personale cri generale, sociale. Despre interesele personale nu mai vorbim, chci am spus eh atunci cand o grupa se preocuph.numai de interesele personale nu mai merith numele de partici, ci este clich on coterie. Trebuie ins h. precizat intelesul de «interese generale». Aid mtervine o importanth ches= tiune: exisch oare panicle pure de clash, in sensul unet identiati intre notiunea de partid si cea de clash? Conform metodei noastre de a nu afifina, nimic Ma a apela la datele experientei, sh vedem ce ne ofeth ea .hi. aeest caz. Anume, vom arializa structura sociaM a unui partid, care se pretinde prin excelenth partid model de clash, a partidului comunist din Rusi. Se stie eh Herriot, duph',chatoria recenth pe care a fheut-o in Rusia, constata, eh a intalnit in acea tarh foarte multi comunisti, dar foarte putin comunism. Chiar si acesti foarte numerosi comunisl se reduc propnu zis la foarte putini reprozentanti ai clasei lucatorilor, chci in Rusia azi o minoritate infimh din class muncitorilor, a thranilor si lucratorilor (mei 1% din populatie), formeazh asa zisul partid comunist. «Morning Post» intr'un ultim nunthr afirmh ch din 600.000 aderenti ai partidului comunist din Rusia, in timpul din urmh n'au rimas decat 200.000, dupil revizuirea cadrelor de chtre instantcle superioare politice ale partidului comunist. Curktirea partidului devemse necesard, pentruch in timpul din urmii nivelul partidului comunist scazuse prea jos, delicventii, betivii si excrocii ajunseseth la o situatie preponderenth; 4A, de pildh, s'a constatat ch, dela 15 Septemvrie 1920 la 1 Maiu 1921 au fost condarnnati pentru coruptie si abuzuri 25.000 comunisti, ceeace face aproape 11% din totalul condamnhrior. Partidul comunist este un partid de clash in sensul ca el azi nu cuprinde intreaga clash a muncitorilor si thranilor, ci este numai, duph conceptia auto-rizata a fruntasilor, din partid, capul clasei, «avantgarda proletariatului»; el este deci numai un fragment din aceasth clash, avand ca misiune esentiali a conduce si comanda a crea deci acea faimoash dictaturi de partid, si nu de clash! si avand in acelas timp obligatia a face educatia acelora din clasa muncjtorilor

,

si thranilor, cari inch nu fac parte din partid, ea ih se inscrie in el. Este instructiv a sti ch structura sociali a partidului comunist din Rusia se compune cam in acest mod: la 100 membri ai partidului duph o tabeli publicath de, centrala partidului in ziarul oficial «Prawdao, din 1 August 1921, la 100 membri ai partidului, in 1920, lucritori erau 51; iar in 1921 erau 37%; meseriasi 8%, in 1920 ; iar in 1921, 5%; Omni in 1920, 5%; iar in 1921, 7%; functionari 12%, in 1920 ; iar in 1921, 16%; intelectuali in 1920, 24% : iar in 1921, 33%: Ce reiese din acest tablou? Aceste date foarte elocvente arath c...,,'4 elemental muneitoresc din partclul

comunist se reducea la 1920 la 59% care, in 1921 a schzut numai la 42%; ele mai arath apoi ch restul de 41% in 1920 si de 52% in 1921 era format din elemente care nu erau deloc muncitoresti: ash thranii formeazh numai 7%, iar in uncle departamente chiar 4% (cum este guvernamantul Iwanowo-Wnosnesensk) Asadar, in 1921, partidul model de clash, partidul comunist din Rusia, era un partici care reprezenta un mic fragment din clasa thranilor si muncitorilor si un infim de mic fragment din intreaga populatie.

www.dacoromanica.ro


9

Poate c ar fi mai interes i alte date privitoare la alchtuirea socialà apartidului comunist: la 100 membri 11 erau femei i 89 barbati. In privinta varstei, sub 20 ani erau 6%, dela 20-30 de ani, 47% : peste 30 de ani, 47%. Duph preghtirea scolara, membrii cari au absolvit o scoalh medie i superioarh erau 12% bhrbati, si 30% femei, cu o scoalh inferioarh 75% btirbati si 50% femei, autodidact erau 10% bárbat si 14% femei, iar analfabetii, in tara clasich a analfabetismului !, se reduceau numai la 2% bhrbati 0 4% femei. Ce dovedeste aceasta? Insemnätatea mare ce se drt elementului intelectual si elementului nemanual tocmai in partidul comunist. Care sunt acum invhthmintele dare ce ni le a analiza de mai sus? Evident mai intaiu i inainte de toate, ci nu se poate vorbi, nu putem i nu trebuie sa vorbim, de o idenuitate intre un partid i intre o clash. Experienta politich de pretutindeni ne arath, ch nu in mod necesar apartinerea de o clash atrage duph sine apartinere de tin partid. Nate cineva s apartina unei clase sociale i totus sh fie cu totul indiferent politicii, O.' nu fach parte din nici un partid; in al doilea rand, poate cineva sh apartina unei clase sociale i s fach parte din alt partid decat acela care spune chreprezinth interesele clasei sale, cum sunt lucràtorii cari fac parte din partidul conservator sau din partidele catolice, i cari, prin faptul ch fac parte din alt partid, nu si-au pierdut deloc insusirea ci fac parte dintr'o anume clash. Apoi, in al treilea rand, sunt foarte multe elemente din alte elase sociale care fac parte dintr'un partid i prin aceasta n'au Tlevenit deloc reprezertantele unei Clue, bunhoarh cand in partidul socialist avem aface cu atatea elemente neproletare (avocat, doctori, prcfesori, capitalisti; etc.), ceeace nu inseaninh ch de au devenit proletare. Partidul catolic, care este o forta politica puternich in GermaMa, Italia, Austria, Elvetia i Olanda, ne oferh in aceasth privinta un spectacol editicator ; partidul clerical catolic este alchtuit din mari

proprietari, din reprezentanti ai profesiilor libere, din proletari, lucriltori si thrani, deci din elementele sociale eele mai disparate, si totus ce-i uneste? G anumith ideologie, care formeazil un tot doctrinal politic (ce nu exclude, cum se crede, reprezentanta intereselor economice), dar care este nuantat i colorat de credinte c i idei religioase. Partidul catolic a luat un avant extraordinar, o inchegare ci o consolidare deosebith, in special in urma vestitei enciclice a Papei

Leon XIII, data in 1891, «Rerum novarum». Pentru a evidenta cu o pildh mai mult teza noastrh evochm amintirii d-voastrh ash zisele partide nationale, care iarhs erau i sunt cu totul straine de interesele pure de clash. Astfel de particle erau in toath floarea desvolthrii Ion inainte de rdsboiul mondial, mai ales in Austria, asa amintim partidul ceh, polonez, roman, etc., toate partide ce nu reprezentau deloc interese de clash, ci o idee in jurul chreia s'au adunat reprezentanti tuturor claselor sociale. Laboratorul politic al timpului nos, ru pune cu generozitate la dispozitia cercethtorilor partidului politic unul dintre cele mai sugestive experimente. Este vorba de un partid care la inceput a fost o grupare minunath de combatant, ce urnihreau numai interese economice, «fasci dei combattenti», i cam a luat apoi proporti grandioase si a devenit un foarte mare partid politic. Este ash zisul «fascism», o nouh nomenclaturh politich, dar care Inseamn i un program politic. Chci in fascism n'avem aface, cum se crede, cu o miscare aântat nebuloash, Si sentimentalh, ci cu un program bine injghebat de reconstructie natio-

www.dacoromanica.ro

10

DOOTRINELE PARTIDELOR POLITIOE

i socialh si care se poate caracteriza ca un nationalism socialist sau socialism nationall). Ei bine, ce a adunat pe membrii acestui partid la un loc i ce face aria lui? Evident, in primul rand iubirea aprinsh de patrie i reactiunea impotriva sthbiciunii autorithtii Statului care, la anume moment, a fost incapabil a se opune invaziei misticismului social venit din Rusia. In jurul acestei idei i acestui program, al unei idei care a determinat acest program: clragostea de patrie i restabilirea autorithtii de Stat, s'au strans elementele cele mai disparate posibil, reprezentanti ai tuturor claselor sociale. Partidul numAra astazi peste 2 milioane de adepti, are 4.000 organizatii si 400.000 membri sunt organizati militareste (prinnaJ

cipiu de organizatie politich traditionalh in Italia dela Machiavelli, Mazzini panh la Mussolini, care a imp Artit armata aderentilor sal\ in cohorte, centurii si legiuni), in timp ce comunistii i comparatia este foarte interesantA aveau

acum doi ani in Italia 1.000.000 de adepti din cari acum cateva luni nu mai rhmhseserh deck 25.000, cu perspectiva desfiinthrii totale a acestui partid. Va sh zich, avem partidul fascist, avem partidul catolic, avem partidele nationale unde nu ghsim reprezentarea exclusivh a intereselor de clash; am vAzut ch insesi partidele asa zise de clash nu sunt particle pure de clash, nefiind particle care sh cuprindh o identificare a intereselor de partid cu interesele de clash. Totus, pentru a inlAtura orice confuzie trebuie accentuat ch in general majoritatea aderentilor unui partid se strang i sunt luati din aceleasi phturi sociale ; afirmarea insh care se face si este astAzi atat de obisnuith, cA liniile superioare ale partidelor, linia de demarcare a partidelor ar fi o lithe orizontalh, adich ar corespunde straturilor orizontale suprapuse sociale i n'ar fi o lithe verticalh, perpendicularh care ar strabate toate aceste stiiaturi; ori afirmarea central% ch aceasth lithe de separare intro particle ar fi o linie perpendicularh, care strhbate in adancime toate aceste straturi, iar nu una orizontali, toate aceste afirmAri trebuiesc luate cu prudentA. lin partid politic poate sh se diferentieze social de altul i printr'o lithe orizontali i printr'una verticalh. Afirmarile transante, apodictice, in politicA sunt primejdioase pentruch iau totdeauna caracterul unei postulhri, ce nu se poate sustine i mentine atunci cand ea este supusA unei verifichri i confruntAri cu complexa i variata realitate a faptelor. 4.

Cu aceastA expunere, prin care am aratat care sunt elementele constitutive ale unui partid i intrucat partidul politic se deosebeste de celelalte unithti sociale, am incheiat o primh parte a prelegerii noastre, rhmanand acum sh deschidem o parantezh necesari: dach am aritat ce este partidul politic, acum -avem datoria sA vh aducem la cunostinth, o miscare foarte pronuntath i interesanth in gandirea politica contimporanh, care se striclueste sh dovedeasch ce nu este un partid politic si de ce nu poate alma el legitimitate. Partidele politice sunt astAzi discutate, disputate si contestate, in special de urmAtoarele doctrine: sindicalism, socialismul de gildh si sovietism. Partidul 1) Vezi Programu i Statutul Partidului Fascist, in «Athiva pentru Stiinta si Ref orma Socialas, Anul IV, No. 4-5.

www.dacoromanica.ro


11

politic, afirma aceste doctrine, trebuie inlocuit complet si in locul lui s apara sovietul, sindicatul, gilda celulele viitoarei organizari a societatii. Toate aceste curente si doctrine hotarit dusmane partidului politic, au doua ganduri comune constructive: actiunea directa i suveranitatea muncii; actiunea directa care trebuie sa inlocuiasca actiunea indirecta, cu alte cuvinte, partidul suveranitatea muncii, care trebuie sa inlocuiasca, suveranitatea Statului. Dintre aceste doctrine cea mai importanta este de sigur doctrina sindicalista, care a avut norocul sa aiba inspiratori fericiti, ea are un foarte mare ascendent asupra gandirii politice contimporane, influentand puternic atat socialismul de pilda, cat si bolsevismul. Cine nu cunoaste doctrina sindicalista, nu poate intelege deloc, bunaoara, care sunt adevaratele cauze, si care este ideologia docrinei bolsevice. Sindicalismul paraseste calea traditionala a teoriei politice democratice,

pentru a postula o noua vieata social-organizatoare. Intre cetatean i Stat

raportul dintre acesti doi factori formeaza baza democratiei i punctul central (al filozofiei politice clasice), se afla un mare vid, ce dispare odata cu iterventia

partidului politic. Partidul, jucand rolul de intermediar intre Iidivid 9i Stat, se substitue de f apt cetateanului. Aceasta actiune politica indirecta este consierata de sindicalism ca o fictiune i simpla farsa. Pentruca: ce este tateanul? o abstractie goala! Cetateanul inseamna un buletin de vot, care se cla dupa criterii teritoriale, geografice. Aceasta este cauza cauzelor raului politic. Cetateanului abstract ii opune sindicalismul pe omul concret, de atelier, pe pro ducator.

lata dar ca producatorii, ca singurele elementele viabile si reale, sunt chemati sti se uneasca impreuna ca sa actioneze i s influenteze miscarea politica sociala generala. Producatorii grupati in sindicate (membrii aceleeas profesii) burse ale muncii (membrii diferitelor profesii din orase), federatii regionale (sindicatele din districte), federatie nationala (unirea federatiior regionale) i toate la un loc unite intr'o confederatie generala a muncii iota, dupa sindicalipti, organizatiile menite a inlocui partidele politice, condamnate sa dispara. Actiunii indirecte Ii va urma o actiune directa, o lupta de corp la corp, dela clash la clasa, intre forte vii sociale. Doctrina sindicalista incheiata de mult prin incetarea activitatii creatoare a initiatorilor ei, Sorel (mort de curand), Berth (devenit regalist) i Lagardelle, traieste azi in miscarea sindicalista i in ascendentul pe care4 exercita asupra gandirii socialismului de gilda si a sovietismului. Socialismul de gilda, desi de origine ceva mai recenta, s'a impus atentiei observatorului sociolog. Intre 1910 si 1914, in Anglia, in urma unei mafi i grele miscari politice si in urma unei atmosfere foarte turburi, creata de diferite greve care luau din ce in ee proportii mai ingrijitoare, atat in Scotia, in Irlanda cat si in Anglia propriu zisa, s'a format acest socialism de gilda (national guilds movement), un compromis, sau, mai bine zis, o sinteza intre socialism si sindicalism. Socialismul de gilda (asa cum a fost formulat de Hobson, Go le, Penty, Orage, Tylor, sub influenta lui Ruskin), este romantismul social de azi, ce preconizeaza reinvierea moderna a breslelor medievale. Gilda este asociarea la un loc a tuturor elementelor ocupate intr'o industrie, ori a celor ce formeaza o profesie. Lucratorii manuali calificati ori necalificati, tehthcienii, inginerii, functionarii comerciali, functionarii administrativi si de biurou directia de intreprinderi, toti formeaza la unloc o comunitate

www.dacoromanica.ro

12


autonoma, un monopol al muncii, cu intreaga directivti i responsabiitate a conducerii afacerior, a intreprinderii industriale si a productiei. Socialismul de gilda nu este numai o constructie teoretica, el a devenit experimental Viabil, luand cu succes o forma palpabila de realizare, de pilda la Manchester i Londra.

In special sunt vrednice de amintit gildele constructorilor de case, ce fac o mare concurenta intreprinzatorilor de cladiri de case si cari au si luat contramasuri energice de apamre. Dupa conceptiile socialismului de pilda, societatea nu trebuie sa fie impartita in capitalisti i proletari, ci intre pro ductitori i consumatori, pro ducatorii organizandu-se sub fohna de breasla de gilda, iar consumatorii, cari sunt cei mai numerosi, sub forma de Stat. Deci, pe de o parte, vom avea gilda, ca organ

al producatorilor, iar pe de alta Statul, ca organ al consumatorilor. Fiecare din aceste doua forte sociale va fi organizata in mod autonom i va avea o suveranitate proprie. Suveranitatea Statului de azi va fi detronat f i impartita: in o suveranitate a pro ducatorilor, gildelor, care îi va gasi expresia in congresul national al gildelor, si in o suveranitate a Statului, a consumatorilor, care se va manifesta in Parlament. Partidul politic in aceasta organizatie nu va mai juca decat un rol marginit i sters in cadrul activitatii consumatorilor. Gilda i Statul vor fi suverani fiecare in domeniul sau propriu; amandoi suveranii vor da o legis-

latie valabila linmai in cercurile respective. Suveranitatea muncii i actiunea &recta, le intalnim intr'o formula mult mai instructiva, fiindca este i singura practic realizata, in vie*, publica wunei natiuni, in asa zisul sovietism. «Republica socialista federativa a sovietelor* (azi, in urma hotaririi congresului al 10-lea general al sovietelor din Decemvrie 1922, republica a parasit caracterul federativ, pentru a-I lua pe cel centralist), are un mare necontestat merit, care va insemna o data insemnata Iii istoria politica generala, cad pentru intaia oara ea a creat o Constitutie bazata pe ideia optima a democratiei directe. WA Inca una din multele experimentari politice de care am vorbit "Ana acumfa a indoiala cea mai'grandioasil ! Se cunoaste construe-Oa frumoasa a Consti, tutiei sovietiste. Desprindem cateva din inovatiile ei. Sovietele, consiliile de lucratori si de tarain, nu dau alesilor lor un mandat pe ddi sau patru ani, ci un mandat care poate fi in ()nice moment revocat, ei putand fi oricand trasi la raspundere de actele lor inaintea electorilor ; prin aceasta s'a creiat un control social permanent al vietii politice. Mai departe, sovietul, dupa.Constitutia rusk are atributii atat legislative cat si judiciare si executive. In sfarsit, sovietele sunt organizate in forma de piramida, in soviete locale, cantonale, districtuale guberinale, ce culmineaza, in congresul general al sovietelor. Organizatia este

astfel incat, dupa aceasta teorie, guvernul central ar trebui s alba radacini adanci in massele populare. Acestea toate insa in teorie. In practica, ce se intampla? Tocmai contrariul Aceasta este tragedia sistemului politic sovietic; caci, pe de o parte, el construeste, in mod teoretic, un maximum de democratie si de realizare a suveranitatii imediate si reale a poporului, nazuind a inlaturh complet i cu totul mice manifestatie propriu zisa pur politica, iar, pe de alta parte, inaugureaza tocmai cea mai salbatecti afirmare a puterii politice. Spectacolul hazliu pe care il prezinta aceasta experienfa sovietista este ea, pe de o parte, bolsevicii construese

www.dacoromanica.ro


13

teoretic aceA piramid a. a sovietelor de tot felul pentru a combate ideea partidului politic, i, in realitate, ce fac?, introneaza suprematia, ne mai auzita 'Ana

scum in istoria partidelor politice, a unui singur partid, care prin despotismul sau brutal, aminteste formula incisiva a lui Ludovic al XIV-lea: «L'Etat c'est moi !» «Statul sunt Eu, Partidul Comunist». Soviete, suveranitate imediata, actiune directa, suveranitatea muncii, toate sunt simple fraze pompoase, ce ascunci de fapt imperialismul de partid. Iat uncle ajunge negarea legitimitii partidului politic ! 5.

Trecem repede asupra unei chestiuni, care ocupa un mare loc in analiza partidelor politice, asupra RA zisei clasificari a lor. Criteriile sigure pentru stabilirea unei demarcatii a partidelor politice, le -yeti aflA din ciclul prelegerilor noastre. Dar, ca titlu de curiozitate, nu ma pot opri sA v comunic o clasificare pe care a fäcut-o un elvetian, F. Rohmer, acum al de ani, pentruca are un mare ascendent si in constructia partidelor politice in general, si este considerata de foarte multi autori cacea mai mare intelepciune politica. Rohmer Imparte partidele in patru tipuri deosebite, corespunzatoare fazelor principale ale varstei omenesti: partidul radical corespunde, spune el, copilariei, caracterizata prin iluzii indrasnete, prin hotaHri precipitate st schimbatoare, imprudente i neprevederi. Copilariei Ii urmeaza insa tineretea, tineretea creatoare, intreprinzatoare; careia Ii corespunde partidul liberal. Tineretei Ii urmeaza 'Mg., in desfasurarea fireasca a fazelor varstei omenesti, maturitatea linitit, cuminte, chibzuita. Maturitatii Ii corespunde partidul conservator. Si in starsit maturitatii 1i urmeaza batrAnetea, cu toate slbiiuni1e ei inerente, iritabila gata oricand au impune vointa farri, nici un rost, in mod cu totul arbitrar si ridicol. Batrgnetei Ii corespund partidele absolutiste. Sistemul lui Rohmer, oricat ar panA de seducator la prima vedere, este in realitate de o naivita4 e sociologica, caracteris;dcA modului cum se discuta problemele de politica stiintifica. Caci, inteadevar, cea dintaiu usoara analiza a istoriei partidelor politice ne arata sterilitatea i inaplicabiitatea acestui sistem. Fara indoiala eh' In procesul de diferentiare a partidelor politico joaca un rol insemnat psihologia naturii umane in general ; nu trebuie insa uitat, ca partidele politice sunt produse ale starilor sociale i curentelor politice ale timpurilor i c un partid radical devine indata conservator, and are a aparà bunurile politice realizate de el prin aprige lupte, in timp ce,un partid conservator ii poate imprumutà cu wrinta metodele radicale de lupta politica, atunci cand urmareste, bunaoara, reintoarcerea unor forme ori institutii de Stat anterioare ; trebuie apoi amintit ca partidul democrat se numeA la inceput in Statele-Unite conservator (Tory), ca in Anglia doctrinele pe care inteun timp le combateA partidul liberal (Whig) faceau odata parte din programul ortodox al acestui partid. Etichota unui partid nu indica totdeauna i sigur caracterul lui. Trecem peste magazinul istoric bogat in clasificari de particle, dupa semne externe i simboluri dupa culoare (negri-catolici, rosi-socialisti ori roza alba si roza rosie in Anglia,

violete napoleoniene, etc.), dupa numele sefilor (botapartisti i orleanisti In Franta, jacob4i in Anglia, carlisti in Spania, mazzinisti in Italia, etc.), dupa

www.dacoromanica.ro

14


locuinta partidului ori locul lor de intrunire, care toate sunt momente intamplatoare in formarea i vieata partidelor, pentru a mentiona unele clasifickri vulgare, ciirente, ca partide de ordine si particle de libertate, partide conservatoare (statice) i partide evolutioniste on progresiste (clinamice), partide conservatoare, de autoritate, i liberale, de libertate, partide de ref orm i particle revolutionare, particle necesare i particle intampratoare, particle adevArate i partide neadevkrate, particle monarhiste i particle republicane, particle nationale si internationale, partide mari i particle mici, particle de principii 0 particle ark credinte politice, particle tenace i particle putin stabiite 0, in sfarsit, o impartiresimplistk, dar justa, pe care a face cu temeiu toatk lumea, pentruck de sigur ea are un fundament foarte solid: particle de guvernkmant si de opozitie, partidul detinktorilor puterii (dns», inlkuntru, stk la putere) i partidul aspirantilor la. putere, (Outs», in afark, nu este la putere). Nu este in inteutia noastrk s facem analiza acestor diviziuni, care nu merita o cliscutie mai intinsk; ne marginim a, face douk observatii. Clasificarile. de mai sus sufkr de un dublu pAcat: ele sunt mai intaiu artificiale (nu stim, bunkoark, de ce un partid conservator n'ar fi in acelaS timp i evolutionist si pentru ce un pallid evolutionist n'ar fi cu necesitate si traditionalist, in sensul contMuarii operei anterioare, ori intrucat un partid de ordine si de autoritate nu poate fi totdeodata i un partid de libertate ? etc.); in al doilea rand aceste clasifickri sunt normative (mari-mici, adevarateneadevArate) 1 i atunci ies din cadrul cercetkrilor sociologice, care au numai a. aprecia realitatea politick; din punctul de vedere sociologic once partid, mare on mic, primejdios on util, are o aceeas valoare de cunoastere, clack cuprind& acele insusiri constitutive, sine qua non, de care am vorbit mai sus, adick daa el existk. Experienta politick ne d imbolduri de refl3xie mai fertile, decat diviziunile mai mult ori mai putin capricioase, de care am vorbit. lath' un exemplu. Pank, in 189 in Belgia erau numai douk particle, odatl insk cu reforma Constitutiei belgiene i cu mkrirea cadrului tkrii legale, s'a ivit un al treilea partid; clack pank, atunci erau numai partidul clerical catolic i partidul liberal, ce se succedau la putere, dupk sistemul clasic al celor douk particle, a intervenit in urnik partidul muncitoresc, care de atunci si-a spus cuvantul hotantor i a guvernat adesea. Ei bine, ce inväramant reiese oare din aceasta experientk? Pang, la 1892, Belgia era una i aceeas, ca i astkzi, iar interesele vietii sociale erau aceleasi; cum se face atunci ck in acelas timp cu mgrirea dreptului de vot 1i cu introducerea. .

.

unor anume dispozitii constitutionale privitoare la vieata po1itic, s'a ivit

deodath un al treilea partid, schimbandu-se cu totul constelatia ? Iat a. o constatare de mare valoare, anume ck nu este indiferenta pentru formarea i viabiitatea partidelor atmosfera legalk in care ele se manifesta. Ganditi-vk la rostul unui partid si la rolul pe care poate sa-1 joace, child domneste o democratie directä i i pur i Guvernul este ales direct de natiune ; o democratie.

reprezentativk (natiunea alege Parlamentul, iar Parlamentul, adick partidele politice, indic Guvernul); o monarhie parlamentark (Suveranul alege Guyernul, insk munai dupk indicatiile vointei majoritktii Parlamentului, adica, ale partidelor celor mai tan din Parlament); monarhie constitutionalk (monarhult alege Guvernul, ail a lua in consideratie raportul de forte dintre particle); ori cand forma de Stat este monarhia absoluta, care nu tolereaza fiinta partidelor..

www.dacoromanica.ro


15

Democratia pufa, democratia reprezentativa, monarhia parlamentarà, monarhia constitutionalà, monarhia absoluta Cate forme de guvernamant atatea condii noui de vieata a partidului politic, atatea tipuri de particle. Adevarata clasificare a partidelor politice, ash cum o intelegem noi, o vom face la sfarsitul acestei expuneri, ca o incoronare logica a ei. 6.

Am aratat ce este un partid politic, sa ne dam acum seama de factorii cari fac ca el sa poata existh. 15n partid politic nu este ceva compact i omogen. El nu este compact, pentruca este o grupa in plina schimbare i primenire prin intrarile de recrutari noui i iesirile de membri vechi; un partici politic este un proces social si nu o stare socialA. Dar daca un partid politic nu este o grupA compacta, el nu este nici o grupa omogena, pentruca ea este alcatuita clindiferite grupari i grupulete, cercuri i cerculete, care pot fi concentric coordonate, pot aveh forte i centrifugale, dar i centripetale, formand, indeobste, o dreapta, o stang i un centru. Ei bine, organizatia de partid are menirea s schimbe aceasta massa sociala heterogen i variata, intr'una integraJ i omogena, adica inteo unitate sociala. Organizatia creaza partidul; ea uneste, asociaza, socializeaza oamenii, cari desi au interese i idei comune, stau altfel disparati unul fag de altul; ea stabileste apoi, odata ce acesti oameni sunt uniti, coeziunea intre ei, creand spiritul de partid i subordonarea voita a vointei fiecaruia, vointei partidului. Organizatia, creatoare a unitatii spirituale a partidului, consta in trei elemente principale : 1) conducere, 2) program si 3) mijloace de lupta si propaganda,

pe care le vom analizh acum pe rand. Are nevoie un partid politic de conducere ? SA consultam, bunaoara, experienta inerii unei intruniri publice. Cine tm tie cht e de grea organizarea unei

simple intruniri publice: ea trebuie aranjata in mod prealabil; trebuie pregatit dinainte, ca la teatru, tot ce este de facut, de stabilit eine va fi presedinte, cari vor fi oratorii, de redactat motiunea ce se va propune, apoi de chibzuit cum sa se procecleze daca un amendament s'ar propune la aceh motiune, ii ash mai departe. Daca s'ar lash ca o intrunire politica sa-si aleaga singura prepdintele, oratorii, s redacteze ea motiunea, s'ar vedeh la ce rezultat s'ar ajunge ; massa de cetateni ar ramaneh la discretia intamplarii, gata de a urmi pe «oratorul» cel mai seducator. Massa trebuie i cere sa fie condusa, chip ca o aceeas intrunire care a votat azi o motiune, a doua zi, sub imperial altor impresii, cu aceeas majoritate, sa hotarasca contrariul. Iata dar un adevar a la Palice: partidul politic, ca massa, trebuie compus din conducatori i condusi. Conducatorii formeaza o ierarhie in partid, ei se gradueaza, dupa import anta sarcinelor speciale, in linii descendente i ascendente, dela capul inventiv diriguitor pana la entuziastii (aeele «secaturi entmiaste», dupa' termenul consacrat) i 'Ana la tehnicienii i practicienii mecanici ai partidului, cari organizeaza propaganda si fac ca partidul sa aiba succes in alegeri. Toti la un loc alcatuesc clasa conducatorilor.

Printre acestia este insa unul, care concentreaza In personalitatea sa forta de unire a partidului, spiritul, rostul, sensul, prestanta, splendoarea i chteodata decaclenta partidului, acesta este 6eful. efu1 este omul providential, esLe puterea

www.dacoromanica.ro

16

DOCTRINELE PARTIDELOR. POLITICE

(le atractie, forta de unificare a partidului, el reprezinta simbolul unitatii partdului. Cu cat personalitatea sefului va fi mai ferrnecatoare si mai puternicil, cu atat coeziunea In partid va fi mai mare si mai irezistiba Increderea in sef formeaza o specie de idolatrie fetisista, de respect superstitios, asemilnatoare unui cult religios. Un foarte interesant fenomen sociologic eSte functia sociala a sefului de partid! Partidul politic prezinta un cadru minunat de sugestiv, de ceeace se numeste in sociologie i psihologia sociala: servitudine Voluntara, aservire ii supunere resemriata. Seful corespunde unei necesitati duble psihice ; intaiu unei trebuinte profund umane de ascultare i subordonare, izvorita din inertia si comoditatea sufletului omenesc de a nu se prea obosi cu cercetarea i studiarea problemelor vietii; ceeace presupune pierdere de timp, cere incordare sufleteasch uneori dureroasa si mai ales impune sacrificii. Atunci fireste e mult mai usor ca acesteatoate sa fie solutionate de altcineva, omul flind foarte fericit cand gaseste pe acest cineva care sa, faca astfel de operatii in Tocul lui; este firesc apoi ca acestui binevenit ajutor s i se aduca tot prinosul recunostintei. Dar, mai malt, omul este prin firea sa las, el are groaza de raspundere. Raspunderea este o penibila povara in vieata po1itic, ca si In vieata privata, atunci iaras e foarte fericit omul cand raspunderea trece de pe umerii stti pe

ai altuia. Seful satisface cu prisosinta amandoua aceste trebuinte, ceeace a facia pe Pope sa defineasca partidul politic, ca o nebunie a marelui numär in profitul cat orva.

Dar seful mai corespunde unui deziderat scump sufletului omenesc, anume necesitatii afective de a admira, trebuintei'inerente de a credo fanatic in cineva, de a crede si nu cercetk Asa se explica num sefii au favoarea a fi admirati si inconjurati de atmosfera unei entuziaste supuneri quasi amoroase, devenind obiectul unui pathos liric, urmat de ingenunchieri si supuneri precipitate. Prin aceasta se aduce supremul omagiu indrumatorior i salvatorior sociali, cari, dupa timp i loc, Inflàcáreaz i stapanesc imaginatia populara' si se numesc profeti, sefi de clan, vrajitori, prezicatori, mari generali, predicatori ori mari oameni de Stat. Conducerea unui partid mai prezinta i alt aspect foarte interesant pentru -observatorul sociolog. eful este elementul monarhic al partidului. Lasalle a scris pe vremurijubitei Sale, contesa de Hatzfeld c asteapta cu nerabdare momentul sit intro in Berlin in fruntea unei armate de lucratori pentru a se proclama prep-

dintele Republicei germane; ambitia lui Lassalle 1-a facut pe- Bismarck sa exclame in Parlamentul german: nu este adevarat c5 Lassalle este antidinastic, Lassalle este inteadevar impotriva dinastiei Hohenzollern, el este insa foarte dinastic, inflaciirat dinastic, insa pentru o dinastie Lassalle! Bismarck a prins bine psihologia elementului monarhic in partid. eful este inconjurat de o pletora de colaboratori, de diferiti conducatori, zei minori: parlamentari, fosti minitri, jurnalisti, organizatori de intruniri, prepdinti de cluburi, cad formeazd, impreuna cu seful, regimul mOnarhic al conducerii partidului.

Acum, evident, un partid poate fi condits in mod despotic sau constitutotdeauna, tional; se poate ca seful sa comande, fara a consulta pe cineva

www.dacoromanica.ro

DIMITRIE GUSTI: PARTIOUL POLITIC'

17

fireste, spre binele partidului si al Orli ! se poate insa oa seful, dupa modelul monarhului constitutional, sa lucreze in colaborare cu conducktorii diferitelor comitete i cOmiii. Ceeace este interesant i trebuie fixat este ca aceste elemente, care formeaza regimul monarhic de partid, dau nastere oligarhiei de partid. Ce inseamna oligarhie de partid? Este vradnic de retinut c acei cari vorbese foarte mult impotriva oligarhiei sunt ei insisi, din punctul de yedere al organizarii de partid, oligarhi. Oligarhia partidului este inclispensabila partidului. Atunci cand este nevoie a organizà, a duce o lupta electoralk fara discutie ca este nevoie de anumiti specialisti in propaganda electorala (caci existä o competenta electorala, de care nu toata lumea este capabira). Bryce, un foarte bun cunoscator al partidelor politice americane, a definit partidul politic din State le-Unite astfel: mice sectie de oameni can propun candidati speciali pentru presedintie sau vicepresedintie. In afara de acesti tehnicieni, orice partid numara foarte multi cunoscatori ai chestiunilor politice, manuitori, i ghicitori de suflete, de suflete individuale si colective, i atunci iese la iveard din partea acestora tendinta, dealtfel fireasca,

necesark s monopolizeze conducerea partidului; monopol ce vine dela sine prin tendinta de specializare a muncii in domeniul organizatiei de partid. In acest mod se creaza o stare de acaparare i de conducere exclusivista, chiar in partidele cele mai inaintate. Conducktorii formeaza elementul conservator in partidul politic. Problema conducatorilor inauntrul partidului este asa, de important& incat partidele mafi occidentale, pentru a face o selectie si a pregkti aceasta oligarhie indispensabila la mice conducere de partid, formeaza scoli speciale pentru secretarii de partid i pentru conducktorii de partid, si se ingrijesc de pregatirea politica a tineretului. Partidul socialist sau partidul clerical, de pilda, dau o mare atentie organizarii acestor coli. Deaceea partidul socialist si partidul catolic din Germania sunt uncle din cele mai bine organizate din lume. Nu vom vorbi de organizarea exterioara a partidului, cum 5unt comitetele, cluburile, congresele politice, si care formeaza un izvor nesecat de observatii, pentru a ajunge la a doua problema importanta, a sufletului unui partid, programul. 7.

Programul politic cuprinde ori trebuie s cuprinda un mic sistem sociologic si etic. Ofice program de partid, imbratiseaza inteo maned', mai mica sau mai larga urmatoarele puncte: 1. 0 analiza, explicativ ti o critica a societatii, asa cum,

este ea intr'un moment dat; 2. 0 formulare a necesitatilor actuale si posibilitttilor de transformare ale societafi de astazi intr'una mai buna; 3. Mijloacele cele mai nimerite pentru realizarea acestor necesitati, i tactica necesara pentru a intrebuintà la momentul oportun aceste mijloace, si 4. 0 doctrink care oricat de imperfect, s dea ideea unei societati perfecte, deci oricat de fragmentar, sa cuprinda un ideal-social; caei in definitiv la aceasta se reduc toate straduintele si toate constructiile de program politic, de partid: a indica, idealul social de realizat, adieu spiritul directiv ce inspira toate soluiile particulare ale nevoilor timpului.

www.dacoromanica.ro

18

DOCTRIVELE PARTIDELOR POLITICE

Pentru a nu face impresia c noi formulam aici simple deziderate de ce ar trebui sa fie un program, amintim ca ilustratie si exemplificare programele partidului social-democrat german, ca: manifestul comunist, programul din Erfurt si eel recent din Görlitz, care, indiferent de cuprinsul lor, pot fi considerate, din punctul de vedere constructiv, ca modele. Deaceea yeti vedea in programele cunoscute, buna.'oara in programele liberale, ea, fasar idei de ale lui Spencer, J. St. Mill, Wilhelm von Humboldt ; eh in programele catolice se afirma argumentele lui Toma d'Aquino ; on c programele socialiste sunt impregnate de fiozofia Hegeliana si Kantiana. Omul politic adevarat este totdeauna un sociolog i un etician in acelas timp, chiar fara sa-§i

dea seama, ca i eroul lui Mcli6re, care nu stia ca face proza, and sena scrisori. Evident ca omul politic trebuie s aiba, totdeauna in vedere posibilul si realizabilul, in legatura cu nevoile curente ale prezentului, si nu solutii §i. controNerse

pentru viitorime, privitoare la imprejurari, ce se vor ivi candva, mai ttirziu. Tnfiintarea ocercurilor de studii» ale partidelor politice nu este deck urmarea necesitatii de a avea, un program, inainte de a realiza o politica. Acesta este programul imegral, pe care-I intalnim foarte rar in organizatiile de partid, care face insa totdeauna onoare unui partid and il are. Pe MITA aceasta, vieata de partid inregistreazti programe cu dimensii mai modeste, sunt programele de constelatii politice, de moment, programe de actiune §i atitudine intr'o chestiune de actualitate politica si sociala. Caci toate programele contin doua elemente: unul care le unifica si al doilea care le desparte ; programele sunt productele unei situatii istorice comune tuturor partidelor, element care le uneste, si in acelas timp ele sunt productele intereselor economice 0. ale ideilor politice diferite, elemente care le invrajbesc. Dupa cele doua metode de conceptie a programelor, practica politieit ne indic doua partide, partide de program integral 0 partide de actiune imediata, sau, cu alte cuvinte, partide principiale si particle oportuniste; de obiceiu terminologia filozofiei politice vorbeste de particle idealiste i particle realiste, diviziune care provoaca confuzie, caci fiecare din partidele pe care le-am numit noi principiale si oportuniste poate fi caracterizat totodata ca realist si idealist. Partidele politice principiale, de program, sunt in primejdie a degenera si a deveni pur doctrinare, pedante, fait nici o relatie cu realitatea; partidele oportuniste sunt in primejdie a deveni pur rutinare, imorale i amorale, deci cinice, fár nici un scrupul moral. Chintesenta oportunistului politic este renegatul, tradittorul de partid, voiajorul politic. Acesta apartine si nu apartine unui partid (sigur e numai cii apartine nemasuratei lui ambitii), pentruca el totdeauna sta la panda §i, cand partidul politic trece prin anumite clipe entice, 11 vezi cii dispare subit de pe arena politica, devine invizibil, pe motiv ca, II retin ocupatiile on se

afla in calatorie, i reapare numai cand situatia s'a clarificat in favoarea unui anumit partid; atunci, evident, el revine pe orizontul politic pentru a ramanea in panidul din care a facut parte, daca a triumfat, sau, daca n'a triumfat, atunci foarte usor, sub diferite pretexte, avand in vedere «necesitatile imperioase» ale tarii i anumite consideratii, trece imediat in celalalt yartid, care a repurtat izbanda. Este concentrata multa dna de siretenie, de perfidie si de inteligenta .politica in acest tip care sta foarte bine cu toate partidele, asa cii desi este inre-

www.dacoromanica.ro


19

gimentat inteunul anumit, cocheteazt discret cu toate, avand in vedere toate eventualitatile. Marea primejdie prin care trece un partid politic este aceea de a deveni un partid politic pedant sau un partid de cinici. Din clasa pedanflor politici se recruteazt, cercul asasinilor pedanti. E destul sit amintesc din aceasta eategorie pe Robespierre, «Incoruptibilul spectru livid», care imperturbabil a trimis la moarte, fara nici o jena a constiintei, pant i pe

creatorul tribunalelor revolufonare, Danton. Romain Rolland, intr'o piest de teatru nout, intitulatt «Danton», a descris in mod profund impresionant dramaticul conflict intre impetuosul Danton i pedantul politic Robespierre, care, ca sit intrebuintam o caracterizare a lui Lenin clv'Gorki, gandea cu logica de topor 1 8.

Partidele de principii i partidele oportuniste au un scop comun: cucerirea puterii politice prinlupta. Psiliologices teaceasta se explica prin faptul ca la baza .

orictrui partid sta ntzuinta de impunere i extindere a vointei particulare de partid ca vointa generala a totului social si politic, in opozitie cu vointa celorlalte partide. Acesta este tot sensul tendintei de a veni la putere si aceasta este esenta luptelor dintre particle. Caci, oricum s'ar denumi partidul: consers, ator, socialist, liberal, etc., fiecare din ele, desi poate pe cai deosebite, urmareste acela§ scop principal: Puterea prin luptt. Lupta intre partide are caracterul unui .devtrat rasboiu, deoarece, ea si in rasboiu, avem vointe adverse in conflict (partidele ce stau fatt in fatt), avem a face cu conducttori i condusi, cu mobilizarea fortelor i, and se 6, lupta, cu o lactica i strategie deosebita, cu invingatori si invinsi, avem a face in sfirsit cu disciplina de partid, asemanatoare intocmai cu disciplina militant, si care are toate virtutile i viciile ei. Esentialul este i aici se deosebeste fundamental partidul politic de program de partidul politic oportunist cit partidul de program urmareste guvernarea ca mijloc pentru a realiza programul stu, in timp ce partidul politic oportunist urmareste Guvernul en singurul scop de a guverna. Aceasta este foarte important si determint procedura propagandei ce se face de cele dourt particle.

Caci ce este propaganda, cleat pregatirea luptei pe cale spiritualt, tinand a impune la sfarsit vointa proprie vointei altuia? Deaceea obiectul propagandei este foarte variat, dela ademenitoarea recrutare de noui membri pana la grija zeloasa de a pastra si realiza cat mai stransa unitatea partiduhu, stigmatizand cut indignare vicille adversarilor si preamtrind cu entusiasm virtutde conducatorilor. Prin alegerea mijloacelor de propagandt se deosebesc esential partidul de program de partidul oportunist. Partidul de program prin delinitie se adreseaza judecatii cetatenilor, can, preocupati numai de problemele vitale ale natiunii, sunt chemati sa frtmante discute ideile cuprinse in program; partidul de program vrea sit convinga; el urmareste impunerea unor anumite vederi numai prin persuasiune. Inseamna oare aceasta, renuntare la lupta? Deloc ! Dimpotrivt, lupta se da cu toata vigoarea, inst in mod deschis, cu annle loiale i cinstite combatandu-se

www.dacoromanica.ro

20


ideile adversarului in marginile aclevarului, criticandu-se pe cat de energic pe atat de linistit i stapanit actiunile adversarului. Partidul de program inaugureaza o metoda ideala de polemica de partid, cu unicul scop: de a convinge. Cu totul altul este sistemul de lupta preferat al partidului oportunist. Pentru

un partid de program de doug ori doua fac patru; pentru un partid oportunist de dona ori clout% fac cMci, Mudd, partidul oportunist nu urmareste a convinge, ci exclusiv succesul cu orice pre i prin orice mijloc. Sunt cinci metedele pe care oportunistii le intrebuinteaza cu toga, virtuozitatea pentru a-si impune vointa: 1) arta de a seduce, a se insinua si a place ; 2) arta de a corupe; 3) arta de a calomnia, minti i mistifich; 4) arta de a intriga i, in sfarsit, 5)arta de a teroriza. Cine stapaneste aceste cinci elemente ale propagandei oportuniste este un desavarsit artist, este perfectul om politic. Arta de a place se reduce in primul rand la elocventa. Oratorul ! iata marele ipnotizator si fascinator al multimii; coloritul vocii, fluctuatiile vorbei, pinmInd puternici, prestanta, fraze pompoase asupra locurilor comune, acestea sunt calitati magnetiee; succesul este luat drept merit, iar oratorul aplaudat este proclamat imediat om de Stat. Daca oportunistul nu reuseste prin insinuare, atunci el recurge la o alt metoda, mai sigura: arta de a corupe. Marele om de Stat Pitt a spus pe vremuri in Parlamentul englez, c fiecare are pretul san. Inteadevar, fiindoa activitatea electorala este o munca penibila i grea, se naste clasa «profesionistilor» politici, compusa din cunoscatori ai oamenilor i lucrurilor, adevarate «competente» electorale, care pentru munca desfasurata cer sa fie recompensate i s Ii se dea sà recompenseze ! Atunci intervine ao, zisa «moneda electorala», ce se extinde dela simple distinctii onorifice i onoruri sociale,la cumpararea de constiinte de functii publice cu bani, panh la traficarea de influente, la concesionari de luerari publice, ori fauriri de legi in interes personal; aceasta este gama elasticl a mijloacelor de a corupe. Dar daca nici prin corupti-e, dupa cum nici prin insinuare, nu se ajunge la rezultatul dorit, atunci se apeleaza la un mijloc mai drastic: la calomnie, de pe urma careia totdeauna ramane ceva: «calomniez, calomniez, il en reste toujours quelque chose N. lath' parola. In interesul succesului partidului oportunist, nimic nu este de dispretuit, orice mijloc este bun de intrebuintat, cu singura conditie, ca el sa serveasca cauza: lipsa oricarei- delicatete morale, nici un scrupul, exagerarea in gigantese a color mai neinsemnate intamplari, svonuri sau colportari,

totul este permis, chiar denaturari i inventii de fapte. Mijloacele descrise mai sus au cel putin meritul do a fi practicate pe WA, in

vazul tuturor ; oportunistul insa nu &este margini in inventivitatea metodei care duce la succes sigur, el recurge la cea mai comoda, desi este cea mai perfida, aceea de a intriga pe ascuns, in umbra si penumbra comitetelor, cluburilor, ziarelor si mai ales pe langa conducatorii partidului i atotputernicii zilei, unde-i gasim atasati curtezani «en titre»! Situatia membrului unui partid oportunist este inteadevar tragi-comica, caci

el are a se teme mai mult de asa ziii lui prieteni politici, decal de adversarii naturali, tocmai din cauza curtezanilor intriganti ; el nu are decat o scapare, sa manuiasca, cu o abilitate mai mare decat coila1i colegi de partid, arta de a frecventa cat mai des pe conducatori i anturajul lor j a-i curteni cu Ull cat mai mare zel !

www.dacoromanica.ro

DIMITRIE GUSTI: PARTIDUL POLITIC'

21

In srarsit, dad insinuarea nu reuseste, elocventa nu seduce, coruptia nu da rezultat, calomnia nu face impresie i intriga e neputincioasa, atunci oportunistii apeleaza la un mijloc extrem, de desperare: terorizarea, adica intrebuintarea fortei brutale in luptele politice, dela impiedecarea prin forth a unei intruniri publice pana la exterminarea fizica, a adversarului. Fizionomia partidului in acest caz se schimba complet, partidul nu mai merita denumirea de partid, cad el devine o bandà, o factiune, cea mai degradatoare forma' la care poate degenera, partidul politic. 9.

Politica de partid oportunist pe care am expus-o, degradeaza, injoseste, scoboara MI% indoiala vieata publicä. 0 astfel de politica' desgusta pe cei mai buni cetateni ; vulgaritatea mijloacelor de lupta, deslantuirea pasiunior violente, tirania morala produc o actiune demoralizatoare i deprimantil asupra celor mai buni dintre alegatori, cari deaceea se si desintereseaza de politica. Totus, nu trebuie sa se faca confuzie intre mijloacele politice de lupta ale partidului de program si acelea ale partidului oportunist. Artisti ai insinuani, ai coruperii, ai calomniei, ai intrigii, ai teroarei stint oportunistii, dar pe de alta parte artisti ai convingerii, artisti ai luptei cinstite i loiale, calauzita numai de imboldul dragostei binelui public, ace§tia fac parte din o alta clash de oameni politici. De aceea trebuie accentuat cu tarie, tocmai pentruca se constata toate relele, viciile i defectele unei forme importante de manifestare a vietii publice, daca partidul politic, din punctul de vedere oportunist, este un rau necesar, cum a fost adesea caracterizat, din punctul de vedere al partidului de program, el este in realitate un bine necesar, fiindca, implineste o inalta functie politica

a hi

sociald.

Partidul politic formeag, cum am vazut, una dintre cele mai sugestive si interesante personalitati colective, fiMd o unitate sociala originala, cu gAndire proprie i vointa unitara. Constitutiile mai noui ridica partidul politic, dintr'un simplu instrument de realizare tehnica a alegerilor, la rangul de factor legitim al vietii publice (desi in mod indirect prin introducerea votului proportional si a scrutinului de lista). De fapt, partidul politic are misiunea s dea cuprins, sens i colorit formelor constitutionale. El are chemarea sociala s mijloceasca transformarea profunda a sta.rilor sociale i sä provoace crearea institutiilor noui in sensul evolutiei ascendente Care un ideal social si etic. In sfarsit, partidul politic trebuie sa fie pedagogul politic al natiunii i sti devina una din cele mai importante institutii sociale pentru educatia politica si sociala a individului ca cetatean, trezind interesul fiecaruia pentru problemele sociale i politice ale timpulul i constiinta raspunderii. Prin partidul politic cetatenii sunt chemati a participa la realizarea, de

fapt a principiului; azi in inulte parti numai contingent si negativ, care este suveranitatea nationala. Constitutia din Persia atribuie, dupa cum se stie, sahului Persiei, titlul de «rege al tuturor regilor» si se extinde, conform dispozitiilor ei formale, asupra tuturor popoarelor. De fapt insa, se stie iaras de toatil lumea, ca guvernarea in Persia este determinata de cele mai multe ori de interventia ministrului de ex-

www.dacoromanica.ro

DOC TRINELE PAR TIDELOR POLI TICE

22

terne din Londra, daea, nu de atitudinea hotarita a unui sef revolutionar. El bine,

poporul suveran, proclamat de toate Constitutiile moderne ca o suprema instanta, este un fel de sah al Persiei; poporul acesta suveran este azi inch' o mare fictiune. Inteadevar, ce fel de ciudat suveran este acela care nu stie, nu pricepe pi, de cele mai multe ori, nu voeste nimic A da democratiei i calitatea, pe langa cantitatea, cuprinsa,' in «suveranitatea nationalb, iata ce se asteapta dela partidul politic de program. Daca acestea sunt misiunile, pe care partidul politic are a le implini, ne intrebam: poate fi o menire mai splendida? Prelegerile Institutului Social Roman sunt consacrate intelegerii adancite a rostului partidului politic de program. Ele se adreseaza in primal rand tineretului, caci este necesar ca mai ales tineretul, speranta naiunii, sa, fie initiat in studiul problemelor politice. Marele Hyppolite Taine, inainte sit i exercite functia de elector, s'a simtit obligat sit studieze adancit istoria Frantei moderne. A deschide tineretului o cale noua de meditatie si de informatie, mai larga, mai sigura si mai luminoasa; a-i stimula in materie politica si sociala o gandire independent a si critich,

iata, ceeace urmareste mai ales Institutul Social Roman prin organizarea acestor conferinte, asupra «Doctrinelor politice». Ne adresam tineretului, pentruca istoria este un interogator sever, caruia el va trebui, in fata viitorului sa-i faspunda nu numai cu satisfactie, dar I cu mandrie.

ADAUS LA PRELEGERE 10.

Expunerea de mai sus formeaza una din primele incercari de formulare a unui sistem al partidului politic. Fireste insa, Ca in cadrul unei prelegeri publice

uncle chestiuni n'au putut fi atinse deloc, iar cele tratate n'au putut fi indeajuns desvoltate. Ar trebui prelucrata o monografie completa a chestiunii. Cercetatea materiei este in general neglijatit de sociologia politicit. Totus, literatura problemei cuprinde numeroase luerari, care merita a fi cunoscute pi consultate de cetitorii dornici sit aibit informatii cat mai intinse. Am crezut necesar i util sa dam aici, ca anexa, incliciile bibliografice, ce urmeaza, insotite de scurte observatii critice, si din motivul c ele nu se aft nicairi adunate la un loc. Bibliografia aceasta va servl, in sfarsit, si ea prim inceput al nouei sectii de documentare asupra partidului politic, pe care Institutul Social Roman intentioneaza sit o creeze. Iata' acum in ordine alf abetica luerarile principale, care s'au ocupat cu partidul politic in general ele trateaza problema numai incidental, cand au un caracter de stiinta politica generala, ori cu total insuficient, pur descriptiv si unilateral, dacit sunt speciale. -

Bachem, articolul «Politische Parteien», in dictionarul partidului catolic «Staatslexikon der GorresgeseIlschaft» (fart importanta);

www.dacoromanica.ro

DIMITRIE GITSTI: PARTIDIIL POLITIC

23

Ed. Berth, Anarchisme individualiste, Marxisme ortodoxe, Syndicaisme révolutionnaire, in «Le mouvement socialiste», n. 154, 1905, p. 5 (o stralucith expunere a punctului de vedere sindicalist); F. Berolzheimer, System der Philosophie des Staats, Munchen, 1906, P. 232 (generalitati banale); Maurice Block, «Partis» in «Dictionnaire general de la Politique», 1874, p. 232

(cercetare meritoash pe vremea and a fost scrish si care a influentat o parte din autorii romani, citati mai jos); W. v. Blume, Parteienbildung, in «Handbuch der Politik», vol. I, p. 382 (o scurth discutie in leghturh cu tratarea parlamentarismului); ./1 C. Bluntsehli, Charakter und Geist der politischen Parteien, 1869 (studiul se aflh cuprins si in tralatul autorului asupra politicii, vezi: «La Politique», traunde ducere de Riedmatten, Paris 1883, cartea 12, despre partide politice, se discuth in special teoriile liii Stahl si Rohmer, precum i cateva din doctrinele politice); N. Bucharin, Die Partei der Arbeiterklasse, in «Russische Korrespondenz», Nr. 7/9, p. 795 (cea mai neted i clarh expunere a punctului de vedere comunist rus asupra raportului dintre partid i clash; studiul contine i o putin convinghtoare .justificare a dictaturii de partid); G. D. H. Cole, Gilden-Socialismus, traducere de Schumann, Dresden, 1921 (o conferinth, care, din multimea de luerhri, aphrute in limba englezS, dn o bunh introclucere Iii gandirea socialismului de pildh; pentru intregirea gandirii lui Cole vezi i cunoscutele sale lucriiri: Self- Government in Industry, London

1918, The world of Labour, London 1919 si Chaos and Ordre in Industry, London 1920.); H. Cunow, Die Marxsche Geschichts-, Gesellschafts -und Staatstheorie, vol. II, 1921 p. 67 (autorul, actualul director al organului stihrtific socialist, «Die neue

Zeit» dh o autorizath interpretare a punctului de vedere social-democrat, ca compliment al conceptiei comuniste, asupra raportului dintre c1as i partid); C. Frantz, Kritik aller Parteien, Berlin, 1862 (fhrh nici o valoare); Jean Gaumont, L'Etat contre la nation (preface de H. Lagardelle), Paris, 1911 (pledeazh pentru suprematia societhtii gonomice asupra societhtii politice prin organizarea sindicalisth a serviciilor publice i pentru federalismul profesional,

care fireste. dupa autor, va aduce dupri sine disparitia partidelor politico); Guillaume de Greet, L'evolution des croyances et des doctrines politiques Bruxelles et Paiis, 1895 (cursuil tinute la universitatea liberh din Bruxelles ; titlul pompos si promitrttor flu corespunde in realitate deck unui istoric putin sigur asupra teoriilor politice din Peru, Mexic si mai ales din Egipt 1); D. Gusti, Probiema Natiunii in «Arhiva pentru Stiinta si Ref orma socialh an, I. rt. 2/3; Socialism, Comunism, Anarhism, Sindicalism i Bolsevism, iii «Arhiva pentru tiin i Reformh Socialri,» an. II, n. 1/2 ; Individ, Societate si Stat, in Nona Constitutie a Romaniei", 1922. H. Herrfahrdt, Das Problem der berufstandigen Vertretung von der französischen Revolution bis zur Gegenwart, 1921 (o valoroash expunere a mersului icleii reprezenthrii profesionale); S. G. Hobson, National Guilds, London 1919 (luci are programatich); G. Jellinek, Allgemeine Staatslehre, Berlin, 1095, P. 109, despre partide,

www.dacoromanica.ro

24

DOC TRINELE PAR TIDELOR TOLITICE

(expunere sumarN, imparte partidele .in adevilrate i neadevArate, ceeace este o apreciare, Pall a- fi o explicare); C. Jentseh, Die Partei, Frankfurt a. M. 1919 (cuprinsul nu corespuncle exact titlului, lucrarea prezintO mai mult o schitk a istoriei partidelor politice); C. Kiwlermann, Parteiwesen und Entwicklung, Stuttgart 1907 (valoarea lucrArii este Myers proportional:a cu marile pretentii ale titlului ei); F. Kjellén, Grundriss zu einem System der Politik, Leipzig, 1920, p. 51 (celebrul autor, strOlucit reprezentant al sociologiei politice, mort de curând, fost profesor la vechea universitate sueded din Upsala, d o pild'a de putina atentie ce se acordA partidului politic chiar intr'un sistem de stiintO politid; dealtfel tot ash, de nemultumitor trateazti autorul i situatia partidelor politice in Suedia in frumoasa sa monografie politishe Schweden, Berlin, 1917, p. 149); Arturo Labriola, Du parlementarisme au socialisme, in «Le mouvement socialiste», Nr. 181, 1906, P. 297 (expune conceptia sindicalistO italianO", care de acord

cu cea france4 opune organizatiei politice «burgheze», ca Stat i partid politic, organizatia sindicalA); A. Merkel, Fragmente zur Sozialwissenschaft, Strassburg, 1898, p. 82, 98, 110 si urm. (desi intituleazA unele stuclii: despre particle ori formarea lor, in realitate analizeazA in mod instructiv deosebirea dintre doctrina conseivatoare si cea liberalh); R. Michels, Zur Soziologie des Parteiwesens in der modernen Demokratie, Leipzig 1910, cu o prefatO pe care nu o cuprinde editia francezh, Les partis politiques, Essai sur les tendances oligarchiques des Démocraties, Paris 1914 (deosebirea intre aceste douO editii nu e mare, desi autorul declarA in prefata editiei franceze, ch" a utiizat toate criticile i observatiile aduse editiei din 1910; luerarea este departe de a fi o sociologie a partidului politic, totus ea prezinfa interesante observatii asupra «tendintelor oligarhicv, care se manifesta fo-arte pronuntat in cele mai inaintat democratice particle, cum ar fi, bunanarA, partidul social-democrat ;. constatki, ce pretuesc mai ales fiindd autorul insus, profesor la universitatea din Turin, este socialist); F. Paulsen, Paiteipolitik und Moral, Dresden 1900 (inzistO in special asupra necesitAtii de moralizare a luptelor de partid); Arthur I. Penty, Gilden, Gewerbe und Landwirtschaft, traducere de Eccius Tlibingen., 1922 (este una din cele mai nouO luceari asupra .ocialismului de gila ; autorul desi unul din primii teoreticieni este pe nedrept uitat de miscarea de gilda englezO, vezi i luminoasa expunere din «Guilds and the social crisis»); Th. Plaut, Wesen und Bedeutung des Gildensozialismus, Iena, 1922 (cuvOntare inauguraili de docenta% la universitatea din Hamburg, cuprinde o expunere si

o critid a «gildei» si a «Statului de gildb, care insa, dad dau o orienitare

sumarO, nu multumesc in nici o privintO pe cunoscktor); G. Ratzenho/er, Wesen und Zweck der Politik, vol. I, p. 185 pAnti la 383 (da, o extindere mare cercetOrii partidului politic, desiaici, ca in toate scrierie sociologului austriac, se manifestatoate calitktile i defectele auto didactului, ingenios) ; W. Rathenau, Der neue Staat, Berlin, 1919 i Demokratische Entwicklung, Berlin, 1920 (atinge incidental problema ce ne preocup4); F. Rohmer, Lehre von den politischen Parteien, ZUrich, 1844 (publicatà de Theodor Rohmer, lucrarea cuprinde teza discutata de noi in text);

www.dacoromanica.ro

DIMITRIE GUST1 PARTIDUL POLITIC

25

R. Schmidt, Allgemeine Staatslehre, Leipzig, 1901, p. 243 (consacra cateva pagini insemnatatii partidului politic pentru dreptul public); W. Schumann, Parteiwesen und Parteiprogramme, Dresden, 1921 (o brosued pe care au primit-o dupa tinerea prelegerii i care contine in privinta programului politic unele idei asemanatoare celor sustinute de mine); G. Sorel, L'avenir socialiste des syndicats, Paris, 1901 (prima lucrare programatica sindicalista, in care sistemul economic este opus sistemului politic, brosura, de mult epuizata, are cea mai mare valoare documentarA); W. Sulzbach, Die Grundlagen der politischen Parteibildung, Tubingen, 1921 (influentat de Jellinek, face aceeas impart-ire ca i el, -- scrierea din punct de vedere principial este superioara brosurii lui Schumann); G. Tarde, Les transformations du pouvoir, Paris, 1899, p. 138 (in construetia sistemului sau politic, Tarde, cand vorbeste de «inventia, repetitia, opozitia adaptarea» politicii, rezerva un loc special si luptelor de particle, ca manifestare a «opozitiei politice»; expunerea lui Tarde are toate insusirile i defectele spiritului sau original si viu i totodata pripit in constructii teoretice seducatoare); E. Tatarin-Tarnheyden, Die Berufstande, Berlin, 1922, (miscarea pronunOVA pentru organizarea «parlamentelor speciale» pe temeiul reprezentarii intereselor profesionale, ilustrata intre altii prin I. St. Mill i Charles Benoist, a

gasit In Tatarin-Tarnheyden, un nou i meritos sustinator; aceasta iucrare este o binevenita completare a scrierii, citata mai sus, de Herrfahrdt); G. R. S. Taylor, Der Gildenstaat, 1raducere din limba engleza de Eccius,

Tubingen, 1921 (o admirabila completare a lucrarilor, amintite mai sus asupra

Statului de gilda, ale lui Cole, Penty i Plant; subtitlul brosurii lui Taylor este caracteristic pentru intentiile autorului, el sung,: ideile conducatoare

posibilitatile sale); F. Pinnies, Kritik der öffentlichen Meinung, Berlin, 1922, p. 108 si urin. (in aceasta voluminoasa lucrare asupra opiniei publice, intr'un capitol special, ninnies imparte partidele politice in partide de guvern i opozitie, conservative si reformativ-mutative, ortodoxe i heterodoxe); H. v. Treitschke, Politik, I, Leipzig, 1899, p. 155 (autorul in aceste celebre cursuri asupra politicii, tinute la universitatea din Berlin, atinge in cateva pagini procesul de formare al partidelor); E9nile Vandervelde, Le socialisme contre l'Etat, Paris si Nancy, 1918 (vezi

prima parte despre cucerirea capitalista a puterilor publice; lucrarea este scrisa vioi, Ins fuir adancime); Graham Wallas, Human Nature in Politics, Third Edition, London 1914, p. 82 (aceasta celebra lucrare, care incearca a intemeia stiinta politicii pe cunoasterea psihologica a naturii omului, atinge in treacat, i problema partidului politic, pe care-I numeste dhe most effective political entity in the modern national State»); Max Weber, Grundriss der Sozialokonomik.- Wirtschaft und Gesellschaft. Tübingen, 1922, p. 167, 639, 769. (De toata lumea stiintifica rcgretatul M. Weber imparte partidele in: 1) «Patronage-Partei» care nu urmaresc cleat folosul conducatorilor , 2) «Klassenpartei», partide de clash', si 3) «Weltanschauungspartei», adica, dupa M. Weber, partide ce tind la realizarea unor

www.dacoromanica.ro

26


scopuri concrete, obiective ori sunt calauzite de principii abstracte. M. Weber, care indeobste se impune printr'o analiza profund i subtilk ne surprinde

aici cu o clasificare confuza si falsa; caci, inteadevar,abstractie facand cit ceeace numeste el «Patronage-Partei», dupa parerea noastrk intemeiata mai sus, and s'a vorbit despre elementele constitutive ale partidului politic, nu poate fi considerat ca partid, ci ca o click ne mira c un ganditor de talia lui M. Weber poate denumi partide de «conceptie a vietii», «Weltanschauungsparteien», pe cele ce urmaresc simple scopuri concrete (noi le-am numit pe acestea partide oportuniste), ori numai principii abstracte, fàr confactcu realitatea sociala si politica (noi le-am numit particle pedante); L. v. Wiese, Der Liberalismus in Vergangenheit und Zukunft, Berlin, 1917 (desi o lucrare asupra unei doctrine politice, contine cateva observatii raslete

si asupra partidului politic); E. V. Zenker, Der Parlamentarismus, sein Wesen und seine Entwicklung. Wien und Leipzig, 1914, p. 41 (pune in lumina stransa legatura intre fimta institutiei parlamentului si existenta partidelor politice);

Asupra partidului politic au aparut si in limba romana lucrari, din care unele pot sta alaturi de cele mai bune din studiile citate mai sus. Acestea sunt: I. Al. Bratescu-Vabieti, Politica, Scrisoarea I, si a II. Bucuresti, 1914, (bogata in cugetari politice);

C. Dzssescu, Partidele inteun Stat constitutional, Conferintk Bucuresti, 1883-1884 si vol. II al «Cursului de Drept public roman, Bucuresti, 1890, p. 668; I. Gavanescul, Caracterizarea partidelor politice prin ele insele, Iasi, 1905; N. Filipescu, Partidele politice, Bucuresti, 1890 (o scurta, dar frumoasa analiza, scrisa cu verva);

Petre Th. Missir, Partizie politice sub regimul reprezentativ, Iasi, 1880 (o expunere substantiala); Gr..G. Peucescu, Despre partidele politice, Iasi, 1878 -(este prima lucrare la noi asupra materiei, foarte documentata). Asupra istoriei partidelor politice la noi, vezi: C. V. Obedeanu, Partidele politice-in tara romaneasca pang, la 1848, Bucu-

rest, 1908; T. Maiorescu, Prefetele la 4 vol. de Discursuri parlamentare (o brosura de T. Maiorescu, Partide politice 1886, n'a putut fi gasita In bibliotecile din Bucuresti, desi ea este trecuta in fisele bibliotecii «Institutului Social Roman»,

unde a fost chiar consultata de unii membri, de unde insa din nenorocire a disparut, MI% urme); minunata monografie a lui: A. D. Xenopol, Istoria partidelor politice, vol. I. Dela origine pana la 1848, Bucuresti, 1911 si vol. II. Dela 1848 pana la 1866, Bucuresti, 1911.

Cine doreste a avea o larga si bogata documentare, unica in felul ei, asupra istoriei universale a partidelor politice, va trebui s consulte cu folos In primal rand:

www.dacoromanica.ro

DIMITRIE GIJSTI: PARTIDUL POLITIU

27

W. Wachsmuth, Geschichte der politischen Parteiungen alter und neuer Zeit, Braunschweig, vol. I, 1853, partide politice in Orient, la Greei, Romani si in imperiul bizantin; vol. II, 1854, in evul methu ; vol. III, 1856, si vol. III 1, 1856, in timpurile moderne, (autorul extinde in modal cel Mai elastic notiunea de partid politic asupra tuturor gruparilor politice, pe care le inregistreaza istoria politica universala); Pentru o intelegere a aparitiei tarzii a partidului politic compara; A. Croiset, Les démocraties antiques, Paris, 1909; O admirabila analiza a partidelor politice moderne (care reprezinta de fapt o continuare independenta a cercetarii istorice unde s'a oprit Wachsmuth) o datorim lui: A. Lawrence Lowell, Governments and Parties in-continental Europe, vol. I si II, London and Bombay 1896 (vol. I. Franta, Italia si Germania, vol. II. Austria (veche) i Elvetia). Despre miscarea internationala sociala si politica a catolicismulni vezi: Max Turmann, Le développement du catholicisme social, Paris, 1909 (cuprinde Italia, Germania, Belgia, Elvetia, Olanda, Franta); Compara asupra stimulentului puternic social provocat de faimoasa enciend, Rerum Novarum din 15 Mai 1891 a lui Leo XIII, lucrarea clasica a lui; L. Grégoire, Le Pape, les Catholiques et la question sociale, 1899. Organizarea i functionarea partidelor politice in Anglia i Statele-Unite ale Americii este in mod neintrecut analizata de: M. Ostrogorski, La démocratie et l'organisation des parts politiques, Paris. 1903, vol. I, Anglia, vol. II, Statele-Unite, aceste doua volume sunt apoi concentrate intr'un singur volum: La démocratie et les parts politiques, non-. velle edition, refondue, Paris, 1912 (vezi i editia engleza: Democracy and the party system in the United States, London, 1910, cu prefata de Bryce). Pentru intelegerea partidelor politice americane vezi pe langa clasica lucrare a lui: Alexis 1837, si:

de

Tocgueville,

De la

democratic en Amérique,

Bruxelles,

H. Mansterberg (fost profesor de psihologie la universitatea din Harvard), Die Amerikaner, 2 vol. Berlin, 1908 (in special vol. 1, p. 224, i urm.), si monumentala opera a lui: James Bryce, The american commonwealth, 2 vol., 1908 (editia 3, in spe-

cial vol. II); Indicatii pretioase gasim i in: R. H. Fuller, Government by the people, London, 1908; A. Lawrence Lowell, Public opinion and Popular Government, New-York, 1913, p. 139: B. C. Meyer, Wahlamt und Vorwahl in den Vereinigten Staaten, 1908; 8i mai ales in: Woodrow Wilson, La nouvelle liberté, Paris, 1916 (volumul cuprinde o foarte interesanta colectie de discursuri tinute de Wilson cu prilejul unei propagande pentru candidatura sa la presedintia republicii). Partidele politice din Anglia sunt analizate de urmatorii autori:

www.dacoromanica.ro

.

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITIOE

28

Belloc and Chasterton, The party system, London, 1914, editia II-a (Be lloc

a fost membru al partidului liberal i al parlamentului englez, lucrarea este tin protest impetuos i patimas impotriva tiraniei de partid, deaceea ea este

de intrebuintat cu prudenta); A. V. Dicey, Lectures on the relations between law and public opinion in Engrand, London, 1905 [Dicey da o splendida sinteza a evolutiei politice a veacului al 19 sub trei aspecte; era conservatoare (Torysmul vechiu, 1800 1830), liberala (Benthanism sau Individualismul, 1830-1870) si colectivistasocialista, 1875-1900[; K. Kautsky, Parlamentarismus und Demokratie, Stuttgart, 1920 (p. 95 si urm., o expunere clara a raportului dintre partidele politice engleze i institutia parlamentului); Mac Kedinie, The new democracy and the constitution, London, 1912 prezinta din punctul de vedere conservator acelas protest ca i Belloc and Chasterton din acel liberal); Sidney Low, The governance of England, 1914 (extrem de sugestive analize); A. Lawrence Lowell, The government of England, New-York, 1920 (editia 4),

vezi in special vol. I, Part. II: The party system i vol. H, primul capitol (daca cea mai buna, scriere politica asupra Statelor-Unite este datorita unui englez, Bryce, cea mai reusitä lucrare asupra vietii publice engleze este scrisa de acest american, Lowell); In sfarsit amintim opera suedezului ; Gustav F. Steffen, Die Demokratie in England, Iena 1911, scrisa cu multa vioiciune.

Asupra partidelor politice franceze citam remarcabila lucrare a lui: Ch. Seignobos, Histoire politique de l'Europe contemporaine. Evolution des partis et des formes politiques, Paris 1908, (prezinta un bogat material comparativ), si Delaisi, La Democratic et les Financiers. In Germania au aparut asupra istoriei partidelor politice: L. Bergsträsser, Geschichte der politischen Parteien, Berlin, Leipzig, 1921 (cea mai buna, lucrare istorica in materie); Die Entwicklungsgeschichte der grossen politischen Parteien in Deutschland, Bonn, Leipzig, 1922 [o cOlectie de conferinte, tinute la tniversitatea din Halle, asupra liberalismului de Goetz (p. 1), partidului conservator de

Kaufmann (p. 19), partidului centrului de Spahn (p. 73), evolutiei parti-

dului social-democrat de Ed. Bernstein (p. 110), evolutiei partidelor politice in timpul rdsboiului mondial si in timpul revolutiei din 1918 de Bergsträsser (p. 135)] ;

F. Naumann, Die politischen Parteien, Berlin, 1913 (scrisa cu mult temperamcnt); H. Rehm, Deutschlands politische Parteien, Berlin, Leipzig, 1921; Stahl, Die gegenwartigen Parteien in Staat und Kirche, 1863 (scrierea, desi veche, nu este invechita, ea prezinta importan i azi, avand de autor pe reprezentantul autorizat al doctrinei conservatoare in Germania); 0. Stillich, Die politischen Parteien in Deutschland. Vol. I, Die Konservaliven, Leipzig, 1908, vol, II, Der Liberalismus, Leipzig, 1911 (autorul incearca

www.dacoromanica.ro


29

cu un succes inegal, pentru intaia oarg, tratarea monografica a vietii interne ca si a manifestarilor externe ale marilor particle politice). Vrednice de remarcat sunt in Germania stracluintele de colectionare a materialului documentar privitor la partidele politice. Ask in 1912 a apgrut in acest scop un organ propriu de publicitate Die Parteiem, Urkunden und Bibliographie der Parteienkunde, (care Ms g. dupg, doi ani si-a incetat aparitia); A. Wahl a publicat intre 1910-1914, 8 caiete de «Beitrgge zur Parteigeschichte»;

F. Salomon a dat publicitatii cu o minutioasa exactitate de istoriograf programele partidele politice germane din 1844 pang azi, Die deutschen Partei-

.programme, vol. I, 1844-1871, Leipzig, Berlin, 1907, vol. II, 1871-1900 si vol. III, Von der Revolution bis zum neuen Reichstag, 1918-1920, Leipzig, 1920;

K. Mahler, Die Programme der politischen Parteien Deutschlands nach dem Kriege, Leipzig, 1920 (inferioara publicafilor lui Salomon). 0 institutie unica in felul ei i de o nepretuita valoare pentru cunoasterea unui partid este arhiva partidului social-democrat german, care propusa de Bebel in 1878, a fost adapostitg, intaiu in Ziirich (1883), apoi trimisa in 17 liizi mari la Londra (1888), pentru a fi adusa in sfarsit la Berlin, unde se afla acum; aceasta arhivg, cuprinde tot ce priveste partiaul social-democrat german, cgrti, brosuri, foi volante, manifeste, calendare, protocoluri, reviste, ziare, scrisori, manuscrise originale, o biblioteca uzuala cu legi, opere bibliografice, enciclopedii politice, etc. (Vezi, E. Drahn, Das Archiv der sozialdemokratischen Partei Deutschlands, seine Geschichte und seine Sammlungen. Gautzsch, 1920). Dealtfel este in traclitia partidelor socialiste, ca in fiecare an sa publice

dari de Nana' amgnuntite asupra vietii partidului din timpul anului, care procura .cercetatorului stiintific documente sigure, vezi, bungoara, darea de seama a partidului socialist austriac, «Bericht der Parteivertretung der sozialdemokratischen Arbeiterpartei Deutschtisterreichs an den Parteitag in Wien», 1922, Wien, 1922. jnstitutia arhivei de partid, ca i obiceiul clgrilor de searna anuale, ar trebui

sa fie imitate de partidele politice serioase de pretutindeni. Din numeroasele scrieri asupra partidului comunist din Rusia mg, mgrginese a recomandh, pe E. Hurwicz, Zur Soziologie der kommtmistischen Partei Sowjetrusslands, in «Die neue Zeit», Jahrg. 40, nr. 5, p. 101 (autorul este unul din eel mai buni eunoscatori ai situatiei politico ruse); vezi 8i, Das Programm der kommunistischen Partei Russlands (Bolschewiki), cu o introducere intinsa scrisa de fruntasul comunist rus Karl Radek, Zurich 1920 (editia aceasta of-ciala cuprinde hotgririle programatice ale congresului al 8-lea al par ddului comunist, din Martie 1919).

In sfarsit, pentru a incheib, seria inthcaiioi bibliografice, care dupg noi trebuiesc cunoscute de acei ce au ambitia sg, cunoasca «partidul politic», in toata complexitatea lui, vom mai adauga, cateva date literare privitoare la mijloacele de lupta ale partidelor in general, si la propaganda de partid, in special.

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDEIOR POLITICS

30

Intinsul i variatul domeniu al coruptiei de partid este tratat de autorii citati mai sus: Bel loc and Chesterton, Bryce, Delaisi, A. Lawrence Lowell, Wilson si in special de Ostrogorski, cari, toti, inafark de Delaisi, ce se refer& la Franta,

analizeazA cu un mare lux de amknunte intregul sistem de coruptie,, ajuns la perfectie in Anglia si mai ales in State le-Unite; terminologia politick' anglosaxonk a pregnat expresii tehnice, ce sintetizeazk in mod sugestiv operatiile «masinii» electorale de partid: «ring» (liga), are nevoie de «boss» (sefi tirani), de «Workers* (muncitori), numiti si «boys» (copii»),

«caucus» (un mic comitet de «aranjeurs» in culise ai afacerilor electorale), presupune pe «canvass» (srarkmAtorul de voturi), pe «secretary for polLical jobs» (secretarid pentru tripotagii politice), ori pe «the patronage secretary», care are menirea s conduck la alegeri pe votanti ca pe o turmk (whipper in), masina corupktoare culmineazk in «lobbyists* (armata de comercianti, constructori de ci ferate, ori agentii lor, gata de a influenta, prin toate mijloacele, actele legislative ale congresului american), cu acel «the man in the moon» (omul in Junk, expresie populark pentru agentii secreti de coruptie). Impotriva acestor manopere s'au luat in Anglia severe mksuri legislative, compark, instructiva lucrare: A Handy Book for Electors, a short and easy Guide to what may be done and must not be done undert he Corrupt and Illegal Practices Prevention Acte, 1883. London 1884 (o serie de instructii pentru alegktori, candidati i agenti electorali, ce reiese din comentariul legii impotriva practicii de coruptie i practicii Regale engleze din 1883). Anton Erkelenz, propune ca Statul sk' ia asuprk-si finantarea

propagandei electorale a tuturor partidelor, pentru cheltuelile curente, data fiind insemnktatea partidului politic, ca purtktor semioficial al vietii de Stat (vezi No. 33 al revistei «Die Hilfe», 1922). Asupra metodei i doctrinei demagogice compark: Raoul Fabry, Manuel du Demagogue, Paris (2-eme edition), fArk an si R. Bartels, Lehrbuch der Demagogik, Berlin, 1905.

0 brosurk de o valoare exceptionalk pentru formarea adev&ratului propagandist politic este datoritk cunoscutului scriitot socialist Eduard David, Referentenfarer, Berlin, 1919, editia a 3-a (cuprinde sfaturi cuminti despre ce trebuie sli tie propagandistul politic, deci care sk-i fie cultura generalk, cultura special& politick, cum sk culeag i s ordoneze materialul politic curent, cum sk-si pregkteasck un discurs, care sk-i fie tehnica vorbirii i ce s vor-

boas* etc.).

Ar fi de dorit ca toatepartidele politice, dacknazuesc s devink inteadevAr pedagogul politic al natiunii, in sknul careia s'au format, sk punk la indemkna partizanilor lor astfel de indreptare, ckci, fireste, de gradul de culturk politick al propagandistului va atkrna i calitatea culturii ce va impeastia.

2 Decemvrie 1922

www.dacoromanica.ro

DOCTRINA NATIONALISTA N. IORGA IMI pare foarte rau ca. un necaz de familie impiedica pe d-1 Gusti sa fie de fata la aceasta conferinta, pentru ca sa-i pot exprima marea mea recunostinta pentru deosebita onoare pe care mi-a facut-o de a ma aduce inaintea d-v. ca sa explic ceeace nu este numai rostul unui partid ale carui origini

le stiu, a Cann conducere o am in mama, al carui viitor sta in constiinta 'trigs a acestui popor, dar in acelas timp ca sa arat d-lui Gusti cat de mina placere imi face sa, vorbesc despre o chestiune de teorie politica' inaintea unui auditor care este ash, de pregatit ca s'o urmareasca. Nu stiu dac t. alte expuneri, care vor ven1 pe urma, si pe care le voiu urmaA cu interes, s'ar potrivi tot ash, cum cred ca se potriveste expunerea originii partidului pe care-I reprezint cu caracterul cu to tul special si atat de distins al auditorului pe care-I am inaintea mea. Onor. auditoriu, conferinta aceasta nu va fi lunga. Sunt lungi conferintele

care au de gäsit explicatii la lucruri inexplicabile, dar, and este vorba de a infatisalucruri care n'au nevoie de explicatii speciale, pentru ca se explica dela sine, pentruca iese din big§ desvoltarea unei societati si iese poate prea

de vreme pentru marea massa a socieatii, dar asa, e vieata societatii, sarcina omului care le expliCa este foarte usoara si in felul acesta situatia mea de istoric nu ma pune inteo atitudine grea fatti de subiectul pe care am sa-1 infatisez. Dad, ar fi vorba de partide a caror desvoltare st. nu iasa teoreticeste din vieata societatii romanesti, ar trebui sa fac apel la toate resursele unei filo

zofii pe care ocupatiile mole nu ma fac sa o stäpanesc deplin, pentru ca sa ajung la liman; dar, odata ce rostul partidului pe care-I reprezint, si pe care trebuie sa-1 explic aici, iese din desvoltarea istorica a societatii romanesti, nu va fi nevoie sa lac apel la toate felurile de filozofii adevarate sau inchipuite pentru a legitima ceeace exista, ceeace ma silesc sa desvolt si ceeace, cu ajutorul lui Dumnezeu, va ajunge la scopurile sale firesti, nu pentru rosturile grupilAi careia-i apartin, ci pentru chiar rostul natiunii careia intelegem a-i inchima acest instrument de progres care ar fi partidul nostru. Dupa aceasta introducere, care fa rog sa nu supere niciun fel de inteFese de partid, tot asa de legitime ca si interesele partidului mien, si. sa nu deranjeze niciun fel de obiceiu de cugetare, tot ash de firesc ca si obiceiurile de cugetare ale mole, dati-mi voie sa intru in subiectul insus. \ I.

Doctrina nationalista, care a servit ca baza alcatuirii unui nou partid, acum vreo douazeci de ani, nu este fara indoiala o doctrina nout. Cred ca in desvoltarea unei societati nici nu e prea bine ca noutriIi din cale afara de noi sa apart in gall de nevoile traditionale de desvoltare seculara a poporului pentru care se anunta o doctrina. Sa nu ne credem noi prea mari§i prea noi fafa de poporul nostru, pe care sa-1 consideram ca prea putin nou i prea mic ; sit nu pretindem a invata pe popor ceeace nu stie, ci sit ne apropiem, smeriti ucenici, de ceeace poporul stie mai bine decal, noi. Sit nu ne luitm atituclini de pedanti cari scormo-

www.dacoromanica.ro

DOC TRINELE PARTIDELOR POLITICE

nese nu §tiu ce teorii apusene i pretind s schimbe obiceiurile de cugetare ale natiunii lor, ci s Incepem intaiu prin studierea obiceiurior de cugetare ale natiunii noastre, s ne Mspiram de toate traditiile poporului din care facem parte, sa insumrim in sufletul nostru toate experientele de atatea veacuri ale acelui popor i, dupa ce vom §ti toate aceste lucruri, pe urma s ne gandim la elaborarea unei doctrine pe care s'o punem la indernana poporului, 1 i pe care el n'o va primi niciodata clack' nu va veni in randul intaiu dela dansul. Prin urmare, ca intaiu element explicativ al doctrinei nationaliste, este starea de con§tiinta pe care au avut-o intemeietorii acestei doctrine, in forma ei cea mai nouri, cari nu sunt si creatorii ei in forma principiala, originala: im fel de nationalism instinctiv ii foarte democratic. Eu §tiu ca mai exista alt nationalism, pe care nu-1 critic pentruch nu critic nimic aici, ci expun numai ceeace cred §i. ceeace vreau §tiu c exista alt nationalism care plute§te in sfere atat de superioare, Meat n'are atingere, in diletantismul ski rafinat i estetic, cu clasele adanci ale poporului nostru. Nu §tiu daca va ajunge vreodata la democratie, cum nu §tiu dad], o anumita democratic se va putea Malta vreodata la nationalism, dar sunt foarte fericit c eu reprezint acel nationalism care iese din democratic, din vieata secularti a masselor mari ale poporului roman 0 c reprezint mei democratic care nu se poate desparti niciodata de con0iinta poporului romanesc. Va rog sa primiti aceasta formula cu toatti critica. Dupa verificatia pe care o yeti face, §i. pe baza luerurilor pe care vi le voiu infati§ä astazi, yeti ajunge, probabil, la acelegi concluzii la care am ajuns eu pentru ca pe baza lor sa-mi traesc, cu credinta, cu absoluta convingere, cu putinta de devotament, vieata intreaga. Am zis, deci, a a fost un nationalism mai vechiu al poporului romanesc. Acest nationalism formeaza fondul democratic Trim§ care e esenta desvolaril politice §i. sociale a acestui popor. Noi n'am trait, ma rog, cu idei pe care sa le fi luat din alte tivilizatii. Nu tagaduesc ca ideile oricarei civiizatii pot folosi, dar cu singura conditie ca ele sa fie

intelese bine 0 aplicate cum trebuie. Dar nimic din imprumut n'are valoare decat atunci nand se altoe§te pe fond propriu. Cu un altoiu f Ara trunchiu ri lana radacina se poate face o doetrina straluoitoare, dar care dureaza de astazi pe mane, 0 niciodata aceasta doctrina nu va da altceva cleat un element ve§ted, in loc sa dea toata desvoltarea plantei sanatoase, capabila de inflorire. Da, a existat, lath sa fi imprumutat de nicairi, un foarte vechiu nationalism

instinctiv la poporul reman i voiu zice ca a fost un nationalism democratic. Si aici repet ceeace am spus in conferinta de anul trecat privitor la apucaturile constitutionale ale poporului nostru romanesc, fiindca aceasta mi se pare de o importanta mare pentru a explica ins'5§ doctrina in numele careia stau aici si pe care sunt chemat s'o lamuresc. Nu natiunea noastra a fost creata de un Stat, ci Statul nostru a lost creat de o natiune. Franta, cat e de mare, de frumoasa 0 de mandra, este o taxa creata

din mai multe natii prin forma de Stat care a contopit aceste natii impreuna 0 care a fticut-o capabila de o desvoltare unitara. La noi, Statul este o creatie a natiunii. Sau anume Stat, eel mai vechiu, din 1300, cel dela Arge§ in Muntenia,

dela Baia in Moldova, Statul acesta este, nu creatiunea unei clase, ci creatiunea unui popor intreg care n'avea deosebiri de clase.

www.dacoromanica.ro

N. IORGA: DOCTRINA .NATIONALISTA

33

Aceasta este de o mare importantit 0 taxa creata, de o aristocratie rasboinick traeste totdeauna potrivit nevoilor acestei aristocratii rasboinice; o tara creata de o clasa negustoreasch, consacrata, inainte de toate agonisirii materiale, va avea totdcauna daracterul acestei clase. Priviti in parte Anglia si, cu mult mai mult, State le-Unite, unde se adaug ins foarte multe

elemente de natura morala: ele vor ,avea totdeauna idei in legatura cu elasele care au creat Statul. 0 tard creata de o taranime revoltata impotriva unui regim strain, cum e Serbia, va avea totdeauna caracterul clasei tarknesti care a creat-o; o -tad creata prin elemente jumatate satesti,

jumatate orrtsenesti, de rnahalagii din lumea carciurnarilor, bacanilur, va avea totdeauna putin din elemental carciumäresc, cum e Bulgaria. Fiindca Serbia

este o tara intemeiata de tkrani rasvratiti contra Turcilor, pe cand Bulgaria nu e creatiti in randul intaiu de farani

i aici onoratul nostril amic d-1 Stam-

boliischi se Inseala putin: Bulgaria a fost intemeiata inainte de toate de aceastri fume intermediara, interlopk nu, dar aproape, de acea lume intermediara care se gaseste in marginea oraselor farit s aiba virtutile satelor. Statul nostril a fost creat, Cara Indoialii, prin concursul masselor rurale in secolul al XIV-lea.

Ele an intemeiat Statul, 1-au aparat, 1-au mentinut impotriva tuturor primejdiilor. Dar aici este o osebire de facut: clasa care a creat Statul, In legatura cu ideia nationaM, prin mijlocirea democratiei, clasa care a creat cea dmtaiu Domnie in

muntii Ai gesului, clasa aceasta taraneasca era, fad Indoialk liberit Inca odata spun: doctrina pe care a aparat-o cu foarte mult talent un tanar, a carui dispaifle inainte de vreme o regreta stiinta istorica a ROITIalliCi, C. Giurescu, doctrina aceea cti Statul a fost inceput cu o Pranime nelibera, este neadmisibila: Cu oameni neliberi nu se intemeiaza o tara, cu oameni neliberi nu se apara o tad si cu. oameni neliberi nu progreseaza o tark iar, daca s'a putut intemeia cu clasele adanci ale poporului rornanesc o tara, acum vase sute de ani, aceasta se datoreste faptului c aceasta clasa era liberA. Dar se va zice: ce lucru frurnos ar fi, pentru anumite teorii, data', pentruca la 1300 s'a intemeiat domnia dela Arges de tarani, i, sus, la Baia, de alti tarani, domnia Moldovei, ar fi s no intoarcem la originea aceasta i sa spunem: Statul actual apartine clasei care 1-a creat i apartine numai clasei care 1-a creat ! El trebuie deci condus de acei cari au pretentia de a reprezenta exclusiv clasa care a cl eat Statul. Ei bine, dati-mi voie, nu e tocmai asa: cand 1-am vazut noi in mormant, la Arges, cand intr'un moment fericit d-1 Draghiceanu a descoperit pe Basarab-Vocla intemeietorul, s'ar fi asteptat unii sa-1 vada purtand caciula, suman, itari, opinci. INn. N'avea nici citciulit, nici suman, nici itari i nici opinca era imbriticat domneste, absolut oligarhic, de cea mai infecta speta. Avuse, vit

rog ideia curioasa de a purta in cap o diadema, in diadema avea perle, ceeace fnsemneaza exploatarea poporului, a clasei muncitoare; ramasiti de purpure se prindeau Inca de oasele sale, ceeace nu inseamna altceva deck un intclerabil sentiment de trufie fata, de soldatii pe cari-i conducea si cari nu bene-

ficiau de aceeas purpura, pentru ca: ori purpura pentru toata lumea, ori n'are voie nimeni s'o poarte. In sfarsit cred cit stramosul acesta al nostru, care era incins cu aur, si capon cingatoarei sale infatiseaza un castelan si o doamna din epoca feudalk feudalismul se stie ca este cea mai mare neno-

www.dacoromanica.ro

31


rocire ce poate atinge o societate si cea mai mare greseala este sh se intoarca

cineva, fie si sub forma aceasta de admiratie pentru un juvaer, catre timpuri in care feudalismul juca un rol de cgpetenie cred chiar cit era militarist, pentruca purta arme, desi nu se observa o sabie langa dtinsul, crici ei fierul ii manânca vremea. Vremea manancit multe programe politice si constitutionale, mrinancri uneori si fier, chiar daca pe fierul acesta va fi fost scrisa Constitutia dela 1350. i in cam] acesta paguba n'a lost asà de mare, pentruca am credinta cit natiunea romaneasca nu s'a fericit cu Constitutii i poate deaceea rid le observa niciodata: cum nu se fericeste cu Constitutia ce o are si nu se va ferici cu aceea care se pregateste si pe care, poate, are ferma convingere sit nu o observe mai mult deck cele trecute. Este un fel de omenie constitutionall a noastra mai bunt cleat mice Constitutie Lira omenie. Mi s'a parut chiar, desi nici o inscriptie nu era pe nformantul Domnului si ar fi putut st fie in limba slavona, care era aici limba oarecum internationalt, mi s'a parut cit Voda cum limba latina era limba internationala din apus Basarab n'a avut nicio data, in vieata lui tendinte constitutionale de ofice coloare : caci in aceasta privinta,n'are cineva decat greutatea albastra, rosie, verde alegerii, ci cti avea aerul unui om darz care a aparut in l ume. pentru natia lui si s'a ingropat in mormantul lui, dupa ce si-a in deplinit datoria fata de aceastanatie. Dar mormantul unui om impodobit, al unui om care pe vremea lui a fost

mandru de sine si care, in mormant inca, reprezinta un domn mandru, m'a impacat Inteo privinta. Foarte frumoasiti era, evident, o Ora intemeiata numai de Orani, in care Domnul tnsu sit ii fost, cum am spus, un.taran mai rastrit deck ceila1i, dar faptul ca el marturiseste pnin purpura i aurul de care este acoperit ea nu era Oran mai rastirit decat ceilalti, mai dovedeste un lucru: cit pe la 1300 si ceva puteai sit porti aur si purpura in afara, daca in sufletul tau aveai iubire curata pentru natia din care faceai parte, daca in sentimentul tau era topita solidaritatea cu napiunea pe care o conduci, caci atunci poti intemeia o Ora., o poti conduce si o poti apara impotriva oricui. Iar, clack oricum te-ai imbraca pe din

afard, n'ai inhuntru, topit in sentimentul tau, simtul solidaritatii intregului dar nu poci intemeia popor, nu poti intemeia de distrus da, poti sit distrugi nimic si nici mentinea ceeace abia solidaritatea nationalti in sufletele tuturor a putut intemeià si a putut mentinea. Cu Domni incoronati cu aur, Incini cu aur, 1 cu clasa taraneascti care avea aur in inimile ei, s'a intemeiat i inut aceasta tart. Pe and, daca Domnul ar fi fost foarte umil pentru ambitia sa, dad, taranul ar fi avut in loc de aurul dinnauntru veninul pentru acei alaturi de can l. trebuia sit lucreze, noi am fi astazi nu stiu de cate secole intr'o grea ei umilitoare robie straina. Va sit zich a fost un instinct nationalist si democratic *la insisi incepatorii intemeierii celor doua domnii ale noastre care, poate, nu s'au batut intre ele, desi aveau interese contrare, decat de foarte rare ori in trecutul lor, tocmai pentruca fiecare din aceste doua tan avea constiinta cit reprezinta de faptacela§

sufiet si serveste Ora cu aceleasi mijloace luate din acelas fond adanc al natiunii,

si dact acesta si, deci acesta este loarte adanc, nu inseamna cit ar cuprinde elemente fart niciun fel de legatura cu elementele mai de suprafata, care §i ele indeplinesc rostul firesc Inteo natiune ce este un organism.

www.dacoromanica.ro

N. LOMA: DPCTRINA NATIONALIST I

Acum, iat a. ce a pornit dela acest nationalism democratic

35

dati-mi voie

sh fac intaiu o introducere istorica pentruca eu n'am argumente filozofice

p

omul la restriste alearga unde stie ci poate gasi mai bine sprijin. Respect ce nu Oiu, i respectul mieu ma indritueste sa nu ma' amestec in lucruri pe care nu le stiu indeajuns, cu atat mai mult, cu cat am convingerea c sunt atatia can le stiu atat de bine, incat nu vad de ce m'as risca pe unteren pe care as putea aluneca. In once caz, e mai bine sa, \Tad cum cad altii decat s vada altii cum cad eu. A lost un moment cand din acest pretios instinct primitiv care a intemeiat o tara pentru o natiune i deaceea s'a numit «Tara Romaneasca», iar Dommd si-a zis,«Domn a toata Tara Romaneaseah, pentru tot teritoriul, pentru nwia natiunii care a intemeiat domnia a toatil Tara Romaneasca au rasarit carturari.

Carturarii .acestia, pnin veacul al XVII-lea, au dat expresie sentimentului din care se putea alcatui o doctrina nationalista. A fost epoca boierilor. Si termenul este foarte onorabil: in pamantul tarii acesteia se gasesc ingropate oasele, tot asa de nobile pentruca sunt stropite cu tot atata sange de jertfa, ale boierilor, cum in pamantul acestei natii stan, stropite cu acelas sange de jertfa, oasele, tot asa de nubile, ale poporului muncitor de pamant. Unii de altii nu se pot desparti. In aceeas groapa eroic stau, dupa ce aceeas vie* au tralt-o eroic. Nicio silintA de filozofie social i nicio ambitie politica. nu vor Tao& desparti aceasta solidaritate luptatoare a poporului nostru de odinioara. Va s zica, boieri din secolul al XVII-lea au incercat a da o expresie acestei doctrine, si au alergat, pentru aceastal la tot cc le putea servi. S'au indreptat spre originile romane amintite de fratii din Apus, Inselati i ei in aceasta privinta, caci epoca Renasterii, care fara indoiala stia in uncle privinte mai malt

decat noi, in materie de cultura antica, in alte privinti n'avea orizontul atat de larg care se deschide inaintea noastra, si mai ales n'avea marea experienta Ogreutatilor i durerilor, capabila sa ne pazeasca de multe rele, pe care am facut-o noi pe urma. Dar, dupa boierii din acest secol al XVII-lea, in care s'a incercat a se injgheba o doctrina nationalista doctrina pe care o urmarese deocamdata in afara de gruparea pe care n'as zice: am onoarea de a o conduce, caci e banal, nici : meritul

de a o conduce, caci e prea pretentios, dar am calitatea de a o conduce, ceeace e mai adevarat si nu cuprinde nici pretentie, nici banalitate dupa, boierii acestia, can au incercat sit dea expresie unui inceput de doctring natio-

nalista, au venit altii: Ardelenii, scoala ardeleana din secolul al XVIII-lea, care a dat o nona formula acestei doctrine nationaliste. Scoala ardeleana a avut un foarte mare merit si e deci vrednica de recuno0iinta noastrti intreaga. Nu stiu ate statui se vor innalta de generatiile urmatoare acelora dintre fratii nos'ri din Ardeal can pentru binele nostru descalecii astazi in vieata acestui Vechiu Begat, care are nevoie sa fie salvat, cum se Oie, in imoralitatea sa, dar stiu cit generatia neastra trebuie saridice candva statui celor trei desteptatori ai constiintii nationale in Ardeal can, sarmanii, au murit

prin straini fitrit stt fi avut ambitia de a descaleca decat in biblioteca Arad, unde si-au istovit vieata ca sit arunce in chip cu totul desinteresat scanteia de vieatil, in sufletul, Inca intunecat, al natiei lor. Au avut frisk din punctul de vedere al doctrinei nationaliste i democrate, un pacat: acela cit, desl s'au nascut in sate, au crescut in sate, avand rude satem,

www.dacoromanica.ro

Sti


cugetand taraneste, avand, cum e cazul pentru incai, un fel de duritate rurala, sau, cum e cazul lui Petru Major, un fel de logica simplista, tot rurala, pe care un taran e natural sa o alba, dar nu e bine sa o aiba tot simplista acei caci vorbesc in numele laranilor, i avand, cum e cazul lui Samuil Micu sau Clain, un fel de reminiscente de idila din lumea pastoreasca din care se ridicasera, ei n'au scris

pentru tarani.si n'au pornit in randul intaiu dela traditia nationala, in mare parte taraneasca, a noastra, ci au plecat dela Roma Cesarilor de odinioarri, maiestoase figuri, dar putin cam departate de noi i reci ca marmura care infatiseaza chipul lor. Din smerenia noastra n'au scos toata maretia care se cuprindea

inteinsa. Este foarte usor sa relevezi o maiestate pe care o stie toata lumea dar e mult mai greu s &esti maretie in element ele umile care se ascund si sui arati c5. toti Cesarii din lume, cari s'au perirdat in vatmul de stapanire din Roma, nu platesc cat un an de adevrat i adanca, supraumana suferinta a acestu, popor. In fielul acesta, doctrina lor, foarte frumoasa pentru scold, pentru academi s'a terminat In Dictionarul lui Massimu i Laurianu, infalisand olimba romaneascri pe care n'au vorbit-o niciodata Romanii i pe care n'ar fi inteles-o niciodata un Roman; pe cand, daca s'ar fi coborit dela filologie, dela arheologie si istorie la ealendarele i cartile populare, ar fi fost mult mai bine. Eu am tiparit multe calendare in vieata mea i redactez de multti vreme o foaie pentru popor. Nu-mi mai fac corecturile la foaia mea pentru carturari, dar corectura la foaia pentru tKrani o fac, fiindcri acolo eu am credinta crt este ras-

punderea cea mai mare, raspunderea pentru fiecare cuvant, pentru fiecare Rent, caci s te adresezi catre sufletul mare, dar nou al poporului tau, este- cea mai grea responsabilitate pe care o poate primi vineva. i felicit din toata inima pe acei can arunca maculatura de cuvinte a democratiei apusene, crezand ca in felul acesta dau hranri pentru sufletul taranului, care merita mai mult decfrt

atata. IL

A venit, insa, onor. auclitoriu, prin anii 1840, un rand de oameni inaintea ctirora sunt sigur ca ne inchinam cu totii, dar cu ma inchin en un sentiment de recunostinta mai adanc, fiindea, neavand iluzia ca inovez, interzieandu-me chiar pretentia de a inova, sunt foarte bucuros cand grisesc inaintasi. Nimic mai simpatic decal omul, intre douazeci i patruzeci de ani, care crede ca in fiecare din buzunarele sale se gaseste o doctrina i e de ajuns ca doctrina sa iasa. din buzunarul sau pentru a lumina ca lumina soarelui i, astfel natia lui intreaga sa devina fericita. Eu nu pot sa gasesc cuvinte de urari destul de calduroase pentru, n'as zice inocenta sa iluzie, ci pentru marea incredere in inocenta sa iluzie. Eu sunt mult mai bucuros cand pot sa zic: cred ash, dar au mai crezut si altii ash, si au trait o vieata intreaga pe baza credintei acesteia 0, dad, poate lor le-a mers ran, natiei i-a mers bine. Coin i eu stint dispus sa-mi mearga ceva mai rau, dar natiei mele sa-i mearga bine, sunt foarte bucuros ca gasese aceasta aprobare hi experienta altora, de pe urma crirora natia romaneasca n'a pagubit. Este frumos lucru sa faci experienta unei doctrine, este ceva eroic, dar nu se potriveste nici cu varsta, nici cu ocupatiile mele.

www.dacoromanica.ro

N. IORGA: DOCTRINA NATIONALISTA

37

Am fost, deci, foarte bucuros and am gasit baza doctrinei noastre in literatura epocii lui Mihail Kogalniceanu, care este, Vara Indoial, cea mai mare minte pe cafe a produs-o natia romaneascit i bunatatea lui Dumnezeu a facut ca aceà mai mare minte sa fie unita cu cea mai calda inima. 0 mica' inima fiira o mare. minte poate biiga in bucluc o natie, iar o mare minte fara o calda inirna tine in loc o natie, care are nevoie de mi§care: o imobilizeaza in fel de fel de consideratiuni si .paralizeaza dela picioare o natie care, inainte de toate, are datoria de a merge. Kogalniceanu a fixat principiul nationalismului-democrat in intregime; noi n'am avut s facem altceva, acum vreo zece-donazeci de ani douilzeci de ani, daca vorbim de cultura, zece ani, daca vorbim de organizatia noastra politca, deck sit inviem doctrina lui Mihail Kogalniceanu, mai mult cleat a luii BilIcescu, fiinda cercul de cunostinti al lui Kogalniceanu i puterea lui de intuitie erau incomparabil superioare celor ale liii Balcescu. N'am avut decal sit scoatem din non la iveala aceasta doctrina, pe care o cred mantuitoare, de sub gramada, deopotriva apasatoare, a unnr noi teorii falsificate si foarte daunittoare in practica Insei teoriei pe care Mihail Kogalniceanu o aruncase. De doua lucruri trebuie sit te feresti, dar de unul mai mult deck de cela-

lalt: sti te feresti de doctrinele adverse, care in parte sunt reprezentate de oameni de talent, dar care, ele variaza, deoarece talentul insus variaza si, de multe ori, doctrinele cele mai teribile sunt reprezentate de oameni cari, vitzuti de aproape, nu sunt deloc teribili i yoti sit dormi foarte fericit, atata vreme cat nu vor fi oameni cu caracter mai teribil; dar primejdia cea mai mare este in denaturarea propriei tale doctrine. In aceasta, privinta nu poate fi adversar

pe care trebuie st-1 infrunti mai fail crutare cleat acel care strict insas idea careia i-ai consaerat vieata ta, caci preface o idee generoast in idei fatale, capabile de a darama o tara, care nici prin ura nu se sustine i nici prin ura flu se 'avail.

Onor. auditoriu, ajungem aici la esenta Inas a conferintei mele. Mihail Kogalniceanu a raspuns cu succes misiunii ce-si luase in teoria lui, des'i rea putut raspunde cu atata succes in practica lui, pentruct imprejurarile vietii lui de boier, cu defectele generatiei de atunci, 1-au impiedecat de a organiza, ceva in jurul doctrinei lui, ash, incat a fost un moment cand a pleaat steagul democratiei nationale moldovenesti in fata unei doctrine care avea, de sigur acelas nationalism, dar de fatadit, si nu in samburele insu§ al alettuirii de idei, si astfel nationalismul democrat moldovenesc de pe la 1840 al lui Mihail Kogalniceanu a cleveMt un umil satelit al liberalismului bucurestean prin anii 1880.

Prin urmare este de facut o deosebire intre clara si puternica doctrina a lui Kogalniceanu si intre incapacitatea vietii sale ca om de a alcatui puteri luptatoare in jurul acestei doctrine si de a se tineà neclintit de &Ansa pant la moarte, avand aceastit suprema mandrie ca om: sa se infasoare in steagul sub cutele canna a luptat o vieata intreaga. Nu cunosc fericire omeneasca mai mare decat aceasta. Urez oricui, chiar daca, -marturigeste o doetrint gresitt, sti alba, privilegiul nespus de mare sit fie infasurat ca'n giulgiu in steagul care 1-a adtpostit pe dansul in calitatea lui de luptttor in mijlocul societatii in care a trait.

Kogalniceanu n'a avut aceasta fericire, dar el ar fi putut sit raspundt in numele doctrinei lui la anumite critici pe care le face& scoala ardeleana si care

www.dacoromanica.ro

38


se aduc i acum Inainte. Citez, dupa o foaie din Ardeal, din Orastie, a d-lui Aurel Vlad, care apara foarte urite conceptii sub titlul de «Ciocoii vechi» si mita sa arate cii. niciodata hrtre Ardeleni i cei de dincoace nu s'a putut ajunge la inte-

legerea necesara. Omul nu iubeste deopotriva toate partile, de acum inainte nedesparft legate, ale poporului romanesc si mai ales nu stie istorie. E foarte dar e bine sA stie cineva filozofie, am ravuit la aceasta toata vieata mea foarte bine sa stie cineva istorie. Pentru aceasta nu se cere nicio calitate de. nastere: se cere numai rabdare, smerenie, ca sa petreaca paginile care nu traiesc numai in afara de dansele, ci in fiecare din noi. Caci noi, fiecare, suntem un manual de istorie a Romanilor: numai nu ne dam seama ca zace in noi istoria Romanilor, pe care credem s'o culegem numai din paginile cartilor, i, part

nu stim ca in noi zace istoria neamului nostru, noi insine nu putem da cleat cecace poate da individualitatea noastra trecatoare. Când tim insa ca toate acele generatii trtiesc In noi, le putem destepta prin cuvinte magice in constiinta noastra, putem fi ceeace putem fiecare cu totalitatea tnsuiri1or, vtdite sau ascunse, ale fiintei noastre genealogice.

In aceasta foaie din Orastie, deci, se citeaza cateva cuvinte ale lui Barit, care sunt foarte necesare pentru lamurirea subiectului nostru. WA cam ce zice

el despre curentul lui Kogalniceanu, hit a-1 cunoaste, caci, desi an fost din aceeas generatie, Ardeleanul n'a strabatut In sufletul marelui Moldovean; iata ce zice, in.fo carte tiparita mai tarziu, despre putinta sau neputinta de intelegere a Romanilor din Ardeal cu Romanii de aci, in «Pagini Alese»: Oamenii de dincoace de mimtd aveau o multime de calitati, dar nu i aceea de a intelege ce e adevaratul nationalism, «vitalitatea natiunii romane ca indi-vidualitate politica».

Nu zic ca Barit n'are dreptate in parte: anumite atitudini in timpul neutralitatii noastre, in timpul razboiului si dupa, arata cit sunt foarte multi oameni si acum cari nu cred in «vitalitatea natiunii romane ca individualitate politica». Dact hist cei mai multi din clasa conducatoare ar avea aceasta pti-ere, pacat si de lungul nostru trecut de sacrificii si pacat si de sangele varsat pe Omantul acestei tari pentru a realiza o unitate care nu poate fi mentinuta decat prin

credinta ca suntem, nu numai o natie de o puternica vitalitate, dar ca de natia noastra i numai de natia noastra este legata o anumita misiune, care nu poate fi indeplinita in folosul civilizatiei cleat numai de noi, iar nu pentru dânii. Apoi Barit zice intealt loc ca oamenii dela noi erau «Imbuibati de idei politico din Franta, lipsiti de idea nationalitatii». Mtrturisiri foarte interesante pe care Kogalniceanu ar fi fost in masura, in ceeace-1 priveste pe dansul i poala nationalista din Moldova, sa le raspinga, pentruca la el nu era ask dar care pentru alta categoric din societatea romaneasca din vremea lui Kogalniceanu erau adevarate, cum foarte adevaxate sunt i pentru multi din generatia mea, dar nenorocirea pentru generatia care se ridica acum este cit ea cuprinde Inteo mai mare masurt elementele pe care le critica Barit. Noi aveam la 1840, Si am avut intr'o masura mult mai mare dupt ce tara s'a -

modernizat constitutional si s'arealizat unirea, un Stat intemeiat de clasa noastra culta, de boierimea tanara in randul Intãiu, cu sfatul i dupa exemplul unei Orli din boierime a mai veche, cu concursul opiniei publice din Apus, en ajutorul

www.dacoromanica.ro

N. IORGA: DOCTRINA NATIONALISTA

39

diplomatic si miitar al Europei. Asa s'a intemeiat Statul nostru modern. Statul vechiu avea, temelii malt mai adanci si malt mai solide ; de aceea a putut trece prin vremuri mult mai grele si a putut rezista, experientei seculare cu succes. Dar Statul modern a fost intemeiat de idealisti, de unii ideologi crescuti aiurea,

fr cunostinta deplina a liatiei lor, fr sa caute pe urma, cand s'au intors dela studii, a cunoaste adanc aceastil natie. Erau incredintati c anumite forme constitutionale pot sa dea unui popor toate mijloacele de care simte nevoie pentru a se mentine. Nascuti in Tara-Romaneasca din parinti romani, au fost crescuti in cash de straini, desavarsindu-si cultura, in chip strain, pe plaiuri straine, hraniti apoi din bibliotecile lor in intaiul rand straine, locuind in orase care nu mai au caracter romanesc de foarte multa vreme, ezitand sá calce pragul unei case romanesti dela 'taxa. Astfel Statul a fost creat pe baza unor anumite idei abstracte foarte frumoase, pe baza unor tendinte yrednice de toata lauda, pe bap unor teorii liberale iesite in apus din desvoltarea Revolutiei celei marl si care aveau rostul de a dainui in tari uncle Revolutia cea mare a fost un factor hotaritor, in care traditiile partidelor care au sprijinit libertatea in Revohrtia cea mare aveau Inca vitalitate. Dar noi n'am facut Revolutia cea mare, n'am avut un rasboiu civil, analog celui care a bantuit in Franta. E Lin desavan-

taj sau un avantaj? De sigur ca, este un avantaj: daca poti face cu solidaritate nationala ceeace altii au facut cu. o dureroasa ruptura a solidaritatii nationale, este un mare avantaj; daca poti face cu elemente organice ceeace altii fac cu elemente abstracte, este un foarte mare avantaj, fiindca ceeace este abstract trebuie sit devie organic, fara, de care n'are nici o valoare; dach n'ai nevoie sa treci prin faza abstracta si de-a dreptul iei din vieata organica a poporului elementele constitutive de Stat, cu atat mai bine: Lasi filozofilor politici sarcina de a filozofa asupra rezultatelor. Cand venia, Ardeleanul, crescut, ca in secolal al XVIII-lea, la scoli mai bune !cleat noi, crescut la scoala umilintei si a durerii, care e foarte buna, dar cu o conditie: cand vei trece ultimul examen, sa nu crezi ca, la randul tau, ai dreptul sit impui altora umilinte i dureri acestea spuse in general, fail nici o aplicatiune la vreun caz particular, cand, deci, el venia, in nceste conditii, cunationalismul lui intransigent, afla, mai mult la Bucuresti, aceasta abstracta scoala liberala, nationalista de steag i chiar de convingere, dar nu nationalista in mijloace i in realizare, nu numai in proclamare. 0 proclamare poate sit acopere orice: o_realitate gaseste totdeauna steagul ei, dar steagr.l.nu gaseste totdeauna armata care trebuie sa, lupte sub dansa. Evident ca, au fost uimiti cei de peste munti.

Aveam deci deodata, in epoca lui Kogalniceanu, pe acesta, intelegand poli-

tica organic, ca istoric, ca om care a trai in toate realitatile tarii sale. A fost si industrias, a avut o fabrica de hartie, kind un adevarat conducator de fabrica,

nu la o societate anonima pe actiuni, undo te multumesti sit tai cupoane. Capi-

talist n'a fost, e foarte adevarat, si mai ales n'a fost capitalist politic, culegaud capitalul in alt domeniu, pentru ea, aducandu-1 in politica, sit transforme

si politica tot in intreprinderi pe actiuni, ceeace e totdeauna an lucru foarte ran. "Politica este, n adevar, o intreprindere sprijinita pe actiunea proprie, iar nu pe actiunile pe care le tai ca sa munceasca altii pentru tine.

www.dacoromanica.ro

40

DOC TRIN ELE PAR TIDELOR POLI TICE

Dar Koghlniceanu trecutul 11 cunostea, vieata Orli 6 cunostea, scoala o cunosouse, ca fost profesor, prin toate realittitile timpului shu trecuse. Ii era permis sh, nu vadh, clase in prezent pentruch nu le vhzuse in trecut ; Ii era permis sti. treach peste clase pentruch sufletul lui era destul de mare i inima lui destul de largh ca sit cuprindh interesele tuturor acelor clase, intrucat ele contribuiau la interesele solidare ale poporului roman Chci tot ceeace in interesul unei clase este dincolo de interesele solidarithtii natiunii, este un element care trebuie

combhtut cu cea mai mare inviersunare. Pentruch nicio natie nu poate trhi decat din si prin solidaritatea tuturor claselor, i nicio constiinth de clash nu trebuie ridicath asa de sus brat sh nu se vadh elementul comun in care toate celelalte interese se pot intruni i mnfr4i pentru a colabork Pentruch tot m'am abAtut, mai pot spune un lucru: cand o natie are clase asa de puternice incat una singurrt srt poath sustinea vieata natiunii, mg, invoiesc

si cu ideia de clash; dar nu cand natia este inch atat de putin desvQltath, inca6nici o clash nu poate sustinea singurh greuthtile Statului, sarcinile viitorului,

cand toate abut sunt in stare sh sustinh greuthtlie acestea sdrobitoare ale unui viitor mare pentru un popor inch mic, mic cultural, mic economic, chiar daa ar fi mare prin num.hr. AlAturi de Koghlniceanu, avand aceasth conceptie, erau, e drept, aceia pe cari-i critica, Barit, desimentalitatea lor era foarte onorabih. Dar cum voiti sa fi cuno-

scut din odaia lor de studenti la Paris nevoile poporului roman ? Cum voiti sit fi cunoscut din discursurile oratorilor partidului liberal din Franta nevoile care sbuciumau deosebitele categorii ale societtitii romanesti dela 1840? Cum voiri dintr'un studiu asupra lui Mirabeau, sau asupra lui Lafayette, ori a lui Royer-Collard sit fi stiut ce doria inima noastrh care se sbtitet In realithtile tragice ale mediului? Nu critic, explic numai.

Dati-mi voie sit fixez inch o deosebire intro anume tendinte i doctrina pe care, vorbind de Kogrdniceanu, o explic i in ceeace ne priveste pe noi, cari, in absoluth modestie, numai am mviat si am acomodat, am organizat i. aprtrat phrerile acelora cari, in fericita epoch de romantism srmatos i invietor, -au pint sh puie bazele doctrinei pe care aoi am primit-o i o -tinem la curent cu nevoile actuale ale societhtii nbastre. Intre Ardeleni i Kogtilniceanu era o deosebire. Aceastrt deosebire exist& cum existh deosebirea intro liberalii din Bucuresti inch dela 1840 si intro alchtuirea pe care o reprezint. Eu nu cred In reforme, eu cred in educatia poporului,

care ea poate da o valoare orichrii forme legale. Eu nu cred In Constitutii vrAjitoare, ci in constiinta care spontan dit articole de Constitutie, chiar and n'au lost sense niciodath pe hartie alba. Eu nu cred in sfaturile care vin de sus si nu ajung niciodath jos: dar cred in vointa de jos ast de puternich, Meat sit deie cate texte de legi voiti sus. Eu nu cred in abstraqia care nu va ajunge niciodath srt fie element concret, dar cred in puterea elementului concret capabil de a elaborh, cele mai superioare elemente do abstractie. Eu nu cred in revolutii care driramh inainte de a §ti ce creeazti si cum poate fi primit ceeace vrea sit creeze in realittitile asupra chrora creeazti, dar cred in evolutia inceath, culturalh, care

www.dacoromanica.ro

N. IORGA: DOCTRINA. NATIONALISTA

41

tot ce castiga asimileaza. Revolutie Insemneaza de multe on s dai flamandului

un superb ospat din care sa crape a doua zi; iar evolutie inseamna st-i dai pe incetul ce-i trebuie lin pentru ca s elaboreze potrivit cu necesitatile lui organice, 0 In fiecare moment sa fie mai puternic cum fusese inainte. Acestea sunt deosebiri fundamentale fata de orice doctrina liberala din orice tara. Zic: mice tara, dar de fapt e numai una: Franta,:tara cu spirit matematic. Noi nu suntem insa o tart cu tendinte abstracte; u suntem abstracti de loc. Doctrina a trecut in Belgia apoi, i, intr'un fel de caricatura a libe7 la Germani i Austriaci, iar, 'inteo nebunie a liberalismului, la Rusi, plus, in fel de fel de diformatii, prin elemente asimilate, la o multime de societtti orientale printre care, fereasca Dumnezeu, nu ma gandesc sit numar societatea noastra.

In- conceptia noastra, toate clasele, toate elementele natiunii noistre le concepem ca un singur corp, avand o singura viata, din care porneste vieata tuturor organelor. N'am da toata puterea mann drepte numai, crescandu-i muschii i crezand ca de aci va rezulta o noua viatt a corpului intreg, ci fortele organice primare, decisive ale organismului trebuie sa fie intarite, i atunci vor creste i muscbii manii drepte i muschii manii stangi. E deci cu totul alta conceptie decat a celor cari ar face fel de fel de masagii, incepand cbiar si de la degetul mic, ca sit ajunga la renovarea intregului organism. Tot asa, este o deosebire intre conceptia noastra i intre conceptia ardeleana a lui Barit, pe care o pastreaza partidul care calOreste in momentul acesta catre plaiurile noastre. Si iata unde sta aceasta deosebire: Nationalismul ardelenesc este si a fost totdeauna un nationalism pe baza de drept. Dreptul este un lucru foarte frumos, dar eu prefer dreptatea, intre allele pentruca nu e scrisa i fiindch dreptul e scfis. Lucrurile scrise au un mare desavantaj: raman pe hartie, i tendinta fireasca este ca aceea ce a ramas pe hartia unei generatii

sIt treact generatiei urmatoare, care, cu fetisismul omului pentru lucrul scris, il mentine ca lucru bun pentru o societate ce n'are nevoie de dansul. Dreptul se poate intelege in multe feluri si sensul cum 11 intelegeh Barit 0-1 Inteleg reprezentantii partidului national roman din Ardeal este gresit. Dupa umila mea parere, «national roman» n'are nici un rest: «nationali» sunt em toti, «romani» avem datoria iarit s fim toti. Dar dreptul, asa cum il inteleg ei, nu vine dela dreptul din Franta i nici macar din epoca aceea care a fixat dreptul francez pe ban romana. Dreptul poate fi impartit in foarte multe categorii, i dreptul cum II inteleg Ardelenii este dreptul pe care I-au elaborat universit5ti1e unguresti pe baza scolasticei, dreptul din evul mediu. Cit asA, este, o spun ca istoric. Domniile lor pot fi de alta parere, dar numai pentruca n'au facut studii istorice. E vorba de un drept cu totul special, elaborat, intr'un timp foarte departat de noi, pentru o societate care nu este a noastra, pentru o natie care nu este natia noastril. Observati toat5, lupta pe care a dus-o partidul national din Ardeal i apropiaci-o de lupta partidului liberal dela noi si de lupta lui Kogalniceanu, de lupta chiar pe care, dupa Kogalniceanu, am dus-o noi. Pe ce cale a indrumat fiecare lupta, care evident pentru toti avea, ea tintti binele natiunii? Partidul liberal a scos foi politice de propaganda si de agitatie, cerand Constitutie, el a facut legislatii i astfel a mtemeiat un organism de Stat perfect, pe care 1-a sprijinit pe bazele foarte solide, pentru Statul intreg, ale unor organizatii

www.dacoromanica.ro

42


economice care si in timpul din urma ai adus foarte mari foloase, on daca se intituleaza Banca Nationaliti, ori dad.' iau alta forma de colaborare economica a

natiunii noastre. 0 activitate culturata, un capital de cultura al natiunii noastre in legatura cu desvoltarea acestui partid nu exista. Ca stint oameni de scultura cari fac parte din acest partid, da, dar capital cultural izvorit din acest partid, nu este. Foarte tarziu, prin Spiru Haret, a fost o anumita propaganda la sate, care a dat satenilor anumite idei, a aruncat cateva abstractii simpatice in lumea aceasta dela sate. Dar la noi, parere care nu mi se impune numai mie, ci oricui cugeta drept, parerea temeiniciti este ca trebuie sa se lucreze intaiu pe acest teren cultural, creand o constiintiti populara corespunzatoare doctrinei de partid, constiinta care n'a fost creatit deck in legatura cu anume interese si inteo anume parte din populatia oritiseneascil. Partidul national din Ardeal duce «de cei saptezeci de ani seculari4, cum zice secretarul sau, o lupta foarte puternich pentru a valorifica drepturile natiunii romanesti inainte de toate in fata stapanitorilor kle pana ieri. Aceasta lupta o duce

totdeallna pe baza ideii de drept: este drept ca noi ni fim liberi, este drept ea monarhia sa ne asigure nouti calitatea de oameni liberi. D-voastra, Austrieci uniti cu Ungurii, sau d-voastra, Unguri fat% Austrieci, ati calcat dreptul nostru, principiile de drept precise, si noi pretindem, de aceea, sa aveti fata de noi alta atitudine. Iar dincoace liberalii ar fi spus: ideia de libertate cere ca d-voastra sa aveti acele drepturi pe care vi le contesca Statul cc sta asupra d-voastra. pate sa nu fie ash de frumos in Ei bine, noi judecam altfel. Noi zicem teorie chiar in ciuda libertatii, chiar cu calcarea normelor de drept, poporul aces ta are dreptul de a till, are menirea de a trai pe un pamant pe care s'a nascut, pe care 1-a stropit cu sangele i cu sudoarea sa si care reprezinta agonisita lui, si nu numai un teritoriu. Da, noi am agonisit farama de farama pamantid pe care traim; intre noi ca organism national si acest pamant este o astfel de legatura', Meat toate scrupulele de libertate, toate scrupulele de drept avem curajul sa le infruntam i s zicem: aici stam, aici ramanem, pentruca avem menirea de a ramanea aici. Dar ce-mi pasa mie de principiile dela 1520, ce-mi pasa de ius tripcvrtitum din Ardeal, ce-mi pasa chiar de ideile Revolutiei man franceze, odata ce interesul

natiunii mele merge in randul intaiu? Ca nu-i frumos? Nicio natiune nu s'a intemeiat deck a0, i inteligenta unei natiuni trebuie sa lucreze ca sa educe poporul in asa fel incat sa gaseasca un termen de conciliatie intro aceasta menire elementara a lui i cerintile superioare umane. Aceasta insa este o datorie de cultura care vine dupa afirmarea nesguemita a principiului insust. Dad, s'ar fi cugetat ash, in Ardeal, nu s'ar fi repetat greseala din secolul al XVIII-lea a lui Petru Major, Micu i Sincai. In loc de atkea memorii i memarande, care n'au mins, nimic deck procese i inchisoare, on si declaratiuni platonice de simpatie din partea tuturor popoarelor sentirnentale, de care e piing lumea, ceeace era esential era intarirea natiei cu o constiinta atat de profunda incat nimic sa n'o poata. sgudul. Veti zice: existd. Dar exista, azi, i anumite manifestatii fata de Veclnul Regat care n'ar fi existat dach s'ar fi stiut ce a fost trecutul nostru i ce ne leaga

pe toti pana in prezent. Aceasta educatie, din nenorocire, a lipsit.

www.dacoromanica.ro

N. IORGA: DOCTRINA NATIOIVALISTA

43

IV.

