C1.1 Introd LOCUIRE Domeniu

A

rhitectura

L O ocuire

ras

Semestrul 2 - 2010-2011

Cursul cuprinde: 28 ore curs, 14 ore lucrari practice, conferinte, vizite pe teren, dezbateri. Prof. Ana Maria Zahariade Lect.Celia Ghyka Asist. Miruna Stroe Asist. Radu Ponta Asist. Toader Popescu Drd. arh.Monica Sebestyen Arh. Ioana Popovici anul II / ALO 2010-11 / catedra de istoria & teoria arhitecturii / facultatea de arhitectura / UAUIM

prof. ana maria ZAHARIADE

A

rhitectura

L O ocuire

ras

Cursurile ARHITECTURA-LOCUIRE-ORAS (ALO - sem. 4) si ARHITECTURA-CONTEXT-PEISAJ (ACP - sem. 5) sunt concepute impreuna, ca formand un ciclu a carui miza consta in prezentarea din perspectiva critica (si desigur, partiala) a problematicii actuale a proiectarii de arhitectura. In acest sens, sunt prezentate cateva teme teoretice care au reconfigurat abordarea proiectului de arhitectura si au conturat demersurile contemporane.

anul II / ALO 2010-11 / catedra de istoria & teoria arhitecturii / facultatea de arhitectura / UAUIM


A

rhitectura

L O ocuire

ras

Conceptul central a primului curs al acestui ciclu (ALO/sem.4) este LOCUIREA, care va fi cercetata din cateva directii complementare celei strict arhitectural-urbanistice perspectiva fenomenologica, perspectiva antropologica.

Sprijinindu-se pe reperele provenite din perspectivele fenomenologica si antropologica, abordarea arhitectural-urbanistica urmareste prin prelegeri si seminarii: - sa descopere problematica critica a domeniului de granita dintre arhitectura locuintei si oras, dintre evolutia locuirii urbane si evolutia orasului, din “perspectiva domestica” asupra orasului; - sa analizeze modul in care s-a configurat pana astazi gandirea locuintei moderne (ca problematica urbanistica, arhitecturala si politica); - sa sublinieze liniile actuale de abordare a problematicii contemporane a locuirii urbane; - sa identifice problemele specifice ale locuirii/locuintei în Romania si sa va sensibilizeze fata de acestea.



A

rhitectura

L O ocuire

ras

curs introductiv

1.  Conceptul de locuire - definitii si perspective de abordare 2.  Delimitari ale perspectivei de abordare specifice cursului, la intersectia dintre “arhitectura locuintei” si “urbanism 3.  Precizari terminologice si notiuni cu care se va vehicula 4.  Precizarea scopului anul II / ALO 2010-11 / catedra de istoria & teoria arhitecturii / facultatea de arhitectura / UAUIM


locuire

un concept nou

In limbajul curent: locuire - faptul de a locui undeva a locui - faptul de a-si avea domiciliul undeva, a fi stabilit cu locuinta undeva, a sta, a sedea undeva, a domicilia (DEX) In arhitectura si teorie: programul de locuinta

1951-Darmstadt / colocviul Omul si spatiul: Martin Heidegger, CONSTRUIRE, LOCUIRE, GANDIRE (publicat in 1952). „Natura umana rezida in locuire, si anume in sensul salasluirii muritorilor pe pamant. Dar pe pamant spune deja sub cer. Ambele implica ramanerea în fata Divinitatilor si includ faptul de a apartine comunitatii oamenilor. Cei patru: pamantul si cerul, divinitatile si muritorii formeaza un tot, plecand de la o unitate originara”.

MARTIN HEIDEGGER, Construire, locuire, gandire .



