112343620 Organizarea Si Activitatea Unei Banci Comerciale Pe Exemplul BRD

UNIVERSITATEA "AL. I. CUZA" IAŞI FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR SPECIALIZAREA FINANŢE ŞI BĂNCI

LUCRARE DE LICENŢĂ

CONDUCĂTOR ŞTIINTIFIC CONF.DR., DAN CHIRLEŞAN ABSOLVENT

2011 UNIVERSITATEA "AL. I. CUZA" IAŞI FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR SPECIALIZAREA FINANŢE ŞI BĂNCI

ORGANIZAREA ŞI ACTIVITATEA UNEI BĂNCI COMERCIALE

CONDUCĂTOR ŞTIINTIFIC CONF.DR. , DAN CHIRLEŞAN ABSOLVENT

2011

2

Cuprins Cuprins................................................................................................................................3 Cap. 1. Organizarea unei bănci comerciale......................................................................4 Originile sistemului bancar..........................................................4 Vasile Cocriş, Dan Chirleşan, Economie bancară, Repere teoretice şi studiu monografic, Editura Universităţii Alexandru Ioan Cuza , Iaşi, 2009, pp.237-238...9 Sursa Vasile, Cocriş; Dan, Chirleşan; Economie bancară, Repere teoretice şi studiu monografic; Editura Universităţii Alexandru Ioan Cuza , Iaşi, 2009, p.239. ........................................................................................................................... 11 Schema reprezintă aşadar ansamblul personalului de care o bancă trebuie să dispună pentru a funcţiona în parametri normali. Conform acestei scheme de prezentare şi repartizare a atribuţiilor fiecărui compartiment, putem observa cum este organizată o bancă la nivel central.....................................................11 Cât priveşte această schemă trebuie precizat că este caracteristică oricărei bănci comerciale din România, inclusiv bănci BRD-GSG, care este analizată în cadrul celui de al 3 capitol al lucrări de diplomă..............................11 În ceea ce priveşte atribuţiile acestor departamente pot afirma următoarele:....................................................................................................... 11 1. Divizia retail se ocupa cu dezvoltarea şi stabilizarea unei relaţii solide, pe termen lung, cu clienţii persoane fizice şi IMM-uri.Aceasta divizie acordă cea mai mare atenţie idenificări şi analizări segmentelor de clienţi persoane fizice şi înteprinderi mici şi mijloci, cu scopul de a dezvolta produse şi servicii care sa acopere toată gama de nevoi financiare ale fiecărui segment.În divizia retail se regăsesc următoarele departamente specifice Marketing, Consumer, IMM-uri, Carduri, Dezvoltare şi Management produse, Consumer Risc, Canale de Distribuţie, fiecare având un obiect de activitate specific..................................11 2. Divizia Trezorerie şi Pieţe de capital are ca obiect de activitate dezvoltarea produselor şi serviciilor ca depozite negociate, tranzacţiile de schimb valutar, tranzacţiile cu titlu de stat, depoziteele de pe piaţa interbancară şi serviciile aferente pieţiei de capital. În cadrul acestei divizii se regăsesc următoarele departamente specifice Arbitraj şi Trezorerie, Managementul Bilanţului şi Profitului............................................................................................................. 12 3. Divizia Corporaţii are ca obiectiv general dezvoltarea unor relaţii solide, pe termen lung cu companii mari şi medi, iar segmentele componente ale acestei devizii sunt Corporaţii Mari şi Multinaţionale, Corporaţii medii, Sector Public, Instituţii financiare, Cash Management şi Creditele pentru Corporaţii................12 4. Divizia Operaţiuni şi IT având ca obiect de activitate dezvoltarea infrastructurii informatice a bănci comerciale, precum şi asigurarea şi securizarea traficului de date care se desfăşoară între filiale şi centrală. Divizia are în componenţă următoarele elemente componente: Departamentul de Logistică, Derpartamentul de Securitate Bancară, Departamentul de Achiziţii, Departamentul de Back Office-Trezorerie şi Pieţe de capital..............................12

1.2. Organizarea sistemului bancar în România...........................13 1.2.1. Organizarea sistemului bancar în România înainte de anul 1989............13 1.2.2. Tendinţe în sistemul bancar românesc după anul 1990............................15

3

Capitolul 2. Activitatea băncilor comerciale din România.............................................18 2.2.2.2. Creditarea persoanelor fizice................................................................29

Cap. 3. Organizarea şi activitatea BRD Groupe Société Générale.................................31 Cap. 4 Concluzii şi propuneri.........................................................................................45 Bibliografie selectivă........................................................................................................48

Cap. 1. Organizarea unei bănci comerciale

 Originile sistemului bancar

Sistemul bancar îşi are originile în trecutul îndepărtat, existând dovezi vechi ce atestă primii paşi pe tărâmul practicilor bancare. Primii bancheri au fost cei ce faceau schimbul de bani, moment asociat apariţiei dar şi circulaţiei monedei metalice. Primele dovezi ale unei activităţi bancare se regăsesc în Orientul Îndepărtat şi Egiptul Antic. Templele erau atât loc de rugăciune, cat şi un loc de păstrare a banilor si a tezaurelor. Împrumutând aceste bogăţii, preoţii realizau un dublu rost, si anume: obţineau recunoştinţă şi un mic profit. Dovadă sunt tablele de contabilitate descoperite de

4

arheologi în Mesopotamia sub ruinele templului Uruc. Acest templu datând din perioada anilor 3400-3200 î.e.n.; este cel mai vechi sediu bancar cunoscut. Există dovezi scrise privind activităţile de depuneri şi împrumuturi facute de temple. Codul lui Hammurabi (1728-1686î.e.n) ,descoperit la Susa în 1901, cuprinde detalii referitoare la depozite, împrumuturi, dobandă percepută şi de asemenea rambursarea creditelor. La începutul secolului al VI î.e.n., fiecare oraş comercial începe să emită monedă propie, ceea ce a dus la numeroase schimburi. Datorită faptului că fiecare îşi avea propia monedă, a apărut necesitatea schimbului unei monede cu alta, acestea putând fi socotite drept primele schimburi valutare. Zarafii încep şi ei să împrumute şi pentru această activitate cea mai mare o reprezintă Atena, oraş comercial unde legile lui Solon liberalizau dobânzile. Avand ca principal obiectiv de a combate camăta şi pentru a se sustrage influenţei exercitate de Atena şi Delos, mai multe cetăţi greceşti au decis, începând din secolul al IV-lea, să constituie bănci publice administrate de catre funcţionari. În perioada timpurie a dezvoltării imperiului roman, romanii nu s-au arătat interesaţi în activităţii specifice băncilor. Pe măsura cuceririi cetăţilor greceşti au înţeles importanţa băncilor, şi, astfel, au început să apară pe întreg teritoriul roman, atât bănci de stat, cât şi bănci private.1 În secolul al VI-lea, în imperiul Bizantin, împăratul Justinian modifică uzuanţa romană privind activitatea bancară, introducând obligativitatea dobânzilor fixe. În evul mediu mănăstirile au jucat un rol important în efectuarea activităţilor specifice bancare . Deşi practica acordării de credite cu dobândă era privita rau atât de biserică ,cât şi de societate, cămătarii au avut un rol social pozitiv. Acest rol s-a concretizat în funcţiunile pe care cămătarii le îndeplineau transportul monezilor, preschimbarea diverselor monede şi nu în ultimul rând colectarea impozitelor. În secolul al VII-lea, genovezii se ocupau de asigurării şi efectuau schimburi valutare, primeau depuneri de la persoane particulare, faceau comerţ cu cambii şi împrumutau bani din depunerile efectuate. Intensificarea utilizării cambiei a condus la o dezvoltare amplă a comerţului. Din această perioadă datează termeni precum bancă, bancher si faliment.

1

Iosif Heteş-Gavra, Organizarea şi operaţiunile băncilor, Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara, 2003, pp. 13-14.

5

Secolele al XIV-XVI, au fost marcate de importante evenimente istorice care au influenţat şi activitatea bancară, cel mai semnificativ fenomen în acest domeniu fiind reapariţia băncilor publice în Spania (Taula de Cambi din Barcelona) şi Italia (Casa di San Giorgio din Genova). În paralel, băncile private se menţin şi se răspândesc în Europa, un loc de frunte fiind ocupat de italieni (prin familiile Medici, Storzzi şi Chigi), de francezi (familia Couer), de englezi (familia Gresham), şi de germani (familia Fugger). În anul 1531, s-a inaugurat la Anvers, prima piaţă financiară cunoscută ca bursa de valori, şi imediat după aceasta, s-a deschis bursa din Londra. Se afirmă astfel dinstincţia dintre pieţele financiare şi bănci. În secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, activitatea bancară s-a dezvoltat în toate formaţiunile statale din Europa, tot în această perioadă, au apărut şi primele bancnote. Banca din Amsterdam (1609) şi Banca Angliei (1694) au devenit modelele pe care s-au bazat structurile bancare create ulterior. De asemenea, în acest timp au apărut şi băncile care îndeplineau funcţii echivalente celor îndeplinite de băncile centrale actuale. Înfiinţarea Băncii Angliei reprezintă un moment marcant în istoria bancară fiind considerată prima bancă centrală din lume. În anul 1791, a fost înfiinţată „ Prima Bancă a Statelor Unite” ( The first Bank of United States)2 care a combinat rolul unei bănci centrale cu operaţiunile specifice unei băncii comerciale. Până în secolul al XIX-lea, sistemul bancar s-a structurat pe trei categorii si anume: • Băncile de emisiune, care deţineau monopolul emiterii de bancnote naţionale; • Băncile comerciale, care acţionau ca instituţii de intermediere pentru operaţiuni de subscripţie publică; • Instituţii financiare, specifice casele de economii, societăţile de construcţii şi cooperativele de credite, destinate să satisfacă nevoile publicului.3 1.1. Organizarea societăţilor bancare 2

Iosif Heteş-Gavra, Organizarea şi operaţiunile băncilor,Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara, 2003, pp. 13-14. 3 Idem: pp. 15-16.

6

Băncile îşi desfăşoară activitatea, din punct de vedere organizatoric, în condiţii asemănătoare cu cele ale unei societăţi comerciale pe acţiuni, iar sub aspectul funcţional sunt necesare reţinerea unor particularităţi. Organizatoric, conducerea, administrarea şi controlul băncii sunt la fel ca la societăţile pe acţiuni. Astfel ele dispun de 1. Foruri suprem de conducere (adunari generale) 2.