Acum, curentul acesta de Wei al lui Koghlniceanu, dela o bucath de vreme a fost inraturat de grija intemeierii i consolidhrii Statului. E lucru foarte firesc. Nimeni nu se poate gtindi sh nu recunoasch necesitatea acestei faze. Dar un partid trebuie sh-si dea seama de un lucru. Este, In adefar, natural ca el sh se creadh Intemeiat pentru toate vremurile, chiar dach n'ar ave.& oameni capabii sa-1 mai coflduc i n'ar ghsi in spiritul public ceeace-i trebuie. Atka egoism ii poate Inghdui oricare partid. Dar el trebuie s inteleagh un lucru, care la noi mi se pare ch nu s'a inteles, desi multi iti dau ostenea.lh de a convinge pe membrii

orichrii gruphri ch. fiecare partid ii are momentul de actiune in desvoltarea unei societtiti.

Parade le sunt instrumente diferite pentru nevoi care se succedh. and in Anglia s'a fäcut o anumith politich africanh cu o anumith atitudine fath de Statul Burilor, i s'a inceput rhsboiul cu Burii, s'a vhzut ch politica urmath nu poate duce la capht, i atunci a venit celhlalt partid, care avea, alth conceptie in ce priveste vieata coloniilor in leghturile cu vieata metropolei. Acei cari urmasera prima politica,' s'au dus fr nicio pärere de rhu, s'au dus constienti c experienta lor s'a terminat si cti experienta celorlalti incepe, pentru binele aceleeasi thri. Aceasta inseamnfa o vieath normalh In succesiunea la putere a partidelor politice. Alt exemplu: in momentul acesta rosturile thrii se sprijimi Ii primul rand pe anumite operatiuni de banch. Partidele care nu se cred capabile sh le fach, pentruch n'au destui bancheri, doar in fiecare cm politic nu este un colt de bancher ;10. impun singure s stea, de o parte, pentruch este momentul altora. Dar nu se poate ea aceastä nevoie de bancheri sh fie continuh. i va veni o epoch de actiune moralit, care se va duce cu elementele adanci, fundamentale ale poporului, i atunci va trebui sh fie alt partid, cu mai putini baneheri, dar având in stinul shu mai multi oameni de culturit Ask inctit eu inteleg foarte bine cum, duph epoca lui Kogtilniceanu, care a creat o admirabilh stare de constiintri, pe care unii au avut-o mai mult, altii.

mai putin, dar care n'a lipsit cu totul nimhnui, a venit vremea combinatiilor matematice i geometrice, de alchtuire a institutiilor Statului si de votare a legilor, care si ele se tin de o anumith «stiinth a numerelon, de anumite abstractii dupti care trebuie sh se conducti o societate. Dar partidul s'a mentinut conductitor, sub un singur nume sau mai multe. Fiindch, de fapt, nu exista un singur

partid liberal. Toate disidentele cu alt nume nu sunt decat reprezentari noi ale politicei liberale. Nu existhun adevárat partid conservator, traditionalist: dach ar fi existat, el ar fi fácut ceeace mi-am permis s recomand acum zece ani de zile la o intrunire tinuth la Teatrul Liric: ar fi fhcut o leghturh cu clasa muncitoreasch dela tarh, ceace ar fi fost in binele Statului, i atunci ar fi fost de o parte liberalismul conceptiei abstracte, inovatoare i doritoare de schhnbari brusce, i, de alth parte, ar fi fost o masivitate traditionalisth In clasa ruralli, dela proprietarul solidar cu thranul pang. la grupele thrhnesti conduse de proprietari, care ar fi folosit partidului i inainte de toate natiuniinoastre. Pentruch, trecerea dela marea la mica proprietate nu s'ar fi fäcut cu zguduiri care condamnh tara multi ani de zile sti vadh o mare parte din phmtint nelucrath sau luerath

www.dacoromanica.ro


rau, cu toate consecintile care decurg, fireste, din asemenea ruperi de echilibru.

Prin urmare, cand partidul liberal, care a incleplinit o opera atat de importanta sub neuitatul sau sef de odinioara, Ion Bratianu, a trecut dincolo de mi-

siunea sa, s'a Intamplat cu dansul, neb5gand de mina c5 a ajuns la santul unde se oprese, rosturile sale adevarate, ceeace se intampla cu orice partid care ramane in afara de misiunea sa: i s'au substituit gruparile intereselor personale cuprinse in partid. Aceasta s'a intamplat, nu numai cu partidul liberal, dar si cu partidele desfacute, cu aceeas mentalitate, din partidul liberal.

i cu aceasta Atunci a fost necesara o reactdune. Reactiunea s'a infatisat in trei forme. S'a infatisat sub forma unei desfaceri din cadrele trecutului, eu aceeas mentalitate ca i a trecutulni i cu scuza unui mare talent. Nu trebuie sa spun mai mult ca sa se inteleaga ca incercarea, atat de onorabila In intentii, n'a izbutit sa creeze un partid, nici pentru sine, nici pentru altul. Incercarea gruptirii conservator-democrate n'a creat un partid nici pentru sine ei nici macar pentru altul, fiindca trebuia, pentru aceasta, ceva mai radical: trebuia o schimbare de mentalitate. Trebuik adecti, sa apara o grupare cu o mentalitate deosebita de mentalitatea celorlalte. Ceeace nu inseamna ca ceiladi Inchein

trebuiau sa fie inlaturati permanent dela conducere. Caci am spus cit la un anume moment griji de ordin bancar, financiar, au dus In chip firesc la conducerea destinelor rii pe liberali, intr'un interstitiu dintre douti epoci de frarnan-

tare morala a societatii romanesti. Poate cit a fast rau ca acest partid s'a gasit la guvern in momentul cand a inceput rasboiul. Un rasboiu cere doua lucruri : o foarte buna organizare i o stare sufleteasca extraordinara in clasele de sus. Organizarea, din nenorocire, n'a fost bunk desi putea sa fie bung., data find chemarea insgs a celoT can l. au prezidat vieata tarii atunci; in ce priveste starea

de spirit care trebuia creata, ea nu se putea crea deck sub conducerea altei (breech, in legatura cu vieata morala, in continua evolutie, a nafunii noastre. Alaturi de incercarea de care vorbiam a rasaritLasand de o parte trecatorul radicalism al lui Gheorghe Panu, care nu insemna, cleat o faza ceva_ mai noua a P.beralismului apusean doctrina socialista, care a incurajat, la ran dul ei, al a

tendinta de clasa. Partidul n'a ajutat cu nimic pe muncitori, cari au platit la cotizatii de s'au rupt, in ceeace priveste cultura. Cea mai nepotrivita pentru cultura poporului din toate gazetele este, de sigur, gazeta oficioasa a partidului socialist. Nu e un cuvant care sa mearga la inima omului, nu este nimic care sa desavarseasca idealismul lui, nimic care sa-1 imbunatateasca. E foarte trist cit e asa, dar asa e. Cu doctrina economica a lui Karl Marx,. trecuta din cercul de atentie al stiintei serioase, cu o echilibristica de silogisme care da bietului popor muncitor mai mult cuvinte pe care le interpreteaza dupa instincte decal convingeri de acelea care ele creiaza cuvinte, dar, candle creiaza, ele an un sens, un rasunet i sunt folositoare, adaugand abstractii vechi pentru a eticheta pasiuni noua, dar mai ales pentru a sfarama prin ele o solidaritate mai necesara decat ori-

and, nu se mentine nimeni. i erA, natural sa vie alta doctrina, tot asa de abstracta, de matematica, tot asa sprijinita pe o singura clash', care se resimte

numai de greutatea celor ce apasa pe dansa: sa vie doctrina targnista, alaturi de cea socialista.

www.dacoromanica.ro

N. IORG A: DOGTRINA NATIONALISTA

45

Ei bine, felul de conceptie organic al societatii romanesti pe care 1-am mostenit dela scoala cuituraI i idealista a lui Mihail Kogglniceanu, acest fel de cugetare cu totul particular aveh si el dreptul de a intemeia in noua vieata a societatii romanesti un partid care st se razime pe acest crez. Natiunea este o fiinta naturala i organica; tot ce se gaseste intr'insa nu se desparte de dansa, ci colaboreaza la vieata ei. In natiune este mai interesantiti

organizatia care functioneazt cu mai multi putere. In irnprejurtri normale la dansa se gandeste natia in randul intaiu. 'De aceea acest nationalism este democrat. N'o sit jertfim titranimea pentru capriciul proprietarilor de automobile dinainte sau de dupri rtsboiu. i, cand sunt imprejurari anormale, te gandesti poate, nu la clasa care inseamna mai malt, ci la clasa care sufere -mai mult. Iata: ne-am gandit la ttrani pentru ref orma agrart, fiinclea acestia sunt clasafundamentalt i, pe cle-asnpra, cea care suferia mai mull. Trebuie st, recunoastem insti ca astitizi taranul nu mai sufere ataCa, cli uneori el pune hartii la chimir, face ctrausie la oras si asteaptt s venim noi

la plug ca sit pregatim hrana pentru anul viitor. Asa incat a sprijini, pe baza solidaritatii nationale, clasa ttraMlor ieri era o datorie, a cultiva clasa ttrtneasca potrivit cu misiunea i rolul ce-1 are, este datoria de astilzi; dar a ajuta nenorocita

clast a celor cafi nu pot face afaceri, cafi nu Bunt .deprinsi a lucra pilmantul si cari reprezintiti totus cultura acestui popor este datoria primordiala asctzi. Partid nationalist-democrat, in momentul de fao ai inaintea ta mizeria elementelor strace dela orase, fart, indoialt cele mai uenorocite din toate. Vedeti, aceasta conceptie iie dit o elasticitate pe care partidul de chug, n'o are. Daca te duci la functionari, d-ta taranist, ei ii pot spune: du-te in cercul d-tale ! Dacli te duci la ei, d-ta socialist: Du-te de vorbeste la fabrica d-tale. Pe cand un partid care conccpe societatea ca un tot organic si se indreaptil dupt, principiul pe care 1-am spus, et inaintea oricui trece eine inseamnti mai mult, dar i peste eine inseamna mai mult eine sufere mai mult si a carui saferintt poate sit strice mai mull organismului din care- face parte, partidul acela poate st fie totdeanna la indemana necesitatilor organice ale tatiei. Aceasta conceptie am marturisit-o si fart ascutisari de polemict impotriva unei categorii din locuicorii acestei tari care trebuie adust, a cunoaste mai deplin cli are datorii latt de tara in care s'a nascut si de natia care predomina in aceasta

tara, dar nici inteun chip nu poate fi consideratti ca dusmant naturala a unui popor care ar don sit n'aibt niciun dusman natural, dar, dact-I are, st, fie in darit de corpul stiu politic. S'a produs astfel o deosebire foarte esentialit care a determinat anumite separatii pe care sunt mandru ca le-am facut, flindet, daca nu le-as fi facut, in momentul de fata mi-ar fi rusine sit mit infatisez inaintea d-voastrit In calitate de complice al unor actiuni care desonoreaza o civilizatie. Astfel partidul nationalist chiamit la cultura pe cei de jos, sguduind pant in fundul consthntei pe cei de sus, indeamna elementele neromanesti prin sange st-si dea seama c aid nu e un ptmant oarecaie, ci este mosia unui neam, ai aici nu este colaboratia cu eine stie eine, ci colaboratia cu stapanii indrituiti ai acestui ptmant. Si din conceptia aceasta nu iesim cu niciun pret, oricat ar spune chiar foi cumpatate ale Sasilor din Ardeal et. «Rumanien ist kein Nationalstaat». Tin Slat national unde st nu se intalneasca niciun eetiitean de att.

www.dacoromanica.ro

46


limba, nu exista nicieri. Nici Germania n'a avut un Stat national in acest sens.

Dar aceasta nu ne impiedeca de a fi, hotarit, un Stat national. Dar, daca a lost necesara aceasta alcatuire de partid inainte, noi credem cli acum este cu atat mai necesara dupa, unirea cu celelalte provincii romanesti. Ce avem noi de Mcut in aceste provincii romanesti? Am avut de dat o dreptate sociala pentru massele indigene care, din fericire, sunt romanesti. S'a facut, in Basarabia foarte larg, mai putin larg in celelalte provincii, i astfel s'au pus bazele materiale ale Statului romanesc. Dar el n'are nevoie numai de baze materiale : are nevoie de mentinut o morala nationala pentru noi, si are nevoie de o

constiinta a solidaritätii politice pentru nationalitatile care se gasesc alaturi de noi. Pentru aceasta nii ajung abstractii, si nu e nimic mai periculos cleat a introduce in regiuni unde trezirea constiintei romanesti i armonizarea cu constiintile celelalte este lucrul de capetenie, decat a introduce in Ardeal, Bucovina si Basarabia notiunea de clasa peste notiunea de nationalitate. Nu poate fi ceva mai absurd si mai periculos decal aceasta. Noi avem de strans laolalta pe toti ai nostri; avem pe langa aceasta de Invatat pc altii cu acest regim romanese care li aduce o invitatie la o tovarasie onesch i patrioticrt. Apoi, dupa ce se va fi ispravit cu accasta, dupa ce fiecare Roman va avea o constiinta romaneasca si o baza materiala pe care sa sprijine libertatea sa de actiune, pe urma

se pot face incercarile pe care oricine le vrea. Dar, chiar daci o constiinta publici nenorocita ar face ca in aceasta tara cea dintaiu cerinta a unei grupari politice ar fi s sparga solidaritatea nationala pentru a inteti natia stapanitoare sau natia predominanta fatli de celelalte -

natii, ori clasa cea mai nu meroasa contra celorlalte, cea dintaiu datorie a noastra ar Ii s disolvam mai curand gruparea noastra pentru a pastra intacta conceptia pe care altii ar lua-o dupa noi, decat Sli pastram gruparea noastra saeri-

ficand o conceptie ce are 'Mei atata de ficut pentru desvoltarea sanitoasi a natiunii romanesti i a Statului roman.

10 Dccem,vrie 1922

www.dacoromanica.ro

CONCEPTIA CONSERVATOARE * I

P.ROGRESUL C. RADULESCU-MOTRU

IN vreme ce poporul englez, ajuns, dupa rasboiul mondial din ultimii aM, la o treapta de marire, la care n'a lost el niciodata in trecut, desi in trecut nu i se discutau suprematia marilur si intinderea peste cele mai bogate taxi ale globului, in vreme ce poporul englez isi citi prin alegerile dela 15 Noembrie 1922 un parlament cu u majoritate mai impozanta de conservatori decat aveh parlamentul trecut, parlamentul marelui rasboiu, si intareste astfel la guvern pe reprezentantii conceptiei conservatuare; in vreme ce Germanii, popor invins, ajuns in-Wu situatie grea, cum n'a fost el nici cand IAA, astlizi

cu toata antipatia pe care o pastreaza oamenilor din vechile guverne ale Imparatului Wilhelm al II-lea, apeleaza ..totus la reprezentantii conceptiei conservatoare pentru a-si organize, lupta contra dezastrului de care sunt anteAintati: in vreme cc in Italia, secatuil si desamagita de rezultatele rasboiului, miscarea de reculegere pentru intarirea demnitatii si a energiei nationale se face pe temeiul traditiilor conservatoare; si in sfarsit, in vreme co la un al patrulea mare popor din Apus, la Francezi, conceptiile conservatoare, duprt o lunge,' eclipsa, eclipsh explicabila prin schimbarea rnonarhiei in rcpublica, revin din non in vieata politica, la cealalt a. margine a Europei, la un popor, care isi Loeb, pita acum de curand o datorie din a-si potrivi vieata politica dupe,' Ice va zice Europa», la noi Romanii, in momentul cand ne dam o noua Constitutie, nu exista in parlamentul nostru tm singur om macar care sh se dea

drept reprezentant al conceptiei conservatoare. 0 atat de mare deosebire de orientare intre popoarele Apusului, popoare vechi si hotaritoare Inca pentru multa vreme in politica europeana si intre poporul nostru d'abia imbracat in haina suveranitatii politico, da de gandit. Ad ne gasim, de sigur, inaintea unei ciudatenii istorice a card explicare intereseaza nu numai pe omul politic si pe istoric, dar si pe psiholog, pe sociolog, pe moralist si pe ori si ce om de stiinta in Romania. Insasi intelegerea viitorului nostru este pusa ad in joe. Salt ideea pe care si-o fac popoarele apusene despre conceptia conservatoare

este alta, cleat aceea care a triumfat la noi, si atunci trebuie sa examinam cauza divergentei noastre de Apus, cauza care poate sa, ne dud, la diverge)* si mai maxi Inca in viitor, sau condifile vietii politice in Romania stint de asa natura, ca, ele zadarnicesc conceptiei conservatoare ori si ce influenta asupra noastra si atunci cu atat mai mult trebuie sa ne drun seama, de partea cui este

situatia anormala: sit ne mandrim, sau sal ne ingrijoram ? In ambele cazuri, pentru mintea deprinsa sa, atribuie deosebirile dinfre popoare, nu intamplarii, ci legilor isvorite din firea lucrurilor, aci este o problema de prima importanta. Prin ode ce voiu expune inaintea D-voastre, imi propun sa inlesnesc munca aceluia care se va incumeta sa, deslege aceastaimportantaproblema. Voiuvorbi

www.dacoromanica.ro

18

DO!;TRINELE PARTIDELOR POLITICE

de conceptia conservatoare In leghtufa eu conceptia de progres. Conceptia

nu este tot una cu programul conservator. Conceptia este ratiunea de

a fi a conservatorismului in istoria polilicti a popoarelor, pe cand programul este ratiunea de a fi unui partid conservator intr'un anumit moment siintr'o anumith tarit Conceptia conservatoare este aceeas la toate partidele conser-

vatoare, Inteo epoch de culturh, cel putin in Europa; pe and programele

pot fi diferite dela popor la popor. Negresit, activithtile politice ale partidelor conservatoare din fiecare tarh depind de programele lor, dar nu mai putin programele trebuiesc s mentinh unitatea de conceptie, fiindch numai unitatea de conceptie face sh' dureze rezultatele dobandite de fieeare partid conser-

vator in tara sa.

In ganclirea Europei apusene, conceptia conservatoare a avut st lupte multh vreme, si urmele acestei lupte se resinit i astrizi, cu conceptia mistich a progresului. Conceptia progresului s'a bucurat in lumea arrtich de putinti favoare. In afarh, de scrierile catorva filozofi elini, toate manifesthrile de valoare In cultura popoarelor antice se produc cu nesocotirea ideei de progres. Egiptenii, Chinezii, Indienii n'au eunosent-o aproape de loc. Persii putin, si numai sub forma luptei intre principiul binelui si al rhului. Iudeii aveau credinth in Messia, dar nu ea un progres, ci ca o revenire la starea de perfectie Mai toate popoarele antice credeau in ridicare i prhbusire, ca intfun fapt ritmic al naturii, lei unul flu eredch inteo ridicare continu i vesnich a omenirii. Acest optimism mistic este propriu Europei moderne. El a fost in parte pre--

gatit de crestinism, dar numai in parte. Crestinii wedicau inhltarea treptath a omului, nu insh pe pilmant, ci in ceruri; nu ea o inhltare spre necunoscut, ci ea o apropiere de f Inca diviali, aceea care este in veci neschimbath in unul Dumnezeu. Conceptia progresului infinit i neeonditionat se afirmh' numai dupit Renastere, si este predicath cu insistenth in secolul al. XVIII-lea. Cu cat

credinta religioash descreste, en atat se afirmh misticismul progresului. Entusiasmul produs de descoperirile stiintifice moderne fu in tot timpul, prin-

cipalul shu sprijin. Coneeptia progresului luh toate formele ; la inceput cu preferinth forme exagerate. Pentru primii modernisti progresul este neintrerupt i necesar in toate activithtile omenesti, prin simplul fapt al suceesiunii acesteia: accea ce. vine duph, este superior fatit de aceea ce a fost inainte.

Ce este literatura si arta veche fath de literatura si arta nouh? Nimic, sau aproape nimic, zic primii modernisti. Morala veehe deasemenea. Filozofia veche, un abecedar al gandirii. Rebigia veche, un azil al ignorantei. Dreptul i orga-

nizatia politich socialh, venite prin traditie, resturi de barbaric. Ornenirea merge fatal inainte, intrucat ea este lhsath biberit, conchid cu ineredere Turgot ci Condorcet, cei doi mari apostoli ai progresului. Ca progresnl sh se pro duck

nu este nevoie dealt de libertatea gandirii, caci gamirea liberh fatal se ridieiti ci en ea toata activitatea omeneasch. Bogritia materialh va urrn acestei activithti. Perfectibiitatea este infinith. Din aceastrt perfectibilitate rezulth egalitatea deshvarsith intre oameni i intre. natiuni. Chiar i constitutia fizich a omului se va ameliora. Se va prelungi inshs vieata ca durath, chci totul urmeaza

www.dacoromanica.ro

C. RADULESCU-MOTRU: COIVCEPTIA CONSERVATOARE $1 PROGRESUL

49

si progreseze... In conceptia misticiti a progresului, gAsim asadar sentimentul cd mergerea inainte este o mergere spre bine. Lumea merge inainte, ac1ic, lumea merge spre bine, progreseaza. Cum unele credinte religioase au legat de dimensiunile spatiului sentimente diferite, i anume : de ridicarea in sus, in väzduh, sentimentul purificarii morale, de scoborirea in jos, sentimentul intinarii cu pacate, asa i oameaii secolalui al XVIII-lea au legat progresele de dimensiunea timpului. Mergerea inainte, o sirnpIi climensiune indiferenta, s'a transformat pentru ei in mergerea spre perfectie morala i materiala. Ei au luat dorinta drept realitate. Aceasta conceptie mistica a progresului a trebui sil dea inapoi in fata experientei i a adancirii cercetarilor tiintifice, dupa' secolul al XVIII-lea, de0 de disparitia ei nu poate fi inch vorba. Au parasit-o fruntasii gandirii apusene incepand ehiar cu accia din secolul al XVIII-lea. Jean Jacques Rousseau nu mai credea, in ea. Nici cei mai multi clintre enciclopeclisti. In Anglia si Germania n'a fost niciodath populara sub forma aceasta simplista. Ia secolul al

XIX-lea ea fu inlocuita treptat cu conceptia evolutiei, scoash din cercetarile biologice, psihologiee i istorice. Astazi, and omul de stiinth intrebuinteaza cuvantul progres, el nu mai intelege prin progres deck evolutia. Cuvintele sunt, dealtfel, indiferente, intelesul lor este totul. Progresul alma, intelesul unei perfectii venite prin simplul fapt. al schimbarii in timp. Tot ce se succede este o crestere in perfectie. Aceea ce este mai nou este si mai perfect. Evolutia are intelesul unei desfasurari Jn marginile puterilor date om sta in desfasurarea aptitudinilor sale de fondul originar. Evolu mT exf§9erite7Difitr'un fond bun si bogat ies rezultate multumitoare. Dinteo sitmãnh bunk reznitate bune; clinteo samanth rea, oricke schimbari am face cu ea, rezultate rele. Evolutia nu desfasura deck aceea ce este dat in fondul care se desfasurh. Evolutia universului, o explica Herbert Spencer, din legea conservarii energiei. Evolutia animalelor, o explica Charles Darwin, din creditate i selectie naturala. Evolutia omenirii, o explica Hegel, din liberarea constiintei de sine, adica din o mai buna cunoastere de sinea omului.

Inteo perfectie fatal& venith prin simplul fapt al mergerii inainte, nu mai crede nici un ganditor al vremii noastre. Toti reprezentantii de frunte ai stiintei i filozofiei contimporane resping antropomorfismul naiv al primei conceptii de progres. In consecinta, vedem tarile cu productia cea mai bogata in literatura i arta, cum este Franta, cultivand clasicismul, adica inveehitele literaturi i arte ale popoarelor antice; tari, cu cele mai bune scoli, cum este Germania, cultivand clasicismul; taxi, conduse de cele mai luminate inteligente politice, cum este Anglia, cultivand numai clasicismul... 'Linde este timpul in care primii mistici ai progresului ne vorbeau cu dispret de Platon, .de Phidias si de Virgil! Secolul al XIX-lea a fost numit secolul istoricilor. Ce ne invata acesti istorici? Sit ne cunoastem trecutul; sit ne cultivam virtutile sa ne trezim energiile nationale; sa, fie fiecare popor constient de menirea pe care o are inhscuta intrInsul; sit aiba fiecare um constiinta de valorile culturii produsa prin munca de veacuri! N'am auzit istoric de seama predicand .schimbarea numai pentra schimbare, schimbarea cu ori si ce pret i cu dispretul

trecutului, asa cum ar cere-o progresul infinit i neconditionat 1 Alaturi de istorici sunt apoi economistii si mai ales statisticienii economiei politice earl

www.dacoromanica.ro

50


ne pot vorbi despre progres. Cine dintfacestia mai impthseste astAzi optimismul secolului al XVIH-lea ? Nici unul. Inmultirea populatiei globului a suprimat ultima sansiti a vechei iluzii. Caci vechea iluzie se sprijinia pe credirrta c omul va gitsi oricand, pe intinderile neexploatate ale piimantului, materia primrt a naturii, pe care industria sä o transforme, i s adace astfel o continua crestere de boggle materialk Inthiderie neexploatate ale parnantului s'au sfarsit de mult. Ele nu mai traesc cleat ca ipotez in teoriile demo date ale liberalismului economic. Secolul nostru, in sfarsit, se deschide

printr'un mare rasboiu, ritsboiul pentru intregirea naiona1ittilor europene. Daca rasboiul s'ar fi pierdut de aceia cari 1-au castigat, i s'ar fi castigat de acei can 1-au pierdut, ar fi lost, in Europa, un progres san nu? Dupii misticii progresului ar fi trebuit sa fie tot un progres, i inc'a" un mare progres. Caci schimbari s'ar fi produs, i atunci, destul de mite. Inteligentele europene ar fi lucrat i atunci, destul de intens. Nu mai vorbim de ce ar fi lucrat bratele unor Europeni! Nu cred insit sit fie la popoarele invingaoare un barbat politic de seama care sit raspuna, afirmativ. Nici la popoarele invinse. Daca progresul ar consistà in schimbare, ce ocazie mai nimeri-M cleat sit-i constaam roadele lui la popoarele invinse, caci acestea de voie de nevoie au trebuit sa se schimbe. Franta biruitoare 10 intareste vechiul regim de dinainte de rasboiu, deasemenea Anglia si Italia ; pe and Germanii sehimbit, iar Rusia 0-1 schimba de mai multe mi. In ce parte este progresul: in Rusia? Ei da! Vor fi unii cari vor rispunde: in Rusia! Sunt lipsiti de bun simt, sunt nebuni, acei ce raspund astfel? Da, din punct de vedere logic. Pentru Herbert Spencer, pentru Charles Darwin, pentru Hegel, si pentru toti oamenii de stiintk

hitrucat acestia ritman oameni de stiintk raspunsul acesta este o nebunie. Dar nu este singuri logica, stapana pe lume; mai este si interesul. Conceptia mistica a progresului netarmurit ori si cat de neroada ar fi ea ca logick este foarte potrivitrt pentru anumite interese. Ea este o minunata arma de luptit in mana revohitionarului de profesie. Este arma care nu alege; bunii pentru ori §i ce diiramare. Vrei sa substitui productia ta literari productiei pe care o pre-41We lumea dinaintea ta, atunci: in numele progresului ceri sn se dea cei dinaintea ta Ia o parte! Vrei sii intri i tu in randul celor cu drepturi castigate: in numele progresului, la o parte! Vrei sa guvernezi; vrei sit legiferezi in vederea unei alte ordine politice, deck aceea de dinaintea ta: in numele progresului la o parte! Este destul sii vrei pentru a aveh dreptul sa invoci progres ul.

Astfel ajungem la inevitabilul conflict dintre conceptia progresului i conceptia conservatoare. Revolutionarii au vazut, din primul moment, avantaild pe care il pot trage din conceptia progresului i deaceea si-au dat togii osteneala sI o rispandeasca. In jurul ei au pAstrat o atmosferi misticA, asernitnatoare aceleia pe care o gnsim in jurul credintelor religioase. Credo quia absurdum. Nu este propangandist revolutionar care sit' nu se inchine inaintea progresului netarmurit si fatal. lin biolog contimporan, Ernest Haeckel, zicea cii prostia unui om se poate cunoaste dupa gradul in care el intelege teoria darwinisth. Tot asa am putea zice, cii spiritul revolutionar al cuiva, se poate cunoaste dupa graclul in care el se supine conceptiei mistice a progresului. Cu cat este mai fruit critica cineva cu atat este mai pregatit pentru a deveni

www.dacoromanica.ro

C. RADULESCU-MOTRU: CONCEPTIA CONSERVATOARE 1 PROGRESUL

51

revolutionar. Stapani pe o arma asa de buna, revolutionarii au luptat s driMine cu ea pe adversarii lor, p in primal rand pe acei ireductibii, pe conservatori. Au avut multe succese, netagaduit. A lost chiar o vreme cand biruinta lor se 'Area pentru totdeauna asigurata. Pe cand oamenii de piinta IulocuiserIl treptat intelesul mistic al progresului, cu intelesul bine definit aJ evolutiei, in vieata politicii, unde aveau sa lupte revolutionarii, conceptia .

veche a progresului se sustinea i castig a. sufletul masselor populare. Prin pro-

pagand5, samii P obiditii furi adup sti creada in progres ca inteo mana providenfala. Conpiinta acestor masse ineepe acum sh se clestepte; dar fannecul

magic al progresului subsista totus. Adevarul, s'a zis de unii, este totdeauna dureros. Dureros nu este el totdeauna adevarul, dar este totdeauna altminteri cleat pe pofta inimii. Asa este P adevarul despre progres.

II Conceptia conservatoare, ca toate conceptiile politice, nu are o definitie constanta in gandirea teoreticienilor. In gandirea oamenilor de acti-

une Inca p mai putin. In gandirea adversarilor ea ajunge chiar sa se confunda cu toate extravagantele. Pentru un revolutionar de strada, a fi conservator inseamna a fi aparatorul trecutului fara alegere, adica a fi aparitorul drepturilor castigate, fie ori cum, p fie de ofi i eine. Proprietarii, capitalipii, demnitarii Statului p ai bisenicii, concesionarii, monopoliza,orii, beneficiarii de toate caegoriile, etc., acestia sunt conservatori, fiindca au interes sit conserve drepturile apucate i sa se opuna progresului, adica schimbarilor. Dupa revolutionar, conservatorii ar fi dar, in primul rand, imbuibatii cari odata ce P-au pus la adilpost persoanele P averea lor, ca niste beati possidentes, nu vor sa lase P pe aJii sa se infrupteze din bunurile lumesti. Conservatori, cu un cuvant, simt aceia earl vor sa conserve, fiindca ei sunt multumiti asa cum se gasesc. i, mit rog, uncle se gasese asemenea oameni? Peste tot pilmantol,

aiurea ca p la noi. Intre noi, sunt dar oameni multumiti, cari nu vor decai- sa. conserve. Si de cand exista acepi oameni pe pamant? De cand lumea, ne explica binevoiLor revolutionarul. Cu cat ne ducem mai spre inceputul omenirii, cu atata aeepi oameni erau mai puternici P mai st6pani pe destinele popoareIon Trecutul este al conservatorilor. Atunci, in trecut, lumea trebuie sa fi fost foarte bogata in bunuri, pentru ea sa existe oameni conservatori p multumiti? Dimpotriva, intervine acum revolutionarul, in trecut lumea era foarte saraca. Lipseau de toate. Bunul traiu a inceput mai de curand. In timpul modern s'au inmultit capitalurile i cu dc satisfactiile de toate felurile. Inainte lumea se multumia cu putin. Chiar vanitatile erau modeste. Mange Cesar n'a cerut Senatului Romei nici o decoratie pentru cucerirea Galiei, pe eand astazi cel din urma patriot pretinde sit aiba cel putin doua-trei. Ce deandoasele este p rostul lumii noastre ! Cand existau putine bunuri, toatit lumea era conservatoare, P astazi cand sunt multe bunuri, toata lumea se leapada de conservatorism, pentru a deveni revolutionara I Cu toatit rispandirea pe care, netagaduit, o are aceasta conceptie despre conservatori, eu nu o voiu discuà. Mid este sa aleg intre rostul lumii si intre

www.dacoromanica.ro

52

DOCTRINELE PARTIDELOE POLITICE

logica revolutionarului de stradri, cu tot risen! de a fi considerat ca un om al trecutului, nu stau la indoialt: consider et deandoasele merge logica revolutionarului, si nu rostul lumii. Vin la conceptii mai rationale. Conservatorul nu este aparatorul unei stari de fapt, ctici in cazul acesta cett,tenii unui Stat ar fi en totii conservatori pentru

aceea ce au, si cu toti revolutionari pentra aceea ce flu au. Tipul omului multumit _cu aceea ce are, nu s'a ntscut Inca', i nici ct se va naste. Metal bogatului este tot asa de doritor de schimbtri, ea si sufletul stracului; cel mai

inctrcat de bunuri are Inca, ambitii nesatisfacute. Dad, este sg. credem experientei, ar trebui sit zicem: dimpotriv1; cu cat mai multe satisfactii implinite, cu atat mai multe ferestre deschise spre pofte noui. Inovatorii in vieata politict sunt totdeauna aceia cari au gustat din brinurile acestei vieti. Conservatorul nu este aptratorul unei stari cie fapt, dar, ne spun propagandistii democratiei, el este aptrttorul principiior i traditiilor, care legitimeazt o stare de fapt profitabilt unei minonitui4i cu drepturi castigate. Conservatorn! este pentru privilegiile minorit4ii, pe and democratul este pentru dreptulle poporului; conservatorul este reactionar, retrograd. Nici aceasta nu este exact. Principiile, a ctror aptrare formeazt grija de cApetenie a politicii conservatoare, ca prineipiile de organizare ale familiei, ale propriettlii, ale religiei si ale Statului, sunt departe de a fi ode mai potrivite mijloace pentru a perpetua o stare de faltt in profitul unei clase de cettteni. In Anglia, in 1922, giwerneazt partidul conservator, In Romania, in acela§ an, partidul conservator este exclus

din politica Orli. Uncle sunt mai bine guvernati cetttenii: in Anglia, san in Romania,? Este destul a pune intrebarea, pentru a simtl absurditatea cornparatiei. In Virile cu sufragiul universal i asa este mai poste tot in Europa de asttzi, nici un partid politic nu mai poate sit se fact apArttorul drepturilor unei minorittti, fart st, se condamne la inanitie. De aptrarea drepturior celor putini contra odor multi, putea fi vorba in politica din trecut, pe vremea popoarelor antice, .cand nu erau formate partidele politiee, in intelesul vietii statelor constitutionale. Atunci, da; cei putini la nurntr, aristocratii, nobilii, erau in luptt en cei multi, cu poporul. Dar politica acestor putini nu este aceeas

eu politica modernii conservatoare. A le confunda pe arnandout, este a voi cu intentie falsificarea adeftirului; si falsificarea, nu in desavantajul conservatorilor, cum Ii inebipuesc democratii cari intretin aceastt confuzie, ci in avan-

tajul conservatorior. Fart politica celor putini n'ar fi fost Atena care a fost, nici Roma care a lost. Scoateti din istoria poporului elM activitatea aristocratiei ei, si, din istoria imperiului roman, scoateti politica Senatului: en politica pe care ar fi dorit-o plebea, poporul acelor timpuri, i yeti vedea atunci dad, ar mai fi nevoie de alta, justificare pentru politica inspiratt de conceptia conservatoare. Dar de ce sit ne anggim? Poporul de asttzi nu mai este,

ea plebea de alttdatt, exclus din organilarea Statului. Conservatorii de astazi nu luptt contra poporului, ci pentru binele poporului. Ei gasesc pentru principiile conservatoare reazimul eel mai solid in constiinta multimii. La aceastt constiinta, se adreseazt conservatorii din farile apusene, i astazi, mai mult decat on i cand, aceastt constiinta le este credincioast. 0 alta, conceptie a politicei conservatoare o gasim la Rohmer i Bluntschli, doi mari i cunoscuti publicisti dela jungtatea secolului al XIX-lea. Concep-

www.dacoromanica.ro

C. RADULESCU-MOTRU: CONCEPTIA CONSERVATOARE I PROGRESUL

53

fa acestora, impartasit a. de multi alti publicisti din secolul trecut, se poate rezuma, astfel. (Dup.& A. Merkel, Fragmente zur Sozialwissensehaft, Strassburg, 1898). Cea mai innalta infaptuire pe care a produs-o spiritul omenesc In decur-

sul timpului a fost, dupa Rohmer, Statul. Dar Statul fiind produsul spiritului omenesc, el oglindeste in sine natura omului. Principiile i organizarea Statului trebuiesc cantate In alcatuirea i dispozifile spirit-11.M omenesc. Din organismul acestuia din urma se exp1ici i organismul celui dintaiu. Voim s cunoastem vieata politica a Statului, trebuie sä incepem prin a cunoaste legile de desvoltare ale spiritului omenesc. Aceste legi de desvoltare sunt Ina bine stabilite: ele sunt diferitele trepte ale varstei. Vieata omului se poate comparl unei linii pe jumatate ascendent& i pe jumatate descendenta. In prima jumar tate: activitate, miscare, innoire; in a doua jumatate: mama, staptinire, putere 1ini0ita. In linia ascendenta: copilaria i tinere-tea; in linie descendenta: maturitatea i batranetea. Astfel avem patru trepte de desvoltare care decurg din legea pe care natura a sadit-o in fiecare organism. Acestor patru trepte corespund cele patru particle politice pe care le inttilnim in vieataStatului: partidul radical, corespunzator copilariei; partidul liberal, corespunzator tineretei; partidul conservator, corespunztind maturitatii i partidul absolutist, batrtinetei. Rohmer completeaza aceasta clasificare cu ctiteva caracterizari psihologice. Copilul este la un cap al viefi, zice el, iar batrtinul la celalalt ; prim urmare, in aparenta foarte distantati unul de altul. Cu toate acestea copilul si batrtinul au intre dtinsii o mare asemanare, ambii au firea excitabila 0 pasiva, cele doua caractere ale firii femeii. Partidele corespunzatoare, deasemenea. Politica radicala este impulsiva; politica absolutista este pasiva. De aceea aceste partide nu se pot mentine pe acelas plan cu liberalismul si conservatorismul, expresia tineretei si a maturitatii. La liberal, gasim curajul si puterea de expansiune; la conservator, cumpathrea i intelepciunea organizarii. Bluntschli merge pe aceastiti cale mai departe. El imparte i popoarele dupti aceleasi principii. In sufletul unor popoare ar fi innascute tendintele absolutiste i radicale; in sufletul altor popoare tendintele liberale i conservatoare. Politica ar fi dar oglindirea evolutiei spiritului omenesc. Politica radicala, kVA sa fie facuta de copii, se face in spirit copilaresc; politica liberal& bra sa fie facuta de tineri, se face in spiritul aventuros al tineretei; politica conservatoare, in spiritul matur, si politica absolutista in spiritul ingust batrtinesc. 'Cat adevar este prins in aceasta clasificare si aceste caracterizari? Foarte putin, negresit. Dar nu mai putin deck in multe alte teorii pe care le propaga, ca pe niste cuvinte de evanghelie, multi publicisti din zilele noastre. 0 teorie mai bine sustinuta ne da Friederich Julius Stahl, dela care s'a inspirat multi vreme conservatorismul prusian. Partidele politice se impart in doua categorii, dupa Stahl. Avem partide revolutionare i .partide legitimiste. Cele dinttii considera autoritatea i legile ca un produs al vointei oamenior, si deci ca subordonate interesului 9i drepturilor individuale, cele din a doua categorie considera autoritatea i legile Statului, ca hind de natura supraomeneasca, i deci deasupra interesului i drepturior individuale. Din prima categorie fac parte toate partidele liberale, democrate i socialiste; din a doua categoric: partidul tory englez, partidul legitimist (astazi regalist) francez, si partidele conservatoare in genere. Stahl pune mult pret pe caracterul divin

www.dacoromanica.ro

54

DOCTRIIVELE PARTIDELOR POLITICE

al legitimitatii. Pentru e, institutiile fundamentale ale Statului se sustin pe ordinea divina care este impusa omenirii. Continuatorii sai se multumesc insa

sa arate fara invocarea divinitatii, ea sunt institutii silegi care depasesc ratiunea individului, c ele sunt izvorite din substratul &lane al sufletului social, si ca. apararea lor constitue menirea conservatorilor. intr'un articol recent din Bulletin Communist (16 Nov. 1922), bolsevicul G. Zinoviev incearca et

aleaga faptul nemuritor produs de revolutia rug, din ultimii ani, si el ajunge tocmai s. aleaga. faptul direct contrariu de acela pe care 1.1 apara continuatorii lui Stahl. Este interesant sa-1 cunoastem. Prin deductia .a contrario vom afla aceea ce vor conservatorii, din aceea ce nu vor bolsevicii. Faptul nemuritor al revolutiei ruse, dupa.' Zinoviev, este «acela de a fi ruinat fetisismul Statului de pana acum. Catremurul acestei revolutii a risipit norii mistici cad invaluiau, in ochii poporului, misterul puterii. Masse le populare din Rusia au vazut, in sfarsit, cum se face un Stat, cum se creaza un guvern, l cu toate ca au suferit in acesti din urma cinci anLebe n'au incetat totus un singur moment de a se simti creatoarele i mi supusele puterii. De circi ani «niste neonnoscuti» guverneaza a sasea parte a globuhd, numith Rusia. Niste lacatusi pielari, detin puterea in fabrici, in uzina, in mina, la cane ferate, in provincii, dintre care uncle sunt tot ash de intinse, ca i cele mai intinse tari ale Europei, in loath Rusia! Cate comentarii rautacioase n'au urmat, in prima moment, mesagiului lui Lenin, care prezicea, ca revolutia va invata pe fiecare bucatareasa sh participe la guvern. Dar toti necredinciosii au trebuit in cele din urma sa vadA lucrurile ce le stau in fata ochilor. Ce, aceasta prezicere nu s'a rea-

lizat ? Nu sunt oare muncitori manuali aceia cad guverneaza astazi Rusia ? Nu sunt constituite sovietele din muncitori manuali?» lath, tocmai eeea ce nu vor 'conservatorii: Stabil pe maim tuturor ; Statul i institutiile min schimbate, dupa o zi pe alta, dupil placul bucatareselor ! Conservatorii, od si cat ar aveh incredere in ratiunea omeneasck cred totu cli aceasta ratiune nu-si desvaluie planurile sale primului venit. Dupa danii, crearea Statului nu este tocmai ash de usoara, precum si-o inchipuesc bolsevicii. Dar nici invaluita in nod mistici, sau bazata pe ordinea divina, cum credea. Stahl ! De sigur. Cu cat ne apropiem de zilele noastre, teoreticienii conservatori renunta la amestecul divinitatii in organizarea lumii politice. Cu toate acestea

diferenta gasita de Stahl, intre aceea ce este scos de sub vointa individului si ceeace este sub vointa individiilui, revine continnu, i dup.& dansul. Conservatorii nu se pot impach cu ideea ca suveranitatea unei natiuni se rezolva. In majoritatea vointelor pe care le exprima, intr'un moment dat, cethtenii natiunii: toria clasica a democratiei, izvorita din ipoteza contractului social a lui Jean Jacques Rousseau. Suveranitatea unei natiuni are radacini mai adanci, cleat vointa unei majoritati. Ea se intinde in trecut, i anticipa viitorul prin legaturi organice care scapa vointei odor mai constienti cetateni. Prini contract pot sa se constitue societati comerciale, dar niciodata State suverane. Institutiile fundamentale ale Statului stint crescute in mod organic, thn adancul instinctului s3cial, din traditii i presimtiri, adeseori in contrazicere cu interesele momentidui. Daca acordul vointelor este totul, in formarea umn Stat, de ce atunci in vieata politica a Statului joaca un rol ash de mare sentmentele ? Sentimentele nu pot fi voile. Sentimentul national, bunanara, nu poate

www.dacoromanica.ro

C. RADULESCU-MOTRU: CONCEPTIA COIVSERVATOARE I PROGRESUL,

55

fi rezultatul unui contract de vointe, afara bine inteles de cazul c ar fi un sentiment conventional, si atunci el ar fi fr influenta reala. Statul are o origina mai adanca cleat individul, si are totdeodata si o menire mai inaltä cleat apararea intereselor individului. Cetatenii unui Stat pot fi, inteun moment, en totii rataciti;. de cath ori nu s'a intamplat sa fie generatii degradate de vicii, hi cu toate acestea, daca Statul a fost solid, timpul a maturat gunoiul momentului generatlile viitoare au fost salvate! Istoria ne spune Ct intenn trecut foarte apropiat, vieata politica in Anglia a fost foarte depravata. Dar politicienii neavand puterea s chimbe Statiil, depravarea a irecut, si Anglia a continuat sa fie aceea ce trebuia, sa fie. Institutiile se apara astfel, ele singure, child

sunt lasate sa traiasca in contra slabiciunii indivizilor. La cate slabiciuni n'au rezistat biserica crestina, monarhia i institutia proprieta,tii! Cand insa oamenii au incercat in mod serios sa-si constitue un Stat prin majoritatea vointelor cetatenesti, istoria a inregistrat totdeauna vastiri de sange i anarhie, Exista, asadar interese superioare de Stat, care trebuiesc aparate in contra ointei indivizilor, chiar cand acesti indivizi ar forma majoritatea. cetatenibor. Cu aceasta continua afirmare, ajungem pana, in pragul conceptiei conservatoare contimporane. Interesul general opus interesului particular. Totul pentru tarn, nimic peni-ru noi! Expresiile v smit cunoscute, sa vedem acum care le este intelesul in noua conceptie conservatoare.

III Aceasta conceptie conservatoare contimporana se gaseste arareori formulata, de publicistii conservatori ca doctrina unitara; pentru a o avea, suntem siliti sti o reconstituim parte cu parte din programele i manifestarde partidelor conservatoare de peste tot locul. Conservatorii nu prezinta niv,airi conceptia drept o doctrina magica, din realizarea careia au avea s. rezulte fericirea universala. Insus Stahl, cel mai rigid doctrinar conservator, intrevede posibilitatea cooperarii mai multor politici in vieata Statului modern. Exclusiviste, hi chiar sectare, sunt partidele dernocratice. Toate aceste partide, dela cele extreme socialiste, Tana la cele liberale, care sunt cele mai apropiate de conservatori, cultiva, pentru a intrebuinta cuvantul lui Zinoviev, fetisismul for: mulelor politice. Socialistii, in ofi i ce tara se gasesc, fie ca in acea tara ar .exista sau n'ar exista proletariat industrial, tin mortis la profefile lui Karl Marx, iar liberalii vhd binefacerile capitalismului, chiar acolo unde capitalismul se reduce la deplasarea bunurilor Statului in pungile particularion Conservatorii nau fetisismul formulelor politice din doug cauze. Prima: ei n'au avut s atace, ci sa, se apere contra celorlalte parrtide; secunda: ei n'au urmarit popularitatea

promitand o cat mai perfecta, repartizare a averilor, ci au aparat productia averilor in contra numeroaselor proiecte de pretinse perfecte repartizari. Conservatorii avand s apere pretutindeni institutii amenintate, doctrina lor a trebuit sa se modeleze in fiecare tara. dupa atacurile celorlalte particle, si cu aceasta s piarda din caracterul ei unitar. Astfel, in Belgia gasim partidul

conservator sub denurnirea de partid catolic; in Germania, sub denumirea de partid monarhist, sau de partid al imperiului; In Italia sub denumirea recenta de fascist, aparator al autoritatii Statului; in Franta, sub denumirea de

www.dacoromanica.ro

56


regalist si nationalist ; In unele tari, ea Bulgaria, unde gospodAria taraneascA este amenintata sA fie exploatata de capitalismul burghez, sub denumirea de partid taranesc, i numai in Anglia, tara clasicA a constitutionalismului, sub denumirea de partid conservator. In fiecare tarA conceptia conservatoare a Imbratisat din vieata Statului interesele care parean mai amenintate. Pe and celelalte partide, chiar atunci cand sustin interesele unei singure clase sociale, au o doctrinA omogenA pentru toate tArile, conservatorii singuri se prezintA diferentiati dupA diferitele tari. Un conservator englez este in primul rand conservator englez, i apoi conservator ca toti conservatorii din lume, pe cand un socialist englez este in primul rand socialist, ca toti socialistii din lume, si apoi socialist englez. Asa en conservatorii din toate celelalte tAri europene. Perspectiva de aparare a stricat simetriei conceptiei conservatoare. A doua cauzA care a adus lipsa de imitate In conceptia conservatoare, este mai profunda. Conservatorii nu inventeaza paradisuri, unde fiecare sA poatA fi tidestulat dupA pofta inimii. Ei se multumese cu paradisul crestin, in care insA nu

se poate intra cleat dupa indeplinirea unor anumite condipi. Neavand la baza sa un plan de perfectO repartizare a bunurilor, conceptia conservatoare pare lipsita de o tinta. Socia1itii, democratii de toate nuantele, chiar si liberalii, au o tinta, crici au mitul fericirii viitoare la indemana, cu care ei dau conceptiei bur o imitate ideala. Conservatorii n'au acest mit. Ei n'au ca °estilalti, putinta sA amestece utopia si realitatea dupa. voie, ci trebuie sa se tinA numai pe terenul realitatii. Terenul realitatii Insa, este departe de a se plea la conceptii unitare. Pe terenul. realitatii productia vine Inaintea repartitiei: trebuie s'a produci pentru a ava ce imparti; i productia, vai ! nu vrea sa creasca, dupA planuri utopice ! Democratii au simtit de mult aceasta situatie ingratti a conservatorilor, deaceea critica lor constanta in contra conceptiei conser-

vatoare este ca aceastA conceptie nu &I un raspuns satisfacator la setea arzatoare de justitie sociala pe care o are omenirea I Cu toata impotrivirea acestor cauze, o conceptie conservatoare se poate to tus reconstitui i in timpul nostru. In aceasta conceptie intrA urmatoarele elemente, pe care le gasim indicate in mai toate manifestarile partidelor conservatoare europene. 1. Credinta cA viitorul unui popor este continuarea trecutulni situ, i prin urmare ca experienta trecutului trebuie sa fie baza politicii sale prezente. Partidele conservatoare evita experimentarile dupa planuri noui, nu pentruca au interesul sa perpetueze vieata trecutului, ci fiindca, au despre vieata trecutului o alta intelegere dead celelalte partide. Aceasta credinta se exprimti adeseori pnin cuvintele cit partidele conservatoare sunt evolutioniste

(sau progresiste, pentru aceia cafi identifica progresul cu evolutia) 0 nu brusce, revolutionare. Revolutionari sunt acei cafi cred, ca vieata unui popor se poate schimba independent de trecutul sau, prin intuitia unei organizari sociale ideale, prin conducerea unui om superior, prin transformarea brusell a tehnicii economice, etc., adica, prin o cauza externa si nu imanenta find poporului; conservatorii sunt aceia cari cred, dimpotriva, cit vieata poporului este determinata, de la Inceput, de firea sa constitutiva, si cit orice abatere dela aceasta fire este numai aparenta si de scurta durata Revolutionarii sunt Inclinati sit considere experienta trecuta ca pe un produs al ignurantei si al nedreptatii, i prin urmare sit nu-i dea importanta in politica pre-

www.dacoromanica.ro

C. RAD ULESCU-MOTRU: CONCEPTIA CONSERVATOARE ?I PROGRESUL

57

zenta, pe and conservatorii sunt convinsi cti experienta este baza care nu se poate Inlocul. Intre doua legi creatoare de impozite, bunaoara, conservatorul va prefer& totdeauna pe aceea care este clara i potrivita legilor vechi incercate. In politica externrt, el va fi partizanul aliantelor consfintite de istorie i vrajmasul manifes'lrilor sentimentale. ln intelegerea functiilor Statului, el va

extinde cu sgarcenie ori i ce functie nona nepracticata in trecut. El va fi totus contra conceptiei dupa care Statul ar fi un simplu organ de politie. Statul nu are sti" inlocuiasca pe inclivid in ocupatiile economice ale acestuia, in schimb el are in grija sa sanatatea fizic i morala a populatiei, repartitia dreapta, a impozitelor i inhtiturarea cauzelor care produc invrajbirea claselor sociale. 2. Conceptia conservatoare cuprinde recunoasterea unor principii morale si politice ca obligatorii, chiar daca majoritatea cetatenilor dintr'un

moment dat ar avea interese in contra kr. Toate conceptiile politice, dealtminteri, cuprind o asemenea recunoastere de principii, deosebirea este numai ca in conceptia conservatoare principiile sunt luate din experienta trecutului, pe arid in celelalte conceptii, principiile izvorasc din asteptarile pe care le pun reformatorii in experienta viitoare. A§a, i Lenin este intransigent asupra

principiilor comunismului, dar nu fiindca aceste principii s'au dovedit utile din experienta trecu4dui rusesc, ci fiindca ele vor asigura, dupa parerea lui, desvoltarea comunismului in vecii vecilor. Principiile recunoscute de toate partidele conservatoare sunt acelea care fundeaza familia, proprietatea si autoritatea Statului pe practica rnoralei crestine. In mod accidental se adauga la aceste principii, i principiul monarhiei ereditare. Cele trei principii sunt drepturi castigate de omenire, prin lungi i grele sacrificii. Ele constituesc o comoara sfantit a Statelor moderne. A crede c ele se pot inlocul oricand cu altele mai bune, dupa voia indivizilor vremelnici, este a crede c mersul omenirii nu este guvernat de o logica imanenta comuna naturii intregi, sau de o logic a divinitatii, ci este lasat la norocul ca se vor naste reformatorii politici. Conceptia conservatoare, daca este gata s primeasca uneori ideea providentei,

niciodata nu se acorda cu ideea oamenilor providential Deaceea partidele conservatoare de peste tot locul sunt pentru ingradirea puterii legiuitoare a parlamentelor vremelnice. Aceasta ingradire ele au cautat in o vreme s o dobandeasca, luptand pentru stricta observare a legilor constitutionale, ofi de Cate ori acestea sunt atinse de legile votate de parlament, si sustinand crearea unui al doilea corp legiuitor, recrutat dupti criterii care sa reziste fluctuatiilor opiniei publice, .asa cum este Camera lorzilor in Anglia, si Senatul din Italia. In zilele noastre insa partidele conservatoare se arata mai increzatoare in largirea dreptului de vot decat in crearea unui Corp legiuitor deosebit. Astfel, gasim inscris in toate programele conservatoare dreptul de vot al femeii. Experienta a dovedit inteadevar cii participarea femeilor la vot a produs o tern-

perare a spiritului revolutionar. Daca experienta se va continua, dand aceleasi rezultate, partidele .conservatoare vor adauga in programul lor, pe langa dreptul femeii, descentralizarea administrativa i drepful ad referendum pentru 3. Ca o trisatura caracteristica a conceptiei conservatoare era conpopor. siderata mai inainte vreme ura contra progresului. Conservatorii n'ar fi voind sii recunoasca binefacerile masinismului modern; ei sunt impotriva industriei aburului si a electricitatii; vor sii ramana tot la plugul i caruta veche. Eu in-

www.dacoromanica.ro

b8


sumi am apucat in copilhrie pe un boier bkran gorjan care in ruptul capului 11u voia sh, chlkoreasch cu drumul de fier, i duph, instructia ce chphtasem atunci In scoal h. puneam aceasth indkknicie boiereasch pe seama principiilor conservatoare. Sopa la de astäzi im cred sh mai rhspandeasch asemenea naivitki; in tot cazul en, ca om de scoalit, imi fac datoria s le Impiedic rhspan-

direa. Conservatorii nu sunt contra progresului, ci contra falsifickii acestui progres prin concepfi mistice. Aceea ce ei vor, este progresul real. Si progresul real, duph, ei, nu poate merge deck alkuri cu ridicarea sufleteasch. A incuraja prin toate mijloacele, chiar prin cele nepermise, ash cum s'a fkut si la noi In tarh, crearea unei burghezii, In scopul de a &yea, prin ea o industrie nationalh, pentruca apoi st constati ci burghezia creath eu sacrificii enorme in loc s fach fabrici, face numai speculatii de burs i eh tara are de pe urma ei inmultirea zarafilor, i nu pe a industriasilor, aceasta pentru conservatori nu este progres politic, ci este pcliticianism de ctipkuialft. Bolsevicii din Rusia, ajunsi la falirnentul politicii lor comuniste, nu fac nici ei altcevh deck ii creazil o burghezie din averea Statului, burghezie care rhmane stfipanitoare de numerar i de, imobile, dar nu intemeiazh fabrici nationale, adich tocmai ca In Romania. Aceasta inch' odath nu este progres. A imprumuth tiparul extern

al vietii Statelor constitutionale, frul a imprumuta i sufletal acestor State; a avea pe hartie alegeri libere pentru parlament si in fapt a furà urnele chiar prin mijlocirea jandarmior, can trebuiau sh le pkasch; a infiinth mii de slujbasi i apoi a constath c. exactitatea acestora la serviciu sth dependenth' de culesul vidor i de llisarea secului; a voth lgile cele mai liberale din lume in care sunt inscrise toate drepturile pentru cetkeni, si in fapt sh se tolereze -absoluta iresponsabiitate a puterii executive, acestea toate nu constituesc un proms, ci o falsificare a progresului. 0 falsificare a progresului_este tot ca contrazice morala i cerintele sufletesti ale poporului. Dar, acum vine mare, obiectie, pe care adversarii conservatorismului, in special liberalii burghezi, o cred sdrobitoare pentru conservatori, imprumutand tiparul extern al progresului, nu anticiphm oare insus progresul? i apoi, suntem noi liberi sh alegem momentul and este s mergem eu progresul? Este foarte bine ca ridicarea sufleteasch s preceadh, dar dach ea nu se produce, progresul no o asteapth. In mijlocul Statelor constitutionale trebuie s devii constitutional si sit te Intreci a deveni cat mai democratic; in mijlocul industriei, trebuie sh, produci industrie; child capitalismul bate la poarta cetitii tale, trebuie sh-i deschizi, chci altiel intrh el i fr voie. Concluzia este usor de tras: Timpul lucreazh, contra conservatorilor. Toate bunele lor intentii sant de prisos. Lumea nu vrea s Wept& ridicarea sufleteasch, fiindch na poate sh astepte. Tehnica economich, o tarhste: in spre capitalism, zic liberalii; in spre organizarea fortath, a muncii, zic socialistii; in spre comunism, zice Lenin; in spre

mice, nu importh, faptul hotaritor este ch o tkhste, si ea trebuie sit meargh unde este tarn de tehnica economich! Un scriitor entuziast de capitalismul liberal, si pe care vi-1 von" cith indath, merge ash de departe cu dispretul pentru ridicarea moralh, Incat se bucurh, de progresele capitalismului, (liar i atunci Land duph urma lui vine mizeria generalh. Acest entuziast constath cu o voe luptate ingereasch cit intr'o arit agricolh, a chrei desvoltare vh este cunoseuth bine, chci este Romania, capitalismul de banch a ruinat clasa marilor proprie-

www.dacoromanica.ro

C. RADULESCU-MOTR1J: CONCEPTIA CONSERVATOARE $1 PROGRESUL

59

tari rurali3O este gata sa ruineze i pe aceea a micilor proprietari rurali;,entuziastul proroceste c numai dupa ce mizeria va tine Inca un secol, i poate doua, capitalismul se va transforma din bancar in productiv industrial, care de sigur apoi va aduce dupa sine fericirea generali i definitiva. Adic, daca intelegem bine, majoritatea tarii noastre agricole trebuie s sufere un secol, doua, pana ee tehnica economica va transforma capitalismul hraparet bancar in productie industriala, iar pana atunci? Rana atunci aceia cari sufera, daca tipa, probeaza ct sunt reactionari, conservatori i aranisti; aceia cari profita, sunt democrati, fiindca ei merg inaintea progresului, progres care desi nu este inca,

are sa vin negresit. Cum vedeti, Lenin n'are meritul de a fi inventat gluma sinistra c noi oamenii de astazi nu ne putem pregati mai bine fericirea decat liisandu-ne timp de un secol, douh, sub dictatura celui... care are bunktatea sT experimenteze pe spinarea noastra.... Este arta tuturor revolutionarior de profesie de a face sa apara organizatia sociala dorita de ei ca o fatalitate istorica. Altminteri, cum s'ar lash, sa fie condusi naivii, daca nu ii s'ar intiini sentimentul mistic, c timpul lucreaza pentru ei i numai pentru ei. Scriitorul de care fa vorbeam, este un roman, cred ca nu va indoiati, d-1 St. Zeletin. Studliul sau «Revolutia burgheza in Romania» a aparut in Arhiva pentru giinta p; rejorrna sociala (An. III No. 2,3, 4; An. IVNo. 1). Ii recomand cu clinadinsul atentiei acelora cari pastreaza o indoiala asupra scopurilor urmante, la noi, de burghezie. Concluzia se impune dela sine. Dar lucru curios, cu toate ca se impune dela

sine, dupa 1914 ea devine din ce in ce mai suparatoare la auz. $i cand este auzita, este insotita de lungi i adanci suspine: Da, asà ar fi, daca n'ar fi fost räsboiul... Dacalumea duparasboiu n'ar fi fost luata de valul lenei... Daca n'ar vrol prea multi sa se imbogateasca, speculand fara sa munceasca, i dac a. muncitorii n'ar fi devenit prea pretentio0... Daca n'ar fi coruptia in care au cazut politicianii... Dad, n'ar bate un vant de nebunie peste intreaga Europa, intre-

tinand fanatismul de rassa si de nationalitate... Daca atunci, cand iti este lumea mai draga, i vrei sa profiti de drepturile pe care ti le dau averea i ascendentid politic castigat prin neprevederea democrati.ei, nu s'ar ridica cropsitii sa-ti zica: «numerus elausus» pentru tine I Daca, daca, daca... suspina partizanii progresului! Dar, ma rog, era vorba ca progresul merge in mod fatal; ca tehnica 'economica taraste cu voie, fara voie lumea; ca democratia este leacul tuturor relelor sociale i politice ! Ce s'a intamplat? S'a intamplat atat, o mica surpriza. S'a descoperit ca uitatul nostru suflet omenesc traeste Inca, 0 Inca cum! Este destul ca el sa miste pentru ca toata carapacea progresului sa se sfarame. Tin fruntas socialist german imi spunea iarna trecW a (1921) fn Leipzig, 0 am vazut apoi ca aceasta parere a publicat-o in «Die neue Zeit»: smoi ne facem datoria sa aratam intelectualior cum se interpreteaza istoria prin evolutia tehnicii economice, dar tehnica economica ea singura nu poate sa ia pe om de pe strada i sa-1 faca socialist, trebuie sa fie pentru aceasta o vointb. $i o vointa.. Dar and nu este aceasta vointa? Cine este acela care taraste? Omul taraste tehnica, sau tehnica pe om? Cohceptia conservatoare raspunde: intotdeauna omul taraste tehnica. 0 inlesnire a tehnicii economice cu pretul injosirii omului, iata ce nu voesc conservatorii. Ei nu voesc pe mun-

eitori transformati in marla de cumparat, cu toate frumoasele argumentari aduse de liberali cti numai asa prospera capitalismul, i cu capitalismul civi-

www.dacoromanica.ro

60

DOCTRINELE PARTIDELOR POLLTICE

lizatia; ei flu voesc invfajmasirea claselor sociale asa, cum vor soc;alistii can pretind c asà cere succesul luptei politice, caci pentru conservatori nu exist& succes acolo unde constiirta omului serveste drept instrument de lupth; ei nu inchid ochii la inbogatirea prin ofi i ce mijloace, fiindch simplul fapt at imbogatirii nu este pentru ei cum este pentru burghezii liberali, un factor al prosperitatii i civilizatiei. Numai prin phzirea legii morale este imbogatirea, pentru conservatori un semn al prosperitatii i eivilizatiei. Imbogatirea prin mijloace imorale este, dimpotriva, un factor de slabiciune pentru un popor. (lath, bunhoarh, imbogatirea pro dusg, la noi in tail, prin permisele de vagoane si prin contrabandele favorizate de politica in timpul marelui rasboiu mondial 1914-1918. De aceasta imbogatire au beneficiat comerciantii improvizati zarafii, recrutati in mare parte din elemente evreesti. In vreme ce acesteelemente evreesti benefician, marii proprietari rurali i clasa mijlocie a functionarilor romani saraceau; miii fiind expropriati in profitul taranilor, altii exploatati prin scumpetea tralului.. Rezultatul. Panh ce noua patura a Varanimii romane ajutata de expropriere sh se riclice la locul ce i se cuvine, copiii evreilor imboghtiti de rasboi au invadat colile secundare i Universitatile luand locul copiilor de man agricultori sifunctionari. Timp de zece ani, cel putin,.

colile noastre superioare vor da advocati, ingineri i medici evrei. Contra acestei stan, o reactiune se va produce. Ea s'a i produs. Intreaga studentime cresting, pare de pe acum castigath curentului antisemit. Acest curent insh insemneazh o mare slabiciune pentru Statul roman. lath dar la ce duce imboghtirea cu mice pret, idealul burgheziei capitaliste ! In loc de a &yea o tinerime unith sufleteste, avem o tinerime invrajbith si deci neputincioash. Stu-. dentimea cresting, arunch vina pe colegii evrei i cere reducerea acestora prin numerus elausus. Mare greseala. Adevaratii vinovati sunt politicianii can au deschis robinetul imbogatini imorale! Trebuie luptat contra cauzei, nu con-contra efectelor). Mai departe, in guvernarea lor, conservatorii yor ingriji de asigurarea minimului de salariu necesar fiecarui lucrator, fiindca fiecare lucrator este cu patronul sau seamen i frate intru Hristos ; conservatorii von da o deosebith grijh scoalei ci bisericii, fiindca acestea sunt institutiile care leagg, mintea c i inima generatiilor de astazi cu generatiile de ieri; conservatorii vor restabill din non increderea cethtenilor in puterea moralei, care va

.

aduce garantatea demnitatii personale,; in dreptul de proprietate, care este garantia muncii ; ci in autoritatea Statului, care este garantia viitorului national.

Dc aceste garantii are inane nevoie Europa de astazi lasata fArd, busola in urma prabusirii misticismului democratic. Deaceea in Anglia si Belgia con-

servatorii sunt la guvern; in Italia si in Franta au schimbat orientarea politicii nationale; in Germania, unde au fost totdeauna puternici, ei stau neclin-

titi in posturile lor, cu toate cii monarhia pe care au aplrat-o, a chzut ; de aceea peste tot locul ei sunt inconjurati de simpatia masselor populare. In Bavaria o miscare fascista analoagh cu aceea din Italia are ca program urmatoarele cuvinte ale lui Mussolini: 4Intram inteo erg, aristocratica. Statul lasat astazi pe mana on c i cui, va fi in curand Statul unei elite. Nona generatie nu mai are incredere in democratic, in reprezentantii i fetiii sal Nu vom mai tolerd sh ne opreasch drumul cadavrul acestei democratii*. ( Le Temps, 5 De-

www.dacoromanica.ro

C. RADULESCU-MOTRU: CONCEPTIA CONSERVATOARE I PROGRESUL

61

cemvrie 1922). Au trecut timpurile and sub frumosul nume al democratiei se puteau opera toate turpitudinile ! 4. Conceptia conservatoare este antire-

volutionara. Este antirevolutionara, cand revolutia este inteleasa ca rasturnarea orclinei sociale experimentate, pentru a face loc unei ordine sociale

plannita dupa o ideologie neexperimentata. Dar child revolutia este luteleasa ca o lupta de rasturnare a desordinei pentru a se reveni la ordine, atunci conceptia conservatoare nu este din principiu antirevolutionara. 0 revolutie, in acest de al doilea inteles, s'a produs cu cateva mii de ani in urma in viata inteligentei omenesti, atunci cand in locul visurior desordonate si al impulsivitAtii naturale a constiintei, s'a intronat ordinea logicii. Ori de cate ori asemenea revolutii se intampla, in vieata sociala ca si in vieata intelectuala conceptia conservatoare le aprobl Ea nu aproba exproprierea pe cale obisnuita revolutionara, dar exproprierea consimtita in folosul obstesc o aproba. Mi se pare ca acest de al doilea fel de revolutie nu este tocmai de dispretuit. Cea dintaiu este materiala, cea de a doua morala. A expropria pe altii cand tu stai neatins, mi se pare cu mult mai usor cleat a te birui mai intaiu pe tine sufleteste, in aceea ce ai ca egoism, si apoi s faci din sacrificiul tau un bine obstesc. Are si conceptia conservatoare spiritul s urevolutionar. El nu se vede, fiindca focul lui nu distruge casele i bunurile de pe pamant, ci curata in taina sufleteasca deprinderile i pornirile oamenilor. IV

Ne raman, de zis cateva cuvinte asupra conservatorismului din Romania.

Nu este tail, unde conditiile sa fi fost mai neprielnice conceptiei conservatoare, ca Romania. Principala parghie a conservatorismului de pretutindeni a fost prestigiul de care s'au bucurat institutiile i principiile iesite din experienta trecutului. Omul politic din Apus, on i ce ideal ar fi avut, a trebait shi nii seama de conceptia conservatoare, fiindch cetatenii inaintea camra el vorbia n'ar fi tolerat o injurie directa, necum un blestem contra credintelor politice ale inaintasilor bor. S'ar fi ridicat pietrele contra unui asa indraznet. La noi, th Romania, au stat lucrurile altfel. La noi trecutul a putut fi batjocorit i blestemat de on i. eine. De ce? Trecutul nostru cel mai apropiat a fost era fanariotilor. Aceasta explica totul. i inainte de fanarioti a fost oare mai bine? Putini istorici au curajul s o afirme. Bunul plac a Voevozilor pare sa fi tinut locul principilior i dreptatii. Rasboale, impilare, lupta pentru domnie, restaurari, intrigi, zavistie. Pe ce s'ar fi putut sprijini o conceptie conservatoare? Cand Europa a inceput sa se ocupe de 'Nile Romanesti, gasim pe toti fiii Anii, pe top bunii patrioti, la un loc, inteo singura dorint i intr'un singur gand: Toti vor s scape de straini; toti vor o tarfl unit i independenta. Intre conceptia conservatoare i alte conceptii politice nu putea fi vreo lupta, cat timp tara nu sta de sine. Si acum vine momentul hotAritor. Dorintele patriotilor se afirmara pe vremea and th Europa apuseana batea vantul liberalismuhd dela 1848. De ad asociarea facuta la noi intre liberalism si nationalism. Patriotii romani aveau inima de nationalisti, dar vorbeau in fraze liberale. Mai ales, cel mai talentat dintre ei, i daca nu cel mai luminat, cel mai cinstit:

www.dacoromanica.ro

62


Nicolae Balcescu. Ce melodie sublima de nationalism este gandirea acestui roman, cantata% totus in octava lihertatii! «De§teaptarte, patria mea! Biruie-ti durerea... E vreme ca sa iesi din amortire, semintie a Domnilor lumei f Ziva . dreptafi se apropie... toate popoarele se misca... caci furtuna mantuirii a inceput»1)... «Pe o pajiste verde, Libertatea, copil balaioara cu codite lungi si aurite, se juca cu un arc destins. Ferice de oamenii din campie, ferice de cei dela munte !... Era vremea atunci, cand tot omul trada faxa stapan i umbla

mandru Mr a. sa-§i piece capul la alt om, and umbra valor, plimantul ca si aerul cerului era deavalma pentru toti. Vieata atunci se petrecea in cea mai deplina fericire, i and ajungeau pe om nevoile batranetelor i moartea, el se ducea zicand: «Mi-am trait zilele!» i era sigur c vieata lui se va prelungi si dupa moarte si c pe cealalta lume va intampina o fericire 0 mai mare». Asa:. canta Nicolae Balcescu dorita lui libertate, copila billaioara a Romanului dMainte de epoca de asuprire ! Era oare libertatea lui libertatea liberalismului burghez venit mai in urma, sau era nationalism si numai nationalism? Va las sa

judecgi. Pe pajistea verde, unde inima inflacarata a lui Balcescu pune& sa se joace Libertatea, a calcat in 1111115 copitele grele ale capitalismului bancar,.

si acesta a vut grija sa pastreze frazeologia. S'a dus inima, 0 a ramas struna. Si in struna aceasta au cantat din nefericire multi patrioti romani si mai tarziu, fara sa-si dea seama cat de departe au fost intentiile lor de realitatea politica ce s'a creat ! Desamagirea produsa de guvernele liberale a marit cu toate acestea, numarul partizanilor conceptiei conservatoare, cam intre anii 1880-1885.. Intre acesti partizani sunt nemai cateva elemente recrutate din vecha c1as1 boiereasca; cele mai multe elemente sunt recrutate dintre intelectuali. Descendentii bogatasi, precum i acei cu titluri de printi gasesc o buna primire In partidul liberal, unde aveau toate avantajele puterii. hisg conceptia conservatoare pe care aceste elemente o reprezentau nu este o coirtinuare a traditiilor vechiului partid boieresc, ci o importatie din gandirea Europei apusene, cum dealtminteri in mare parte fusese i conceptia liberalä. In manifestele conservatorior romani gasim in mare parte principiile care calauzese . si pe conservatorii apuseni. Dealtfel, cum popoarele Europei tind de mult spre o vieata politica omogena, influenta conservatorismului european ar fi sfarsit prin a se impune si in Romania, oricare ar fi fost originea partidului conservator roman. Intre partidele politice din Europa exista o oarecare solidaritate. raffle cu institufi similare au si particle in proportie similara. Acolo unde esta un regirn monarhic ereditar, exista i un partid conservator. Adica este normal &á existe. Asa este in Anglia, asa in Spania, asa era in Germania si Austro-Ungaria pana in 1918, asa in Suedia, asa in Belgia, in Danemarca, in Italia si peste tot. Nu ca acolo unde exista monarhie ereditara, monarhul favorizeaza pe conservatori. Aceasta nu se mai intamplä in Europa de astazi. Tara in care partidul conservator este cel mai puternic, are tocmai pe monarhul cel mai constitutional. Explicarea este alta. Acolo unde este monarh ereditar, acolo este o cumpana dreapta intre fortele politice care sunt in lupta; acolo nu este permisa strivirea adversarilor. Din momentul ce lupta .

1) N. Raleescu, Cantarea Romaniei LVIII.

www.dacoromanica.ro

C. RADULESEU-MOTRTJ: CONCEPTIA CONSERVATOARE SI PROGRESTIL

63

politica este sub o cumpana dreapta, fiecare popor are destul bun simt ca sa dea politicei conservatoare locul pe care ea 11 merita. Si asa ar fi fost i la noi daca mama monarhului ar fi fost lasata libera. Dar

partidele noastre politice, destul de revolutionare altminteri, n'au avut puterea sa, faca, i marea revolutie rnorala, de a birui in ele vechile apucaturi fanariote. Cu tot votul Divanurilor Tkrii de a se starpi zavistia pentru domnie, ea a continuat, ca si mai inainte, cu singura deosebire, insemnatk este drept, pentru cinstea nnastra, ca, ea nu a mai fost p-entru domnie cu coroank ci pentru domnia bugetului, i cit firmanele in loc sa se dea dela Tarigrad au fost date din Bucuresti.

Organizarea partidului conservator s'a aratat inferioara in lupta, cu organizarea partidului liberal si deaceea ea este astazi la pamant. Numai cu greu se va ridica, pe cat timp vechile apucaturi vor durà. Partidul conservator nu poate sa-si astepte ridicarea sa decat dela intinderea culturii in paturile de jos ale poporului nostru si dela europenizarea sincera a luptelor noastre politice. In amandoua aceste directii elementele pe care el se bizuie, sunt proprietarii rurali, la cari munca i proprietatea merg impreuna, necIespartite, si muncitorii intelectuali. Muncitorii intelectuali, in primul rand, fiindea ei sunt cei mai periclitati in Statul care nu are la baza sa o politica conservatoare. Functionarii trebuie sit aiba, de patron un Stat cu baze financiare solide ; proasigurarea valutei in care li se plateste munca; producaterii de elita, servitorii cultului religios i apostolii educatiei, continuitatea ordinei sociale, conditii care toate se gasesc la baza politicii conser-vatoare. Producatorul este din fire dusmanul visatorului revolutionar, fiindca el este deprins cu experiente si nu cu improvizatia. Proprietarii rurali din clasa mijlocie, vin apoi imediat la rand, caci gospodariile lor au in fao, ea dusmani, nesatioasa burghezie improvizata de politica liberala i dernagogia. DacA pg.tura taranilor fruntasi ar intelege cit interesele lor se confunda astazi cu interesele permanente ale Statului, in locul unei politici de clasa, ea ar face o politica conservatoare. Dealtminteri, sentimentele conservatoare ale acestor proprietari rurali, fruntasi ai satelor, cum se numesc acum, mosnenii i razesii, cum se numeau odinioara, sunt asa de evidente, incat chiar adversarii conservatorismului nu le pot tagadui. Inteun cliscurs pronuntat la 14 Dec. 1922, in aplauzele majoritatii liberale, iata ce zice un menrbru al acestei majoritati: «Prezenta acestor fruntasi tarani pastratori ai tuturor tradiciilor noastre este Inca, 50 de ani, de aci inainte, o necesit ate nationala a neamului nostru I (Aplauze)#.

Oratorul liberal acorda numai 50 ani, fiindch, probabil, peste 50 ani dansul socoteste ca, burghezia liberala Ii va inghiti pe acesti t'arani, prorocire pe care conservatorii insa o considera ea o simplit iluzie a liberalismului. Mai departe zice oratorul liberal: «Ei vor lumina taranimea noastra, ei o vor conduce, ei o vor apara. Elemente de lupta, si de conservare, acesti fruntasi tarani, elita, a satelor, vor fi i maine ceeace air fost 1 ieri: redutele inaintate, de care se vor sfarmà . toate curentele periculoase care vin din Rasaritul acela, de unde unii vad ca, vine lumina, si de unde noi nu vedem ca vine deck barbaria i intunericul. (Aplauze iirelungite). Dintre ace sti tarani fruntasi, propri et ari mijlocii, se vor ridica fortele

carevor primeni si de aci Inainte clasele noastre conducktoaro. Dar cei mai interesati la taria conservatorilor sunt muncitorii intelectuali. Muncitorii ma-

www.dacoromanica.ro

64

DOC TRINELE PARTIDELOR POMTICE

nuali de oras au o arma, care ii face sa fie respectati de on i ce guvern: au greva. Muncitorii ceilali n'au aceasta arma. Ei prospera numai cand Statul are o politica de continuitate iesita din experienta trecutului. Deaceea, nu este mi-

rare ca partidel6 conservatoare de pretutindeni, num'ara in randurile lor pe cei mai multi intelectuoli (la noi a avut cinstea s aiba pe Mihail Eminescu, Ion Caragiale, Titu Maiorescu, Barbu Delavrancea, pentru a nu cità decat pe luceferi), alaturi de reprezentantii Varammii. Cand se va stabili si la noi legatura dintre muncitorii intelectuali i muncitorii agricoli, par-Cdul conservator roman ii va castigb, adevaratul sau teren de propaganda si de izbanda. Aceasta legatura se va stabili prin interesele comune pe care aceste categorii de producatori vor avea sa le apere contra capitalistilor de banc i prin exemplul pe care il dau conservatorii din Europa apuseana. Prin noul curent conservator din Apusul Europei vor fi biruite prejudectitile intelectualior romani contra conceptiei conservatoare, prejudecati inradticinate la noi tocmai in urma

raspandirii intelesului mistic al progresului venit tot din Europa apuseana. Romanul n'are din fire misticismul progresului ; el 1-a dobandit prin imitatie. Tot prin imitatie Ii va pierde. Dealtminteri ofi de cate ori ocazia se prezinta, Romanul se arata sceptic fail de misticismtil progresului, i numai deprinklerea 11 face sä respecte frazeologia. Va citez mi exemplu intre multe altele. Un ziarist roman, dintre cei mai cunoscuti, inteun ziar dintre ode mai infracarate pentru ideile inaintate de progres i democratie, comenteaza alegerile din Anglia. El ii face mai intaiu datoria sa asigure pe cetitorii si ca victoria conservatorilor nu aduce o stirbire democratiei, ca pentru moment conservatoni an invins, fiindca democratii au mers cu progresul prea departe; au prea inaintat... ; tiraliori indrazneti, prea se departasera de front, dar la urma, cum termina? Ca ori i ce Roman cu bun simt, termina prin a m'artutisi, ca sub un guvern conservator, ca acela din Anglia, administratia este administratia 0 politica politica, ca acolo nu se petrec lucrurile care se petrec sub regimul klemocratiei de pe plaiurile Dambovitei! Ei da, acesta este adevarul. Democratia este o firma care nu garanteaza decat intentiile, nu si realitatea. Adeseori nici intentiie. Sub democratie se ascunde mai peste tot locul cea mai retrograda oligarhie. Este naiv acela

care se ia dupa firma. Europa de dupa rasboiu vrea sa fie treaza. Trezirea incepe cu revizuirea conceptiilor rnistice de progres i de democratie. Aceasta revizuire o numesc miii walul reactiei care se intinde peste toata Europa». Nu este valul reactiei, ci este trezirea popoarelor europene. Cand ziaritii nostri romani îi vor reimprospata lecturile lor despre conservatorism, si i1 vor face o cinste din a tine in curent pe cititorii lor cu ceeace se petrece aiurea, vom avea o mare piatra ridicata din calea noastra. Conceptia comervatoare va fi atunci in fata adversarilor leali, iar nu ca pana acum in fata misticilor si a mistificatorilor.

.

17 Decemvrie 1922

www.dacoromanica.ro

DOCTRINA TARANISTA VIRGIL MAD GEARU SA-MI ingaduiti mai intaiu doua precizari: Scopul organizarii ciclului de conferinte asupra doctrinelor politice, de

care Institutul Social Roman, n'a fost sa se aduca in discutie publica ideile politice ale partidelor .din Romania, ci sa se ofere, intr'un sistem, o serie de prelegeri teoretice privitoare la doctrinele politice. A doua precizare priveste obiectul acestei conferinte. Fiind vorba de o doctrina noua, care este chiar contestata ca atare si formeaza baza ideologica a unui curent politid a caui trainicie este negata, este lesne de inteles ca este necesar sa se dea o fundamentare mai larga, decat s'ar cere unei prelegeri despre una din doctrinele consacrate: liberalism, conservatism sau socialism.

1. DOCTRINE SI PARTIDE POLITICE ? Ce este o doctrina Elementele constitutive ale unei doctrine politice sunt doua: o. conceptie asupra situatiei sociale sau i asupra evolutiei sociale, 9 i un ideal social. Dar oare toate partidele politice trebuie s aiba o doctrina politica?

Am putea imparti partidele politice in: 1) Partide oportuniste, care sunt orientate exclusiv dupa putere, pentru conducatorii lor, si dupa avantajiile puterii, pentru aderenti ; 2) partide programa-

tice, care sunt calauzite de anume teluri 'concrete in legatura cu situatiea sociala data; 3) partide de idei generale, care sunt indrumate de o conceptie asupra lumii si 4) partide de clash', care îi stabilesc directiva politica dupa interesele unei clase sociale i dupa rolul ei istoric in evolutia sociala 1). Observam, mai intaiu, c partidele programatice nu pot fi perfect separate de partidele de idei generale. 17n partid de idei generale trebuie numai decat sá aiba, un program, dar un partid de program, nu e numai decat necesar sa poseada idei generale asupra lumii sau o conceptie asupra evolutiei sociale. 0 deosebire precisa se poate descoperi, daca se privesc partidele burgheze de o parte si partidele muncitoresti de alta. Dintre partidele burgheze: liberalismul, conservatismul i democratismul burghez clasic au avut o ideologie, insa partidele liberale, conservatoare, democrate contimporane nu mai pastreaza acea ideologie clasica si nu si-au putut 1) Astfel Max Weber in opera sa «Wirtschaft und Gesellschaft» (Grundrisa der Sozialtikonomie) pp. 167, 639, 769 imparte partidele politice in : 1. Patronage-Partei (partide oportuniste) ; 2. Klassen-Partei (partide de clasa) ai 3. Wel tanschauungs-Partei (partide doctrinare), cuprinzAnd ins& intre acestea i partidele ewe tind la realizarea unor scopuri concrete, ceeace este cu desavirlire eronat. D-1 D. Gusti in studiul slu «Partidul Politic» (Arhiva pentru tiinta i Reforma

Sociali No. 4/5) face deosebirea intre partide principiale (particle de program integral) ai partie

oportuniste (sau partide de pura actitme imediata) p. 441.

www.dacoromanica.ro

66


ere& alta nouh, devenind cu vremea partide programatice sau i numai oportuniste. Partidele muncitoresti insA a avut si au o ideologie proprie o conceptie asupra evolutiei sociale i un ideal social! Dar toate partidele: oportuniste; programatice sau doctrinare, au ca baz de existentA o anume structurA socialA, impArtirea societtitii in clase sociale. Deaceea, pentru intelegerea fiintei lor este necesar sh, se precizeze care sunt raporturile intre clasele sociale i partidele politice. Clasele sociale i partidele politice au conditii de existentA si de actiune deosebite. Clasele sociale sunt un produs al evolutiei economice; desvoltarea lor are loc in sfera raporturior economice, partidele politice Ii gAsesc rostul lor in sfera raporturior politice, a ordinei de Stat. Fiecare clash, ca sh-si realizeze .

revendicArile ei i sA influenteze politiceste ordinea de Stat, trebuie sA-si creeze

o organizatie poli1ic, un partid. Nici inteun caz insA partidul nu se va identifica cu clasa socialh. Necesitatea de a se valorifica politiceste impune oricarui partid extinderea cadrelor sale, ca sA-si asigure o reprezentare in toate organele Statului. Partidul devine astfel o grupare de elemente eterogene din punct de vedere social, unite printr'o conceptie comun a. despre stArile sau i despre evolutia societatii i printeun ideal social comun. Un partid de clasA reprezintA interesele unei anume clase, dar nu numai interesele acelei clase 1 cu cat mai putin este alcAtuit, exclusiv, din elemente apartinand aceleas clase, aderentii sAi fiind partizanii unui program, care nu contine niciodatA numai revendichri economice, ci i anume conceptii politice filozofice si se reazimA pe un ideal social.

In acest inteles partidele muncitoresti socialiste sau tArAnestisunt partide de clash, ca i partidele liberale sau conservatoare, cu deosebire ch. cele dintai reprezintA in primul rand interesele muncitorimii sau tArdnimii, cele din urmA ale marior si mijlociior proprietari sau ale burgheziei. Apoi, pe cand partidele socialiste i thranesti au un ideal social, urmAresc transformarea ordinei sociale, partidele liberale i conservatoare luptA pentru pAstrarea ordinei existente. AceastA deosebire principif lii inraureste adhnc doctrinele politice. Am amintit CA punctul de plecare al unei doctrine politice este o conceptie asupra starilor sociale sau i asupra evolutiei sociale. Astfel liberalismul clasic socotea cA din jocul liber al fortelor descAtusate prin prabusirea feudalisniului, se clA,deste societatea nouti si se realizeazA armonia socialA cea mai desAvarsitA.

Conservatismul avea ca idee fundamentalh credinta in existenta unei ierarhii naturale i, intrucat fortele sociale veneau sA strambe aceastA ierarhie naturalA, conservatismul devenea sceptic a:supra viitorului social, era pesimist, mg& fArA sIt afirme nimic.

2. LEGEA MARXISTA DE EVOLUTIE SOCIALA.

REVIZIONISMUL

SI POPORANISMUL RUS

Socialismul in schimb priveSte realitatea socialA analizeazA originea si desvoltarea sistemului capitalist, pe care este clAdita societatea actualA, si incearcIt sA stabileascA o lege de evolutie sociara i o prognozA asupra viitorului social.

www.dacoromanica.ro

VIRGIL MADGEARIJ: DOCTRINA TARANISTA

67

Aceasta lege, pe care trebuie s o cercethin pentru a vedea daca este sau nu exacta 0. dacti putem s o a§ezam la temelia doctrinei noastre, a fost desvoltata In preambulul programului social democrat dela Erfurth din 1891. In acest document se precizeaza, care ar fi tendintele naturale de evolutie a societatii. Aceste tendinte sunt: in primul rand, .decaderea fatara a exploatarii mici, birumta tot ma, de fatala a exploathrii mari in trate domeniile, despArtirea,

muncitorului de mijlocul lui de productie, transformarea lui in proletar concentrarea mijloacelor acestora de productie in mainile capitali§tilor

si

marilor proprietari. Para lel cu aceasta desvoltare are loc o sporire extraordinara

a productiei prin desvoltarea tehnicii, care atinge culmile cele mai inalte. Rezultatul acestui proces de evolufie este ca, de o parte, avem clasa capitalistilor, cari acumuleaza averi din plus valoarea creath de munca, 0 de alta

parte, clasa proletariatului, nascuta din proletarizarea elementelor straturior de mijloc §i a ta'ranimii. In aceasta situatie se accentuiaza lupta de clasa intre cele douti tabere, in care se desparte din ce in ce mai mult societatea: burghezia i proletariatul. Aceste imprejurtin, se agraveaza prin ivirea crizelor economice, care bantue in mod periodic societatea i o prezinta in ochii tuturor, cladita pe temelii ,ubrede,.avand un viciu organic in insti§i constitutia ei. .SfarWul acestei evolutii vine dela sine: concentrarea mare a avutiilor in maimle capitali§tior inlesne§te socializarea care face ca exploatarea mare sa devina, dintr'un izvor de mizerie i apasare pentru elasele exploatate, un izvor de buna stare maxima 0. desavar0re generalli. A cui poate sa fie incheie preambulul social democrat aceasta opera mare §i aducatoare de fericire pentru societate? Numai a acelei clase care nu este interesath la mentinerea actualei ordini sociale, intemeiath pe proprietatea privatti, a proletariatultd, care are misiunea istorica s. transforme societatea capitalista in societate socialista. Se pune intrebarea: au verificat imprejnthrile istorice exactitatea acestei (degi» de evolutie sociala, pentru ca sti o putem decreta ca legea natural'a, care carmuiege destinele omenirii? Chiar in randurile soci-diste, Revizionismul s'a instircinat sa dovedeasca inexactitatea in atatea §i atatea puncte a acestei «legi* de evolutie sociala, iar programul social democrat dela Görlitz, din 1921, in preambulul sau, se inargine0e si constate c exista o tendinta de concentrare capitalista «a unei prixti insemnate# din mijloaeele de productie i c proletarizarea nu e un fenomen general, ci limitat asupra unei masse inteadevtir largi a populatiilor din Statele industriale. Deci se neaga caracterul de lege generala a evolutiei sociale, astfel cum

era prezentata de teoria marxistä. Deasemenea, se parase§te ideia misiumi istorice exclusive a proletariatului, de a transformh, ci singur, ordmea sociala de asttizi i se precizeaza ca aceasta misiune ar cadea in sarcMa tuturor

claselor muncitoare, a muncitorilor manuali ca §i a muncitorilor intelectuali, a tututor acelora can ii reazima existenta lor pe un venit din munca. Ian so: ciologul social democrat H. Cunow, care a fost spiritus rector al acestei mi§cari de revizuire a programului social-democrat, afirma c «evolutia sociala nu ur-

www.dacoromanica.ro

DOOTRINELE PARTIDELOR POUTICE

68

meazh un drum drept, inteo anumith direcfe, ci urmeazh o linie in zig-zag si cA diferitele perioade ale evolutiei sociale nu sunt totdeauna dominate de aceeas lege de miscare i nici macar nu sunt strAbhtute de aceeas tendinth de desvoltare» 1).

Daca «legea» de .evolutie marxisth n'a lost verificath de imprejurhrile isto-

rice din State le capitaliste, poate sa mai fie acceptata ca o prognoza sigura a desvolthrii sociale a celorlalte popoare inapoiate? Impotriva acestei generalizhri a legii marxiste de evolutie s'a ridicat, Inca' dela mijlocul veacului trecut, Poporanismul rus 2). Poporanismul rus imphrVasa, idealul socialist, insa afirmh ca Rusia Ii are destinele ei socialiste, deosebite de acele ale Europei capitaliste, i anume se credea c Rusia va evolua

spre socialism, Mil sa mai treach prin faza capitalist/ Poporanismul rus Ii intemeià aceasth prognoza de evolutie sociala pe urmatoarele consideratii: Mai intaiu, in Rusia nu exist& capitalism, nici o burghezie i nici un proletariat puternic. Teoreticienii poporanismului au incercat a dovedi ch nici nu erau posibilitati de desvoltare a capitalismului in Rusia. Apoi o imprejurare specific rush, psihologia semicomunista a clasei thranesti ruse creata sub influenta educatoare a mirului, a comunithtii agrare, ingaduia credinta eh, Ora.nimea rush era intr'o situate prielnica asimilhrii idealului socialist, astfel incat cu ajutorul operei de pro.pagandh.a intelectualilor socialisti, Rusia putea, trece direct la socialism. In sfarsi-, in al treilea rand, poporanistii se bazau pe ura

adanca ce exista In thranul rus atat impotriva administratiei de Stat, cat si impotriva proprietarilor mari, precum i pe convingerea raspandith in massele thanesti eh phmantul trebuie s. apartinh aceluia, care il munceste. Ei

asteptau, hothiit, ceasul cand revolutia va sosL Revoltele `thrhnesti, care erau endemice, le dadeau credinta ca o revolutie sociala se Va produce si nu era decat o singura dificultate, care s'a aratat a fi asa de mare in timpul revolutiei rusesti! sh se asigure ea revolutia thraneasca sa devie o revolutie socialist/ Deci, In esenta se prevedea trecerea sigurh, dela starea existenth a Rusiei direct la socialismul integral, ocolindu-se laza capitalismului, chci se nega chiar

posibilitatea transformarii thrilor agrare inapoiate in tari industriale. Acest pullet este cu deosebire insemnat. Negatia aceasta se cladia pe credinta ca nu se poate desfasura o desvoltare industriala fara debuseuri externe. Iar, debuseurile externe flind ocupate de Statele industriale capitaliste, ziceau poporanistii rusi, popoarele care au venit prea tarziu la «banchetul lumii» nu mai pot sa se- impartaseasca de bunathtile sale. Astfel arile agricole sunt condamnate sa-si ba evolutia Ion proprie fara sh mai treaca prin faza industrialismului. Impotriva acestei afirmatii militeaza lush constatarea ca industria capitalista fabrica, cartelul i trustul industrial s'a desvoltat in toate Statele agrare. Mai mult inch, in Statele agrare inapoiate, s'a fácut un salt bruse dela Mdustria casnica la fabrica: ea transplantat cea mai desavarsita. «Neue Zeit«, Aug. 921. I. Delevsky: Les idées des oNarodnikis russes, in Revue d'Economie Politique, 35-e Armee No. 4/921; 2)

.

www.dacoromanica.ro

.

VIRGIL MADGEARU: DOCTRINA TARANISiA

69

de desvoltare industrial i s'a im.adticinat, in mtisura in care a fost ingaduitti de conditiile locale pentru fiecare ramura industriala in parte. De buna seama, posibilitatea desvoltarii industriilor capitaliste in tarile agrare nu inseamna dovedirea capacitatii kr de a se industrializa, si cu atat mai putin admiterea industrialismului ca o faza, de evolutie, prin care trebuie st tread, toate tarile agrare inapoiate. In sfarsit, pentru o justa apreciere a acelei teze a negatiei capaci-

tatii de industrializare a tarilor agrarementiontim a in teoria economica, s'a produs i teza antiindustrialismului... Statelor industriale. Aceasta teza reprezentata in Germania de Adolf Wagner, Sering, Oldenberg; in Franta de Meline, in Anglia de Ashley, afirma c rile agricole se \Tor industrializa si se

intreaba ce vor deveni atunci Statele industriale capitaliste: de unde Ii vor mai procura ele materiile prime and rezervoriile materiilor prime vor hard industriile desvoltate pe loc, si mai cu seama uncle vor gasi debuseuri pentru fabricatele lor, dad, aceste fabricate vor fi opera industriei locale, a industrie, nationale?1) 3. CLASA TARANEASCA

I ORDINEA SOCIALA CAPITALISTA

Examinarea legii marxiste asupra evolutiei sociale si a tezelor poporanistei indreptateste credinta c o doctrin5, politiCh nu se poate intemeia pe o prognoza asupra evolutiei sociale. In consecinta, doctrina nistti nu poate afla alt punct de orientare decat o cunoastere exacta' a realitatilor sociale si a tendintelor de evolutie, care pot

intrevazute de stiinta sociala. Dar, inainte de toate, ca s dbvedim dad, poate sA. existe o doctrinti taranista trebuie s ne intrebam: este clasa taraneasa in stare sii Mfluenteze politiceste ordinea socialrt existenta intr'un Stat agrar, i in ce directie? Pentru aceasta este nevoie sa, stabilim daca exista, o clasa t.rineasc i s cercetam care este situatia ei in societatea actuala capitalista.' In acest scop vorn examina mai intaiu care este influenta capitalismului asupra desvoltarii agriculturii si in special asupra clasei tartinesti. sti fie

Ceeace se poate, astazi, afirma, sciintifie este cri evolutia in agriculturti duce

cu o forta elementara catre biruinta exploatarii mici, ca forma superioari de productie agricoli, contrar, prin urmare, evolutiei industriale si a celorlalte ramuri de activitate economica, care a consacrat exploatarea mare

ca forma superioari de organizare economica, din punctul de vedere al pro ductiei.

Influenta capitalismului asupra agriculturii i clasei taranesti s'a manifestat In diferite feluri. Mai intaiu a disparut, sub puternica concurenta a fabricatelor, industria casnica i acest fapt a insemnat o stiricire a raranimii, atat timp cat

agricultura tarineasa iiu s'a intensificat, atat timp cat taranul, muncitor al ogorului su propriu, n'a lost impins de forte externe sa concentreze munea sa in gospodtiria agricolti §i sti producti mai mult. Aceasta s'a intamplat insti 1) Vezi articohil lui H. Dietzel: Agrar- und Industrkstaat (Handwörterbuch der Staatswissensehaften, 1909), p. 226 §i urm.

www.dacoromanica.ro

70


curand, prin faptul c desvoltarea oraseneasca a creat o piata larga pentru produsele gospodariei taranesti, imboldind la munch intensiv i despagubind ttiranimea de pierderea, cauzata prin lipsa de lucru silita la care o condamnase industria capitalista, prin clistrugerea industriei casnice. Astfel, parasirea fortata a industriei casnice, care completa odinioara venitul gospodariei agricole tara'nesti, fiMd compensata, táranimea n'a cazut prada mizeriei si nu s'a proletarizat, pe urma desvoltarii capitaliste. S'a socotit apoi c proletarizarea taranimii este o urmare fatala a cresterii populatiei si a pulverizarii pamanturilor tartmesti, datorita succesiunii. Dar

tot desvoltarea economica a rant s apara contra-tendinte, care dach n'au produs disparitia, dar cel putin micsorarea influentei nefaste a pulverizarii loturilor taranesti prin succesiune. Prin intensificarea muncii taranesti marimea lotului economic, care ingaduie o exploatare agricola rationaPa, s'a coboiit astfel Meat nici parcelarea prin succesiune n'a dus la proletarizare, decat numai in anumite regMni muntoase i deluroase unde, data fiindimnultirea paturii taranesti, imposibilitatea ca parcelarea sa continue la infinit i intensificarea munch avand limitele sale, plusul de populatie a fost absorbit treptat Iii alte ocupatii, care au nevoie de brate. Dupa ce s'a constatat ci nu exista tendinta de concentrare si de proletarizare in agricultura, socialistii au incept sti cerceteze care este influenta desvoltarii industriilor agricole asupra taranimii si au intrevazut in special Kautsky perspectiva transformarii grosului exploatiirior taränesti ill anexe ale capitalismului. Industriile agricole (industria zaharului, a berei, a spirtului, etc.) ea sh se poata desvolta au nevoie de forma de exploatare mare. Kautsky a afirmat Ca aceste industrii agricole nu se pot desvoltà, decat rezemate pe domenii agricole mari. Insa, s'a dovedit ea aceasta nu este exact, pentruch intreprinderile industriale agricole n'au nevoie decat de alimentarea regulita cu materiile prime, si daca acestea se prod= mai rational in exploatarile mici,

de pot sa aprovizioneze mai bine productia industrialä. Recunoscandu-se, in sfarsit, ca productia agricola se poate desfasura in gospodariile taranesti in modul cel mai rational si intensiv, se constata

totu cit taranul ramane numai nominal independent, caci, in cele din urma, ajunge fatal subjugat capitalului. S'a dovedit insa ca i aceasta asertitme este exagerata, pentruch taranul, prin insusi procedeul rotatiei nu poate pune in .fiecare an pe acelas loc aceeas samanta, ci trebuie sit alterneze, i asa, fiind, cluar daca, thranul este dependent pentru o cultura din rotatia sa, de o introprindere industriala din vecinatate, pentru a-ri putea desface productia, el este independent pentru restul culturilor pe care le 'Nate folosi cum socoate. Este cel putin exagerat a se vorbi de subjugarea fatala a taranimii de catre capitalismul industrial agricol si de pericolul transformarii exploatarilor taritneti in anexe ale capitalismului. Exista fireste posibilitati de exploatare a clasei taranesti de catre capitalist. Astfel, cand se poate organiza un monopol al comertului de cereale, cand taranul izolat se gaseste in fata unei organizatii financiare care exercita mo: nopolul comertului de cereale, care are eheia fixitrii preturilor in maim sa ri poate.isbuti a da taranului pentru produsul sau abut echivalentul salariului unui muncltor agricol. Independenta sa ramane in acest caz, inteadevar, nominala.

www.dacoromanica.ro

VIRGIL MADGEARU: DOCTRINA TARANISTA

71

0 exploatare indirecth se poate indephni apoi de ccmercianti individuali, fara de thranul consumator, dar aceasta nu subjugh pe individ, cxci existh atatea mijloace intre care cooperatia, care inlesneste faranului s scape de dominatia capitalisth. Miscarea cooperativh, desvoltath din a doua juniatate a secolului trecut, a isvorit tocmai din necesitatea de a scoate pe shtean din izo.larea i ignoranta lui comercia1 i a-i pune la indemanh un instrument pentru valorificarea cat mai deplinh a muncii sale. r, Este invederat, deci, cit desvoltarea capitalismuqui nu stanjeneste existenta prosperitatea unei clase thrhnesti independente. 4. REGIMTJL AGRAR DIN RASARITTJL EUROPEI SI CLASA TARANEASCA.

Zhmislirea noului regim agrar din Rhshritul Europei, duph rasboiul mondial, s'a fault insh sub o egidh revolutionarh. Ea a produs aceasta este astazi fapt no toriu «taranizarea agriculturii». In Rusia, Iugoslavia, Cehoslovacia, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, Romania, in TJngaria chiar si in Austria s'a format sau este in proces de formatie o nod, clash thrhneasch independenth. Desvoltarea acestei clase thrhnesti, in Rhshritul Europei, n'are loc exact in aceleasi conditii in care s'a produs acelas proces acum 100 ani in Apusul Europei ca urmare a Marei Revolutii franceze, pentruch principiul fundamental pe care-I introducea, Marea Revolutie francezh erh dreptul de proprietate privatil, sacrit i inviolabilh, absoluth i exclusivä. Acest principiu de drept, intruck a deschtusat fortele legate ale productiei, a avut o influentti binefhchtoare asupra omenirii si mai cu seamh oriunde i intrucat s'a manifestat ca un drept de folosinth asupra muncii, incorporath in phmant, el a fost un element de progres. Dar exercitarea liberh a dreptului de proprietate asupra phmantului «absolut i exclusiv*, a evidentiat, in cursul evolutiei, urmhri de natura con-

trarie, isvorite in special din imprejurarea cit suprafata phinantului e noneginita i ea urmare posesiunea lui poate luh un caracter de monopol 1 i poate deveni un instrument de exploatare i dominatie. Revolutia agrarh din Rhshritul Europei se petrece concomitent cu o reformh integral& a dreptului de proprietate. Dreptul de proprietate privath quiritafti a apus i tinde sh fie inlocuit cu un alt drept, care purcede dela notiunea propriethtii, socotith ea o functiune socialh, a proprietatii care nu conferh numai drepturi individuale, dar i datorii sociale.

Aceasta idee noua strabate ca un fir ros intreaga legislatie agrarh de duph rasboiul mondial si este chlhuza unor transformhri sociale adanci, care se manifesth in intreaga Europa si care vor avea, sit stabileasch o noua formh de echilibru social. Aplicatia acestui nou drept de proprietate, in ce priveste phmantul se vhdeste in tendinta de inlocuire a propriethtii de exploatare prin proprietatea thrhneasch de munch, manifestath in telurile revolutiei agrare, si se oglindeste in toate masurile legislative pentru conservarea nouei structuri agrare intemeiate pe proprietatea de munch. Ca sh ne drim seama despre aceasta, n'avem decat sh, cetim nouile legiuiri agrare afarh de cea romaneasch in care ten-

www.dacoromanica.ro


772

dinta de favorizare a reconstruirii unei proprietati mijlocii a precumpanit tendinta de precizare a notiunii de proprietate de munch. Se gaseso acolo o serie intreagh de dispozitii care consacrh principiie con-

servarii structurii agrare, bazate pe proprietatea de munch, prin regularea circulatiei parnhntului, prin limitarea dreptului de vhnzare, ipotecare, succesiune i prin exploatarea obligatorie a lotului de chtre improprietariti si organizarea exploatarii in mod intensiv sis rational. Sub aceasth egidh a drop tului de proprietate de munch, in noul regim agriculturii thranesti, in care exista conditii subiective i obiective pentru sp6rirea capacitatii de productie prin rationalizarea i intensificarea gospoda- , riei pamhntului, se va intemeià o 11OU i puternich clash taraneasca. In intreaga regiune rasariteanh a Europei, revolutia agrara, creazh astfel o clash taraneasch cu un rol bine definit in vie ata sociala, ca un factor de progres 5.

SOCIALISMUL, CLASA TARANEASCA

I CONSTIINTA DE CLASA

Nici in fata acestei realitaf, tagada socialismului, intemeiath pe doctrina veche a lui Marx, n'a dat inch inapoi. Teoria lui Marx asupra claselor sociale nu cunoaste decht urmhtoarea trilogie: marii proprietari, capita1itii i salariga Numaica de anexe se mai pomeneste de «clase intermediaro si de
si din capital. Insa, produsul tras de taran din ctdtivarea propriului sau paniant, cu munca sa si a familiei sale, fiMd un venit din munch si nu un venit din exploatare, taranimea nu poate fi privita ca o clash intermediard, decht intr'un singur sens, anume c nici nu exploateazh direct pe nimeni nici; flu e exploatata direct. Fireste, in shnul populatiei taranesti exista diferite categorii: t'drani mari, muncesc ei cu cari exploateazh i munca altora, tarani independenti, cari farniliiie lotul Ion de pamhnt, tarani mici, cari au painant prea putin si nu pot sasiplaseze complet munca pe proprietatea lor i insfhrsit proletariatul agricol. In fiecare tanit, potrivit structurii*ei agrare, fiecare categorie poate exista intr'o proportie mai mare sau mai mica. Dar acestea sunt numai etape de tranzitie si,treptat cu organizarea dreptului de proprietate de munch', tipul dominant va fi taranul independent, care si munceste el cu familia lotul propriu de painhnt. CA vor mai ramhne prin jocul liber al necesithtilor economice sociale tarani man i mici, este cent, dar acestia nu vor forma tipul reprezen-

tativ, care va dà nota caracteristica a clasei ttiranesti. Neputhndu-se inchide ochii, In fata realithtii taranimii, se obiecteaza ca ar existh o lipsa de omogenitate inlauntrul ei. SA luhm ca termen de cornparatie proletariatul. Oare inlduntrul proletariatului nu sunt diviziuni dela muncitorul intelectual phna la cel manual, dela inginer Tana la hamal, nu 1) Pentrft amanunte, vezi studiul meu «Revolutia agrar i evolutia clasei tarfingti» aparut in «Arhiva pentru stiinta si Ref orma Socialb. An. IV No. 2/923.

www.dacoromanica.ro


73

sunt athtea i atatea diferente in clasa proletariatului ? Totus nimeni nu neagh M proletariatul este omogen, chci existh o tfashturh de unire intre toate

elemenetelè sale: este exploatarea comun h. a capitalului fava de munch. Tot asemenea exist h. o trhshturh de unire in shnul thrhnimii: identitatea de interese isvorind din antagonismul comun Intregii populatii thrhnesti fath de stilphnii marl de phinhnt i fao de intregul regim de exploatare al societatii capitaliste. a Dar, este evident, consolidarea unei clase sociale nu se face cleat child ea

a ajuns la maturitate, child are o constiinth de clash si chnd are capacitatea sit intreprindh, o actiune politich de sine sthatoare. Poate avea, Prhnimea o constiinth de clash si capacitate de actiune politich? Dar ce este constiinta de clash? Este cunoasterea intereselor proprii specifice unei clase si a antagonismului fara de alte interese. Thrhnimea n'are interese antagonistd fath de celelalte clase sociale? Socia1itii afirmh ch thrhnimea este unit& cu clasa exploatatoare prin faptul ch. este interesath la proprietatea privath. Phmhntul thrhhesc odath recunoscut i organizat ca proprietate de munch', lipsith de ofice calificatie de instrument de exploatare, «tendinta naturalh» de unire a thrhnimii cu clasele sthphnitoare rhmhne fará nici un temeiu in realitatea socialh. Dar clasa thrhneasch' are o serie intreagh, de interese contrarii celorlalte clase. Nu mai amintese de antagonismul fath de clasa marilor proprietari, ea are insh' interese contrarii fath de burghezia comercialh, ca i lath de cea industrialh. Burghezia comercialh apare mai inthiu in forma capitalului de camhth, care

exp)oateazh thanimea. Burghezia industrialh interesath sh se organizeze in cartele, trusturi, monopoluri, intrh' in conflict cu interesele rhränimii, in calitatea ei de consumatoare .si produchtoare. Un tarif vamal proteguitor pentru industrii, care nu se pot desvolth intr'o tarh si care face ca agricultorul s sufere de pe urma scumpetei uneltelor agricole, creazh interese antagoniste de clash. Burghezia, in functie de clash diriguitoare in Stat, are in maim, sa cheia repartitiei impozitelor i organizarea intregului aparat de circulatie, prin care urmhrind asigurarea dominatiei si exploathrii thanimii muncitoare, trezeste fatal conflicte permanente. Insfhrsit, nu se poate trece cu vederea c transformhrile economice produse de rhsboiu au creiat antagonisme noui fath de burghezie si au accentuat unele

vechi. Nitiodath n'a existat un contrast atht de acut intro interesul de valorificare maxima a productiei thrtinesti i tendintele capitalului de acaparare speculare, ca in aceasth vreme de haussh a preturilor agricole. Thrhnimea a avut si are inch' o conjecturh favorabilh, care i-a inlesnit si continua', a-i inlesni s realizeze preturi marl pentru pro dusele agricole. Deprecierea monedei i-a folosit la un moment dat s strhngh bani, en care a fost in stare sh-si plhteasch dobhnzile, schpand de sarcini cu mare usurinth. Dar continuarea deprecierii banului i-a casunat rhu. La urcarea preturilor agricole, s'a rhspuns cu o ridicare mai pronuntath a preturilor industriale, astfel ch procurarea utilajului economic necesar nouilor gospodhrii thanesti si a odor refácute duph rhsboiu, precum i articolelor de intrebuintare i consum au micsorat pro dusul muncii gospodhriilor thrhnesti. Aceasta n'a fost insh deajuns. In cele din urma,

www.dacoromanica.ro

74


thrhnimea se poate adapth fluctuatiilor valutei urctind in proportie preturile produselor ei. Burghezia are Irish interesul ca valuta sh se stabiizeze §i sh se urce repede. Aceasta nu-i cu putinth dach nu se realizeazh un echilibru bugetar. Atotputernich, burghezia poate concepe §i aplich un sistem de stoarcere a muncii thrtine§ti, prin taxe de export, preturi maximale §i. rechizitii a produselor agricole, punand astfel sarcini grele asUpra clasei thrhne§ti, ca s plAteasch datoriile de rhsboiu, care intr'o vreme de shrheire generalh, au avut ca efect cre§terea unei phturi noui de imboghtiti.

Antagonismele acestea, manifestate cu forta brutalá a imprejurhrilor (1"e duph, rhsboiu, au lost de natur s contribuie la formarea unei con§tiinte de clash a thanimii. Nu afirmhm prin aceasta c theanimea este inzestrath cu o con§tiinth de clash deshvar§ifh. Stim ci con§tiinta de clash este la inceputul este impresia opozitiei de interese fath de staphniei ceva vag, instinctiv tori. Con§tiinta de clash se inthre§te in valmä§agul luptelor de clash.

6. LUPTELE DE CLASA SI TARANIMEA

Dar ce sunt luptele de clash' ? Pentruch mai sunt oameni de §tiinth, ca §i bhrbati politici, cari neagh luptele de clash, nu cred de prisos sri reamintesc de faimosul Guizot, ministrul lui Ludovic-Filip, care scria la 1825: «lupta de clash nu e nici o ipotezh, nici o teorie, ci pur i simplu o realitate. De aceea nu mai e nici un merit a se recunoa0e lupta de clash §i. e aproape ridicol a o negh». Nu e bash de mirare, dach numero§ii discipoli ai lui Guizot, au preferat sit adopte perceptul : «Imbogatiti-va» §i nu voiesc sit accepte §i ace& constatare istorica. Teoria luptei de clash a lost desvoltatti in urmh de Marx i Engels. Concepcia ei se intemeiazh pe constatarea, ch la un moment dat, in cursul evolutiei omenirii, s'au nhscut clase sociale cu interese protivnice, potrivit pozitiei lor in economia nationalh §i cu tendinta sh-§i manifeste aceste interese in lupta politica Luptele de clash s'au prefAcut in cursul istoriei, potrivit rolului i pozitiei diferitelor clase In momente deosebite in vieata economich, deci cu opozitia de interese a unei clase fata de celelalte. Sh mai amintesc doar de manifestul comunist cu inceputul celebru: «istoria societhtii de ptinh acum este istoria luptelor de clash» ç i cu descrierea diferitelor faze ale luptelor de clase, i sh pun imediat intrebarea: care este rolul luptei de clash in transformarea socialh? Teoriai marxisth precizeazh cit lupta de clash n'are rolul de primum agens

al transformhrilor sociale, ci ch este numai forma istorich in care se exprimil schimbarile structurii materiale in raporturile dintre oameni. Dar transformarea bazei materiale a societhtii nu e pro dusul direct a luptei de clash. Rezultatele luptei de clash nu sunt urmhri ale actiunii con§tiente, ci ale raporturilor de productie date. A§h fiind, este indiferent dach telul miparilor thriine§ti revolutionare este numai o nouh repartitie a phinântului, caci aceasta odath realizath, va trebui sh aibh ca efect o transformare a raporturilor de productie, deci a constitutiei economice a sociefatii. Cu alte cuvinte, dach este dovedit cit prin transformarea marei proprietati in proprietate de munch se asigurh o ex-

www.dacoromanica.ro


75

ploatare rationalA i intensivh, a pAmantului si se creaza o clash de tArani independenti, cu interese specifice, este dela sine inteles c aceastO clash va aveâ un rol determinant in luptele de clase. Pentruch vorbesc de luptele de clash, este necesar sti. deschid o parantezh. ai sO precizez care pot fi formele ei. De obiceiu, burghezia prezintO, totdeauna, lupta de clash ca fiind identich' cu actele de violenta, cu rebeliunile, rhsboaiele civile, cu revolutia sociata! Nimic mai fals cleat aceasth conceptie. Ea nu rezultO din doctrina lui Marx. Lupta de clash so poate da in presa, in parlament, prin greve, lockouturi sau boicotare, dupa cum se poate petrece in stradk sub forma de rebeliune, eh'sboaie civile sau revolutii sociale. Dach se &A, in Parlament, in presa sau in §i de stradk sau prin revolte, aceasta atarnO de conditiile economice si de

condifile politice ale unei societati la un moment dat. Pentruch: ce este in definitiv lupta de clash.? Este valorificarea pe cale politicO a unor interese de clash, sitand aceasth valorificare este ingOduitO pe calea parlamentari, pe calea deschig de dreptul de asociatie, intrunire i grevO intr'un Stat, este evident cii actele de violenta, luptele de stradh, san fasboiul civil, nu se mai produc. Superioritatea parlamentarismului constitutional anglo-saxon consta mai ales in faptul acesta, eh' a reusit sti limiteze, inlOuntrul sindicatelor si parlamentului, luptele de cla se. Dar chiar daeii se recunoaste ch, thranimea are un rol in luptele de clash, totus i se neagh complet capacitatea politicii pe baza constathrilor istorice. Ce a fAcut thrhnimea in timpul revolutiei franceze, se intreabrt Marx ? Nimic in afarO de rebeliuni distrughtoare. Duphce feudalismul a lost sfirtimat

prin lupta burgheziei, care asista, thrinimea, aceasta nu s'a mai ocupat de p oliti

Marx are o formulA lapidafti, care este repro dush, de toti acei care combat thrhnismul: Ktiranii sunt incapabili sa-si valorifice interesele de clash in nu-

mole lor propriu, fie intr'un Parlament, fie printr'un Convent. Ei nu se pot reprezenta, ci trebuie sO fie reprezentati. Reprezentantul lor legal poate sO apari in acelas timp ca stapanul lor, ca o autoritate peste ei, ca o putere absoluta, care-i apara in fata altor clase si le trimite de sus ploaie i soare !!...1) De sigur ch asa s'au petrecut lucrurile duph, revolutia francezk, dar care e cauza? Tarinimea dela sfarsitul veacului.al XVIII-lea avea raporturi de piath? Aceasth tOrinime triia in gospodAria ei casnick nu era in raporturi frecvente

cu piata, nu cunoscuse Alta exploatare deal a staptinului si a dhrilor, astfel cii singurul ei antagonism era impotriva regimului feudal. Cand s'a daramat feudalismul, este natural ca tOrinimea sh, fi devenit politiceste pasivA, deocamdatA, panA and contactul ei cu piata i-a creiat noui interese protivnice. In acest ristimp, taranimea nu putea sii aibh nici un interes politic si a lisat conducerea politica burgheziei in ascensiune, sub scutul liberalismului economic triumfator i al dreptului de proprietate absoluth, sacra', si inviolabilt. Apar ing mai tarziu, cand thranul intri in angrenajul economiei banului, noui forme de exploatare a titirOnimii: camata i comertul de cereale. Atunci, in a doua jumAtate a veacului al XIX-lea, in Europa centrali i apuseanO, se 1) Marx: Der 18-te Brumaire, p. 102.

www.dacoromanica.ro


76

creazit antagonismul taranului fatk de capitalul comercial, cämktar, ipotecar

fatk de burg, i taranii apar din nou in politick manifestand o tendintk anticapitalistk. ranii se gksesc de astk Recunoscand acest fapt, socialitii constatk insk c data, in tovArksia clericalismului, feudalismului si antisemitismului. Din nou se neglijeazk a se cerceth cauza acestui fenomen. Concomitent cu exploatarea capitalistk a Varkrimii in a doua jumtitate a secolului trecut, prin desvoltarea industrialk a Statelor din Apusul i Centrul Europii, se petrece un fenomen

extrem de important: prin biruinta exploatirii mari in industrie, comert banck, toat clasa mijlocie ajunge in suferintk. Tarknimea &este in aceste condicii un aliat in clasa de mijloc, in mes-

tesugarii i detailistii dela orase, can sufereau din pricina aceluias exploatator ca i tkranul. Apoi clack' aceh dispoz4ie anti-capitalista a tkrtininiii a fost exploatatk ca instrumert al clericalismului i feudalismului impotriva liberalis-

mului burghez, si a hainit misctirile reactionare antisemite, aceasta se datoreste dominatiei politice in acea, vreme a stkpanilor feudali i regimului politic absolutist. Zadarnic se incearck deci a se prezenth tkrknimea in politick', ca o anex4" fireasck a curentelor reactionare, deoarece nu e cu nimic dovedit; c dack, dispozitia

anticapitalisa a trtrAnimii s'ar fi produs iriteo epock, in care ar fi dominat un regim democratic si ar fi existat o miscare muncitoreasck insemnatä, tkrAnimea nu s'ar fi raliat politiceste cu muncitorimea oraselor. In primul rand sk nu uiftim faptele: cand s'a introdus democratia politick

in Europa? Ea nu dateazk decal cam dela 1867. La 1867 se face o reformti electoralk. in Anglia, care acorda dreptul de vot aristocratiei muncitoresti; in acelas an se creazil Uniunea nordica germank tot pe baza votului universal, se fac oarecari reforme politice liberale in Austria si in Franta, Napoleon

al III-lea inaugureazk un curs mai liberal. Insus Kautsliv in noua sa opera «Revolutia proletara i programul ei» 1) afirmk ca «abià dupa anii 1870 incepa sa se resimtk influenta democratiei asupra luptelor sociale si chiar atunci la inceput, intr'un mod putin prodigios, date fiind numeroasele dedderi, anume reactiunea In Franta dupk Comuna din Paris, care dureaza dela 1871-74, si iegea contra socialistilor din Germania dela 1878-1890». Insk, CAM vreme ramitsitele feudale i absolutim nu dispkruserk si liberal.* demo-

cratice nu erau asigurate, nici muncitorimea n'a putut stt ajunga la un rol politic determinant i cu atat mai mult tiirknimea n'a fost in stare sa joace un rol politic corespunzator situatiei ei sociale i economice. Totus tkranimea a continual sa se manifesto politiceste inainte de rksbolul mondial.