Martin Heidegger, ORIGINEA OPEREI DE ARTA FIINTA SI TIMP CONSTRUIRE, LOCUIRE, GANDIRE POETIC LOCUIESTE OMUL Explicatia etimologica – Buan = se refera la a construi dar si la a locui si la a fi. De aici, dezvolta ideea ca locuirea este principalul termen al celor trei: locuirea este un fel de a fi care are de-a face cu o atitudine de ingrijire si de pazire a lumii. Trasatura principala a locuirii = a pastra si a avea grija, de a permite “lucrurilor” sa existe in esenta lor. Conceptul de uitare a lui a fi (Seinsvergessenheit): a fi cu adevarat = a fi deschis esentei, a tinde catre ea; ceea ce lipseste conditiei prezente/moderne; care este caracterizata de uitarea lui a fi, in favoarea utilitatii, eficientei. Numai cel care isi asuma pozitia de a proteja si de a ingriji stie sa locuiasca si, atunci, si sa construiasca. Locuirea nu se naste din construire, ci construirea este fundata in experienta locuirii adevarate. “O declinare a prepozitiilor spatiale si temporale (a fi “in”) pe un registru existential.”

(G.LIICEANU, Spatialitatea la Heidegger. Apa in pahar si omul in lume)

Pune in alt fel de perspectiva decat cea utilitara legatura oamenilor cu lucrurile, cu spatiul, cu locuinta o relatie de semnificatie profunda, de legatura afectiva, care masoara altfel spatiul si timpul; prin “dimensiuni existentiale” (fata de cele stiintifice): spatiul nu mai este o categorie omogena; spatiul devine neomogen si nuantat de construire prin LOCURI, spatii experimentate/traite semnificativ, cu care oamenii intretin raporturi de familiaritate, de apropiere, de apropriere, de identificare… a fi ”acasa” in lume … LOCUIRE - devine un concept larg esential, enigmatic, cu multe dimensiuni …

… i-a pus pe multi pe ganduri



locuire

in arhitectura: cautari…

Ce ne poate face sa ne simtim ACASA ca experienta spatiala? Cum proiectam avand in vedere modul in care oamenii isi traiesc semnificativ spatiul? anul II / ALO 2010-11 / catedra de istoria & teoria arhitecturii / facultatea de arhitectura / UAUIM


Christian Norberg-Schulz GENIUS LOCI L’HABITER A locui inseamna mai mult decat a avea un acoperis si niste metri patrati la dispozitie. Semnifica a întalni alti oameni pentru a schimba produse, idei si sentimente, adica a putea experimenta viata ca o multitudine de posibilitati. Inseamna a accepta un numar de valori comune, si inseamna si a fi tu insuti. ... Orasul a fost totdeauna un “forum” al locuirii colective... casa a fost totdeauna locul retragerii private pentru dezvolatrea personalitatii. Impreuna ele constituie o un ambient total ... mereu in relatie cu natura... peisajul… (4 niveluri: al asezarii pe teren, nivelul public, cel colectiv, cel privat) Locuirea inseamna deci legaturile de prietenie care se formeaza intre om si ceilalti si cu lucrurile care ii inconjoara la toate aceste niveluri. Cand aceasta se desavarseste, se atinge aspiratia umana de apartenenta si participare. Putem spune si ca locuirea se produce prin orientare si identificare. Trebuie sa descoperim unde suntem si cine suntem pentru ca existenta noastra sa capete o semnificatie.

Ce ne poate face sa ne simtim ACASA ca experienta spatiala? Cum proiectam avand in vedere modul in care oamenii isi traiesc semnificativ spatiul?



locuire

nu doar in arhitectura

Dimensiunile locuirii sunt cantitative si calitative, clarificabile din multiple perspective de abordare:

ca situare regionala in anumite conditii de mediu natural si amenajat: - persp. ecologica - persp. economica - persp. socio-culturala - persp. geografica

ca fapt si fenomen social si ca stare psihica individuala: - presp. sociologica - persp. socio-psihologica - persp. psihologica

ca mod de organizare a asezarilor umane si ca ansambluri de populatii: - persp. demografica - persp. antropologica - persp. geografiei umane

ca traire umana si situare ontologica in lume:

