Dan Ioan -Cavalerii.pdf

Ioan Dan Cavalerii

1975

fiului meu Ion Gheorghe Dan Capitolul 1 Btrânii valahi #tiau cândva un cântec de slav închinat drumului care duce de la Sighi#oara ctre Alba-Iulia. Drum vechi cât veacurile, pstrat cu sfin&enie de b#tina#i. Harnicii solda&i din Legiunea a Treisprezecea Gemina, ajuta&i de dacii localnici, i-au pus primele rosturi de-a lungul Târnavei Mari, acea doamn apele Transilvaniei. Strdomoale juite de dealuri atât pe dreapta cât #i gra&ioas pe stânga,între apa #i drumul se încolcesc prin luncile nu prea largi, iar satele multe se strâmtoreaz în jurul lor, sau se ridic seme&e pe coastele repezi. Casele spoite în alb sau albastru, cu baticuri de&igl ro#ie, cu nelipsita floare de mu#cat la ferestre, cu pridvoarele frumos lipite#i largi, cu grdinile folosite pân la amnunt, cu #an&uri curate, peste care podi#tile de lemn fac legtura spre uli&e, aduc o not de. cldur cochet acestor locuri binecuvântate. Troi&ele, multe la cap de hotare, cioplite cu migal în lemn, sunt  frumoase ca femeile despuiate. Ele nu despart gliile una de alta, ci mai degrab sunt locuri de închinciune #i medita&ie, sau locuri de slujbe când întârzie ploile. Obiceiuri vechi, rmase de la strbunii daci. Ora#ele Sighi#oara, Dumbrveni, Media# #i Blaj, presrate de-a lungul vechiului drum, au pstrat în gospodrirea migloas a grdinilor întregul parfum al satului, chiar dac mândrele case #i-au adugat caturi îndreptate spre mrire. Aici, aerul dulce nu are uscciunea celui de câmpie #i nici umezeala greoaie din locurile muntoase. Dealurile înalte #i-au retras pdurile spre creste, iar lanurile cu bucate sntoase înainteaz voinice#te pân în umbra copacilor. Viile nesfâr#ite, cuprinse de seme&ia înl&imilor, sau îmbtate de soare, se salt într-un picior la vreme de var, plesnind de sntate trufa#. Doar toamna, când rodul greu ca sânul doicilor le obose#te, se las cumin&i peste strugurii galben-aurii, mari cât iepuroaicei ftate. Atunci, pe coastele dealurilor fiecare zi pare o  srbtoare, iar desfrâul roadelor nu mai cunoa#te margini. Pe timp de cldur, dimine&ile seme&elor dealuri sunt limpezi ca dragostea de mam. Dar seara, înl&imile picotesc ame&ite de mirosna vegeta&iei, ca btrânii pierdu&i în amintirile multe. Ele domin lini#tea locurilor #i tresar doar în toiul verii când ploile cad vesele, iar norii se înjur între ei #i se bat cap în cap ca berbecii. Clima blând, apele domoale, cumptate la mers, parc îndoite spre medita&ie, dealurile care curg fr întrerupere în dou #iruri paralele, oamenii cu gesturi calme, cu vorba molcom, completeaz un tot lini#tit, plin de farmec.