Structuri care îi asigură gestiunea curentă (preşedinte, consiliu de administraţie, comitet de direcţie)

3.

Organe proprii de control (comisie de cenzori şi controlul intern al băncii).

În România, structura organizatorică, conducerea şi administrarea societăţilor bancare se stabilesc prin statute proprii conform art. 24 din Legea nr.58/1998 (privind activitatea bancară), iar înfiinţarea comitetului de risc, a comitetului de administrare a activelor şi pasivelor, a comitetului de credite sunt obligatorii. Funcţional însă, băncile, conform art. 38 din legea mai sus menţionată, trebuie să se supună în activitatea lor reglementărilor emise de Banca Naţională a României în vederea aplicării politicii monetare, de credit, valutare, de plăţi, de asigurare a prudenţei bancare şi de supraveghere a societăţilor bancare, cu toate că ele au independenţă totală în elaborarea propriului management. Ca persoane juridice române, băncile pot funcţiona numai pe baza autorizaţiei emisă de B.N.R. Cererea de autorizare se înaintează B.N.R. şi trebuie să fie însoţită de o documentaţie care să cuprindă referiri cu privire la 

calificarea şi experienţa profesională a conducătorilor băncii



nivelul minim al capitalului social subscris (100 miliarde lei), care trebuie

vărsat, în formă bănească, în totalitate, la momentul constituirii 

studiul de fezabilitate al băncii



acţionarii semnificativi şi acţionarii băncii



structura acţionariatului



sediul băncii



auditorul independent (conf. art. 61 din Legea nr.58/ 1998). 7

Totodată, B.N.R., prin funcţiile de îndrumare şi control, de constituire şi funcţionare, include şi transformarea şi lichidarea societăţilor comerciale bancare româneşti, cât şi a sucursalelor şi reprezentanţelor în România ale băncilor din străinătate. Băncile (societăţi bancare), în desfăşurarea activităţii îşi pot deschide sucursale şi agenţii cu respectarea procedurilor corespunzătoare. De asemenea, este obligatorie înregistrarea băncii ca societate bancară în Registrul societăţilor bancare care este ţinut la sediul B.N.R. Acţiunile emise de aceste societăţi nu pot fi decât nominative conform normelor legale. Conform art.3 din Legea nr581998 şi a standardelor internaţionale, filialele din România ale unei societăţi bancare sunt considerate persoane juridice, iar sucursalele sunt considerate reprezentante ale societăţilor bancare. Deci, filiala posedă pe de o parte, un patrimoniu propriu delimitat în ansamblul patrimoniului societăţii bancare, iar pe de altă parte, are personalitate juridică proprie. Sucursala, se înfiinţează şi organizează la iniţiativa băncii din fondurile proprii care−i afectează capitalul necesar, dar ea nu are personalitate juridică desine stătătoare. Spre deosebire de filială, sucursala are o dublă subordonare faţă de bancă dependentă din punct de vedere economic pe de o parte şi dependentă din punct de vedere juridic pe de altă parte. Sucursala poate încheia contracte cu terţe persoane în numele băncii, în calitate de mandatar, sau în nume propriu, în calitate de comisionar. Tot din iniţiativa băncii se pot înfiinţa şi organiza agenţii, care exercită atribuţii fie de mandatar, fie de comisionar. Structura reţelei bancare este alcătuită, în principiu, din următoarele componente 1. Centrala băncii; 2. Sucursale judeţene; 3. Filiale (subordonate organizatoric si funţional sucursalelor); 4. Agenţii (subordonate filialelor sau,în unele cazuri,chiar sucursalelor); 5. Reprezentanţa;

8

Funcţiile şi atribuţiile principale pe care unitatea centrală a unei bănci o deţine sunt4:  Stabileşte politica de creditare,dezvoltare în ţară şi străinătate sau de fuziune şi achiziţii;  Efectuează studii de marketing;  Acordă servicii de consultanţă, audit;  Organizează acţiuni de pregătire a cadrelor;  Iniţiază colaborări cu bănci din ţară şi străinătate;  Asigură

lichidităţi

şi

fonduri

de

creditare

subordonate

(filiale,sucursale,agenţii);  Stabileşte platfoane de credite pentru unităţile subordonate;  Contactează împrumuturi şi plansamente de pe piaţa interbancară;  Asigură echilibru între resurse şi plansamente;  Eliberează norme pentru fiecare activitate şi serviciu în parte (decontări, operaţiuni de casă, încasări şi plăţi, evidenţă contabilă, creditare,etc.);  Promovează, angajează, concediază personalul de conducere din unităţile subordonate;  Elaborează strategiile, politica de dezvoltare şi urmăreşte realizarea lor;  Elaborează normele de lucru şi urmăreşte aplicarea acestora;  Elaborează bugetul de venituri şi cheltuieli şi urmăreşte îndeplinirea acestora;  Organizează sistemul informaţional, a sistemului informatic şi a statisticii Băncii;  Dezvoltă activităţi şi diversifică serviciile şi produsele oferite de Bancă, perfecţionează organizarea Băncii şi a tehnicilor de lucru corespunzătoare evoluţiei Băncii. 4

Vasile Cocriş, Dan Chirleşan, Economie bancară, Repere teoretice şi studiu monografic, Editura

Universităţii Alexandru Ioan Cuza , Iaşi, 2009, pp.237-238.

9

În continuare voi prezenta un model de organizare a unităţii bancare la nivel central, model adoptat de majoritatea băncilor din România.

Figura 1. Model de organizare a bănci comerciale la nivel central

Preşedinte şi Vicepreşedinţi ai Consilului de Administraţie Control financiar şi contabilitate

Risc şi credit Management

Audit şi control

Resurse umane

Juridic

Relaţii publice

Secretariat general

10

Divizia retail

Marketing

Divizia Trezorerie şi pieţe de capital Arbitraj şi trezorerie

Divizia corporaţii Corp.Mari şi Multinaţ. Corporaţii

Consumer IMM

Managementul bilanţului şi portofoliului

Carduri

Divizia operaţiuni şi IT Prelucrarea tranzacţ. Back office

Sector public Instituţii fin.

Dezv.şi Management prod.

Cash Man.

Consumer Risc

Credite corporaţii

Canale de distribuţie

Finanţări structurate

Sursa Vasile, Cocriş; Dan, Chirleşan; Economie bancară, Repere teoretice şi studiu monografic; Editura Universităţii Alexandru Ioan Cuza , Iaşi, 2009, p.239. Schema reprezintă aşadar ansamblul personalului de care o bancă trebuie să dispună pentru a funcţiona în parametri normali. Conform acestei scheme de prezentare şi repartizare a atribuţiilor fiecărui compartiment, putem observa cum este organizată o bancă la nivel central. Cât priveşte această schemă trebuie precizat că este caracteristică oricărei bănci comerciale din România, inclusiv bănci BRD-GSG, care este analizată în cadrul celui de al 3 capitol al lucrări de diplomă. În ceea ce priveşte atribuţiile acestor departamente pot afirma următoarele: 1. Divizia retail se ocupa cu dezvoltarea şi stabilizarea unei relaţii solide, pe termen lung, cu clienţii persoane fizice şi IMM-uri.Aceasta divizie acordă cea mai mare atenţie idenificări şi analizări segmentelor de clienţi persoane fizice şi înteprinderi mici şi mijloci, cu scopul de a dezvolta produse şi servicii care sa acopere toată gama de nevoi

11

Info. şi comunicaţii Organizare Logistică Securitate bancară Achiziţii

financiare ale fiecărui segment.În divizia retail se regăsesc următoarele departamente specifice Marketing, Consumer, IMM-uri, Carduri, Dezvoltare şi Management produse, Consumer Risc, Canale de Distribuţie, fiecare având un obiect de activitate specific. 2. Divizia Trezorerie şi Pieţe de capital are ca obiect de activitate dezvoltarea produselor şi serviciilor ca depozite negociate, tranzacţiile de schimb valutar, tranzacţiile cu titlu de stat, depoziteele de pe piaţa interbancară şi serviciile aferente pieţiei de capital. În cadrul acestei divizii se regăsesc următoarele departamente specifice Arbitraj şi Trezorerie, Managementul Bilanţului şi Profitului. 3. Divizia Corporaţii are ca obiectiv general dezvoltarea unor relaţii solide, pe termen lung cu companii mari şi medi, iar segmentele componente ale acestei devizii sunt Corporaţii Mari şi Multinaţionale, Corporaţii medii, Sector Public, Instituţii financiare, Cash Management şi Creditele pentru Corporaţii. 4. Divizia Operaţiuni şi IT având ca obiect de activitate dezvoltarea infrastructurii informatice a bănci comerciale, precum şi asigurarea şi securizarea traficului de date care se desfăşoară între filiale şi centrală. Divizia are în componenţă următoarele elemente componente: Departamentul de Logistică, Derpartamentul de Securitate Bancară, Departamentul de Achiziţii, Departamentul de Back Office-Trezorerie şi Pieţe de capital O bancă este o instuţie căreia i se acordă permisiunea (în general sub forma unei autorizaţii/licenţe) de a efectua tranzacţii cu bani. Cu alte cuvinte, o companie este o bancă, dacă este recunoscută oficial ca bancă. Potrivit normelor care reglementează activitatea bancară din ţara noastră, societăţile bancare sunt persoane juridice al căror obiect principal de activitate constituie atragerea de fonduri de la persoane fizice şi juridice, sub forma de depozite

sau

instrumente negociabile, plătibile la vedere sau la termen, precum şi acordarea de credite (Legea nr.58/1998). Cele trei funcţii principale ale unei băncii sunt : 1. să atragă depozitele ale clienţilor, persoane fizice şi juridice (atragerea fondurilor); 2. să permită clienţilor să-şi retragă banii sau să-i transfere în alte conturi;

12

3. să acorde împrumuturi clienţilor care solicită credite, folosind depozitele atrase (plasarea fondurilor). Alţii autori5 mai deosebesc o funcţie a băncilor, respectiv cea de creaţie economică care se manifestă pe plan financiar şi pe plan tehnic. Pe plan financiar, funcţia de creaţie economică se exprimă în următoarele forme: a) participarea băncilor la capitalul unei societăţi comerciale. Potrivit prevederilor articolului 48 din Legea bancară nr.58/1998, valoarea totală a investiţiilor pe termen lung ale unei băncii în valorile mobiliare ale unei societăţii comerciale nu poate depăşi 20% din capitalul social al societăţii comerciale respective şi 10% din fondurile propii ale băncii,valoarea totală a investiţiilor pe termen lung ale băncii în asemenea societăţii comerciale nu poate depăşi 50% din fondurile propii ale băncii6. b) Acordarea în vederea obţinerii calităţii de asociat sau acţionar, de împrumuturi participative în favoarea societăţii comerciale la care banca participă. Pe plan tehnic, funcţia de creaţie economică se manifestă în următoarele forme: a) Băncile joacă rolul de consilier financiar al societăţilor comerciale în căutare de resurse de finanţare şi de mijloace de investire a resurselor; b) Băncile acordă asistenţa societăţilor comerciale în cazurile de majorare a capitalului acestor societăţi prin emisiunea de acţiuni şi obligaţiuni,punând la dispoziţia acestora reţeaua de unităţi din teritoriu. Realizarea funcţiilor băncii este mult uşurată dacă banca îndeplineşte următoarele condiţii referitoare la activitatea sa: •

Menţine încrederea clienţilor;

•

Înregistrează toate tranzacţiile(evidenţa riguroasă a operaţiunilor);

•

Menţine confindenţialitatea bancara, dovedind discreţie faţă de afacerile clienţilor.

