Aristita, Rotilă
CONTABILITATE CREATIVĂ
Editura Alma Mater,
Bacău, 2012
CUPRINS
In irodu cere
7
Capitolul 1
CONTABILITATEA
1.1 Delimitări conceptuale
CREATIV Ă: CONCEPT, COMPLEX MOTIV AŢIONAL, CLASIFICĂRI / (9]
privind contabilitatea
1.2 Motive pentru contabilitatea contabil itate creati vă
creativă
10
creativă şi factorii care permit /explică dezvoltarea tehnicilor de 16
1.3 Efectele utilizării practicilor de contabilitate 1.4 Clasificări ale practicilor de contabilitate
creati vă
26
creativă
28
Capitolul 2
TEHNICI DE MODELARE PRIN "CREATIVITATE" A REZULTATULUI ŞI A CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE / (35]
2.1 Despre politicile contabile şi managementul 2.2 Practici de modelare prin "creativitate"
rezultatului
a rezultatului
2.2.1 Practici de contabilitate
creati vă referitoare la imobilizările
2.2.2 Practici de contabilitate
creati vă referitoare la stocuri
2.2.3 Alte practici contabilitate
36 .42 corporale şi necorporale
.43 52
creati vă
65
2.3 Clasificări creative În contul de profit şi pierdere
70
Capitolul 3
TEHNICI DE MODELARE PRIN "CREATIVITATE"
3.1 Operaţia de Jease-back 3.2 Reevaluarea
imobilizărilor
A BILANŢULUI
/
(73]
75 corporale
79
Contabilitate creativă 3.3 Emisiunea de titluri hibride
83
3.4 DezÎndatorarea În fapt
84
3.5 Titrizarea (securitizarea) creanţelor
86
3.6 Alte tehnici de modelare a informaţiilor prezentate În bilanţ
86
3.7 În loc de concluzii: raportarea eronată a activelor şi datoriilor
89
Capitolul 4 DETECTAREA
ŞI LIMITAREA
MANIPULĂRII
INFORMAŢIEI
CONTABILE
/
(93J
4.1 Profesia contabilă versus contabilitatea creativă
94
4.2 Soluţii posibile de limitare a manipulărilor prin informaţia contabilă şi de creştere a credibilităţii contabilităţii
99
Bib liog ra fie
6
113
Introducere Lucrarea de faţă, Contabilitate creativă, reprezintă suportul de curs pentru disciplina cu acelaşi
titlu
din planul
de învăţământ
al programului
Contabilitate, Audit şi
de master
Informatică de Gestiune. Disciplina Contabilitate creativă, prin însăşi denumirea ei, îşi propune, ca obiectiv
general,
să demonstreze
modul în care informaţiile
financiar-contabile
pot fi
manevrate, în limitele legale, după interesul celor care le produc, şi să-i provoace pe cei care o practică la creativitate
şi originalitate.
dezvoltarea
de cunoştinţe
prezentarea
informaţiilor
aplicării
Obiectivele
specifice ale disciplinei vizează formarea şi
privind tehnicile de contabilitate
creativă utilizate în elaborarea
în cadrul situaţiilor financiare ale entităţi lor economice,
reglementărilor
contabile
româneşti
şi ale referenţialului
şi interpretare
a conceptelor,
contabil
dezvoltarea
abilităţi lor de analiză
teoriilor
contabilitate
creativă cu scopul elaborării unor soluţii de limitare a manipulărilor
şi
În contextul internaţional;
şi practicilor
de
prin informaţia
contabilă şi de creştere a credibilităţii contabilităţii. Lucrarea
supune
atenţiei
masteranzilor,
o sumă de
prezentate
în situaţiile
financiare
după interesul celor care le produc, pornind de la aspectele
motivele
şi obiectivele
(Capitolul
care permit
celor implicaţi,
dezvoltarea
tehnicilor
efectele utilizării practicilor
1), continuând cu tehnicile de modelare prin "creativitate"
profit şi pierdere
(Capitolul
limitare a manipulărilor inclusiv
factorii
a informaţiilor
capitole,
referitoare
creativă,
prin "creativitate"
a patru
cunoştinţe
contabilitatea
la modelarea
pe parcursul
2) şi a bilanţului
prin informaţia
căi prin care utilizatorii
(Capitolul
contabilă
conceptuale
de contabilitate de contabilitate
privind creativă, creativă
a rezultatului, a contului de
3), finalizând cu soluţii posibile de
şi de creştere a credibilităţii
ar putea detecta şi evita capcanele
contabilităţii,
contabilităţii
creative
(Capitolul 4). Lucrarea de faţă are la bază o serie de materiale de specialitate, reglementările din România,
precum
şi referenţialul
contabil internaţional,
ale căror titluri sunt indicate În
bibliografie.
Bacău, decembrie 2012
contabile
Autorul
Capitolul 1 CONTABILITATEA CREATIVĂ: CONCEPT, COMPLEX MOTIVA ŢIONAL, CLASIFICĂRI
,NS
I
,NS
In acest capitol, se regăsesc informaţii referitoare la:
•
semnificaţia şi definirea conceptului de contabilitatea creativă;
•
motivele pentru contabilitatea creativă;
•
factorii care permit /explică dezvoltarea tehnicilor de contabilitate creativă;
•
efectele utilizării practicilor de contabilitate creativă;
•
clasificarea practicilor de contabilitate creativă .
Cuvinte clieie : • • • • • • • • • • •
conta6iEitate creativă, conta6iEitate imaginativă, conta6iEitate de intenţie, frautfă; practici de conta6iEitate creativă, tehnici de conta6iEitate creativă; motive pentrn conta6iEitate creativă, factori exp[icativi, efecte; poEitici conta6ife, estimări conta6ife' su6iectivism; situaţii financiare, 6ifanţ, cont de profit şi pierdere; venituri, cheftuieEi, rezuftat, active, datorii, capita[uri propri~' rezu[tat financiar, rezuftat conta6i~ profit, pierdere; netezirea rezu[tatu[ui; managementu[ rezu[tatu[u~' împodo6irea 6ifanţu[u~' capita[izarea cheftuieEi[or; imaginea fidefă; cost istoric, vaware actuafă.
Contabilitate creativă
1.1 Delimitări conceptuale privind contabilitatea creativă Conceptul de contabilitate creativă s-a născut, probabil, din traducerea expresiei engleze "creative accounting", prezentă de mult timp În contabilitatea anglo-saxonă (în special În cercetările lui J. Argenti, 1973, referitoare la agravarea situaţiei Întreprinderilor) şi s-a dezvoltat prin lucrările Şcolii de la Rochester, punând bazele teoriei pozitiviste a contabilităţii.1 Ulterior au apărut şi alte concepte, care au venit să completeze contabilitatea creativă, cele mai vehiculate fiind "contabilitate imaginativă" şi "contabilitate de intenţie". Expresia contabilitate creativă, după cum afirmă unii autod,
a fost lansată "de
practicienii contabilităţii şi de persoanele care raportează şi comentează activităţile pieţei financiare Uurnaliştii şi analiştii financiari)". Pentru prima dată În literatură, noţiunea de "contabilitate creativă" a fost invocată, În anul 1973, de către cercetătorul britanic J. Argenti. Acesta a stabilit o legătură directă Între practicile de contabilitate creativă, incompetenţa managerilor şi declinul afacerilor, precizând că utilizarea contabilităţii creative reprezintă un indiciu prevestitor de criză. Ulterior, judecând după abundenţa literaturii care aduce În discuţie acest subiect, contabilitatea creativă a intrat În sfera preocupărilor a numeroşi cercetători3• Conceptul de contabilitate creativă poate fi definit În diferite moduri. Nu există o definiţie generalizată sau un punct de vedere comun În ceea ce priveşte definirea acestui concept, diverşi autori având În vedere un segment mai mare sau mai mic dintr-o axă care se Întinde de la o veritabilă Încercare de a prezenta o imagine fidelă până la practicile de "finanţare În afara bilanţului" şi de "Împodobire" a bilanţului4• Acest concept se utilizează, de regulă, pentru a descrie procesul prin care profesioniştii contabili îşi folosesc cunoştinţele în scopul manipulării cifrelor incluse în situaţiile financiare anuale5 sau, altfel spus, pentru a desemna practicile contabile care au ca efect inducerea investitorilor în eroare (înşelarea) prin prezentarea unor informaţii contabile pe care ar dori să le vadă (de exemplu, profituri în creştere constantă) 6. Din abordările diferiţi lor autori, deşi aceştia s-au ferit, În general, să definească aceste concepte (contabilitate creativă, contabilitate imaginativă, contabilitate de intenţie), două accepţiuni par, totuşi, să schiţeze mai bine sensul unei contabilităţii creative7:
Delesalle Florence, Delesalle Eric, Contabilitatea şi cele zece porunci, Ed.Economică, Bucureşti, 2003, pag. 56-57 Ionaşcu Ion, Dinamica doctrinelor contabilităţii contemporane, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 161 3 Malciu Liliana, Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 14 4 ldem, pag. 13 5 Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 389 6 Ionaşcu Ion, Dinamica doctrinelor contabilităţii contemporane, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 161 7 Feleagă Niculae, Controverse contabile, Editura Economică, Bucureşti, 1996, pag. 146-147 şi Stolowy Herve, ,,Existe-t-il vraiment une comptabilite creative ?", Revue de Droit Comptable, n° 94-4, decembre 1994 10 J
2
Contabilitatea creativă: concept, complex motiva/ional, clasificări
,/ Bernard Colasse (în articolul Lorsque la "comptabilite creative" se met il deraper, Liberation, pentru
a da situaţiilor
Asemenea urma
31 octombrie - 01 noiembrie financiare
1992) consideră că este vorba de practici imaginate
ale unei întreprinderi
imaginea
cea mai flatantă
posibil.
practici au, totodată, limite deoarece există tentaţia de a trece de la a profita de pe
flexibilităţii
reglementării
la operaţii
de escamotare
sau de fardare
a informaţiei,
susceptibile să afecteze interesele investitorilor. ,/ M. Abouchahla (în articolul Les delices de la comptabilite creative. Enjeux, Les Echos, ianuarie, 1993) distinge trei categorii de operaţii: •
adevăratele fraude (falsificările);
•
împodobirile "legale";
•
contabilitatea creativă.
Fără a defini conceptul de contabilitate creativă, el îl susţine prin exemple din reevaluarea imobilizărilor
sau din cesiunea unei imobilizări şi apoi reluarea aceleiaşi imobilizări prin leasing
(cession-bail;
lease-back).
Pe aceeaşi undă, J. Caudron (în articolul La creation, l'imagination, l'intention, sont-elles
des vertus comptables ? Revue de droit comptable n° 93-4, decembre 1993) precizează că nu trebuie confundate
adaptările
la evoluţiile juridice,
economice,
financiare
... cu abuzurile mai
mult sau mai puţin conştiente şi înşelătoriile deliberate.
,/ J. Audas (în articolul Le window-dressing ou l'habillage des bilans, Option finance n° 242,
18
ianuarie
(împodobirea
1993)
bilanţului),
consideră
anglo-saxonă
denumită
care constă în efectuarea unor operaţii generatoare
pierderi, ca şi practica reevaluării legalităţii, ca reprezentând
tehnica
"window-dressing" de profituri şi de
de active, în funcţie de obiectivele urmărite, dar în limitele
contabilitate creativă.
,/ F. Pasqualini şi R. Castel (în articolul La loi comptable, l'image fidele et la creativite
deviante, Revue de droit comptable n° 93-1, martie 1993) compară contabilitatea
creativă cu
imaginaţia pe care finanţiştii au probat-o prin crearea noilor instrumente financiare. 11
Contabilitate creativă
./ G. Barthes de Ruyter şi G. Gelard (în articolul L'abus de droit : une arme contre la comptabilite imaginative, Revue fran9aise de comptabilite n° 238, octombrie 1992) plasează contabilitatea, numită de ei, imaginativă, în zona imaginaţiei ingineriei financiare moderne, imaginaţie care creează rară încetare noi produse şi montaje care sunt propuse conducătorilor de grupuri, având drept obiectiv, principal sau nu, ocolirea regulilor contabile, judecate penalizante vis-a vis de rezultat, capitaluri proprii şi îndatorare . ./ În sfărşit, după F. Pasqualini (în articolul Le droit comptable et la comptabilite creative, Les Petites Affiches n° 143, 29 noiembrie 1993) ideea de creativitate aplicată contabilităţii ar consta în a avea imaginaţie sau, mai exact, a se raporta la ea, pentru a conferi contabilităţii mijloacele pentru a putea urma sofisticarea fără încetare a pieţelor şi produselor financiare. Deşi numeroşi autori aduc în discuţie problema contabilităţii creative, puţini dintre aceştia schiţează o definiţie substanţială contabilităţii creative, preferând de obicei abordarea problemei prin descrierea de cazuri.
,15 Bernard Colasse este de părere că expresia contabilitate creativă sau contabilitate imaginativă desemnează "practicile de informare contabilă, aflate adesea la limita legalităţii, puse în aplicare de anumite întreprinderi, care, nesocotind normalizarea şi reglementarea, caută să îşi înfrumuseţeze imaginea pe care contabilitatea o dă poziţiei lor jinanciare şi performanţelor economice şijinanciare". ,15M. Trotman (în lucrarea ComptabiliM britannique, mod d'emploi, Economica, Paris, 1993) defineşte contabilitatea creativă ca fiind
,,0
tehnică de prezentare a conturilor care
permite prezentarea celei mai favorabile imagini a rezultatului şi a bilanţului. Este, de asemenea, o tehnică de comunicare ce vizează să valorizeze prin situaţiile jinanciare imaginea potrivită a unei societăţi pentru investitori". ,l5Breton G. şi Taffler R. J. (în articolul Creative accounting and Investment Analyst Response, Accounting and Business Research, Vol.2S, b098) precizează că "împodobirea conturilor este rezultatul alegerii de către manager a anumitor principii sau metode de
8 După Feleagă Niculae, Controverse contabile, Editura Economică, Bucureşti, 1996, pag. 146-147, Delesalle Florence, Delesalle Eric, Contabilitatea şi cele zece porunci, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 58-59, Delesalle Florence, Realites de la comptabilite creative "a la jrancaise", 2001, Malciu Liliana, Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 16-17 12
Contabilitatea creativă: concept, complex motiva/ional, clasificări
prezentate în scopul înşelării utilizatorului. Conturile astfel manipulate se conformează literei legilor şi normelor, dar nu neapărat şi spiritului lor." fiS
Raybaud- Turillo B. şi Teller R. (în articolul Comptabilite creative, Encyclopedie de
Gestion, 2eme edition, Tome 3, 1997) formulează următoarea definiţie: "contabilitatea creativă este un instrument de ameliorare a conturilor, un suport şi o consecinţă a ingineriei financiare şi fiscale", fiS
K. Naser (în lucrarea Creative financial accounting: ils nature and use, Prentice Hall,
1993) formulează cea mai substanţială /complexă definiţie. Conform acestuia contabilitatea creativă este: ,,1) procesul prin care, dată fiind existenţa unor breşe în reguli, se manipulează cifrele contabile şi, profitând de flexibilitate, se aleg acele practici de măsurare şi informare ce permit transformarea documentelor de sinteză din ceea ce ele ar trebui să fie în ceea ce managerii doresc; 2) procesul prin care tranzacţiile sunt structurate de asemenea manieră încât să permită "producerea" rezultatului contabil dorit", fiS
H. Stolowy
(în lucrarea Comptabilite creative ", Encyclopooie de Comptabilite,
Contr6le de Gestion et Audit, Economica, 1999) propune următoarea definiţie: "contabilitatea creativă este un ansamblu de procedee care vizează fie modificarea nivelului rezultatului în scopul maximizării sau minimizării sale, fie prezentarea situaţiilor financiare, fără ca acestea două să se excludă reciproc". Dincolo de unele acceptări ale conceptului şi practicilor de contabilitate creativă, unii autori se îndoiesc de existenţa acesteia. Astfel, H. Stolowy (în articolul Existe-t-il vraiment une Comptabilite creative?, Revue de droit comptable, decembrie 1994) se opreşte la câteva elemente de reflecţie, prin care, de fapt, "reduce semnificaţia noţiunii de contabilitate creativă": •
fraudele nu au nimic creativ: ele sunt ilegale; opţiunile contabile au existat dintotdeauna, sunt cunoscute de contabili de mult timp şi nu constituie contabilitate creativă; subiectivitatea inerentă evaluării este de neocolit şi există dintotdeauna;
•
numai câteva mecanisme financiare generează o veritabilă contabilitate creativă.
Dacă finanţiştii au creat /creează noi mecanisme sau montaje financiare, contabilitatea trebuie să "urmărească" şi să traducă în înregistrări contabile aceste mecanisme sau montaje. În anumite situaţii, în lipsa reglementărilor contabile pentru contabilizarea acestor operaţiuni complexe, creativitatea contabilă trebuie efectiv să fie exercitată pentru a găsi noi soluţii. Numărul acestor situaţii este totuşi destul de limitat. 13
Contabilitate creativă
Noutatea contabilităţii numită "creativă", concluzionează autorul francez Într-un alt 9
articol
nu rezidă În recursul la opţiunile contabile şi la subiectivitatea În evaluare, ci În trei
,
fenomene distincte: acumularea procedeelor pentru conturile unei perioade date; apariţia unei creativităţi financiare ce induce noi opţiuni contabile; apariţia unei creativităţi contabile ce duce la apariţia montajelor financiare având drept unic obiectiv o modificare a aspectului situaţiilor financiare. Abordările prezentate demonstrează că, deşi există diferenţieri În ceea ce priveşte definirea contabilităţii creative, majoritatea cercetătorilor acceptă că, În esenţă, aceasta se distinge prin două aspecte10: r:r
În primul rând, ea presupune utilizarea imaginaţiei profesioniştilor contabili pentru a traduce acele inovaţii juridice, economice şi financiare pentru care nu există, În momentul apariţiei lor, soluţii contabile normalizate;
r:r
În al doilea rând, montajele care decurg din această inginerie financiară sunt iniţiate În funcţie de incidenţa lor asupra bilanţului şi rezultatelor Întreprinderii.
În majoritatea lucrărilor de specialitate se prezintă
IifinlfillJi'lII1fi.
a contabilităţii
creative (o practică Înşelătoare şi nedorită) şi utilizarea ei cu scopul de a induce În eroare utilizatorii externi ai situaţiilor financiare. În acest sens sunt de remarcat opiniile a patru autori din Marea Britanie, care au explorat contabilitatea creativă, fiecare scriind din perspective diferite!!: NS
lan Griffiths observă, de pe pozitia jurnalistului pe probleme economice, că ,,Fiecare
întreprindere registre prezentate
din ţară îşi aranjează profiturile.
care au fost
"aranjate"
Fiecare set de conturi publicate
în mod delicat sau chiar modificate
de două ori pe an investitorilor
se bazează pe
substanţial.
Cifrele
au fost schimbate în întregime pentru a-i proteja pe
cei vinovaţi. Aceasta reprezintă cea mai mare înşelătorie de la calul Troian încoace ... Înfapt, această înşelătorie este absolut legitimă. Este contabilitatea creativă.,,!2 .
Stolowy Herve, Comptabilite creative, 1999, pag. 6, http://www.oecci.orgluploads/bv/1346948243.pdf Malciu Liliana, Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 16-17 11 Amat O., Blake J. şi Downs J., The ethics of creative accounting, Economics Working Paper, 1999. pag. 3 şi Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 389-400 12 Griffiths 1., Creative Accounting, Sidgwick & Jackson, London, 1986, pag. 1 14 9
10
Contabili/atea creativă: concept, complex motiva/ional, clasificări
H5
Michael Jameson, scriind din perspectiva unui contabil (practician), argumentează că:
"Procesul contabil presupune operarea cu raţionamente diferite şi rezolvarea conflictelor intre acestea in vederea prezentării rezultatelor evenimentelor şi tranzacţiilor financiare ... această flexibilitate facilitează
manipularea, inşelătoria şi prezentarea eronată. Aceste activităţi,
practicate de către cei puţin scrupuloşi dintre membrii profesiei contabile, au ajuns să fie cunoscute ca şi "contabilitate creativă" .... Contabilitatea creativă nu incalcă legea şi normele contabile. Ea respectă litera, dar, evident, nu şi spiritul acestora ... Nu există nici un dubiu asupra caracterului negativ al contabilităţii creative. Ea distorsionează rezultatele şi poziţia financiară referitoare la intreprindere şi, dacă le dăm crezare teoreticienilor, devine o practică din ce in ce mai utilizată.,,13 H5
Terry Smith, bazându-se pe experienţa sa de analist de investitii, preciza: "Suntem de
părere că aparenta creştere a profiturilor care a avut loc in anii 1980 a fost mai degrabă rezultatul "invârtelilor"
contabile decât al creşterii economice adevărate şi vom expune
tehnicile cele mai frecvent utilizate şi vom da exemple de companii care utilizează aceste tehnici". 14 H5
Kamal Naser, din perspectiva academică, oferă următoarea definiţie:
"Contabilitatea creativă reprezintă transformarea cifrelor contabilităţii financiare din ceea ce sunt in ceea ce preparatorii situaţiilor financiare doresc să fie, profitând de regulile existente sau ignorând o parte sau toate regulile".15 Pe de altă parte, Malo şi Giot atrag atenţia asupra faptului că nu trebuie să asimilăm, în mod automat, contabilitatea creativă cu ceva negativ sau pervers. Inovaţia contabilă este necesară pentru a ţine pasul cu evoluţiile economice, juridice şi sociale. "La originea sa, contabilitatea creativă ~~1~if}EiifijLQq~~: ea oferă contabilităţii mijloacele care să-i permită să ţină pasul cu dezvoltarea crescândă a pieţelor şi proliferarea produselor financiare. Problema derivă din faptul că incepe să se manifeste rapid perversitatea instinctivă a oamenilor de afaceri" 16.
Jameson M., A practical guide to creative accounting, Kogan Page, 1988, pag. 7-8 şi 20 Smith T., Accounting for Growth, London: Century Business, 1992, pag. 4 15 Naser K., Creative Financial Accounting: Its Nature and Use, Hemel Hempstead: Prentice Hali, 1993, pag. 2 16 Malo J.L., Giot H., L 'elasticite du resultat selon les dimensions temps et espace, Congresul AFC 1995, citaţi de Malciu Liliana în lucrarea Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 17 15 13
14
Contabilitate creativă
1.2 Motive pentru contabilitatea creativă şi factorii care permit /explică dezvoltarea tehnicilor de contabilitate creativă
Răspunsul la Întrebarea Cine ar recurge la tehnicile de contabilitate creativă? se regăseşte În abordările prezentate În paragraful precedent: managerii interesaţi să furnizeze utilizatorilor de informaţii o anumită imagine a Întreprinderii. Ei sunt cei care, prin intermediul tehnicilor de contabilitate creativă, ajutaţi de contabili şi sub girul auditorilor, pot să denatureze informaţiile prezentate În situaţiile financiare, creând o imagine distorsionată a întreprinderii, care poate influenţa comportamentul utilizatorilor de informaţii contabile, aceştia putând fi astfel manipulaţi. Studiile efectuate În Statele Unite ale Americii (de Advertising Age, Business Week, PR Week) asupra comunicării realizate de marile Întreprinderi americane concluzionează că "patronul «face» imaginea Întreprinderii şi a produsului [...]. Personalitatea manageruluijoacă un rol din ce În ce mai important pe o piaţă din ce În ce mai volatilă: În doi ani, numărul celor care au decis să investească În funcţie de Încrederea lor În manageri a crescut de la 77 la 88%. [...] Factorul dominant este credibilitatea managementului şi capacitatea sa de a pune În aplicare .
~ ,,17
strategIa anunţata.
Din cele prezentate În paragraful precedent (paragraful 1.1.) rezultă că, situaţiile financiare se identifică ca "victimă" şi contabilitatea creativă ca "armă a crimei"; ceea ce lipseşte deocamdată este "mobilul crimei "J8. De ce ar recurge o Întreprindere la tehnici de contabilitate
creativă? Răspunzând
la această Întrebare se dezvăluie secretul creşterii
popularităţii practicilor de contabilitate creativă. ". "'))'
.•.;.;.'.7'7))( ...•. '.." ..•••. ( ..•..•.'''' •.•.......•. )~.)'
Un priIn.Yriset:IJdeniQ:ti¥e bursieră".
vizează "impactul asupra deciziilor investitorilor
pe piaţa
Motivele managerilor companiilor listate la bursă pentru manipularea informaţiilor
prezentate În situaţiile financiare ar putea fi19:
:> Netezirea
rezultatului. În general, companiile preferă să raporteze o tendinţă constantă
de creştere a profitului decât să arate profituri volatile cu o serie de creşteri şi căderi dramatice. Delesalle Florence, Delesalle Eric, Contabilitatea şi cele zece porunci, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, pag. 57 Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 393 19 Amat O., Blake 1. şi Downs 1., The ethics of creative accounting, Economics Working Paper, 1999, pag. 7 - 9 16 17 18
Contabilitatea creativă: concept, complex motivaţional, clasificări
Aceasta se obţine prin constituirea de provizioane şi ajustări mai mari decât cele necesare În anii buni, astfel Încât aceste provizioane şi ajustări să poată fi reduse În anii mai slabi, Îmbunătăţind profiturile ce se raportează.
o altă tendinţă
care apare este numită "big bath acounting", În cadrul căreia o companie
care are o pierdere mare caută să Îşi maximizeze pierderea raportată În acel an, astfel Încât anii următori să pară mai buni.
= = =
O variantă a netezirii rezultatului este manipularea profitului pentru a fi În concordanţă
cu previziunile. Managerii companiilor pot aplica o politică contabilă de majorare a rezultatului pentru
a distrage atenţia de la ştiri referitoare la companie care nu sunt bine venite. Contabilitatea creativă poate ajuta la menţinerea sau creşterea preţului acţiunilor atât
prin reducerea nivelurilor aparente ale datoriilor, făcând ca entitatea să pară mai puţin riscantă, cât şi prin crearea unei aparenţe privind buna tendinţă a profitului. Aceasta ajută compania să atragă capital prin emisiunea de noi acţiuni, oferind acţiunile ei În oferte publice de cumpărare, şi să reziste preluării de către alte companii.
=
Dacă managerii se angajează În operaţiuni de "insider dealing,,20 cu acţiuni ale
companiei, ei pot utiliza contabilitatea creativă pentru a Întârzia difuzarea informaţiilor către piaţă, sporind astfel oportunitatea lor de a beneficia de cunoaşterea internă. Trebuie menţionat faptul că, În cadrul unei pieţe eficiente, analiştii nu vor fi păcăliţi de cosmetizarea situaţiilor financiare. Într-adevăr, un analist În alertă va vedea modificările În creşterea profitului ca un posibil indicator de slăbiciune (punct slab). pentru contabilitatea creativă, aplicabile tuturor firmelor, apare datorită faptului că firmele sunt subiectul diverselor forme de drepturi contractuale, obligaţii şi constrângeri
bazate pe sumele raportate În situaţiile financiare. Astfel de exemple sunt
prezentate În continuare.
=
Este o practică obişnuită ca acordurile de finanţare să includă restricţii privind suma
totală pe care o companie o poate Împrumuta, ca un multiplu al capitalului social şi rezervelor. În cazul În care o companie are Împrumuturi care se află aproape de limita permisă, aceasta este tentată să:
20
Tranzacţii bazate pe informaţii privilegiate (informaţii care nu au fost încă făcute publice) 17
Contabilitate creativă
•
aleagă metodele contabile care să ducă la creşterea profitului raportat; aranjeze finanţarea Într-o asemenea manieră Încât să nu fie reflectată ca o datorie În bilanţul contabil.
Trebuie semnalat faptul că schimbarea unor reguli contabile poate crea dificultăţi companiei În legătură cu respectarea restricţiilor contractelor de împrumut.
=
Unele companii de utilităţi publice, cum ar fi cele de electricitate, telefonie, se află sub
autoritatea unui organism de reglementare guvernamental care stabileşte sumele maxime care pot fi cheltuite. Dacă asemenea companii raportează profituri mari, atunci organismul de reglementare este probabil să procedeze la scăderea preţurilor. De aceea, aceste companii au interesul să aleagă metodele contabile care tind să diminueze profiturile raportate.
= Schema de bonusuri pentru directori poate fi legată de profit sau de preţul unei acţiuni a companiei. Atunci când este legată de preţul unei acţiuni, este clar că directorii vor fi motivaţi să prezinte situaţii financiare care să impresioneze piaţa bursieră. Atunci când un bonus are la bază profitul raportat, schema adesea prevede că bonusul este un procentaj din profitul de peste un nivel minim şi este plătit până la un anumit nivel maxim. Astfel: •
dacă profitul se află Între cele două limite, directorii vor alege metode contabile care să urce profitul către limita maximă;
•
dacă profitul se află sub limita minimă, directorii vor alege metode contabile care să maximizeze provizioanele constituite, astfel Încât, În anii următori, aceste provizioane să fie reluate şi să crească profitul;
•
similar, dacă profitul se află peste limita maximă, directorii vor căuta să reducă profitul la această limită, astfel profitul să poată fi majorat În anii următori.
=
Atunci când o parte a unei afaceri este subiectul unui aranjament bazat pe o cotă din
profit, acesta poate afecta alegerea metodelor contabile. De exemplu, un consiliu local britanic a oferit unei companii gestiunea unui cămin cultural. Contractul Încheiat prevedea Împărţirea profitului În cote egale Între părţi. La SIarşitul primului an, contabilii spuneau că activităţile căminului cultural au generat o pierdere, iar contabilii consiliului local susţineau că a generat un profit. Problema a fost soluţionată printr-un contract care prevede pentru compania gestionară obligaţia de a plăti consiliului local o sumă fixă de bani În fiecare an, indiferent de mărimea profitului.
18
Contabilitatea creativă: concept, complex motivaţional, clasificări
=
Fiscalitatea poate reprezenta, de asemenea, un factor În contabilitatea creativă, În
situaţiile În care profitul impozabil este măsurat pe baza cifrelor contabile.
=
Când un nou manager preia responsabilitatea unei entităţi, există motivaţia de a
constitui provizioane care asigură că orice pierdere apare ca o responsabilitate a managerului precedent.
Mai mulţi autori au prezentat factorii explicativi al dezvoltării contabilităţii creative. Câteva exemple sunt redate În cele ce urmează21 •
as Reducerea costurilor contractuale. Conform teoriilor pozitive, orice contract prezintă costuri asociate. Aceste costuri explică diferenţele Între procedurile contabile utilizate de către firme şi momentul adoptării anumitor proceduri contabile specifice. În general, cercetătorii utilizează planurile de compensaţii şi contractele de datorii pentru a genera ipoteze asupra diferenţelor dintre procedurile contabile utilizate. Astfel, s-a observat că, În cazul În care remuneraţiile managerilor sunt calculate pe baza rezultatului contabil, ei vor fi tentaţi să aibă un comportament oportunist, optând pentru acele proceduri care să le permită menţinerea acestor drepturi la un nivel ridicat. Watts şi Zimmerman (În lucrarea Positive accounting theory, Prentice Halllnternationai lnc., 1986) sunt de părere că În cazul În care contractele impun unele restricţii managerilor, aceştia Încearcă să le evite. Astfel, prin contract, pot exista restricţii În privinţa operaţiilor de fuziune (de exemplu, nu este permisă fuzionarea cu altă firmă, În condiţii de risc mare) sau a investiţiilor În alte firme (de exemplu, se pot face investiţii doar dacă valoarea netă a imobilizărilor corporale nu excede un anumit nivel al capitalurilor permanente) sau datoriile adiţionale. Ca urmare, pentru a respecta clauzele contractuale managerii vor fi tentaţi să utilizeze tehnici de contabilitate creativă.
as Perioadele de criză. E. Salustro şi B. Lebrun (În articolul L 'incidence sur les comptes dans un contexte de crise, Revue de Droit Comptable n094-1, Mars 1994) consideră că dezvoltarea contabilităţii creative este legată de perioadele de criză: "perioadele de criză sunt
După Feleagă Niculae, Malciu LiHana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 396-398, Malciu Liliana, Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 18-28 şi Delesalle Florence, Delesalle Eric, Contabilitatea şi cele =eceporunci, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 61-62 19
21
Contabilitate creativă
greu de suportat pentru întreprinderi,
căci îngustează trezoreria şi sunt la originea riscurilor pe
care tehnica contabilă le traduce de o manieră imperfectă. Astfel creşte tentaţia managerilor imagina
procedee,
adesea
ingenioase,
uneori
discutabile,
pentru
ameliorarea
de a
prezentării
conturilor."