Teoreticienii socialisti inregistreaza chiar cii krinimea si-a schimbat atitudinea politick sub presiunea imprejurkrilor economice. Concurenta americana a impus o intensificare a gospodkriilor agricole titirknesti din Centrul i Apusul Europei. Urcarea in urmk a pretului cerealelor hind simultank cu sporirea rendementului a Mout ca sarcinile ipotecare sk fie mai putin simtite. Propksirea creditului cooperativ a gonit Camktarii din sate. 1) Karl Kautsky : Die proletarische Revolution und ihr Programm. Berlin 1922, p. 75.

www.dacoromanica.ro

VIRGIL MADGEARII: DOCTRINA TARANISTA

77

Taranimea s'a organiza in cooperative, a inlocuit comertul de cereale i astfel s'au micsorat posibilitatile de exploatare a taranului de capital. Aceste imprejuran au ingaduit sa se afirme ct Oranimea a capatat o disranimea a mers mama' in mama cu marea propriepozitie antipro1etar i c tate, ba chiar cu marea industrie, casa obtina protectia vamala. Pranul ajunge astfel s priveasca .in proletar pe dusmanul Mu! Nu era insa greu de vazut c pentru a se ajunge la asemenea concluzii a fost nevoie a se reduce intreaga massa' taraneasca la «taranii mari», cari stapanese proprietati mijlocii, cultivate cu ajutorul muncii salariate, can an aproape aceleasi interese cu agricultorii mafi. Daca, este incontestabil ca oriunde partea cea mai insemnata a populatiei taranesti este alcatuita din astfel de «taxani marl», antagonismul acestora fata de proletariat poate influenta ati-

tudinea politica a intregii masse taranesti, descoperirea unei tenth* antiproletare hi mijlocul intregii clase taranesti este o generalizare lipsita de temeiu. 7. TARANISIVIUL IN BAVARIA

I DA1NEMARCA

In Bavaria, de pilda, (itaranii mari», cafi aveau contingente de interese cu clasele exploatatoare capitaliste, au facut o politica antiproletara. Dar sa vedem

ce a putut sa recolteze taranimea din Bavaria in politica sa, bazandu-se pe aceasta conceptie antiproletara, insusindu-si idealul micii burgliezii? Iata ce constata un scriitor bavarez Wilhelm Mattes, intr'un studiu sociologic asupra consiliilor taranesti din Bavaria, in timpul revolutiei din Germania1). Mai intaiugaseste taranii divizati in trei-patrupartide burgheze i unii chiar in partidul socialist. Apoi descopere cauzele slabiciunii politice a acestei taranimi, i anume: Lipsa personalitatilor conducatoare, a facut ca toate incer-

carile de a se urma o politica taraneasca independenta, sa fie zadarnice. Lipsa calitatilor de conducatori se datoreste imprejurrnii ca izbutesc totdeauna

sa fie desemnati la locurile prime oameni, cad sunt in masura sa aduca servicii in chestii profesionale si locale, dar cafi nu sunt capabili in problemele generale politice, neavand nici o pregatire sa conduca destinele unui Stat. Acesta este rezultatul intaietatii date politicii intereselor materiale marunte si locale, conspunzatoare idealului mic burghez care insufla intreaga miscare a «taranilorr mari». Fireste, intelectualii din Bavaria nu se puteau incalzi de un asemenea ideal, ea un orizoni atat de stramt i, data fiind ambianta capitalista industriala, este explicabil ca-i aflam inrolati in cadrele idealului socialist.

Dar inainte de rasboiu a mai existat o miscare tarancasca inteo alta tara, care s'a desvoltat in alta directie si care lasti sa se intrevada alto posibilitati tendinte pentru miscarea ttiraneasca apAruta, dupa rasboiu in Rasaricul Europei.

Este actmnea tarammii din Danemarca2). Ce observam in aceasta Ora? Inca din 1849 se gaseste un program al tararnistior. Acest program, lansat de societatea prietenilor taranimii, intemeiata 1) Wilhelm Mattes: Die Bayerischen Bauerntlthe. (Berlin 1921). 2) Vezi St. Bezdechi: in eArhiva pentru Stiinta §i Ref orma Socialb. An IV, No. 2/1922.

www.dacoromanica.ro


78

la

1846,

prevede a. o culturh mai largh a poporului, liberthti profesionale i tre-

cerea phmantului dat thranilor in arendh in proprietate definitivh. La se dh. in Danemarca o Constitutie liberaI, insh la

1864

1849

i faptele sunt extrem.

de interesante si caracteristice pentru vremea pe care o strAbatem se creazh, un Senat privilegiat, o cethtuie a conservatismului. Si, se petrece faptul acesta uimitor i interesant, ch timp de o generatie tAranimea din Danemarca duce o lupth dhrzh prin toate mijloacele, impotriva acestei incerchri de sugru-

mare a liberthtilor cetatenesti i pentru parlamentarism impotriva acelui Senat oligarhic, destinat sh impiedece desvoltarea fortelor libere ale poporului. Regele, ministerul i Senatul conservator guvernau in mod absolut. La 1870,

pentru inthia oarh intelectualii atrasi tocmai de acest ideal inalt, omenesc si social, au intrat in rhndurile partidului thrhnesc din Danemarca si apropiati de thrhnism au luptat phnh child, in 1901, s'a dhrhmat acea, baricadh a reactiunii i s'a intronat democratia parlamentarh in Danemarca. lath o alth infatisare a thrhnismului! 8.

TARANIS1VIUL PUPA RASBOIUL MONDIAL

Rhsboiul mondial a avut 9 ineaurire mare si asupra thranului nu numai prin

faptul impropriethririi, care 1-a transformat in om liber. Rhsboiul, ca atare, 1-a scos pe thran din vechea sa vieath cu orizon+ul mhrginit al chsutei 1 i satului, lhrgindu-i enorm orizontul Trin impresiile thisate in mintea i sufletul

lui de sguduirea mare a lumii. A strhbhtut thranimea din toate phrtile, lumea intreagh in lung .0 in la si a cules in toate phrtile imagini noui cari i-au deschis noui perspective. Dach trtranul se simtia, inainte vreme singur, adeseori, izolat chiar de conshtenii lui, in urma rhsboiului el a inceput sh alb& o aperceptie despre societate, despre celelalte clase sociale i despre Stat. Aceasth, transformare a sufletului thränesc a facut ca thrhnimea sh se ghseasch alhturi de toate elementele muncitoare, prin faptui c in timpul riisboiului a. putut sh constate acelas tratament vitreg al acestor douh clase, muncitorimea i taranimea.. Child, in aceasth epoch' de transformare socialh, care a dus la emanciparea, thränimii in Rhshritul European, se petrece i aceasta, prefacere psihologicI a tiirrinimii i ridicarea constiintei de clash, datorith exagerhrii antagonismelor

de interese, ca urmare a imprejurhrilor de duph rhsboiu, constatarea de fapt a aparitiei in diferite State 0 a desvolthrii intr'altele, a mischrii politice thrhnesti, are o valoare mare din punct de vedere social. Observatorii streini, cari si-au desvoltat conceptia lor politich sociaa in medh cu totul deosebite de acelea ale Statelor agrare, cum este de pildh Un sociolog englez Dr. L. Halden Guest, care a strAbm, in 1921 toate thrile noui formate si Rusia, aduc in aceasth privinth urmhtoarele constathri: «In finuturile rurale, democratia isi ghseste expresia in partide thrhnesti, care desi in general sunt dispuse sh -aprobe socializarea sau municipalizarea in orase sau controlul social asupra industriei, de fapt, pretutindeni sunt partizanii propriethtii thrânesti a phmantului i comertului liber»... «Dicta poloneza este un corp in care interesele thriinesti sunt- in majoritate efectivh, cu reprezentare socialisth imediat urmhtoare». Premierul este (in Martie 1921) un -Oran veritabil» (p. 110).

www.dacoromanica.ro


79

In Ceho-Slovacia «cele mai insemnate puteri sunt acelea ale muncitorilor industriali, uniti in diverse partide socialiste i acelea ale taranilor uniti in diverse grupe taranesti- predominante» (140). «In Bulgaria, este guvernul cel mai tipic taranesc din Europa» (p. 248). In Austria «reprezentarea este impartita intre sociali-democrati si taranisti (p. 183). Chiar in Parlamentul ungar in 1921, din 208 membri, 96 apartineau partidului taranese» (p. 2001). Exista prin urmare o miscare politica taramasca, in toate tarile din Rasaritul Europei, unde un regim politic intemeiat pe votul obstesc, a ingaduit o manifestare politica a tendintelor acestei clase sociale in ascensiune economica. Dar chiar unde nu exista libertati democrrtice, ca in Rusia, influenta hotaiitoare a taranimii n'a lipsit a se manifest& puternic, impunand Un reviriment in intreaga politic sovietista: recunoasterea proprietatii taranesti in forma unei folosinte ereditare, libertatea comertului produselor agricole, inlocuirea

rechizitiior printr'un impozit in natura, etc. To VI observatorii starilor din Rusia sunt unanimi in recunoasterea c dach s'ar realiza, principiul egalitatil de reprezentare intre tarani 1i lucratorii dela orase «aceasta reforma simplh ar transforma intregul regim bolsevic»2). Daca nimeni nu mai poate contesta c miscarea politica a Viranimii este un fenomen specific imprejurarilor sociale din Rasaritul Europei, tutus ea continua, sa fie considerata ea o manifestare efemera, lipsith de o luta motrice proprie, si de un inclreptar ideal. Incontestabil, insa, ci odata dovedita existenta nnei clse taranesti cu Ufl rol definit i preponderent in societatile agrare, ca factor de transformare sociala, catre progres, nu se mai poate nega capacitatea ei de actiune pol_tica de sine statatoare. 9. CARACTERUL SI TENDINTELE POLITICH TARANESTI

a) Taranismta i liberalismul

Care poate sa fie caracteral i tendintele politieji aränesti? Ipotetic, poIiica Viraneasea s'ar putea desvolta in cadrul conceptiei liberal capitaliste, a celei conservatoare sau a celei democratice muncitoresti. Se poate desvolta, o politica ttirrineasca liberal capitalista? Mai intaiu, vechiul liberalism a murit. Autonomia individului in vieata economica, sociala si de Stat a fost inlocuita cu inglobarea inclividului in sistemul monopolurilor, care domina vieata sociala si de Stat pretutindeni in faza actuala

a capitalismului. Oligarhia financiara troneaza asupra Statului. Liberalismul politic era contra inmixtiunii Statului in vieata sociala. Statul ei a considerat ea organ politic al fortei colective pentru apararea ordinei de drepk. Atat 1 i nimic mai malt. Era «Statul gardian de noapte». Astazi tendintele i interesele oligarhiei financiare, cladita pe trusturile financiare, impun cu o putere eleinentara Statul

absolutist, despotic, militarist si politist. Este un nexus cauzal intre aceste della forte deosebite.: intre caracterul societatii de astazi, dominata de trusturile financiate i caracterul Statului de clash de astazi, care nu poate fi decat despotic, absolutist, militarisc i polifst. 1) The Strugle for Power in Europa 1917-1921 (London 1921). 2) Dr. L. Halden Guest op. cit. p. 103.

www.dacoromanica.ro

80


Apoi, se pot trece cu vederea antagonismele, care existh intro thrhnime clasele exploatatoare: organizarea capitalist monopolisth a cornertului de cereale fath de tendintele cooperatiste ale thxhnimii, trusturile industriale si thrhnimea consumatoare, politica vamalh protectionisth i prohibicionisth, la adhpostul chreia se desvolth cartelele i trusturile industriale? In sfarsit, oricine va cerceth oricat de sumar planurile pentru restabilirea financiari i vainal

tail, care, mai toate, sunt bazate pe taxe de export asupra cerealelor, monopoluri, preturi maximale, rechiziii, impozite indirecte care cad mult mai mult asupra claselor thranesti i muncitoare, va constath antagonismele adanci care dominh raporturile intre trifanime i clasa capitalistä. In aceste conditii, dach caracterul politicii thrhnesti ar fi dat de ideologia liberalh' capitalista, thrhnimea ar subscrie subjugarea- ei de chtre trusturile financiare, care ar obtine astfel monopolul conducerii deslinelor b) Tdrdnismu

i .conservatismul

Atunci, poate c miscarea p3litich a thrhnimii Ii aflh locul In marginile conceptiei conservatoare? Niciodath n'a rrisunat cu mai multi thrie glasuri pentru renasterea conservatismului. Zadarnie se socotea, c odath ce au disphrut marii proprietari, clasa socialh pe care se rezima conservatismul, doctrina ei 4 trecut in istorie, chei mai cu seamh in urma succesului electoral formal al conservatismului din Anglia, au reaprirut apostolii reconstituirii conservatismul ui.

Reconstruirea conservatismului se incearch a se elhdi pe o bazh moralh si pe una socialh. Baza moralh este credinta ch thrrunmea a fost i este in esenth conservatoare i traditionalisth. Baza .socialh este: agrarianismul impotriva industrialismului. Dar, inainte de toate, care sunt elementele fundamentale ale conceptiei conservatoare? Mai intaiu, este ideea unei inegaliti4i naturale a oamenilor anume recunoasterea drepturilor castigate pe baza acelei inegalithti naturale a oamenilor (ierarhia!); in al doilea rand este autoritarismul, si in al treilea rand traditionalismul. Statul este privit ea o comunitate economich, cu cele douh misiuni mari: a inlesni educatia fortelor naturale, dar i a conserva in acelas timp echilibrul economic al fortelor sociale. and echilibrul social al fortelor este sdruneinat de prefaceri economice si sociale, atunci conservatorul devine romantic, face apologia trecutului, neagh prezentul i desvoltarea Catre viitor si se leagh de elemente sociale care sunt gata sh se scufunde. Astfel conservatismul are o predilectie pentru «clasa de ruijloo, pentra mica burghezie: mestesugarii si micii negustori. Si. din ce elemente ar putea, fi intoemith noua armath a conservatismului? Evident, in prima lithe din marii proprietari, cad au rrimas i von mai rh.mane duph expropriere. Acestia au primit o puternica infuziune de sange burghez in timpul revolutiei agrare fenomen care s'a petrecut si in Franta duph revolutia dela 1789. Apoi prin insus faptul ca au fost deposedati de primant si an fost despägubiti cu renth, ei von aveh sau interese industriale sau interese financiare. In a doilea rand, ar intrà in armata conservatoare ele-

www.dacoromanica.ro

VIRGIL MADGEARU: DOCTRINA TARINISTA

81

mente din clasa mijlocie: mid detaiiti, cari se gasesc in-tr'un oarecare antagonism fath de miscarea cooperatisth trãrI.easc i sunt subjugati de marele capital bancar, i mestesugarii meniti dechderii prin procesul evolutiei industriei man sau, cand conditiile economice le inghduie s reziste, inglobati In sistemul industriei man sau direct in sistemul financiar capitalist. Acestia ar fi aliatii Prhnimii! Care e idealul lor? Au ei un ideal comun, pot elemente sociale atat de disparate sh alba' un ideal comun? De sigur ch nu. Politica micii burghezii impotriva

proprietatii de munch ca sh" se creeze o selectie a rebours in desvoltarea agrarg, adich' impotriva progresului agricol, impotriva intereselor superioare ale societhtii identice cu interesul productiei? Nici o p1itic impotriva capitalismului n'ar fi de conceput, chci ar fi contrarie intereselor industriale i financiare ale marilor proprietari. Atunci poate o politic anticapitalisth reactionarh, pentru sustinerea claselor de mijloc din industrie i comert, care reprezinth din punctul de vedere al formelor de productie organisme inferioare. Dependenta detaiistilor i mestesugarilor de organizatia capitalisth, ale chrei anexe sunt, nu inghduie insh nici o asemenea orientare. Este lesne de intrevhzut ch in acest haos de tendinte, care se anihileazh reciproc, nu este loc pentru manifestarea politich a clasei thranesti care, are de indeplinit un rol determinant In opera de transformare socialh a thrilor din Rhshritul Europei In epoca istorich, deschish de ra'sboiul mondial. 10. TARANISMIJL SI DEMOCRATIA MUNCITOREASCA

a) Regim politic democratic

Actiunea politich a thrhnimii nu se poate misca cleat in cadrul conceptiei democratice muncitoresti. Taranimea nu-si poate implini misiunea ei istorich raa sh se asigure un regim politic democratic. State le Apusene au izbutit sh-si asigure mai de mult un regim politic democrat. Procesul burgheziei impotriva feudalismului agrar era determinat in special, de faptul e acesta era .detinatorul puteni politice i burghezia a reusit sa darame feudalismul, introducand regimul politic democrat. Alta este situatia in State le agrare, astazi, duph fasboiul mondial. Aici gisim votul universal, dar lipsen garantiile elementare ale libertatilor eettutenesti si autonomia eomunali i intreaga vieath socialh. este dominath de plutocratia bancar& si de speculatie, intirit i sprijinith de absoluismul guvernamental, de . biurocratism si militarism. Lupta impotriva absolutismului a fost dush in Apus de clasa, care avea interese s introduch democratia politica" si care era atunci burghezia. Am aratat cum in Virile agrare din Rhshritul Europei conditiile de desvoltare ale capitalismului, confundh interesele plutocratiei financiare cu forma de Stat absolutist, imprejurare care dovedeste e numai clasele muncitoare i thränimea sunt menite s poarte stindardul democratiei politice in aceste phrti ale lumii. Exemplul Danemarcei este in aceast a. privinth edificator: thrhnimea infanta de itytelectuali i celelalte stratun oprimate este in stare A' dud, lupta pentru democratia politica", i s invingh

www.dacoromanica.ro

DOC T RI N ELE PARTIDELOR POLIT ICE

82

b) Teircinimea, puterea politica gi transtormarea socialci -

democratia politica' intronata terkiimea poate s cucereasca puterea politicil. Intrebarea este dace,* o poate 'Astra 0 in ce sens va utilize ferenimea puterea politica? Conceptia materialista' afirm c exista o perfecte, concordanta intre pu. terea politica 0 cea economica, deci o dna' sociala nu poate s aibe, un rol po litic mai insemnat decat fortele sale economice. Dar chiar Marxi§tii resph4 aceasta interpretare mecanica a materialismului i afirm c puterea politici Odate,

.

nu se confunda totdeauna cu cea economica. Ceeace este insemnat, este consta

tarea c puterea politica nu poate fi intrebuintata dupa bunnl plac, ci numa, tinand mama de conditilie economice. In cazul nostru, daca puterea politica poate fi cucerita de teranime ea nu va fi mentinuta deck daca 0 in masura, In care se va tine seama de conditiile economice. Atunci se pune Intrebarea urmatoare: reprezinta clasa teraneasce, un interes contrar interesului societkii, care nu este altul deck de a desvolte forme de productie din ce in ce mai superioare? Dace' conditiile de existence, ale clasei terane§ti ar fi in conflict cu necesitatea desvoltkii maxime a fortelor de productie ale societkii, ea n'ar putee conserve puterea politica In mainile ei, chiar daca preponderenta numerice i-ar acorda-o la un moment dat.

In al doilea rand, este tärenimea un obstacol in calea transformarilor sociale ?

Sociali§tii au raspuns totdeauna afirmativ. Postulatul principal al socialismului este socializarea. Pentru ce cer sociali§tii socializarea mijloacelor de productie? Pentru done, motive: pentru dreptatea social i pentru asigurarea maximului de productivitate in societate. S'a dovedit insä c proprietkea de munca corespunde in sfera agriculturii dreptkii sociale i interesului productivitkii maVme. Deci taranismul nu este in desacord cu idealul de progres al omenirii. Dar nici sociali§tii nu cer socializarea imediate, dupa experientele, care s'au facut dela resboiu incoace. Iate, ce spune Kautski in aceasta privinta: uModul de productie capitalist s'a desvoltat dela caderea feudalismului numai treptat §i nu in acela§ fel in toate domeniile vietii economice. G-esim domenii, in care exploatarea private, s'a transformat.In monopol i reclama socializarea, i allele in care nici nu se poate imagine desfiintarea imediata a exploatarii private. In aceasta privinta toti socialiii, cari s'au ocupat in anii din urma on problema socializarii,sunt de acord ca ea nu se poate face deck treptat, ci Inca decenii inainte o insemnath parte a productiei va trebui se, fie executata dupe, sistemul capitalist»1).

Atunci eum se impotrive§te taranismul transformarii sociale? Intrucat se opune teranismul la socializare, mai mult deck chiar sociali§tii, 0, mai mult deck reclama rkiunea de existenta a societkii omene§ti, care este inainte de toate intemeiath pe productie §i interesata la continuarea i prosperitatea acesteia. 1) op. citat p. 182.

www.dacoromanica.ro

VIRGIL MADGEARU: DOCTRINA TARINISTA

83

c) Tdreinism i industrialism

Dar s'ar putea, obiecta, c ranismul ar fi ostil industriei. S'a aratat ca nu exista vre un desacord intre desvoltarea unei clase de Omni de sine statatori si industria mare, ci dimpotriva se descopere o intregire reciproea intre desvoltarea agriculturii tarane§ti 0 a Intreprinderilor industria1e mari. Nici intfun caz nu se poate vorbi de agrarianism contra industrialism, In acest -sens, de desacord permanent 0 hotafit. Mci chiar doctrina poporanismului nu nega necesitatea industrializani, ci numai posibilitatea desvoltarii industriei capitaliste in mediile agrare inapoiate. Esteprobabi1c procesul transformarii pe baza proprietatii private 0 a concurentei libere a Statelor agrare din trecut In state industriale, nu se va repetã aidoma in statele agrare de astazi. Chiar social democratul Kautsky afirma ca in transformarea sociala, nici nu se

poate gandi ca o Ora agricola st strabata exact acelg drum in lungimea si directia lui, pe care 1-au facut tarile industriale de azi. «Daca socialismul va birui in Apus, tarile en populatie In majoritate agrara nu vor mai avea atunci si rataceasca intreg pustiul capitalist, ca Statele conducatoare economice§te, ca si ajunga in tara fagaduita a socialismului. Ele Ii vor putea ajunge telul pe un drum foarte scurt»1). Daca nu este inerenta firanismului o tendinta impotriva desvoltarii industriale, in schimb el este impotriva protectionismului vamal, creator al industriilor de sera, al trusturior i cartelurior. Deasemenea, ori In ce loc se formeaza un monopol privat, taranismul reprezentand interesele majoritatii masselor producatoare, i consumatoare va preferi trecerea lui in mainile colectivitatii In forma economica, potrivita intereselor productiei.

d) Sate $i orqe Ca un corolar al antitezei agrarianism-industrialism, s'a descoperit un antagonism intre sate 0 orap. Anumite manifestari ar putea indreptati o asemenea constatare. Astfel, se relateaza ca cu prilejul intemeierii Internationalei Verzi, la Congresul dela Passau in August 1920, ceeace a atras i deOeptat mai mult interes a fost «ideea sa se doboare odata pentru totdeauna ascenden-

tul intereselor ora§ene0i asupra celor ale satelon. Iar in programul minimal al partidului Oranesc sarb se gase§te un punct analog. «Toate privilegiile posedate de orap asupra satelor trebuie sii dispara0). Dar de ce natura sunt privilegiile, posedate de 'nap pe socoteala satelor? Sunt de or dine fiscala. Atunci se pune intrebarea :interesele civilizatieireclama'

ca banii adunati in sate sa, se cheltueasca inteo proportie mai mare pentru desvoltarea orgelor i sa, se mentina prapastia analfabetismului intro sate 0 ()rap? Este oare astfel civiizatia capitalista amenintata de catre taranism? Dar, mai intaiu, exista o civilizatie capitalista, §i uncle se gase0e ea? Civilizatia 1) op. cit. p. 305/306. 2) Vezi: Literature of Agrarian Reconstruction by David Mitrany, in Reconstruction in Europe (1923) Section XII (p. 762).

www.dacoromanica.ro

84

DOOTRIIVELE PARTIDELOR POLITIOE'

capitalistti este concentratd in cateya State Apusene: Anglia, Statcle Unite, Franta, Germania putin in State le succesoare ale Austro-Ungariei si mai putin in Romania si Rusia si in celelalte parti din Sud-Estul european. Apoi ciilizatia Europei nu este intemeiatd in era capitalista. Bazele civilizatiei sunt strdvechi. Civilizatia aceasta este rdspanditd in toate ttirile, orasele i centrala, ideile despre §i satele. Ideile despre administratie i guvernare 1oca1

locul omului in naturd, despre dominatia omului asupra naturii i alte

multe asemenea sunt patrimoniul general al umanitatii intregi, iar nu al eiyililatiei capitaliste. Apoi, eivi1izaia capitalista, acolo unde s'a desvoltat in Statele industriale, nu se gtiseste astazi la o mare raspantie, nu se pune tot mai acut spre rezolvare- marea problemd:rcum sd se controleze izvoarele naturale i capitalul acumulat in interesul oamenilor, in loc sa, se ingdcluie ca oamenii sit fie exploatati in interesul unui sistem mecanic si in folosul unui pumn de privilegiati? Zilele trecute s'a petrecut un eveniment pe care presa englezd 11 numeste epocal: Lordul Milner, a deschis o campanie in ziarul «Observer» impotriva capitalismului nu dupd liniile socialiste, ci pe baza intrebdrii: care este serviciul pe care eapitalismul Ii aduce astazi comunitdtii? Aceasta este intrebarea cardinalk dupd care se poate judeca un sistem economic.

Dacd aceasta este situatia in care se sbate insas civilizatia capitalista, dacd toate stracluintele geniului uman sunt indreptate &dire liberarea fortelor omului, ca sa-i deschida calea cdtre desavarsirea personalitAtii sale, ce acuzatie se poate face tardnismului, cd in tendinta sa de desrobire i ridicare a masselor muncitoare rurale, se impotriveste privilegiilor oraselor, care au ea urmare, tinerea satelor in besna nestiintei i mizeriei sufletesti? Nu este inshs manifestarea acelei tendinte o str'aduinra pentru asezarea temeliilor civilizatiei, in aceste colturi ale lumii, care nu s'au bucurat cleat inteo mdsurd restransd de binefacerile civilizatiei capitaliste? e) Teireinimea i muncitorimea industriald

Cu toate c nici atitudinea taranismului fata de industrie i nici aceea fatd de socializare §i cu atat mai putin conceptia generald politich, nu-i incireptd-

teste, totus socialistii au afirmat, pand in timpul din urma, cti ar exista uli antagonism ireconciliabil intre taranime i muncitorime. Dacti aceasta consta-

tare corespunde in parte realitätii sociale din Statele din Apusul i Centrul Europei, chiar Kautsky recunoaste c altminteri ,stau lucrurile in Rusia, in Statele balcanice, in Caucaz

Acolo lucrtitorii industriali i taranii sunt

Inca saproape».

Dealtminteri, tendinta de a prezenta taranimea inteun antagonism oarecum natural fag de proletariat, izvordste din necesitatea de a nu turbura armonia liniilor marxiste asupra evolutiei sociale, reducerea luptelor de clasä la burghezie si proletariat si de a declara proletariatul ca depozitarul unic al misiunii istorice de transformare a societatii. De lapt, Mei in Statele industriale antagonismul (Entre tdranul producator si muncitorul consumator nu este atat in firea lucrurilor, intrucat prin mijlocul cooperatiei se poate realiza o conciliere intre interesele producatorior

www.dacoromanica.ro

VIRGIL MADGEARIJ: DOCTRLNA TARANISTA

85

acelea ale consumatorilor, daca se inlatura prejudecatile deoparte si de alta. Inainte de toate trebuie sa se recunoasca ceeace accentueaza social democratul si

Ed. David: «Agricultorul are un drept bun la preturi, care sa-i rasplateasca munca plina de osteneli si de griji, astfel Inca sa poata tral si el ca un om civilizat. Muncitorimea industriala nu poate s refuze nimic taranului din ceeace cere insas la vanzarea fortelor sale de munca» 1). Asemenea recunoasteri reciproce pot conduce chiar in State le industriale la o colaborare intre muncitorime i taranime, iar in ce priveste State le agrare, in care muncitorimea industrial'a este de origina recenta 0 este apropiata prin interese i teluri comune de faranime, nimic nu poate zadarnici o cooperare politicti intre aceste doua categorii sociale.

f) Taranismul i intelectualii Rolul intelectualior se desprinde dela sine din elementele fundamentale ale taranismului.

S'a ridicat din diferite parti acuzatia c taranismul ar fi antiintelectualist. Dar daca taranul nu apreeiag indestul pe intelectuali poate c aceasta se datoreste distantei sociale, creatti intre tarani i fiii lor, cari ridicati prin invatatura la situatii inalte i intrati in angrenajul societatii capitaliste si-au uitat indatoririle fa1 5. de caminul ptirintilor si de constitenii de ieri; sau mai poate fi vorba de indiferenta täranimii fata de intelectualismul superior, in intelesul, ca in vreme ce satele ramtin farti 1ooii fAra nici o posibilitate de lumina, se creaza institute pentru cercetarea lucrurilor transcendentale, cum ar,fi de pilda teoria relativitatii a lui Einstein. Toate acestea pot fi iealithfi, dar ele au contingente cu anumite situatii sociale vremel nice, astfel eh nu se poate vorbi cu temeiu de o tras'atura antiintelectualista inerenth miscrtrii politice prauesti,

Dimpotriva, ttOnimea, care are interes ca societatea sa fie organizata in asA fel incat toate trebuintele sa fie satisfacute din plin, intelege necesitatea tehnicienilor, cari mai ales in aceasta epoca de reconstructie a lumii au rolul cel mare de a fi expertii oamenilor politici, in toate domemile. Taranimea are toga dragostea fata de carturarii cari se apropie cii sinceritate de massele populare. S'a ne intrebam insa mai bine dach intelectualii 0-au inteles rolul lor fata de societate? Exisfa, doua categorii de intelectuali: adeptii fatalismului nedreptatilor sociale, scepticii conservatismului de ieri i adeptii dogmei optimiste a progresului, liberalii de ieri i de astazi. i unii i altii se desintereseaza de miscarea sociala, i unii i altii se cointereseaza, in orgainzatiile economice, care sunt impotriva intereselor poporului, si se milli daca intalnesc apoi indiferenta, dispret sau i ura in straturile populare din care s'au ridicat i pe care le-au parAsit. Rolul intelectualitatii, in momentele in care se gaseste lumea, in aceastti mare opera', de reconstructie, este rolul personalitatilor constiente, al celor cari, ridicati din pOpor, stiu cà, au de platit o politti poporului pentruca institutiile de cultura dela al ctiror izvoare s'au indestulat, au fost intretinute prin mijloacele stoarse din mizeria poporului muncitor. 1) Ed. David: Sozialismus und Landwirtschaft (1921) p. 513.

www.dacoromanica.ro


86

g) reircinism, NaYonalism i Internafonalism

pozitia taranismului NO, de nationalism si internationalism se defineste lesne. Taranismul, ca miscare politica' a clasei taranesti in lupta impotriva intregului sistem de exploatare i dominatie economica si politica a societatii capi-

taliste, nu poate sa manifeste nici o tendinta de opresiune fata de minoritatile etnice conlocuitoare. Conceptia politica, a taranismului, asigurand desvoltarea maxima a fortelor de productie i desfasurarea deplina a bunei stari rivalitatile in massele munci.oare singura chezasie a progresului social nationale dinlauntrul StatuIuiIi micsoreaza insemnatatea i inlesnesc aflarea unei baze comune de conlucrare papier]. Astfel, chiar daca' miscarea politica taraneasca din launtrul aceluias Stat, poate fi vremelnic impartita pe nationalitAti, ideologia ei sociala fiMd aceeas, conlucrarea diferitelor fractiuni taranesti etnice se impune dela sine si deschide perspective largi pentru cea mai fericita deslegare a problemei minoritatior. Exista astazi mai multe «Internationale» in lume cleat Ii poate inchipui cineva. De buna seama c cea mai puternica este aceea, care n'are o fiinta formala Internationala marei finante. Apoi vin internationalele socialiste: Intemationala doua, a- doua i jumatate, a treia, Internationalele sindicale, dela Moscova si dela Amsterdam, Internationala ministerelor de externe, Internationala. universitatilor, Internationala crucii roii, Societatea Natiunilor, Internationala verde si altele mulL-e. De buna, seama, nici una din aceste Internationale nu poate sil suplineasca rolul natiunii. Natiunea este un factor hotaritor in determinarea progresului social, deci nici un partid politic nu poate sa, se creeze pe o baza internationala. Internationalele pot fi anexe in desvoltarea actiunii politice; ele nu pot sit devie supranationale.

De aceea toate Internationalele-traese atata vreme cat servesc numai intregirea actiunii politice a partidelor nationale. Daca Internationala a treia, In afara de partea ei doctrinara, care n'a fost acceptata de toate partidele socialiste, n'a putut sit prinda terenul asteptat de conducatorii ei, aceasta se datoreste faptului ca s'a manifestat dela inceputurile ei ca «supranationalb, ca o instanta, ewe a voit sa, comande vietii natiunilor.

Internationala verde a taranismului a fost intemeiata in 1920 la Passau, din imboldul premierului bulgar Stamboliisky. Stamboliisky a luat ace& initiativa in speranta ash, a declarat cit taranii din toate tarile se vor uni, vor-creia o miscare universala a agrarianismului, care va pune captic rivalitatior econornice intre popoare, carora li se datoreste situatia mondiala crilicit actuala. Aceasta Internationala verde, care pentru unii aparea, ea o contrapondere fata, de Internationala iosie din Mosceva, s'a manifestat dela inceput ea, deptd a ideei Soeietatii natiunilor.

Totus Internationala verde n'a luat Inca pana acum un colorit definit. Avand i astazi centrul la Praga, ea apare pentru unii din intelectualii taranisti din Statele slave, ca o miscare de reinviere a panslavismului intelectual si democratic, desi in sanul ei se gasesc astazi partidele taranesti din Austria

www.dacoromanica.ro

VIRGIL MAD GEARU; DOCTRINA TARANISTA

87

0 din Italia. Dat fiind caracterul ei vag

i tendintele panslaviste, ea n'a putut prezinte o bag de intelegere intre direritele partide tarine§ti. 0 asemenea baz'a% de intelegere va exista numai atunci and ideologia cliferitelor partide -prAne§ti va fi idenfic i and se vor puteh a§eza, teluri precise pentru actiunea Internationalei verzi. 88

Oricare ar fi Ins soarta Iiiternationalei verzi, actiunea ttifanismului nu poate

urma cleat in marginile intereselor fiearei natiuni; iar micri1e internatiomale, ori de ce natuth, nu pot fi privite cleat ca o complectare a anumitor functiuni, care n'ar putea, fi Iiideplinite, numai prin actiunea nationara izolall.

21 lanuarie 1923

www.dacoromanica.ro

LIBERALISMUL ECONOMIC G. TA FA

I-11 perioadele turbuii, in vremurile de mari prefaceri sociale, oamenii isi prti-

ptidesc calmul: cea mai mare parte dintre ei, pierd increderea in fortele proprii si apeleazti In descurajarea lor la sprijinul unei forte pe care o cred ei superioarti lor si panaceu universal al tuturor relelor de care suftir: Statul.

Iar and aceasta hill% superioarti si atotputernicti nu corespunde asuepttirilor,

ea este de vinti de tot ceeace se intampla in societate. Statul este de vinti cti e vieata scumpti; Statul e de vinti cti valuta scade ; Statul e de vin5 cti unii negustori se imbogtitesc; Stathl e de vita ch altii dau faliment ; Statul e de vita' Ca se produce prea mult yin; Statul e de vinti a nu se produce destul grail; Statul e do vinti cti aici se desfasurti un lux ftirti, precedent ; Statul e de vinti cti.

dincolo cersetorii sdrentarosi iti atin calea; Statul e de vinti cand nu ai cu ce te imbrtich; tot Statul cand ai prea multe randuri de hame. Omul simplu, ca si savantul gtisesc explicatia tuturor relelor sociale in reaua organizare a Statultti, ori in lipsa lui de diligentä. Este foarte explicabil ca, atunci and lumea intreagti apeleazIt la el, ori 11 criticti, omul de guverntimant sti-si piard ti. el insus cumptitul si sti creadti cu tot dinadinsul ch el, care reprezintti Statul in lumea exterioarti, trebuie sti ia toate masurile cerute de public. Cu succes ofi fárti, Statul se face conductitor de osti, gardist, viittise!, mkurtitor de strada, sorti de caritate, precupet, negustor de ghete, haine, ciorapi de mtitase, rosu de buze ori crosse de parachs, handier, agricultor, exportator de grane, fabricant de gaz, extractor de ctirbuni, sef de gall ofi sofeur de automobil. Statul face de toate. Care este pricina pentru care toattilumea apeleazti la aceasta forth', superioarti?

Pricina este ea noi toti ne-am facut o idee gresitti despre ceeace este Statul. Ce este, in adevAr, acest Stat cu puteri nebtinuite, dela care toti astepttim ceva

si iatil acum cand se voteaz5 reforma impozitelor se vede bine

ctiruia

nimeni nu ar voi sti-i dea nimic? Ideea de Stat a fost constituitti de mark; filozofi si juristi ai veacului al XVII-lea si XVIII-lea. Jurisconsultul german Savigny insti este acela care i-a dat o mare strtilucire. Statul, in conceptul lui Savigny, este o fictiune de drept, deosebit de colectivitatea indiviMor ce-1 comptul, si superioarti ei, avand dreptul de a cere totul si cAruia totul trebuie sti-i fie sacrificat. Aceasta entitate aparte, cu destiVarsire distincta, de massa unittitilor individuale ce o compun, aste asa de puternicti, incat In fata ratiunii de Stat toate drepturic individului dispar, toate garantiile lui se scufundil. Statul este, prin urmare, o persoanti nouti care se deosebeste de indivizii ce reprezintti, pentru a lila, in afarti si pe deasupra lor o insemnare si o vieatti juridicil independenta, asti incat intro Stat si indivizi se stabilesc raporturi dela. Suveran la supus.

Dacti aceasta este conceptia despre Stat, atunci este natural ca Statul sti se amestece In toate

in afacerile particulare ea si in cele publice

www.dacoromanica.ro

si e

90


natural ca el sa faca, de toate, i industrie i comer i agriculturä, in afara de paza, de justitie, etc., iar noi ceilalti, noi indivizii cari compunem Statul sh nu fim cleat functionari In acest Stat ; s ne dea ceeace 1-ar lasa inima pe el si ne dea noua. Conceptia noastra despre Stat s'ar reduce cam la aceea ce arata Conu Leonida cand spunea c In& o Caragia/e Inteo foarte frumoasa opera republica ce se respecta fiecare dintre cetateni trebuie s aiba o pensie. dad. nu 0 o leafa, §i. nici unul nu trebuie s plateasca bir. Tar cand sotia lui Conu Leonida 11 intreaba: dar de uncle sa, plateasca pensia daca nu se plate§te birul, el faspunde neted: aceasta e treaba Statului. Si cu cat ne'Intoarcem Indarat, cu atat idea aceasta de Stat este mai adanc Inradacinata In conceptia oamenilor de guvern5mant, pentruca nici una nu cadreaza asa de bine cu absolutismul guvernelor de State Nationale, dela sfar§itul Evului mediu. Nu este, dar, nici o mirare c puterile publice, in veacul al XVII-lea, intervin n chip minutios pang, §i in vieata economica. Exista, pe vremea aceea, o credinta

nradacinata, ca StaLul singur poate sä asigure prosperitatea natiunii, pe and nitiativa individuala nu valoreaza nimic. ARTIFICIALISMUL ECONOMIC

Asigurarea prosperitatii nationale se rata, de Stat pe trei cal: 1. Prin concentrarea industriilor i comertului in corporatii de me§te§ugari. In aceste corporatii, indivizii nu puteau lucra dupa aptituclinile, ori dupa gustul lor ; pentru a face un me§te§ug, trebuia s Iii agreat de corporal; e 0. de patroni, cari limitau numarul celor ce puteau intra in corporatie. Regulamentele interioare determinau modul fabricarii marfurilor ; opreau vanzarea sub un oarecare pret; interziceau patronului de a se mut& dintr'un loc intealtul. D-voastra cunoa§teti cu totii, In detaliu, organizarea acestor corporatii, care au format aria burgheziei din Evul mediu i. mai cunoa§teti cu totii impietarea ce o aduceau libertatii de exercitare a profesiunii, libertatii de munch, libertatii de schimb 0 a libertatii In general. Cebace cunoa§teti mai putin, este ca, In vremea noastra, se preconizeaza o forma de organizare, care se apropie de aceea care exista in Evul mediu. Evident ca este o distanta de atunci i "Ana acum §i. cit sunt, de sigur, altele formele de amanunt, dar conceptia este aceea§ fi aceea§ este organizarea industriala ce se cere acum; ea cere ca Statul sit alba, maim asupra tuturor intreprinderilor ; totul sa se faca din orctinul Statului, pentruca aà cere interesul social. In cele doua din urma opere publicate de Rathenau: Intreita Revolutie §i Ineotro merge lumea? el nu gase§te alta solutie la relele de care sufere azi omenirea, decat organizarea; iar prin organizare el Intelege cam aceea ce se inteJegea In veacul al XVII-lea i XVIII-lea prin organizare. Inainte, zice Rathenau, Tani sa intemeiezi o industrie unde vreai, cum vreai 0. and vreai, de acum inainte, societatea are interesul sit te intrebe, daca prin aceasta instalatie nu risipe§ti bunuri, nu cheltue§ti zadarnic energie. Vrei sit faci o fabrica de sapun, societatea te poate obliga sit faci una de ghete; e§ti utilat pentru panglici, societatea Ii poate ordona sit faci pluguri. Nu mai poti

www.dacoromanica.ro

G. TWA: LLBERALISMUL ECONOMIC

91

face atatea variethti cate cer clientii. Vei face un singur fel de stoM, pentru economisirea muncii; o singurh, formh de ghete, una singurh de automobil. Cum vedeti, nu este mare deosebire intre ceeace se pretindea atunci i ceeace se cere asthzi.

2. 0 a doua cale pe care Statul o lua pentru asigurarea prosperiatii, era politica de aprovizioNare. Politica aceasta este, dealtminteri, foarte veche ;

ea era practicath de Faraonii Egiptului, cad adunau bucate in vremea celor 7 vaci grase ca sh aibh, cu ce nutri populatia in perioada de restriste politica. Politica aceasta- voia, s o reinvieze rhposatul Iancu Lahovary, prin legea coprelor de rezervh. Statul, pentru a preveni lipsa, arAta ce cultura se va face; nu Rra, inghduit s desvolti cultura unei alte cereale deck graul i era interzis produ-

chtorului de gram de a-si vinde graul aiurea decat in regiunea lui, si mai ales interzis de a vinde in strhinhtate. (Nu zic Mrh permis, chci dach in toate privintele ne-am reintors la politica economich a Evului mediu, permisele sunt o inventie cu totul modernh). Produchtorul, pentru a mentine pretul scazut al

graului, era obligat sh vie in zile anumite, cu graul, pe plata publich. (Nu existau pe vremea aceea datele statistice care ne inghduie astAzi sh ne dispenshm de aceasth cerinth). In vremurile noastre nu a lipsit iiici indemnul Statului de a culLiva graul, nici obligatia de a mentine pretul schmt, nici aceea de a nu-I vinde cleat in anumite regiuni, chci nu e mult de and prefectii nu Msau gran] sh lash dintr'un judet pentru a trece in altul. Este, prin urmare, aceeas politica de aprovizionare, care se practica la sfarsitul Evului mediu ce se practich azi, la noi, duph, rhsboiu aproape In aceleasi cond4ii. Guvernul face cele mai mad sforthri pentru a asigurh cultura graului i, cu cat se amestech, mai mult, cu atat se face mai putin grau. 3. Un al treilea mijloc pentru a mild prosperitatea era aducerea aurului. Pentru atingerea acestui scop, mijloacele erau simple: export de mhrfuri fabricate; oprirea importhrii de mhrfuri; aducerea de materii prime; oprirea in Ora,' a pro duselor agricole si a materillor prime considerate drept boghtie nationalh; ,schderea salariil or pentru a vinde mhdurile mai ieftin si mai usor ; schderea pretului alimentelor pentru compensarea schderii salariilor. Era aceea ce se chema inteun cuvant, artificialismul economic, impotriva chruia s'a ridicat scoala economica, dela inceputul veacului al XVIII-lea, cunoscuth sub numele de Scoala

economich 1iberal, od individualisth. LJBERALISMUL ECONOMIC

Economistii din aceasth scoalh plecau dela douh observatii foartei simple: a) In societatile cu organizare economich inapoiath, toath lumea lucreazh. Societhtile inapoiate realizeazh, visul utopistilor, cad vor suprimarea trantorilor, a lenesilor. i, cu toate acestea, shrhcia i lipsa in aceasth societate este in stare endemic i generalh. Dimpotriva, in sociefatile inaintate, in Wile civilizate, existh, un numhr de trantori alAturea cu muncitorii. Dach mill dispun de foarte multe mijloace de traiu i altii de mai putine, lush este de observat ch, starea general i felul

www.dacoromanica.ro


92

de traiu al celui mai umil dintre muncitorii din aceasta societa(e Inaintata, este cu mull superior felului de traiu al celui mai ridicat din societatea primitiva. b) Mai este o a doua observatie de facut: in societatile 1napoiate, oamenii muncesc din greu i variat. Omul dela tail Ii drege plugul, ii ascute fierul, pune o speteaza la roack face doua restee, Ii &este mancarea i apoi pleaca la camp; ara 2 ore, apoi paste boii, vine acasa, pune o furca la cash, adapa boii, etc. Niciodata nu voiu uita figura mirata, a unui locuitor dela tara, din Moldova, and 1i spuneam ch, dupa expropriere, productia s'a imputinat. «De ce, Domnule, cd noi muncim din greu 0 mai mult ca inaimte ?» Pentruca dar totus se 1ncepuse inainte, In agricultura, mai putin ea In industrie se practich o oarecare diviziune de munca. La proprietar era un lemnar care pregatia phtgurile; un fierar care batea fiarele; un om care tacea mancare la o suth; unul care pasta, 100 boi. Cand se sculau oamenii dimineata, gaseau totul gata i plecau la arat. Se castiga timpul; se intensifica munca. In artificialismul economic este, dar, ceva primitiv. Dad, este asa, atund este sigur, ch. starea aceasta nu mai putea dui* Economia trebuia sa fie organizata altfel cleat in societatea primitiva. Odata cu progresul stiintific si transformarea mijloacelor de productie, o noua era trebuia s apara, In productie si de ad Inainte toata miscarea economica nu se mai sprijina pe date artificiale, ca 'Ana acuma, ci pe legile naturale 0 fatale ale productiei si ale miscani bunurilor.

PRINCIPIILE PE CARE SE SPRIJINA LIBERALISMUL ECONOMIC Principiile pe care sta asezat liberalismul economic pot sa fie reduse la trei: I. Legile economice naturale. Productia bunurilor ca i schimbul se sprijimi pe dreptul natural. Ordinea naturaa se gaseste la baza Intregului edificiu social. Dela Heraclit i fiozofii Stoici i pana la Hugo Grotius se Inradacineaza credinta ea, tot ce exista depinde de o lege generAla, care se gaseste la baza universului.

De ad deriv i dreptul natural. Aplicarea dreptului natural la fenomenele economice o face Locke §i cu Quesnay, cafi sunt parintii inclividualismului creatorii doctrinei neinterventiei Statului. Dupa principiile dreptului natural, demnitatea persoanei umane comandh st o lai si urmareasca seopurile ei legitime, Thr s i se Impiedice libertatea. Din aceste principii decurg legile economice naturale, pe care zadarnic am cauta sit le schimbhm; datoria nbastra este numai sii cautam sa le utilizam. Pentru acei cafi tagaduesc stiintei economice acest caracter i cari privesc cu oarecare ironie legile pe care se bazeaza fenomenele economice, e de ajuns s'A pun in evidenta o singua lege, care nu e numai de mint moral, dar i o lege fizicit, si care este cum spunea H. Poincaré, poate, singura lege sigurh astazi In Univers. Aceasta este legea minimului de efort, a economiei fortelor.

Este sigur c munca, mai ales dupa rasboiu, nu mai poate fi push

in randul al treilea ori al patrulea, printre factorii economici si nu mai poate fi privita ca un blestem, cum arata Biblia, scrish In vremea cand dainula, sclavia. Munca este o binecuvantare; ea Innobileaza omul, nu-1 Injoseste; ea singura Ii dii omului putinta sh creeze i prin aceasta sa se apropie de fiinta suprena.

www.dacoromanica.ro

G. TANI: LIBERALISMUL ECONOMIC

93

Zeii, in conceptia vechilor popoare, rezervau pentru ei cea mai frumoasti parte i daca 1-au pedepsit atat de crunt pe Prometeu, sa-i fie a vietii creatia ficatul sfasiat de un vultur, iar pentru ca durerea i pedeapsa sag fie eterne, ficatul crestea, peste noapte, asa, ca a doua zi sa-i fie din non mancat, este din pricina ca el smulsese din mane, zeilor secretul creatiei, al industriei, al meste§ugului; 11 invatase pe om s munceasck sh.creeze; Ii insuflase scanteia divin5. , Cu toate acestea, omul nu munceste numai din plkerea de a munci, cum credea Fourier. El nu munceste nici dintr'o nobilti datorie fata de societatea din care face parte, cum credutopistii, constructori de noui organizatii sociale. Omul munceste pentru a-si satisf ace trebuintele ori dorintele, pentruca privatiunea este pentru el o suferinta. Face Ur efort, peM,ru a evita o suferinta. Acesta este singurul scop al activitatii. Acest rezultat Insa el se incearcti, sa-1 atinga cu cat mai putine sfortari posibile. Omul compark in mintea liii, plkerea si suferinta, i numai And placerea ce-1 asteapta intrece suferinta, atunci se decide salucreze. Aceste dorinte ofi trebuinte pot fi de ordin material, intelectual ori moral. Dad, munca s'ar face de placere, daca la baza ei nu ar fi alt imbold, in societate ar fi un vesnic desechilibru in productie, pentructi toata lurnea s'ar grtimadi sti munceasca numai in ramurie de activitate in care munca este placuta .si ar ramanea nepracticate industriile in care munca este mai putin placuta. groata lumea ar cultiva rozele, dar nimeni nu s'ar cobori in ming,. Asadar, la baza muncii, ca i la baza intregii organizatii economice, rezida interesul personal; el este imboldul oricarei activitati economice. El Impinge la o productie din ce in ce mai puternica; el la perfectionarea tot mai mare a utilajului industrial ; el la organizarea unei industni care dit un maximum de rendement, cu cat mai putine cheltueli de mund, si de material ; .el, in sfarsit, la intreaga produccie moderng,. Dar iatg, intrebarea care se pune si pe care si-au i pus-o economistii din Germania din scoala interventionist A,: Productia aceasta puternick nu va duce ea la sguduirea organismului economic? Marfurile producandu-se, numai din necesitatea de a se produce, farg, nici o

grija de necesitatile de consumatie, pot sa ajunga sit astupe, inteo zi, caile de circulatie ale marfurilor i, in acest moment, vom avea o criza, generalti, cconomick care va sgudui bazele organizatiei sociale. Acest fapt i-a fkut pe socialisti sa creada cit Societatea se va prgbusi din pricina unei crize generale. Pe masura in care piata se umple de marfuri, pe aceeas masurti puterea de achizitie a celor chemati sti le consume a lucratorilor cafi sunt plittiti cu un salariu cu mult mai mic decat salariul just, scade. Este unul din acele antagonisme, fatale lumii economice capitaliste de asttizi. Pe zi ce trece, cei doi poli se indeparteaza unul de altul, pentrucg, cu cat productia creste i cantitatea de marfuri aruncatg, pe piata, sporeste, cu atat mizeria lueratorului creste i, deci, puterealui de achizitie scade. Aceasta teorie socialista

s'a dovedit insg, cit nu corespunde on realitatea. Si Marx i Engel, au revenit asupra primei lor pareri. In Cartea II-a a capitalului 1), Karl Marx arata cit trizele survenind, dupg, o perioada de prosperitate, in care salariile sunt cele mai ridicate, explicatia crizelor prin subconsumatie, pare o simplti tautologie. 1) Karl Marx. Le Capital, trad Borchardt. Cap. II, p. 458.

www.dacoromanica.ro

94


Dad, crizele provenite dintr'o productie anarhica, nu vor duce la prabusirea organizgrii sociale, cum credeau socialitii, ele, totus, arata indeajuns ea pro ductia bazata pe interesul ziceau criticii scoalei economice liberate personal duce la anarhie i desechilibru social. Cand fiecare lucreazg, in vederea, interesului su personal, ca s castige cat mai mult, fara grija daca, prin castigul sau, nu ar putea, vatama, vecinului; cand unul vrea s5 distruga pe concurentul lui, ca sa castige cat mai mult, lupta aceasta de fiecare minut i far a. rägaz nil ne duce la lupta omului impotriva omului, homo homini lupus al lui Hobbes? S'ar putea, ca din aceastg, lupta s ias5 armonia? S'ar Ora ca, este imposibil. Sh cu toate acestea, lucrul este posibil. V on Ihering a vazut aceasta posibilitate, cand spuna: «Considercind intrebuintarea pe care interesul personal o gdsqte in organizatia Universului, md intreb mixat, cum se poate ca o fowl, care nu viseazd deceit la in/I.,nitul mic, la mizerabilul eu, sd realizeze totm i9nensul mare. Interesul personal

care nu vibreazd dealt pentru el, construe.ste o lume». (Ihering. Zweck im Recht.

T. I. p. 52). Anarhia in productie, care apare la prima vedere, vine sa fie armonizata cu necesitatea de consumatie, prin ajutorul unor legi economice, care deriva din aceca a minimului de efort: este legea de cerere si de of ertd i aceea a concu-

rentei, pe de o parte, si legea debupelor pe de alta. Cu cat cantitatea de marfa aruncata pe piata este mai mare i cererea pentra aceast a. marfa mai mica, cu atat pretul mIrfii scade ; dimpotrivg, cu cat cantitatea de marfa este mai mica MO de cerere pe o piata, data, cu atat pretul se ridicil. Aceasta face ca, atunci cand s'a pro dus o prea mare cantitate de marfa, pe piata, ea hind depreciata i capitalul i munca intrebuintate pentru producerea acestei marfi, sa fugg, dinteo intreprindere, care nu mai este remuneratorie i s inceapa s lucreze in cealalta directie, in care marfa hind in putinI cantitate, este foarte pretuitg. Cu chipul acesta se va produce tot mai puttht marfa inteo parte si tot mai multa in cealalta, i astfel echilibrul economic se va stabili dela sine. Niciodata, zice legea debuseelor, nu este prea multa marfa pe o piata. Ni am ajuns pang, acum la starea ravnita de atatia utopisti, a unei supraproductii de marfuri, a unei supra-abundente, care ar duce la rezolvirea odata pentru totdeauna a chestiunii sociale: maffurile fhnd la dispozitia tuturor, intocmai ca aerul i apa, nu ar mai fi nevoie de nici o regula de repartitie a bunurilor ; am IA, fiecare potrivit cu trebuintele. Dar la acest staidiu al pro ductiei nu am ajuns si ma tem ca, nu vom ajunge niciodata. Nu de prea multe produse trebuie sa ne plangem, ci de prea putine. Daca in& o directie ni se pare ca s'au produs prea multe marfuri, este din pricing, ca marfurile care trebuiau sa serveasca de schimb, celor dintaiu, sunt in prea mica cantitate; caci debuseul unei mgrfi este o alta marfa. De indata ce o marfa este in subproductie, potrivit legilor de mai sus, se va riche& in pre i imediat, cantitatea ei va incepe sa. sporeasca, pana ce va putea sa serveasca de scurgere marfii in supraproductie, careia Ii serveste de debuseu. Astfel se stabieste echilibrul economic, armonia. cantata de Bastiat: «Este un spectacol minunat, zice Bastiat, acela al interesului individual, realizdnd faird incetare ceeace nu vrea sim realizeze».

www.dacoromanica.ro

G. TOCA: LIBERALISMUL ECONOMIC

95

Nimic nu ajutA, la desAvarsirea acestui echilibru economic, ca libertatea de schimb, libertatea de circulatie, libertatea de mund, libertatea de contractare si inaturarea oricArui constrangeri. Pentru doctrina liberalk libertatea nu este un postulat aprioristic, ci concluzia trasA din efectele sociale ale

aplidrii

Dupa cerceari i experiente se ajunge, in chip normal, la ideea de libertate. Statul luat ca colectivitate, ca rezultantA de vointe individuale, nu trebuie sa intervie decat pentru a initduth piedicile ce se pun la existenta acestei libertati,

iar nu pentru a inlAtura chiar libertatea: libertatea de eoneurentei. Deaceea, atunci and nu este posibilA libertatea de concurentk cum e la transportul pe C. F., la PostA, Telegraf, canalizare, apti, tramvaie, nu este nici o ratiune ca Statul sti nu stabileascA un monopol, cAci tot este mai bun monopolul colectivitAtii decat monopolul unuia singur. Asadar, scoala individualistA nu se opune oricArei interventii a Statului. Statul are rostul lui in organizarea sociara; numai cA interventia lui trebuie sb, fie determinatA de ideea aceasta de garantare a libertAtii de producfe, de munch', de concurentg. Pe cand doctrinele etatiste Ina considera interventia ca o stare normalti, durabilA, definitivk din cauza criticii adeseori nedrepte ce se face concurentei i libertAtii, .dimpotrivA, doctrina liberala nu vede in interventie decat o pregAtire i o indrumare ch"tre libertate. Interventia Statului trebuie sA ajute individul, iar nu stt fie deprimantA pentru initiativa individual A.

Este, prin urmare, du totul eronata ideea care pretinde ca. doctrina liberala ar fi in opuitie cu spiritul istoric si realist. Dimpotrivk ea se bazeaza pe acest spirit ; si din aceast pullet de vedere este o miopie a doctrinarior economiei nationale, cari bazandu-se pe aproape toate principiile scoalei liberale, critica tutus aceastA scoalk nig, Ins sä arate intrucat principiul de libertate este incompatibil cu economia nationan.

Iafa prim] principiu pe care se intemeiaza aceastA pima economicA. II. Ideea de Stat. Al doilea principiu este o nouA conceptie de Stat decat aceea intemeiata de Savigny 1i despre care am vorbit adineaori. D-voastrA ai vAzut c filozofii veacului al XVII-lea, cum era Hobbes §i juristii de mai tarziu, ca Savigny, considerA Statul ca o persoanA, superioarAindivizilor i ctireia totul trebuie sA-i fie sacrificat. Intre Stat i indivizi se stabilesc relatii dela suzeran la supus. In aceastA conceptie, Statul devine o putere formidabil5. Pe aceeas conceptie este Intemeiat i puterea imptiratului i aceea a Jacobinilor pentru a justifica omnipotenta unei conventii, i aceea a bolsevicilor, cafi cerand Statului confiscarea instrumentelor de productie, devir, prin aceasta, chiar mai puternici cleat fostele regimuri. Statul este, in acest concept, adevaratul Leviatan a lui Hobbes. El nu slifere alAturea de el nici o vieatA Mdep en dent A.

Na aceasta insti este adevArata conceptie despre Stat. Acum mai ales, in urrna frAmanthrilor de principiu cu Jellinek in Germania si Duguit i Saleilles

in Franta, conceptia despre Stat este cu total alta. Statul se bazeazA pe realitAti, pe colectivitatea indivizilor ce-1 compun; el este rezultanta vointelor individuale a celor ce compun colectivitatea; el trebuie sA aibA necontenit in

www.dacoromanica.ro

96

DOOTRINELE PARTIDELOR POLITICE

vedere aceasth colectivitate, pentruch atat pretueste Statul, cat pretuesc iridivizii ce compun colectivktatea.

III. Utilitatea social& In sfarsit, al treilea principiu pe care se intemeiazh doctrina liberalismului economic, este principiul utilitarist. In toate imprejurhrile, stiinta economich trebuie s inh seamh de utilitatea

' sociald. Institutia economich cca mai importanth i pe care se sprijinh cloctrina individualisth este, de sigur, proprietatea privath. Pe ce se intemeiaz h. dreptul de proprietate? S'au dat o sumh de explicatii cu privire la aceasth institutie Mai cu seamil la noi, cu ocazia exproprierii, s'a pus inainte o teorie cu deshvarsire absurdh, i anume aceea Ca dreptul la proprietatea individualh s'ar intemeià pe mulled; de ac,i si for-

mula: proprietatea acelora cafi o muncesc. Cei ce sustin aceasth teorie, nu-si dau seamh ch voind sti intemeiezi dreptul de proprietate pe munch, suprimi acest drept, nu-I sprijinesti. Dach e vorba de proprietatea phmantului, este elementar lucru c ornul cu munca lui crick ar fi el creator prin munch nu frAmanth deck o foarte subtire parte a coajei phmantului. Iii purti logich

el nu ar putea dar avea decat drept de proprietate asupra fructelor nurnai, nu si asupra phmantului chiar. Nici dreptul de proprietate asupra fructelor lush, nu se poate baza pe munch. Posesond unui sac de grau poate el spune care munch' determinh proprietatea? Este munca celui care a semnat-i secerat graul? A celui care a semAnat, melitat si tors canepa din care a fácut sacul? A celui care a scos fierul din inin i chrbunele, ori a aceluia care a facut amestecul? A celui care 1-a laminat ; a celui care

a fäcut plugul i secera? Asupra unui sac de gran sunt acumulate un numk mare de cantithti munch. i inch', in productia agricolh, diviziunea munch

fiMd putin aplicath, am putea, spune ch. graul a fost produs aproape prin munca unui singur om. Dar in industrie, unde diviziunea muncii este dush foarte departe, sunt 20 de oameni ca-i iau parte la confectionarea unei perechi de ghete.

Gine e proprietkul? In acelas obiect stint o serie de munci suprapuse. Justificarea proprietkii nu este munca, ci utiitatea socialh. Proprietatea individualh este capabilh sh dea societkii cea mai mare cantitate de bunuri, cel mai inane folos, deaceea societatea consfiuteste o astfel de proprietate. S'au incercat i alte feluri de proprietate ofi de folosinth. S'a incercat proprietatea colectivä in triburile nomade; s'a incercat aceea colectiv h. a tribului, sau aceea din mirul rusesc ; ofi proprietatea colectivh a familiei, cum e in Zadruga SArbil. De ce s'au Orttsit toate aceste forme de proprietate? Pentruch s'a constatat ch aceste forme adeau o productivitate cu mult mai mich decat -forma de azi. In ziva in care se va ghsi o form a'. de proprietate alta deck cea individualhcare s poath produce cantithti de bunuri mai mad decat cea de azi, proprietatea individualh va dispare. NIA atunci insh ea trebuie shrhmaie ca stalpul organizatiei economice.

Asa Meat formula: qhmantul celui care-1 munceste» trebuie schimbath: 9runantul aceluia care e capabil sh produch cea mai mare cantitate de bunuri».

www.dacoromanica.ro

G. TOGA: LIBERALISMUL ECONOMIc

;37

Dar duph cum proprietatea este bazath pe utilitatea socialä, tot ash si capitalul este sprijinit pe utilitatea sociald. Dach capitalul nik se socializeazh, cum cer comunistii, este pentruch sub

forma aceasta de apropriere individualh el ajuth mai puternic productia si, prin urmare, contribue sh dea cea mai mare carrtitate de bunuri societhtii. Rusia a tint experienta socializärii eapitalurilor. Duph cativa ani de experienti, ea este nevoith sii revie la capi-talurile incividuale. Dach capitalurile pezente pot continua product% sub forma socializath, Trish alte capitaluri noui nu se mai pot forma ; nimeni nu va face un surplus de muncti si nu va destina productiei o parte din bunurile liii, atunci Child stie ch de aceste bumtri el nu profitri. Negresit ch ceeace fhcea panh acum individul, ar putea sh fach socie-

tatea: ar putea, ea sh capitalizeze. Societatea s'a dovedit Irish neputmcioash In aceasth. directe. Capitalul este rezultatul unui surplus de munch; nu societatea va face acest surplus de munch; iar indivizii ce compun societatea, nu vor face aceasth sfortare, dach nu au interes s o fach. Cel putin aceasta este starea luerurilor, cu sufletul omenesc de azi. Prin urmare, dach phstrhm institittia capitalului in societatea noastrh, nu o facem Uc dragul unei traditi, dar pentruch este o necesitate socialh, pentruch aceasth lorm d cea mai mare utilitate societhtii. Acelas lucru este si cu libertatea muncii. Care este cauza pentru care toti am adoptat aceasth idee de libertate de munch? Negresit cit sunt i ideile filozofice-umanitare, care ne-au indemnat sit mergem chtre libertatea muncii. Dar nu este mai putin adevitrat, cit ceeace a determinat, mai cu seamh, aceasth libertate ceeace a fricut ea munca selavului sti fie inlocuith cu a serbului mult mai fiber ca sclavul, i ceeace a fhcut ea munca serbului sh fie inlocuith cu aceea a omului liber, a fost constatarea cit munca care produce cea mai mare cantitate de bunuri este munea in libertate. Doctrina liberalismului economic se intemeiazh, dar, pe ideea Acestea sunt cele trei principii pe care se intemeiazh liberalismul economic.

Am terminat, en aceasta, prima parte a eonferintei nide i intru in desvol-

tarea phrtii a doua. Este interesant de observat ch cei eari; au construit acest frumos sistem doctrinar, al liberalismului economic, s'au ocupat de o singurh problemh: aceea a productiei. Curn se vor imphrti insh produsele sociale intre cei ce au produs bunurile, era o problemh care trecea pe planul al doilea. Insh, In toate imprejurhrile, s'a observat cit problema imphrtirii este aceea care trebuie posh pe plammi inthiu. Alianta thrilor balcanice a fost sguduith child a lost vorba de impartirea cuceririlor. Tari civilizate ca Anglia si Franta, unite si supuse aceleeas discipline, au inceput sh se desparth cand e vorba de imphrtirea cuceririlor. i adesea imphrtirea onorurilor, la putere, slhbeste partide care erau foarte puternice in opozitie.

Dach aceasta este doctrina liberalismului economic si dach ea este intemeigh pe principii atat de frumoase i atat de solide, cum se face ch in a doua jumittate a veacului al XIX-lea s'au ridicat atatea critici impotriva ei, di ea a fost atat de maltratatti i cit spiritul germanic se mandreste a fi ridicat pe ruinele ei o

www.dacoromanica.ro

98


va da adevitrata solutie problemelor economice: credea el doctrina care doctrina interventiei de Stat? Doctrina liberalismului economic formulase o regula de impkrtire, care a ramas 'Anti astilzi cea mai bunk si cea mai conformit cu justitia: regula de imptirtire potrivit cu echivalentul in utilitate. Atata cantitate de bunuri vei trage din massa socialk de bunuri, catk utilitate vei vrtrsa tu irsuti in aceastil massa. Omul, prin munca lui, produce o bogiitie; aceastk bogiitie el nu o intrebuinteazti pentru satisfacerea trebuintelor lui, pentructi intr'o societate, in care domneste diviziunea muncii, nimeni nu produce o bogatie pentru dansul, ci in scopul de a schimba bunul produs cu altul de care el are trebuintti. Utilitatea pe care va avea-o bogiltia produsti de noi, va depinde de aprecierea filcutti de societate

si, potrivit acestei aprecieri, vom putea lua, in schimb, din massa socialk o cantitate mai mare, ofi mai mick de bunuri. Graul se cultivti mai greu deck orzul; el prezintk o mai mare utilitate socialk Cel care culivk, grau, va putea lua, in schimbul lui, o mai mare cantitate de bunuri, deck cel care cultivti orz. Nu este dar nici o nevoie de legi de incurajare a cultivatorilor de grau, nici de munca silitti pentru cultura graului; jocul liber si natural al legilor economice va face sk se producti tocmai acea, mann, care prezintit mai mare utilitate pentru societate. Aceasta este regula de impkrtire formulatti de scoala liberaiit i de sigur crt ea este si justrt i conforma cu interesul social. Aceasta scoala insit nu s'a ocupat deice de aplicarea acestei regule. Ea a crezut ck este de ajuns sti se organizeze productia, repartitia va veni dela sine. Dar, chipul cum s'a aplicat aceastti admi-

rabilti regulrt de repartitie, chiar dela inceputul veacului al XIX-lea, a fost o adevitratk nenorocire. Doi economisti, chiar din scoala liberala, loviti de consecintele aplickrii liberatii, in materie de impkrtire, au tras concluzii foarte pesimiste: Ricardo, care aratk, cti consecinta progresului economic si social este acapararea bunurilor de care unii, carbei stabilesc, astfel, un monopol In detrimental celorlalti. Malthus, care aratti cit populatia sporind mai repede deck puterea de productie a bimurilor, se va ajunge intr'un stadiu economic in care oamenii nu vor mai avea, cu ce sit se hrkneasca. Observatiie acestor economisti duceau cu necesitate la concluzia cit intr'un

stadiu industrial in care concurenta mainii de him este cu mult mai mare deck aceea a miirfurilor, salarille Von sctidea panti la punctul la care lucratorii nu mor de foame. Faimoasa lege de arama a salariilor 41 face aparitia i starea muncitorului din veacul al XIX-lea pare cti o confirma. Cu cat se desvoltk industrialismul, cu atk masina inlocueste omul adult ; femeile si copiii alungti din fabrick, pe btirbat ; acesta ingroase tot mai Inuit numkrul acelora ce nu gasesc de lucru; armata de rezeivk muncitoreascrt devine o adevarata calamitate. Mizeria neagrti a lucratorului din aceastk vreme intrece tot ce s'a putut vedea In trecut. Vina mare a scoalei liberale e de a nu fi bagat de seamk cit industrialismul veacului al XIX-lea nu uza, ci abuza de principnle acestei scoale; cit principiul de libertate, care forma dogmti pentru scoalk, era incatusat si caleat in picioare chiar in numele libertatii. Greseala mare a, acestei doctrine, sprijinitti pe Weea de libertate, este ck, nu a biigat de seamk, cit insks libertatea uneia dintre pill-We in conflict libertatea muncii era suprimata.

www.dacoromanica.ro

G. TA.K.A.: LIBERALISMUL ECONOMIC

99

Pentru ca libertatea de munch sh fie phstrath, era de absoluth necesitate sh existe i libertatea in contractare. Nu putea contracta insh in libertate, mun-

citorul firi lucru, ai chrui copii mureau de foame ; fr o bucath de paine, fIr un bht de lemn pe vreme de iarnh, i bhtand la toate portile uzinelor pentru a ghsi de lucru. El era, pentru camarazii hi, un concurent, un dusman, nu tin tovarhs. El era silit sh primeasch conditiile patronului oricat de grele, crick de inumane. Muncia, 15 ori 16 ore din 24, cu un salariu de mizerie, in ateliere rAu construiLe, rhu aerate ; lucru de zi ori de noapte, cum era interesul patronului, ihrh nici o mhsurh de aphrare impotriva exploziei cazanelor ori a otriivurilor degajate de materialul intramintat in industrie. Contraetul incheiat de un astfel de muncitor era exact la fel cu obligatia luata de individul prins de pirati i chnda i se impune sh-si dea semnatura, cu cutitul la gat. Duph cum acest contract, smuls prin violenth, este considerat ca nul, de legea civiki, tot astfel contractul incheiat de muncitorul In mizerie, .nu putea fi un contract valabil. Sphimantat de rigorile vechilor corporatii, legiuitorul revolutiei franceze a crezut ch asigurh contractarea In libertate, dach interzice asociatia muncitorilor. «Nu este permis cetatenilor de aceeq profesiune de a se asocia pentru preinsele lor scopuri comma zice legea Le Chapelier din 1791. Legiuitorul revolutionar, ea si economistii dela inceputul veacului al XIX-lea,

pierduserA din vedere eh corporatille erau asociatu patronale, flU asociatii muncitoresti. Cii, duph 1800, patronii erau marii capita1iti. Ch asociatiile de capitaluri erau formalprevhzute in legea civilh, art. 1491-1531 si mai ales in legea comerciali sub forma de societhti in nume colectiv, in cemandita, in comandith pe actiuni, ori societ4i pe actiuni. CA, dach cap italurile await mijloace legale de a se asocia, patronii flirt d putini la numAr, pentru apArarea intereselor

lor, se puteau uni, in afarh de previziunile legii. In fata acestor asociatii paternice, mana de luau era neputincioash; muncitorul rhmanea izolat ; legea Ii interzicea ofice mijloc de asociatie. Era insh imprudent, injust si antisocial sh autorizi asociatia de capitaluri si sh o interzici pe cea de forte. Interzicand lucritorilor, sub pedepse severe, de a se asocia pentru actiune, legiuitorul Ii invith sA se uneasch pentru rezistentA.

In loc de asociatie, avem coahtia. Acest lucru nu a intarziat sh, se produch. Potrivit legii franceze dela 1864, coalitia era permish. Numai atunci coalitia &vine ilicitä, cand este sustinuth prin chi de fapt, de agresiune materialh, violente, sau cand, pentru a o organiza i sust;ne, se recurge la ameninthri.

Deabia la 1884, sub gavernul Waldeck-Rousseau, s'a revenit in Franta la adevhmtele principii de libertate i s'a dac voie muncitorior sh se asocieze si ei pentru apArarea drepturdor ion profesionale. Mizeria tot mai mare a lucrAtorului, neputinta scoalei economice de a vedea urde este raul si de a ghsi remediul, a facut-o sii pima din strAlucirea ei. Pe ruinele ei s'a ridicat socialismul de Stat i docoi aa.socialisth, care au inflorit in cea de a dona jumAtate a veacului al XIX-lea. Interventia de Stat insh este o doctrinA hibridh ; ea este, in realitate, socialismul practicat de Statul burghez cum se vede in Rusia este realizat spre deosebire ce celllalt socialism, care, tot cu ajutorul Stacului, dar al Statului proletar.

www.dacoromanica.ro

100

DOCTRINLLE PARTIDELOR POLITICE

Dietatura proletariath, insh, este interventia Statului proletar in toate raIiLr suprimarea propriethtii private, chci, deocamdath murile de activitate, intocmai duph cum interventia Staeel putin, s'a renuntat la suprimarea ei, tului in sistemul germanic, este dictatura Statului burghez. Sprijinit pe aceasta doctrinh de interventie de Stai , Statul german a realizat acea frumoash oper a'. de asigurare muncitoreasch, care a avut un rhsunet hums in lumea intreagh. Cu aceastit operh de asigurare s'a dat, fireste, prestigiu si doctrinei sociale. Cu toath aceasth aureola, doctrina interventiei de Stat s'a dovedit o doctrinh eu totul superficialh. In ramura productiei ea anihileazh cu totul rolul individului i, astfel, scade productia, pe eand scoala liberara o inten-

sified spre eel mai mare bine social; iar in repartitie, seoala interventiei nu %duce nici o regulh de imphrtire. In afarh de aceasth lege a asigurhrilor muncitoresti, toate celelalte legi de

protectia muncitorulni nu au putut fi aplicate, cu toath interventia Statului. In tara noastrh mi s'a aplicat niciodath, nici legea repaosului dumineeal, nici accea a unui maximum de ore de munch; Mei aceea a excluderii' femeilor si copiilor din fabrici. Era en neputinth sh mi se ajungh la inlliturarea acestor legi, cand interesati la eludare crau i muncitorul adult, si femeia, i copilul, si patronul. Toti a cestia, atrasi de castigul ce realizeazh pentru moment, sunt interesati s eludeze legea, frirh sh se gandeaseh ch orice copil intrh In fabrich exclude un adult. Interventia de Stat s'a dovedit, dar, en to:ul neputincioasti pentru rezolvarea chestiunii sociale. Scoala socialisth a fornmlat si ea una sau chiar douh regule de imphrtire: aceea a echivalehtului in mtmcd i aeeea de imphrtire potrivit cu trebuintele. Amandouh, insà, sunt inaplicabile. De acest lucru s'au convins comunistil mu, dupti 3 ani de experienth comunistä. Ei admiseserii, la inceput, principiul de imphrtire: potrivit cu trebuintele fieekruia dintre cei ce Wean parte din Statul proletar. In acest sistem insa, munca obligatorie li profesia impusk sunt de rigoare. Duph el fiecare muncitor trebuia sh fie un sol dat din armata rosie ; munca in aceste conaitii este o torturk iar productia este medioca Dupti 3 an de experienta, comunistii rusi se triton la regula de imphrtire stabilith de scoala liberalh economic i adich, ea salariile in aceastrt societate cornunisth sh fie fixate, potrivit cu abilitatea profesionalk cu greutatea muncii, cu rolul pe care productia unde se exercith munca 11 tine in

societate, cu un minimum de subsistenth, adieä, inteun cuvant, cu utilitatea socialti ce o prezintti pro dusul muneii. Suntem dar nevoiti sit ne reintoarcem la doctrina care a pus bazele economiei politice. Aceasth doctrinh Meuse greseala sh inchtuseze libertatea de munch a luerhtorului prin suprimarea dreptului sau de asociatie. De indath ce acest drept

de asociatie in sindicate profesionale i-a fost acordat muncitorului, de Matti ce dreptate s'a facut ui de indata ce, prin urmare, doctrina liberalismului economic a revenit la adevaratele principii, lucrurile s'au schimbat cu total. Lucratorii asociati in sindicate trateaza cu patronul pe picior de egalitate. De ad inainte repaosul durninecal este respectat ; copilul ui femeia sunt inlaturati din fabrici ; atelier& se construes c. mai igienic; ziva este fixata, la 8 ore lucrn pe care nimeni nu-1 credeà posibil inainte de a se constitui lucratorii In asocia-

www.dacoromanica.ro

G. TAFX: LIBERALISMUL 13 'ON0.11I0

101

iei sindicale; se fixeaza un minimum de salariu; se fac contracte colective pe mama. De indata ce lueratorii isi recapata libertatea, toata chestitmea sociala capita o noua fata i aceasta numai prin jocul liber al fortelor individuale fara nici un fel de interventie din partea Statubti. Dup a. o lunol perioada de eclipsa determinata de greselile facute in aplicarea

regulelor formulate de doctrink aceasta scoala economica reintra din nou in vieatk en o myna putere data de experienta sociala facuta dupa rasboin i cu stralucirea data de constatarea existentei legilor neschimbate ale stiintei. Pe baza acestor legi i principii, putem cladi o organizare industrial a", un regim de circulatie i o impartire de bunuri, care sa se apropie de un ideal de dreptate.

In loc de o societate in care fiecare ceatean sa fie sclavul Statului, in care initiativa individuala sa fie distrusa ; in care fiecare sa munceasea dupti comanda ; sa lucreze cat vrea, cum vrea i uncle vrea Statul; in care proprietatea :a fie in

tot momentul amenintata de impietarea Statului, in care sa nu stii.ce ai; s5 nu stii pe ce contezi; in care energia lancezeste, inteligenta nu e apreciata nici rasplatita; in care impartirea se face dupa regule arbitrare; in care Statul face industrie, face comert, face meserie, face export, si de Cate ori pierde se acopere din averea indivizilor ; in care cei ce fac eforturi mari se pedepsesc pentru

li se ia averea pentru a se da unora cari nu lucreaza, sub cuvant de dreptate sociala; in care categeriile sociale, supunandu-se nu tiu carui determinism

ca,

istoric, calla sa se sfasie intre ele; in care, sub pretext de lupta de clask se asmut ehiriaii impotriva proprietarilor, cei dela tara impotriva celor dela orase, lucratorii impotriva conducatorilor, consumatorii impotriva negustorilor, functionarii impotriva Statului, adica a lordinsi-le, bellum omnium in onines,

am avea o societate in care fiecare stranindu-se sa-si asigure interesul lui persoird, ar ajuta pe semenul sail; in care productia ar lua o mai e desvoltare ; cantitatea de bunuri s'ar spori considerabil si din massa astfel sporita, fiecare ar lua potrivit cu utiitatea sociala pe care el insus o aduce in societate; in care, la adapostul libertatii de asociatie, s.ar face contractarea pe toren de egalitate si impartirea ar fi Mena cu cea mai mare justitie; in care proprietatea ar fi respectatk dreptul iiecaruia garantat ; in care chiar daca ar exista oarecare neegalitati sociale, insa nivelul bunei sari a celui mai umil ar fi en mull superior celui mai fericit din societatea in care ar domni egalitatea ;* in care Fibertatea schimbului ar duce la infratirea popoarelor. In care, de sigur, ca aceastit

stare nu ar surveni deodata, dar tendinta ar fi aceasta. lntre aceste dona, stari sociale avem de ales si imi pare ram ca timpul masurat pentru o conferinta nu-mi di putinta sa va arta ca nu exista o a treia.

28 lanuarie 1923

www.dacoromanica.ro

DOCTRINA LIBERALA I. G. DUCA INSTITUTUL Social Roman a avut o fericita inspiratie cand a cerut reprezentantilor cliferitelor noastre injghebari politice sa va vorbeasca despre doc-

trinele lor. Este de mult un obiceiu la noi sa se spuna ca. intre partidele politice sunt deosebiri de persoane, de ambitii, mi de conceptii si de doctrina. M'am ridicat pururea impotriva acestor afirmari inexacte, cari porneau fie dela cei ce nu indrazneau sa-si.desvalueasca adevaratele credinte de frica impopulari-

tatii lor, fie dela cei ce socoteau ca anume echivocuri sunt, din punct de yedere tactic, o suprema abilitate, fie in sfarsit dela cei ce gelosi de izbanzile tutor anume-doctrine si ingrijiti de infrangerile propriilor lor doctrine, isi inchipuiau ca proelamand lipsa de doctrina a tuturor, sau Mai bine zis confuzia generala a doctrinelor, vor izbuti sa se salveze pe ei si sa discrediteze adversarii. Aceasta calomnie ca toate calomniile a prins. Si e bine ca avem astazi si unii si altii prilejul intr'o incinta stiintifica, deci obiectiva, sa ne aratarn limpede si. pe fata credintele in temeiul chrora cerem increderea tarii si. reven-

dicrun dreptul de a-i conduce destinele. Doctrina national-liberala este lamurita. Ea se poate rezuma in urrnatoarea formula: «Progresul sub toate formele in cadrul MA, al conceptiei proprietatii individuale».

Inteadevar liberalismul considera ca societati1e omenesti se desvolta potrivit rotor anume legi, mai presus de vointa oamenilor si ca in aceasta vesnica prefacere datoria organizatiunilor politice e sa adaptaze formele legale nevoilor reale, impuse de diferitele faze ale evolutinnii popoarelor. Prin urmare, liberalismul reprezinta prin esenta lui ideea de progres.

Progres nu inseamna salturi, progresul nu e violenta, progresul e grija, grija permanenta a viitorului, e preocuparea de a-1 pregati si de a-I asigura. In intelesul doctrinei liberale progresul nu e svacnire incoherenta, ci miscare orcrb anizata.

.

Dar progresul mai e ceva: eI e dusmanul fortei de inertie care porneste dela

iluzia ca omenirea poate sta, pe loc si a fortei de reactiune care cu naivitate crede ca vieata sociala poate sa se reintoarca la formulele trecutului. Liberalismul are ochii atintiti inainte, privirile lui cerceteaza inteuna Calle pe cari omenirea se indreapta, intru infaptuirea nevoilor ei a tot stapanitoare. and zic progres intrebuintez acest cuvant mai mult in interesul de fatala transformare cleat de progres propriu zis, caci cunosc prea bine relativitatea credintelor si a cuceririlor omenesti pentru a ma socoti indrituit sa afirm cA aceste fatale transformari sociale luate in abstracto constituie toate progrese, si afark de aceasta, notiunea de progits in sine este prea elastica si prea discutabila pentru ea ea sa poata sluji de criteriu fix al.valorii intrinseee a diferitelor prefaceri omenesti. Dar doctrina liberala nu se multumeste sa urmareasca progresul social. Ea nu-I vrea, ea nu-1 admite, ea nu-1 reelama cleat in eadrul proprietatii individuale. Doctrina liberala nu contesta ca in domeniul speculatiunii intelec-

www.dacoromanica.ro

To 4

DO^TREVELE PARTIDELOR POLITICB

tuale se poate concepe i o organizare sociala bazata pe negatiunea propriettitii individuale, dar ea nu credo viabil o astfel de organizare i ca atare o respinge,

o respinge ca pe o fantezie a imaginatiunii, ca pe o nesocotire a realitttilor existente sau posibile. Insa o doctrina politict adich o concepfe de vieatil sociala, nu este realizabila prin simpla ei enuntare. Se cere ca ea sa se reazime si pe ckeva mijloace practice de infaptuire. . Asa fiind doctrina liberalt erode cu putintt realizarea progresului cat de inaintat Ill cadrul conceptiei proprietatii individuale numai prin ordine, prin democratie, prin nationalism si prin armonie sociala. Acestea sunt ca sa zicem asa cele patru coloane care sustin templul doetrinei liberale. Prin ordine: Liberalismul nu erode posibil progresul fart ordine. Ordinea e generatoare de progres, intocmai precum dezordinea e generatoare de anarhie.

Sunt unii care väzand preocuparea de ordine a doctrinei liberale s'au si grabit sit insinueze et liberalismul nu este deck o forma mai mult sau Mai putin ipocrita a conservatorismulni. Voiu artta mai tarziu, in ce stit deosebirea fundamentala dintre aceste douit doctrine, deocamdatti e destul sa spun ca nici o minte neptrtinitoare nu poate st confunde ordinea iii miscare cu ordinea in re2dstenta, asa, hick liberalismul nu se preocupt de diferitele variante ale ideei de ordine, ci el vrea numai sit opuie ideea ordinei ideei de desordine. Prin democratic: Liberalismul nu crede posibil progresul in vremurile noastre flirt democratic, adicit ftirii guvernarea poporului prin popor, i pentru popor. N'am sit ma intind aici asupra idcei democratice, si nu mti voiu lasa ispia sh discut meritele, san sh inregistrez lacunele sisteimilui democratic de azi. Vreau numai sa observ ch vieata modernt este stapanita de fenomenul atotputerniciei ideei democratice si sa pun in opozitie ideea democratica cu ideea demagogick fiindcti liberalismul e adanc convins cit demagogia Innitbulelte orice posibilitate de progres. De altfel demagogia e usoara. Ea trezeste toate sperantele, gatil toate patimile. Turburii fitrit sit potoleasch. Democratia e grea, e ingratt. Datoria ei e sit instruneze pornirile nesiinhtoase, siti ridice stavila ratiunii in fata valurilor pasiunii, sit spuie adevarul cand,

multimea asteaptt

Sunt cazuri in care democratia cere siti se opuie necesittitile realizilrii farmecului thgitdtiielilor si deaceea democratia liberalti cunoaste nedreptittile trechtoare ale impopularitlitii, dar in schimb ceeace cladeste, cladeste pe temclii slinititoase, i operele ei supravietuiesc clevetirilor care se risipesc i patimilor care se sting. Prin nationalism: Liberalismul mi crede posibil progresul, deck intemeiat pe desvoltarea fortelor nationale. Fiecare natiune este un to, fiecare natiune a iesit din framanthrile ei istorice, cu insusirile, cu scaderile, cu trasaturile ei caracteristice. A face politick adicti a guverna o asemenea natiune, facand abstractie de toate aceste elemernte constitutive ale fiintei sale, e a incerck o contradictiune logic& Fireste, nationalismul nu trebuie luat in intelesul stu resfrans, intran-

www.dacoromanica.ro

I. G. DUCA: DOOTRIIVA LIBEliALA

10)

sigent sau intolerant. Doctrina liberala respinge manifestatiunile violente ale asa, zisului nationalism exclusivist, i .strimt ea un fenomen morbid, ca o dovada de slabiciune, sau ca o marturisire de nepricepere... a nevoilor superioare, 'de armonie sociala, fara de care societatile omenesti nici nu pot avea o desvoltare normala.. i m grabese sa, adaug ea in tadle tocmai in care sunt minoritati etnice, numai recunoasterea drepturilor lor depline concorda cu cerin-

.

tele, cu traditiile doctrinei liberale. Ceeace vrea, insa doctrina liberala e s opuna ideea national& ideei internationale, fiindch nationalismul in intelesul sau larg e conditia progresului, pe cand internationalismul, prin nesocotirea insusirilor specifice ale fiecarei natiuni, prin nivelarea teoretial a unor rasse. en mentahalt i cu traditiuni deosebite, stanjeneste adevaratul progres. Nu e vorba, nationalismul e de mai multe feluri. E nationalismul teoretic: mai mult dragostea pentru cei de acelas singe si de aceeas credinta. E nationalismul cultural, adica, nevoia de a intensifica manifestatiunile eugetarii §i artei proprii fiecarei nationalitati in parte. E, in fine, nationalismul economic, care la urma urmei nu e cleat un instinct de conservare, mijlocul de a salva individualitatea materiala a fiecarei nationalitati, de a impiedica cotropirea ei de catre elemente superioare prin puterea sau prin organizarea lor. Nationalismul astfel inteles nu exclude colaborarea cu strainatatea. Dimpotriva, el o reclama ea o nevoie ii ca un stimulent. Nationalismul sentimental stie c. nici un popor nu traieste izolat Iii spatiu. El are constiinta de toate con-

tingent& mediului inconjurator, el e numai expresia dorintei firesti de a se ingriji de sine mai mult decat de aproapele. Nationalismul cultural stie si el ca o mina' de cuceriri ale gandirii sunt patrimoniul comun al omenirii intregi. Departe de a respinge acest patrimoniu se simte fericit i mandru, cti face parte integrant& dintr'insul, dat se stradueste sã pastreze nota specifica in oprea obsteasca. Nationalismul economic stie ca, ziduri chinezesti nu se pot innalta, ca

infiltratinnea capitalurilor streine e fata1 i necesara, dar vrea sa gäseasca lormule de armoinzare care sa, inlature acapararea unora si sugrumarea celorlalti, intaiu fiindai progres fara, neatarnare nu se poate si in al doilea rand fiindca neatarnarea politica fara neatarnare economic& iaras nu se poate. Liberalismul

imbratiraza deopotriva toate aceste forme de nationalism. Prin armonia sociala: Liberalismul nu crede posibil progresul deck prin evolutie ti evolutia nu poate fi dobandita fara armonia sdcialri. Doctrina li-

berala considera cä vieata unei societati trebuie sa fie miscare, dar cit miscarea nu trebuie asigurata prin ruperea echilibrului social, ci dimpotriva prin men-

tinerea permanent& a acestui echilibru. Fireste cit revendiairile sociale implica la anumite momente o grip, mai vie a

intereselor unei clase decat a intereselor celorlalte clase, dar dach sustinerea acestor interese si revendicari se face cu uraimpotriva unora, cu exclusivism impotriva altora, fara preocuparea neincetata a mentinerii unui echilibru intro toate partile, actiunea socialti astfel intreprinsa i astfel condusa nu poate sa dual fatal decat, sau la un progres relativ, fiindca va fi dobandit cu pretul unor reactiuni violente si a anon resentimente primejdioase, sau la ruperea definitivil a eehilibrului social, adica la revolutie. Doctrina liberala e prea insetata de progres real pentru a se multumi cu o stare de lucruri care nu asigua decat mm progres discutabil sau en o revolutie care in credinta ei adanca, e moartea oricarui progres.

www.dacoromanica.ro

1 OG

DOCTRINELE PARTIDEWR POLITIDE

Iat& de ce liberalismul socoteste armonia sociald ca o conditiune esentiald a indeplinirii concepPilor lui. hat odatd: prin armonia social& progresul e asigurat, prin lupta de elm& el e amenintat. Si acum dup& ce am precizat In ce constA doctrina liberald, care sunt cele patru conceptii fundamentale pe care ea se reazimd intru realizarea ei, dupd. ce am vdzut cum ideea de ordine se opune ideei de desordine, ideea democratic& ideei demagogice, ideea nationald ideei internationale, si armonia socialdluptei, se cuvine slt artitam si care sunt deosebirie distrugAtoarei lupte de clase, dintre doctrina 1iberal i dintre celelalte doctrine. Cea mai bunti dovadd a tilriei doctrinei liberale std tocmai in faptul cri deosebirile intre ea si celelalte doctrine sunt atat de bine definite incat exclud orice confuzii posibile.

Sti le ludm pe rand. Voiu incepe en doctrina conservatoare. Deosebirea intre ideea conservatoare si cea liberald e ch. cea dintaiu e o doctrind de rezistentd, pe cand cea de a doua

e o doctrind de progres. Una trage inainte, cealaltd inapoi. Asa incat fiecare pas in desvoltarea sociata reprezinta o izband& pentru liberalism si o infrangere pentru conservatorism. La drept vorbind, istoria vremurilor moderne nu este cleat un lung sir de . capitulatiuni conservatoare. Nu trtgriduesc c& au fost particle conservatoare mai dibace cleat altele, cii. unele au stiut sui. ascundri mai mult sau mai putin bine infrangerile suferite, cd, altele au avut prudenta slt cedeze in extremis ca s& evite catastrofa capitulatiunilor mArturisite. Dar acestea sunt manifestaPuni ale tacticei conservatoare. Doctrina in toate ocaziile a iesit invinsd. Nici o manevril i nici un artificiu n'au putut s'o scape. Recunosc insd clt conservatismul subsistd i va subsista dezastrelor, pentrucd e firese cd, orice fort& de progres sti provoace in chip mecanic i o fort& de rezistentd, asa incat atata vreme cat va fi o doctrin& liberal& va trebui slt existe i una conservatoare. Ele sunt nedespdrtit legate una de alta intocrnai ca tunbra de lumind. V cer insd voie sri prefer lumina umbrei care se tardste dup.& ea. Deosebirea intre doctrina liberal& i doctrina nationalist& e cit doctrina liberala priveste vieata sociald sub toate multiplele ei aspecte, pe cand doctrina naponalistd o priveste sub prisma specialti, fatal ingustri i exclusivistri a ideei naponale. Ceeace pentru liberalism nu este cleat o parte dintr'un complex, pentru nationalism este complexul insusi i yeti intelege usor cit alta e viziunea ce poti s'o ai privind fenomenele sociale cu ferestrele larg deschise i alta viziunea ce poti s'o ai cand singur te osandesti s& le privesti prin crripatura unui zid. Deosebirea intre doctrina liberal& si doctrina tAffinistd strt in faptul cA tarinismul e bazat pe ideea luptei de clasd, pe and liberalismul pe armonia soTarrmismul imbrritiseazit interesele exclusive ale trtrinimii in luptd de urd,' violentti cu toate celelalte categorii sociale. Liberalismul urmiireste infriptuirea sincerd i deplind a revendicarilor trtranesti, dar armonizandu-le cu interesele legitime ale celorlalte clase. Dealtminteri, trulnismul este o doctrinri care teoretic nu se poate suspne, fancied, urindreste o imposibilitate logica. Intr'adevdr, lupta de clash', implied

www.dacoromanica.ro

I. G. DUCA: BOCTRINA LIBERALA

107

ruperea echilibrului, adicti ideea revolutiei sociale si de aceea yeti observa, ch. pretutindeni partidele bazate pe conceptia luptei de clash* sunt i partidele revolutionare, cum sunt partidele socialiste. Dar 0', pretinzi In acelas timp ch. esti partid de evolutie i sti sustii totdeodatI i lupta de clasti, este cel putin un pant impotriva bunului simt si al logicei, i atunci din dourt lucruri una: sau ttirrmismul, din lipsa de pregatire teoretica, n'a ajuns inert la deplina desvoltare a doctrinei sale, sau el este constient ea, in realitate reprezina o doctrin4 revolutionarti, dar din consideratiuni tactice mentine o etichetA evolutionista' in flagranta contradictie logic cu lupta de clasà, cu conceptia hotArit

revolutionarä care sta la temelia lui. Din aceasta dilema nu poti ie§1. Btirfitorii i titi cii pretutindeni i intotdeauna barfitori au fost i vor fi, barfitorii vor puteh s4 mai fac4 si alte ipoteze. Nu vreau insrt sit intru pe aceasta cale spinoasil. Sunt aici ca sit fac constathri i s4 precizez deosebiri, nu ca sti alunec pe povarnisul criticilor sau al polemicilor. Deosebirea intre doctrina liberara i cea socialista e cii liberalismul nu concepe progresul social decat in cadrul proprietatii individuale, pe cand socialictii nu cred progresul posibil decat prin desfiintarea proprietatii individuale. Cu alte cuvinte: ofice progres social, fie el cat de inaintat, dacil nu trece pragul ideei de proprietate individuauit, eamane in domeniul doctrinei liberale, de indatti ce trece de pragul ideei propriethtii individuale infra' in tinuturile vaste 5i foarte atrtig4toare pentru speculatiunea intelectuala, ale socialismului. Trebuie sit m4rturisesc eh' oricare ar fi simtimintele noastre fatti de socialism, un omagiu i se cuvine. Socialismul e o doctrina sincer4 i limurit5. Ea nu se pune la adiipostul abilititlalor trecatoare spre a-si ascunde adeviiratele ginduri, ea nu Intretine echivocuri ea sa poata castigh foloase de pe urma lor. Ea afirmA easpicat pe fap, uneori cu brutalitate, in totdeauna sus si tare credintele ei. Cu doctrina socialista lupta e deschisa nu ascuns6, tii c4 poti sit fii inving4tor sau invins, dar tii c4 nu vei fi atras nici cu flori otrivite,.nici lovit

cu pumnalul pe la spate. De altfel socotesc ch, in ultimele vrernuri, lupta en socialismul a devenit ceva mai wall. Socialismul benefica fata de doctrinele ash zise burgheze de o mare superioritate: erh necuncscutul, i cunoasteti magia atotputernicii a necunoscutului asupra tuturor mintilor omenesti. Oricine ii putea, spune: dacit am incerch sit distrugem bazele organizririi sociale actuate, dach am reclidi din temelii o /Mgt organizatie flea proprietate individualui, cine stie, poate cti ar fi mai bine, poate cit omenirea ar fi mai fericitti, poate cit mizeria ar incetà, poate cit belsugul si prop4sirea s'ar revarsh in fine peste multimea. suferind4!

Ei bine, acum se stie, acum s'a v6zut. Revolutia ruseascil a 14sat s'a cad4 Valul ce incunjurh miragiul socialismului si in dosul shiu ni s'a desf4surat, in sange, in foamete si in mizerie, o ash de insp4imantiltoare vedenie a acestei lurni nouti, incat omenirea se reintoarce gr4bita eitre lumea veche, cu piicatele ei seculare, i, ironie a soartei, conducatorii revolutiei rusesti ei 140 reiau strabunele tipare ale societatii burgheze, mangaind pe ceilalti i poate mtingaindu-se c pe ei, cu eclesiastica formula: cA omenirea trebuie sa" mai tread', prin purgatoriul burghez ca sh" poat4 nAzul a ajunge candva in paradisul socialist.

www.dacoromanica.ro

108


Liberalismul care n'a avut asemenea iluzii a fost scutit si de asemenea tragice desiluzii.

Dar imi veti zice, cum se face ca, in unele tari liberalismul a suferit in anii din urma, netagaduite infrangeri. Da, e adevarat le-a suferit, dar infrangerile acestea le-au inregistrat partidele liberale, nu doctrina liberala. Neprieeperea slujitorilor nu schimba splendoarea credintei. Liberalismul fiind, precum v'am aratat, prin esenta lui o doctrina de progres, nu este o formula rigida, un ce intangibil. Dimpotriva e ceva viu care trebuie mereu sa se adapteze nevoilor sociale, sa urmareasca neincetatele prefaceri ale vietii moderne, sa priceapa nouile curente, sa le atragii, sa le indrumeze.

In uncle tari partidele, ce erau purtatoarele doctrinei liberale, au tiut sa faca aceasta opera, in allele nu, si ash, se explicit de ce sunt tali in care partidele liberale s'au vestejit si lancezesc si de ce sunt allele in care de au pastrat influenta ion nestirbita si continua sa fie si azi factori determinanti ai vietii sociale. Nu sunt aici ea sa. fac panegiricuri, dar sunt desigur indreptatit sil. constat cateva adevaruri istorice i atunci nu ma pot impiedeca sa spun ca in Romania

cei ce au crezut in doctrina liberala, au stiut sa pastreze nesting, flacara ei si sa infiiptueasca astfel progrese pe care patimile prezentului le pot contesta, dar pe care nepartinirea istoriei va trebui sa le recunoasca. Sit luilm cateva pilde. In domeniul proprietatii, liberalismul roman a plecat dela ideea clasica a proprietatii quiritare romane, sacra si inivolabila, i a ajuns la formula proprietatii functiune sociala din care a iesit exproprierea i nationalizarea subsolului.

Am fost adesea invinuiti citi facem socialism pentruca preconizam exprol)rierea. Ce confuzie in mintea acuzatorilor nostri! Cum putea sporirea numarului proprietarilor individuali siti fie socialism, cand socialismul proclaim), toe-

mai desfiintarea intregii proprietati individuale. Exproprierea e o formula de progres social cu totul credincioasa principiilor doctrinei liberale, fiindca nu depasesth cadrul ideei de proprietate individuala. E o repartitiune noua a proprietatii individuale ce exista la noi intr'un moment dat, nu este nimicirea ei. Iar nationalizarea subsolului nu trece nici ea de marginie doctrinei liberale, fiindca mentinerea ideei proprietatii individuale nu impune cu necesitate fi forma ideei de proprietate. Notiunea de proprietate poate sa fie mai largit, sau mai ingusta. Ea poate foarte bine sa, cuprinda i suprafata i ceeace este deasupra si ceeace este dedesubt, precum ea poate foarte bine sit desparta-stapanirea solului de aceea a subsolului. Dealtfel istoria ne arata, ca sfera notiunii de proprietate a variat neincetat. Ea s'a intins ieri peste tinuturi care maine ii vor fi interzise sau, dimpotriva, a introdus in domeniul proprietiitii individuale lucruri care pana iefi erau de domeniul comun. Partidul liberal roman, potrivit nevoilor sociale, a adoptat i una i cealalta din aceste forme de proprietate hal% a trada insa intru nimic prin aceasta ideea insasi de proprietate individualit care sta la temelia doetrinei sale. In materia raporturilor dintre capital si fnunca liberalismul roman a plecat dela conceptia despartirii intereselor capitalului si a munch pentru a ajunge sub forma participarii la beneficii, la nevoia inexorabila a conciiatiunii si armonizarii lor.

www.dacoromanica.ro

I. G. DUCA: DOCTRIA A LIBERALA

1( 9

Aici iaras partidul liberal roman nu s'a abatut dela principiile fundamentale ale doctrinei lui. El n'a cerut, ca socialitii, desfiintarea capitalului i nationalizarea mijloacelor de productie, El pastreaza intacta existenta capitalului ca factor de productie, i respinge cu hotarire introducerea comunismului, dar potrivit nazuintelor lui de progres, de armonie sociala, vrea incetarea antagonismului fratricid dintre cei doi factori ai productiei, capitalul i munca, inlocuirea acestei lupte de hiterese egoiste printr'o conlucrare ceruta, de drepthte. In materie de economie politica liberalismul roman a plecat si el dela formula manche,steriana, «laisSez faire, laissez passer», spre a ajunge la interventionismul care avail pe cel slab impotriva celui tare si care inclina capul trufas al celui tare in fata interesulni obstesc reprezentat de Stat. Si aici partidul liberal roman e credincios doctrinei lui. Libertatea absoluta era o necesitate In vremurile de organizare economica a Statelor. Cu cat insa organizarea s'a desavarsit, cu cat vieata moderna si raporturile internationale au devenit mai complexe, cu atat a trebuit sa se tarmureasca si fortele in joc, pentru ca, din ingradirea si a unora si a altora, sa se ajunga: la posibilitatea desvoltarii normale a tuturora. Interventionismul a isvorit astfel din complexitatea economich moderna, nu numai ca o conditie a progresului, ci ca un mijloc de irdaturare a ciocnirilor violente, deci a anarhiei. In sfarsit, in materie sociala liberalismul roman a ajmis dela individualismill atotputernic la tarmurirea treptat i crescanda a individului in fata nevoilor de clreptate si de echilibrare generala. Partidul liberal roman ar fi nesocotit prescriptiile cele mai elementare ale doctrinei lui, daca ar fi lasat pe cei slabi prada celor tafi. Individualismul nemaTinit i nestanjenit Ii avea ratiunea In epoca de creatiune a liberalismului. Atunci menirea lui era sa, descatuseze, sa desrobeasca persoana omeneasca din toate lanturile conceptiilor medievalice, sa dea fiecarii fiinte umane drepturile cerute de trebuintele desvoltarii si ale demnitatii lui. Mai tarziu, insa, cand aceste drepturi au fost asigurate oricui i cand stapan neturburat pe destinele lui, fiecare era ispitit nu numai s. uzeze, dar adesea sii i abuzeze de aceste drep-

turi, oare datoria unui partid liberal constient de doctrina lui era sa priveasca nepasator la aceastä deslantuire distrugatoare, sau sa restabileasca echilibrul social, stabilind limitele peste care drepturile omului nu se mai impaca cu nevoile obstesti? Si oriunde m'as intoarce, oricare ar fi domeniul de activitate omeneasca la care m'as gandi, intrucat bine inteles n'as trece peste hotarul conceptiei de proprietate individualä, nu vad, pe cale evolutiva, solutii care sa nu se impace cinstit, sincer i deplin cu cerintele doctrinei liberale. Prevad i ultima obiectie. Am auzit-o adesea: titulatura nu se mai potriveste cu doctrina. Daca la afata se rezuma critica, o prirnesc, i recunosc fra inconjur ca exista azi o antinomie intre formulele liberalismului clasic i intre cele ale liberalismului modern, desi a putea sã adaug ca intrucat liberalismul e doctrina progresului nu prea vad cum progres ar putea sa fie cu formele intangibile. Dar incaodata antinomia exista. Libertatea nu e o ratiune destul de larga, destul de cuprinzatoare ca sa imbratiseze tot ce reprezinta actuala doctrina liberala.

www.dacoromanica.ro

110

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITWE

Libertatea a fost un mare postulat al omeMrii. Isbanda ei a starnit lupte uriase i intronarea ei a reprezentat un mare progres in vieata popoarelor, de

pe urma ei s'au Miscut toate partidele progresiste i deci e foarte firesc ca ele sit fi acloptat titulatura de partide liberale. Ele poarta astfel pecetea izvorului dela care pureed. Dar Inc . odata nu ad sta chestia. Sunt inteadevar tIri in care fart a schimbh doctrina, patridele liberale si-au schimbat denumirea. In Romania titulatura s'a pastrat si se va pastra fiindca n'avem a rosi de numele de liberal. Acest nume e atat de strans legat de toata renasterea Romaniei Mici si atat de strans unit cu infaptuirea Romaniei Mari incat a devenit pentru multi un simbol: pentru trecut o mandrie, pentru viitor speranta. Precum coif al cu trei pene dela Crecy sau «Honni soit qui mal y pense# al lui Eduard III, Plantagenet, de pe stindardele britanice si precum perimatele «liberté, égalité, fraternité» de pe pajera franceza, n'au impiedecat Anglia si Pranta sa' intemeieze clout stralucite democratii moderne, tot astfel sub egida neschimbata a titulaturii lor si in cadrul proprietatii individuale, cei ce cred in doctrina liberalit, vor desavarsi prin ea opera de progres interneiat pe Ordine, pe democratic, pe nationalism i pe armonie sociala, pe care Romania intregita e indreptatitt s'o astepte dela generatille. de azi, dupa toate restrictiile istoriei i dupa toate jertfele rasboiului.

1.5 Februarie 1923

www.dacoromanica.ro

DOCTRINA CONSERVATOARE AL. MARGHILOMAN DEVOTATUL presedinte al Institutului Social mi-a cerut o conferinta pentru a completa ciclul expunerii teoriilor politice ain tara. Trebuia sa fac aceasta constatare, deoarece doresc sa, lipseasca, din mintea d-v. ca un sentiment de oportunism m'a adus la aceasta catedra. As fi voit sa' fac aceasta conferinta nu astazi, and doctrina conservatoare se bucura in toata lumea de o florescenta si de o vigoare extraordinare, ci s'o fi facut intr'alte zile, nu prea departate de noi, child, sub povara impirecatiunilor si anatemelor, vorba de conservatorism, pentru biata opinie publica, insemna invierea strigoilor. Sunt un om politic si nu sunt cleat un om politic; cu toate acestca, voiu cauta, sa fiu cat se poate de obiectiv. Dad, cumva as aluneca, si pe alaturi, rog auditoriul men sa-si aminteasca de adagiul pe care l'a cizelat asa de bine un dramaturg francez: «chassez le nature!, il revient au galop» sau, cum am zice in romaneasca buna: «de geaba iti alungi firea, ea se intoarce in fuga mare». Sub lumla acestui adevar veti gasipoate, la nevoie, circumstante usurLtoare pentru un cAlfaentiar ihiprovizat. Dealtminteri, doamnele mele si domnii mei, n'am de gand sa va, vorbesc nici de un partid conservator in Romania nici de partidele conservatoare de aim ea; am sa va vorbesc cu totul de altceva: de o idee, de o doctrina conservatoare. Titlul de Tat tid censervator» si in opozit, in forma clasica, «partid liberal sau radical», nu sunt decat ctichete, etEhete care cateodata nu coiespund tocmai cu fondul. S'a constatat, in adevar, ca sub imperiul nccesitatilor politico si

sub constrangerea mome-Aului, partidele conseivatoare au tiecut catecdata alaturi de ortodoxia conservatoai e, dupa cum prea adeseori s'a constatat ca in paitidele liberale vorba Inuit slavita de libertate nu corespunde totdeauna cu nottunea de litertate.

Dealtmibteri, ttulaturile se schimba de la o tai a la alta: conservatismul german se chiama «agrarian» si, lucru ciud.at, in Statele-Un.te este o scoalit socialista care se chiama ;.ocmai «agrariana»; in Belgia pardidul conservator se chiama «clerical, catolio; in Anglia paitidul conservator de sccole intiegi se chiama «tory» si e bine sa ststi ca titlul de dory» este o injurie pe me Illandczii au aiuncat-o in capul conservatorilor. Pe la gars tul sec( lului al XVII-lia, in si pardidul conservator era legitoiul luptelor dintre orangism si legitimitate Irlandezii catolici cafi avusetimist, niui votba, apa!atorul ordinei stabilite sera sa sufere mult de pe urma luptelor rcligoase duse cu paitidul conseivator legitimist si anglican, au aruncat in capul partidului conservator legisimist epitedul de «tory». N'are sens bun. Ei, paitidul conservator englez a avut intelepciunea sa transforme, dupa zisa poetului nostru, porecla in renume. vieata parlamentara, si intr'adins o spun Pe vremea aceea, domnii mei, constitutionala, batea in plin in Anglia, era intr'o stare de desvoltare uimitoare. Iar pe vremea aceea, aici la noi, in Moldova un Cantemir -Cala capul lui Miron Costin si ii rasluia, that familia; iar in Muntenia, un uga, turc putea sa mazileasca pe um Brancoveanu si sa-I tarasca la Constantinopole I

www.dacoromanica.ro

112,

DOC TRINELE PARTIDELOR TOUTICR

De ee vti fac aceasttif apropiere? Pentru ca s v dati seama cat de cruda este inch la noi vieata politicil, i cat e lipsita de traditiune. E ash, de tantirk vieka politica la noi, hick, pe la 1878 deci in i1ele noastre un om cult ca Grigorie Peucescu se credea obligat s scrie o foart-e bunti brosurh pentru a dovedi necesitatea fiintarii de partide politico si lcgitimitatea lor. Fac aceste amintiri, domnii mei, ca sa predispun pe toata lumea la ceva. indulgenta cand judecam faptele i zisele partidelor noastre politice. Dacti ei tree de multe ofi pe langh ortodoxia principiilor lor, vina nu este a lor, vina este a starii noastre generale: am dobandit cultura, n'am dobandit inca educatiune. Educatiunea este depozitul slant al mai multor generatiuni si noi n'am avut Inca, in vieata noastra de libertate, destul timp. Ce este, domnii mei, doctrina conservatcare? Doctrina conservatoare este aceea care tine drept un adevar istoric ca progresul real, durabil, nu se poate face prin salturi; ca el nu poate fi deck rezultatul unei legaturi armonioase a trecutului cu. prezentul. Institutiunile viabile ale uitei societati se desvoltd prin ele mnsOci, win traiul normal al societtitii. Desvoltarea lor este intelept s'o ajuti, s'o indrumezi ckre progres. Trebuie sii mh explic pe data cii prin progres inteleg intinderea tot mai mare si mai adanca a participatiunii poporului la harul Deci este ceva organic in desvoltarea institutiunilor sociale; ca ele sa fie viabile, ajunge sti le ajuti, i e o mare greseali sit vrei sa le arunci de-a gata, cu sila, in calapodul pe care trufia until om reformator sau unui partid reformator l'a alcatuit in tacerea cabinetului sau in sgomotul unui club. Nimeni, in aceasta privinta, n'a zis vorbe mai intelepte decat Beaconsfield. «0 societate nu se construeste cum se construeste o masina.; o societate nu se reformea0 cum se drege o masina». i asa este. Trebuie sit astepti progresul de la desvoltarea instis a constiintei colective : nu poti sa impui vointa unei singure ratiuni. Deaceea, domnii mei, doctrina conservatoare este o doctrina care, in mersul inainte ad unui Stat, ru pierde niciodata diu vedere doua lucruri: intai, invattimantul trecutului: traditiunea, 0 al doilea, starea reala a tarei: realitatea. Deci, doctrina conservatoare, care nu admite progresul prin salturi, este doctrina eminamente a realitatilor pe care o opui doctrinei visatoare a teoriilor i utopiilor.

Astfel prezentata idea conservatoare, ea se adapteazti oricarei forme de guvern: Franta, republica conservatoare ; Anglia, monarhie conservatoare. Dar proba cea mai evidenta, o dii republica atat de democrata si de inteleapta dyetiana: mai zilele trecute, printr'un referendum popular, ea a respins impozitul asupra capitalului ca purtand atingere dreptului de proprietate. Tot asemenea, doctrina conservatoare nu este in slujba unui partid exclusiv politic, caci doar nu era al unui partid politic congresul de la Eisenach unde, la 1872, s'au intrunit savanti, economisti, profesori, functionari ca sh prodame desertaciunea formulei metafizice a «fraternitatii,libertatii i egalita tii» i necesitatea pentru omenire de a pune iR locul ei politica positiva, reali a faptelor. Iatl, domnii mei, schitarea teoriei conservatoare. 0 doctrina nu e buna deck daca are consacratiunea faPtelor. Sa-i cautam aplicatiunea. Am zis cit doctrina conservatoare mu admite cii progresul real poate veni prin salturi. Avem o experimentare pe care am facut-o noi dupalovitura

www.dacoromanica.ro

AL. MARGHILOMAN: DOCTRINA CONSERVATOARE

113

de Stat de la 2 Maiu 1864, s'a dat Romaniei, dea gata, fkcandu-se «tabula rasa»

de toate institutiunile ei civile, penale si administrative, i s'a dat de-a gata Codurile Napoleon i legislatiunea administrativk francezil, fiirk sä se lira seama de diferenta gradului de culturk intro amandouti statele. Care a fost rezultatul?

20-25 de ani, domnii mei, in Romania n'au mai fost acte de stare civilk. S'a luat dela preoti, singurii earturari de pe vremuri i cari, sub disciplina pe .a,tunci de fier a chiriarcului, tineau registrele de botez cu foarte b-unk randuialk,

s'au luat actele de stare civilk pentru a fi date unui primar care nu stia carte. Rezultatul: luck' pe vremurile cand eram in magistraturg, tribunalele, de dimineard 'Anti seara, erau ocupate s fabrice statul civil al oamenilor. i vorba de «fabricatiune» nu este excesifti, fiindck la usa tribunalului, prin tolerantatuturor, fiintau fabrici de martori cafi, aceiasi, depuneau pentru actul civil si al unui

Willi de 70 de ani i al tankrului de 18 ani. S'au ingreuiat toate formele cksktoriei, s'a newt un act solemn cerand, cum stiti, publicatiuni, termene de opozitiuni, Ii celelalte ; rezultatul a lost ck la lark, tkranii nu s'au mai insurat si 25 de ani populatiunea ruralk a trait in stare de concubinaj pe care,cu bunk credintk, 11 credeau legal. Nu era un Oran care sk im-i zicti, celei pe care a asezat-o la vatra lui, «sotia mea». As putea s multiplic exemplele. Gancliti d-v. cI legile administrative care ni s'au impus atunci au dus administratiunea noastrk la inflorirea la care ar fi trebuit s ne as-Lep-Om dupk atata amar de timp? N'aveti deck s constatati in ce stare se gksesc i astazi aceste celule elementare ale Statulni, comunele, ca-sk intelegeti cit n'a fost intelept pasul care s'a fa.'cut atunci. Da, domnii mei, cu o doctrink conservatoare mai de apNape studiatk, afirm ck, progresul War fi putut dobandi mai real i mai de vreme decal prin impunerea fortatk care s'a fk.cut intr'un moment. Nu vti' amintesc starea lamentabilk a justitiei penale cu juriile pe care le-am avut. Asa de mare a fost scandalul judiciar c, rand pe rand, guvernele, liberale ca i conservatoare, nemaiputand lua indkrkt institutiunea juriului .intratk in Constitutie s'a apucat s corectionalizeze o multime de crime numai ca s le sustragA Va si zick, domnii mei, istoria ne dovedeste ck progresul nu se face prin salturi.

Am mai afirmat, domnii mei, cti doctrina conservatoare tine in primul rand seamk de invAtAmintele trecutului, de traclitiune. Un adevilr istoric: popoarele .

..

cu traditiune au indivictualitate. Exemplu: Spania. Evident ck Spania este o tath traditionalistk. Spania, In decurs de un secol, a putut sträbate toate Incerchile la care o societate omeneasck poate fi supusk: de sub câlcaiul lui '

Napoleon a trecut prin dour], restauratiuni monarhice, prin trei rksboaie civile, prin trei insurectiuni carliste i prin catastrofa cea mai mare: pierderea imperiului ei colonial. Dar, taxa,' traditionalistk, a stat in picioare, s'a recules, are o bunk structurk economick i astazi Spania este intro Virile de frunte din Occident.

Alt exemplu: Franta. Nu e lark mai traditionalista decat Franta. Ce face splendoarea jurisprudentei franceze? Traditiunea care din tata In fiu se urmä-

reste, ca din tata In fin sk ravnesti la cinstea de a puna, roba de magistrat cricat de putin retribuitk este astk'zi and toatk lumea se imbogkteste. Ce face structura aceasta admirabilk a burghezimii franceze? Traditiunea ca din bath in fiu s te tii de meseria sau de comertul inaintasului an. A fost tatkl 8

Doctrinele politice

www.dacoromanica.ro

114


tau bacan ? poti s devii un savant, nu ti-e- rusine sa-ti zici ca esti fiu de Mean. Si bacania continua. In toate pOstile, traditiune. i, vedeti, Franta, in timp de 100 de ani, a trecut i dansa prin framantarile cele mai extraordinare: rasboaie, cat vreti de crancene, care au patruns foarte aproape de maduva WI Si tot atatea convulsiuni interne. SA nu se uite ca, spre pilda la 1848, teoreticienii, reformatorii eran la putere ; ei bine, gratie fortei structurii sale, gratie cu deosebire legaturii de-

pamant a faranului francez, care tine la glia lui Inca si mai tare decat e raynitor de pamant taranul roman, gratie acestor elemente prezervative, Franta a putut rezista i teoriilor lui Proudhon i experientelor lui Barthélemy Enfantin iar mai tarziu Comunei; tot asemenea si atelierelor nationale ale lui Albert si teoriilor internationaliste de astazi. Gratie traditiunii Franta iese din toate incercarile tot mai solid constituita si mai otralucitoare. Acolo, comunismul, subiect de discutiune prin gazete, subiect de turburari in unele mari centre industriale, n'a atins insa, intim nimic paturile adanci ale natiunii. Cat pentru Anglia, doamne, aceea e tam traditiunii prin excelenta. Respectul traditiunii merge asa de departe ca Englezii au pastrat pana i unele accesoril desuete in costumul i infatisarea unor Matti magistrati. Noi, din continent, mai tineri, radem cateodatä de perucile acelea; Englezul, foarte intelept, le pastreaza pentruca tocmai excentricitatile de costum sunt in ochiivulgului intruparea traditiunii de care este el mandru. Anglia traclitionalista in toate, Ii rezuma traditionalismul ei astazi mai mult.decat oricand in politica ei externO. Ea poate iesi din bratele lui Palmerston ca sa intre in ale lui Salisbury, cu whigs sau cu torys, este aceeasi, politica orientala a Angliei; ea poate iesi din mainile lui Lloyd George ca sa incapa in ale lui Bonard Law, este aceeasi, politiga ei continentala. Anglia n'are decat o singura politica. Prin urmare, domnii mei, vedeti ce structura solida d natiunilor respectul traditiunilor. Deaceea v'am ales doua exemple din latinitate: Republica Franceza i regalitatea spaniola, i unul din alta lume decat latinitatea: Anglia. S'a ne uitam acum in partea opusa: la taHle fara traditiune. Rusia: 170.000.000 de oameni, calare pe doua continente. Tara far a traditiune I

De unde, dealtminteri, sa aiba traditiune? Traditiunea proprietatii? Cum o poate aveA un popor care n'a cunoscut proprietatea cleat sub forma colectiva a mirului. Traditiunea libertatii? Cum. s'o aiba un popor a carui massa rurala n'a fost liberata decat in zilele noastre de Tarul Alexandru al Il-lea si a carui massa cetateneasca n'a vazut libertatea decat sub aspectul permisiunii autoritatii administrative de a te misca? Traditiune religioasa ? Cum s'o aiba un popor la care popa devine supraveghetorul In numele pofitiei si al earth cap suprem sunt un imparat laic si un procuror laic al Sfantului Sinod ? Tara fara traditiune I N'a rezistat, domnii mei, la cel dintaiu soc serios pe care l'a avut inteo convulsiune generala. Poporul rus a acceptat ieri tirania absolutismului ; se spune astazi orbeste tiraniei sovietiste. Pe nici un popor nu s'a incercat experimentarea celor mai crude teorii comuniste cum s'a incercat asupra

poporului rus si de sase ani poporul rus le suporta cu aceeas resignatiune cu care cainele ranit, in coltul unde s'a tarit, nu cere decat sa-1 lai in pace, chit sa moara fara ajutor.

www.dacoromanica.ro

AL. MARGHILOMAN DOCTRINA CONSERVATOARE

115

V'am facut, domnii mei, o paralela din care trebuie sa se degajeze invataminte.

Suntem noi popor de traditiune? Nu in toate: trebuie sa, o recunoastem. Avem doua tradititmi insa foarte serioase: traditiunea re1igioas i traditiunea proprietatii. Celelalte ne lipsese. Atunci, trebuie sä Ern foarte prevazatori and In evolutiunea noastra, n'avem In seama noastra, cleat acesti factori cari ne creeaza o individualitate. Traclitiunea religioasa. Da, e foarte puternica in Romania. Noi suntan atat de fideli traditiunii ancestrale, ca, am pastrat pang si in religia cresting apucaturi ale paganismuhii : nol punem in mama mortului piesa de monecla pe care o puneau grecii i romanii pentru ea sufletele s plateasca bareagiului Caron trecerea Styxului. Traditiune religioasa: sa nu radem de dansa, domnii mei, aceasta face no-

bleta noastra. Noi am mai pastrat pomana. Ce este ea altceva decat ofrandele pe care Romanii le aduceau pe mormintele scumpilor lor morti? Paganism, dar tot religie ; da, am pastrat o uzanta, pagan& dar- tot religioasa este, desi nu cresting, i s'o pastram pentruca asa, se Malta, Th irul anilor legaturile noastre cu trecutul. Am devenit un popor crestin i, odata ce am trecut la ortodoxie, am stat fixati aci. Noi n'am cunoscut, din fericire, luptele religioase. Incercarile de Intoarcere la catolicism,- in secolul al XH-lea si al XIII-Iea, se petrec mai mult In randul curtenilor, domnite favorizand eatolicismul Orli lor de origing; dar noi, odata, alipi ortodoxiei, am stat neclintiti. Lupte sangeroase cum a fost Reforma, noi n'am cunoscut si atunci traditiunea religioasa, a ramas In toata vigoarea ei. Domnii nostri, and aveau prea multe pa'cate pe constiinta, clacleau cate-o biserica expiatorie ; marii nostri voevozi innaltau cate-o biserica votiva intru izbandirea proiectelor lor sau ate o manastire pentru consacrarea unei fapte mari.