În diminea&a zilei de 29 martie a anului 1599, salvele de tun cur f s tresar dealurile pân departe #i mult vreme ele nu mai avur lini#te. Dieta din Media# primi cererea de abdicare a lui Sigismund Báthory#i îl proclam  între cei doi principe al Transilvaniei pe Andrei Báthory. Schimbarea petrecut veri nu prea s aib însemntate decât pe plan local, dar se dovedi curând c lucrurile stteau cu totul altfel. # ctre Câteva ceasuri mai târziu, pe vechiul drum care duce de la Media cetatea Alba-Iulia, se legna domol o trsur cu însemne princiare. La spatele ei, un #ir lung de clre&i, o#teni #i nobili, forma alaiul. Sigismund, cu fa&a mai palid ca de obicei, prea trist #i îngândurat, spre deosebire de noul principe care încerca nu fr eforturi s-#i ascund bucuria. Ziua era frumoas, iar din pmântul proaspt arat se ridicau aburi în fuioare lungi. Cei doi veri nu semnau între ei. Mai mare cu câ&iva ani, Sigismund era înalt #i sub&ire, cu fa&a mslinie, parc bronzat. Prul czut în plete btea u#or spre galben, aducând fe&ei o strlucire aparte. Liniile moi din jurul gurii#i ochii melancolici nu artau o fire voluntar, ci mai degrab una aplecat ctre rul blai, u#or ondulat, visare. Andrei se dovedea ceva mai scund, mai legat. P îi încadra fa&aalba#tri-verzui. rotund, cu mici semne de îngr#are timpurie, cu perni&e osânz în #i jurul ochilor Mâinile grsu&e, cu palmele ca ni#te formele rotunde care se ghiceau sub îmbrcmintea frumoas te duceau cu gândul spre pictura lui Rafael. Noul principe #i î pstrase haina lung de cardinal, miestrit ajurat pe la poale #i tivit cu fir de aur. O cruce mare, btut în nestemate, legat cu lan& gros, îi ajungea pân spre brâu. — Pari îngândurat, vere, spuse cardinalul dând glasului su o not voit aplecat spre grij. — Nu. Nu chiar îngândurat, rspunse fostul principe. Simt mai degrab o apsare pe care nu mi-o pot explica. — S fie oare unele preri de ru pentru lepdarea domniei-voastre de tronul Transilvaniei? Întrebarea cardinalului îl nemul&umi. — Preri de ru? zise ascunzându-#i suprarea. Nu cred. Când vor aprea, nimic nu m va opri s m întorc aici, a#a cum ne-a fost în&elegerea. Auzind asemenea vorbe, Andrei nu-#i putu înfrâna o tresrire abia vizibil, iar pe fa&a lui apru o nuan& de mânie. Totul fu ca o prere. Suficient îns pentru ochiul ager al lui Sigismund. — Cred c nu te-ai sfii s-mi dore#ti moartea dac s-ar întâmpla s m întorc. — Doamne iart-l! spuse cucernic Andrei. Oare se cuvine s-i vorbe#ti astfel unui slujitor al bisericii? — O! zâmbi Sigismund cu dispre& ru ascuns. Doar Suntem între noi, vere. De mine nu trebuie s te fere#ti. Familia Báthory î#i are #i ea "podoabele" ei, ca orice familie mare. Eu sunt nehotrât #i pripit, dar îmi plac armele #i oamenii viteji. E un merit al meu c-mi recunosc ni#te cusururi. Domnia-ta e#ti lacom #i f&arnic. Nu! Nu m întrerupe! Doar nu ne aude nimeni. În zilele noastre un mare prelat lipsit de &rnicie f ar fi ca rzboinicul fr arme. E#ti viclean #i nu iube#ti oamenii. E#ti tânr, zu, chiar prea tânr pentru atâta

