X. Balanţele de verificare Noţiunea şi importanţa balanţelor de verificare Balanţa de verificare este un procedeu specific al metodei contabilităţii prin prin care care se verifi verifică că exacti exactitate tateaa înregi înregistr strări ăriii operaţi operaţiilo ilorr econom economice ice în cont contur uri.i. Prin Prin bala balanţ nţaa de veri verifi fica care re se asig asigur urăă cent centra rali liza zare reaa date datelo lorr contabilităţii curente, se face legătura între conturile sintetice şi bilanţ, precum şi între conturile sintetice şi conturile cont urile analitice. Potri trivit normelor legale din ţar ţara noastră (art. 22 din Legea contabilităţii nr.82/1991), balanţa de verificare se întocmeşte lunar. Balanţa de verificare se prezintă sub forma unei situaţii tabelare cu mai multe coloane, în care sunt înscrise, în ordinea din planul de conturi, toate conturile utilizate de contabilitatea unităţii patrimoniale, fiecare cont fiind identificat prin simbol şi denumire. Pentru fiecare cont, în balanţă se prezintă date valorice preluate din balanţa precedentă şi din registrul „Cartea mare", respectiv soldul iniţial, rulajele perioadei curente, totalul sumelor şi soldul final de la sfârşitul lunii. Balanţa de verificare a fost concepută pe baza celor două principii funndam fu damenta entale le ale ale cont contab abil iliităţi tăţiii: prin princi cipi piul ul dubl dublei ei repr reprez ezen entă tări ri a patrimoniului şi principiul dublei înregistrări a operaţiilor economice în conturi. Ca urmare, în cadrul balanţei de verificare, se obţin anumite egalităţi valorice totale între datele preluate din conturi, de unde provine şi denumirea de „balanţă". Din punc punctt de vede vedere re prac practi tic, c, ba bala lanţa nţa de ve veri rifi ficar caree în înde depl plin ineş eşte te următoarele funcţii: următoarele funcţii: • funcţia de verificare a exactităţii înregistrărilor efectuate în conturi constă în identificarea erorilor de înregistrare în conturi, prin intermediul egalităţilor valorice ale balanţei de verificare, precum şi prin intermediul unor corelaţii valorice stabilite cu ajutorul ei. Existenţa unor erori este
semnalată prin lipsa unor egalităţi valorice, fiind necesară identificarea şi corectarea erorilor. De asemenea, prin balanţa de verificare, se poate urmări urmări concordanţa concordanţa dintre dintre totalul înregis înregistrăril trărilor or efectuate efectuate în registrul registrul jurna jurnall (care (care se desch deschide ide pentr pentruu eviden evidenţa ţa cronol cronologi ogică că a operaţ operaţiil iilor) or) şi şi totalul totalul rulaje rulajelor lor lunare lunare debitoa debitoare, re, respec respectiv tiv credit creditoar oare, e, din balanţ balanţaa de verificare. Deşi în condiţiile utilizării echipamentelor tehnice de prelucrare a datel datelor or creşt creştee exac exacti tita tatea tea calc calcul ulel elor or,, funcţ funcţia ia de contr control ol a bala balanţe nţeii de verificare se menţine, iar corelaţiile pe care se bazează servesc la realizarea unor chei de control în programele de lucru ale calculatoarelor. • funcţia de legătură între conturile sintetice şi bilanţ se concretizează în faptul că balanţa de verificare concentrează datele din toate cont contur uril ilee folo folosi site te în cont contab abil ilit itat atea ea cure curent ntăă a unei unei unit unităţ ăţi.i. Sold Soldur uril ilee conturilor stabilite în cadrul balanţei de verificare se transcriu în bilanţul final. Spre Spre deos deosebi ebire re de bila bilanţ, nţ, bala balanţ nţaa de veri verifi fica care re refl reflec ectă tă nu numai numai soldurile ci şi rulajele contur turilor. Ea este o lucrare obligato atorie premergătoare întocmirii bilanţului contabil şi stă la baza raportărilor period periodice ice privin privindd situaţi situaţiaa patrim patrimoni oniulu ului,i, rezult rezultatel atelee final finalee şi obliga obligaţii ţiile le fiscale. funcţia de grupare şi centralizare a datelor înregistrate în conturi