Prin religie s'a pastrat in lumina cultura; prin secolul al XVI-lea cele dintai tiparituri au fost religioase ; la manastiri au fost tiparnitele. Prin artile bisericesti s'a pastrat la poporul moldovenesc din Basarabia, limba; prin popii ei Transilvania si-a pastrat cultura nationala si pang i structura economica. Atunci, inva-tamantul: nu va atingeti de religie. Trebuie s o servesti cu decenta, pentruca este legatura cea mai temeinica, cea mai istoricit cu trecutul. Dealtminteri, domnii mei, chiar daca, n'ar fi traditiunea care sa ne impung aceasta discipliM, simpla ratiune de Stat ar trebui s ne-o indice. Firea omeneasca, este tesuta de instincte ; instinctele acelea le scliviseste civilizatia; dar de cate ori civilizatia nu s'a dovedit neputincioasa fie in momento de cataclism, fie chiar in vie* normala, in fata saraciei si a tentatiunii saraciei 1 i atunci, cum nici un popor n'a ajuns in starea culturii platoniane, asa ca fiecare om sa-si fad,' moralalui, ca fiecare cm sa. se Inv* ce este bun si frumos, salasam, domnii mei, Inca foarte multg vreme s fiinteze In Romania morala cea mecanica pe care cele zece porunci ale bisericii le infiltreaza de mici, mecaniceste, In urechea copiilor: nu e bine sa, furi, sa nu ravnesti la bunul vecinului, nu e bine sa faci juramant fals i ash, mai departe. Acele miscari ale constiintei revin, din cand in cand, in crize morale, chiar i la cei mai inrautatiti. Asa fiind, domnii mei, doctrina conservatoare e religioasd In sensul pe care vi l'am argtat. Ea admite c trebuie s inconjuram pe reprezentantii cultului

de tot respectul si de toate posibilitfi1e materiale pentru ca chiriarhul, ea si preotul, s poata fi cu mama larga In distribuirea earitatii. tr`

www.dacoromanica.ro

11.6


Mai am nevoie s adaug c in doctrina conservatoare nu se admite nici caferisiri de mitropoliti, nici destitutiuni laice de episcopi odata ce au primit inve-

stitura? Acestea sunt mai mult cleat greseli politice: acestea sunt surpgri pe care le aducem noi insine unuia din fundamentatele cele mai temeinice ale statului roman. Cu latirea ideilor conservatoare, nadajduesc c greseli de felul acesta ne vor fi crutate in viitor. Am zis di a doua traditiune este traditiunea proprietatii.

S'ar 'Area paradoxal sii vorbim de traditiunea proprietatii intr'o tara in care taranimea numai de la 1864 a devenit deplin proprietara locurilor pe care se hfiinia. Sa nu se uite cii proprietatea mare a existat ; ea ea era intemeiata Inca din secolul al XVI-lea; dar cu deosebire sa nu se uite cii in clasa rurala exista, Inca de pe timpurile eroice ale voevozilor nostri rasboinici, traditiunea proprietatii sub forma de mosnenie i razesie. Proprietatea, domnii mei, ce este ? 0 constructiune a legii? A ferit Dumnezeu. Este intruparea cea mai eminenta a activitatii si initiativei omenesti. Societatea o consacri in interesul societatii, adica: al tuturor. Proprietatea este nascuta

odatg, cu omul intrat in stare sociali. Ea naste din vointa colectiva, din instinctul omenirei. Deaceea, domnii mei, traditiunea de proprietate trebuie sii rimaie intreaga. Se intampli ca, tot in interesul obstesc, proprietatea trebuie sii consimta la sacrificii reale. Dead expropriatiunea. Foarte intelept a fost constituantul nostru

and a inscris in Constitutie cii proprietatea este un drept sacru si inviolabil. Vorbe pompoase, se poate, intrebuintate insa de un partid liberal Intl' o Constitutie luata dintr'o tari conservatoare, vorbe pompoase care arata insa bine cat de fundamentali este idea de proprietate inteun Stat tartar. Tot Constitutia, care este presupusa e intruneste consimtamantul intregei Constitutia admite expropriatiunea. Este up sacrificiu consimtit de natiuni toti in interesul tuturor. Deaceea Constitutia noastri, foarte intelepteste, eniimari cazurile de expropriatiune. Pe langa cele prevazute de Constitutie, s'a adaus si expropriatiunea pentru utilitatea sociali care s'a realizat prin ref orma wail; dar ea n'a fost impusa nici smulsa, ci s'a Mout prin consimtamantul tuturor organelor iirii. Dupa 1907, un conservator, Ion Lahovary, e eel dintaiu care a

agitat idea expropriatiunii partiale pentru impacaciune generala; mai tarziu alt conservator, umilul d-v. conferentiar, propunea in Parlament mijlocul de a scadea din ce in ce mai mult disproportiunea dintre marea si mica proprietate ; astfel ca, atunci cand, sub presiunea primejdiei, pentru a da un imbold mai mult natiunii armate, cand la Iasi s'a infaptuit expropriatiunea, ea era, dupa forma doctrinei conservatoare, deja consimtita de toti. Daca acesta este adevarul, ar gresi un proiect de Constitutie care pentru viitor ar lash, cazurile de expropriatiune la discretiunea unui Parlament obisnuit.

Astazi, partid de ordine la putere: expropriatiunea s'ar restrange ; maine, partid de reformatori la canna: te pomenesti cu eine stie ce expropriatiuni votate de o majoritate oricare.. Cunoasteti cum fiecare guvern, cu mai multi sau mai putini dulceata, stie alcatueasca majoritatile. 0 majoritate ordinara poate atunci, oricand, si se joace cu proprietatea. Azi expropriezi o industrie in favoarea unei anumite clase a poporului; maine expropriezi o casi n favoarea unui club, centru de agitatiune reformatoare ; poimaine se decre-

www.dacoromanica.ro

AL. MARGHILOMAN: DOCTRINA CONSERVATOARE

'117

teaza de utilitate publica expropriatiunea unui pamant in favoarea Dumnezeu stie carei experiente de falanster, cum s'a incercat in Franta; i asa mai departe. Primejdie reala!

i n'as sti s zic indestul legiuitorului de aiurea i cu deosebire celui dela noi: circumspectiune in manuirea acestei arme, pentruca viitorul va fi solid sau subred dupa cum yeti organiza proprietatea tare sau nu. Deci, domnii mei, doctrina conservatoare este traditionalista, cum v'am spus-o ; i traditionalismul ei o aduce sa. fie o politica religioath i o politica de aparare a proprietalii. Dar doctrina conservatoare nu se opreste ad: doctrina conservatoare e sociala pentruca este o politica reala. and, prinstudiul real al situatiunii actuale, doctrina conservatoare s'a convins de inanitatea formulelor metafizice; dad s'a convins ca nu poate fi fraternitate, cand asa de man l. sunt deosebirile de clash; ca

nu poate fi egalitate reala and nu este egalitate de situatiune, egalitate economica; ca nu poate fi libertate reala cand omul n'are un minimum de traiu asigurat ; doctrina conservatoare a devenit sociala. i in toate virile initiativa miscarii de asistenta a multimii producatoare revine doctrinei conservatoare. Ea a pornit la inceputul secolului trecut, la 1830, cu Disraeli in Anglia. Disraeli este cel care intaiu a fost izbit de framantarile teribile pe care in lumea muncitoreasca le-a adus introductiunea masinismului; Disraeli este cel dintaiu care a luptat si care a promulgat legi de aSistenta si de higiena sociala, legi de regu-

lamentare a vietii industriale. Dupa dansul Bismarck in Germania este eel dintaiu care a familiarizat omenirea cu vorbele de «socialism de Stat* si care este creatorul legii de retragere i asistenta a batranilor. Iar in Romania, cea dintaiu

opera legislativa in aceasta directiune a fast Legea Minelor a lui Petre Carp. Pentru intaia data acolo se organizeaza asistenta, retragerea i pensionarea lucratorului, indrumare care a continuat pe'urma prin legea de asiguran muncitoresti. i suntem departe de a crede c s'a facut tot 0 c s'a dat muncitorimii toata organizarea necesara pentru un traiu bun 0 pentru apamea intereselor ei profesionale.

Deci, domnii mei, doamnele mele, ati vazut ca doctrina conservatoare este foarte lesne apropiat a. de trebuintele evolutiunii unui Stat ; doctrina conservatoare, prin faptul ca nu fagadueste utopic, ca' se fereste de a specula vorbele; prin faptul c fiind partizana a evolutiunii iar nu a revolutiunii, nu raspunde asteptarilor impacientilor, eari sunt multi in statele noui, nu este deseori apropiata de putere; mai mull este In afara, de putere. Atunci, un partid conservator, mai ales la noi in tara, este ea colegiul flaminilor din vechea Roma, care tinea nestinsa flacara sfanta pentru ea s'o gasesti vie si incalzitoarea in momentul inf aptuiril or.

Acesta este rolul nostru, domnii mei, si suntem mandri sa-1 indeplinim. Ideile conservatoare or avea ele darul sh se impuna odata poporului roman? Sper c da, prin noi sau prin altii. Dar inteinsele vedem garantia adevaratului progres i acesta este harul pe

care, 'din toata inima Inca, il doresc patriei rude. 18 Februarie 1923

www.dacoromanica.ro

SOCIALISMUL MARXIST EVOLUTIA SOCIALA *ERBAN VOINEA IN ciclul de conferinte organizat anul acesta de Institutul Social Roman vi s'au infati§at cele mai difeiite laturi ale gandirii politice: ati auzit cuvantul liberalismului 0 al conservatorismului, ati vazut care sunt ideile faranismului 0 cele ale nationalismului. Dar toate aceste conceptii politice, oricat de mati ar fi deosebirile intre ele, oricat de diferite le-ar fi telurile 0 mijloacele de realizare, nu reprezinta in -fond cleat aspecte deosebite

ale aceleea§ ideologii care, nici in cele mai departate nazuinte ale ei, nu trece dincolo de cadrul alcatuirii sociale existente. Socialismul §tiintific, pe care am cinstea sa vi-1 infati§ez astazi in trasaturi generale, este o doctrina care tinde spre prefacerea din temelii a societatii de Astazi 0 prin aceasta are un caracter revolutionar, pe cata vreme toate celelalte doctrine, oricum 0.-ar zice ele, liberale, democrate sau altfel, au, in raport cu socialismul, o trasatura conservatoare. AO, hind, am gre§1 daca am consideth socialismul ca un §implu

inel in lantul doctrinelor politice generale. Dimpotrivk socialismul trebuie privit ca un lant de sine statittor 0. numai astfel, considerat ca negatie a tuturor celorlalte doctrine, vom putea, sa-i patrundem fiinta. Ati auzit care sunt parerile celorlalte doctrine cu privire la cele mai diferite dintre problemele pe care le pune societatea moderna. Insa toate acestea nu sunt cleat rezultatul gandirii politice. Eu voiu incepe, spre deosebire de ceilalti conferentiari, prim a va infati§a metoda de cercetare proprie socialismului §tintific.

Prin aceasta am 0 ajuns la unul din punctele esentialmente deosebitoare ale socialismului. Nici liberalismul, nici taranismul 0 nici una din doctrinele burgheze, n'au o metoda proprie de cercetare, n'au o filozofie a istoriei proprie lor ; singur socialismul se calauze§te de o filozofie istorica proprie: conceptia materialista a istoriei. Dar dack luate in mod individual, celelalte doctrine n'au o fiozofie istorica, proprie, cercetandu-le la olaltk vom vedea ca ele se intemeieaza toate pe o inrudire mai apropiata sau mai departata cu o filozofie istorica comung, 0 anume conceptia idealista. Ce sunt aceste conceptii istorice, §titi cu totii: in straduinta lor de a explicà pricinile determinante ale evolutiei sociale, oamenii au recurs la cele mai diferite ipoteze. Unii au vazut intr'o fiinta de esent a. superioara elementul hotafitor, care se amesteca in treburile mari sau mici ale oamenilor 0 le hots& ra§te intr'un fel sau intealtul ; altii au Vazut dimpotriva elementul hotadtor in religie, in printi, in profeti, in preoti, in oameni de §tiinta; alta serie de cerce-

tatori ai istoriei au crezut ca elemental determinant trebuie cautat mai mult in domeniul elementelor materiale, al mediului inconjurator,. al factorior geogTafici, al rassei. In linii generale putem deosebi aceste variate conceptii in doua

mari grupuri: pe de o parte, acei cari fad in elemente imprumutate din viata spiritualä factorul determinant de desvoltare omeneasca 0 acei cariimprumuta

www.dacoromanica.ro

120


almOCirea desvolthhlor sociale din lumea materialh.: pe de o parte conceptia idealistk pe de alth parte conceptia materialista. De Child apare istoria scrisk aceste douO conceprii se aflh inteo lupth permanentk disputandu-si reciproc intaietatea. Materialistii rationalisti din yeacul al XVIII-lea par la un moment dat ch' izgonesc ideea ea factor determinant in desvoltarea omenease i asigurO intaietatea conceptiei materialiste; curand dupO' aceea asistrun la reinvierea filozofiei speculative in Germania, pentru ca i aceasta sh fie inlocuita prin conceptia materialisa fixatà de Marx si Engels. Care sunt pricinile acestor infrangeri i victorii? Dach" cercethm perioada in care se cristalizeazh conce.ptia materialisth a rationalistilor francezi, vom vedea, c e dominata in primul rand de lupta dush la aceh epoch de burghezia revolutionath impotriva clasei feudale dominante. Burghezia revendich puterea politick Pe ce îi sprijinh ea revendicarea aceasta? In primul rand pe constiinta c reprezinth claga cea mai insemnatO din societate. Stgpana a productiei, a economiei, ea cere s i se acorde i Were& politicA corespunzOtoare. Clasa feudal:a dominantk ajunsh" o piedicA a desvolthrii si a progresului, fireste, nu puteh imprumuth argumentele sale, in lupta ideologia pe care o dada., din domeniul economiei, care o condamnh. Ea e sing deci s explice situatia ei dominantO prin tralitie, prin religie, prin dreptul stfavechiu. Astfel burghezia este la randul ei nevoitO s primeasch' lupta ideologich pe terenul pe care i-1 of era, feudalismul i s opmfg, ideologiei fendale conceptiile ei noui, s opuie dogmei, stiinta, sO, opuie traditiei, legea naturalk. In felul acesta, Miruind temelia. pe care se sprijinià intreaga ideologie a feu-

dalismului, ea a o lovitura de moarte intregului edificiu feudal. Vedeti dead leghtura foarte stransk care existO intre situatia de clasa, atat a burgheziei cat si a feudalismului i intre ideologiile lor. De altfel este o trOsiltua caracteristich, a tuturor .claselor aflate in ascendentk ca ele sh-si imprumute argumentele din conceptia materialista. OdatO ajumsh clash stApanitoare, dupa." biruinta ei politick burghezia introneaz i conceptiie ei ideologice, insk schimbandu-i-se situatia de clash, bur-

ghezimea se afra in fata unor probleme noui. InteadevOr, in cursul revolutiei marl franceze, care o adusese la putere, se si manifestaserA tendinte can treceau dincolo de cadrul vietii burgheze, se iviserA categorri din plebe, cari tindeau s. realizeze mai mult decat ceeace dhduse revolutia burghezO. Astfel, burghezia, ajunsh" clash dominantk socoate c intreaga ei lupth trebuie indreptath, impotriva acestor categorii sociale noui pe cari ivirea marei industrii le intAreste neincetat. Dead incolo burghezia cauth tot mai mult alianta cu elementele pe care panO ad le combhtuse, cu feudalismul. Schimbandu-si ati-

tudinea politick burghezia Ii schimb

i atitudinea ideologia. Istoricii ei

incep sh" cerceteze trecutul, nu ca pana ad, spre a-I dethima si a-I opune traditiei, ci pentru a-I intelege. 0 serie intreagO de ideologi din acea epoch., desiluzionati de societatea pe care o adusese cu sine victoria capitalismului si care er departe de societatea armonia pe care o fAgOduiser h. enciclopedistii, se refugiau i ei tot mai mult in trecutul cat mai indephrtat, care si-i facA sh, uite ei grelele

imprejurgri ale societOtii existente i, pe cat se poate, amintirea recent&

a luptelor sangeroase din cursul revolutiei. Astfel, din studierea asezkmin-

www.dacoromanica.ro

SEEMAN VOINEAt SOCIALISMUL MARXIST $1. EVOLUTIA SOCIALA

121

telor omenesti trecute, se naste tot mai mult ideea, et' nu mai pot fi socotite _atat de absurde institutiile trecutului, c ele trebuiese considerate dimpotriviti ca elemente neaphrat necesare si rationale in perioada in care s'au ivit. Marea revolatie francezt lucrase, prea adanc pentru ca cineva sh se poath gandi sit reintroneze formele trecutului. Era firesc sh se nasch deci ideea evolutiei sociale.

Forme le sociale apar rationale pentru vremea lor, devin inst, la un moment al desvoltarii, incompatibile cu alcttuirea socialt, care a progresat. Astfel, din schimb area situatiei de clash a burgheziei, ve dem cum se schimbh si ideologia

ei in general si cum, prin noua situatie in care se allt ca clash dominanth, ea e determinatt sit introduct ideea de evolutie in istorie. Dar aceasta este numai o parte a atitudinii ei cele noui. Nu trebuie sit uithm ch in noua ei situatie de clash dominanth, burghezia merge mai departe: ea introduce in istorie elementul evolutivdar se leaptdh totdeodath de carac-

terul materialist al conceptiei ei de pant aici. Inteadevtr, asistarn la o reinviere a fiozofiei idealiste, in special in Germania, unde inraurirea revolufei fusese mult mai redust decat in Franta sau cleat in Anglia, care trecusera printr'o radicalt, revolutie burgheza. Hegel, titanul acestei gandiri in Germania, chutand sit explice cauzele, care determinh evolutia, ajunge la concluzia cit factorul hottxitor este ideea; ea este weea care progreseazt, se schimbt i, ca un simplu reflex al acestei desftsurari, se schimbh i lumea inconjurttoare i formele diferite ale societttii. Inst cercettrile. din acea epoch', nu se marginesc la rezultatele de care ani vorbit pant aci si care au dus la studiul trecutului. Stiinta progreseazt in general

in acest veac. Din. ce in ce mai stranse sunt relaile trilor capitaliste cu coloniile, studiul popoarelor primitive face progrese mari, se adanceste cerco-

tarea Indiior rhstritene, a picilor rosii din America si se naste tot mai mult din aceasta o cunoastere mai profunda g relafdlor in care Wiese populatiile asa numite naturale. In acea opoct ia nastere etnologia, fiologia cornparatt si mai ales preistoria. Osemintele vechi gtsite, armele vechilor popoare, a ctror amintire se si stersese, ornamentele preistorice, nu mai sunt considerate caT simple curiozittti, ci tot mai nuilt, ca documente ale epocei ctrora apart-in. Dupt cum un paleontolog poate sit recltdeasch structura unei intregi specii disphrute, dupt cateva vertebre i un maxilar, tot ash preistoria ajunge

sit reconstitue formele societttii disphrute, dupa simpla osaturt pe care o reprezinta aceste cateva unelte regtsite. Se intelege dela sine ch preistoria trebuia sit indrumeze, in mod firesc, din nou spre conceptiile materialiste. Intreaga ideologie a popoarelor disphrute, datinele lor, religia lor, toate formele lor de ganclire erau reconstituite numai i numai pe baza odor cateva ramtsite de care lit vorbeam, invederandu-se astfel rolul hottritor al elementelor productiei materiale. Si mai era un element care duce& la reintronarea conceptiei materialiste si anume revolutia cea mare, care nu se stersese din amintirea nimtnui si In cursul chreia lupta de clash aptruse cu atata clatitate, incat nu se putea ca istoricul acelei epoci sit nu cerceteze influenta mare pe care o avusese asuprd istoriei. Ati auzit citandu-vi-se cuvantul lui Guizot, care infttiseazt lupta de clasit ca un fenomen existent si care nu poate fi thgtduit. In acea epoct, a Restauratiei, mai tqi istoricii liberali conced existenta luptei de clash si o

www.dacoromanica.ro

122


socotesc ca un element hotaritor. Dead nu era decat un pas de facut pana la cercetarea hotafitoarelor influente pe care au putut sa, le aiba asemenea lupte In trecut. Se intelege c aceasta era un element, care vend, s sprijine conceptia materialista. Antagonismul dintre clase, toate marile framantari Intre deosebitele categorii umane, erau in ultima esentä fenomene a caror nagere se datora unor elemente materiale, caci clasele sunt rezultatul structurii economice, antagonismele, lupca de clasa, de asemeni. Astfel, din ingramadirea tuturor acestor elemente, era menita s renasca conceptia. materialista. Vedeti, eu nu VA infatisez marxismul ca opera unui urias ganclitor, care prin simpla putere a logicei sale, ar fi creat marximul, ci vi-1 infatisez, dimpotriva, cum nage in legatura stransa cu intreaga societate din acea epoca, intim legat cu toate cuceririle giinffice ale epocii. N'as putea s vb.' spun, de pilda, c daca

Marx g Engels s'ar fi nascut cu dotti veacuri inainte, ar fi putut tot asa de usor s ajunga la conceptia marxist i sä scuteasca lumea de dona secole de desvoltare arbitrara. Asadar, numai in legatura stransa cu epoca in care SG nage marxismul, trebuie s caufam a-1 intelege. Acum, dupa ce am vazut modal cum se haste marxismul, sa cerceam ideile sale fundamentale. In acest scop s ne adresam insus intemeietorului:conceptiei materialiste si s luam definitia pe care o d chiar el in prefata la -Xritica econonziei politico>. lath' cum definege Karl Marx acolo conceptia so: In productia sociala a vietii lor, oamenii intra in anumite relatti necesare, independente de vointa lor, in relatii de productie, care corespund ?mei anumite trepte de desvoltare a fortelor lor° materiale de productie. Totalitatea acestor relatii de produrtie alcatuqte structura economica a societatii, baza "Tara, deasupra careia se ridica o suprotstructura juridica qi politica qt eareia ii corespund anumite forme sociale. Modul de producere al vietii materiale comlifioneaza proce3ul de viata social, politic i pe eel spiritual in general. Nu con§tiinta oamenilor este aceea, care conditioneaza existenta lor, ci dimpotriva existeilta lor sociala conditioneaai conftiinta bor. Pe o anumita treapta a desvoltdrei lor fortele materiale de productie ajung in contrazicere ci relatiile de producere .existente, sau, ceeace nu e deceit o expresie juridica pentru acearta, cu relatiile de

proprietale, in cadrul tarora de se mifeaserci pima ad. Din forme de desvoltare ale fortelor de productie, relaiile aeestea se prefac in awe ale acestora. Atunci se ivege o epoca de revolutie social& Odata cu schimbarea temeliei economice se preface, mai incet sau mai accderat, intreaga formidabila suprastrueturd».

Din aceasta definitie a lui Marx, de sigur ca acei, cari nu sunt familiarizati cu terminologia marxista, nu vor fi inteles conceptia lui in toate amanuntele ei. Deaceea e bine sa recurgem la cateva pilde, confruntand conceptia materialista cu istoria. Daca cercetam pe om din clipa in care se desparte de restul lumii animale, vom vedea ca elemental hotaritor in acest progres pe care-1 realizeaza, este unealta, productia, pe care g Marx o arata ca izvor al tuturor desvoltarilor. De sigur c g in lumea animala gäsim anumite moduri de productie rudimentaril. titi cu totii ci si in lumea insectelor, a mamiferelor, exista inceputuri -de pro ductie, exista o industrie foarte desvoltata a constructiei ; la maimute gamin chiar intrebuintarea de unelte: maimuta intrebuinteaza, crengi ca sh se apere, pietre ca s sparga nuci spre a le scoate miezul ; dar numai in regnul

www.dacoromanica.ro

.

5ERBAN VOINEA SOCIALISMUL MARXIST SI EVOLUTIA SOCIALA

123

omenesc intalnim produetia de unelte. Aceasta este caracteristica cea mai mare si numai astfel, stapan pe productia de unelte, a putut omul s ajunga .adevaratul rege al creatiei. De sigur, gandirea abstract i graiul articulat sunt i ele semne tot atat de esentiale de deosebire intre om si animal. Daca am sta sa cercetam chestiunea mai de aproape, am vedea c ele nu s'au putut

naste. cleat in legatura stransa cu desvoltarea tehnica in societate. Numai inteo societate in care se produce& prin cooperatie au avut nevoie oamenii de un limbagiu articulat prin care sa se inteleaga i numai in formatii sociale cu forme mai complicate i mai variate a putut naste gandirea abstracta. Intelegeti marea influenta pe care trebuia, s o aiba pentru om productia -de unelte. Inteadevar, pang aici, oricare progres se petreceh in lumea animala trebui& sa fie foarte lent ; fiecare schimbare trebuià sa se produch in primul rand in organismul animalului. Pentru fiecare schimbare de mediu animalul trebuià sh-si adapteze organele sale firesti si se intelege c desvoltarea aceasta

rera, un proces extrem de lent. Odata stapan pe productia uneltelor, omul a putut sa se adapteze mult mai usor oricaror schimban. Dead incolo nu mai avit nevoie sli astepte adaptarea organelor sale firesti, ci numai perfeetionarea unelteloit sale. Asadar, in legatura cu unealta incepe desvoltare omeneasca propriu zisa. Stapan pe Uneltele sale, omul primitiv a putut sti se coboare din crengile padurii tropicale, care pana atunci Ii slujisera de adapost si a putut Indrazni sa-si inceapa viata sa pe pamant, s infrunte animalele salb=ttice, sa paräseasca padurea i s inainteze tot mai mult spre sesul deschis unde intalnià animalele cele mai potrivite pentru vanatoare. Astfel, perfectionanduli incontinuu uneltele, capatand tot mai multa indemanare in a-si pregati hrana imbracamintea i a-si construi locuintele, a putut omul s cucereasca intregul glob. Dar ca s ne infatisam si in epocile ulterioarae desvoltare legatura stransa intre economie, intre modal de producere i celelalte manifestai-i sociale, luam ca pilda un trib de vanatori. Vanatorul nomad, nu va fi fost insotit de femeie, copii i batrani in peregrinariile sale dupa vanat ; in jurul cavernei sau al colibii, ramane& femeia care gospodaria. Ea nu ingriji& numai de hrana

ci si de productia imbracarnintei si a lucrurilor de casi in general. Astfel se ajunse in mod firesc la nasterea industriei casnice. In jurul casei femeia tesek _fabric& vase de lut i prin aceasta femeia din perioada corespunzatoare aye&

un rol foarte insemnat. In afara de aceasta, in jurul casei femeia cresta puii fiarelor ucise de barbatul vanator i astfel luã nastere pastoritul. hicet, incet, In jurul aceleias gospodarii, in care rolui hotaritor 11 joaca femeia, se naste si agricultura. Prin acest rol insemnat pe care-I joaca femeia in societatea primitiva, trebuie s ne explicam i situatia extrem de favorabila pe care o are ea in societatile acelea, iar nu prin vreo insusire sau trasatura de caracter mai nobila a salbaticului, care ar lipsi omului modern. Astfel asistam la prima diferentiere sociala: pe de o parte barbatul vanator, pe de alta parte restul tribului, diferentierea intre sexe i. varste. Celelalte diferentieri sociale, care urmeaza, sunt si ele un rezultat al desvoltarii economice. Pe data c6 procesul de producere, desvoltandu-se, ia forme houi, el da nastere la noui diferentieri sociale, la noui clase sociale. Legatura

www.dacoromanica.ro

124


stransa intre toate aceste formatii sociale, intre grupdri si clue de o parte si economia de alta, nu dispare nici in restul evolutiei omenesti. Alta va fi societatea, care se bizuie pe plugul rudimentar, pus in functie de robi, alta societatea care se bizuie pe masinism, pe o tehnica desvoltata Aceasta baza determina relatiile dintre oameni i categoriile sociale din epocile corespunzatoare: proprietarul latifundiar si robul, mai tarziu serbul i marele feudal, iar azi salariatii si capitalistul. Toate aceste categorii sociale, clase, grupari, sunt urmarea fireasca a modului de productie din epocile corespunzatoare. Dar nu numai clasele, gruparile sociale in general, ci i apetrile politice ale oamenilor sunt strans legate cu modul lor de productie. Astfel, dach luam triburile nomade ale vanatorilor de odinioara, pentru a cerceta, care erau asezamintele lor politice, vom vedea cb", in starea aceea primi-

tiva, puterea toata era concentrata in adunarea populara, care era suverana si detinea toate puterile: cea legiuitoare, cea executiva si cea judecatoreasca. Barbatul vanator era totdeodat a. si räsboinic. Rasboiul in acea perioada era o industrie foarte lucrativa, caci barbarul nomad intrebuinta una i aceea§ unealta,

sageata si palosul, pentru procesul de productie: vanatoarea, i pentru fa'sboiul in care prada, populatiile triburilor mai inaintate, care se fixaserii locului si se indeletniceau cu plugaritul. Pe cand barbatul nomad, se all& in peregriRani neincetate dupa vanat, femeia sta acas i Ingrijia, de cele necesare traiului. Barbatul avea, astfel deplina libertate si participe in mod cat mai

larg la viata publica, asistand la toate adunarile populare de care va vorbeam. La inceput participase sifemeia, in mod egal,la toate adunarile populare. Insa din clipa in care industria casnica incepe sa retina tot mai mult pe femeie In jurul casei, asistam la disparitia femeii in adunarea poporului. Cu

cat progreseaza agricultura, cu cat cere sfortari mai marl, cafi retin tot mai mult si pe barbat pe ogorul ce-1 cultiva, asistam si la excluderea barbatului din viata publica, la disparitia demOratiei. Fixat locului, plugarul nu mai poate s participe atat de usor la adunarile poporului. Prezenta lui la locul de productie este absolut indispensabila. Lipsa lui, in vederea unui rasboiu mai indelungat, chiar i victorios, poate ame-

ninta intreaga lui gospodane, daca II sileste s lipseasca de acasa in epoca insamantarii sau a secerisului. Astfel dinteo cinste, dintr'un drept, purtarea armelor devine o povara. Totus, pentruca tarinile lui pot fi pradate de nomazi, agricultorul e slit sa tocmeasca anumite categorii de oameni, care sarl dpere impotriva navalitorilor. Astfel asistam Ia nasterea castelor rasboinice, a nobili-

mei de spada. Dupa cum functia FAsboiului devine tot mai grea pentru plugar, tot asemenea i participarea lui la adunarea poporului. Formele de convietuire dintre oameni devin tot mai .complicate si tot mai mare pricepere se cere celor chemati s hotarasca treburile publice. Participarea la viata politica cere tot mai multa pregatire specia1 i un sacrificiu de timp pe care

plugarul nu-1 poate face. Astfel, dupa cum a cedat o parte din atributiile sale in favoarea nobilior de spada, pentru ca

apere impotriva vrajmasilor,

tot asemenea Ii vedem cedand si din atributiile sale politice, in special in favoarea castei preatesti, care tot mai mult detine puterea si indeplineste funciile pe care pana aci le indeplinise adunarea opulara. Vedem deci cum trecerea dela un mod de producere la altul, dela Vanatoare la plugarit, este

www.dacoromanica.ro

ERBAN VOINEA: SOCIALISMUL MARXIST SI EVOLUTIA SOCIALA

125

aceea, care determin i schimbarile_ in asezamintele politice ale populatiei. Dela adunarea populara primitiva pana la societatea cu caste si clase deosebite, exista un drum lung, conditionat neincetat de schimbarile produse in cadrul economiei.

unitatea economica In aceasta perioada, in care dispare tribul, ginta, dc pana acum, intemeiatil pe baza inrudirii de sange, se pulverizeazil tot mai mult procesul productiei i satul ajunge elemental care reprezinta baza productiei. Fiecare sat este de sine statätor, Ii satisface mai toate necesita-tile, produce mai toate obiectele de care are nevoie si nu cunoaste decat in foarte mica masura schimbul cu alte sate. In aceasta perioada se nasc marii cuceritori. Statul pierde legatura organica pe care o avusese pang, atunci. Tribul, cu inrudirile sale de sange, putuse sa fie izgonit sau distrus, dar flu Mramitat. -Nouile state, care se ivesc ,acum, nu mai sunt deck simple conglomerate de asemenea sate. N'are importantg, de acum inainte, dacA satul dintr'un Sta, trece intealt Stat. Satul nu suferA economiceste cleat Larte putin win asemenea schimbari. Deaceea vedem mari cuceritori, ceri creaza,' state imense, ingramadiri deasemenea sate autarce, imperii care dispar tot atat de repede

pe cat au fost create.

a

0 alta urrnare a acestei schimbari, dela trib la sat este si forma corespunzatoare politica a despotiei, care .se naste in aceasta epoca. In oarecare masura ea se intalneste in Europa in veacul de mijloc, in epoca feudalismului; iar in forma sa cea mai caracteristica exist i astan in Asia. Despotia aceasta este bazata pe pulverizarea tuturor fortelor sociale. Individul nu mai reprozintä nimic. Infasurat in domeniul stramt al satului, el nu mai stie ce se petrece in afara, nu mai exista. in Stat alta legatura organica decat organizatia clasei dominante. Astfel, clasa dominanta fiind singura organizatie, nu i se poate opune nimic. Arbitrarul, despotismul nu mai cunosc margini. Vedeti cum toate aceste desfasurari sunt strans legate cu desvoltarea pe care o ia economia. Fiecare prefacere in sanul procesului de productie are ca urmare o prefacere nu numai in relatiile dintre oameni, dintre diferitele clase i categorii sociale, ci, in legatura stransa cu aceasa economie, se schimbil 5i formele asezamintelor politice omenesti. Legatura intre economic i partea materiala a vietii omenesti este aceea pe care o putem intelege in deobste cel mai usor. Mai grea este intelegerea determinarii dintre factorii spirituali, intre felul de gandire de o parte si irtre elementele materiale ale societatii de alta. Pentru a intelege aceasta legatura, s luam pilda unei mari desfasurari de idei a Renasterii, i sla cercetam, care au fost elementele materiale, care i-au dat nastere. Daca ne intrebam, care a fost baza societatii feudale, vom ajunge la concluzia de care vorbeam adineauri, c productia taraneasca era baza economiei in veacul de mijloc: un sat, sau mai multe marca alcatuia celula economica,

a acelei epoci. In cadrul matei unitati economiee se produceau toate

cele

necesare traiulai. Schimbul era extrem de putia desvoltat. Marca incepuse cu proprietatea comuna asupra celor mai multe dintre mijloacele de productie. Incetul cu incetul proprietatea comunista a pamantului arat pierise. Se mai . pastrau inca vestigii de proprietate comunistA in legaturil cuOdurea, ptisunile

www.dacoromanica.ro


126

apele. Societatea feudalh e alehtuith din Statul conglomerat de care vorbeam, mai sus. Mai multe sate alchtuiesc regiunea asupra chreia comand h. ducele sau principele, a chrui putere se reazimh in primul rand pe posedarea mijloacelor

de productie hothritoare in acea epoch i anume a propriethtii rurale. Cu cat era cineva proprietar mai mare, cu atat mai mare ii era si trecerea in acea epoch, iar monarhii nu sunt, de obiceiu, cleat cei mai mari proprietari rurali. Nu exist& pe vremea aceea o:monarhie in sens modern, sthpanh pe mijloacelede Stat, ca pe vremea lui Ludovic al XIV-a, in care seful Statului sh-si tragh puterea din inshs sthpanirea Statului. De obiceiu monarhul era slab in raport cu ceilãIi mari proprietari la olalth, incat o coalitie a lor putea mai totdeauna, sa-1

infrangh.

In pulverizarea aceasta a societatii In mici alehtuiri, care se rhsboiau tare-

singurul element reprezentand o organizatie mai vasth, era biserica. romanh. Ea Ii tragea in primul rand puterea din faptul eh era cea mai mare proprietarh. Proprietatea ei era universalh, chci in intreaga crestinhtate avea mosii intinse. Dar ea ii mai trágea puterea si din &It element. InteadevAr ea era phstratoarea traditiior romane. Biserica romanh nu era numai cel mai mare proprietar, ci totdeodath i reprezentantul unui mod de productie superior; ea era cea care invhtase pe barbarul german nhvhlitor plughritul, ea era sprijinitoarea negotului, a mestesugurilor, a oraselor. Biserica, "Phu marea putere pe care i-o da proprietatea ei i prin faptul e reprezenta un eleele,

ment de progres in acea societate, devine factorul hothritor, chruia nu i se poate opune nimic in veacul de mijloc. Ea ajunge sa domine nu numai viata materialh a acelei societati, ci tot mai mult i viata spiritual'a: in mgrastirile ei se ph-

streazh stiinta crtii, biserica este aceea care a dat statului in acea, epoch toti arhitectii, pictorii, medicii, chrturarii in genere. Ea influenteazh toate manifesthrile omenesti din acea epoch: influenteaz a. individul si familia prin rolul ce-1 joach la nastere, la chshtorii, la moarte; influenteazh Statul in deobste, prin faptul ca-i imprumuth elementele de care are nevoie pentru conducerea sa; ea nu-i dli numai stiutori de carte in general, ci i functionari, ambasadori intr'un cuvant pe toti acei cari reprezinth functiile mari in Stat. In leghturh stransh cu rolul economic pe care-I joach in aceh perioadh, intelegem i marea inraurire pe care trebuia sIt o aibh biserica medievalh. Mai mult: din clipa in care intreaga crestinhtate este amenintath prin nhvhlirea popoarelor barbare, singurul care puteà sIt se opunh nhvhlirilor i sIt apere

crestinhtatea, era scaunul papal al Romei, singura vasth organizatie internationalh din acea epoch. Inteadevar, in lupta de aphrarea crestinhthtii impotriva navalirilor barbare, papalitatea atinge culmea puterii sale; ea este organizatoarea i conduchtoarea luptelor impotriva nhvhlirilor din afarh; ea reuseste sIt castige pe cei mai multi dintre barbari prin mijloacele cu care, duph, pribusirea imperiului roman,. infransese i pe nhvalitorii germani: siind pe barbari sIt treacIt dela viata lor nomad& la plughrie i crestinandu-i, biserica romanh reuseste supuie.

.

Tot mai amenintatoare devin insh la un moment dat populatiile ramase nomade. In nord Normanzii, cari, in pornirile lor de pirati pagani amenintau intreaga civilizaie pe care o putuse 'Astra crestinhtatea, iar la miazazi Saracinii,. cari nhvitlesc din spre titrmul african. Papalitatea supune pe Normanzi, ii trans-

www.dacoromanica.ro

$ERBAN VOINEA: SOCIALISMUL MARXIST $1 EVOLUTIA SOCIALA

127

forma in vasali crestini ai.ei i, dupa ce Ii domin g. complet, Ii arunca impotriva

amenintatorului Rasarit pagan. Contraofensiva aceasta nu este alta decal seria de lupte cunoscute in deobste sub numele de cruciade. Dupa cum este si firesc, in aceasta desvoltare rasboinica, papalitatea devine un factor impotriva caruia nimeni nu mai poate sa se ridice. Orice incercare de lupta impotriva papalitatii in acele imprejurari este menita dinainte sii se prabuseasca fár succes. i atata timp cat nu se nasc elemente economice noui, cari subrnineaza aceasta putere economic i ideologica a papalitatii asistam la suprematia ei incontestata. In curand Ina veacul de mijloc asista la o prefacere economica foarte insemnata. In jurul oraselor se piistraser i papa aci multe traditii vechi romane ; negotul intre orasele nordului si Italia nu dispanise niciodata cu totul. Prin anumite imprejurari istorice favorabile, unele din aceste orase reusesc sa intre din nou in legaturi foarte stranse cu Orientul, care in acea perioada era producatorul madurior luxoase mult cautate de catre barbarii feudali din Europa. Astfel renaste comertul mondial si ia nastere un factor economic nou menit sã revolutioneze feudalismul. Europa feudala resimte tot mai mult nevoia produselor Orientului iar orasele, care fac legatura intre Orient si Europa,

cari detin monopolul negotului tot mai intens cu rasafitul, in special crt Constantinopolul i Egipetul, devin purtatoarele unui nou mod de productie.

Negotul mondial aduce cu sine gospodaria baneasca. Feudaliil nu putea, in jurul castelului sau, sit producit articole de lux. El e nevoit sa le cumpere dela negustori. Astfel asistam nu numai la introducerea raporturilor de gospodarie baneasca Iii orase, ci si la prefacerea tot mai mare a agriculturii dintr'o gospodarie naturala, producatoare de bunuri de intrebuintare, inteo agricultufa producatoare de marfuri. Feudalul are tot mai multa nevoie, ea sit beneficieze de noua putere, care naste odata 0u capitalul comercial sa fie sfapan pe izvoare de venituri banesti i deaceea revolutioneaza agricultura. Exploatarea taranului devine din ce in ce mai mare si ca urmare a nouei stari de lucruri asistam la un dureros proces de proletarizare, de alungare a taranului de pe ogorul sau, pentru ca sit poata lua nastere pastoritul in mare, care sa pro dud; lana necesara industridor textile. Influenta nouilor factori economici, care se nasc o data, cu capitalul comercial se resimte nu numai in legatura directa i strfinsa cu productia i schimbul, ci i on diferitele mani-

festari de Stat. Negustorul capitalist, atunci cand se duce sa, faca negot in taxi departate, are interes sit tie ca la spatele sau sta o putere cat mai mare.

Micii principi feudali nu-i pot Ncla o autoritate suficienta pentru ca sit o poata face cu folos negot in Orienttd departat. Deaceea vedem cum capitalul cornercial i nouile categorii sociale nascute printeinsul, sprijina tot mai mult centralizarea Statului i introducerea monarhiei absolute, ajutand la crearea Statului national de care aveau nevoie i pentru asigurarea unei piete interne. Toate aceste schimbari se petrec in intima impreunare cu desvoltarea econo-

mica, care are loc in legatura cu orasele i renasterea comertului mondial. Na se putea, ca nouile categorii sociale, can se ivisera, sa nu fie siite sit intro in lupta cu vechea societate feudala si in primul rand cu biserica, repre-

www.dacoromanica.ro

128


zentanta cea mai caracterisidca a acelei epoci. Inteadevar, in acea vreme asistarn la renasterea spiritului laic: preocupar.ile se indreapta tot mai mult spre necesitatile pur omenesti; partea teologica a preocupkrilof se sterge si se inteteste lupta dintre biseric i universitktile hice. Lupta impotriva bisericii era cu atat mai usoara, cu cat dead incolo orasul, Turtatorul capitalului cornercial, devine totdeodatil sipurtatorul progresului social; iar biSerica, care Ora aci fusese un element de propäsire, devine tot mai mult o piedica a acesteia. Ea nu reprezinta, numai feudalismul, i deci un mod. de productie trecut, ci inceteaza de-a mai juca i rolul de aparatoare a crestinatatii impotriva rasaritului pagan. Rolul acesta Ii joaca tot mai mult un alt factor: Habsburgii. Dealtfel, crestinatatea nu mai este amenintata, in inima ei, in Europa centrala. Papalitatea, in consecinta, nu mai este apäratoarea impotriva navalirilor turcesti, care ameninta in primul rand tarile dunarene, Ungaria, Po Ionia i sudul

german. Decaderea papalitatii in acea vreme merge atat de departe, incat pana si fondurile pe care biserica apuseana le strangea pentru a sprijini apararea popoarelor din orientul Europei impotriva Osman1ii1or,1e intrebuinteaza pentru luxul papalitatii dela curtea din Roma. Astfel lupta nouilor elemente capitaliste este usurata mult. Forme noui de gandire iau nastere, mai ales- in jurul republicilor comerciale din acea epoca. Acestea desgroapa, prin legatura stransa pe care o an cu Orientul, tot mai mite din vestigiile lumii i gandirii elenice, in special ramasitele unei alte republici comerciale de pe vremuri, ale

Atenei. Legatura directa cu trecutul Romei nu disParuse niciodatti complet in Italia. Prin aceste descoperiri noui, antichitatea ajunge tot mai cunoscuta, iar formele ei de gandire corespund in mare masura nouilor necesitati ideologiee ale claselor carora le due nastere negotul capitalist mondial.

Daca inteadevar ideea ar fi aceea care hotkraste formele de manifestare omeneasca, daca inteadevar ideea ar fi aceea, care hotaraste formele sociale in care convietuesc oamenii, ar fi trebuit ca odata cu renasterea ideilor antichitatii, St asistam si la renasterea acelei epoci, la renasterea sclavagiului si a intregei societati antice. Ce vedem insa? Daca ganditorii acelei epoci imprumuta forme de gandire ale antichitatii, asistam si la o selectie pe care o fac in ideile trecutului: ei nu primesc din ideile lumii romane i elenice decat partile care corespund necesitatilor lor materiale, lepadandu-se de partea pe care n'o pot intrebuinta. Deaceea una din trasaturile caracteristice ale umanismului este tocmai inconsecventa. Ideea nationalei pe care o sprijinti umanismul pentru motivele aratate este cu totul straina de preocuparile lumii antice. Cu toate acestea umanistii o sprijinti mai departe, caci ea corespunde unei necesitati a epocii lor. Tot asemenea asi-* stain la alta inonsecventa polifica: acesti mari admiratori ai vechilor republicani, ai lui Cicerone si Demostene, sunt totdeodata sprijinitorii cei mai vajnici ai absolutismului, care in aceasta epoca corespundea unei necesitati a capitalului comercial. Umanistii combat si ironizeaza monarhia absoluta din acea vreme, dar niciodata ca institutie, ci numai in persoana ce o reprezinta, iar idealul lor ramane monarhia absoluta, fireste, o monarhie.absoluta, in capul careia sti se afle un print umanist. Pentru acest print umanist scrie Machiavel tratatul sau de politica. Dar oricat ar fi monarhia in contraziceTe cu formele gândirii antice, ea e sprijinita de umanistii, cari roiesc in jurul tuturor eurtilor regale.

www.dacoromanica.ro

§ERBAN VOINEA: SOCIALISMUL MARXIST I EVOLUTIA SOCIALA

129

In domeniul religiei, inconsecventa lor nu e mai putin vhclith: prin leghtura stransh cu ideologii antichithtii, umanistii sunt phgani. Cu toate acestea nicio data' n'au mers atat de departeincat sä se lepede oficial de catolicism i niciñ umanis-

mill nu ajunge la o ruptura definitiva cu Roma. In lupta impotriva feudalismului, ei atac i institutiile bisericesti, dar numai in mhsura in care atach vi

monarhia; ei lovesc numai persoana papei i spiritul care domina in biserich.

Idealul lor este sh aibh nu numai un principe, ci i un papa umanist. Pricinile inconsecventei umanismului fag de papalitate le aflhm tot in domeniul imprejurgrilor economice din acea vreme. InteadevAr, rolul papalitatii era dublu in ace& perioadh. Ca printi ai Romei

si ai domeniului lor italian, papii din acea epoch sunt sprijinitorii capitalismului italian nhscand, chei ei participh la toate beneficiile sale. Ei sunt aceia cari, in Italia, beneficieazh de nouile forme capitaliste. Dar ei rhman totdeodath reprezentanfii feudalismului in restul lumii. Dach in Italia ei sunt protectorii capitalismului comercial, in restul lumii ei rhman mai departe beneficiarii modului feudal de productie. ProprietAtilor lor funciare i rela4iile feudale vor chuta sh le mentinh in restul crestinh'thtii, duph ce le-au phrhsit in Italia.

De sigur c situatia in aceasth privinth nu era aceeas pretutindeni. Italia, de pildh, nu resimtise cleat foarte putin aceasth exploatare feudalá

a Romei. Ea nu beneficiase numai de faptul ch. papii erau in Roma printi laici ajutau acas h. la progresul economic capitalist, ci castiga 0 de pe urma papalitatii ca exploatatoare a crestinahtii feudale. Din sumele fabuloase care se

scurgeau in Italia, de pe urma exploathrii serbilor din Spania si Germania, Franta i Ungaria, se imphrthsia intreaga populatie italianh. Mai grea era situatia in Franta i Spania, de pildh, care nu beneficiau direct de exploatarea restului lumii crestine. Dar acolo papalitatea nu mai juca rolul hothritor din trecut, chci monarhia absoluth se inthrise indeajuns pentru a impiedica papalitatea s comercializeze toate functiile bisericesti §i sA monopolizeze beneficiile numai in folosul Romei. Acolo Statul monarhic participa la toate beneficiile bisericii catolice, ash, incat in Franta i Spania umanistii din acea epoch nu se ridich cu prea mare vehementh impotriva wall-

Tendinta acelor thri nu este atat innturarea exploathrii feudale a

papalitatii, cat mai de grabh supunerea acestei papalithti, pentru ca Franta si Spania s beneficieze, ca si Italia, cat mai mult de pe urma exploathrii restului crestinäthlii. In Germania situatia era cu total alta. Germania, mai putin inaintath, e tinta celei mai nemiloase exploathri papale. Deaceea acolo asistam la o lupta mult mai darz i intransigenth, care si duce la ruptura definitiva cu Roma. S'a spus ch Ref orma, care pecetlueste ruptura aceasta, ar fi fost o simplh cearth teologich intre Roma si monarhii germani. Noi ghsim insh un substrat material sila baza acestei lupte- ideologice. Inteadevhr, lucrurile erau atat de vizibile, incat chiar oamenii din aceà epoch si-au dat seama ch., in esenta sa, lupta intre Roma si Germania, ch intreaga Refoimh, este rezultatul unui conflict de interese materiale. Astfel Ilutten la 1520, in «clialogub in care vorbia de Roma, infatiseazh' in modul urmator conflictul Reformei intre Germania

exploatath si Italia asupritoare: «Priv* hambarul lumii ( Roma), in care se strange tot ce se rapote in cele9 Dootrinele politica

www.dacoromanica.ro

130


lalte ri . . . In mijlocul cdruia se Old viermele nestitios, care inghite imense grdmezi de rod, impreund cu nenumeircgi comeseni, 'cari intdi ne-au supt sdngele, apoi ne-au ros earned, iar acum au ajuns la mdcluvi Nu vor recurge oare germanii la arme? Lor le &tin aur, pe cheltueala noastra i istretin cai, cdini, catdri, metrese... Cu banii nostri se imbracci ei in purpurd, ici incing caii ci catarii cu aur, cllidesc palate de marmurci*. Vedeti deci c i contimporanii acelei epoci aveau in buna parte cel putin constiinta, ca este vorba de un conflict de interese spiritele mai inaintate materiale i c Reforma nu era in fond deck oglindirea spirituala a acestui conflict material. Astfel am vazut nu numai legatura care exista intre economie i diferentierile sociale, intre economie i desfasurarile politice, ci i intre economic i felul de gandire al epocii eorespunzatoare. Dar se aduc marxismului obiectiile cele mai felurite. Ni se spune, de pilda, eh marxismul opereaza cu notiuni fundamental gresite, c opereaza cu legi ri tendinte de desvoltare sociala, care, in realitate, fie ca n'ar exist& de loc, fie et sunt atat de putin cunoscute, incat pe baza lor nu se poate trage o incheiere certa. Prin aceasta adversarii marxismului se pun singuri in afara tiinei, caci

ce alta este stiinta decat cunoasterea raporturior neeesare intre fenomene? Atka timp cat fenomenele unui domeniu apar atat de complexe ineat aceasta legatura necesara ramane invizibil, atata timp cat fenomenele- unui domeniu

apar ea un rezultat al intamplarii si al unei vointe arbitrare, el ramane in afara tiinei. Numai in masura in care aceste fenomene pot fi puse in relatie intre de, de intra in domeniul stiintii. Ad st a. tocmai meritul eel mare al intemeietorilor socialismului stiintifie: ei au stiut, mai bine deck oricare dintre premergatorii lor, sã ne infatiseze istoria ca un domeniu al fenomenelor necesare, ridicand sociologia la rangul unei stiinte. De sigur ca nu toate tendintele i legile de desvoltare istorica s'au dovedit perfect exacte. Dar aceasta este numai o dovada c istoria, ca stiinta incepatoare, n'a ajuns Inca sa opereze cu exactitatea matematicior. Mai trebuie sa tinem seama si de un alt element: teoria, in general, e nevoita sa opereze eu abstractii, sa elimine part& secundare i trecatoare ale fenomenelor, pentru a refine numai pe cele insemnate i durabile. In acest fel niciodata notiunile cu care opereaza stiinta nu corespund intocmai realitatii inconjuratoare. Aceasta se intampla i cu marxismul: multe tendinte cu care opereaza marxismul nu se manifesta in practica, ffind anihilate de catre tendinte i legi de desvoltare contrarii si nu mai putin reale. Nu trebuie sa deducem dead, ea primele nu exista. Planetele au tendinta de-a se präbusi, in baza legii gravitatiei, asupra soarelui. Din cauza legii fortei centrifugale, prima tending, e anihilata. Faptul ea aceste doua legi nu se manifesta deck ea simple tendinte nu implid Mexistenta lor. Lucrul acesta se petrece si in societatile omenesti. De pilda, legea

concentrarii capitaliste, tagaduita cel putin in agricultura, nu se manifesta acolo, pentrucO alte tendinte o impiedica sa se manifesteze. Insa realitatea ten-

dintei de concentrare nu poate fi tagaduita. Dealtfel, chiar atunci cand aceste tendinte, ca simple abstractii, nu corespund aidoma unor fenomene reale din vieata de toate zilele, eunoasterea lor este foarte necesara pentruca in fond desfasurarea sociala nu e deck rezul-

www.dacoromanica.ro

BEAN VOINEA: SOCIALISMIM MARXIST SI EVOLII TIA socIALA

131

tanta acestor tendinte. Ignorarea sau gresita lor apreciere poate duce si a si dus la concluzii gresite. Aceasta poate fi o gr*ala a marxistului dar nu a marxismului, o greseala a cercetatorului, dar nu a metodei de cercetare. Caci materialismul istdic este o minunata unealta pentru cercetarea i priceperea realitatilor sociale inconjuratoare, dar el nu poate dispensa pe nimeni de studiul realitatii si nu trebuie privit ca o formula' magica, care prin ea insa's s dea solutii definitive. Dupa cum ni se obiecteaza, c opera'm cu tendinte i legi de desvoltare inexistente sau prea putin cunoscute, se mai spune ca, daca avem meritul de a fi aratat insemnatatea factorilor economici, am neglijat factorii ideologici si nu le-am acordat rolul pe care-1 au in realitate. Aceasta mi se pare gresit. Nu trebuie s uithm situatia in care a luat nastere marxismul i anume hipta pe care a trebuit s o duca dela luceput impotriva conceptiei idealiste dominante. In aceasta lupta impotriva hegelianismului este oarecum firesc i s ia nastere o

oarecare exagerare materialista', dupa cum pentru a indrepta o vergea

indoita e necesar s o indoim in sens Myers. Ceeace este cert, este ca intemeietorii marxismului au iost constienti de aceasta exagerare i dovada o avem in scrisorile pe care le adreseaza adeptilor bor. Astfel, intr'o scrisoare a lui Engels care Mehring, cu privire la lucrarea ultimului, intitulata «Lessinglegende», primul spune urmatoarele: «Ai expus lucrurile principale in mod magistral i convingator . . . Nu lipsecte deceit un punct, dar care si la Marx ci la mine nu este suficient relevat . . . Anume, noi am pus in primul rand, ci trebuia sit punem, greutatea principald in deducerea conceptiilor politice, juridice ci a celorlalte conceptii ideologice din elementele economiei. . .»

Engels indica apoi, ca a neglijat s arate modul, cum aceste conceptii odata ivite, devin la randul lor factori activi, i incheie: «Deoarece teigaduim diferitelor sfere ideologice, care joacd un rol in istorie, --o desvoltare istorica independentd, adversarii noctri afirma di le-am tagadul pi orice eficacitate istoricei. Ac geisim la baza conceptia vulgar i antidialecticii a cauzei i efectului ca doua "poluni opuse in mod absolut 0 ignorarea efectului reciproc; ei uitei cá un element istoric, pe data ce s' a ndscut din alte cauze, in ultimei instantei de natutra economica, reactioneadi insuc dead, incolo asupra mediului, ba pima i asupra propriei sale cauze. . .» .Intealta scrisoare, catre Bloch, Engels scria urmatoarele: «Dupd conceptia materialista a istoriei momentul, care hotdracte in ultima inastanta istoria, este productia i reproductia vietii reale. Dacei cineva denatureazei aceasta in sensul cd elementul economic este singurul determinant,

el transforma aceasa propozifie intr'o frail abstracta, absurda, care nu spune nimic.

Situatia economicd este temelia, dar elementele deosebite ale suprastructurii formele politice ale luptei de clod, constitutiile, formele juridice ci chiar ci reflexele ideologice ale acestor lupte, teoriile politice, juridice ci filozofice, concep:. tiile religidase. . . influenteaza c ele asupra desvoltarii luptelor istorice ci In

multe cazuri le determind in mod hotiritor forma. Exista o inrelurire reciprocei a tuturor acestor momente, din 'care in definitiv, 9*

www.dacoromanica.ro

132


prin toatei infinita serie a intampleirilor, se impune in mod necesar desvoltarea economicd. Altfel aplicarea teoriei (marxiste) la o perioadei istoricei oarecare ar fi mai ward deceit rezolvirea unei ecuafii simple de gradul intdiu». Vedeti, asadar, ch de aceste exagerafi si-au dat seama foarte bine chiar intemeietorii conceptiei marxiste. Pentru a infhtisa marxismul, nu putem s ne mhrginim la cele Cateva scurte

definitii pe care ni le-au dat Marx si Engels asupra materialismului istoric, i s vedem dach da ci trebuie s tinem seama de toath literatura marxist sau ba au fost neglijati acolo factorii ideologici. Astfel, cercetand cele mai multe

dintre lucrhrile marxiste cunoscute, yeti vedea ch rolul factorilor ideologici a lost tinut in seama. Astfel e pentru a infatisa care sunt originile crestinismului, Kautsky, de pildh, nu recurge numai la explicatii din domeniul economiei, ci la intregul fel de ganclire si de simtire al antichithtii decadente t i ne infati-

seaza credulitatea si superstitia din acea vreme, influenta gandirii elene, a celei ebraice, tendintele umaniste i internationaliste, din acea epoch, care toate inrauresc asupra ivirii crestinismului. Pentru a ne infhtisa un Toma Morus, Kautsky nu ne arath numai structura economich a feudalis-

mului ci i formele bisericesti care doming, viata spiritualh a veacului de mijloc, iar Mehring ne arath desvoltarea social-democratiei germane in stransh leghtufa i perioada absolutismului friderician in leghturh cu litecu filozofia clasic

ratura clasich. Asadar aci, unde conceptia materialismului se arath in aplichrile ei, vedem c factorii ideologici n'au fost niciodath neglijati.

Duph cum marxismul tine seama de factorii ideologici, el nu ignoreazh nici insemnhtatea pe care o au personalithtile in desvoltarea istoriei. Ceeace deosebeste conceptia materialisth de conceptia traditionalisth este faptul ch prima nu se opreste la individ. Pe and conceptia traditionalista a istoriei vede in individ purthtorul procesului istoric, conceptia materialisth merge mai departe i socoate ch totalitatea indivizilor, massa celor cari participh la alchtuirea istoriei, trebuie s aibh o influenth mai mare cleat individul. De aceea marxismul analizeazh cauzele care pun in miscare massele, precum si situatiile in care individualithtile mari pot sh" se manifeste cu succes. Asadar marxismul nu poate fi invinuit ch nu concede personalithtii rolul pe care-I are in realitate. In literatura marxisth veti afla studii asupra lui Napoleon,

Danton, Morus, Lessing, dar conceptia marxisth va inatisa victoria sau infrangerea acestor oameni in leghturh stransh cu epoc.a in care au trait si In ultimh analizh cu conditiile economice. Marxistul va infhtisa pe Danton ea pe un mare revolutionar, care insh n'ar fi putut s rhsvrhteasch massele

inteo epoch in care feudalismul mai era un factor de progres, duph cum Napoleon n'ar fi putut s ajungh un mare cuceritor, dach se nhstea in epoca in care imperiul roman, saturat de cuceriri, nu mai clued, rhsboaie. Asadar conceptia materialisth nu considerh ca inexistenta influenta personalithtii, dar pe cath vreme conceptia traditionalisth vede in individ

singurul factor hothritor in procesul istoric

i numai faptele marior

individualithti au fost phstrate in documentele scrise noi mergem mai departe si artalizAm cauzele care misch massele i totalitatea indivizilor, cari conditioneazh succesele individua1it4iIor puternice, fie chiar i geniale.

www.dacoromanica.ro

SEREAN VOINEA: SOCIALISMUL MARXIST g EVOLUTIA SOCIALA

133

Dad, am vhzut care sunt in general ideile chlauzitoare ale marxismului, daca, analizand istoria, am vazut cum acesta ni-o infatiseaza in cauzele sale determinante, nu trebuie s uitam c marxismul nu se multumeste numai sh*

contempleze lumea. In tezek sale asupra lui Feuerbach, Marx spune cii filozofii de OM' la el n'au Mout cleat s interpreteze lumea in mod diferit, pentru noi se pune Ins i problema de a o preface. S'ar putea socoti c aceasta coborire a filozofiei in cadrul luptelor de toate zilele este o dephsire a cadrului firese al conceptiei istorice; in realitate aceasta este o dovada de consecventh. Chci daca istoria este rezultanta luptelor politice din trecut, nu e mai putin adevamt, c luptele politice prezente reprezinta istoria viitorului in devenire. Departe de a fi deci o schdere, coborirea fiozofiei din lumea senina a ideilor in focul luptelor zilnice, unde se plhmhdeste istoria, este dovada suprema a trhiniciei ei. Numai acelea din conceptiile istorice, care in focul luptelor de clase se dovedese a fi un instrument folositor, vor fi phstrate, celelalte vor fi aruncate in muzeul ideilor perimate, precum arunci o spacla ruginith.

Dealtfel nici conceptia idealisth nu face altfel. Si ea coboara in mijlocul luptelor zilnice. Avand insa alta functie de indeplinit, aphrarea ordinei sociale existente dandu-i un rol pasiv, ea .i§i poate impune anumite forme de

moderatie, la care tine foarte mult 0 se poate da nu drept rezultat al unei ideologii de clash, ci drept rezultat al gandirii in sine. Prin aceasta existenta ideologiei de clash, nu pierde nimic din realitatea ei. .

Am vhzut cum, in situatia speciala' de clasa, in care lupta impotriva feudalismului, burghezia era silit s accepte oonceptia materialistä. Cum in situatie de clasa din perioada restauratiei, ea este impinsa sa introduch Ii istorie notiunea de evolutie. In situatia de clasà, in care se affa astazi, ca clash dominanta, yeti intelege ca ea nu poate s duca notiunea de evolutie pana la ultimele ei consecinte. Inteadevhr, dad, burghezia ar recunoaste societatii actuale caracterul efemer al epocii sclavagiste, daca i-ar recunoaste caracterul vremelnic al feudalismUlui, ar trebui sh. recunoasc h. prin aceasta §i fatala ei pfau§ire de maine. Dar acesta este un lucru pe care nu I-a recunoscut in cursul istoriei nici o c1as dominant i burghezia nu poate s fad exceptie. Singur proletariatul, ca o clash, care tinde spre prefacerea radicala a societätii existente, putea s meargh pana' la ultimele consecinte ale ideei de evolutie 0. a si mers. Inteadevar, in geniala analiza' pe care o face Marx societatii actuale, analiz pe care in «Preambrdul prograinului dela Erfurt* Kautsky o sintetizeaza in mod lapidar, ne sunt infati§ate tendintele de desvoltare, care se manifesta in societatea actuala si care due in mod necesar spre societatea soniudistl.

Acolo ni se arata ca mica intreprindere decade. Aceasta aduce cu sine pe de o parte desphrtirea lucra'torului de mijloacelc sale de productie, proletarizarea sa, pe de alta monopolizarea mijloacelor de productie de Care un numar tot mai mic de magnati ai capitalului. Paralel cu aceasta monopolizare asisthm la biruinta tot mai accentuata a marilor exploathri i la un spor imens ,al productivitatii. Beneficiile acestei desvolthri sunt toate, sau mai toate, monopolizate de acei cari detin mijloacele de procluctie. Pentru proletariat,

www.dacoromanica.ro

134


schimbarea aceasta nu aduce cu sine decal un spor de nesiguranta in viatk un spor al degradarii spune programul din Erfurt al apasarii politice §i al exploataxii. Dar odata cu aceasta desvoltare proletariatul cre§te ca numar, el resimte tot mai profund antagonismul in Care se afla fata de burghezie, lupta de clasa ajunge tot mai intens i socretatea tinde sa, se separe tot mai mult in doua mari tabere du§mane: pe de o parte proletariatul exploatat, pe de alta burghezia exploatatoare 1). In aceast a. societate, framantata de antagonisme de clask se ivesc in mod periodic, spune Marx, crize economice cu tendinta de a deveni cronice, care sguduie intreaga societate. Aceste crize dovedesc c fortele productive au ajuns astazi la un grad de desvoltare, care nu se mai poate impaca, cu formele

proprietatii individuale. Din aceasta ivire periodica a crizelor se infatipaza, in mod tot mai limpede, necesitatea transferaxii mijloacelor de productie din proprietate privata in proprietate sociala. Singurul purtator al acestui proces de transformare este proletariatul, caci toate celelalte categorii sociale se opresc in pragul proprieta-tii individuale. Lupta, pe care o duce proletariatul pentru trecerea mijloacelor de productie din proprietatea individuala in cea sociala, devine in mod necesar o lupta politica, deoarece socializarea nu 6 posibila cleat cii ajutorul i dupa cucerirea puterii politice. Rostul social-democratiei, partidul de clasa al proletariatului, nu e altul decat acela de a da mai mulacon§tiinta acestei lupte, de a introduce

unitate, de a scoate neincetat in relief telul final al acestei lupte, a carei victorie nu poate fi asigurata decal prin colaborarea proletariatului din toate Acestea ar fi, pe scurt, tendintele pe care ni le infatipaza Marx ca legi de desvoltare ale societatii capitaliste. Vedem dead c socialismul nu ne este infati§at ca realizarea unui concept etic, ca obiectivizarea unei idei abstracte de dreptate sau egalitate, ci ca un rezultat necesar al desvoltarii economice. Economia este aceea care creeaza elementele materiale, care fac posibila o sOcietate noua; ea da na0ere §i claselor care au interesul s realizeze aceasta transformare. Toate acestea se desrapara cu puterea unei legi naturale. Veti intelege taria pe care a imprimat-o o astfel de ideologie unei clase allata In lupta impotriva tuturor puterilor dominante. Deaceea nu trebuie s ne miram daca mai toate tendintele pe care le-ani expus pe scurt au fost contestate de purtatorii de cuvant ai ideologiei burgheze. Astfel s'a contestat, in primul rand, ca superioritatea marior intreprinderi ar fi atat de covar§itoare pe cat o afirmam noi. Daca adversarii marxismului ar avea dreptate in acest punct, socialism]: s"ar dovecli irealizabil. Pentru ca

procesul de productie modern sa poata fi condus dintr'un punct central §i dupa un plan rational, este necesar ca el sa se fi concentrat in cat mai putine mari exploatari. Un aparat de productie, faramitat in miioane §i miioane de gospodarii private, nu poate fi 8ocializat. Daca am admite deci aceasta 1) Dug in cele ce urmeaz1 nu am insistat asupra luptei de clod, desi ea aiatueste piatra unghlularä a activiratii practice a social-democratiei aceasta se datoreste faptului cä dintre subiectele anuntate de cltre I. S. R. face& parte si «Lupta de elasch, pc care urma s'o trateze pe larg Ilie Moscovici, asupra conferintei cIraia am tinut sa, nu incalc cu nimic.

www.dacoromanica.ro

$ERBAN VOINEL: SObIALISMUL MARXIST $I EVOLUTIA SOCIALA

135

obiectie, dupa care procesul de concentrare nu are loc, ar Insemna sa admitem implicit ca socialismul, cel putin in forma preconizata de marxism, este irealizabil. De sigur, sunt t i ideologi, cafi vad posibiitatea unei emancipari pe calea unei societati in care temelia s fie alcatuita de mica intreprindere. Nu numai poporanistii, dar i unii socialisti socot aceasta cu putinta. Insa un asemenea deziderat sta in completä contrazicere nu numai cu marxismul; ci i cu necesitat& omului modern in general. Inteadevar, in mod constient sau nu, din momentul ce se fac adeptii unei societati, care se sprijina pe mica intreprindere, ideologii acestia, renunta la toate cuceririle socieatii moderne, la arta si stiinta. Numai in cadrul unei societati, care se bizuie pe marea intreprindere, este posibil o forma' de convietuire superioara celei moderne. Daca s'ar dovedi ca singur capitalismul poate sa se impace cu progresele tehnicii moderne, socialismul s'ar dovedi a fi o utopie. Socialismul se impaca insa cu marea exploa-

tare, care reprezinta chiar una din conditiile sale de infaptuire. In genere nici nu se contestk in mod absolut, de catre cei mai serio0 dintre adversarli nostri, superioritatea vadita a marei intreprinderi. Cei mai multi se inarginesc s tagadueasch, e progresele ei ar fi atat de accelerate, pe cat am afirmat-o noi. Aceasta, in definitiv, nu schimba nimic din directia desvoltani sociale. Biruinta marei exploatari poate avea loc mai incet sau mai repede. Cert este ca, superioritatea ei exist i, dupa prtrerea mea, exista chiar si in domeniul aariculturii, uncle a fost cel mai des contestata. Nu se poate tagadui superioritatea tehnica a marei exploatari agricole. De sigur c astazi, gratie unor factori vremelnici pe care nu-i pot analiza aci in amanunte, midile

intreprinderi reusesc sa se mentina in agriculturk Ele Ii mentin pozitiile, dar nu infrang marea exploatare. Dar fenomenul acesta, adus ca argument hotaritor, nu se petrece numai in domeniul agriculturii, ci si in alte ramuri de productie, ceeace de alifel este foarte logic: pentru ca marea exploatare sii poata lua nastere, pentru ca masinismul s poata inlocui cu succes munca manualk este nevoie ca procesul de productie s

fi ajuns la un mare grad de diviziune a munch. Fiecare operatie trebuie s fi fost simplificata indeajuns, inainte ca ea sa, poata fi indeplinita de masina. Acesta este cazul in cele mai multe ramuri de productie, dar nu in toate. Nimeni nu poate bizuindu-se pe aceasta s conteste superioritatea marei exploatari, ci cel mult se poate spune: in anumite

ramuri de productie nu s'a ajuns la tin grad suficient de progres, pentru ca marea exploatare s poata", incepe calea ei de desvoltare. In aprecierea acestei probleme este hotaritor faptul ca nici agricultura, nici anumite alte ramuri de productie, cum sunt mestesugurie artistice, nu aldtuiesc temelia societatii moderne; iar in ramurile de productie pe care se sprijina in primul rand societatea modernk superioritatea marei intreprinderi este sdrobitoare. Nimeni nu conteita superioritatea marei exploatari in industria metalurgica sau textila, in industria e&ractiva sau in aceea a transporturilor, caci Stinnes si Castiglione, Urquardt i Rockfeller au grija s'o dovedeasca zilnic. A tagadul eu oate acestea suprematia mud- exploatari, pe baza unor cOnsiderente

ca cele de mai sus, inseamna a recurge- la un simplu subterfugiu, caci, dupa cum nu se poate tagadul Angliei caracterul capitalist, pentruca in regatul in-

www.dacoromanica.ro

136


sular se mai mentin vestigii de proprietate feudalk tot astfel nu se poate contest& superioritatea marei exploatan asupra celei mici, pe baza faptului ca in anumite ramuri de productie, de o insemnatate secundara, munca manual& §i micile intreprinderi se mentin cu succes. Deasemenea, se contesta exactitatea afirmatiilor marxiSte in privinta crizelor. Din capul locului trebuie s facem o deosebire intre criza propriu zisa de o pane, iar de alta caracterul ei de periodicitate §i tendinta ei de a deveni cronick Criza ca atare nu poate fi contestata; ea este un fenomen legat in mod indisolubil de felul capitalist de productie. Caci ce este acest proces de productie alta, decat acoperirea necesitatilor sociale prin producatori privati, independenti unii de altii, can i§i reglementeaza productia dupa factori de apreciere subiectivi §i nu se intemeiaza pe nici o data certa. Din moment ce productia capitalistului e mai mica decat necesitatile sociale, cresc preturile. El este astfel imboldit sa sporeasca productia, pentru a putea acoperi cererea. Pe data ce productia este mai mare decat consumul, marfurile nu incep sa scada preturile §i astfel intervine criza. Legea se mai pot desface, pe care ne-o prezinta liberalismul economic ca regulator al societatii capitaliste, legea ofertei §i a cererii, nu este altceva cleat criza de care vorbim noi. «Regulatorul» acesta idilic inseamna in realitate faliment, lipsa de lucru §i mizerie pentru zeci de miioane de oameni. In zilele noastre bantuie cu furie o crizaasemanatoare.§i e greu sa se conteste realitatea unui fenomen, ale carui manifestari se petrec sub ochii no§tri. Fapt este ca in ultimele decenii s'au vadit anumite tendinte, care fac sa nu mai putem afirma cu aceea§ -Carle caracterul periodicitatii crizelor §i tendinta lor de-a deveni cronice. Dar aceasta nu schimba nimic din economia generala a marxismului. N'are important& dad, criza se ive§te la 15, 18 sau 25 de ani, daca se repeta in mod periodic, sau daca izbucne§te spontan. amblaile ei sunt in toate cazurie acelea§i. A§adar §i in privinta crizelor putem mentine concluziile la care a ajuns Marx §i s repetam cu el, ca singurul regulator al societatii capitaliste este catastrofa. 0 alta obiectie care ni se aduce foarte des, este §i aceea in legatura cu a§à numita teone a degenerarii, Nerelendungstheorie», nume pe care 1-au dat adversani §i nu noi acestei teorii. Am vazut ca in programul din Erfurth se afirma ca societatea capitalista are tendinta sa degradeze tot mai mult proletariatul. Ni s'a obiectat ins& de catre adversari, ca in desvoltarea ultimelor decenii, proletariatul s'a ridicat dintr'o situatie din cele mai grele a4a ajuns la un nivel de traiu cu mult superior celui de acum_trei sferturi de veac. Data am cercetà cartile albastre, anchetele oficiale facute pe la jumatatea

veacului trecut de inspectorii industriali ai guvernului britanic, am vedek ca situatia proletariatului deatunci era ingrozitoare. Se lucrau 18 20 de ore zilnic, in conditii absolut neigienice, fara masuri de aparare impot triva accidentelor. Femeile §i copiii lucrau la olalta cu barbatii varstnici, fara deosebire.. In mine se intalneau copii de 6, 5 qi chiar 4 ani indeplinind mune& cea mai istovitoare. Tineri de 17-18 ani nu §tiau cat fac doua §i cu doua, nu auzisera niciodata de Nelson. Intrebati eine a lost Cristos, asemenea tineri au raspuns ca a fost un rege de de mult din Londra.

www.dacoromanica.ro

$ERBAN VOINEA: SOCIALISMUL MARXIST $1 EVOLUTIA SOCIALA

Dac a.

I 37-

comparam situatia acelei muncitorimi cu aceea a proletariatului

de asfazi, nimeni nu poate tagadul deosebirea mare dintre trecut §i prezentul, care a dus far& doar §i poate la o mare ridicare a nivelului de traiu material, intelectual §i moral al proletariatului. Dar noi nici nu negAm aceasta evolutie, ci tagaduim numai c aceastä desvoltare a fost rezultanta unor tendinte inerente capitalismului. Atat fggaduim. Rezultatele reale ale prezentului le vedem, dar socotim ca cle sunt datorite luptei duse impotriva capttalismului, iar nu influentei capitalismului. Inteadev6r, la un moment dat al desvolUrii, proletariatul incepe sa se organizeze §i reu§e§te astfel sa anihileze tendintele de degradare ale capitalismului. Tendinta aceasta capitalista se mentine insa §i dovada cea mai buna o avem astazi sub ochii no§tri: ori unde slabe§te puterea organizatiior clasei muncitoare, ori unde ea pierde din puterea care i-a asigurat

.

anumite cuceriri, clasa capitalista smulge proletariatului exact atat inapoi cat a pierdut acesta din puterea sa. Vedeti ce se petrece astazi in Bavaria, Ungaria, Italia. Pretutindeni unde organizatia proletara slabe§te, i se smulg cuceririle obtinute in trecut. Dealtfel socialismul i§i a§teapta realizarea dela ridicarea nivelului de traiu al proletariatului. Daca noi am afirm& c muncitorimea nu se poate riclicà in cadrul societatii actuale, c nivelul ei trebuie sa scada, aceasta ar insemna implicit ea socialismul va fi irealizabil, caci el nu poate fi rezultatul exploziei spontane a unor masse flamande §i desnadajduite, ci opera chibzuita, indelungpregatita §i realizata in curs de decenii, de care o clasa muncitoare ajunsa la putere nu numai prin numar, ci §i in temeiul superioritatii ei intelectuale §i morale.

Dar mai presus de obiectiile aduse superioritatii marei exploatari crizelor sau degenerarii argumente impotriva socialismului ajunse clasice ni se aduce azi un argument hotaritor: Rusia sovieticd. Bol§evismul, credintele si metodele sale sunt identificate cu marxismul, iar rezultatele sale practice ne sunt infati§ate ca o suprema dovada a utopiei socialiste. Asemenea incercare trebuie s'o respingem cu hotarire, §i domniile-voastre, dupa cele expuse de mine pana ad, yeti intelege pentru ce. Inteadevar v'am infati§at ca idee fundamentala a marxismului, aceea, Ca economia este factorul, care determina nu numai viata material& a societatii, ci §i pe cea spirituala, ca realizarea socialismului este conditionata de nenumarate condign,. de desvoltarea marei industrii, de ridicarea proletariatului, inteun cuvant de desvoltarea modului capitalist de producere cu toate urmarile sale. Ce este oare hol§evismul rus alta, cu incercarea sa de a trece deadreptul din plina barbarie feudala la socialism, cleat o tagaduire a marxismului? Cum poate cineva sa identifice socialismul §tiintific, mi§care §i ideologie rezultata din desvoltarea marei industrii, cu o revolutie sociala izvorita din nevoile agriculturii §i ale tarAnimii? Insu§ falimentul practic al bol§evismului cu grandioasa sa incercare de a violenta legile economiei §i cu falimentul la care acesta a dus in mod necesar, sunt o suprema confirmare a ideii fundamentale a marxismului.

Dar ni se obiecteaza: cum sa nu luam bol§evismul drept doctrina marxista, and el insu§ ni se prezinta ca atare? Cand el Ills11§ se afirma singurul reprezentant al marxismului nefalsificat? i and se §tie ca elementul deter-

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICA

138

minant al miscarii bolsevicii 1-au alcatuit, eel putin la inceput, muncitorii dela orase, iar idealul lor a fost realizarea socialismului integral? Totusi nimic mai firesc decat acest rol al proletariatului industrial rus si travestirea ideologiei sale primitive in formele socialismului marxist. Dack cercetam revolutiile burgheze din Anglia si Franta vom vedea e i acolo

trecerea dela feudalism la capitalism nu a lost opera burgheziei singure, ci rezultatul unei aliante a acesteia cu elementele plebee revolutionare, care reprezentand elementul cel mai radical, smulg la un moment dat conducerea misearii din mainile burgheziei, tind s treacL dincolo de cadrul revolutiei pur burgheze, pentru ca apoi, sub presiunea imprejurarilor economice inapoiate, sa se prabuseasca spre a ceda din nou locul burgheziei. Yeomenrya englezk ironsizii din armatalui Cromwell, sansculopi, jacobinii, plebea oraseneasca inarmata, incearca s introneze prin dictatura dreptul lui Hristos pe pamant in veacul al 17-lea, iar in cel de-al 1S-lea libertatea, fraternitatea, egalitatea. Ace las lucru se petrece si in Rusia. Miscarea burgheziei

pentru a rasturna feudalismul atrage pe primul plan nu numai imensa maj oritate a taranului infometat de pamant, ci i patura cea mai energick a populatiei oräsenesti: proletariatul. Intr'adevar, dack, in veacul al 17-lea elementul

eel mai radical il reprezinta taraMmea mijlocask in veacul al 18-lea meStesugarii foburgurilor pariziene dau revolutiei franceze elanul pe care II cunoasteti, iar in revolutia burgheza rusk, petrecuta sub ochii nostri, in veacul al 20-lea, dupa ivirea marei industrii, nimic mai firese cleat inlocuirea yeomenryei engleze si a jacobinilor parizieni, prin proletariatul din Petrograd. Tat dupk cum nu ne mirk ca elementul tafanesc din armatele lui Cromwell imbrack

aspiratiile sale in forma gandirii bisericesti, iar mica burghezie pariziank se drapeaza cu ideologia enciclopedistilor, nu trebuie s ne mire nici faptul ci proletariatul rus adopta formele gandirii socialiste i Inca mai putin faptul c& dintre conceptiile socialiste, bolsevismul adopta daca nu ca fond, cel putin sa terminologie pe cea mai desavarsita, pe cea dominantk: doctrina marxistä. Nu din orientul inapoiat, ci din apusul industrial asteptam noi realizarea socialismului. Acolo unde majoritatea populatiei s'a gramAdit in orase, unde majoritatealocuitorilor o alcatueste proletariatul, uncle organizatiile sale economice i politice sunt cele mai puternice Si disputa intaietatea tuturor celorlalte particle la olaltk acolo unde productivitatea munch a sporit enorm concentratia capitalista, a atins un grad inalt, care ingaduie conducerea productiei dupa, un plan central, unde clasa muncitoreasca, educath i disciplinatk prin lupte de mai multe generatii, a atins un nivel intelectual indeajuns de ridicat spre a face fatA tuturor problemelor pe care le...pune viata atat de complex i delicata, a societatii moderne aceluia, care detine canna Statului, acolo va trebui s ia nastere socialismul.

Dar cei mai multi dintre aceia, cari nu partieipa direct la lupta proletariatului, se cutremurk de groaza la ideea comunismului de maine, pe care chiar atunci and ajung sa-1 recunoasca, drept forma inevitabila a societatii viitoare, ii considerk ca o intoarcere la aceea ce purtatorul de cuvant al liberalismului economic a numit treapta cea mai de jos a omenirii, la inceputurile ei de salb atacie.

www.dacoromanica.ro

SERBAN VOINEA: SOCIALISMEIL MARXIST SI EVOLUTIA SOCIALA

139

Si totus ! Cercetand in mod fugar icoana desvoltarii mezamintelor omene§ti Tom vedea cum in domeniul politic aceasta evolutie a 0 avut loc sau e pe cale de infaptuire. Inteadevar, omenirea primitiva cunoa0e democratia desavarvita: adunarea populara a tuturor membrior colectivitatii detine direct toate puterile. In faza de desvoltare in care se mai aflau havalitorii germani, cand naniau imperiul roman, democratia mai era temelia a§ezarilor lor. Adunarea .

popular& era detinatoarea suveran& a quturor puterior tribului, in cadrul glutei, cu inrudiri de sange, domnia asemenea democratia deplina, iar rarele functii precum principele in timp de rasboiu erau toate elective. Cu trecerea la plugarie, democratia piere in Stat: functiile de capetenie trec in mana nobilior feudali 0 a preotilor. Numai in cadrul ingust al satului se mai mentine o ram4ita de democratie boca1. Odata cu ivirea monarhiei absolutiste 0. a biurocratiei ei, se sting mai pretutindeni i cele din urma ram4ite ale democratiei primitive. Desvoltarea aceasta a fost necesara i numai prin abdicarea dela formele primitive ale democratiei s'a putut ajunge la progresele de azi. Tnsa nici concentrarea intregii puteri in mainile autocratului central gi ale biurocratiei sale nu a fost ve§nica. Pe data ce conditiile necesare sunt date,

massele populare smulg din nou, una cate una, vechile libertati i drepturi. Si-

stemul reprezentativ electiv c4tiga tot mai mult teren. Se democratizeaza tot mai mult pe langA puterea legiuitoare i cea executiva: ea e smuls& tot mai mult din mana Statului i inapoiaya sub forma de autonomie regional' 0 locala in mainile poporului. In Anglia unde formele democratiei moderne sunt cele mai inaintate asistam la biruinta tot mai mare,nu numai a autoadministrarii, ci. 0 a auto-guvernani, a self-governmentului, la o inlocuire tot mai pronuntata a biurocratiei prin participarea directä i imediata a cetatenilor. Ce alta reprezinta self-governmentul englez, care e cu mult mai cu-

prinzator cleat auto-administratia, caci implica nu numai executarea legior parlamentului central, ci §i puteri legiuitoare i judecatorqti proprii ale comunei, districtului i comitatului autonom, deck reinvierea, sub forme moderne, a democratiei primitive. Si credeti D-v., c un feudal din epoca lui Ludovic al XIV, crescut in ideile timpului sat', s'ar fi cutremurat mai putin la idea unei societati in care puterile, in loc de a fi concentrate in mama Regelui Soare, s'ar afla pulverizate In mana milioanelor de indivizi, alcatuind poporul i prefacuti din umil obiect in subiect comtient al politicii? De sigur c groaza sa ar fi fost aceen 0 tutu§ eine ar putea, pe simpla baza a unor asemanari exterioare, sh. identifice tribul primitiv german, cu democratia anglo-saxona moderna, ale carei forme de manifestare sunt atat de straine spiritului nostru, bleat nu gasim pentru ele nici cuvantul care sa le redea i nici macar o notiune juridica corespunzatoare? Pentru ce ne-ar mira mai de graba asemenea evolutie, daca in loc de a se petrece in domeniul politica s'ar petrece in acela al economiei? Comunismul primitiv a dispanit, ca i democratia primitiva, pentruca inlaturarea sa a fost necesara progresului. In clipa in care ajunse o piedica a desvoltarii, el a trebuirsa piara. Odata cu spori,rea productivitatii in colectivitatile primitive, odata cu inceperea schimbului intre producatori, introducerea proprietatii private, care singura corespunde producerii de marfuri, de bunuri pentru schimb, a fost necesara. Tot atat de necesar a fost ca zeci

www.dacoromanica.ro

140


sute de robi s munceasca pentru ca din prisosul muncii lor A, se poata intretine i desvolta in ragaz, in afara de orice preocupAri i griji materiale, um Aristotel. Zeci i sute de mii de serbi au trebuit sä se istoveasca, pentru ca in jurul castelului medieval trubadurul A gaseasca prilej i imbold pentru poemele sale, pentru ca in jurul curtilor regesti artele frumoase A poata progresh. Zeci de miioane de proletari au trebuit s indure lanturile sclaviei moderne ale salariatului, pentru ca societatea de astazi s ajunga la cuceririle minunate ale stiintei moderne. Fiecare dintre aceste etape a reprezentat un progres,. fiecare (Entre ele a insemnat o largire a cadrului celor cari participau la cuceririle spiritului uman. Azi pro ductivitatea a ajuns atat de mare bat e dataputinta unei societati in care sa cada ultimul privilegiu i intreaga colectivisi

tate omeneasca, deservita de robii de otel ai tehnicii moderne, A participe ca egali in domeniul economiei, dupa cum a si ajuns sh. participe ca egali in domeniul politicii. Caci, dupa cum o spune cu drept cuvant Kautsky, socialismut nu inseamna altceva decat transplantarea democratiei din domeniul politicii in acela al economiei. Am vlzut cum unealta a dat omului putinta A se desparta de restul mmii animale, sa se smulga de sub imperial imediat al legilor naturii i, stapan pe tehnica, sa-si croeasca drumul spre civilizatia moderna. Dar unealta, precum tori marii protectori, a ajuns s puna ea stapanire pe om. In cursul desvoltarii sociale omul a pierdut tot mai mult domMatia asupra procesului de producere, care ramas cu atat mai neinteles cu cat se complicau mai mutt formele sociale, carora le dada, nastere a dus la formele producerii anarhice de marfuri de azi, cu toate rezultatele pe care le cunoastem. Dar societatea

moderna, sfasiata de lupte de clash.si insangerata de catastrofe, se apropie tot mai mult de clipa in care omenirea, punand din nou stapanire pe procesul de producere, va redeveni stapana propriior ei destine. In ziva in care aceasta se va fi realizat, omenirea va putea sarbatorl cea mai falnica dintre biruintele ei.

18 Februarie 1923

www.dacoromanica.ro

NEOLIBERALISMUL MIHAIL MANOILESCU este de sigur enigmacic: el constitue in acela§ timp o evidenta anticipare. Inteadevar, adaugarea la numele unei doctrine de mult cunoscute a particulei: nou, nu se poate face in oricare faza a evolutiei sale. De aceasta particula se leaga idea rena§terii unei doctrine dupa o anumita discontinuitate, dupa atingerea unui apogeu urmat de o criza' sau de o relativa tpuizare. Deaceea neoliberalismul pare ca se anunta ca o forma regenerata a liberaCUVANTUL neoliberalism

lismului, care con,ditioneazii insei0 viabilitatea sa in viitor, ca o noua adaptare,

MA, de care n'ar puteà sa urmeze deck thsparitia acescui sis tem politic 0 a doctrinei care 11 reprezinta.

.

Aces te perspective ridica, atunci intrebari fire§ti: Plute§te oare astki asupra liberalismului valul de melancolie nelipsit dealtfel de un farmec poetic al unui crepuscul? A fost oare liberalismul un fenomen local, particular Europei vestice 0 un fenomen temporar, particular secolului XIN-lea, §i este el oare menit

ta, in mersul omenirh spre mai bine, sa treaca' torta unui alt principiu mai fecund? Sau dimpotrivä liberalismul are o semnificatie generalii §i. permanentei pentru

vieata omenirei? Raspunsul va fi intreaga desvoltare a comunicarii noastre. I. LIBERALISMUL

I EVOLUTIA SA

Vom examinA in linii cu totul generale, nu atat bazele liberalismului clasic cat mai ales factorii determinanti ai evolutiunii sale, vom revizui in mod analitic tateva din marile principii ale liberalismului 0, la lumina nouilor forme sociale

neprevkute de liberalismul clasic, dar de sigur nici contrazise de aceasta doctrina vom data, s selectionam ceeace este accidental, treccitor i astäzi perimat in principiile liberalismului, de ceeace este permanent 0, in legciturei ,cy ecmditiile esentiale de viatci ale societatilor omeneoi. Din aceasta discernare dintre trecdtor 0 permanent 0 din considerarea conditiilor politicosociale ale vremii noastre, ne va apare unf4i§area noua a liberalismului. Aceasta noua conceptie o vom pune apoi In cadrul social politic romanesc vi in raport cu idealul generatiei noastre. Pentru ceeace prive§te bazele liberalismului clasic, substratul san economic 0 social, geneza sa i principiile sale ar trebui sa ne raportam la cuno§tintele tetitbrului 0 bine inteles nu la cuno§tintele Nulgare, empirice 0, mai ales 1 nu la cele locale, ci la cuno§tintele §tiintifice 0 generale. Totu§, din nefericire, in taxa noastra este necesara o reamintire, asupra esentei insa§ a ideii liberale, intruck in acest domeniu se fac grave confuziuni .chiar de catre reprezentantii oficiali ai liberalismului.

www.dacoromanica.ro


142

Care este esenta ideii liberale? Este un postulat filOzofic, un punct de sprijin arhimedian: orice fiingt umanit este un scop in ea ins(' omul e mdsura tuturor lucrurilor, attit a celor mdrunte cdt ci a celor pe care inchipuirea sa le numecte marl. Omul nu trebuie s ajungh" un mijloc in serviciul nici unei cauze ; nici a cauzelor divine chmra vre.a st-1 supunh catolicismul, nici a colectivithtii sub forma. Statului, care duph, filozofia hegelianh reprezinth quintesenta a tot ceeace e mai bun si mai nobil in fiecare dintre oameni, nici in sfhrsit a cauzei equittitii social&

push in primul plan de doctrina socialisa In aceastd prefuire a individului, in acest cult al personalitalii umane Web trdsdtufra esenliald i caracteristicd a liberalismului. Deaceea dach am spune : diberalismul este democratia», n'am caracterizh libe-

ralismul, intrucht, cum vom vedeh, democratia estt in functie de liberalism 0 chiar inteo usoarh antitezh cu idea liberalh; tot ash dach am afirmh: «liberalismuI este idea nationalb, ne-am del:arta de quintesenta ideii liberale, intrucht nationalitatea este pentru individ tocmai o finalitate superioarh, deasupra lui buts_ Cu atht mai putin «armonia socialh», sau «ordinea in Stat» nu sunt trAshturi

care pot sh puie in relief idea liberalismului. Caracteristica Sa originald ci originard este ci rdmdne cultul

Ca prim aspect al acestei conceptii, centrul strhduintelor umane urmeazh sh fie libertatea oamenilor 0 nu ea sh, intrebuinthm un cuvant cam invechit «fericirea», lor. In adevkr fericirea celor multi, pe care filozofia benthamisth Q infatiseazil ea scop al vietii sociale face din liberate un mijloc in serviciul shu. Liberalismul vede nu in fericire, ci in libertate idealul strAduintelor omenesti, fiindch cum s'a spus «libertatea poate duce la fericire, ea poate duce la prosperitate, dar e bunh. si &and nu duce la niei unul din aceste teluri».

Un al doilea aspect al liberalismului, tot atht de important, este idea ch spiritul uman trheste =nai in oamenii vii, nu in entithti supraomenesti si ct progresul institutiflor sociale si politice athrnk de progresul indivizilor si de perfectionarea fiintei umane.

Este oare aceasth idee centralh, a personalithtii umane si a Ebert*, In deajuns, ca orientare in complexul problemelor sociale i politice ale vietii moderne ?

Adeviifful e cd idea dd numai un criteriu fix ci dicteazd o atitudine sufleteased constant& Doctrina ia corp asupra realitatilor vieii sociale ci politice. Aceasta constitue de altfel marea superioritate a liberalismului. Liberalismul nu se bazeazh ca marmismul pe o anumith interpretare a evolutiei istorice, i nici, tot ca aceasta, pe un anumit sistem de prevederi asupra desvolthrii viitoare a societhtii. Or, interpretarea trecutului ca i prognosa asupra viitorului sunt opere ale inteligentii, tot atht de criticabile, ea toate creatiunile exclusiv intelectuale fn teoria socialh.

Inainte de a trece la considerarea factorior care au influentat evolUtia ideii liberale, este locul sh facem o observatiune.

www.dacoromanica.ro

MIHAIL MANOILESCH: NEOLIBERALISMUL

143

Dach idea esentian, a liberalismului a ajuns s piardg din claritate in mintile contimporanilor, este datoria faptului c liberalismul, ca fenomen, a apArut in forma unei critice §i a unei reactiuni contra vechilor institutii, pe care

le-a gasit In flina la inceputul secolului al XIX-lea. Astfel actiunea sa a fost germenul constant de transformare a unei socieati vechi, cradia pe- alte principii §i ca urmare, tot ceeace s'a putut obserya, in desvoltarea Europei contimporane a fost o rezultana, o diagonalit intre institutiile autoritare, resturi ale medievalismului §i ideia fora a liberalismului,. avasnd ca substrat desvoltarea capitalismului modern. Deaceea nu suntem indrepteiNi sei atribuim liberalismului ca teorie sociald particularitati streiine de esenfa sa, particulariteiti care se datoresc exclusiv fazei social-economice pe care o reprezintei In istoria omertirtii, secolul al XIX-lea.

Dar liberalismul a avut de luptat nu numai cu fortele trecutului ci §i .cu fortele Tascute in cursul secolului al XIX-lea care aveau tedinta influenteze. Explozia liberalismuhd

nu aparitia sa o putem localiza, in anul sim-

bolic 1789 odaa cu revolufia cea mare, astfel ea' putem considerà acest an, ca reprezenand pentru Europa continentaM polul politic liberal. Chiar dela inceputurile liberalismului ins s'au Vadit o anumia antitea continua In principiile trig§ ale revolutiunii liberale §i. anume: antiteza intro. libertate §i. egalitate. Libertatea de mi§care a oamenilor a adus intre dan§ii concurenta extremA, a Lasat sA se accentueze inegalitile sociale §i. ca consecina a ridicat pretutin-

deni anumite clase minoritare la sapanirea Statului politic. Inegaliatile sociale, de origine economicA, au dus la o desävar§ith aservire a indivizior slabi. Aceasa aservire fatalA a constituit cea mai gravA atingere a ideei liberatii; realizarea idealului liberal a apeirut imposibild, fcirei o relativei egalitate economic&

intre indivizi.

Ca_ expresie a acestei antiteze intre libertate §i. egalitate o idee, la mijlocul secolului al XIX-lea s'a impus atentiunii omenirii. Aceasa idee, care a avut o imensà influena inainte de a se traduce in fapt §i care s'ar putea, zice Ii pierde puterea, tocmai atunci and incepe s'a fie aplicaa realiatilor, este idea socialisa. Socialismul pretinde sà realizeze prin egalitatea economicd, egalitatea politic& ssi-libertatea reald. Influenta sa a lost atilt de mare, Inc& de sigur liberalismul modern nu se poate infelege fdrci paralelismul situ cu idea socialistd. In fata formidabilului curent al acestuia, liberalismul clasic a abdicat oare?

Nu, dar pAasind pe ferocele daissez faire» economic §i social s'a adaptat atk de mult, incat asazi de multe ori e locul s ne intreham, ce mai amane din liberalismul clasic §i. unde trebuie s'5. se opreascA cedarile sale. Iata ceeace vom cauth., sh" Otrundem in cursul acestei comuniari

0 ala subminare a ideii liberale, mai putin gravA totu§ ca cea dinai, este recrudescenta extraordinaa" a imperialismului nationalist. i mai Este drept cä idea nationara a aparut sub o forma", nou ales sub forma egaliteifii intre naiuni odath cu liberalismul ins6§, dar aceasa ideie, din imprejuari istorice §i geografice cunoscute, a degenerat in Europa

www.dacoromanica.ro

144


.0 a dus la exagerarile imperialismului din cursul veacului al 19-lea si

.

al 20-lea Imperialismul inseamna Ins& Statul Moloch dominator, strivitor al individului, Statul centralist, autoritar, care pune inainte omului un singur ideal: acel al datoriei (Pflichtidealismus) si care vrea s faca 'din individ un simplu instrument in serviciul scopurilor sale. Apogeul imperialismului european 11 putem consider& ca localizat in spatiu in Germania iar In timp in anul 1914. Deaceea, un cugetator german, Plenge, .a putut sa formuleze aceasta cuprinzatoare antitezA Intre 1789 si 1914:.«anul 1789 reprezinta individualismul, liberalismul, expansiunea omului, anul 1914 colectivismul, organizatia sociala, supunerea omuluio.

Aceasta antiteza este exacta numai dinteun punct de vedere unilateral, inteatat cat priveste evolutia socialà numai prin prisma imperialismului nu .si prin aceea a socialismului. E probabil cA punctul culminant al doctrinelor colectiviste ar trebui vazut in spre viitor, mai tarziu de 1914; oricum ar fi putem spune nu fara riscul fatal al oricArei afirmAh prea largi i prea generale ca lumea se miodintre cloud mari poluri: polul conceptiunei individualiste 41, acel al conceptiunii colemivisto-socialiste, eel dint& avind ca expresie doctrinard

liberalismul, care ia ca unitate de mcisurd omul; cel de al doilea socialismul, care ia ca unitdte de mcisurli societatea.

0 a treia influenta', aceasta mai mica, care a jucat 1nsA un rol in evolutia liberalismului, a fost de sigur critica, care s'a formulat de catre lugs cugetAtorii burghezi, contra rezultatelor la care a ajuns liberalismul. Nu 1ntelegem prin aceasta critica prea cunoscuta, referitoare mai mult la imperfectiunea mecanismului vieii publice in statele liberale cum e-- critica parlamentarismului, ci critica de fond a rezultatelor liberalismului, cu evidentierea aspectului lor meschin, in raport cu nevoile Mai inalte ,ale sufletului omenesc.

Cel mai reprezentativ i cel mai nou din acesti critici este de sigur Walther Rathenau. DupA el liberalismul prin substratul sau economic: capitalismul, -clevine din mijloc pentru riclicarea individului un scop in sine, care ajunge sA o serveasca fiinta omeneascA i sA «mecanizezo intreaga vieatA sociala urmand un proces Myers decat cel urmat de naturA, care duce totdeauna in evolutiunea sa dela forme inorganice care forme organice. Recunoscand doar ca liberaJismul misca destul de satisfAcAtor fortele inferioare din sufletul oamenilor, ,el Ii neaga Insã orice rezultat mai 'Malt. Gratie liberalismului economic, «lumea sustrasA de la orice preocupari superioare i devenita o imensA casa de comert se inthu§a simoare in uriasa 1nchisoare materialA, pe care singurA si-a faurit-o*

Ce se evidentiaza din aceasta prea sumarA introducere? Liberalismul a suferit Incercari teribile, care Ii dicteaza astAzi imperios innoirea i regenerarea. FormA sa regeuerata va fi neoliberalismul. Ca sA conturArn idea noului liberalism nu vom proceda, prin sentinte a priorice, ci vom analiz& prin prisma ideilor liberale i 1ntr'un mod cat mai sumar, cdteva din problemele capitale ale vietii sociale; aceste probleme ne vor ajut& sa discernem intre factori

www.dacoromanica.ro

MIHAIL MANOILESCU: NEOLIBERALISMUL

145

trecatori i cei permanenti ai ideii liberale i s reliefam idea neoliberala prin raport cu aceea a liberalismului clasic. Vom vorbi: a) intai despre baza politica a Statului si raporturile sale eu individul, (cu o privire asupra politicei sociale); b) in al doilea rand, despre libertatea economica i proprietatea; e) in sfarsit in al treilea rand, despre idea nafionalc i raporturile dintre watiuni.

Raspunsurile in aceste trei probleme sunt suficiente ca s ne fixeze ca locul neoliberalismului intre celelalte doctrine politice.

prin raport cu trei puncte de reper

IL BAZA POLITICA A STATULUI RAPORTURILE INTRE STAT SI INDIVID Cum pune teoretic problema statului, liberalismul clasic? Individul preda drepturile sale naturale prin esenta lor nelimitate Statnlui si le prirneste inclarat sub o forma, restransa, dar mai efectiva prin aceea cä e garantata de organizatiunea sociala. Cu diferenta din libertatea sa, pe care individul o sacrifica, se construeste statul. De unde vine autoritatea Statului? Din puterea unui suveran? Din traditie? De sigur ca nu. .

Singurul raspuns logic si consecuent cu idea liberala, este di autoritatea statuZui nu poate vent deedt din consimteimantul indivizilor, care sunt singura realitate

primitiva, iar forma consimtamantului indivizior este expresia lor majoritara prin vot. Or, idea majoritara este ideea democratica. Democratia apare astfel numai

ca un mijloc, ca un mijloc de asigurare a libertatii individului; ea e bung, numai atata timp cat reprezinta fornza de viearci colectiva in care se garanteazei -maximum de libertate posibilei pentru idivid. Dealtfel, si din punct de vedere

practic, de sigur ca din toate formele de constituire 0 de sprijin a autoritatii Statului, cea mai putin periculoasa pentru libertatea individului este democratia.

totus exista o usoara antiteza intre democratie si liberalism, antiteza care se putea, Intrezari dela inceputul liberalismului. Astfel articolul 2 al Declaratiunii drepturior omului articol de inspirafiune americana i deci englezeasca proelama: «Scopul oricarei asociatii politice este conservarea drepturior naturale i imprescriptibile ale omului; aceste drepturi sunt libertatea, proprietatea, siguranta i rezistenta fata de opresiuno. Articolul 3 'MA de inspiratiune pur franceza datorita In primul rand conceptiunei lui Rousseau, formuleaza principiul: «Nici un corp constituit nu-si poate

trage autoritatea deck dela natiune». Demi atotputernicia natiunii, dead pericolul tiranizarii minoritatii de catre majoritate, care singurei are dreptul sei reprezinte in mice forma a vietii coleetive, natiunea.

Iata de ce, chiar in demoeratiile cele mai sincere, existei o vfoard antitezci intre libertatea individului i democratie. Aceasta antiteza s'a accentuat din cauza conclitiilor istorice si a luptelor grele pentru existenta, pe care au trebuit

sa le duca Statele de pe continentul Europei. 10

Doctrinele politice

www.dacoromanica.ro


146

Astfel, fiindca statul a avut din ce in ce mai multa nevoie de autoritate, a cerut din ce in ce mai multa solidaritate i disciplina dela indivizi in numele vointei majoritatii i astfel democratia a impietat din ce in ce mai mult asupra liberalismului.

In realitate insa, forma cea mai frecuenta a atingerii libertatii individului, este una 0 mai grava: este democratia deviatd. Inteadevar, pentru ca democratia sa aib a. un sens, ea presupune o egalitate relativa a drepturilor de deciziune a indivizior ; or, evolutiunea sociala, a pronuntat diferentierea claselor sociale 0 a stabilit raporturi de dependenta intre clase i intre indivizi, care au provocat sau au consfintit o inegalitate grava a puterii reale a inclivizilor.

Astfel democratia sincera a apanit de multe on imposibil, iar statul, necesarmente centralist 0 puternic, a§a, cum 11 cereau conditiunile grele ale vietii mo-

derne, a ajuns confiscat de aniumite clase minoritare ci a pierdut astfel autoritatea morald, pe care i-o presupuned teoria liberalo-democraticei. Principiul democratic deviat a dus la o relativa tiranie i democratia, care trebuia sa, fie un mijloc al liberalismului nu a mai indeplinit aceasta functiune a sa. Aici stei marea crizei a liberalismului: pe de o parte in covársitoarea influeng pe care a ajuns sei o c4tige Statul, pe de altci parte in inichitatea bazei politice a Statului, care a devenit prizonierul unei anumite clase. Deaceea se poate spune, cum se exprima von Wiese cadiberalismul vechiu

s'a sfaramat in fata problemei puterii; el n'a putut pune intr'un raport just idealul sa'ti cu nevoia de autoritato. Iata de ce pentru doctrina liberalä gdsirea unei noui baze morale in constituirea puterii statului reimdne o chestiune de existeuta i iata de ce inainte de toate, in acest punct se simte nevoia revizuirii i renqterii liberalismului.

Din aceasta mare criza in ce Ii poate cauta salvarea ideia liberala? In solgiile socialiste? Acestea preconizeaza doar inlocuirea la stapanirea exclusiva a puterii politice a unei clase, prin alta. Salyarea poate veni numai dintr'o singura parte: din revizuirea doctrinei liberale insds: din neoliberalism. Neoliberalismul cauta s pastreze din vechiul liberalism numai ceeace este esential j etern viabil i sa inlature ceeace e trecator 0 circumstantial. Din vechiul liberalism el pastreaza idea ca sfera publica trebuie sa fie cat mai elastica, pentru ca omul sa, nu ajunga niciodata in func-tie exclusiva a Statului i credinta ca forma optima de guvernamant este consimtamantul rnajoritar: democratia. Dar i aci este un mare dar daca, neoliberalismul pastreaza esenta liberalismului, se degajeaza de ceeace este accidental, 0 de ceeace .chiar fal§ifica principiile originare ale liberalismului. Intr'adevär, vechiul liberalism aplica principiile sale societatii a§a cum era, cu inegalitatile i cu absurditatile ei. Un asemenea regim pe de o parte nu Elea decat s. accentueze imperfectiunile sociale i sa manasca, prapastia intre cei. puternici i cei slabi, dupa cuvantul Evangheliei: celui ce are i se va mai da, iar pe de alta parte falsifica caracterul democratic al Statului. Neoliberalismul ia numai spiritul doctrinei liberale ; el cautd ca din benelibertatii sei se impeirtaseascei cat mai multi, iar nu numai 0 minoritate

www.dacoromanica.ro

MIHAIL MANOILESCUs NEOLIBERALISMUL

147

de clasii. De aceea nu se opune tendintelor de realizarea a condit,iilor obiective, care

fac posibild sinceritatea liberalismului ci deci clddirea statului pe o bazei real democraticd.

Care sunt aceste conditii? Sunt numai conditiile economice, singurele care fac posibile progresele reale politice. Deaceea neohberalismul nu susfine raporturile existente ale claselor sociale. In conceptia neoliberala Statul trebuie aparat de acaparare, ori de unde ar veni de sus 'mu de jos ; stapanirea Statului nu poate sg ajungg rezultatul unei lupte in care invinge clasa cea mai puternica ci trebue sa fie rezultanta unui echilibru intre fortele sociale i intre clasele sociale. Conceptiunea neoliberala nu e atomista pang la absurd, ca liberalismul clasic care considera numai individul ca unitate sociala; ea recunoaste realitatea claselor sociale j considera chiar c reprezentarea exacta a claselor sociale in alceituirea puterii publice este necesarei pentru a se ajunge la formula unui echilibru social, sincer ci seindtos.

Neoliberalismul nu vine sa vorbeasca de acea «armonie socialg», care este mai mult un cleziderat nepolitic deck o idee po1itic, ci de echilibrul social, care se poate stabih prin reprezentarea sincera a realitatilor sociale. Partidele politice, chiar de clasa, apar in aceasta conceptiune ca legitime, atata avreme cat reprezinta in mod onest i sincer un interes real al unei categorii de cetateni si cat timp raman in rolul lor exact de «partide cu interese limitatee. Neoliberalismul combate insci hotdrit lupta de clasei, care tinde la domi-

nalia de dare o singurei clasei a statului, care apartine tuturor. In rezumat, pe cand liberalismul vechiu 'Astra, in principiu o neutralitate intre indivizi, pe care cu un termen cam aspru am putea-O numi ipocrita,tocmai pentrucg favoriza dominatia de clasci i pe cand ingaduia ca statul sa fie _

obiect de lupte si de cucerire din partea unor anumite clase, neoliberalismul tinde s constitue puterile politice pe consimtamantul cetatenesc In adevar liber i pe echilibrul de interese intre diferitele clase din corpul El intelege astfel set serveascd mai bine principiile originare ale liberalismului, peistrdnd din ele adevdratul lor spirit ci, dcindu-le int,elesul lor addnc ci permanent. social.

In ceia ce priveste politica sociala, desi aceasta constitue o chestiune importanta o tratam sumar, pentruca este relativ cunoscuta iar drepturile la interventie in chestiile sociale sunt consacrate de mult. Nimeni nu mai crede azi, cum credea liberalismul clasic, ea in materie sociala Statul trebuie numai s ging' ringul», adica s pazeasca arena in care luptatorii boxeaza intre (Merl Prima sparturá in aceasta conceptie a facut-o protectia copiilor, caci primele masuri de politica sociala au fost luate in favoarea copiilor i femeilor. Dealtfel pe calea intervenirior de stat s'a urmarit totdeauna restabilirea echilibrului social si asigurarea unui corectiv in excesele luptei dintre cei slabi i cei tari.

Astazi chestia interventiei statului in materie sociala nu mai este pentru nimeni o chestie de principiu ci una de aplicatie si de oportunitate i aceasta e

atat de adevarat incat au fost cazuri in Anglia, cand lucrgtorii au refuzat interventia statului in favoarea lor, deoarece era atat de neindemanatecg 10*

www.dacoromanica.ro

148


inat mai mult ii deserve& cleat le serve& cauza si au preferat sa se inteleaga,

pe calea bunului simt practic direct cu patronii lor I Neoliberalismul ca i vechiul liberalism in aceasta privinta mentine pa'rerea c interventia Statului in mecanismul productiei este totdeauna delicat i c trebuie fa'cuta «nu cu o mana de om de Stat, ci cu o mana de artist, capabil sa' simta i s inteleagà nuantele». Dar neoliberalismul, prin deosebire de vechiul liberalism nu intelege interventia Statului numai ca un corectiv al exagerlirilor inichitatilor sociale,

ci ca o luptd sistematicli cu, scopul de a face viata omeneescei supôrtabild pentru cei

Dupa expresia foarte obisnuita asrazi in Anglia, neoliberalismul vrea sg creeze eo platformb socialk astfel incat nici o fiinta omeneasca sa nu poata cadea vreodat'a dedesubtul ei, dar oricine sa se poata ricIic prin munca si merit, oricat de sus deasupra. Iata de ce se poate vedea acest fapt foarte incurajator, ca intre programul partidului liberal din Anglia si partidul muncii, intre care lupta se cla pe principii nu exista in fapt nici o deosebire sau aproape nici o deosebire in ce priveste revencliCarile practice. Odata mai mult se vadeste vechiul adevar c ideile

abstracte sunt cele care divid pe oameni, pe and realitätile concrete Ii unesc. III. LIBERTATEA ECONOMICA SI PROPRIETATEA Sit considefirn acum libertatea economica; ea constitue un aspect central al ideei liberale. Libertatea economica a f ant doar i gloria i decaderea liberalismului iar

rgra liberalismul economic n'am puteh intelege liberalismul politic. E adevArat ca libertatii economice i se datoreste civiizaia Europei apusene ;

ei i se datoreste cea mai formidabila acumulare, nu numai de boga'tii ci mai ales de instrumente de productiune pe care a realizat-o vreodata civiizatia; insfarsit ea a realizat in intreaga omenire o potentializare maxima a energhlor individuale. i totus aceasta libertate economica a dus la aservirea individului la coborirea lui la rolul de instrument. Cum putem caracteriza, schematic rezultatele liberalismului economic? Putem spune ca libertatea s'a realizat pe p'amant, dar nu pentru om ci numai pentru unitatea de produetie.

Unitatea de productie pute& sa desfa'soare fortele sale intr'un joe liber, aproape de anarhie. Omul, daca eth diriguitorul unitatii de productie pastth aceasta libertate neingradita de miscare, iar daca er& îi interiorul unitatii de productie nu insemna niciodata mai mult decat un instrument, un sclav. Astfel liberalismul ci-a realizat idealul stiu, dar nu pentru oamenii vii, ci pentru aceste entiteiti economice moarte, care sunt unitatile de productie.

Ca reactie contra sistemului economic al liberalismului s'au produs doll& serii de fenomene: asociatiile economice i evolutia formelor de proprietate. Vechiul liberalism n'a inteles asociatiile i s'a opus tendiittelor lor. Aceasta

a fost o atitucline trecatoare, dar destul de grava. In adevar debutul liberalismului economic a fost distrugerea formelor sociale organice, pe care le Lame istoria: corporatille (desfiintate la 1791 in Franta si la 1811 in Prusia), pornind

www.dacoromanica.ro


149

dela ideia abstracta ca. «in societate nu exista deck, sau interese generale, sau individuale; interese comune ale membrilor unei corporatii nu exisfa». Totu§ caracterul organic al societatii a triumfat i asociatiile profesion'ale s'au refacut sub alte forme. Timpul a dovedit c asociatiile sunt admirabile «ma§ini de ajustaren ale libertatii individuale pe care o mare§te pe de o parte, dar pe de alta o mic§oreaza garantand-o i ca in sistemul capitalist sunt singurele Mstrumente, care permit rezistenta celor slabi in fata celor tan. Neoliberalismul recunoscartalu-le acest caracter, sus?ine asociatiile muncitore,sti, fiindca lucreaza in senzul ideior sale favorizand independenta reala a unui numgr cat mai mare de cetateni i marind astfel campul de aplicatie al principiilor liberale. Mai mult decat atat, neoliberalismul intelege sa se ocupe chiar de apararea libertatii individuale in cadrul asociatiunilor insa§, pentruca ele sa. nu degenereze in tiranie cum s'a intamplat in Franta inainte de rasboiu §i. s ajunga ca Chronos care §i-a devorat proprii si copii, s zdrobeasca pe individul pe care voiese sa-1 apere. Tot a§a, in acela§ proces de diferentiere a intereselor sociale 0 de integrare a lor in formatiuni omogene, s'a produs §1 fenomenul bine cunoscut al marilor asociatii i sindicate de producatori. Aceste sindicate corecteaza imperfectiile technice ale sistemului capitalist, cum este exagerarea diversit'atii produselor in anumite industrii sau stiperfetatiunea comertului de detaliu; ele constitue mijloace de coordonare §i. simplificare a organizatiei economice. In fapt s'ar

putea zice c punctul culminant pe care ele 1-au atins pana astdzi a fost in organizarea pe care Walther Rathenau a dat-o economiei germane in timpul rasboiului.

Neoliberalismul nu este in principiu contra acestor formatiuni, dar le pune o conditiune esentiala: aceia ca fiecare din ele s apara ca un proces natural §i ca rezultat al consimta'mantului liber intre oameni, sa nu devie monopolul tiranic al catorva i sa se opue astfel tocmai prineipiului celui mai scump al liberalismului economic: concurenta. Vechiul liberalism a pacatuit dealtfel prea des la acest capitol; respectand multe situatiuni ca§tigate, a tolerat de atatea ori monopoluri in numele tocmai a libertatii economice. In rezumat, neoliberalismul vede in asociatii forme libere de acordare intre libertatea individului i interesul social §i. departandu-se de conceptia atomista a vechiului liberalism recunoa§te asociatillor caracterul lor de formatii sociale organice. Odata mai mult neoliberalismul prin opozitie cu vechiul liberalism,

care se influenta de factori trecatori se leaga de aspectele permanente ale vietii sociale.

Tot atat de importanta ca libertatea economica este problema proprietatii. In mentalitatea comuna liberalismul se identifica cu proprietatea individuala; mai mult chiar inteo expunere doctrinara recenta s'a putut defini liberalismul ca o functie politicli a proprietatii individuale. Este deci locul s ne intrebam: Oare forma actualä a proprietatii individuale, este indisolubila eterna?

www.dacoromanica.ro


150

ig lega'tura, care ni se pare azi permanent'', intre proprietate i liberalism, nu este oare un aspect mai malt al confuziei intre ideia liberalismului i epoca

in care ea a apamt? In adefar pentru teoreticenii liberalismului, proprietatea individuala este mijlpcul cel dintaiu al manifestarii puterior individului, este daca se. poate spune astfel un coeficent cu care se multiplica mice forta individuala In practica' insa, s'a doyeclit c proprietatea-capital duce la o aservire 0i la o depreciere a fiintei omene0i iar vechiul liberalism, aparator al proprietatii, a aparut odata mai mult ca o tendinta de realizare a liberalismului partial, in opozitie cu idealul liberalismului generalizai la toti membrii comunitatii sociale. Vechiul liberalism a fost prea rigid legat de proprietate: deaceea se gdseVe acum inteo atat de gravd crizd. Astazi nu-i ramane s aleaga cleat doua cal: sau si ramaie atapt de formele actuale ale proprietatii individuale i atunci sa-0 fixeze singur de pe acum termenul disparitiei sale, sau sa se expuna contimm la grave inconsecvente, proclamand pe de o parte inviolabilitatea proprie-; tatii, iar pe de alta parte admitand exproprierea, rechizitionarea, nationalizarea i toate celelalte atacuri categorice contra vechei conceptii a proprietatii. Oamenii politici mediocri prefera de obiceiu calea de a doua. Aceastei inconliberalismului de astdzi orice autoritate morald; iar in practicei face ea liberalismul sd nu mai (Libel' increderea nici a apeirdtorilor ci niez a adversarilor proprietätii individuale. Mai este insa o alta cale i pe aceia o alege neoliberalismul. In mice criza mare dupa'-cuvantullui Jaureso doctrina ca i un partid seeventd rdpefte ns

sau o tara, trebuie sA-0 caute salvarea in sinceritate. Salvarea liberalismului este in recunogterea imposibilitatii de a tine legata

idea liberala de forma actuala a proprietatii individuale, 0 in reintoarcerea la principiile originare ale propriei sale doctrine. In adevar, ce este in conceptia initiala a liberalismului proprietatea? Este un mijloc al libertatii omene§ti 0 al potentializarii maxime a energiflor individuale; este forma optima, i anume forma optima cunoscutei petnii astdzi care permite stimularea interesului individual. Forma insd e trecdtoare i secundarei; ceeace intereseazei este mentinerea inte-

resului individual ca factor permanent in dezvoltarea fortelor omenefti. Prin urmare i proprietatea individual i capitalul sunt bune, atata timp cat constitue cel mai bun mijloc de incurajare a productiei. Proprietatea indi-

viduala trebuie dar conceputa

numai ca o functiune de desvoltare 0 de

incordare a puterilor omenefti.

Daed, prin urmare, facem din actuala formd a proprietdtii o condifiune sine qua non a liberalismului, inseamnci sa inehidem liberalismului toate cile viitorului.

Deaceea neoliberalismul recunogte caracterul evolutiv al proprietatii 11 mai ales a proprietatii individuale a capitalului. El nu se pune in functie de o anumita, forma a proprietatii i accepta orice forme noui ale acesteia, dar cu trei conditiuni: intai ca fiecare forma noua s apath prin disparitiunea naturala a formei vechi i prin pregatirea tuturor elementelor objective, care s'o inlocueasca; al doilea ca aceasta forma sa, nu omoare interesul personal, care

www.dacoromanica.ro


151

-este cheia dinamismului economic §i social ci s schimbe cel mult punctul de aplicare al acestuia, §i in sfhx§it ca nici o transformare In conceptul i starea proprieteitii sei nu fie impusei pe cale po iticc, gratie dominatiunii exclusive a unei anumite clase, care se geise.ste intdmpleitor la cdrma statului, ci sh fie rezul-

tath din dezvoltarea naturalh a factorilor sociali interni, cari conditioneazh evolutia.

Ca sh luminana aceste consideratii prea teoretice, s

ne oprim la douh"

exemple.

Primul este plus valoarea terenurilor urbane. De eke ori un ora§ e in plinh prosperitate, in jurul acestui ora§ terenurile neclhdite Ii sporesc din ce in ce valoarea lor. anui fapt e datorith aceasth sporire? Ea este datorith numai muncii comune a tuturor locuitorilor oraplui, care intensifich vieata i ridich din ce in ce economice§te cetatea lor. Dar care este atunci dreptul proprietarilor de terenuri s perceaph «un impozit mai mare decht toate celelalte» asupra acestei energii de munch 0 cre§-

tere datorith exclusiv corpului social? Desigur ci nu existh nici o justificare moralh pentru un asemenea drept. Mai mult decht atat, aceasta stapanire a terenurilor are un caracter de monopol intrucht terenurile al chror pret se urch, sunt in cantithti limitate i sunt acaparate intr'un numhr restrâns de mhini. Aci este cazul ca neoliberalismul sh-§i afirme conceptia sa separân in crea-

lia valorior 0 a propriethtii ceeace este social de ceeace este individual. Si atunci neoliberalismul nu admite legitimitatea caftigurilor din plus valuta*. Iath de ce partidul liberal englez a dus o lupth imensh pe aceasth chestiune.