1.2. Organizarea sistemului bancar în România 1.2.1. Organizarea sistemului bancar în România înainte de anul 1989 5 6

Dedu,V., Management Bancar, Ed. Sildan, Bucureşti, 1996, pp. 3,4. Articolul 48 din Legea bancară nr.58/1998.

13

Sistemul bancar din perioada anterioară anului 1989 era format dintr-un număr redus de bănci, toate fiind instituţii de stat. În afara de Banca Naţională, mai funcţionau Banca Română de Comerţ Exterior, Banca pentru Agricultură şi Industrie Alimentară, Banca de Investiţii şi Casa de Economii şi Consemnaţiunii, fiecare desfăşurând o activitate deosebit de specializată, pe sectoare economice. Aceasta conduce la concluzia că sistemul bancar din accea perioadă se caracteriza printr-o sectorizare accentuată. Băncile specializate deţineau, fiecare, monopolul activităţii bancare pentru un anumit sector economic,sectorul clienţi particulari (persoane fizice) nefiind inclus în activitatea bancară. Singura instituţie ce opera în acest domeniu era Casa de Economii şi Consemnaţiuni. Operaţiunile desfăşurate până în anul 1989 de băncile româneşti Pentru a prezenta operaţiunile desfăşurate de băncile româneşti înainte de anul 1989 se impune prezentarea fiecărei bănci în parte cu specificul activităţii desfăşurate în acea perioadă. Banca de investiţii (BI) era o bancă de stat specializată în finanţarea şi creditarea investiţiilor. Ea concentra principalele surse de finanţare internă a acestora alocatiile de la buget, fondurile de amortizare şi partea din beneficiile planificate ale înteprinderilor, destinate investiţilor. Banca de investiţii era cea care verifica studiile tehnico-economice referitoare la proiectele de investiţii, înainte ca acestea să fie propuse spre aprobare, urmărind şi controlând, după aprobare , modul de realizare a acestora. Banca pentru Agricultură şi Industria Alimentară (BAIA) înfăptuia politica statului în domeniul creditării,finanţării şi decontării producţiei agricole, prelucrării acesteia, investiţilor şi circulaţiei mărfurilor din

agricultură, industria alimentară şi

domeniul apelor. În acelaşi timp,această bancă colecta şi distribuia fondurile bugetare destinate activităţii de profil şi acorda credite de producţie,pe termen scurt, înteprinderilor agricole de stat,cooperativelor agricole de producţie şi producătorilor cu gospodării individuale. Banca Română de Comerţ Exterior (BRCE) era instituţia centrală de stat specializată în efectuarea operaţiunilor financiar - bancare cu străinătatea. În acest context, BRCE organiza şi efectua încasări şi plăţi privind operaţiunile de comerţ

14

exterior, administra disponibilităţile în mijloace de plată străine ,cumpăra şi vindea, în ţara şi străinătate,valută, efecte de comerţ, titluri şi obligaţiuni străine. BRCE emitea, de asemenea, efecte de comerţ în favoarea unor beneficiari din străinătate şi accepta efecte de comerţ trase asupra sa. Totodată,garanta şi gira efectele de comerţ emise de terţi,acorda şi primea garanţii pentru angajamente de plată în străinătate. Casa de Economii şi Consemnaţiuni (CEC) deţinea monopolul operaţiunilor bancare cu populaţia. Activitatea CEC se concentra în atragerea economiilor băneşti ale populaţiei,păstrarea lor şi efectuarea decontărilor în legătura cu acestea. În acest scop,derula

următoarele

activităţi

depuneri

şi

restituiri

privind

economiile

populaţiei,operaţiuni de consemnare,acordare de credite populaţiei pentru construirea şi cumpărarea de locuinţe şi pentru cumpărarea de autoturisme,efectuarea de operaţiuni privind execuţia de casă a bugetului de stat,în legătură cu încasarea impozitelor şi taxelor de la popoulaţie, alte încasări şi plăţi,deservire-pe line bancară-a unităţilor economice şi organizaţiilor care îşi păstrau mijloacele băneşti în conturi,la CEC.

1.2.2. Tendinţe în sistemul bancar românesc după anul 1990 Începând din anul 1990, sistemul bancar a fost supus unui intens proces de restructurare, în vederea susţinerii tranziţiei la economia de piaţă. Restructurarea şi dezvoltarea sistemului bancar românesc este un proces amplu şi complex, desfăşurat, în principal pe două laturi cea instituţională şi cea funcţională. Activitatea băncilor româneşti este reglementată de legislaţia specifică domeniului, respectiv Legea nr.31/1990 (republicată), privind activitatea societăţilor comerciale şi Legea nr.58/1998, privind activitatea bancară. Potrivit Legii 58/1998, activitatea bancară în Romania este organizată şi se desfăşoară prin:  Banca Naţională a României (cu rol de bancă centrală);  Societăţile bancare (constituite ca societăţi comerciale pe acţiuni).

15

Prin noua legislaţie bancară, B.N.R., a fost degrevată de toate activităţile specifice băncilor comerciale, acestea fiind preluate de o bancă nou înfiinţată- Banca Comercială Română . •

Tipuri de bănci :

Cunoscând diversitatea de bănci care operează într-un sistem bancar modern şi performant, este interesant de cunoscut care sunt criteriile conform cărora acestea sunt clasificate şi tipurile în care sunt împărţite. În literatura de specialitate şi în practica bancară internaţionlă se întălnesc în principal, următorele tipuri de bănci:7 1. Banca centrală este o instituţie bancară pozitionata în fruntea aparatului bancar, cu rol de supraveghere şi organizare a relaţiilor monetar-financiare ale unui stat, atât pe plan intern, cât şi în relaţiile cu alte sisteme monetare. 2. Băncile comerciale sub denumirea generică, dată celorlalte bănci (altele decât bancă centrală). Denumirea de bănci comerciale se justifică pe de o parte prin concurenţa pe care şi-o fac reciproc pentru a atrage şi reţine clientela , iar pe de altă parte prin rolul pe care şi-l asumă de a finanţa operaţiunile comerciale curente (spre deosebire de cele private, care finanţează cu precădere operaţiuni cu caracter excepţional). În principiu, băncile comerciale îşi desfăşoara activitatea atât pe plan intern, cât şi internaţional. Activitatea lor este diversă şi se axează, în principal pe atragerea depozitelor şi acordarea de credite, acceptarea de depuneri de la alte bănci sau firme, operaţiuni valutare pentru persoane fizice şi juridice, plansamentul fondurilor, finanţarea schimburilor comerciale externe. Băncile comerciale sunt diversificate, ele putând fi diferenţiate după tipul operaţiunilor sau sfera teritorială de cuprindere. De aceea, adesea denumirea de bancă comercială este asociată unui termen care îi defineşte specificul. Astfel sunt bănci universale şi bănci specializate.  Băncile universale sunt denumite acele bănci care efectuează toate operaţiunile bancare şi care nu îşi limitează activitatea la anumite sectoare; 7

Iosif Heteş-Gavra, Organizarea şi operaţiunile băncilor, Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara, 2003, pp.23.

16

 Băncile specializate este denumirea generică pentru a desemna băncile comerciale sau instituţiile de tip bancar,care,de regulă,alături de operaţiuni bancare de bază,dezvoltă preponderent operaţiuni bancare de un anumit tip sau într-un anumit domeniu. Băncile comerciale specializate sunt următoarele:8  Banca agricolă care acordă credite şi alte facilităţi financiare şi de plată unităţilor agricole,pentru cumpărarea de terenuri,utilaje agricole,îngraşăminte,etc.;  Banca de investiţii care acordă credite, pe termen mediu şi lung, firmelor industriale (uneori şi din alte ramuri economice), de regulă pentru investiţii, procurânduşi fondurile pe baza unor forme de economisire pe durate mai îndelungate decât cele obişnuite;  Banca ipotecară care acordă împrumuturi pe termen lung garantate cu o ipotecă asupra imobilelor deţinute de debitori;  Banca

de

export-import

creditează

pe

diferite

termene

,producătorii/exportatorii autohtoni, pentru a-i sprijini în activitatea de promovare a produselor ţării respective ,pe pieţele externe ,garantează creditele externe , efectuează operaţiuni de casă în favoarea importatorilor şi exportatorilor,etc.;  Banca internaţională este o bancă comercială cu numeroase sucursale în alte ţări şi pentre care operaţiunile externe joacă un rol important ,dacă nu chiar preponderent.Termenul de bancă internaţională este utilizat şi pentru instituţii financiarbancare inter-guvernamentale al căror capital provine din două sau mai multe ţări şi a căror capital provine din doua sau mai multe ţări (de exemplu Banca Reglementelor Internaţionale, Banca Europenă pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare-BERD, etc.);  Băncile de depozit. Această bancă realizează cea mai mare parte a activităţii lor pe plan intern prin atragerea de depozite şi acordarea de credite financiare persoanelor private. În Franţa, băncile comerciale se numesc bănci de depozit. În SUA şi Germania aceste bănci se ocupă şi de emisiunea şi plasarea hârtiilor de valoare şi acordarea de credite având drept gaj, hârtiile de valoare;

8

Iosif Heteş-Gavra, Organizarea şi operaţiunile băncilor, Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara, 2003, pp.24.