se refe referă ră la centr central aliz izare areaa date datelo lorr priv privit itoa oare re la exis existe tenţ nţaa şi mişc mişcar area ea elementelor înregistrate în conturile sintetice şi analitice, pe parcursul unei peri perioa oade de de ges gestiun tiune. e. Pri Prin acea aceassta bal balanţa anţa de veri verifi fica care re serve erveşşte necesităţilor de generalizare periodică prin bilanţ a datelor contabilităţii curente şi asigură compararea datelor de la începutul unei perioade de gestiune cu cele de la sfârşitul ei şi cu alte perioade de gestiune expirate în vederea stabilirii schimbărilor care s-au produs în structura şi volumul •
elementelor patrimoniale. funcţia de instrument de sinteză şi analiză a activităţii economice se real realiz izea ează ză ca urma urmare re a grup grupăr ării ii date datelo lorr cont contab abil ilit ităţ ăţii ii cure curent nte, e, prin prin confruntarea datelor de la începutul perioadei de gestiune cu cele de la sfârşitul ei, pentru fiecare cont, pe grupe de conturi şi pe total. •
funcţia de verificare a concordanţei dintre conturile sintetice şi conturile analitice se realizează prin întocmirea unei balanţe de verificare a cont contur uril ilor or anal analit itic icee pent pentru ru fiec fiecar aree cont cont sinte sinteti ticc dezv dezvol olta tatt în cont contur urii analitice, prin care se controlează exactitatea înregistrărilor efectuate în conturile sintetice şi în conturile analitice, prin corelaţiile valorice care trebuie trebuie să existe între conturile analitice analitice şi contul sintetic sintetic la care se referă, cu privire la soldurile iniţiale, rulaje şi soldurile finale. •
Clasificarea balanţelor de verificare Pentru clasificarea balanţelor de verificare se folosesc următoarele criterii: -
-
felul conturilor pe care le conţin; numărul egalităţilor pe care le cuprind.
a. După felul conturilor pe care le conţin, balanţele de verificare pot fi: a. După balanţe pentru conturile sintetice; balanţe pentru conturile analitice. Balanţe Bal anţele le de ver verifi ificar caree pen pentru tru con contur turile ile sin sinteti tetice ce sau sau bala balanţe nţele le de verificare generale se întocmesc numai valoric, pe baza datelor preluate din toate conturile sintetice folosite în contabilitatea curentă a unei unităţi întro anumită perioadă de gestiune. -
-
Balanţele Balanţe le de ver verifi ificar caree pen pentru tru con contur turile ile ana analit litice ice se întoc întocme mesc sc cu exprimarea datelor atât cantitativ cât şi valoric (pentru conturile care înregistrează elemente de natura stocurilor) sau numai valoric (pentru
anumite conturi, ca de exemplu 411 „Clienţi", 401 „Furnizori"), pe baza datelor preluate din conturile analitice, separat pentru fiecare cont sintetic care a fost desfăşurat pe conturi analitice. Balanţele de verificare pentru conturile analitice se întocmesc înainte de întocmirea balanţei de verificare a conturilor sintetice, motiv pentru care se mai numesc şi balanţe de verificare auxiliare sau secundare. Dacă pentru conturile sintetice, la nivelul unităţii patrimoniale, se întocmeşte numai o balanţă de verificare, numărul balanţelor de verificare ale conturilor analitice depinde de numărul conturilor sintetice care au fost desfă desfăşu şura rate te pe contu conturi ri anal analit itic ice. e. Exem Exempl plee de contu conturi ri sint sinteti etice ce care care se dezv dezvol oltă tă în cont contur urii anal analit itic icee şi pent pentru ru care care se înto întocm cmes escc bala balanţ nţee de verificare verificare analitice: analitice: 301 „Materii „Materii prime", prime", 302 „Materiale „Materiale consumabile", 401 „Furnizori", 411 „Clienţi". După soldul pe care îl prezintă la sfârşitul perioadei, conturile pentru care se întocmesc, balanţele de verificare analitice sau auxiliare pot fi de două feluri: -
-
balanţe de verificare analitice pentru conturile monofuncţionale; balanţe de verificare analitice pentru conturile bifuncţionale.