- diverse perspective filozofice: (de ex. perspectiva fenomenologica) - perspectiva estetica, semiotica, a perceptiei urbanei, etc. (vor fi studiate la alte cursuri pe parcursul facultatii). anul II / ALO 2010-11 / catedra de istoria & teoria arhitecturii / facultatea de arhitectura / UAUIM


locuire

un concept in discutie

Perspectiva arhitectural urbanistica este cea care, in final, da forma habitatului uman.: este datoare sa integreze toate aceste perspective, care fiecare aduc dimensiuni ale fenomenului din propria arie disciplinara. In felul acesta, atat perspectiva arhitectural urbanistica cat si actul de edificare se imbogatesc. In aceeasi masura, aceste perspective trebuie integrate si de perspectiva politica, totdeauna complementara celei urbanistice. anul II / ALO 2010-11 / catedra de istoria & teoria arhitecturii / facultatea de arhitectura / UAUIM


locuire

un concept in discutie

Locuirea ca fenomen de viata umana si “functiune” a edificarii (arhitectura si urbanism) Definitii generale arhitectural-urbanistice: - situare umana, relativ stabila, intr-un mediu natural si amenajat, destinat satisfacerii nevoilor materiale si spirituale ale individului si societatilor umane (dupa AM. Zahariade, Elemente de fundamentare a conceptului de habitat) - conditionarea unui loc (spatiu, teritoriu - prin extindere) prin ocuparea, folosirea, amenajarea lui de catre o colectivitate (in extremis - de catre om), in concordanta cu modul de viata, dezvoltarea socio-economica, organizarea politica a acesteia, si intr-un anumit raport cu mediul natural, in contextul unui continuu proces de interventie asupra spatiului (dupa A. Sandu, Termeni de arhitectura si urbanism). anul II / ALO 2010-11 / catedra de istoria & teoria arhitecturii / facultatea de arhitectura / UAUIM


Insist asupra locuirii ca traire umana : ”Locuirea" nu este numai asezare relativ stabila, ansamblu de conditii obiective de existenta delimitate prin coordonate spatiale de referinta. Ea semnifica mai mult decat "a avea o locuinta" sau "a locui intr-un mediu cu anumite caracteristici geografice, demografice, economice, socio-culturale, politice sau de alta natura". Locuirea are si o dimensiune subiectiva care-i confera determinari suplimentare, ca traire umana, ca reflectare subiectiva a mediului obiectiv. Locuirea, ca traire umana, nu este o reflectare pasiva, ci un mod de continua transformare si amenajare a spatiului in care se desfasoara existenta individului si a colectivitatilor, o activitate continua de preluare si creare, de conservare, folosire si transmitere a unor valori. Cand inceteaza sa aiba aceasta finalitate, trairea se degradeaza si devine supravietuire, inertie biologica a functiilor vitale elementare; "locuirea" se transforma in stricta adapostire, in existenta spatiala depersonalizata.



locuire

oameni locuinta „vecinatate imediata oras

umbra arhitectului M.Lods (din P.Uyttenhove, M.Lods) anul II / ALO 2010-11 / catedra de istoria & teoria arhitecturii / facultatea de arhitectura / UAUIM


oameni

Modul de viata al unei colectivitati: se defineste prin totalitatea aspectelor culturale, materiale, spirituale, sociale care caracterizeaza un grup uman inchegat (comunitate, societate, popor). anul II / ALO 2010-11 / catedra de istoria & teoria arhitecturii / facultatea de arhitectura / UAUIM


oameni locuind



oameni locuind



oameni locuind



oameni locuind



oameni locuind?



oameni locuind?