17

 Băncile de accept sau casele de accept, sunt instituţii bancare care susţin, prin semnătura lor,titluri de credit (cambii, bilete la ordin) trase de exportatorii autohtoni asupra importatorilor străini, iar titlul de credit astfel acceptat ,devine negociabil;  Case de emisiune sunt instituţii care asigură plasarea pe piaţă a unor emisiuni de hârtii de valoare (acţiuni, obligaţiuni, etc.). Fiecare sistem bancar naţional are particularităţile lui în ceea ce priveşte denumirea băncilor şi tipurile activităţilor cuprinse sub această denumire.

Capitolul 2. Activitatea băncilor comerciale din România

2.1. Cadrul legal al desfaşurări activităţii bancilor comerciale Băncile sunt societăţi comerciale cu statut special, deoarece se constituie şi funcţionează după reguli speciale, cu autorizarea şi sub supravegherea Băncii Naţionale a României. Cadrul legal al activităţii acestora este constituit din Legea nr. 101/1998, privind Statutul B.N.R, Legea bancară nr. 58/1998 şi Legea privind procedura falimentului

18

băncilor nr. 83/1998, care se completează cu actele normative emise de B.N.R., în temeiul art. 50 din Legea 101/1998. Conform prevederilor art. 1 al Legii bancare nr. 58/1998, activitatea bancară în România se desfăşoară prin Bancă Naţională şi prin alte bănci comerciale. Alte persoane juridice pot desfăşura activităţi bancare, numai dacă sunt autorizate prin lege şi numai cu respectarea principiilor legii bancare. Aceste persoane juridice se supun şi ele, la fel ca şi băncile, autorizării, supravegherii prudenţiale şi reglementărilor Băncii Naţionale a României, conform art. 90 din Legea bancară. Se află sub incidenţă Legii nr. 58/1998 atât băncile, persoane juridice române, cât şi sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine (art. 2, alin. 1). Băncile sunt principali intermediari financiari în economie. Ele facilitează formarea capitalului disponibil în economie şi coordonează procesul de economisireinvestire, în scopul creşterii volumului total de resurse alocate economiei. Băncile sunt caracterizate prin capacitatea lor de a pune în circulaţie creanţe asupra lor însele, sporind volumul mijloacelor de plată şi, implicit, al masei monetare. Sistemul bancar se află într-un stadiu avansat de transformare, suficient pentru a plasă acest susbsistem al economiei pe una din principalele poziţii în evoluţia restructurării. Pornit iniţial cu patru bănci de stat, sistemul bancar românesc s-a dezvoltat pe parcurs şi s-a consolidat, băncile noi pătrunzând treptat în sistem şi construindu-şi încet poziţii relativ stabile pe piaţă bancară românească. Au pătruns pe piaţă, băncile străine ce se adresează afacerilor profitabile ale agenţilor economici din România şi care constituie un puternic factor concurenţial ce antreneaza băncile româneşti modernizarea activităţilor proprii.

19

în dezvoltarea şi

În România, băncile comerciale pot desfăşura, în limita autorizaţiei acordate de B.N.R.,următoarele activităţi :9 a) Acceptarea de depozite; b) Contractarea de credite, operaţiuni de factoring şi scontarea efectelor de comerţ, inclusiv forfetare; c) Emiterea şi gestiunea instrumentelor de plată şi de credit; d) Plăţi şi decontări; e) Leasing financiar (prin societăţi distincte constituite în acest scop); f)

Tranferuri de fonduri;

g) Emiterea de garanţii şi asumarea de angajamente; h) Tranzacţii în cont propriu sau în contul clienţilor cu:  Instrumente monetare negociabile(cecuri,cambii,certificate de depozite);  Valută;  Instrumente financiare derivate;  Metale preţioase,obiecte confecţionate din acestea ,pietre preţioase;  Valori mobiliare (prin societăţi distincte,specifice pieţei de capital,care vor funcţiona sub reglementarea şi supravegherea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, cu excepţia activităţilor care-potrivit acestei legislaţii-pot fi desfăşurate,în mod direct de către bănci). i)

Intermedierea în plansamentul de valori mobiliare şi oferirea de servicii legate

de acestea; j)

Administrarea de portofolii clienţilor,în numele şi pe riscul acestora;

k) Custodia şi administrarea de valori mobiliare; l)

Depozitar pentru organismele de plansament colectiv de valori mobiliare;

m) Închirierea de casete de siguranţă; n) Consultanta financiar bancară; o) Operaţiuni de mandat.

9

Iosif Heteş-Gavra, Organizarea şi operaţiunile băncilor, Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara, 2003, p.18.

20

Băncile comerciale care îşi desfăşoara activitatea în România nu pot face potrivit Legii Bancare nr.58/1998 următoarele operaţiuni :10 a) Angajarea în tranzacţii cu bunuri mobile şi imobile,se exceptează tranzacţiile cu astfel de bunuri necesare desfăşurării activităţii şi pentru folosinţa salariaţilor, precum şi tranzacţiile cu bunuri mobile şi imobile dobândite ca urmare a executării creanţelor băncii; b) Achiziţionarea propiilor acţiuni sau gajarea lor în contul datoriilor bănci,se exceptează răscumpărarea propiilor acţiuni din partea Băncii Naţionale a României; c) Acordarea de împrumuturi sau furnizarea altor servicii clienţilor,condiţionată de vănzarea sau cumpărarea acţiunilor băncii; d) Acordarea de credite garantate cu acţiunile emise de bancă; e) Primirea de depozite,titluri sau alte valori,când banca se află în încetare de plăţi; f)

Angajarea în acceptarea de depozite,dacă majoritatea depozitelor provin de la

angajaţii băncii, se exceptează operaţiunile fondurilor de plansament şi alte operaţiuni bazate pe principiul mutualităţii.

2.2.1. Operaţiunile pasive ale băncilor comerciale Dupa cum am mai afirmat în lucrarea de faţă principalele două activităţii ale bănci comerciale sunt de a atrage depozite sub diverse forme, şi de a le redistribui sub forma de credite. În opinia mea, acest subcapitol denumit operaţiunile pasive ale băncilor comerciale, este poziţionat în sfera activităţii unei bănci comercile, înaintea operaţiunilor active, întru-cât o bancă comercială îşi atrage mai întâi resursele după care le distribuie sub forma de credite, clienţiilor săi. 10

Iosif Heteş-Gavra, Organizarea şi operaţiunile băncilor, Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara, 2003, p.p. 19.

21

În ceea ce priveşte, plasamentele bancare acestea sunt operaţiuni pasive, iar pentru băncile comerciale acestea reprezintă operaţiuni de formare a resurselor. În pasivul bilanţului, se evidenţiază sub forma următoarelor costuri: 1. Depozite la vedere şi depozite la termen; 2. Împrumuturi de la Banca Centrală şi de la alte instituţii financiare; 3. Capital propriu. Deciziile privind plasamentele au la bază o serie de reguli si anume: respectarea legalităţii, siguranţa plasamentelor, asigurarea lichidităţii, profitabilitatea, şi de asemenea sunt reglementate prin legea bancară nr.58/23.03.1998 prin care li se impune băncilor respectarea unor cerinţe prudenţiale privind plasamentele dintre acestea menţionând:11 

Respectarea nivelului minim de solvabilitate;



Împrumuturile acordate unui singur creditor nu pot depăşi 29% din totalul

fondurilor proprii ale băncii; 

Respectarea nivelului minim de lichiditate determinat în funcţie de

scadenţele creanţelor şi angajamentele băncii ; 

Valoarea creditelor acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca

sau personalul acesteia, inclusive familiilor, acestea pot depăşi 20% din valoare fondurilor proprii ale băncii; 

Băncile nu pot acorda credite garantate cu propriile acţiuni condiţionate de

vânzarea sau cumpărarea propriilor acţiuni; 

Valoarea totala a investiţiilor în valori mobiliare efectuate de o bancă nu

poate depăşi 100% din fondurile proprii ; 

Participarea unei bănci la capitalul social al unei societăţi nebancare nu

poate depăşi cota de 20% din capitalul social al societăţii respective şi 10% din fondurile proprii ale băncii. Principalele resurse financiare ale băncilor comerciale şi cele mai stabile, provin din depozitele bancare, formate din două mari categorii: depozite la vedere şi depozite la termen.

11

Vasile, Cocriş; Dan, Chirleşan; Economie bancară, Repere teoretice şi studiu monografic, Editura Universităţii “ Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2009, p.304.

22

Depozitele la vedere sunt constituite din disponibilităţile depuse în conturile deschise la bănci, iar principala calitate a acestora este elasticitatea în sensul că deţinătorii pot dispune în orice moment de utilizarea lor. Pentru acest tip de depozite, banca nu îşi rezervă dreptul de a solicita înştiinţarea scrisă asupra unei viitoare retrageri de numerar. Prin contul de disponibilităţi se pot derula operaţiuni de încasări şi plăţi în numerar şi prin virament, dobânda la depozite este variabilă (se modifică în funcţie de condiţiile de piaţă), iar comisionul de deschidere al unui cont se percepe o singură dată, indiferent de numărul conturilor care se deschid şi deasemenea nu se percep comisioane pentru operaţii de alimentare de cont. În cadrul acestui tip de depozit se remarcă dobânda mai redusă aferentă disponibilului din cont, care de cele mai multe ori este ½ din dobânda depozitelor la termen. În acest sens trebuie analizată foarte bine perioda în care numerarul va fi păstrat la bancă, pentru a alege tipul de depozit cu dobânda potrivită. În urma studiului a numeroase cărţi de specialitate pot afirma că depozitele la vedere mai pot fi denumite şi disponibilităţi la vedere, în sensul că deţinătorul contului poate obţine oricând suma de bani sub forma numerarului prin intermediul cardului sau direct de la ghişeul bănci. Depozitele la termen , reprezintă cea mai importantă sursă între pasivele bancare, şi se caracterizează printr-o stabilitate mai mare în timp; se pot constitui pe o perioadă de 1 luna până la un an iar operaţiunile ce se pot efectua în contul respectiv sunt cele de constituire şi lichidare a depozitelor. În funcţie de condiţiile convenite între bancă şi client se pot identifica mai multe tipuri de depozite la termen: depozitul classic (dobânda se calculează şi se bonifică în ziua următoare expirării depozitului, iar la expirare suma depusă plus dobânda se transferă în contul de disponibil) şi depozitul flexibil (durata depozitului nu este stipulată în contract, banii pot fi retraşi oricând, beneficiind de dobânda din contract pentru lunile întregi şi de dobânda la vedere pentru fracţiunile de lună).