b. După numărul egalităţilor pe care le cuprind sau b. După cuprind sau al conţinutului lor, balanţele de verificare pot fi: cu o egalitate; cu două egalităţi; cu trei egalităţi; cu patru egalităţi. -
-
-
-
Balanţa de verificare cu o egalitate se poate prezenta în două variante: ca o balanţă de verificare a sumelor; ca o balanţă de verificare a soldurilor. -
-
Balanţa de verificare a sumelor cuprinde sumelor cuprinde două coloane, una pentru total sume debitoare şi alta pentru total sume creditoare ale conturilor din registrul registrul cartea mare, la data întocmirii întocmirii ei. Intre cele două coloane coloane trebuie să existe egalitatea: Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare Totalul sumelor debitoare se compune din soldurile iniţiale debitoare de la începutul anului plus rulajele debitoare de la începutul anului şi până la data întocmirii balanţei de verificare. Totalul sumelor creditoare se compune din soldurile iniţiale creditoare de la începutul anului plus rulajele creditoare de la începutul anului şi până la data întocmirii balanţei de verificare. Înscrierea elementelor respective (totalul sumelor debitoare şi totalul sumelor creditoare) se efectuează separat, pentru fiecare cont în parte. coloane, una pentru Balanţa de verificare a soldurilor cuprinde două coloane, soldurile finale debitoare şi cealaltă pentru soldurile finale creditoare. între cele două coloane trebuie să existe egalitatea: Total solduri finale debitoare ■ Total solduri finale creditoare
Modelul balanţei soldurilor se prezintă astfel:
Balanţa de verificare cu o egalitate (balanţa soldurilor) Nr. Simbol cont crt. 1. 2. 3.
101 212 301
Denumirea conturilor „Capital" „Construcţii" „Materii prime"
Solduri finale Debitoare 150.000,00 60.000,00
Creditoare 249.000,00
4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.
302 401 411 461 5121 5311 5191
„Materiale consumabile" „Furnizori" „Clienţi" „Debitori diverşi" „Conturi la bănci în lei" „Casa în lei" „Credite bancare pe termen scurt" TOTAL
6.000,00 -
27.000,00
40.000,00 3.000,00 22.000,00 2.000,00 283.000,00
7.000,00 283.000,00
Preze Prezentâ ntând nd situa situaţia ţia econom economic ico-f o-fina inanci nciară ară a unită unităţii ţii econom economic icee la un moment dat, prin soldurile finale debitoare şi creditoare ale conturilor, balanţa solduri soldurilor lor stă la baza baza întocm întocmiri iriii bilanţ bilanţulu uluii şi permi permite te conduc conduceri eriii unităţ unităţiiii să cuno cunoas ască că rezu rezult ltat atel elee acti activi vită tăţi ţiii la peri perioa oade de scur scurte te de timp timp,, resp respec ecti tivv în intervalul dintre două bilanţuri anuale. Din motive de simplificare, pentru conturile analitice se întocmeşte, în cele mai multe cazuri, balanţa soldurilor. Balanţ Balanţaa de verif verifica icare re cu două două egali egalităţ tăţi,i, denumi denumită tă şi balanţ balanţaa sumelo sumelorr şi soldurilor, rezultă din combinarea balanţei sumelor cu balanţa soldurilor. Ea cuprinde patru coloane: două pentru total sume, debitoare şi creditoare şi două pentru solduri finale, debitoare şi creditoare, ceea ce permite stabilirea a două egalităţi între totalurile coloanelor perechi: Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor flnale creditoare Balanţa de verificare cu două egalităţi permite verificarea corelaţiilor şi realizarea funcţiilor celor două tipuri de balanţe de verificare (balanţa sumelor şi balanţa soldurilor), din a căror combinare rezultă. Într Întruc ucât ât din din bala balanţ nţaa de veri verifi fica care re cu două două egal egalit ităţ ăţii nu rezu rezult ltăă informaţii distincte cu privire la rulajul conturilor, acest aspect diminuează propri proprietă etăţil ţilee infor informat mative ive ale balanţ balanţei ei pentru pentru satis satisfac facere ereaa cerinţe cerinţelor lor de analiză a activităţii unităţii patrimoniale.