?

oameni locuinta „vecinatate imediata oras

Ganditorul lui Rodin anul II / ALO 2010-11 / catedra de istoria & teoria arhitecturii / facultatea de arhitectura / UAUIM


Definirea locuintei

locuinta

Poate fi definita ca “acel organism arhitectural care asigura protectia si dezvoltarea individului la nivel familial/ grup domestic si favorizeaza legaturile acestuia cu ansamblul societatii umane” (M.Caffe, Note de curs). De aici rezulta ca locuinta trebuie vazuta nu ca o coaja, ci ca o membrana osmotica, ca acea “inchidere care se deschide”(Noica, Locuinte pentru om si izotopii lui).

Problematica locuintei cuprinde doua aspecte complementare, de egala importanta: locuinta in sine:

distributia interioara, modul de configurare si folosire a incaperilor si la relatiile dintre ele, modul de grupare a unitatilor locative (apartamente) in unitati cu un grad mai mare de complexitate (imobile/ blocuri), intr-un cuvint, la tipologia de locuire (tipologia locuintelor in legatura cu practicile de locuire specifice).

relatia locuintei cu orasul:

surprinde relatiile complexe pe care locuinta le intretine cu organismul urban, de la cele functionale la cele formale, de la cele imediate, de vecinatatea, la cele cu locul de munca si cu polii de interes urban. anul II / ALO 2010-11 / catedra de istoria & teoria arhitecturii / facultatea de arhitectura / UAUIM


O prima delimitare a domeniului cursului

Problematica locuintei, atat ca organism arhitectural in sine cat si ca relatie cu orasul, comporta diferente privind doua categorii mari de locuinte, greu definibile cu precizie si care intretin relatii intre ele:

locuinta populara, banala, obisnuita:

sub semnul economicului; fara valoare arhitecturala deosebita in sine; formeaza masa construitului intr-un oras (fondul din care se decupeaza spatiul urban); reprezinta arhitectura “cotidianului”; castiga valoare mai ales prin grupare; comporta o multitudine de tipuri; evolutia ei interioara - desi are o anumita autonomie - urmareste adesea arhitectura locuintei privilegiate (fenomenul de “trickle down”); istoria arhitecturii a neglijat-o.

locuinta privilegiata, de lux:

iese de sub dominatia economicului, a fost mereu purtatoare de semnificatie arhitecturala, stil, inovatie; ocupa uneori pozitii privilegiate in cadrul tesutului (are valoare de obiect / monument), comporta o mare varietate tipologica (casa nobiliara, palatul, vila etc.); fiind locul exercitiilor estetice, a facut mereu obiectul istoriei arhitecturii.

Cursul se va referi mai ales la problematica locuintei populare, care este foarte larga si deosebit de complexa.



Exista totdeauna o logica de grupare a locuintelor intre ele: data de modul de viata si sensul lui

astfel se cladeste orasul si se locuieste orasul



oras Un sistem coagulat in timp, in jurul locuirii unei colectivitati umane si conformat modului specific de viata al acesteia.

Este format dintr-un sistem de strazi si spatii publice,monumente si alte echipamente urbane si din masa locuintelor, articulate in ceea ce numim „tesut urban Morfologia unui tesut urban se caracterizeaza prin continuitatea care uneste un mare numar de elemente. Elementele intretin un raport de legatura, de proximitate, a se citi de inrudire/contiguitate si de asemanare (mai ales de scara). Construitul si traitul se intrepatrund si dau caracterul diferitelor zone ale orasului.



tesut urban (tissu urbain, in franceza, urban fabric, in engleza) termen preluat din analogia cu o tesatura sau cu tesutul biologic, defineste o forma de organizare care prezinta concomitent o puternica solidaritate intre elemente, dar si capacitatea de a se adapta, modifica, transforma. El da seama despre modul de constituire a orasului traditional si ridica intrebari privind studiul urbanizarilor recente. Presupune o atentie acordata atat banalului cat si exceptionalului, strazilor si constructiilor obisnuite, dar si ordonantelor monumentale si monumentelor.



tesut urban La modul cel mai simplu, se constituie din suprapunerea sau imbricarea a trei ansambluri: reteaua de strazi, decupajul funciar (parcelarea) si constructiile.