AS
Incompetenţa managerilor. J. Argenti, în studiul său despre colapsul societăţii, a
conectat utilizarea tehnicilor
de contabilitate
creativă cu incompetenţa
managerilor.
incompetenţi
îşi concentrează
de informare
contabilă şi ratele financiare, care încep să se deterioreze.
acest stadiu începe
Managerii
atenţia asupra unor aranjamente particulare şi neglijează sistemul
indubitabil
să utilizeze
contabilitatea
creativă.
O societate ajunsă în
Motivaţia
este evidentă.
Deoarece societatea nu a obţinut performanţe satisfăcătoare, este posibil, printre altele, ca: •
furnizorii să nu îi mai acorde credit comercial,
•
creditorii să îi micşoreze termenele de rambursare a creditelor,
•
clienţii să îşi caute alţi furnizori.
Utilizând contabilitatea
creativă, managerii adoptă o poziţie defensivă. Refuzul lor de a admite
eşecul este o componentă posibilă a atitudinii psihologice normale, conform căreia "norii se vor ciocni în altă parte". Se poate concluziona că, uneori, contabilitatea creativă poate fi asociată cu eşecul; societatea o utilizează pentru a amâna ziua "fatală". AS
Incertitudinea şi riscul. Conform lui Goodfellow, utilizarea contabilităţii
creative
este rezultatul creşterii volatilităţii unora dintre elementele pieţei. Astfel, trecerea de la moneda constantă
la rate de schimb fluctuante,
creşterea
inflaţiei, au avut ca rezultat creşterea incertitudinilor. să adopte
instrumente
de reducere
a riscului.
ratei dobânzii,
corelată
cu creşterea
ratei
În aceste condiţii, societăţile sunt motivate
Problema:
normalizarea soluţiilor contabile
cunoaşte, in mod constant, o intârziere in raport cu aceste instrumente. AS
Dematerializarea întreprinderii. Pentru J.L. Bazet (în articolul lnvestissement
immateriels et information comptable etfinanciare, AFC, 1995), dematerializarea întreprinderii, puţin compatibilă
cu logica contabilă a bilanţului patrimonial (de exemplu, dificultatea evaluării
active lor necorporale), întreprindere
explică recurgerea,
din ce în ce mai mult, la creativitate.
Conceptul
de
a înregistrat o evoluţie ireversibilă prin trecerea de la capacitatea de a organiza, de
o manieră optimă, active le fizice, în spaţiu şi în timp, la capacitatea de a memora, exploata şi conecta cunoştinţele componentă 20
(les savoirs) şi tehnicile (le savoirs-faire).
indispensabilă,
nu mai sunt suficiente
Activele fizice, deşi rămân o
pentru definirea întreprinderii.
Creşterea
Contabilitatea creativă: concept, complex motivaţional, clasificări
progresivă
a investiţiilor
imateriale
invită la înscrierea acestora în activul bilanţier. Sistemele
contabile actuale, ale căror instrumente sunt impregnate de taylorism, întâmpină însă dificultăţi în identificarea
şi măsurarea investiţii lor imateriale. Dificultatea provine, în principal, din faptul
că, în materie de investiţii imateriale, dispare relaţia fixă dintre costuri şi randamentul Ca urmare, nu este uşor să identifici, de exemplu, activul reprezentat comunicării
şi a raporturilor
normelor
contabile
contabilităţii
aşteptat.
de ,,0 bună calitate a
sociale,,22. Amploarea active lor imateriale şi relativa imprecizie a
privind
aceste
active
creează
un teren
favorabil
pentru
manifestarea
creative.
-I:S Globalizarea
intreprinderilor.
Pentru S. Airaudi
(în articolul
Le destin de la
globalisation, Revue Franyaise de Gestion, Octobre, 1994), noile frontiere ale organizaţiilor reprezintă o sursă pentru contabilitatea creativă. Globalizarea23 traduce o frază a procesului de internaţionalizare forma
materială
capitaluri
şi de informaţii.
iar constituirea circulaţie
a activităţii
grupurilor
a capitalurilor
economice
este supusă
logicii
abstracte
în care
a schimburilor
de
Schimbul de produse şi servicii depăşeşte perimetrul pieţelor locale, de interese a devenit o formă superioară de competiţie. pe pieţele financiare
liberalizate
acordarea unei priorităţii factorului financiar. Financiarizarea acest fenomen,
a întreprinderilor
iar dezvoltarea
ingineriei
financiare
(neîngrădite)
Modul de
are drept consecinţă
strategiei de întreprindere
şi a practicilor
reflectă
de contabilitate
creativă
asociate nu reprezintă decât o traducere cifrată a acestuia. În mod concret, privilegierea
opţiunii
de creştere externă în detrimentul dezvoltării endogene a organizaţiei aduce în discuţie problema majoră a statutului entităţii contabile, aceasta din urmă fiind distinctă de "proprietari", şi salariaţi.
Prin generalizarea
schimburilor
de capitaluri
şi de informaţii,
manageri,
globalizarea se
plasează la originea practicilor de control financiar şi a schimbărilor în regulile jocului concurenţial pe pieţele diverselor produse. Ca urmare, obiectivul de maximizare a valorii acţiunilor serveşte drept justificare pentru utilizarea tehnicilor de inginerie financiară şi a suporturi/ar contabile asociate acestora. -I:S
Varietatea
activităţilor
economice.
Rayband - Turillo B. & Teller R. (în articolul
Comptabilite creative, Encyclopedie de Gestion, 2eme edition, Tome 3, 1997) sunt de părere că unul din cele mai pertinente argumente avansate în favoarea practicilor de contabilitate creativă Malciu Liliana, Contabilizarea investiţiilor imateriale: pentru cine? pentru ce?, suplimentul ziarului Economistul, Il ianuarie 1999, citat de Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 397 23 Rayband - Turillo B. & Teller R. Comptabilite creative, Encyclopedie de Gestion, 2eme edition, Tome 3, 1997, citat de Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 397 21 22
Contabilitate creativă
este varietatea activităţilor economice (industriale, comerciale şi de servicii) care implică exigenţe particulare în materie de evaluare. Ca urmare, pentru a putea reprezenta cât mai bine o activitate dată, este necesară o anumită flexibilitate, ceea ce presupune existenţa opţiunilor şi a posibilităţii de alegere în materie de evaluare. Utilizarea acestor opţiuni nu este nelegitimă şi permite întreprinderii să-şi "netezească" rezultatele; Însă este dificil de pronunţat asupra intenţiei care a determinat o anumită practică a întreprinderii respective. NS
Atitudinea utilizatorilor
de informaţii financiar-contabile.
Se consideră că chiar
utilizatorii situaţiilor financiare, prin importanţa excesivă acordată rezultatului contabil, stimulează utilizarea contabilităţii creative. Este cunoscut faptul că, în general, investitorii caută creşteri stabile ale câştiguri lor, ceea ce încurajează societăţile să-şi "netezească" performanţele pentru a satisface aşteptările acestora. Ratele de repartizare a profitului pentru dividende şi constituirea de rezerve au impact asupra preţului acţiunilor, întrucât acestea furnizează investitorilor informaţii despre profitabilitatea firmei. O schimbare în ratele de repartizare a profitului ar putea prevesti modificări ale performanţelor viitoare şi, prin urmare, ea are efect asupra preţului acţiunii. Devine evident faptul că, în condiţiile în care managerii doresc să crească preţul acţiunii şi contabilitatea creativă îi poate ajuta, aceasta reprezintă o tehnică atractivă. NS
Alţi factori. Mulţi autori propun şi alte explicaţii pentru apariţia contabilităţii creative.
~ H. Stolowi4 realizează o sinteză a factorilor explicativi ai contabilităţii creative şi face distincţie între factorii care au generat nevoia creativităţii contabile şi cei care au legitimat-o (au permis existenţa ei). H. Stolowy, fără a acorda vreo prioritate, enumeră următorii factori care generează nevoia de contabilitate
creativă:
intensitatea concurenţei într-un context de criză; •
importanţa conjuncturii: degradarea rezultatelor şi a situaţiei financiare; nevoia de finanţare: fonduri proprii insuficiente, necesitatea respectării anumitor indicatori (rata de îndatorare, rezultatul pe acţiune); presiunea crescută asupra întreprinderii, mai ales din partea investitorilor şi a analiştilor, pentru comunicarea de rezultate flatante;
Stolowy Herve, Comptabilite creative, Revue Fiduciaire Comptable 0°212, Octobre 1995, pag. 4 22
24
Contabilitatea creativă: concept, complex motiva/ional, clasificări
•
dorinţa de a asigura un curs stabil la momentul lansării societăţilor privare În dorinţa de a fi cotate;
•
dorinţa de a avea o poziţie privilegiată Într-o ofertă publică de cumpărare.
În ceea ce priveşte factorii care permit existenta / proliferarea fenomenelor de contabilitate creativă, aceştia sunt legaţi de: dezvoltarea conturilor consolidate, insuficienţa normelor contabile, de numeroasele opţiuni posibile care corespund fie alegerilor contabile, fie libertăţii de apreciere În cazul Întocmirii situaţiilor financiare, de eterogenitatea referenţialelor contabile şi armonizarea contabilă care oferă, de asemenea, un grad mai mare de libertate În privinţa deciziilor contabile25• ~ Unii specialişti leagă dezvoltarea tehnicilor de contabilitate creativă de punctele nevralgice ale unor concepte contabile care stau la baza Întocmirii situaţiilor financiare. În cele ce urmează, redăm câteva aspecte referitoare la costul istoric, valoarea actuală şi imaginea fidelă, concepte care au făcut obiectul a numeroase discuţii prin raportare la contabilitatea creativă.
K. Naser a precizat că incapacitatea costului istoric de a-şi proba relevanţa şi fiabilitatea În condiţii de inflaţie stimulează, de asemenea, utilizarea tehnicilor de contabilitate creativă. Concret, În condiţii de inflaţie, elementele de natura activelor prezentate În bilanţ sunt subevaluate. Unii manageri sunt de părere că pentru a compensa diferenţa dintre valoarea actuală a active lor şi valoarea acestora În costuri istorice, o parte dintre datorii ar trebui ascunse. Cu alte cuvinte, prezentarea active lor la valoarea actuală ar stimula mai puţin managerii să utilizeze scheme de finanţare "În afara bilanţului". Pe de altă parte, valoarea actuală a unui activ este o mărime extrem de subiectivă. Se ştie că una dintre formele pe care le Îmbracă valoarea actuală este "valoarea justă minus costurile generate de vânzare", numită În cazul stocurilor "valoarea realizabilă netă". Aceasta reprezintă preţul estimat care ar putea fi obţinut din vânzare a unui activ minus costurile estimate necesare vânzării. Evident că, determinarea valorii realizabile nete ar fi dificil de realizat atâta timp cât nu s-a procedat la vânzarea activului. Fiecare persoană implicată În această determinare ar avea punctul său de vedere.
25
Delesalle Florence, Delesalle Eric, Contabilitatea şi cele =eceporunci, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, pag. 62 23
Contabilitate creativă
Apare, În acest caz, o problemă legată de ritmul sau intervalul de timp la care ar trebui actualizat acest preţ de vânzare, atâta vreme cât câştigul sau pierderea rezultată din ajustarea valorii activelor
şi datoriilor
afectează
rezultatul,
entitatea trebuie
să Întocmească
situaţiile
financiare la anumite intervale, ocazie cu care trebuie să stabilească şi rezultatul, şi, totodată, pe parcursul unui exerciţiu entitatea doreşte sau chiar este obligată (În scopuri fiscale) să determine rezultatul de mai multe ori. Desigur că de fiecare dată când entitatea este pusă În situaţia de a calcula rezultatul,
ea se găseşte În situaţia de a atribui un preţ de vânzare fiecărui element de
natura activelor, cu tot" cortegiul de subiectivităţi care decurg de aici". Aşadar, utilizării
prezentarea
contabilităţii
informaţiilor
activelor
creative,
la valoarea
ci, dimpotrivă,
actuală nu reprezintă ea oferă entităţilor
privind poziţia financiară şi performanţele
Este cunoscut faptul că Întreprinderilor
26
o cale de limitare a
noi căi de manipulare
a
lor.
li se pretinde să Întocmească
situaţii financiare
care "trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare şi a celorlalte informaţii
referitoare
la activitatea
desfăşurată,,27. Această cerinţă, de a da o imagine fidelă,
poate favoriza utilizarea contabiiităţii creative. În general, se consideră că pentru a obţine imaginea fidele este necesară aplicarea cu sinceritate a regulilor contabile. Însă, conformitatea pot să fie considerate
cu regulile nu este suficientă. Regulile nu
"un cod complet de reguli rigide"
ce se poate substitui
rationamentului profesional bazat pe o bună informare, În determinarea fiecare caz În parte28. Din acest motiv, În reglementările Europeană posibilitatea
a fost preluată
prevederea
contabile
exercitării
imaginea fidele În
ale ţărilor din Uniunea
din directiva a patra (art. 2, al. 4 şi 5) referitoare
la
derogării de la reguli În vederea obţinerii imaginii fidele: "dacă punerea În aplicare a prevederilor
prezentei directive nu este suficientă
pentru a furniza o imagine fidelă ... trebuie prezentate informaţii suplimentare" "dacă, În cazuri excepţionale,
şi
aplicarea unei prevederi din prezenta directivă se
dovedeşte contrară obligaţiei prevăzute la alin. 3, (nn: de a da o imagine fidelă) trebuie să se facă abatere de la acea prevedere, în vederea oferirii unei imagini fidele, În Înţelesul alin. 3."
Feleagă Niculae, Îmblânzireajunglei contabilităţii, Editura Economică, Bucureşti, 1996, pag.85 Legea contabiiităţii nr. 82/1991, republicată În 2008, cu modificările şi completări le ulterioare, art. 9, al 1. 28 Malciu Liliana, Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 24-25 24 26
27
Contabilitatea creativă: concept, complex motivaţional, clasificări
Rezultă că, În unele cazuri, imaginea fidelă nu se poate obţine decât prin "neconformitate cu regulile". Este evident faptul că aplicarea practică a acestei derogări permisă de reglementările contabile poate conduce la abuzuri. În plus, imaginea fidelă depinde de poziţia În care te plasezi pentru a privi "obiectul". Situaţiile financiare sunt puse la dispoziţia mai multor categorii de utilizatori, fiecare categorie judecându-Ie În funcţie de obiectivele proprii. De exemplu: investitorii, preocupaţi de riscul inerent tranzacţiilor şi de rentabilitatea investiţiei lor, au nevoie de informaţii pentru a decide dacă ar trebui să cumpere, să păstreze sau să vândă instrumente de capital propriu; de asemenea vor să ştie dacă vor primi dividende şi care va fi mărimea acestora, precum şi care va fi valoarea câştigului obţinut dintr-o eventuală vânzare a titlurilor; unii dintre aceştia acordă atenţie investiţiei pe termen scurt, alţii, dimpotrivă, urmăresc investiţiile pe "termen lung", de unde interesul diferit al acestora de a obţine informaţii rezultate din evaluarea În valori de piaţă sau de a cunoaşte plusurile de valoare latente privind patrimoniul; creditorii vor să ştie dacă societatea va fi capabilă să ramburseze creditele la scadenţă şi să plătească dobânzile aferente; furnizorii doresc să ştie dacă vor fi plătiţi şi dacă este asigurată continuitatea activităţii; angajaţii vor să cunoască perspectivele de menţinere a locurilor de muncă sau diverse oportunităţi profesionale, precum şi capacitatea Întreprinderii de a le oferi remuneraţii, pensii şi alte avantaje. Aşadar, deşi realitatea Întreprinderii, a cărei imagine trebuie prezentată În situaţiile financiare, este unică, obiectivele diferite ale utilizatorilor de informaţii contabile şi, deci, punctele lor de vedere diferite fac ca imagineajidelă
săjie multiplă şi complexă.
Adevărul redat prin imaginea fidelă, fiind o miză pentru diferiţi protagonişti sociali, "trebuie căutat În funcţie de interesele producătorilor şi ale utilizatorilor de informaţie". Adevărul furnizat de contabilitate prin situaţiile financiare "nu poate fi pentru utilizatori decât rezultatul unui compromis Între aşteptări şi exigenţe, iar pentru producători un raport Între sinceritate şi regularitate (respectarea principiilor şi regulilor fundamentale ),,29.
Ristea Mihai, Sincronie şi diacronic În armoni=area internaţională a contabilităţii, Congresul profesiei din România, Editura CECCAR, Bucureşti, 2004, pag. 702
29
contabile
25
Contabilitate creativă
~ Insuficienţa
normelor contabile poate reprezenta, de asemenea, un factor care
stimulează contabilitatea creativă. Contabilitatea creativă se poate manifesta prin emiterea de soluţii contabile În absenţa normelor sau când sunt insuficiente În raport cu o anumită situaţie de gestiune. De altfel, una din formele de exersare a creativităţii, respectiv raţionamentul profesional, Îşi găseşte consacrarea chiar În normele contabile care cer ca, atunci când aplicarea normelor contabile nu este suficientă pentru a reda fidel realitatea, să se facă derogare de la norme, aplicându-se raţionamentul profesional care ţine de creativitate3o• Din aspectele prezentate rezultă că, În esenţă, contabilitatea creativă presupune că Întreprinderile aflate În dificultate financiară profită de breşele existente În norme şi de flexibilitatea normelor În vederea distorsionării informaţiilor furnizate prin intermediul situaţiilor financiare. Şi, chiar dacă utilizarea contabilităţii creative nu este ilegală, ea indică faptul că managerii, aflaţi sub presiune financiară, caută soluţii :rară a-şi mai pune problema respectării unor standarde etice31•
1.3 Efectele utilizării practicilor de contabilitate creativă În literatura de specialitate, autorii au identificat o serie de efecte pe care utilizarea tehnicilor de contabilitate creativă le poate avea asupra informaţiilor prezentate În situaţiile financiare. Acestea se concretizează În32:
:> Majorarea
sau diminuarea valorii cheltuielilor. Normele contabile lasă o anumită
marjă de manevră În cuantificarea cheltuielilor care aparţin unui exerciţiu. De exemplu, pentru anumite active se indică doar numărul maxim de ani În care trebuie amortizate. O durată mai mare sau mai mică de amortizare afectează, prin intermediul cheltuielilor cu amortizarea, mărimea rezultatului. În mod similar, se pot analiza cheltuielile cu provizioanele şi posibilitatea activării (capitalizării) anumitor cheltuieli.
=
Majorarea
sau diminuarea valorii veniturilor. În anumite cazuri, se poate grăbi sau
Încetini recunoaşterea veniturilor prin aplicarea principiului prudenţei sau a principiului conectării cheltuielilor la venituri.
Ionaşcu Ion, Dinamica doctrinelor contabilităţii contemporane, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 163 Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 392 32 Amat O., Blake J., Contabilidad creativa, ediţia a 3-a, Gestion, 2000, pag. 14-15, citat de Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 391-392. 30
31
26
Contabilitatea creativă: concept, complex motiva/ional, clasificări
:> Majorarea
sau diminuarea valorii activelor. Existenţa unei anumite flexibilităţi în
ceea ce priveşte calculul amortizării şi ajustări lor pentru depreciere, creează posibilitatea majorării sau diminuării valorii nete a activelor. De asemenea, posibilitatea evaluării stocuri lor prin diferite metode creează posibilitatea stabilirii unor valori diferite ale acestora, cu efecte corespunzătoare asupra contului de profit şi pierdere. Modificările respective afectează mărimea activelor în cauză, curente şi necurente, precum şi indicatorii calculaţi pe baza acestora.
:> Majorarea
sau diminuarea valorii capitalurilor proprii. Modificarea veniturilor şi
cheltuielilor afectează mărimea rezultatului şi, în consecinţă, mărimea rezervelor (în măsura în care o parte din rezultat sau rezultatul în totalitate are o asemenea destinaţie şi nu se distribuie la dividende). Se modifică astfel valoarea capitalurilor proprii şi toate ratele calculate pe baza acestora.
:> Majorarea
sau diminuarea valorii datoriilor. În unele ţări, normele contabile permit
repartizarea anumitor datorii, precum cele legate de pensionare, pe un interval de timp. Ca urmare, o întreprindere interesată de majorarea rezultatului va proceda la repartizarea acelei datorii pe perioada maximă permisă.
:> Reclasificarea
activelor sau datoriilor. Uneori, pot exista dubii în ceea ce priveşte
încadrarea unui element într-o categorie sau alta. Este, de exemplu, cazul titlurilor care, în funcţie de intenţia întreprinderii, acestea vor fi înscrise în activele curente (investiţii pe termen scurt) sau în activele necurente (imobilizări financiare), iar înscrierea într-o categorie sau alta afectează ratele calculate pe baza lor. Totodată, în cazul titlurilor cotate la bursă, valoarea acestora ar putea fi afectată de înscrierea într-o categorie sau alta întrucât regulile de evaluare pentru prezentarea în situaţiile financiare sunt diferite: evaluarea la cost istoric diminuat cu eventualele ajustări pentru pierdere de valoare (în cazul titlurilor imobilizate) sau evaluarea la valoarea de cotaţie din ultima zi de tranzacţionare (în cazul investiţiilor pe termen scurt).
:>
Manipularea informaţiilor prezentate În notele explicative. Există părţi în notele
explicative în care se pot include mai multe sau mai puţine informaţii. Lipsa unor informaţii relevante poate afecta deciziile utilizatorilor externi.
:>
Prezentarea informaţiilor. Criteriile utilizate în prezentarea informaţiilor contabile
pot să fie o portiţă pentru manifestarea creativităţii. De exemplu, alegerea unei scale orizontale sau verticale într-un tabel poate modifica substanţial impresia despre datele structurate în acesta.
27
Contabilitate creativă
Efectele prezentate pot fi schematizate astfet33: Majorarea / diminuarea valorii veniturilor sau cheltu ielilor
Majorarea / diminuarea valorii activelor sau datoriilor
Reclasificarea activelor sau datoriilor
Manipularea informaţiilor rezentate În note
/
1
Variaţia rezultatului
Variaţia valorii activelor i datoriilor
+
~
Modificarea indicatorilor de Iichiditate, Îndatorare, inde endentă financiară şi rentabilitate
1
Modificarea valorii Întreprinderii, a capacităţii sale de a Împrumuta, a bonusurilor cuvenite conducerii Între rinderii
1.4 Clasificări ale practicilor de contabilitate
creativă
Având în vedere faptul că utilizând practici de contabilitate creativă, firmele îşi pot modifica imaginea prezentată în situaţiile financiare şi, prin urmare, pot induce anumite comportamente în rândul utilizatorilor, o clasificare a acestor practici este deosebit de utilă pentru ca utilizatorii de situaţii financiare să poată detecta dacă o firmă utilizează una sau mai multe practici de contabilitate creativă. În literatura de specialitate regăsim mai multe modalităţi de clasificare a practicilor care relevă contabilitatea creativă. Oriol Amat, John Blake şi Jack Downs au în vedere faptul că diferitele tehnici ale contabilităţii creative pot fi împărţite în următoarele categorii34: •
alegerea metodelor contabile; estimările în contabilitate;
•
tranzacţiile artificiale; alegerea momentului tranzacţiilor autentice.
Prelucrare după Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002,pag.392 34 Amat O., Blake 1. şi Downs J., The ethics of creative accounting, Economics Working Paper, 1999. pag. 4-6 şi Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 390-392. 28 33
Contabilitatea creativă: concept, complex motiva/ional, clasificări
• Alegerea metodelor contabile. Uneori, normele contabile permit companiilor să aleagă între diferite metode de contabilizare. De exemplu: 1) în unele ţări, întreprinderile pot alege între recunoaşterea integrală a cheltuielilor de dezvoltare În contul de profit şi pierdere şi "activarea" acestora pentru a fi amortizate pe perioada proiectului; 2) referenţialul contabil internaţional permite contabilizarea costurilor îndatorării utilizând, după caz, una din cele două metode: metoda capitalizării şi metoda rezultatului.35 Astfel, compania poate să aleagă metoda care o conduce la imaginea dorită. • Estimările în contabilitate. O serie de elemente necesită estimări sau previziuni, care lasă loc manipulărilor. De exemplu, durata de utilitate a unei imobilizări corporale, în vederea calculării amortizării, reprezintă o estimare realizată de obicei în interiorul întreprinderii, în conformitate cu normele contabile. Ca urmare, contabilul "creativ" are posibilitatea de a fi mai "optimist" sau mai "pesimist" în estimare. Sunt situaţii în care pentru realizarea estimărilor întreprinderea apelează la un evaluator extern. În astfel de cazuri, contabilul "creativ" poate manipula valoarea apelând, în funcţie de interesele urmărite, la un expert cunoscut pentru evaluări optimiste sau pentru evaluări pesimiste. • Tranzactjile artificjale. Întreprinderea poate realiza tranzacţii artificiale atât pentru a manipula valorile din bilanţ cât şi pentru a netezi rezultatul (pentru a transfera rezultatul între perioadele contabile). De exemplu, operaţia de lease-back, prin care societatea procedează la vânzarea unei imobilizări corporale şi, concomitent, la preluarea acesteia în regim de închiriere, printr-un contract de leasing, pentru durata de viaţă rămasă. Preţul de vânzare într-o astfel de tranzacţie poate fi mai mare sau mai mic decât valoarea actuală a imobilizării corporale, deoarece diferenţa se va compensa prin creşterea sau reducerea chiriilor. • Alegerea momentului tranzactiilor autentice. Momentul realizării unor tranzacţii autentice, ales cu grijă, poate a da o anumită imagine în situaţiile financiare. De exemplu, dacă societatea deţine un imobil achiziţionat cu I milion u.m. (costul istoric), care poate fi vândut uşor la valoarea sa curentă (valoare de piaţă) de 3 milioane u.m, managerul societăţii are libertarea să decidă anul în care va vinde şi, evident, va lua decizia de a vinde imobilul în anul în care intenţionează să majoreze rezultatul (profitul).
35
Cernuşcă Lucian, Strategii şi politici contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pag.396
29
Contabilitate creativă
:> Charles
W. Mulford, Eugene E. Comiskey (în lucrarea The Financial Numbers Game:
Detecting Creative Accounting Practices, lohn Wiley & Sons, 2002) realizează o clasificare a practicilor
de contabilitate
creativă bazată pe evaluarea
veniturilor.
cheltuielilor.
active lor si
datoriilor. La aceasta se adaugă şi practicile creative utilizate în întocmirea contului de profit şi
pierdere şi a situaţiei fluxurilor de numerar. Aşadar, în această clasificare, practicile de contabilitate creativă sunt structurare pe cinci grupe, astfet36: •
recunoaşterea
•
politici de capitalizare agresivă şi de utilizare a perioadelor extinse de amortizare;
•
raportarea eronată a active lor şi datoriilor;
•
creativitatea manifestată în Contul de profit şi pierdere;
•
probleme legate de raportarea fluxurilor de numerar.
• Recunoaşterea Recunoaşterea reale într-o perioadă
veniturilor premature sau fictive;
veniturilor premature sau fictive vizează majorarea veniturilor. veniturilor anterioară
premature
se referă la recunoaşterea
veniturilor
celei ce ar fi trebuit conform principiilor
din vânzări
contabile
general
acceptate. Exemple: comisioane primite de o firmă, care se referă la o perioadă extinsă, dar care sunt
recunoscute
contractului
prematur;
prime
de asigurare
care ar trebui
recunoscute
pe perioada
veniturilor
aferente unor
dar care sunt recunoscute la data încheierii contractului.
Recunoaşterea
veniturilor
fictive se referă la
recunoaşterea
vânzări inexistente. • Politici de capitalizare agresivă şi de utilizare a perioadelor extinse de amortizare. Acestea vizează minimizarea
cheltuielilor prin capitalizarea agresivă a costurilor care ar trebui să
afecteze contul de profit şi pierdere, precum şi prin amortizarea sume sau a costurilor
capitalizate
anterior. Exemple: capitalizarea
pe perioade extinse a acestor cheltuielilor
de dezvoltare,
capitalizarea cheltuielilor cu publicitatea; extinderea perioadelor de amortizare a imobilizărilor.
Charles W. Mulford, Eugene E. Comiskey, The Financial Numbers Game: Detecting Creative Accounting Practices, John Wiley & Sons, 2002, pag. 8-13 şi Răileanu V., ş.a., Contabilitate creativă, Suport de curs, ASE, 2010, pag. 12-14
36
30
Contabilitatea creativă: concept, complex motiva/ional, clasificări
• Raportarea
eronată a activelor şi datoriilor vizează supraevaluarea activelor care nu
sunt supuse amortizării (creanţe, stocuri, investiţii financiare) şi subevaluarea datoriilor. Exemple: supraestimarea gradului de încasare a creanţelor, amânarea unei pierderi prin faptul că nu se diminuează valoarea stocurilor sau investiţiilor pe termen scurt până la valoarea lor de piaţă; subevaluarea stocurilor achiziţionate şi a datoriilor către furnizări, şi implicit a costurilor bunurilor vândute. • Creativitatea
manifestată
în Contul de profit şi pierdere vizează prezentarea de
niveluri diferite ale componentelor rezultatului, utilizând formatul contului de profit şi pierdere. Exemple: prezentarea unor câştiguri extraordinare la alte venituri din exploatare, prezentarea unor cheltuieli curente (de exploatare) ca fiind extraordinare. • Problemele
legate de raportarea
fluxurilor
de numerar,
vizează prezentarea
fluxurilor de trezorerie din activitatea de exploatare la un nivel cât mai mare (cu cât nivelul acestora este mai mare cu atât capacitatea companiei de a genera rezultate sustenabile este mai mare). Exemple: prezentarea unor plăţi aferente activităţii de exploatare ca fiind elemente de investiţii sau de finanţare; prezentarea unor încasări aferente activităţii de investiţii sau de finanţare ca elemente de exploatare. Concret: o companie care capitalizează cheltuielile cu dezvoltarea programelor informatice va raporta sumele capitalizate ca fiind plăţi ale activităţii de investiţii. Aceste cinci categorii reprezintă forme ale practicilor de contabilitate creativă utilizate în prezent în cadrul situaţiilor financiare. Ele sunt aplicate ca şi etichete ale practicilor contabile utilizate, fie atunci când practicile sunt rezultatul politicilor agresive, fie atunci când ele sunt rezultatul raportării financiare frauduloase.
:> F.
Bonnet (în lucrarea Pieges (et delices) de la comptabilite (creative), Economica,
Paris, 1995) a recurs la următoarele categorii: •
contul de rezultate şi principii contabile: utilizarea personalului extern; subvenţiile de exploatare, evaluarea producţiei, ajustarea stocurilor.
•
contul de rezultate şi politicile contabile: modificarea rezultatului curent şi a rezultatului net (amortizări, provizioane, stocuri, etalarea cheltuielilor), modificarea rezultatului curent fără influenţarea rezultatului net (distincţia "exploatareextraordinar"), modificarea rezultatului net rară influenţarea rezultatului curent (subvenţii pentru investiţii, modalităţi de imputare a deficitului fiscal), fiscalitate şi politică contabilă; 31
Contabilitate creativă
•
contul de rezultate şi deciziile de gestiune: ameliorarea rezultatului curent (ameliorarea producţiei, atenuarea sau transferul pierderilor), ameliorarea rezultatului net (lease-back, cesiunile în condiţii avantajoase sau cesiunile "artificiale");
•
acţiune asupra bilanţului: capitaluri proprii (reevaluarea activelor, montaje financiare), împrumuturi pe termen lung (leasing, dezîndatorarea), nevoia de fond de rulment şi trezoreria (scontarea efectelor de comerţ, cesiunea de creanţe, factoringul).
:> H. Stolowy (în lucrarea Comptabilite
creative,
1999): estimând că majoritatea tehnicilor
de contabilitate creativă nu constituie în realitate decât opţiuni, prezintă o tipologie a acestora în funcţie de obiectivele urmărite, astfel: •
•
32
procedee având un impact asupra valorii rezultatului: ./ încorporarea cheltuielilor financiare în costul de producţie al imobilizărilor; ./ capitalizarea cheltuielilor de cercetare şi dezvoltare; ./ cesiunea unei imobilizări urmată de preluarea imediată a acesteia în leasing (lease-back); ./ întocmirea planului de amortizare (durata de utilizare, valoarea reziduală, ritmul de utilizare, unităţile fizice de producţie); ./ revizuirea planului de amortizare (revizuirea duratei rămase de amortizare) ; ./ subevaluarea (sau supraevaluarea) ajustărilor pentru deprecierea titlurilor de valoare; ./ încorporarea cheltuielilor financiare în costul de producţie al stocurilor; ./ schimbarea metodei de evaluare a stocurilor; ./ încorporarea costului subactivităţii în valoarea stocurilor; ./ subevaluarea (sau supraevaluarea) ajustărilor pentru deprecierea creanţelor dubioase; ./ subevaluarea (sau supraevaluarea) ajustărilor pentru deprecierea stocurilor; ./ etalarea cheltuielilor în avans şi a celor capitalizate (prin amortizare); ./ cheltuielile cu achiziţia imobilizărilor (neîncorporabile în costul de achiziţie): menţinerea în cheltuieli sau în cheltuieli în avans; ./ provizioane pentru restructurare; ./ existenţa mai multor metode de înregistrare a contractelor pe termen lung ./ etc. procedee având un impact asupra prezentării contului de rezultate: ./ recursul la personal exterior; ./ obţinerea de subvenţii de exploatare; ./ creşterea rezultatului curent prin încorporarea plusurilor de valoare din cesiunea activelor; ./ pierderi privind creanţele nerecuperabile (din exploatare sau extraordinare) ./ etc.