Balanţa de verificare cu trei egalităţi a fost concepută cu scopul de a spori proprietăţile informative ale balanţelor de verificare, necesare pentru efectuarea analizelor şi elaborarea deciziilor. Această balanţă de verificare cuprinde şase coloane (trei perechi de coloane), din care două coloane pent pentru ru sold soldur uril ilee iniţ iniţia iale le debi debitoa toare re şi cred credito itoar are, e, două două colo coloane ane pent pentru ru rula rulaje jele le luni luniii cure curente nte debi debitoa toare re şi cred credit itoa oare re şi două două colo coloan anee pentr pentruu soldurile finale debitoare şi creditoare, ceea ce permite stabilirea a trei egalităţi între totalurile coloanelor perechi astfel: Totalul soldurilor iniţiale debitoare = Totalul soldurilor iniţiale creditoare Totalul rulajelor debitoare = Totalul rulajelor creditoare Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale creditoare Cu toate că balanţa de verificare cu trei egalităţi dă posibilitatea îndeplinirii funcţiei de analiză a activităţii economice, ea limitează informarea privind evoluţia în timp întrucât nu se pot compara informaţiile din luna curentă cu informaţiile din lunile precedente. Balanţa de verificare cu patru egalităţi se prezintă sub forma unui tabe tabell cu opt opt colo coloan ane, e, din din care care două două colo coloan anee pent pentru ru tota totalu lull sume sumelo lorr debitoare şi creditoare din luna precedentă, două coloane pentru rulajele debi debito toar aree şi cred credit itoa oare re ale ale luni luniii cure curente nte,, două două colo coloan anee pentr pentruu total totalul ul sumelor debitoare şi creditoare şi două coloane pentru soldurile finale debitoare şi creditoare, ceea ce permite stabilirea a patru egalităţi între totalurile coloanelor perechi astfel: Totalul sumelor debitoare din perioada precedentă
= Totalul sumelor creditoare din perioada precedentă
Totalul rulajelor rulajelor debitoare = ale perioadei curente
= Totalul rulajelor creditoare ale perioadei curente
Totalul sumelor debitoare
= Totalul sumelor creditoare
Totalul soldurilor finale = debitoare
= Totalul soldurilor finale
Balanţa de verificare cu patru egalităţi reprezintă modelul cel mai complet complet şi cel mai folosit în activitatea activitatea practică, întrucât satisface satisface funcţiile funcţiile celorlalte balanţe şi oferă în plus informaţii pentru efectuarea analizei în dina dinami mică că a situ situaţ aţie ieii econ econom omic icoo-fi fina nanc ncia iare re a uni unităţi tăţii.i. Toto Totoda dată tă,, dă posibilitatea stabilirii următoarelor corelaţii: egalitatea dintre sumele totale din balanţa de verificare întocmită la sfârşitul perioadei precedente şi sumele totale la sfârşitul perioadei precedente din balanţa de verificare a perioadei curente; egalitatea dintre sumele totale din balanţa perioadei curente şi sumele totale la sfârşitul perioadei precedente din balanţa de verificare a perioadei viitoare. În condiţiile utilizării calculatorului electronic în prelucrarea datelor, se realizează balanţa de verificare cu cinci egalităţi care se prezintă ca un tabel cu zece coloane din care două coloane reflectă soldurile iniţiale de la începutul anului, două coloane pentru rulajele lunilor precedente, două coloane pentru rulajele lunii curente, două coloane pentru total sume la sfârşitul lunii curente şi două coloane pentru solduri finale. Întocmirea balanţelor de verificare Balanţ Bala nţel elee de ve veri rifi fica care re,, si sinte nteti tice ce şi an anal alit itic ice, e, se în întoc tocme mesc sc,, în mo modd obligatoriu, la sfârşitul lunii şi ori de câte ori necesităţile impun acest lucru, în scopul verificării exactităţii operaţiilor economice în conturi. Pe baza datelor din balanţele de verificare se întocmeşte bilanţul contabil. Întocm Înto cmir irea ea ba bala lanţ nţei ei de ve veri rifi fica care re a co cont ntur uril ilor or sin inte teti tice ce ne nece cesi sită tă efectuarea următoarelor lucrări succesive: înr înreg egis istra trare reaa tutur tuturor or opera operaţi ţiil ilor or patr patrim imon onia iale le care care au avut avut loc loc în -