In trei rânduri alegerile dinainte de rhsboiu au avut ca platformh taxarea phnh la confiscare a plusvalorei terenurior urbane. Este adevhrat c asthzi liberalismul nou este infrânat pe aceasth chestiune, dar lupta se va reluà cu siguranth, cu un succes definitiv. Al doilea exemplu este tendinta de depersonalizare a propriethtii. In adevhr, existh parch in omenire o tendinth generalh spre depersonalizarea tuturor realithtilor ca 0 a entitatilor pe care le creiaza, mintea omeneasch. Omul a fAcut primii pa§i ai progresului shu printr'o depersonalizare a divinithtii, inhlthnd-o dela caracterul antropomorfic la caracterul abstract 0 general al cre§tinismului. Mai thrziu s'a produs depersonalizarea autorithtii Statului, omul deslipind

suveranitatea de imaginea imphmtilor pentru a o trece asupra organizatiei anonime a republicei. In sfAr§it astAzi se pare eh' suntem in cursul unui alt proces de depersonalizare: acel al proprietatii. Cea dinthiu formh de depersonalizare a propriethtii este societatea anonimh; aceasta explich de altfel furia cu care aceste societhti, au fost atacate la inceputul lor de chtre vechiul liberalism.

Inteadevhr societatea anonirna are proprietari absenti, care detin doar dreptul la anume venituri; altii gireazh interesele proprietarilor §i taus aceste societati merg atht de bine incht lor li se datore§te in bunh parte marele progres al capitalismului modern. Ele demonstreazd c dinamismul In materie economicei nu e o calitate exclusivei a proprietdtii personale, individuale. Cine gireaz5,

societatea? Administratorii §i. functionarii. Ei sunt interesati sau in mod direct

www.dacoromanica.ro

.DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

152

material, sau sunt legati de institutie prin ceeace numeste Walther Rathenau, idealismul modern care face pe oameni sa, se devoteze pentru anumite institutii mai mult cleat pentru interesele lor personale cele mai scumpe. odata cu Walther Rathenau o ipotea S ne inchiSh facem atunci puim c contrar prevederior codurilor de comert din toate rile, o societate anonima, si-ar eascumpara, propriul ski capital. Ce s'ar intampla atunci Sorietatea ar farnane evident «proprietatea nimanub. Ce scop ar mai urmari atunci societatea? Desigur n'ar mai urmari dividende pentru niste actionari inexistenti ci ar cauth s realizeze succese economice obiective, prin investitiuni noui, in fabrici i in mijloace de productie i prin inbunatatiri sociale. Ar fi destul sa se mentina cointeresarea materiala a conducaorilor sociafatii la rezultatele sale, pentru ca nervul activit'atii productive sa nu pima, 0 pentru ca s ramana astfel in fiinta toti factorii care conditioneaza progresul societatii.

Desigur este ceva paradoxal in acest exemplu, aruia i se pot aduce multe obiectii.

Taus el ne arata, odata mai mult un lucru: Ca nu putem pretinde ca liberalismul vechiu, cä proprietatea individualii este singura cheie a interesului personal 0 a progresului economic. Tot atat de adevarat este insa eh' nu putem s anticipam, ca socialismul, asupra viitoarelor forme ale proprietatii. 6i o atitudine si cealaltoi ar fi simplista. i neytiinfificd. Tot ceeace am spus ne arata ca a lega, doctrina liberala de forma trecAtoare

a proprietatii individuale ar fi eel putin o imprudenta. Cum am fazut neoliberalismul a inteles acest lucru. Ca orientare practic6 neoliberalismul recomanda," in toate actiunile de guvern menajarea interesului personal i stimularea energiilor creatoare. Astfel in politica fiscala preconizeaza tendinta daca nu nivelatoare cel putin.compensatoare care reduce de o parte beneficiile exagerate ale unora i descatuseaza,' pe de altà parte energiie inlantuite ale altora. Neoliberalismul si aceasta constitue un element caracteristic in politica sa practica nu vine sa atace prin masuri de Stat conditiile pro ductiei, ci numai taxeaza, rezultatele certe adica, beneficiie pe care le-au dat intreprinderile de pro ductie ; printr'o fiscalitate inteligenta el aduce un corectiv exagerarilor la care a nastere jocul liber al capitalismului, dar in acelas timp menajeaza inte-

resul personal, de Cate ori acesta constitue un factor de progres. Deaceea neoliberalismul preconizeaz'a impozitul progresiv pe venit, preconizeaza accentuarea impozitelor pe venituri lenese i mai mult cleat atat, admite impozitul pe capital. Si in adevar eine care a afirmat «ca,' unprincipiu al liberalismului nu contrazice impozitul pe capital?» Este d-1 Asquit. Si eine a spus : «nu vom taxa industria, nu vom taxa intreprinderile i comertul dar vom taxa, pe omul care define un lucru pe care nu l'a pro clus i pe care nici o lege din lume nu-I indrutueste sa-1 pastreze»? A spus-o, nu un bo1sevic ci d-1 Lloyd George.

0 asemene politica reprezinta spiritul exact al neoliberalismului.

www.dacoromanica.ro


153

ILL PROBLEMA NATILTNILOR

Raingne sa", examinam in sfarsit, prin prisma liberalismului, problema nati unilor.

Liberalismul, cum am fazut, pune inainte oriaror ate preocupAfi, fiinta umana, individul izolat. El nu recunoaste supunerea individului la nici una din entit4-ile superioare pe care le creazA,' mintea omeneasa 0 nu intelege s'a-1 sacrifice nici unei abstractiuni. In fapt aceastA conceptie atomist i aproape anarhia ignoreazA anumiti factori naturah fundamentali ai fiinei omului. Exista in adefar o unitate supraomeneasa, dar o unitate organicii elementarei, areia omul nu i se poate sustrage: e natiunea. Cu ltul natiunei nu apare ca strgin de individ, ci ca manifestarea unui sentimenf care face parte integrana din fiinta omeneascA; or, aceasta, manifestare neputand avea, prin ea ins'as decat un caracter colectiv, sentimentul individual

este in acelas timp un sentiment colectiv. _rata de ce nu poate fi contrazicere intre liberalism fi nalionalitate. Dealtfel

in actele sale de devotament atre ideia de patrie omul rdmdne liber, tocmai fiindc'd nu ascultg de factori externi, ci numai de indemnul intern si adânc al firei sale. Astfel liberalismul modern, neoliberalismul, care nu e o teorie rigidl egoista,' i lipsita de suflet ci o doctrina, larg omeneasa, ingAdue ridicarea omului

pe culmile idealurilor sale firesti, a idealurior nationale. Cum pune, ins'a neoliberalismul intr'un raport just idealurile deosebite ale deosebitelor natiuni? Aici este desigur punctul in care liberalismul a dat nastere la cele mai multe inconsecvente. Inteadefar este totdeauna o nepotrivire, intre drepturile pe care fiecare partid liberal din fiecare tarA, le acora propriei sale patrii, in raport cu drepturile pe care intelege a le recunoasa celorlalte jâri i natiuni; de aici sleibirea de autatitate.a doctrinei liberale, care ineeteazei astfel de a mai reprezentec

o unitate i un sistem logic. Liberalismul in adevAr consecvent cu el insusi nu poate cleat sá punil pe picior de egalitate natiunile man i mici i s legitimeze egal dreptul lor la existenta; in conflictele externe el trebuie s rAmaná deasupra vederilor nationale unilaterale i s'a fie contra cri aror combinatii treatoare de echilibru inspirate de faimosul Machtprinzip. Spiritul imperialist atat de constant dealungul timpului, este acelas spirit care la 1878 Mca, pe Bismarck s'a spunA lui Disraeli, premierul Angliei: «dach' n'ati fi anexat insula Cipru, a fi considerat aceasta ca cel dintaiu semn al decadentei d-vs». acelas spirit pe care il putem regAsi in zilele noastre, and ca rAspuns la propunerile lui Wilson, un jurnal ca Tageszeitung puta, sä scrie: Wiitorul Germaniei este mai important cleat acela ad intregului neam omeneso. Acest spirit nu este fi nu poate fi compatibil cu adeveiratete principii liberate. Si totus in problema raporturilor dintre natiuni, la partidele liberale din toate Wile au fost totdeauna mari contraziceri intre doctrin i realit ate. De multe ori chiar vechiul liberalism a simtit nevoia sincerg s facA eforturi de

a reintra in el insus.

www.dacoromanica.ro


154

Aceste

eforturi nu le-au facut numai teoreticianii sau vizionarii,

ci

thiar adevaratii barbati de Stat. Cine nu-si aminteste de exemplu, in Orient de numele lui Gladstone atat de popular mai ales in Bulgaria, Serbia si

Grecia? El pusese la un moment dat tot aparatul formidabil al puterii

englezesti in serviciul cauzei independentei nationale a popoarelor mici din ceeace e mai important si insemna desigur culmea cense'orient, si quentei pentru un barbat de stat englezeste c acela§ Gladstone a aplicat principiile sale chiar in Anglia, in politica sa fata de irlandezi. E adevarat eh' epocii sale i-a urmat o pagina neagra: rasboiul contra beerier. Din fericire pentru prestigiul liberalismului, aceasta pagina atat de trista a fost stearsa de politica de conciliatiune prea bine cunescuta, care a facut

in urma din Africa de Sud una din cele mai fidele tan ale imperiului englez.

Astazi? Avem Liga Natiunilor, acest prim asezamant international de drept,

dela care putem ageptA poate mai mult cleat dela internationalele de fapt dinainte de rasboiu: Internationala intereselor financiare, Internationala catolicismului sau Internationala rosie, care s'au dovedit deopotriva, de ineficace, in a pune stavila tendintelor rasboinice. Dar, pe de alta parte, cu cat sunt mai infante cleat inainte de rasbeiu sentimentele sovine i tendintele imperialiste ! Cu cat este mai intetita lupta apriga intre diferitele natiuni ! Cine a avut oare naivitatea de visator, s creada c, dupa cum in fasboiul de 30 aM s'a sfaramat ideia religioasa, tot asa din rasboiul actual va iesi sfaramata ideia nationala? Ce crede neoliberalismul?

El nuli pvine un fel nou, ci si glisefte in fata idealului neimplinit al yechiului liberalism: libertatea tuturor natiunilor si egala indreptatire a natiunilor mari sau mici. De aceia in toate rile neoliberalismul este inainte de orice, conciliant si larg fata de minorittiti. Dupa, lord Acton
intrucat o tara este in adev5i libera, este dupa cata siguranta au in ea mineritatile».

In afard, neoliberalismul este esentialmente pacific. Dealtfel de cate ori un partid liberal vadeste intent-II de cucerire, in afara dear de tendinta fi-.

reasca de independenta si integrare nationala

trebuie suspectat: el este

atunci, sau prizonierul unor interese de clasa sau al unor interese meschine de coterii.

Neoliberalismul nU aduce dar in politica nationala o ideie noua fatit cu doctrina liberala; el este numai o tendinta de reintrare in sinceritate si in adevar; el vred sd insemne mai mull curaj in a servi vechile principii ale liberalismului, care au riimas adesea numai desiderate. El vrea s fereasca

natiunile de aventuri si sä le pastreze fortele pentru operile de constiuctie sociala san cum se spunea, in Anglia in timpul campaniei bol-

seviste «adev5ratul liberalism prefera s faca case in Anglia cleat morminte n Rusiao.

www.dacoromanica.ro


155

IV. LIBERALISM SI NEOLIBERALISM N'am dat in scurta expunere de pana aici un rezumat al ideilor neoliberale,

n'am schitat nici im program, care dealtfel n'ar putea fi decat in functie de fiecare tara; am dat abia o expresie a tendintelor i caracterului general gi o indicatie asupra spiritului in care intelege salt formuleze doctrina sa neer, beralismul.

Din cele ce am spus rezulta totus cateva preciziuni pe care e necesar sa le recapitulam. Liberalismul este o conceptie generala asupra lumei: .o conceptie a vistii .omenesti, infeleasd in functie i print prisma liberstalii. El este doctrina incredemi in personalitatea omului si in perfectibiitatea lui. Din aceasta Infatisarelarga a liberalismului reese facultatea sa de a renaste, tie a se regenera si de a primi aplicatii noui dupa formele societatii in evolutie. Liberalismul are un caracter general si permanent. El nu este un fenomen local sau, cum spun regalistii francezi, «o boara englezeasca care tutus n'a

doborit pe pacient, gratie constitutiei robuste pe care i-a dat-o traditia sa istorica». El nu este nici un fenomen temporar caracteristic unei anumite epoci, caci nu se intemeiaza ca socialismul pe anumiti factori sociali i pe anumite transformari ale bor. Liberalismul nu este nici un sistem de avantagii concrete si de imbunatatiri materiale, sistem care va peri odath" cu realizarea acestora sau poate odata cu demonstrarea imposibiit4ii realizarii bor. Neoliberalismul este liberalismul regenerat al vremii noastre ; el ii datoreste fiinta tocmai minunatului dar al idei liberale de a inmuguri in fiecare primavara sociala. Neoliberalismul nu inseamna recunoasterea indiferenta si lafa a starilor sociale existente, si nu se multumeste sa consacre realizarea beneficiilor liberalismului numai pentru cei putini; el este o actiune pentru liberatatea tuturor, urmamste dupa' expresia englezeasca egalitatea dc oportunitate» sau cu un echivalent romanesc cam neprecis i uzat alreptatea socialb. Ca principiu neoliberalismul este contra cricarei opresiunei a individului a claselor, ori de uncle ar veni, fie din partea capitalismului fie din partea altor pvteri cu acelcv tendinte ca .yi capitalismul. El apdrei in cadrul realiteitilor sociale schimbdtoare idea liberalei, care constci in a dezvoltd viata soctald pebasa libertdtei individului i a inkeresului personal. Neoliberalismul acceptd orice forma de socialism economic, dacti nu duce Za mai multa constrdngere a individului, dad in practicei pdstreazei viu nervul actvileitii ontene§ti, care este interesul personal, i in sfeirqit, dacei aceasei forma nu e impusei de un aparat politic, ci e noiscuta firesc din desvoltarea fortelor sociale ci economice.

astfel, pe cand vechiul liberalism era p'rea rationalist, rigid, nepasator la punctul de vedere social si cu adevarat «un anarhism, care se opreste am la jumatatea drumului», neoliberalismul .esie larg, comprehensiv i indrazni s spunem, daca cuvantui n'ar fi atat de compromis in Romania generos.

www.dacoromanica.ro


156

Neoliberalismul nu este un compromis hibrid intre vechiul liberalism si tendintele socialiste sau cum s'a spus:
Trecand la tara noastr a. i urm'arind idea neoliberala in cadrul nostru social si national, o observatie prealabil a. se impune. Neoliberalismul se infeclifeazei ea expresie fireaseei a unei lungi evoluOi istoriee 0 ea o doctrinei in perfectii concordantei etc caracterul nostru national,

Inteadevar desvoltarea noastra istorica cu numeroasele revolutii facute dincolo i clincoace de munti pentru idea libertatii, arata persistenta roma,-

nior de a pune libertatea deasupra celorlalte bunuri pamantesti. Dealtfel cum am aratat si mai inainte, libertatea individuala" e atat de legata de libertatea nationala, incat am putea, s spunem cel deabiec dupei integrarea noastra nationalel liberalismul a apeitat pentru naliunea romcineaseei, intelesul seiu adeveirat i deplin.

Dar nu numai sub prizma istorica, dar chiar si sub aspectul actual, viata noastra ecoflomie i sociaM, ne arat c suntem individualisti, incapabili de discipling, fgra spor la munch' comun'a si in toate Ma spirit de organizatie.

Sistemele centralizatoare ci tendinfele de organizare neiseute dinteun spirit socialist 0 eolectivist au la noi totdeauna o slabci efiecteitate. La noi in taxa un om este in general superior unei asociatii, un soldat e superior unei companii, o companie e superioarg unui regiment si fiecare din aceste

unitati la randul ei e superioara unitätii supreme, care este statul. Ad dar chiar din punct de vedere strict pragmatic, formula neoliberalci, care reimtine pe ccit e cu putingi asteizi In tramea individualista, este pentrunoi formula prin excelenlei national&

Problema practica a neoliberalismului la noi trezeste insa, doua intrebari: Care sunt puterile sociale i politice pe cari se poate sprijini idea neoliberala? Care este partidul, care poate sa, o reprezinte astazi i ce putem astepta, dela neoliberalism in raport cu nevoile fundamentale ale vietii noastre publice si cu idealul care trebue, s insufleteasca generatia noastra? De sigur e amandoug, aceste intreban sunt indreptatite.

www.dacoromanica.ro


157

Cad in adevar ni se poate spune: vechiul liberalism se sprijina pe marea burghezie, conservatismul pe ramasitele meclievalismului agrarian, socialismul fpe proletariat; care este insa baza neoliberalismului? Credincios genezei sale ideologice i ramanand in acord cu propria doctrina, neoliberalismul nu poate da decat un singur raspuns: el nu se spriyind pe o singura clasd sociald ci pe toate. SI dezvoltam acest lucru-pentru tara noastra, in concret, cu afirrnatii controlabile. egal sub raportul Faptul social dominant al vremii noastre social cu ceeace este unirea sub raportul national este improprietaHrea taranilor.

Improprietarirea taraneasca ne face sa intram intr'o noua faza, in care democratia nu va mai fi un cuvant si in care neincrederea noastra in rezultatele institutillor democratice pe caH le-am mostenit din trecut va alma pentru ce eli dispara.

Faptul capital este ca taranimea e astazi la ultimul termen al evolutiei sale: proprietatea de munca. Ea apare astfel sub un aspect nou: taranul de astazi cumparii (unelte) si vinde (pro dus e ).

Taranul de eri, neoiobag, consuma in parte productia sa iar partea dispoo valorifica prin boeri. Astazi tar-anul vinde surplusul productiei lui i numai prin faptul c vinde

nibili

el devine o unitate economicd si este indemnat sd doreascd paradisul unitätii economice, care este liberalismul.

Pentru prima data dar, tdranul apare ca factor economic independent §i. cum foarte bine sustine doctrina taranista in acelas timp p printeun raport de consecinta, ca factor politic. Care este atunci interesul central al taranului? Este interesul oricami producator i negustor adica concurenta liber, caci sdupa cum s'a spus «in concurenta libera a muncii economice, tamnul izbuteste sn rasbeasca. pretutindeni#. Iata de ce acel partid, care va reprezenta in mod cat mai inteligent i cat mai efectiv numindu-se oricum s'ar numi : partid liberal, al poporului sau pianist aceste interese de producator si de negustor ale taranului, va fi adevaratul reprezentant al ideologiei sale.

Acesta este aspectul permanent al situatiei faraiiimei; acest aspect arata

ci taranul nu poate fi In viitor decat alaturi de ideologia sincer liberala si nu cum s'a spus

alaturi deaceea a proletariatului.

.ranu1 stapanind o proprietate de munch', are comun Este adevarat c cu proletarul baza morala a existentii sale care este tot munca; dar ceeace .unote sau diferentiazi pe oameni In vieata sociald nu este baza morald a existentii lor ci comunitatea sau *) diversitatea intereselor i revendicdrilor lor de viitor.

Iata, atatea, motive pentru care putem considera taranimea ca cel mai puternic sprijin al liberalismului vremii noastre: al neoliberalismului. *) A se vedea in aceastl, privinfi: Mihail Manoilescu, Pianism §i democratie. Buc. 1922.

www.dacoromanica.ro


158

Neoliberalismul e singur in stare sa dea organizatia comertului liber, far . rechizitii, fara contingentarili fr celelalte greutati puse in calea productiei circulacrei.

Neoliberalismul nu urnaamte 0 nu poate urmari, flea a se departa de ins4 principiile sale, acapararea i monopolul pro duselor tarane§ti catre, care se in-

dreapta partidele din serviciul burgheziei. El nu ameninta taranimea nici cu un protectionism industrial exagerat, care ar trece clincsolo de limitele naturale pana la care tara intreaga e datoare sa se sacrifice pentru a da na§tere unui aparat national de productie industriala; el nu admite nici o depreciere i comprimare a pretului pro duselor tarane§ti pentru hranirea eftina a orarlor, politica pe care ar fi indemnat s o faca oricand un partid de clasa al proletarior.

Dupa taranime, dintr'o identitate de situatie, proprietatea mijlocie careia viitorul Ii rezerva i trebuie st-i rezerve o mare inflorire, tocmai pentruca este singura forma de exploatare capabil s constitue centrele de difuziune ale culturii technice-agricole 0 ale organizatiei comerciale a agriculturii, nu va

putea sia nu urmanascadecat cu mai multa con§tiinta incaacela§ ideal al noului liberalism.

Burghezia care-0 yede salvarea in cedari inteligente acute la timp pentru pastrarea libertatii sale de mirare nu, va putea decat sa, sustina neoliberalismul, afara numai daca o parte prea intrasigenta a ei n'ar evolua spre partidul conservator.

Dealtfel daca o asemenea evolutie s'ar produce, ar fi poate cu atat mai bine, pentruca aceasta ar fi expresia deplaskrii noului liberalism spre centrul de greutate al fortelor sociale i semnul obiectiyitatii neoliberalismului iii lupta sociala In ce prive§te proletarii industriali de sigur c ei nu naerg toti alaturi de socialism numai pentru doctrina in sine, ci mai mult pentruca socialismul reprezinta astazi singura reactiune sincera contra abuzurilor sistemului nostru economic 0 politic. Maine and sinceritatea s'ar putea vedea 0 «de, cealalta parte baricadeb i cand de exemplu printeo politica financiara in spirit social, la ale carei inceputuri pare ca asistam, sau printr'o legislatie sociala serioasa si

constanta s'ar ajunge la imbunatatiri reale pentru proletariat, atunci poate C. faptele implinite ar cuceri mai mult decat vorbele. In sfar0t pentru intelectuali ce este mai firesc decat sa se adune in ultima cetatue a inclividualismului, in cel din urma templu inchinat libertatii i personalitatii umane? Concluzia noastra? Nu este categorica i simplissima ca a unui discurs la mesaj.

care sfarmte totdeauna prin a demonstra c toate clasele i toate interesele, sociale trebuie sa-0 gaseasca expresia unica inteun anumit partid politic. Noi ne marginim sa afirmarn credinta c ideile neoliberale pot fi sustinute de fractiuni importante din toate clasele sociale partid politic in Romania.

,si

ca pot sera de bail& unui mare

www.dacoromanica.ro

MIHAIL MANOILDSCU NEOLIBERALISMUL

155

Ce formatiuni politice existente pot reprezenta asfazi. in Romania ideia neoliberala? Chestiunea este in adevar delicata, mai ales cand o formulam In cadrul Institutului nostru, care trebuie s stea deasupra oricami contingente

de partid. In alte tah o asemenea chestiune nici nu s'ar pune; un autor englez de exemplu, se exprima cu mult entuziasm ca «nu se poate gasi o intruchipare mai exacta, a ideilor neoliberale cleat in partidul liberal englez». La noi insa nu este cazul de a face afirmari pripite sprijinite pe corelatii pur nominale, ci e necesar s fim mai circumspecti in stabiirea caracterelor reale ale diferitelor particle politice. Inainte de orice, un partid neoliberal nu poate fi prizonierul unei clase, oricare ar fi ea. Numai pastrand o stricta independenta, un partid are o autoritate morala deasupra claselor, numai a§à se ridica la suprema inaltime de partid reprezentativ 1 Orli 0 al echilibrului politic intre fortele sociale. Acest echilibru trebuie inteles, cum am mai aratat, nu prin consa-

crarea starilor de fapt ci prin rectificarea acestor sari: el inseamna un echilibru evolutiv care permite dezvoltarea tuturor fortelor reale ale tuturor claselor sociale.

Dar, daca un partid neoliberal nu poate fi prizonierul unei clase cu atdt mai putin poate sa fie expresia unei fractiuni dintr'o clasa de exemplu din marea industrie sau din marea finantafractiune care sa-1 aserveasc i sa-i dicteze a politica contrara intereselor generale.

Aceasta ar fi inteadevar cea mai mare erezie i cea mai mare indepartare dela principiile neoliberalismului. Deaceea, cu cat un partid politic este mai putin grefat pe anumite interese

materiale, chiar cu riscul de a fi prin aceasta mai putin initiat, mai novice,

0 mai «incompetent» in anumite chestiuni speciale, cu atat este mai indicat st reprezinte doctrina neoliberala. _Tata de ce credem c intre partidele susceptibile de a reprezenta la noi spiritul neoliberal putem socoti numai: partidul poporului, partidul national i partidul nationalist-democrat.

Pentruca cele dona din urma n'au guvernat Inca voiu aminti cateva elemente numai din activitatea celui d'intaiu. Improprietarirea, opera Parlamentului din 1921, a fost pornita de partidul liberal 0 realizata efectiv de partidul poporului. Dar improprietarirea este o opera prin excelenta, neoliberala. Ea constitue in adevar prin precedentul gray pe care-1 institue o lovitura care se da," principiului rigid al proprietatii, a§a cum era conceput de vechiul liberalism.

Improprietarirea ramane insa neoliberala, atat flind ca nu schimba ins4 structura i mecanismul pro ductiei 0 nu modifica bazele sociale ale proprietatii cat i pentruca, concedand asupra conceptului rigid al proprietatii, realizeaza in fapt mai multa liberate reald pentru cat mai multi.. Tot astfel regimul fiscal este piatra de incercare a spiritului care anima un partid politic.

www.dacoromanica.ro

160


Or, reforma fiscalà pe care a votat-o partidul poporului i pe care in liniile sale maxi a adoptat-o partidul liberal este caracterizata prin impozite directe, deci democratice, prin impozitul progresiv pe venit i prin impozitul pe capital cu un caracter pronuntat de corectiv social. In ansamblul ei aceasta reforma reprezinta de sigur prima legislatie fiscalli in spirit social care se face is Romania i constitue o a doua piatra de baza a neoliberalismului roman. In acela§ senz amintim, pentruca nu e nevoie sä insistam, cunoscuta legislatie a muncii opera aceluia§ parlament. Este adevarat ca in ce prive§te politica economicd s'a vadit, mai mult decat oriunde in guvernarea partidului poporului, osdilaii intre liberalismul elasic si un interventionism nu prea fericit inspirat. Totu§ actualul program economic cu totul remarcabil al partidului poporului ajunge, pe urma acestor experiente, la idea dominanta a incurajarii energiilor i a initiativelor de productie prin maximum de libertate. numal Acest program reprezinta astfel o reintoarcere la bunele la bunele traditii ale liberalismului. VI. CHEMAREA VIITORULUI

E randul s ne intrebam acum, ce putem a§teptà dela ideile neoliberale in raport cu nevoile Orli i cu idealul generatiei noastre De0 n'am vol s strabata in aceste randuri ecoul dfireros al actualitatii, totu§ nu ne putem repine de a releve, cateva adevaruri capitale. Suntem un stat tanar 0 pentru bune motive duonanit de cei mai multi dintre vecinii no§tri. Statul i poporul nostru nu pot trai in forma politica pe care 0-au dat-o decat ridicandu-se la un mare prestigiu: prestigiu al puterii ci prestigiu al culturii.

Prestigiul pentru un Stat nu exista insa fell bad materiala ; iar noi in ceeace prive§te baza materiala ne gasim in fata unei situatii extrem de ingrijitoare. In adevar Romania veche pornind la inceputul vietii sale independente fere, datorii i intr'o epoca in care un splendid avant capitalist u§ura soarta tuturor Statelor sosite mai tarziu la banchetul lumii, a ispravit totu§ cu un bilant de datorii de aproape doua miioane de lei aur 0 a epuizat o mare parte din bogatiile nationale. Romania veche, cum arata Gherea, producee, abia. 60 bath pe zi de fiecare industria pro ducea locuitor i chiar dad dupa cum am demonstrat noi de 21 ofi mai intens cleat agricultura, tau§ productia redusd era caracteristica cea mai esentialci a economiei nationale romaneVi. Ronuinia noud nu este, impotriva aparenfrlor, mai bogatli cleat cea veche. totu§, astazi avem atatea nevoi. Pe de o parte ne gasim in faza acumulexii

utilajului national fail de care nu putem cladi bazele civiizatiei noastre materiale ; pe de alta parte, incepem noua noastra vieace, grevati de o imensa, datorie interne,' i externa. Concluzia nu este decat una singura: ni se cere o valorificare maxima a bogatiilor noastre, o incordare i o intensificare maxima a puterilor noastre.

www.dacoromanica.ro

MIHAIL MANOILESCUI NEOLIBERALISMUL

161

Aceasta potenfializare maxima a energiilor nu este una din multiplele probleme ale viitorului; ea este problema viitorului nostru. Tata de ce putem spune c, pentru ca sd trdeascd ca Stat civilizat, Romania are nevoie de aceà form& politica si sociald care potenfializeath la maximum energiile sale.

Daca englezii, la inceputul secolului al XIX-lea s'au aruncat atk de mult in direcfunea liberalismului clasic, n'au facut-o ca o preferinfa pur intelectualä

pentru aceasta doctrina, ci pentruca micile insule britanice nu erau in stare sa se haneasca singure i deci nu puteau gasi scaparea lor decat in comerf si industrie. Or, comerful i industria nu pot avea alt substrat politic deck liberalismul.

Nici noi n'avem mai multe cai: suntem in faza reconstructiei nationale, al cdrei succes conditioneazd Insà existenta noastrd ca Stat i ca popor. WA de ce, n'avem de ales dintre doctrinele politice i sociale: cu voie sau färd voie irebuie sä cream acea organik-are poltticd, care potentializeazd a maximum puterile individuale i energia intregului, nostru popor. Idealul nostru national de ieri a fost unul singur simplu i clar: a fost un ideal de intregire.

Dar noi n'am voit Romania intreaga de astazi nici ca o ambifie, nici ca o rasbunare: am voit-o ca un mijloc de manifestare deplina a geniului nostru national, ca un mijloc de creare a unor valori culturale universale; am voit-o ca «o unealta a Domnului». Am ajuns la ea si astazi suntem in faza pozitiva de contribufie la patrimoniul general omenesc, contribufie a carol forina concreta este cultura nationald. In afirmarea deplina a acestei culturi sta idealul cel nou, idealul generafiei noastre. Dar cultura ins`ds se grefeaza pe ridicarea personalitalii, pe libertate i pe buna stare ; i gäseste astfel forma sa optima de desvoltare in cadrul principiilor neoliberalismului.

Avem inaintea noastra o opera uriasa de implinit: opera economica

si

opera culturala, pe care am putea cu drept sa le consideram ca aspecte ale aceloras tendinfe superioare .ale sufletului omenesc. Iata de ce lozinca zilei trebuie sa fie: nici o excludere a energiilor, nici o risipire a lor, nici o umbrire a valorilor reale. Nici o excludere prin politica de partid sau de clasa, nici o excludere prin regionalism, nici prin antiregionalism, care ca ialtime de idei, ca orizont si ca viabilitate nu poate insemna mai mult deck regionalismul insas.

Pecand Romania in forma sa de astazi, era un ideal abia intrevazut, pe and faurirea ei parea o fesatura de posibilitaf care se excludeau, am crezut intr'un ideal integral. *i 1-am vazut cu ochii. De ce sa nu credem i in intregirea noastra morala, cea mai frumoasa

din toate? Numai in numele acestui ideal, vom putea chema la mune& toate energiile -Orli «intr'o tovgrAsie nemarginita ca viega omeneasca i adanca ca nevoile cmenesti». 25 Februarie 1923 11 Doetrinele politioe

www.dacoromanica.ro

SOCIALISMUL DE STAT I. R ADUCANU

SE uzeaza, am putea spune, se abuzeaza, la noi de notiunea «Socialism de Stat». Daca luati discutiunile politice, daca luati presa de toate zilele yeti gasi «Etatism», «Socialism de Stat» intrebuintate de multe ofi intr'un sens, care nu corespunde notiunei reale a acestor cuvinte. Nu mai departe deal

acum catava vreme am avut prilejul sa constat o contrazicere intro un sef al unui partid politic si un conferentiar, fruntas al aceluias partid, care a vorbit aci despre doctrina politica' a liberalismului. Pe and cel dintaiu spunea: partidul nostru politic nu este numai un partid de ordine, ci este si un partid de progres si ca atare este dela inceput un partid etatist, ca urmare, poate sa ceara nationalizarea subsolului, .cel de al doilea, daca nu se ridica, in potriva etatismului, 11 ignora si declara ca partidul sau politic este un aparator al progresului, Irish' in cadrul proprietatei individuale-. Contrazicerea este interesantal); este interesanta pentru a vedea confuziunea, voita sau nevoita, este alta chestiune, care se face cu intrebuintarea notiunilor so-

ciale, ca si a celor de doctrina economica. Este interesant de cercetat, daca fenomenul general, care se observa nu numai in Romania, dar in toate tarile civilizate, amestecul Statului in viata economica, hipertrofia atributiu-

nilor de Stat, dela rasboiu si mai ales dupa rasboiu, in epoca de transitie, in care Inca' traim, daca acest fenomen se poate denumi Socialism de Stat sau altceva. Prin urmare, din douu puncte de vedere, cred ca, incercarea noastra tre buie facuta: intaiu,sa lamurim notiunea si apoi a cercetam faptele cari tree pe dinaintea noastra. *

Socialismul de Stat s'a spus ca este o incrucisare de drumuri a mai milltor doctrine. Obarsia Socialismului de Stat este de cercetat si de gasit in toate acele curente, cari au cautat sit reactioneze in potriva doctrinei liberalismului clasic. Socialismul de Stat a luat arme si dela Socialismul Utopic dela inceputul veacului trecut si dela admirabilii socialisti crestini din Anglia, cari au dat roade asa, de frumoase in politica sociala a Wei lor, si dela revizionistii de mai tarziu si dela noua scoala istorica in drept i economie politica'. So-

cialismul de Stat n'a aparut in doctrina, ca un fel de deus ex machina, ci este un rezultat al curentelor sociale si al cugetarei filosofice care s'au impotrivit si au tarmurit influentele liberalismului clasic. De aceea, aproape toate 1) Manifestul semnat de d-1 Tema Stelian (in 1922) arath temerea ca tara noastra, e peric1itat5,, prin «abandonarea principiilor liberale pentru a trece la socialismul de Stat sau la bolsevism». Ni se pare ca se face confuzie intre dou5, notiuni care se exclud. Dealtminteri d-1 Toma Stelian, reduchnd amestecul Statului la ultima expresie, e reprezentantul liberalismului clasic MO, de altii (de ex.: d-1 Vintild Bilitlanu, in discursul tinut in sedinta Camerei Deputatilor dela 1 §i 2 Februarie a. c.), care declara ci desi liberali, nu impartäsesc doctrina «laisser faire, laisser passer». 11*

www.dacoromanica.ro

164


partidele politice admit interventionismul i putem afirma, ea nu existA astazi partid politic, care sA nu propaga intr'o m'asura oarecare un anumit interventionism. De aceea din doctrina Socialismului de Stat trag foloase programele aproape ale tuturor partidelor politice, cari admit structura economica actuala. Nu vorbesc de partidele socialiste.

Sant Ins doi vrAjmasi ireductibili ai Socialismului de Stat, vrajmasi intre ei si vrAjmasi contra Socialismului de Stat. Acestia sunt: de o parte Liberalismul Clasic si de alta parte Socialismul Marxist1). Ambele doctrine exclud interventionismul si din punct de vedere al orig,nei lor filosofice Ii au aceeas obArsie: filosofia dreptului natural. AmAndoua combat Socialismul de Stat, fie ca o piedica a armoniei sociale, fie ca o piedica a elibefarei claselor proletare de sub regimul capitalist. Este interesant de constatat acest lucru: Liberalismul Clasic se intemeiaza pe proprietatea individuala i pe libertatea economica desavarsita. Nu Adam Smith este, dupa umila mea parere, reprezentantul acestei doctrine ci altii: Bastiat de o parte si Prince Smith, un economist german, de altA parte. Prince Smith cere dela Stat un singur lucru: sa fie un producator de siguranta publick iar Bastiat socoteste c'a armonia economid este realizata cu armonia socialA de astazi, care, dupA conceptia unor anumite partide politice, este dedusA din Liberalismul Economic, bazat pe proprietatea individuala. Statul este un rau necesar. Dad in Statul absolutist, ca sA rezum,«FEtat c'est moi», in Statul liberal, «Les «moi» sont l'Etat», indivizii sant Statul, indivizii luati ca atomi. Interesal individual esclusiv ar duce la armonia socialk dapa aceasta scoal.A.

Dad, acesta ar fi adevarul, n'am fi avut in tot cursul veacului XIX,

sirul nesfarsit de crize economice, cari numai o armonie sociala sau o armonie economica nu pot sa reprezinte i nici acea reactiune in domeniul literaturei sociale si economice in potriva liberalismului. Reactiunea aceasta, este

unul din curentele, cad mai tArziu au dat nastere doctrinei Socialismului de Stat. In Anglia, fata de starile reale Robert Owen se ridica in potriva Liberalismului Economic: iVoi nu dati cleat o singura libertate: libertatea de a muri de foame, lAsand pe lucrator singur in potriva patronului». Si este interesant iar de stabilit, cum individualismul, care cere o desavarsire a personalitatii si o desavArsire a individului fata de amestecul statului, din veacul

XVII si XVIII, a cautat sub o forma noua sa incatuseze o mare parte din poporatiunea mancitoreascA. Si este interesant, cum, lucru pe care mai tArziu l'a observat Bismark scoala liberala nu ingaduie 'dreptul de asociaPune libera a lucratorilor, Ind, in acelas timp ocroteste dreptul de asociatiune al patronilor. i atunci, nu fad temei, s'au glsit spirite in afara de economisti, cum au fost Carlyle §i Ruskin, cari au patut spune de stiinta eco1) Astfel, H. Spencer (lacrarea «Iran versus state) ataci doctrina din punct de vedere individualist, iar Vanderlolde (in lucrarea de (Sociaiisme contre l'Etal» din pima de vedere social4t. Fit schimb, Dupont-White,

in <
prefata sa la «Libellee de T. St. Mill, ed. franceza, 1860; pag. LXX).

www.dacoromanica.ro

I. RADIICANU: SOCIALISMUL DE STAT

165

nomica, ca este o stiinca sinistra1). Un alt autor, german, Schaff le, repeta cuvintele lui Aristotel, in cari se arat cá economia politica' nu este o stiinta sociala, ci este chrematistica, adica stiinta bogAtiilor materiale, pe cand revirimentul trebuie Mcut, ca in loc de problema bunurilor materiale, problema omului sa fie punctul central al economiei politice. In Franta si e deajuns sa amintesc cateva nume pentru c ele simboli-

zeaza anumite idei, cari au fost luate de Socialismul de Stat mai tarziu Saint-Simon, intocmai ca si Robert Owen, insa sub alta prisma, nu concepe libertatea economica ca un izvor de fericire si de armonie socialA. Sistemul lui Saint-Simon, este sistemul Socialismului de Stat primitiv. Saint-Simon nu este pentru inlaturarea proprietatei particulare ca socialitii, dar este pentru organizarea societatei prin organul Statului. Se cunosc cerintele

acestui mare invatat, ca art. 1 din constitutiunea franceza sa prevada ca Statul este dator s ingrijeasca de buna stare a tuturor cetatenilor,

-iar nu numai sa' fie un producator de siguranth interna sau externa, deci sa nu fie socotit ca un fan necesar, cu un rol negativ, care sit lase libertatea luptelor economice intre indivizi sau intro clase. Dela Saint-Simon, critica liberalismului sub prisma care ne intereseaza, inregistreaza trei nume: Rodbertus, Lassalle, §i Louis Blanc, acest al treilea socialist de Stat. Toti trei printr'o fundamentala deosebire de Marx si Engels, gasesc ca Statul este organizatiunea cea mai inalta a tuturor indivizilor intruniti intr'un popor. Rodbertus spune undeva: eu sunt aparatorul focului vestal al Statului impotriva barbariei moderne. Cuvinte ale unui socialist, cari suna in stilul lui Ruskin sau al lui Carlyle. Rodbertus fixeaza ca'teva puncte, cari au lost luate si de doctrina Socialismului de Stat, anume, ca exista o anarhie sub aspectul liberthtei economice, ca productiunea nu este organizata in vederea satisfacerei necesitAtilor sociale, ci a cererei efective, a acelei cereri, care oscileaza si nu poate fi dinainte statorita. In al doilea rand, Rodbertus constata, cA din venitul national al unei

tari, partea muncitorilor este mult 'Telma fata de venitul incasat de proprietarii de pgmant sau de capital. El cereh nu inlaturarea pro-

prietAtei particulare, ci inlaturarea venitului din renth, pentru ca salariatul sa primeasca adevArata lui recompensa drept salariu. TJn fel de drept asupra produsului integral al muncei in sensul lui Menger de mai tarziu. Acelas lucru dealtminteri 11 cerea sub o alta forma Saint-Simon, iar Lassalle, care a dat o definitinne a Statului, adoptata aproape euvant en cuvant in marele congres dela Eisenach de catre socialistii de catedra, substitue conceptiunei Statului

capitalist, conceptiunea Statului popular. Lassalle cerea dela Stat sprijin, socotea ea' este o datorie a acestuia sa vie in ajutorul claselor muncitoare lui se apropie foarte mult de aceea a lui licdbertus. Dealtminteri Lassalle a stat intr'un contact direct si sub influenta covaqi.toare a acestuia. si critica

1) Despre curentul catre interventionism in Anglia, vezi: Elie Halévy: Etat present de la question sociale en Angleterre, in Revue Politique et Parlementaire, 10 juillet, 1922, No. 332, pag.

5, T. C. XII §i Mendelsohn Charlotte: Wandlungen des liberalen England dumb die Kriegsapoi, cuprinzand parerile unor distini scritori din lumea stiintifia 5 politica, wirtschaft, «The Limits o/ State Industrial Control» a Angliei, editat de Huntly Carter (in 1919).

www.dacoromanica.ro


166

Daca liberalismul in doctrina indica un rol cat mai redus Statului, rol de guardian de noapte, cum a spus Lassa Ile, realitatea a fost mai puternica cleat ideile; Statul niciodata nu s'a multumit cu acnt rol1). Si se poate afirma fara exagerare c nici o opera mare de progres social n'a fost savarsita cu o pasivitate absoluta a Statului. Adesea, Statul si-a dat o contributie larga ca reprezentant al intereselor generale pe cale de autoritate, de constrangere. Scoala istorica din economia politica, ca siscoala istorica din dreptul public,

in Germania mai ales, a putut sa constate acest lucru i s alimenteze, sa fortifice acel curent cunoscut in istoria stiintelor economice, sub numele de «socialism de catedra*.

Socialismul de catedra nu trebuie confundat cu Socialismul de Stat. Socialismul de catedra reprezinta curentul ostil exagerarei liberalismului. Socialis-

mul de catedrh, numit astfel in deridere de care un docent dela Heidelberg, Oppenheim,' care nu putuse sa ajunga inch la o catedra, intrunea la unloc spirite liberale ca Brentano, i spirite conservatoare, ca Schmoller Wagner, cuprindea de asemenea oameni competenti din administratia publica, toti ingrijorati de consecintele nefaste ale liberalismului economic si doritori ca, in cadrul actual al societatei, avand ca pivot proprietatea individuala, insa nu in sensul doctrinei economice liberale, i cu o libertate economica in conformitate cu interesele generale, sa caute a realiza o politica sociala, adica a imbunatati starea muncitorilor, a interveni in conflictele dintre capital si munca, fie prin Stat, prin masuri legale, fie prin asociatiuni f acute de catre cei interesati direct, de lucratori. Discursul program tinut de Schmoller la Eisenach, poate fi socotit ca un inceput de reviriment nu numai in spiritul public al Germaniei, dar i in politica economica a Statului german. Ei,

socialistii de catedra, nu privesc dupa modelul dat de filosofia dreptului natural, proprietatea individuala, ca inatacabila i Statul ca un rau necesar. Ei îi dan seama ca Statul poate, mai mult, trebuie sit fie, dupa starea culturala data intr'o anumita epoca, i intr'o anumita tara, factor activ pentru realizarea unui echiibru al fortelor economice, can se gasesc in lupta si in interesul progresului national ca i acel al umanitatii. Dupa ei, Statul este «institutiunea cea mai maxeata pentru propasirea geniului omenesu. In curentele acestea, can toate au titulatura de «socialism de catedrah, avem o extrema dreapta i o extrema stanga. Extrema dreapta este reprezentata prin daca mi-ati da voie prin neoliberalism sau liberalism social sau liberalism reformist, al carui reprezentant stralucit este Brentano. Acest curent crede mai putinin eficacitateaintervefftiunei Statului in chestiunile sociale i, sub influenta puternicei miscari de solidaritate din Anglia,

se bizuie mai mult pe ajutorul propriu al celor direct interesati in lupta, al claselor muncitoare. Interventiunea S tatului In acest curent de extrema dreaptase reduce numai la cateva masuri de ordin social si de politica sanitara, pentru clasa muncitoare ; de ordin social : dreptul de asociatiune, pe care liberalismul clasic nu vre a sa-1 recu1) In Anglia individualismului exagerat, Inca la 1802 s'a votat legea pentru ocrotirea muncii copiilor din fabricile de bumbac.

www.dacoromanica.ro

I. RADUCANU: SOC1ALISMUL DE STAT

167

noasck 'Dank atunci in multe piiri, fixarea unui numrir de ore de lucru pe zi, ocrotirea mai serioask a muncei copiilor si a femeior. Cu aceasta, liberalismul

economic din curentul Socialismului de catedrk se declark multumit. Curentul extrem dela stanga fl reprezintac doctrina socialismului de Stat. Despre ea vom vorbi acum. Amintind numai opera celui mai insemnat socialist de Stat, a lui Adolf Wagner, sä-mi dati voie s va," arkt c interventionismul poate fi de douk

feluri. Este un interventionism, care îi are obarsia in vechea doctrina a

mercantilismului, adick in acea politick care priveste natiunea ea un tot si caut si descatuseze vieata internk economick de toate accizele si vamile interne, insk Ii tinteste privirea asupra unui scop: imbogAtirea materialk prin inmultirea metalelor pretioase, prin vämi de import, prin prime de export. Acest interventionism vechiu, mercantilismul, nu poate fi socotit in nici un caz ca Socialism de Stat; este un interventionism lipsit de politick socialli, este un interventionism Intreprins in folosul claselor cari posedit capital i nu se gandeste la ocrotirea claselor muncitoare. Mercantilismul nu cunoaste politica socialk dupa, cum neoanereantilismul, care este un nou interventionism din zilele noastre, nu cunoaste de asemenea o politick socialk, fatk de clasele muncitoresti, ci se ocupk numai de interesele economice i vede totul prin prisma acestor interese. Deosebirea este importantk, pentru c, ne ajuti s inlkturam toate criticele, cafi s'au adus Socialismului de Stat, prin criticele aduse militarismului economic din timpul rkzboiului sau neomercantilismului economic din ultimele decenii si mai ales dupk räsboiul). Deosebirea este importantk ca s lamurim o problemk Insemnat i pentru tam noastrk. Socialismul de Stat constatil, al:Atari de Rodbertus, ck pro ductiunea si distributiunea veniturilor sunt functiuni sociale, c productiunea i distributiunea nu se pot face fall colaborarea Statului. Mai departe, pe MITA factorii: naturk, capital, munch i Intreprinzktor, Statul este deasemenea un factor de productiune. Retributiunea lui din produsul total al unei intreprinderi se incaseazk pe cale de impozite. Lucrul este clar si nu poate sa fie desmintit. Felul de distribuire al veniturilor este totdeauna influentat de regimul juridic ca si de datinele existente. Statul dk de fapt cadrul Tegimului in care are loc distribuirea unui venit. Amandouk aceste fenomene sur4 functiuni sociale. In al doilea rand, se observk cu dezvoltarea tehnicei moderne, cu acumularea de capitaluri, alcktuirea de intreprinderi gigantice, cari cautk si adesea reusesc s acapareze izvoarele de productiune ale unei tkri i sa instituie un monopol de ordin privat. Dack asemenea intreprinderi constituesc monopoluri, doctrina Socialismului de Stat cere trecerea lor in patrimoniul national pentru urmktoarele consideratiuni: 1) Marile 1) Critici nedrepte, in felul acesta, sunt cuprinse: in lucrdrile urmatoare: 1.. R. Carnot: L'Etatisme Industriel (apkuti in Bibliothèque Politique et Economique, Paris, Payot, 1920). 2. Albert Schatz, L'Entreprise Gouvernementale.

3. Henry Fayol: L'Ineapaoitt Vndustrielle de l'Etat: Les P. T. T. 1921. 4. Adolphe Delemer: Le Bilan de l'Etatisme (1922).

www.dacoromanica.ro

DOC TRIN EDE PARTIDELOR POLl TICE

168

Intreprinderi economice, pot aveh o administratiune uniform i produse uniforme, deci, pot fi mult mai bine conduse de Stat, care are in vedere interesul general; 2) Venitul, pe care-I capktA Statul dela o asemenea intreprindere intrA in tezaurul public, adicA in folosul sociefatii 3) se inl'atua

i q don s atrag atentiunea in deosebi este realk anume dependenta Statului de cercurile

primejdia care in uncle tan asupra acestui punct capitalistel).

Deci Socialismul de Stat, daca admite in unele privinte trecerea unei anumite forme de proprietate individuala In patrimoniul social, nu cere ca socialismul integralel se numeste socialism partial2)fatA cu socialismul exanu cere o trecere togerat cum clasifica Wagner socialismul marxist tala% a proprietktei inclividuale in proprietatea colectiVa; el admite ca interesul personal, intr'o buna parte a activiatei economice va rgmâne multa vreme, motorul de progres economic 0 social; accentuiaa, ca sunt exageratiuni din partea socialismului integral, când se neaga Statului ofice utilitate sociath i constata un f apt, care se poate verifica, oricand, cä Statul nu numai c4 este de folos, dar prin evolutiunea din ultimul timp al popearelor civilizate, Statul are o activitate din ce in ce mai eficace i mai larga din punct de vedere social, in folosul claselor muncitoare.

Natural, exisa un interventionism, cum spuneam, care se poate denumi «neomercantilism». Exista amestecal Statului in activitatea economick. pentru a apAra, interesele claselor posedente. Deci trebuie sa se precizese,

cand vorbim despre amestecul Statului, cu ce Stat avem de a face. Avem de a face cu Statul modern al lui Marx dela 1848? Natural in acest caz,

trebuie sa fim de acord cu el, ca Statul este un produs al procesului economic, un instrument de exploatare in mama claselor de sus. Avem de a

face insa intr'o tara anumitk cu o muncitorime numeroask organizafg,

care are un cuvânt de spus in treburile ob§testi? Atunci putem sa constatam ca Statul nu este numai Statul-jandarm i c'a reprezinfa cu adeviirat interesele totaliatei poporului organizat. Este de ajuns sa amintesc marea contributiune pe care o d partidul travalist, Labour Party, din Anglia in aceasta privintk ca un partid cu un program revizionist in sens continental de Socialism de Stat, cum ant nici o jena spune c6, este partidul travalist din Anglia 3); acest partid este opozitiunea M. S. Regelui, a doua grupare mai insemnatii din parlamentul englez. Partidul acesta

nu concepe lupta de clasA in sensul socia1ismului marxist, nu concepe ura 1) Vezi contributia meritoasa a d-lui /on Setlacec: «Despre socialismul de Slat gi socialismut

de catedrite, aparuta in volumul publicat de d-I Prof. D. austi, cuprinzand lucrari din seminarul de sociologie dela Universitatea din Iasi. 2) De asemenea E. Faguet (Vezi: Le Socialisme en 1907, pag. 360 si urmatoarele), il denumeste «Socialism limital» «Socialism practice «Socialism realist», menit sä modifice, dar nu O. inlature sistemul capitalist de azi. 3) Philip Snowden, unul dintre conducatorii acestui partid, a aratat in nenumarateranduri cä partidul travalist nu e socialist in sensul continental al cuvantului (Vezi: Manchester Guardian Commercial, No. 9, pag. 564 ; deasemenea Karl Diehl, Ueber Sozialismus, Komunismus

und Anarhismus, editia III-a, pag. 386-7). Labour-Party este mai mult un partid al socialismului de Stat. Conceptia lui Philip Snowden, e cuprinsä si in lucrarea «Labour anct the New 'Worlds.

www.dacoromanica.ro

I. RADUCANIT: SOCIALISMUL DE STAT

169,

§i discreditul impotriva Statului in sensulsindicali§tilor revolutionari, ci admite amestecul Statului, pe langh, marea mi§care de solidaritate, reprezentath prin cele douh mari forte ale muncitorimei engleze, sindicalismul §i cooperatismul, pentru a se ridica nivelul clasei muncitoare, pentru a-i aphra interesele in conflictele cu patronii, pentru a dobandi salariu cat mai mareei conditiuni de munch cat mai bune. Prin urmare nu putem vorbi de interventionismul Statului in chip uniform. Este neaphrath nevoe s ne dhm seama cu ce Stat avem de a face. Statul german n'a lucrat numai sub influenta Socialismului de Stat, dar §i prin traditiune, prin autoritatea politick pe care a mo§tenit-o inch din veacul XVIII Statul «cameralist». El, intotdeauna, s'a inspirat 0 din doctrina liberalismului celui mai avansat, a suferit influenta covar§itoare a «smithianismului», a §coalei engleze, dar s'a preocupat 0 de problemele muncitore§ti,

astfel ci activitatea a Statului a fost mult mai largh decAt in Franta sau in Anglia.

Opera realit a Socialismului de Stat in Germania nu poate fi thghduith de nimeni. Este opera unui conservatorism luminat, ajtitat de un aparat biurocratic, care alma sub o regalitate socialh un sentiment al rhspunderei

mult mai real deck in alte Rarti. Prin urmare, Socialismul de Stat nu este impotriva formei de guvernhmant a monarhiei constitutionale, nu este, prin esenta sa, republican; el admite o regalitate socialh. Wilhelm II se mandria cu titlul de «rege al lucrätorilor» duph cum imphratul Louis Napoleon se fhlea cu porecla de «imphrat al lucatorilor», pentru anumite mhsuri de ocrotire; i ajutoare directe pe cari a tinut s acorde muncitorilor. Deci, ideea de regalitate nu este exclush in cadrul Socialismului de Stat. De ce? Pentruch Socialismul de Stat nu este numai o doctrinli economich: este in acela§ timp,o doctrinh morara §i. nationalh. Moralh, pentruch are un ideal etic, Fin care prive§te fenomenele economice. S'a adus critich cum ch Socialismul de Stat, este o metodh de a face politica', iar nu de a face §tiinth,, privind fenomenele economice dintr'un anumit ideal politic §i nu sub prisma severh a realithtilor sociale. El are in acela§ timp o burl nationalh pentruch Statul este reprezentantul natiunei §i In conceptiunea sociali§tilor de Stat, Statul este instrumental principal de progres 0 de echilibru social. Ar fi inch de adhugat cateva obiectiuni cafi se aduc Socialismului de Stat. -Una ar fi ch. acesta este antieconomic, ch nu tine seamh de principiul economic de a lucra cu minimum de cheltuialh spre a produce maximum de boghtie. Aceasta ne aduce s facem o comparatiune, i n'a§ dori sh fin rau inteles, cu situatiunea thmi noastre dinainte §i. de duph rhsboiu. Inainte de rhsboiu exportam mult dar aveam o tar flamandh, literalmente Hamann, sufeream de un pauperism cronic. Asthzi, duph ce exproprierea

§i Impropriethrirea au avut loc, exporthm mai putin, de sigur 0 din alte cauze, din alte gre§eli ale noastre, dar in Rrimul rand pentruch poporatiunea noastfa consumh mai malt. Este -aceasta un fenomen antieconomic? Trebuie s prive§ti lucrurile economice numai din punct de vedere al surselor de venit material sau, cum spune Schaelle, trebuie sh ai inaintea ta, ca problemh centralh, problema omului, dezvoltarea tutulor insu§irilor personalithtei? De sigur ca pe aceasta trebuie s'o avem inaintea noasträ. Acest

www.dacoromanica.ro

170

DOCTRINELE PARTIDELOI? POLITIOE

interventionism, singurul care este in cadrul doctrinei noui, poate s lucreze cu o rentabilitate materialk mai redusk, insti cu un folos social mai nu este o regulk generalk mare si ash se intampiti in acele State unde morala publick este mai ridicatti, unde avem un aparat de func-tionari destoinici, unde existti o autoritate nestirbia a Statului, o autoritate nestirbitk prin fraude i printeo politick lipsita de cea mai elementark conceptiune. Este o mare deosebire intre interventionismul mud Stat civilizat, unde in adefar se poate spune case face Socialism de Stat, atunci cand acest interventionism este expresiunea vointei majorifatei poporului, si pseudo-socialism de Stat, semi barbar, care e dictat de ctitre o anumitk clask i pentru interesul ei exclusiv, chiar and acea clash spune ctirface politica' de armonie socialk dar in fond nu face cleat politick de dug,. *

Sti-mi fie permis s fac o aplicatiune, insk o aplicatiune, care difera de a altor domni conferentiari, pe can l. am avut cinstea sk and aci, anume sh, fac o aplicatiune a Socialismului de Stat in Romania, fIr s vorbesc de nici un partid politic si thr s afirm e viitortd este al cutkrui partid politic, sau c trecutul glorios este al partidului X sau Y. Un economist francez Charles Gide, ocazional, a spus eh Romania este -Ora Socialismului de Stat. Charles Gide vedea de departe lucrurile, le vedea, de pe malul Send si nu putea s pktrundk exact tot ce se petrece pe main! Dambovitei. Am avut un interventionism de Stat, I-am avut

cu un caracter pronuntat neomercantilist, indreptat in douk directiuni: 1) mkrirea productiunei si 2) aptirarea intereselor burghezimei nationale. Am avut pentru acest interventionism i doui doctrinari. Unul, care, este cel mai de seamk economist al nostru, Dionisie Martian, elev al marelui Lorenz v. Stein din Viena. El a fost un economist, care avea In vedere mai mult protectiunea productiunei nationale de cat atenuarea conflictelor dintre diferitele clase. Al doilea este Petre S. Aurelian, care i industrialti, ne-a dat contribu-tiuni in special in politica comerciai a propovtiduit conceptiunea lui List, a pus sk foarte interesante, si care a ajutat mult la desvoltraduck in limba noastra pe acesta tarea industrial i comercialk a tirii. Era un aderent al protectionismului vamal. Am avut i economisti cari erau liberali. Amintesc pe Ion Strat i pe Ion Ghika, dar cari n'au avut o influentk ask, de mare asupra politicei economice ea cei dintaiu. Aceasta pentru trent. Protectionismul nostru, ce era altceva decat o ajutorare indirectk din partea Statului acordatk intreprinderilor economice? Dupa cum printr'o primk de export poti sa acorzi o subventie industriei de zahar de ex., tot astfel printeo taxk vamalk de import, poti all dai un sprijin pentru alte intreprinderi economice. Din punctul de vedere al economiei nationale, de sigur ca a fost un bir al consumatorului pltitit acelor intreprinderi, bir socotit necesar la un moment dat. Dar acest «socialism de Stat»... este foarte primejclios. Loria a avut un cuvant de spirit: Cand socialismul de Stat merge la brat cu protectionismul, adick

cand Wagner merge la brat cu List, situatiunea Incrtitorilor este deplowww.dacoromanica.ro

I. RADUCANIJI socauslauL DB STAT

171

rabila; and Wagner merge la brat cu Cobden, cu liber-schimbismul, atunci cand socialismul de Stat se margineste numai la o politica% socialh pe thramul

-adevarat, iar nu se confunda cu neomercantilismul, situatiunea lucratorilor este bunk. In aceasta privinta, Loria a facut cercetari comparative, aratat cum de ex. in Germania situatiunea lucrätorilor este mai rea decat in Belgia. In Germania exista protectionismul vamal agrar iar f Belgia uncle exista liber-schimbismul, situatiunea lucrAtorilor era mai bunk.

Socialism de Stat, n'am avut de fapt in Romania inainte de rhsboiu, cleat numai printr'o legislatiune_ plapanda si am putea cita in aceasta privinta cateva acte, cari nu fac falá politicei noastre sociale. De ex. legea tocmelilor agricole sau «Casa Rurald».

Incolo, celelalte interventiuni

ale Statului au fost fkute pentru urcarea productiunei nationale. Chile ferate de Stat, serviciile fluvial si maritim, apoi participarea la banca de emisiune, la 1880, si la atatea i atatea institutiuni financiare, toate n'au avut in vedere deck o marire a productiunei si a putea zice ch au avut in

vedere mai mult interesele acelei grupki cari detineaatunci puterea Statului, decat interesele generale ale Wei. Dupa% rasboiu, din cauza unui amestec lucru explicabil, pentruca extraordinar al Statului la noi ca si aiurea dupa' rasboiu, eriza Statusuntem intr'o epoch de transitiune, de refacere lui este un fapt real. Nu avem incredere in autoritatea Statului i putem

declara, ca% pe drept nu avem incredere ca factor in politica socialti §i economica. Neomercantilismul dupa, fasboiu, la noi, a dat faliment, dar neomercantilismul acesta, am aratat, nu este socialism de Stat. Amestecul

Statului in toate transactiunile economice cu ingrädirile de nesuportat,

iii loc s mareasca productiunea ca inainte de rhsboiu, o in loc s imboldeasca initiativele particulare le stanjeneste,

micsoreaza, le sufoca.

lath, de ce adevkatul socialism de Stat poate sh fie impotriva neomercantilismului dela noi. Iata% de ce un coleg apreciat, care va vorbi in curand dela aceasta, tribuna, spunea ca, este nevoie de un mare partid politic, cu un program de socialism de Stat. Acel partid care pang, astazi a facut politica spunand c etatismul este inscris ca prim pullet in programul shu, acel partid n'a facut nimic altceva cleat s utilizeze Statul ca un instrument pentru imboghtirea gruphrei sociale din care îi recruteaza aderentii, n'a fkut in Stat un instrument pentru a apiana conflictele sociale, pentruch Statul in regimul censitar, ca i In regimul votului universal falsificat, nu este reprezentantul tuturor, ci este detinut de o anumita clash, care exploateaza% cealaltä parte din populariune prin mijlocul Statului. Deci, socialismul de Stat in Romania este de infaptuit de aici inainte. Pana, astazi n'am avut decat un neomercantilism, care poate s fi

dat roade in domeniul productiunei si din punctul de vedere al intarirei burgheziei nationale, insa n'a contribuit aproape cu nimic la deslegarea hestiunei sociale.

4 Martie 1923

www.dacoromanica.ro

INDICALISMUL NAE IONESCU

E intelege in genere prin sindicalism o formula de reformare sociala, care vrea s treaca intreaga grija productiei in viitoarea societate, asupra unor formatiuni speciale, numite sindicate. _Pentru expunerea care urmeaza, incercarea aceasta de definitie trebuie dach voiti o ingustare. Eu voiu sa sufere o incercuire, o precizare si vorbi despre sindicalismul francez. Nu numai ca un omagiu adus acestei natiuni, care a dat vremii noastre una din cele mai caracteristice formule de 1upta si de refonna; ci ca o necesitate de a desprinde elementul in adevar semnificativ si viabil din intreaga miscare sindicalista. Pentruca sindicalismul francez, insemneaza sindicalismul revolutionar. 0 organizare a muncitorimii in sindicate poate s gaseasca loc si in afara' de cadrul unei reinnoiri sociale. Ea este in acest caz o organizare profesionala, cu scopuri imediate, orientata inspre implinirea nevoilor de moment ale ,

muncitorimii, tinzand a asigura acesteia un regim echitabil, in limite1e

actualei a§ezari sociale. De o prefacere nu poate fi deci vorba, decat inteun in-

teles foarte restrans, care nu ar justifica nici pe departe preluarea acestui subiect in ciclul de prelegeri organizat de Institutul Social Roman. 0 asemenea importang, sau asemenea intentii reformatoare nu poate avea cleat sindicalismul revolutionar. Iata deci, de unde nevoia de a vorbi despre sindicalismul francez.

.

Este astazi o parere indeajuns de raspandita, §i s o spunem dela inceput poate nu tocmai pe drept, c sindicalismul acesta ar fi mai mult, sau in once caz in primul rand, o teorie. Nu vreau s o contestez: de indata ce miscarea propriu zisa a intrat astazi intr'o sincopa a carei iesire nu se poate Inca prevedea, e natural ca interesul cercetatorilor sa se indrepte mai mult spre samburele ei de ideologie, cumpanindu-i semnificatia §i valoarea. Dar a crede ca. intreg sindicalismul nu e decat o teorie, iar miscarea muncitoreasca ce-1 intofarAse§te nu e deck o incercare de a realiza, in practica aceasta teorie, insemneaza a rasturna lucrurile pe cap. In primul rand. Si mai departe, a ignora insas structura intima a sindicalismului. Voin vedea, in adevar, mai departe, ce deosebiri sunt intre marxismul propriu zis si sindicalism, si cat de adanci sunt deosebirile acestea, cari merg pana la o schimbare de ethos, si izvorasc din atitudini deosebite in fata problemelor existentei. Ei bine, singura explicare istorica a acestor deosebiri, pare a nu sta decat in faptul ca departe de a fi o teorie, sindicalismul a crescut ca fapt si ca formatie de lupta din framantarile muncitoresti ale veacului al XIX. In afara de once consideratiuni cari ar putea sa para dialectice, a§ vrea sa, amintesc in primul rand faptul c adevarata organizare a sindicalismului s'a facut in si prin confederatia generala a muncii, asociatie de caracter eminamente practic, la injghebarea si la conducerea careia intelectualii au avut intotdeauna un rost jalnic de redus. Marturisirea lui Sorel, cel mai de seama

www.dacoromanica.ro

174

DOCTRINELE PARTIDELOR POUNCE

teoretician al miscarii, care crede c trebuie s spuna intr'o scrisoare, ci mai mult a invatat el dela miscarea sindicalista, cleat miscarea dela el, nu e numai o sincera recunoastere a situatiei, ci mai mult Inca, o justa punere la punct de importanth principia1. Asupra influentei pe care intelectualii au exercitat-o in aceasta miscare a cith dealtfel i datele pe cad le ofera scriitorul american Levine, autorul celei mai bune lucrari de orientare si de sinteza a sindicalismului. Urmgrind lecturile cele mai frequente ale membrior miscarii, Levine stabileste c aceste lecturi sunt foarte impartite, i c influenta pe care au avut-o asupra miscarii anumite'carti nu revine exclusiv unui

grup precis de literatura, ci se imparte in chip indiferent. Se ceteste si se i grije Marx ca si Sorel, Bernstein comenteath de pilda cu aceeas stàruin ca si Berth. Nu se poate, cu alte cuvinte, stabili un avantaj al unei anumite literaturi asupra celeilalte, i nici 9 precumpanire in influenta care s'ar fi exercitat asupra sindicalismului in genere. Faptul acesta trage destul de greu in cumpana, i indreptateste in once caz incheierea c miscarea sindicalista a crescut i s'a desfäsurat alaturi de miscarea ideilor si nu in chip hothritor legata de ea. Nu vreau sa contest ca sindicalismul ar fi capabil de teoretizare. Aceasta ar insemna sti neg realitatea i s ignorez minunata sfortare intelectuala, a

atator capete de elita, intre care Sorel e probabil cel mai multilateral si mai stralucit. bar una e a face teoria sindicalismului, i alta a crede ca sindicalismul nu e decat aceasta teorie, sau ca in once caz a Mat naster& din ea.

Sindicalismul îi are originea intr'un fapt precis; dar nu caracteristic_ Faptul acesta este o nemultumire generala Ca nu e caracteristic, se vede imediat. Once incercare de reforma plead, dela o nemultumire, care ii e oarecum resortul sufletesc. TJn asemenea sentiment este in toate cazurilethsfrangerea sufleteasca a discrepantei care la un moment dat se iveste Intro ordinea juridica a societatii i raporturile de forth cari existh de fapt in acea societate. La sindicalism intentiile de reforma can izvothsc din amintita nemultu-

mire, au un caracter hotarit revolutionar. Caci nu e vorba de o adaptare a actualelor institutii la noui forme de vieath, sau la necesitati schimbate, ci de respingerea in bloc a ordinei constituite i inlocuirea ei cu o alta, cu destivarsire noua.

Cum se explica si cum se indreptateste aceasta atitudine radicala? A. vrea, domnilor, s subliniez un fapt. In miscarea sindicala telurile s'au precizat incet, i numai cu greu. Aceasta Ii dovedeste Inca, odata caracterul de miscare naturala pe care il afirmam la inceput. Atitudinea destructiva sta la inceputul miscarii i e prezenth aproape in toate elementele ei, in care o cunoastem astazi. Partea de constructie s'a cladit incet-incet, ridicandu-se

din practica vietii si a luptei. Congresele pe cad confederatia generala a muncii le-a tinut la Lyon si Monpellier catre sfarsitul veacului XIX, resp. Inceputul secolului urmator, sunt in aceasth privinth caracteristice: preciziei in atitudinea critica i se opune o timidi i nesiguth tatonare in ordinea, constructiva.

www.dacoromanica.ro

NAE IONESEU: SINDICALISMUL

175

Elementele criticei sindicaliste se oferh u§or cercethrii. Sh nu uithm ea sindicalismul este o mipare muncitoreasch. Aceasta insemneazh ch. primul fapt care va fi luat in considerare e opozitia dintre lucrhtor 0 patron. Ch, lucrhtorul apare imediat ca cel exploatat, se intelege dela sine; chci dach mi§carea e muncitoreasch, insemneazh ch in massa lucrhtorilor existh nemultumiri, can izvorhsc din calitatea lor de lucfatori §i din regimul muncii. Opozitia lucfator-patron este decifundamentalh. Fundamental va fi prin urmare §i caracterizarea societ4li actuale ca o lupt intre exploatatori i explo at ati. Cum ins cele douh categorii puse in prezenth constitue,sc doug clase deosebite, aspectul sub

care vieata social se infhti§azh sindicalismului este acela al luptei de clash. Ideea aceasta a luptei de clash, poate de0epta anume indoeli i anume antipatii; ea le de0eapth cel putin la noi in tail, unde a fost push cu hothrire in circulatie de o formatiune politich de duph rhsboiu. Pentruch eu nu reprezint, ci numai expun sindicalismul, §i pentruch personal sunt in afarh de politica militanth, sh-mi fie inghduit a intarzia un moment asupra problemei luptei de clash. Am vhzut partide atacate pentruch ar fi inscris in

program aceasth lupth de clash. Atacurile acestea mi-au provocat intotdeauna nedumerirea. Nu cred sh' existe nil partid politic, nu in tara romaneasch, dar in nici o parte a lumii, care sh inscrie in program lupta de clash. In program se inscriu doar telurile de realizat. Dar pentru toath lumea care pricepe sensul cuvintelor, lupta de clash nu este, nu poate i nici nu trebuie sh fie un scop. Ea este o realitate, un fapt, i inch unul din cele mai putin

dorite de toath lumea; un fapt- izvorand din structura actual a societatii §i pe care nu il poate nega decat cei care neagh existenta claselor sociale. Luptei de clash' i se opune asthzi teoria pacii 0 a armoniei sociale. Este mai intaiu de toate o grosolanh gre§alh de logich. Lupta de clash §i armonia social' nu se pot opune una alteia asthzi, pentruch ele nu sunt termeni omogeni; si anume- lupta de clash este o realitate, cu existenth actual, iar armonia social astazi cel putin un ideal, cu o existenth viitoare... dorith. Hothrit lucru, nu este o doctrinh mai ademenitoare deck aceea a armoniei sociale ; dar, mai intaiu, nu s'a intamplat pang asthzi nimic hothritor in omenire, care sh nu-0 fi avut substratul in interesele 0 in actiunea unei anumite clase; 0 mai apoi, teoria armoniei sociale este in bunk parte, dach nu compromish, cel putin suspecth. Stindardul ei a fost intotdeauna agitat, la rhspantiile istoriei, de o anumith clash; i anume de clasa care era amenintath sh, piardh puterea. Exact in ace1ea0 imprejurgri 11 agith astAzi burghezia. Evident, aceasta nu micpreazh cu nhnic valoarea intrinsech a armoniei sociale. Cel putin partidele de stanga, cari recunosc realitatea luptei de clash 0 cliidesc pornind dela ea, sunt cele dintaiu incredintate de aberatine in raporturi la care duce aceasth lupth. Ele i sunt asthzi cele mai sincere inchingtoare

ale unui ideal de pace social. Este in primul rand cazul sindicalismului. Dar deosebirea intre sindicalism i partidele pentru cari lupta de clash e inch o sperietoare, este radical'. Acestea din urmh vor inIturarea luptei de clash, dar phstrarea claselor sociale. Mai logic, mai realist 0 mai Ma prejudechti, sindicalismul intelege ch. singura posibilitate de a se elimina lupta de clash este suprimarea claselor sociale.

Ce insemneazh acest pullet de program, fundamental pentru sindica-

www.dacoromanica.ro

176


lism, i formulat pretutindeni cu o precizie care nu last' nimic de dorit, e

lesne de intrevazut: este nici mai mult nici mai putin deck refacerea totala, §i din nou a intregii structuri sociale ; refacere care e iluzorie, daca ea nu se sprijina pe o noua mentalitate a omenirii. Iata deci motivele pentru cari sindicalismul a pornit cu rasboiu impotriva societatii actuale. Si in primul rand impotriva Statului; caci Statul in forma lui de astazi este exponentul societatii, este insäs organizarea fortelor ei. Principial Statul este pentru sindicalism inacceptabil; pentruca Statul este o organizatie din afara i deasupra indivizior ; i ca orice organizatie din afara, exercita asupra individului o actiune opresiva. Si in afara de aceasta, Statul e doara expresia societatii de azi: capitalist, militarist, democratic si national, intocmai ca i societatea. Cu aceste elemente insä, sindicalismul nu poate construi noua omenire. i e lesne de inteles de ce. Cu ce mijloace si in ce chip s'ar putea organiza noua societate, o s vedem mai departe. Deocamdata sa mi se ingaduie o digresiune in legatura cu Statul national. Multi oameni de treaba se lasa speriati de atitudinea anti-nationala a sindicalismului; §i pe nedrept. A dori sa nu se uite .ch de obiceiu, dar mai ales in ultimul secol,

toate marile miscari politice cari au framantat omenirea, au luat atitudine impotriva natiunii i nationalismului. Sindicalismul crede astazi ca exista o corelatie indestructibilt intre democratism si nationalism; si totus nu mai departe decat pe la jumatatea veacului trecut, miscarea democratica avea o puternica coloratura internationala. Atunci a existat doara acel «comitet democratic international> din care faceau parte Ledru-Rollin, Mazzini, Arnold Ruge i Bratianuy dare credea ca poate sa valorifice democratia ca pe un concept deasupra tuturor nationalitatior. Ce s'a intamplat deatunci, cunoastem, noi cari am trait vremea democratiilor nationale. Dar aceasta nu insemneaza ca sindicalitii astazi, democratii atunci, nu au avut dreptate. Logiceste conceptul de Stat national este un compus hibrid; Statul e un concept politic; natiunea, unul cultural. Se poate intampla ca un Stat sa fie Stat i sa fie si national; se poate intampla, dar se intampla foarte rar ; si in orice caz nu e necesar. Practica nu pledeaza nici pentru Statul national, nici contra lui; practica politica pledeaza pentru Statul tare, adica pentru Statul in care organizatia fortelor de productie si de repartitie garanteaza maximum de echilibru; practica culturala pledeaza" pentru natiunea in care organizarea fortelor spirituale garanteaza maximum de rendement a puterilor creatoare de cultura. Noi suntem poate cei mai interesati sa intelegem inaintea altora acest adevar i sti contribuim la raspandirea lui. In ce ma priveste, am convingerea cit stam in fata singurei formule care mai poate inlesni o vieatt linititit i rodnica omenirii sfarticate i frante de grozavia ultimului rasboiu. Tata, deci in ce sens antinationalismul sindicalistilor ar

putea sa fie indreptatit. Ce e cu antidemocratismul lor, vomvedea mai departe.

Sindicalismul cere omenirii o alit* mentalitate. Aceasta e idea fundamentala care strabate intreaga miscare, dela principiile ei, pant la cel din urma amtnunt. 0 vom gasi deci si in metodele lui de lupta, si in inftptuirea instrumentelor acestei lupte. Astfel, sindicalismul refuza a face politica propriu zisa. In termeni generali, poarta, de sigur, o lupta politict, pentruct

www.dacoromanica.ro

NAB IONESCU: SINDICALISMUL

177

politica este orice mipare cu scop de a schimbA raporturile juridice dintr'o societate. Dar pohtica, in sensul restrans, este o mi§care, numai atunci candintra In legatura cu institutiile constituite, child intervine in chip pozitiv, adica nu

din afara, ci dinguntru, ca sA provoace schimbarea sau imbunatatirea raporturilor juridice de care vorbeam. Concret, lupta pohtica, insemneaza in regimul de astazi lupta parlamentara. 0 asemenea actiune este insa hofthit tondamnata de sindicali0i. Motive le sunt pentru ei de ordin moral. Eu le-as considerà mai degraba tactice. Sindicalitii pricep ca in momentul in care vor intfa in lupta parlamentara, prin contactul de fiecare zi cu partidele de mijloc sau de dreapta, vor ajunge la un fel de camaraderie, 0 se va stabili nn inceput de nivelare. Rezultatul fatal al oricarei lupte de acest fel este transactiunea §i compromisul. Dar tocmai compromisul vrea sa-1 evite cu orice pret sindicalismul; i

din punctul lui de vedere

cu drept cuvant ;

eaci de indata ce intri in politica, 1 iei parte la legiferare, e§ti dela sine Inteles complice la situatia intreaga. Dar atunci nu te mai poti considera, ea in afara de societate §i urmarind transformarea ei radicalà. Derogari dela acest principiu nu exista in practica sindicalista. Opozitia hotarita pe care sindicatele o fac partidelor socialiste 10 are in acest punct exprimarea cea mai precig. «Burghezificareao socialivtilor cari au intrat in lupta parlamentafa, este cea mai buna dovada de primejdia care ameninta mice colaborare cu ordinea stabilitg. Nu uitam c o anumita actiune politica' au intreprins sindicatele. Grevele, asupra carora vom reveni mai tarziu, 0 care au urmarit s imbunatateasca vieata massei proletare, au avut, de sigur o rasfrangere politick; daca nu in altfel, cel putM in noua legislatie a munch pe care guvernele burgheze, sub presiunea sindicatelor au trebuit s o adopte. Dar aceasta nu insemneaza, inch, o derogare dela principiul organizarii ala-

turi de societatea constituita; cad pe de o parte anumite imbunatatiri in vieata lucratorilor _erau absolut necesare pentru ca ace0ia sA poata rezist& §i sa se poata pregati in vederea revolutiei viitoare, iar pe de alta metoda, calea prin care amintitele avantagii au fost ohtinute este proprie sindicalismului 0 in conformitate cu principiile enuntate mai sus: aceste avantagii nu au fost obtinute prin colaborare la opera legislativa, ci din contra, prin constrangere, prin impunerea punctului de vedere propriu, stand totu§ in afara ordinei constituite. Pentru pregatirea nouei ordine sociale, sindicalismul preconizeaza i realizeaza organizarea sindicatelor. Sindicatele sunt asociatiuni profesionale, constituite pe principiul muncii (in sindicate nu intra decat lucratorii), si diferentiate dupa criteriul me0e§ugu1ui pe care fiecare 11 exercita. Idealul ar fi ca toti lucratorii unei anumite meserii si intre in sindicatul respectiv. In fata imposibilitatii de a realiza acest deziderat, sindicalismul tine sa-0 afirme un punct de vedere caracteristic, i inchizand dupa cum vom vedea mai tarziu insemnate consecinte. i anume-: faptul c un sindicat nu poate cuprinde in ,practica totalitatea muncitorilor respectivi, nu primejduege pu-

terea ofensiva a sindicatului; caci hotaritor nu este numarul, ci calitatea membrilor lui. AO, ca, de unde 'Ana acum, democratia, care se sprijinià pe principiul majoritar, urmarià cn toga' staruinta ca§tigarea unui cat mai mare numar de aderenti, siridicalismul afirma dintr'odata ca nu are neapa12 Doctrinole politico

www.dacoromanica.ro

178


lath nevoie de multime; c multimea este fh'ek indoiala un element care nu poate fi despretuit; dar a la urma urmelor o miscare, mai ales la inceputul ei, se poate lipsi de numar; absolut indispensabila Ii e ins& calitatea. Sh, accentuam insk c aceasta, calitate a lucrktorului nu este acela§ lucru cu cultura intelectualä, si mai ales nu este identica cu ash, numita iiitelectualitate. Caci departe de a-i auta cu orice pret, sindicalismul mai degrabk evita pe intelectuali. i aceasta pentru mai multe motive. Intre altele pentruch, s'a dovedit c acolo unde apare, intelectualul joaa un rol oarecum de parazit. 0 spune sindicalismul. Dar, trebuie s o recunoastem, nu tocmai pe nedrept. Intru atat, intrucat sunt ganditori sociali, intelectualii nu sunt de sine statatori, i nici nu pot constitui o gruph aparte, cu idealuri si cu revendiari proprii. Intre intelectuali asemanarile sant formale. Toti exercitk un acela§ mestesug, al ganclirii. Dar pe at& vreme in celelalte meserii rezultatele obtinute sunt identice tot ghete, sau tot scaune, sau tot haine la intelectuali,, de0 rezultatul este tot idea, aceasta idee are particularitatea ch, nu este in continutul ei pretutindeni identich. Una va fi in adevar semnificatia si valoarea unei idei, alta semnificatia si valoarea alteia. i tocmai divergenta drumurilor pe can le urmeaza ideile In infhptuirea

lor, este pricina pentru care intelectualii nu pot ava revendiari coinune si nu pot constitui o clash-de sine statatoare. Cad, sa, nu 'se uite, idea nu se poate analogh, cu un fabricat gata. Ea nu e in adevar gata deat atunci and

s'a realizat, cu alte cuvinte, and, recunoscandu-i-se calitatea de «ideal», s'a trecut la infaptuirea ei. Iath, de ce intelectualul nu e de sine sta.-Ca-tor, ci va trai intotdeauna in functie de acel grup social, care va fi mai in masufa s ia asupra lui-si s

dua la bun sfarsit realizarea planurilor de reforma, sau a idealului de vieata a intelectualului respectiv. Aceasta lush' ar indreptál numai in foarte mica masura' lipsa de interes a sindicalismului pentru intelectuali. Teama sau mai degraba neincrederea Mfg, de infelectuali are pentru sindicaliti i alte radacini. Principiul fundamental si marea mandrie a sindicalismului e a el este o miscare naturala. Tot ce se intampla Iji si prin sindicalism e Ii ordinea lucrurior sa se intample. Teoria sindicalismului nu este o constructie dialectia, ci doar sistematizarea convenabilk a unor concluzii pe cari le impune situatia de fapt. Inteo asemenea situatie

intelectualul nu poate fi dorit. El se lash prea mult furat de propriile lui idei, si e prea lesne inclinat -a confundà constructiile sale cu realitatea. Uncle intervine deci un intelectual, se iveste i primejdia unei interventii in mersul normal al lucrurilor, care fad, indoiala poate promovk dar poate i falsifia evolutia fireasch, a societatii. Acesta e deci un al doilea motiv de neincredere. i mai e unul, poate cel mai insemnat. Meseria de intelectual este foarte deosebita de celelalte; indeletnicirea zilnia cu ideile este o munch, ceva mai rafinata, un mestesug mai subtire, care foarte usor naste prezum-

tia unei deosebiri de calitate si a unei ierarhizari a meseriilor in favoarea intelectualilor. Acestia sunt inclinati a se socotit intotdeauna de o alta esenta

cu eeila1i muncitori, prin preocuparile lor si prin factura lor sufleteasa. Acolo unde se iveste, intelectualul pretinde intotdeauna pentru el rolul de conduator. Dar aceasta ar duce fatalmente, i fin viitoarea organizare, la o diferentiare inlkuntrul societatii; si anume Ia monopolizarea conducerii.

www.dacoromanica.ro

NAE IONESCU: SINDICALISMUL

179

de cgtre o anumitg categoric de oameni. Ceeace evident nu insemneaza deloe

rezolvirea problemei, care pentru sindicalism este desfiintarea functiunii opresive a Statului. Situatia ar fi in adevar aceeas, en singura deosebire c. nouii conducatori s'ar alege numai dintre intelectuali. Insemneaza aceasta Ga sindicalismul e in dusmanie declarath eu intelectualii? Nu. Sindicalismul recunoaste valoarea intelectualilor i necesitatea existentei lor; intre altele §i pentruca nu poate nega utilitatea absoluta a ash, numitelor functiuni generale in orice intreprindere, functinni care sunt indeplinite de intelectuali. Ceeace contesta sindicalismul este insa valabilitatea actualelor criterii de jerarhizare. Nu se poate vorbi crede sindicalismul de meserii calitativ inferioare sau superioare, pentruca singurul .criteriu de valorificare este necesitatea acelor meserii pentru bunastarea organismului social. Din acest punct de vedere existenta tuturor meseriilor e, egal necesarg, atat ,cat corespunde unei functiuni sociale normale. Aeesta e asa numitul principiu al convertibilithtii profesiunilor. Calitatea nu intervine deck in aprecierea felului

in care o profesiune este exercitata; ea priveste rendementul i calitatea rezultatelor munch. Diferentierea calitativa se face deci inauntrul sindicalismului nu pe meserii, pe clase, sau pe orice grup in genere, ci pe persoane. Cu aceste persoane calitativ diferentiate conteaza sindicalismul. Dna', inte-

lectualii renunth la prezumfa lor de meserie superioara, daca admit principiul convertibilitatii, si se supun unei selectiuni individuale, conlucrarea cu ei e asigurath. Dacg nu, sindicalismul se poate lipsi de ei. Aceasta poate sa fie numai o pretentie a sindicalistior, dar poate sa" fie si mai mult decat o simpla pretentie. Caci sa nu uitam: sindicalismul a trait de fapt pang astazi mai mult farg intelectuali. Era de altfel i firesc:, daca in adevar sindicalismul e Iii ordinea normala a lucrurilor, el se desfapath', oarecum dela sine. TJn proces natural nu poate fi oprit ; el poate fi in-

tarziat numai, sau poate fi chiar promovat, dupa imprejurari; dar oprit pur i simplu, nu. Intelectualii au ceva de invatat dead. Consideratiunile de pada ad lamuresc pada' la un punct structura sindicatului, i principiile cari prezidg la inchegarea acestei formatiuni care nu e cleat instrumentul de actiune a sindicalismului. Sg-i vedem acum mijloacele. Doug lucruri sunt de retinut din cele de mai sus: intaiu, c sindi-

calismul urmareste inlaturarea totala si in bloc a sistemului de institutiuni actuale; al doilea, c, incredintat de necesitatea unei refaceri totale, el nu vrea sa aibg nici un punct de conlucrare cu societatea de astazi. Tot din aceste principii se inspirg i metodele de actiune. Sindicalismul nu trateaza; el nu poate s. trateze cu societatea burgheza. Tratative insemneaza tocmealg;

tocmealg insemneaza tranzactie; iar tranzactie insemneaza, dupa cum am vazut deja, un fel de conlucrare. Deci calea nu poate sa fie decat alta. §i

In momentul in care, de pildg, bonfederatia generala a sindicatelor socoteste ea, pentru interesele muncitorimii si a sindicalismului, o anumith legiferare este necesarg, ea cere dela guverne aceastg legiferare, pur i simplu. Ea nu vrea sä cerceteze impreung cu delegatii societatii actuale, dacg cererile for-

mulate sunt juste sau nu, Bunt oportune san nu, sunt realizabile sau nu. Sindicatele au socotit odata aceasta la ele acastii si au hothrit. Ceeace trebuie sg urmeze, e raspunsul Statului la cererile facute. Aceasta este asa nurnita 12*

www.dacoromanica.ro

180

,DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

e actiune directg; ea consfa in pretentia de a.se satisf ace necondi tionat rile odat4 formulate, sub amenintarea pentru Stat de a fi pus in imposibilitate s'a-si exercite mai departe functiunea. Mijloacele prin"care aceasta amenintare s'ar pita, realiz& sunt, dup imprejurAri, boicotul, sabotajul i greva. Asupra lor nu e necesar s4" stkuim prea mult. Este totus o forma a grevei, anume greva general4, care e de o deosebifa insemnAtate Importaata ei este a poate opri la un moment dat intregul mecanism social. Toat4 organizatia societiltii este in asemenea momente la dispozitia celor cari fac greva. Teoretic cel putin. Dar greva general4 nu este un instrument care s'a se poat4 aplica in fiecare zi. Greve generale au fost incercate si realizate i la noi in tart gi aiurea. Dar nu in intentia de a opri activitatea Statului, si de a face sib treacA puterea asupra grevistilor. La aceasta nu gandesc incA sindicalitii serios, po,ntrucA socotesc ei nu e Incib vremea. Deocamdat4, greva gcneralA are mai mult o functiune educativg. Ea se proclam4 cu termene fixe, mai drept, suspendare si pentru perioade bine hotkite: grevA general4 de lucru la 1 Main, greva general4 cu prilejul impuscàrii unui lucator, acestea sunt fapte pe cari le-am -Wait. Dar ele erau mai mult manifestatii, cleat actiuni ofensive. Dead i caracterul educativ de care vorbeam. 0 grevA general4 este educativA pentru lucrAtori; pe care ii face constienti de forta lor, i educativh pentru cei1alti, carora le arat4 cu ce eventualitati au sib conteze. Dar ea mai este educativA inc4 intr'un alt sens, pe care l-as numl «metafizio. Georges Sorel, unul din cei mai subtili 0 mai sugestivi cuget4tori ai miscArii sindicaliste, numeste greva general6 «un mit social». Daea in adevAr aceastA grevA generalA la care lucratorii se exercitg, prin foarte dese repetitii generale, va ave.& vreodat4 loc, se va proclam4 anume cu scopul precis ca sib fastoarne ordinea stabilitg, nu se poate afirm'a cu siguranca. Dar aceasta nici nu e asa, de important. Mei greva general4 pentru care se preggtesc lucrgtorii nu e insemnafa prin ea insk, ci prin pregAtirea ei. Ea sta intotdeauna inaintea constiintei lucrAtorului, ca un avertisment, ca un ideal si ca un indemn; ea incheag4 energiile si incurajeaz4 in lupt6; ea este obiectivarea tuturor dorintelor i nAdejdilor lucrAtorilor. Mit social este greva general6, dup4 cum mit social a fost a doua venire a lui Cristos. Apropierea aceasta poate sib ne ramureascg. 314rturisirea credintei care anuntA a doua venire a lui Cristos, nu mai e inteleasg de nimeni astki literal. Nu e mai putin adevArat insg, cib inceputurile crestinismului au crescut sub amenintarea si sub nAdejdea acestei a doua veniri. Istoria bisericii crestine poate Inirà nenumkate termene cari se fixeazA venirii a doua. Anul o miie este cel mai cunoscut din acestea. Anul o miie a trecut si el, fka" ca Cristos A,' se arate. Dar in asteptarea lui omenirea se pregAtise. Inlhuntrul comunitAtilor crestine, vieata se schimbase, ca SA se adapteze judecatii anuntate; 0. se schimbase in asã masurA, inat vechile raporturi juridice se gáseali de fapt inlocuite. Crestinismul crease forme noui de viéaca. 0 altA mentalitate stgpftnià lumea european4; i dacg, anul o miie nu a fost in adevar anul reveninii lui Cristos i cel al judecatii celei mari, el a fost in orice caz incheierea pAganismului. In acest sens poate fi i greva general4 un mit social; un termen fictiv de realizare a tuturor nadejdilor, in umbra cAruia muncitorimea pregAteste transformarea totalh.

www.dacoromanica.ro

NAE IONESCUt SINDICALISMUL

181

Cu aceasta insa intram in problema realizarilor practice pe care le urmareste sindicalismuL Ce a vrut sa rastoarne, V cum crede c poate si trebuie

sa rastoarne, am vazut. Ce vrea s. creeze insa, este mai putin clar. bespre lucrurile acestea am mai vorbit la inceput. 0 miscare strict teoretica, pornit i construita din capul unuia sau a catorva, are intotdeauna un plan precis de recladire. Daca acest plan se potriveste sau nu realitil, asta e altceva.-Vorba e c. 11 are intotdeauna; precis, frumos, armonic, p.ana in cele mai mici amanunte, ca orice lucrare de cap. Spre deosebire, sindicalismul care asteapta rasturnarea, nu Vie precis ce va face dupa aceasta revolutie. La 1901, la amintitul Congres al Confederatiei Generale a muncii tinut la Lyon, s'a pus la dispozitia sindicatelor i diferitelor burse a muncii un chestio-

nar. Se dada tuturor un termen de un an de zile, in care sa se raspunda cam cum ar intelege fiecare organizatie noua asezare sociala dupa greva ge-

nerala. Raspunsurile au fost toate foarte generale si foarte vagi. Se cerea in genere o forma federativa, cu un Stat administrativ si nu politic, si cu elementul muncii drept baza a intregii organizatii. Evident, e cam putin. Unii dintre cei caH au incercat s. sintetizeze teoretic miscarea au fost siliti s o recunoasca. Cu un corectiv insa; i anume, c nici o revolutie nu a stiut precis ce va face dupa ce se va ispravi revolutia propriu zisa. Dar, zic ei, i cu aceasta incepem si definim sindicalismul fata de marile miscari sociale si prezente un lucru e sigur: revolutia aceasta nu se poate intâmp1 i nici nu se va intampla dupa ordin. Ei va trebui sa-i preceada in orice caz, i cel putin, o transformare morala a intregii societati. Si tot- sinclicatului Ii revine rolul de a pregati aceasta transformare. Cuni, am vazut-o in analogia cu comunitAtile crestine, atunci cand vorbeam de greva generala. Am subliniat in eta pafte caracterul de organizatie pasiva, de rezistenta a sindicatului. SA, relevam deci ad, un alt aspect al lui, caracterul de organizatie activa, pentru realizarea unei noui mentalitati. Ce i cu va fi aceasta noua mentalitate, iaras nu poate spune sindicalismul, drept cuvant. Este probabil insa ci vieata in sindicate, cu raporturile ei de cooperatie si de solidarizare, va crea cu timpul omenirii o mentalitate nona. Noi retinem deocamdata afirmatia de o eovarsitoare insemnatate cit revolutiei sociale trebuie sa-i preceada o revolutie morala. Este insa in acest punct o foarte simtitoare deosebire intre socialismul propriu zis i sinclicalism. Socialismul crede c transformarea societatii se va face prin evolutia tehnica. Hotäritor este factorul economic, care singur

trage dupa el toata masinaria socialà. Nu se contesta la urma urmelor ca unei anumite forme de productie ii corespunde o anumita structura a constiintei individuale i publice; dar se pretinde ca cea clintaiu conditioneaza cauzeaza pe acestea din urma. Cu totul alta pozitie ocupa deci sindicalismul, cand pune in sarcina sindicatelor grija plamadirii unei noui mentalitati pentru omenire. El pretinde pur i simplu precumpanirea factorului moral in evolutia sociala i conditionarea acesteia din urma prin cel dintaiu. Nu stiu cu cat drept se vorbeste astazi se vorbeste dealtfel i prea mult, ca sa fie adevarat de falimentul socialismului. Un lucru e sigur insa: anume cii

structura sufleteasca din care s'a nascut teoria socialista e astazi depasita.

www.dacoromanica.ro

182

DOOTRINELE PARTIDELOR PQLITICE

Nu ma, gandesc numai la metoda materialismului istoric pe care o amintii mai sus; despre ea se poate spune la urma-urmelor ca nu e cleat un hegehanism mutilat prin neintelegerea. Vreau s vorbesc huh' de insu§ spintul socialismului, care e de un dogmatism ce da de banuit. Marxismul stie sigur ce se va intampla. Nu e vorba de banueli, sau de profetii, ci de calcule. Suntem in plina stiinta, pozitivA. El stie cu precizie ca perioada capitalismului se va consuma. tie precis si cand se va consuma. Are lipsa de spirit critic si de prudentä s anunte chiar data exacta a consumarii. Socialismul este, ca factura sufleteasca, ultima intrupare si iiu cea mai simpatica a dogmatismului rationalist. Cu totul altf el sindicalismul; el nu stie nimic precis; el banueste si asteapta; doreste o transformare a societatii; aduna date si observatii, si crede aceasta transformare probabila, intr'o directie pe care mai mult o simte, cleat o intelege. Este, evident, altceva. Se obisnueste a se trece sindicalismul la remorca socialismului. SA nu ne inselam. Este doar un mijloc comod de clasificare. In istoria filozofiei, astazi inch, Fichte, Schelling si Hegel sunt socotiti ca urmasii lui... Kant. De ce nu ar fi si sindicalismul urmas al socialismului? Dar clasificarile acestea, facutt de istorici, sunt bune tot numai pentru istorici. Pentru lumea cealalta, intre socialism si sindicalism e aceeas depArtare ca dela Descartes la Bergson; cu singura restrictie ca valoarea filozofului sta in primul caz deasupra, iar in al.doilea dedesubtul doctrinei respective.

In afara de aceasta, Ind o consideratie dovedeste cat de actual este sindicalismul i cat de adanci radacini are el in contemporaneitatea noastra

sufleteasca. Annnteam mai sus teoria minoritatii cmistiente si principiul diferentierii calitative in sindicalism. Este tot ce poate fi mai protivnic deizvorita mocratiei. Pentru aceasta, societatea era o asociatie contractuala, din vointa libera a indivizilor. 1\l'u pot spune dad forma contractuala garan-

teaza egalitatea contractantior, sau dad aceasta egalitate face posibila contractarea. Fapt e c in teoria democratica contractul si egalitatea sunt postulate fundamentale. Din aceste dona elemente se deduce usor principiul majoritar, care si el la randul lui se sprijina pe propozitia:vointa colectiva este egala cu suma vointelor individuale liber exprimate, consecinta a postulatelor de mai sus. Cu aceasta avem schema aproape completa a democratismului. Care este structura lui si resorturile lui ideologice? C toti oamenii sunt egali, este o afirmatie. ash, de surprinzatoare, bleat toata istoria demo-

cratismului teoretic nu e decat un sir de corective a acestei afirmatii. i cu toate acestea nimic nu e mai explicabil decat propozitia aceasta a egalitatii, dad o privim in radacinile ei. Conceptia democratica este rezultatul aplicàrii spisitului stiintelor pozitive la cercetarea vietii umane. In adevdr: s'a spus de atatea ori si nu pe nedrept c marea revolutie stiintifica a renastern §i a inceputurilor evului modern, sta in considerarea cantitativa, abstracta a realitatii. Obiectele sunt desbracate de ceeace au ele personal, diferentiat, calitativ, si luate in ceeace au ele comun ea- obiecte. Dar in acest caz ceeace le mai deosebeste nu este o nota specifica a lor, continutul fund la toate acelas ci faptul ca sunt altele in timp si spatiu, c sunt numeric deosebite. Aci e radacina considerarii cantitative a realitatii. Aplicati aceasta metoda si la cercetarea oamenior, si veti vedea c rezultatul

www.dacoromanica.ro

NA.E IONESCU: ZINDICALISMUL

183

este tocmai democratia: oamenii sunt toti egali, dar numeric deosebiti, dupa,

cum deosebite sunt diferitele unitati in seria

1+1+1+..

i asa mai de-

parte. Societatea este in acest caz suma indivizilor care o formeaza, iar vointa colectiva egala cu suma vointelor individuale. De unde i criteriul majoritar in stabilirea vointei colective. Se poate obiecta c acesta este vechiul democratism a lui Rousseau. De sigur! Dar as fi bucuros sa-mi spuna precis cum e democratismul care nu mai e a lui Rousseau; as vrea s cetesc anume, sau s ascult undeva, o de,finitie a democratismului care sa nu fie a lui Rousseau si sa, fie totus democratism. fiu ca, dela o vreme se vorbeste in nouile democratii tie regionalism,

de reprezentanta proportionalä, etc. Dar asta nu mai e democratic. Dach democratic insemneaza asthzi punerea in valoare a tuturor fortelor productive ale unei societati, atunci nu e om in lume astazi care sa nu fie eel democrat ; iar daca democratie insemneaza dreptul fiecaruia de a ajunge la locul care se cuvine capacitalii lui, posibilitatea de circulatie, ascendent i descendenta, in corpul social, atunci democrat a fost la noi si P. P. Carp, dupa insas declaratia lui. Democratia nu poate fi nici regionalista, nici proportionalistä Ea este unificatoare i majoritath. Copil bun al scientismului modern, ea s'a ridicat din considerarea aritmetica, a societatii, si nu poate renunta fax% contradictie de moarte la punctul de vedere cantitativ. Nu avem deci deaface cu o teorie noua, izvorind din nevoile actuale ale spiritului, ci cu o teorie izvorita din vechea obisnuinta stientista a omenirii. Cad nevoile noastre sufletesti sunt allele. Ceeace caracterizeaza momentul nostru in evolutia spirituala, este, intre allele, intoarcerea la considerarea antropologich a omului, pe care renasterea a cunoscut-o si a profesat-o cu o stralucire i o profunziune necunoscuta Inca; intoarcerea spre individual, mi numai in preocuparile de laborator sau de biblioteca, unde rationalismul dste strans de aproape de un antiintelectualism aproape proteic, nu numai In disciplinile spirituale unde vechea psihologie pozitivista, tiintificil, abstraTcth este inlhturatg, de psihologia diferentiala, ci chiar in vieata sociala. Cu adevarat nou i rasfrangand necesitatile i preferintele vremii, este sindicalismul, cand proclama de ex. principiul diferentierii calitative i cand, ca urmare logic, eel-0 gruparea lucratorior pe bresle, banuind c lucriito-

putin in teorie

-

rilor din aceeas theserie le e comuna mentalitatea, structura sufleteasca. E greu e i oarecum zadarnic s spunem daca acest fel de a vedea are, sau merita s aiba aprobarea noastra. Organizarea societatii pe principiul recunoasterii formelor vii de vieata social' este astazi, cel putin ca tendinta, un lapt, care nu are nevoie de nici o aprobare sau justificare, pentru simplul motiv c. existd. Este asa, de in ordinea lucrurilor de azi aceasth organizare sprijinith pe calitatile diferentiale ale indivizilor, incat ea nici nu e spedflea sindicalismului; federalismul i descentralizarea, cele doua man probleme care par a caracteriza, epoca ncastra, ii au radacinile in acelas fapt pe care 11 subliniem ad Chiar vieata noastra publica de dupa thsboiu ne ofera, tioua eazuri tipice. Cel dintaiu, partidul poporului. Cand s'a organizat dupa rasboiu, partidul acesta era o ligd. Nu era unpartid politic propriu zis, cu tat-inajor la centru, cu statut i cu program; ci numai o reuniune de for-

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDEWR POLITIOE

184

matiuni locale, cu necesithti de organizare locale, cu programe locale. Asa ctiu eu cA s'a inchegat 0 a crescutliga poporului. Deatunci, ea a devenit

partid; o formatiune cu putere centralh, unificatoare ci... abstractizanta. In folosul ei? Aceasta e de vhzut. Al doilea caz, partidul thrh'nesc. Istoria lui e cunoscuth. S'a nhscut deodath in mai multe puncte ale thrii. Ac zice, s'a n'ascut in acelac timp, ci independent,

in mai multe comune ale aceluiac judet. Programul, nu a fost un program, ci o multime de programe. lar cand diferitele partide thrhnecti s'au intrunit pentru prima ow% in congres; ele nu aveau nici mhcar in linii largi un program comun. i aci lucrurile s'au mai schimbat. Oamenii cu practich politich au fAcut ci aol un, program. Din nefericire sau din fericire? nu trhecte acest program in conctiinta nimAnui. Un elector care ar vrea s lucreze in numele acestui program, ar rhmane de ocarh. Trhesc i astki programele locale; ci insuc partidul nu traecte efectiv decal In judetele earl au avut putinta sh-ci fach asemenea programe. Ceeace spun eu aci nu sunt credinte sau nhdejdi; ca unul ce trhesc In afarsa de orice formatiune politica 0 de orice preocupare politica militanth, nu pot avea ci nici nu am dorinte in aceasta materie. Ceeace spun eu, sunt fapte Exemplele precise imi stau oricand la indemanh. Si ca sh ne intoarcem la problema noastrh: iath deci eh fenomenul acesta al descentralizhrii sub toate raporturile, cu alte vorbe: al aprecierii calitative a realithtii este mult mai general; iar atunci când sindicalismul c1-1 insucecte ca principiu, el nu face cleat s realizeze una din necesitätile spiritului contimporan. -

Am vhzut care este in linii largi structura generalh a sindicalismului In ethosul lui, in problema lui, in mijloacele lui de realizare, in idealurile chtre care se indreapth. S ne grabim spre incheiere. Am sthruit poate prea mult asupra faptului c sindicalismul este o miccare .ce se sprijinh pe utilizarea formelor vii ci concrete ale vietii, care nu cere numai respectarea lor ceeace la urma urmelor ar putea fi un ideal contemplativ, estetic, dar crede c refacerea omenirii nu poate vein decat tocmai pe calea utilizhril complete a acestor forme vii, de vieath adevArath. Impresia mea este insh ci am mai spus-o ch' avem aci de a face cu un principiu care este insuc chiagul vieii actuale. Democratia a insemnat, sub toate raporturile, o mare risiph de energie. Plecand dela omul abstract, lucrand cu el, ci utilizandu-1 numai in elementele cari intrau in continutul conceptului de om, ea lash neorganizate pentru omenire toate calithtile specifice fiechrui individ, care nu sunt numai «sarea phmantului», ci mai mult inch singurele resorturi ade-

vhrate ale activithtii umane. Democratia a socotit cu numhrul. Vremea noastrá socotecte cu individul, ca fhpturh vie a lui Dumnezeu, cu preferintele indemanarea lui specialh, cu capacitatea lui proprie, cu mediul lui natural

in care este plasat, in care se simte mai la indemanh 0 in care poate lucrà mai din plin decat in oricare alt loc. In fata risipei democratice, vremea noastrh ridich principiul ci fapta economiei conservatoare. Sh nu ne incelhm ci sh nu ne incurchm in euvinte. Nici sindicalismul ci nici o nou'h formatie polltich intrucat e cu adevhrat nouh nu e democratich, in sensul demo-

www.dacoromanica.ro

NAE IONESCU: SINDICALISMUL

185.

cratiei clasice, singurul ei sens posibil. Ci toate sunt conservatoare. Nu in sensul vechiu al cuvântului. Ci intr'un sens mai larg, dupa care este conservatoare orice formula politica ce asigura un maximum de economie a fortelor sociale. Vechiul conservatism se defineste altfel, dar la thept vorbind nu

e altceva. Cad traditie, autoritate, continuitate in ascensiunea unui indi-

vid, excelenta in meserie, s. a., -elemente cu care se defineste astazi conservatismul, nu sunt cleat mijloace prin care se realizeaza acel maximum de economic de care vorbeam. Incercarea mea de definitie este cel putin logiceste preferabila, pentruca ea defineste conservatismul prin elementele facturii lui, si nu prin instrumentele lui de realizare. i in afara de aceasta, ea inglobeaza toate nouile miscari sociale, fara sa lase la o parte nimic din ceeace era constitutiv in vechiul conservatism. Daca .e nevoie de o asemenea inglobare? Credem c da. Altfel nu am avea nici o explicare a recrudescentei pe care o traeste astazi pretutindeni conservatismul. Conservator este deci in factura lui intima si sindicalismul, pentruca tot conservator este etosul vremii noastre din 'care sindicalismul se ridica. Profetii asupra viitorului lui, e greu de facut. Profe-tiile sunt de altfel apanajul altora. Dupa rasboiu, miscarea sindicalista a suferit grave infrangeri. A suferit infrangeri poate si din pricina unei grabe pe care conceptia sindicalista

nu o indreptatià si nu o recomandà; graba provocata de cunoscute conjoncturi externe, cari pentru multi au fost motiv sa-si piarda masura si siguranta de actiune. Poate sa fie indoielnic daca sindicalismul se va realiza, vreodata. Demn de tinut in seama e pentru mine faptul c aceasta miscare inchide in ea cele mai caracteristice elemente ale facturii epocei noastre. tocmai desprinderea acestor elemente i cumpanirea semnificatiei lor a lost tinta cea mai insemnata a expunerii de fata. Iar dach aceasta expunere a atras macar atentia asupra problemei, voiu socoti ca ea si-aindeplinit din belsug rosturile.

11 Marlie 1923

www.dacoromanica.ro

A

A RHISMUL

NICOLAE PETRESCU

1. INTRODUCERE S'A expus dela aceasth tribunh doctrinele diferitelor particle 0 curente politice. Fiecare din aceste doctrine reprezinta fie interesele unei anu-

mite clase sociale, fie aspiratiunile unei intregi societhti, fie idealul omenirii in timpul de fatti. Cu alte cuvinte, doctrina avea la bazh conceptiuni elaborate in conformitate cu nevoile care iau nastere din insh§ realitatea socialh. In expunerea anarhismului, trebuie sh spunem dela inceput, nu vom Intalni aceasta, conformitate cu realitatea. Mai intaiu anarhismul nu reprezinth nici o clash socialh, fiindch desfiinteazh, cum vom vedea, orice diferentiere socialh. Apoi anarhismul nu reprezinth nici aspiratiunile unei anumite societhti incadrath intr'un Stat national, fiindch nu recunoa§te autoritatea Statului. In .sfar§it, anarhismul, de§i pretinde a reprezinta binele omenirii, nu urinhre§te un ideal definit cu privire la progresul societatii.

Anticiphm aceste caracterizari, pentru a face leghtura intre anarhism 0 celelate doctrine politice. Faptul de tinut in minte este ch nu existh o doctrinh 41, anarhismului in acelas -Sens ca o doctring, a unei clase sociale, a unei societati

sau a unui ideal social. Aceasta se explich, bine inteles, dach ne amintim ch. (loctrina implich gandire organizath 0 oarecare traditie in aplicarea ref ormelor sociale, doug puncte pe care anarhismul le neagh prin definitie. In adevar, care este esenta anarhismului, ca doctring? 0 teorie care desiiinteazh Statul, aclich tocmai elementul organizator al societaitii; o teorie care nu recunoa§te nici o autoritate in afarg de aceea a con§tiintei individuale ; o teorie care neagh ordinea determinath de legi 0 conventiuni. Exista, douh feluri de anarhism, dad, tinem seama de intelesul etimologic al cuvantului1): anarhism ca atitudine individualk 0 anarhism ca doctrinhpolitich. ,Cel clintaiu este o pozitie pe care fiecare individ o ia din timp in timp, §i o ia cu atat mai des cu cat posedh o personalitate mai puternich. Reactiunea individului

in contra mediului este o atitudine anarhica in sensul ch se indreapth mai mult sau mai putin impotriva autoritatii colective. Dar manifestarea inclividualithtii inoveaza, conditiuni 0 conceptiuni numai pe calea sugestiunii. Efectul ei asupra societatii se reduce de fapt la o influenth care se impune fail mijloace violente. AA toate personalitatile mari in arth, §tiinta, filozofie §i religie exercita o influenta anarhica, aclica o influenta in contra ordinei existente 0 a valorilor in curs.

Dar un astfel de anarhism nu ne poate interesa aici, fiindch el nu se refera direct la problemele sociale. 2. TEORIA ANARHISIVIULUI SA

ceratIm anarhismul politic, sa vedem intrucat el poate fi numit o

doctrina. Mai intaiu anarhismul pune problema individului fata de societate, o problema pe care nimeni nu o poate nega sau ignora. Individualul i socialul 1) dv = Md.+ ciex4 = guverngmant, comanda.

www.dacoromanica.ro

188


sunt termeni corelativi in realitatea sociala, dar pentru teoreticianii anarhismului ei sunt termeni contradictorii. Deaici naste earacterul excentric al anarhismului..

Aceasta se vede clar din opozitia pe care o ia anarhismul fag de socialism. In contradictie cu socialismul, care reprezinta atat in economie cat si in politica un sistem colectiv, anarhismul reprezinta un sistem individualist prin exeelenta. In locul fortei de drept necesara pentru mentinerea societatii, anarhismul sustine ca sociefatea poate trai-fara nici o forta i fará lid o constrângere juridica. Desi ambele doctrine izvorase din aceea§ conceptie a dreptului natural, totus fiecare se deosebeste in privinta libertatii omului in societate. Socialismul sustine ca binele societatii cere o stavilire cat mai severa a libertatii individuale in folosul eomunitatii si o regulare colectiva a procesului de productie, pe can& anarhismul se ridica in contra oricarei interventii colective si oticarei limitari a libertatii individuale. Intr'un cuvant, anarhismul reprezinta sistemul celei mai largi libertati omenesti posibile, sau un fel de liberalism dus la extrem1).. La baza concepciei anarhismului se afla, asadar, convingerea ca numai din libertatea deplina a indivizior poate naste o armonie politica si sociala; ca orice interventie autoritara asupra libertatii face pe individ mai putin productiv Im societate ; ca orice intreprindere trebuie sh. se faca de voie biina; in intelegere comuna cu fiecare individ, dar cu posibiitatea de a disolva contractul oricând, daca nu mai exista aceea§ vointa, din toate partile ; ca cea mai potrivita viata sociala este aceea care nu prezinta nici un fel de coerciune, nici o lege, nici un stapan. Cu alte cuvinte, toti oamenii sunt liberi sa faca ce voesc in limita con§tiintei lor individuale. Se intelege dela sine ea in astfel de conditiuni Statul nu mai are ce data; ca legile i sanctiunile nu mai au nici un rost ; ca orice ordine legala dispare

in fata libertatii infinite a individului. Starea de lucruri pe care o proclama astfel anarhismul este in contradictie cu tot ce numim noi civilizatie, eu o mica exceptie poate, anume aceea a. proprietatii individuale, pe care uneori nu numai ea o afirma, dar o extinde §i. in ceeace priveste relatiile individului fag de societate, in sensul ca individul

nu recunoaste a fi dependinte de societate, ci se considera de sine statator Ar Ora cit anarhismul este nu numai antisocial, ci si antimoral, caci nu este moral a nesocoti drepturile celorlalti oameni pentru a-ti afirma, egoismul fara nici o limita. Cu toate acestea, nu trebuie sit uitam cit anarhismul naste, ca orice teorie sociala, dinteun motiv etic. Nevoia unei inibunttatiri, credinta, in realizarea fericirii, convingerea cit toate vor merge mai bine dact se va schimbk ordinea actuala a conditiilor sociale, toate acestea sunt stimulente utilitare

care pun pe anarhist pe acela§ plan etic cu toti reformatorii social Pe linga motivul etic sunt precedentele psicologice care determint conceptia. anarhismului. Nu se poate analiza teoria anarhismului in afara de substratul psicologic ad ideologiei pe care o reprezinta. Inainte de a fi o teorie, anarhismul 1) Cf. K. Diehl, Uber S'osialismus, Kommunismus und Anarchismus (Jena, 4-te Aufl. 1922), S. 78. Ca luerari asupra teoriei i istoriei anarhismului: R. Stammler, Die Theorie des Anarchismus (Berlin, 1894), Emma Goldman, Anarchism and other Essays (New-York, 1911), A. Zenker,. Anarchism, A Criticism and History of the Anarchist Theory (New-York, 1901), R. Hunter, Violence and the Labor Movement (New-York si London, 1918), P. Ramus, Die Neuschopfung der Gesellschaft (Wien, 1921) si D. Gusti, Comunism, Socialism, Anarhism, Sindicalism Bolsevisiro in Arhiva pentru sStiinta fi Re/ orma Sociald (1920), pp. 295-353.

www.dacoromanica.ro

NICOLAE PETRESCU : ANARHISMUL

189

.este o dispozitie sufleteasca, ceeace numese germaiiii eine Stimmung, care ia nastere dintr'o revolta, de fapt, din conflictul individului cu colectivitatea. De .o parte avem elanul spontan a individului, de alta parte reprimarea organizata a mediului, sau, de o parte natura, de pita' parte societatea. Din aceast a. dualitate iau nastere, in fond, toate problemele sociale. In .adevar, ce sunt problemele cu care se lupta carmuitorii unui Stat, conducatorii unei comunitati, i chiar seful unei familii, deck antinomia care exista intre individ i colectivitate, intre interesele individuale i interesele sociale? Anarhismul insa, ca atitudine politica', se deosebeste de oricare alta doctrina poIitie prin faptul ca nu recunoaste realitatea, adich tocmai al doilea element al problemei. Adeva'rul este ca, anarhismul priveste realitatea dintr'un singur pullet de vedere, acela al individului. Prin urmare, anarhismul este o conceptie unilaterala. 3. PRECEDENTELE TEORIEI

Dar inainte de a trage concluziile asupra metodei insuficiente cu care .anarhismul incearca s rezolve problema sociala, s vedem dim au inteles si argumenteze reprezentantii de seama ai acestei teorii. Idea anarhismuhil e veche, ca orice idee, poate tot atat de veche ca i lumea.

In India si in China, cu trei ani inainte de era crestina, se &eau din timp in timp oameni cari atatau massele la revolta in contra Statului sau a stapanitorului. Aceste fenomene erau dominate de aceeas conceptie, c omul e bine sh scuture jugul autoritatii si al legii. La grecii din antichitate gasim chiar un nueleu de conceptiuni anarhice. Se spune c Aristipp, intemeietorul scoalei hedoniste, fiind odata intrebat &gni .elase apartine, clasei conducatoare sau clasei conduse, ar fi raspuns ca nu apartine nici uneia, implicand prin aceasta el e in afara de orice categorie social Zeno Stoicul propovaduià comunitatea fara, Stat ca un ideal al viitoruluirt). Diogene Cinicul se declarà, pe fata, cum -stim, ea inamic al Statului si al institufilor sociale. Nu este intamplator, ci caracteristic ca toti cinicii antichitatii erau anarhisti, proclamand natura ea singura stare fericita a omului i negand societatea in orice forma. Antiteza intre natur i societate, pe care o relevam mai sus, iese in acest caz si mai bine la iveala. Nu este locul aid a urmari anarhismul in decursul veacurilor. Oricine cerceteaza institutiile unei epoci sau a unui Stat, descopera elemente de anarhism mai mult sau mai putin pronuntate. Revolutiile sociale i politice pot fi considerate ca fenomene de natura anarhica. Cum spuneam la inceputul acestei conferinte, tot ce se ridica in contra ordinei existente poate fi considerat ca anarhie. Reformatorii re1igioi i politici sunt astfel elemente anarhice pentru societate. Progreso! insus pare, din acest punet de vedere, a fi un proces anarhic.

Renan numeste pe Hristos un anarhist, pe motivul c. atat invatkura sa cat si rndiferenta sa fata de institutiile societatii in care a trait se indreptau in contra iodinei existente2) Tot asà se poate spune c Wiclif, Luther, Calvin §i alti reofrmatori religiosi au fost anarhisti. Pe domeniul politicii se poate gasi deasemenea astfel de anarhisti. Tiranii din antichitate, privilegiatil din evul mediu, 1) G. Adler, Gesehiehte des Sozialismus und Kommunismus, Bd. I (Leipzig, 1899), S. 47. 2) Vse do Jesus, Chap. VI.

www.dacoromanica.ro

190


bogatii i potentatii societatii moderne, sunt deasemenea elemente anarhice in sensul ca se alla deasupra Statului si al legii. Aceasta interpretare este insa prea vag i ne face sa ne indepartam dela-

adevarata conceptie a anarhismului, fiindca include o multime de fenomene care nu mai corespund anarhismului. Largind astfel conceptia, suntem apti a. confunda anarhismul cu orice inovare pohtic i sociad i cu mice manifestare individuala. De fapt anarhismul apare ca doctrina politica abia in secolul al XIX-lea. Revolutia din 1848, care era o reafirmare a principiilor de libertate a revolutiei franceze din 1789, limitate de reacciunea imperialismukti din occidentul Europei

pregateste adevarata miscare a anarhismului. Concomitent cu antipodul sau, socialismul, anarhismul se manifesta intre anii 1850 si 1895. Aceasta iu este o coincidenta, ci o necesitate. Cum am spus, desi opus socialismului, anarhismul reprezinta de fapt al doilea element fundamental al problemei sociale. Legatura intre ambele doctrine nu consta insa numai in faptul caformeaza. cele doua jumatati al totului social, ci si in faptul ca ambele concepte sunt corelative. Am vazut c anarhismul nu aclmite aceasta relatie, ci o considera mai mult ca o opozitie contradictorie din cauza punctului dè vedere unilateral din care priveste realitatea sociala. Insuficienta acestei metode se reflecta insa si in socialism, care, dupa cum stim, priveste realitatea sociala, in mod exclusiv din punctul

de vedere al comunitatii. Ambele doctrine reprezinta doua extreme, iar aparitia lor concomitenta nu este decat reflectia corelatiunii care exista de fapt la baza conceptiunilor. Deasemenea confuziunea care se face intre socialism si anarhism, uneori cu

intentie de catre elemente reactionare, dar de cele mai mate on fuirii voie, trebuie privita tot ca o dovada a relatiei corelative care exista intre ambele doctrine-, care daca se exclud, se implica reciproc 1).

4. GODWIN, STIRNER, SI PROUDHON

Inainte de a expune ideile anarhistior propriu zii, e nevoie s mentionam cativo autori, cari prin ideologia pe care o reprezinta in scrierile lor, pot fi considerati ca partizani ai anarhismului. Printre acestia este englezul Willian Godwin, care a trait in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea i a carei scriere principala, intitulata «Cercetare asupra Justitiei politice i influenta ei asupra moralei i h fericirii» 2), il aseaza, ca cel dintaiu teoretician al anarhismului. In aceasta lucrare, care a inspirat pe Malthus in chestiunea populatiei 3), Godwin incearca sa' arate eh' problemele sociale izvorasc in primul rand din faptul ca bogatiile naturale sunt distribuite in mod nedrept i neegal; c dach s'ar randul 1) Cf. Articolul lui C. Dobrogeanu-Gherea «Deosebirea dintre Socialism si Anarhism», in N oua Revistit Romfind (1901), No. 31, pp. 289-303, unde deosebirea intre ambele doctrine e consideratil mai mult din punctul de vedere al modului «cum inteleg unii i altii societatem. Cred InsI c este mai fundamental faptul cä anarhismul neagh cu deskvfirsire societatea; pe

and socialismul o afirmh, astfel cl i in aceasth privintl eistii o corespondenth. 2) Enquir y concerning political justice and its influence on morals and happiness , London, 1793.