23

Dobânda la depozite poate fi fixă sau variabilă, caz în care ea se calculează şi bonifică la expirarea perioadei, şi mai există posibilitatea capitalizării dobânzii la sfârşitul fiecărei luni, adaugarea la depozit şi astfel se măreşte baza de calcul. Depozitele cu dobândă variabilă pot fi: cu plata lunară a dobânzii, cu plata dobânzii şi a depozitului la maturitate, cu reînnoirea depozitului şi plata dobânzii la maturitate, cu capitalizarea dobânzii. Aceste depozite sunt atrase prin emiterea de către bănci de certificate de depozit negociablie purtătoare de dobânzi mari şi cu scadenţe foarte diversificate de la 7 zile la 7 ani. Aceste certificate au valori nominale standard şi sunt preferate în principal de trezoreriile marilor întreprinderi. De asemenea banca comercială mai poate obţine împrumuturi şi de la banca centrală pe termen scurt în vederea acoperiri unor eventuale goluri. Acest împrumut este oferit de către BNR la dobânzi mult mai reduse în comparaţie cu dobânzile oferite de băncile comerciale din România. Capitalul propriu al unei bănci comerciale este un element de pasiv din bilanţul bancar şi se regăseşte în structura plansamentelor bancare. Capitalul propriu al băncilor este format din capitalul aparţinând acţionarilor şi anume:  capitalul social  prime de capital;  rezerve;  diferenţe din reevaluare;  fonduri constituite din profit;  profit nerepartizat;  subvenţii şi provizioane reglementate pentru riscuri şi cheltuieli. Capitalul trebuie să fie subscris integral şi vărsat după cum urmează: 1. 50% în momentul constituirii; 2. Diferenţa de capital în termen de doi ani de la data constituirii societăţii bancare, după cum urmează: -10% în primul semestru; 24

-20% în al doilea semestru; -30% în al treilea semestru; -40% în al patrulea semestru. Conform

Ordonanţei

guvernului

nr.

40/1996,

constituirea

capitalului bancar trebuie să se alcatuiasca pe cale bănească, majorările ulterioare de capital putându-se efectua atât pe cale bănească reinvestirea profitului , cât şi prin folosirea altor surse.

2.2.2. Operaţiunile active ale băncilor comerciale Pentru a analiza acest subcapitol trebuie enumerate câteva principii de creditare obligatori pentru băncile comerciale din România. Băncile comerciale acordă credite pe termen scurt, pe o durată care în general nu depăşeşte 1 an, credite pe termen mediu care se situează pana în 5 ani şi credite pe termen lung care depăşesc 5 ani. Dupa opinia unor autori, la baza procesului de creditare, stau mai multe principii generale de acordare a creditelor, prezentate mai jos:12 1.

Pot beneficia de credite persoanele fizice şi societăţile comerciale care au

deschise conturi la banca comercială care acordă creditul; 2.

Sucursalele, filiale, agenţiile pot acorda credite clienţilor care au sediul

social sau domiciliul, după caz, pe raza teritorială a judeţului în care unitatea băncii îşi desfaşoară activitatea; 3.

Banca verifică împrumutaţii de la acordarea creditului şi până la

rambursarea integrală a acestuia, ca urmare activitatea de creditare impune verificarea unor indicatori economici specifici; 4.

Creditele solicitate, indiferent de valoare şi durata se acordă cu destinaţii

precise pe baza de contracte din care sa rezulte clar toţi termenii şi toate condiţiile, şi 12

Vasile, Cocriş; Dan, Chirleşan; Economie bancară, Repere teoretice şi studiu monografic, Editura Universităţii “ Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2009, p.417.

25

dacă solicitanţii prezintă credibilitate în rambursarea creditului; 5.

Cererile de credit, indiferent de competenţa de aprobare se analizează şi se

însuşesc de către unităţiile băncii, pe baza documentelor prezentate de solicitanţi. Creditele se aprobă potrivit cu competenţele stabilite de către Consilul de Administaţie; 6.

Volumul creditului, destinaţia, duratele de creditare, garanţiile necesare,

dobânzile, condiţiile de rambursare a creditelor precum şi alte clauze se stabilesc prin contractele de credite încheiate pe baza negocierii directe între banca şi clienţii săi; 7.

Volumul total al angajamentelor băncii faţă de un singur client (debitor)

nu poate depăşi 20% din fondurile proprii ale băncii; 8.

După aprobare, creditele se pun la dispoziţia clienţilor în condiţiile

apreciate prin contractele de credit încheiate; 9.

Pe măsura utilizării creditului, se diminuează angajamentul din evidenţa

extrabilanţieră şi se urmăreşte derularea acestuia, până la rambursarea integrală; 10.

Pentru a urmări destinaţia creditului acordat, acesta nu se eliberează în

numerar decât în cazuri foarte bine justificate cu aprobarea conducerii unităţii bancare respective; 11.

Banca verifică la toţii clienţii utilizarea creditelor potrivit destinaţiei,

existenţa garanţiilor şi respectarea celorlalte clauze din contractele de credite; 12.

De asemenea un alt principiul îl consta acela conform căruia banca nu

poate diminua valoarea creditului acordat decat în cauze justificate; 13.

Un alt principiu destul de important este că banca nu va acorda credite

pentru refinanţare dacă clienţii înregistrează restanţe la creditele în derulare. Repere legislative : Activitatea de creditare este reglementată prin lege. Aşadar principalele repere legislative sunt prezentate mai jos :13 

Legea privind activitatea bancară nr.33/1991;

13

Vasile, Cocriş; Dan, Chirleşan; Economie bancară, Repere teoretice şi studiu monografic, Editura Universităţii “ Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2009, pp.418-419.

26



Legea privind reogranizarea unitaţilor economice de stat ca regii autonome şi

societăţi comerciale nr.15/1990; 

Legea privind regimul investiţiilor străine nr.35/199;



Legea privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru

realizarea locuinţelor nr.50/1990; 

Decret-Lege privind organizarea şi desfaşurarea unor activităţi economice pe

baza liberei intiaţive nr.54/1990; 

Ordonanţa privind unele măsuri pentru restructurarea activităţii regiilor

autonome nr.15/1993; 

Norme ale BNR nr.5/1992 privind împrumuturile mari acordate clienţilor de

către societăţile bancare; 

Norme ale BNR nr.10/1992 privind împrumuturile acordate debitorilor aflaţi

în relaţii speciale cu societaţile bancare; 

Norme ale BNR nr.2/1992 privind fondurile proprii ale societăţilor bancare;



Circulara BNR nr.9/1994;



Legea nr.289/2004, referitoare la afişarea dobânzilor anuale efective (DAE).

Legea asigură pentru toţi clienţi un nivel minim de informare pentru a alege corect pe date comparabile, creditul necesar. 

Ordonanţa Guvernului nr.10 din 22 ianuarie 2004 privind falimentul

instituţiilor de credit aprobată, completată şi modificată prin Legea nr.278 din 23 iunie 2004; 

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.99 din 6 decembrie 2006 privind

instituţiile de credit şi adecvarea capitalului; 

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.98 din data de 6 decembrie 2006

privind supravegherea suplimentară a instituţiilor financiare dintr-un conglomerant financiar; 

Regulamentul nr.3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele

destinate persoanelor fizice. 2.2.2.1. Creditarea societăţilor comerciale

27

Într-o economie funcţională, un număr destul de mare de agenţi economici şi persoane fizice nu dispun de mijloace băneşti pentru a desfăşura activitatea în bune condiţii sau pentru a-şi procură cele necesare consumului, motiv pentru care deseori se apelează la creditarea bancară. În acest sens, se poate enumera cele două categori de credite specifice unei economii moderne şi anume:



Creditul comercial



Creditul bancar

Având în vedere mutaţiile mai puţin favorabile dezvoltării agenţilor economici, precum şi a scăderii încrederi în parteneri de afaceri, creditul comercial s-a redus considerabil în favoarea celui practicat de către bănci. Acest fenomen a produs o dezvoltare fără precedent a mediului bancar. În ceea ce priveşte abordarea unui credit acesta presupune parcurgerea unor anumite etape prezentate mai jos:



Realizarea unei discuţii cu caracter informativ între clientul şi agentul



Documentare specifică despre client;



Întocmirea cererii de creditare şi analiză acesteia



Aprobarea creditului



Negocierea dobânzii şi încheierea contractului de creditare



Acordarea creditului

bancar;



Analiza modului de utilizare a creditului şi verificarea respectării

destinaţiei (specific tipului de credit acordat : credit de nevoi personale, credit ipotecar, leasing, etc .) 

Controlul existenţei şi păstrării garanţiilor



Plata dobânzilor şi a comisioanelor aferente creditului;

28



Rambursarea integrală a obligaţiilor generate de derularea creditului

bancar. Toate aceste etape se constituie într-o activitate destul de organizată , coordonată de către personalul specializat în acesta ramură a bănci.De asemenea, aceste puncte fac referire strict la procesul de creditare derulat de către o bancă comercială în condiţiile solicitări acestuia de către client.  Decizia de creditare Tehnologia bancară este fundamentală

pentru îmbunătăţirea activităţii de

creditare bancară, oferind posibilităţi de diversificare şi modernizare a modalităţilor de acordare-rambursare-garantare, în scopul corelării ofertei de produse de credit cu solicitările şi necesităţile clienţilor. Din punct de vedere al solicitanţilor de credite, activitatea de creditare se adresează persoanelor juridice pentru care nivelul creditelor este mai ridicat şi riscul bancar este mai mare, şi persoanele fizice, pentru care împrumuturile sunt mai mici şi riscurile mai reduse. În acest sens, decizia de creditare a persoanelor juridice se ia în urmă analizării unor indicatori care redau bonitatea clienţilor băncii.