cursul lunii, pe baza documentelor justificative, în evidenţa cronologică realizată cu ajutorul registrului -jurnal; trecere trecereaa operaţi operaţiilo ilorr din eviden evidenţa ţa cronol cronologi ogică că în eviden evidenţa ţa analiti analitică că (org (organ aniz izat atăă cu ajut ajutor orul ul fişe fişelo lorr de cont cont pent pentru ru oper operaţ aţii ii dive divers rsee sau sau dife diferi rite telo lorr situ situaţ aţii ii)) şi în evid eviden enţa ţa sist sistem emat atic icăă sint sintet etic icăă (org (organ aniz izat atăă cu ajutorul registrului cartea mare, fişelor de conturi pentru operaţii diverse, jurnalelor de credit sau situaţiilor pentru debit); -
-sta -stabi bili lire reaa rula rulaje jelo lorr debi debito toar aree şi cred credit itoa oare re,, a tota totalu lulu luii sume sumelo lorr debitoare şi creditoare şi a soldului final debitor sau creditor, pentru fiecare cont, în funcţie de conţinutul economic; -transc -transcri rier erea ea date datelo lorr din din regi regist stru rull „Car „Cartea tea mare mare"" în form formul ular arul ul bal balanţe anţeii de veri verifficar icare. e. Pen Pentru tru a evit evitaa even eventu tual alee eror erorii de calc calcul ul şi înregistrare, recomandă ca unele elemente să se transcrie în balanţa de verificare, iar alte elemente să se calculeze în cadrul acesteia. De exemplu, în cazul balanţei de verificare cu trei egalităţi soldurile iniţiale se pot. prelua din balanţa de verificare prec preced eden entă, tă, rula rulajel jelee (debi (debitoa toare re,, resp respec ecti tivv cred credit itoar oare) e) se trans transcr criu iu din din conturi, iar soldurile finale se calculează direct în cadrul balanţei de verificare. -totalizarea coloanelor balanţei de verificare. Atunci când nu se verifică egalităţile din balanţă, se procedează la identificarea şi corectarea erorilor. Totodată, se verifică corelaţiile valorice determinate de dubla înregistrare a operaţiunilor patrimoniale în contabilitate, şi anume: concordanţa dintre totalul înregistrărilor din registrul jurnal şi totalul rulajelor debitoare, respectiv cred credit itoa oare re,, din din bala balanţă nţă;; conc concor orda danţa nţa dintr dintree total totalul ul sold soldur uril ilor or final finalee debitoare, respectiv
creditoare din registrul „Cartea mare" şi totalul soldurilor finale debitoare, respectiv creditoare din balanţă. Identificarea erorilor de înregistrare contabilă cu ajutorul balanţelor de verificare Erorile de înregistrare contabilă, contabilă, după posibilităţile posibilităţile de identificare identificare,, se împart în două categorii: A. Erori de înregistrare contabilă care pot fi identificate prin lipsa unor egalităţi valorice în cadrul balanţei de verificare a conturilor sintetice; B. Erori de înregistrare contabilă care pot fi identificate prin lipsa unor corelaţii valorice (erori care nu pot fi descoperite cu ajutorul balanţelor de verificare). Ero rori ri de în înre regi gist stra rare re co cont ntab abil ilăă ca care re se po pott id iden enti tifi fica ca cu aj ajut utor orul ul A. E balanţei de verificare a conturilor sintetice (prin lipsa unor egalităţi valorice). Identificarea şi înlăturarea acestor erori se realizează în ordinea inversă aceleia aceleia în care s-au efectuat lucrările lucrările de întocmire întocmire a balanţei balanţei de verificare. verificare. Prin lipsa egalităţilor valorice se pot determina următoarele categorii de erori:
• erori de întocmire a balanţei de verificare pot fi: - erori care se produc la calcularea totalurilor coloanelor balanţei de verificare. Aceste erori se identifică prin repetarea calculelor; - erori care se produc cu ocazia transcrierii sumelor totale, a rulajelor şi soldurilor conturilor din registrul „Cartea mare" în formularul balanţei de veri verifi fica care re.. Aces Aceste te eror erorii se iden identi tifi fică că prin prin punctare, adic adicăă prin prin
confruntarea tuturor sumelor din balanţa de verificare cu cele din registrul „Cartea mare". erori de stabilire a elementelor valorice ale conturilor se datorează unor calcule greşite efectuate cu ocazia determinării totalurilor sumelor debitoare şi creditoare, a rulajelor şi soldurilor conturilor în evidenţa siste sistemat matică ică.. Aceste Aceste erori erori se identi identific ficăă prin prin repetar repetarea ea calcul calculelo elorr pentru pentru fiecare cont în parte. •
erori de înregistrare în evidenţa sistematică se datorează transcrierii greşite a unor sume din registrul jumai în registrul „Cartea - mare". Identi Identific ficare areaa acesto acestorr erori erori se realiz realizeaz eazăă prin prin punctare între cele două registre, sumă cu sumă. •