Contabili/atea creativă: concept, complex motiva/ional, clasificări
•
procedee având un impact asupra prezentării bilanţului: ./ cesiunea unei imobilizări urmată de preluarea imediată a acesteia în leasing (lease-back); ./ reevaluarea imobilizărilor corporale; ./ scontarea unei cambii sau a unui bilet la ordin; ./ titrizarea (cesiunea creanţelor unui fond comun de creanţe, contra obţinerii de lichidităţi); ./ emisiunea de titluri hibride a căror clasificare între capitaluri proprii şi datorii este dificilă; ./ dezîndatorarea în fapt (anularea economică a unei datorii, adică un aranjament prin care societatea transferă active şi datorii unui trust.)
Pentru a analiza caracterul creativ (sau nu) al acestor procedee (mijloace, tehnici) este importantă natura lor, care, în opinia lui Stolowy , poate fi: •
opţiune (în sens strict), adică existenţa unei alegeri Între mai multe metode;
•
subiectivitate În evaluare şi importanţa aprecierii personale;
•
mecanism fără intenţie contabilă: traducerea unei operaţiijuridico-financiare;
•
mecanism cu intenţie contabilă (nivelul rezultatului sau prezentarea contabilă).
Trebuie subliniat, conchide autorul, faptul că orice tipologie are un caracter reductiv şi că anumite procedee au impact multiplu. In ceea ce ne priveşte, pornind de la clasificarea lui Stolowy, în următoarele două capitole vom prezenta o serie de tehnici ale contabilităţii creative structurate În funcţie de obiectivele urmărite, respectiv efectul asupra informaţiilor prezentate în situaţiile financiare, astfel: ~ tehnici de modelare prin "creativitate" a rezultatului şi a contului de profit şi pierdere; ~ tehnici de modelare prin "creativitate" a bilanţului.
33
Contabilitate creativă
34
Capitolul 2 TEHNICI DE MODELARE PRIN "CREATNITATE" A REZULTATULUI ŞI A CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE
45 In acest capitol, se regăsesc informaţii referitoare la tehnicile de contabilitate creativă prin
care se urmăreşte modelarea informaţiilor prezentate contul de profit şi pierdere, respectiv:
•
politicile contabile ce pot fi utilizate de întreprindere;
•
modul în care alegerea politicilor contabile permite modelarea rezultatului;
•
practicile de modelare a rezultatului
ce decurg din politicile contabile sau din
deciziile de gestiune, respectiv: • practici de contabilitate creativă referitoare la imobilizări; • practici de contabilitate creativă referitoare la stocuri; • alte practici de contabilitate
creativă, inclusiv capitalizarea
cheltuielilor;
•
I
45
clasificări creative în contul de profit şi pierdere .
Cuvinte clieie : • • • • • • • • • • •
practici /telinici ae conta6ifitate creativă,. pofitici conta6ife; motfeCarearezu[tatu[u~ manipuCarea rezu[tatu[ui; gestiunea /managementu[ rezuftatu[ui; clieftuiefi, venituri, rezuftat, profit, piertfere; evaCuare,estimare; amortizare; provizioane; ajustări pentru aepreciere; cost tota' cost parţia' cost raţiona~ costu[ su6activităţii; costu[ istoric, vafoare rea[iza6ifă netă; ca "ta[izare a resivă a clieftuie6for.
'--------
agresivă a
Contabilitate creativă
Modul în care o întreprinderea măsoară şi prezintă, prin intermediul situaţiilor financiare, performanţa financiară (rezultatul perioadei) afectează deciziile utilizatorilor informaţiilor financiare. Contul de profit şi pierdere sintetizează ansamblul operaţiilor care au contribuit la formarea rezultatului perioadei raportate. Teoria economică consideră că obiectivul oricărei întreprinderi este maximizarea profitului. Există, totuşi, situaţii în care întreprinderile doresc să obţină doar un profit satisfăcător. După cum am putut constata în capitolul anterior, există pentru o întreprindere numeroase opţiuni posibile în materie de contabilitate, corespunzând fie alegerii între două metode contabile, fie unei libertăţi de apreciere în contextul elaborării situaţiilor fmanciare, fie traducerii în contabilitate a unor inovaţii (mecanisme / montaje) juridice şi financiare. Practicile de contabilitate creativă le permit întreprinderilor să prezinte, în anumite limite, rezultate conforme mai degrabă cu obiectivele lor decât cu realitatea sau, altfel spus, să manipuleze rezultatele contabile. Ele decurg fie din politicile contabile, fie din deciziile de gestiune!: ,8$
unele dintre practici, numite politici contabile, rezultă din alegerea între diferitele
metode de contabilizare şi au drept fmalitate:
,8$
•
fie ameliorarea rezultatului curent şi a rezultatului net,
•
fie modificarea structurii rezultatului fără a influenţa rezultatul net.
alte practici, numite decizii de gestiune, nu reprezintă un simplu joc de înregistrări
contabile, ci operaţii care au fost realmente realizate de către întreprindere şi au drept consecinţă ameliorarea rezultatului curent şi a rezultatului net.
2.1 Despre politicile contabile şi managementul rezultatului Politicile contabile ale unei entităţi cuprind ansamblul alegerilor efectuate de către manageri asupra variabilelor contabile. Ele relevă acţiuni licite, concertate, susţinute, de căutare a obiectivelor stabilite de manageri. Într-o accepţiune mai largă (după Jean-Francois Casta, 1997), politicile contabile cuprind2: Malciu Liliana, Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 31 Delesalle Florence, Delesalle Eric, Contabilitatea şi cele zece porunci, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 57 şi Delesalle Florence, Realites de la comptabilite creative "a lafrancaise", 2001, pag. 4 36 1
2
Tehnici de modelare prin "creativitate" a rezultatului şi a contului de profit şi pierdere
~ alegerea (sau schimbarea) metodelor de evaluare; ~ alegerea (sau schimbarea) metodelor de prezentare a situaţiilor financiare; ~ stabilirea volumului sau gradului de agregare a informaţiei publicate în situaţiile financiare şi, mai ales, în notele explicative la situaţiile financiare; ~ determinarea informaţiei publicate în raportul de gestiune; ~ stabilirea datei de comunicare a informaţiilor financiare; ~ publicarea voluntară a unor situaţii financiare facultative sau a unor informaţii relative la piaţa pe care se află entitatea respectivă; ~ alegerea (sau schimbarea) auditorului; ~ alinierea la referenţiale contabile străine (referenţialul contabil internaţional sau referenţiale contabile recunoscute internaţional).
Managerii întreprinderii, prin politicile contabile pe care şi le elaborează, îşi fixează anumite obiective cu privire la mărimea rezultatului. Obiectivele politicii contabile diferă de la o întreprindere la alta: •
o întreprindere mare, cotată la bursă, acordă importanţă consecinţelor financiare ale deciziilor luate (impactul asupra distribuirilor de dividende, impactul asupra cursului bursier, impactul asupra vulnerabilităţii la o ofertă publică de cumpărare, impactul asupra relaţiilor cu terţii);
•
o întreprindere mică sau mijlocie acordă importanţă, adesea, aspectelor de natură fiscală (impozite de valori cât mai mici).
Prin urmare, obiectivul ar putea fi: ~ micşorarea pierderii curente, ~ majorarea sau micşorarea profitului curent, ~ majorarea sau diminuarea profitului distribuibil, ~ netezirea temporară a rezultatelor contabile pentru diminuarea riscului perceput de către mediul financiar, ~ micşorarea profiturilor impozabile etc. În timp ce, într-o strategie de optimizare, politicile contabile vizează alegerea metodelor contabile cele mai adecvate într-un cadru reglementar dat, deciziile de gestiune se impun într-o strategie de evitare a normelor şi frontierelor entităţii (juridice sau organizaţionale). Deciziile de 37
Contabilitate creativă
gestiune au ca principală finalitate prezentarea unei imagini diferite a rezultatului, deşi, în esenţă, ele nu modifică situaţia societăţii3• Rezultatul contabil reprezintă, deci, un concept foarte elastic. Malo şi Giot (L 'elasticite du resultat selon les dimensions temps et espace, Congresul AFC 1995) vorbesc de "elasticitatea rezultatului după dimensiunile timp şi spaţiu',4.
Elasticitatea în timp rezultă din confuzia prezent I viitor şi revelarea latentului în aplicarea principiului independenţei exerciţiului (respectiv, a principiilor specializării exerciţiilor şi conectării cheltuielilor la venituri), astfel: •
conectarea unor cheltuieli ale exerciţiului la venituri viitoare;
•
conectarea unor cheltuieli viitoare la veniturile exerciţiului;
•
integrarea profiturilor latente în rezultatul exerciţiu lui;
•
ignorarea pierderilor latente.
• Conectarea unor cheltuieli ale exerciţiului la venituri viitoare O serie de elemente, cum sunt producţia în curs de execuţie, contractele pe termen lung şi cheltuielile capitalizabile creează dificultăţi în evaluarea la inventariere şi aduc în discuţie probleme precum: •
vor exista fluxuri de venituri viitoare?
•
care va fi perioada de recuperare a cheltuielilor capitalizate?
Rezultatele societăţilor care operează cu aceste elemente au un caracter subiectiv. • Conectarea unor cheltuieli viitoare la veniturile exerciţiului Principiul prudenţei obligă entităţile să identifice evenimentele generatoare de cheltuieli viitoare care îşi au originea în exerciţiul curent şi să constituie pentru acestea provizioane. Este cazul, de exemplu, al provizioanelor pentru restructurare.
Atunci când o societate decide să
realizeze o achiziţie, ea are în vedere şi restructurările sau reorganizările necesare pentru optimizarea ansamblului rezultat în urma achiziţiei. Problemă: provizioanele pentru restructurare trebuie să afecteze rezultatul sau diferenţa din achiziţie (amortizabilă pe o anumită perioadă sau chiar neamortizabilă)?
3 4 5
Liliana Malciu, Contabilitate creati vă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 33 Delesalle Florence, Delesalle Eric, Contabilitatea şi cele zece porunci, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, pag. 59 Malciu Liliana, Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 34
38
Tehnici de modelare prin "creativitate" a rezultatului şi a contului de profit şi pierdere
Evenimentele ulterioare Închiderii exerciţiului pot conduce şi ele uneori la constituirea de proviZioane În condiţii imprecise. Este cazul unor provizioane care sunt fondate, de regulă, pe justificări tehnice greu de verificat de către auditori şi uşor de modificat În exerciţiile următoare. • Integrarea profituri/or latente în rezultatul exerciţiului Exemple de operaţii prin care se pot integra profiturile latente pentru a aduce rezultatul exerciţiului la nivelul dorit: •
vânzările cu opţiune de răscumpărare;
•
vânzarea imobilizărilor vechi (care nu au fost reevaluate);
•
operaţiile de lease-back.
• Ignorarea pierderilor latente Entităţile ar putea să minimizeze pierderile latente: prin "miopie", de exemplu, ignorarea unor eventuale pierderi aferente unui client important; sau prin calcul, de exemplu, vânzările cu plata amânată (pe credit) fără dobândă.
În ceea ce priveşte elasticitatea
>-
În
spaţiu, aceasta rezultă:
din operaţii "pe jumătate adevărate - pe jumătate false" (de exemplu, dezÎndatorarea În fapt, asigurarea creanţelor, asigurarea Împotriva riscului de creştere a ratei dobânzii etc.) şi
>-
din clasificarea tranzacţiilor (de exemplu, dacă un creditor este calificat acţionar, cheltuielile financiare devin dividende şi nu mai reduc rezultatul exerciţiului).
Se constată că tehnicile clasice de netezire a rezultatului sunt completate, din ce În ce mai mult, de o gestiune "reală" a rezultatului. Deşi gestiunea rezultatului se bazează pe acţiunea asupra unor principii contabile, unii autori sunt de părere că nu există totuşi "incompatibilităţi de fond Între principiile contabile fundamentale şi contabilitatea creativă, dacă cea din urmă este utilizată cu discernământ, Într-un câmp de aplicare clar delimitat şi În condiţii care respectă spiritul În care această noţiune a apărut,,7.
Malciu Liliana, Contabilitate creativă. Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 37 Yves Bemheim, La comptabilite d'intention: bonne ou mauvaise lntention? Revue de droit comptable, 93-4, citat de Malciu Liliana, Contabilitate creati vă. Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 37 39 6 7
Contabilitate creativă
Unii autod constată că există patru configuraţii ale gestiunii rezultatului: "big bath accounting" ("contabilitatea marii Îmbăieri"), care constă În publicarea unei pierderi foarte importante, fără legătură cu rezultatele economice
ale
Întreprinderii.
Perioadele
de
stres
organizaţional
(schimbarea managerului, reorganizarea) par să favorizeze această configuraţie; minimizarea rezultatului, care constă În diminuarea (dar fără neapărat a-l face negativ) rezultatului publicat; aceasta este mai puţin extremă faţă de cazul precedent; •
maximizarea rezultatului, care constă În creşterea rezultatului publicat În raport cu nivelul său real. Motivaţiile legate de evitarea clauzelor contractuale de Îndatorare sau de maximizarea remuneraţiei variabile a managerilor
sunt În general avansate pentru a justifica
creşterea
rezu ltatu1ui; netezirea rezultatului, care constă În alegerea nu a unei direcţii de evoluţie a rezultatului publicat, ci a unui ritm de evoluţie. Pentru alţi autori tehnicile "big bath accounting" şi netezirea rezultatului reprezintă tehnici distincte, altceva decât gestiunea rezultatului. Aceştia afirmă, cu referire la contabilitatea creativă, că "acest concept se referă la mai multe tehnici, ca de exemplu: - netezirea rezultatului; - gestiunea rezultatului (prin conturile de regularizare); - "contabilitatea marii Îmbăieri" (engl. big bath accounting) În literatura şi practica contabilă se utilizează conceptul de management al rezultatului (engl. earnings management). Pentru a Înţelege ce reprezintă managementul rezultatului prezentăm următoarele definiţii9:
:>
Managementul rezultatului reprezintă manipularea rezultatelor contabile În scopul
creării unei impresii modificate a performanţei Întreprinderii (Charles W. Mulford, Eugene E. Comiskey, Financial. Warnings, John Wiley & Sons, 1996, pag. 360).
8 Bunea Ştefan, Monocromie şi policromie În proiectarea politicilor contabile ale Întreprinderilor, Editura Economică, Bucureşti, 2006, pag. 363 9 Charles W. Mulford, Eugene E. Comiskey, The Financial Numbers Game: Detecting Creative Accounting Practices, John Wiley & Sons, 2002, pag. 58-59 şi Răileanu V., ş.a., Contabilitate creativă, Support de curs, ASE, 2010, pag. 48-49
40
Tehnici de modelare prin "creativitate" a rezultatului şi a contului de profit şi pierdere
:>
Dat fiind faptul că managerii pot alege politicile contabile din cadrul unui set, este
firesc ca ei să aleagă politicile astfel Încât să-şi maximizeze activitatea şi/sau valoarea de piaţă a firmei. Acesta este numit managementul rezultatelor (W. Scott, Financial Accounting Theory, Pretince HalI, 1997, pag. 295).
:>
Managementul abuziv al rezultatelor implică utilizarea variatelor forme de trucuri
pentru a distorsiona performanţa reală a unei companii În scopul obţinerii unui rezultat dorit (Securities and Exchange Commission, Annual Report, 1999). Tema comună a acestor definiţii este dată de rezultatele modificate. Trebuie menţionat faptul că alegerea politicilor contabile din cadrul unui anumit set (Ia care se face referire În cea de-a doua definiţie de mai sus) are În vedere o sferă mult mai mare decât ceea ce ar putea sugera termenul politici. Aria tehnicilor posibile de management al rezultatului depăşeşte cu mult selectarea politicilor contabile. Să presupunem, de exemplu, alegerea politicii contabile de amortizare liniară. Impactul complet al acestei metode de amortizare asupra rezultatelor este afectat de estimările necesare pentru a stabili durata de viaţă utilă şi valoarea reziduală. Conform ultimei definiţii, managementul rezultatelor trebuie să se Înscrie În cadrul flexibilităţii oferite de normele contabile. Dacă se depăşeşte graniţa flexibilităţii, atunci managementul rezultatelor devine abuziv. Există numeroase exemple de activităţi abuzive Întreprinse de firme În cadrul managementului rezultatelor, activităţi care depăşesc limitele flexibilităţii principiilor contabile general acceptate. Acestea se manifestă În legătură cu recunoaşterea vânzărilor, angajarea cheltuielilor, capitalizarea costurilor şi descreştere a valorii contabile a activelor.lO Managementul rezultatelor este privit ca un concept aferent mai multor perioade, În care rezultatul este mişcat dintr-o perioadă În alta, În sensul că rezultatul exerciţiu lui viitor poate fi redus sau crescut În scopul de a creşte sau reduce rezultatul exerciţiului curent.
10 Charles W. Mulford, Eugene E. Comiskey, The Financial Numbers Game: Detecting Creative Accounting Practices, John Wiley & Sons, 2002, pag. 66 şi Răileanu V., ş.a., Contabilitate creativă, Suport de curs, ASE, 2010, pag.49 41
Contabilitate creativă
2.2 Practici de modelare prin "creativitate" a rezultatului După cum am mai arătat, modelarea rezultatului prin "creativitate"
se poate realiza printr-
o serie de tehnici, dintre care unele decurg din alegerea politicile contabile, altele sunt consecinţa deciziilor de gestiune. În categoria
practicilor
de contabilitate
creativă ce decurg din politici contabile
sunt
cuprinse, printre altele: &
politica de amortizare;
&
politica privind provizioanele;
&
ajustările pentru deprecierea active lor;
&
contabilizarea
&
evaluarea stocurilor fungibile;
&
contabilizarea costurilor sub activităţii;
&
evaluarea stocurilor din producţie proprie la cost parţial;
&
capitalizarea sau recunoaşterea ca rezultat a unor cheltuieli;
&
capitalizarea agresivă a cheltuielilor.
contractelor de construcţii (pe termen lung);
În ceea ce priveşte deciziile de gestiune, respectiv practicile de gestiune a rezultatului, acestea reprezintă
operaţii
consecinţă "modelarea"
care sunt realmente
realizate de către întreprindere,
având drept
rezultatului curent şi a rezultatului net. Asemenea practici sunt:
&
operaţia de lease-back;
&
atenuarea pierderilor din creanţe;
&
cesiunea artific ială a titlurilor (investiţiilor financiare);
&
asigurarea împotriva riscului de creştere a ratei dobânzii;
&
tranzacţiile circulare;
&
producţia de imobilizări;
&
producţia stocată;
&
înregistrarea unei plusvalori artificiale din cedarea activelor.
În cele ce urmează, vom prezenta detaliat unele dintre aceste tehnici structurate pe trei categorii, În funcţie de posturile din bilanţ şi/sau contul de profit şi pierdere vizat, astfel: tehnici care vizează imobilizările vizează alte posturi. 42
corporale şi necorporale;
tehnici care vizează stocurile; tehnici care
Tehnici de modelare prin "creativitate" a rezultatului şi a contului de profit şi pierdere
2.2.1 Practici de contabilitate creativă referitoare la imobilizările corporale şi necorporale Imobilizările corporale şi necorporale oferă numeroase posibilităţi pentru practicarea creativităţii În contabilitate, aceste posibilităţi fiind legate de politicile contabile, În special, de tratamentul cheltuielilor de dezvoltare (capitalizarea sau nu a cheltuielilor), de tratamentul fondului comercial (recunoaştere sau nu ca element de bilanţ; amortizarea sau nu a acestuia atunci când este recunoscut ca activ; aspecte legate de evaluare, valoarea acestuia fiind uşor de manipulat În directă legătură cu evaluarea elementelor achiziţionate), de reevaluarell, de politica de amortizare, de ajustările pentru depreciere, de capitalizarea sau nu a cheltuielilor ulterioare, de capitalizarea sau nu a costurilor Îndatorării. În ceea ce priveşte deciziile de gestiune, cu referire la imobilizări putem aduce În discuţie operaţia de lease-back. În cele ce urmează vom reţine spre abordare următoarele tehnici de modelare a rezultatului referitoare la imobilizările corporale: ~ politica de amortizare; ~ ajustările pentru deprecierea activelor imobilizate; ~ capitalizarea sau recunoaşterea ca rezultat a unor cheltuieli; ~ operaţia de lease-back.
a. Politica de amortizare Politica de amortizare formulată de către o Întreprindere are influenţă asupra evoluţiei rezultatului acesteia. Parametrii prin care se exercită această influenţă sunt de fapt variabilele care intervin În calculul amortizării, şi anume: durata de amortizare (durata de viaţă utilă); valoarea reziduală, care influenţează valoarea amortizabilă; metoda de amortizare. Exemplul]: Societatea X deţine un utilaj achiziţionat cu 300 mii lei. Vom considera că pentru amortizarea lui societatea ar putea reţine durate diferite, şi anume: 3 ani, Cazul A, şi 4 ani, Cazul 11 Reevaluarea imobilizărilor este tratată de noi în Capitolul 3, ca o tehnică ce vizează majorarea capitalurilor proprii şi diminuarea ratei de îndatorare, deci modelarea bilanţului. 43
Contabilitate creativă
B. În funcţie de dur ata de amortizare stabilită, situaţia indicatorilor În contul de profit şi pierdere se prezintă astfel: - În mii leiCazul A Venituri din ex Ioatare Cheltuieli cu bunur i provenind de la terţi Cheltuieli cu erso nalul Cheltuieli cu amort izarea Alte cheltuieli de exp10atare Rezultatul din ex lloatare
Anul 1
Anul 2
Anul 3
Anul 4
4.600 3.300 850 100 150 200
4.600 3.300 850 100 150 200
4.600 3.300 850 100 150 200
4.600 3.300 850
150 300
Total 18.400 13.200 3.400 300 600 900
- În mii lei Cazul B Venituri din ex 10atare Cheltuieli cu bunu ri provenind de la terti Cheltuieli cu ersonalul Cheltuieli cu amort izarea Alte cheltuieli de exploatare Rezultatul din ex ploatare
Anul 1
Anul 2
Anul 3
Anul 4
4.600 3.300 850 75 150 225
4.600 3.300 850 75 150 225
4.600 3.300 850 75 150 225
4.600 3.300 850 75 150 225
Total 18.400 13.200 3.400 300 600 900
Alegând o durată de amortizare mal scurtă, În Cazul A societatea Îşi ameliorează rezultatul În Anul 4, dând impresia unei societăţi mai performante. Pentru a evita această capcană, utilizatori i externi interesaţi ar trebui să facă abstracţie de cheltuiala cu amortizarea şi să analizeze indicat orul excedent brut din exploatare. Exemplul 2 : Societatea X deţine un utilaj achiziţionat cu 300 mii lei. Vom considera că pentru amortizarea lui pe o durată de 4 ani societatea ar putea reţine metode diferite de amortizare: metoda amortizării accelerate, Cazul A, respectiv metoda amortizării lineare, Cazul B. In funcţie de metoda de amort izare reţinută, situaţia indicatorilor În contul de profit şi pierdere se prezintă astfel: - În mii lei Cazul A Venituri din ex 10atare Cheltuieli cu bunu ri provenind de la terti Cheltuieli cu ers onalul Cheltuieli cu amo rtizarea Alte cheltuieli de exploatare Rezultatul din ex:ploatare 44
Anul 1
Anul 2
Anul 3
Anul 4
4.600 3.300 850 150 150 150
4.600 3.300 850 50 150 250
4.600 3.300 850 50 150 250
4.600 3.300 850 50 150 250
Total 18.400 13.200 3.400 300 600 900
Tehnici de modelare prin "creativitate" a re=ultatului şi a contului de profit şi pierdere
- În mii lei Cazul B Venituri din exploatare Cheltuieli cu bunuri orovenind de la terti Cheltuieli cu personalul Cheltuieli cu amortizarea Alte cheltuieli de exoloatare Rezultatul din exploata re În funcţie de metoda
Anul! 4.600 3.300 850 75 150 225
aleasă, repartizarea
Anul 2 4.600 3.300 850 75 150 225
Anul 3 4.600 3.300 850 75 150 225
În timp a cheltuielilor
diferită şi implicit impactul asupra rezultatului este diferit.
Anul 4 4.600 3.300 850 75 150 225
Total 18.400 13.200 3.400 300 600
900
cu amortizarea
este
În Cazul A, optând pentru metoda
amortizării accelerate, se creează impresia unei societăţi a cărei performanţă se ameliorează de la un an la altul (În cel de-al doilea an, faţă pe primul an) . Teoretic, rezultatul
În virtutea
prin politica
principiului
de amortizare
permanenţei
metodelor,
societăţile
doar În anul În care realizează
pot
o investiţie.
influenţa Astfel, o
societate care, În anul achiziţiei unui utilaj, a ales să îl amortizeze linear pe un anumit număr de ani, va trebui să respecte această alegere şi În următorii ani, chiar dacă din anul al doilea, de exemplu,
ea constată
amortizarea
fie că nu a făcut alegerea
accelerată
sau degresivă
cea mai bună şi că ar fi fost preferabilă
ori, fie că ar fi trebuit
să estimeze
o altă durată de
În realitate Însă, societăţile nu ezită să revizuiască durata de anwrtizare, iar cadrul
amortizare. normativ
permite
acest lucru, calificând
revizuire
a duratei de viaţă va conduce
aceasta ca o schimbare
de estimare
la o ajustare a cheltuielilor
contabilă.
cu amortizarea
O
aferente
perioadei curente şi perioadelor viitoare. De asemenea, estimarea şi reestimarea valorii reziduale poate fi o variabilă asupra căreia se poate acţiona În scopul modelării
rezultatului.
Deducerea
acesteia din valoarea
activului,
pentru a calcula valoarea amortizabilă,
are ca efect diminuarea amortizărilor şi implicit creşterea
rezultatu lui.
a. Ajustările Fiind determinate sau
pierderea
Supraestimarea
de
pentru deprecierea
activelor imobilizate
prin estimări, asemenea provizioanelor,
valoare
a
activelor
creează
condiţii
ajustările pentru deprecierea
pentru
modelarea
rezultatului.
ajustărilor În anii beneficiari diminuează rezultatul, iar estimarea sub nivelul real
al ajustărilor În anii deficitari majorează rezultatul. O entitate trebuie să verifice la data fiecărui bilanţ dacă există indicii potrivit cărora un activ imobilizat
ar putea fi depreciat şi dacă orice astfel de indicii există, entitatea va estima 45
Contabilitate creativă
valoarea recuperabilă a activului. Pentru a stabili dacă un activ imobilizat este depreciat,
ŞI
pentru ce sumă, se va compara valoarea recuperabilă a activului, În ipostaza sa de valoare de inventar a acestuia, cu valoarea contabilă netă. Ca şi regulă generală, atât standardele internaţionale de contabilitate cât şi reglementările contabile româneşti stabilesc că un activ imobilizat este depreciat atunci când valoarea sa contabilă depăşeşte valoarea sa recuperabilă. În aceste condiţii, pentru diferenţa stabilită Între cele două valori se constituie o ajustare pentru depreciere pe seama cheltuielilor, majorând cheltuielile de exploatare şi implicit diminuând rezultatul exerciţiului. Valoarea recuperabilă a unui activ imobilizat este valoarea cea mai mare dintre preţul net de vânzare al activului respectiv şi valoarea sa de utilitate. Preţul net de vânzare este suma care poate fi obţinută din vânzarea unui activ, printr-o tranzacţie, În condiţii de concurenţă normale, Între părţi bine informate şi care Îşi dau acordul, sumă din care sunt deduse costurile de vânzare. Valoarea de utilitate este o valoare actualizată, obţinută prin estimarea fluxurilor de trezorerie viitoare, aşteptate din utilizarea continuă a unui activ imobilizat, precum şi din cesiunea sa, la sfărşitul duratei de utilitate. Determinarea valorii recuperabile, fie că este vorba de preţul net de vânzare, fie că este vorba de valoarea de utilitate, nu este uşor de realizat, ea presupune estimări 12 şi nu este scutită de incertitudini. Prin urmare, În funcţie de interesul Întreprinderii În majorarea sau diminuarea rezultatului aceasta va realiza prezumţii cu caracter mai optimist, care să demonstreze că nu există o depreciere de valoare a activului, sau mai puţin optimist, care, dimpotrivă, să demonstreze că există o depreciere de valoare a activului. Aşadar, prin practica "deprecierii subiective" a activelor imobilizate se creează condiţii pentru creativitate În contabilitate. Exemplu: La data de 31.12.N, un utilaj deţinut de către o Întreprindere prezintă o valoare contabilă netă de 2.200 lei. Întreprinderea a apelat la doi evaluatori independenţi pentru a stabili preţul net de vânzare al utilajului, iar aceştia au două puncte de vedere diferite, şi anume: primul evaluator, mai pesimist, a estimat preţul net de vânzare la suma de 2.100 lei (Cazul A), iar cel de-al doilea, mai optimist, la suma de 2.250 lei (Cazul B). Valoarea de utilitate a fost estimată de către experţii Întreprinderii la suma de 2.050 lei. Din cele de mai sus reţinem ca valoare recuperabilă preţul net de vânzare (2.100 lei, respectiv 2.250 lei), acesta fiind mai mare decât valoarea de utilitate de 2.050 lei. 12 Estimarea fluxurilor de trezorerie şi stabilirea ratei de actualizare, În cazul valorii de utilitate, respectiv estimarea preţului de vânzare (valorii juste) şi a costurilor marginale aferente cedării activului respectiv, În cazul preţului net de vânzare.
46
Tehnici de modelare prin "creativitate" a rezultatului şi a contului de profit şi pierdere
Constatarea deprecierii activului, pentru cele două cazuri, A şi B, se prezintă astfel:
Indicatori
Cazul A
Valoare recuperabilă (pretul net de vânzare) Valoarea contabilă netă Deprecierea de valoare
Cazul B
2.100 lei 2.200 lei 100 lei
2.250 lei 2.200 lei
-
Trebuie amintit faptul că nu numai În cazul imobilizărilor, ci şi În cazul celorlalte categorii de active, se constituite ajustări pentru depreciere /pierdere de valoare respectiv: la stocuri (atunci când valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea realizabilă netă), la creanţe (pentru diferenţele constatate În minus Între valoarea stabilită la inventariere şi valoarea contabilă a creanţelor; pentru creanţele incerte se constituie ajustări pentru pierdere de valoare), la titluri pe termen scurt netranzacţionate şi titluri pe termen lung (indiferent dacă sunt tranzacţionate sau nu pe o piaţă reglementată). Aşadar, şi În cazul acestor active se poate vorbi de o estimare mai mult sau mai puţin subiectivă a valorii lor la data bilanţului, respectiv de creativitate În contabilitate prin aşa-numita practică a "deprecierii subiective".
~ Capitalizarea sau recunoaşterea ca rezultat a unor cheltuieli Conducerea unei entităţi trebuie să decidă dacă cheltuielile efectuate trebuie să fie capitalizate, Înregistrându-Ie ca active şi amortizându-Ie ulterior, sau să fie recunoscute În contul de profit şi pierdere al perioadei În care acestea sunt efectuate. Desigur că asemenea decizii trebuie să fie luate În concordanţă cu principiul conectării cheltuielilor la venituri. Există numeroase situaţii În care cheltuielile nu beneficiază de o asociere foarte clară cu veniturile. Apare, deci, necesitatea aplicării unei politici de alocare raţională şi sistematică pentru a respecta principiul menţionat. O asemenea abordare stă la baza contabilizării cheltuielilor cu amortizarea de-a lungul duratei de viaţă a imobilizărilor. Alocarea raţională şi sistematică este Însă o metodă subiectivă mai ales atunci când este vorba de efectuarea unor cheltuieli periodice, cum ar fi, de exemplu cheltuielile ulterioare punerii în funcţiune a activelor. Exemple de alte costuri pentru care există un dezacord repetat În ceea ce priveşte adecvarea capitalizării acestora sau pentru care nu există claritate În ce priveşte politicile de capitalizare se referă la 13:
13 Charles W. Mulford, Eugene E. Comiskey, The Financial Numbers Game: Detecting Creative Accounting Practices. John Wiley & Sons, 2002, pag. 203-214
47
Contabilitate creativă
costurile de dezvoltare a programelor informatice; costurile de constituire, constând în cheltuieli referitoare la dezvoltarea unei noi facilităţi, introducerea unui nou produs sau serviciu, desfăşurarea activităţii într-un teritoriu nou, orientarea către o nouă clasă de clienţi, iniţierea unui proces nou; •
costurile îndatorării.