“Relatiile dintre aceste trei elemente formeaza un sistem destul de complex, dupa imaginea orasului insusi si in legatura cu modul in care e trait orasul”. (Panerai, Depaule, Demorgon, Analyse urbaine, Marseille, 1999)



tesut urban -  reteaua de strazi, -  decupajul funciar (parcelarea) si - constructiile.

ANALIZA TESUTULUI URBAN identificarea fiecaruia dintre aceste ansambluri, studiul logicii lor, o logica a formelor, “construitul”; o logica a modului de viata specific, “traitul”. studiul logicii relatiilor lor: anul II / ALO 2010-11 / catedra de istoria & teoria arhitecturii / facultatea de arhitectura / UAUIM


orasul zoom„perspectiva out monumentala

tesutul urban major anul II / ALO 2010-11 / catedra de istoria & teoria arhitecturii / facultatea de arhitectura / UAUIM


orasul “zoom in” „perspectiva domestica

tesutul urban minor anul II / ALO 2010-11 / catedra de istoria & teoria arhitecturii / facultatea de arhitectura / UAUIM



PUG - Bucuresti




detaliu PUG - Bucuresti



orasul “zoom in” „perspectiva domestica

tesutul urban minor anul II / ALO 2010-11 / catedra de istoria & teoria arhitecturii / facultatea de arhitectura / UAUIM


de la domestic la monumental anul II / ALO 2010-11 / catedra de istoria & teoria arhitecturii / facultatea de arhitectura / UAUIM


ex: orasul de inlaproiect monumental la domestic



orasul “zoom in” „perspectiva domestica Relatiile dintre cele trei elemente ale tesutului (reteaua de strazi, diviziunea funciara, locuintele) formeaza un sistem destul de complex de spatii “experimentate” si calificate diferit - de la public la privat care da in final imaginea orasului insusi si a modului in care este trait/ locuit.

la intersectia dintre public si privat anul II / ALO 2010-11 / catedra de istoria & teoria arhitecturii / facultatea de arhitectura / UAUIM


„vecinatate imediata

locuirea la intersectia dintre locuinta si oras Cele doua domenii - locuinta in sine si relatia cu restul asezarii/orasului - functioneaza intr-o stransa interdependenta functionala si formala, articulandu-se pe o zona de intersectie (intre arhitectura si urbanism) pe care am numit-o “vecinatate imediata”: se refera la modul in care, prin grupare, locuintele formeaza o prima veriga, poate veriga elementara, a modului in care se alcatuieste orasul si, totodata, cadrul in care se desfasoara practicile cotidiene de “locuire impreuna cu ceilalti”. Este locul in care “construitul” si “traitul” se intersecteaza la un nivel urban elementar, domeniu direct legat de modul de conformare al locuintei, si care face obiectul unei “perspective domestice” asupra oasului (Castex si Panerai, De l’illot a la barre). Acesta este nivelul in care se poate pune in evidenta relatia formal-functionala a locuintei cu exteriorul sau imediat, reprezentand astfel primul nivel de integrare a locuintei in oras, asa cum familia reprezinta primul nivel de integrare a individului in societate . anul II / ALO 2010-11 / catedra de istoria & teoria arhitecturii / facultatea de arhitectura / UAUIM


locuire

un spatiu “între”



un spatiu intre Orasul este mai degraba o forma sociala care are dimensiuni proprii si care se inscrie intr-un spatiu imediat palpabil. Timpul lui nu este o entitate abstracta, ci unul sensibil la “orologiul domestic”. De la Alberti la Italo Calvino (Orase invizibile): Orasul conjuga totdeauna masurile exacte ale spatiului propriu cu evenimentele trecute ale istoriei sale si cu exigentele mai intime ale vietii cotidiene.