2.2.2.2. Creditarea persoanelor fizice Creditarea persoanelor fizice presupune tehnici şi categorii de credite specifice. Principalele categorii de cheltuieli ale populaţiei pe care băncile comerciale le agreează sunt :14 1. cumpărări de locuinţe ; 2. procurarea unor bunuri de folosinţă îndelungată (autoturisme, aparate electrocasnice, etc.); 3. efectuarea unor cheltuieli curente.

14

Vasile, Cocriş; Dan Chirleşan, Management bancar & analiza de risc în activitatea de creditare , Ediţia a II-a , Ed. Universităţii “Alexandru Ioan Cuza “ Iaşi, 2009, p. 68 .

29

1. Credite pentru locuinţe sunt dintre cele mai diverse, implicând intervenţia unor societăţi specilizate ,de exemplu ,instituţiile de credit ipotecar, care efectuează operaţiuni de recreditare şi care îşi procură resursele de pe un segment specific al pieţiei de capital. 2. Creditele pentru cumpărarea unor bunuri de folosinţă îndelungată,de această categorie beneficiază o masă largă de persoane fizice,de regulă cele care realizează un venit mediu. Acest tip de credite mai poartă denumirea şi de credite-clienţi , şi beneficiază din partea băncilor comerciale de o gamă largă de facilităţi, avându-se în vedere faptul că acestea sunt susţinute de o dublă garanţie, pe de o parte prin bunurile procurate, iar pe de altă parte pe seama veniturilor debitorului, care asigură, în principal, şi sursa de rambursare a ratelor datorate la scadenţă. În majoritatea ţărilor, unele mari companii producătoare de bunuri de folosinţă îndelungată dispun de propiile societăţi care creditează cumpărătorii,procurându-şi apoi resursele, pe piaţa creditului, prin recreditare. Acest tip de activitate,este renumerata de către cumpărătorul beneficiar de credite prin dobânzi şi comisioane. 3. Creditarea cheltuielilor curente. Băncile comerciale acordă o gamă de credite pentru acoperirea cheltuielilor curente,unor persoane particulare sau familiilor. De exemplu, în Franţa se practică, aşa-zisele, împrumuturi personale ,acordate pe perioade variind între trei luni şi doi ani, la un nivel ce nu depăşeşte, veniturile titularilor pe trei luni. Un astfel de credit se acordă şi la noi în ţară de către Banca Comercială Română, beneficiar fiind propriu personal. Împrumuturile pe baza cărţilor de credit, se acordă persoanelor particulare, folosindu-se, în principal, două metode specifice :15 

prin amânarea plăţilor faţă de momentul cumpărării pe termene de la 15

zile la o lună.Acest credit permite debitorilor o echilibrare mai flexibilă a veniturilor familiale cu nivelul cheltuielilor 

prin acordarea unui credit pe mai multe luni,sub forma cărţilor de

credit,prin achiziţionarea de mărfuri şi plata serviciilor.

15

Vasile, Cocris; Dan Chirlesan, Management bancar & analiza de risc in activitatea de creditare , Ediţia a II-a , Ed. Universitatii “Alexandru Ioan Cuza “ Iaşi, 2009, p. 69.

30

Cap. 3. Organizarea şi activitatea BRD Groupe Société Générale

3.1. Scurt istoric Istoria B.R.D. GSG dateazǎ din anul 1923, când Societatea Naţionalǎ pentru Credit Industrial a fost înfiinţatǎ ca instituţie naţionalǎ. La 1 Decembrie 1990, Banca Romana pentru 31

Dezvoltare a fost înfiinţatǎ ca o bancǎ comercialǎ cu statutul legal de companie pe acţiuni, preluând activele si pasivele Bǎncii de Investiţii. Banca Romanǎ pentru Dezvoltare este una din bǎncile de prestigiu şi cu traditie în mediul bancar românesc. Acţionând pe baza unor strategii şi politici flexibile, cu prudenţa impusǎ de evoluţia mediului economic, B.R.D. a reuşit sǎ se adapteze cerinţelor economiei de piaţǎ actuale, concomitent cu dezvoltarea sa permanentǎ sub aspect organizaţional, patrimonial şi financiar. Achiziţionarea de cǎtre Groupe Société Générale a reprezentat un succes din cel puţin trei puncte de vedere:  calitatea parteneriatului – Société Générale situându-se printre primele 10 grupuri bancare din lume;  recunoaşterea de cǎtre partenerul francez a activitǎţii multifuncţionale a BRD ca şi adoptarea de cǎtre Société Générale a obiectivelor strategice ale BRD privitoare la extinderea si diversificarea activitǎţii;  cuantumul afacerii – creşterea de capital. Succesul privatizarii BRD a fost remarcat la nivel intern şi internaţional prin:  decernarea premiului ” Privatizarea anului 1998 în Europa de Est”, distincţie acordatǎ de revista de specialitate Privatization International;  acordarea titlului de cea mai bunǎ bancǎ din România, de cǎtre revistele Central European şi Piaţa Financiarǎ;  acordarea premiului pentru excelenţǎ şi a titlului de cea mai bunǎ bancǎ de cǎtre publicaţiile Central European, Global Finance, Euromoney. Pentru o cât mai mare apropiere de clienţii - peste 900.000, BRD - Groupe Société Générale a dezvoltat şi va continua sǎ dezvolte o reţea teritorialǎ de unitǎţi bancare formatǎ, în prezent, din 186 de sucursale, agenţii, reprezentanţe şi peste 800 bǎnci corespondente în peste 80 de ţǎri.

3.2. Organizarea şi sistemul informaţional al BRD-GSG

32

În ceea ce priveşte organizarea băncilor comerciale, trebuie precizat faptul că băncile trebuie sa deţină un personal specializat şi calificat în domeniul bancar pentru a derula activitatea în condiţii optime. Potrivit cu acest subcapitol, pot afirma faptul că organizarea BRD-GSG este cea specifică unei bănci comerciale româneşti, iar organigrama bănci la nivel central este detaliată în cadrul primului capitol al lucrări de diplomă. În acest context, se impune caracterizarea doar a sistemului informaţional care este specific acestei bănci, şi care este prezentat mai jos sub forma unor elemente esenţiale ce descriu acest cadru informaţional. Sistemul informaţional al BRD-GSG defineşte soluţiile strategice şi asigură coerenţa sistemului informatic în concordanţă cu strategia globală a băncii. Acesta se invidualizează în peisajul informatic bancar românesc cu ajutorul următoarelor aspecte importante:  Este o structură funcţională şi operaţională;  Este subordonat directorului general al BRD-GSG;  Are vocaţie strategică pentru bancă, pe linia activităţii privind sistemele informatice;  Este condus de un director de departament. Departamentul Sisteme Informatice în cadrul BRD-GSG cuprinde următoarele direcţii de compartimente:  Compartiment Securitate care defineşte normele de securitate de acces la informaţii;  Comportament Calitate care defineşte metode standarde şi procedurile de lucru privind activitatea de informatică în general şi în special proiectele informatice-elaborează metodologia specifică domeniului informatic;  Compartiment Control şi Gestiune;  Proiect iBank este un proiect informatic care face obiectul unei organizări speciale având ca principală misiune proiectarea aplicaţiei iBank şi integrarea acesteia în sistemul informatic al Băncii;  Direcţia Sisteme şi Reţele care asigură studierea,controlul,implementarea şi menţinerea sistemelor maşină care să suporte aplicaţiile necesare în vederea exploatării; 33

 Direcţia Exploatare asigură producţia informatică a Băncii prin exploatarea aplicaţiilor dezvoltate de către Direcţia Dezvoltare şi Studii.

 Documente şi programe informatice utilizate de BRD-GSG Fiecare entitate a bănci BRD-GSG are un server propriu - XUI şi utilizatorii accesează aceeaşi bază de date comună, situată la Centrala Bucureşti.  Entitate contabilă - entitate unde se întocmeşte balanţa de verificare.  Entitate noncontabilă - sunt punctele de lucru propriu zise. Aplicaţia utilizată de BRD se numeşte iBank scrisă pe arhitectura CLAIN SERVER.

Figura nr.1. Arhitectura CLAIN SERVER- BRD Bucureşti

Baza de date unica (Bucureşti)

XUI-Independenţei

User 1 User 2..n

Sursa

XUI-Iaşi (A.PANU)

XUI-Agenţia Moara de Foc

User 1 User2..n

User 1

User2,3..n

: Vasile, Cocriş; Dan, Chirleşan, Economie Bancară , Repere teoretice şi studiu monografic, Editura

Universităţii: „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2009, p.257.

O nouă aplicaţie paralelă este TRANSACT-ul şi este folosită în vederea industrializării creditelor pentru persoane fizice. Fiecare utilizator are parolă proprie cu care utilizează programul iar modificările efectuate sunt vizualizate şi de ceilalţi utilizatori.

34

O altă aplicaţie este MEGARA, folosită pentru Fondul deschis de investiţii SIMFONIA, pentru achiziţionare de titluri. Aplicaţia FCEX (folosită pentru achiziţionarea şi răscumpărarea de titluri prin BRD). Pentru tranzacţiile WESTERN UNION este folosit un program cu acelaşi nume care face transferuri cu străinătatea. BRD-ul mai are o aplicaţie care gestionează carduri la nivel de convenţie şi de utilizatori - plata salariilor se face pe card. Aflarea informaţiilor despre clienţi (nume, adresă, cod numeric personal, cod fiscal) se face cu ajutorul aplicaţiei INFO. Aceasta aplicaţie are legătură cu aplicaţia carduri. Pentru licitaţia valutară este folosită o aplicaţie generală numită LICIT - banca se comportă ca un dealer pentru client. Aceasta exportă informaţia către iBANk şi este preluată în contul clientului.