erorii de st eror stab abil ilir iree a su sume melo lorr în fo form rmul ulel elee co cont ntab abil ilee se datore datorează ază adunării greşite a sumelor în cazul formulelor contabile compuse, conform eviden evidenţei ţei cronol cronologi ogice ce (regis (registrul trul jurnal jurnal). ). Aceste Aceste erori erori se identi identific ficăă prin prin reface refacerea rea calcul calculelo elorr la formul formulele ele contabi contabile le compus compusee şi prin prin punctar punctarea ea acestor înregistrări cu documentele justificative care au stat la baza lor. Toate categoriile de erori prezentate mai sus sunt determinate de nere neresp spec ectar tarea ea ceri cerinţe nţelo lorr princ princip ipiu iulu luii dubl dublei ei înre înregi gist stră rări ri a oper operaţ aţil ilor or economice în conturi. •
B. Erori de înregistrare contabilă care nu se pot descoperi cu ajutorul balanţelor de verificare a conturilor (prin lipsa unor corelaţii valorice). Aceste eror erorii sunt sunt dete determ rmin inate ate de înre înregi gist stra rare reaa unor unor sume sume eron eronate ate,, egal egalee ca valoare, atât în debitul cât şi în creditul conturilor. Prin lips lipsaa corela corelaţiilo ţiilorr valorice se pot determina: • omisiuni de înregistrare contabilă constau în aceea că anumite operaţii econ econom omic ice, e, cons consem emna nate te în docu docume ment nte, e, nu au fost ost înre înregi gisstrat tratee în contabilitatea
cure curent ntă. ă. Asemen emenea ea eror erorii se pot iden identi tifi fica ca pri prin punc puncta tare reaa tutu tuturo rorr documentelor de evidenţă cu înregistrările efectuate în contabilitatea curentă sau ca urmare a recl reclam amaţ aţii iilo lorr prim primit itee de la part parten ener erii ii unită unităţi ţiii în legă legătu tură ră cu anum anumit itee operaţii economice. Dato Datori rită tă aces acesto torr eror erori,i, apar apar anum anumiite anom anomal alii ii priv privin indd date datele le informaţionale din unele conturi, cum ar fi: solduri debitoare la conturi de pasiv pasiv sau sau sold soldur urii cred credit itoa oare re la cont contur urii de activ activ;; drep dreptur turii de crea creanţă nţă neîncasate sau obligaţii băneşti neplătite în cadrul termenului stabilit. erori de compensaţie se datorează transcrierii greşite a unor sume din documentele justificative în registrul jurnal sau din acesta în registrul cartea - mare, în sensul că s-a trecut o sumă în plus într-o parte a unui cont sau a mai multor conturi conturi şi o altă sumă în minus, egală cu aceea trecută în plus, în aceeaşi parte a altui cont sau a altor conturi astfel încât, pe total, cele două categorii categorii de erori se compenseaz compenseazăă reciproc. reciproc. Identificarea Identificarea acestor erori este posibilă datorită faptului că în balanţele de verificare analitice apar unele solduri nefireşti la anumite conturi analitice (adică sold creditor la un cont de activ sau sold debitor debitor la un cont de pasiv), precum precum şi în urma reclamaţiilor primite de la terţi. •
erori de imputaţie se datorează transcrierii unor sume, exacte ca mărime, din evidenţa cronologică în evidenţa sistematică, atât în debit cât şi în credit, însă nu în conturile la care trebuiau să fie trecute, ci în alte conturi care nu corespund conţinutului economic al operaţiei respective. Aceste erori se identifică la fel ca în cazul precedent, adică prin apariţia unor solduri nefireşti în cadrul balanţelor de verificare analitice. •
•
erori de înregi înregistrar straree în eviden evidenţa ţa cronol cronologică ogică se pot datora mai multor
cauze, ca de exemplu: stabilirea greşită a unor conturi corespondente; înregistrarea unei operaţii economice de două ori, atât în debit, cât şi în credit; inversarea unor formule contabile; întocmirea corectă a formulei contabile, dar cu altă sumă, mai mare sau mai mică, decât cea reală, atât în debit, cât şi în credit. Aceste erori pot fi identificate cu ajutorul balanţei de verificare şah, care, pe lângă unele egalităţi valorice, redă şi corespondenţa conturilor, oferind astfel posibilitatea identificării corespondenţelor eronate dintre anumite conturi, precum şi a erorilor de compensaţie şi a celor de imputaţie.