orasul ca spatiu mental: Spatiul mental al anonimatului: marile strazi si spatii publice, marile magazine, marile institutii publice… in care omul se simte “unul printre altii”, cu care intra sau nu in contact afectiv mai strans; specific orasului

Spatiul mental al “cunoscutului/familiarului”: spatiul in care relatile cu ceilalti sunt mai personale, bazate pe o anumita convivialitate; un fel de “insule rurale” in marea “anonimatului urban”; un spatiu al tranzitiei dintre public si privat.

un astfel de spatiu al “familiarului” este/poate fi cel care inconjoara imediat locuinta, sfera privata prin excelenta. aici s-ar putea situa acea “vecinatate imediata” pe care incercam s-o cercetam din “perspectiva domestica” anul II / ALO 2010-11 / catedra de istoria & teoria arhitecturii / facultatea de arhitectura / UAUIM


un spatiu intre ideea de spatiu intermediar:

Spatiul relatiilor dialectice dintre teritoriul public si cel privat - greu de reperat: relatiile se pot referi la trecerea de la unul la altul, la perceptia prin cele cinci simturi, la relatiile sociale; pot sa se refere la forma unor spatii – filtre, praguri, sasuri… - la fel se intampla si in teoriile si doctrinele privitoare la proiectare (arhitectura locuintei si urbanismul); nu exista o reflectie sistematica privind interfata dintre ele; Terminologia e si ea foarte ambigua si greu definibila: spatii intermediare, spatii de tranzitie, spatii semi-colective, prelungiri ale locuintei care se aplica - atat spatiilor private care sunt extensii ale locuintei (terase, gradinute la parter...), - cat si spatiilor colective, cele cu vocatie rezidentiala (parti comune interne ale blocului, spatii exterioare in centrul zonei domestice, echipamente) sau cele care se interpun ca forme de reprezentare sau de tampon intre rezidenta/locuinta si spatiul public.

Toate definesc acelasi câmp notional: o “interfata poroasa” intre doua domenii (aparent) antagoniste: public/privat, individual/colectiv, “inauntru”/”inafara”…, o interfata care pare sa fie o necesitate.

aici s-ar putea situa acea “vecinatate imediata” interfata dintre arhitectura locuintei si oras pe care incercam s-o surprindem/cercetam din “perspectiva domestica” anul II / ALO 2010-11 / catedra de istoria & teoria arhitecturii / facultatea de arhitectura / UAUIM


un spatiu intre

ideea de cartier:

Cartierul (...), organizat de fortele sociale care au modelat orasul si i-au organizat dezvoltarea (...), este o forma de organizare a spatiului si a timpului orasului (...). El ar fi “cea mai mica diferenta” dintre spatiile sociale multiple si diversificate, ordonate de institutii si de centrele active. Ar fi punctul de contact cel mai la indemana pentru a pune in relatie spatiul geometric si spatiul social, punctul de trecere de la unul la altul (...). (Henri Lefebvre) Realitatea cartierului (formala, geografica, sociologica, antropologica etc) este complexa si controversata. Aspectul cel mai controversat al imaginii sociale a cartierului este tocmai existenta unor atribute de entitatate comunitara: 1. Teza unei societati consensuale, inradacinata in spatiile de viata si dezvoltand intre membrii ei legaturi stranse de schimb, intrajutorare, recunoastere mutuala; este legata de miturile nostalgice ale comunitatii pierdute, mituri dezvoltate de la inceputurile revolutiei industriale si urbane. 2. Teza opusa, disparitia cartierului: supravietuire a unui trecut revolut, cartierul n-ar mai avea, in organizarea urbana, practicile sociale si modurile de viata de azi, decat un rol subaltern. 3. Totusi: diversele configuratii sociale ale vietii de cartier s-au diferentiat de mult, tocmai in legatura cu modurile de viata proprii unor diferite straturi sociale. Practicile spatiale (deplasarile in oras, distributiile spatiale ale retelelor de relatii si a modurilor de participare la viata colectiva) variaza dupa paturile sociale si dupa gradele de integrare in viata urbana.