3) Godwin a avut o influentl i asupra marelui poet Shelley, care-ii era, ginere si a chef poeme «Prometheus Unbound», «The Mask of Anarchy» si «The Revolt of Islam» sunt inspirate sub irnpresia teoriei enuntatii in «Enquiry».

www.dacoromanica.ro

NICOLAE PETRESCU : ANARHMMUL

191

o distributie echitabilk atunci nu numai fiecare om ar avea deajuns, dar o stare de fericire comuna,' s'ar infa,ptui pretutindeni; ca% in acest caz societatea nu ar mai avea nevoie de organizarea Statului sau de vreo altA forma', de guvernare care s'a, intervin4 in mersul normal al vietii sociale. Astfel idealul unei perfecte

egalit4i s'ar realiza, pe pamant. Singura organizare publia pe care o lasui Godwin este aceea a juriului (Jury). Acest juriu ar avea, functiunea sa. judece diferendele iscate intre indivizi. Anarhia apare lui Godwin nu ca o complet'a lipsa", de organizare socialk ci mai mult ca o stare sufleteasck o stare de indulgenta mutuala," (mutual forbearance), unde factorul moral si rational ar determina armonia socialti. Conceptia lui Godwin este numai in parte anarhistk anume in ceeace priveste desfiintarea Statului i proclamarea 1ibert4ii inclividuale fata, de societate; ea este

ins'a comunista in ceeace priveste distributia bunurilor, intruat propune o egalizare a conditiior economice i sociale. Pe la 1845 apArea cartea lui Max Stirner (Gaspar Schmidt) «Unicul si proprietatea sa» 1), in care se arata, dintr'un punct de vedere unilateral a totul e individul, c orice idee este un idol sau o prejudecat'a, c'a societatea, Statul, institutiile si familia nu exista deat prin inclivid i pentru individ 2). Aceasta, lucrare, scrisa" cu patimA si dogmatism, nu a. avut nici o influeng and a aparut,. asa, a ea nu inseamnVmult pentru adevairata miscare a anarhismului. Hartmann o mentionase in opera sa principard (Philosophie des Unbewussten), dar atentia asupra ei a fost desteptata abia acum vreo douazeci i cinci ani, and Nietzsche, care pare s6 fi cunoscut lucrarea, incepuse s intereseze publicul. 0 insemn totus ca un document istoric, na'scut fàr indoealA, din revolta individului in contra Statului acaparator de libertaAi al Prusiei i al micnii sociaEste care incepuse sa", se afirme atunci in Germania. Dar Stirner e interesant

pentru alt motiv. In el ghim ideologia anarhistului intelectual care ia o atitudine excentria fata," de societate, mentalitatea perversA a individului tevoltat in contra limitarilor impuse de comunitate, in sfarsit exaltarea boldavicioas'a a eului, atat de caracteristia anarhistilor miitanti. Cam in acelas timp in Franta Pierre-Joseph Proudhon emita, teoriile sale excentrice cu privire la proprietate i la organizarea societ64ii. Lucrarea asupra proprietatii ap'ama in 1840, iar opera sa principala «Sistemul contradictiilor economice sau fiozofia mizeriei» in 1846. Lucfarile sale cu caracter anarhist mai pronuntat ap'areau ins'a ceva mai tarziu: «Confesiunile unui revolutionar»in 1849 si «Idea general'a a revolutiei in secolul al XIX-lea» in 1851. Aceste luctilri din urnig, nu contin insä idei pe care a nu le gAsim in celelalte dotal lucrgn pomenite 3). Anarhismul lui Proudhon este imbibat de idei comuniste i socialiste. Ceeace il face s'a fie considerat ca anarhist este incercarea lui de a inlocui autoritatea Statului printeo guvernare libeth bazath pe ratiune. In loud legii trebuie sit 1) Der Einzige und sein Eingentum, aparuta de fapt la sfarsitul lui 1844, cu anul 1845 pe pagina titlu. 2) Vezi editia lui John Henry Mackay (Berlin, 1911), S 33, 157 §i 177. 3) Qu'est-ce que la propritté? 1840, Systeme des contradictions economiques ou philosoplue de la misere, 1846, Les Conlessions d'un rivolutionnaire, 1849, Idee generale de la revolution au

XIX-e siecle, 1851, aparute toate la Paris.

www.dacoromanica.ro

DOC TRINELE PAR TIDELO R ROLI TICE

192

-

fie contractul liber. Cu toate acestea Proudhon nu rainane un anarhist consec-vent. Lucrarile sale de mai tarziu, in special aceea asupra principiului federatif -(Du principe federatif, 1863), marturisesc nu numai imposibiitatea anarhiei, dar propun chiar ref orme sociale pe principii care nu sunt departe de mentalitatea burgheza. Aceasta i se desvaluia ca o necesItate cand incerca s armoni..zeze principiile anarhiste cu principiile comuniste, caci calea mijlocie duce Intotdeauna la conceptia normaIa a societatii.

5. BAKUNIN I KROPOTKIN

Adevaratii anarhi§ti dbctrinari i consecventi ne vin din Rusia, tara cu _societatea cea mai §ubred organizata. Acest fapt este caracteristic, caci in nici o parte anarhismul, adica doctrina dezordinei, nu se nnte mai u§or cleat acolo nude conditiile-sociale sunt mai putin stabile-§i unde siguranta societatii atarna de forme artificiale.

Mihail Bakunin i Petru Kropotkin au enuntat prin diferite bropri, intfo 'forma' populara i dogmatica, a§a numita doctrina a anarhismului, care a avut o epoch de inflorire in a doua jumatate a secolului trecut. Ambii erau produsul societatii ruse0i, unde arbitrarul tinea loc de guvernare, iar tirania era con.siderata, ca organizare sociaa Bakunin era con§tient de caracterul artificial pe care-I avea societatea tarista. Inteun pamflet scris sub regimul tarului Alexandru al II-lea, and liberalismul se lupta cu reactiunea in Rusia, el declara: «In sensul moral, social §i politic, limitele Asiei sunt unde incepe arbitrarul i violenta. Daca aceasta e adevarat, noi suntem acum in Asia, saumai bine Asia guverneaza Rusia. Caci dumea noastra oficia1i, toga actualitatea noastra nu sunt decat un amalgam de arbitrar tataresc i de forme ermane»1). Incurajat de unele succese in occidentul Europei, in special in Franta, Spania §i Italia, Bakunin intemeiaza in 1868 societatea <(Alliance internationale de la démocratie socialiste», prin care se urmaria idealul unei lumi
i Para lege»

in contra tuturor insitutiilor sociale existente. Alianta nu a avut insa o activitate de lunga durata, nefiind sustinuta de organizatiile socialiste, cu care incercase sh se afiieze, faxa insa a izbuti. Bakunin incerch' sa arate necesitatea unei revolutii universale i intronarea dezordinei pentru binele omenirii. In constructiile sale el dovede§te insa o naivitate i o lipsa de cuno0inte economico-sociologice cum rareori se intalne§te .1a teoreticianii doctrinelor politice. Fara indoean renumele lui Bakunin, ca al tuturor anarhi§tior ru§i, e datorit mai mult activitatii sale propagancliste decat valoarei scrierior sale. In lucrarea sa «Dumnezeu i Statul», Bakunin pleaca dela conceptia mate.rialista a socialismului, pentru a explica atotputernicia religiei §i a Statului in societatile moderne. Daca poporul crede in astfel de absurditati, zice Bakunin, este din cauza stani mizerabile economice in care e tinut de catre minoritatea .acaparatoare de drepturi i libertati. «Redus sub raportul intelectual §i moral, cat i sub cel material», zice el, «la minimum de existenta omeneasca, inchis in -vieata sa comuna ca un prizonier in temnita sa, Mc% orizont, fara scapare, fara 1) A mes Amis Russes e Polonais (Leipzig, 1862), P. 21.

www.dacoromanica.ro


193

chiar viitor,... poporul nu are cleat trei mijloace pentru a iesl: dona fantastice si al treilea real. Cele dintai dona sunt cabaretul i biserica, desfraul corpului sau desfraul spiritului; al treilea e revolutia socialb1). Dupa. Bakunin, distrugerea oricarei institutii i oricarei autorit4i se impune ca o conditie esentiala pentru traiul i desvoltarea individului. Ordinea actuala sustinuta de traditie sau prejudecati tinde sä sugrume i s degradeze pe om. Chiar suveranitatea poporului, parlamentul i ofice forma democratica de guvernare sunt pentru Bakunin obstacole in contra adevaratei libertati. Singura autoritate pe care Bakunin o recunoaste este aceea a stiintei «pentruca e rationalä i conform a. libertatii omenesti», dar, adauga el, MA, «infaiibilitatea pi universalitatea savantu162). Incolo trebuie sá dispara «orice legislatie, ofice autoritate i once influenta privilegiata, patentata, oficial i legala, chiar iesite din sufragiul universal», pentruca astfel de mijloace devin intotdeauna o unealta de specula in maim unei minoritati, care nu stie decat s exploateze majoritatea3). Mai ponderat, mai cult si mai pozitiv cleat Bakunin este Kropotkin, a carui

scrieri au avut fasunet pe tot cuprinsul Europei. Ca mai toti anarhistii, Kropotkin pleaca dela interpretarea materialista a istoriei. Starea actuala a societatii se datoreste in primul rand clistribuirii neechitabile a bunurilor. Kropotkin crede mns c intronarea unei ordine sociale mai buna mt se poate infaptui decat pe baza de comunism. Anarhismul lui Bakunin era mai mult colectivist, in sensul c lasa proprietatea individuala si reduce& societatea la grupuri limitate de indivizi cu interese comune, pe cand anarhismul lui Kropotkin este comunist, privind posesia egalä a bunurilor de catre toti membrii societatii ca cea mai esentiall conditie a nouei ordine sociale. In aceasta privinta

Kropotkin striga: «Totul e al tuturora !0). Solutia practica este, bine inteles, exproprierea, «dap), zice Kropotkin, «pentru ca exproprierea s poata corespunde

cu principiul ei, care este suprimarea proprietatii particulare i restaurarea totului pentru toti, trebuie sa fie infaptuita in proportii vaste. Pe o scara mica ar Oxea numai talharie vulgara, pe o scara intinsa ar fi inceputul revolutiei so ciale» 5).

Astfel Kropotkin e convins ca comunismul este conditia esentiala a egali-

tatii adevarate si c egalizarea conditiunilor se bazeaza pe un principiu etic. Acest principiu este «trateaza pe altii cum ti-ar place sa f ii tratat de ei in circumstante analoage», principiu care se gaseste in once societate, crede Kropotkin, chiar si in societatile animale6). Dar egalizarea prin comunism i printr'o perfecta reciprocitate de interese implica dela sine excluderea oricarei guvernan si oricarei autoritati. «Nu voim s fim guvernati», zice Kropotkin. «Dar prin aceasta chiar, nu declarant noi ea nu voim sa guvernam pe nimeni?» 7). ') Dieu et l'Etai (Genève, 1882), P. 10. 2) op. cit., pp. 32--33. a) Ibid., Interesante sunt scrisorile lui Bakunin, in care se reflect& raentalitatea acestui spirit impulsiv, dar lipsit de o conceptie pozitivä asupra fenomenelor sociale: Bakunins sozial-

politischer Brie/weasel, herausg. von Dragomanow (Stuttgart, 1895). 4) L'Anarchie dans l'Evolution sociale (Paris, 2-e, ed., 1892), p. 11. 6) Expropriation, An anarchistic Essay (London, 1886), p. 3. Compark §1 scrierea sa «Pa-

roles d'un Révolti (Paris, 1885), p. 337. 6) La Morale Anarchiste (Paris, 1889), p. 16. 7) Ibid., pp. 17-48. Compar& §i bro§ura sa La loi et l'autorité (Paris, 1892), p. 37. 13

Doctrine le politiee

www.dacoromanica.ro

194


Mai departe Kropotkin sustine c anarhia i comunismul nu sunt produsal unei ideologii abstracte, ci rezultatul realitatii insäs. Orice autoritate i orice fel de guvernare trebuie sa fie desfiintate, fiindca asa cere dreptatea naturala. «Statul este protectia exploatárii, a speculei, a proprietatii particulare», afirma Kropotkin 1). Cine cunoaste adevarata natura omeneasca trebuie sit admita c toate institutiile sociale sunt un obstacol pentru libertate i armonie. «Un oarecare ministru abject», zice Kropotkin, «ar fi fost poate un om excelent daca nu i s'ar fi dat puterea. Singurul mijloc de a ajunge la armonia intereselor este societatea MA, exploatatori, fara guvernanti» 2). Emanciparea individului de orice autoritate si in special de autoritatea Statului, este in concordanta si cu progresul tiinei, sustine Kropotkin. In acest sens el declara c «Anarhismul este o incercare de a aplica la studiul institutiilor omenesti generalizarild Castigate prin mijlocul metodei naturale stiintifice inductive; si o Incercare de a prevedea, viitorii pasi ai omenirii pe calea libertalii, a egalitatii si a fraterniValli, cu scopul de a realiza cea mai mare suma de fericire pentru fiecare unitate a societatii omenesti»3). 6. MISCAREA ANARHISTA

Cam acegtea sunt vederile asa, ziior teoreticiani ai anarhismului.

6a"

vedem cum au inteles discipolii lui Bakunin i Kropotkin si puna in practica teoria. Ambii teoreticiani au sustinut c cel mai eficace mijloc de afirmare al anarhismului este propaganda prin fapte, teroarea. Astfel vedem pe Netschajew, autorul unui catechism revolutionar, incercand s propage doctrina dinamitei. Atentatele in contra oamenilor politici i chiar in contra capetelor incoronate

sunt mijloace de afirmare a anarhismului. In aceasta privinta activitatea anarhistilor a fost foarte intensa intre anii 1870 si 1895. Anarhismul devenise atunci sinonim cu violenta i crima4). Faptul de tinut in minte este ca atentatele politice i revoltele muncitorilor au fost mai dese in tarile latine, unde terenul subred al societatii era mai potrivit

pentru astfel de manifestari. In Franta, Elisée Reclus cuta sa se asocieze cu miscarea sindicalista in frunte cu Pouget i chiar cu sociaJitii, cari insa. nu au voit sa-1 urmeze. Actele desperate ale anarhistilor ca Ravachol, V cfrillant si altii nu au contribuit decal la sugrumarea miscarii de catre autoritatile franceze.

Azi miscarea anarhista din Franta este in declin i e reprezentata de catre «Union anarchiste» §i de Care o minoritate din «Confederation Génér ale du Tavaile.

In Italia si in Spania miscarea sindicalista muncitoreasca se calanzeste in buna parte de ideile anarhismului. Desele atentate politice au facut sa se raspandeasca opinia ca anarhistii sunt in aceste doua tari mai tari decal oriunde. Totus miscarea muncitoreasca din ultimii ani in ambele taxi ar.ata cii anarhismul

pierde din teren, mai cu seama in Italia 5). 1) Paroles d'un Rivolté, p. 14. 2) L' Amtrak dans l'Evolutoin sociale, p. 29. 3) Modern Science and Anarchism (Philadelphia, 1903), p. 91. 4) Cf. Hunter, op. cit., p. 55. 5) Epoca de inflorire a anarhismului in Spania e reprezintata prin Congresul dela Cordova in 1872, arid peste douhzeci si cinci de mii de membri se declarau pentru principiile anarhiste. In Italia, pe Panga anarhistii terorilti, mai existau societati clandestine, ca Mafia 1i Canwrra. care urmareau aceeas tactica terorista ca §i anarhistii sau ca, Fenianii in Irlanda.

www.dacoromanica.ro


195

In Germania si in Austria miscarea anarhistior a fost intotdeauna limitatit

Most, Ila,sselmann i alli anarhisti germani sunt mai mult produsele legior

.

contra socialistior introduse de catre Bismarck, cleat al conditiilor reale din ambele tari. Dealtfel socialdemocratii germani au repudiat principiile anarhismului la Congresul din Erfurt (1891). Exista totus o federatie anarhista in Germania (Anarchistische Föderation Deutschlands) i o organizatie anarhosindicalista (Anarcho-syndicalistische Organisation) sub conducerea lui Rocker. adeptii lui Stirner au o uniune (Individualbund) cu o revista per Einzige).

In Rusia Ii gasim pe anarhisti disolvati in nihilisti, social-revolutionari si bolsevici. In timpurile din urma se observa doua direetii in miscarea anarhista din Rusia, una a anarhistior sindica1iti prin massa muncitoreasch dela orase in frunte cu Voline i Maximow, i anarhistii comunisti prin massa trulineasea

in frunte cu Karelin. Regimul bolsevist pare sa nu tolereze pe anarhisti. Aproape toate organele lor de publicitate au fost desfiintate dela venirea la putere a lui Lenin. In sfarsit, in tarile anglo-saxone anarhismul militant s'a manifestat mai putin cleat oriunde, desi atat in Anglia cat si in Statele-Unite s'au adapostit intotdeauna foarte multi anarhisti refugiati. Faptul e explicabil prin rezistenta pe care o intampina anarhismul intr'o societate bine organizatk unde Statul e mai putin decat societatea i unde autoritatea guvernantilor se reazima intotdeauna pe forta opiniei publice, adica pe constiinta colectiva a cetatenilor. Se poate spune ca mai toate miscarile anarhiste din Anglia si Statele-Unite au fost nutrite de elemente straine. Asa, in Statele-Unite Most, refugiat din Germania, reusise s injghebeze o miscare anarhistä, care

in 1886 a dat nastere la manifestari criminale in Chicago si in alte centre industriale. Tot asa in timpul din urma, chiar pe vremea rasboiului mondial, astfel de manifestari, conduse de straini, s'au produs in unele orase mari din Statele-Unite. Autoritatile americane, dar mai ales vigilenta cetateneasch a poporului din aceasta tara, an staviit la timp miscarea. Când in 1919 guvernul american expulza, pe toti anarhistii rusi in frunte cu Emma Goldmann, nici o voce autoritativa nu s'a ridicat in contra acestei masuri drastice, care parea sa fie in contradictie cu traditia Orli. Adevarul este ca, masura era reflexul intregei societati americane, care nu ingaduie inovatii sociale inainte ca ele sa fie primite de constiinta cetateneasca. Federatia americana', a muncii (American Federation 0/ Labor), cea mai puternica organizatie muncitoreasca din Statele-Unite, a repudiat intotdeauna nu numai principiile anarhismului, dar chiar miscarea sindicaJist i bolsevista intretinuta in ultimii ani de uncle elemente straine i neasimilate. In Anglia, anarhismul, ca doctrina politica si ca propaganda de fapte, este

foarte redus. Elementele recalcitrante care se ivesc din and in and printre tradeunionisti, sunt intotdeanua reprimate de majoritate. In 1896 s'a intemeiat organizatia numita dinarhistii asociati» (The Associated Anarchists). 0 miscare slaba anarcho-sindicalista exista printre muncitorime, cu un organ de publici-

tate (Freedom, fondat de Kropotkin in 1886 la Londra), dar multumitrt bunului simt specific masselor din Anglia, anarhismul nu face nici un progres in aceasta tara. 13*

www.dacoromanica.ro

196


7. MANIFESTAREA SPORADICA SI CARACTERUL NEGATIV AL ANARHISMULUI Daca privim misearea anarhista in totalitatea ei, precum i principille de care se c5lauzeste, constatam doua fapte: 1 ca anarhismul este o manifestare sporadia in societate, si 2 ca anarhismul este o doetrind negativii. In adevar, anarhismul este numai o manifestare sporadica' in sensul c nici o societate nu-1 poate tolera, nici macar pe un timp limitat, pentru motivul ca. sdruncina temelia oricarei organizari sociale. E drept c anarhistii pretind, cum

am vazut, ci desfiintarea Statului si a oritarei autoritati duce la armonie sodata dar aceasta este numai o asumptie. Realitatea e alta. Omul pe care se bazeaza anarhismul este un om ideal, bland si constient de toate drepturile si datoriile fag de semenii si. Un astfel de om ramane insa numai o constructie abstracta, cel mult o exceptie in multimea care face regula. Fara Stat sau fr vreo constrangere juridica societatea ar cadea in acea stare de homo homini lupus pe care ne-o indica Hobbes.

Anarhismul se manifesta, in mod sporadic si in societatile care sunt putin organizate. La popoarele barbare din antichitate si la grupurile de oameni primitivi din timpul de fata gasim aceeas rezitenta din partea comunitatii in contra

individului egoist: autoritatea paternala, obiceiurile, spiritul de cast i ate motive tin in frau desfasurarea egoismului individual. Dealtfel, ce este revolta contra unui tiran sau inlaturarea unui raufacator din comunitate, decat manifestarea colectiva a societatii in contra individului care abuzeaza de drepturile

sale? Adevarul este ca baza oriCarei asociatii de oameni e posibila numai printr'o limitare a 1ibert6tii individuale, care este de fapt pretul pe care fiecare din noi Ii platim pentru serviciile de siguranta, ale societatii in care traim. Anarhismul este o doctrina negativa in sensul c5 dupa cum am vazut nu poate folos1 societatea in niciun chip, si nu o poate folosi tocmaipentruca nu recunoaste societatea. A desfiinta realitatea printeo simpla afirmatie, a sustine oh totul e individul, c lurnea care ma inconjoara nu exista deck pentruca eu exist, este o teorie foarte interesanta, o teorie care in metafizica îi are un rost, dar care in realitatea de toate.zilele nu poate fi privita decal ca o aberatie. Caracterul negativ al anarhismului mai consta si in faptul c aceasta doctrina nu construeste nimic, nu pune nimic in locul Statului si a altor institutil sociale. Dar chiar admitand c idealul unui om bun, bland si constient de datoriile sale in vieata s'ar realiza pe pamant maitarziu, c toti oapaenii vor progresa in asa fel ca sa nu mai fie nevoie nici de legi i nici de alta constrangere, si atunci cred cit doctrina anarhismului nu ar putea sa se aplice in intregime. Caci

i atunci ar fi nevoie defactori organizatori, de contracte i autoritati

pentru productia, distributia i consumatia bunurior. Partea economica a vietii ar cere, deasemenea, clack' nu un Stat centralist, eel putin un organ de control. Chiar anarhistii comunisti admit o oarecare organizare de grupuri. Vedem, asadar, cat e de greu a fi anarhist consecvent. 8. ANARHISMUL

I PROBLEMA STATULUI

Cu toate aceste consideratiuni, suntem departe a nesocoti samburele ae adevar care zace ascuns si in doctrina anarhismului. Ca orice doctrina politick

www.dacoromanica.ro


197

anarhismul pleacg' dela nevoia de a irnbungfati omenirea i urmgreste acelas ideal etic, fericirea omului in vieard. Nimeni nu poate contest& sinceritatea care sung in vorbele i faptele unor anarhisti. Nimeni nu poate ignora idealismul unor anarhisti fanatici cari se jertfesc pentru credinta cg servesc omenirea. Emile Henry, acel anarhist care dupg executia lui Vaillant aruncase o bombg intr'o cafenea in Paris, zice& in fata juratilor: «Mi s'a spus eh' vieata er& usoarg si cu oportunitate .abundantg pentru togte intelectele i energiile, dar experienta mi-a argtat c numai cinicii i servilii pot sg-si facg un loc la banchet. Mi s'a spus cg, institutiile sociale erau bazate pe justitie i egalitate, si am vgzut in jurul meu numai minciuni i inseraciune. Fiecare zi imi rgpia, o iluzie. Pretutindeni unde mergeam eram martor la aceleasi suferinte ale noastre, la aceleasi plAceri ale altora. Prin urmare, nu mai intelegeam vorbele pe care invAtasem sg,' le reverez onoare, devotiune, datorie, intelegeam c ele nu erau decat un vAl de a ascunde cea mai rusinoasg josnicie...»1) Fail a face apologia anarhistilor militani, trebuie sg recunoastem c faptele acestor desperati sunt un simbol vrednic de considerat. Anarhismul, cu toate cg, exagereazg, pune degetul pe o exagerare de care suferg, societatea moderng. Statul atotputernic i acaparator de clrepturi i privilegii, Statul care se afirmg cu toata forta, in sfarsit Statul care apasä tot mai greu asupra libertatii individuale, este un fenomen pe care anarhismul 11 aratg, intr'o luming mai vie cleat orice altä doctring. Convingerea anarhistilor, cg puterea centralizatoare a Statului inrgutgteste pe individ, 11 slgbeste moraliceste 0-1 face sclavul biurocratiei, este un adevgr pe -care nu-1 putem trece cu vederea. Problema Statului in societate existg, bine inteles, i in afara, de conceptia anarhismului. S'au ggsit oameni ea Spencer care sg, se ridice in contra interventiunii exagerate a Statului, farg a fi anarhist. Declaratia de Independenta a Statelor-Unite din 1776 contine propozitiunea cli poporul e liber s desfiinteze orice formg de guverngmgnt când ea nu mai corespunde nevoilor i aspiratiunilor lui 2). Apoi conceptia egocentricg a istoriei, care predoming in invgfamântul istoric din scoalg, este deasemenea un fapt care intrg in vederile anarhismului. Convingerea c ideile indivizior determing, evolutia socialg, se ggseste, in adevgr, nu numai la anarhisti, ci la multi autori cari nu au nimic de-aface cu anarhismul propriu zis. Carlyle a accentuat, cum stim, aceastg conceptie, iar actuala mentalitate a oamenilor culti pare sh fie stapgnita de aceeas conceptie. Capitalismul 111S11§, in special in forma lui de desvoltare exagerata, in tgrile industriale, este exponentul ideei egoiste pe care anarhismul o exalteazA pang la absurditate. Socialismul e poate singura doetring, care se ridici in mod sincer in contra acestei mentalitgti. In tArile anglo-saxone, in special in Statele-TJnite, societatea primeazil Statul, 11 limiteazg, la minimum de atributii posibile,Pasand initiativa particu1) Prolo, Les Anarchistes (Paris, 1912), p. 54. 2) Urmatoarele pasagii din Declaration o/ Independence (July 4, 1776) contin propozitiunea

de mai sus: C ... whenever any Form of Government becomes destructive of these ends, it is the Right of the People to alter or to abolish it...». «... when a long train of abuses and usurpations pursuing invariably the same Object etvinces a design to reduce them under absolute Despotism, it is their right, it is their duty, to throw off such Government,... s Aceste pasagii au lost invocate de catre unii anarhi§ti ca un argument in favoarea teoriei lor de distru-

gere a autoritatii Statului.

www.dacoromanica.ro

,

198

.


lath si individualA sA se desvolte cat mai mult. 0 astfel de initiativA intrà in vederile teoreticianilor anarhisti. Dar pe and acestia voesc desfiintarea corapletA a Statului i o disolvare a societAtii in grupuri independente ea in evul mediu, americanii i englezii gAsesc o cale mijlocie de organizare social/ 0 mAsuth atat de radicald ca a anarhistilor nu poate si devinA simpaticA majoritAtii oamenilor, pentru motivul foarte puternic cA ar insemnà sA desfiintezi cel mai eficace mijloc de protectie al vietii si al proprietAtii. Nu s'a grisit panA acum nil mijloc mai bun de organizare socialA decat Statul, iar ceeace ne oferA anarhistii, nu corespunde adevdratei functii pe care o are o astfel de institutie in realitatea socialA. Dar nici vieata i avutul individului, pe care nici anarhistii nu le neagil, nu ar putea fi ocrotite fArA autoritatea Statului. Anarhismul, ca doctring politicA, este inaplicabil nu numai din punctul de vedere al societatii, dar i din punctul de vedere al intereselor individuale. 9. ANARHISMUL IN ROMANIA

Inainte de a incheià aceasta expunere, doresc sA adaug cateva cuvinte cu privire la tara noastra. Aceasta cu atht mai mult, cu cat Conferintele Institutului Social Roman ar avea, un rol limitat dacA s'ar multumi sA discute numai in mod academic problemele sociale fArA nici o referintA la conditiile societAtii noastre. SA ne intrebAm: exista un fel de anarhism in aceastA farA? 0 miscare propriu zisA de anarhism militant sau de teoreticiani anarhisti, nu avem, de bunAseamA. Atentatele care s'au intamplat in ultimii ani sau unele incercAri turbulente de a fasturna ordinea, nu au fost decat manifestAri cu caracter politic. Dar avem

un anarhism latent, ascuns i cronic. Nu e nevoie a insista asupra caracterului anarhic al vietii noastre politice li sociale. ToatA lumea cunoaste samavolniciile sAvarsite de care unii oameni investiti cu functii publice. Functionarul care nu-si face datoria, ministrul care violeazA legea, in sfarsit guvernul sau partidul care calcA Constitutia, toate aceste cazuri, atat de freevente in vieata noastrA soci.a1Il sunt fapte cu caracter anarhic. In acest sens existA, un anarhism si in tara noastrA. Pentru ce existA un astfel de anarhism, aceasta se explicA dacA tinem seama de douA fapte, anume, de lipsa de organizare solidA a societAtii si de lipsa unei educatii sociale a poporului. Amhele lipsuri sunt, fireste, numai efectul altor cauze, multiple i profunde, care se gAsesc la baza societAtii noastre. Dar din punctul de vedere al anarhismului cronic de care suferA tara, atat insuficienta organizArii sociale cat i inexistenta unei educatii sociale prin massa poporului, sunt cauze directe care perpetueazA o stare de lucruri potrivnice ordinei i adevAratei civilizatii. Datoria carmuitorilor acestei Ilri, i aici nu inteleg numai pe oamenii politici investiti cu puteri executive, ci pe toti oamenii culti i destoinici este sit vegheze ca anarhismul cronic de care sufeth societatea noastrA stt nu devinA

acut. Pentru aceasta se impune mai intaiu o desteptare a constiintei sociale, a acelei forte care atenueazA conflictul dintre individ i societate, asà, cum o gasim in toate tArile civilizate. Cele douA lipsuri pomenite nu se pot inlAtuth

decal in mod simultan, caci nici o organizare solidA a societAtii nu se poate

www.dacoromanica.ro

NICOLAE PETRESCU : A.NARHISMUL

199

inraptui Vara o educatie sociala a poporului, dupa cum o astfel de educatie nu se poate dobandi intr'o societate care nu este suficient organizata. Asadar, ceeace trebuie s facem in aceasta privinta, este sa incurajam difuziunea educatiei sociale prin massa poporului si recladirea edificialui nostru social. Initiativa sa vina. nu numai dela Stat, ci mai ales dela particulari, dela putinii oameni can îi dau seama de necesitatea unei reforme a constiintei noastre sociale. Caci Statul nostru, asa, cum e alcatuit astazi, este el insus un produs al mentalitatii actuale. Sa fie bine stiut c remediul poate veni mai usor si mai repede dela aceia cari sunt in afara de mecanismul rigid al administratiei oficiale. Ceeace poate s faca Statul in aceasta privintä, este sa nu puna piedici, sa lase fiber& opera de regenerare sociala a poporului roman. Cand

o astfel de regenerare se va infaptui pe tot cuprinsul tarii i cand Statul va fi stäpamt, ca in t'arile inaintate ale civilizatiunii, de catre o constiinta cetateneasca

adica de idea unitatii individului cu societatea, atunci ira disparea caracterul anarhic al viecii uoastre sociale. i numai atunci vom puteh progresh in mod pozitiv pe domeniul culturii i al civilizatiunii.

18 Martie 1923

www.dacoromanica.ro

SOLIDARISMUL SOCIAL-ECONOMIC I. N. ANGELESCU

IN conferintele organizate de Institutul Social Roman se aduc o serie de fapte §i gandiri, din care se pot forma convingeri politice. S'a spus insa ca astazi o convingere politica se formeaza pe baza unui program de partid §i ca, partidele moderne sunt numai partide programatice. Idealurile sociale,

care stau la baza programelor de partid, sunt trecute, astfel, in randul ideolo iilor, de care se pot dispensa luptele politice de partid. aca' ar fi a§a, ar trebui sa fim sceptici cu privire la rezultatele acestor confe-

rinte, pentruca, inteadevar, programele de partid, expuse de cei mai autorizati §i mai tipici reprezentanti ai partidelor, ca revendican ale masselor partizanilor lot, ar constitui pentru cel mai select auditor un amalgam de fapte, care ar sdruncina cele mai solide credinte politice §i ar dispune . la inactiune politica'.

In realitate, fiecare om cauta sa-§i pastreze sau sa-§i creeze o organizatie sociala, care formeaza idealul sau social. Programul de partid este un mijloe pentru ajungerea acestui ideal social §i deosebirile intre programele de partid se explica tocmai priti deosebirile intre aceste idealuri sociale, care stau la baza programelor. Daca s'ar urmari acela§ ideal prin toate programele de partid, toata aceasta lupta politica, de care A fost framantata oricand o societate omeneasca, ar fi fost o actiune neserioasa, interesata sau farisaica.. Iata de ce va cer ingaduinta sa va, port, in aceasta conferinta, pe campul idealurilor sociale, pentru a se vedea care dintre partidele politice pot sa reziste la o critica serioasa, care dintre ele pot lasa urme prin actiunea lor in aceasta Ve§nica prefacere, la

care e supusa constitutia economica §i sociala a oricarui popor, §i care sunt, dimpotriva, numai manifestatii sporadice ale unui sentimentalism vag, colorat de cele mai multe ori de ura sociala. Actiunea omului in societate e hotarita sau de conceptia sa asupra unei anumite organizari economice §i sociale, sau de interesul sau personal, care nu cunoa§te nici o societate. Marea massa a populatiei se supune §i ea conceptiei unui fel de vieata sociala ; nu §i-a Murit ea aceasta conceptie, nu cerceteaza eine a creat-o §i daca a creat-o bine ; o admite §i-§i modeleaza faptele dupa legile divine sau dupa legile pozitive

existente. In acest cadru, faptele fiecarui om sunt dictate. Daca, prin faptele sale, omul satisface un interes individual sau unul general, aceasta n'o hotara§te el; nu face cleat sa se supuna unei ordini stabiite, pe care n'o analizeaza, motivandu-§i atitudinea sa prin raspunsul: ca, «nu face politica». Acei cari participa insa sub orice forma §i denumire la conducerea, la

convingerea sau la educarea concetatenilor lor, au o conceptie despre lume, care ii duce la vieata sociala existenta, sau la alta tot unitara, pe care ar vrea s'o infaptuiasca. Conceptia nu §i-au creat-o ei, aproape niciodata, caci ce inseim neaza numerice§te acei cativa creatori de sisteme sociale sau economice, in cursul

www.dacoromanica.ro

202


odor vreo 25 de veacuri cunoscute mai bine in istorie, fa tg. de sutimile de milioane de oameni, cari si-au condus vieata dupa, sistemele create de altii, sau au luptat

cu nadejdea nerealizata pentru infaptuirea lor. Orice sistem social porneste dela ideea e societatea omeneasca formeaza tin

tot, o unitate, in care fiecare om sau clasa este un element, o parte. In istoria omenirii, unitatea aceasta, care a dat echilibrul i armonia creclintelor i impulsiunilor sentimentale, deriva dinteo religie ,sau dinteo filozofie naturalistei, organicci, a societatii, care este conceputa ca un organism, cum e organismul omului fizic. Pe acest fel de concepfii sau sisteme sociale i economice s'au cThciit partide politice durable i creatoare. In afara de conceptiile, care inlantuie activitatea omului in societatea care-I cuprinde, se afirma ca. omul se misca dupa, propriile lui interese i impulsiuni, et societatea nu exista decat ca o creatie a fanteziei oamenior si nu face decal sit instituie o tiranie asupra individului, pnin prejudecatile sale de ordin moral sau prin legile sale facute de cativa, cari au vrut s domine i s exploateze pe altii, fie pe cei mai destoinici in favoarea celor multi si slabi, fie pe cei mai

multi in favoarea catorva privilegiati. Realitatea vietii sociale ar consta, deci, dinteo lupta intre indivizi izolati sau grupati vremelnic in clase, a caror compunere

se schimba. Despre o armonie sau despre un echilibriu social, se vorbeste in mod ironic, ca despre o minciuna conventionalk care nu mai merita nici 'agar osteneala de a fi combatuta. Pe astfel de credinte, care duo la faramitarea societatii, se bazeaza, tutus particle politice, cu scopuri limitate: iv4ividualismul i anarhismul, urmarea directa a acestor credinte, au format si ele programe de partide politice. Prin esenta lor, aceste particle, luptandsa clarame orice organizatie socialk n'au avut ocazia s creieze ceva din ceeace compune civilizatia noastr i vom vedea ca sunt menite sa dispara' in clipa cand ar urma s poate ere& ceva. In aceste doua campuri, s'au Impartit in cursul multor veacuri trecute, .conducatorii i indrumatorii masselor, sub orice form a. si-ar fi manifestat activitatea lor teoretica, sau practica. De o parte, acei cari au cunoscut si au admis sau si-au creat o societate, care apoi le-a impus autoritatea ei directa, sau pe cea care a primit-o dela divinitatea religiei dominante ; de alta parte, acei cari au ridicat individul i interesul sau in locul societa4ii sau al divinit4ii detronate. In a doua jumatate a secolului trecut, se incepe WO, o activitate politica . noua, intaiu in Germania, Franta si Anglia, de unde apoi se repercuteaza sub numiri si forme deosebite, in toate celelalte thri ale lumii vechi i noui.

E o reconstructie a societatii intregi, ale carei temelii se refac, fall, a se darama edificiul. Reconstructia nu se face dupa o teorie preconceputa, dar noua societate, in functionarea ei, dupa invierea i imputernicirea tuturor elementelor ei, se conduce dupa legi proprii, legile solidaritdtii sociale, care formeaza idealul social al adevaratelor democratii moderne. Pentru ca noul ideal social sa, se nasca, a trebuit streac a o criza distrugatoare peste vechile idealuri sociale. Voiu insista putin asupra cauzelor care au dus la aceasta criza, i, in special, asupra crizei autoritatii.

***

www.dacoromanica.ro

I. N. ANGELESCU : SOLIDARISMUL SOCIAL-ECONOMIC

203

Idea unei puteri supranaturale, care formeazrt fondul tuturor religiaor, n'a fost i nu este intotdeauna o forta, de coeziune socialk. Ea poate duce mai sigur la fatalism, Ia o completä dezinteresare de sine si de altul. Prin sine insrts, credinta intr'o pucere supranaturalä nu provoack o actiune socialk, ci niai de grabti poate contribui la o izolare indlividualà, la o siabilticire a omului,

-care ajunge cu atat mai degrabk fericirea supremk, cu cat se leapkdk mai repede de orice legaturi cu lumea ce-1 inconjoark, cum este cazul in filozofia budistg. Depinde de religia care concretizeag maxifestrtrile fortei supranaturale, ca aceasta s devink creetoare cie leggturi sociale. Ideed unei diviniti, creatoarea si protectoarea lumii, imprumutk organizati.ei existente autoritatea, la care se supune fiecare ; dar aceastrt autoritate poate sk fie exercitatk prin cativa si in folosul catorva. Religia, prin sine, nu exclude nici o organizatie sociaI i nici o forma, de guvernare. Crestinismul apare, singurul, dela inceput, ca o protestare impotriva ordinei sociale i economice a vremii; deocamdatä el este religia masselor sgxace ale popoarelor. Sub inraurirea ascetismului oriental, el ajunge s distrugg, tendinta de posesie a bunurilor materiale i apare astfel, in infatisarea sa economich, sub forma unui comunism asupra bunurilor destinate consumului, indiferent de modul de dobandire a lor. Cand crestinismul este adoptat ea religie de Stat, el se acomodeazA cu ordinea socialk i economick existent i devine, cu fondul su filozofic, un instrument oficial de dominare i conducere a masselor ; a rkmas tusk intotdeauna un izvor

de revendickri sociale, cu tendinte comuniste. Vieata dusk in comun, in mankstiri, a dat imaginea unei societtiti comuniste ig toate misarile de ref ormg a crestinismului n'au fost decat protestgri impotriva depgrttirii crestinismului oficial ae esenta lui curath, impotriva tehdintelor lui individualiste, antisociale. Deasemenea, cea mai mare parte din creatorii de noui sisteme de vieatk socialk, cari au urmkrit sg, reformeze sau s dgrame ordinea existentk, s'au prezentat pang, in timpul din urmg, in numele crestinismului adevArat, pentru a-I aduce in locul celui denaturat in manifestarea sa social i economiek. St. Simonismul veacului trecut, care nu este alteeva cleat planul unei noui organizkri economice, Melia cu o lume mai bunk, se intituleazrt singur NouI Crestinism», dupti" numele operei fundamentale a insus autorului lui. Organizatia economick st. simonista nu admite o proprietate individual, dar admite o folo-

sintk individualk a bunurilor. Societatea are proprietatea originark asupra tuturor bunurilor, pe care le distribuie membrilor ei, dupa' munca efectivri skvarsitk de fiecare. Ceeace agoniseste omul in cursul vietii, lash societritii la moartea sa,

asti incat toti oamenii yin in lume, ark alt sprijin, in dark de capaci-

taLea lor. Printr'o reformk morala a omenirii, care aminteste idealul lui Platon, St. Simon ajunge la o infrAtire a oamenilor, :inraturand lupta intre ei sau luptele de clase.

Aproape toti socia1itii francezi din prima jumatate a veacului ad 19-lea sunt dominati de ideile religioase si morale ale crestinismului primitiv i intreaga miscare cooperativti de pro ductie inauguratk de Bucher si L. Blanc îi face drunk

prin puterea acestor idei.

www.dacoromanica.ro


204

Dela un timp, care se confundh cu epoca lui Karl Marx, socialismul imbrach

haina pur materialisth, lephd'andu-se de idealismul shu cre§tin. Marxismul formeazh o religie nouh, care cucerege massele muncitoresti. De ad inainte, revendichrile sociale, afarh, de cele Marxiste, se indreapth impotriva creOinismului denaturat prin organizatia economic i socialh existenth, dar i impotriva socialismului imoral i anticre§tinesc, prin intronarea luptei de clash, in locul Iiufririi intre oameni. Pe aceasth cale merg in special «cre§tinii sociali» din Anglia, in frunte cu Maurice, Th. Hughes §i John Ludlow. Deviza lor este «sh indrepte creOinismul nesocial, precum si socialismul necre§tinesp. Dupa% excluderea individualismului de o parte §i a luptelor de clash% de alta, cre§tinii sociali ajung la cooperatie, forma concreth a idea-

lului lor social.

Dar, prin aparitia Marxismului, autoritatea societhfi constituite, fath de activitatea individualh, se s1abe0e, pentru ca-i dispare substratul moral, valabil pentru masse, divinitatea care a orânduit mice ordine socialh. Aceasth slabire a autorithtii i0 are izvorul in atacuri directe mai vechi ale guvernhrii existente dar numai desphrtirea revendicarilor materiale de aspiratiunile unui echilibru sufletesc a putut sä desrhAcineze din con§tiinta unei mari phrti a masselor muncitore§ti sitpunerea in fata autorithtii, care reprezinth o ordine economich nepotrivith cu aspiratiile ideale ale masselor. Dela Marx porne§te desphrtirea revendichrilor materiale de aspiratille morale si indrumarea comtiintii masselor muncitore§ti pe o nouh cale. Creatorul soeialismului §tiintific vrea s aplice fiJozofia lui Hegel la fenomenele economice i sociale, dar ia din ea numai idea ch, nimic nu e absolut in lume, deci thgada fondului oricarei religiuni, c totul este in ve§nich prefacere si trebuie privit in ceeace va fi. I-se impune insa mai mult gandirii lui fiozofia materialista- a lth Feuerbach, duph care omul creiazh idea, sub toate formele si manifesthrile ei. Religia, arta, §tiinta, dreptul in sine, sunt creatiuni vremelnice ale omului i intreaga istorie este un produs al activithtii lui, nu este el o creatie a istoriei sau legendelor religioase imaginate de el. Curhtind astfel istoria de mice prejudechti i legende, Marx vede realitatee vietii sociale desfh§urându-se sub forma luptelor de clase, 0-0 documenteazh, toath doctrina prin persistenta lor, in toate timpurile. In timpul din urmit, clasa muncitorilor salariati eke purtatoarea progresului si menith s Inlesneasc i sh grAbeasch revolutia fatalh a ordinei sociale i economice existente, desrobind pe proletari din robia capitaliOilor proprietari si socializand toate bunurile materiale. Pe aceasth clash, se intemeiazá un partid, care in scopurile sale nu poate sh fie decat revolutionar. Duph implinirea acestui scop, al revolutiei sociale, prin socializarea bunurilor, Marx intrevede un timp and luptele de clash vor incetà. Dar Cath vreme existh o proprietate individualh, lupta intre clase este o fatali-

tate, intreaga istorie a lumii o dovedege. Nu 0-a inchipuit Marx, oh va veni odath un partid politic programatic, fhrh ideal social pentru un intreg popor ; partid de clash, care sh, mentinh un anu-

mit fel de proprietate individualh la clasa pe care se sprijinh, vhand cu ochi buni socializarea bunurilor la alte clase ; un partid de clash nerevolutionar si eternizat ca atare, §i care totu§, lugnd in manh, puterea politich,. n!ar constitul

www.dacoromanica.ro

I. N. ANGELESCIJ : SOLIDARISMUL SOCIAL-ECONOMIC

205

un despotism MO, de alte clase sociale ; un partid de clasa, etern, care sa arame

el cel dintaiu Marxismul, prin nimicirea materialului din care s'a constituit, -adica a metodei istorice, din care s'ar putea trage ofice concluzii, cum s'a -exprimat un reprezentant al unui partid tardnesc. Cu metoda lui insa, Marx a reusit sa creieze un fel de religie noua pentru masse, s puna temeliile unui partid, care are un ideal social nu in lupta eterna Intre clase, ci in ceeace urmeaza dupa revolutia sociala, fatala la un anumit stadiu ad desvoltarii vieii economice. Marxismul era logic i omenesc. Cu toga, factura logica a Marxismului, K. Marx n'a tras toate consecintele din situatia descrisa. Aceste consecinte le-au tras altii, can îi pun ate etichete deck cele socialiste. E drept ca teoreticianii socialisti Isi ingradesc câmpul vederilor lor, dar massele nu pot sa ramana in acest camp inchis, decat atata vreme cat sunt impiedecate de a auzi predicile altor preoti. Caci inteadevar, aproape nu putem percepe limita unde inceteaza socialismul

lui Marx si unde incepe anarhismul lui Proudhon. Faptul c Proudhon vede Inselarea muncitorului de catre proprietar in impiedecarea de care acesta a schimbului liber i drept, i nu in plus-valoarea lui Marx, n'are nici o importanta practica, deoarece faptul in sine al inselarii se inlatura prin distrugerea proprietatii, urmanta de aman.doi. Mijloacele pentru ajungerea aceluias scop nu sunt prea diferite, desi nu mijloacele intereseaza, ci scopul insus. Marx intrevede o expropriere a capitalistior i o prabusire a intregii lor puten politice, cu toate institutiile legate de ea. Proudhon vrea suprimarea oricarei autoritati, care sa,

dicteze faptele individului; el nu admite nici macar autoritatea majoritatii;

ii astfel ajunge la anarhism.

Ordinea &villa, care s'ar oglindi in ordinea umana existenta, nu mai putea crea, in urma popularizarii acestor conceptii, o autoritate in fata constiintei transformate a masselor muncitoresti. Tar teoria organica a societatii, care multumia pe unii ganditori, nu era potrivita pentru a cuceri spiritele mul-

0 noua ideologie a trebuit sa se creeze, pentru a se da o baza raporturior sociale in noua societate, ce se va institui dupa' daramarea celei actuale. Caci, ,oricat ne-am amagi de farmecul cuvintelor si de complexitatea realitatilor sociale, o metoda de cercetare, cum e Marxismul, nu poate forma pentru multei vreme o religie pentru massele de oameni, can privesc ti-si leaga nadejdile de .ceeace va fi dincolo i dup a. revolutia sociala. Chiar anarhistii au trebuit s puna o baza nouilor raporturi sociale. TJnii dintre ei, cei moderati, au vazut aceasta baza intr'un fond moral al omulwi, natural sau creat prin educate, in timpul mai multor generatiuni. In societatea, care nu mai e guvernata prin nici o lege, nu mai are nici o institute publica administrativa, nu are tribunale, nu are politie sau armata, Proudhon i chiar Bacunin cred cã raporturile ti obligatiunile reciproce dintre oameni se pot exprima prin contracte libere, a caror executare e garantata de fondul moral al omului.

Iar cand anarhistii fad, ca si K. Marx, in simtamantul i conceptia morala, treatiuni trecatoare ale omului, cand pe tronul divinitatii se inalta omul i interesul sau, desbracat de once ideal si morala, pentru a vorbi in limbajul lui M.

www.dacoromanica.ro

206


Stirner, atunci societatea se reduce la o unire temporala a «egoistilor», intaiu pentru daramarea oricarei autoritati I i institutii existente, i dupa aceea pentru satisfacerea intereselor, care se intampla ca, in unele momente, sa, fie asemanatoare, sa lege intre ei pe oamenii dinteo clash", pentru ea indata, dupg implinirea scopului, fiecare sa-si ia libertatea de luptii inversunata impotriva tovarasului de lupta de eri. * * *

Pentru c liberalismul economic, grefat pe individualism, a fost cea clintaiu doctrina po1itic infaptuita dupa descatusarea lumii de resturile feudalismului medieval, el a trebuit s traiasca, dupa triumful lui, ca o doctring conservatoare a societatii existente, in fata ataeurilor i revendicarilor socialiste i anarhiste

din a doua jumatate a secolului al 19-lea. In actiunea lor practica, socialitii marxisti i anarhistii aveau un scop apropiat comun: distrugerea societatii

existente, unii prin grabirea procesului natural ce ducea spre exproprierea totala, altii prin lovituri directe de distrugere. Lupta impotriva clasei stapanitoare era pentru unii un fenomen fatal, iar pentru altii o actiune constienta, voita ; dar infra si In tactica socialistilor si a anarhistilor. Mai mult Inca: teoreticianul anarhismului din a doua jumatate a veaculth al 19-lea, rusul Bakunin, ajunge sa concentreze pentru un moment in mana sa intreaga conducere a miscarii socialiste din Europa. Dupa dAramarea Statului, cu toata ordinea stabilita, i aducerea unei societati libere, fax% nici o institutie i MI% prejudecati, el voia ca lumea sa se imparta in grupe locale, formand cooperative de lucratori, carora sti le apartina pamantul i orice forma de capital, cum ar fi cel industrial. Dar ceeace-lpreocupa mai mult sunt mijloacele de daramare a actualei societati, cu armata i magistratura sa infeudate clasei conducatoare, oligarhice, limbal pe care il auzim si din gura exponentilor doctrinei taraniste. Mijlocul cel mai sigur este forta, si nu votul universal, pentru ca nu poate fi independent nimeni in actuala incatusare economica i sociala. * * *

atunci and liberalismul clasic a dat faliment, nu din cauza atacurior doctrinarior socialisti i anarhisti, dar din cauza ereziei, ce era cuprinsa in idealul sau social ; cand capitalismul, ajuns in plina lui desvoltare, sub scutul doctrinei liberalismului clasic, e amenintat sa se prabuseasca prin detronarea liberalismului j intronarea uneia din nuantele de doctrine socialiste, taranisce, etc.,

de o parte, sau anarhiste, de alta parte ; civilizatia insas a vremii noastre Ii traieste ultimele zile. De sigur, civiizatia noastra nu este creatia liberalismului clasic, care a murit de mult, fara. sa duca cu el in mormant i civilizatia timpului aceasta e un bun al fiecarei generatii, acumulat prin creatiile tuturor generatiilor trecute. Ea are o arta, o stiinta, o tehnica economica proprie, institutii care s'au creat, perpetuat i i consolidat prin experienta de veacuri a omenirii, si care nu sunt ale nici unei doctrine politice. Dar daca ar veni oameth sau grupari de oameni, cari, dupa daramarea orclinei econemice i sociale existente, prin daramarea Statului, cu institutiile lui actuale: &math si magistratura, care ar fi infeudate oligarhiei conducatoare, cum ar spune un taranist roman, daca ar rasturna tote valorile morale, artistice, stiintifice i tehnice,

www.dacoromanica.ro

I. N. ANGELESCU: SOLIDARISMUL SOCIAL-ECONOMIC

207

cum face bolsevismul rus, de sigur ca am asista, la immormântarea, fortata gi dictata de o clasa, a acestei civilizatii, care n'a lost creatia exclusiva a nici unei doctrine politice, dar a conclitionat orice doctring politic, si am famâne in asteptarea unei noui civilizatii, de asta data urmknd ca ea sk fie creata de o doctrinkr, politica.

Pân atunci, civilizatia trkeste i impune noui doctrine politice, in locul celor ce s'au dovedit, pentru timpul nostru gresite, impune insa doctrine care o pot suport i n'o urasc din fanatism de clash sau din interes politic, personal, fanatizat. * * *

Doctrina politick, a &gni infaptuire o impune civilizatia timpului nostru, este doctrina solidarisa Nu e vorba de un partid politic, cu denumirea de solidarist. Doctrina, care are in sine idealul social, ce se impune si conduce massele, poate cuceri programele unor partide politice, cu alte numiri. In fapt, ask s'a i intamplat in ultimele decenii ale veacului trecut si in aceste douk, decenii ale veacului nostru: solidarismul social si economic se infaptueste de anumite partide, care si-au insusit aceasta doctrink, pastrandu-si numele for vechiu. Prin triumful liberalismului clasic, la inceputul veacului al 19-lea, se daduse o puternica lovitufa autoritatii Statului. Atacurile anarhistilor aveau sk, distruga

ultimele lui ramasite. Iar revolutia socialista, care se asteptà, dupa profetiile lui Karl Marx si ale altora mai precisi in aceasta privintk, avek sii puna in locul Statului dictatura unei clase. Impotriva acestui curent general, se produce reactiunea din a doua jumatate a veacului al 19-lea,Icare tinde la restabilirea autoritatil Si la largirea activitatii Statuluil este socialismul de Stat din Germania ; interventionismul din Franta; eticismul sau crestinismul social in Anglia ; i alte diverse numiri in alte tari. Socialismul de Stat in Germania este cea dintgiu miscare politick de reabilitare a rolului Statului. Prin infaptuirea unor marl reforme economice i sociale, el s'a impus gândirii politice Prin programul sku, in cea mai mare parte din problemele sociale ale timpului, el urmeazk o cale de mijloc. Nu atack, proprietatea individualk; taus, tinde la nationalizarea pkdurilor, apelor, minelor, cailor ferate, canalurior, a o multime de servicii publice, a bancilor de emisiune, etc. Nu condamna profitul din intreprinderi, chiar cknd el nu deriva din munca personala. Totus, legislatia trebuie s modereze ckstigul i pe ckt se poate sa-1 lase sa se clistribuie dupk, merit, intr'o mk.sura justa, facknd ask, ca salariile sa asigure muncitorior o vieata omeneasca, iar prin impozite sk se efectueze o schimbare in repartitia avutiilor, sk, se tinda spre o nivelare. in mai toate problemele, care despartiau pe individualisti de socialisti s]. comunisti, socialismul de Stat gaseste o cale (le mijloc. Dar, nici in congresul dela Eisenach, din 1872, nici in scrierile i discutiile din V erein für Sozialpolitik,

unde au luat parte cei mai de seama economisti ai vremii, nici in scrierile lui Ad. Wagner, cel mai tipic reprezentant al socialismului de Stat, nu se gäseste o conceptie de ansamblu asupra organizarii economice i sociale, pe care socialistii de Stat ar don s o vada, clack ar avek putinta s o infaptuiasckin intregime.

www.dacoromanica.ro

208

DOCTRINELE PARTIDELOR POLIT10E

E un compromis, i, ca oricare compromis, nu are in sine forta de creatiune, ci numai puterea de rezistenta pentru a 'Astra, un echilibru intre extreme. Totus, daca, socialismul de Stat a putut sa. creeze el o intreaga legislatie si multe institutiuni economice i sociale, este pentruca a venit s afirme in politica activa un primipiu, care face parte dintr'un sistern social, neformulat inch atunci, in intregimea lui, dar schitat mai tarziu, si care e pe cale de infaptuire in.vremea noastra. Socialismul de catedra a afirmat ch Statul actual este o realitate, care depaseste drepturile i puterile generatiei actuale asupra lui. Intre oamenii i intre clasele unei natiTuni, exista o solidaritate socia1 a. si economich, data, de comunitatea de limba, de traditii si de institutii, care nu sunt creatiuni numai ale generatiei actuale, ci ale nlultor generatii trecute ; iar Statul este or-

ganul acestei solidaritati. Dela afirmarea acestui principiu a pornit intreaga politich sociala i economica a lui Bismark, in special legislatia asupra asigurarilor sociale, care se intalnesc partial si in legislatiile mai vechi. Dar asemanarea dintre legislatiile cliverselor guverne nu e o dovada despre identitatea conceptiilor lor sociale. Anumite idealuri sociale i anumite curente, care cuceresc massele dintr'un timp, pot impune legi unor particle politice, fara ca prin aceasta sh le schimbe caracterul i scopul lor. Dach in Anglia reginei Elisabeta dela inceputul secolului al 17-lea si in cea dela inceputul veacului al 19-lea, Te vremea lui Disraeli, s'au votat legi pentru shraci i impotriva cersetoriei, sau mai apoi legi de asistenta sociala, acestea n'au leghtura cu legislatia asigurarilor sociale ale socialismului de Stat din Germania. Unele sunt pornite dintr'o generozitate a claselor avute i dintr'o dorinth a guvernelor de a evita nemultumirile saracimii, altele sunt pornite din intelegerea unei solidaritati sociale i economice a claselor poporului si din dorinta de a face sh se imparthseasch o cat mai mare parte a natiunii la bunurile actuale ale civilizatiei. Socialismul de Stat, in intelesul celui german, se repercuteaza fug, si in Anglia, in a doua jumatate a veacului al 19-lea, in urma activitatii i propagandei lui J. Ruskin, care a avut tot atat de mare inraurire pe domeniul politicii economice i sociale, cat a avut in domeniul artei. El a preconizat legislatia muncii si a asigurarilor sociale, care s'au infaptuit treptat i incet, de partidele istorice engleze, dar sub presiunea curentului pornit dela Ruskin, imbratisat in mare parte si popularizat de partidul muncii din Anglia. Nicheri, lush, un partid politic nu s'a apropiat mai mult de conceptia solidarismului social-economic, in politica sa realh si in propaganda teoretich, in favoarea acestei politici, ca partidul radical-socialist din Franta. In actiunea sa reformatoare, se cuprinde si socialism de Stat, inaugurat, cum s'a spus, prin legislatia uvriera a lui Millerand, dar, inch de malt, dela legea asociatiunilor lui Waldeck-Rousseau, ref ormele sale au depasit socialismul de Stat. Sub influenta lui L. Bourgeois, figura cea mai ateniana a democratiei frauceze, cum il numeste F. Buisson, in studiul sau: Politica radical-socialistd, din cla Re.vue hebdomadaire», 1910, partidul radical-socialist si-a insusit idealul solidarist in intelesul ce se va vedeh, indath. Propaganda sa tinde sh infiltreze sentimental solidaritatii omene_sti i religia dreptatii sociale, in sufletul masselor unei societati, care a fost obisnuith sh con-

ceaph vieata ca o lupth perpetua, sh vada un singur drept: al celui mai tare

www.dacoromanica.ro

I. N. ANGELESCU : SOLIDARISMIIL SOCIAL-ECONOMIC

2Q9

hi sa aiba o singura maxima: home homini lupus, cn toata spoiala de filantropie

cresting. In randurile sale merg acum: mici burghezi, mici patroni, znici cornercianti, mici proprietari rurali, functionari, can, toti impreuna, au ajuns siI vada ch exista o solidaritate socialh, o datorie sociala, o dreptate sociala.

Pornind dela acest idea1 social, care da entuziasm i creeaza, nu distruge, partidul radical socialist, in armonie completa cu doctrina, urmare,5te in politica sa practicti: 1. Inititurarea inegalitii sriale, care nu e provenita din forta lucrurilor, ci din avantagiile pe care in mod arbitrar societatea le acorda unora si le refuza altora; 2. Desfiintarea salariatului ca o stare permanenta a unei parti a omenirii, prin o succesiune de reforme partiale i mi prin transformarea totala a conditiilor de munca, cum ar fi abolirea proprietatii, care formeaza insus imboldul muncii ; 3. Redarea in seama colectivitatii a tuturor bunurior susceptibile de a fi exploatate colectiv in interesul tuturor, cum ar fi mijloacele de transport, minele, bancile, asigura4le i alte industrii usor monopolizabile ; 4. Suprimarea antagonismului claselor in societate, prin cooperarea voluntara, a tuturor claselor, pentru emanciparea acelor care sufera mai mult, si nu prin agitarea antagonisrnului 'Dana la transformarea in dogma a urei de clash' §i a dominarii violente a unei natii prin tirania unei clase. Dar, dupit triumful unui curent, vine moda, care repeta, bana1izeaz i adesea compromite forma si cu ea Cate odat i fondul. Am avut i avem inch o moda .solidarista, care a exagerat i bahalizat multe adevaruri serioase. Poate c aci

Ii are origina ironia, cu care arunca partidele de clasa in partidele, numite in batjocurg, partide ale «armoniei sociale».

In Franta, mai mult deck olunde, s'a abuzat de cuvintele «solidaritate* «solidarism», care a devenit, dupg expresia unui solidarist: «un fel de fiozofie oficialah. N'a fost o martifestatie oficial'a de guvernamant, uncle sa nu se von-

beasca in numele solidaritatii nationale. Uneori, and la anumite manifestari artistice sau stiintifice au participat reprezentanti ai mai multor natiuni, s'a vorbit de o solidaritate internationala. In luptele politice interne, constiinta de clash s'a botezat solidaritate de clash si insus Bakunin, in propaganda sa anarhista, porneste dela o solidaritate de clasa. Unul din solidaristii francezi mai tineri, Bougle, a reusit sit caracterizeze aceasta mod, solidarista prin expresia: «elle a de l'eau pour plus d'un moulin». De indata ce, insh, solidarismul a fost luat ca drapel politic de partidul radical-socialist din Franta, a trebuit sa, se precizeze teoretic i sa se concretizeze in acte politice, doctrina nebuloasa a solidaritatii. Unul din fruntasii partidului radical-socialist, L. Bourgeois4i-a luat sarcina precizarii teoretice ; el este creatorul teoriei quasi-contractului social. Nu voi rezuma in abstracto teoria lui L. Bourgeois, ci voi expune caterA, principii esentiale ale solidarismului social-economic, asa cum ele sunt concreVzate de democratiile moderne, care au depasit adesea teoria quasi-contractului social. . Solidarismul nu se bazeaza pe o solidaritate organicii , ci pe una psihicii,

sociala; nu urmareste in politica practica infhptuirea unei dreptati naturale, in sensul filosofiel naturaliste, ci a unei drepteiti sociale. De aici deriva o judecath noua asupra problemelor man ale vietii sociale, care au format obiectul tuturor

doctrinelor si au framtintat toate partidele politice. 14

Doctrine le politioe

www.dacoromanica.ro

210


Potrivit acestei noui judechti, este indiferent dach existh o inegalitate originarh, naturalh, intre oameni, cu toate urmhfile ei in ce priveste proprietatea sau stApknirea bunurilor materiale, si deci cu toate urmkrile ei privitoare Ia organizarea socia1 i economich. Solidaritatea socialh impune corectarea acestei inegalit50, originare sau creath de vieata socialh trecuth, potrivit cu cerintele dreptAtii sociale din fiecare moment. Dreptul sacru i inviolabil al propriethtii, ca o formulh sacramentalh? E bunh ca orice axiomh necesarh, linitirii spiritelor dffnice de a afla, cauzele tuturor fenomenelor, ca ofice dogma necesark pentru conaucerea masselor. Dar in practica politick de azi, ea nu mai sperie si nu mai convinge. Pentruch nimeni nu-si

poate .valorifick bunurile posedate, independent de societatea in care ttheste, chiar clack' ele ar fi numai produsul munch sale acumulate. Ordinea socialk de azi, care garanteazh i aparh institutiile fundamentale ale socieMtior modome, intre care se enumr i proprietatea, este rezultatul unei cooperhri a

tuturor. Institutiile acestea fundamentale inshs, in conceptia lor teoretich si In concretizarea lor practich, sunt rezultatul unei colaborhri a tuturor generatiilor, care s'au succedat i mostenit in cursul civilizatiei omenesti, adhugaud ori corectand fiecare Cate ceva la alchtuirea institutiei, pe care generatia de azi o foloseste, o Imbunathteste i e datoare sh' o transmith generatiei viitoare. Tar folosirea actualh, a acestor institutii sociale, cum ar fi folosirea institutiei propriethfi individuale, este conditionath de tehnica economich a vremii, care nu e o creatie a unui singur ern, nici a generatiei actuale, ci e rezultatul creatiu-

nilor succesive a individualithtior geniale si a sutiruilor de mii de anonimi, creatori modesti, nu pentru ei, ci pentru intreaga lor generatie i pentru cele urnatoare. Dar, dela inhltimea acestei doctrine, solidaristii n'au ajuns la darkmarea institutiei propriethtii, cu care a trhit omenirea de atktea veacuri, %child din ea fundamental orgarnzkrii sociale in care s'a desvoltat civilizatia de pang acum, ci numai la inkituarea conceptiei de proprietate sacr i invio1abil, sursh de inegalihati sociale i piedich pentru infhptuirea dreptAtii sociale. Concluzia politick a doctrinii solidariste este aducerea masselor la stapanirea individualh de bunuri materiale i valorificarea lor in cadrul .organizatiei sociale, cn

respectarea tuturor indatoririor reciproce, nhscute din colaborarea actualh sau istorich la.formarea institutiei propriethtii, la garantarea ei actual i la crearea tehnicii economice, prin care ea se valorifich in fiecare moment.

Una din corecturie mari aduse institutiei propriethtii, a fost aceea privitoare la impiedecarea aglornerhrii de bunuri materiale, inlesnith de unul din marie principii ale Revolutiei franceze: ljbertatea individualh neinfrknatti, care a fost de atunci imba ti§0,0.' de liberalismul economic clasic. Capitalismul modern, cu toate excesele i crizele lui, acest capitalism, care imbrac h. o epoch de sbucium

din istoria omenirii, este o manifestarl a libel-Mtn individuale neinfrânate, in folosirea proprietatii. Pentru a lovi direct in liberalismul clasic si in capitalismul tirnpului, Ad. Wagner urmanste o nivelare treptath a avutiilor, in numele socialismului de Stat, prin ajutorul impozitelor, in special prin impozitul progresiv pe venit. Radicalii socialisti din Franta 11 socotesc i ei, impozitul progresiv, ca un pullet din programul lor politic, bazat pe doctrina solidaristh, i duph ce 1-au propus-

www.dacoromanica.ro

I. N. ANGELESCIT : SOLIDARISMVL SOCIAL-ECONOMIC

211

de mai bine de 15 ani, s'a infhptuit in cursul rhsboiului mondial. Cand s'a discutat

pentru prima oarh in parlamentul roman, in anul 1921, impozitul progresiv pe venit, revendicat de partidele socialist 0 thrhanst dela noi, ca o infaptuire a doctrinei politice de clash', am avut ocazia sh spun, in discutia din Camera', pentru justificarea acestiii , impozit, ceeace mentin neschimbat i azi: «Noi, generatia de asfazi, ne folosim de patrimonial civilizaiei noastre, care nu este produsul numai al generatiei de azi, ci al tuturor generatiilor dinaintea noastrh, i In special este pvdusul tuturor descoperirilor tehnice, aplicate in vieata economich. Ace le creatiuni mai vechi ale spiritului omenesc au devenit bunuri comune ale intregii societitti. «17n venit mai mare este rezultatulunei folosinti de o mai mare parte dinpatrimoniul civiizaiei. i cand se fo1ose0e cineva de patrimoniul civiizatiei, nu se folose§te numai de opera materialh de azi, pe care o i rhsplhte0e potrivit conventiilor dintre oameni, ci 0 de aceh opera materialh a generatiilor anterioare, care inlesneste cu atat mai mult procurarea noului venit, cu cat cineva are un Venit mai mare. Litre un thran, care nu se folose§te cleat de drumul care duce dela cash la ograda lui, i intre marele intreprinzAtor al organizatiei noastre economice, care se folose§te de toate mijloacele de transport, de po0h, de telefon, de telegrafia cu fir sau Med fir, de toath energia diverselor izvoare de energie, push in serviciul orichmr intreprinderi, precum 0 de price alte aplicatiuni ale inventiilor spiritului omenese,nu e numai o diferentk proportionalh In dobandirea veniturior. E o urmare fataM, deci, ca cineva care se fo1ose0e de o mai mare parte din patrimoniul comun al civiizatiei, sh-0 ca§tige cu atat mai upr venitul,

cu cat il are mai mare. De aci rezulth progresivitatea in impunerea veniturilon. justificarea aceasta a Mcut 0 face ca impozitul progresiv pe venit sh nu incaph nici in doctrina liberalismului clasic i nici in doctrinele politice ale partidelor de clash. Aceste-partide 11 pot imbeati§h pentru necesithti electorale, dar nu incape in ideologia lor, i ar fi un anachfonism in organizatia socialh it economich, pe care ar don s o vadh infhptuitä. Dar impasul acesta al partidelor de clash se intalne§te 0 in rezolvarea altor probleme economice. Solidaritatea ca simfamant social 0 solidarismul ca doctrinh politick, se inMptuiesc in institutiile econo-mice ale cooperatiei, pe care n'o combat, ci vor sh, o foloseasch pentru nevoi electorale i partidele de clask, socialiste sau tàrniste, de0 nici aceasta nu incape in ideologia lor i nici nu serve0e scopului lor final. Cand cooperatia imputernice0e masse mari de oameni 0 le chiamh la dobandirea individualh a tot ce inlesne§te vieata lumii pe toate cilc, dandu-le prin aceasta dreptul i putinta sh se bugure de toate bunurile materiale 0 morale ale civilizatiei noastre, ea nu duce la abolirea propriethtii individuale 0 la distrugerea tuturor institutiilor acestei civiliFtii cum vi seaza, sociali§0 i comuni0tii. Tar and cooperatia potole0e luptele de iclash, pe de o parte pentru cbttaie rádhcina puterii de exploatare a unei clase i cu Aceasta toate urile i resentimentele nhscute atat la exploatatori, cat 0 la exploatati; iar pe de alth parte pentru eh' tinde s astupe prhpastia materialh dintre clasele productive 0 ca urmare prhpastia moralà, ea nu se cladqte pe ura i lupta de clash', cum s'ar clhdi partidul thrknesc, spre exemplu. Cooperatia s'a desvoltat treptat i continuu In a doua jum:,..tate a veacului 11*

www.dacoromanica.ro

212


al 19-lea, a cucerit spiritele si a satisfacut multe din nazuintele masselor. Miscarea erh si este menith s zadhrniceasch toate agitatiile sterile ale socialistilor si at

le dovedeasch inutilitatea conceptiilor lor sociale. De ad s'a nhscut lupta intre cooperatie si socialism. Pentru a nu-si pierde mice razim in clasele de jos, socialistii n'au putut s duch o lupth fhtisti, dar au adoptat uncle forme ale cooperatiei, care ar fi transformat intreaga cooperatie inteo miscare inofensivh, dach ar fi lost generalizate. Astfel, in ceeace priveste cooperativele de credit, socialistilor le-ar fi convenit tipul Raiffeisen, adich acele poperative bazate pe iubirea de aproapele, pe mila classelor aviite, care au sh imprumute pe asociatii din cooperativh, fir ca acestia s aibh voie a-si adunh un capital propriu mai insemnat. Speculhnd asupra credintelor religioase ale masselor, socialistii ar fi vrut s vadh in intreaga cooperatie, asocierea unei lumi resemnate in fata impo-

sibilithtii de a sta araturi de clasele avute 0 de a se impartasi de bunurile civilizatiei noastre, acaparate de clasele avute. Atunci, idealurile socialiste ar fi fost singurele in stare sh miste i s provoace la lupth clasele miluite impotriva posesorior de bunuri. Cooperatia n'a niers insh pe aceasth cale ; irnbratish'nd mai mult tipul cooperativelor de credit Schulze-Delitzsch, ea a urnihrit punerea claselor shrace, prin ajutorul asociatiéi, in posesia capitalului, precum i usurarea dobândirii instrumentelor de productie, pentru ca, prin aceasta, clasele de jos i de mijloc sh fie in stare sh-si valorifice intreaga lor putere de productie, sa se bucure de bumirile i institutiile create de generatia de azi 0 de cele anterioare, s devina, factori ai progresului economic i social 0 nu elemente miluite, care sh priveasch neincrezhtoare i ca ceva strain de ele intreaga organizatie social& a timpului, de ale chrui bunuri materiale i morale nu se spot bucurh, pentru ch nu pot participh la producerea bor. Tendinta solidarista a cooperatiei am redat-o, cat se poate de larg, in lucrarea mea Wooperatia i Socialismul n Europa*, aphruth in 1913.

Curentul acesta al unei actiuni economice pozitive si flu sentimentalismul vag vArsat peste vieata economich, este iniaptuirea doctrinei politice solidariste, care nu e nici filozofie i nici religie. Cand socialitii drept credinciosi ai lui Marx, sub presiunea miscarii cooperative de o parte 0 a asociatiior profesionale muncitoresti de alta, au devenit «re-cizionisti*, multumindu-se s cearh indreptarea unora din relele actualei organizatii sociale, partidele interventioniste, indiferent de doctrinele dela care plecau, in opozitie cu vechiul liberalism clasic, au inMptuit, in curs de mai multe decenii, legislatia muncitoreasch, mai ales pentru muncitorimea din industrie. Aceasta, legislatie tinde in genere la: aOgurarea unui minimum de salariu, la !participarea muncitorilor la beneficiile intreprinderilor, la determinarea unui timp de lucru, la protejarea muncii femPilor i minorior, pentru a evith degenerarea fizic i moralh. Nu e nevoie s mai repet jusificarea acestei legislatii, pentru a se vedea, ch. fondul ei doctrinar este recunoasterea dreptului tuturor de a se imparthsi la bunurile materiale i morale ale civiizatiei timpului, opera acumulatt de colaborare a mai multor generatMni. Statul, ca reprezentant al

acestor drepturi i datorii soliclare, le impune intreprinzatorilor debitori, in numele muncitorilor creditori. Formele interventiei sunt numeroase, dar cele mai potrivite doctrinii

www.dacoromanica.ro

I. N. ANGELESCU SOLIDARISMUL SOCIAL-ECONOMIC

213

solidariste stint acele care inthresc puterea celui slab, pentru ca solidaritatea sh se impunä celui mai tare, in inshs raporturile dintre ei, cu ocaziunea activi-, thtii lor profesionale. De ad rezulth asociatia lucatorilor, pentru a determina, cu asociatia intreprinatorilor, conditiile contractului de munch, precum si diferitele institutiuni menite s asigure executarea acestui contract, cum ar fi' consiliile de conciliatie, tribunalele muncitoresti, etc. Dar incorporarea cea mai tipich a doctrinii solidariste se vede in asigurhrile sociale, inMptuite in ultimelo decenii in toate thrile din fume. Le revendich partidele conservatoare, se poate; dar fundamentul lor nit e plámhdit din genero-, zitatea, mila i grija phHnteasch a celor bogati fath de cei shraci. Nu ne intereseazh' insh revendich'rile partidelor conservatoare, duph cum nu ne intereseazh rezerva fortath a socialistilor fath de opera reala, de progres in organizatia sociaTh i economich a asigurgrilor sociale, o concretizare admirabilh

a solidarismului, care se impune astfel ca o putere, in fata chreia nu mai pot aphreti critici. Proletarii, muncitorii manuali sau intelectuali, mici energii, care pun impreunh in miscare acest vast organism social 0 economic, facand sh, se valorifice asthzi tot ce a creat spiritul i puterea fizich omeneasch din toate vremurile, se intamplh

sh fie izbiti de un accident, cauzat de desrantuirea oarba a fortei manuith de tehnica modernh in diferitele intreprinderi economice, sau sit ajungh la sMrsitul misiunii lor profesionale, child puterile de munch ii phrhsesc.

Cana se asigurh restul vieii 'celui infirm sau al urmasilor sai nevhrstnici, nu poate fi vorba atunci de o milit si nimeni nu-si poate arogh dreptul de a dispune de o simplit generozitate din averea garantatti lui de ordinea socialh §i. valorificatit de sutimile de miioane de oameni, cari in fiecare moment, la locul lor modest,

Ii exercita profesialor nu numai pentru ei; dar e vorba de un drept al victimei accidentului si de o datorie a societatii, datorie, pe care o precizeazh si o repartizeazh prin legile pozitive ale asiguehrilor, pentru cazuri de accidente, de boalh. i bhtrânete. In acest sens este conceputa opera asiguarilor sociale in lucrarea mea: Asigurarile sociale in statele moderne, aphruth in 1913. * * *

Legislatiile moderne, ale chror principii esentiale le-am expus, creazh raporturi juridice, nepotrivite cu ordinea de drept existenth sau necuprinse in codurile civile, care guverneazil societhtile moderne. Pentru a nu produce o revolutie, nici in drept, duph cum nu s'a produs in organizarea economich si socialh prin reformele infAptuite, L. Bourgeois clhdeste noua ordine juridich, prin care se infhptueste solidarismul,, pe teoria quasi-contractului, din codul civil, pe care o transpune in vieata socialh. Aci, in urma diviziunii muncii, fiecare din noi suntem geranti fhlrh, mandat atacerilor altora, fiecare ne putem im-

boghti in detrimentul tuturor celorlalti,i cum ar fi cazul imbogatirii in urma plus-valutei proprietatii nhscute din cresterea populatiei sau din imbunAtiltirea mijloacelor de transport. Cine beneficiazh de efectele fatale ale solidaritutii economice, cine i§i mgreste averea sau Ii chstigh veniturile gratie muncii nenunihratilor cooperatori anonimi din generalia de azi sau din generatiile trecute, acela e dator sh, prateasch celor cari nu §i-au luat partea lor din patrimoniul acestei cooperatii sociale.

www.dacoromanica.ro

214


Aceasta este doctrina care mndrumeaz i dicteaza 'politica realh a democratiilor timpului nosfru. Dar daca,exista o solidaritate mora1 i economica' intre oameni i intre clasele sociale i dad,' partidele politice as& zise ale armoniei sociale se intemeiaza in actiunea, programele i legiuirile lor, pe aceasta' solidaritate, atunci se ziceci, ele tagaduesc existenta luptelor intre oameni si mai ales a luptelor de clash. Daca ar fi ask doctrina ar fi falsh, iar partidele politice corespunzatoare si-ar pierde ratiunea de a fi. Cine poate tagadui existenta cliversitatii de aspiratii si de interese ale oamenilor ? Intreaga vieata, se deapan a. intr'o vesnica lupth de intrecere. Fericirea visata de fiecare ar fi mult mai aproape si mai usor de atins, dao h. n'ar exist& emulatia i daca nu s'ar pune in calea ei interesele protivnice ale altuia. La o c1as, perceperea conflictelor de interese e nlai grea si mai complexa; ca dovada e faptul c, constiinta de clash si de aci distinctia clara a intereselor de classa, in opunere cu interesele altor clase, nu apare odata cu nasterea imei clase. Dar nu exista conflicte mai profunde ca acelea (Entre interesele diverselor clase sociale, si mai ales economice, cum ar fi intre interesele claselor posesoare de capital i ale celor proletare, intre interesele claselor producatoare si ale celor consumatoare, etc. Dar, de aci nu se poate scoate indreptatirea unor particle politice individuale sau a unor partide politice de clasci. Un Max Stirner da dreptul unui individ sau unei asocieri temporale a «egoistior», sti fad, un partid politic de conducere a lumii, prin forta proprie a acelui individ saii a celor cativa «egoisti asociati», cum Ii numeste el. Un Bakunin sau Kropotkin, diti dreptul unei clase, chiar minoritare, sit formeze un partid politic, prin care sh dicteze vieata sociala i economica a lumii; aol Ii gasesc izvorul vietii iiartidele proaspete de azi: bolsevic din Rusia, taranesc sau agrarian de prin alte tariedin Rasaritul Europei. A, nimeni nu poate tagadui diversitatea de interese a oamenilor si a classelor, gi nimeni nu-si inchipuie ca se pot suprima luptele de interese dintre oameni dintre clase. Dar partidele politice nu sunt inlantuite exclusiv, nici de interesul unui individ, nici de interesul unei clase. Ele sunt organisme sau institutii so-

ciale legate de existenta unei natiuni, sau mai larg cleat atat, sunt legate de existenta i desvoltarea poporului, cuprines in granitele unei thri. In diversitatea intereselor oamenilor si ale claselor, partidul politic cauta legaturile de solidaritate, can face posibila vieata poporului intreg. In numele justi-tiei sociale, potrivite cu conceptiile civilizatiei din fiecare moment, pune granite precise deslimtuirii fortelor in lupta pentru apararea intereselor economice ale oamenilor sau ale claselor, fara a suprima aceste lupte. Prin idealul sau social, infiltrat in constiinta masselitr aderentilor, gratie educatiei i propagandei politice, partidul politic leaga, aspiratiile multimilor i devine, astfel, drapelul, dupa care se indreaptit popcpl in ridicarile sau coboririle lui. Interesele de clasa pot sh fie aparaile in comun. Pentru aceasta sunt sindicatele muncitoresti, sindicatele industriasilor, asociatiile profesionale- ale agrarienilor mari sau mici, asociatiile profesionale ale diverselor bresle de mestesugari. Acestea nu sunt si nu pot fi partide politice. In aceasta situatie, se pare ca vieata politica se intemeiazit pe o falsificare a vietii sociale i economice reale, neputand &Friel sti scape de o contradictie care este de esenta ei. De o parte, partide politice, reprezentand vieata armonica .

www.dacoromanica.ro

I. N. ANGELESCU : SOLIDARISMITL SOCIAL-ECONOMIC

215

a unui popor intreg i urinkfind un ideal social nkdajduit de toate elementele unui popor ; de altk parte indivizi, clase sau grupkri profesionale cu interese contrarii si in vesnic conflict, urmkrind fiecare idealuri sociale proprii. Partidele politice, pentru a triumfã, se zice c. trebuie s falsifice vieata realk, facknd sk se creadk cA. ele pot implini aspiratiile i interesele economice generale ale poporului, dar in acelas timp satisfac i interesele economice i sociale ale fie-

ckrui cethtean. Pe deasupra realitktilor vieii, ar plank astfel, o minciunk conventionalk politick a parlidelor armoniei sociale, care ar fi, in realitate, aso-

ciatii de potentati ai banului sau ai nobletii, plutocratii sau aristocratii pentru exploatarea poporului. Aceasth presupunere e un joc al fanteziei. Partidele politice sunt orgaRisme vii, in care se repercuteaz&" sbuciunarile din fiecare clip'a ale masselor. Fiecare membru al unui partid este exponentul intereselor individuale sau ale unei classe, dar aceste interese se ciocnesc si se niveleazh; din vieata internk

a partidului rasare idealul social menit s satisfack media cea mai mare a intereselor individuale. Granitele partidelor fiind deschise bricui, i membrii nefiind recrutati prin voturi, cu principiul majorifatii, alkturarea intereselor variate nu este evitath dela inceput, i deci perceperea intereselor generale si comune, in mijlocul diversitktii intereselor izolate, este posibilk. Fireste, ck in formarea idealului sku social si in alcktuirea programului &am de realizAH practice, partidul politic care triumfa, dovedeste c ii mnclin balanta spre clasa cea mai numeroask, tocmai pentru ck a atras clasa cea mai numeroasti. Programele de guvern5"mânt imediat sunt mijloace de sondare a constiintei publice ; i triumful uni4 partid, prin programul sku de guvernamknt, Insemneazk realizarea maximum-ului de interese i aspiratiuni comune. Partidul de clask urinkreste, prin esenta i principiul existentei lui insisi, satisfacerea pknk la maxim a intereselor clasei ce reprezinth, i aceasta este posibil cândcelelalte clase, cu interese contrarii, sunt distruse.I n actuala ordine ecoi socialk, partidele de clask nu pot fi partide de guverri6mant ; dar nomic

pot fi partide de guvernkmant in clipa dad se skvArseste o revolutie, care distruge ordinea existenth i introneazA ordinea potrivith intereselor exclusive ale clasei pe care o reprezinth. Dupk revolutie, clack ele continuk s guverneze, prin reprezentanta legalk a populatiei, nu prin tiranie, inceteazA de a fi partide de clasä, i devin partide ale intereselor armonizate ale nouilor clase sociale §i economice. Prin esenta lor, deci, partidele de clask sunt partide revolutionare. Partidele armoniei sociale, care sunt i partide de guvernamant in actual& ordine sociadi4i economick, au fost cucerite treptat, cum am arktat, de conceptia solidarismului economic si social, pe care o reflect& in ideologia lor si In legislatia

lor pozitivit. Acele care au fost refracpare acestei conceptii, au rkmas simple anachronisme ale vietii politice, fiat *asunet in masse. Cu aceste spuse, am dat elementele pentru. formarea. convingerilor politice, si mai departe cu ingerintele de constiintk nu se poate merge inteo conferintk stiintifiea. -

25 illaTtie 1923

www.dacoromanica.ro

SOLIDAR1SMUL JURIDIC ANIBAL TEODORES CU

Dreptul este un complex de formule lapidare, in care se oglindeste vieata popoarelor; el este haina, care imbracA aproape toate manifestArile acestei vieti, haina a cArei forma' este inrauritAla fiecare pas de sufletul,

ce palpita sub ea. In adevrir, o anumith infatisare are dreptul unui popor Inapoiat, cu o civilizatie rudimentara; o alta infAtisare are dreptul unui popor inaintat, la care manifestarile vietii imbraca forme complexe. La acelas popor, dreptul este supus ImprejurAhlor istorice, inraurit ca un adevArat termometru al vietii sociale de faptele politice, economice, culturale, artistice ale poporului in chestiune. Nu este eveniment mai insenmat in vieata unui popor, care sa nu influenteze dreptul, sa nu-I faca sa ia o infatisare sau alta. Traeste, de pilda, poporul acela sub un regim despotic? Dreptul va fi absolutist. Reactioneaza el in mod violent? Dreptul va devenl revolutionar si chiar terorist. Tree talazurile revolutiei? Dreptul se linisteste si el, adica se incheaga in formele, in cari res-

pirA un echiibru mai mult sau mai putin stabil al raporturilor dintre energiile vii ale acelui popor. SA iau un singur exemplu: aspiratiile Marei Revolutii franceze s'au cristalizat, in acel monument juridic, care se chiama «Declaratia drepturilor omului» din 3 Septembrie 1791, si al cArui principiu de baza este continut, fara indoeafa, in articolul sau 2: «Scopul oricarei asociutii politice este conservarea drepturilor naturale 0 neprescriptibile ale omului. Aceste drepturi sunt libertatea, proprietatea, siguranta 0 rezistenta la asuprire». Pentru autorii re-

volutiei, Omul era pinta finala. Omul lui Rousseau era inzestrat de natura chiar cu anumite drepturi, cari trebuiau afirmate, de vreme ce timp indelungat fusesera ignorate, si pAzite ca pe comoara cea mai pretioasa a omenirii. Aceste

drepturi trebuiau sa fie tinta exclusiva a oricami asociatii omenesti si chiar a Statului, care atunci Ora, a fi suprema forma de asociatie omeneasca. Este cunoscut rasunetul puternic, pe care aceasta conceptie individualista 1-a avut dupa aceea asupra tuturor manifestarilor activitatii umane si in'special asupra dreptului. Din ea s'a nascut acel drept individualist al Codului Napoleon, care abia daca aminteste de oarecari indatoriri intre membrii aceleiasi familii, strict indispensabile conservarii spetei. Aceasta conceptie filozofica, luata de aripile vantului, a trecut hotarele Frantei, prea strimte pentru ea, si a incAlzit timp de atatea decenii generatiile succesive ale atator popoare ! Dar iata c'A, la interval de 100 de ani, omenirea cauta si reuseste sa puna o Ma temelie dreptului. Declaraga drepturilor omului inceteaza de a mai fi un crez, pentru a se schimba intr'o simpla pagina de istorie. Individualismul a trait, si-a produs toate roadele ce era capabil sa produca, si, atunci am asistat la acea minune realizata de spiritul omenesc: o cArticica a lui Leon Bourgeois, Solidarité, Care, bazanduse pe lucruri foarte vechi, s'a silit sa dea indrumari

www.dacoromanica.ro

.


218

noui gandirii omenesti, a reusit sa determine un curent de idei, tot mai puternic. Doctrina solidarista s'a näscut i astazi ea este in plina maturitate. Cuvantul «solidaritate» este pe buzele si in simturile tuturor; suntem solidari in lupta vietii, in bucurie ca si n durere. Astazi aproape nu'este gand, nu este gest al nostru, nu este manifestare a energiei umane, care s iu purceada dintr'un simtimant de solidaritate. Ne sprijinim atat de mult i atat de des pe acest cuvant, incat uneori suntem Impini s trecem de marginile licitului moral si s abuzam de el. Preocuparile congreselor de sociologie o dovedesc. De unul din aspectele solidaritatii sau interdependentei sociale, cum o numeste profesorur Duguit, de aspectul sat juridic, voiu aye& cinstea s va vorbesc.

Nu am gandul s arat in amanunt cum cugetarea filozofica a celei de a doua jumatati a veacului trecut a ajuns la faurirea acestei doctrine, pe care dealtfel d-voastra o cunoasteti. Va rog tug, sa-mi ingaduiti o expunere sumark

menita sa usureze tratarea subiectului met. Omul se naste i traeste in societate. Acesta este un adevar, ce nu se poate tagadul. Omul nascandu-se, mosteneste patrimoniul nu numai material, dar si moral, intelectual, artistic al inaintasilor i il transmith, la randul lui, urmasilor lui, adaugand o particica mai mare sau mai mica, dupa insemnatatea valorii sale personale. In cea mai mica miscare a noastra este ajutorul a nenumarate generatii, disparate, dupa, cum in cel mai neinsemnat object, de care ne servim, sunt sfortarile atator minti i atator brate pe cari nu le mai cunoastem. Nimic nu este a nostru original, ci totul poarta pecetea trecutului; nu este inventie, cat de ingenioask care sa nu porneasca de acolo de unde alii au ajuns adevar, pe care poetul 1-a exprimat atat de fericit atunci and a

zis: «Lumea este alctituitti din mai multi morti deceit vii».

In aceasta privinta nu pot face mai bine decat sa citez una din cele mai frumoase pagini din lucrarea, devenita azi clasica, a lui Bourgeois: «de indata ce copilul, dupti aldptare, se desparte definitiv de mama si devine o deosebitd, primind din afard hrana trebuincioasd existentei lui, este un datornic; nu va face un pas, un gest, nu-0 va satisface nici o nevoie, nu-ci va pune n lucrare nici una din facultdtile lui niiscande, tarci a nu se folosi-de nesfdrfitul rezervoriu de bunuri adunate de omenire». «Datorie, hrana lui; fiecare aliment ce va consumci este rodul unei culturi indelungate care, de veacuri a reprodus, a immultit, a imbuntitdtit spetele vegetale sau animale din care el ',10 va face carnea 8 i seingele situ. Datorie, vorbirea sa nesigurd incd; fiecare cuvdnt ce-i va nage pe buze, ciii va culege dupii buzele pdrintilor sau ale dascoililor lui care 0 ei l-au inaitat ca 0 el, 0; fiecare cuvdnt cuprinde i exprimei o mid de idei pe care nenumtirati strtimo0 le-au adunat pi le-au hotdrit. Ctind va trebui nu numai s primeascd din mclinile altora tea dinteliu hrand a corpului lui 0 de pe buzelelor aceea a spiritului lui, cdnd va incepe set' creeze i el prin sfortarea-i personald materialele vieii lui ulterioare, el Isi va simp, datoria-i cresceind fatei de trecut. Datorii, i 'keit de ccitti valoare; cartea i unealta pe care coala atelierul i le vor oferi; el nu va gi niciodata ceite sfortdri anterioare au reclamat aceste cloud obiecte, ce-i vor pared atat de simple ci

de ware; cdte mdini greoae si nedibace au tinut, au manuit, au ridicat, au pldmddit 0; adeseaori au lasat sà cadet de oboseald ci de disperare aceastd forma a

www.dacoromanica.ro

ANIBA li TEODORESCU: SOLIDARISMUL JURIDIC.

219

uneltei mai inainte de a fi devenit instrumentul ?tor i puternic care ajutci sei invingd materia; cetti, ochi s'au deschis 0 au privit indelung lucrurile, ate buze au murmurat, vette ganduri s'au trezit, silite, cdte suferinte au fost incercate, cette sacrificii primite, cdte. vieti oferite, ca sei i se punei la indemcind aceste litere de tipografie, aceste bucdti, mici de plumb care, in cdteva ore, reispcindesc in lume, in milioane de exemplare, roiul nesfetr0t al ideilor, aceste 24 micute litere negre in eari omu/ strange si reprezintet sistemul lumii! i cu cat va 00 mai mutt in vieatei, cu atett el Içi va vedea datoria crescdnd, cdci pe fiecare zi un nou folos va rezultd pentru el din intrebuintarea utilajului material 0 intelectual creat de ome-

niro. Si mai departe: «datorie fag de aceia a cdror minte a rdpit elementelor tainele puterii lor i, prin chiar aceastei putere, le-au imbldnzit .0, le-au supus; datorie fag de aceia al cdror geniu a putut sa desprindei din aparentele nenumdrate ale fiintelor i lucrurilor, forma 0, armonia lor; datorie fatd de aceia, a -thror constiintei a scos rasa omeneascei din starea de violentd .,si de urd, 0, a indrumat-o putin cdte putin spre starea de pace 0 de intelegero. Suntem datornicii panntilor, mosior P stramosior nopri, dupa cum suntem datornicii contimporanilor noPri, datorie de care nu ne putem plati niciodata, de vreme ce ne napem P traim cu ea. Solidaritatea omeneasca apare cu chipul

acesta ca o legatura naturala, tot astfel cum este legatura de familie sau cea de nationalitate, numai c mult superioara acestora, caci. ea se intinde ca o plash', care cuprinde In ochiurile ei intreaga omenire. In asemenea imprejurari, nu mai putem vorbi de drepturile omului, ci de datoriile lui, datorii catre societatea, in care el traeste p care-i dii intotdeauna mai mult decat ceeace primepe ea In schimb. Dupa cum vedeti, punctul de plecare al acestei teorii este foarte vechiu, pentruca el dateaza deatunci de cand a aparut pe pamant primii oameni. Dar constatarealui P mai ales consecintele ce s'au tras, au fost noui. Meritul intreg revine lui Bourgeois, cu toate ca el nu se sfiepe s arate, conseevent cu pro-

pria lui teorie, imprumuturile, pe care P el le-a facut dela inaintaPi sad

imediati, Comte, Charles Gide P altii. Cartea sa a fost scanteia, care a aprins focul p a facut ochii nopri s vada ceeace era evidenta Insas.

*** S'a simtit Inca din primul moment nevoia de a stabil o legatura P, dupa cum vom vedea, _Inca din cele mai stranse, intre noua doctrinä p &opt, nevoie

izvorita din doua consideratii: noua teorie trebuia sa fie legalizata, trebuia sa i se dea o baza juridica, pentru a o deosebi de speculatiile pur filozofice si a i se asigura vieata. In al doilea rand, daca legea solidaritatii sociale era o adevarata lege in intelesul curent al cuvantului, o regula de purtare opozabill tuturor, trebuia i se gaseasca o sanctiune. Acest fapt este atat de adevarat, bleat intalnim aceasta; preocupare nu numai la autorul teoriei, la Bourgeois, ci p la toti aceia cari, ca eminentul profesor ce ne-a vizitatziele trecute, Charles Bougle, au reluat ideia p au desvoltat-o.

www.dacoromanica.ro

220

.


Ce este in drept solidaritatea, adica acest raport de vesnica datorie a individului catre inaintas si catre contimporanii ai? Bourgeois zice: ILA indoeala, c solidaritatea nu ascunde in ea un contract in intelesul, pe care il dau juristii acestei notiuni, adica o intalnire de vointe asupra unui obiect determinat. Te nasti legat de ceilalti fara s4i fi manifestat aceasta vointa niciodata, mai mult chiar, fara sa fi fost intrebat cel putin. i totus este ceva contractual, o simtim cuto#i. Bourgeois, care este si jurist, isi aduce aminte atunci c exista in sistemul dreptului privat cazuri and, cu toate c individul nu si-a dat consimtimantul, se vede legat si obligat la anumite indatoriri; astfel, atunci and, in lipsa ta, cineva se ocupa de administrarea averii tale, legea face sa nasca obliga#i si pentru acela, care s'a amestecat in afacerile tale, si pentru tine, pentru care el s'a amestecat ; tot asemeni, atunci cand primesti o plata, ce nu # se datoreaza, ramai obligat a restitui ceeace ai primit. Acestea sunt quasi contractele, al caror numar nu se margineste numai la gestiunea de afaceri §i. la plata lucrului nedatorit, ci poate fi cu mult mai mare. Si in cazul nostru ne aflam in fata unui quasi contract. ti.Existit, zice Bourgeois, pentru fiecare om ce trdecte, o datorie fag de toti oamenii ce treiesc, dint cauza

ci in meisura serviciilor ce i-au fost aduse print sfortarea tuturor. Acest schiml) de servicii este materia quasi-contractului de asociatie, care leaget pe toti oacenii iar evaluarea echitabilei a serviciilor schimbate, adicà repartizarea echitabilei a foloaselor i sarcinilor, a activului i pasivului social face obiectul legitim al legii sociale».

«Dar mai existd, pentru fiecare om ce treiecte, o datorie fag de generatiile urmätoare, din .cauza serviciilor aduse de generatiile trecute. La obligatia de a participa la sarcinile asociatiei actuate, pentru a o intretine ci a o peistrd, se adaugei in adeveir obligatia de a o crecte, ci a fi peirtac in aceleaci conditii de repartizare echitabilei, la sarcinile acestei cresteri. Cauza acestei obligatii este ci ea, in natura lucrurilor. Capitalul comun al asociatiei omenecti este un depozit

incredingt oamenilor de astai, dar acest depozit nu este depozitul unui lucru nemicator i mort, pe care ar trebui sei-1 peistreim in starea in care ne-a lost incredingt. El este o organizatie vie pe cale de necontenitei prefacere ci a ceirei evelutie nu poate aveet loc grit continuitatea sforgrii constante a tuturor».

Sunt al# cugetatori, ca Bougle, cari cred c, departe de a fi vorba de um quasi-contract, ne elam in faita unui adevArat contract, contractul de asigurare mutuald, unul din acele contracte in care judeceitorul, cum zice Saleilles, are sa tina seama «pe langei clitimea infimei de voing reald ci de o cettime enormade vointei absentd».

Supusa unei cercetari mai amanun#te, aceasta preocupare apare gresita, caci solidaritatea fiind un simtimant natural, ea nu poate fi in acela§ timp si un contract. Nimeni nu s'a &Wit 'Dana acum s toarne in articole de lege,. celelalte sim#minte naturale,ca acela care leaga pe parinti de copiii lor, ori acela care leaga pe membrii aceleea§ na#uni. i ar fi o naivitate fara seaman daca atunci, cand am don i. sa cunoastem ce este familia, ori ce este na#unea, am cerceta, numai textele de legi. Fara indoeala ca legile oglindesc intotdeauna starile de lucruri existente, dar niciodata, oricat s'ar stradui legiuitorul, nu va putea traduce in randuri de lege nici dragostea si puterea de sacrificiu a mamei

www.dacoromanica.ro

ANIBAL TEODORESCU: SOLIDARISMUL JURIDIC

221

pentru copilul ei, nici respectul i iubirea copilului pentru parintii lui i nici dragostea de natiune, care ea singurk a fost atilt de mare si atat de puternica

-beat a frkmantat dela un capkt la celalalt toatk istoria omenirii. Si apoi, care este utilitatea de a legitima acest simtimant,imbrkcandu-1 intr'o formula'. juriclick, oricare ar, fi ea, dar -totdeauna prea stramtk ca sk-1 poata cuprinde? Ce sens are de a zice, c raportul de solidaritate, la care nimeni nu s'a gandit atunci and legea a fost faurita., ar fi fost totus prevazut de un articol al acelei legi? Nu este oare cel putin o gresealk a pretinde, c solidaritatea este un contract ori un quasi-contract, atunci cand ea s'a manifestat in timp cu mult mai Snainte ca legea care reglementeaza, materia contractelor si a quasi-contractelor cii fi existat, i cand, in spatiu, ea s'a manifestat si se manifestil i dincolo de hotarele de aplicare ale legii? Exista in acest raport ceva atat de mare, de inalt si de permanent, incat mi se pare cu totul nepotrivith preocuparea de a-i aplicà numai decat un text de lege trecktoare. *

*.

*

Dack sociologii nu au izbandit in intreprilillerea de a glisi un fundament juridic solidaritkii, in schimb juristii au reusit sk punk solidaritatea la temelia dreptului.

Dreptul nu este o urmare a aparitiei Statului inteles ca cea mai inaltk expresie a organizkrii politice i sociale. DimpotriVa, el este premergator .Statului. Legea, care este expresia vointei presupuse a Statului, rare ori creeaga dreptul; in generalitatea cazurior ea il constatk numai i 11 confirma. Scoala individualistk a sustinut ca, omul se naste pe lume liber, adic a. cu dreptul de a-si conserva i desvolta facultatile sale fizice, morale si intelectuale; el are asadar, inck dela inceput, anuniite drepturi naturale, superioare, inerente naturii sale de om, drepturi pe cari ceilalti semeni ai si au indatorirea de a le respecta. Generalizand aceastk constatare, ajungem la incheierea cii toti indivizii, nascandu-se liberi i deci cu aceleasi drepturi, se nasc egali intre ei; in asemenea irnprejurari, ciocnirea de drepturi, ce se intamplk fatal intro unii i altii, conduce la o tarmurire reciprock a drepturilor fiecaruia in parte Sn folosul tuturor in genere. Dreptul fiecitruia nu mai este absolut, ci relativ, prin tkrmurirea suferitk, fiecare fiind indatorat sii respecte dreptul semenului sku astfel tarmurit. Acest imperativ este, dupk individualiti, fundamentul insus al dreptului. Mkrginirea, despre care am vorbit, este prin ea insks un riu, pentru ca Statul prin interventia sa sii restranga, si mai mult libertatea individualk. El nu va face cleat deci ceeace este absolut necesar asiguarii unei concurente libere, realizArii acalui adagiu clasic: «laissez faire, laissez passer», mentinand ordinea in interior, Impartind dreptatea i aparaild teritoriul. Este rola]. Statului-jandarm al lui Adam Smith. Aceastk doctrina, care a fost in atata onoare mai ales la scriitorii francezi din veacul al XVIII, are pacatul de a fi aprioristick; punctul ei de plecare ,este o afirmatie hipotetick i neverificatii. In realitate omul nu se naste

www.dacoromanica.ro

222


izolat, ci in societate, de care este prins printeo infinitate de legaturi. Libertatea lui reara este cu total relativä. Oare, cuget6ri1e i faptele lui, manifestarea,

intregii lui personalitati in raporturile cu ceilalti semeni, drepturile lui, nu atarnh de un complex de imprejurari multiple, cum sunt starea fizieà, simpmintele, educatia, instructia, ereditatea, etc., dintre cari pe cele mai multe nu le creeazil el, ci le supora? Dar egalitatea reala exista ea? Nu ne na§tem oare cu inteligente neegale, cu temperamente i aptitudini diferite? Ce mai ilmane atunci din toga doc-

trina individualista? Omul natural, nascut liber i avand drepturi rezultand din aceasfa libertate, nu exista, dupa cum nu exista nici acel drept obiectiv, ideal, izvorit din drepturile subjective al indivizilor 0 de care sa tinda a se apropia, popoarele. Omul, care, cum zice Bourgeois, este o «fiintd de pasiune, de ratiune ci de conctiintd, nu abstractd, ci createi dintr'odatd, ci ndscutd dintr'un cir de strámoci $1, supusd moctenirii lor, trdind intr'un mediu cu care este in legáturd prin schimburi necontenite, in sftircit in vecnicei prefacere cdtre un tip mai inalt de perso-

nalitate fizicd, intelectuald ci morald», are nevoie de un drept a.cezat p o alta temelie decat pe cea individualista. Dupa cum in afara de orice texte de legi, el este- obligat ca, prin activitatea lui, s ajute la mentinerea i infarirea legAturilor de familie 0 a odor de nationalitate, tot astfel este obligat sa nu vaame soiidarit4ii sociale, care cuprinde in sfera ei pe celelalte doua simtiminte. Acestei obligaii Ii corespunde, ca oricarii obligatii, dealtfel, dreptul pentru individ de a face tot ce eSte de natura flu realizeze i s desvolte aceasfa solidaritate. Iata regula de purtare, care sta la baza conceptiei moderne de drept. Cum zice Duguit, «aceastd regulei este in acelac timp individuald ci, sociald». Ea este sociala «prin fundamentul ei, in sensul cd nu existd decal pentrucei oamenii trdesc in societate. Regula de drept este individuald pentrucd este continutd in conctiintele individuale, pentrucei nu se aplicei ci, nu se poate aplicd deceit indivizilor».

Este un adevamt abis intre cunceptia individualista a dreptului i cea solidarista. Tot dreptul obiectiv se reazima pe aeeasta din urm'a, iar dreptul su. biectiv decurge din el «direct 0 logio. Vazut prin prisma acestei conceptii, intregul nostru sistem juridic apare Sub o infki§are deosebita de aceea, cu care am fost deprin0 pana acum. Drepturile nu mai sunt pentru om prerogative, ce i-ar apartine in calitatea lui de om, ele sunt «puteri cari-i apartin pentrucd, fiind om social, are o datorie de indeplinit ci pentrucei are dreptul sdindeplineascd aceastd datorie». Drepturile omului

nu mai apar ca naturale, ci ca o urmare a rolului ce el are de indeplinit in societate, ci deci a datoriilor ce-i incumba in aceasta calitate. Aceasta conceptie juridic'a este foarte fecund'a in consecinte, afirmare pe care o voiu ilustra prin ateva exemple: libertatea i proprietatea, cei doi stalpi sustinatori ai Drepturilor omului, nu sunt drepturi intrate in patrimoniul individului pentruch% el s'a nascut ca atare Libertatea, acest cuv'ant magic care a facut 0 face sa curga atka Waage in omenire, nu este dreptul individului de a-face ceeace voe0e cu singura conditie de a nu Vatlima, pe altii, ci de a face ceeace ajut i desvolta solida-

www.dacoromanica.ro

ANIBAL TBODORESCUt SOLIDARISMUL JURIDIC

223

ritatea socialt. Doctrina individualistk dud definia, nofunea de libertate, se multumea st desemneze omului un rol pur pasiv; el avea obligatia negativa de a nu vatama, prin faptele sale, pe alii. Numai atat ! Conceptia despre rolul social al omului nu cuprindea in sine nimic nobil, nimic inalt. Dimpotrivt,

omul era vazut sub' infttisarea urn' de element distructiv in societate; regula de drept era creatt numai pentru a-1 opri de a vatama, pe a1tii. Dreptul era cu chipul ace'sta un eau necesar numai_in masura in care era, nevoie de asemenea sanctiune.

Conceptia solidarista a dreptului schimbt dinteodatt fata htcrurilor si o schimba, din fericire, fundamental. Societatea este supusa legii progresului si individul este instrumentul, prin care se va realiza acest progres. El nu mai este acel germen de distrugare, cu toate uncle aparente contrarii, ci element constructiv, element creator. Orizontul libertatii lui nu mai este inchis de barierile libertatii vecinului, ci dimpotrivt, este deschis i se intinde pana acolo pant unde se intinde insas societatea omeneasct. Libertatea nu mai este dreptul de a nu face raul, ci acela de a face binele, ridicand astfel pe

eel ce se bucurit de ea pant la inaltimea divinitttii! Despre proprietate voiu spune acelas lucru. Suntem asfazi atat de departe de conceptul stramt si egoist al acelui jus utendi, fruendi et abutendi din dreptul

roman! Proprietatea este un drept Intru atat, intrucat exercitarea lui se face intr'un scop solidarist, social. Auzim zilnic spunandu-se ca proprietatea este o functiune sociala i ca ea trebuie exploatata ca atare, in, sensul cit atunci cand

proprietatea nu mai raspunde scopului larg, pe care conceptia solidarista a dreptului i-1 hotartste, ea inceteaza de a mai fi considerata ca un drept. Esti proprietar pe bunul ttu numai intrucat, prin chipul cum il exploatezi, faci ca foloasele ce le tragi tu st ajute i societatii, in mijlocul careià trtesti. Dreptul de vot, adica dreptul de a participt la alegerea diferitelor corpuri reprezentative, nu mai este o prerogativa; el ascunde in sine o altt functiunesocialt, aceea de a colabora direct la conducerea fie a Statului, fie a diferitelor sale desmembraminte. In regimul de democratie in care trtesc aproape toate popoarele astazi, nu mai putem admite dreptul de vot ca o prerogativa, recunoscuta catorva, ceeace a avut totdeauna de urmare aparitia unor grugri cu totul restranse numericeste, ate odata aproape a unor simple familii, parazitare, caH reusisert sa fact din politica un izvor permanent de foloase materiale pentru ele. tkerciful votului nu este folositor numaiinclividului,ci i Societatii, care are tot interesul ca cel dintaiu sit ia o parte efectiva la conducerea afacerilor publice.. Nu poate fi indiferent pentru Stat, dact, de exemplu, corpul reprezentativ este expresia .vointei unui numar cu totul restrans de cetateni ceeace ar insemna, falsificarea principiului insus sau dimpotrivt, a unui numar atat de insemnat meat poate fi presupus cit reprezinta, vointa tarii intregi. Iata deci de ce votul a devenit obligator. Libertate, proprietate, suveranitate sunt dreptPri cari stau astazi pe 1111, alt fundament decat pe acela al prerogativei individuale. *

www.dacoromanica.ro

224


Desfasurand inaintea ochilor d-voastra teoria solidarista, asfi voit,fiira indoeala, sa, v arat care a fost inraurirea puternica, pe care aceasta teorie a exercitat-o asupra conceptului de drept in Statele civilizate din apus, ale caror stni

de lucruri am avut obiceiul sa le imitam de multe ori. Sunt silit insa sa phrasesc aceasta intreprindere, pe care nu mi-o ingadue cadrul restrans al conferintei mele; pentru a ma ocupa numai de stare& dreptului nostru romanesc. Este neindoios c, daca dreptul nostru privat incepand din preajma anului 1864, de cand in materie de legislatie am incetatenit de voie sau fr voie, atatea modele straine, a famas stationar sau aproape stationar, c daca si astazi aplicain aceleasi texte de drept civil, pe care Franta le elabora acum 120 de ani, principiile dreptului nostru public au mers in acest rastimp evoluand necontenit dela forme imprumutate.la inceput pe deaintregul de aiurea, pana la forme ce ne sunt proprii, i cu care uneori ne putem Este tendinta dreptului nostru public de a se lash sa fie inraurit de doctrina solidarista,sau dimpotriva, ignorand preceptele acestei doctrine, calea pe care

a apucat-o, este alta?

In ultimii ani, can l. au incheiat veacul trecut si mai ales in patrarul neincheiat Inca al noului veac, legiuitorul nostril si-a manifestat o tending constanta: aceea de a se preocupa de individ considerat nu in chip abstract ca o entitate metafizica, ci de individ ca membru al societatii, de omul social. Nu este activitate cat de redusa, sau de neinsemnata a individului asupra chreia Statul nostru s nu-si opreasca privirile, care sa nu inceapa sa-1 intereseze, si in care sa nu caute sa se amestece. Dandu-si seama c progresul nu poate fi asigurat altfel, el se preocup g. nu de omul filozofic, ci de omul real,*membru al societatii, intrucat desvoltarea activitatii acestuia poate folosi intregii asociatii. Cand gaSeste situatii juridice foarte legitime din punctul de vedere individualist dar cari nu mai raspund scopului superior de a da satisfacere aso.ciatiei in sine, legiuitorul nu §ovaie prea mult ca s le modifice in sensul acesta.

Voiu lila in aceasta privinta un singur exemplu, asupra caruia imi voiu permite sa insist mai mult. Priviti dreptul de proprietate ! Ce departe suntem astazi de acel concept al proprietatii sacre i inviolabile pe care, dupa modelele sale, si-1 insusia 1i4 garanta Constituantul nostru la 1866 I La acea. data Constitutia abia daca admita, cele trei cazuri de expropriere pentru ash, zisa cauza de utiitate publica: salubritatea, ale de comunicatie i lucrarile de aparare a tarii. Pentru rest i. abstractie Maim' de perceperea impozitelor,oricat de reale si de adanci ar fi fost nevoile generale, proprietatea ramanea intangibira Mai tarziu insa, sub presiunea imprejurarilor de fapt, i atunci cand nu era inca vorba de functiuni sociale, au inceput s apara primele restrangeri ale acestui drept: lege impotriva trusturilor arendasesti, lege pentru mlirginirea dreptului de a arena, at stabiimentelor publice i stabilimenteler de utilitate publica. Peste sapte ani dela data acestor prime manifestari, in 1914, se pune problema revizuirii Constitutiei, intre altele, i pe tema art. 19, problema rezolvata in 1917, prin modificarea acelui articol, in sensul, pe de o parte, ca se immultesc cazurile de expropriere, adaugandu-se altele noui, iar pe de alta ea se admite inscrierea unui nou caz, acela al exproprierii pentru cauza de utilitate nationala. Proprietatea pamanturilor arabile este trecuta intr'o foarte

www.dacoromanica.ro

ANIBAL TEODORESCU: SOLIDARISMUL JURIDIC

22.5

largO mhsufa in mainile acelora, cafi au fost §ocotiti c vor trage din ea cea mai mare utilitate socialg. Constitirtia, cu care tara a fost inzestratO acum cateva zile, se indreaptO §i mai mult pe aceastO cale §i face §i mai vhditO constatarea noastrh. Proprietatea nu mai este sacrh" §i inviolabilA, ci numai garantatO, fire§te sub forma si in conceptia actualei constitutii. Legea poate autoriza, autoritatea publich, sO se foloseascO in interesul ob§tek de subsolul orichrei proprietAti. Proprietarul nu mai are garantia de a vedea cazurile de expropriere pentru utilitate publia determinate prin Constitutie, ci ele vor fi determinate de legea ordinarh. Boghtiile subsolului devin proprietatea Statului. Ape le, ce pot produce forta motrich, sunt trecute in domeniul public. Dreptul de expropriere se intinde §i la pOduri. Cu un cuvant, plecand dela conceptia propriefatii sacre inviolabile din 1866, ajungem in ceva mai mult de o jumatate de veac la conceptia unei propriethti.imobiliare expropriabile intr'o multime de cazuri, pe care nici macar nu le cunoa§tem, §i la aceea a unei proprietati mobiliare rechizitionabile, dupii termenii legii din 1915, nu numai in timp de rhsboiu, ci §i in timp de pace. Ajungem adicO tocmai la conceptia solidaristO a proprietOtii, de as-Cal:lath nu in mintea fiozofilor ci in litera limpede a legii §i a Constitutiei. Ceeace am constatat pe thramul propriethtii, constathm §ipe acela al responsabilithtii. Solidaritatea socialO voe§te ca oricine este inzestrat cu puterea de a lucra in numele patrimoniului public, sO faspunda in acela§ timp de ur-

mhrile actelor sale. Ei bine, atat timp cat dreptul a avut un fundament individualist, toti am vorbit de drepturi §i nimeni nu s'a gandit la faspundere. Cercethtorul evolutiei dreptului nostru administrativ constatO la tot pasul tendinta agentilor no§tri publici de a acumula in mainile lor cat mai multe drepturi, iar cand aceasta nu se mai poate, pe aceea de a abuza de drepturile, ce le au; zadarnic ar cOuta Ina §i o responsabilitate corespunzhtoare exercitiului acestor drepturi, chci, lucru curios, nu o intalne§te nicOeri. Este adevOrat ch, avem totu§ o lege de data destul de veche, asupra responsabilitqii ministeriale, dar ea nu servO decal ca ea fie citatO la cursurile acute studenOlor ca exemplu de lege Cazuta in desuetudine. Astazi lucrurile par a lila cu totul o alta fatO. Statutul functionarior publici, astfel cum este anuntat prin anteproiectul sOu, se ocupO de chestiunea responsabilithtii in articole speciale, iar Constitutia ea insh§, ghsind c chestiunea meritO sO fie push in acela§ rand cu celelalte chestiuni constitutionale, se ocuph de ea in mai multe locuri. Ce inseamnO aceasta decal c conceptia nouO, solidaristh, a triumfat asupra celei vechi, individualiste, triumf cu atat mai strälucitor cu cat inn§ unul din autorii materiali ai anteproiectului de constitutie, un distins profesor universitar, care face astAzi solidarism, sena la 1916 inteo lucrare a sa intitulata: Ce este Enciclopedia dreptului? qcoala solidaristei are desigur multe foloase, dar

are ci un neajuns mare i deaceea ma pronunt contra 6*. Evidenta a fost mai puternicO!

Acelea§i tendinte vom constata §i atunci, cand este vorba de activitatea individului, nu de ace& activitate izolatO, foarte_interesanth, fin indoealA, 15

Doctrine le politico

www.dacoromanica.ro

226


ea, ci de activitatea lui sociala, singura creatoare. Pe acest taram intalnirn un drept cooperatist, cu o suma de asezaminte de care mai inainte vreme nici vorba nu era, intalnim un drept muncitoresc iara's cu asezAmintele- lui, i unul si altul intemeiate .pe o puternica temelie-solidarista i menite sa ajute manifestarile sociale ale activitatii individului. si

* * *

Spuneam adineauri c, pe cand sociologii cautau, fara prea mult succes un fundament juridic teoriei solidariste, juristii mai norocosi au pus solidari-tatea la temelia insas a dreptului. In urma celor ce am avut cinstea sa va spun,. sunt nevoit insa sa m rectific in sensul e realitatea faptelor a fost mai puternica decat speculatiile abstracte, i c solidarismul nu a lost pus, ci s'a impus ca fundament al dreptului, lucru ce nadajduesc a am reusit pe deplin sa v arat. Este aceasta ultima etapa" in evolutia ideei de drept? Nu as indrazni s o afirm.. Dar nu viitorul m'a preocupat, ci prezentul, i prezentul este acela, pe care vi 1-am aratat. Solidarismul s'a asezat la temelia manifestatiilor juridice ale Statului nostru i va sta acolo atat timp cat asociatia va fi mai puternica decat individul i cat faptul social va fi mai interesant decat cel individual. Procesul de evolutie a dreptului nostru public ne-o confirm& cu prisosinta i, peste hotarele Statului nostru, aceleasi cauze dau nastere acelorasi efecte. Fara indoea1 e atunci, cand simtimantul de solidaritate integrala va ajunge sa invinga prejudecatile de rasa, tot ceeace este artificial astazi in hotarele Statelor va dispare iar lumea va fi mai fericita. Pana atunci noi ne vom multumi cu constatarea ca geniul juridic al rasei noastre s'a manifestat Inca odata, facand ca poporul romanesc sa nuramana, din acest punct de, vedere, mai in urma pe calea progresului.

15 Aprilie 1923

www.dacoromanica.ro

IDEOLOGIA I TENDINTELE MINORITATII MAGEII,ARE GEZA KISS -1r

ICI n'ar mai trebui sg amintesc c'a invi-tatia ce am primit-o de a tine aceasta, conferintä, o consider drept o deosebitg onoare, astfel luck nu am stat o clipg la indoialg de a o indeplini. Inainte de a incepe hug cu tratarea subiectului, trebuie s formulez ckeva observatii.

Imi dau mereu ostenealk cu o grije deosebith, sg nu pierd din vedere. ca I. S. R. face stiinth. Iar unicul scop steaua conducatoare i misiunea stiintei este de a cautg adevarul, independent de ofice tinth secundarg pe care am urmari-o din vreun punct de vedere, sau de mice tendinta. Si nu numai cunoasterea lui, ci i propovaduirea adevarului trebuie sal fie libera de ofice influente directe sau indirecte, care ar stânjenl scopul final: validarea adevdrului ctiintific descoperit.

In aceastg atmosferg curata, ce se ridicg mult deasupra vietii politice de toate zilele, mg voiu stradui sa, rezolv problema ce mi asteapta s.i a carei esentg nu este alta deck tocmai descoperirea adevdrului ftiintifie. Si acest lucru nu poate fi realizat altfel deck privind diversele aspecte ce asteapta a fi patrunse i grupate, dinteo Inalt perspectivg, ce limpezeste vederea. Neinclingnd nici la dreapta, nici la stanga, Imi voiu da silinta s judec ca judeckor drept i Erg idei preconcepute, ca servitor al justitiei sociale, aspectele de examinat, i s stabilese adeveirul.%iinfific pe baza analizarii acelor aspecte,

ca un rod al judecgtii mele. Cond:tia de bazg' a sociologiei, ca si a exercithrii oricarei alte stiinte, este gruparea preciul i pe cat se poate completh a acelor aspecte, care, ca S. zic ask, formeazg materialul brut al cercethrii stiintifice sau, am mai puteg zice. materialul de date. Acestea singure Insg nu ne dau decat baza sigura, pentru ceiutarea adeveirului ctiinfific, care se ascunde in legile fatale ce se desprind din acele aspecte 0 a cgror formulare ne d. apoi adevarul 0iintific.

Actualul ciclu are misiunea de a proiecta razele dkkoare de lumina, ale stiintei asupra cliferitelor doctrine politice, cum se validiteath ele ope calea unor anumite grupgri care se numesc particle politice» i pe urma carora
Nu voiu puteg indeplini acest lucru, farg a lamuri mai intgiu: 15*

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE,

228

1. Daca minoritatea etnica isi poate gasi locul in concepfa partidului politic? 2. i, daca da, lang a. care categoric de particle ii e locul? Sau formeaza ea tm partid sui generis? Dar nici aici nu trebuie sa no oprim. Pentruca 3. pe baza concluziilor rezultate din roadele cercetarilor trebuie s recunoastem drept adevami stiintifice acele invataminte care zac ascunse in fenomene clasae conform legilor stiintei si a caror descoperire trage linia de conduita pe seama acelora can sunt chemati s influentete formarea cursului vietii

sociale.

-

_Land in considerare toate acestea, fie-mi ingaduit s despart in doua parti materia modestei mele expuneri, care urmeaza I. Prima parte a§ don s o definese, numind-o oarecum bazi teoretied.

Aceasta parte e destinata lmuritii acelor conceptii care ca sa m exprim astfel imi pot da acea, cumpana intelectuall, pe care punand fenomenele ce le voiu arata, mai tarziu, sli precizez legile inexorabile emanand din fenomenele ce le voiu cerceta i grupa in partea a doua, aplieatd, a conferintei nide. Stabilirea eserilei partidului politic mi-a fost mult usurata gratie formularii pe care in aceasta materie a dat-o d-1 profesor Gusti in conferinta introductiv a. si care e chemata s ocupe un loc de cinste in literatura chestiunii (Par-

tidul politic; «Arhiva pentru tiinta i Reforma socialb, IV, pag. 427). Mi-a usurat aceasta prima misiune a mea, pentruca nu mai am nimic de adaugat in aceasta, directie, si pot sa-mi insusesc toate momentele exprimate de d-sa §i care ne dau esenta partidului politic. In sensul lor «partidul politic este o asociatie libera de cetateni uniti in mod permanent prin interese si idei comune, de caracter general, asociatie ce urmareste, in plina lumina publica, a ajunge la puterea de a guverna pentru realizarea unui ideal etic, social*. Dar cii atat mai grea devine gruparea partidelor politice. Caci daca ne insiruim in memorie denumirile partidelor care au existat si exista, trebuie s stabiim din capul locului c partidele din trecut sau si cele care exista astazi s'au folosit de aceste denumiri ca de niste vignete, spre a indica insa, un continut de multe ori atat de diferit. i lucrul acesta e si firesc.