Pe lângă acestea Mulford şi Comiskey, studiind rapoartele anuale ale unor companii din diferite domenii de activitate, constată multe alte exemple de cheltuieli capitalizate, între care: cheltuielile cu mediul înconjurător suportate pentru a atenua sau a preveni contaminarea mediului; costuri directe de marketing asociate cu editarea de broşuri şi cataloage; costurile de creaţie şi producţie asociate site-urilor companiilor de comerţ electronic etc. În cele ce urmează vom face câteva aprecieri asupra a două categorii de cheltuieli dintre cele care ar putea fi capitalizate, şi anume: cheltuielile ulterioare punerii în funcţiune a activelor; costurile îndatorării. ~ Capitalizarea cheltuielilor ulterioare punerii în funcţiune Având durată de viaţă îndelungată, în anii următori punerii în funcţiune o parte dintre imobilizările corporale şi necorporale ocazionează cheltuieli, care sunt denumite în normele contabile folosind sintagma "cheltuieli ulterioare". Cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizări trebuie recunoscute, de regulă, drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate. În măsura în care aceste cheltuieli reprezintă costul unei modernizări, care are ca efect îmbunătăţirea parametrilor tehnici iniţiali ai acestora şi conduce la obţinerea de beneficii economice viitoare suplimentare celor estimate iniţial, acestea se recunosc ca o componentă a activului, mărind valoarea contabilă a acestuia, sau altfel spus cheltuielile sunt capitalizate. Obţinerea de beneficii se poate realiza fie direct prin creşterea veniturilor, fie indirect prin reducerea cheltuielilor de întreţinere şi funcţionare. În practiCă însă asocierea cu beneficii economice viitoare este greu de demonstrat, ceea ce face dificilă realizarea distincţiei între cheltuielile capitalizabile şi cele necapitalizabile. Acest fapt creează posibilitatea încadrării de către manageri a cheltuielilor ulterioare în categoria care îi avantajează la momentul respectiv. Este evident efectul capitalizării cheltuielilor asupra mărimii rezultatului: în anul capitalizării cheltuielilor, rezultatul va fi majorat, iar în anii următori, rezultatul se va diminua prin intermediul diferenţei de amortizare aferentă activului în valoarea căruia au fost incluse cheltuielile respective. 48
Tehnici de modelare prin "creativitate" a rezultatului şi a contului de profit şi pierdere
> Capitalizarea costurilor îndatorării Costurile Îndatorării reprezintă dobânzile şi alte costuri suportate de o entitate pentru Împrumutarea de fonduri. La nivel internaţional, cerinţa standardului lAS 23 Costurile îndatorării este de a Încorpora costurile Îndatorării În costul unui activ În anumite condiţii, şi anume: dacă acesta este un activ cu ciclu lung de producţie şi dacă acele costuri ale Îndatorării sunt atribuibile direct achiziţiei, construcţiei sau producţiei. Celelalte costuri ale Îndatorării care nu sunt atribuibile direct achiziţiei, construcţiei sau producţiei unui activ cu ciclu lung de producţie trebuie recunoscute drept cheltuieli ale perioadei În care entitatea le suportă. Costurile Îndatorării care sunt atribuibile direct achiziţiei, construcţiei sau producţiei unui activ cu ciclu lung de producţie sunt reprezentate de acele costuri ale Îndatorării care ar fi fost evitate dacă nu s-ar fi efectuat cheltuieli cu activul În cauză. Ceea ce ar permit manifestarea creativităţii În contabilitate este posibilitatea de identificare a costurilor îndatorării care trebuie capitalizate. Această identificare este mai uşor sau mai greu de realizat, În funcţie de modul de fmanţare a activului respectiv. Costurile capitalizabile pot fi uşor identificate atunci când Împrumuturile sunt realizate special În scopul obţinerii unui activ cu ciclu lung de producţie. Însă În situaţia În care o entitate Împrumută fonduri În general şi le utilizează şi În scopul obţinerii unui activ cu ciclu lung de producţie este dificil de identificat care ar fi costurile care ar fi fost evitate dacă nu s-ar fi efectuat cheltuieli cu activul În cauză, şi care, drept urmare ar trebui capitalizate. lAS 23 Costurile îndatorării conţine, de asemenea, precizări referitoare la: •
momentul În care trebuie să Înceapă capitalizarea;
•
situaţiile În care trebuie Întreruptă capitalizarea;
•
momentul În care trebuie să Înceteze capitalizarea.
Trebuie să precizăm aici că, spre deosebire de lAS 23, care stabileşte clar obligativitatea Încorporării costurilor Îndatorării În costul unui activ, reglementările contabile româneşti aplicabile operatorilor economici, aprobate prin OMFP 3055/2009, conţin formularea "pot fi incluse În costul acelui activ". Concret la pct.53, alI, se precizează: "Costurile Îndatorării care sunt direct atribuibile achiziţiei, construcţiei sau producţiei unui activ cu ciclu lung de fabricaţie pot fi incluse În costul acelui activ". Mai mult decât atât, reglementările contabile româneşti nu precizează nici momentul când trebuie să Înceapă capitalizarea şi nici situaţiile În care trebuie Întreruptă capitalizarea; acestea precizează doar când anume trebuie să Înceteze capitalizarea: 49
Contabilitate creativă
"Capitalizarea costurilor Îndatorării trebuie să Înceteze când se realizează cea mai mare parte a activităţilor necesare pentru pregătirea activului cu ciclu lung de fabricaţie, În vederea utilizării prestabilite sau a vânzării acestuia". Iată o serie de aspecte care creează câmp liber modelării rezultatului prezentat În situaţiile financiare. Ca şi În cazul cheltuielilor ulterioare, prin capitalizarea costurilor Îndatorării se evită recunoaşterea unei cheltuieli În contul de profit şi pierdere şi implicit se majorează profitul; În anii următori, majorându-se cheltuielile cu amortizarea, profitul va fi diminuat. Desigur că discuţia referitoare la capitalizarea cheltuielilor are sens doar În măsura În care asemenea cheltuieli au o valoare semnificativă pentru a avea un impact substanţial asupra rezultatului.
a.. Operaţia de lease-back Operaţia de lease-back constă În vânzarea unui activ şi preluarea imediată a acestuia În leasing de către vânzător. Prin această operaţie situaţia reală a Întreprinderii nu este În fapt modificată, ea utilizând În continuare activul ca şi În perioada anterioară, În care era proprietar. Practic prin operaţia de lease-back, o societate aflată În dificultate financiară şi fără posibilităţi de a primi un credit de la o instituţie financiar-bancară, datorită unui grad de Îndatorare mult prea mare, obţine o finanţare prin care Îşi sporeşte temporar disponibilităţile băneşti. Pe lângă faptul că permite entităţii să obţină o finanţare, operaţia de lease-back poate fi utilizată ca o tehnică de Împodobire a bilanţului, sau chiar ca o tehnică de modelare a rezultatului. În măsura În care preţul de vânzare este superior valoarea contabile nete a activului cedat, operaţia de lease-back permite realizarea unei plusvalori care va fi constatată În anul vânzării la rezultate. Acest plus de valoare va fi Însă neutralizat de redevenţele care vor fi Înregistrate În viitor pe parcursul contractului de leasing. Pentru a stopa modelarea rezultatului standardul internaţional lAS 17 Leasing (pct.58pct.63) stabileşte clar tratamentul contabil al unei astfel de tranzacţii În funcţie de natura contractului de leasing care urmează tranzacţiei de vânzare, şi anume: ~ dacă tranzacţia are ca rezultat un leasing financiar, orice surplus reprezentând diferenţa dintre suma rezultată din vânzare şi valoarea contabilă nu trebuie recunoscut imediat drept venit de către vânzătorul-Iocatar. Această diferenţă se amână şi se amortizează pe parcursul duratei contractului de leasing. Aşadar tranzacţia reprezintă un mijloc prin care locatarul acordă o finanţare locatarului, activul având rol de garanţie. 50
Tehnici de modelare prin "creativitate" a rezultatului şi a contului de profit şi pierdere
~ dacă tranzacţia are ca rezultat un leasing operaţional, tratamentul contabil diferă în funcţie de valoarea la care se realizează tranzacţia: •
preţul de vânzare este egal cu valoarea justă: orice profit sau pierdere trebuie recunoscut(ă) imediat;
•
preţul de vânzare este mai mic decât valoarea justă: orice profit sau pierdere trebuie recunoscut(ă) imediat, cu excepţia cazului în care pierderea se compensează prin plăţi de leasing viitoare la o valoare sub. preţul pieţei, caz în care suma trebuie amânată şi amortizată proporţional cu plăţile de leasing, pe durata preconizată de utilizare a activului;
•
preţul de vânzare este mai mare decât valoarea justă: surplusul reprezentând diferenţa dintre preţul de vânzare şi valoarea justă trebuie amânat şi amortizat pe durata preconizată de utilizare a activului.
Conform lAS 17 Leasing, se consideră că dacă tranzacţia este un leasing operaţional, iar plăţile de leasing şi preţul de vânzare sunt stabilite la valoarea justă, a avut loc de fapt o tranzacţie normală de vânzare şi orice profit sau pierdere se recunoaşte imediat. Invocarea valorii juste poate schimba radical datele problemei, aceasta creează posibilitatea manipulărilor contabile, caracterul optimist sau pesimist al estimărilor valorii juste poate constitui (aşa cum am demonstrat şi în cazul ajustărilor pentru depreciere) o scuză pentru întreprinderile care, în funcţie de politica urmărită, doresc amânarea recunoaşterii unui profit sau a unei pierderi din vânzare sau recunoaşterea imediată a acestora integral în anul vânzării14• Şi reglementările contabile româneşti prevăd tratamentul contabil al tranzacţiei de vânzare şi de lease-back tot în funcţie de tipul contractului de leasing, astfel: ~ dacă tranzacţia are ca rezultat un leasing financiar, tranzacţia reprezintă un mijloc prin care locatorul acordă o finanţare locatarului, activul având rol de garanţie. Entitatea beneficiară a finanţării (locatarul) nu va recunoaşte în contabilitate operaţiunea de vânzare a activului, nefiind îndeplinite condiţiile de recunoaştere a veniturilor. Activul rămâne înregistrat în continuare la valoarea existentă anterior operaţiunii de leasing, cu regimul de amortizare aferent. Prin urmare, apelând la conturile din planul de conturi utilizat de agenţii economici, operaţiunea de finanţare va fi evidenţiată prin formula contabilă:
1512 "Conturi curente la bănci" 14
=
167 "Alte împrumuturi şi datorii asimilate 'j.
Cernuşcă Lucian, Strategii şi politici contabile, Editura Economică,
Bucureşti,
2004, pag. 461 51
Contabilitate creativă
~ dacă tranzacţia are ca rezultat un leasing operaţional,
entitatea vânzătoare
contabilizează: •
tranzacţia de vânzare, cu înregistrarea scoaterii din evidenţă a activului
ŞI
a
sumelor încasate sau de încasat; •
operaţiunea de preluare a activului în regim de leasing operaţional.
Ca urmare, operaţiunea se reflectă în contul de profit şi pierdere şi orice diferenţă între preţul de vânzare şi valoarea contabilă netă va afecta în totalitate rezultatul exerciţiu lui în care are loc tranzacţia. Pentru a demonstra modul în care prin operaţia de lease-back o entitate modelează informaţiile prezentate în situaţiile financiare, un exemplu este prezentat de noi în Capitolul 3.
2.2.2 Practici de contabilitate creativă referitoare la stocuri Domeniul stocurile oferă numeroase posibilităţi pentru manifestarea contabilităţii creative, aceste posibilităţi fiind legate, în special, de politicile de evaluare a stocurilor şi de tratamentul contabil aplicat contractelor de construcţii. Pe lângă practicile creative ce derivă din aspectele mai sus menţionate, este posibil ca o entitate prin anumite decizii de gestiune referitoare la stocuri să poată interveni asupra rezultatului în scopul ameliorării acestuia. Dintre practicile de contabilitate creativă referitoare la stocuri, prin care se poate modela rezultatul unui exerciţiu, reţinem spre abordare detaliată în continuare pe următoarele: ~
ajustările pentru deprecierea stocurilor;
~
evaluarea stocurilor fungibile;
~
contabilizarea costurilor subactivităţii;
~
evaluarea stocurilor din producţie proprie la cost parţial;
~
capitalizarea sau recunoaşterea ca rezultat a unor cheltuieli;
~
contabilizarea contractelor de construcţii (pe termen lung);
~ tranzacţiile circulare; ~ producţia stocată. Amintim faptul că, dintre practicile din lista de mai sus, cu excepţia ultimelor două, care reprezintă decizii de gestiune, toate celelalte întră în zona politicilor contabile.
52
Tehnici de modelare prin "creativitate" a rezultatului şi a contului de profit şi pierdere
a. Ajustările pentru deprecierea stocurilor Întrucât la paragraful precedent am demonstrat modul de utilizare a acestei tehnici de contabilitate creativă (de estimarea subiectivă a valorii activelor şi implicit a ajustărilor pentru depreciere) prin raportare la imobilizări, nu vom mai face o demonstraţie şi aici, cu referire la stocuri. Raţionamentele aplicate sunt aceleaşi şi, În consecinţă, efectelor asupra rezultatului li se va da aceeaşi interpretare. Vom preciza doar că În cazul stocurilor se utilizează ca şi valoare de comparaţie pentru valoarea contabilă În scopul constatării deprecierii valoarea realizabilă netă. Se consideră că stocurile sunt depreciate şi, prin urmare, se constituie ajustări pentru depreciere, atunci când valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea realizabilă netă. Valoarea realizabilă netă fiind o mărime stabilită prin estimare, putem afirma că şi În cazul stocurilor se poate vorbi de o estimare mai mult sau mai puţin subiectivă a valorii lor la data bilanţului, respectiv de creativitate În contabilitate prin aşa-numita practică a "deprecierii subiective" .
a. Evaluarea stocurilor fungibile Sunt considerate stocuri fungibile elementele care aparţin aceluiaşi sort, fiind achiziţionate / fabricate la date şi preţuri / costuri diferite. Pentru evaluarea la ieşire a stocurilor fungibile se poate folosi una din următoarele trei metode: metoda costului mediu ponderat (CMP), metoda "primul intrat - primul ieşit" (PIFO) şi metoda "ultimul intrat - primul ieşit" (LIPO). Fiecare metodă va conduce la altă valoarea a stocurilor ieşite din gestiune şi implicit la alt rezultat care va fi prezentat În contul de profit şi pierdere. Exemplu: O societate de comerţ cu ridicata, realizează tranzacţii cu o anumită marfă. În legătură cu aceasta se cunosc următoarele date: stoc iniţial la 01.05.N, 500 kg x 10 lei/kg; intrări la data de 15.05.N, 2.500 kg x 12 lei/kg şi, la data de 19.05.N, 2.000 kg x 15 lei/kg; ieşiri la data de 18.05.N, 1.700 kg şi, la data de 24.05, 2.700 kg. Preţul unitar practicat de societate la vânzarea cu ridicata este de 16 lei/kg. 53
Contabilitate creativă
Procedând la evaluarea ieşiri lor aplicând cele trei metode se obţin următoarele informaţii: Indicatori
CMP
FIFO
5.000 lei 60.000 lei 65.000 lei
LIFO
5.000 lei 60.000 lei 65.000 lei
5.000 lei 60.000 lei 65.000 lei
7.800 lei 9.000 lei 57.200 lei
56.000 lei
Costul mărfurilor vândute astfel calculat se va reflecta În contabilitate
6.200 lei 58.800 lei
ca cheltuială cu
ocazia descărcării gestiunii de mărfuri şi va fi prezentat În contul de profit şi pierdere ca poziţie distinctă, respectiv Cheltuieli privind mărfurile. Din acest exemplu se observă că, În condiţiile creşterii preţurilor,
prin comparaţie
cu
celelalte metode, utilizarea metodei FIFO conduce la o valoare minimă a costului mărfurilor vândute (56.000 lei), valoarea stocului final fiind maximă (9.000 lei), utilizarea metodei CMP conduce la o valoare medie atât a costului mărfurilor vându te cât şi a stocului final, iar utilizarea metodei LIFO conduce la o valoare maximă a costului mărfurilor vându te (58.800 lei), valoarea stocului final fiind minimă (6.200 lei). Analizând metodele de evaluare a stocurilor la ieşire În funcţie de evoluţia preţurilor şi de politica promovată preţurilor,
Întreprinderii,
se poate considera că, În condiţiile
creşterii
metoda FIFO ar reprezenta metoda optimă de evaluare atunci când managementul
doreşte prezentarea metoda
de conducerea
unui rezultat maxim (costul mărfurilor vândute fiind la valoarea minimă) iar
LIFO ar reprezenta
metoda
optimă de evaluare atunci când managementul
doreşte
prezentarea rezultatului la valori minime (costul mărfurilor vândute fiind la valoarea maximă). In funcţie de metoda folosită pentru evaluarea stocurilor
la ieşire, contul de profit şi
pierdere al societăţii din exemplul de mai sus se prezintă sintetic astfel: Indicatori Cifra de afaceri netă (4.400 kg x 16 lei/kg) Cheltuieli privind mărfurile Marja comercială15 Cheltuieli cu bunuri şi servicii provenind de la terti Cheltuieli cu personalul Cheltuieli cu amortizarea Alte cheltuieli de exploatare Rezultatul din exploata re
CMP
- În lei FIFO LIFO
70.400 57.200 13.200 2.000 5.250 1.000 1.500 3.450
70.400 56.000 14.400 2.000 5.250 1.000 1.500 4.650
70.400 58.800 11.600 2.000 5.250 1.000 1.500 1.850
15 Acest indicator nu apare ca atare În contul de profit şi pierdere, ci se calculează pentru necesităţi de analiză, marja comercială reprezentând un sold intermediar de gestiune. 54
Tehnici de modelare prin "creativitate" a re::ultatului şi a contului de profit şi pierdere
Exemplul prezentat, după cum era de aşteptat, demonstrează că rezultatul unei entităţi nu depinde doar de performanţele economico-financiare ale acesteia, ci şi de opţiunea pentru o anumită metodă de evaluare a stocurilor. Trebuie precizat faptul că utilizarea unei metode sau a alteia pentru evaluarea stocuri lor are consecinţe nu numai asupra rezultatului exerciţiu lui curent ci (prin intermediul valorii stocului final) şi asupra exerciţiului /exerciţiilor viitor /viitoare În care mărfurile rămase În stoc se vor vinde şi va trebui trecut asupra cheltuielilor costul lor. În cazul metodei PIFO, costul stocurilor fiind maxim va genera la momentul vânzării un rezultat minim, iar În cazul metodei LIFO, costul stocurilor fiind minim va genera la momentul vânzării un rezultat maxim. Se realizează astfel, comparativ cu metoda CMP unde valorile sunt la nivel mediu, un transfer al rezultatului Între exerciţiile financiare. Totodată, modelarea rezultatului poate fi realizată şi prin schimbarea metodei de evaluare a stocurilor de la un exerciţiu la altul.
~ Contabilizarea
costului subactivităţii
Conform regulilor contabile, stocurile obţinute din producţie proprie (producţia În curs de execuţie, produsele finite şi semifabricatele) trebuie evaluate şi Înregistrate În contabilitate la costul de producţie. Costul de producţie al unui bun cuprinde: costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor consumate pentru producţia bunului respectiv, alte cheltuieli de producţie direct atribuibile bunului şi cota parte din cheltuielile indirecte de producţie care vizează perioada de fabricaţie alocată În mod raţional ca fiind legată de fabricaţia bunului respectiv. Este cunoscut faptul că În literatura şi practica contabilă Întâlnim o diversitate de concepte sub care poate fi utilizat costul, pentru delimitarea acestora rncându-se apel la diferite criterii. După sfera de cuprindere a cheltuielilor, costul se poate determina În variantele: ~ cost total (Juli costing), cuprinzând toate cheltuielile ocazionate de obţinerea produsului, deci atât cheltuielile directe, cât şi cele indirecte; ~ cost parţial:
• variabil, format din cheltuielile variabile (directe şi indirecte); • direct, format din cheltuielile directe (fixe şi variabile);
~ cost raţional, egal cu costul variabil la care se adaugă cheltuielile de structură (fixe) considerate eficiente sau egal cu costul total minus costul subactivităţii. 55
Contabilitate creativă
Costul subactivităţii (regia fixă nealocată costului produselor) constă În cheltuielile fixe generate de producţia inferioară capacităţii normale de producţie sau, altfel spus, cheltuielile fixe aferente gradului de neutilizare a capacităţii de producţie. Determinarea acestor cheltuieli se efectuează cu relaţia: Costul subactivităţii = costurile fixe x (1 -
nivelul real al activităţii nivelul normal al activităţii
)
Nivelul real al activităţii este reprezentat de producţia obţinută, iar nivelul normal al activităţii este reprezentat de capacitatea normală de producţie. În aceste condiţii relaţia de calcul poate fi scrisă astfel: Costul subactivităţii =
Costurile fIxe
x
Cantitatea normală i
!i
I
I
Calltitatea obţinută-'
Cantitatea normală
Trebuie precizat faptul că, În conformitate cu punctul 2.3. din Precizările privind unele măsuri referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune, aprobate prin OMFP nr. 1826/2003, este necesar să se asigure determinarea costului subactivităţii, care nu se include În costul produselor, ci se reflectă direct În rezultatul exerciţiului, fiind cost al perioadei. Este evident faptul că incluzând În costul produselor o parte mai redusă a cheltuielilor de producţie, şi nu totalitatea acestora, costul unitar al produselor obţinute şi stocate va fi diminuat, iar diferenţa nealocată produselor, devenind cost al perioadei, va diminua rezultatul exerciţiului În care s-au efectuat consumurile. Se realizează astfel o amânare În timp a rezultatului până În perioada În care produsele se vor vinde şi vor genera un profit majorat, rezultat ca diferenţă Între preţul de vânzare şi un cost unitar diminuat (costul raţional sau costul parţial). În cele ce urmează vom Încerca să demonstrăm cum o asemenea politică, prin intermediul produselor rămase În stoc la sfârşitul perioadei, poate fi utilizată pentru manipularea rezultatului, raportându-ne la costul total şi costul raţional. În contabilitatea de gestiune cele două tipuri de cost se determină prin calcul aplicând două metode diferite de calculaţie a costurilor, şi anume metoda costului total şi metoda imputării raţionale. Conform metodei costului total, costurile fixe exprimate pe unitatea de produs (cf) depind de cheltuielile fixe (CF) ale perioadei şi de cantitatea obţinută În perioada de referinţă (q); ele se modifică invers proporţional cu cantitatea obţinută: costurile fixe unitare scad pe măsură ce volumul producţiei creşte şi cresc pe măsură ce volumul producţiei scade. Deci, variaţia 56
Tehnici de modelare prin "creativitate" a rezultatului şi a contului de profit şi pierdere
costului fix unitar este determinată de variaţia volumului de activitate, aceleaşi costuri fixe repartizându-se unui număr mai mare sau mai mic de produse, conform relaţiei:
Icf= CF /91
Rezultă că, În cazul aplicării metodei costului total, costul de producţie al stocului final de produse finite cuprinde o cotă-parte din cheltuielile fixe ale perioadei, calculată proporţional cu ponderea cantităţii rămasă În stoc În totalul cantităţii obţinute, conform relaţiei: Cheltuieli fixe incluse În valoarea stocului
cheltuieli fixe ale perioadei
cantitatea rămasă În stoc x
cantitatea obţinută
Conform metodei imputării raţionale, costurile fixe exprimate pe unitatea de produs (ci) depind de cheltuielile fixe (CF) ale perioadei şi de capacitatea de producţie (cantitatea normală care ar putea fi obţinută În perioada de referinţă (q *). În relaţia prin care se calculează costul fix unitar, respectiv
Icf= CF / 9 *1 , atât numitorul cât şi numărătorul reprezintă mărimi
constante, ceea ce face ca indicatorul cost fix unitar să devină independent de volumul de activitate; acesta nu se mai modifică odată cu modificarea cantităţii obţinute. Rezultă că, În cazul aplicări metodei imputării raţionale, atâta vreme cât fiecărei unităţi de produs i se repartizează cota parte de cheltuieli fixe prin raportare la cantitatea normală, costul de producţie al stocului final de produse finite cuprinde o cotă-parte din cheltuielile fixe ale perioadei, calculată proporţional cu ponderea cantităţii rămasă În stoc În cantitatea normală (cantitatea reprezentând capacitatea de producţie), prin relaţia: Cheltuieli fixe incluse În stoc valoarea stocului
cheltuieli fixe ale perioadei
cantitatea rămasă În stoc x
cantitatea normală
Exemplu: Considerăm o societate comercială care are capacitatea anuală de producţie de 20.000 bucăţi. Preţul de vânzare unitar este de 51 lei/bucată, costul variabil unitar este de 30 lei/buc, iar cheltuielile fixe anuale, reprezentând În totalitate cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor, sunt de 300.000 lei. Societatea poate alege să calculeze costul de producţie al produselor [mite conform metodei costului total (Cazul A) sau conform metodei imputării raţionale (Cazul B). În primul an (anul N) societatea nu dispune de stoc iniţial de produse finite. Pe parcursul celor trei ani consideraţi În exemplul nostru stocul final de produse finite a evoluat astfel:
57
Contabilitate creativă
Explicaţii
Ex.N
Producţia obţinută (cantitate) - buc. Producţia vândută (cantitate) - buc. Stoc final (cantitate) - buc. Cost variabil unitar - lei/buc. Cheltuieli fixe anuale - lei
15.000 10.000 5.000 30 300.000
Ex.N+1
Ex. N+2
20.000 20.000 5.000 30 300.000
20.000 20.000 5.000 30 300.000
Pentru fiecare dintre cele două cazuri, vom determina valoarea stocului final de produse finite şi valoarea producţia stocatăldestocată (stoc final - stoc iniţial), precum şi implicaţiile asupra contului de rezultate. Cazul A - Metoda costului total Explicaţii Ex.N Ex.N+1 Ex. N+2 Cheltuieli fixe anuale - lei 300.000 300.000 300.000 Cantitatea obtinută - buc. 15.000 20.000 20.000 Cost fIX unitar - leilbuc 20 15 15 Cantitate rămasă În stoc - buc. 5.000 5.000 5.000 Costuri fixe incluse În valoarea stocului - lei 100.000 75.000 75.000 Costuri variabile aferente stocului - lei 150.000 150.000 150.000 Valoarea stocului finar - lei 250.000 225.000 225.000 Productia stocată - lei 250.000 - 25.000 O
* costul
unitar al produselor este de 50 leilbuc În anul N şi de 45 lei/buc În N+ 1 şi N+2.
Cazul B - Metoda imputării raţionale Explicaţii
Ex.N
Cheltuieli fixe anuale - lei Cantitatea normală - buc. Cost fix unitar - lei/buc Cantitate rămasă În stoc - buc. Costuri fixe incluse În valoarea stocului - lei Costuri variabile aferente stocului - lei Valoarea stocului finar - lei Productia stocată - lei
300.000 20.000 15 5.000 75.000 150.000 225.000
225.000
Ex. N+1
Ex. N+2
300.000 20.000 15 5.000 75.000 150.000 225.000 O
300.000 20.000 15 5.000 75.000 150.000 225.000 O
costul umtar al produselor este de 45 lellbuc, mdlferent de cantitatea fabncată.
În funcţie de metoda de calculaţie a costului de producţie adoptată de societatea În cauză Contul de profit şi pierdere se prezintă, sintetic, astfel: Cazul A - Metoda costului total - În lei Nr. crt. 1 2 3 4
5 58
Explicaţii Cifra de afaceri netă Venituri aferente costurilor stocurilor (productia stocată) Cheltuieli variabile Cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor Rezultatul din exploatare (rd.1 + rd.2 - rd.3 - rd.4)
Ex.N
Ex. N+1
Ex.N+2
510.000 250.000 450.000 300.000
1.020.000 - 25.000 600.000 300.000
1.020.000 O 600.000 300.000
95.000
120.000
10.000
Tehnici de modelare prin "creativitate" a rezultatului şi a contului de profit şi pierdere
Cazul B - Metoda imputării raţionale - În lei Nr. crt. 1 2 3 4 5
Explicaţii Cifra de afaceri netă Venituri aferente costurilor stocurilor (productia stocată) Cheltuieli variabile Cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor Rezultatul din eXDloatare(rd.l + rd.2 - rd.3 - rd.4)
Ex.N
Ex.N+1
Ex.N+2
510.000 1.020.000 1.020.000 225.000 O O 450.000 600.000 600.000 300.000 300.000 300.000 -15.000 120.000 120.000
Se constată că, În anul În care capacitatea de producţie nu a fost utilizată integral (15.000 buc / 20.000 buc = 0,75), realizând imputarea raţională a costurilor (Cazul B) societatea a exclus din costul produselor fabricate cheltuielile fixe aferente gradului de neutilizare a capacităţii de producţie, În sumă de 75.000 lei (25% din cheltuielile fixe de 300.000 lei) care formează costul subactivităţii, acestea afectând direct rezultatul exerciţiului. În costul produselor fabricate s-au Încorporat cheltuieli fixe În valoare totală de 225.000 lei, costul fix unitar devenind 15 lei/buc. Dimpotrivă, utilizând pentru calculul costului unitar al produselor fabricate, şi implicit pentru evaluarea cantităţii rămasă În stoc la sfârşitul perioadei, metoda costului total (Cazul A), societatea a reuşit să transfere pierderea aferentă subactivităţii din exerciţiul N În exerciţiul N+ 1. Concret, costul subactivităţii În sumă de 75.000 lei, care ar fi trebuit eliminat, a fost inclus În costul produselor fabricate majorându-l cu 5 lei/buc (adică 75.000 lei / 15.000 buc.), iar prin intermediul cantităţii rămasă În stoc cotă parte din acesta (5.000 buc x 5 lei/buc.) a fost transferată asupra perioadei următoare, În care stocul respectiv se vinde. În acest fel se explică diferenţa de 25.000 lei dintre rezultatul din exploatare prezentat În Contul de profit şi pierdere În Cazul A (10.000 lei) , respectiv În cazul B (-15.000 lei). Rezultă că atunci când societatea urmăreşte să prezinte un rezultat majorat va utiliza metoda costului total, iar atunci când urmăreşte diminuarea rezultatului va opta pentru metoda imputării raţionale.
a Evaluarea stocurilor din producţie proprie la cost parţial
o
societate poate opta să calculeze costul de producţie al produselor finite aplicând
metoda costului total (Cazul A) sau o metodă de tip parţial (Cazul B), incluzând În costul produselor totalitatea cheltuielilor legate de producţie sau numai o parte din acestea, modelând astfel rezultatul
exerciţiului. Demonstraţia pentru acest tip de politică este oarecum
asemănătoarea cu cea referitoare la contabilizarea costului subactivităţii. 59
Contabilitate creativă
Exemplu:
Considerăm că În anul N o societate comercială obţine din procesul de producţie cantitatea de 15.000 bucăţi produse finite din produsul A. Cheltuielile totale efectuate pe parcursul perioadei sunt În sumă de 675.000 lei, din care: cheltuieli variabile 375.000 lei; cheltuieli fixe 300.000 lei. În cursul perioadei societatea vinde 13.000 bucăţi din produsul A la preţul de vânzare unitar de 50 lei/bucată, prin urmare rămân În stoc la sfârşitul perioadei 2.000 bucăţi. Nu există producţie În curs de execuţie. Aplicând cele două metode de calculaţie a costurilor, obţinem pentru costul unitar următoarele valori: 45 lei/bucată, În Cazul A (metoda costului total); 25 lei/bucată, În Cazul B (metoda costului variabil) Situaţia În Contul de profit şipierdere, pentru fiecare caz În parte, se prezintă astfel: Explicaţii Cifra de afaceri netă Venituri aferente costurilor stocurilor roductia stocată Cheltuieli de exploatare variabile i fixe Rezultatul din ex Ioatare
Cazul A: Metoda costului total 650.000 lei 13.000 buc. x 50 lei/buc 90.000 lei 2.000 buc. x 45 lei/buc
Cazul B: Metoda costului variabil 650.000 lei 13.000 buc. x 50 lei/buc 50.000 lei 2.000 buc. x 25 lei/buc
675.000 lei
675.000 lei
65.000 lei
25.000 lei
În condiţiile utilizării metodei costurilor variabile, În costul produselor se includ doar cheltuielile variabile, cheltuielile fixe afectând În totalitatea lor rezultatul anului N, pe care îl micşorează. Această diminuare va fi compensată de un profit majorat În perioada următoare, În care produsele se vor vinde. Se realizează astfel un transfer al rezultatului de la un exerciţiu la altul. Pentru a demonstra acest lucru vom considera că În exerciţiul următor nu se mai produce nimic şi se vinde Întreaga cantitate rămasă În stoc la sfârşitul anului N. Situaţia În Contul de profit şi pierdere se va prezenta astfel: Explicaţii Cifra de afaceri netă Venituri aferente costurilor stocurilor (producţia stocată) Cheltuieli de exploatare (variabile şi fixe) Rezultatul din exploata re 60
Cazul A: Metoda costului total 100.000 lei (2.000 buc. x 50 lei/buc) - 90.000 lei (2.000 buc. x 45 lei/buc)
Cazul B: Metoda costului variabil 100.000 lei (2.000 buc. x 50 lei/buc) - 50.000 lei (2.000 buc. x 25 lei/buc)
O
O
10.000 lei
50.000 lei
Tehnici de modelare prin "creativitate" a re::ultatului şi a contului de profit şi pierdere
Constatăm că există o anumită flexibilitate În alegerea şi aplicarea politicilor contabile, flexibilitate care ar trebui să fie utilizată de Întreprinderi pentru a furniza o prezentare justă a rezultatelor şi a poziţiei financiare şi nu pentru a induce În eroare utilizatorii informaţiilor, aşa cum dealtfel se Întâmplă În foarte multe situaţii.