f&rnicie. Noi doi nu ne-am iubit niciodat, dar am fi putut s ne respectm. Te prefaci îndurerat ascultându-m, cu toate c nu e cazul. Nobila noastr familie a reu#it de minune s m conving a-&i preda scaunul principatului. Mâine plec. Peste trei zile voi fi dincolo de grani&, iar peste o sptmân, mult &a mea. prea departe pentru a-&icmai griji privin Vei domni îns cu încheie teama #i n-ar în suflet, gândindu-te a# face putea sînm întorc fi de mirare, Sigismund fr s-i treac prin minte c din clipa aceea se afla sub amenin&area mor&ii. — Ah, vere, sunt adânc mâhnit ascultându-&i vorbele de ocar! zise cardinalul încercând s dea glasului su cât mai mult triste&e. — Ei, la naiba! se mânie Sigismund. 'i-a# fi acordat respect #i prietenie, dac dup asemenea vorbe de ocar m-ai fi poftit s încruci#m sbiile. — Dumnezeu opre#te vrsarea de sânge, rspunse tânrul principe. Ne vom ruga, vere, pentru pcatele voastre. — N-am nevoie, dar te în&eleg. Domnia-ta nu vei avea niciodat prieteni. — Îl am pe Dumnezeu. — Pe Dumnezeu? se mir Sigismund. Atunci de ce ai râvnit la titlul de principe? cardinal? De ce mi-ai pus toat familia pe cap? De ce nu ai rmas un simplu — Cile Domnului sunt mari #i minunate, iubitul nostru vr. — A#a e! Domnia-ta vei ajunge departe folosind numele Domnului, sau te vei poticni curând. Eu am condus poporul Transilvaniei cu sinceritate. Domnia-ta vii cu ipocrizie. Sunt curios pân unde vei merge. Ipocrizia ajut uneori s-i pcle#ti pe câ&iva din jurul tu, îns un popor... Nu uita c e#ti strin de principat. C e#ti cet&ean polon. C numai prin buntate #i dragoste î&i vei apropia poporul. — Sau prin for& #i opreli#ti, zâmbi pentru prima oar cardinalul. — Poate. (i eu m-am gândit uneori la for&. De fapt, am #i avut-o. Domniei-tale î&i lipse#te. — Domnul ne-a dat în schimb alte haruri, de care nu a&i avut parte, drag vere, spuse cardinalul mieros. — Care? — Fine&ea #i inteligen&a. — Ah, ah! scpr de mânie Sigismund. Iat c începi s-&i dai arama pe fa&. Dac nu ne batem azi, voi fi nevoit s te ciomgesc în vzul o#tenilor #i al nobililor din alaiul nostru. — Te-ai cam aprins, vere, uitând c-i vorbe#ti principelui Transilvaniei,  opre#te de la unele râse batjocoritor cardinalul. Doar sângele nostru comun m msuri care s-ar impune. pân Sigismund îl privi uluit. Cu câteva ceasuri înainte fusese un st  se urziser în jurul su puternic. Nimeni nu-l silise la abdicare, chiar dac &a unei lepdturi. asemenea planuri. Acum, se afla neputincios în fa "Degeaba m împunez în fel #i chip, gândi el. Acest pop a fost numai lapte #i miere pân când mi-a luat întreaga putere din principat. Iat c ipocrizia lui m-a pclit de minune. S fie oare drumul acesta mai bun?" Vorbele cardinalului îl scuturar din gândurile acelea.

— Nu vom da curs mâniei, drag vere, mai ales c î&i în&elegem triste&ea. — Triste&e? râse fostul conductor al principatului, încercând s-#i ascund suprarea. Nici vorb! Ba chiar m bucur c nu-&i las o mo#tenire prea bun. Împratul Rudolf al doilea ar dori s anexeze Transilvania la imperiu. S #tii c împratul are mâinile lungi. Ai s lesim&i cât de curând. Pe #i cocota mine m-a însurat cu Maria-Cristina, ruda lor apropiat numrul unu a imperiului, fr a m putea împotrivi. Abia acum am scpat de ea, prin  familie care te-a cedarea tronului Transilvaniei. Polonia, cu nobila noastr recomandat atât de clduros, urmre#te s-#i întind stpânirea peste noi, pân la Dunre. Turcii pregtesc o#tire pentru ocuparea Transilvaniei înaintea polonilor. Ttarii sunt greu de oprit când se pornesc flmânzi prin aceste pr&i. Popula&ia cea mare a principatului o formeaz valahii, pe care îi &inem destul de greu în iobgie. Pân #i ungurii iobagi s-au mi#cat spre rzvrtire. Sa#ii nu ne privesc binevoitori. Secuii au srcit cu totul. Nobilii sunt dezbina&i. Mul&i dintre ei râvnesc la tronul principatului. Chiar#i iubitul nostru unchi Bocskai. Mihai-vod, domnul 'rii Române#ti, e vasalul nostru. Un vasal primejdios. Lâng el te sim&i mic #i neînsemnat. Acest Mihai-vod e omul pe care îl ursc #i-l #i multe #i-am-am invidiez din toat inima. turciiDe ttarii ori câ#tigat atâta faim încât strlucirea noastrÎna luptele plit cucutotul. gândit c numele nostru ar fi cptat mai mult fal dac am fi luptat personal sub steagurile lui. — (i ce te-a oprit? întreb ironic Andrei. Sigismund sim&i ironia cardinalului, dar trecu peste ea, dornic s-#i lmureasc ni#te gânduri mai vechi. — Un singur lucru m-a oprit. Mihai-vod e ca un copac uria#. El prinde truns destul de toat ar#i&a soarelui. Sub coroana unui astfel de copac ar fi p rar câte o raz de lumin pentru mine. — Ah, drace, Doamne iart-m! se înfurie cardinalul. Au ajuns cei din familia Báthory s-l invidieze pe un biet nesplat? Cine e acest Mlai-mare? Un golan. O biat pramatie... — Poate, îl întrerupse gânditor Sigismund. Ai s te love#ti de acest Mlai-mare. Ai s-&i rupi din&ii în coaja lui. — Mai vedem noi, rspunse cu dispre& noul principe. Domnia noastr va începe cu alungarea acestui Mlai-mare, iar 'ara Româneasc va întregi stpânirea Báthorylor. — Sau invers, râse fostul principe. Cu toat viclenia domniei-tale, î&i vor lipsi ni#te prieteni #i un cancelar ca regretatul Iojica. Poate n-ar strica s faci alian& cu turcii. Acum sunt mai siguri decât împratul Rudolf. Familia noastr te-a adus pentru asta? — Ne vom ruga Domnului s ne lumineze calea, zise Andrei cu prefcut evlavie, evitând s-#i dezvluie gândurile. — Te va îndemna oare Dumnezeu spre legturi cu pgânii? iscodi ironic Sigismund. — Ne vom ruga, domnule, ne vom ruga, se închise #i mai mult în sine Andrei. — Roag-te, vere! Eu nu sunt atât de evlavios dar m-a# fi rugat dac mi-ar