Pentruca situatia speciala §i formatia conditiilor de vieata, a diferitelor State, pune pe primul plan mereu alte probleme vitale de urgent& actualitate, felul de rezolvare al carora decide gruparea partidelor politice. Astfel intalnim apoi in diferite State, sub aceeas denumire, partide politice avand caracter cu total contrariu. Zadarnicele incercari de pana acuma au putut convinge pe toatá lumea ca este imposibil de a clasifica partidele politice unitar pe baza cuprinsului programelon ce reprezinta, in na, chip, incat diferitele categorii s imbratiseze o clasificare a partidelor politico din toate tarile pe baze interne si de principii. Pot Ii insa, i e necesar, ca partidele politice sa, fie clasate pe baza modului cum tind la realizarea multiplelor lor programe atat de diferite uncle de altele, metocla pe care o considera drept principiu conducator al lor. Aceasta clasificare e necesata pentruca cu ajutorul ei putem reduce partidele politice cu teluri programatice atat de disparate, la tipurile unitare, care le dau caracteristica.

i fall a le cunoaste caracteristica potrivita, nu se poate formula,

o judecata dreapta sau cel putin completa, asupra tor.

www.dacoromanica.ro

GEZA KISS: IDEOLOGIA I TENDINTELE MINORITATII MAGHIARE

229

Iata cum privesc eu chestiunea din acest punct de vedere. Despre mice partid politic ar fi vorba pe baza cuprinsuhd programului san, cert este ca intreaga lui formatie depinde de felul de tratare a cloi factori fundamentali, care joaca Un rol, hotaritor in toate. Fiecare partid politic normal reprezinta, repetand cuvintele d-lui Gusti, «interese i idei comune de caracter general», pe care doreste sa, le infaptuiasca. Din punct de vedere programatic, asadar, fiecare partid politic doreste s aduca

o modificare a celor existente. Ideologia lui este, atunci, rezultanta felului cum consiclera starea de fapt fl moclificarile (reforma) dorite (am putd zice a felului de a le trata). Caracteristica

fundamentala, a partidului se va alcatui dupa masura in care ele tin mai mult de unul din aceste momente. 17n partid e condus de posibilitatea mentinerii situatiei date, punand prin urmare ponderea principala asupra situatiei date 0 nu propovadueste reforme decal numai pan& la granita cea mai strict necesara. Al doilea iaras ptuie pondere mai ales pe ref orm i e gata s modifice situatia data, Ora la cerintele reformei celei mai radicale._ Din aceasta divergenta de ideologic rezulta acea grupare caracteristica a tuturor partidelor din lume, chiar a celor mai diferentiate prin continut, care ne ingaduie s vorbim de partid conservator 0 progresiv. (Prin urmare nu este just sa opunem la clasificarea partidelor politice care nu poate fi cleat una, cea amintita partidul liberal partidului conservator, de Jarece hi aceasta diferentiere intervin mai multe momente de continut programatic intrinsec). Ar fi mare gresala sa se creada e partidului progresiv i-ar reveni singur dreptul de existenta fata de partidul conservator, sau vice versa. E tocmai dimpotriva. Fiecare din ele e-chemat ca la timpul san s aduca, servicii folositoare. Sau mai bine ziS, ele sunt chemate s alterneze.

Dad progresivitatea ar fi de durata mai lunga, atunci conservatismul ar aduce o era de prielnica odihn i poate va fi chiar dorita mentinerea lui pana &and s'ar arata, primele semne ale sedtuirii. i atunci iaras progresivior le va reveni dreptul de existenta. Ambele tipuri insa pot degenera. Si aceasta.se intampla atunci cand partidul politic se alipeste exclusiv numai la unul din factorii fundamentali. Astfel partidul conservator degenereaza in reactionar jar eel progresiv in radical.

Dar i unul singur din ele, in mod exceptional i tranzitoriu, poate avea cate odata rolul otravei care vinded, mai ales ranile cauzate de celalalt. Dar din punctul de vedere al problemei ce o tratez, nu e nevoie sa mai continuu analiza

in aceast a. direcf e. E destul atat dar a fost i necesar pentru a putea examinà pe bazele schitate, dad in ideologia i tendintele minoritatii maghiare se manifestead principiile unui partid politic, i, in caz afirmativ, care este caracteristica acestui partid? $i in sfarsit, ce consecinte invederead precizarea cantata, pe care trebuie se% o gasim? Ad, trebuie sd trecem la partea a doua, cea aplicatd. In ce consta ideologia i tendinta politica a minoritatii maghiare?

www.dacoromanica.ro


230

Pentru a putea da un raspuns corespunzator la aceasta intrebare, trebuie sa ne intoarcem la examinarea vremurilor trecute i anume pana tincle due radacinile intinse ale acestei chestiuni. Minoritatea maghiarti de azi a Romaniei a fost natiunea majoritara a Statului

ungar. Aceasta majoritate s'a transformat in minoritate prin prabusirea monarhiei austro-ungare. Chestiunea minoritatilor in Ungaria se prezinta in conditii de care trebuie s tinera seama pentru a putea intelege situatia de aci,

pentru intaia oara cu ocazia trezirii la vieata noua, a constitutiei maghiare dela 1867.

Evenimentele din 1848-1849 s'au incheiat cu infra'ngerea jrii. Absolutismul austriac gi-a exercitat domnia, sugrumand cu totul libertatea nationalitaflor, pana nu s'a realizat ash numitul «paot» i 'Ana' nu s'a trecut in articolul XII al legii fundamentale din 1867 ca in afari de chegtiunea externa, a rasboiului i cele financiare- in legatura eu ele, care impreuna, cu altele de «interes

domun» au fost specificate drept «comune», sunt lasate sub autoritatea proprie a jurisclictiei i guvernarii Ungariei. Intre acestea era i «chestiunea nationalitatilor», pe care inteleptul creator al «pactului*, Francisc D2a,k, a dorit sa o reglementeze prin legea nationalitatilor dela 1868 (art. XLIV). Principiul fundamental al acestei legi este enuntarea c toti" cetatenii Ungariei, fad% deosebire, alcatuese natiunea unitara maghiara si in acelas timp a precizai acele dispozitii de mare importanta, care stabileau drepturile celor cad nu apartineau nationalitatii maghiare, cu deosebire in privinta folosintei limbei.

.

Punctele mai de capetenie si care merita a fi subliniate sunt urmatoarele: Organele administrative cu jurisdictie proprie, judetele (comitatele) orasele cu drept de autonomie administrativa, aveau s redacteze procesele verbale (e vorba de comisii alese care reprezinta un fel de mic parlament), in toate acele limbi, pe care le cer o cincime din membrii cu drept de Vot. Aceasta limba poate fi utilizata si in adresele catre guvern. Autoritatile amintite pot coresponcla intre ele si in limbele respective. Functionarii cari nu posecla limba maghiara, puteau utiliza. limba «proceselor verbale». Funccionarii aveau stt co-

=nice cu comunele, societatile, institutiile i particularii din comitat (judet) pe cat posibil in limba aceasta. Comuna Ii alege singura' linla de, administratie. Dar o cincime din cei cu drept de vot pot cere i utiizarea unei ate limbi la redactarea procesului verbal. Oficiul comunal e obligat a corespunde cu comunele in limba aceasta. Fiecare cetatean are dreptul de a adresa petiii forurilor administrative, judetene, comunale i bisericesti, in limba sa materna'. Limba materna poate fi utilizata in sedintele eomunale si ale bisericii. Comunita,tile bisericesti ii aleg singure limba administrativa. Organizatiile bisericesti superioare deasemenea Ii aleg singure limba, de care vor sa, se foloseasca, in consfatuiri, procese verbale, in administratie si in corespondenta du comunele 10r.

Ministerul de Instrucfe Publica e ,dator s poarte grija ea cetatenii de, ofice nationalitate, cari traesc in masse compacte mai marl, sa, se poata cultiva in limba lor materna in apropieiea tinutului pe care-I locuesc, i anume OM la pimctul unde bleep studiile academice superioare. Iii scolile tinuturilor en mai

www.dacoromanica.ro

.

e

GEZA KISS: IDEOLOGIA I TENDINTELE MINbRITATII MAGHIARE

231

multe limbi, se vor era in §colile medii i superioare catedre pentru fiecare limba. La universitate se vor infiinta catedre pentru limbile vorbite in tara §i literatura bor. In §colile primare instructia se va face in limba materna a elevilor, daca ea apartine limbilor vorbite in comuna. In acele comune, unde locuesc in numar mai mare cetateni de limbi dife,rite, se vor utiliz invatatori supleanti de diferite limbi. Nu pot si-mi innabu§ declaratia ca. a fost o grepla fatala, tocmai din punct de vedere maghiar, realizarea intelegerii tacite ce s'a facut a§a zicand pe neobservate, .0 care a unit in chip uimitor toate partidele politice maghiare, care dealtfel se räsboiau pana la cutite intre olaJt, de a nu aplica legea citata. Dela 1867 incoace, formarea partidelor politice in Ungaria a avut ca baze hotaritoare modal cum ele intelegeau executarealegaturii de drept public cu Austria. Dar ofi cu cata inver§unare se combateau unele pe altele a§a numitele partide dela 67 0. patruzeci-§i-optiste, nu era intre ele nici un fel de deosebire asupra conceptiei c Ungaria trebuie considerata ca un Stat national, care exclude tocmai prin aceasta caracteristica a sa executarea drepturior cuprinse in legea Mspre nationalitati, sau le ingrade§te cel putin intre granite foarte stramte. drept consecinta, fire§te, hotarirea c aplicarea legii trebuie lasata in Orasire. Nici cautand cu tot clinadinsul n'ar fi putut gasi un mod mai nenorocit de solutionare. Dar chiar i ideologia lor era propriu zis o reproducere a principiului filozofic de Stat al (Statului national*, care pe vremea aceea ajunsese s predomineze en tottd. Aceasta doctrina, pe care au propovaduit-o cei dintai cultivatori ai filozofiei de Stat i intre ei In primal rand Prof. Victor Concha, care trebuie considgrat drept intemeietorul adevarat al §tiintei politice moderne in Ungaria, invata eh', de§i oamenii sunt la fel din punct de vedere anatomic §i al functiilor vitale fiziologice, totu§ poseda insu§iri de tot deosebite, care Ii leaga laolalta pe cei cari au aceste particularitati, deosebindu-i de ate grupuri ale omenirii. Chiar natura-mama a creat asemenea deosebiri, prin irasaturile teluritelor rase. Inlauntrul raselor se arat a. apoi acele insu§iri comune mai intime, la care trasaturile fetei joach un rol mai putin important, pentruca ele se exteriurizeaza In deosebi prin manifestari spirituale i morale 0. sunt exprhnate mai afes printeo sensibilitate asemanatoare, prin acela§ mod de a cugeta, prin conceptii §i traditii comune, in genere vorbind prin felul de valorificare al bunurilor morale iar In afard ele ayung sd-fi aibd expresia In limba comund. Acestea leaga laolalta pe toti, cati le posed, ca membri ai unei natiuni 0 in ele zace vis-agens al formarii de State. Natura-mama a sadit in toate gruparile legate prin astfel de proprietati comune, dorinta ne§tearsa ca salt valorifice propria individuaLtate prin alcatuirea unui Stat deosebit, §i astfel chemarea asemanatoare a statelor din pullet de vedere omenesc, de a reimplini 0 de a realiza in mod corespunzator geniul propriu national. lax natiunile, care jioseda forta materiala §i cea morala la natiuni e contopita cu cea dintaiu, de a-§i indeplini chemarea generala umana potrivit propriilor, conceptii deosebite, acelea vor putea alcatui un Stat propriu pe care-I vor mentine pana vor avea i puterea de care am amintit. Nu fiecare grupare nationala e in stare aladar de a crea, un Stat. De alta

www.dacoromanica.ro


23 2

parte cei cari apartin aceleeas grupki nationale, pot intemeia mai multe State, Dar in cazul acesta se va produce o diferentiere constantel a conceptiei particulare.

a sentimentalitkii particulare, care reprezinta puterea creatoare de Stat, diferentiere capabila de a conservh i deosebirile de Stat (de exemplu Belgia, Statele Unite ale Americei de Nord, Elvetia, America de Sud cu statele ei, etc.) si prin desvoltarea acelei diferentieri s'a creat, cu toata unitatea de limbN idei de Stat proprii i independente. In acelas Stat pot tfai, Mine, mai multe feluri de grupuri nationale. Atunci doctrina vorbeste de Statul poliglot,fata de Statul curat national. Dar mai invata in acela§ timp, c ad una din ele trebuieg. se reliefeze spre a da Statului caracterul sdu national, spre a-i imprima pecetea individualitkii sale. _

Si

cu formularea acestui principiu am ajuns la punctul corespunzkor al

doctrinei amintite, care pune in discutie problema minoritdtilor etnice. In teorie se si impune dela sine marele semn de intrebare: Ce si cat pretinde dela Stat caracteristica problematica national0 Ce drepturi pot fi deci asigurate asa numitelor minoritki etnice? Uncle este limita pana la care pot merge asa numitele drepturi minoritare? In vieata politica a Ungariei a ajuns foarte repede sA predomine prin consens tacit, conceptia c aplicarea legii de nationalitki din 186g este in conflict cu caracterul de Stat national, cum considerau toate partidele politice maghiare. Ungaria, adoptand curentul de idei predominant. i aceasta ideologie nu s'a schimbat. Toateprotestarile timide care.s'au manifestat sporadic 'Ana la isbucnirea -fasboiului mondial, au avut insemnkate neglijabila i nici

n'au pornit din partea partidelor politice ca atare, ci in rastimpuri foarte distanfate dela cate unul din membrii izolati ai lor. A venit apoi pierderea fasboiului. Gruparea care a incercat, sub conducerea lui Oscar Iaszi, s lanseze cunoscuta noua ideologie, putem spune c era mica. Iar vechile particle maghiare au trecut in fondalul scenei. A urmat apoi Alba Julia! Ea reprezinta In anumite privinte si in chip ceva mai larg, punctul de vedere al legii de nationalitki din 1868. A nymat apoi pieluarea puterii de Stat ti prin aceasta ungurimea din Ardeal si Banat a devenit «minoritatea maghiarli». La urma, pacea dela Trianon. Numai oamenii cu totul straini de psihologia populara mai pot sov`di cu recunoasca, ca este o desavarsita imposibilitate de a se gandi ebiar numai la posibilitatea cristalizunli unei ideologii noui i unitare, in cursul unor asemenea sguduiri sufletoti. Nimeni n'a asteptat si nici nu putea, sa astepte, ca vechile legaturi sufletesti

ale ungurimii din Ardeal si Banat sa fie rupte deodata. Iar sufletele purtau räditcinile vechei ideologii, ale carei principii fundamentale se intorceau acuma

tocmai impotriva celor, cari mai inainte pusesera juramant pe ele. Formarea unei noui ideologii a mai fost impedicata in chip firesc i prin credinte naive, prin indemnuri mai mult sau mai putin de buna ereclinta, prin trezirea de sperante iluzorii si ea n'a putut su-si inceapa desvoltarea deck dupa ce trecuse prima ameteala i incepuse su se impfastie si ceata care inipainjend vederea i excludea cunoasterea situatiei reale. Astfel se explica de ce majoritatea aà numitei minoriteiti maghiare plistru la

inceput si un timp anumit rezistenta pasivh. S'a format, e drept, un «partici. national democrat maghiaro-slicuesc* al Domnului Bela Maurer. Dar el 'a putut

www.dacoromanica.ro

GEZA KISS: IDEOLOGIA $1 TENDINTELE MINORITATII MAGIIIARE

233:

sa, 'mina radácini, de0 timpul i-a dat dreptate in foarte multe privinte (chestiunea functionarior cu juram'antul pe care-I refuzau, §colile, etc.). Poate crt din cauza situatiei neclarificate, dar probabil 0 din cauza tacticii nehotarite gi lipsite de energie ce adoptase. and in sfalit au trebuit sa fie recunoscute urmarile nenorocite ale pasiviatii, a invins incetul cu-incetul conceptia azi generala c ungurimea trebuia, sii

participe activ la vie* politicl a Romaniei. atunci s'a pus chestiunea: Cum sa se faca acest lucru? Dupa semnarea tratatului de pace s'a format la Huedin Partidul Popular Ardelean, cu urmatoarele puncte esentiale de program: L Autonomie nationald pentru maghiari. Adunarea nationala maghiara, la Cluj. Membru al ei poate fi oricine e trecut in cadastrul national maghiar.. In linuturile curat ungure§ti se va introduce autonomia regionala. In tinuturile ungure0i limba administrativiici in justitie sa, fie cea maghiara. -

2. Privitor la folosirea limbii «Ungurii pot sa ia parte la legislatie, administratie §i justitie, uzand de limba maghiarah. 3. Cale ferate sa fie preluate de cele trei natiuni din Ardeal, care sa le administreze singure. 4. Statul sa nu intretie nicaeri §coli maghiare, ci s predea autonomiei maghiare toate §cOlile ungure0i. 5. Mentinerea ordimi deasemenea trebuie pusa" sub competinta maghiarilor autonomi. 4adar in 1ocalit4i1e maghiare politia va fi organizata prin guvernul autonom. Desfiilitarea Serviciului de siguranta.

Pentru a contrabalansa oarecum Partidul Poporului, s'a format Partidut National Maghiar. Elementele conducatoare apartin cercurior marior proprietari, ale intelec-

tualilor cu tendinte clericale 0 ale functionarilor cari n'au depus juramantul. Programul partidului, considerat in general, este aproape la fel cu al Partidului Poporului. Ba in unele privinte s'a straduit chiar sä-1 i intreaca. A urmat apoi fuzionarea ambelor partide in actualul «Partid Maghian. Programul acestuia insa n'a fost terminat nici pana, azi. Punctul principal va fi, probabil, iara§ «autonomiao. Toate semnele arata e conducerea partidului a incOput definitiv pe mana acelora, pe earl intrebuintand o expresie foarte moderata trebuie sii-i numbn ultraconservatori.

-

Dupa un an de activitate a partidului nu putem deduce nici un fel de rezultate. Pentru a putea judeca pozitia acestui partid in legatura, cu totalitatea maghiarimii, aici trebuie sa.' mai amintim eh in cercurile maghiare gasim pe de o

parte un numar foarte important de sociali§ti, pe de alta parte un alt numar tot _a§a, de important de intelectuali burghezi cu conceptii democradce §i progresiste.

Dar ace§tia au stat panÒ acum i stau i astazi departe de framantarile maghiarilor, avand tocmai convingerea c reactionarii au ajuns sa. aiba conducerea.

Nu poate fi vorba azi de loc a§adar de a§ezarea temeinic

www.dacoromanica.ro

i clarificata a

234


ideologiei i tendintelor minoritatii maghiare.

i lucrul e firesc. Caci fiintarii

unui asemenea pullet fix de repaus au premers pretutindeni 0 in toate timpurile,

oscilatii cu tendinte tot mai accentuale de diminuare. Cert este insa, ca. extremitatile sunt chiar pe cale de a dispare. dad, luam in vedere- toata maghiarimea insas putem stabil astazi cit judecarea limpede i treaza a gituatiei a devenit general a. in cercurile rajnoritatii maghiare, in urmatoarele privinte: 1. Ele considera noua formatie ca fapt implinit. 2. Doresc sa ia parte activala vieata politica a Romaniei, i anume, conduse de directive izvorite din sanul lor si nu venite din afara, impotriva canra majoritatea covarsitoare a 0 luat o atitudine hotarita. 3. Tendinta lor eulmineazd chiar de azi in realizarea acelor drepturi pe care cred ca punctele dela Alba Iu lia i pacea dela Trianon le asigura in favoarea lor. In jurul acestor puncte, ca factori de Lima, se poate distinge asa zicand o cristalizare a unei unitati, cu toate oscilatiile mari i explicabile inca, de azi. Dar cum se va iesvolta in cadrul intern al acelor puncte ideologia, este Inca tot «im Zeichen des Werdens» (in stadiul devenirli) i poate va ramane Inch

multh vreme in stadiul acesta. Pentruca, se poate sh se tie seama cu toata certitudinea si de imprejurarea ca fuziunea partidului popular cu partidul national nu va deveni unitate stransa, din cauza caracterelor politice de partid ale elementelor ce compun acele partide, si asupra carora vom reveni mai jos. De alth parte nici programele originare nu vor deveni, probabil, definitive. Cu acestea am terminat rezumarea «fenomenelor», a materialului brut, si trebufe deci sa dau un raspuns la indoita problema: a) a lamuri cum trebuiesc suprapuse acestor «fenomene» i aspecte», constatarie teoretice formulate in partea intaia a conferintei, si a preciza;

b) dinteo astfel de cantarire a situatiei date, ce deductii fatale se impun din punctul de vedere al cunoasterii directivei juste, de care trebuie sti tinem seama in interesul formatiei vlitoare? Mai trebuie s observ, eh cele douh intrebari de mai sus (dela a 0 b) nu pot fi de loc despartite, astfel incat sa putem vorbi intai numati despre una i apoi inumai despm cealalth. Tratarea simultana a celor doua chestiuni,Inteo masura oarecare, nu numai eh nu poate fi evitath, dar este chiar de dorit din punctul de vedere al justetei rezultatelor. *

*

*

Daca luam in considerare momentele creatoare ale conceptiei de partid po-,. title, pe care le-am avut drept punct de plecare pe baza fortnulei d-lui Gust, putem stabil din capul locului oh ele pot fi gasite si in complexul organizatiei rninoritatii maghiare, desi numai inipestritate cu anumite particularitati. Minoritatea maghiara ii are locul dacd tinem seama de esenta programului silu in categoria «partidelor de nationaliteiti». Asemenea partide nu se gasesc in Statele nationale absolut unitare.

Dar, de curand, ele au aparut In toate acele State, in care au fost i sunt minoritati etnice de o importanta numerich mai mare. Particularitatea lor consta in faptul oh programele lor amintese numai de

www.dacoromanica.ro

GEZA KISS: IDEOLOGIA I TENDINTELE MINORITATII MAGHIARE

235

i ca decor superficial problemele care preocupa pe celelalte particle politice, trecand cu incliferenta peste ele, i pune greutatea hotaritoare asupra propriei bor individualitati nationale si a afirmarii cat mai depline a acesteia Thrm

in vieata de Stat.

Este o tendinta usor de Triceput din punct de vedere psihologic. Dar iata c i aci se iveste deodata marele semn de intrebare: NIA unde poate fi lustificata aceasta tendinta? i unde este acel loc, care ordona oprirea in interesul exigentelor desfasurani neturburate a vietii de Stat?

Este o chestiune asupra careia doresc s reviu cu alta ocazie i inteo lucrare speciala. Pentruca ea cere expunerea unor cercetari prea adanci si multilaterale, ca s ma pot incumeta s'o fac in cadrul stramt al acestei conferinte. i e complicata chestiunea si din motivul c ar trebui sa se formuleze o atitudine i fata de problema cea mai mare si cea mai grea a filozofiei de Stat,

anume daca este numai un stadiu evolutiv caracterul national al Statului, care se va sterge tot mai mult in cursul vremilor, spre a ceda locul altei legatur; etice care va forma odata puterea de coeziune la diferentierea pe State a omenirii, sau dimpotriva, ideea de Stat national reprezinta legea stabiliti a formatiei -de State? Nu am posibilitatea i nici nu am prilejul aci de a lua o atitudine acuma in .aceasta chestiune. Dar trebuie totu s constat faptul c dintre curentele de idei moderne ale filozofiei de Stat, doctrina Statului national pare sa domineze pi in teorie, cum detine rolul conducator i In vieata reala' de Stat. Daca acceptam asadar aceasta doctrina, daca este adevarat prin urmare cli matura-mama a imprimat pentru ecie fiecarui grup al omenirii, legat prin

insusiri nationale comune, instinctul de a realiza rolul omenesc universal in forma vietii de Stat, in mod corespunzator geniului sau national; si daca, mai departe e deasemenea adevarat cli acesta depinde numai de imprejurarea ca asemenea grupuri s simt i s valorifice suma unitara de forte materiale si morale, care sunt strans si intim impletite la fiece natiune, si stint necesare la alcituirea de State ; nu urmeaza oare demi apoi ca mentinerea Statului depinde

tocmai de pastrarea caracterului national al lui, c prin urmare apararea acestuia poate fi obtinuta prin relief area cat mai perfecta a caracterului sau national,

eh' prin urmare bride concesie fag, de acest caracter Ii slabeste puterea de vieata? Ar fi o mare greseala a da dreptate hationalismului dus pang la extrem, care ajunge sa-si gaseasci expresia in aceasta chestiune. i anume, pentruca nu s'ar da atentie la doua imprejurari, care nu pot fi neglijate in judecarea dreapta -a chestiunii. Prima imprejurare consta in divergentele ce se arata In sanul minoritatilor etnice si care exclud validarea unui factor dogmatic unic, la fel de potrivit pentru sit,

to ti.

Cealalta Imprejurare este influenta de netagaduil a situaliei ecanomice fi

,culturale.

Natural ca Statele care, rezolvand marea problema a crearii ffintei de Stat, sunt asa zicand Croatia comunh a membrilor unor natiuni deosebite, si au ajuus la infliptuirea diferentierii amintite mai sus, cad cu totul in afara de cadrele cercetarilor de mai jos.

www.dacoromanica.ro


236

Anume, cliferentierea trebuie realizatg numai intre acele minorithti et nice, care-

a) n'au fost in stare sh-0 valorifice caracterul propriu pe calea formhrii de Stat independent 0 se prezinth in aceasth situatie ca unul din elementele populatiei unui alt Star cu caracter national care-i cuprinde. b) intre acele minorithti etnice, al chror caracter national s'a §i validat prin crearee de Stat national independent. Ele stau ind In afarh de granitele lui si trhesc ca «minoritate etnia> a unui alt Stat national. ad a) E in afarg de mice indoialh c minoritatea etnich din categoria de mai sus 10 va putea, exercità influenta turburAtoare asupra mersului lini§tit al vietii de Stat, inteo mhsur h. ascendenth in raport direct cu_ sli,birea dorintei de alchtuire a Statului national in massele nationale respective. Si aflarea solutiei

este una din cele mai dificile probleme ale vietii de Stat practice. Sau poate. este chiar cea mai grea. Douh sunt chile ce se oferh: Una este suprimarea prin forth,. LAsand la o parte grava cheltuialh, de fort& cu care este impreunath aceasth metodh, forte care sunt chemate s indeplineasch chemhri mai salutare ea n'a dus inch niciodath la solutionarea crizei, 0 a asi-

gurat cel mult tthighnirea ei i clocotirea sub spud. Si sfar0tul a fost, cumspune un vechiu proverb maghiar: eine poate, mu§ch. 0eala1th e: calea concesiilor. 0 solutionare definitiva," nu putem avtepta, nici dela aceast h. modalitate. Ba

toate probabiliatile pledeazh pentru asertiunea dtrebuie sh, observhm bine ca

directiva concesiilor mereu mai avansate sg nu dud in cele din urma la. deslipire.

Uncle sunt temeri c s'ar putea, intãmpla, astfel, acolo singura po1itic5 justh, poate fi numai intensificarea i cultivarea deosebifa a leghturilor economice, preghtind i realizAnd pe cale amicalh o confederatie de Stat. Dar pe noi nu ne intereseazh aceasth, chestiune, pentruch ne nteapth, solutionarea un-ei cauze care cade sub prevederile punctului ad b) având a face cu o minoritate, etnic h. al drei -dracter national a 0 ajuns sh se validiteze prin crearea de Stat national. Minoritatea etnich maghiara,' se recruteaz din populatia tinuturilor desprinse din teritoriul Ungariei in urma phcii dela Trianon. Dach privim acest eveniment istoric cu ochii unui naturalist, trebuie s ne gandim involuntar la analogia ce ne-o prezinta, un arbore sau un tufi§ smuls: din phmantul original 0 replantat in pamant nou. ft arborele sau tufipl trebuie s prindh radacini noui, ceeace e o chestiune de timp mai indelungat 0 care nu poate fi favorizath, deck prin preghtirea corespundtoare 'a noului phmant. Si la o minoritate etnica desprinsh, din trunchiul

natiunii, cre0erea de rhacini noui e chestiune de timp mai indelungat. Iar terenul nu poate fi potrivit pentru acest proces, deck dad se garanteazh' posibilitatea satisfacerii necesithtilor culturale proprii 0 a nezhrii economice multumitoare. Dad, noul Stat 10 dh silinta i poate realiz a. pe acest teren faptul de a oferi mai mult deck at- putea oferi in realitate «statul mamh» in noile imprejurhri modificate, atunci putem spune cu cel mai mare temeiu: chestiunea niinoritc4ilor acelui Stat este pe deplin rezolvatei.

www.dacoromanica.ro

GEZA KISS: IDEOLOGIA ?I TENDINTELE MINORITATII MAGHIARE

237

Dar ad se iveste un anumit cerc vitios. Evenimentele care au sdrmicinat :sentimentalitatea minoritkii etnice, smulsa, dela tara mama, o indeamna la .oseilatii care gasesc in chip firesc un rgsunet puternic i imposibil de innabusit In tara mama, 0 care inmulteste puterea de rezistenta a lor. Iar Statul succesor se apara impotriva lor cu armele puterii si se stradueste sa, le puie capk sau .sa le previe prin foc i sabie. solutia?

Criza se lungeste. Rana supureaza, vindecarea intgrzie mereu. Distanta {Entre noua putere de Stat i dintre minoritatea etnicg sau nu se micsoreaza, tle loc, sau scade intr'o masura aproape imperceptibila. Quid est consilii? Nimic altceva deck a incepe apropierea. Minoritkii etnice Ii incumba sarcina de a oferi puterii de Stat increderea ca are sincera vointa de a se asezà temeinic in noua situkie. Iar puterea de Stat are sarcina: de a ingriji de posibilitatea asezarii economice

si a satisfacerii necesitkilor culturale. Cat priveste prima parte, realizarea ei nu este influentata in mod decisiv, deck de conducerea corespunzatoare a minoritkii etnice maghiare ca partid ,p olitic.

E nevoie de o conducere care sa inscrie pe drapelul sau grija de a creg tuturor

elementelor minoritatii etnice maghiare, conditii economice cat mai corespunzatoare i satisfacerea cat mai completa a necesitkilor culturale in conformitate cu caracterul sau individual §i, acestea sa fie obiectivul unei lupte .sincere si bine cumpanite. Acestea insa nu le putem asteptà deck numai dela elementele progresive gi intr'adevar democratice ale ungurimii. Doar i in partidul national maghiar, cu toata, unitatea relativa a programului, sau mai bine zis chiar impotriva acestui

lucru, putem gasi sub acelas acoperamant conservatori (sau mai bine zis re-actionari) i progresivi.

Situatia este cu atat mai gravg cu cat in Ungaria, precum se stie, s'a moitinut pgng in zilele noastre si pare ca, va mai dainui incg, un partid politic pentru care in sensul clasificarii de mai sus se potriveste numai atributul de ,aeactionark E explicabil in asemenea imprejurgri cI. timpul ce s'a scurs dela preluarea imperiului a fost cu mult prea scurt ca sI. fi putut ajunge in ma'na elementelor progresive rolul de conducere in sanul minoritatii etnice maghiare, adica in sgnul partidului politic in formatie. Dar nu e nevoie de un talent profetic spre a puteg spune de pe acum ca, mai curand sau mai tarziu, va inceta rolul conducator al elementelor reactionare. probabil mai curând deck mai tarziu. Ceeace fie-mi inggduit de a face in paranteza aceasta observatie personal& va fi deopotriva de norocos pentru minoritatea maghiara ca i pentru Romania i pentru Ungaria. Dar guvernul emanat .din orice partid, care va detine puterea executiva, in Romania, trebuie sg intelegem ca nu va puteg asigurg tarii situatia care i se cade in concertul tarilor mondiale, deck numai dacg va sti sa-si ataseze minoritatea etnicg maghiara i celelalte minoritki, prin garantarea asezarii lor economice §i culturale, i anume nu prin metodele rigide i superficiale ale dispozitiilor mecanice de drept, ci prin legaturi morale mult mai puternice i indistructibile.

www.dacoromanica.ro

238


Cele ce s'au spus in aceasta privinta, in acest Mica§ curat al 0iintei, ne Imbic

cu un viitor plin de sperante. Daca, lasand deoparte toate celelalte, m voiu referi numai la declaratiai facuta de d-1 Duca in prelegerea tinuta de d-sa la Institutul Social Roman, in aceasta societate §tiintificrt, i anume cI mationalismul nu trebuie luat in intelesul sau restrans, intransigent sau intolerant*. Daca voiu adauga ed dup1V aprecierea d-sale «nationalismul exclusivist e o ma'rturisire de nepricepere a nevoilor superioare de armonie sociala, Mrl care societatile omene0i nici nu pot avea o desvoltare normalk i ca o inch6ere a acestor intelepte declaratii ale_ barbatului de Stat mai citez i urmatoarele cuvinte:

«In Wile tocmai in care sunt minoritati etnice, numai recunogterea drepturilor lor depline concorda cu cerintele i cu traditiile doctrinei liberalo, prim care indica, un principiu angular af doctrinei liberale, 0 care indrumeaza deasemenea spre recunonterea dreptatii neconditionate a metodei desvoltate mai sus 0 bazata pe inlesnirea a§ezarii ecenomice a minoritatilor etnice i satis-

facerea cat mai deplina cu putinta a cerintelor culturale ale acestora: atunci cu incredintare ma simt indreptatit sa accentuez: «in hoc signo vinces*. Aceasta mentalitate este §i consecinta fireasca a desvoltarilor istorice, luand ca baza principiul fundamental ce s'a aplicat de catre stramo0i poporului roman, de catre romani, cari pe de o parte au priceput foarte bine a apara integritatea ideii Statului contra tuturor tendintelor distrugatoare, dar pe de alta parte au inteles tot ga, de bine a pretui §i ocroti acele elementele de origina straina Statului, care s'au pus lntr'un mod sincer in serviciul lui, recunoscancl, existenta i suveranitatea Statului Roman, «Parcere subiectis et debellare superbos Tu regere imperio populos, Romane, memento.

13 3faiu 1923

www.dacoromanica.ro

IDEOLOGIA

I TENDINTELE

POLITICE ALE MINORITATII GERMANE Dr. HANS OTTO ROTH oporul german din Romania este o minoritate pe care a format-o soarta si care de secole e redusg, exclusiv la propriile ei forte, care niciodath nu s'a jucat cu gândul iredentismului politic. Caci pentru acesta lipsesc conditiile national-politice i geografice. Deaceea legea de desvoltare a politicii minoritare a putut a se formeze la noi in forma ei cea mai curatd. Suntem,

dupa cum a spus un invatat din Giessen, inteadevar poporul minoritar an retortb. Consecinita, sunt niste relatii clare i neturburate fata de Stat sisinceritatea fard, rezerva a politicii noastre. Tot ash, de natural insa este ca minoritatea germana s, apere fiecare din drepturile ei ca popor cu cea mai mare honitre si din toate puterile. Caci ea nu dispune de destule forte si nu se poate baza nici pe incidentele politice dintre State, pentru ca sä poatg, renunta.temporar sau pentru totdeauna cu bung, constiinta chiar la partea cea mai mica a drepturilor ei minoritare. Deaceea politica noastrk la drept vorbind, se gaseste totdeauna intr'o pozitie de rezisten i aparare. Aceasta purtare proprie politicii noastre face adesea in afara o impresie neplacuta i suparatoare._ Ina ea este incercata in mersul istoriei,si eine ne cunoaste i intelege situatia politica a minoritatii noastre, acela stie ca. noi ducem aceasta politica, care in fiecare moment e gata, de a se lupta, pentru drepturile poporului nostru,

nu dintr'un sentiment de dusmdnie nici din incapacitatea de a ne deprinde cu conceptii mai mari. Din contra, in mama de fier pe care politica noastr . a aratat-o totdeauna in apdrarea drepturilor noastre ca popor, se manifestd. tenacitatea de vieata care are ceva demn de admirat. 0 dovada suficienta estechiar faptul pastrarii de sine a poporului nostru prin opt secole a cdror istorie e plina de lupte pe vieat i moarte. Sasii din Transilvania alcatuesc astazi grupul concluator al celor 800.000, germani din RomAnia. irabii din Banat n'au o istorie asa de veche i asa de

bine inchegata ca saii, nici nu dispun ina de o organizatie cu atatea ramificatii gingase. Cu toate acestea fi ei stau intr'o desvoltare repede cu tendinta de urcare, care va mari mult insemnatatea lor politica intr'un viitor apropiat. Sasii din Transilvania au fost chemati in Ora in secolul al doisprezecelea

de atre regele Ungariei Geza al doilea si au fost asezati aici dupa dreptul colonistilor germani, jus flandrense. Pozitia lor de drept a fost foarte precis, definitä in asa, numita bula Andreana din anul 1224. Pang, la uniunea Transilvaniei cu Ungaria, adica pada la 1848 si 1867, sasii din Transilvania s'au . bucurat de o deg:Ad-sag, autonomie teritorialk de administratia i justitia lor proprie si au fost in toga puterea cuvOntului 'un popor care Ilia parte la formarea Statului si care aveh, un rol in conducerea lui. Privilegii au. avut numai in ash, masura, cum corespundea, cu stgrile sociale din timpurile de desvoltare istorica de la secolul al XII-lea pana in secolul al XVIII-lea. Legea

www.dacoromanica.ro

240


uniunii en Ungaria, legea 43 din anul 1868, constitue violarea cea mai adanca si cea mai gray simtita a pozitiei de drept a poporului sasesc. Ea intrerupe desvoltarea istorica a sasilor din Transilvania i insemneaza un punct decisiv Iii istoria lor. Caci afar a. de autonomia bisericii noastre i afara d dreptul de autodeterminare foarte mult restrans al asa numitei Universitati a Natiunii sasesti ca proprietara de averi, s'au suprimat toate drepturile acelea mandre ale poporului, pe care sasii de pe pamantul regesc le medasera de secole ca o

natiune recunoscuta de dreptul de Stat. In schimb, drepturile minoritatilor etnice din Ungaria s'au stabilit in genere in ash numita lege a nationalitatilor; legea 44 din anul 1868. Nu este de mirat c aceste concesii en totul minimale din punctul de vedere al situatiei istorice a sasilor n'au multumit poporul nostru i c, provocata de legislatia scolara sovinistä, care a incept putin timp dupa anul 1868, o lupta inversunata s'a incins intre sasii din Transilvania i guvernul ungar, lupta careia Ai& dupa caderea lui Coloman Tisza in anul1890, i s'a pus capat. La adunarea nationala a poporului sasesc in Sibiiu in ziva de 17 Iunie 1890, sasii din Transilvania au pus bazele noui ale politicii lor i s'au acomodat in fine dupa o lupta de mai mult de 20 de ani nouei stari

de lucruri in Stat. Conditiile pentrtraceasta schimbare a atitudinii politice iata de Statul ungar, le crease cedarea guvernului ungar fata de noi. Dela 1890 pana la desfacerea Statului ungar in toamna anului 1918, politica noastra nu si-a mai schimbat directia in mod esential. Ce-i drept, in repetate randuri s'au pro dus sguduiri grave in politica noastra, asa de exemplu in timpul baronuluis I3anffy si in timpul legislatiei scolare a contelui Apponyi. Taus trebuie constatat cli legile cu tendinta de desnationalizare s'au aplicat fata de sasi eu mai putina asprime i ca' inainte de toate dispozitiile legii nationalitatilor, cel putin la noi, s'au executat in parte, inteadevan Ce-i drept, niciodata nici in Ungaria n'am ajuns la o stare de drept clara i multumitoare. Pentru a putea apara, ,eu. -Lark posesiunile noastre nationale a fost necesar a da poporului nostru o organizatie din cele mai stranse si care sa poata reactiona in orice moment.

aceasta s'a facut la aceeas adunare nationala din 1890, in care creasem In noul program politic al poporului nostru bazele politicei noastre in Statul ungar. In fiecare sat mic s'an format comitete politice, care in comitetele cercuale si in fine in comitetul central din Sibiiu si-au gasit Intruparea ca organizatie a poporului. Astfel, poporul nostru si-a creat o noua forma de organizare care dada, unei politici condusa din constiinta scopului i in mod unitar, posibilitatea de a 'Astra influenta politica' a poporului sasesc in esenta ei. Legea nationalitatilor din anal 1868 a format baza de drept a intregii noastre lupte nationale in Ungaria. Ea, fata de noi, a fost aplicata in parte, insti legislatia din cursul anilor Ohba tot mai mult din drepturile garantate in ea. Cand intoarcem azi privirile inapoi, in primul loc trebuie s constatam e legea nationalitatilor a stabilit intaiasdata in forma de lege acea teorie primejdioasa a «natiunii unitare ungare», care pe urma a starnit atatea neintelegeri in toatit politica ungara de mai tarziu fafa de nationalitati. E vorba de acea teorie dup care fiecare roman, german, sarb i slovac, care era cetatean ungar, constituia un membru al natiunii unitare ungare. Prin aceasta notiunea mssei maghiare s'a identificat cu notiunea de drept a cetateanului ungur si f.4'a produs acel

www.dacoromanica.ro

AR. H. 0. ROTH: IDEOLOGIA I TENDINTELE POLITICE ALE MINORITATII GERMANE 241

amestec nefast al notiunilor politice care a format punctul de plecare al celor

mai multe masuri de maghiarizare, luate de catre Statul ungar. Totus, facand abstractie de aceasta, orientare gresita In principiu a politicii minoritare unguresti, legea nationalitatilor d dovada de multa intelepciune i pricepere politica. Dad, autoritatile ar fi tinut-o in mod cinstit i dad, exceptionarn unele dispozitii, minoritätile din Ungaria ar fi putut trifi foarte fericite. Conceptia ei face onoare autorilor ei, Francisc Deak i baronului Eötvös, mai ales in lumina desvoltarii politice de mai tarziu si a prabusirii imperiului unguresc. Aceasta lege constitue prin faptul e recunoaste in clreapta ei valoare insemnatatea problemei minoritatilor, un memento, ca sh" zicem asa, pentru toate Statele nou formate sau ma'rite din centrul Europei care au in cuprinsul lor minoritati etnice insemnate i cu o cultura desvoltata Deaceea sa-mi fie permis de a caracteriza pe scurt dispoziiile esentiale ale legii nationalitatilon Organele administrative cu jurisdictie proprie, judetele i orasele cu drept de autonomie administrativa, aveau s reclacteze procesele-verbale, in .toate acele limbi, pe care le cere o cincime din membrii cu drept de vot. Aceasta

limba poate fi utilizata si in adresele catre guvern. Autoritatile amintite pot corespunde intre ele si in limbile respective. Functionarii puteau utiliza limba .
de vot pot cere si utiizarea unei alte limbi la redactarea procesului-verbal. Oficiul comunal e obligat a corespunde cu comunele in limba proceselor-ver-

bale. Fiecare cetatean are dreptul de a adresa, petitii guvernului, forurilor administrative, judetene, comunale i bisericesti in limba sa materna. Limba materna' poate fi utilizata in sedintele comunale.si ale bisericii. Comunitatile bisericesti Ii aleg singure limba administrativa Organizatiile bisericesti Ii aleg singure limba administrativa. Organizatiile bisericesti superioare deasemenea Ii aleg singure limba, de care vor sa se foloseasd in consfatuiri, procese-verbale, in administratie si in corespondenta bisericeasca cu comunele lor. Ministerul de instructie publid e dator sa se ingrijeasca, ca cetatenii de once

nationalitate, cafi -filen in masse compacte mai mad, sa se poata cultiva in limba lor materna 1n apropierea tinutului pe care-I locuesc, i anume pana la punctul unde incep studiile academice superioare, adica in eoiile primare si secundare. In scolile tinuturilor cu mai multe limbi, se vor crea in scolile secundare i superioare catedre pentru limbile vorbite in tara siliteraturalor. In coiile primare instructia se va face in limba materna' a elevior, dad ea apartine limbior vorbite in comuna. In acele comune, undelocuesc in num'ar mai mare, cetateni de limbi diferite, se vor utiliza invätatori supleanti de diferite limbi. Funcponarii administrativi vor fi numiti din chiar sanul diferitelor populatii care locuesc respectivele regiuni. Inaintea insfantelor judecatoresti cetàtenii aveau libertatea de a intrebuinta limba, lor materna si deciziile trebuiau date si ele in aceasta limb. Pentru scopurile lor culturale i nationale minoritatile, in fir,, aveau libertatea de a infiinta societati i asociatii proprii de caracter national. 16 Doctrinele politica

www.dacoromanica.ro

242


Poporul sasesc, ca i celelalte populatii germane, s'au acomodat, putin timp dupg actul dela Alba-Julia, 'mei sari politice in Romania Mare. Nu mai tarziu decat la 8 Januarie 1919, poporul sasesc, in adunarea nationala dela Medias, a declarat adeziunea sa de bunavoie la Romania Mare. In primavara 1919 soldatiisi ofiterif nostri se si luptau in randurile armatei romane pe Tisa contra trupelor lui Bela Kun. Aceste hotariri politice decisive care erau urmate imediat si de fapte, nu erau posibile cleat pe baza celor promise la Alba-Julia. Am vtizut in acest act vointa comma constitutionala a poporului romanesc din Transilvania si a vechiului regat reprezentat prin rege i guvern. El trebuià, dupa parerea noastra, s constitue magna carta a politicii romane de Stat. Numai increderea fermti In neschimbarea i in statornicia hotaririlor dela Alba-Julia a fault posibila adeziunea poporului nostru la Romania-Mare, cum s'a proclamat la Medias, o hotarire cum e unica in istoria noastra ca insemnatate i efect. Deaceea nu-i de mirat c noua Constitutie a Romaniei a cauzat poporului nostru o deceptie amar i adanca. Toga ideologia pollticii minoritare ungare se redesteapta intre noi prin aceasta noua lege fundamentala a Statului. In nici una din clispozitiile acestei Constitutii nu gasim o. cat de slaba aluzie la hotaririle dela Alba-Julia san fie si numai la legea ungara

a nationalitatilor din anul 1868. Conceptia Constitutiei in chestiunea minoritatilor este cu totul negativ i lash rezolvirea problemei celei mari a minoritatilor in seama unor legi speciale. Prin aceasta chestiunea minorittitilor este despuiata de insemnatatea care i se cuvine in realitate, in politica Statului. In mod consecvent desvoltarea ulterioara va puteã duce la grele lupte pe terenul politicii nationale. Noi putem afirmh ca nu le-am dorit si flu le vom clod. Din contra, toata speranta noastra a fost indreptata catre hotaririle dela Alba-Julia, garantate de rege i guvern,si pentru realizarea carora noi vom lupth si in viitor din rasputeri. Unul din drepturile cele mai importante ale poporului nostru pe care 1-am mentinut in tot timpul domniei ungare si de care s'au bucurat i concetatenii nostri romani din Ungaria, ne-a i lost rapit prin noua Constittrtie: dreptul bisericii noastre de a impune &an pentru scopurile ei. Dach nu reusim s dam bisericii posibilitatea de a-si procura dela credinciosii ei mijloacele pentru mentinerea scolilor cu ajutorul aparatului administrativ al Statului, poporul sasesc va trece printr'o cried culturala cum istoria noastra n'a cunoscut-o timp de opt secole. Acest exemplu arunca o lumina vie asupra importantei problemelor care s'au creat prin noua Constitutie pentru minoritatile etnice. Constitutiile tuturor celorlalte State succesorale ale fostei monarhii austro-ungare au dat chestiei minoritatilor o solutie mai pozitiva decat aceea a tärii noastre. In Romania, pentru moment, totul depinde de legile speciale. Dat fiind ea in acest timp stam tocmai Iii toiul luptei pentru asigurarea drepturilor poporului nostru, este de importanta de a se stabili precis bazele programului lui politic. Ca autor al noului program politic al poporului nostru cum a fost hotarit in Noemvrie 1919 de adunarea nationala a sasilor din Sighisoara, erect a fi in stare sa definesc mai bine ideea fundamentala a principiilor noastre politice. Se intelege ca de o chestiune a minoritatilor ea o problema politica nu se poate vorbi serios cleat atunci dad poporul minoritar insus e recunoscut

www.dacoromanica.ro

DR. H. 0. ROTH: IDEOLOGIA I TENDINTELE POLITIGE ALE MINORITATII GERMANE 243

ca o personalitate nationala bine. determinata, ca o comunitate unitara etnica ei culturala'. Vieata culturala insa este totdeauna o vieata colectiva si nu constitue adunarea aritmetica a activitaIii culturale izolata a unor indivizi razleti. Deaceea i vieata culturara a minoritatilor etnice trebuie respectata ea o vieata colectiva si ele trebuie randuite intre omenire i om ca unitatea sociala cea mai produetiv i cea mai trainica. Un popor minoritar ea acel al germanilor din Romania Mare, dispune de tot ce trebuie presupus pentru ca un popor sa poatä riclieã pretentia de a fi privit ca o personalitate etnica deosebita si in-

chegata, ca o natiune politica deosebità. Traditia, cultura proprie, energia ea popor i inainte de toate o vointa de a se manifesth ca o unitate nationala deosebita, exista in forma cea mai pronuntatä. D-1 N. Daqcovici zice in cartea sa «Principiul nationalitatilor i Societatea Natiunilorc «Esenta natiunii este constiinta proprie». Aceasta conditie esentiala pentru ca s i se recunoasca ealitatea personalitatii de popor deosebit i prin aceasta a natiunii politice

deosebite o implineste poporul german din Romania in mod absolut. Luptele sale conduse pentru a se pastrà ca popor In cursul unei istorii bogate in evenimente mari si pline de schimban timp de opt secole, ca i situatia dupa dreptul constitutional a poporului sasesc in Transilvania autonoma dovedesc in mod neindoelnic cti constiinta proprie a poporului a existat timp de secole neschimbata i intr'o masura remarcabila, i e inainte de toate o activitate

nail trecand peste domeniul constiintei Rationale platonice a condus totdeauna

istoria aeestui popor ca o forta creatoare. Cine strabate ea un calator Transilvania, eine viziteaza orasele i comunole sasesti, eine vede fabricile i gospodariile agricole ale sasilor si in fine toti aceia cari cunosc mai de aproape vtiinta,

literatura si arta lor, toti acestia stiu,

e Sasii din Transilvania reprezinth o personalitate de popor in sine bine mnehegat i c vicata lor ca popor este inteadevar o vieata socialä frumos oranduita i bine ingrijita, a carei lege de vieata e determinata printr'un caracter etnic deosebit. Asadar, e numai firese ca ideea fundamentalti a programului politic al germanilor din Romania Mare

oh consteh in pretentia de a fi recunoscuti ca o individualitate deosebita ca popor intreg. Contrariul ar fi desfacerea drepturilor noastre ea popor intr'o serie de drepturi pur individuale care n'ar insemnA nimic altceva cleat anumite inlesniri ale vietii exterioare pentru indivizii razleti ca atari si care n'ar fi in nici un chip in stare sti asigure vieata comung culturalä i etnica a germanilor din Romania ea intreg. Programul nostru politic cere, deci, ca poporului german din Romania ca un intreg s i se recunoasca prin Constitufe

dreptul de a infiinta, scoli i alte institutii culturale si de a le intretine din darile speciale ale conationalilor, care dari trebuie percepute en ajutorul aparatului administrativ ale Statului. Apoi cerem libertatea nerestransa, de asociatie in scopuri bisericesti, eulturale i economice pe baza nationala. Din teeste idei fundamentale ale programului nostru politic reiese in mod neindoelnic, ci noi nu tindern la o autonomie teritorialti in sensul de 'a avea, pretentii asupra unei parti a suveranitatii de Stat, ci e nazuim numai la dreptul de autodetermiRare culturala si la deplina noastra libertate de miseare din punctul de vedere economic. Cu aceasta dispare i banueala ca noi am pretinde pentru noi niste drepturi ea minoritate etnica care ar putea, crea DR Stat in Stat. Statul in Stat 16*

www.dacoromanica.ro

244

DOCTRINELE PARTIDELOB POLITICE

incepe numai acolo, unde drepturile de suveranitate ale Statului se confer& unei anumite paxti a populatiei sau unei animite pairti a teritoriului Statului. Aceasth pretentie programul nostru politic nu o are. Pretentia cea mai decisiva pe care o are mai departe programul nostru in chestia minoritatilor este recunoavterea Intrebuinthrii nestanjenite a limbii materne In vcoala, biserica, administratie i justitie. Acest principiu ar fi trebuit negrevit sa fie introdus in Constitutia Statului. Sarcina legior speciale ar fi fost pe urma de a stabili conditiile de amanunt in care dreptul la libera intrebuintare a limbii materne se poate exercità. Legea ungara a nationalitatilor i proiectul de constitutie al partidului taranist stabilesc ca o conditie pentru libera intrebuintare a limbei materne ca 20 la suta din populatie s faca parte din minoritatea etnica respectiva. Constitutia finlancleza se multumevte numai cu 10 la suta. Constitutiile estona, letona i georgiana nici nu .pun conditii de acest fel. In orice caz chestiunea limbilor este partea cea mai delicath a problemei minoritatior vi are nevoie de a fi tratath cu cea mai mare atentie, Programul nostru politic cere, mai departe, ca impartirea circumscriptiior electorale pentru corpurie legiuitoare i impartirea unitatilor administrative srt se faca tinandu-se seama cat mai mult de &lie locuite de germani. Indeplinirea acestei pretentii este vi in interesul deosebit al politicii de Stat, deoarece o consecinta a ei va fi localizarea chestiunii minoritatior in unele locuri. 0 pretentie de sine inteleasa a germanilor ca o unitate de popor deosebit este aceea de a se introduce la aleguile pentru corpurile legiuitoare cat i pentru reprezentantele administrative autonome, principhil reprezentarii proportionale pe baza cadastrului national. Acest sistem a dat rezultate politice excelente Inca' in timpul austriacilor atat in Bucovina Cat vi in Moravia. Partea inalterabila a programului nostru politic mai confine in fine pretencia, de a se pastra, autonomia bisericii noastre dreptul comunelor, oravelor i judetelor, de a se administra in mod autonom. V'am schitat aci in trasaturile lui esentiale programul nostru politic. El reprezinta nu numai programul politic al savior din Transilvania, ci al intregului popor german din Romania, care Ii apara drepturile sale politice in cea mai stransa solidaritate vi de conaun acord. Dupä cum suntem o minoritate par excellence, o «minoritate in retorta», ava i programul nostru politic nu iese cu nimic din cadrulvi peste cercul drepturior, care ni se cuvin ca o mino-

ritate etnica in Stat. Bazele programului nostru politic sunt bine intemeiate in desvoltarea drepturilor noastre politice de pana acuma vi in istoria poporului nostru. Nu exist'ai nici un salt intre starile de drept de pana acuma i intro programul politic stabilit. Din contra, acesta este alcatuit in mod absolut organic. Chiar facand abstractie de continuitatea de drept a propriei noastre politici, ca popor;programul poporului nostru corespunde in toate prile sale hotariraor dela Alba-Iulia, care au dat o formai noua clasica ideior individualitatii etnice a minoritatior. 0 cercetare mai de aproape ne arath, mai departe, cit hotaririle dela Alba-Iulia nu stint nicidecum rezultatul unor consideratii intamplatoare i momentane, ci ea' ele reprezinta intr'o forma concisa samburele tuturor pretentiior pe care poporul roman din Transilvania le-a ridicat dela inceputul luptelor pentru libertatea sa politica. In «Cartea de aur»,

www.dacoromanica.ro

DR. H. 0. ROTH: IDEOLOGIA I TENDINTELE POLITIOE ALE MINORITATIl GERMANE 245

care este colectia documentelor istorice ale romanilor din Transilvania,

grtsim hotaririle dela Alba-Iulia in fel de fel de variatii. In programul partidului national roman insd, care a fost stabilit in anul 1905 la Sibiiu, hot5,ririle dela Alba-Iulia, cat priveste chestiunile minoritatilor etnice, sunt continute aproape textual. Ele constitue, asadar, in realitate nu numai recunoasterea propriului trecut politic din partea romanilor din Transilvania, 6 ele sunt chiar cea mai subliinii expresie a experientei lor politice. Hotgririle dela Alba-Tuba fac insd inainte de toate i parte din sirul nouilor idei mondiale despre dreptul de autodeterminare a popoarelor i despre protectia minoritgtilor, care; la urma urmei, au contribuit i ele la intemeierea Romaniei Mari intregite. Dealtfel e interesant de a constata, cg idei asemgratoare cu acelea cuprinse in hotdririle dela Alba-Iulia n'au fest necunoscute nici politicii vechiului regat. Asa, de exemplu, in documentul No. 2 din cartea verde romaneascd, despre evenimentele din anul 1913 din timpul lui Titu Maiorescu, gil-

siti textual urnatorul pasaj: «Pentru apararea individualitii nationale a

romanilor din Pind, intre Samarina i Metzovo, care vor fi incorporate la Albania, marile puteri vor interveni s scrie nu munai in tratatul international care va inlocui tratatul de Berlin, dar si in Constitutiasau Statutul organic al Albaniei principiul ca in administratia tutnror loca1itiliIor unde majoritatea va fi romand, ca si in toate bisericile i coble romanesti, limba intrebuintatil sd fie cea romang».

Guvernul roman pretindea deci in anul 1913 intro ducerea drepturilor minoritare ale macedo-romanilor nu numai in tratatul international, ci si in Constitutia Statului albanez. Foarte deslusitg si bine definitg este recunoasterea minoritatior etnice ca individualitili nationale, asa cum a fost redactata in articolul 109 din Constitutia polong, care sung, textual: «Minoritritilor din Statul polon li se garanteazg cu concursul federatiilor lor autonome deplina i libera desvoltare a individualitdtii etnice». Constitutia georgiang insg, contine uringtoarea dispozitie caracteristicg: «Orice minoritate etnicg, are dreptul de a alcdtui unitati nationale si de a desvolta liberd i nestanjenitd cultura ei». Foarte largi in privinta aceasta sunt, in fine, dispozitiile constitutiilor estone i letone. Zilele acestea am cetit un proiect de lege foarte interesant despre dreptul poporului german din Letonia de a se administra in mod autonom In domeniul culturii nationale. Articolul intaiu din acest proiect sung: «Toti cetdtenii letoni de nationalitate germand, alcdtuiesc pentru satisfacerea nevoilor lor etnice i culturale pe baza art. 116 din partea II-a a Constitutiei letone o unitate autonomd gormand, cu caracter de drept public». In art. 6 al proiectului se defineste mai pe larg dreptul acestei obstii germane din Letonia de a percepe ddri si in art. 9 se stabileste precis tgramul de activitate al obstei in privirtd culturald. In fine, se reguleazg, prin ate dispozitii ti organizatia internd a obstei. Ca incheiere mg, mai refer la o dispozitie interesantg, din Constitutia ceho-slovacd, unde in art. 134 se poate ceti: «Orice fel

de desnationalizare fortatd este interzisd. Neluarea in considerare a acestui principiu poate fi calificatd de lege ca fapt penal». Dacd, rezumand, voim art gasim o formula scurtd pentru toate aceste solutii ale chestiei minoritatilor, pe care ad le-am atins pe scurt, vom reveni din nou tot la punctul de plecare

www.dacoromanica.ro

246


0 la ideea fundamentala a propriului nostru program politic, adica la recunomterea prin Constitutie a minoritatii etnice ca individualitate nationala. Daca aceasta chestie Ii gase§te prin Constitutie o solutie irepropbila, atunci nu va fi greu de a stabili in amanunte raporturile minoritii4ii cu Statul inteun mod muttumitor. Pentru a lamuri pozitia n9astra fava de Stat este necesar de a ne opri un moment la a§A, numita teorie a Statului national. In Ungaria timp de secole Intregi am stat sub greaua povara a teoriei sfintei coroane, Myelin% cu un bogat misticism. Din ea se deriv a. apoi foarte u§or i teoria Statului national al matiunii unitare ungare». Suntem siliti s constathm cu mirare, Ca' 0 In Romania

teoria Statului National incepe s ajunga punctul de plecare in aprecierea chestiunii minoritatilor. Si in cazul acesta este de datoria mea de a face unele constathri teoretice, pentru a preintampina din capul locului, o confuzie primejdioasa a notiunilor. Exista State absolut unitare din punct de vedere national; care prin urmare poarth cu drept cuvant nume de State nationale. Contrariul sunt acele State poliglote in care locuesc diferite popoare care sunt egale oarecum, cat prive§te numarul nationalilor lor §i importanta lor Exemplul tipic a unui astfel de Stat a fost vechia Austrie, in care germanii,

polonii §i cehii, erau oarecum egal de tari. Acum insa majoritatea Statelor din centrul Europei nu face la drept vorbind parte nici din categoria Statelor nationale, nici din aceea a Statelor poliglote. Dimpotriva, ele constitue un amestec intre amãndou i prin urmare. au 0 fizionomia deosebita din punctul de vedere al politicii nationale. Caracteristica Statelor poliglote, dupa conceptia mea, ar fi echilibrul numeric 0 politic al diferitelor popoare din acela Stat, indiferent daca un singur popor sau mai multe popoare la un loc stau in fata poporului conducator. Exemplul cel mai tipic al Statului poliglot cred ca este astazi republica eeho-slovaca, in care cehii formeaza numai majoritatea relativit populatiei §i in care slovacii, care sunt de aceea§ rassa cu ei, i inainte

de toate 4 milioane de germani, au un rol decisiv in politica Statului. Intre Statul national 1i intre Statul poliglot stti Statul cu populatia mixtii. Din populatia mixth a acestor state un singur popor dupti importanta sa numerica 0 politica se ridica in mod deosebit i ajunge din dinamica fortelor politice de fapt poporul conducator. Tau§ minorithtile etnice ale unor astfel de State cu tot raportul caracterizat al fortelor au un rol pozitiv in privinta politicii de Stat. In aceste State de obiceiu, cu chestiunea trathrii mai mult sau mai putin fericite a problemei minoritätilor, sta in stransa iegtur i chestiunea sigurantei in afara a Statului respectiv. Politica de asuprire lava de minoritati, cum a fost incercath in secolul trecut mai peste tot, s'a dovedit ca absolut inaplicabila §i a condus in mod logic la grele complicatii internationale. Aceste

primejdii, astazi, dupa ce care sftir0tul rásboiului mondial s'au trezit peste tot ideile lumii noui, au ajuns, fire§te, §i mai mafi 0 de neinvins. Opunerea brutala a majoritatii i minoritatii nu poate decide niciodath jocul fortelor politice in Statele cu o populatie mixta din punctul de vedere national, 0 trebuie sI invenineze lupta. Deasemenea, pentru dreptul la existenta al unui popor care reprezinta o minoritate etnica din cuprinsul unui Stat cu populatia mixta, nu poate fi hothritor niciodata numarul absolut 0 mai putin

www.dacoromanica.ro

DR. H. 0. ROTH: IDEOLOGIA I TENDINTELE POLITICE ALE MINORITATII GERMANE 247

numkrul relativ al populatiei. DimpotrivA, decisive sunt cultura proprie, energia nationalk i, la urma urmei, vointa de vieatk a minoritAtii respective. Teoria principiului absolut al majoriatii ar mica consecinra, ca, de exemplu, Po Ionia, 'slack s'ar alipi din nou imperiului rusesc, sh poata, fi inghititk de acesta din punctul de vedere national, constituind in Rusia numai o minoritate numerick. Acest exemplu arata, clar, cat de turburi sunt ideile unor cercuri, care dealtmintrelea trebuie luate in serios i care. reprezinta, principiul dreptului

majoritátii fag de minoriati cu .aparenta autoriatii morale. Din categoria Statelor cu populatia mixtk face parte si Romania. Minoritatile etnice la noi cuprind cinci milioane de locuitori, deci mai bine de .30 la sun,' din intreaga

populatie a tkrii. Avandu-se in vedere aceasta, proportie a fortelor i Mramitarea populatiei minoritare intre diferitele popoare, fireste, nu poate fi nici .o indoealk, c poporului roman i se cuvine rolul conducktor. Totus, Romania nu se poate numi un Stat national in intelesul propriu al cuvantului. Din contra, si in intreaga constructie politick a tarii si in toatk legislatia trebuie sh se tie

ti

seama, de minoriatile care cuprind cinci milioane de oameni. Aceste minoriins& nu sunt indivizi izolati cu o limbh materna, strain& rark legaturk interioark nationalk i culturalk, ci dimpotrivk, ele formeazk niste personaliati etnice bine inchegate cu vointe hotadte de vieata. Deaceea este foarte regretabil c noua Constitutie, nu numai in definitia natiunilor, ci si in toatk

ideologia si in dispozitiie ei izolate acceptk pe deplin teoria Statului National. Experientele ultimultti secol in centrul Europei i desvoltarea cea nout a istoriei ar fi trebuit sk arate primejdiile acestei ideologii. Noun flu ne este cu putinta, de a clkdi politica noastrk pe temeiul acestei teorii de Stat, ()rick de malt suntem dispusi de a tine& seama, de rolul conducator care i se cuvine necontestat poporului roman in politica tkrii noastre. In aceastk ordine de idei, vreau si faspund la intrebarea, pana, unde poate sit mearga, politica minoritktilor, fkra, a intra in conflict cu interesele Statului. Aceasta, fireste, depinde de imprejurarea dach e vorba do un Stat poliglot, sau

de un Stat cu populatia mixtk, sau de un Stat pur national, in care trkesc numai cativa cetkteni de nationalitate straink, fitrit legkturi culturale intro ei. Eu cred cit intr'un Stat poliglot, autonomia teritorialk va fi singura posibilitate a unei solutii multumitoare si care este in interesul tuturor popoarelor .affatoare in

acest Stat. Pentru Statele cu populatia mixta, solutia che-

stiunii minoritatilor nu se poate rezuma in mod teoretic, ci intr'o formula, scurtk; sunt State cu populatie mixtk, ca de exemplu Jugoslavia, unde solutia chestiunii minoritatilor iarks nu-i posibilk decat prin recunoasterea unei autonomii teritoriale. Aceasta va depinde in genere de asezarea geograflea' a minorithtilor. In orice caz insk, autonomia culturalá este minimul pe care un Stat cu populatia mixta, e dator sa-1 acorde minoritatilor. Inteleg prin aceastk autonomie culturalk na numai dreptul de autodeterminare al minori-

tatilor in chestiuni scolare si in chestiunile referitoare la infiintarea altor institutii culturale, ci i dreptul nestirbit de a intrebuinta liber limba materna, in administratie, in justitie si in toate celelalte ramuri ale servicidor Statului. Realizarea acestei autonomii presupune insk la randul ei, recunoasterea minoritatii ca individualitate etnica. Aceasta, pretentie, care este si ideea fun-

www.dacoromanica.ro

248


damentala a programului nostru politic, respecta cu strictete hotarele pe care Statul i poporul conducator in Stat poate s le acorde minoritatilor drept cadru al libertatii proprii de mi§care, fara a primejdul interesele sale. Solutia pe care programul nostru o d chestiunii minoritatilor este deci nu numai absolut neprimejdioasa pentru politica Statului, ci arata foarte clar i drumul pe care poporul roman ar trebui sarl apuce in politica minoritatilor din motivele mai inalte ale unei politici bine chibzuite de Stat.

Totalitatea germanilor din Romania Mare reprezinta pentru apararea intereselor ei i a ideilor politice ale timpului un partid politic bine intemeiat

intr'o organizatie bine alcatuita. Acestui partid nu-i lipse§te nici unul clintre criteriile, care Bunt necesare pentru caracterizarea unui partid politic. Partidul nostru este din acele partide, care, ca a numitele particle nationale si clericale nu s'au nascut in primul rand pe baza unei selectii sociale. Puterea de activitate a unor astfel de partide nu este pentru aceasta mai mica. Ganditi-va la organizatiile otelite ale partidelor catolice in Germania 0 Austria, ma numitul Centru i partidul cre§tinilor-sociali, care au supravietuit fara nici chiar cea mai mica pierdere de forta trecerii dela imperiu la republica radical/. Apoi ganditi-va 0 la puternica concentrare de forte pe care o constituiau partidele nationale in vechea Austrie. Cu toata nuantarea in diferite fractiuni cu caracter social, totm toate partidele polone pan i sociali§tii, au fost unite in ma numitul club polonez 0 tot ma diferitele partide cehe in uniunea nationala cella. 0 minoritate numerica ma de mica cum sunt germanii in Romania, care numara aproape 800.000 de suflete 0 nu prezinta deosebiri sociale prea pronuntate,n'are, fireste, nici o nevoie de a mai intretine i fractiuni sociale deosebite. Un program social cat de succint, care tine aproximativ locul de mijloc intre extremele i exagerarile capitaliste i socialiste 0 care poate reprezinth i pentru poporul roman tocmai justa linie de desvoltare politica, multume§te in aceasta privinta, in trasaturi generale, cerintele tuturor straturilor populatiei noastre. 0 caracteristica din cele mai importante a unui partid politic este tendinta catre putere cu scopul de a realiza propriile lui idei politice. E firesc, ca aceasta tendinca sa fie mai putin pronuntata in partidul nostru. Vointa dtre puterea politica se margine§te la noi in primul rand numai la administratia locala, la reprezentantele alese ale comunelor, oraFlor 0 la ocuparea functiunilor conducatoare, in aceste unitati administrative. Dar in desvoltarea ipotezei ne putem inchipui foarte bine ca partidul nostru, oricat de mic i restrans s'ar prezenta el in parlament ca numar, ar putea lu parte la un guvern de coalitie. Ganditi-va numai la exemplul partidului nationalist german din Austria, care in parlament n'are mai multi membri decal partidul german din Romania in parlamentul nostru, 0 care totm in comun cu partidul cre§tinilor-sociali detine puterea politica' in Austria intr'un guvern de coalitie i ocupa chiar postul vice-cancelarului Statului austriac. Evident ca intre exemplul aratat i imprejurarile dela noi este deosebirea hotaritoare, c partidul nationalist german in Austria provine din poporul conducator al Statului, noi insa apartinem unei minoritati etnice. Constelatii ca in Austria sunt in alta parte exceptii i deocamdata, in Romania, mi ne putem mtepta la ele. Insa in realitate ele Bunt cu putint i, ea

www.dacoromanica.ro

DR. H. 0. ROTH: IDEOLOGIA $1 TENDINTELE POLITIOE ALE MINORITATII GERMANE 249

. .

actuala forma democratica de guvernare, in alte State se intampla chiar relativ des. Partea decisiva pentru intrebarea, daca' tendinta catre putere o are i partidul nostru politic, nu este consideratia, daca aceasta tendinta, mai de vreme sau mai tarziu, se va realiza, ci din contra, numai i numai intrebarea, daca in general vorbind, poate fi o dorinta politica a noastra i daca in realitate intr'un moment dat, pare a fi posibila. La amandoua intrebarile putem da un raspuns afirmativ cu anumite condiii. Prin aceasta dispare i ultima

indoeala daca noi suntem un partid politic sau nu. Din principiul inthvidua1itii etnice si din toate celelalte cerinte principiale ale programului nostru politic rezulta in mod logic incheierea c reprezen-

tantii parlamentari ai germanilor din Romania, trebuie s formeze un partid parlamentar unitar si independent de celelalte particle. Nici unui partid politic din Romania, afara de partidul poporului, nu i-a trecut prin minte de a se indoi de dreptul nostru de a forma, un partid parlamentar propriu. Pentru intaiadata, generalul Averescu s'a pronuntat contra, in discursul lui programatic ca prim ministru, din primavara 1920, si a doua oarl la congresul partidului sau din Sibiiu, in toamna anului trecut. Fata de aceasta declaratie case cere contopirea reprezentantilor parlamentari ai minoritatilor etnice cu partidele ,politice romanesti, a voi s declar, numai pe scurf, ca nu vom renunta la dreptul nostru de a mentine un partid parlamentar propriu atat timp, cat ne vom tine de ideile fundamentale ale programului nostru politic si prin aceasta inainte de toate i de ideea personalitatii deosebite a poporului nostru.. Dreptul minoritatilor de a forma partide nationale independente, dealtminteri s'a impus in toate Statele Enropei centrale de mult timp si nu se mai contesta nicairi in politica Statelor moderne. Germanii din Romania Mare manifesta prin partidul lor parlamentar german inainte de toate si solidaritatea de nedesfacut a tuturor triburilor germane din tam, noastra in Transilvania, Banat, Bucovina, Basarabia i Vechiul Regat. Ca o incheiere a acelor spuse despre mentinerea partidului nostru parlamentar independent, imi dati voie sá citez aici textual reflexiile stralucite pe care le face d-1 N. Dascovici in cartea sa mentionata, in aceasta chestiune: dlinoritatile noastre cu un oarecare trecut in opera de conducere a Statului, au datoria i interesul sa intre efectiv in luptele vietii noastre publice, renuntand la pasivitatea si la rezerva cu aparenta de ostilitate, spre a putea aduce, astfel, contributia i completarea lor la conceptia de conducere a majoritatii romanesti. i s'o faca tocmai in cadrele minoritare, nu contopindu-se in partidele romanesti, asa cum li se recunoaste dreptul prin tratatul de pace si va trebui sali se recunoasca prin Con-

stitutia cea noua, spre a avea partea lor de mandrie, dar si de raspundere in Statul roman care este acum i Statul lor. Iar in ziva cand minoritatile, aparate i respeetate in individualitatea lor, vor participa proportional la opera de legidatie, de administratie i guvernamant din Romania, ele vor incetà de a mai fi fata de Stat simple minoritati in atitudine de dusma'nie sau

de capitis diminutio. Din definitia minoritatii rezulta implicit caracterul drepturilor consacrate prin tratate. Ele sunt drepturi colective, recunoscute unor grupuri aparte de cetateni ai Statului, deosebiti prin nationalitate, limba, rassa sau religie de restul cetatenilorl).

www.dacoromanica.ro

250


Cadrul activitatii politice a partidului nostru se poate rezuma, pe baza principiilor expuse ale politicii poporului nostru, foarte usor in urmatoarele teze conducatoare: 1. Recunoasterea fär rezerva a Statului roman, asa cum am dovedit-o prin adeziunea noastra de bunavoie declarata la Medias.

2. Deplina activitate politica si parlamentara chiar i in chestiunile care nu ating direct problema minoritatilor, intrucat sunt in interesul refacerii

desvoltarii Statului nostru. 3. Realizarea programului politic al poporului nostru pe baza tratatului de pace si inainte de toate pe baza hotaririlor dela Alba-Iulia. Am aratat in cele spuse, fara nici o rezerva, tot complexul de idei politice ale poporului german din Romania si am expus i metoda prin care naznim a duce la izbanda cererile noastre in politica nationala. Cine vrea s judece drept, va recunoaste ca nu cerem nimic ce ar putea pagubi intrucatva Statul §i ch pe de alta parte noi, ca minoritate loial, reprezentam un popor cu ealithti eminamente constructive pentru desvoltarea Statului nostru. Pentru dreptatea acestei aprecieri, marturie vie este istoria noastra din opt secole. Vedem astazi fascismul reactionand in contra acelei miscari in politica nationala, care se manifestase in ultimii ani ai rasboiului mondial cu scopul de a apara dreptul de autodeterminare a popoarelor i minoritatilor etnice. Insa tot ao, cum popoarele conducatoare tind sa-si strang i sa-si immulteasca fortele lor nationale in fascism, tot ash creste astazi i increderea in sine si puterea de rezistenta a popoarelor minoritare. Ideile mondiale ale apaarii minoritatilor sunt astazi o axiona comuna a omenirii. Realizarea lor sta in mama acelor State, in care convietuesc mai multe popoare i incarca aceste State cu grea raspundere fatti de politica mondiala. Corespunde cu conceptia noastra politica si este in acelas timp i dorinta noastra cea mai vie, ca balantarea intereselor dintre Stat i minoritati, sa fie gasita in jocul fortelor care se luptil in politica interna. Noi suntem in toath' sinceritatea gata de a ne intelege pe taramul acesta. Poporul roman insa dispune in propria sa istorie din centrul Europei de bogate experiente politice, care Ii arata drumul cel bun spre rezolvirea problemei minoritatilor i, inandu-se seama de ele, se vor libera in acelas timp, spre folosul Orli noastre ode mai puternice forte constructive pentru Stat. si

24 Maiu 1923

www.dacoromanica.ro

SOLIDARISMUL POLITIC MIHAI POPOVICI

INTR'UN cerc intelectual atat de ales, se impune studierea fenomenelor politice si sociale cu toatA obiectivitatea, Para patimA, stäpanit mai mult

de judecata care discerne, deck de sentiment. Dar obiectivitate absolutA nu existA. tiintele naturale, can isi clAdesc constructia legilor pe temeiul numAratului si al cantdritului, precum si matematicele, cari opeyeazd cu raporturi de cifre, se pot ridica la mdsura unei obiectivitAti mai subiectul trece pe planul al doilea. mari, In stiintele, in cari obiectul este insus omul, cu toate fenomenele sale psihice in cafi el ingus se judecA, se clasificA, se evalueazA,zadarnic cAutdm .obiectivitate, si poate cd subiectivismul, care pAtrunde si de multe ori lumimeazA, constient sau inconstient, toate cercetArile fenomenclor psihice, atat .ale individului cat si ale colectivitAtii, este imboldul cel mai nobil spre a trage maximul de profit in interesul progresului general. SA lutim un exemplu: Aproape douA secole, explicarea vietii noastre sociale si de Stat s'a Mcut cu ajutorul contractului social. Dela monarhomaci valid la inceputul secolului trecut, pand la fondarea scoalei istorice, contractul social, fie cA era considerat ca realitate istorich, fie cA era considerat ea o construcitie abstractA de drept, cu ajutorul cdreia se explica cohesiunea socialA astäzi am zice solidaritatea si organizatiile sociale, era concluzia celei mai inalte obiectivitAti stiintifice, temeiul real al explieatiei vietii noastre sociale. i cu toate acestea, fiecare invAtat, fiecare om de Stat, fiecare doctrinar sau fiecare oportunist crea, contractul social ca un instrument pentru

a-si justifica, tot in lumina obiectiviatii, cele mai subiective inclindri si dorinte. Prin contractul social Hobbes justified cel mai stdbatic absolutism. Prin contractul social se justified izgonirea tiranilor si feudalismul.

Prin contractul social se justified rdsturnarea ordinei vechi si asezarea lumii noui. Prin el se justified iobAgia, prin el imnul de slavA al libertAtilor omului, al libertAtilor politice si cetAtenesti. Prin el se justified' panA si conceptia teocraticA, si tot prin el ddramarea aut orit Atilor.

AceastA mica pildA aratA cd ofi catA trudA au inchinat pe altarul impar-

tialitAtii obiective toti distinsii conferentiari cafi au urcat sarile acestei tribune, vorbind de partidele politice, o desbrAcare desAvarsitA de indemnurile, de nAzuintele, de idealele subiective, este o zadarnicA si neisbutitA incercare.

Doctrinele politice tin, Mil indoealA, seamA de realitate si mai ales atunci cand ele au sA formeze samburele programului unui partid politic. Un liartid politic fdrA simtul realitdtei, f Ard a tine seamil de factorii existenti, {le mlfimile date, de ceeace este, nici nu se poate concepe practic. Partidcle

www.dacoromanica.ro


252

politice insa, nu sunt simple birouri de inregistrare, ci sunt in continua mi§care, cu tendinte voluntariste de a mentine ce este bun, de a schimba ce este rau, de a indrepta, a indruma, a perfectiona. Pentru scopul acesta partidele trebuie sa fie calauzite de o concentie superioara, de un ideal social, politic, economic, cultural. La baza lui nu poate stapani numai «ce este» ci i ceeace ar trebui sa fie». Este evident deci, c ori cata obiectivitate 0.-ar impune cineva, apostolia ideei pe care o reprezinta, curge ca sangele cald in intreg organismul activitatii sale, fie curat teoretica, fie practica. Deaici i elanul, deaici avantul §i pasiunea cu care se apail o doctrina sau alta. De aici violenta cu care se combate. Din aceasta ciocnire strAluce§te adevarata scanteie, indrumatoare de fapte mafi i nobile. Tot in cadrul unei obiectivitati cade i aceasta slaba incercare de a arata,

ca ramanand in nota obiectivitatii, eliminarea oricartti subiectivism este imposibila. *

*

*

Doi factori stapanesc intreaga desvoltare a omenimii. Toata evolutia sociala este o neintrerupta nazuinta de a stabili echilibrul potrivit intre ace§ti doi factori. Pe de o parte, sta individul, cu toate InclinArile sale' egoiste, cu toata lupta sa personala pentru existenta, cu toata increderea in sine impreunata cu vointa ve§nica de a stapani. Facultatile sale fizice i psihice 11 aduc in conflict permanent cu semenii sai. Pân i exploatarea sentimentului de sociabilitate in interes propriu; toate Ii indeamna sa nu sufere nici o stapanire si sa nu-§i infraneze nici o dorinta. Omul tare este mai puternic singur.Apoteoza individualismului, imbracata in haina filczofich a supraomraui, nimeni n'a cautat-o mai ademenitor ca Nietzsche 0 Stirner. Pe de alta parte, societatea. Izvorita tot din inclinarile individului, creind putere prin asociatie, marind maximul de munca prin colaborare, aparand pe individ de individ, infranand vointa neinfranata cu velnica incercare de-a sugruma individualismul 0 de a-1 inneca in apa turbure a colectivismului absolut ! Tendinta incoronata prin incercarea de a cauta 0 gasi un suflet real al societatii, intocmai cum religia a gasit un suflet real al individului. Ace§ti doi factori duc o lupta titanica, cu sorti schimbatori. Individul ajunge uneori stApanul societatii, urmand drumul instinctului 0 al setei de putere, i suprima tot ce ar incerca ccl impiedice in urcarea culmilor celor mai inalte. El devine Dumnezeu, personalitatea sa altar, la care toata societatea este menita sa aduch hecatombe de jertfe. i nu se poate spune, and privim desfA§urarea istorica a omenimei, Ca, individul n'a urcat Inidtimi ametitoare incepand dela egiptieni, greci, italieni (Rena§terea) i panà -In zilele noastre. Cand culmile devin prea ametitoare, freamatul codrului incepe, corul arborilor se schimba in furtunä, societatea reactioneaza i altarul individului, sfaramat i distrus, zace in fundul viiilor !... Incepe crepusculul zeilor. Societatea i§i incepe opera de nivelare §i niveleaza in jos, tot mai in jos, pana la uniformizare. Avanturile individului sunt stinse, 0 el devine robul

www.dacoromanica.ro

MIRAI POPOVICI: SOLIDARISMUL POLITIC

253

incolor al multimei, iar..drumul progresului pare ca se infunda. Un nou proces

se incepe: rasturnarea incompetintelor, restabilirea ierarbica a valorilor si iarasi individualismul devine dogma. Secretul cel mare al omenimii este sa gaseasca cumpana cea dreapta intre individ i societate, s creeze posibffiti ca individul sa-si tlea maximul de contribgie pentru cladirea edificiului social, fara insa, ca in urma lui sa lase sirurile cernite de desmosteniti, ingenunchiati, istoviti, lipsiti de lumina si dreptate. Aici intervine solidarismul. v

*

Solidarismul este tot atat de vechiu ca si.omenimea. Ori uncle s'au gilsit oameni impreuna si au fost amenintati de vreun pericol, si-au unit fortele, pentru ca sa se apere, s cucereasca, s izbuteasca mai usor. Solidarismul -este, intr'o masura, identic cu insas asociabilitatea speciei umane. Incepand dela hordele primitive, cu solidarismul lor mecanic cum zice Durkheim, sau de turma, apoi trecand prin toate fazele solidarismtilui organic ale asociatiilor sociale, ca familie, castä, clash, natiune, omenimea in toate manifesta idea interdependentei sau a solidaritatii. Solidaritatea o vedem manifestandu-se real in spatiu: apararea tuturora fag de ciumatii din Bombay; sau In solidaritatea interesului economic, de pilda al tinuturilor cafi produc bumbac, cu tinuturile noastre. Vedem apoi idea solidaritatii manifestandu-se in timp. Toate comorile

-etice, estetice, stiintifice, tot ce generatiile trecute, in sfortari si in lupte fail de odihna, au adunat pas cu pas, din momentul in care omul a rostit cel dintaiu cuvant si de cand a fntrebuintat pentru prima data piatia ca arma

sau ca instrument si pana astazi. Toata ploaia de aur a culturii i civilizaiei, toga, cladirea minunata a gandirii omenesti care, adunand caramida dupa caramida, in strafulgerari superioare a creat marile sisteme filozofice.

Toati mintea practica prin care s'a robit natura. Totul a ramas mostenire din trecut,geueratiilor de astazi si se sfinteste printr'o evolutie permanenta. Iatä solidarismul in timp. Solidarismul a crescut i creste, cum se inalta o planta In padure, de sine, fara contributia nimanui, inconstient, necristalizat intr'un indemn su-

perior, fail ca la baza lui o doctrina, o conceptie, o sinteza superioara, sa transforme totul intr'un sscop i sa-i puie temeliile unei revelatiuni de moralitate superioara. Francezii si mai ales Léon Bourgeois au marele merit de a fi sintetizat ideea solidarismului inteo doe-Irina' socialti si politica. Idea solidarismului este simpla'. Individul, product al societatii, se naste oa datornic al ei; el are de platit o datorie societatii. Raportul dintre individ si societate este transformat inteo obligatiune de'drept. Rasfoindu-se dreptul roman, s'a oprit la capitolul quasi-contractelor, poate capitolul cel mai bicolor ca teorie de drept. Gasindu-se o asemanare, solidarismul a fost inglobat

intre quasi-contracte si astfel s'a mutat construccia etica a solidarismului in inchisoarea ingusta a unor paragrafi. Greseala! Nu este misiunea mea s arat, acum, de ce este gresealä.

www.dacoromanica.ro

254


Solidarismul poate s lumineze i s incalzeasca numai in largul conceptHlor etice, ca principiu de vieata, prin constrangeri de ordin moral. Nici crestinismul, nici budismul, nici socialismul, nici nationalismul, n'au avut nevoie sa se restranga in formule juridice, ci au 'limas in conceptia universalitatilor etice, din care ,9i dreptul este numai o p'articica. Noi, din acest punct de vedere vom privi solidarismul si nu ne vorn lasà ademeniti s privim datoriile noastre sociale prin prisma quasi-contractului,. prin care nici nu se poate ajunge la o constrangere de drept. Constrangerea nu s'ar putea stabili decat numai pe baza niei legi i atunci nu quasi-con-tractul, ci legea ar fi temeiul constrangerii. Solidarismul social, asa cum Pam vtizut, este o siinp1 realitate, o constatare de ten dinte i indemnuri. Dar solidarismul izbuteste s. sparga starea amorfa i sa imbrace o forma concreta. Astfel: solidarismul social creaza familia, natiunea, omenimea. Solidarismul economic: clasa, sindicatul, mutualismul, cooperatia; iar solidarismul politic creeaza comuna, provincia, Statul. Nu ne vom opri asupra felului indeobste cunoscut cum, din forma solidaritatii sociale, intemeiata pe descendenta familia cu timpull, dupli cc prin immultire cadrele an devenit prea largi pentru o familia, s'a creat o organizatiune politica comuna, iar familia initiala prin ramifictin s'a divizat In cadrul acestei organizatii politice, in mai multe familii. Esential este ca organizatia exterioara menita sa pastreze ordinea i linistea este rezultatut

acestei solidaritati sociale careia i se suprapune solidaritatea politicà. Nu vreau sa zic c toate comunele s'au creat la fel, dar originea comunei, tipul comunei, s'a format astfel. Stt vedem cum solidarismul politic creeaza Statul. Solidarismul social creeazil sinatiunea. Natiune in sens etnic si nu politic. Natiunea este produsul trudnic al multor puteri care, involuntar, prinWon inexplicabil concurs de imprejurari au colaborat intr'o munca continua, si fara de odihna de-a era, un substrat sufletesc similar, o constiinta comuna, un ideal comun, i o conceptie de vieata comuna. Constiinta descendentii comune; Un trecut de dureri i bucurii comune; Mediul natural similar; Limbrt comuna; Credinta comuna; Obiceiuri, muncil, dansuri, arta comune; Interese economice comune; Aparare de vrajmas. Toti factorii creeazil o cultura natiouala comuna; izvorul adevarat din care se bea apa cristalina si in care se topesc toate nazuhrtele straine.. Imprejurul acestei culturi, care cuprinde i partea sufleteac i partea economica, se strange solidaritatea sociala nationalä. D-I prof. Gusti, In frumoasa sa lucrare «Problema natiunilon zice despre natiune: oNatiunea este o creatie sintetica voluntaril, o unitate sociala care reprezinta tin sistem voluntar, cu o motivare cosmica, biologica si psiho-istorica,.

www.dacoromanica.ro

MIHAI POPOITICI: SOLIDARISMUL POLITIC

255

cu vointa socialh drept causa movens a procesului de nationalizare si cu manifesthrile creatoare pe thrhmul sufletesc, economic, juridic si politic al vietii nationale, care formeazh cultura nationalh». Exemplul il avem in trecutul nostru apropiat, and rupti i sfilrarnati In patru phrti, indiferent de stápanitori, solidaritatea nationala se manifest-à in tainh intotdeauna, la luminh de Cate ori putek Romhnii din Ardeal incepAnd dela Supplex Libel lus Valachorum, dela discursul lui Bhrnutiu din 1848 dela «Desteapth-te Romhne», la 1877 rhsboiul pentru neathrnare, apoi in tot decursul luptelor politice mai noui, In timpul rhsboiului mondial i, in urmh, in grandioasa manifestare de unitate dela 1 Decemvrie 1918, constient i inconstient, cu mic cu mare, fhrh, deosebire de clash sau ocupatiune, an manifestat alhturi de solidaritatea nationalh. Flamura era «unitatea culturalro. Solidaritatea, acolo, ca si in vechiul regal, unde s'a topit in cel mai inhlttitor avant al sacrificiului de sine ca si in Bucovina si Basarabia, patrunsese in mintea i inima intregii natiuni. Spengler in cartea sa extrem de interesanth «Der Untergang des Abendlandes» sfarmh, cultura omenimei i o imparte in diverse culturi care trhesc o vieath izolatk se nasc, cresc, degenereazh, in civilizatie i mor. Pesimismul stiu a urzit un vifor de proteste. Dack urmAnd felul shu de judecath, culturile pe care le stabileste el in mod artificial le subdividem: in culturi nationale, intr'o nouh simbolick vedem cum pesimismul universal se poate transforma, usor in optimism national, deschizAndu-se larg calea orichrei culturi nationale ca sh, urce initimi ademenitoare pentru ca apoi, mai thrziu, odat i odath, eine stie, s scoboare din nou in intuneric. On iiidividualit4ile acestea culturale a-tat de distincte numite natiuni, product al solidarithtii sociale, fatal au lost menite sh-si dea o organizatie proprie c i s incununeze solidaritatea socialh cu o solidaritate politick crehnd duph mult sbucium,_multh risipire de forte, dar si multh perseverenth fireasck Statul national, cea mai frumoash manifestatie de solidarism politic al secolului XIX si XX.

Rhsboiul mondial n'a fost altceva pentru noi decht lupta pentru deshvhrsirea politich a ideii nationale. Solidarismul social creeazh natiunea care. la randul ei, ii creeazh organizatia politick: Statul national. 'Inca Herder spune ch: «Natiunile sunt organele naturale, Statele organele artificiale ale omenimei». Solidarismul social, cu substratul unitar de culturh, creeazil natiunea,

,

care la rAndul shu Ii creeazh pe aceeas bazh a solidarismului, organizatia Statul national. Mintea omeneasch, adunh fortele rhsletite indrumate de un simt de convergenth instinctivh intr'un sistem de organizare: Staiul. Masaryk, in cartea sa «Noua Europh» p. 33 ed. germank spune: «Natiunea este o organizatie de culturh, organizatia intregei culturi nationale, o organizatie liberk data de inshs natura; Statul este inainte de toate putere organizath». Apoi: «Natiunea este o organizatie democratich; Statul este o organizatie aristocratich;... Statele democratice sunt abia in formatiune».

www.dacoromanica.ro

256


In organizatia de Stat, solidarismul politic are prilejul cel mai potrivit de a se manifestà in toath' fecunditatea sa. Multiple le functiuni sociale, politice i economice, cu tendinte diverse, cu inclinhri adverse, cu interese disparate, se concentreazh in Stat, in conflicte permanente. Statul democratic are menirea de a le apropih, de a le armoniza, de a elimina, conflictele. El sth deasupra, ca indrumhtor general, impartial. Odath creath organizatia politich a solidarismului sh, vedem cum be ma-

nifesth el in Stat. Statul nu-si poate implini misiunea, decht dach fortele vii, cari trilese in societate, participh activ la realizarea acestei misiuni. Chnd intr'un Stat domneste forta i and aspiratiunile cethtenior sunt allele decht cele reprezentate prin puterea de Stat, organizatia este artificial si nu traeste decht phnh atunci phnh, când aspiratitinile contrare se organizeazh si pot opune o forth identich sau mai mare puterei de Stat. JIlinek zice: «Solidaritatea socialh este si temelia Statului; solidaritatea artificialA creath prin consträngerea Statului nu are durabilitate». Fhrh indoeal ci multe State au trait si au trait mult, intemeiate pe teroarea i pe adoratiunea fortei. Dar, ca la toate evolutiunile, in naturà sau in societate, principiul care s'a realizat incet, insh cu perseverenta continua, a fost acela de a se elimina tot ce este artificial, dusman firii, dusman inchnArilor omenesti, dusman conditiilor bio-psichologice ale societatii. Farit indoealh ca individul nu are indreptatire sa stea cu bratele incru-

cisate si sh astepte linistit realizarea determinismului. Evolutia nu este o linie dreapth, continua, inainte, tot inainte, ci ea este o linie foarte chinuith turbath, cu oprelisti, ba pentru multh vreme chiar cu intoarceri. Individul are toate posibilith-tile de-a interveni si dach intervine intelept in cadrul general al desvolthrii firesti, progresul se intensifica i lumea va fi ferita de multe experiente chinuitoare. Odath Statul creat i recunoscute principiile din cari s'a creat, cei chemati sit chlhuzeasch pasii popoarelor au si datoria sh, adanceasch in constiinte aceste principii. In primul rhnd este nevoie de educatiunea cethteneasch. Scop, mijloace, trebuesc bine lhmurite. Semhnhtorii de idei au sh clAdeasch conceptia cosmich, si principiul de vieath care sh phtrundh adanc in mintea i inima individului. Astfel mice manifestatie sh fie schldath in acest principiu i toate actiunile sh fie o emanatiune a fortei acesteia ideale.

Credinta cti numai ce este material este real, n'a ademenit omenimea gilnditioare cleat numai putine clipe. Ideile au fost, sunt i vor fi uriaii indrunarilor man i nobile ale omenimii, cari au realizat i vor realiza opere gigantice. Pe temelia acestui substrat de fond moral, de idei mArete, de conceptii piltrunzhtoare se clAdeste viitorul unei natiuni. Pentru vremurile pe cari le trhim asthzi, ideia care s'a dovedit mai mult

cleat oricare alth ideie menith sit formeze substratul moral al popoarelor culte, a fost tocmai idea nationala.

www.dacoromanica.ro

MIHAI POPOVICII SOLIDARISMUL POLITIC

257

Ce ne intereseaza pe noi mai mult este sg. arattim eh, in idea nationala se cuprinde complet idea solidarismului politic. Solidarismul precizeaza mai bine una dinlaturile ideei nationale: felul cum se armonizeaza diversele curente sociale in sanul natiunei. 0 natiune cuprinde in sine toate elementele chemate s asigure prograul colectivitatii.

Natiunea se compune urmand o sectie verticala din: grani, mestesugad, industriasi, comercianti, preoti, miitari, advocati, medici, etc. etc. In sectie orizontala: capitalisti, proletari, burghezi, bartUrari, bogati,

_

,

saraci, etc. etc. Toate aceste elemente formeaza armata cea mare a natiunii cu care se art batalia pe terenul politic, cultural si economic. Marx insus imparte clasele dupa categoriile activitatii .economice negand identitatea, intre clasi i profesiune in trei clase principale: 1. Proprietarii de pamant, cari beneficiaza de renta p5mantului; 2. capitalistii, cari beneficiaza de profitul capitalului; 3. muncitorii, cari dau munch' pentru salar. Mari de aceasta urmeaza o imensitate de clase secundare. Numai tarinimea o imparte Engels, la 1848 in 5 clase!... clasa taranior mari, mijlocii, mici; taranul mic liber, iobagul feudal, si muncitorul agrar si cu toate cii recunoaste clasele si lupta de clasa ca o realitate istorica, cere desfiintarea claselor (Engels Anti-Duhring p. 303-304) caci lupta socialismului se va termini cu aceasta desfiintare a claselor. Tot la eliminarea luptelor de dug, se poate ajunge i prin ideia nationala intemeiata pe solidarism, dupti, cum vom vedea, fara a distruge, ci cliidind inainte. Dupa doctrina nationala, fondul etnic sufletesc, duprt ciun am vgzut mai sus, trebuie sti, fie comun sau tinde ea, se unifice. Elementele acestea deosebite pe fondul acesta comun, daca voiesc sii dainuiasca, sa se intareasch i sii progreseze, au nevoie ca actiunie lor sii fie astfel coordonate incat din ele sii rezulte maximul de profit si pentru individ pi peritru colectivitate. Ori, o indrumare diverSa pentru fiecare din aceste elemente, o risboire permanenta intre ele, duc cu siguranta la desagregare si la mina ruina completa, pentruca Mei unul nu poate trii singur, oricat de puternic ar fi el. Evident ca se impune o colaborare si fixarea conditiilor de colaborare. Evident ca se impune o solidaritate si evident cti cu cat solidaritatea va fi mai mare, cu atat organizatia politica a acestei colectivitati Statul va fi mai puternic i mai rezistent. Aiei,intervine solidarismul politic, aritand principiile generale cu ajutorul cirora ideia nationala poate sa-si implineasca complet misiunea istori cii. Solidarismul italtat la valoarea unui principiu politic tormeazti crieriui en ajutorul ciruia se armonizeaz5, diversele interese, se suprima nedreptatile, se colecteaza cruzimile libertatilor naturale neinfranate. Selidarismul nu este numai un principiu abstract ci este si un mijloc politic de a grupà fortele, de a le organiza si de a le imprici. Privind intocmirea sociala a natiunii asa, cum se prezinta astazi, vedem striptinind peste tot disharmonia sociala. 17

Doctrincle politioe

www.dacoromanica.ro


258

Exploatatori i exploatati, bogAtie, lux; desfrau,

s5Acie mizerie, dis-

perare.

PosibilitAti Imitate pentru a satisface orice poft5.flAmanzi, analfabeti, rosi de toate morburile. Ori Mei indoial5, ea' intr'un amestec atat de desordonat de valori si minus valori, solidaritatea este o iluzie. Armele cu care se poate lupta impotriva acestei desagregàri sunt: 115spamdirea credintei nationale solidariste 0 actimre puternicA impotriva disharmoniei. Say, cum am arätat mai sus crearea echilibrului stabil intre individualism si colectivism, pentru ca nici conditiile ulterioare de progres s'a, nu fie stanjenite. Aici poate interveni perfect de bine si principiul moral al ideii solidariste..

lath acest principlu: el se bazeaza pe implinirea obligatiunilor. Este o axiona moral5, de a-ti replAti datoria. Pentru tot binele pe care i l'a fdcut societatea, bine creat cu marl sacrificii l'asand in druhr pe cei desmosteniti, individul Ii pl5teste- datoria prin faptele sale, creand astfel de institutiuni care salveazil pe desmosteniti i elimin mizeria i nedreptatea. Dar dad, elimin5m constructia artificialg de drept si lism numai partea morara, poate c nimeni n'a exprimat idea solidaritAtii mai stralucitor intr'o conceptie pe care numai divinitatea geniului a creat-o cleat Kant in imperativul categoric. «Lucreazh a§à ca maxima vointii tale s5 poat5, servi oricand ca prin cipiu pentru o legislatie universa,15.*.

ilucreazA ca tu s intrebuintezi umanitatta atat in persoana ta, cat, si in persoana oricui, totdeauna ca scop si niciodatA ca mijloe. Prin politica social5 constienta care nu se da, inapoi dela nici o consecintA logicA de a crea justitia socia15 Orland insil seam 5. de principiul evolutiei,

natiunea poate fi indrumatg admirabil pe calea consolidarii i aicea poate crt suma datoriilor sociale fixate de Bourgeois in: 1. Inv545mantul gratuit; 2. Minimul de existenth; 3. Asigurarea contra riscurilor vietii, sunt cu mult, prea putine. Deatunci a intervenit rtsboiul, manic revolutii,r5sturnarea lumii vechi, noui probleme. Solidarismul ii reclam6 drepturile din ce in ce mai mult. S'a modificat in primul rand conceptia propriefatii. S'a modificat raportul intre individ si Stat. S'a modifiCat raportul intre capital si munc5:, i totul este pe drum sA se indrume spre o nota conceptie a insasi principiului demnitAtii de om. La baza% stg, eliminarea exploatatorilor cati distrug armonia. OH aceasta este calea, pe care trebuie s'o urmeze i doctrina nationara intruifa prin ideia. solidaritatii. Prin realizarea solidarismului, aspectul Statului se schimb5.. Nimeni nu vrea sh" creada c'a solidarismul politic al natiunii, va aduce pacea sociala. Ca si pe vremea lui Heraclit, i ast5'zi i totdeauna, toate sunt in curgere, dar se ajunge la un imens rezultat, daca se intercaleaza in sirul

nesfarsit de lupte, un moment de reculegere, de care omenimea are atata nevoie.

www.dacoromanica.ro

MIHAI POPOVICI: SOLIDARISMUL POLITIC

259

Aspectul Statului se schimbh, pentruch multe probleme, dach rui vor fi complect rezolvite, dar vor H indrumate mai bine. In randul intaiu inshs lupta de clash va primi un alt aspect: Statul, apostolul solidarismului, va fierde caracterul unei institutiuni puse la dispozitia i discretia unei clase sociale. Statul va ave4 nu numai teoretie, ci i practic, o misiune generalh, universalh, iar clasa cu misiunea sa unilateralh a solidarithtii economice in primul rand, Ii va aflã rezolvith, misiunea sa de a lupta impotriva unei alte clase de asupritori, prin Stat. Bine inteles ch, tot Statul, in numele aceleias solidarithti, se va opune ca alta clasii sh se transforme in instrument de asuprire i va phzi ca orice privilegii de clash, odath sterse, sh nu mai reinvie. In Statur sthpanit de idea solidarithtii, nici inhltarile ametitoare ale indivizilor cari.sh sfarme sub chlcaiul ion vulgul, nu vor fi posibile, dar niei intunecimile sociale. nu vor mai roade la existenta -natiunii Organismul national va trebui completat tot in vederea salvhrii ideei solidariste si a era din natiune o autarchie care sh, poatit singurh sh-si satisfach conditiunile de progres. Nedreptatea trecutului a facut sit avem o thrinime chinuith i neindrepthtith. Datoria solidarismului este sit o ridice la intreaga ei valoare politicit si economich i sit corecteze vitregia sortii cu orice mijloace. Tot in semnul solidarismului, natiunile cari n'au burghezie cum este cazul nostru in provinciile unite cari nu au o burghezie constienth, de misiunea ei, trebuie sh-si creeze, bine inteles in mod firesc, in interesul autarchiei si a solidarismului national o astfel de burghezie. Fhri intelectuali, farh meseriasi, industriasi, comercianti, functionari, lint aparatul acela in care se framanta mai bine si mai cu folos ideie, de unde pornesc indemnuri noui, de unde se lumineazit colturi intunecoase, unde se trudeste munca istovitoare de creer de-a organiza, a analiza, a sintetiza, o natiune nu poate rhspunde chemirii marl i nobile pe care o are. Odath creath solidaritatea i pitrunsh in constiinta masselor in intreaga sugestiune moralh, ca o conceptie superioarh de vieath, organismul social devine mai puternic i individul mai bun. Reamintim raportul strans dintre individ i societate, chci oricat ar fi individul un produs al societatii, societate Rea indivizi nu existi. Statul are deci sit apere i valoarea morali a individului.

Prin solidaritate individul primeste noui valori, increderea, curajul, sentimentul de sacrificiu toate se miresc. Prin aceste elemente prielnice, valoarea individului ILU numai ch nu scade, ci constiinta liberthtii si a autonomiei morale impreunath cu constiinta solidarismului si a rhspunderii, dii o amploare nebhnuith personalititii individuale. Avantul nobil al individului impreunat cu altruismul generos, creeag superioritatea lui etich fath de alte forme. Solidarismul cere ca fiecare individ sh fie un factor folositor al societatii; el este potrivnic risipirii usuratice a fortelor i, astfel, accepth categoricul imperativ al energeticei, (iNu risipi energiilek Aceste an fi ideile conducatoare ale partidelor nationale, cad sub aspectul solidarismului politic cuprind: 17*

www.dacoromanica.ro


260

si ideia democratiei ideia liberatilor ei ideia justitiei sociale ei ideia ordinei de drept, adevAratele temelii ale unei conceptii moderne i sAnAtoase. Desvoltarea lor nu se poate face in timpul restrAns fixat pentru o conferintA. PARTIDELE POLITICE In alergArile farà de odihnA a nAzuintelor, in conflictele vcsnice de interes, in insAsi fortele cari au lucrat in trecut, in caliatile de rasti, in mediul social 0 natural, in individualitAti puternice, sunt adunate atAtea forte vii, neobosite, creatoare si distrugatoare. Toate, laoladtit, formeazA vieata cu sliuciumul i lupta perpetuA i intensti. Din ole se desprind curente, unele admirAnd materia, altele energia. -Uncle inchinAndu-se staticei, altele dinamicei. Unele practice, altele ideologice. Curentele acestea amorfe la inceput, cn vremea prind forme concrete. Sinteza stabileste un principiu,-o doctrinti, in care se nAdAjdueste ca intr'un salvator. Se creeazA instrumente de executie, i, lath cit acele curente timide la inceput, intrA in plinti actiune, organizate, gata de a da soluii noi problemelor nerezolvate. Astfel, se erceazA partidele politice. Diviziunea lor s'a facut dupA diverse criterii, mai mult exterioare decAt de esentti.

Partid conservator, liberal, radical, progresist, sunt mai mult indicatiuni de celeritatea en cari voesc sA rezolve o problernA, cleat de cum voesc sit o rezolve.

Partid national, Viranist, indicit mai mult cantitatea asupra clireia se intind partidele decat adevAratele principii cari le eAlAuzesc. Din punct de yedere practic, incontestabil cA toate numirile sunt justif icate i programele dan litmurinile necesare pentru cralintele cari le ctilAuzese. TinpArtirea apoi a partidelor oportuniste, de clasti, doctrinare incA nu spune ni mic.

Domnul profesor Gusti. in admirabila d-sale conferintli, aratti artificialitatea tuturor clasifictirilo*i. Cu loate acestea, avem curajul sit propunem o nouA clasificare.

Din pullet de vedere teoretic, an fi admisibilA o alta impArtire, care sti rezolve in esentA fondul fiecArui partid. Am artitat, la inceput, cit douA mari principii se luptil s'a cucereasch stApAnirea vietii, amändoug, cu sorti schimbAtori de izbAndA: principia individualist si principiul colectivist, individul i societatea, cei doi mari dusmani neimpAcati. Consequent cu aceste dottA principii, partidele politice sk pot impArti

in particle cari adoptA individul ca centru al preocuptirilor, i partide earl

adoptit soeietatea ca centru, 0 a treia imptirtire ar forma-o aceia earl incearcA sA, incheie un compromis intre individ i societate.

www.dacoromanica.ro

_

MIHAI POPOVIC1: SOLIDARISMUL POLITIC

261

Fitra indoealli ch" toate partidele tin seam& atilt de individ cat si de societate, dar pe arid partidele individualiste sau desconsiderA societatea sau o aseazA pe planul al doilea, partidele. colectiviste, sau desconsidera" sau

red= individul la un rol secundar.

Sb vedenr cum se prezinth sub acest aspect partidele noastre.

In fruntea partidelor individualiste stau partidul liberal si partidul conservator. Partidul liberal. La, baza partidelor liberale sth principiul, «laissez sfaire, laissez passer».

A discuta ca. partidele liberale stay in fruntea partidelor individualiste, este a pierde vremea. Progresul Ii inteleg ele in acest,sens individualist-atomistic. Toate consideratiunile hale, care silese partidele liberale sg ia ma'suri sociale, sunt de domeniul circumspectiei politice, o derogare dela doctrinl D-I Duca spune:
toarea formufa: «Progresul sub toate formele, in cadrul ins a. al conceptiei propriefatii individuale>>.

Ofi esenta principiului proprietatii individuale este tocmai s aperi proprietatea individualä, i nici de cum sA o iei. Exproprierea se poate justifich cu nenumttrate motive, dar nu se poate sustine ch ea face parte din doctrina liberalà. Bougle1) rezumg, mai credincios principiile liberalismului in trei factori: 1. Libertatea; 2. Proprietatea; 3. Autonomia contractuaTh.

Libffalismul, in forma sa clasicA, a murit,

cel putin pentru zilele

noastre. Partidul Conservator.

Partidul conservator, este individualist mai malt prin elementul static care formeaz6 esenta conservatorismului. Societatea noastrA burghez6, capitalista, a crescut cAlituzit& de princi-

pile doctrinei liberale, deci conservarea structurei noastre sociale de astAzi, nu poate fi altceva &cat mentinerea liberalismului. Poate ci societatea odati transformatil,,conservativismul va evoliza la mentinerea acelei forme sociale refacutA de elemen,tele dinamice existente in sanul societ4ii. Particlul Poporului.

Imediat urmeazA partidul poporului, dacA admitem crt doctrina acestui partid este neoliberalismul.

Esenta neoliberalismului este tot liberalisniul, dar prin nenumilratele concesiuni de oportunism, sau de,politicA real& care se fac aproape ca se evaporeaz& ofice doctrinA i rAmanem in cadrul unui program de partid care poate fi foarte ademenitor, dar nu este nicidecum doctrinA. 1) Le solidarisme.

www.dacoromanica.ro


262

La mijloc yin partidele nationale sau nationaliste, cari incearck sk restabileasck un echilibru intre individ i societate,. in cadrele solidarismului politic national. Partidul nat,ionalist democrat.

Domnal Profesor N. Iorga si-a inchinat intreaga vieatk de munch si elan sh, creeze, printr'o extraordinar intuitie, sinteza culturalk i politica a nationalismului. Partidul National Roman.

Toatk conceptia politick a partidului national se intemeiazI i s'a intemeiat pe principiul solidaritktii nationale. Solidaritatea nationalk 'pentru partidul national nu este o artificialitate abstractk izvoritk dintr'o teorie politick metafizick. Nu eruditul, in biblioteca sa, a creeat doctrina pentru care s'a Olergat cu marele aparat al reclamei, ca s i-se inventeze un partid, ci doctrina s'a creat invers. In luptk nestarsith, vieata serpuind prin vkile realitatilor, ai-a ros o albie, ca i apa, distrugknd obstacolele din fatk, gkurind pkmantul, sMrdmand, cu rAbdarea pe care numai apa o are, stancile i dandu-si dupk multk si istovitoare incordarc asezarea maximului de stabilitate.

Toatk indreptarea politick din Ardeal nu a fost cAlkuzitä de vreun cult exagerat al individualismului; fkrk a pierde un singur minut din vedere individul, toatk strAduinta titanick a natiunii a fost de a-0 creia o clash, de intelectuali, inarmati cu toate armele culturii ; lupta s'a dus instinctiv pentru eliberarea i emanciparea natiunii intregi. Liberatile individuale erau Castigate in mksurk mare prin luptele generale ale democratiei, pnin tergerea prin declararea egalitAtii tuturor cetktenilor in fata legilor. Ceiace Inca, nu era realizat, i ceiace pktrunsese tot organismul national era infrigurarea de a se vedek emancipat i liberatk colectivitatea nationalk intreagii, era, deci, un ideal social, in cadrele ideei nationale de realizat, izvorit din starea de robie nationalä. Vieata a creat conceptia interesului general pentru toate pkturile, toate clasele, toate interesele nationale, cimentknd in coirtinutul ideei nationale si ideea solidarismului national. Nu asi amintilucruri prea indeobste cunoscute; o fac cu toate acestea, deoarece d-1 Manoilescu, in frumoasa sa conferintk, sub usoara invinuire ct partidul national n'a guvernat, lipsindu-i materialul documentar, desconsiderk prea in fugA i conceptia i activitatea partidului national. Dack d-lui Manoilescu, care este deobicei atat de bine documentat in toate materiile pe cari le trateazh, Ii scapA aceastk, activitate, usor ne putem imagina ce pkrere fantastick vor oveã despre partidul national, altii cafi nu sunt in curent cu vieata noastrk politick. Ei nu, partidul national a guvernat si dela 1 Decemvrie 1918 p.knk la 13 Martie 1920, a si incercat sk traduck doctrina in fapte sub conducerea d-lui Inlin Maniu.

Votul obstesc, pe care partidul national l'a cerut de zeci de ani, 1a dat

imediat.

Iar legea improprietkririi tkranilor, pe care trick Barnutiu o cera pe

www.dacoromanica.ro

MIHAI POPOVICI: SOLIDARISMLIL POLITIC

263

aimpul libertafii i pe care partidul national o cerea, Ina si la 1906 in Camera din Budapesta, prin cuvantul d-lui Dr. Alexandru Vaida-Voevod, tot partidul national a dat-o in August 1919, MIA targuealh aptirand interesele multimii. -Legge pentru ocrotirile sociale sunt tot ale acestui partid. Pân i ziva (le opt ore de muna tot partidul national a introdus-o in Ardeal. Nu malsorbim de mile de scoli primare, licee, scoli de meserii, agronomie, universitate, etc,. etc.. toate create ca un omagiu pentru solidaritatea integralA a natiunii romkne.

Restabilesc acest adefax nu din vrenn sentiment de laudk ci ca un simplu omagiu adus ideei nationale. Asadar, vedem cum partidele nationale inceara o reconciliere a individualismulni cu colectivismul pe baza principiului solidaritatii nationale, atat in teorie ct i In practicti. Particle colectiviste. Reprezentantii de rassti a partidelor colectiviste sunt: Partidul Socialist si Partidul Comunist, prea cunoscute in toafg structura lor.

Partidul tdrdnese. Greutatea cuprinderii partidului Vaxinesc, p1M de elan, in schema aceasta

consisa in faptul c partidul granesc este reprezentat prin (lona doctrine, färi ca ele sit fi ajuns la o reconciliatiune. Pe de o parte, in problema trirAneasa, reprezintA un principiu individua-

list aproape identic cu principiul partidelor nationale, pe de ala parte in problema muncitoreasa si a productiunii industriale, un prineipiu care se apropie de doctrina socials-Ca, imprumutand tot dela socialisti ca mijloc de hiptrt, lupta de clasà. D-1 Madgearu, in documentata sa conferintk inceara tocmai s ggseasa o intelegere intre aceste dona principii, pe care deocamdath, nu a gasit-o nici clomnia-sa. *

Doamnelor i Domnilor,

Sh-mi dati voie ca recapituland, sit luminez Inca o lature a solidarismu-

lui politic, intra'nd poate mai bine in intentiile pe cad le-a avut Institutul Social atunci and mi-a fixat subiectul: «Solidarismul politic». Recapitulez: Ca formh externrt intocmirea omeniniei se hazeazrt pe doi factori: individul, societatea. La bazA strt individul pentru care si prin care se duce toatti mistuitoarea

lupt4 a vietil. In sufletul s'au se repercuteaztt toate vibratiunile existentii; acolo se fierb, ca intr'un distilator mare, toate esentele, fie materiale, fie ima-

www.dacoromanica.ro

264


teriale. Prin emanciparea de sub jugul materiei, individul, eu puterea divina a gandirii Ii creeaza lumea valorilor psihice, prin care 10 conduce intreaga. cohorta a tuturor actiunilor sale. Si lit de vieatk el infra ih raporturi reciproce eu semenii sai i creead J al doilea factor hotaritor, societatea. Prin ea individul se transformk astfel incat omul izolat nu mai famane decat o abstractiune a filozofilor. Societatea crceaza elemente noui, cari traese numai prin ea 0 tot societatea este campul de lupta al tuturor elementelor nou create. Varietatea infinita de forme, pe care singura firea o creeaza en atata fecunditate, tinde 0 ea du&

nu spre alteeva totus spre o stabilitate relativrt. Aceasta stabilitate societatea o gaseste in Stat. Statul este organizatia supra-sociala care an avea inalta menire ca, prill organizarea ordinii de drept, atat pentru vieata economica, cat i cea culturalk sa creeze echilibrul de forte si maximul de intelegere pentru Implinirea rnisiunei omenimei, care se rezuma in legea progresului. Acesti doui factori,, individul, societatea impreuna cu organizatia externa, Statul, trebuie srt trthasca in bun i trainica tovarasie. Echilibrul nu-1 poate stabili nici o minte omeneasca oricat de inventiva.", patrunzatoare i finfl ar fi ea. Teoria singura nu izbuteste s. suprime disharmoniile vietii. Echilibrul se stabileste pnin Iupth, prin incercarea fortelor, prin continua

strduint

i prin vesnica silinta de a-ti perfectiona armele. Din a fi invins 0 a Invinge, invingatorul de astazi si invinsul de maine, ea 0 invingatorul de maine i invinsul de astazi, invata sa un pluteasca in extremitatile abstracte ci, i unul i celalalt, sa simta mirosul sanatos al pamântului. _ Pentru lupta este nevoie de arme i armele intru cautarea arrnoniei intre individ, societate i Stat, sunt partidele politice. Intruchipand fiecare eel putin o lature a marii lupte care se poarta, In rasboiul eel mare dintre inntivid i societate, in ciocnirile continue ele dau o icoana adevarata a framantarilor cari mistue omenimea. Astfel, MIA ea sa piardrt nimic din cence este viu i traeste, truda reciproca a celor ce duc lupta,si nu voiesc sa fie maturati de evenimente, este ca in cadrele principiilor lor, sa nu desconsidere pe adversar. Rasura adevarului real pe care 11 reprezinti o gasesti studiind bine si fri partinire i pe adversarul tau. lath cum din aceasta diviziune a tendintelor sociale, reprezentate pnin diversele partide poll-lice,- se restabileste cu toath violenta luptelor, i cu toga, vrajmasia ciocnirilor, o solidaritate politica superioara. i astfel 'solidarismul politic privit prin aceasta prizing stabileste, pentru un moment cel putin, armonia intre individ, societate i stat, prin coordonarea unui partid politic, pentru ca duph un prilej de repaus sh vie din nou vaIul vietii, sh rastoarne echilibrul i sä alerge nebun Iii cantarea altor forme noui, din ce in ce .

mai bizare 0 mai Variate. Ideile i nazuintele se schimbh, sunt supuse i ele vesnicei prefaceri, ele cresc, inflorese apoi petalele Ion se ofilesc si cad una cate una. In interesul .

solidaritatii continue este nevoie ca altele sa le ia locul.

www.dacoromanica.ro

MIHAI_POPOVICI: SOLIDARISMUL POLITIC

265.

Fiecare partid, lumineazti o lature a tendintelor omenesti, sau st vorbim in stilul lui Schopenhauer., obiectiveazti 'b idee. Liberalismul reprezinta individul, el obiectiveazt spiritualismul ; conservativismul, obiectiveazt traditia. Ttirtnismul ideea productiunii agrare. Socialismul reprezintt colectivitatea; obiectiveazti materialismul. Nationalismul reprezintt solidarismul intre individ i colectivitate; el obiectiveazt spiritualismul i materialismul la olaltt sau, cum ar zice Spinoza, insAs ideea substantei.

Din toate aceste elemente, rupte din vieatt, fart o armonie prestabilitt din paralelogramul fortelor, izbucneste rezultanta fireasct a echilibrului. Toate partidele la olaltti dau icoana adevtratt a fiintei sociale si politice. Din intregirea lor reciproct iese simfoniaigrandioast a vietii. Lipsa organizatiei unui curent real intr'un partid ar altera, armonia realitAtilor. Un tablou are si umbre i lumini, dar toate laolaltt dan suflul superior al creatiunii geniului. Aici residt marea importantA a partidelor politice cAltuzite de idei si nu de interese personale, pentru clAdirea durabilt a edificiului social si politic. A nega importanta lor si a te aseza pe un punct de vedere ingust, al egoismului de partid, insemneazt a nu recunoaste realitatea.

Ideia solidarismului, atat ca doctrint a partidelor nationale, cum am avut onoarea sit o arAt in partea prima a modestei mele conferinte, cat si ea solidaritate ieitit, s'ar puteà zice, din principiul diviziunii muncii politice intre diferitele partide, ridicatt din letargia inconstientului in lumea notiunior evidente este o nout contributie pe calea progresului universal. Natiunea organizatA, inttritt i indrumatt pe calea unei vieti superioare,, atat din punct de vedere moral cat si din punct de vedere economic, politic si cultural, pornitt apoi pe drumul evolutiei istorice, duce cu sigurantt mai departe la clAdirea grandioast a solidarismului umanitatii.

3 lunie 1923.

www.dacoromanica.ro

EVOLUTIE

I REVOLUTIE MIRCEA DJUVARA

1MEi s'a dat primejdioasa insarcinare de a incheia seria de conferinte .

pe care Institutul Social a organizat-o anul acesta despre partidele politice. Sarcina imi este cu atat mai grea cu cat ati avut ocazia

-sa constatati puterea de obiectivitate a unora din conferentiarii cad m'au precedat i farmecul cu care aproape toti au stiut sA expunA teoriile lor ad. Menirea mea este astfel s fac o concluziune din expunerile care au precedat, luind drept subiect: revolufunea i evolutiunea. Inteo prima" conferintA care s'a tinut vi s'a fAcut cu un scalpel InteadevAr stiintific analiza a ceeace este un partid politic; vi s'a descris anatomia i a putea zice histologia acestei realitAti sociale. In conferintele cad au urmat, s'a incercat, de diferitii autori, expunerea doctrinelor politice, .ale partidelor respective. Astazi ne rAmane sA arAtAm modul cum aceste doctrine politice, prin intermediul organelor cad v'au fost descrise sub numele de partidepolitice, se realizeazA urmArind tezele pe cafi si le propun, modul .cu alte cuvinte cum partidele politice functioneazA, traiesc i lucreazA in vieata politica', de toate zilele. Avem cu alte cuvinte in realitate s descriem

a stag, procesuL de realizare al ideilor, care constituie desrasurarea istoriei politice a omenirei. Este bine inteles, c analiza amAnuntitA' a acestei teze nu se poate face in cadrul unei conferinte. SA nu vA mirati asa dar dacA astAzi vi se vor pre-

zenta mai mult concluziuni cleat mijloace de convingere ori expuneri detaliate: ideile pe cad le vom propune presupun in realitate o intreagA conceptiune filozoficA, cu ecouri adanci, complexe i foarte depArtate in felul nostru de -a cugeta. Dac

v yeti aduce aminte de seria de conferinte care s'a tinut aci

despre partidele politice, de sigur cA nu vA veti .putea impiedeca sA resimtiti o impresiune ciudatA. Expunerile facute dovedesc spre surprinderea multora, uneori ftr voie, cit partidele politice, si in special doctrinele lor, nu sunt ceva, fix. DacA dupA titulatura partidelor politico am incerca sA caracterizAm ideile care stau la baza acestor partide politice, desigur cA ne-am Tapia. Dupa, imprejurArile locului i timpului aceleasi partide politice, aceleasi titulaturi ascund conceptiuni si tendinte cu totul deosebite. Dupa Imprejurnile locului i timpului, chiar aceleasi programe ascund realiati sociale cu desavarsire deosebite in partidele politice. Pot sA fie douA partide cu acelas program si totusi, in realizarea IM, in modul de luptA, sit prezinte diverginte, deosebiri fundamentale. Ba chiar mai mult: ca o consecuenta a acestei instabilitati, insusi peraonalul partidelor politice variaza. Una i aceeas per-

sonalitate poate sa, fie aici intr'un partid, ad intr'altul, dupA loc, timp, si ImprejurAri. Nimic nu famane prin urmare stabil in tablourile cad s'au frtcut aci despre partidele politice: titulatura lor desigur nu ramane neschimbatA, ideatiunea propriu zisa, variaza, chiar i oamenii lor se schimbit si-i vedem deseori trecand cu usurintA de o parte sau de alta, &TA imprejurari.

www.dacoromanica.ro

268

.DOCTRINELE PARTIDELOR POUTICE

Care sa fie pricina? Nu exista niciun rnijloc de a introduce o ordine in, lumea cunostintelor practice politice spe a le puteh, prinde caci aceasta ne intereseaza in momentul de fata modul lor de actiune?, Ceea ce cafacterizeaza actiunea partidelor politice nu este ceea ce am crede la prima vedere. Mai inthiu este temperamentul diferit I oamenilor_

Deosebirga intre partidele politice nu se face de cele mai multe on in

vieata de toate zilele atht pe idei, cat pe tendintele generale variabile dela om la om si dela grup la grup ale tempeyamentului omenesc. De altfel ideile politice nu sunt care ele «credinte» i ca atare strAns legate de ce avem mai intins In temperamentul nostru? Fiecare intelege deci altfel realitatile sociale care si ele se schimb a. fara, incetare cu timpul i locul. IJnul i. acelas partici politic, cu aceleasi conceptiuni generale i pur teoretice intfo Ora ar putei da o anumita solutiune, dar intealta tara, ar dh cu totul alta solutiune. Realitkile trecute prin prisma temperamentelor, determina astfel programele si ideologia partidelor politice. In felul acesta am puteh spune ca ceeace carat-

terizeaz a. un partid politic este In mare parte o atitudine pe care membrii lui o iau fag de anumite realitki sociale. Caci, in fiecare din realitkile pe cari ni le infkisaza societatea, in decursul evolutiei ei, deosebim dona, elemente: un element material, compus din date in can intra cele economice, i in genere, toate cele sociale i un

al doilea element etico-juridic, care se adauga acestor date, ca o forma fata de Materialul respectiv, acesta din urma caracterizând astfel din punctul de vedere al unor credinte i anume al unor valori, fiecare dintre datele materiale care ni se prezinta. In felul acesta fenomenul social se prezinta intregimea lui aprecierei noastre; elementul material, thaturi de elementth formal, etico-juridic, concura ca s deh aspectul sau complet fenomenthui pe care are sa-1 plamadeasca, actiunea poIitic. Actiunea politica la de va-ei nu este altcevh deck realizarea treptata, a ideilor celor mai generale randul. loare, adica, a idealurilor pe cari o societate i le creaza pe masura ce ea eyelueaza. Idealurile se impun cu puterea unor credinte I formeaza ca tintele din urma ale activitatei noastre sub forma, de directive logice.ale actiunei noastre in genere. Ele sunt astfel pure valori ideale care se creaza incetul cu incetul in cursul evolutiunei i care, pe masura ce se creaza, an tendinta

sa se realizeze. Intreaga istorie nu este din acest punct de vedere deck o continua si neincetata incercare de realizare a unor anumite valori eticojuridice. Aici sta central de perspectiva al intregului proces istoric. Aici sta cheia i explicatiunea cea mai Malta pe care O putem dà despre desfasurarea istoriei.