&
Capitalizarea sau recunoaşterea ca rezultat a unor cheltuieli
Şi În cazul stocurilor cumpărate /din producţie proprie există oportunităţi de subiectivism şi creativitate În legătură cu tratamentul unor cheltuieli care ar putea sau ar trebui să fie capitalizate. Ne referim aici la elementele care formează costul de achiziţie şi la costurile Îndatorării. Atât standardele internaţionale, concret lAS 2 Stocuri, cât şi reglementările contabile româneşti precizează că evaluarea stocurilor cumpărate se face cu ocazia intrării În entitate la costul de achiziţie. Costul de achiziţie este format din două componente structurale, şi anume: •
preţul de cumpărare,
•
toate celelalte cheltuieli necesare pentru punerea În stare de utilitate sau intrarea În gestiune a stocului respectiv, incluzând: •
taxele nerecuperabile (prime de asigurare, taxe vamale etc.),
•
cheltuieli de transport-aprovizionare (costul cu mijloacele de transport, Încărcare, descărcare etc.) şi
•
alte cheltuieli accesorii.
Manipularea rezultatului se poate realiza prin includerea sau neincluderea În costul de achiziţie a unora dintre cheltuieli. Excluderea din costul de achiziţie a unor cheltuieli va avea drept consecinţă majorarea cheltuielilor perioadei curente, respectiv diminuarea profitului, În timp ce includerea În costul de achiziţie a cât mai multor cheltuieli va permite managerilor să majoreze rezultatul perioadei, cheltuielile respective fiind transferate prin intermediul costului stocurilor asupra perioadei viitoare când va avea loc ieşirea stocului. Evident, discuţia este valabilă pentru situaţia În care un stoc achiziţionat În cursul unei perioade nu este consumat sau vândut până la sfărşitul perioadei respective şi va trebui prezentat În bilanţ. În caz contrar, dacă stocul se vinde În aceeaşi perioadă În care a fost achiziţionat, indiferent dacă am inclus sau nu În costul de achiziţie o anumită cheltuială, ea va fi recunoscută ca şi cheltuială În contul de profit şi pierdere al perioadei: fie În mod direct la momentul 61
Contabilitate creativă
efectuării consumului (în cazul excluderii din costul de achiziţie), fie indirect, prin intermediul costului de achiziţie al stocurilor ieşite (la eliberarea în consum sau la descărcarea gestiunii). În ceea ce priveşte costurile
îndatorării,
prin capitalizarea acestora se evită
recunoaşterea unei cheltuieli în contul de profit şi pierdere şi se majorează rezultatul perioadei curente. După cum am arătat şi la paragraful anterior (referindu-ne la imobilizări), normele contabile permit capitalizarea costurilor îndatorării în cazul în care stocul în cauză reprezintă "un activ cu ciclu lung de producţie".
a. Contabilizarea contractelor de construcţii (pe termen lung) Datorită naturii activităţii desfăşurate în contractele pe termen lung, data la care începe activitatea contractului şi data la care este definitivată se înscriu, de regulă, în perioade contabile diferite.
Prin urmare, problema principală a contabilizării unui contract pe termen
lung o reprezintă repartizarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor contractuale În perioadele contabile În care aceste contracte sunt executate, respectiv alegerea metodei de contabilizare. Standardele internaţionalel6 recunosc două metode de contabilizare a contractelor pe termen lung: •
metoda terminării lucrărilor, conform căreia rezultatul trebuie recunoscut la data finalizării contractului. Atâta timp cât contractul nu este finalizat nu va fi recunoscut nici un profit iar rezultatul va apărea În totalitate În situaţiile financiare ale exerciţiului în care se finalizează lucrările contractului.
•
metoda procentului de definitivare (avansare), care presupune repartizarea veniturilor şi cheltuielilor contractului (deci şi a rezultatului) asupra fiecărui exerciţiu În funcţie de procentul de avansare a lucrărilor. Aşadar rezultatul va fi repartizat pe întreaga durată a contractului şi va apărea în situaţiile financiare ale tuturor exerciţiilor în care se execută lucrările contractului Exemplu: O întreprindere de construcţii s-a angajat prin contract să construiască o clădire. Lucrările
de construcţie au demarat pe 3 martie N şi trebuie finalizate până la 25 septembrie N+2. Preţul clădirii, conform devizului, este de 157.500 lei, iar costul estimat al lucrărilor este de 150.000 lei. Informaţiile privind derularea contractului sunt prezentate În tabelul următor: 16
lAS 1 l Contracte de construcţii
62
Tehnici de modelare prin "creativitate" a re=ultatului şi a contului de profit şi pierdere
Cheltuielile contractuale s-au repartizat pe perioada contractului astfel: 52.500 lei, în anul N, 60.000 lei, în N+I şi 37.500 lei, în N+2. Procentul de avansare a lucrărilor stabilit în funcţie de cheltuielile
contractuale
se prezintă astfel: 35% la 31.12.N,
75% la 31.12.N+l
şi 100% la
25.09.N+2. In cazul întreprinderii
utilizării
metodei
terminării
lucrărilor,
Contul de profit şi pierdere
al
de construcţii, în sinteză, se prezintă astfel: - în lei -
Indicatori
Ex.N
Ex.N+l
Venituri 52.500 60.000 Cheltuieli 52.500 60.000 Rezultat O O * 157.500 lei - (52.500 lei + 60.000 lei) În cazul utilizării întreprinderii
metodei
procentului
de avansare,
Total
Ex.N+2 45.000* 37.500 7.500
157.500 150.000 7.500
Contul de profit şi pierdere al
de construcţii, în sinteză, se prezintă astfel: - în lei -
Indicatori
Ex.N
Venituri * Cheltuieli Rezultat
55.125 52.500 2.625
Ex. N+l
Total
Ex. N+2
63.000 60.000 3.000
39.375 37.500 1.875
* Anul
N, 157.500 x 35% = 55.125; Anul N+ 1, 157.500 x (75% - 35%) Anul N+2, 157.500 x (100% - 75%) = 39.375
157.500 150.000 7.500
= 63.000;
Se constată că aplicând oricare din cele două metode a fost recunoscut total aferent contractului,
acelaşi rezultat
respectiv 7.500 lei. Cele două metode diferă însă în ceea ce priveşte
măsurarea şi raportarea rezultatului pe exerciţiile financiare în care s-au derulat lucrările aferente contractului. Adepţii
metodei
terminării
lucrărilor
susţin că aceasta prezintă
obiectivitate
întrucât
veniturile
şi cheltuielile
aferente unui contract pot fi cunoscute cu precizie doar în momentul
finalizării
contractului.
Metoda se bazează mai mult pe principiul prudenţei şi nu ar răspunde
principiului
conectării
cheltuielilor
la venituri, deci nu respectă însă principiul
exerciţiilor,
întrucât rezultatul unui exerciţiu nu redă procentajul
independenţei
lucrărilor efectiv realizate în
cursul acelei perioade. Partizanii metodei procentului de avansare consideră că societatea realizează venituri pe măsura executării lucrărilor şi metoda ar răspunde mai bine principiului conectării cheltuielilor venituri,
asigurând
rezultatul supraevalua
independenţa
este măsurat
exerciţiilor.
Inconvenientul
acestei
metode
pe baza unor estimări privind lucrările realizate.
sau subevalua
gradul
de avansare
a lucrărilor,
managerii
la
este faptul că
Prin tendinţa ar putea
de a
manipula 63
Contabilitate creativă
rezultatul, acesta putând fi ameliorat sau diminuat artificial. Oportunităţi pentru manipularea rezultatului creează şi schimbările în modul de măsurare a gradului de avansare a lucrărilor. Evident că şi schimbarea metodei de contabilizare ar putea reprezenta o oportunitatea pentru a influenţa rezultatele prezentate în Contul de profit şi pierdere. De exemplu, unele întreprinderi sunt tentate să utilizeze metoda terminării lucrărilor în perioadele cu rezultate pozitive pentru a evita prezentarea unui rezultat dificil de menţinut pe termen lung. Pentru aceasta este suficient ca ele să pretindă că anumite contracte nu mai satisfac condiţiile necesare utilizării metodei procentajului de avansare, datorită schimbării unor circumstanţe. Această schimbare ar putea să treacă neobservată deoarece ea reprezintă doar o simplă schimbare de estimări contabile şi nu este supusă obligaţiilor de publicare aferente schimbărilor de metode contabile17• Există
ŞI
situaţii în care întreprinderile pot manipula rezultatul prin modul în care
negociază unele contracte. Pentru a masca în conturi un contract deficitar, acesta poate fi negociat împreună cu un alt contract rentabil, în condiţiile respectării prevederilor lAS 11, şi astfel cele două contracte să fie contabilizate ca unul singur. Astfel se evită şi obligativitatea constituirii provizionului pentru contractul deficitar. 18
a. Tranzacţiile circulare Tranzacţiile circulare reprezintă acele operaţii în care două sau mai multe societăţi intră în relaţii comerciale unele cu altele cu scopul de a-şi ameliora informaţiile prezentate în situaţiile financiare. Pentru a înregistra un profit, societăţile îşi vând/cumpără reciproc stocurile la un preţ de vânzare mai mare decât preţul de înregistrare al stocului. Presupunând că stocurile care fac obiectul tranzacţiei sunt identice, fiecare dintre societăţile implicate va înregistra în contabilitate două operaţii, una de vânzare şi una de cumpărare, rezultatele obţinute din această tranzacţie fiind aceleaşi. Operaţia de vânzare va genera un profit, preţul de vânzare fiind mai mare decât costul stocurilor vândute. Operaţia de cumpărare a stocurilor va duce la o majorare a valorii stocurilor în bilanţ, însă costul de achiziţie al acestora, majorat, nu va afecta rezultatul exerciţiului curent ci rezultatul perioadei următoare, în care stocul va ieşi din gestiune. Astfel profitul artificial realizat va putea fi prezentat în situaţiile financiare întocmite pentru anul tranzacţiei. Malciu Liliana, Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 43-44. Bunea Ştefan, Monocromie şi policromie în proiectarea politicilor contabile ale întreprinderilor, Editura Economică, Bucureşti, 2006, pag. 232. 64 17
18
Tehnici de modelare prin "creativitate" a rezultatului şi a contului de profit şi pierdere
a. Producţia stocată Decizia de a continua producţia atunci când nu există comenzi, deci de a constitui un stoc de produse finite, existând chiar riscul ca produsele stocate să nu poată fi vândute în perioadele următoare, îi poate permite unei societăţi să-şi îmbunătăţească rezultatul. Decizia de a realiza o producţie care rămâne în stoc, neavând asigurată desfacerea în perioada respectivă, permite ascunderea costurilor de natură fixă (care oricum se realizează indiferent dacă se fabrică sau nu o producţie), respectiv transferul acestora, prin intermediul costului producţiei fabricate şi stocate, asupra perioadelor în care această producţie se va vinde. Astfel, se evită recunoaşterea în contul de profit şi pierdere al perioadei curente a cheltuielile de natură fixă ceea ce conduce la prezentarea unui rezultat îmbunătăţit.
2.2.3 Alte practici de coutabilitate creativă
În categoria practicilor de modelare prin creativitate a rezultatului care vizează alte elemente decât imobilizările şi stocurile se înscriu, printre altele: ~ politica privind provizioanele; ~
capitalizarea agresivă a cheltuielilor.
~
producţia de imobilizări;
~
atenuarea pierderilor din creanţe;
~
cesiunea artificială a titlurilor (investiţiilor financiare);
~
asigurarea împotriva riscului de creştere a ratei dobânzii;
~ înregistrarea unei plusvalori artificiale din cedarea activelor. Dintre practicile din lista de mai sus, cu excepţia primelor două care se înscriu în sfera politicilor contabile, toate celelalte reprezintă decizii de gestiune. În cele ce urmează reţine spre abordare câteva dintre practicile enumerate.
a. Politica priviud provizioauele Este cunoscut faptul că provizioanele sunt constituite cu scopul de a acoperi riscuri şi cheltuieli al căror obiect este determinat cu precizie, dar al căror moment de realizare şi mărime sunt incerte. Fiind determinate prin estimări, provizioanele creează condiţii pentru modelarea rezultatului. Supraestimarea provizioanelor în anii beneficiari conduce la diminuarea rezultatului, iar diminuarea provizioanelor în anii deficitari (cu pierderi sau cu profit insuficient pentru a fi considerat satisfăcător) majorează rezultatul. 65
~
- __
ooo
__
~-
_o"
Contabilitate creativă
Exemplul 119:
Societatea X constituie, În anul N, un provizion pentru un risc aferent anului N+2, astfel: ~ Cazul A : În exerciţiul N, societatea provizionează riscul În mod corect, În valoare de 100 mii lei, nefiind necesară nici o ajustare În exerciţiul N+ 1. În anul N+2, se Înregistrează la "Alte cheltuieli de exploatare" pierderea pentru care a fost constituit provizionul de 100 mii lei şi, concomitent, este reluat la venituri provizionul de 100 mii lei. ~ Cazul B: În exerciţiul N, societatea B, dimpotrivă, majorează cheltuielile prin constituirea unui provizion supraestimat, de 200 mii lei. Exerciţiul N+ 1 fiind deficitar, societatea "ajustează" provizionul diminuându-l cu 100 mii lei. În exerciţiul N+2, se Înregistrează cheltuiala de 100 mii lei ca efect al riscului produs şi se anulează provizionul rămas de 100 mii lei. Extrasul din Contul de profit şi pierdere al societăţii X pentru cele două cazuri, A şi B, se prezintă astfel: Cazul A Cifra de afaceri netă Cheltuieli cu bunuri provenind de la terti Cheltuieli cu personalul Cheltuieli cu amortizarea Alte cheltuieli de exploatare A.Îustări privind provizioanele: • Venituri din provizioane • Cheltuieli privind provizioanele Rezultatul din exploatare
Cazul B Cifra de afaceri netă Cheltuieli cu bunuri provenind de la terti Cheltuieli cu personalul Cheltuieli cu amortizarea Alte cheltuieli de exploatare Ajustări privind provizioanele: • Venituri din provizioane • Cheltuieli privind provizioanele Rezultatul din exploata re
EX.N
EX.N+1
- În mii lei Ex. N+2 Total
4.600 3.200 850 100 150
4.500 3.400 850 100 150
4.500 3.300 850 100 250
13.600 9.900 2.550 300 550
O 100 200
O O
100 O 100
100 100 300
EX.N
O
- În mii lei Ex.N+l Ex.N+2
Total
4.600 3.200 850 100 150
4.500 3.400 850 100 150
4.500 3.300 850 100 250
13.600 9.900 2.550 300 550
O 200 100
100 O 100
100 O 100
200 200 300
Se constată că, prin politica privind provizioanele, În Cazul B se creează impresia unei societăţi a cărei performanţă se menţine În timp. Constituirea provizionului supraestimat cu 100
19 Exemplu construit după modelul din lucrarea Malciu Liliana, Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 48
66
Tehnici de modelare prin "creativitate" a rezultatului şi a contului de profit şi pierdere
mii lei (200 mii lei, În loc de 100 mii lei) În anul în care se obţine profit (exerciţiul N) conduce la micşorarea
acestuia cu 100 mii lei (profit realizat 100 mii lei, În loc de 200 mii lei) iar reluarea
provizionului
la venituri În anul deficitar (exerciţiul N+ 1) conduce la majorarea rezultatului
cu
100 mii lei (creşterea profitului de la zero la ] 00 mii lei). Societăţile îşi pot netezi rezultatele, de asemenea, şi evitând provizionarea
riscurilor.
Exemplul 2: Societatea comercială X constituie, În anul N, un provizion pentru un risc aferent anului N+] . În vederea estimării provizionului, valoarea provizionului
societatea a angajat doi experţi. Primul expert a estimat
la suma de 200 mii lei, iar cel de-al doilea la suma de 240 mii lei.
În funcţie de interesul managementului,
la nivelul societăţii X, rezultatul
ar putea fi
prezentat În una din următoarele trei variante: •
Cazul A: societatea evită provizionarea riscului;
•
Cazul
B: managementul
societatea
este interesat
va constitui provizionul
să majoreze
rezultatul;
prin urmare,
optând pentru valoarea estimată de primul
expert, 200 mii lei; •
Cazul C: managementul societatea
va constitui
este interesat provizionul
să diminueze
rezultatul;
optând pentru valoarea
prm urmare,
estimată
cel de-al
doilea expert, 240 mii lei. Contul de profit şi pierdere al societăţii (un extras), În cele trei variante se prezintă astfel: - În mii lei Indicatori
Cazul A
Venituri din exploatare Cheltuieli cu bunuri provenind de la terti Cheltuieli cu personalul Cheltuieli cu amortizarea Alte cheltuieli de exploatare A.justări privind Drovizioanele: • Venituri din provizioane • Cheltuieli privind provizioanele Rezultatul din eXDloatare Se observă
că: provizionând
B, rezultatul
provizionarea
societăţii
4.600 3.000 850 100 ]50
O O
O
O
200
240
500
300
260
riscul la o valoarea
este majorat
Cazul C
4.600 3.000 850 100 ]50
societăţii este diminuat la suma de 260 mii lei, provizionând Cazul
Cazul B
mai mare, În Cazul C, rezultatul riscul la o valoarea mai mică, În
la suma de 300 mii lei şi, În sfărşit,
riscului, În Cazul A, societatea Înregistrează
4.600 3.000 850 100 ]50
un profit din exploatare
evitând mult mai
mare, respectiv În sumă de 500 mii lei.
67
Contabilitate ereativă
a Capitalizarea
agresivă a cheltuielilor2o
Cu toate îndrumările specifice existente referitoare la o serie la cheltuieli cum sunt cheltuielile cu publicitatea, cheltuieli de cercetare şi dezvoltare, cheltuieli cu dezvoltarea programelor informatice, cheltuieli cu dobânzile aferente perioadelor de construcţii prelungite, cheltuieli de constituire, rămâne totuşi o mare flexibilitate în aplicarea principiului conectării cheltuielilor la venituri. Capitalizarea agresivă a costurilor se manifestă atunci când companiile extind această flexibilitate dincolo de limitele admise. Ele procedează astfel pentru a-şi modifica rezultatele financiare şi poziţia financiară, cu scopul de a crea o impresie amăgitoare asupra performanţei activităţilor desfăşurate. Exemple de utilizare a capitalizării agresive: capitalizarea de către o companie a unor cheltuieli de exploatare sub forma cheltuielilor în avans în situaţia în care nu există beneficii viitoare generate de cheltuielile efectuate: o plată efectuată în cadrul unui proces; •
capitalizarea cheltuielilor efectuate în legătură cu oferta iniţială publică sau cu definitivarea unei noi oferte de acţiuni; capitalizarea cheltuielilor aferente emisiunii de noi obligaţiuni.
a Cesiunea artificială a titlurilor Cesiunea artificială a titlurilor constă în vânzarea titlurilor de plasament într-un moment în care valoarea pe piaţă a acestora este semnificativ mai mare faţă de costul de achiziţie21 urmată de răscumpărarea imediată a titlurilor. Efectul este evident, întreprinderea realizează un câştig din tranzacţia de vânzare şi reuşeşte astfel să-şi amelioreze rezultatul în acea perioadă. Este însă vorba despre o ameliorare temporară, deoarece valoarea care a devenit profit în exerciţiul cesiunii artificiale va fi neutralizată în perioada următoare la ieşirea titlurilor din gestiune, ocazie cu care preţul de răscumpărare (majorat, faţă de costul de achiziţie anterior) devine cheltuială. Nu trebuie omis nici faptul că profitul înregistrat a fost supus impozitării, ceea ce înseamnă o cheltuială suplimentară şi, în plus operaţiile de vânzare şi răscumpărare a titlurilor
Charles W. Mulford, Eugene E. Comiskey, The Finaneial Numbers Game: Deteeting Creative Aeeounting Praetiees, John Wiley & Sons, 2002, pag. 213-214 21 O asemenea practică se justifiCă doar În cazul titlurilor pe termen scurt necotate la bursă şi al titlurilor deţinute pe termen lung, care sunt prezentate În bilanţ la costul istoric, diminuat eventual cu ajustările pentru pierdere de valoare.
20
68
Tehnici de modelare prin "creativitate" a rezultatului şi a contului de profit şi pierdere
presupun plata comisioanelor percepute de către societatea care a intermediat tranzacţiile, acestea diminuând atât trezoreria, cât şi rezultatul. În literatura de specialitate o asemenea tehnică este prezentată în legătură cu titlurile de plasament. Dacă titlurile de plasament în discuţie intră în categoria celor neadmise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, atunci utilizarea unei asemenea tehnici se justifică, întrucât în alt mod nu ar fi fost posibil ca o asemenea creştere de preţ să devină un câştig realizat, evaluarea în contabilitate a acestor titluri, după cum se ştie, realizându-se la costul istoric, diminuat eventual cu ajustările pentru pierdere de valoare. O creştere de valoarea a acestora faţă de costul istoric, din prudenţă, nu se ia în considerare. Dimpotrivă, dacă titlurile de plasament sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, atunci utilizarea unei asemenea tehnici nu se mai justifică; actualizarea valorii acestora se realizează oricum la sfărşitul perioadei la preţul de cotaţie din ultima zi de tranzacţionare, diferenţa afectând veniturile sau cheltuielile financiare. Utilizarea unei asemenea tehnici ar fi cu atât mai justificată în cazul titlurilor deţinute pe termen lung care, în condiţiile unei creşteri de valoare, rămân evaluate la costul istoric.
* *
*
Pe lângă tehnicile de contabilitate creativă care au un anumit efect asupra rezultatului managerii recurg uneori şi la soluţii pentru a majora doar veniturile. În literatura de specialitate22 regăsim prezentată tehnica numită "suveică" (hallow swaps, în engleză), care constă în umflarea cifrei de afaceri prin schimb de produse între întreprinderile din acelaşi sector de activitate, fără plată, fără înregistrarea unui rezultat financiar şi chiar fără schimb efectiv de produse, doar cu scopul de a umfla reciproc şi într-o manieră fictivă cifra de afaceri. Autorii citează cazul firmei americane Global Crossing, care a utilizat această tehnică pentru a-şi demonstra capacităţile în materie de telefonie. O altă asemenea tehnică perversă de umflare a cifrei de afaceri este şi cea la care a recurs compania americană Enron, prin "contabilizarea în cifra de afaceri nu doar a comisioanelor primite, ci şi a ansamblului tranzacţiilor realizate în contul clienţilor: 139 miliarde de dolari în 2001, în loc de 8 miliarde cifră de afaceri efectivă, ceea ce i-a permis preşedintelui ei să revendice sus şi tare al cincilea loc în clasamentul revistei Fortune privind marile întreprinderi americane (în loc de poziţia 230)".
22 Pastre O., Vigier M., Le capitalisme diboussole. Apres Enron et Vivendi: soixante reformes pour un nouveau gouvernement d'entreprise, Editions La Decouverte, 2003 citaţi de lon~cu Ion, în Dinamica doctrinelor contabilităţii contemporane, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 168
69
Contabilitate creativă
2.3 Clasificări creative În contul de profit şi pierdere23 Clasificarea adecvată a elementelor din Contului de profit şi pierdere poate fi la fel de importantă ca şi evaluarea şi recunoaşterea adecvată a acestor elemente. Rezultatul din exploatare este adesea mult mai important pentru investitori decât rezultatul net al exerciţiului financiar şi fiind privit ca un indicator care arată cât de bine este gestionată afacerea respectivă de către manageri. Indicator intermediar (un subtotal) calculat În structura contului de profit şi pierdere, rezultatul din exploatare include principalele venituri, câştiguri, cheltuieli şi pierderi asociate activităţii de bază a firmei. De aceea el este foarte util În judecarea performanţei activităţilor de exploatare. Acţiunea de creativitate asupra Contului de profit şi pierdere poate consta: fie În schimbarea rezultatelor Între perioade şi, În consecinţă, raportarea rezultatelor În perioade diferite; fie În clasificarea elementelor prezentate şi afectarea subtotalurilor În cadrul aceleiaşi perioade; aceasta presupune mutarea unor elemente individuale de la o poziţie la alta din contul de profit şi pierdere cu scopul de a modifica subtotalurile cheie ale acestuia şi, implicit, percepţia utilizatorului de informaţii asupra performanţei financiare. Următoarele trei exemple pot fi supuse atenţiei În contextul practicilor de clasificare creativă În contul de profit şi pierdere: 1. mutarea elementelor din contul de profit şi pierdere În cadrul sau În afara ariei rezultatului din exploatare, conducând la o creştere sau o diminuare a acestuia; 2. mutarea cheltuielilor din costul bunurilor vândute În cadrul categoriei cheltuieli generale de administraţie şi de desfacere, care reprezintă costuri ale perioadei, rezultând o creştere a marjei brute; 3. mutarea activităţilor În afara clasificării activităţi întrerupte atunci când din vânzarea lor se obţin câştiguri şi mutarea lor În cadrul categoriei atunci când din vânzare apare pierdere, generându-se un nivel mărit al rezultatului din activităţi continue.
23 După Charles W. Mulford, Eugene E. Comiskey, The Financial Numbers Game: Detecting Creative Accounting Practices, John Wiley & Sons, 2002, pag. 295-297 şi Răileanu V., ş.a., Contabilitate creativă, Suport de curs, ASE, 2010, pag. 70-71 70
Tehnici de modelare prin "creativitate" a rezultatului şi a contului de profit şi pierdere
În funcţie de formatul contului de profit şi pierdere şi de indicatorii intermediari care sunt calculaţi ca subtotaluri în cadrul acestuia (rezultat din exploatare, rezultat financiar şi rezultat extraordinar sau doar rezultat curent şi rezultat extraordinar) cei care au intenţia să amelioreze, după caz, rezultatul din exploatare sau rezultatul curent vor găsi soluţii de aplicare a practicilor de clasificare creativă a unor venituri, cheltuieli, câştiguri sau pierderi. Unii autori consideră că se realizează clasificări creative în contul de profit şi pierdere acţionând îndeosebi asupra veniturilor /câştigurilor şi cheltuielilor /pierderilor extraordinare, veniturilor /câştigurilor
/câştigurilor
şi cheltuielilor /pierderilor din activităţile continue, veniturilor
şi cheltuielilor /pierderilor din activităţile întrerupte, efectului cumulat al
schimbărilor contabile şi, implicit asupra rezultatului net. Câteva exemple privind practicile unor societăţi, dintre cele semnalate de autorii Charles W. Mulford, Eugene E. Comiskey în lucrarea anterior menţionată, sunt prezentate în următorul tabel:
Elemitnte. clâ).ificate il'! cCiqrnlrezultatylui Pierderile din cedarea restaurante lor şi echipamentelor PetsMart
Pierderea din vânzarea unei sucursale
FairChild Corp.
Câştigurile din vânzarea sucursale lor şi filialelor
Raven Industries Inc.
Câştigul din vânzarea sucursalei Glassite
Câştigul din vânzarea celor 5 staţii radio rămase Brown & Co Inc.
Câştig din vânzarea unei sucursale
Cisco Systems Inc.
Câştiguri realizate din vânzarea investiţiilor
Raven Industries Inc.
Câştigul din vânzarea unei investiţii într-o filială
Se observă câteva contradicţii privind clasificarea aceloraşi elemente în sfera sau în afara sferei rezultatului din exploatare realizată de societăţi diferite. Mai mult, firma Raven Industries Inc. a inclus în determinarea rezultatului din exploatare câştigul din vânzarea unei sucursale, dar a exclus câştigul din vânzarea unei investiţii Într-o filială.
71
Contabilitate creativă
72
Capitolul 3 TEHNICI DE MODELARE PRIN "CREATIVITATE"
~
A BILANŢULUI
In acest capitol, se regăsesc informaţii referitoare la tehnicile de contabilitate creativă prin
care se urmăreşte modelarea informaţiilor prezentate În bilanţ, respectiv:
•
operaţia de lease-back;
•
reevaluarea imobilizărilor corporale;
•
emisiunea de titluri hibride;
•
dezÎndatorarea
•
titrizarea (securitizarea)
•
alte tehnici de modelare a informaţiilor prezentate În bilanţ;
•
raportarea eronată a active lor şi datoriilor În bilanţ .
În fapt; creanţelor;
I~ Cuvinte clieie : • •
•
modefarea 6ifanţufui; ficliUfitate, sofva6ifitate, îndatorare, autonomie financiară; trezorerie, fond efe rulment; active, datorii, capitafuri proprii; imo6ifizări, reevafuare; stocuri, creanţe; investiţii financiare; fease-6acR.; titfuri lii6ri£e; dezîntfatorare; titrizare, securitizare; supraevafuare, su6evafuare.
Contabilitate creativă
Bilanţul este componenta situaţiilor financiare care redă informaţii referitoare la poziţia financiară a entităţii, respectiv la relaţiile dintre elementele bilanţului: active, datorii şi capitaluri proprii. Poziţia financiară este influenţată del: resursele pe care le controlează întreprinderea; pe baza acestor informaţii se poate anticipa capacitatea întreprinderii de a genera numerar şi echivalente de numerar în viitor; structura financiară a întreprinderii (datoriile faţă de creditori şi partea capitalurilor proprii în resursele întreprinderii); pe baza acestor informaţii se pot anticipa nevoile viitoare de creditare sau şansele de a primi finanţare în viitor, precum şi modul în care profiturile şi fluxurile viitoare de numerar vor fi repartizate între cei care au un interes în întreprindere; •
lichiditatea şi solvabilitatea întreprinderii; pe baza acestor informaţii se poate anticipa capacitatea întreprinderii de a-şi onora angajamentele financiare la scadenţă;
•
capacitatea întreprinderii de a se adapta schimbărilor mediului în care îşi desfăşoară activitatea.
Pe baza unei analize a bilanţului prin prisma lichidităţii şi flexibilităţii financiare2 a întreprinderii, utilizatorii informaţiilor pot formula judecăţi de valoare privind randamentul, riscurile pe care şi le asumă întreprinderea şi evaluarea mişcărilor viitoare de trezorerie. În general, se consideră că, pentru o întreprindere, "cu cât lichiditatea este mai mare, cu atât aceasta riscă mai puţin să dea faliment" şi, de asemenea, "cu cât flexibilitatea financiară este mai mare, cu atât aceasta riscă mai puţin să dea faliment"). Prin urmare, întreprinderile pot fi uneori tentate să să-şi amelioreze structura bilanţului, apelând în acest sens la tehnici de contabilitatea creativă. Tehnicile care au fost prezentate de noi în capitolul precedent vizau modelarea iriformaţiilor prezentate în Contul de profit şi pierdere. Evident că, acţionând asupra rezultatului
1 Horomnea E., Tabără N., Budugan D., Georgescu I., Beţianu L., Bazele contabilităţii: concepte, modele, aplicaţii, Editura Sedcom Libris, laşi, 2008, pag. 352 - 353 2 Flexibilitatea financiară reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a lua măsurile necesare, în vederea modificării valorilor şi calendarului mişcărilor de trezorerie, astfel încât să se poată face faţă nevoilor şi situaţiilor neprevăzute. Spre exemplu, o întreprindere cu datorii atât de mari încât Iichidităţile sale să fie considerate insuficiente, pentru a achita obligaţiile la scadenţă sau pentru a finanţa creşterea sa economică, este o întreprindere căreia îi lipseşte flexibilitatea 3 Feleagă Niculae, Controverse contabile, Editura Economică, Bucureşti, 1996, pag. 127-128
74
Tehnici de modelare prin "creativitate" a bilanţului
ele modifică, totodată, şi structura bilanţului. În afară de acestea, există şi o serie de tehnici de contabilitate creativă destinate În mod particular modelării bilanţului. Elementele asupra cărora acţionează aceste tehnici (asupra unuia sau mai multora dintre ele) sunt reprezentate de : ~ capitalurile proprii; ~ datoriile pe termen lung (Îndatorarea); ~ nevoia de fond de rulment; ~ trezoreria. Între tehnicile de modelare a informaţiilor prezentate În bilanţ se Înscriu: ~ operaţia de lease-back; ~ reevaluarea imobilizărilor corporale; ~ emisiunea de titluri hibride; ~ dezÎndatorarea În fapt (in-substance defeasance); ~ titrizarea (securitizarea) crenţe1or; ~ alte tehnici de modelare a informaţiilor prezentate În bilanţ: scontarea unui efect comercial (cambie; bilet la ordin); vânzarea şi răscumpărarea stocurilor; clasificarea titlurilor.
