MODALITĂŢI MODALITĂŢI DE REALIZARE A COMICULUI ÎN OPERA OPERA LUI LUI CARAGIALE O SCRISOARE PIERDUTĂ Principala Principala modalitate de caracterizare caracterizare a personajelor, personajelor, precum şi de construire a situaţiilor în care acestea sunt puse îl constituie comicul. Comicul apelează, pe lângă lângă ironie ironie,, la satiră satiră ori la sarcasm sarcasm,, având având drept drept scop îndreptar îndreptarea ea trăsătur trăsăturilor ilor negative ale societăţii sau ale oamenilor. oamenilor. Principalele surse ale comicului în opera "O scrisoare pierdută", de I.L. Caragiale sunt comicul de limbaj şi de nume, comicul de situaţie, comicul de caracter şi cel de moravuri. Comicul de nume are la Caragiale un rafinament aparte, deoarece, prin alegerea numelor se sugerează nu numai o trăsătură dominantă, ci un întreg caracter. Numele proprii ale personajelor caragialiene indică, fără greş, tipologia în care acestea se înscriu. Astfel, Zaharia Trahanache sugerează sugerează "zahariseala" "zahariseala" (ramolismentul) (ramolismentul) şi caracterul uşor de modelat al personajului (trahana - aluat moale); Ştefan Tipătescu este tipul junelui prim, al amorezului; Ghiţă Pristanda (pristanda - joc popular ce se danse danseaz ază ă după după regul regulii prest prestab abili ilite) te) este este servi servitor torul ul umil; umil; Nae Nae Caţav Caţavenc encu u este este demagogul ipocrit (caţaveică - haină cu două feţe;caţă - mahalagioaică); Farfuridi şi Brânzovenescu reprezintă un cuplu de imbecilitate, dependenţi unul de altul (farfuria şi brânza); Agamemnon Dandanache este prostul ipocrit al cărui nume stârneşte râsul prin simpla asociere a celor doi termeni (Agamemnon (Agamemnon - viteaz conducător grec; dandana - încurcătură); Cetăţeanul turmentat este exponentul reprezentativ al unei mulţimi de alegători, "aburit" de jocurile politice de culise. Comicu Comicull de limbaj limbaj este este un mijlo mijlocc de cara caracte cteriz rizar are e ce-l ce-l indivi individua dualiz lizea ează ză pe Caragiale în întreaga literatură română. Acest tip de comic s-ar putea defini prin câtev teva parti rticula cularrităţi tăţi : ticu ticurrile ile ver verbal bale ale perso erson najelo elor ("A ("Ai puţint ţintic ică ă răbdare","curat"); pronunţarea greşită a unor neologisme ("renum ("renumeraţ eraţie"," ie","bam bampir" pir","nif ,"nifilis ilist"); t"); înţelege înţelegerea rea greşită greşită a unor cuvinte cuvinte cărora cărora li se atribuie alt sens ("capitalist" cu sensul de locuitor al capitalei); nonsensuri ("să se schimbe pe ici, pe colo, colo, prin punctele esenţiale"). esenţiale"). Sunt prezente prezente şi contradicţiile contradicţiile de terme termeni ni ("12 ("12 trecu trecute te fix"), fix"), pleona pleonasm smele ele ("unde ("unde nu e mora moral, l, acol acolo o e corup corupţi ţie"; e"; "aclamăm munca, travaliul"), tautologiile ("enteresul şi iar enteresul "), cacofoniile ("să zică că nu le are") şi chiar anacolutul anacolutul ("eu, care familia familia mea...şi mea...şi eu ca românul imparţial...să trăiască"). Toate aceste aspecte reliefate la comicul de limbaj sunt şi elemente ale oralităţii, deoarece sunt caracteristice limbii vorbite. Există Există,, mai apoi, apoi, un comic comic de situaţi situaţie e obţinu obţinutt prin pierd pierder erea ea şi găsir găsirea ea scrisorii scrisorii de amor, prin postura postura ridicolă ridicolă a lui Caţavencu, Caţavencu, de a ajunge, din stăpân stăpân pe situaţie, victimă a unei escrocherii asemănătoare celei la care el apelase. Totodată, comi comică că este este situaţ situaţia ia finală finală,, când când cele cele două două forţe forţe potriv potrivnic nice e se împac împacă ă şi farsa farsa elec electo tora rală lă se ter termină mină cu un comp compro romi miss acce accept ptat at cu dezi dezinv nvol oltu tură ră de toat toată ă lumea.Comi9cul de situaţie reiese, aşadar, din situaţiile cele mai surprinzătoare în care sunt puse personajele, provocate de coincidenţe, de încărcături sau confuzii. Comicul de moravuri se realizează prin înfăţişarea relaţiei dintre Tipătescu şi Zoe, ori a felului în care se pregătesc şi se desfăşoară desfăşoară alegerile sau se obţine victoria. Este vorba de moralitatea din viaţa de familie şi din viaţa politică. Este Este prezen prezent, t, de asemen asemeni, i, comicu comicull de carac caracter ter care care izvorăşt izvorăşte e din comport comportame amentul ntul personajelor, din atitudinea lor şi din ipostazele în care acestea sunt prezentate. Comicul de caracter conturează personaje ridicole prin trăsături negative, stârnind râsul râsul cu scop scop moral moraliza izator tor,, deoar deoarec ece e "nimi "nimicc nu arde arde mai mai rău rău pe ticăl ticăloşi oşi decât decât râsul".Caragiale creează tipologii de personaje dominate de trăsături morale negative: tipul tipul încorn încornora oratul tului ui (Trah (Trahana anache che), ), tipul tipul parvenit rvenitulu uluii şi demag demagogu ogului lui (Caţav (Caţavenc encu), u), tipul tipul prostului prostului (Farfuridi (Farfuridi şi Brânzovenescu), Brânzovenescu), tipul servilului incult (Pristanda), tipul prostului prostului ticălos (Dandanache).
Comicul de intenţie ilustrează atitudinea autorului faţă de personaje şi situaţiile în care acestea acţionează. Adept al clasicului percept "ridendo castigat mores", Caragiale îşi iubeşte personajele cu patimă, pentru că ele îi dau posibilitatea să ridiculizeze o societate decăzută. La Caragiale sursele comicului devin principalele mijloace artistice de caracterizare a personajelor, foarte variate şi sugestive.