3.3. Activitatea BRD Groupe Société Générale BRD Groupe Société Générale este o bancă privată cu cea mai mare acoperire teritorială atât în oraşele mari, cât şi în cele medii şi zonele rurale cu potenţial ridicat. După o perioadă de 5 ani de dezvoltare şi modernizarea reţelei de agenţii, prin introducerea unor concepte noi şi inovatoare pe piaţa românească (BRD Express, BRD 24H, BRD Blitz,BRD Caffe) BRD a început în anul 2009 o perioadă de optimizare a activităţilor. Anul 2009 a marcat şi deschiderea de noi agenţii destinate clienţilor private banking la Sibiu, Timişoara şi Iaşi,etc. Evoluţia depozitelor şi creditelor demonstrează că BRD şi-a menţinut un bun nivel al activităţii şi în anul 2009, faţă de ceilalţi ani de activitate în România. BRD-GSG este o bancă prezentă în România prin numărul mare de agenţi bancare, ceea ce conferă acestei bănci un avantaj faţă de celelalte bănci din sistem. În cadrul actual de timp, se poate vorbi de o apropiere cât mai mare de clienţi prin prezenţa atât în cadrul unei bănci localizabile, cât şi ceea de pe internet. Din acest punct de vedere BRD-GSG a reuşit să atragă clienţi, în ultimi ani de zile, atigându-şi obiectivele propuse. În ceea ce priveşte activitatea principala de atragere

35

a depozitelor şi distribuirea de credite, voi analiza cu ajutorul graficelor prezentate în raportul anual BRD pe ultimul an (2009), o serie de date statistice reprezentative.

 Analiza unor indicatori specifici bănci comerciale- BRD Groupe Société Générale În imaginea de mai jos este prezentată cota de piaţă a primelor 5 bănci de pe piaţa bancară românească, conform ultimelor date publicate de Banca Naţională a României. Figura nr.2 - Topul băncilor comerciale pe anul 2009 după active16

Sursa:

http://www.zf.ro/banci-si-asigurari/topul-primelor-35-de-banci-din-romania-2009-

recesiunea-a-mancat-si-din-cotele-de-piata-ale-bancilor-mici-5624915/ Data accesări :15.04.2011

În figura nr. 2 se observă că primele 3 poziţii ocupate de către BCR, BRD şi Volsbank au o cota de piaţă ce prezintă un trend descendent, în favoarea următoarelor poziţii din clansament la care se remarcă o creştere a cotei de piaţă. BCR şi BRD sunt primele bănci din România după activele deţinute, primele zece bănci deţinând o cotă de 78 % din piaţă.

16

Procentele marcate cu culoarea roşie corespund anului 2009, iar cele cu culoarea albastră sunt specifice anului 2008.

36

Multe dintre băncile cu cota de piaţă mai mică de 3% au pierdut teren în anul de recesiune 2009 din cauza ca au îngheţat sau au frânat foarte puternic creditarea ca urmare a diminuării finanţărilor de la băncile-mama. În anul 2010, activele totale ale sistemului bancar din România au crescut cu doar 3,5

%,

acesta

fiind

cel

mai

redus

nivel

din

ultimii

zece

ani.

Activele BRD au scăzut cu 13,8 %, până la nivelul de 47,5 miliarde de lei.17 De asemenea, putem remarca faptul că BCR, banca controlată de grupul austriac ERSTE, ocupă în continuare locul 1 în clansament. Se observă că ultima bancă prezentă în clansamentul de mai sus , CEC BANK (Bancă deţinută de statul român), a înregistrat un adevărat boom în ceea ce priveşte cota de piaţă privind activele deţinute de băncile din România, şi anume de la 4.3% a ajuns la o cotă ce reprezintă 6.3%, având cea mai mare creştere din top cu 2 %. Cu privire la evoluţia unor indicatori la nivel de bancă centrală se impune realizarea unui tabel ce va cuprinde detalierea pe un număr de patru ani.

Tabel nr.1. - Evoluţia principalilor indicatori la nivel central BRD-GSG Nr. Indicatori CRT. 1. Venit net bancar (Milioane RON) 2. Rezultatul brut din exploatare (Milioane RON) Nr. Indicatori CRT. 3. Active nete (Milioane RON) 4. Randamentul capitalurilor proprii (ROE)

2006

2007

2008

2009

1.771

2.361

3.215

3.579

795,06

1.215

3.785

1.452

2006

2007

2008

2009

2.311

3.079

4.267

4.944

0,34

0,43

0,49

0,27

17

http://www.ziare.com/bani/banci/bcr-prima-banca-din-romania-dupa-active-1076010 Data accesări : 10.04.2011

37

5. 6.

Profit net (Milioane RON) Rezultat net/acţiune

701

1.022

1.573

1.146

1,006

1,46

2,25

1,64

Sursa: Raport Anual 2009 BRD-GSG, disponibil on-line la http://www.brd.ro/banca/actionari-siinvestitori/publicatii/rapoarte-anuale/

În ceea ce priveşte datele din tabelul de mai sus obervăm că majoritatea indicatorilor prezintă o traiectorie ascendentă până în anul 2008, iar începând cu anul 2009 acestea înregistrează o uşoară scădere ce are la bază mai multe argumente precum :



Politica bănci de reducere a cheltuielilor;



Criza economică care afectează nivelul tuturor indicatorilor din tabel;



Scăderea profitului bancar prin creşterea semnificativă a creditelor

neperformante reflectată direct în profitul net. În continuare am ales să reprezint într-un tabel o serie de informaţi cu privire la numarul de angajaţi din primele 3 bănci dupa cota de piaţă. Cu privire la aceste date se poate observa că BCR a avut numărul cel mai mare de angajaţi în anul 2009 faţă de celelalte două bănci din sistem care şi-a redus personalul începând cu anul 2009. Tabel nr.2. - Numărul de angajaţi din băncile BCR, BRD şi Volsbank Banca BCR BRD Volsbank

2006 8.286 7.286 5.200

2007 9.520 8.534 6.010

2008 10.500 9.502 7.200

2009 11.250 9.150 6.200

Sursa: Rapoartele anuale ale băncilor din anul 2009

În legătură cu datele prezentate mai sus, voi reprezenta grafic evoluţia numărului de angajaţi din cadrul bănci analizate-BRD. Graficul nr. 1 – Numărul de angajaţi BRD-GSG în perioada 2006-2009

38

Sursa: Raport Anual 2009 BRD-GSG, disponibil on-line la http://www.brd.ro/banca/actionari-siinvestitori/publicatii/rapoarte-anuale/

Din graficul prezentat mai sus se observă că în perioada 2006 – 2008 numărul de angajaţi BRD a crescut considerabil, ajungând la numărul maxim de 9 502 în anul 2008. Însă în anul 2009, numărul persoanelor angajate de BRD s-a redus la 9 150, înregistrând o scădere cu 3,7% comparativ cu anul anterior. Această diminuare poate fi pusă pe seama politicii băncii de diminuare a cheltuielilor cu personalul, ca urmare a crizei financiare. De asemenea un alt motiv al diminuări personalului începând cu anul 2009, poate fi explicat prin decizia luată de GSG, principalul acţionar la BRD, de a supraveghea în amănunt activitatea bănci şi reducerea pe cât posibilul a unor cheltuieli. Un alt motiv care duce la reducerea puternică a personalului la BRD este introducerea de noi sisteme de plată a facturilor prin robotul BRD, şi plata facturilor direct din contul curent, dar şi home banking-ul care câştigă din ce în ce mai mult teren în România datorită tarifelor scăzute la persoanele fizice şi juridice. În acest context dacă banca nu va acţiona pentru mărirea numărului de agenţi bancare prezente în România se va continua trendul descrescător al numărului de angajaţi BRD-GSG. Depozitele bancare din cadrul BRD

39

Analiza evoluţiei depozitelor bancare, dar şi a creditelor bancare o voi structura în cadrul acestui tabel, pornind de la anul 2005 şi până în anul 2009, conform cu ultimele date publicate pe site-ul BRD-GSG. . Tabel nr. 3 Evoluţia depozitelor atrase şi creditelor acordate pe o perioadă de 5 ani (Milioane RON)

Depozite Credite

2005

2006

2007

2008

2009

14.681 10.464

24.590 18.715

27.011 24.905

28.552 34.260

29.249 34.865

Sursa: Raport Anual 2009 BRD-GSG, disponibil on-line la http://www.brd.ro/banca/actionari-siinvestitori/publicatii/rapoarte-anuale/

Din tabelul de mai sus se poate constata faptul că evoluţia depozitelor dar şi a creditelor prezintă un trend ascendent pe parcursul a celor 5 ani analizaţi . De asemenea, mărimea creditelor este mai redusă decât ceea a depozitelor atrase în anul 2005, iar începând cu anul 2008, valoarea creditelor depăşeşte pe cea a depozitelor. Această evoluţie spectaculoasă a creditelor acordate peste nivelul depozitelor atrase se menţine şi în anul 2009, când creditele ating valoarea maximă de 34.865 Milioane RON. În acest context, se constată faptul că populaţia a preferat să economisească mai puţin şi să contracteze credite de la bancă într-un volum mai mare, datorită problemelor financiare. Un alt aspect semnalat în datele prezentate, este accela că mărimea depozitelor din anul 2005 a înregistrat în anul 2009, o dublare, şi anume de la 14.681 Milioane RON a ajuns la valoarea de 29.249. În ceea ce priveşte mărimea creditelor, se constată că în anul 2005, acestea indicau 10.464 Milioane RON, iar în anul 2009, volumul acestora s-a triplat ajungând la valoarea de 34.865 Milioane RON, reprezentând o creştere semnificativă datorată cererii populaţiei pentru diversele credite oferite de către BRD-GSG. Graficul nr. 2 – Depozitele clienţilor BRD-GSG (Milioane RON)

40

Sursa: Raport Anual 2009 BRD-GSG, disponibil on-line la http://www.brd.ro/banca/actionari-siinvestitori/publicatii/rapoarte-anuale/

Din graficul anterior se poate observa o continuă ascensiune a depozitelor bancare din cadrul BRD din anul 2005 până în 2009. În anii 2006, respectiv 2007, gradul de creştere a numărului depozitelor constituite de clienţii băncii a cunoscut un adevărat boom. Acest fapt poate fi pus pe baza politicii de expansiune permanentă a activităţii băncii, precum şi pe situaţia economică favorabilă a economiei româneşti în perioada respectivă. Cu toate că acest trend ascendent al depozitelor bancare se menţine şi în următorii ani, respectiv 2008 şi 2009, gradul de creştere a acestora cunoaşte o diminuare de la 6% în 2008 la valoarea de 2% în 2009. Această scădere a gradului de creştere a numărului depozitelor bancare constituite la BRD, poate fi pus sub semnul crizei financiare, care nu a acolit economia României, determinând o scădere a veniturilor populaţiei, şi în final a puterii acestora de a realiza economii.