3.1 Operaţia de lease-back Operaţia de lease-back (vânzarea unei imobilizări şi preluarea imediată a acesteia În baza unui contract de leasing operaţional de către vânzător) este tratată la acest paragraf ca reprezentând o tehnică de contabilitate creativă prin care se urmăreşte ameliorarea fondului de rulment şi a trezoreriei. Prin această operaţie, comparativ cu apelarea la un credit bancar, se evită o majorare a ratei de Îndatorare, datoria aferentă leasingului operaţional nefiind recunoscută În bilanţ. Pentru a demonstra cele afirmate, vom prezenta comparativ consecinţele a două operaţii asupra bilanţului unei societăţi aflată În dificultate financiară: 1. operaţia de lease-back; 2. Împrumut bancar. 75
Contabilitate creativă
Cazul
1. Societatea
realizează
o operaţie
de lease-back
(operaţia de vânzare a unui
utilaj urmată de un contract de leasing operaţional) În următoarele condiţii: preţ de vânzare 22.000 lei, valoare contabilă a utilajului 20.000 lei, amortizare cumulată 8.000 lei, durata contractului de locaţie 3 ani, chiria anuală 6.150 lei. Datorită faptului că resursele obţinute prin cedarea utilajului nu reprezintă, din punct de vedere juridic, un Împrumut, operaţia majorează
de lease-back care are ca efect un leasing operaţional nu
rata Îndatorării. Acest lucru devine evident dacă vom compara bilanţul societăţii În
varianta recurgerii
la un Împrumut bancar cu bilanţul acesteia În varianta realizării operaţiei de
lease-back. În cazul realizării operaţiei de lease-back, Bilanţul se prezintă În extras astfel:
Indicatori Active imobilizate (imobiIizări corporale) Active circulante Total active (A) Datorii totale cu exceptia creditelor bancare Credite bancare Total datorii (D) Capital social Rezultat reportat Rezultatul exerciţiulut Total capital uri proprii (Cpr) Datorii + Capitaluri proprii (D+Cpr) Variaţia valorii activelor
circulante
Situaţia la Începutul anului I
Situatia la sfârşitul Anul I
12.000 7.000 19.000 13.000 O 13.000 6.000
Anul 2
O 24.850 24.850 13.000 O 13.000 6.000 O 5.850 11.850 24.850
6.000 19.000
- În lei anului Anul 3
O 24.700 24.700 13.000 O 13.000 6.000 5.850 -150 11.700 24.700
O 24.500 24.500 13.000 O 13.000 6.000 5.700 -150 11.550 24.550
este de fapt variaţia trezoreriei, care se poate explica
astfel: - În lei Elemente - situatia la Înce utul anului - Încasarea contravalorÎÎ activului cedat - lata chiriei anuale - Încasarea profitului aferent cifrei de afaceri neafectat de cheltuielile cu amortizarea Situatia la sfâr itul anului
Anul I 7.000
Anul 2 24.850
24.700
+ 22.000 - 6.150 + 2.000
- 6.150
-6.150
+ 6.000
+ 6.000
24.850
24.700
24.550
Valorile aferente rezultatului sunt preluate din contul de profit şi pierdere prezentat de noi mai jos 76
4
Anul3
Tehnici de modelare prin "creativitate" a bilanţului
Contul de profit şi pierdere (în extras), în cazul realizării operaţiei de lease-hack, se prezintă astfel:
- în lei Indicatori
Anul 1
Venituri din exploatare Cifra de afaceri Alte venituri din exploatare (venituri din vânzarea activelor şi alte operatii de capital) Cheltuieli de exploata re Cheltuieli totale de exploatare cu excepţia celor privind chiriile, amortizările şi activele cedate Cheltuieli cu chirii Alte cheltuieli de exploatare (cheltuieli privind activele cedate) Rezultat din exploatare Venituri financiare Cheltuieli financiare (cheltuieli cu dobânzi) Rezultat financiar Rezultat curent Rezultatul exercitiului
Anul2
Anul 3
122.000 100.000
110.000 110.000
22.000 116.150
-
-
110.150
110.150
104.000 6.150
104.000 6.150
98.000 6.150 12.000 5.850 O O O 5.850 5.850
110.000 110.000
-
-
-150 O O O -150 - 150
- 150 O O O - 150 - 150
Cazul 2. Societatea apelează la un Împrumut bancar pe trei ani, în valoare de 12.000 lei, cu o rată a dohânzii de 10%, garantând împrumutul
cu un utilaj cu valoarea de intrare de
20.000 lei, amortizat pentru suma de 8.000 lei, amortizarea anuală a utilajului fiind de 2.000 lei. Ramhursarea
împrumutului
se realizează
eşalonat
suh formă de anuităţi constante
conform
următorului plan de amortizare
Planul de amortizare a Împrumutului Anii Anul 1 Anul 2 Anul 3
Total
Anuitatea
Dobândă
4.825 4.825 4.825 14.475
- În lei Sold Împrumut datorat la Început de an
Rata Împrumutului
1.200 837 438 2.475
3.625 3.988 4.387 12.000
12.000 8.375 4.387 ()
Anuitatea a fost calculată astfel:
A=
C xr 1-(l+r)-n
12.000 x 0,10 I - (1+0.10)"3
= 4.825
lei.
În cazul finanţării prin Împrumut bancar Bilanţul se prezintă în extras astfel: 77
Contabilitate creativă
Indicatori Active imobilizate (imobilizări corporale) Active circulante Total active (A) Datorii totale cu excepţia creditelor bancare Credite bancare Total datorii (O) Capital social Rezultat reportat Rezultatul exercitiului6 Total capitaluri proprii (Cpr) Datorii + Capital uri proprii (D+Cpr)
Variaţia valorii activelor
circulante
Situaţia la începutul anului 1 12.000 7.000 19.000 13.000
Situatia
la sfârşitul
- în leianului
Anul 1
Anul 2
Anul 3
13.000 6.000
10.000 16.175 26.175 13.000 8.375 21.375 6.000
6.000 19.000
- 1.200 4.800 26.175
-
8.000 17.350 25.350 13.000 4.387 17.387 6.000 -1.200 3.163 7.963 25.350
6.000 18.525 24.525 13.000 O 13.000 6.000 1.963 3.562 11.535 24.525
este de fapt variaţia trezoreriei, care se poate explica
astfel:
Elemente - situatia la începutul anului - Încasarea Împrumutului - plata anuitătii - Încasarea profitului aferent cifrei de afaceri neafectat de cheltuielile cu amortizarea (vezi notă) Situatia la sfârşitul anului
Anul 1 7.000 +12.000 - 4.825 + 2.000 16.175
- În lei Anul3
Anul 2 16.175
17.350
O
O
- 4.825 + 6.000
- 4.825 + 6.000
17.350
18.525
Notă: Pierderea aferentă cheltuielilor cu amortizarea (2.000 lei, anual) are corespondent În Active diminuarea valorii activelor imobilizate. Profitul aferent cifrei de afaceri are corespondent În Active creşterea activelor circulante. Este vorba de diferenţa dintre preţul de vânzare (numerarul încasat din vânzare sau valoarea creanţelor, în cazul în care nu s-a realizat încasarea) şi costul prestaţiiIor sau bunurilor vândute (valoarea stocurile ieşite sau numerarul plătit pentru cheltuielile efectuate).
Contul de profit şi pierdere (în extras), În cazul finanţării prin împrumut
bancar se
prezintă astfel:
La sÎarşitul anului 1, datoria faţă de instituţia bancară s-a micşorat de la 12.000 lei la 8.375 lei datorită rambursării primei rate de împrumut. 6 Valorile aferente rezultatului sunt preluate din contul de profit şi pierdere prezentat de noi mai jos 78
5
...•
-
-~-. -
..
--~
,,"o
Tehnici de modelare prin "creativitate" a bilanţului
- în leiIndicatori
Anul 1
Venituri din exploatare Cifra de afaceri Cheltuieli de exploatare Cheltuieli totale de exp10atare cu excepţia celor privind chiriile şi amortizările Cheltuieli cu chirii Cheltuieli cu amortizarea Rezultat din exploatare Venituri financiare Cheltuieli financiare (cheltuieli cu dobânzi) Rezultat financiar Rezultat curent Rezultatul exercitiului
Anul 2
Anul 3
100.000 100.000 100.000
110.000 110.000 106.000
110.000 110.000 106.000
98.000 O 2.000
104.000 O 2.000 4.000 O 837 - 837 3.163 3.163
104.000 O 2.000 4.000 O 438 - 438 3.562 3.562
O
O 1.200 - 1.200 -1.200 - 1.200
Consecintele asupra ratei îndatoririi, rată calculată ca raport între total datorii şi capital propriu, se prezintă pentru cele două modalităţi de finanţare astfel:
La începutul anului 1
Modalitate de finanţare Cazul: Imprumut bancar Cazul: Operatie de lease-back
La sfârşitul anului Anul 1 Anul 2 Anul3
2,16 2,16
4,45 1,10
2,18 1,11
1,13 1,13
Operaţia de lease-back nu are drept consecinţă numai manipularea bilanţului. Ea permite, de asemenea, ameliorarea rezultatului,
aşa cum am putut constata din extrasul contului de profit
şi pierdere. Având în vedere consecinţele
asupra informaţiilor prezentate în bilanţ şi contul de profit
şi pierdere, prin exemplul prezentat de noi se demonstrează
că societatea consideră mai atractivă
finanţarea prin lease-back în raport cu finanţarea prin împrumut.
3.2 Reevaluarea Reevaluarea
imobilizărilor
imobilizărilor
corporale
poate fi utilizată ca o tehnică de contabilitate
creativă prin
care se urmăreşte majorarea capitalurilor proprii, precum şi creşterea valorii active lor. Este cunoscut faptul că, în virtutea principiului prudenţei, ulterior recunoaşterii
iniţiale
(deci şi pentru prezentarea în situaţiile financiare) activele imobilizate trebuie evaluate la costul istoric (minus orice amortizare
acumuiată
aplicarea cu stricteţe a principiului unei entităţi prezentată
şi orice pierderi acumulate
din depreciere).
Însă,
costului istoric poate afecta imaginea poziţiei financiare a
în situaţiile financiare. Normele
contabile din unele ţări, între care şi 79
Contabilitate creativă
România, permit şi un tratament alternativ pentru imobilizările corporale şi, În acest sens, imobilizările corporale pot fi supuse reevaluării7
(reevaluare efectuată potrivit dispoziţiilor
legale), caz În care sunt prezentate În bilanţ la valoarea reevaluată (şi nu la costul lor istoric) diminuată cu amortizarea şi ajustările pentru depreciere. În acelaşi sens, lAS 16 stabileşte că o entitate poate opta ori pentru tratamentul contabil bazat pe cost ori pentru cel bazat pe reevaluare, corespunzător politicii contabile aplicate. Reevaluarea imobilizărilor este la prima vedere un proces obişnuit, Însă ea poate crea câmp liber manipulărilor contabile. Întreprinderile aflate În dificultate pot apela la reevaluarea imobilizărilor În vederea sporirii capitalurilor proprii, fie pentru faptul că au Înregistrat pierderi peste limita care le-ar permite să funcţioneze, fie pentru că urmăresc diminuarea ratelor de Îndatorare. Legislaţia societăţilor comerciale din România stipulează că o societate trebuie să dispună de un activ net (determinat ca diferenţă Între totalul activelor şi totalul datoriilor acesteia), deci de capitaluri proprii, la nivelul a cel puţin 50% din capitalul social subscris. Dacă, În cazul constatării unor pierderi, stabilite prin situaţiile financiare anuale, mărimea lor este inferioară acestei limite, constituie motiv pentru dizolvarea societăţii8• Pentru a evita un asemenea fenomen, societatea va proceda: - fie la reconstituirea capitalurilor proprii până la nivelul unei valori cel puţin egale cu jumătate din capitalul social; - fie la reducerea capitalului social cu un cuantum cel puţin egal cu cel al pierderilor care nu au putut fi acoperite din rezerve sau alte elemente de capital propriu, fără Însă a coborî sub limita minimă legală a capitalului social. În mod normal, pentru reconstituirea capitalurilor proprii se procedează la tehnica financiar-contabilă În doi paşi succesivi cunoscută sub denumirea de "mişcarea acordeonului" sau "Însănătoşire financiară": - reducerea capitalurilor proprii, implicit a capitalului social, În vederea anulării pierderii; - majorarea capitalului social, pentru reconstituirea acestuia. Toate celelalte elemente de capital propriu fiind utilizate pentru acoperirea pierderilor, singura soluţie pentru majorarea capitalului social o reprezintă aporturile noi. Majorarea capitalului social prin aporturi noi (ca de altfel şi reducerea capitalului social până la limita minimă legală) reprezintă o soluţie pentru reconstituirea capitalurilor proprii care presupune timp, poate fi realizată după data Închiderii exerciţiul financiar şi, prin urmare, societatea nu poate evita prezentarea În bilanţ a pierderii Înregistrate de capitalurile proprii. Referenţialul contabil internaţional permite reevaluarea şi pentru imobilizările necorporale Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 cu modificările şi completările ulterioare, Art. 153"24 80
7
8
Tehnici de modelare prin "creativitate" a bilanţului
Procedând la reevaluarea imobilizărilor corporale, ca ultimă şansă pentru ameliorarea informaţiei privind capitalurile proprii, societatea realizează reconstituirea capitalurilor proprii fără a mai fi necesar aportul asociaţilor. Exemplu: O societate comercială deţine un utilaj achiziţionat la un cost de 20.000 lei, valoarea amortizărilor înregistrate până la srarşitul exerciţiului N fiind 8.000 lei. La 31.12.N managerii societăţii decid să reevalueze utilajul, valoarea justă determinată de un evaluator independent fiind de 24.000 lei. Situaţia utilajului înainte şi după reevaluare se prezintă astfel: Explicaţii Valoare contabilă brută Amortizarea cumulată Valoarea contabilă netă
Înainte de reevaluare
După reevaluare
20.000 8.000 12.000
24.000 O
24.000
Rezultă o diferenţă din reevaluare de 12.000 lei (24.000 lei - 12.000 lei). Reflectarea în contabilitate a operaţiei de reevaluare presupune următoarele înregistrări: - anularea amortizării cumulate, pentru a aduce valoarea de înregistrare la valorii nete (valoare rămasă de amortizat): Amortizări privind imobilizările corporale - înregistrarea diferenţei din reevaluare: Imobilizări corporale
Imobilizări corporale
8.000 lei
Rezerve din reevaluare
12.000 lei
I
Efectele operaţiei de reevaluare asupra valorii capitalurilor proprii prezentate în bilanţ se prezintă astfel:
- în lei -
Indicatori Înainte de reevaluare După reevaluare Active imobilizate (valoare contabilă netă) 12.000 24.000 Active circulante 7.000 7.000 Total active (A) 19.000 31.000 Datorii: sumele care trebuie plătite Într-o 4.000 4.000 I perioadă de până la un an Datorii: sumele care trebuie plătite Într-o 9.000 9.000 perioadă mai mare un an Total datorii (D) 13.000 13.000 Capital social 16.000 16.000 Diferente din reevaluare O 12.000 Rezultat reportat - 7.000 - 7.000 Rezultatul exerciţiului - 3.000 - 3.000 Total caoitaluri oroprii (Cpr) 6.000 18.000 Datorii + Caoitaluri oroorii (D+Cpr) 19.000 31.000 Notă: In scop didactic, s-a considerat că valonle atribUIte utilajulUl dm exemplul nostru reprezintă valorile aferente tuturor imobilizărilor corporale ale societăţii. 81
Contabilitate creativă
Societatea din exemplul nostru a procedat la reevaluare pentru a evita prezentarea în situaţiile financiare a unui total al capitalurilor proprii foarte scăzut, respectiv de 6.000 lei, ceea ce reprezintă doar 37,5% din capitalul social. Se poate observa că operaţia de reevaluare a contribuit la reîntregirea capitalurilor proprii (peste limita de 50% din capitalul social), au crescut capitalurilor proprii cu 12.000 lei, evident, concomitent cu creşterea valorii imobilizărilor corporale. Şi în ceea ce priveşte îndatorarea se constată o îmbunătăţire a imaginii societăţii, rata de îndatorare, calculată ca raport între totalul datoriilor şi capitalurile proprii scăzând de la 2,16 (D / Cpr = 13.000 lei / 6.000 lei) la 0,42 (D / Cpr = 13.000 lei /31.000 lei), valoare apreciată ca încadrându-se în limite normale « 1). Trebuie precizat şi faptul că reevaluarea imobilizărilor corporale poate crea câmp liber manipulării nu numai a valorilor prezentate în bilanţ, ci şi manipulării rezultatului. Variabilele prin intermediul cărora se poate acţiona sunt: baza de calcul a amortizării, durata perioadei de amortizare. De la momentul reevaluării, valoarea reevaluată ia locul costului istoric şi în condiţiile în care reevaluarea a fost pozitivă cheltuielile cu amortizarea se majorează, având, deci, ca efect o diminuare a rezultatului. Pentru a contracara diminuarea rezultatului, societăţile preferă să reevalueze imobilizările neamortizabile. Dar chiar şi în cazul imobilizărilor amortizabile, după cum constată unii autori9, profesioniştii contabili înzestraţi cu o imaginaţie bogată au realizat speculaţii pentru a depăşi impedimentul micşorării rezultatului. Imaginaţia acestora constă în imputarea diferenţei în plus, dintre amortizarea calculată pe baza valorii reevaluate şi cea calculată pe baza costului istoric, asupra rezervelor din reevaluare. În acest fel amortizarea anuală calculată pe baza valorii reevaluată se va reflecta în contabilitate astfel: partea de amortizare aferentă costului istoric va majora cheltuielile (ca şi înainte de reevaluare) şi partea de amortizare aferentă diferenţei din reevaluare va diminua rezerva din reevaluare. De asemenea, la disimularea situaţiei reale poate contribui, după cum constată unii JO
autori
,
şi modul de tratare a amortizării acumulate până în momentul reevaluării. Astfel: ~ unii specialişti susţin că operaţia de reevaluare trebuie să afecteze profitul cu o valoare egală cu amortizarea acumulată (ceea ce ar fi însemnat, în exemplul nostru, o diminuare a pierderilor cu 8.000 lei) şi diferenţele din reevaluare doar cu plusul de
9 ŞteÎanescu Aurelia, Performanţa jinanciară a Întreprinderii Între realitate şi creativitate, Editura Economică, Bucureşti, 2005, pag. 212 10 Malciu Liliana, Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 87-98, citând pe K. Naser, Creative jinancial accounting: its nature and use, Prentice Hali, 1993
82
Tehnici de modelare prin "creativitate" a bilanţului
valoare ce excede această amortizare (în exemplul nostru, 4.000 lei); argumentul folosit: "prin reevaluare s-a stabilit că înregistrarea amortizării nu a fost necesară şi, ca urmare, profitul trebuie să reflecte situaţia care ar fi existat dacă nu se calcula amortizarea"; ~ alţi specialişti consideră că rolul amortizării este de a aloca costul activelor pe perioada de viaţă utilă a acestora; ca urmare, activele reevaluate nu sunt active noi, ci active parţial depreciate, aşadar: diferenţele din reevaluare sunt reprezentate de diferenţa între valoarea reevaluată şi valoarea netă a activelor (în exemplul nostru, 12.000 lei). Desigur că acordarea posibilităţii de a alege între cele două variante creează condiţii pentru disimularea situaţiei reale. Astfel, dacă o societate adoptă prima alternativă, profitul, partea ce revine acţionarilor sub forma dividendelor şi rezultatul pe acţiune sunt substanţial ameliorate.
3.3 Emisiunea de titluri hibride Reprezintă o tehnică de contabilitate creativă prin care se urmăreşte modificarea ratei îndatorării şi a ratei rentabilităţii capitalurilor proprii. Prin emisiunea de titluri hibride (emisiunea de obligaţiuni convertibile în acţiuni, obligaţiuni cu bonuri de subscriere opţionale în acţiuni etc.), instrumente de finanţare care combină elemente de împrumut şi investiţii de capital şi a căror clasificare între capitaluri proprii şi datorii este dificilă, firmele pot prezenta unele datorii în capitaluri proprii. Emitentul unui instrument financiar trebuie să stabilească la recunoaşterea iniţială dacă acesta este activ financiar, datorie financiară sau instrument de capitaluri propriill. Desigur, substanţa economică este cea care trebuie să guverneze clasificarea instrumentelor financiare în bilanţ. De exemplu, acţiunile preferenţiale pentru care emitentul are o obligaţie de răscumpărare în schimbul unei sume fixe sau determinabile, sau care dau dreptul deţinătorului de a solicita emitentului răscumpărarea sunt datorii financiare. Distincţia capitaluri proprii - datorii reprezintă unul dintre subiectele controversate aflate în atenţia organismelor de normalizare, aceştia trebuind să găsească soluţii pentru ca sistemul de clasificare să răspundă nevoilor utilizatorilor şi să limiteze posibilităţile de manipulare, sau altfel spus, pentru a evita oportunităţile de structurare a tranzacţiilor, întrucât sistemul de clasificare Il
Feleagă Niculae, Feleagă Liliana, ş.a., Politici şi opţiuni contabile, Editura Infomega, Bucureşti, 2008, pag. 206 83
Contabilitate creativă
influenţează
modul În care investitorii şi creditorii analizează solvabilitatea
şi riscul.
lAS 32
Instrumente financiare: prezentare precizează clar condiţiile În care un instrument financiar trebuie să fie clasificat ca fiind un element de capitaluri proprii. Totuşi, utilizând o serie de montaje financiare, Întreprinderile pot transforma unele datorii În capitaluri
proprii. Ideea constă În emisiunea de titluri care prezintă particularitatea
rambursabile
doar În momentul
capitalurilor
proprii.
lichidării societăţii. Această particularitate
Dar, graţie unui montaj juridic,
creditorii (cumpărătorii
care presupune
le face asimilabile
intervenţia
de titluri) primesc asigurarea că sumele Împrumutate
că sunt
unui terţ,
Întreprinderii
prin
cumpărarea titlurilor le vor fi rambursate Într-un timp determinat12•
3.4 DezÎndatorarea În fapt (in-substance defeasance) DezÎndatorarea
În fapt reprezintă o tehnică de contabilitate creativă prin care se urmăreşte
diminuarea ratei de Îndatorare, respectiv creşterea ratei autonomiei financiare. DezÎndatorarea
În fapt reprezintă un aranjament prin care are loc transferarea unor active
către o altă firmă, care preia În acelaşi timp şi gestiunea unor datorii. Din punct de vedere juridic, societatea
nu este absolvită de obligaţia de a plăti aceste datorii, ea rămânând
În continuare
debitorul principal.
Exemplu13: O societate comercială deţine la 01.0 I.N o creanţă imobilizată cu valoarea nominală de 20.000 lei, şi o datorie pe termen lung cu valoarea nominală recuperabile
de 22.000 lei, ambele fiind
În trei ani sub formă de anuităţi constante. Rata dobânzii este de 9,65% În cazul
creanţei şi de 4,5% În cazul datoriei. Anuitatea
este de aproximativ
8.000 lei, atât În cazul
creanţei cât şi În cazul datoriei, fiind calculată prin relaţia
A=
12 13
C xr l-(l+r)-n
- pentru creanţă:
A
= 20.000 x 9,65%/(1-(1 +9,65%r3)
- În cazul datoriei:
A
= 22.000 x 4,5%/(1-(1 +4,5%r3)
Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 445 Exemplu construit după Malciu LiIiana, Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 89-105
84
Tehnici de modelare prin "creativitate" a bilanţului
La începutul anului N, societatea realizează un aranjament prin care transferă unui terţ creanţa şi datoria, terţ care va face plata anuităţilor către creditor din disponibilităţile obţinute prin recuperarea creanţei. Efectele operaţiei de "dezîndatorare în fapt" asupra bilanţului de la Începutul anului N se pot observa În următorul extras din bilanţul societăţii, prezentat În cele două variante: fără realizarea transferului şi cu realizarea transferului creanţei şi datoriei. Extras din Bilanţ
- în lei Indicatori Active imobilizate - imobilizări corporale - imobilizări financiare (creante) Active circulante - stocuri - creanţe - investiţii pe termen scurt - casa şi conturi la bănci Total Active Datorii: - sumele care trebuie plătite Într-o perioadă de până la un an (Dts) - sumele care trebuie plătite Într-o perioadă mai mare un an (Dt!) Total datorii (D) Capitaluri proprii: - Capital social - Rezultatul exercitiului Total capitaluri proprii (Cpr) Datorii + Capitaluri proprii (D+Cpr)
Fără cedarea creantei si datoriei
Cu cedarea creantei si datoriei
50.000 30.000
50.000 10.000
5.000 6.000
5.000 6.000
-
-
7.000 98.000
7.000 78.000
36.000
36.000
42.000
20.000
78.000
56.000
20.000
20.000 2.000 22.000 78.000
20.000 98.000
Utilizarea tehnicii dezîndatorării În fapt face posibilă eliminarea datoriilor din bilanţ (deşi acestea nu au fost plătite), ceea ce are ca efect ameliorarea situaţiei financiare, respectiv diminuarea gradului de Îndatorare, şi creează posibilitatea obţinerii de noi Împrumuturi. Ca şi alte tehnici care vizează ameliorarea bilanţului, dezÎndatorarea În fapt influenţează şi rezultatul, generând un profit În exerciţiul În care s-a realizat operaţia, prin diferenţa dintre valoarea creanţei şi valoarea datoriei, În exemplul nostru 2.000 lei. În cazul în care creanţa şi datoria nu ar fi fost transferate, ci ar fi fost păstrate până la scadenţă, această diferenţă favorabilă de 2.000 lei reprezentând profit ar fi fost realizată şi etalată pe parcursul celor trei ani (până la scadenţă) ca diferenţă între veniturile din dobânzi (în total 4.000 lei, diferenţa între valoarea reală a creanţei de 24.000 lei, adică trei anuităţi, şi valoarea nominală a acesteia de 20.000 lei) şi 85
Contabilitate creativă
cheltuielile cu dobânzile (În total 2.000 lei, diferenţa Între valoarea reală a datoriei de 24.000 lei, adică trei anuităţi, şi valoarea nominală a acesteia de 22.000 lei). Dacă În exemplul considerat de noi ratele dobânzilor ar fi fost inversate şi societatea ar fi transferat o creanţă de 22.000 lei şi o datorie de 20.000 lei, atunci dezÎndatorarea În fapt ar fi generat o pierdere În sumă de 2.000 lei În exerciţiul În care creanţa şi datoria ar fi fost cedate, constituind o tehnică utilizată În scopul reducerii rezultatului.
3.5 Titrizarea (securitizarea) creanţelor Printre tehnicile de contabilitate creativă este prezentată şi practica "neutralizării" efectului unui element din bilanţul contabil, de activ sau de datorie, care creează o situaţie mai puţin confortabilă În ceea ce priveşte imaginea contabilă a firmei, recurgându-se la tehnici denumite ca "titrizare,,14 (securitization, În engleză), "clasificare în afara bilanţului" (offbalance sheet classification), principiul fiind acelaşi: scoaterea În afara bilanţului a unui element
15 •
Titrizarea (securitizarea) creanţelor constă În cesiunea creanţelor către un vehicul
investiţional (un fond de securitizare, o societate de securitizare) contra obţinerii de lichidităţi. Creanţele sunt cesionate În scopul emiterii de titluri uşor negociabile (tranzacţionate pe o piaţă reglementată), cum ar fi, obligaţiunile, emisiune garantată prin creanţele respective. Cedentul poate primi În schimbul creanţelor cesionate titluri securitizate. Titrizarea creanţelor reprezintă deci o tehnică de contabilitate creativă prin care se ameliorează trezoreria. Desigur că operaţiunea are efecte şi asupra fondului de rulment, care se reduce cu eventuala diferenţă Între valoarea creanţelor şi preţul lor de cesionare, precum şi asupra necesarului de fond de rulment, care se reduce cu valoarea creanţelor cesionate.
3.6 Alte tehnici de modelare a informaţiilor prezentate În bilanţ Pe lângă tehnicile prezentate mai sus, pentru manipularea informaţiilor prezentate În bilanţ pot fi utilizate şi următoarele: ~ scontarea unui efect de comerţ (cambie, bilet la ordin); ~ clasificarea titlurilor; ~ vânzarea şi răscumpărarea stocurilor. În legislaţia din România se utilizează termenul de securitizare, provenit din expresia engleză securitization. Ionaşcu Ion, În Dinamica doctrinelor contabilităţii contemporane, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 168 86 14
15
Tehnici de modelare prin" creativitate" a bilanţului
,K5
Operaţia
Sconta rea unui efect de comert , (cambie, bilet la ordin) -
de scontare a unui efect de comerţ poate fi realizată În scopul creativităţii
contabile, atunci când se doreşte ameliorarea trezoreriei şi diminuarea nevoii de fond de rulment. Efectele
de comerţ acceptate
de o Întreprindere
sunt recunoscute
În contabilitate
În
conturile de creanţe comerciale şi sunt prezentate ca atare În bilanţ. Prin scontarea unui efect de comerţ la o bancă se creează posibilitatea Încasării contravalorii creanţelor deţinute, concretizate În cambii şi/sau bilete la ordin, Înainte de scadenţa acestora şi acoperirea disponibilităţi.
Este evident că transformând
de
o creanţă În lichidităţi, se realizează un transfer Între
posturile
bilanţiere
scontare),
respectiv "Casa şi conturi la bănci"(la Încasarea efectivă a contravalorii
diminuând
"Creanţe"
lipsei temporare
şi "Investiţii
pe termen
scurt"
(efectele
remise
băncii
spre
efectului),
totodată valoarea nevoii de fond de rulment. Nu trebuie pierdut din vedere Însă că
această finanţare obţinută de la bancă, pentru perioada de la data scontării şi până la scadenţa efectului, presupune şi un cost, la nivelul taxei de scont, care va afecta rezultatul exerciţiului.
,K5
Clasificarea titlurilor
Clasificarea titlurilor reprezintă o tehnică de contabilitate creativă prin care se urmăreşte ameliorarea trezoreriei şi a ratei de lichiditate. Este cunoscut faptul că În contabilitate se operează cu mai multe categorii de titluri: ~
titluri imobilizate (imobilizări financiare), constând În: •
acţiuni deţinute la entităţi afiliate, interese de participare,
• ~
alte titluri imobilizate şi
investiţii financiare pe termen scurt (titluri de plasament).
Încadrarea titlurilor Într-o anumită categorie depinde, În mod normal, de intenţia cu care Întreprinderea utilizatorilor
le-a achiziţionat.
În unele cazuri Însă, În scopul de a ameliora situaţia prezentată
externi, Întreprinderile
sunt tentate să recurgă la o anumită clasificare. Clasificarea
titlurilor imobilizate, prin schimbarea "intenţiei" contabile, drept investiţii financiare pe termen scurt, deci În categoria active lor curente, va permite ameliorarea ratei de lichiditate.
87
Contabilitate creativă
De asemenea, prezentarea
prin schimbarea
"intenţiei"
contabile referitoare
la titluri se poate evita
la un moment dat a unui anumit rezultat care nu corespunde imaginii finnei urmărită
de manageri.