S-ar parea ca evolutia actuala merge mai degraba in sensul unei coexistente si al unei diversificari progresive ale formelor de viata relationala proprii diverselor categorii de rezidenti. De aici, ideea “spatiului intre”, a “vecinatatii imediate”. Este ceea ce urmeaza sa explorati in Bucuresti in cadrul seminariilor. anul II / ALO 2010-11 / catedra de istoria & teoria arhitecturii / facultatea de arhitectura / UAUIM


locuire

arhitectii

alta umbra arhitectului M.Lods (din P.Uyttenhove, M.Lods) anul II / ALO 2010-11 / catedra de istoria & teoria arhitecturii / facultatea de arhitectura / UAUIM


locuire

perspectiva acestui curs

?

GANDIREA MODERNA A LOCUIRII URBANE (DE MASA, prin forta numarului mare) s-a constituit, in jurul a doua idei tari, INDIVIDUL (cu nevoile lui minime care sa-i redea demnitatea) si COMUNITATEA URBANA (spiritul comunitar). Cele doua sunt prezente impreuna, dar in proportii diferite, in doua directii ideologice (“modelele ideologice”) care au configurat gandirea moderna a locuintei si care sunt prezente in continuare in cautarile de raspunsuri la problematica contemporana a locuintei si orasului. Pentru a le întelege, vom incerca sa sistematizam, la nivelul interfetei poroase dintre locuinta si oras modul in care s-a configurat si se configureaza locuirea, gandirea locuirii si diversele incercari de punere in practica.

ce facem in continuare si de ce



A

rhitectura

L O ocuire

ras

din “perspectiva domestica” asupra orasului incercam sa studiem: Locul in care “construitul” si “traitul” se intersecteaza la un nivel urban elementar, domeniu direct legat de modul de conformare al locuintei, zona de intersectie dintre locuinta si oras pe care am numit-o “vecinatate imediata”. Nivelul in care se poate pune in evidenta relatia formal-functionala a locuintei cu exteriorul sau imediat, reprezentand astfel primul nivel de integrare a locuintei in oras, asa cum familia reprezinta primul nivel de integrare a individului in societate. Modul in care, prin grupare, locuintele formeaza o prima veriga, poate veriga elementara, a modului in care se alcatuieste si se traieste orasul si, totodata, si cadrul in care se desfasoara practicile cotidiene de “locuire impreuna cu ceilalti”.



A

rhitectura

L O ocuire

ras

teme de cursuri:

INTRODUCERE: DOMENIUL DE STUDIU EVOLUTIE PANA LA PERIOADA INDUSTRIALA SEC 19 – NOUA PROBLEMATICA SI NASTEREA MODELELOR IDEOLOGICE SI A POLITICILOR DE LOCUIRE; POLITICI DE LOCUIRE – PARISUL HAUSSMANNIAN MODELE IDEOLOGICE SI APLICATII – MODELE URBANISTICE CRITICA MODELELOR; PROBLEMATICA ACTUALA PERSPECTIVA ANTROPOLOGICA PERSPECTIVA FENOMENOLOGICA LOCUINTA URBANA IN ROMANIA IN RAPORT CU MODELELE IDEOLOGICE SI ARHITECTURAL URBANISTICE; PROBLEMATICA ACTUALA TIPOLOGIE DE LOCUIRE anul II / ALO 2010-11 / catedra de istoria & teoria arhitecturii / facultatea de arhitectura / UAUIM


locuire

cum au gandit-o arhitectii si de ce de aici… …aici

?

ce facem in continuare si de ce



C1.1 Introd LOCUIRE Domeniu

Recommend Documents