Graficul nr. 3 – Structura angajamentelor faţă de BRD

41

Sursa: Raport anual BRD pe 2009 disponibil la adresa http://www.brd.ro/banca/actionari-siinvestitori/publicatii/rapoarte-anuale/

În anul 2009 valoarea angajamentelor la nivel de bancă a fost de 44 miliarde RON, împărţită pe segmente de piaţă, conform cu graficul prezentat anterior. Se poate observa că cea mai mare pondere o deţin angajamentele persoanelor fizice (40%), urmată de cea a întreprinderilor mari (27%). De asemenea întreprinderile medii deţin o valoare apropiată de 22%, cea mai mică valoarea fiind înregistrată de întreprinderile mici, care deţin un nivel al angajamentelor de doar 11%.

Creditele bancare din cadrul BRD După cum am precizat şi anterior în cadrul tabelului nr.3, evoluţia creditelor acordate de BRD prezintă un trend crescător şi graficul corespunzător este prezentat mai jos.

Graficul nr. 4 – Creditele acordate clienţilor BRD-GSG (Milioane RON)

42

Sursa: Raport anual BRD pe 2009 disponibil la adresa http://www.brd.ro/banca/actionari-siinvestitori/publicatii/rapoarte-anuale/

Din graficul nr. 4 se observă o continuă creştere a valorii creditelor acordate de BRD clienţilor săi. Ceea ce se evidenţiază este creşterea ridicată înregistrată între anii 2005 – 2008, când valoarea creditelor acordate a crescut cu peste 22,7%, adică mai mult decât o dublare a acestora. Acest fapt se poate explica de politica flexibilă dusă de bancă ca urmare a cadrului legislativ valabil în perioada respectivă, când ca urmare a creşterii continuă a economiei româneşti, Banca Naţională a României a permis un acces facil persoanelor fizice, cât şi juridice la fonduri financiare prin intermediul procesului de creditare. Însă, o dată cu înrăutăţirea situaţiei economice şi financiare a României, ca urmare a efectelor crizei financiare globale, BNR a impus condiţii mai drastice de acordare a creditelor ceea ce a determinat o diminuare accentuată a persoanelor care pot accesa creditele bancare. Acest lucru a fost amplificat, totodată, şi de scăderea veniturilor populaţiei, ceea ce a determinat o creştere de doar 2 % a nivelului creditelor acordate de către bancă în anul 2009, mult mai mic decât valoarea înregistrată în anul anterior de 27%. Programul guvernamental de stimulare a pieţei imobiliare a reprezentat pentru BRD ocazia de lansa un credit dedicat programului Prima Casă. BRD a acordat primul credit în cadrul acestui program guvernamental. La sfârşitul anului 2009, banca deţinea o 43

cotă de piaţă de 30% şi un sold al creditelor care depăşea 100 de milioane de euro, situându-se pe primul loc în topul băncilor înscrise în programul Prima Casă. Acest trend ascendent înregistrat de BRD la nivelul volumului depozitelor constituite, precum şi cel al creditelor acordate se datorează atât politicii băncii de extindere a activităţii sale, precum şi a unor oportunităţi apărute pe piaţă. În tot acest interval de timp, banca a continuat să extindă reţeaua de unităţi bancare disponibil, în toată ţara, reuşind astfel să atragă un număr ridicat de clienţi de retail şi corporate. Perioada 2005 – 2009 a fost marcată de introducerea unor concepte noi şi inovatoare pe piaţa românească (BRD Expres, BRD 24H, BRD Blity, BRD Caffe), determinând ca anul 2009 să fie începutul unei perioade de optimizare a activităţilor realizate de bancă. Graficul nr. 5 – Sold credite de consum BRD Finance

Sursa: Raport anual BRD pe 2009 disponibil la adresa http://www.brd.ro/banca/actionari-siinvestitori/publicatii/rapoarte-anuale/

BRD Finance, un serviciu specializat destinat finanţării persoanelor fizice,este prezent pe piaţa românească încă din 2004,şi a devenit rapid lider pe piaţa creditelor de consum acordate în magazine. După o perioadă în care a înregistrat doar niveluri

44

crescânde a rezultatelor, anul 2009 a reprezentat primul an în care s-a obţinut valori inferioare anilor precedenţi. Volumul operaţiunilor de factoring a înregistrat o scădere cu 29% comparativ cu anul 2008, fiind influenţat în mod direct de reducerea semnificativă a vânzărilor agenţilor economici. Banca a pus în continuare la dispoziţia clienţilor săi întreaga gamă de produse de factoring: intren şi internaţional, în varianta cu şi fără regres. Operaţiunile cele mai solicitate şi accesate de către clienţi au fost cele de factoring fără regres, demonstrând preocuparea agenţilor economici pentru acoperirea riscului de neplată a debitorilor. Banca s-a preocupat în permanenţă de îmbunătăţirea serviciilor de factoring şi a reuşit şi în anul 2009 să se menţină în ierarhia mondială a celor mai buni factori de import şi de export din Factors Chain International. Graficul nr. 6 – Structura serviciilor de factoring

Sursa: Raport anual BRD pe 2009 disponibil la adresa http://www.brd.ro/banca/actionari-siinvestitori/publicatii/rapoarte-anuale/

Cap. 4 Concluzii şi propuneri

45

În cadrul acestui capitol, voi exprima concluziile şi propunerile, referitoare la lucrarea de diploma. Potrivit cu aşezarea informaţiilor în această temă pot afirma că organizarea şi activitatea bancară se desfăşoară sub un ansamblu riguros de legii bancare. În ceea ce priveşte cota de piaţă după activele deţinute, se observă din Figura nr.2, că BRD are un trend descendent, şi este prezentă pe locul 2 cu un procent de 14.1% în anul 2009, faţă de anul 2008 când înregistra un procent de 15.6%. Cu ajutorul tabelului nr. 1 din proiect ce priveşte evoluţia principalilor indicatori la nivel central, se remarcă faptul că evoluţia venitului net bancar înregistrează o valoare de 3.579 în anul 2009 (valoarea cea mai mare din toţi anii prezentaţi). Rezultatul brut din exploatare prezintă o scădere majoră şi anume de la valoarea de 3.785 Milioane RON în anul 2008, ajunge la doar 1.452 Milioane RON. Un alt indicator şi anume activele nete are un trend crescător pe parcursul celor 5 ani analizaţi. Aşadar, în urma prezentări acestor indicatori, se constată o ascensiune permanentă a acestora. Tabelul nr. 2 din proiect legat de prezentarea numărului de angajaţi BRD şi a altor două bănci din sistem, cunoaşte o uşoară scădere 18 în anul 2009, (şi anume de la 9.502 în anul 2008, la 9.150 în 2009) datorită politicii băncii de reducere a cheltuielilor cu personalul. Depozitele atrase şi creditele acordate de BRD (analizate în cadrul tabelului nr.3 şi a graficelor corespunzătoare) au cunoscut un trend crescător datorită:  Politicii de expansiune permanentă a activităţii băncii;  Dobânzilor atractive oferite de bancă şi unele comisioane reduse precum comision analiză credit, comision retragere numerar, comision de rambursare anticipată, etc.;  Oferirea de consultanţă gratuită în afaceri pentru societăţile comerciale în vederea acordări de credite menite sa sprijine firmele ce se află în dificultate;  Situaţiei economice favorabile din perioada anterioară crizei economice.

18

În ceea ce priveşte BRD.

46

De asemenea banca analizată BRD- Groupe Societe Generale, încearcă în această perioadă să găsească soluţii pentru a atrage un număr cât mai mare de clienţii inclusiv de la alte bănci concurente. Potrivit cu această afirmaţie depozitele şi creditele de la BRD, ar urma să înregistreze o creştere în următori ani datorită creditelor de refinanţare propuse şi a depozitelor cu dobândă atractivă. Se observă că în ultimul timp majoritatea băncilor încep să alinieze puţin câte puţin, dobânzile la credite cu cele din alte ţări din Uniunea Europeană, reuşind astfel să atragă un număr cât mai mare din populaţia României. În opinia mea, BRD trebuie să continue această strategie de refinanţare a creditelor pentru a înregistra o continuă evoluţie ascedentă, în ciuda faptului ca în anii 2009-2010, banca a înregistrat un trend descendent în cadrul multor indicatori de profitabilitate.

47

Bibliografie selectivă Surse cărţii : 1. Bosno, Cezar; Dardac, Nicolae,Produse, costuri şi performanţe bancare, Ed. Economică, Bucureşti, 2000; 2. Căpraru Bogdan,; Activitatea bancară, Sisteme, operaţiuni şi practici; Editura C.H.Beck; Bucureşti, 2010; 3. Cetină, Iuliana; Odobescu, Emanuel,

Strategii de marketing bancar, Ed.

Economică, Bucureşti, 2007; 4. Cocriş Vasile; Chirleşan Dan; Economie bancară; Repere teoretice şi studiu monografic; Editia a III a, Revizuită şi adaugită; Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2009; 5. Cocriş, Vasile; Chirleşan, Dan, Management bancar & analiza de risc in activitatea de creditare, Ediţia a II.-a , Ed. Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” , Iaşi, 2009; 6. Dedu,V., Management Bancar, Ed. Sildan, Bucureşti, 1996; 7. Heteş-Gavra, Iosif, Organizarea şi operaţiunile băncilor, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 2003; 8. Manolescu Gh., Diaconescu Sîrbea A., Management bancar, Ed. Fundaţiei ROMÂNIA DE MÂINE, Bucureşti, 2001; 9. Spulbăr, Cristi, Management bancar ,ediţia a doua ,Ed. Sitech, Craiova, 2008. 10. Turliuc Vasile,; Cocriş Vasile,; Stoica Ovidiu; Roman Angela,; Dornescu Valeriu; Chirlesan Dan, Monedă şi credit , Ediţia a IV-a ,Revizuită şi adaugită, Editura Universităţii “Alexandru Ioan Cuza “ Iaşi, 2010;

Surse legii : 1. Legea nr. 101/1998, privind Statutul B.N.R; 2. Legea bancară nr.58/1998;

48

3. Legea privind procedura falimentului băncilor nr. 83/1998; 4. Legea nr. 31/1990, republicată, privind societăţile comerciale. Surse web : 1.

http://www.brd.ro/banca/actionari-si-investitori/publicatii/rapoarteanuale/

2.

www.bcr.ro

3.

http://www.zf.ro/ Alte surse :

1. Raport anual al BRD pe anul 2009

49