Exemplu: Presupunem
o societate comercială care a achiziţionat 200 acţiuni "Alfa" la un preţ de 20
lei facţiune. Situaţia elementelor prezentate În bilanţ În condiţiile clasificării titlurilor În categoria active lor imobilizate
(varianta
1) sau În categoria active lor circulante (varianta 2) rezultă din
următorul extras din bilanţ:
Indicatori Active imobilizate (Ai): - imobilizări corporale - imobilizări financiare Active circulante (Ac): - stocuri - creante - investitii pe tennen scurt - casa şi conturi la bănci Total Active (A) Datorii: - sumele care trebuie plătite Într-o perioadă de până la un an (Dts) - sumele care trebuie plătite Într-o perioadă mai mare un an (Dt!) Total datorii (D) Capitaluri proprii: - Capital social - Rezerve - Rezultatul reportat Total capitaluri proprii (Cpr) Datorii + Capitaluri proprii (D+Cpr)
Situaţia Înainte de achiziţia titlurilor 12.000 12.000
7.000 1.000 1.500
4.500 19.000
- În lei Situaţia după achiziţia titlurilor Varianta 1 Varianta 2 16.000 12.000 12.000 12.000 4.000 3.000 7.000 1.000 1.000 1.500 1.500 4.000 500 500 19.000 19.000
2.000
2.000
2.000
4.000
4.000
4.000
6.000
6.000
6.000
10.000 2.000 1.000 13.000 19.000
10.000 2.000 1.000 13.000 19.000
10.000 2.000 1.000 13.000 19.000
Efectul asupra fondului de rulment şi a ratei de lichiditate,
În cele două variante de
clasificare a titlurilor, se prezintă astfel: Situatia după achizitia titlurilor Varianta 1 Varianta 2
Indicatori Fond de rulment (FR) FR = (Cpr + Dtl) - Ai sau FR Rata de lichiditate (RI) Rl = Ac /Dts 88
= Ac - Dts
1.000 lei
5.000 lei
1,50
3,50
Tehnici de modelare prin" creativitate" a bilanţului
Dacă Întreprinderea ar fi clasificat iniţial titlurile drept imobilizări financiare (ca În varianta 1) şi ulterior prin schimbarea "intenţiei" contabile le-ar fi prezentat În situaţiile financiare ca investiţii financiare pe termen scurt (ca În varianta 2), ar fi realizat o majorare a fondului de rulment de 4.000 lei (de la 1.000 la 5.000 lei), egală cu valoarea investiţiei, şi implicit o ameliorare a ratei de lichiditate, de la 1,50 la 3,50.
~ Vânzarea şi răscumpărarea stocurilor Pentru a obţine surse de finanţare, societăţile pot proceda la vânzarea stocurilor, în contractul de vânzare fiind Însă prevăzută o opţiune de răscumpărare a acestora. Încasând imediat contravaloarea stocurilor, practic societatea vânzătoare beneficiază de o finanţare acordată temporar de către cumpărător, pentru perioada cuprinsă Între data vânzării şi data răscumpărării stocului, fără ca În bilanţul contabil să fie prezentată o datorie aferentă acestei finanţări. În eventualitatea că preţul de răscumpărare este mai mare decât preţul iniţial al stocului, diferenţa nu va afecta exerciţiul În care a avut loc tranzacţia de "vânzare cu clauză de răscumpărare", ci va fi inclusă În costul vânzărilor În perioada În care stocul va fi efectiv vândut unui cumpărător independent.
3.7 În loc de concluzii: raportarea eronată a activelor şi datoriilorl6 Evaluarea activelor şi datoriilor raportate În bilanţ constituie o metodă ce prezintă numeroase posibilităţi În ceea ce priveşte aplicarea tehnicilor de contabilitate creativă. Activele şi datoriile raportate În mod eronat În bilanţ pot fi asociate unor elemente comune de exploatare, cum sunt creanţele, stocurile, datorii comerciale, sau pot avea o latură neobişnuită, cum ar fi, de exemplu, operele de artă. Rezultatul este În toate aceste cazuri acelaşi, şi anume, o raportare eronată a poziţiei financiare şi a performanţei financiare. În cele mai multe cazuri, urmărindu-se comunicarea unei performanţe financiare superioare, activele sunt supraevaluate şi/sau datoriile sunt subevaluate.
16 După Charles W. Mulford, Eugene E. Comiskey , The Financial Numbers Game: Detecting Creative Accounting Practices, John Wiley & Sons, 2002, pag. 237- 259 şi Răileanu V., ş.a., Contabilitate creativă, Suport de curs, ASE, 2010, pag. 63-66
89
Contabilitate creativă
Este cunoscut faptul că există o legătură directă Între rezultat şi sumele raportate pentru active. În situaţia În care costurile sunt capitalizate, cheltuielile suportate sunt prezentate sub forma unor active În cadrul bilanţului şi nu sub forma unor cheltuieli În contul de profit şi pierdere. În consecinţă, rezultatele (profiturile) perioadei curente sunt majorate. O legătură similară există Între rezultat şi activele neamortizabile, incluzând aici elemente precum creanţele, stocurile, investiţiile financiare. Atunci când astfel de active sunt evaluate la valori mai mari decât cele care pot fi realizate prin utilizare sau vânzare, cheltuielile sau pierderile sunt amânate, majorându-se astfel profiturile. O subevaluare a datoriilor conduce, de asemenea, la majorarea temporară a profiturilor. Odată cu creşterea profiturilor se obţine o creştere a rezultatului reportat, având ca efect o majorarea directă a capitalurilor proprii ale acţionarilor. Uneori, societăţile apelează la supraevaluarea activelor primite În urma emiterii de acţiuni, efectul reflectându-se În creşterea capitalurilor proprii. Doar În cazul În care activul supraevaluat este scos din bilanţ sau este vândut În pierdere, creşterea fictivă a capitalurilor proprii va fi reluată.
cr Creantele
Creanţele fiind contabilizate concomitent cu veniturile, ele
au un rol important În
detectarea veniturilor premature sau a celor fictive. O asemenea recunoaştere improprie a veniturilor duce la imposibilitatea de colectare a creanţelor. Drept urmare, ritmul de creştere aferent creanţelor va fi mai ridicat decât cel aferent veniturilor, iar durata de Încasare a creanţelor va creşte până la un nivel mai ridicat decât ar fi normal pentru societatea În cauză sau pentru competitorii din acelaşi domeniu de activitate. Totuşi, chiar şi atunci când veniturile sunt recunoscute În mod corespunzător, profiturile pot fi majorate, cel puţin temporar, prin evaluarea necorespunzătoare a creanţelor. Creanţele sunt raportate la valoarea de realizare, adică valoarea care se aşteaptă să fie Încasată la decontarea acestora. Din valoarea totală a creanţelor se deduce o sumă care se estimează că nu poate fi Încasată, fiind incertă recuperarea. Aceasta se Înregistrează sub forma unei cheltuieli cu ajustarea valorii creanţelor incerte. În situaţia În care există dovezi că o parte sau toată valoarea unei creanţe nu se poate recupera, acea parte a creanţei va fi anulată, iar
90
Tehnici de modelare prin" creativitate" a bilanţului
ajustarea constituită anterior (stabilită prin estimare) asociată acelei părţi de creanţă va fi reluată la venituri. O societate care doreşte să îşi sporească temporar profiturile poate apela la minimizarea cheltuielilor înregistrate sub forma ajustării pentru creanţe incerte. Această modalitate va diminua rezerva ce se creează pentru creanţe incerte şi va majora valoarea realizabilă a creanţelor. Doar mai târziu, de multe ori în anii viitori, când rezerva pentru creanţe incerte se dovedeşte a fi neadecvată, problema va fi scoasă la suprafaţă. Atunci, o ajustare, respectiv o cheltuială suplimentară trebuie înregistrată.
QF
Stocurile
Stocurile reprezintă în bilanţ costul bunurilor nevândute. În momentul în care aceste bunuri sunt vândute, costul lor se recunoaşte în contul de profit şi pierdere sub forma costului bunurilor vândute. O supraevaluare a stocurilor va subevalua costul bunurilor vândute şi, drept urmare, profitul va fi supraevaluat. Există multe abordări disponibile pentru o entitate care intenţionează să supraevalueze stocurile. De exemplu, o abordare directă constă în supradimensionarea cantităţii fizice de elemente incluse în stocuri, ceea ce implică utilizarea de valori fictive pentru bunuri false sau raportarea drept stocuri valide (utilizabile) a bunurilor cu defecte. În al doilea rând, entităţile pot creşte valoarea raportată a stocurilor fără a modifica cantitatea fizică a acestora, prin evaluarea stocuri/or la preţuri superioare. O a treia metodă de supraevaluare a stocurilor constă în amânarea unei ştergeri din bilanţ a bunurilor depreciate, care sunt uzate moral sau cu mişcare lentă.
Datoriile reprezintă sacrificii viitoare de resurse sau servicii efectuate pentru decontarea obligaţiilor actuale. Atunci când sunt evaluate corect, datoriile sunt raportate la valoarea prezentă a resurselor şi serviciilor ce vor fi utilizate pentru decontare. O datorie subevaluată este o datorie raportată la o valoare mai mică decât valoarea prezentă a obligaţiei. Atunci când o asemenea datorie este decontată sau ajustată la valoarea prezentă, va rezulta o pierdere sau o cheltuială. Astfel, rezultatele aşteptate fără a acorda atenţia cuvenită datoriilor subevaluate vor fi optimiste.
91
Contabilitate creativă
Există unele datorii În cazul cărora, datorită impactului direct asupra rezultatelor, este mult mai vizibilă influenţa; Între acestea regăsim, de exemplu cheltuielile angajate, datoriile comerciale etc. Cheltuielile angajate reprezintă cheltuielile care au fost recunoscute, dar nu au fost plătite. De aceea, În bilanţ este raportată o valoare de plată sub forma unei datorii. Astfel de cheltuieli includ sume datorate pentru cheltuieli generale de administraţie neachitate, cheltuieli pentru cercetare, pentru salarii, utilităţi etc. Atunci când asemenea cheltuieli de exploatare sunt recunoscute la valori mai mici (concomitent datoria fiind subevaluată), profitul va face obiectul unei majorări faţă de cazul În care ar fi fost recunoscute nivelurile normale ale cheltuielilor. Cheltuieli suplimentare (pentru aceste diferenţe) vor fi Înregistrate În perioada În care decontarea datoriei trebuie făcută la o valoare mai mare decât cea la care a fost recunoscută sau atunci când va trebui făcută plata cheltuielilor pentru care nici o datorie nu fusese angajată. Evident, atunci profiturile raportate vor scădea. Datoriile comerciale. Atunci când datoriile comerciale, de exemplu, sumele datorate furnizori lor de stocuri pentru care plata nu a fost Încă efectuată, sunt subevaluate şi achiziţiile de stocuri sunt adesea subevaluate, ceea ce conduce la o subevaluare a costului bunurilor vându te şi, În final, la o supraevaluare a profitului. Mai târziu, când se descoperă că nu au fost Înregistrate achiziţii de stocuri, se va afecta rezultatul exerciţiului sau, dacă achiziţiile se referă la anii interiori, se va modifica rezultatul reportat, rezultatele anilor precedenţi fiind retratate. Perioada de decontare a datoriilor (numărul de zile până la achitarea datoriilor din bilanţ) este un indicator important în detectarea modificărilor neobişnuite sau neaşteptate ale datoriilor. De asemenea, o îmbunătăţire a valorii marjei profitului (calculată ca raport Între profitul brut aferent cifrei de afaceri şi cifra de afaceri) poate fi un indiciu că s-au efectuat anumite ajustări asupra datoriilor şi asupra costului bunurilor vândute.
92
Capitolul 4 DETECTAREA
HS
ŞI LIMITAREA MANIPULĂRII INFORMAŢIEI CONTABILE
În acest capitol, se regăsesc informaţii referitoare la:
•
modul În care este privită contabilitatea creativă de către profesia contabilă, respectiv: • reacţia profesiei contabile la fenomenul de contabilitate creativă; • contabilitatea creativă privită dintr-o perspectivă etică;
•
soluţii posibile de limitare a manipulărilor prin informaţia contabilă şi de creştere a credibilităţii contabilităţii, respectiv: • ce ar trebui făcut pentru a reduce posibilităţile de utilizare a contabilităţii creative; • ce ar trebui făcut de către utilizatori pentru a detecta şi a evita capcanele contabilităţii creative.
I
HS
Cuvinte clieie :
• • •
profesia conta6ifă; nonna{izare conta6ifă; regCementări conta6i{e; caâru conta6i{ conceptua~ nonne conta6iCe; stanâarefe; pofitici conta6iCe; tratamente conta6iCe; raport anuaC; guvernare corporativă; auditori; coâ efe etică; flUJ(J.lriefe numerar.
Contabilitate creativă
În primul capitol al acestei lucrări au fost prezentate, printre altele, semnificaţia şi efectele. contabilităţii creative. Ţinând cont de acestea, se poate aprecia că utilizarea contabilităţii creative este foarte greu detectabilă şi fenomenul de contabilitatea creativă oferă o provocare formidabilă pentru profesia contabilă.
4.1 Profesia contabilă versus contabilitatea creativă
a. Reacţia profesiei contabile la fenomenul de contabilitate creativă Profesia contabilă precum şi organismele de normalizare contabilă nu au rămas insensibile la provocarea pe care o reprezintă contabilitatea creativă şi a căutat soluţii pentru limitarea utilizării acesteia. Edificatoare sunt în acest sens sunt reacţiile organismelor profesionale şi de normalizare britanice şi americane!:
>
În 1985, preşedintele Institutului experţilor contabili din Anglia şi Ţara Galilor
(ICAEW) atrăgea atenţia asupra "serioaselor probleme ale împodobirii bilanţului (window dressing) şi finanţării în afara bilanţului (off-balance sheet financing)". Un an mai târziu, ICAEW a emis o normă tehnică (Technical Release 603), care viza contabilitatea creativă, conform căreia alegerea tratamentului contabil adecvat unei operaţii se face în funcţie de substanţa economică a acesteia. Totuşi, norma preciza că, pentru a prezenta o imagine fidelă a situaţiei financiare a întreprinderii, este absolut necesară şi furnizarea unor informaţii privind forma legală a tranzacţiei. În aprilie 1988, organismul britanic de normalizare (Accounting Standards Committee: ASC) a elaborat un proiect de normă (ED 42) intitulat "Contabilitatea tranzacţiilor cu scop particular" (Accounting for Special Purpose Transactions). Proiectul avea drept obiectiv să "stabilească tipul de analiză pe care ar trebui să îl realizeze preparatorii de conturi şi auditorii atunci când identifică tranzacţii cu scop particular. Ei ar trebui să analizeze efectul comercial al acestor tranzacţii. Deci, soluţia furnizată este una conceptuală". Totuşi, ED 42 nu stabilea tratamente contabile aplicabile tuturor întreprinderilor, ci avea în 1 După Malciu Liliana, Contabilitate creati vă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 109-112 şi Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 449-450 94
Detectarea şi limitarea manipulării informaţiei contabile
vedere doar tranzacţiile a căror intenţie şi al căror efect comercial nu sunt evidente. Proiectul punea accentul pe identificarea substanţei, a aspectelor şi implicaţiilor tranzacţiei susceptibile să aibă un efect comercial în practică. A identifica efectele comerciale ale unei tranzacţii înseamnă a stabili modul în care aceasta afectează activele şi datoriile companiei. În ceea ce priveşte active le, trebuie văzut dacă tranzacţia afectează controlul companiei asupra beneficiilor viitoare sau riscul care stă la baza acestor beneficii. În ceea ce priveşte datoriile, trebuie stabilit în ce măsură tranzacţia presupune un sacrificiu viitor de beneficii sub forma transferului de active sau furnizării de servicii către alte entităţi. În mai 1990, ASC a emis proiectul de normă (ED 49) intitulat "Reflectarea realităţii economice a tranzacţiilor în care sunt presupuse active şi datorii" (Reflecting the Substance of Transactions in Assets and Liabilities). Proiectul de normă preciza că tratamentul contabil al tranzacţiilor complexe în care sunt presupuse active şi datorii trebuie să reflecte în mod fidel efectele comerciale ale acestora. ED 49 defineşte activele şi datoriile într-un mod asemănător Cadrului conceptual al IASC: activele ca resurse controlate de către întreprindere, de la care se aşteaptă beneficii viitoare, iar datoriile, ca obligaţii actuale a căror decontare va genera ieşiri de resurse ce exprimă beneficii economice. În 1995 proiectul ED 49 a devenit normă (FRS 5). Norma are în vedere tranzacţiile complexe a căror substanţă nu este evidentă şi al căror efect nu este reflectat integral de forma legală. Norma FRS 5 stabileşte că: este necesar să se ţină cont de substanţa tranzacţiilor, trebuie dată o pondere mai mare aspectelor probabile să aibă un efect economic; tranzacţiile complexe trebuie analizate pentru a vedea în ce măsură activele şi datoriile entităţii au fost afectate; activele şi datoriile identificate trebuie testate pentru a vedea în ce măsură ele îndeplinesc criteriile de recunoaştere în situaţiile financiare.
» Contabilitatea creativă a preocupat, de asemenea, profesia contabilă şi organismul de normalizare contabilă din SUA. Astfel, Bullen spunea că "limitarea contabilităţii creative reprezintă unul dintre proiectele cele mai complexe ale organismului american de normalizare". La rândul său, Wild atrăgea atenţia asupra faptului că, întrucât contabilitatea creativă poate să înşele utilizatorii de informaţii financiar-contabile, utilizarea ei ridică semne de întrebare asupra obiectivelor situaţiilor financiare.
95
Contabilitate creativă
Este cunoscut faptul că, atât normele contabile britanice cât şi cele americane, ca dealtfel şi cele internaţionale (IAS/IFRS), au cunoscut noi perfecţionări eliminând În bună măsură posibilitatea manifestării fenomenelor de contabilitate creativă. Totodată, circumstanţele create de asocierea eşecurilor şi scandalurilor manifestate În domeniul raportării financiare şi auditului cu profesia contabilă din anumite ţări au influenţat În mod semnificativ mediul internaţional
de normalizare,
solicitând replica promptă a
profesiei la acest nivel2• Începând cu anul 2003, organismului profesional internaţional _ Federaţia Internaţională
a Contabililor (IFAC) - a demarat un amplu proces de revizuire a
activităţilor sale de guvernanţă şi a responsabilităţilor sale În domeniul reglementării. Noua strategie a IFAC conferă valenţe superioare angajamentului continuu al profesiei contabile În ceea ce priveşte rolul raportat la interesul public, consolidând Încrederea investitorilor În raportarea financiară, În activitatea auditorilor şi raportării financiare pentru sectorul public. IFAC Îşi propune să disemineze cunoştinţele către contabilii din Întreaga lume, asigurându-se că deţin Înţelegerea necesară implementării standardelor internaţionale şi că răspund nevoii de raportare a informaţiilor financiare În mod uniform.
a. Perspectiva etică3 Deşi legală, pentru profesia contabilă, contabilitate creativă poate fi privită ca fiind dubioasă din punct de vedere etic. Un partener al Price Waterhouse din SUA, utilizând termenului "fraudulos" pentru a descrie contabilitatea creativă preciza: "Când apare raportarea frauduloasă, aceasta este identificată frecvent la niveluri de conducere aflate deasupra acelora pentru care sistemele de control intern sunt desemnate ca fiind eficiente. Ea implică, adesea, utilizarea situaţiilor financiare pentru a crea iluzia că entitatea este mai sănătoasă şi mai prosperă decât este În realitate. Această iluzie este, uneori, Însoţită de mascarea realităţilor economice printr-o aplicare eronată intenţionată a principiilor contabile" (Conner, LE., Enhancing public conjidence in the accounting profession, Journal of Accountancy, July, 1986, pag. 78). Într-un studiu realizat În Australia pe un număr de 1500 contabili, Leung şi Cooper (Ethical dilemmas in accountancy practice, Australian Accountant, May, 1995) au descoperit trei probleme de etică citate cel mai frecvent, după cum urmează: Diaconu Gh., Doctrină contabilă şi deontologie profesională, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2009, pag. 15 După Amat O., Blake 1. şi Downs 1., The ethics of creative accounting, Economics Working Paper, 1999, pag.1l-13 96 2 3
----.~._-.----~-----~-"---"".-...-.-. ~.....
-
~-
.~
.
Detectarea şi limitarea manipulării iriformaţiei contabile
Problemele de etică
% din respondenţi
1
Conflictul de interese
51,9
2
Propunerea clientului de a manipula conturile
50,1
3
Propunerea clientului pentru evaziune fiscală
46,8
Două studii realizate în SUA, privind atitudinea faţă de contabilitatea condus la constatarea
de diferenţe în atitudinile
contabililor
creativă,
faţă de contabilitatea
au
creativă,
depinzând de modul de apariţie a acesteia: dacă apare ca urmare a aplicării eronate (abuzive) a regulilor contabile sau ca urmare a manipulării tranzacţiilor.
Fischer şi Rosenzweig (Attitudes
of students and accounting practitioners concerning the ethical acceptability of earnings management, Joumal of Business Ethics, 14, 1995) oferă două explicaţii posibile pentru atitudinea contabililor: 1. contabilii,
atunci când vorbesc
de etică, se raportează
mai degrabă
la o
abordare bazată pe reguli decât la impactul asupra utilizatorilor de conturi; 2. contabilii pot vedea abuzul regulilor contabile ca fiind în cadrul domeniului lor de activitate şi, de aceea, presupune judecata lor etică, în timp ce manipularea tranzacţiilor
aparţine
de resortul
managerilor
şi, deci, nu este subiect
al
aceluiaşi cod etic. De asemenea, Merchant şi Rocknes (The ethics of managing earnings: an empirical
investigation, Joumal of Accounting and Public Polky, 13, 1994) au constatat că atitudinea contabililor
faţă
managementului. managerilor
de
contabilitatea
creativă
Utilizarea contabilităţii
(unui grup determinat)
este
diferită
în
funcţie
de
motivaţia
creative bazată pe motivaţia interesului propriu al
este dezaprobată
în mai mare măsură decât în cazul în
care motivaţia era promovarea companiei. Un contabil,
sau alt manager,
creative este supus presiunilor
care ia atitudine
împotriva
utilizării
contabilităţii
ca orice alt informator. În cazuri extreme, neraportarea
unor
asemenea fapte poate conduce la ruinarea reputaţiei. Astfel, un contabil care ia atitudine poate argumenta: "mă va costa slujba, dar nu cred că voi mai obţine o altă slujbă dacă nu procedez etic."
Schilit (Is it fraud or just slick accounting?, CEO Magazine, August, 1993) relatează cazul unui contabil confruntat cu o astfel de situaţie. Angajatorul
său (o companie de comerţ 97
--------~--Contabilitate creativă
en gross pentru mărfuri alimentare) a mărit substanţial costurile privind plata comercianţilor cu amănuntul pentru a expune noile produse pe rafturile lor. Aceasta este o practică comună, cunoscută sub denumirea "slotting", şi costurile sunt tratate de regulă ca şi cheltuieli În anii În care apar. Pentru a se Încadra În ratele prevăzute de acordurile de finanţare, preşedintele companiei a propus capitalizarea acestor costuri şi amortizarea lor pe o perioadă de 10 ani. Contabilul a acţionat astfel: •
a Întreprins unele cercetări privind practica altor companii şi i-a fost confirmată convingerea că acesta nu era un tratament contabil adecvat; a identificat economii la costurile care ar fi permis companiei să se Încadreze În aceleaşi rate prevăzute În acordul de finanţate; a avertizat auditorii sperând "că aceştia vor juca rolul poliţistului rău şi vor forţa compania să treacă pe cheltuielile
exerciţiu lui curent costurile
respective" . Principalul investitor al companiei a Încercat, fără succes, să convingă auditorul să accepte soluţia capitalizării costurilor respective. La scurt timp, contabilul a fost concediat pentru luarea acestei poziţii.
o serie de acţiuni În asemenea cazuri sunt relevante, şi anume: •
verificarea dacă metoda contabilă propusă este una neacceptată;
•
căutarea de căi legale alternative pentru obţinerea aceluiaşi rezultat şi prezentarea acestora conducerii ca variante alternative;
•
În ultimă instanţă, raportarea abuzului către organismul adecvat.
Aşadar, contabilitatea creativă oferă o provocare formidabilă pentru profesia contabilă. Problema este una internaţională, alegerea politicilor contabile fiind o problemă specifică pentru tradiţia anglo-americană şi manipularea tranzacţiilor fiind o problemă specifică pentru tradiţia continental-europeană.
Contabilii care acceptă provocarea etică a contabilităţii
creative trebuie să fie conştienţi de scopul, atât al abuzului În alegerea politicilor contabile, cât şi al manipulării tranzacţiilor.
98
Detectarea şi limitarea manipulării informaţiei contabile
4.2 Soluţii posibile de limitare a manipulărilor prin informaţia contabilă şi de creştere a credibilităţii contabilităţii Nevoia de combatere a tehnicilor de manevrare a informaţiei contabile este reală, deoarece practicarea unei contabilităţii creative slăbeşte mult credibilitatea socială a informaţiei contabile.
ljli~f~llliR~ntru..~0.,'{li!~~~ţ,Roşibiliţjţil~':iil'~el:I~~.G~rea ':-.--:-.-i.-;':".
~ Ameliorarea proceselor de conceptualizare şi normalizare a contabilităţii În partea ei "perversă", contabilitatea creativă oferă o reprezentare denaturată a realităţii întreprinderii, "fabricată" în funcţie de anumite motivaţii ale managerilor fIrmei sau ale altor factori. Din această tentaţie se poate ieşi prin ameliorarea proceselor de conceptualizare şi normalizare a contabilităţii. Normalizatorii contabili care doresc să limiteze creativitatea contabilă trebuie ţină cont de circumstanţele ce permit manifestarea acesteia, întrucât "practicile de contabilitate creativă vor dispărea doar odată cu dispariţia cauzelor care le-au generat". S-au sugerat următoarele măsuri în materie de normalizare contabilă4: ~ Elaborarea,
respectiv dezvoltarea În ţările În care există deja, a unui cadru
contabil conceptual. Un instrument la dispoziţia organismelor de normalizare pe care le ajută
în elaborarea de norme, cadrul conceptual este însă util şi profesioniştilor contabili deoarece, prin conceptele pe care le stabileşte, le permite acestora să înţeleagă mai profund normele contabile, să analizeze operaţiile complexe şi să abordeze temele care nu fac încă obiectul unor norme. Se apreciază că în absenţa sau în cazul insufIcienţei unor norme contabile, un cadru conceptual, respectiv o bună teorie contabilă, permite reflectarea realităţii cu o doză "rezonabilă" de subiectivitate. 4 Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 456457 şi Ionaşcu Ion, Dinamica doctrinelor contabilităţii contemporane, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag.
169-170
99
Contabilitate creativă
~ Unificarea pe cât posibil a tratamentelor contabile, respectiv reducerea numărului de prelucrări contabile permise sau stabilirea clară a circumstanţelor În care trebuie aplicată fiecare prelucrare. Trebuie semnalat aici progresul pe această linie înregistrat de organismul internaţional de normalizare contabilă care a restrâns opţiunile contabile pentru aceeaşi speţă (tranzacţii de aceeaşi natură), stabilind utilizarea a cel mult două prelucrări, una dintre acestea fiind recomandată ca prelucrare de referinţă. În condiţiile În care nu sunt Îndeplinite condiţiile cerute de utilizarea prelucrării de referinţă este permisă aplicarea celeilalte prelucrări autorizate. ~ Elaborarea de norme contabile mai detaliate care să diminueze rolul judecăţilor profesionale, pentru a elimina, pe cât posibil, subiectivismul în interpretare şi aplicare. Cazurile particulare se află Însă În spatele regulilor specifice şi "pe măsură ce ochiurile plasei sunt mai fine, cel ce vrea să treacă prin ele devine mai imaginativ". G. Gelard şi Barthes de Ruyter sunt de părere că ,,0 prescriere detaliată ca şi o cuantificare precisă a unui fenomen conduc, în mod direct, la scheme concepute pentru a permite ocolirea"s. În plus, aşa cum remarcă Colasse, "ar fi eronat să credem că reglementarea şi normalizarea redau de o manieră obiectivă portretul contabil al întreprinderii. Ele dezvăluie, În mod explicit, doar maniera În care portretul a fost pictat. Pe de altă parte, ele lasă preparatorilor de conturi o marjă de manevră, în acelaşi timp indispensabilă şi ireductibilă, marjă de manevră pe care ei o pot utiliza în funcţie de consideraţii ce derivă din politica financiară sau din politica de comunicare a Întreprinderii.,,6 Cu toate eforturile de normalizare, totdeauna va exista un anumit avans al practicilor contabile asupra normelor contabile şi de fiecare dată când apare o normă nouă, întreprinderile găsesc o cale să-i minimizeze impactul. Cu alte cuvinte, indiferent de gradul de detaliere a normelor contabile, Întotdeauna vor fi unii care vor găsi o cale de a le ocoli, ceea ce face ca misiunea normalizatorilor şi a reprezentanţilor profesiei contabile să nu fie una simplă. Specialiştii sunt de părere că, trebuie căutat un echilibru În procesul de normalizare contabilă, astfel Încât acesta să nu ducă, în numele reducerii tentaţiilor "imaginative", la un cadru de norme contabile foarte rigide şi "stufoase", care să suprime capacitatea contabilului de a căuta soluţiile contabile care reflectă cel mai bine realitatea întreprinderii.
5 G. Gelard şi Barthes de Ruyter, L 'abus de droit: une arme contre la comptabilite imaginative, Revue fran9aise de comptabilite, n° 238, octobre 1992 6 Citat de B. Raybaud -Turrillo şi R. Teller în Comptabilite creative, Encyclopedie de gestion, Economica, 1996
100
l_
Detectarea şi limitarea manipulării informaţiei contabile
= Orientarea utilizatorilor externi către informaţiile de tip fluxuri
de numerar
Se consideră că orientarea utilizatorilor externi, îndeosebi a investitorilor, către informaţiile de tip fluxuri de numerar i-ar putea descuraja pe manageri să utilizeze tehnici de manipulare a informaţiilor prezentate în situaţiile financiare. Dacă utilizarea practicilor de contabilitate creativă poate "aranja" veniturile şi cheltuielile pentru a prezenta un rezultat majorat sau diminuat, ea nu poate totuşi să genereze lichidităţi din exploatare. În măsura în care o societate profitabilă, considerată deci atractivă, prezintă un cash-flow negativ din activităţile de exploatare, utilizatorii externi ar trebui să devină prudenţi şi să analizeze viabilitatea proiectelor şi capacitatea societăţii de a-şi deconta datoriile.