La lumina acestei idei, cum putem privi particiele politice? Caci lupta intro ele nu este altcevh, deck realizarea idealurilor pe can, precum am

arkat, politica incearca sa le implineasca. S'a descris aci dela inceput anatomia partidului politic, s'a .expus apoi, ii ce consista fiecare din doctrinele vii ale partidelor politice, astazi trebuie sa vedem modul cum, lupthnd pentru idealurile cele mai inalte pe cari omul si le creaza ca valori supreme si can servesc a dh un sens vietei, partidele politice incearca s realizeze aceste valori in lupta dintre ele. Din acest punct de vedere trebuie s. facem o deosebire intre doctriaele

www.dacoromanica.ro

MIRCEA DJUVARA EVOLL /TIE I REVOLIIVE

269

.politice derivate numai din preoeupiin de oportunita-te practic i doctrinele stiintifice intemeiate in vederea unui interes teoretic i permanent. Doctrina politicd este prin natura ei schimbdtoare; doctrina stiintificd e cu totnl altceva.

Din acest punct de vedere al unei asemenea eerceari stiintifice, de sigur cd ideea liberalismului st d. in centrul de perspectivd al unei construetiuni .sisternatice pe care am incerca-o asupra partidelor politice. Liberalismul, asa, cum a rdsdrit dintr'o evolutiune lent'd in Anglia, asd cum s'a creat in urma marei Revolutiuni Franceze si a cugefatorilor cad an precedat-o, se intemeiaza pe ideea c fiecare individ are drepturile sale ptoprii,

cari sub .nici o formd nu i se poatethpl. In timpul revolutiunei franceze se spuned: anume c individul are drepturi naturale i existà cu alte cuvinte drepturi, de sine satititoare, ale fiecdmid dintre noi, peste cari nu se poate trece.

Gresala conceptiunei primitive asa cum a aptirttt pentru prima datil in istoria acestui liberalism, desigur cI este,-ca s'a confundat titularul drepturilor naturale, ca sit intrebuintez un termen care pentru unii pare a fi perimat, cu omul ca individ fizic izolat. De aceea, in prima lui forma, din imprejurdri istorice asupra arora nu e locul aici sd insist, liberalismul a apd'rut ea un individualism. Astdzi insd, in urma presiunei evenimentelor si a evolutiunii sociale, in urma unei prefaceri mai bine planadite, totdeo-data si a ideilor stiintifice in aceastd privintd, se poate recunoaste cred cit individul fizic ea atare, nu poate constitui un titular de drepturi. Ideea de titular de drepturi implicit un element profund social, astfel a in individ tre buie sd, vedem mai ales totul social din care face parte. Astfel perspeetiva se schimbk bineinteles: nu ne afllm in fata liberalismiilui simplist, asd cum a

lost conceput acum un veac, ci ne dram in fata

unui sn-i zicem asa, cu toate consecintele acestei schimbgri de perspectivg. Pentruliberalismul care concepe drepturileindivizilor astfel intelese, mai

neoliberalism

presus de cat mice altd_realitate moralk intrucdt insdsi personalitatea constituie un scop al activit'atei,-o -tintsa suprema morald, cum se va face progresul? Progresul nu poate s'd fie indrumat cleat pe calea unei intelegeri nitre titularii drepturilor. De ad democratia modernk democratia spre care tindem cu totii i pe care asd de greu reusim sit o realizdm. Ei bine, aceastil intelegere implicit, asd cum o concepern noi, intreg aparatul juridic care constituie ,Statul modern. Dacd observdm mecanismul activiVatei acestui aparat juridic vom remared Cit el prezintd in timp fie continuitAti, fie discontinuiati. Realitatea juridica, aceea 'care se suprapune realiatilor sociale, tinde anume a constitui in timp

o continuitate fa0 de evolutiunea lentk mereu schimbatd a realitgilor sociale. Din acest punct de vedere continuitatea de drept nu trebuie ruptd, zice liberalismul in principiu; din acest punct de'vedere ref ormele toate care trebuiesc filcute, atunci cdnd sunt cerute de necesitati sociale si morale, trebuie sit cadreze cu situatiunea juridicd care existd in momentul and acele ref orme se realizeaza.

Liberalismul crede de altfel in puterea ideilor si a institutiunilor noui; liberalismul credo In puterea sufletului si a idealurilor si din aceasta cauet,

www.dacoromanica.ro

270

DOOTRINELE PARTIDELOR POL1TIOR

socotind insas realitatile juridice desteptAtoare de realitati sociale, el credein eficacitatea.modificarilor juridice pe cale de reforme de drept. Fava de aceasta conceptiune, o aIti conceptiune, care obisnuit se numesteconservatism, cere ca realitAtile juridice sa urmeze intotdeauna si nu sit preceada prefacerile sociale care ii stan la lona. Conservatismul, din acest punct de vedere, ar avea poate o mai mica incredere in eficacitatea ideitor in puterea de realizare a idealurior etico-morale cuprinse in institutiunile juridice ca atari. Conscrvatismul, in acest inteles, presupune ca reformele, juridice yin numai ca un fruct copt la sfarsitul evolutiunei sociale, la sfarsitul evolutiunei acelor realitati care totdeauna trebuie sa stea la baza dreptului. Este o atitudine care corespunde cu anume aprecieri in plus sau in minus cu aceea a liberalismului, *Turn 1-am aratat. Liberalismul, printr'o extensiune a intelesului lui primitiv, imbratisaza doctrine care par la prima vedere cu totul strAine lui. Socialismul marxist,. dacg-1 1i-tam in tendintele lui fundamentale, se asociaza cu liberalismul astfel inteles prirl aceea cala baza socialismului marxist sta ideea unei societati viitoare, in care, dupa cum observa Kautsky, democracia trebuie sa ajunga la plenitudinea ei realizandu-se si din punct de vedere economic.Cu alte cuvinte socialismul incearca sa realizeze drepturile titularilor de drepturi as& zise naturale, a acelor persoane eticojuridice, numite si morale, de cari se. preocupa tocmai liberalismul; el tinde sa le realizeze in intregime asa Meat demnitatea si perfectiunea morala a persoanelor sa se poata afirma din cein ce mai tare. In conceptia socialista acesta este tocmai idealul: atingerea unei organizatiuni sociale in care, poate, morala e alta deck cea de astazi, dar in care, in orice caz, demnitatea persona1 i fericirea fiecAruià, sa fie o realitate inteleasa dupa cele mai inalte spirite socialiste, nu numai na o fericire bestiala, anirnalica; dar cn o fericire morala, de natura cea mai inaltk. Din acest punct de vedere asa dar, nu cred ca s'ar putea face o opozitiuneintre liberalism i socialism. Dar un alt punct de vedere podte sa intervie in aceasta materie. Spuneam c liberalismul concepe ordinea de drept ca neintrerupta in timp. La un moment dat se poate insa intampla ca acea ordine de drept, in continuitatea ei juridick, sa se rupa. Ei bine, actiunea prin care se rupe o asemenea continuitate juridica nu mai este o actiune conforma principiilor clasice ale liberalismului, decat numai daca o socotim ca o rasvratire dreaptit a titularilor drepturilor ash zise naturale impotriva unor incalcari abuzive. Este cu alte cuvinte o rupere a ordinei de drept i in acest caz ne afltim in

faa unei revolutiuni. Pe langa partidele cafi, cum sunt cele liberale i conservatoare, incearca sa-si realizeze reformele in cadrele organizatiunilor juridice existente, sunt. alte partide, pentru care organizatiunea juridica trebuie sa fie rasturnata sunt cele revolutionare. Revolutiunile se caracterizeaza in genere, i in special din acest punct de vedere, printeo schimbare desavarsita a punctului de vedere,in ceea ce priveste valorile, printr'o rasturnare a lor i, in special aci, a valorilor juridice. Aceasta nu inseamna, ca un anume partid este de fapt in mod necesar totdeauna antirevolutionar i ca un alt partid este totdeauna revolu-

www.dacoromanica.ro

MIRCRA. DJUVARI : EVOLU TIE I REVOLU TIE

271

tionar. Cci, partidele, chiar cele mai asa zise de ordine, fac acte de revolutiune, atunci and rup ordinea de drept, dupa ce au recunOscut necesitatea ruperei ordinei de drept pentru a se instaura o ordine de drept nouti. Aceasta necesitate poate sa rezulte fie dinteo schimbare a conceptiunilor, fie dintr'o schimbare a realitatilor zilei-, a realitatilor sociale. Dar, ca sa fac o aplicatiune: noi am avut o continuitate de drept dela

1866, dela infiintarea ultimei noastre constitutiuni, papa, acum in urma. Aceasta continuitate de drept s'a rupt prin rasboiul mondial si s'a apreciat bine sau rau aceasta e alta chestiune c aceastkrupere, datorindu-se imprejurarilor noui care au intervenit, alipirei nouilor teritotii precum i marilor reforme care s'au infaptuit, o noua ordine de drept s'a incercat sa se realizeze-printeo noua constitutiune. Continuitatea care s'a manifestat dela 1866. .pana astazi aci toate modifiarile care s'au rant pana astazi s'au facut pe baza vechel constitutiuni s'a rupt in felul acesta. ha' cum un partid de ordihe, acel care a luat asupra sa de a face aceasta schimbare, a Mcut un act care in realitate, este profund revolutionar. Intreaga continuitate jutidica a fost rupta, o noua continuitate juridica se naste, in-cope s traiasca. i cred ca este asa, atunci intelegeti ca nu violent& Dar daa e ash, este caracteristica unei revolutiuni. Violenta se impune i e intrebuintata

si din partea partidelor antirevolutionare in momentul cand ele apara ordinea, cci forta este in serviciul dreptului i dreptul fara forta nici

nu se poate concepe ca realizare sociala: Din acest punct de vedere asa, dar violenta nu este o caracteristica a revolutiunei; violenta este intrebuintata 0 In cursul unei evolutiuni, a unei continuitati. Revolutiunea dimpotriva ramane caracterizata din punct de vedere stiintific, asa cum v'am Mcut-o numai ca o rupere, o schimbare a echilibrului valorilor existente la un moment

dat. De asemenea, nici rapiditatea schimbarei nu poate sa fie o caracteristica a actiunei revolutionare. Se poate intampla ca o actiune de schimbare a echilibrului existent al valorilor sa se intample pe un timp de des-

fasurare de o durata mai indelungata; cu toate acestea, n'ar inceta sa fie o actiune revolutionara; i dimpotriva se poate ca o actiune legaJ, nerevolutionara, sa fie subita, repede. 0 reforma poate fi adusa repede pe ai legale,. Vara ca ea sa schimbe in intregime o situatiune sociala intreaga. Astfel a, lost ca s fac iarasi o aplicatiune modul cum s'a dat la noi pamant clasei de jos taranesti. In ce consista asa slar actiunea revolutionara? Ea e caracterizath prin aceea cä echilibrul de valori se schimba. Echilibrul de valori, din punct de vedere juridic in special, se poate schimba

In doua ipoteze. Se poate schimba atunci and constiinta generala juridica a unei epoci o cere si asa pare a fi lost cazul, cu transformarile recente care s'au intamplat acum din .punct de vedere politic in tara noastra, de ex. schimbarea constitutiunei. Poate fi in acest prim caz o revolatiune intru eat este o schimbare a echilibrului de valori. Se poate intampla Ins i altceva 0 atunci avem al dodea fel, eel mai caracteristic de revolutiune, ca la un moment dat constiinta generala sa nu fie Inca trezita la nouile valori; o minoritate incearca insa sa adua nouile convingeri i intrebuinteaza toate mij-

www.dacoromanica.ro

272


loacele, fie §i violenta, pentru a trezi sufletele. Dintfo clipg intr'alta; con-

tiina general& a epocei se treze.ste, minoritatea a rewit sa-si impung punctul ei de vedere, revolutiunea s'a impus, in contra vointei dela inceput a celor

mai multi. Deck, de cele mai multe on in asemenea imprejurgri, este vorba de o c4tigare a majoritiltei mai repede, dariariV de o ca§tigare a con§tiintei majorit In acest din urmg caz, evident violenta, care de multe on poate fi fecund,' oi

cfeatoare, joach un rol. Violenta este mijlocul de a produce scanteia,

care si aprindg focul saeru, care s trezeascg con§tiinta la nouile valori. Astfel trebuie definitg i astfel inteleasti, revolutiunea. Trebuie 'Ms g. si ne intrebbn in ce conditiuni se poate ea produce? Revolutiunea, evident, este un fenomen social. Nu se poate concepe. revolutiunea facuta de un individ; ea presupune o societate in care BA fie orupturg, cum foarte bine observg Jellinek intr'un studiu pe care-1 face asupra dreptului principiului majoritar. Dacg, o societate e compactg dac6, este

unitara in tendintele ei fundainentale, revolutiunea atunci mi se produce, schimbarea se face cu respectarea f ormalg a continuitgtei de drept cad., conctiintele fiind convergente, unitatea socialg fiind puternica, nu e nevoie de niei o rupere. Se intampla ins i aceasta destul de freevent ea ifirtuntrul societgtei si fie elemente fundamental divergente i atunci once intelegere este cu neputintg, lupta incepe pentru rgsturnarea valotilor i inlocuirea lor cu altele noui. Ce intelegem printeo societate compactg din aost punct de vedere? Ce intelegem printr'o societate cu elemente divirgente intro ele? Aici e un pima foarte interesant. Revolutiunea, ca actiune politicg, nu se poate concepe deck pentru ceeace e sfant i scump omului. i daci e adevAmt cg exista anumite idealun morale can stau inaintea oricgrei alte valori in comtiinta umang i explicg intreaga activitate prin idealurile pe can le reprezenta i pe .cari omul eguta

sg, le realizeze, atunci intelegem cg in identitatea mai niult sau mai putin pronuntatg a acestor valori stg ceeace intmim unitatea grupului social. Indatg ce valorile morale se deosebesc la anumite pArti din Corpul social, se intampla ruperea fundamentalii, pe baza careia, incepe lupta politica care poate sit ducg pang la revolutiune. Cand corpul social este astfel descompus in bucgti, atune..4, unitatea lui organica fiind desfiiirtatg, nu se mai poate produce o nouti, ordine decat sau printr'un compromis, cum presupune intreaga actiune sindicalista, spre pilda, sau printeo nimicire a vechilor valori i inlocuirea lor cu altele noui. Acest fel de lupte-sunt fie revolutiuni interne, fie rtisboaie intre state_ Can sunt tendintele mari care se pot recunoaste in acest fel de frgmantitri? Jellinek incearca sa le imparta in trei pot fi inai multe, vi le dau cu titlu de exemplu. Intaiu ar fi deosebirile religioase. In materie religioasa e vorba de ideahiri a§it de strans legate de insg§i

fiinta intirna moralg a omului, incat ele pot provoca de sigur o mipare www.dacoromanica.ro

.

MIRCEA DJUVARA i EVOLUVE I REVOLUTIE

273

1

politict profunda, &1st pant la cele mai mari sacrificii, tinzancl la schimbarea ordinei de drept fie chiar i prin violentt. Tot asemenea atunci can4 antagonismul se intemeiazt pe elementul national. Atunci intelegerea nu poate sit existe, fuind vorba de fiinta morala intimt a omului. Duct aceste antagonisme erese, ele duo in mod fatal la ruperea ordinei de drept. De aceea intro altele este totdeauna de recomandat intr'o bunt organizatiune, ca Statul st nu caute st provoace antagonisme nationale in interiorul stu, ci din contitt st le evite pe cat aceasta este cu putintA. In legtturt CU aceasta, un intreg regim de tolerantt i drepturi ale minoriatitor etnice se poate bineinteles deduce. Dar, intrucat e vorba de valorde ceie nmi inalte, de partea aceea intirnt care constituie resortul insusi al activitttei omenesti, intruat poate intra in joc elementul moral din om, mai este un caz caracteristic in care st se poatt produce divergente din acelea puternice care duo la conflictele mari politice: este cazul marilor antagonisme sociale.

Din punct de vedere social existt, desigur azi pretutindeni pant la un pullet un antagonism intro oameni. Socotesc inst nu e Mcul aici a in-. sist cA sufletul omului este mutt prea complex ca st-1 analiztm numai prin antagonismele cari: despart pe om de om i ca atare existt elemente de legtturt fundamentale intre oameni, _earl fac ca lupta de dust st nu fie resortul din urnit al activitttei sociale. Dar, dad, antagonismul social poate merge pant acolo incat ajunge la nevoia ruperei ordinei de drept, ceeace desigur se intamplt des in istorie, aceasta nu se face numai din cauze materiale, ci totdeauna, duct cercettm bine procesul istoric, vom, afla la baZa lui o intreaga ideatiune creatoare. Citci ceeace conduce pe om nu e atat nevoia-imediatt; e chiar de necrezut at de putin ii trebuie unui om ca sit trtiasct ; dact omul inst ii creazt nevoi, si el si le ereazt tot mai complexe pe mtsurt ce e mai desvoltat, aceasta o face dintr'o trebuintt proprie a cugetului stu care e rezultanta unui intreg proces de ideatiuni, de creatiuni de valori, valori morale nu ma.

teriale.

Duct enunfam i concepem asifel intreaga evolutiune politick se intelege et la baza ei stt Ideea, nu stt Materia. Ei bine o intreagt conceptiune care a fteut 6 mare valvt si a cucerit pe multi cu aparenta ei stiintifick combate acest fel de a vedea. Ea e Caracterizatt in teoriile pe care le cunoasteti, in socialismill ctiintific al lui Karl Marx.

Teoria lui Marx trebnie privitit in mediul i vremea in care s'a ntscut ea s'o intelegem i s'o putem aprecia in directivele ei generale. Sit nn uitam

et Auguste Comte incercase ceva similar ; intreaga conceptiune a lui

Auguste Comte este o incercare de arganizare a societatei. Toatt filozofia lui nu e altceva, cleat o incercare de sociologie, care tindea la reforme imediat aplicabile. Era vremea atunci asà. De o parte socialismul utopic, cum il numese socialistii marxisti, Ii dtduse rezultatele sale si se manifestase intr'un

mod strtlueit, asupra caruia n'am sit revin ad. 0 intreagt atmosfert de reforme sociale se impunea, pe vremea aceea i aceasta, atmosfert a fost prielMet unui temperament ca acel al lui Marx, avand, desigur, un mare aport 38 Doctrine le Politice

www.dacoromanica.ro

.

274

DOCTRINELE PARTAELOR POLITICE

de eruditiune tiinificla dispozrtiunea sa, pentru ca sa incerce, ce? S

inT

cerce o houna constructiune de reforma sociala, dar nu pe bazA de utopii, ci

;

credea, el, pe baza de stiinta exacta. Puterea temperamentului antorului; amestei coneeptiuni i simtul pe care-I avea al suferintelor celor de jos, socotesc insa cà a intrecut cu mutt puterea lui de objectivitate cAci in realitate 'intreaga lui coneeptrune e tendentioasa, ca o pledoarie sentimentala 0 de altfel foarte justificata in favoarea claselor de jos. ' Ideea initiala care ar fi si stea la baza soeialismului marxist este incercarea de a da o Mterpretare stiintificA cursului istoriei. In loc de aexplicit reformele care vor s vinui prin idealuri utopice, cuth le numea el, Marx inceareA s reduca evolutiunea socialA la hrmele ei stiintifico spre a pita, preveclea ceea cc se va intampla, intoonai dupa cum, in stiintA fizica, se impune determinismul, intocmai la fel,- in, doctrina marxista, trebuie sit primim determjnismul social. Asa de intens a fost suggestiOnat -de -aceasta.

idee Marx, incat la el, de multe ori se trensforma intr'un fel de fatalism; caci stiti bine cA in conceptiunea lui evolutiunea:se face intr'un anume sens, este necesar sa se fac5, in acel sons ii nimic in lume nu o poate intoarce din directiunea incotro ea se indreapta. Pe de alta parte, in afara de determinismul acesta care sta la baza conceptiunei marxiste ea ince/tare de §tiintifizare a sociologiei, 'ea euprinde de sigur o asemanare prin modul cum incearea s interpreteze fenomenele sociale si cu modul cum omul de stiinta exacta interpreteaza fénomenele de cari se ocupa, el. Omul de stiinta- exacta in genere ia principii de mecanica, stiinta sigurA 0 rigida, i inceard, din ele sa, traga concluziuni formand ipoteze care eiman do verificat apoi prin experienta. Aceasta este mecanisinuf stiintific, in stiinta exacta a fenomenelor externe eel putin. Ei bine, tot asemenea In materie de -evolutiune soeiala, Marx cata sa gaseasca, i o gaseste, o tiii 'care sa joace rolul pe care mecanica Ii joaca in stiintele exacte, o stiinta care sa dea begi sigure de care A', se poafa lega intfeaga construqiune §tiintificit, i acea stiinta_ar fi economia pQhtic. Prin legile economice, anume legand de ele fenomenele sociale in evolutiunea lor, putem s ujungem ea interpretam in mod strict riguros-si Øiinific, cu o prevedere ssigurit, fenomenele sociale ; reproducem atunci operatiunea pe care omul de `stiinta o face, in fizic spre pild, unde am vazut ca, nu ajunge sa prevada de cat printr'o legare pe care o face a fenomenelOr pe cari le stutliaza cu begiemecancei. Si mai departe, in afara de aceste douA tendinte: determinismul i mecanismul, Marx mai are inci o a treia: materialismul. Imbratisand dialectic& lui Hegel el paraseste conceptia fundamentala a lui Hegel care era realizarea-Ideei, a spiritului, prin dialectia, in formatiuni istorice din ce in ce mai inaltc, 0-0 intoarce intreaga conceptiune in spre materie 0 nu in-spre spirit. Pentru Marx, care reduce intreaga evolutiune la fenomene economice, interpretarea care trebuie data mersului istoriei nu er. o interpretare prin idei, ci prin materie 0 in special prin factorii de productiune cari stau la baza eyolutiunei socie-

tatei. Partea economidi se desfasoara; de ea depinde suprastructura ideo-, logica care i se adaoga. Aceasta din urma n'are o mare importanta. Tjnii interpretAtori ai lui Marx pretind ca recunoaste la el in parte '0 in,

www.dacoromanica.ro

_

MIRCHA DJUVARA : EVOLU TIE $1 REVOLUTIE

275

fluentacelementului ideologic; insa este oricum incontestabil ch in liniamente

generale ceeace- determina in conceptiunea marxista evolutiunea socialà, ceeace decide asupra directivelor pe care mersul istoriei le ia este numai fenomenul economic de productiune, de distributiune si de consumatiune intre oameni, adica un factor pur material. Pornind dela aceasta teza, generala, stiti ca' Marx nu incercam acum

o expunere a teoriei lui Marx ci relevam numai.anumitelor tendinte ale lui pentru a explici critica pe care o voiu face mai departe stiti ca Marx face o deosebire intre clash' oprimata gi claSa oprimaro ca o consecuenta a ideii despre natura economica a mersului social, ajunge la concluzia cit singura lupta de clasa intre cei oprimati i cei cari oprima, explica intregul mers al istoriei.

Lupta de clase, asi cum o concepe Marx, nu e un lucru nou. SaintSimon a expus-o. De asemenea se gaseste la Hegel. Conceptiunea nu e in realitate decat aplicarea dialecticei hegeliane la mersul evolutiunei sociale. Dar aceasta aplicare, in loc sa se fad, prin realizarea Ideii, dupit cum va spuneam odinioara, se face numai printr'o raportare le fenomenul economic care ar sta la baza ei. Prin lupta de clasa, astfel inteleasa, prin stabilirea regimului capitalist in timpurile noastre, prin concentrarea capitalurilor in maini cat mai restranse, ajunge un moment zice Marx cand un numar foarte restalls de capitalisti concentreaza in mainile lor intreaga putinta de dominare a celorlalti i speculeaza munca marei majoritati a oamenilor. Clasa proletara, creste in asa fel incat incetul cu incetul cuprinde aproape intreaga societate_; clasa capitalistilor, a odor cari Ii speculeaza pe proletari, se reduce pe masura ce concentrarea capitalului se face in maim bor. Pe calea aceasta ajungem la'un moment and capitalistii nu mai pot nici cel putin sit intretie pe proletari, caci in sistemul actual capitalist, capitalistul tine legat pe proletar prin foame, II tine inlantuit prin mijloacele ce are de a-i di putinta. sit tralasca. Tn urma crizelor succesive de supraproductiune si a concentrarei capitalului in mainile catorva, va veni in mod fatal momentul and capitalistul nu va mai putea, sit hraneasca marea masa a proletarilor. In clipa aceea revolutiunea sociala va veni dela sine ca un fruct copt care se desprinde

de arbore, iar regimul capitalist va fi inghitit de puterile subterane pe care le-a deslantuit ; el nu va mai putea, sa domine puterea proletariatului si va fi desfiintat de ea. Uri nou regim s'ar stabili deci prin revolutiune, prin ruperea ordinei de drept, un nou regim in care egoismul, concurenta, proprietatea individuala, nu ar mai sta, la baza organizatiunei juridice.,Intreaga noastra, ideologie etico-juridica va trebul in felul acesta sit dispara i sa, fie inlocuita cu alta in care egoismul sa nu mai existe, in care opresiunea dela om la om sä dispara, in care personalitatea umana sa-si poata da mama sa desavarsith dintr'un pullet de vedere mai inalt moral. Revolutiunea in acest inteles nu este altceva, dupa cum vedeti, cleat productul unei lente, continui i indelungate evolutiuni. Ea nu apare decat

in clipa In care in mod desavarsit fructul va fi copt. Ea este o necesi-

tate inehictabilit fatai de care nimeni nu se poate opune; ea va veni cu puterea i ursita fatala a fortelor naturale in actiune.

.Din acest pullet de vedere de sigur cit forma pe care socialismul a is*

www.dacoromanica.ro

276

000TRINELE PARTIDELOR PODITIOE

-

luat-o in revolutiunea ruseasca bolsevica, contrazice ideea initiaJ

marxista

intrucat, pentru bolseviki, revolutiunea se poate face oricand, chiar astrizi in Rusia cu organizatiunea sa capitalista foarte redusa. Prin aceasta intreg acel fatalism care sta la baza conceptiunei marxiste este contrazis. Revolutdunea pentru bolseviki nu este rezultatul unei evolutiuni asa cum

a conceput-o Marx.. Dar deosebirea intre ei este mare si dintr'alt punct de vedere. Caci, bolsevikii ar putea fi socotiti mai consecuenti cleat marxistii. Asa cum se pre-

zinta inteadeVar doctrina marxista, ea nu ni se infatiseaza sub forma unei conceptiuni cu adevarat generale; mai inainte de toate, dupa Marx, n'ar fi adevarat cit totdeauna si in orice clipa elementul material domina; ele-

mentul material nu ar expliea totdeauna mersul istoriei,

i anume in

special nu ar face-o in era de realizare a ideei socialiste, in epoca de dupit revolutiune.

-

Pe de alta parte, intelegeti bine ca socialismul, dach s'ar margini numai la expunerea tezei stiintifice materialiste, WI cum o expune, ar trebui sa-si interzica mice teleologie, orice punere inainte de seopuri i valori, ar trebui sa se margineasca numai si numai la constatarea unei fatalitati, a nnei evolutiuni in potriva careia nimeni nu se poate opune. Insa, in acest caz, flu s'ar mai intelege un partid socialist. Partidul socialist si politica socialista implicit tocmai conceptiunea unor idealuri de actiune care se realizeaza numai prin munch' grea omeneascri. Din acest punct de vedere, pur teoretic, s'ar putea spune ch politica bolsevika, este mai consecuenta pentruca pentru ea puterea ideei se manifesta nu numai in epoca socialista dar si, in timpul regnului capitalist ; pnin posibilitatea oricand a infaptuirei revolutiunei sociale.

In realitate, atunci cand o revolutiune lucreaza fie ca este revolutiune cum o concepe bolsevicii, fie alta, ea nu poate sa lucreze cleat numa-

pe baza unei ideatiuni, unei conceptiuni de valori. In afara de aceasta

afirmare de valori revolutiunea nu se poate intelege in teorie, ea nu se produce in fapt. Daca privim prin urmare teoria marxista in intregul ei, asa cum tendintele pe care am incercat sa le pun in lumina vi-o arata, vom observa mai intaiu acea asimilare a elementului economic cu cel mecanie, din stiintele exacte. Dar chiar acest punkt de plecare initial e fals pentruca economia politica nu mai este aceeace putea crede pe vremea lui, Marx, un complex de date, de legi imuabile, si bine stabilite. Astrizi economia politica a mai redus mull din pretentiunile ei; ea apare ca recunoasterea mai mult a unor tendinte cleat a unor realitati bine inchegate si din acest punkt de vedere insasi baza pe care marxismul ii intemeiase teoria, materialismul economic al istoriei, cade dela sine. Dar mai departe marxismul face o mare gresala asupra careia, nu e locul aicisa insist, de a socoti constiinta omeneasca ca un simplu epifenomen. Dar, in realitate intreaga evolutiune sociala nu e facutti din realitati matedale. Daca am socoti evolutiunea sociala numai prin prisma realitatilor materiale, am dizolva intreaga stiinta a sociologiei si am reduce-o la celelate stiinte exacte. tiinta sociologicit lima are ca obiect de studiu i cercetare un material sufletese. Nu se poate face deci, din acest pullet de yedere; ab-

www.dacoromanica.ro

MIRCEA DJTJVARA : EVOLTITIE I REVOLUTIE

277

stractiune de materialul acesta care e supus observatiei, socotindu-1 numai ca element accesoriu al unui alt element, cum Incearc'a teoria marxisth, ca un elect si ca o conseeuent6 totdeauna paha i neinsemnath a acelui element primordial material. In sfarsit, teoria, marxisth, poate fi socotith c greseste i pentru c ia ideologia etico-juridia ca un simplu efect. Dar daca institutiunile juridice sunt numai un elect i un elect necesar al evolutiunei economice, atunci nu am intelege nici chiar nepotrivirea aceea intre forma organizatiunei juridice si a celei economice a societklei capitaliste actualé care, duph marxism, ar duce la revolutiunea social i constituie unul din punctele lui cardinale. Dack- e adev"arat c elementul ideologic juridic urmeazA In mod necesar, ea un efect cAci asa e conceputh evolutiunea economica.' a mijloacelor de productiune, atunci trebuie sa," admitem c acest element juridic se schimbh in mod adecuat pe msasuth ce se schimb i partea economicg. Dar tocmai In aceasta consisth. teza marxisth c asthzi existh o deosebire creschna, intro felul bum se produc bAggtiile i institutiunile juridice care se altoesc pe aceste realithti fundamentale economice. Prin urmare din acest punct de vedere iari o contradictiune sth la baza marxismului. In realitate fenomenul juridic i când zic fenomen juridic Inteleg intreaga ideologie etico-juridicä a unei epoce este un element creator si este totdeodath un mijloc de realizare, nu e numai i numai un elect al unui element economic material. Exemplele pe care marxismul ni le InfAtisaa si care sunt nenumArate, spre a invedera, de-alungul istoriei, cu date concrete, cum marile schimbh"ri s'au produs ca urmare a schimbAnlor economice care s'au Intamplat, sunt foarte usor de dat in felul acesta. Evolutiunea istoricA este un lucru asa de complex, sufletul omenesc are asa de nenumkrate fatete, bleat e foarte usor cuiva cu o cultuth mai Intinsg., cum sunt cei mai multi dintre teoreticienii marxisti, fie si in cadrul unei anume interprefari istorice preconcepute, sä gpeascA exemple i elemente care s'o ilustreze. Dar, tot asa de bine,

cum se dau acele exemple ar fi foarte usor

n'am timpul sä o fac

i exemple care sA arate exact contrariul, eh' marile schimbAri, evolutiunea omenirei, nu se produc prin transformgri materiale i anume din cauza intamplarilor economice, ci din cauza nouilor idei care se plkmädesc, cAci stiut este ch" ideea, cultura omeneascA este creatoare; ea aduce elemente noui cari, Infäptuindu-se, produc schimbAri mari in istorie. Usor, foarte usor, ne-ar veni oricui s inceram exemplificarea in evenimentele mari istoriee, a acestei idei esenpale. In realitate ceeace conduce activitatea omeneased- este nevoia unei sA d'am

ideatiuni mai inalte. In spiritul omenesc zace o putintA creatoare; la baza activithtei noastre rationale aflgm idealuri proprii ale spiritului nostru, ele evident nu se realizeazA niciodath In intregime dar sunt in totdeauna resortul ascuns al intregei activithti a vietii omenesti. nr g. ele orice Inteles al vietei si al luptei s'ar pierde, ele singure sunt resortul din urma care explicit astfel evolutiunea socialg. Cred din acest punct de vedere asa, dar, ca", teoria marxisth si in genere socialisfk, nu poate s'a fie admisà.

www.dacoromanica.ro

278

DOC T RINELE P AR TIDELOR POLI TICE

Ne ramane insa sit vedem cum se face evolutiunea i revolutiunea pe aceste baze. Daca, aruncam o privire asupra lumei materiale, gasim si in lumea materiala ca i in lumea sociala fenomene cafi se asearnana cu ceeace numim revolutiune in lumea sociala. Cataclismele mari astronomice, cele geologice sunt intamplari cari inteadevar rastoarna, cu desavarsire felul de a fi al fenomenelor stucliate la un moment dat. Asemenea in materie biologica stiti foarte ca sa nu dau de eat un singur exemplu cit astazi se pare ca natura bine face salturi. Un Vries a vorbit de mutatiuni in biologie. Schimbarile se produe brusc, dinteodatti.

Cum se produc toate aceste schimbari? Cand un cataclism se produce in natura, un cataclism geologic ca sit lutim un exemplu i sti intelegem mai bine lucrul n'a fost nimic care sa-1 prepare? De sigur cit acel cataclisni implicit i reprezintti o rupere de echilibru, dar, a trebuit o actiune continua si indelungata de prepargiune spre a se ajunge la acest rezultat. Tot asemenea si in materie de psicologie individuala i sociala, pentru ca schimbarea de valori sit apara in constiinta, de si de multe on apare in mod subit si in aparenta nepreparat, in realitate o intreaga preparare s'a produs, de mule ofi subconstientti i foarte indelungata. Revolutiunea franceza de sigur ca nu s'ar fi produs cum s'a produs daca, o intreaga preparare filozofict

n'ar fi precedat-o. Exemplul e clasic, cunoscut de oricine. Tot asemenea, cand opinia publica se schimbrt la un moment dat intr'o societate cu i e una din caracteprivire la unele actiuni, schimbarea pare brusca risticele opiniei publice de a fi versatila, in realitate insa, in mod subconstient, schimbarea a fost preparata de actiunea fortelor sociale latente care n'au apar4t Inca in constiinta sociala. In felul acesta putem spune cit ofice element de creatiune, mice iruptiune de valori noui in constiinta sociala,

care aduc revolutiunea, sunt precedate de cele mai multe ori de evolutiuni de multe ofi foarte indelungate. este Dar, problema care se pune i aceasta este foarte interesant aceia de a se sti daca aceasta evolutiune explica in intregime aparifunea ideilor noui ? S'ar parea, dupa ultimele directive pe care cugetarea filozofica o ia din anumite puncte de vedere, cit evolutiunea e creatrice. S'a facut mult uz de socialisti de teoriile bergsoniene spre a explica conceptiunea lor. Si inteadevar, daca privim de aproape modul cum se produce evolutiunea. socialt, evolutiunea istorica in genere, nu putem sit nu ne oprim a constata et, fiMd vorba de realitati psihice, aceste realiati _evolueaza prin creatiuni succesive, prin salturi necontenite. In materie sufletpasca, avantul care constituie existenta in conceptiunea bergsoniana, este in realitate un avant creator. Fiecare clipti care vine este explicata prin clipele care preced, dar ea este

in acelas timp i altceva, ea reprezinta un plus calitativ nou, un element creat care tnainte nu a fost. Din punct de vedere al stiintei exacte, aceasta de sigur ca nu poate sa fie admis; din punctul de vedere insti al conceppunei psihice, ash, cum exista, ea de sine sttitatoare si cum se desfasoara in evolutiunea istoricg, de sigur ca este o realitate. Cu atat mai mult este o realitate dacti privim realitatile sociale; in realitatea sociala, ceeace deosebim caracteristic sunt inteadevar valorile, ori, valorile, in istoria civilizatiunei, se

www.dacoromanica.ro

MIRCEA. DJUVARA r EVOLU TIE I REVOLT., TIE

279

creaza necontenit. Aceasta este tocmai mersul istoriei, creatiunea continua

de valori noui si mai inalte. Nu se 'pate vorbi asa dar in istorie, in evolutia generala, de o evolutie continua care s'a, explice fiecare moment. De sigur c de-klungul evolutiunei istorice avem a face cu creatiuni, unele mai mici altele mai marl, creatiuni care dau coloratura lor intregei evolutiuni specifice a omenirei. Aceste creatiuni, aceste valori care se creaza pe masura ce se desfasoara astfel realitatile sociale, i pe masura ce se incorporeaza, in

aceste realitati sociale, devin ele inile creatoare, un element integrant al

realitatii care se desfoar

i creaza. Ei bine, daca asa stau lucrurie, atunci ne ailsam in orice elip in fata unei revolutiuni. Fiecare moment al evolutiei istorice este o revolutiune si deosebirea care se face de obiceiu intre revolutie i evolutie cade i ramane numai ca o deosebire de grad, iar nu una de natura. 0 aplicatiune foarte interesanta a acestei idei in legatura cu teza pe care o desvoltam acuma aid, se poate face la drept. Realitatea sociala, in desfasurarea ei neincetata, care este o continua actiune, o continua lupta, se cristalizeaza in anumite conceptiuni formale care sunt conceptiunile juridice. Acestea reprezinta rationalizarea, transformarea in elemente logice a ceeace este element creator si deci de neprevazut in realitatile sociale. Dreptul pozitiv scris are in totdeauna acest caracter. Dar dreptul scris este unul i drep-

tul viu este cu totuI altceva. Aceasta se vede si In materie de drept privat, uncle interpretarea i realizarea zilnica a textelor legislative se schimba dupa epoci i dupa nouile nevoi sociale. Dovada codul Napoleon care astazi se interpreteaza altfel cleat acum 100 de ani. Dar Mai ales este vizibil in materie de drept public. In materie de drept privat exista anumite institutiuni, curte de casatie, la nevoie parlament care sa constrânga instantele judocatoresti, sa judece intr'un anume fel, dar in materie de drept public nu exista asemenea constrângere, nu exista asemenea sanctiuni. Ceeace fac partidele politice, ceeace realizeaza vieata politica in fapt, aceea este dreptul pozitiv public al unei epoci, nu ceeace e scris in legi i constitutiune. Dar atunci vedem cum si in materie de drept nu putem avea a face cu rupturi caracteristice i contrarii ordinei juridice la un moment dat, ci ne aflam in fata unei continue actiuni a vietei creatoare care nu vreä s tie de forme fixe, de cadrele rigide i artificiale cari i se pun in cale. In materie de drept public i dreptul public sta la baza dreptului intreg, pentru cii pe el se razima intreg dreptul privat ceeace se impune ca drept pozitiv e lugs vieata politic i sociala. Concluziunea este ea' acei ce invinuesc vieata politica de lipsa de in:a-time etica sau juridica, s dea cei dintai exemplu pentru c i ei sunt creatorii dreptului in aceasta privinta. Toate partidele politice la olalta, ele, in lupta lor politica de toate zilele, creazaintregul organism juridic al momentului. Aceasta organizatiune juridica, variaza dela clipa la clipa, ea nu sta incadrata in formulele artificiale i fixe ale vre-unui text de lege. Din acest punct de vedere textul are o valoare care se apropie de aceea a unei pure doctrine. Din acest punct de vedere este de sigur adevamt c prin creatiunea continua de valori noui etice i juridice, care se intamplä de-alungul istoriei, la tin moment dat se poate intAmplà si se intAmpla mereu, ea valorile cele noui

www.dacoromanica.ro

280

DOUTRINELE PARTIDELOR POLITICE

sa intre in conflict cu valorile recunoscute. In clipa and valorile recunoscute nu vor stl sa se adapteze valorilor noui, atunci ordinea juridica trebuie sa. se rupa i atunci revolutiunea trebuie sa se intample. Din acest punct de vedere dreptul la revolutiune este un drept slant i cu drept cuvant revolutiunea franceza 1-a inscris in Declaratiunea drepturior omului. Care este criteriul dupa care un drept de acest fel se exercita in mod legitim sau nu? Criteriul este in conformitate, evident, cu idealul juridic al epocei si al locului. Dar, intelegeti indath cat este de relativ acest criteriu i in materie juridic i sociala ca i in materie si aceasta dovedeste c legea generala care domina orice consideratiune inteadevar stiinhun si obiectivk este legea unei desavarsite relativitati i deci, ca consecuenta, in drept legea celei mai largi tolerante. Din toate Cate vi s'au expus azi, un lucru asi don s ramaie ca o concluziune: e c lupta politica intre particle ca i desfasurarea istorica in genere, nu e altceva.decat infaptuirea continua, treptata si din cein ce mai larga a idealurior celor mai innalte, cari fac parte integranta din insasi fiinta noastra morala, care dau un sens vietei i creeaza demnitatea persoanei umane.

14 /unie 1923

www.dacoromanica.ro

LUPT-A DE CL ASA §I

TRANSFORMAREA SOCIALA ILIE MOSCOVICI

Inil permiteti dela inceput sh fac o constatare, care va usura desvoltarea mea ulterioarh: Cichil de conferente asupra doctrinelor politice, organizat

de Institutul Social Roman, care este o contributie serioash la clarificarea conceptiilor si luptelor politice dela noi, este in acelas timp o afirmare de ordin international, o afirmare ch trAim, ca toate statele si toate popoarele, vieata internationalk supunandu-ne regulelor ei, luand ideologia ei, luptele ei politice si chiar terminologia ei. Incepand cu conferenta de introducere a savantului si meritosului director al Institutului Social, care defineste doctrinele politice, le explich si le clasi-

fich duph normele stabilite de stiinta politich internationalk si enuntand numai nomenclatura internationalh a celorlalte conferente: doctrina nationalistk conceptia conservatoare, doctrirfa liberalh, thrAnista, liberalismul economic, socialismul marxist, neoliberalismul politic, anarhismul, solidarismul

juridic, etc. etc., constathm dela inceput ch trilim vieata internationalA si cugethm duph regulile impuse de dansa. Este adevArat ca. toate, dar absolut toate, doctrinele acestea internationale, isi au in fiecare tarh caracteristicile lor nationale, iar in tara noastrA caracteristice chphtate in medial nostru inapoiat, inch semifeudal si neoiobag, cu o traditie politich si culturalh deosebitA de a celorlalte OH, dar insgs adoptarea terminologiei strAine, a experientei si stiintei straine, a modului de expunere 0 de analizA a stiintei internationale, dovedeste ch nu suntem un organism national izolat, inchis de ziduri chinezesti, ch trhim si simtim, ca toath lumea, vieata si cugetarea internationalk ch, luandu-ne exemplele dela cavalerii Spaniei, dela lorzii englezi, dela negustorii germani sau bancherii francezi, dela thranii bulgari si danezi, dela muncitorimea din toate -thrile, sau chiar dela Neagoe Basarab, suntem international:0i 0 eacem internationalisM, farh sh vrem. Am fost nevoit sh fac aceasth constatare; pentrucg, desi toath lumea este internationalisth si face zilnic internationalism, in practick in cugetare, noi suntem singurii acuzati de internationalism, pentruch suntem singuri, cari privim realitatea in fath 0 avem curajul si mandria sh ne mArturisimi internajdonalismul actiunei noastre, internationalismul doctrinei 0 al cugethrii noastre. s

Duph aceasth constatare putem porni mai usor la dezvoltarea subiectului nostru. Romania, ca toate statele, face parte dintr'un organism social international, care-si are legile sale de nastere, de dezvoltare, de transformare, de pieirc.

www.dacoromanica.ro

728 2


Romania, ca f i toate Wile, a trecut prin diferite faze, prin anumite transformari sociale, ca s ajungk la situatia econemica, pohtico-sociala de astazi.

Ca sa ne dam seama de aceste faze, de aceste transformkri, trebuie sh ham intaiu fazele prin care a trecut omenirea, popoarele i statele mai vechi, mai civilizate, saluamtransformarile cari au avut loc, acolo, legile universale cari au condus aceste transformkn, legi cari explic k. i evolutia noastra, i dupä

aceea vom vedea ceeace este in aceasta evolutie al nostru si al statelor si popoarelor cari se afla pe aceeas treapta culturala ca i noi. Nimeni nu mai poate sustine.astazi c. omenirea a stat pe loc, ca-ea este asnzi aceeas ca acum cateva sute de mii de ani, la inceputul existentii sale,

ca acum cateva mii de ani cand a inceput istoria sa scrisa, ca pe vremea civiliaaliei egiptiene f i grecesti, ca pe vremea cand s'au nascut mosaismul crestinismul, ca pe vremea civi1izaei romane, ca pe vremea decaderei acestei civilizatiiT ca in evul mediu, sau chiar ca acum 150 de ani and se pregatia si

se deslasura marea Revolutie franceza.

.0menirea, in tot decursul existentii sale, dela omul-animal pang la omul cu civiizatia superioara de astazi, a suferit o serie de transformafi, a «piogresat*, cum se spune. Dack deschidem oricare manual de istorie, didactic sau de filozofie a istoriei, vom gksi istoria omenirei impartith in marile epoci culturale: sklbatacia barbaria i civilizatia, fiecare cu treptele sale inferioare, mijlocii si superioare. Indiferent de conceytia care conduce pe savantul istoric, sociolog i filozof, in analiza fenomenelor istorice, el recunoaste aceste trepte de desvoltare umana, recunoaste e omenirea a suferit schimbari, transformafi, a evoluat, i insira chiar diversele revolutii cafi au caracterizat inceputul i sfarsitul nnei epoci, cafi, mai ales pe treptcle cele mai de sus ale civilizaiei noastre, sunt jaloanele de orientare ale tuturor istoricilor. Duã asupra progresului omenirei sunt de acord toti istoficii, sociologii si filozofii chiar i acei cari neaga profunzimea progresului, progresul sufletului omenese ei nu sunt insa deloc de aeord asupra cauzelor can au facut omenirea s urce atatea trepte si au adus-o pe treapta pe care se afla acum; ei nu sunt de acord asupra treptelor pe cari va urea de acum inainte omenirea, asupra transformarilor i revolutiilor cari trebuie s'o duck intr'o noua forma' de civilizatie, superioara celei de astazi. Care este cauza sau earl sunt cauzele transformarilor de pana acum, cad sunt legie cari au condus i impus aceste transformkri, care este motorul care a impins omenirea la inaltimea uriasa de pe care priveste ea astazi pe stramosul ei, omul cavernelor? a

*

a

In primele perioade ale existentel omenesti evolutia omenirei s'a- facut foarte incet ; aceste prime perioade: sklbatkcia i barbaria, au durat sute de mii de ani. In tot acest timp omul, individual, mai tarziu in grupe, avea de luptat en animalele cafi fl ineonjurau, intai ea sa se apere de dansele, mai tarziu sa le omoare ca s aiba hrana, iar mult mai tarziu, ra le prinda vii ea sa le domesticeasc i sh se poata folosi de produsele si de munca Ion. In acest timp progresul il fixa unealta. Cu cat unealta se perfectiona, cu atat

www.dacoromanica.ro

ILIE MOSCOVICI: LUPTA DE CLAS.A.g TRANSFORMAREA SOCIALA .

283

omul se bucurh, de mai multa sigurantk traiul lui devenia, mai usor. Ftira, unealtti trebuia sti se multumeascti cu plante i fructe, cu animalele mai slabe

pe cari putea sti le prindti cu mana i stile doboare cu forta sa. Cand a pus mana pe-b crach prefticutti in ciomag, putea sti se lupte deacuma cu-n animal mai voinic si mai ager la fugti; cand a reusit sti-si facti unealtä din piatrti, puterealui a crescut inzecit i insutit fa o de animalul dezarmat i fara de naturk impotriva ctireia putea sti-si facti acuma scorburi i adtiposturi mai adaptabile nevoilor sale, care sti-1 fereasck de intemperii si de dusmani; cand a pus mana pe foc a putut sti-si procure aldurti, sti-si facti hranti mai gustoasa gi mai variat6. Unealta 1-a fticut pe om mai tare, mai ager, 1-a %cut sthpanul animalelor i apoi al ptimantului pe care, prin agriculturti 1-a sups apoi i pe dansul nevoior sale unea1ta i-a adus intreaga sa desvoltare. Chad omul a inceput s descopere metalele i, cu ajutorul uneltelor de piatrti si al focului, a inceput sti le extragti, sti le topiasc i sti-si facti unelte noui, el a ptirtisit epoca batbariei si a intrat in epoca civiizatiei, In epoca

popoarelor culturale, in epoca istoriei sense. , Pe ultima treaptti a barbariei i pe prima treapth a civiizatiei, Imeltele de lemn, de piatrk de cupru, de bronz, au permis tilierea ptidurilor, dezvoltarea agriculturei, olaria i testitoria, au Mcut munca omeneascti mai variatti :Li mai productivk au permis i impus diviziunea muncii care la ranclul ei a adus perfectionarea uneltelor i mai multti bunti stare. Unealta i diviziunea muncii au adus progresul omenirii; dar nu numai progresul material, ci siprogresul social si moral. Unealla i diviziunea muncei, aducand mai multti bogtitie socialk an putut scoate dela muncii pe btitrani, ltisandu-le grija conducerei triburilor, au putut sti ierte de muncti pe o parte

din tineri, lasandu-i cu grija aptirtirii tribului si a avutiei sale fatti de alte triburi mai stirace, pe cad bogtitia i prada Ii atrtigea. Unealta i diviziunea muncii au impus incetarea uciderei prizonierilor, incetarea canibalismului, pentructi prizonierul, prefticut in sclav, putea sa, foloseascti mai mult prin munca sa decat prin carnea si sangele situ. Perfectionarea uneltelor, care a adus Aucrarea campului, agricultura, diviziunea muncii, a adus dup.& sine si proprietatea individualii. Proprietatea individualti incepe sti schimbe cu tOtul structura, grupelor §i triburilor omenesti. Deacum inainte omenirea incepe sti se imparta pe clase. efii de triburi, sefii militari, fasboinicii mai clibaci, se intorc din rtisboaie cu prtizi numeroase, cu sclavi, sau, ocupand teritorii, imptirtiau ptimanfurile mai bogate oamenilor din tribal lor, retinand pentru dansii terenuri mai mari, mai multe turme si mai multi sclavi. Din functionari ai tribului, din judectitori, reprezentanti re1igioi, aptirtitori impotriva dusmanului din afark tori acestia, crescand in autoritate, in putere, in bogtitie, se dec1arti deasupra multimilor pe cari le conduc, sttipanii acestor multimi, ii intind puterea i asupra uymasilor lor i formeazti prima clasti de nobili. Intrarea in epoca civilizatiei, in istoria scrisk omenirea o face imptircita In clase.

Deatunci i panti asttizi, (dstoria tuturor societaTior este istoria luptelor

de elask spun Marx i Engels in «Manifestul Comunist».

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDEWR POLITICE

284

«Oameni liberi i sclavi, patrici i plebei, nobili i servi, mesteri i calfe,

intr'un cuvant apasatori i apasati, se aflau in vesnica, dusmanie, ducand un rasboiu neintrerupt, uneori pe fata, alte on pe ascuns; un rasboiu care totdeauna se termina sau prin transformarea revolutionaril a intregei societati sau prin distrugerea celor doua clase aflate in lupta. «In primele epoci istorice, gasim aproape peste tot locul o irnpartire erarhich a societatii, o scara, de pozitiuni sociale. In Roma antica gasimpatrici, eavaleri, plebei i sclavi; in evul mediu stapani feudali, vasali, mesteri, calfe i servi i apoi, In fiecare din aceste clase, gradatiuni specialm

Unealta, care 1-a fault pe om mai tare deck animalele cele mai puternice, mai tare decat ursul, mai tare deck zimbrul, rinocerul, mamutul, care 1-a Mout pe om regele animalelor, care i-a dat putinta sa-si faca imbracaminte.. adapost, case, ca sa, se apere de intemperii, care i-a dat posibiitatea si prinda si sh domesticeasca animalele, s domesticeasca pamantul, s stranga bogatii i sa se puna la adhpostul capriciilor naturii, aceeas unealta, desro-

bindu-1 din ce in ce mai mult de sub jugul naturei, 1-a impartit mai tarziu pe om in clase, a fault stapani i servi, exploatatori i exploatati, 1-a robit unor forte noui, fortelor sociale dusmanoase. Luptele can inainte se dadeau individual sau In grupe impotriva animalelor si a naturii, can se dadeau intre indivizi i 'ntre grupe pentru prada, sau pentru a MO femeile frumoase, incep sa se dea acuma inauntrul grupei, inauntrul tribului, inauntrul triburilor unite, aclica- inauntrul natiunei si a Statului. Desi luptele din afara, pentru noi bogkii, sari pentru aparare, nu inceteaza, luptele dinhauntru, pentru monopolul bogatiilor, pentru monopolul puterii, pentru un traiu cat mai usor, bazat pe munca altora, sau lupta pentru apararea impotriva stapanitorilor, formeaza continutul istoriei omenesti.

Lupta de clash', in aceasta perioada, nu se da, direct intre exploatatori exploatati, intre stapani i sclavi. Este adevarat ca in toate Statele in cafi exista sclavi, gasimrevolte de sclavi, dar nu luptele sclavilor pentru desrobirea lor formeaza continutul istoriei, ci acest continut II formeaza luptele intre celelalte clase, coterii, clici, pentru monopol i stapanire. Celelalte clase, formate din oameni liberi, scutite de o parte mare din munca productiva, pe care o fat

sclavii, au ragazul necesar pentru gandire, pentru frumos, pentru sport si arta, pentru luptele politice. In aceasta perioada, datorita perfectiunei uneltelor, diviziunei munch, productiei prin sclavi, omenirea face progrese imense: unelta se perfectioneaza tot mai mult, omul devine tot mai stabil, diviziunea muncii creste, productia i bogatia individua1 i sociala se maresc. In cateva mii, sau, in unele parti, datorita, situatiei geografice i bogkiei deosebite a solului in cateva sute de ani chiar, progresul omenirei a luat proportii pe can omenirea nu le-a putut realiza Inainte in sute de. mii de ani de existenth' si de lupte. Exemple de State bazate pe robie, adica pe subjugarea complecta a unei clase, i ajunse la inalte grade de civilizatie, avem in Egipet, in Statele gre-

cesti, in Roma antica. Deabia in aceste societati, cu desvoltare mai rapida, cu istorie scrisk

www.dacoromanica.ro

ILIE MOSCOVICI: LUPTA DE CLASA I TRANSFORMAREA. SOCIALA

285

,cu clase diferentiate, cu lupte mai dare intre clase; putem urnittri mai usor -transformhrile sociale, putem recunoaste legile can an condus aceste traitsformari. Sclhvia a adus aceste societäti la o desvoltare uriash, a Mcut in special_ din imperiul roman stapanul lumii. Dar tot sclAvia a pus capht i existentii imperiului roman.

Aristocratia romank imboghtita prin munca sclavilor, prin prazile din

rhsboaie, tritià intr'un lux extraordinar. Pentru satisfacerea acestui lux aducea tot mai multi sclavi noui, se Mee& sthpanh pe tot mai mari intinderi (le phmant, expropia tot mai mult din phmantul taranilor liberi. Luxul pe care-I ducek cereaca sh' fie inconjurat de nenumhrati oameni Mfianici o ocupatie productivh, intretinuti numai ca s fach servicii personale, sh-1 distreze, isa-i

fach viega usoarh aristocratului. Statul, pe de althparte, mhrit extra-

ordinar, trebuia sh intretinh o armath extraordinarh de militari si de functioinari civili. Munca sclavilor, care la inceput insemna, un folos imens pentru trib, pentru ch-i dhdea, noui forte de munch, care a dat posibiitate de formare funei aristocratii care se -ocupa, cu fasbohil, cu cultura, cu literele i cu artele, incepea sh' devinh o munch insuficientti pentru mentinerea socientii. Sc lavul agricultor producea mult mai putin i mult mai mist deck thnnul liber; nefiind supraveghiat direct de stapanul aristocrat care era ocupat cu petreceri, ajungea sh nu mai produch deloc, tarinele rhmanean in pärasire,

tara sircia, orasele i mecanismul Statului nu mai puteau fi intretinute.

Modul de productie, prin sclavi, incepea, sh fie o piedich pentru desvoltarea, chiar pentru existenta Statului roman. Incepe sh se simth nevoiaunei schimbhri. In acelas timp sclavii, mai multi la nunar,. mai rafinati prin servicille pe cafi le faceau sthpanilor i sthpanelor, mai des in contact unii cu altii, incep sh-si dea seama de rolul si de puterea lor i revoltele de sclavi scriu pagini ._

sangeroase de lupth de clash in istoria romanilor. Shrhcirea continuh a Statului din cauza modului de productie !mutpe sclavi, slabirea Statului in afark destrhbhlarea claselor de sus, revoltele .

claselor de jos, incep s. deschidh ochii filozofilor i ai moralistilor, cafi incep ult vadh un «phcat* in productia prin sclavi, incep sh" cearh desfiintarea ariavieie ash s'a nriseut erestinismul si toatg morala i ideologia antisclavagista.

Revolulia morard a creginismului, prima revolutie mare, brusch si cut caracter international, care a dat nenumhrate victime i nenumarati martifi, s'a racut atunci cand necesitatea economich a impus inititurarea scltiviei ;

ca s'a Mcut la lumina tortelor aprinse in lupta dintre clase. *

*

Sclhvia a fost inlocuith prin se rvaj, prin iobhgie; structura socialh a societhtii romane, compush din patricieni, plebei i sclavi, a disphrut si In locul ei a aphrut o nouh, structurh socialk noui clase, cu noui raporturi intre dansele: feudali, vasali, nresteri, calfe i servi;cu gradatiuni speciale in fiecare din aceste clase. Nici una din perioadele dinainte ale istoriei omenirei n'a cunoscut atatea lupte de clash, carte a cunoscut epoca feudalk Evul Mediu, pentruch nici o epoch' n'a cunoscut clase atat de bine diferentiate, cii un rol economic si social atat de definit.

www.dacoromanica.ro

286


Luptele permanente dintre feudalii mici §ifeudaliimaripentru mai multh independenth sau mai multh suprematie; rhscoalele permanente ale thranilor-iobagi impotriva tuturor nobililor; luptele dintre nobili §i regi; luptcle dintre nobili §i orh§eni; luptele dintre orh§eni §i regi; luptele orh§enilor uniti cu regii impotriva nobililor, cari, prin vrtmile §i hoii1e lor la drumuI mare, impiedicau desvoltarea comertului; luptele regilor absoluti, uniti cu nobilii dornesticiti §i deveniti curteni, impotriva orh§enilor can voiau cat mai mune liberthti; luptele intre cler §i nobili, intre cler i regi, intre der §i truani, intre diferitele categorii de clerici ;" in fine luptele intre calfe §i mesteri, umpla toata epoca feudalh. Oricate lupte se dau Ins intre elasele din sanul societatii feudale, nici una din aceste lupte nu atinge, nu pericliteazh existenta sociefatii frisks. Chiar dach clasele cele mai nedreptatite, cele mai oprimate din aceasth socktate: clasa thrAneasert care trebuie sh dea o mare parte, §i de multe ()nil cea mai mare parte din munca sa, pentru nobilul parazit §i calfele, eari sunt exploatate de mesteri §i nu pot deveni libere cleat duph anumite §i foarte grele regule ale breslelor ar avea interes s rhstoarnesegimul feudal, ele joach insh un prea neinsemnat rol economic, ele nu formeazh' clase revolutionare, care iu locul regimului §i modului de productie feudal sh punh un regim propriu, un mod de productie superior. Rascoalele tArAne§ti si luptele calfelor stint izbucniri ala instinctului §i urei de clash, sunt o fasbunare impotriva aSupritorilor, dar flu sunt a lupta con§tienth de clash pentru o formh de productie mai superioarh, care, desrobind clasele asuprite, sh. aduch.

duph sine §i progresul social. In samil societhtii feudale se dezvolth insh cu timpul alte clase, chrora istoria le elh rolul de a ingropa societatea feudalh, de a aduce o noua lormh socialh, care sh duch mai departe omenirea spre progres. Aceste,clase sunt burghezia §i proletariatul. Perfectionarea tot mai mare a uneltelor, diviziunea crescanda a mun, cii, nevoile tot mai mari sociale din cauza cre§terei mecanismului de Stat, cu militarii, clericii, judechtorii §i functionarii shi administrativi, inlhturh tot mai mult schimbul in natura §i desvolta comertul §i meseriile. Meseria§ul nu mai lucreazh direct pentru produchtor §i nu prime§te_plata in naturh, ci lucreaza pentru toath lumea, pentru nobil, pentru cler, pentru functionar. dela care primeste bani §i cu acqti bani i§i procurA la randul stiu alimentele, imbfachmintea §i materia prima' de care are nevoie. Comer-L ciantul ia produsele meseria§ului §i ale thranului, le duce dintr'un loc intealtul §i le pune la dispozitia acelora can mi i le -pot procura direct dela producator. Immultirea populatiei, cre§terea aparatului de stat, a pAturilor neproducatoare, immultirea negustorilor §i a meserimilor, desvolth tot mai mult ora§ele §i le clh o vieach nona, un rol insemnat in vieata statelor §i prin aceasta o putere deosebith. Vieata asta ofh§eneasch, cu contactul mai apropiat dintre oameni, ea mai multh libertate de mi§care §i de gandira, cu mai multa boga'tie, dii

posibilitatea de clesvoltare a Oiintelor, a literelor i a artelor. Cre§terea puterei regale, cu strangerea nobilor in capitala tarii, In jurul

curtii regale, fastul dela curtile regale §i ale nobililor, dan un imbold deosebit

www.dacoromanica.ro

ILIE MOSCOVICI: LUPTA DE CLASA $1 TRANSFORMAREA SOCIALA

287

desvoltarii negotului i ajneseriilor, in capitala si in orasele man, si imbogitteen pe unii din membrii acestor clase.

Descoperirile geografice, descoperirea Arnericei si a drumului spre Indii pe la capul Bunei Sperante, Ii fac pe negustori sa se aventureze in departari, rii lor i s aduca de-acolo alte produse, mateni sit duca acolo produsele prime i mult aur p i argint. Un val.cle aur i argint se revarsa asupra Europei, asupra porturilor principale si a oraselor man; comertul, navigatia si meseriile iau o desvoltare pe care n'au cunoscut-a niciodata pada atunci. Negustorul mare si meseriasul bogat devin o forth'. Negustorul i meseriasul au insa nevoie de ajutoare ca sa' se poatA desvoltk Negustorul are nevoie de oameni liberi pe can in schimbul unei plati sa-i poata trimite in oricare parte a lumii, iar meseriasul are nevoie de cat mai multi lucratori pe can sa-i puna sk-i lucreze obiectele pe can i le cere piata interna manta i piata internationala.. Nobilul :feudal se insArcineaza el in parte sa le faca acest serviciu: pentru a-pi satisf ace nevoile banesti tot mai man, pe care i le cerea, luxul i fastul dela curtile regale, el supune pe tarani la munci extraordinare, Ii pune la biruri tot mai man, le ia aproape tot produsul muncii, sau ii alunga cu totul de pe pamanturile lor pe cari le InglebeaZA in domeniile sale. 0 parte din taranime, exasperata, dusa lasapa de lemn, sau alungata deadreptul de pe pamantul ei, se refugiaza" la orase si se pune la dispozitia nouii clase orasenesti in formatie, la dispozitia burgheziei, care tocmai asta cerea: brate libere. Caracteristica nouii clase in faza ei de formatiune este tocmai asta: ea are nevoie do libertate: de brate libere, de drumuri libere, de comert si concurenta libert. Atelierele mici dinainte, cu breslele inchise, cu numarul atelierelor si . lucratorilor limitat, cu piata inchisa, nu-i mai ajung. Ea are nevoie de ateliere mari in care sa lucreze zeci i sute de lucratori laolaltà, sub directa ei supraveghere. Diviziunea muncii din bresle nu-i mai convine, nu-i convine ca fiecare breasla s lucreze altceva, alt obiect, sau alta parte din obiect ; diviziunea muncii ea o face in atelierul comun, unde lucreaza laolalta tot felul de, meseriasi, unde lucrul trece dintr'o mama intr'alta i iese in piata ca ceva complect.

.

Dar nu numai breslele o strang, o innusa, o impiedia in desvoltarea ei, toga forma sociala, toata vieata poIitio, toata forma administrativa. o impiedia. Ea are, pretutindeni unde se misca, nevoie de libertate, de cat mai multa libertate. Vamile puse intre o localitate i alta, birurile pe cari trebuie sa le platiasch nobililor pentruca trece cu marifurile pe teritoriul lor, furturile la can este expusa din partea nobililor i .a servitorilor lor in trecerea pe teritoriile acestea, o s fac sa se alieze cu regii ca ainfraneze puterea nobililor i s ajute instalarea monarhiei absolute. Dar i monarhia absoluta, impacata cu nobilii pe can i-a faint curteni, si tare la inceput o ajuta in desvoltarea ei, devine In curand o piedica. Monarhii absoluti cer tot mai multi bani, nu numai pentru intretinerea aparatului militar si functionaresc, dan si pentru luxul si petrecerile lor, pentru luxul i petrecerile curtenilor, ale curtezanelor si ale nobililor de toate categoriile ; vamile, accisele, monopelurile, birurile mari, sunt o piedica serioasa pentru desvoltarea nouii clase.

www.dacoromanica.ro

288


Parazitismul monarhilor si al nobililor este o Riedica pentru desvoltarea societatii, al carei factor de progres este noua clasa. Burghezia, impiedicata I desvoltarea ei, inabusita de bresle si de toate formele societatii feudale, supta de nobili, devine o clash' revolutionark Factor de progres, ea atrage de partea sa toate elementele culte, nemultumite de absolutism, de parazitismul nobililor, de luxul i desfra'ul care sta-

paneste societatea. Cu ajutorul acestei paturi ea Ii clarifica ideologia sa revolutionark Ii drt o forma superioark o forma filosofidt i cu aceaSta ideologie impune si conduce toate paturile nemultumite din societatea feudalk In jurul parolei sale de libertate, egalitate, fraternitate, ea strange pe micii mesBriasi si negustori din orase, ea strange pe toti intelectualii, paturile infe-

rioare ale clerului, ea strange pe taranii exploatati far'de mili de stipanii nobili, ea strange si clasa care s'a nascut i desvoltat odati en dansa, dar care n'a cipatat Inca constiinti propie: proletariatul. Forte pe rolul economic

pe care-I are, inconjurati de simpatia tuturor piturilor nedreptatite i exploatate, ajutati de toti acei earl, din cauza inferioritatii economice i cul-turale, nu puteau inch' juca un rol propiu, ea desfisoara stindardul revolutiei, si I nvinge.

Marea Revolutie francezi, forma cea mai clasici a revolutiei burgheze, ins.amna transformarea societatil feudale, bazati pe bresle i iobagie, in societatea burghezo-capitalistk bazata pe munca liberá i pe libertatea politick

-

Daca crestinismul, care a scapat omenirea de sclivie, a insemnat cea mai mare revolutie moralk victoria burgheziei, care a scipat omenirea de iobagie si feudalism, a insenmat cea mai mare revolufie poliliaofl s

*

Burghezia si-a inceput existenta in regim feudal prin schimbarea mijloacelor de productie, prin revolutie economick a venit apoi la putere prin ,revolutie poltick a continuat i continua inci si revolutioneze totul in

ealea ei.

«Buighezia a jucat in istorie un rol eminamente revolutionan, ne spun Karl Marx i Friederich Engels in «Manifestul Comunist#. «Peste tot locul#, ne spune tot acest manifest, «unde a cucerit puterea, 4,a a cilcat in picioare toate relatiile feudale, patriarhale,si idiice. Toate lega-

tulle diverse care legal' pe omul feudal de superiorii sad naturali, ea le-a sfiramat fara miii, ne mai liisand si existe intre om alte legituri decat aceTea ale interesului gol si a neinduratorului ban pe yin. Ea a inecat extazul religios, entuziasmul cavaleresc, sentimentalitatea micului burghez, in apele reci ea ghiata ale calculului egoist. Burghezia a ficut din denmitatea personala o simpli valoare de schimb;.... ea a despuiat de aureola lor toate profesiunile recunoscute pani atunci venerabile. Ea a taut din medic, jurist, preot, poet ci savant, niVe muncitort, salariat,i . . . a rupt valul sentimentalitatii ce acoperea relatiile de familie, reducandu-le la simple relatiuni bit-

neti. ..

4Burghezia nu noate teal fin

sa nu revolutioneze instrumentele de

www.dacoromanica.ro

ILIE MOSCOVICI: LUPTA DE CLASI I TRANSPORMAREA SOCIALA

289

muncn, adich, modul de producer i deci toate raporturile sociale... Ceeace distinge epoea burghezn de toate cele precedente, e aceastA continua schismbare a modului de productie, aceastn vecinicn zdruncinare a intregului sistem social, aceastn agitatie i vecinien nesigurantn. Raporturile stabile 0 juginite, u cortegiul lor de credinte si idei venerate de veacuri se surpti; cele

noui imbntrhnesc inainte de a se intnri... «Impinsn de nevoia vecinicior debuseuri noui, burghezia a invadat intregul glob. Ea trebuie sn se vhre peste tot locul, sh, se stabileascn pretutindenia, sn-si creeze pe ofi si unde legnturi. Prin exploatarea pietil universale, burghezia a imprimat un caracter cosmopolit productiunei i consumului din toate thrile. Spre marea malmire a reactionarilor fa a surpat indusbin temelia ei national& Vechile industrii nationale sunt distruse sau aproape distruse. Ele sunt inlocuite prin nouile industrii, a chror introducere a devenit, pentru toate natiimile. civilizate, o chestiune de vieatn, industrii cari nu mai intrebuinteazn materii prime indigene, ci materii prime aduse dth regiunile cele mai indepArtate 0 ale chror produse sunt consumate nu numai

inhuntrul tnrii, dar i in toate colturile pgmântului. «In locul vechilor trebuinte, satisMcute de productia nationaln, se nasc alte trebuinte noui, necesitând pentru satisfacerea lor productele celor mai indephrtate, iri i a celor mai diverse climate. In locul vechilor izolhri locale si nationale se desvolth, schimbul universal, athrnarea natiunior uncle de altele. i ceeace este Adevârat pentru productiunea materialh este tot atilt de adevnrat pentru productiunea intelectualh. Productiunile intelectuale ale unei na4uni devin propietatea comuna a tuturora. Ingustimea si exclusivismul

national devin pe zi cè trece tot mai cu neputintn; din numeroasele literaturi nationale si locale se formeazh, o literaturn universaln. .«Burghezia a supus satul oraplui. Ea a creat orase uriase ; a mnrit enorm populatia oraselor in dauna satelor i prin aceasta a ferit o mare parte din populatie de indobitocirea vietei dela tarn. Dupn cum a Mcut sh, athrne satul de oras, tot ash natiile barbare sau semi barbare de cele civiizate, popoarole agricole de cele industriale, fasnritul de apus. «Burghezia opreste tot mai mult descentralizarea mijloacelor de productie, a propietntii si a populatiunei. Ea a aglomerat populatiaT, a centralizat mijloacele de productie si.a concentrat propietatea in mhinile chtorva thdivizi. Urmarea fataln a acestor schimbnri a fost centralizarea politicn. Pro-vincii indephrtate, unite intre dansele prin legnturi federale, dar având interese, legi, guvernnminte si tarife vamale diferite, an fost reunite intr'o singurn natiune, sub un singur guverramAnt, sub aceiasi lege, sub un singut tuff vamal 0 sub acelas interes national de clash. Dar burghezia n'a revolutionat numai, n'a sfArâmat, distrus, alcat in pieioare drepturi vechi, sfinte, forme politice, culturale, religioase, nationale, familiare, Ci ea, indeplinind aceastn revolutie pentru interesul ei de clash, a creat, a dat omenirii ceva positiv, i-a dat ceeace niciodatn omenirea

ar fi putut visa macar.

«Burghezia a creat, ne spune acela§ manifest, dela venirea ei la putere, in mai putin de un secol, forte productive mult mai variate si mult mai colosale deck toate generatiile trecute la un loc. Supunerea fortei naturei, masi19 ..-Doctrinele politice

www.dacoromanica.ro

290

DOOTRINELE PAI?TIDELOR POLITIOE

nariile, aplicarea chimiei la industrie si agicultura, navigatia cu aburi, drumurile de fier, telegrafele electrice, destelenirea de continente intregi, canalizarea raurilor, populatiuni intregi iesite ca din pamant, care secol de mai inainte a banuit macar, c astfel de forte productive dormitau Ii Ana muncii sociale»?

Am dat inteadins acest lung pasaj din Manifestul scfis de parintii socialismului stiintific in 1847, pentruca nici o pagina din literatura sociologic& international& nu egaleaza in genialitate accasta, descriptie, aceasta disc-

care a unei societati si a unei clase.

e cu atat mai geniala aceasta descriere a societatii capitalisto-burgheze, cu cat ea este Mena in momentul and burghezia era, Inca in fasa, cand dea-, bià, venise la putere, cand avea, indaratul ei deabia, cateva decenii de existenta, si cand erau Inca putine, foarte putine tali in care aye& stapanirea complecta sau in care a patruns influenta ei. Autorii Manifestului n'au vazut Inca fabficile enorme purtate de electricitate si care strang laolalta zeci de mii de lucratori; ei n'au vazut expropierea uriasa pe care a facut-o in paturile mijlocii In randurile burgheziei chiar, expropierile agrare, pentru interes militar, pentra interes national, pentru interes social, de f apt pentruintinderea sau apararea dominatiei sale ; ei n'au vazut rasboiul uria§ in care burghezia a aruncat zeci de milioane de oameni, in care a adus masse enorme din toate continentele, aparatul de Stat centralizat, masinaria de Stat extraordinar de complexa

pe care dansa a creat-o pentru sustinerea acestui rasboiu; ei n'au vazut sutele si raffle de tuneluri, trenurile electrice, telegraful §i telefonul fara fir, vapoarele uria§e, aeroplanele, canalul de Panama care taie un continent si

leaga alte patru; ei n'au vazut internationalele natrunilor, ale parlamentarilor, ale bancherilor, ale studentior, intelectualior, ziaritilor, internationala politiei; ei n'au vault toate acestea si multe altele, dar cu privirea bOr genialar, i inarmati cu toga, stiinta epocei, ei au analizat societatea burgheza In desvoltare, i-au patruns tainele, i-au vazut tendinfele, i-au descoperit legile cari au adus-o la putere, care i-au adus desfasurarea extraordinar i care-i vor aduce pieirea. *

Societatea burgheZo-capitalista sufera de o serie de contraziceri. Ea a dovedit, mai molt ca oricare alt.& societate dinaintea ei, superioritatea muncii in cornun. Omul izolat produce deabia, pentru satisfacerea nevoilor sale cele mai elernentare ; omul asociat, prin pellectionarea uneltelor de munca, prin diviziunea muncii, produce un plus peste totalul fortelor de mlinc h. depu§e de fiecare, produce o plusvaloare care are un caracter social, o plus-valoare socialii. Dela lucratorul izolat, pe care- capitalistul ii curnpara in piata ca pe oricare alta marM, lui Ii ramane o plus-valoare, provenita din munca neplatita; dela toti muncitorii din atelierul san fabrica sa, dela munca lor divizata si combinata, Ii rarnane o noua plus-valoare, plus-valoarea sociala. Plus-valoarea aceasta sociala, care-i datorith perfectionarii uneltelor de7alungul vremei, diviziunei rnuncii, care este deasernenea o creatie a gene-

www.dacoromanica.ro

ILIE MOSCOVICI: EUPTA DE MASI 61 TRANSFORMAREA SOOIALA

291

ratiilor trecute, nu apartine, nu revine societatiipentru nevoile sale generale, ci numai individului sau indivizilor, acelora cari au monopolul mijloacelor de productie. Productia este socialk dar stapanirea, apropierea produselor, este individuala. Detinatorii mijloacelor de productie le stapanesc cu depline puteri, le transmit hereditar, consuma sau acumuleaza plus-valoarea dupa pofta inimii bor. Singurul regulator al productiei in societatea de azi este concurenta. Fiecare capitalist cauta s produca cat mai mult, ca si incaseze cat Mai multa plus-valoare, s aiba cat mai mult profit. Producand in mod anarhic, fart sa aibe in vedere nevoile pieii, excluzand o parte din populatie, proletariatul i aranimea sarack dela consumarea produselor, piata se gaseste la un moment dat suprasaturata i societatea sufera de criza c1.3 supra-productie. Atunci atelierele i fabricile se inchid, zeci i sute de mii de lucratori sunt

aruncati pe drumuri, muritori de foame, pentruca au produs prea mult, pentruca magazinele i hambarele sunt pline; societatea se sufoch de prea multa bogatie. Crizele -acestea nebune, cari: sunt suficiente ca sit condamne o societate incapabila sa se foloseasca de bogatia ei, au fost periodice inainte de rasboiu, mai intaiu la intervale mai marl, apoi din ce in ce mai mici, pada dad au devenit permanente, cuprinzand i lasand in fiecare zi alta ramura din productie. Cartelurile i trusturile, cari au incercat sainlature concurenta, sa stapaneasca piata i sit inititure crizele, nu au reRit insa decat sit suprime urmarile crizelor pentru unii din capitalisti, criza insa, Cu urmarile ei grave pentru muncitorime i pentru toate paturile cari vin in contact cu ea, a continuat sit bantuie societatea._ Crizele acestea sunt mai permanente, mai violente 0. mai imorale acuma, duparasboiu. Intimp ce tari intregi mor de foame si se sbat in cele mai marlnevoi din cauza lipsei de produse industriale, in alte tari milioane de munci-

tori sunt in permanenta in pmaj, mor in permanenta de foame, pentruca magazinele tarilor lor sunt pline de produse de-ale muncii lor, pe cari burghezia nu le poate export& din cauza deprecierilor iralutare, din cauza saricirri produsa de rasboiu in omenire. Nici o clasa n'a contribuit atata la perfectionarea uneltelor, la desvol: tarea ma§inismului. Burghezia, ca sit poata produce cat mai mult §i cat mai ieftin, are nevoie de masini din ce in. ce mai perfectionate ; pentru aceasta &Ansa a ridicat cultura la inItimi uimitoare: a facut tot felul de §coli inferioare, care sa-i invete personalul inferior sit scrie i sit citeasca; a facut coli superioare, licee, universitit i coli tehnice ca sitji facit pepinierg de

conducatori, de supraveghietori, de administratori, de special4ti; a facut laboratorii 0. institute superioare de cultura, in care sa stea specia1itii cei mai buni 0. mai talentati, ca sit descopere noui combinatii chimice, noui formule matematice, sit gaseasca instrumente noui, sit perfectioneze masi-

nile, sh seormoneasca pamanturile, marile l aerul ca sit gaseasca, noui bogatii

pe cari dansa sa, le poata, exploata.' In fiecare zi, cu ajutorul savantilor shi, ea revolutioneaza modul de productie, aduce raporturi noui intre oameni, intretine o vesnica agitatie, arunca o vecinica nesiguranta.

- Cand in alte societati se aducek odata la sute, la mii sau zeci de mii de ani, o perfectionare a instrumentelor de munch, omenirea era u§uratk 10*

www.dacoromanica.ro


292

sclavii i iobagii schpau de o parte din povara lor. Orice imbunhthtire,

mice perfectionare a masinismului in societatea capitalisto-burghezh, nu numai ch nu este o usurare, o salvare pentru produclitor, ci dimpotrivh este o nota Trantuire a lui. 0 masinh perfectionath, in Joe- sh. usureze vieata massei produchtoare, arunch pe drumuri zeci i sute de mii de muncitori, cari, phnh, chnd burghezia Ii cumphrh pentru alth destinatie, rhman muritori de foame, formeazh, o armath de rezervh, care concureaz'a pe fericitii cafi au Minas in lucru si le scad salariile. Masina, care, inlocuind munca omeneasch, ar trebui s aduch fericirea omului, 1-a aruncat in nesiguranta pe care n-a cunoscut-o nici ca sclav, nici ca iobag. Propietatea individualh a masinei, a mijloacelor de productie, aduce asupra produchtoralui social aceasth jale. Dar perfectionarea uneltelor, diviziunea mmmii, face tot mai mult posibil ca o massh mare de lucrAtori necalificati, Mil forth deosebit i farh cunostinti tehnice, sti poath grisi intrebuintare. i atunci, din cauza salariului prost cu care sunt p1tii bhrbatii, burghezia scoate tot mai mult din cash femeile si copiii si le arunch in ateliere, unde pentru un salariu de nimic le stoarce vlaga_si degenereazh generatiile viitoare. Dach nu intervenià un alt factor,

de care vom vorbi mai la vale, intreaga rassh omeneasch erh amenintath cu degenerarea-si disparitia din cauza poftei nesâtioase de as-fig a clasei capitaliste.

Dar contrazicerea cea mai mare a regimului burghez, care nu numai citi impiedich desvoltarea mai departe a societhtii omenesti, dar care devine chiar un pericol pentru existenta ei, este imperialismul capitalist. Burghezia, dela nasterea ei, a dhrhmat toate vhmile, toate granitele cari-i impiedicau libera circulatie prin lumea intreagh; ea a phtruns in tarile cele mai inapoiate si mai indephrtate, ocupAnd teritorii, de, unde sii ia materii prime, brate ieftine i unde sh-si asigure debuseuri pentru produsele sale. Ca barbarul din Africa, Asia si Oceania sh aiba respect de burghezul care vine sh-1 ccivilizezes, burghezul aceasta are nevoie, pe laugh, ieftinhtatea mhrfurilor, si (.1(> o forth' cu ,care sii infrangh rezistenta barbarului, care nu vroià st-si dea phinântul, avutul i traditia pe mama strhinului cotropitor. Pentru aceasta burghezia aveh nevoie de forth militari. Db aceasth forth éa mai are nevoic or pentru asigurarea coloniilor sale impotriva burgheziior venite- mai thrziu la imphrtirea prAzilor coloniale, sau pentru a smulge aceSte prizi din mâna acelora cari au monopolizat prea multe. Din cauza acesteiconcurente de pe piata internationalh, burghezia, internationalisth din fire, a cerut sprijinul Statului national, si-a mina i inthrit armata nationaltt Nevoia asta de inarmare a burgheziilor a adus concurenta nebuni in inarmhri a statelor, care a consumat in mod parazitar o parte mare din plus-valoare sociali, a impiedicat i desvoltarea capitalismului i progresul social, a intirit pretutindeni castele militare, si a dus la ciocnirea nebuni care a isbucnit in 1914. Risboiul acesta, filcut de burgheziile nationale pentru cucerire de noui piete de desfacere, pentru monopol de noui averi, pentru phstrarea vechilor piete, a adus omenirea pe marginea priphstiei. Zeci de milioane de oameni au lost [Nisi i schtIodii, averi strânse de secole au fost distruse, Statele s'au momcat de datorii pentru cari o sit trebuiasci si muneiasci din greu nenumirate

www.dacoromanica.ro

-

ILIE MOSCOVICIr LT1PTA DE CLASI $1 TRANSFORMAREA SOCIALA

293

generatii, fasboiul a rilmas ca o institutie permanenth. Ceeace a caracterizat Ong, actim capitalismul, o epoch' relativ mare de pace intre State le mari

capitaliste, in care timp populatia Europei s'a dublat i avutia socialh a devenit extraordinarh, a disphrut, si nu numai a a fost distrush o mare parte din avutia prodush in epoca burghezh dar a fost angajath i boghtia viitoare

a popoarelor. Iar prin neputinta de a vindech rnile produse omenirei de acest rhsboiu, prin ura deslAntuith dintre popoare, prin neputinta de-a mai

hsigurhomenireipacea, burghezia nu num-hi a a incetat definitiv de a mai fi 1111

factor de progres social, nu numai ch este o piedich pentru desvoltarea mai departe a omenirei, dar ameninth chiar sh ruineze, s peibuseasch intreaga civilizatie umanh. Ca si regimurile precedente, care au clisphmt in momentul and auinceput sA fie o piedich a progre8u1ui, burghezia trebuie sh disparI Trebuie si existe nurnai clasele sau clasa care sh-i ia locul si care sh duch mai departe omenirea spre progres. i aceasth clash existh. *

*

Toat h. istoria epocei burgheze este, mai mult ca epocile trecute, un

sir neintrerupt de lupte de clash.

.

.

Continue le prefaceri economice, schimbhrile permanente in tehnich §i in mijloacele de producere, aduc intr'una raporturi noui fare 'oameni, formeazh intr'una clase, pitturi, categorii noui, cu interese deosebite, care se lupth intre dhnsele. In permanenta avem in societatea burghezh lupte intre burghezia stApanitoare sau inch incomplect stapanitoare i resturile de feudalism, cari cauth st-si phstreze sau sh-si recapete ; lupte intre marele industrias care expropriaz i ¶thcul meserias care cauth sh-si mentirth existenta; intre marele comerciant i micul comerciant ; Intre industrias i comcrciant -deoparte i bancher de alta; si comerciant ; intre industria intre thran i proprietar ; 'intre proprietarul rural si burghezia orhseneasch; intre thran i toate phturile burgheze orasenesti; intre burghezie i cler ; intre burghezie,si birocratie, care devine de multe ori prea independenth; intre burghezie i casta militarh, care suge prea mult din plus-valoarea sociaih; intre marea burghezie, mica burghezie i monarhia absoluth, care, condush de coterii, uith de multe on sa satisfach interesele burgheziei striphnitoare.

Niciodath in istoria omenirei n'au lost athtea clase, phturi, grupuri diferite, niciodath n'au fost athtea lupte. Dar nici una din aceste clase nu poate rhsturna i inlocui burghezia, pentruch nici una nu are un rol social mai mare decht clhnsa, nu este un factor de productie superior ei, nu este un factor de progres de sine stäthtor, un factor revolutionar, ca impotriva burgheziei, fArh, dhnsa, s poatit duce societatea omeneasch spre o formh socialh. mai superioarà. Singura clash care e chemath de istorie sh Indeplineasch acest rol este proletariatul. Fiecare perioadh din istoria omenirei formeazh elementele, claseleoclasa, care descompun pe deoparte regimul vechiu social, cari pe de altit parte servesc la construirea regimului nou.

www.dacoromanica.ro

294


Burghezia; odata cu aparitia ei, a scos la iveal i proletariatuL Burpezia traieste din plus-valoarea pe care o incaseaza dela lucratorul liber, caruia

Ii cumpgra forta de muncg. Ea a luat intaiu elementele libere gasite la orase, elemente vagabonde, necalificate, lepadaturile societatil feudale; apoi, prin concurenta sa, a expropriat mesterii i i-a aruncat in proletariat, silindu-i sa lucreze pentru dansa; exproprierea trtranilor de catre nobii i alungarea

kir de pe pamanturi a mgrit randurile proletariatului orasenesc si a adus brate noui de munca burgheziei. Factorul activ i revolutionar In produetie era insa burghezia, proletariatul, format din elemente disparate, inculte, nu putea s joace Inca un rol aparte, s aibrt ideologia sa, constiinta sa de clash. Cat timp o clash stapanita nu are un rol precumpanitor in societate, ideologia claselor stapanitoare doming i clasele inferioare; lupta de clash Inca nu exista. Deaceea in toata epoca de stapanire a burgheziei, toate cla-

sele din salmi societatii, desi au de multe ori interese contrare cu burghezia si duc lupte, nejucand insa un rol precumpanitor in productia progresiva, care dii forma si caracteristica unei societati, ele nu-si pot avea ideologia lor speciala, revolutionara, ci adopta ideologia factorului inteadevar stapanitor, a burgheziei. Deaceea i proletariatulda inceputurile sale, e condus de ideologia stapanilor, de ideologia burgheza; deaceea vedem chiar proletariatul luand parte la diversele revolutii burgheze, ca ajutator al ei i nu ca factor independent. Este adevarat ca in unele din revolutiile burgheze au fost si incercari separate de-ale proletariatului, dar acestea au fost facute mai mult instinctiv, far& constiinta de clasa, farg o conceptie clara, pentruca si situatia proletariatului Inca nu era clarg, rolul sau economic Inca era sters. Cu cat MA' btlrghezia se desvolth, proletariatul creste alaturi de dansa, rolul sau economic devine din ce in ce mai mare, interesele sale hicep sa is delimiteze, sa se clarifice, incepe sa-si formeze o ideologie, aparte de clasg,

incepe lupta de clasa a proletariatului. La inceput lupta de clasa, Inca inconstienta, se manifesta prin ura de clasa, individuara a lucrgtorului impotriva patronului izolat, apoi a lucratorilor dintr'o intreprindere impotriva patronului lor. Mai tarziu lupta declasa cuprinde paturi tot mai mari din proletariat, cari se strang,laolalta, se organizeaza, duc lupta impotriva patronior izolai i intruniti, lupta economica, apoi lupta politica, intaiu pe scara nationala, apoi pe o scara

internationala. Strangerea laolalta a muncitorilor in atelierele i fabricile mari, Meath de burghezie, asocierea lor in productie, le aduce mai usor asocierea in lupta, le da mai hmlt curaj, le da constiinta fortei lor, curaj i constiinta pe cafi nu le pot avea alte clase: meseriasul, taranul, functionarul, cari traiesc si muncesc izolat, sau in grupuri mici. De aceea in secolul al XIX-lea, child exista masse mari de proletariat, avem* in permanenta o lupta de clasa bine definit'a-, constienta, permanent revolutionara, cu caracter international. Dar lupta aceasta de clasa a proletariatului se deosebeste de toate luptele anterioare de clasa, de toate luptele claselor existente astazi,prin faptul

cii pentru prima data In istoria omenirei clasa aceasta nu duce lupta nu-

www.dacoromanica.ro

ILIE MOSCONIM LUPTA DE OLA.SI 9I TRANSFORMAREA SOCIALei

295

mai condush de instinctul ei de clash, de interesele sale fatal limitate, ci §i-a -dat un tel superior, in directia eVolUtiei, in directia progresului social. Acest serviciul-au adus proletariatului, luptei de clash, omenirii in genere, Karl Marx impreunh cu fhuritorii socialismului tiintific. Dupheum Marx

a fost primul care a desCoperit legile de transformare ale omenirii, tendin-tele de desvoltare ale clasei capitaliste, atunci cand aceasta era deabia in Sash, la inceputul desvolthrii sale, tot a§a dansul a fost primul care a phtfuns

Intelesul profund al luptei de clash proletare care a existat inch mult inaintea lui --a priceput rolul proletariatului in evolutia societhtii, cand proletariatul inch nu avea complect con0iinta de clash, cand era inch la inceputul desvolthrii sale. Marx a dat luptei de clash proletare un continut, o metodh de analizh, o armh, o siguranth in lupth, un tel. Lupta de clash a proletariatului ia diferite forme. La inceput incon0i-enth, fArh," tel definit, ea se manifesth prin rhsbunhri personale impotriva patronilor, prin distrugerea uneltelor de munch, prin opunere la introducere tie ma§ini noui care-i periclitau existenta. Cu cat con0iinta i forta Ii cre§te, -cu cat lupta caphth, un- continut, cu atat formele de lupth ale proletariatului se schimbh. Straus in organizafi de breaslh, in sinclicate, luerhtorul nu se

mai revolth, nu omoarh, nu distruge, ci prin arma papich a grevei opune o rezistenth poftei de ca§tig §i exploatarii capitaliste, impiedich, contracareaztt, cum ar spune Gherea, influentele nefaste ale exploatarii capitaliste. Sindicatul, impunand un salariu mai bun, mai putine ore de lucru, dh, putinth muncitorului i famiiei sale sh se hrhneasch mai bine, Ii. impiedich degenerarea, Ii dh, rhgaz pentru culturh, mgre§te chiar 'Alga de desfacere pentru produsele capitaliste 0 impinge pe capitalist la perfectionarea utila-

jului. Lupta de clash dush prin.sindicatele muncitore0i, care atenuiazh o parte din contradictiile de care am vorbit ale societatii burgheze, este un inalt factor de progres social. Dar in dark' de lupta economich, pe care clasa proletarh o duce prin sindicat direct impotriva patronului sau a patronatului, proletariatul are de dus lupte pentru reforme sociale, pentru asigurarea bhtranetei, a invalidithtii §i contra accidentelor, el trhie0e in comunh, judet i Stat, el trebule s duch

lupta impotriva burgheziei organizate politice§te care sthpanqte Statul de azi. Aceasth lupth, proletariatul o duce prin partidul shu politic de clash, Partidul socialist.

Pe cand in sotietätile anterioare luptele politice nu se dhdeau direct ,

intre clasa sapanitoare i produchtorul sclav sau iobag, ci intre clasele suprapuse, libere, intre burghezi i nobii, intre nobii i cler, intre nobii, cler, burghezi i monarhii cu coteriile lor, burghezia, prin revolutia sa, a adus la

suprafath direct phtura produchtoare, phtura cea mai de jos a societhtii, urmap sclavului 0 a iobagului de odinioarh.

i nu numai ch, a adus la supra-

lath aceasth clash, aruncand-o in vartejul luptelor politice i sociale, dar i-a dat chiar drepturi politice egale cu ale ei, ca sh se poath folosi impotriva celorlalte clase i ca st-i inlhture dupnania. Proletariatul este prima clasd asupritd din omenire care are drepturi politice egale cu stapanii. Burghezia, in interesul shu de clash, a rupt lanturile sclhviei 0 ale iobhgiei, a eliberat pe muncitori 16sandu-i sh-i vanda
www.dacoromanica.ro

296


Iaolaltii dandu-le constiinta forteyor, le-a dat drepturi politice egale cu ale sale, iar socialismul, Partidul Socialist,"partidul de crash al proletariatulbi,. i-a dat acestuia un tel, i-a arhtat rolul shu social, i-a dat mandria misiunei sale istorice.

Partidul Socialist este un partid al clasei muncitoare, constient de menirea istorich a proletariatului. Partidul Socialist nu se confundh cu clasa muncitoare; dansul e partea constienth a clasei, care, pricepand evolutih, mersul offienirei, interesele permanente ale clasei, cauth s impace interesele ei imediate uneori in contradictie cu interesele societhtii, de ex. introducerea unei masini noui cu interesele ei viitoare, adich cu interesele generale ale societhtii. Partidul Socialist nu reprezinth interesele lucrhtorilor izolati, ceeace este individual, ceeace este al unei phrti din clash, al unei bresle, ci ceeace este comun intreg-ei clase, ceeace este permanent, ceeace uneste pe muncitori intre dansii si-i uneste cu interesele superioar i viitoare ale omenirei. Socialismnl, reprezentat i predicat de Partidul Socialist, este ultimul scop al luptei de clash proletarä i acest ultim scop este transformarea societhtii de astäzi, burghezo-capitalistu, bazath: pe proprietatea individualu mijloacelor de productie si de schimb, in societatea socialistd, bazath pe proprietatea comunu a acestOr mijloace. Desi partid de clash, Partidul Socialist nu este format numai din elemente din proletariat. Este adevhrat ch primele elemente cari aderh la miscarea socialist& sunt elemente proletare desi. fituritorii ideei socialiste n'au fost deloc proletari si mai ales din proletariatul manual, din proletariatul din fabrici. Munca in comun in ateliere i fabrici, cu masini mari, (IA munci-

torilor intaiu idea si posibilitatea solidarithtii de clash, le d'a mai usorposibilitatea su priceaph idea socializhrii, a posedärii in comun a mijloacelor de productie. Dar curand miscarea proletarh, prin cresterea fortei ei, prin desvoltarea ideologiei sale, impune i desteapth constiinta de clash a functionarilor i inteleetualilor proletari din intreprinderile capitaliste, atrage pe lucrhtorii i functionarii din mica industrie si din comert, pe functionarii particulari i dela Stat, pe thranii salariati i apoi chiar, prin ref ormele cu caracter general pe cari le cere, pe taranii, meseriasii i comerciantii shraci, nemultumiti de regimul de azi. Mentalitatea proletariatulth manual, ideologia sa, incepe in curand sh stapaneasch toate celelalte puturi i clase produchtoare, nedreptutite de regimul de asthzi. Dar nu numai aceste phturi din proletariat neproduchtoare direct de plusvaloare, iiu numai elemente din mica burghezie i intelectuali shraci yin in miscarea politick a' muncitorilor, dar yin chiar i intelectuali bogati, elemente cari fac direct parte din clasa burghezu. DupAcum in toate revolutiile i transformArile sociale anterioare, elemente din clasele suprapuse i. intelectuali, dandu-si seama, in epoca de descompunere a secietatii lor, de pericolul pe care-1 ccnstitue pentru.

progresul omenirei perpetuarea regimului, au parasit clasa lor si au trecut de partea clasei progresiste i revolutionare, in Marea Revolutie francezh au trecut de partea -burgheziei intelectualii, totii marii cugethtori, o parte din der si o parte chiar din marea nobilime tot asa tree de partea clasei muncitoare, intru in Partidul Socialist, si multe elemente culte din randurile burgheziei. Iar faptul cu elementele venite dela mica burghezie, dela marea

www.dacoromanica.ro

ILIE MOSCOVICI: LUPTA DE CLASI $.1 TRANSFORMAREA SOCIALA.

297

burghezie, dela intelectuali, sunt mai culte, si au mai mult a. experienta iii luptele politice, ele reusesc chiar s ocupe pretatindeni primele locuri in lupta

revolutionara, a clasei muncitoare,. Partidul n'a 'Mutat insa prin aceasta a fi uii partid exclusiv de clasà, pentruca reprezinta interesele unei clase, este pondus de ideologia unei clase. Lupta de clash a proletariatului ca a tuturor claselor in ascendenta este revolutionark mai mult insa ca a celorlalte clase, ea este profund revo. lutionara, pentruca ea nu are de facut numai o revolkie morala, o revolutie politica, o revolutie economica, ea are de facut o revolutionare complecta a sistemului de proprietate, a modului de repartizare a bogatiilor, ea trebuie sui inlature exploatarea omului de ca'tre om, ea are de facut o Revolutie Socialci. Preluarea puterii politice de catre o clasa impilat, pentru a transforma intreaga forma' sociala a societatii, este o revolutie sociala. Revolutia sociala. astazi inseamna preluarea puterii politice de &are proletariat, pentru trecerea mijloacelor deproductie i de schimb in proprietatea societatii, pentru intro-

ducerea unui nou sistem de repartitie a bunurilor, pentru democratizarea formei de productie si de repartitie, pentru realizarea societatii socialiste. Cum, prin ce mijloace, se va face aceasta transformare sociala, impusa de nevoia de desvoltare a societätii, impusa de lupta si de nevoia de desrobite a unei clase ? -Am spus CY, proletariatul, ca s poata face transformarea sociala, trebuiesa puna. mana pe puterea po1itic, adica pe Stat. 0 serie de incercari ale

proletariatului de a pune mama pe puterea politica pentru infaptuirea idea-vorbim .numai de incercarile facute de and-. exista socialismul stiintific, de and lupta de clasa a proletariatului este constienta, are un tel cum au fost: Comuna din Paris dela 1870, revolutia ungara, revolutia bavareza, revolutia rug, au dovedit c'a proletariatul nu are ce s fad, cu puterea politica', in ofice caz n'o poate Iservi pentru scopurile sale de transformare sociala, daca in societate nu exista' conditiile obiective i subjective pentru aceasta transformare. Cat timp capitalismul nu si-a indeplinit complect rolul lului suiu

sail social, cat timp industria nu este desvoltat i concentrata, cat timp ea nu formeaza baza principala a avutiei nationale, cat timp massa proletara este Inca inconstienta si nu are de partea sa elementele tehnice i intelectuale necesate pentru conducerea unei societati, puterea politica in manile

proletariatului inseamna o aventura trecatoare, sau cel mult o experienta, nu Tusk' inceputul Revolutiej Sociale. - In starea de desorganizare i de anarhie in care se- afla astazi societatea

capitalista., este suficienta sfortarea unei minoritati mai puternice i curajoase ea sa puna mana pe puterea politica. Dar Partidul Socialist, partidul de clash,' al clasei muncitoare, nu este o secta' de conspiratori, o clica care pune main, pe putere c(a s'o intrebuinteze in folosul su sau in folosul membrilor sai; dansul, ea reprezentant al clasei muncitoare, ca avangarda a ti, nu poate si nu trebuie sa. se joace cu vieata clasei muncitoare i s faca experiente pe spinarea ei; dansul nu are dreptul sapericliteze cuceririle economice si politice pe can i. aceast clasi le-a obtinut in lupte de decenii, en sacrificii grele.. .

www.dacoromanica.ro


298

Apoi socialismul nu are de schimbat numai forma de proprietate si de repartitie a bunurior, el are de dus productia mai departe, s mkreasch cat mai mult boghtia generalh. El nu vrea comunismul primitiv al vanhtorilor si phstorior, sau comunismul tot asa de primitiv al primior crestini, comunism bazat pe shrhcie i ignoranth, ci vrea comunismul boghtiei, al unei societitti bogate si capabile,prin productia'si inventiile sale, de cat mai multh boghtie,

.el vrea boghtia culturei celei mai Matte. In volumul shu asupra Revolutiei Sociale, teoreticianul socialist francez 'Charles Rappoport, pune, inainte de a exista, vorbitoarele experiente de astazi, urmhtoarele conditiuni pentru preluarea puterii politice de chtre proletariat, pentru infhptuirea transformkrii sociala socialiste: 1. Evolutia economic i politich trebuie sh fie destul da avansath. Capitalismul trebuie se"( fie desvoltat la eel mai Malt grad al selu. Democrafia

trebuie sd fie un fapt

2. Majoritatea proletariatului trebuie sh fie eontient

i

organizath

,(sau o elitd care sit poatit trage dupg dansa majoritatea, adich o minoritate foarte importantit, foarte puternich, loarte popular i foarte prudentd). 3. Imensa majoritate a natiunii trebuie sh fie detasath de regimul actual ne mai sperdnd nimie dela dansul i gteptlind totul dela- o sehimbare.

0 tail care nu are capitalismul dus la ultimul shu grad de desvoltare, in care n'a existat democratiacea mailargh care shfach educatia cetateneasch a masselor proletare, In care proletariatul i partidul shu de clash nu are sprichci revolutia jinul sau mhcar'simpatia imensei majorithti a populatiei, socialisth i proletarh nu este, cum au fost toate revolutiile trecute, a unei

minorithti in folosul minoritii4ii, ci a majorithtii proletariatului in folosul imensei majorithti a poporului o tarit care nu a indeplinit toate aceste conditiuni, este inch o tarit inapoiath pe calea desvolthrii sociale si nu este.inch coaptà pentru transformarea socialh socialisth. Ceeace se intampra sub ochii nostri in imenstil imperiu rusesc confirmil in mod sangeros adevhrurile de mai sus. 0 revolutie politich flicutIt de o manh hothrith' de proletari, intr'un moment cand avea deabia loc revolutia burghezh impotriva feudalismuliti atotstapanitor i cand regimul burghez n'a avut inch timpul i puterea de a se consolida, a adus sthpanirea politich' a prole-

tariatului asupra unuia din cele mai mari imperii. Conceptia gresith a conduchtorilor proletariatului rus, care au crezut ch puterea politich e suficienth ca s fach dinteo tarh inapoiath, feudalit, cu o burghezie in fasit inch, cu o ,populatie de analfabeti, care n'a trecut niciodath. prin educatia cethteneasch a democratiei, o anii socialisth, a 'fost plktith scump de poporul rus. Revenirile lor de asthzi, duph ce aproape au distrus o tarh de 140 miioane de oameni, sforthrile lor disperate de a crea, ei, revolutionarii socialiti, o clash burghezh, dovedesc chlegile sociale sunt mai puternice cleat vointa oamenilor

si Ca' o manh de idealisti sau de ambitio0 nu pot schimbà mersul normal .

.al societatii duph bunul lor plac. Socialismul nu poate veil decat din maximumul de civilizatie capitalisth, el nu poate esi deadreptul din barbaria feudalh asiatico-tarista.

In societktile capitaliste inaintate, acolo unde burghezia a dat maxipnin contrazicerile create de dansa

anumul ce-1 poate da, i unde a incetat

www.dacoromanica.ro

ILIE MOSCOVICIt LUPTA DE CLASA I TRANSFORMAREA. SOOIALA

299

de a _mai fi un factor de progres, acolo va trebui sh ving intâiu revolutia socialg, acolo, and proletariatul va fi suficient de pregAtit pentru aceasta, cl va prelua, puterea politica.

Nu imediat du$ preluarea puterii politice de atre proletariat se va

infAptui huh, _societatea socialistA. Dela preluarea puterii politice

i OM la

infaptuirea societtitii socialiste, omenirea va trece printr'o perioadd de transit,ie, in care timp clasa conduatoare, proletariatul, exercitând dietatura majoritii impotriva minorit4ii, dictatura democratica's, va realia o serie de reforme indrunatoare spre socializarea rnijloacelor de productie, reforme fixate de Kautsky in urmaoarele puncte: 1) Crearea de socieati de productie creditate de Stat, 2) Intrarea Statului in intreprinderile existente, 3) Socializarea cu despAgubiri a unei ramuri de industrie, 4) Desfiintarea mostanirilor

colathrale, 5) Taxe mari pentru mosteniri directe 0 testate, etc., etc. In cpoca de tranzitie vor trebui fAcute o serie de transfermgri de ordin moral intelectual, de ordin politico-social, intreprindenle vor trebui descentrali-

zate, democratizate, iar statul prefAcut dintr'un stat poliist, intr'un stat industrial, o cooperativA mare de productie i consum. Deabia, atunci, dupA trecerea epocei de transitie, vom fi intrat in soCietarea socialisfa, transformarea .sociaa, al arei agent constient a fost proletariatul, va fi inMptuitA. Dar atunci proletariatul inceteazA de a mai fi proletariat, aci desfiinfand clasele se desfiinteaa i pe d'ansul ; proletariatul, dup5, vorba lui Jaurès, «nu va mai tal dupA isbânda sa: el va pieri inlumea nota clädit a. de dansub. Atunci. progresul, care inseamn6 desrobirea omului de sub jugul naturii pi a fortelor sociale du§mänoase, va fi o realitate frumoaa, atunci, evolutia sociald,- dula cum a spus regretatul Raicu-Rion, se va face in mod conftient. De atunci va incepe adevArata libertate a individului, omenirea va ultra in societatea istoria constientb. * kSi

acum, venind la tara noastrà

*

s

vedem care egte legAtura noasta

cu restul Lumei, gradul nostru de desvoltare sociala, situatia luptelor de clast dela noi i perspectivele noastre de progres i de transformare sociara.

Formarea tarzie a statelor românesti, deabià prin secolul al XIV-lea, din elemente migratorii pAstoresti i tlanesti, lipsa aproape compleca do crase mai man cu o populatie de functionari, negustori, meseriasi i intelec-

tuali, au mentinut aceste tAri intr'o stare inapoiaa. Inconjurate de popoare nomade sau semi nomade, easboinice, expuse inteuna la ngvAliri din partea acestor popoare, populatiile pasnice de farani si pAstori din Wile românesti se refugiau intr'una in munti, nu aveau existenta sigua i thrile erau impedecate dela once desvoltare. CAteva secole de dominatie stainä, turco-fanariotä, dominatie hrkareap, i venall, care n'a putut m'aicar s aducg o influenfa culturara stainti sau forme noui de exploatare a avutiilor, au impedecat once desvoltare nationaM si au mentinut rie românesti in starea cea mai inapoiaa, intimp ce feudalismul i monarhia electivA sau absoluta" din apus au constituit www.dacoromanica.ro

.

300


state nationale, dAndu-le o desvoltare economick politick culturalk din ce in ce mai mare. In tot acest timp, afark de rare revolte tArAne§ti §i de dese dar neinsemnaie lupte pentru tronurile MrA strAlucire, in care mai totdeauna intervenià mAna strAinului suzeran i coruptia cea mai ru§inoasA, n'au existat lupte de clase serioase ca in apus, care sA facA educatia cetAteneascA a masselor si care siti

impingA Odle spre progres. Fericita noastrA situatie geografick dincoace de Duntire, care a impedecat pe turci sh ne anexeze, sA incerce desnationalizarea i mahomedanizarea Orion romanesti, a lipsit tArile romanesti tle lupte mad nationale §i religioase, cari, oricAt ar fi de dureroase, sunt un factor cultural i de educatie eetAteneascA in istoria unui popor.

In starea aceasta inapoiatA, in care ne-au tiimt atAtia factori vitregi, aproape fiii nici un contact cu diviizatia europeank intr'o formA feodalti inapoiatA, en boieri inapoiati i cu iobagi, ne-a gAsit revolutia burghezA surve-

nith in apus.

Noua clash', care dAdeA acum tonul in omenire, nu putea permite mnsit state izolate, inchise, inapoiate, cari sA nu se spunà legion sale i care sa nu-i aduch cagig. Rrin repedea desvoltare a instrumentelor de producere i a cAilor decomunicatie spune Manifestul Comunist al lui Marx i Engels burghezia tarAge in vAltoarea civilizatiei phiar natiunile cele mai barbare. EftinAtatea, productelor ei, este artileria puternicA cu care rAstoarnA la pAm'Ont toate zidurile chineze§ti, i cu care face sit i se inchine cMar i barbarii cei rnai

epu§i civilizatiei. Sub pedeapsA 'de moarte ea silete toate Atiunile sa-si insu§iascA .modul de producere burghez. Intr'un cuvant, ea modeleazA lumea dupA chipul i asemAnarea sa». , Iar marele nostru, Dobrogeanu-Gherea, unul din cei mai buni cunoseititori a evolutiei tarilor inapoiate, serb in Xuvinte uitate»: «Mile rAmase in unnA intrA in orbita tArior capitaliste inaintate ; ele se mi§cA in orbita acestgr tAri, §i. intreaga lor vieatA, desvoltare i mipare socialk e determinatA de epoca istorica in care trAim, de epoca burghezocapitalistA. i aceasta determinatiune a vietii §i. mieirii sociale a tArilor inapoiate prin cele inaintate le este insks conditia de vieatA». Si astfel, burghezia europeank dupA tratatul dela Adrianopol, din 1829, care face Marea Neap% liberA pentru comertul european, ne tark§te in v'altoarea civilizatiei sale, ne silete sA devenim o tart producAtoare de mArfuri, ne impune, prin nouile necesitAti bAne§ti ale boierilor, liberafea Mranilor

din iogAbie, ne impune toatA legislatia sa, cu egalitatea tuturor inaintea legei, ne impune institutiile sale politico-sociale i cultura sa. Toate zidurile noastre chineze§ti impotriva civilizafiei apusului au dizut ca prin farmec, burghezia ne-a modelat dupA chipul i asemanarea Forma, formele burgheze, le-am cApatat toate. I)ar aluatul din care ne-a modelat este inapoiat, formele burgheze s'au modelat pe fondul feudal i iobag, i ne-au- dat, la sate O. ora§e, o vieaca economicA, culturaM, politick socialt, neoiobagei, cum o nume§te DobrogeanuGherea.

www.dacoromanica.ro

ILIE MOSCOVICI: 'LUPTA DE CLASA $1 TRANSFORMARDA SOCIALA

301

Legile aduse din strainatate, aduse pentru a salvA forma burgheza, pentru a da garantii de legalitate negustorului strain, n'au lost niciodata aplicate in folosul massselor muncitoresti; -taranul si muncitorul n'au stiut niciodata ce-i legea, in raporturile dintre dänsii i staphnii lor. Legile pentru protectia industriei nationale, monopolurile create pentru aceasta industrie, au facut ca burghezia noastra sa nu aiba niciuna din caracteristicele burgheziei in crestere, nici revolutionarismul ei, nici rolul ei cultural si educator. Burghezia noastra n'a crescut prin lupte, in libera concu-

rentk ci a lost parazitark a crescut pe spinarea Statului, adica a intregii populatii muncitoare, la adapostul vamilor. Dar nici plus-valoarea IncasatA din munca muncitorului siprotectia.Statului n'a rumas complect in mama

burgheziei, care, pentru interesul ei, ar fi intrebuintat-o pentru marirea intreprinderilor, pentru perfectionarea utilajului; plus-valoarea incasata de burghezie a trebuit su fie impArtita u oligarhia, care in schimbul proteetiei acordate, §i-a bagat toate uneltele in Consiliile de Adininistralie ale intreprinderilor, a supt in- mod parazitar o mare parte din venitul burgheziei hi a impiedicat desvoltarea industrialA a Orli. Din aceastA cauza, industrie inteadevAr nationala afara de petrol, tabacarie i alte chteva in care sa fie folositA bogatia naitionalA, bogatia solului nostru, n'a fost creatA. Sub protectia industriei nationale s'au fAcut Mbrici de metalurgie cu material prim din strAinatate, fAbrici de tesAtorie la fel, fabrici de parfumuri cu esente straine, fabrici de cojit orezul. situatia nu s'a schimbat mult nici acurna, and am capAtat teritorii imense cu multe bogatii miniere, and am cApatat regiuni industriale earl puteau rivaliza cu cele mai moderne din apusul Europei. Prefacerea acestora in industrie nationalk prin monopolizarea lor de catre oligarhul Parazit, le-a tAiat avântul, le-a periclitat chiar in multé pArti existenta. Si astfel, dupti aproape un seed de patrundere capitalistA la noi, dupa cateva decenii de desvoltare industrialk desi avem o industrie cu sute de mii de muncitori, suntem astAzi una din tArile capitaliste cele mai inapoiate, cu anomalii earl nu se cunosc aproape in nici o taru capitalistA inaintatA. Suferintele i contrazicerile regimului capitalist le avem pe toate, mai exagerate chiar, factorii cari aduc inlaturarea acestor contraziceri nu-i avem insk In ultima sutA de ani am avut manifestari destul de numeroase ale luptei de clasA. 0 serie de revolte taranesti, destul de sAngeroase, incomparabil insu mai putin sangeraase ca represiunea salbatech a stapanilor, au inscris, in ciuda teoreticianilor armoniet sociale dela noi, istoria luptelor de clash'. in istoria tArii noastre. Revoltele, rascoalele thrlinesti, nu mai pot avea insa astAzi; in epoca aceasta inaintatA burghezocapitalista, un caracter revolutionar, care sA tindA la o transformare sociala. Taranul poate-avea, cerinti economice, poate sit cearh pamant in proprietate individualA, thranul poate sa fie nemultumit de administratie si de exploatared bancilor, dar taranul nu poate aveà un ideal social. El .se poate bucura de roadele civilizatiei burgheze, pentruch-i CEA marfA frumoasa t i eftina, pentruca-i pune la ,dispozitie tren sit face sa se miste din loe In loc, dan dAnsul, prin vieata sa izolath i inapoiatk nu

www.dacoromanica.ro

302

DOCTRI1VELE PARTIDEWR POLITICE

poate pricepe nimic din civilizatia modernh. Dhnsul mai poate fi asthzi un factor de progres pe terenul politic si administrativ, luptând pentru egalitatea cethteneasch i autonomia administrativh, mai poate fi un factor de progres economic ca consumator, deschizhnd industriei piata satelor, dar nu poate fi un factor de progres ca producdtor, nu poate da metode noui de productie, nu mai poate Imboghti societatea. Thrhnimea nu are nici un interes imediat in schimbarea formei sociale, ea, prin proprietatea sa individualh, si prin munca sa izolath, prin orizontul shu ingust, formeazh un element conservator, aproape eel mai conservator in societatea de azi. Thritnimea. nu mai poate juch astazi nichieri Un rol revolutionar. La orase lupta de clash nu sta malt mai bine. Un proletariat, incii

putin numeros, frog traditie proletarh, rarh cultur i HA nici un fell educatie poIitic, inut in neoiobhgie, 0-a manifestat tot timpul 0-0 manifesth aproape in fiecare zi interesele sale de clash, duce lupth de clash, dar nu este incA un factor hothritor in vieata economich, nu are nici un rol in viega politich. Prin lupta sa de toate zilele a reusit sh. inlhture o parte mich din contrazicerile sociefatii noastre burgheze, altoith pe fond feudal, a reusit prin refor-

mele obtinute siti impieclice intruchtva degenerarea sa, dar cea mai mare parte din reforme le-a chphtat fdrh, lupte serioase, fie date de burghezie prin imitatie, fiind smulse dela dhnsa intr'un moment de dezorganizare i anarhie, cum a fost duph rasboiu. Neavhnd factorii obiectivi, concentrarea capitalului, desvoltarea suficienth a industriei, massh mare proletara, neexistând factorii subiectivi, educatia i constiinth de clash a proletariatului, Romania suferh, toate contrazicerile regimului capitalist, frill s aibh factorii necesari pentru transformarea socialà. Dar Romania nu mai trhieste izolath in univers, zidurile chinezesti an chzut odat i trebuie s participhm la toath vieata internationalh, trebuiesh ne supunem tuturor legilor ei. «Legea de desvoltare a societafilor inapoiate, care prezideazd la transformarea lor in fdri.capitaliste, va prezidd 0 la transformarea lor in rari socialiste,. spune Dobrogeanu - Gherea. Ccind àri1e inaintate capitaliste, cari domineazd epoca noastrd de desvoltare a societWor omene0i, earl, dau confinut. ii caracter insAs acestei epoci, determind evolutia omenirei i catd st prefacci yirile reimase in urmd dupd chipul i asemdnarea lor, and aceste societd4. se vor preface in societd0 socialiste, atunci i societcifile inapoiate, semicapicaliste, cari nu-0, vor /1 desvoltat Wei toate condiffile necesare de vieayi pentru, o societate socialistd ca cele dintdiu, Ii vor adaptct i ele i ii se va impune vi lor forma de organizatie socialista a societqii»....

Pornind dela aceasth conceptie asupra- evolutiei noastre, rostul, rolul. Partidului Socialist in tara noastrh e clar. Spre deosebire de toate celelalte partide, el îi miirturiseste fhtis lupta sa de clash, revolutionarh, care tinde la preghtirea transformArii societhtii romhnesti burghezo-capitaliste in societatea socialistà. Pornind dela interesele de clash ale proletariatului i neascunandu-si interesele in dosul formulelor vagi de ordine, democratie, nationalism, armonie socialh, Partidul Socialist din Romania lupth:

www.dacoromanica.ro

ILIE MOSCOVICI: LUPTA DE CLASA $1. TRANSFORMAREA SOCIALA

303.

1. Pentru inlaturarea tuturor piedicilor puse de oligarhie in calea desvoltarii industriale a tarii, desvoltare care singur d posibiitatea unui progres real; 2. Pentru cucerirea de cat mai inulte reforme pentru clasa muncitoare, ca aceasta industrializare sa nu se faca numai pe spinarea clasei muncitoare, amenintandu-i vieata i ducand-o la degenerare; 3. Pentru ridicarea nivelului cultural al masselor, ca sa se poata bucura

de toate roadele culturii moderne; 4. Pentru democratizarea cat mai larga a tarii i educarea cetateneasch a acestor masse, cari nu au nici traclitie democratica, nici traditie revolutionara; 5. Pentru internationalizarea, contopirea gandirei i actiunei lor in . gandirea i actiunea internationala; pentru ca atunci, la termenul fatal pentru societatea de astäzi, cadtd transformarea sociala va avea loc in tarile inaintate i ni se va impune §i noua, sa nu fim cea mai inapoiatil societate socialista, dupa cum am fost cea mai sinapoiata societate feuda1 i cea mai inapoiata societate burghea,. pentru ca, in fine, sa putem s contribuim i noi cu ceva la progresul omenirei libere, care va avea loc dupa intronarea societatii socialiste.

www.dacoromanica.ro

AN UL V

A PARE LA 'MET ZUNI

A NUL V

atmersonm+.....

ARHIVA PENTRU STIINTA SI

REFORMA SOCIALA ORGAN AL

INSTItUTULUI SOCIAL

ROMAN

DIRECTOR D. GUSTI I. STUD II. II. ARHIVA LEG-ISLATIVA. III. ARHIVA DOCUMENTARA

IV. MISCAREA IDEILOR. V. RECENZII . VI. BULETINUL INSTI-

TUTULUI. VII. BULETINUL SALI I DE LECTURA I. S. R.

MOO

EDITORI CVL TV R A NATIONAL A. STRADA PARIS No.

va

I

INSTITUTUL SOCIAL ROMAN'

I

CALEA VICTORIEI No. 102

BU CURESTI www.dacoromanica.ro

NOUA

CONSTITUTIE

ROMANILI 23 DE PRELEGERI PUBLICE

OR G

A NIZ ATE

D

E

INSTITUTUL SOCIAL ROMAN N. IORGA /

VINTILA I. BRATIANU /

C. DISSESCU

G. GRIGOROVICI / D-NA C. BOTEZ

/ V. MADGEARU / C. PARTHENIU D. XENOPOL / M. MANOILESCU A. RADULESCU / I. IONESCU-DOLJ / AL. C0ST1N EM.'MICLESCU / A. TEODORESCU M. DJUVARA

P. GREC1ANU /

M. SANIELEVICI

/

R, CANDEA

1

GRIGORE IUNIAN / ION NISTOR

ROMUL BOILA / CONST. BACALBASA / D. GUST1

CU 0 ANEXA CUPRINZAND

NOUILE CONSTITUTII

EUROPENE www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

Doctrinele partidelor politice

Recommend Documents