=
Crearea unui organism de arbitraj şi /sau interpretare
După părerea lui Malo şi Giot (în articolul L 'elasticite du resultat selon les dimensions temps et espace, Congresul AFC 1995), crearea unui organism de arbitraj şi /sau interpretare reprezintă, o cale prin care se poate limita tendinţa şefilor de întreprindere de a întinde prea tare "elasticul". De exemplu, în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord a fost constituit Grupul de revizuire a comunicării financiare (Financial Reporting Review Panel - FRRP). Acest organism poate să investigheze pretinse cazuri de contabilitate creativă şi să ceară managerilor revizuirea situaţiilor financiare. În cazul unui refuz, acest organism îi poate chema în instanţă, tribunalul având autoritatea să-i oblige pe manageri să revizuiască situaţiile financiare 7• De asemenea, în SUA a fost creat, în anul 2002, Consiliul de Supraveghere a Contabilităţii
Companiilor Publice (Public Company Accounting Oversight Board -
PCAOB)8, organism care funcţionează sub supravegherea Comisiei de valori mobiliare şi burse (Securities and Exchange Commission - SEC), însărcinat cu supravegherea auditului legal al societăţilor cotate la bursele de valori din SUA, şi care are rolul de a investiga dacă Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 457 Ca urmare a scandalurilor financiare care au afectat marile corporaţii americane, în SUA a fost adoptată, în 2002, Legea Sarbanes - Oxley, menită să întărească independenţa auditorilor, reglementare care a condus la schimbări drastice ale practicilor contabile şi la întărirea controlului executat de SEC, respectiv de Guvernul American, asupra raportărilor financiare. În acest context a fost creat şi PCAOB. 101 7
8
Contabilitate creativă
companiile, respectiv contabilii publici autorizaţi se conformează reglementărilor legale. Acest organism are dreptul de a sancţiona prin amenzi, de a suspenda activitatea, inclusiv de a solicita efectuarea unei cercetări penale. Potrivit noilor prevederi, directorii executivi şi financiari trebuie să verifice cu mai multă atenţie acurateţea situaţiilor financiare. În caz contrar, ei riscă să fie condamnaţi la închisoare pentru acoperirea intenţionată, cu bună ştiinţă, a eventualelor erori şi fraude9• Totodată, pentru a garanta independenţa auditorului noile reglementări americane interzic acestuia prestarea unor servicii către întreprinderea auditată (cum sunt: ţinerea contabilităţii, conceperea şi instalarea sistemelor de informaţii financiare, evaluarea bunurilor, servicii de audit intern, consiliere de investiţii, cumpărări şi vânzări de titluri, consiliere juridică etc.) şi prevăd unele incompatibilităţi legate de persoanele care efectuează misiuni de audit. Practic, o bună guvernare a întreprinderii care să presupună un control al managementului prin actul de audit financiar presupune separarea activităţii de consiliere de cea de audit. De asemenea, legea americană limitează mandatul auditorului financiar şi înăspreşte sancţiunile acordate auditorului în caz de fraudă şi distrugere a documentelor contabile,,10 La nivel european trebuie semnalată elaborarea Directivei 2006/43/CE11 (noua directivă a opta), prin care se doreşte a se realiza armonizarea la nivel înalt - deşi nu deplină - a cerinţelor de audit. Noua directivă a opta solicită statelor membre să-şi organizeze un sistem eficient de supraveghere publică a auditului (pentru auditorii statutari şi firmele de audit) şi să asigure cooperarea între organismele care realizează supravegherea publică în statele membre ale Uniunii Europene. Drept urmare, implementând Directiva 2006/43/CE, România a înfiinţat în 2008 Consiliului pentru supravegherea publică a activităţii de audit statutar12, organism creat să îndeplinească obiectivele de supraveghere, monitorizare şi coordonare rezultate din cerinţele directivei. Ulterior, conform Ordonanţei Guvernului nr. 23/23 august 201213, Consiliul pentrn Supravegherea
Publică
a Activităţii
de Audit
Statutar
devine
Consiliul
pentru
Horomnea Emil, Auditfinanciar. Concepte. Standarde. Norme, Editura Alfa, Iaşi, 2010, pag. 286 Ionaşcu Ion, Dinamica doctrinelor contabilităţii contemporane, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, pag.I72-173 Il Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale şi al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului. 12 OUG nr. 90/2008 privind auditul statut ar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare consolidate. 13 Ordonanţa guvernului nr. 23/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate şi a Ordonanţei Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabila şi a contabililor autorizaţi 102 9
10
Detectarea şi limitarea manipulării informaţiei contabile
Supravegherea
în Interes Public a Profesiei Contabile, dată de la care va fi supusă
"supravegherii în interes public" nu numai activitatea de audit gestionată de Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR) ci şi activitatea organismul profesiei contabile Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR).
~ Raportarea la coduri de guvernare corporativă Codurile de guvernare corporativă, ca şi ameliorarea reglementărilor contabile, constituie unul dintre factorii care ar conduce la limitarea contabilităţii creative 14. Însă în extrem de multe ţări codurile de guvernare corporativă rămân facultative. Conform definiţiei OECD guvernanţa corporativă reprezintă "un set de relaţii stabilite între managementul companiei, consiliul de administraţie al acesteia, acţionarii /asociaţii săi şi alţi deţinători de titluri,,15. Conceptul de guvernanţă corporativă, corporate governance, implică următoarele elemente16: responsabilitatea
managerilor
pentru acurateţea informaţiilor
din
rapoartele financiare; transparenţa auditului intern, a proceselor şi a auditului extern; termene limită foarte strânse pentru raportarea financiară; comunicare şi transparenţă totală asupra rezultatelor financiare. Existenţa unui sistem efectiv de guvernanţă corporativă în cadrul unei companii şi la nivelul economiei, în ansamblul său, "ajută la construirea încrederii necesare funcţionării corespunzătoare a economiei de piaţă". De aici justificarea eforturilor diferitelor organisme naţionale şi internaţionale de îmbunătăţire a guvernanţei, mai ales prin formularea de reguli, standarde (coduri) şi recomandări care să servească drept modele pentru conducerile entităţilor, fie ele publice sau private. În contextul reformei guvernanţei corporative şi preocupărilor pentru protecţia investitorilor, marilor întreprinderi, şi mai ales celor cotate, li se solicită întocmirea, prezentarea şi publicarea unei situaţii, în cadrul rapoartelor financiare anuale, în care "să apară
14 Michael lones (editor), Creative Accounting. Fraud and international Accounting Scandals, lohn Wiley & Sons Ud, 20 Il, pag. 502 15 OECD Principles of Corporate Govemance, 2004, pag. Il. 16 Morariu A., Stoian F., Promovarea guvernanţei corporative În realizarea unui management peiformant, Revista Audit Financiar, Nr. 7/2006, pag. 14. 103
Contabilitate creativă
informaţii care să vizeze interesele proprietarilor, acţionarilor minoritari şi altor părţi care participă la procesul de guvernare a întreprinderii,,17. La nivel european, prin emiterea Directivei 2006/46/CE a devenit obligatorie raportarea de către societăţile ale căror titluri de valoare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a conformităţii cu un anumit cod de guvernare; mai concret, este vorba de"o declaraţie privind guvernarea corporativă". În ceea ce priveşte România, potrivit textului reglementărilor contabile 18,în cazul entităţi lor ale căror valori mobiliare - în totalitate sau o parte din aceste titluri - sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi care fac obiectul unei oferte publice de preluare, raportul administratorilor
trebuie să cuprindă într-o secţiune distinctă referitoare la
guvernanţa corporativă, următoarele: •
o serie de informaţii detaliate despre guvernanţa corporativă;
•
o declaraţie privind conformitatea cu un anumit cod de guvernare, pentru care se cere să cuprindă un minim de informaţii.
Aceste cerinţe de prezentare au rolul de a oferi acţionari lor cel puţin informaţii de bază, uşor accesibile, referitoare la practicile de guvernare corporativă efectiv aplicate de entitate, inclusiv o descriere a sistemelor de gestionare a riscurilor şi de control intern existente în relaţie cu procesul de raportare financiară.
:> Implicarea
auditorilor în identificarea eventualelor manipulări
Întrucât legea este o sabie cu două tăişuri, aceasta constituind atât un instrument de control, cât şi o bază de argumentare pentru îndepărtarea de la regulă, ar trebui ca auditorii să îşi intensifice eforturile19 pentru identificarea eventualelor manipulări ale informaţiilor prezentate în situaţiile financiare. Pentru a preveni cazurile de contabilitate creativă sau de fraudă, funcţia de audit trebuie să includă o evaluare a sistemului de control intern al întreprinderii. Altfel spus, pentru a asigura o supraveghere mai vastă şi mai riguroasă, auditorii ar trebui să fie dispuşi să îşi îndrepte armele asupra clienţilor lor.
17 Feleagă (Malciu) L., Feleagă N., Contabilitate financiară: o abordare europeană şi internaţională, voI. 1, Editura Infomega, Bucureşti, 2005, pag. 176. 18 Reglementări contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin OMFP 3055/2009, punctul 307,al. 2 19 Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 458
104
Detectarea şi limitarea manipulării iriformaţiei contabile
~ Recursul la etică în exercitarea profesiei contabile
o altă soluţie posibilă
pentru limitarea efectelor perverse ale "creativităţii" contabile
este recursul la etică20 în producerea, certificarea calităţii (auditarea) şi difuzarea informaţiei contabile. Aplicată la un domeniu profesional specific, cum sunt contabilitatea şi auditul, etica se numeşte deontologie profesională; aşadar vorbim despre deontologia contabilă şi deontologia auditului. Afirmaţia că auditorii conferă informaţiei contabile o credibilitate socială acoperă o dimensiune cognitivă, de cunoaştere a adevărului, dar şi o latură morală, de etică, asociată procesului de căutare a adevărului. Adevărul contabil este simultan un adevăr reflectare (rezultat din consemnarea evenimentelor şi tranzacţiilor în documente) şi un adevăr construcţie, respectiv un adevăr de observare (fotografiere directă a realităţii) şi un adevăr prelucrare a informaţiei de intrare asigurată prin observare,,21. Adevărul contabil se construieşte "în baza unei reţete" prin raportarea la un cadru normativ (principii şi norme contabile), contabilul şi, respectiv, auditorul având rolul de a interpreta şi de a aplica normele. Profesionistul contabil aplicând propriile judecăţi de valoare în funcţie de experienţa profesională şi de valorile morale asumate, este evident că nu există o singură imagine fidelă, ci mai multe imagini fidele, în funcţie de subiectul care produce şi furnizează informaţia pentru reprezentarea contabilă a întreprinderii. În aceste condiţii managerii şi profesioniştii contabili vor avea abordări diferite: managerii vor avea tendinţa de a privilegia acea imagine contabilă a întreprinderii care corespunde cel mai bine strategiei şi politicii lor de comunicare cu mediul extern; pentru profesioniştii contabili ar trebui să primeze imaginea contabilă rezultată din aplicarea cu bună credinţă a normelor contabile şi judecăţilor profesionale la realităţile întreprinderii. În plus, contabilul (sau auditorul), în procesul de construire a informaţiei contabile, trebuie să "armonizeze" mai multe interese, adesea divergente, privind utilizarea informaţiei contabile: interesul clientului, propriul interes profesional şi interesul "general", reprezentat de toţi ceilalţi utilizatori de informaţii (acţionari, bancheri, fisc, salariaţi etc.).
Ionaşcu Ion, Dinamica doctrinelor contabilităţii contemporane, Ed.Economică, Bucureşti, 2003, pag. 170-171 Ristea M., Dumitru C.G., Ioanăş C., Irimescu A., Contabilitatea societăţilor comerciale, voI. 1 şi voI. 2, Editura Universitară, Bucureşti, 2009, pag. 19 105 20
21
Contabilitate creativă
Se
apreciază
că
deontologia
contabilă,
respectiv
comportamentul
etic
al
profesionistului contabil, este asigurată prin aplicarea şi respectarea reglementărilor contabile, În condiţii de independenţă şi competenţă profesională. Pe de altă parte, independenţa auditorului este un element indispensabil În garantarea "obiectivităţii" informaţiei contabile destinate terţilor, În special acţionari lor. Însă, adesea, managerii caută să câştige Încrederea investitorilor publicând o informaţie contabilă certificată, prin influenţarea conţinutului raportului de audit. Într-un asemenea caz, auditorul este pus În dificultate, el va trebui să arbitreze Între situaţia de a-şi pierde un client, reprezentat de managerul firmei, şi conservarea reputaţiei sale faţă de investitori. În Codul de conduită etică şi deontologie a experţilor contabili şi contabililor autorizaţi din România22 se prevede că profesioniştii contabili În conduita lor, În relaţiile profesionale cu ceilalţi să fie ghidaţi de următoarele principii fundamentale: ./ integritate - să fie drept şi onest În toate relaţiile profesionale şi de afaceri; ./ obiectivitate - să nu permită ca prejudecăţile, conflictul de interese sau influenţa nedorită a altor persoane să intervină În raţionamentele profesionale sau de afaceri; ./ competenţă profesională şi prudenţă - să Îşi menţină cunoştinţele şi aptitudinile profesionale la nivelul solicitat pentru a se asigura că un client sau un angajator va primi servicii profesionale competente bazate pe ultimele progrese În practică, legislaţie şi tehnici şi să acţioneze cu atenţia necesară şi În concordanţă cu standardele tehnice şi profesionale În vigoare; ./ confidenţialitate
- să respecte caracterul confidenţial al informaţiilor
dobândite În urma legăturilor profesionale şi de afaceri şi, prin urmare, să nu divulge aceste informaţii unor terţe părţi fără a avea autorizarea corespunzătoare şi specifică, excepţie făcând cazul În care are dreptul legal sau profesional sau datoria de a le face publice, şi nici să nu le folosească În interesul personal al profesionistului contabil sau al unor terţe părţi; ./ conduită profesională (profesionalismul) - să respecte principalele legi şi reglementări
şi să evite orice acţiune care discreditează profesia,
organismul profesional sau colegii;
Codul etic naţional al profesioniştilor contabili, Ediţia a V-a, revizuită şi adăugită în conformitate cu Codul Etic Internaţional al Profesioniştilor Contabili elaborat de IFAC revizuit în iulie 2009, Colecţia Doctrină _ Deontologie, Editura CECCAR Bucureşti, 2011, http://www.ceccar.ro/_b/ro/Codul_etic_201I.pdf. pct. 100.5 106 22
Detectarea şi limitarea manipulării informaţiei contabile
./ respect faţă de normele tehnice şi profesionale - profesionistul contabil trebuie să Îşi Îndeplinească sarcinile profesionale În conformitate cu normele tehnice şi profesionale relevante. Profesioniştii contabili au datoria de a executa cu grijă şi cu abilitate instrucţiunile clientului sau ale patronului În măsura in care sunt compatibile cu cerinţele de integritate, obiectivitate şi, În cazul liber-profesioniştilor contabili, cu independenţă. In plus, ei trebuie să se conformeze legislaţiei relevante şi normelor profesionale şi tehnice emise de: IFAC, IASB, CECCAR, CAFR. Asigurarea deontologiei În profesia contabilă este o problemă de educaţie. În acest sens pledează şi jurământul pe care îl depun profesioniştii contabili cu prilejul accederii la calitatea de membru În organizaţia lor profesională.
=
O serie de soluţii punctuale pentru limitarea contabilităţii creative sunt semnalate de
Oriol Amat, John Blake şi Jack Downs În lucrarea The ethics of creative accounting, Economics Working Paper (1999). Autorii, după ce realizează o grupare pe categorii a diferitelor metode de contabilitate creativă (prezentată de noi În Capitolul 1, Paragrafului 1.3) apreciază că organismele de normalizare contabilă care doresc să limiteze contabilitatea creativă trebuie să abordeze fiecare dintre categoriile respective În diferite modalităţi, şi anume:23 •
Posibilitatea de alegere a metodelor contabile poate fi redusă prin diminuarea numărului de metode contabile permise sau prin specificarea circumstanţelor În care fiecare metodă trebuie să fie utilizată. Abuzurile În ceea ce priveşte estimările (respectiv raţionamentul) pot fi ţinute În frâu prin două modalităţi: prin schiţarea de reguli care să minimizeze utilizarea estimărilor (raţionamentului); prin impunerea "consecvenţei" astfel Încât dacă o firmă alege o politică contabilă care i se potriveşte (o favorizează) Într-unul din ani, trebuie să continue să o aplice şi În anii următori când este posibil să nu i se potrivească la fel de bine (să nu o mai favorizeze).
•
Tranzacţiile artificiale pot fi "stăpânite" invocând conceptul "prevalenţei substanţei asupra formei", conform căruia substanţa economică şi nu forma legală este cea care determină substanţa contabilă. Astfel, tranzacţiile legate vor fi luate În considerare ca un Întreg (ca una singură).
23
Amat O., Blake 1. şi Downs 1., The ethics of creative accounting, Economics
Working Paper, 1999. pag. 6-7
107
Contabilitate creativă
Momentul efectuării tranzacţiilor reprezintă În mod clar o problemă aflată la discreţia managementului. Aceasta poate fi ţinută În frâu prin impunerea de reevaluări regulate ale elementelor astfel Încât câştigurile sau pierderile aferente schimbării valorii lor să fie recunoscute În conturi În anii În care apar (şi nu În totalitate În anul În care sunt cedate). Toate aceste soluţii de combatere a practicilor de contabilitate creativă şi de creştere a independenţei şi responsabilităţii auditorilor, pe fondul preocupărilor pentru o conceptualizare mai puternică a practicilor contabilităţii trebuie să aibă ca finalitate asigurarea unei informaţii contabile de calitate, care să reprezinte "fidel" realitatea şi să permită luarea unor decizii care să asigure o alocare "optimă" şi etică a bogăţiei Între diferiţi participanţi la crearea valorii24•
Câteva căi prin care utilizatorii de informaţii financiar - contabile ar putea evita capcanele contabilităţii creative se referă la25: ~ consultarea informaţiilor aflate la finalul raportului anual; ~ consultarea şi compararea politicilor contabile; ~ vizualizarea raportului anual prin intermediul unor "filtre"; ~ urmărirea transferurilor Între bilanţ şi contul de profit şi pierdere; ~ utilizarea informaţiilor de tip cash- flow; ~ asumarea răspunderii personale.
»Consultarea
informaţiilor aflate lafinalul raportului anual
Având În vedere ordinea În care sunt prezentate informaţiile financiar contabile În raportul anual, de regulă la sfârşitul acestuia (după declaraţia preşedintelui, după un rezumat al operaţiunilor derulate şi o serie de imagini care au rolul de a impresiona utilizatorul extern) ordine care nu-i deloc Întâmplătoare, se recomandă parcurgerea raportului anual de la sfârşit către Început. Ionaşcu Ion, Dinamica doctrinelor contabilităţii contemporane, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 173 Aceste căi sunt prezentate de analistul financiar britanic Terry Smith în lucrarea "Contabilitate pentru creştere" (Accounting for growth), publicată În 1992, fiind preluate de Malciu Liliana În lucrarea Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 112-115 24 25
108
Detectarea şi limitarea manipulării iriformaţiei contabile
~ Consultarea şi compararea politicilor contabile Pentru a lua o decizie corectă în legătură cu o anumită întreprindere, este necesară cunoaşterea schimbărilor în politicile contabile. Schimbările de politici trebuie analizate prin prisma efectelor asupra rezultatului. Pentru a putea identifica schimbările în politicile contabile nu este însă suficientă doar consultarea ultimului raport anual, ci trebuie consultat şi raportul anual întocmit pentru anii precedenţi. ~ Vizualizarea raportului anual prin intermediul unor "filtre" Raportul anual oferă numeroase informaţii care pot fi folosite drept "filtre" în aprecierea performanţelor unei societăţi. Un exemplu de astfel de filtru ar putea să fie verificarea, pe o perioadă de mai mulţi ani, a raportului amortizare /active în valoare brută. O modificare semnificativă a mărimii acestui raport poate anunţa modificări ale duratei sau ale metodei de amortizare utilizate. ~ Urmărirea transferurilor între bilanţ şi contul de profit şi pierdere Este ştiut faptul că investitorii acordă o importanţă deosebită "rezultatului pe acţiune", motiv pentru care societăţile sunt tentate să amelioreze acest indicator printr-o serie de transferuri între bilanţ şi contul de profit şi pierdere. O cale pentru identificarea unor asemenea transferuri este calculul, pe o perioadă de mai mulţi ani, a unui indicator de tipul "activul net pe acţiune". Înregistrarea unui profit ar trebui să conducă, în mod logic, la majorarea dimensiunii acestui indicator. Dacă însă acest indicator este static sau se diminuează forţând creşterea profitului, înseamnă că societatea a utilizat tehnici de contabilitate creativă. ~ Utilizarea informaţiilor de tip cash- jlow Tehnicile de contabilitate creativă permit "aranjarea" rezultatului contabil, dar nu generează lichidităţi. Ori, disponibilităţile pot fi considerate mai importante decât profiturile, deoarece insuficienţa acestora poate determina "prăbuşirea" afacerii. ~ Asumarea răspunderiipersonale Investitorii, ca de altfel şi celelalte categorii de utilizatori externi, trebuie să conştientizeze faptul că tehnicile de contabilitate creativă nu încalcă principiile contabile general acceptate şi, de aceea, auditorii nu îi vor avertiza (nu au o asemenea obligativitate) cu privire la existenţa lor. In plus, analiştii financiari la serviciile cărora apelează, de regulă, 109
Contabilitate ereativă
investitorii par să se afle sub "magia" profitului pe acţiune, ignorând tehnicile care au permis dimensionarea
acestui
indicator.
Urmărind
majorarea
comisioanelor
ce le revin
tranzacţionarea
acţiunilor, analiştii vor fi mai interesaţi să recomande operaţii de vânzare sau
de cumpărare decât operaţii de păstrare, şi prin urmare caută acţiuni supraevaluate subevaluate.
Aşadar, înainte de a lua o decizie de investire sau dezinvestire,
trebuie să-şi facă propriile calcule. Pentru aceasta este indispensabil "tehnica
utilizării"
informaţiilor
contabile.
bursieră
ar trebui
să-i sensibilizeze
Unii specialişti
pe investitori
asupra
din
şi acţiuni investitorul
ca utilizatorii să înveţe
sunt de părere că autoritatea indispensabilităţii
educaţiei
ŞI
informării.
A vând în vedere
efectul
active lor, datoriilor
şi capitalurilor
existenţa
După
acestora.
practicilor
de contabilitate
creativă
asupra
rezultatelor,
proprii este important să se ia măsuri pentru a detecta
o analiză
a practicilor
de contabilitate
creativă, 'Charles
W.
Mulford, Eugene E. Comiskey (în lucrarea The Financial Numbers Game: Detecting Creative Accounting
Practices,
John Wiley & Sons, 2002,) prezintă o serie de instrumente
pentru
detectarea practicilor de contabilitate creativă, dintre care redăm în continuare, cu caracter exemplu,
unele dintre cele referitoare
la: politicile
de capitalizare
agresivă
de
şi perioadele
prelungite de amortizare.
:> Detectarea Instrumentele
politicilor de capitalizare agresivă a costurilor26 care ar putea fi utilizate pentru a detecta existenţa unor astfel de practici
includ: o analiză a politicilor de capitalizarea a companiei; •
o analiză atentă a ceea ce reprezintă costurile capitalizate; o verificare pentru a determina dacă societatea a folosit în trecut practici de capitalizare agresivă; o verificare a costurilor capitalizate invizibile (ascunse)
~ Analiza politicilor de capitalizarea a companiei Nota explicativă referitoare la politicile contabile trebuie să fie foarte atent analizată. Este important companii următoarele
să se compare
din ramura
respectivă.
politicile
companiei
cu cele ale concurenţilor
Pentru aceasta ar trebui să se analizeze
şi ale altor
răspunsurile
la
două întrebări:
26 Charles W. Mulford, Eugene E. Comiskey, The Finaneial Numbers Game: Deteeting Creative Aeeounting Praetiees, John Wiley & Sons, 2002, pag. 214 Ş.u. 110
------._--Detectarea şi limitarea manipulării informaţiei contabile
compania În cauză capitalizează costuri pe care alte companii le recunosc drept cheltuieli curente? compania În cauză are o abordare mai conservatoare şi recunoaşte cheltuieli curente mai multe decât alte companii? ~ Analiza atentă a ceea ce reprezintă costurile capitalizate Analizate din punct de vedere pur tehnic, costurile pot oferi suficiente beneficii viitoare pentru a justifica capitalizarea. Cu toate acestea, atunci când sunt privite separat de companie, trebuie analizate răspunsurile la următoarele Întrebări: •
costurile au o valoare de piaţă determinabilă, verificabilă?
•
costurile sunt pur şi simplu produsul unor Înregistrări contabile cu o valoare stabilită de companie după bunul plac?
~ Verificarea pentru a determina dacă societatea afolosit în trecut practici de capitalizare agresivă În cazul În care există dovezi de utilizare a politicilor de capitalizare agresivă În trecut, nu este exagerat să se presupună că societatea va continua În aceeaşi manieră. Experienţa devine un argument În favoarea prudenţei. Faptul că În anii precedenţi compania a aplicat În mod agresiv politicile sale de capitalizare a costurilor poate fi un semn de Îngrijorare. Un analist trebuie să fie În mod special circumspect În legătură cu comportamentul de capitalizare agresivă atunci când o companie a redus costurile care au fost capitalizate În anii anteriori. ~ Verificarea costurilor capitalizate invizibile (ascunse) Nu este neobişnuit pentru companiile care au fost agresive În capitalizarea costurilor să ia măsuri pentru a ascunde faptele lor. Astfel cititorul de situaţii financiare trebuie să fie pregătit să privească dincolo de politicile contabile declarate şi dincolo de valorile raportate ca şi cheltuieli capitalizate şi să acorde atenţie activelor raportate În bilanţ. Deoarece numerarul şi investiţiile sunt mai uşor de verificat, este puţin probabil ca ele să ascundă costuri capitalizate Într-un mod agresiv. Creanţele şi stocurile Însă pot constitui astfel de ţinte, precum şi cheltuielile În avans şi imobilizările corporale. Prin urmare se examinează modificările acestor elemente şi legătura lor cu veniturile. O analiză a conturilor de creanţe concomitent cu examinarea practicilor de recunoaştere a veniturilor va ajuta la determinarea costurilor capitalizate agresiv la acele conturi. De asemenea, pentru fiecare element trebuie evaluată relaţia dintre fiecare cont şi venituri, precum şi rata lor de modificare faţă de rata de modificare a veniturilor. 111
Contabilitate creativă
:> Detectarea
perioadelor prelungite de amortizare27
Pentru detectarea perioadelor prelungite de amortizare două sunt etapele cheie, şi anume: •
determinarea
unei perioade medii de amortizare utilizată pentru activele
amortizabile ale companiei. Aceasta trebuie comparată cu cea a concurenţilor sau a altor companii din ramura de activitate; •
verificarea existenţei perioadelor prelungite de amortizare În trecut. Utilizarea perioadelor prelungite de amortizare creşte posibilitatea existenţei unei pierderi din depreciere, Întrucât cheltuielile cu amortizarea fiind mai mici valoarea contabilă a activelor este mai mare decât cea care ar fi fost determinată În condiţiile amortizării pe durata reală de viaţă a activelor. Astfel, dacă există cazuri în trecut în care compania a redus masiv valorile contabile ale active lor sale ca urmare a deprecierii, înseamnă că a utilizat perioade de amortizare mai mari decât durata de viaţă utilă a activelor.
* *
*
Principala sursă de informare despre felul cum au fost Întocmite situaţiile financiare o reprezintă situaţia politicilor contabile prezentată în notele explicative. Dacă informaţiile sunt explicitate corect în note, ar exista posibilitatea ca utilizatorul să poată detecta utilizarea contabilităţii creative şi, prin anumite retratări, să obţină o "viziune mai realistă" a situaţiei întreprinderii în cauză. Totuşi, consideră unii autori28, am fi naivi să credem că un contabil va furniza În notele explicative informaţii despre faptul că a aplicat tehnici -de contabilitate creativă şi despre modul în care acestea pot fi identificate. Singurul sfat care ar putea fi dat utilizatorilor externi este acela de a fi suspicioşi, perseverenţi şi să Îşi ia măsuri de protecţie. Prin urmare, totul depinde de calitatea notelor explicative şi de competenţa (abilităţile) celor care le lecturează.
27 Charles W. Mulford, Eugene E. Comiskey, The Financial Numbers Game: Detecting Creative Accounting Practices, John Wiley & Sons, 2002, pag. 226 Ş.u. 28 Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 398 112
--.',.;#
Bibliografie 1.
Amat O., Blake J. şi Downs J.,
The ethics of creative accounting, Economics
Working
Paper,1999
2.
Bogdan Victoria, Balaciu Diana,
Practici de contabilitate sub amprenta creativităţii,
.J.
Bunea Ştefan,
Monocromie şi policromie în proiectarea politicilor contabile ale întreprinderilor, Editura Economică,
4.
CEC CAR,
5.
CEC CAR,
..,
http://steconomice.uoradea.ro/ contabilitate-si -banci/7 4. pdf
anal e/volume/2 006/ finante-
Bucureşti, 2006
6.
Cernuşcă Lucian,
7.
Charles W. Mulford, Eugene E. Comiskey Delesalle Florence,
8.
9. 10.
Delesalle Florence, Delesalle Eric, Diaconu Gheorghe,
11.
Feleagă (Malciu) Liliana, Feleagă Niculae,
12.
Feleagă Niculae,
Ghid practic de aplicare a Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene aprobate prin OMFP nr. 3055/2009, Editura CECCAR, Bucureşti, 2010 Codul etic naţional al profesioniştilor contabili, Ediţia a Va, revizuită şi adăugită în conformitate cu Codul Etic Internaţional al Profesioniştilor Contabili elaborat de IFAC revizuit în iulie 2009, Colecţia Doctrină - Deontologie, Editura CECCAR, Bucureşti, 20 Il, http://www.ceccar.ro/_ b/ro/Codu1_ etic _20 11.pdf Strategii şi politici contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2004
The Financial Numbers Game: Detecting Creative Accounting Practices, John Wiley & Sons, 2002 Realites de la comptabilite creative "a la jrancaise", Manuscrit auteur, publie dans "22EME CONGRES DE L'AFC, France (2001)", http://halshs.archivesouvertes. fr/halshs-00584621 /fr/ Contabilitatea şi cele zece porunci, Editura Economică, Bucureşti, 2003 Doctrină contabilă şi deontologie profesională, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2009
Contabilitate financiară - o abordare europeană şi internaţională, vol.1 şi voI. 2, Editura Infomega, Bucureşti, 2005
Controverse contabile, Editura Economică,
Bucureşti,
1996
13.
Feleagă Niculae,
14.
Feleagă Niculae, Feleagă Liliana, ş.a., Feleagă Niculae, Malciu Liliana,
Îmblânzirea junglei contabilităţii, Editura Economică, Bucureşti,
15.
1996
Politici şi opţiuni contabile, Editura Infomega, Bucureşti, 2008
Politici
şi
opţiuni
contabile,
Editura
Economică,
Bucureşti, 2002
16.
Gîrbină Maria Mădălina, Bunea Ştefan,
Sinteze, studii de caz şi teste grilă privind aplicarea lAS (revizuite) - IFRS, voI. 1 (ediţia a IV-a, revizuită, 2009), voI. 2 (ediţia a IV-a, revizuită, Editura CECCAR, Bucureşti
2010),
vol. 3 (2008),
17.
Horomnea Emil,
Audit financiar. Concepte. Standarde. Norme, Editura
18.
Horomnea E., Tabără N., Budugan D., Georgescu 1., Beţianu L., IASB,
Bazele contabilităţii: concepte, modele, aplicaţii, Editura
Alfa, Iaşi, 2010
19.
Sedcom Libris, Iaşi, 2008
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRSs). Norme oficiale emise la 1 ianuarie 2011, Partea A şi Partea B, Editura CECCAR, Bucureşti, 2011
Contabilitatecreativă 20.
Ignacio de la Torre,
21.
lonaşcu Ion,
22.
Ionescu Cicilia,
23. 24.
Malciu Liliana, Malciu Liliana,
25.
Michael Jones (editor),
26.
Morariu A, Stoian F.,
27.
Needles Jr. B. E., Anderson H. R., Caldwell J. C., Pătruţ Vasile, Rotilă Aristiţa,
28.
30.
Răileanu V., Manea c.L., Rapcencu C., Ristea Mihai,
31.
Ristea M., Călin O.
32.
Ristea M., Dumitru C.G., 10anăş C., Irimescu A, Stolowy Herve,
29.
..,.., .).)
114
.
34.
Stolowy Herve,
35.
Stolowy Herve,
36.
Ştefănescu Aurelia,
37.
***
38.
***
39.
***
40.
***
Creative accounting exposed, Basingstoke (England] ; New York: Palgrave Macmillan, 2009, translated into English by Bartus Hamilton. Dinamica doctrinelor contabilităţii contemporane, Editura Economică, Bucureşti, 2003 Contabilitatea În faţa provocărilor ingineriilor financiare, Revista Economie teoretica si aplicata nr. 5 / 2006 (500), http://www.ectap.ro/articole/l02.pdf Contabilitate creativă, Ed.Economică, Bucureşti, 1999 Cererea şi oferta de informaţii contabile, Editura Economică, Bucureşti, 1998 Creative Accounting, Fraud and International Accounting Scandals, John Wiley & Sons Ud, 2011 Promovarea guvernanţei corporative În realizarea unui management performant, Revista Audit Financiar, Nr. 7/2006 Principiile de bază ale contabilităţii, Ediţia a V-a, Editura Arc, Chişinău, 2000 Contabilitate şi diagnostic financiar - fundamente teoretice şi aplicaţii practice, Ediţia a II-a revizuită şi actualizată, Editura Sedcom Libris, laşi, 2010 Contabilitate creativă, Suport de curs şi aplicaţii practice, ASE, Bucureşti, 2010 Sincronic şi diacronic În armonizarea internaţională a contabilităţii, Congresul profesiei contabile din România, Editura CECCAR, Bucureşti, 2004 Bazele contabilităţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,2003 Contabilitatea societăţilor comerciale, voI. 1 şi voI. 2, Editura Universitară, Bucureşti, 2009 Existe-t-il vraiment une comptabilite creative?, Revue de Droit Comptable, n° 94-4, decembre 1994 Comptabilite creative, Revue Fiduciaire Comptable n0212, Octobre 1995, Comptabilite creative, 1999, http://www.oecci.org/uploads/bv/ 1346948243. pdf Performanţa financiară a Întreprinderii Între realitate şi creativitate, Editura Economică, Bucureşti, 2005 Legea Contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial nr. 454/2008, cu modificările şi completările ulterioare Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, republicată în 2004, cu modificările şi completările ulterioare Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, Monitorul Oficial nr. 766/2009 şi 766 bis/2009, cu modificările şi completările ulterioare Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1826 /2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune, Monitorul Oficial nr. 23/2004