fi druit ni#te prieteni ca aceia de care se bucur Mihai-vod. Cu ei alturi nu a# fi renun&at la tronul principatului. — Vorb s fie! Am auzit despre ace#ti lotri la curtea din Polonia. Ni#te neisprvi&i fr avere, fr nume, care #tiu s &in în mâini o sabie sau un pistol. din sfin&ia-ta! ace#tia sunt cu nemiluita oriunde. —EiIabine, seama, râse fostul principe. Acei neisprvi&i î&i vor ie#i mereu în cale #i î&i vor zdrnici planurile când nu le vor fi pe plac. Chiar în clipa de fa& s-ar putea s fie prin apropiere, gata s-&i ghiceasc cele mai tainice gânduri. Ei lovesc iute#i fr gre#eal, apoi dispar de parc îi înghite pmântul. Prin ei, Mihai-vod e cel mai informat conductor din aceast parte a Europei. Despre schimbarea din principatul Transilvaniei turcii vor afla peste dou sptmâni. Împratul Rudolf, peste zece zile. Moldovenii peste trei. Bra#ovenii, care sunt atât de aproape, peste dou. Dar domnul 'rii Române#ti va #ti în noaptea aceasta, înainte de a se face ziu. — Cine sunt acei prieteni ai lui Mihai-vod? se interes cardinalul îngândurat. — Primul #i cel mai de seam ar fi domnul Cae Indru. Un tânr înalt #i frumos, cu sunt ochii #apte parc cu&ite adormi&i. Cu mi#crile ca deîntr-o pisiccentur aflat ladepând. Armele lui pe care le poartmoi la brâu piele. Când se afl printre du#mani, arunc atât de iute cu&itele #i atât de fr gre# încât ai crede c are ceva haruri diavole#ti. Uneori, adaug la armele sale o sabie sau o spad. În aceast parte a Europei nu cred s gse#ti un spadasin mai bun. În pdure adulmec urma du#manului mai bine decât lupul flmând. Iar #iretenia lui face cât toate celelalte haruri la un loc. Domnul Costache Caravan poate s aib patruzeci sau cincizeci, sau numai treizeci de ani. La înf&i#are seamn cu un sac plin de grun&e, a#ezat pe dou buturugi. În lupt e sprinten ca un fulger. Pistoalele lui rar bat alturi de &int. Clre#te o gloab de armsar cum n-am vzut altul mai slut. Cpitanul Király poveste#te c în luptele de la Giurgiu, domnul Caravan czuse din #a sub loviturile turcilor. Zambilica, armsarul su, s-a ridicat în dou picioare #i a scos ni#te rgete ce nu erau de cal, speriind animalele du#manilor. Apoi l-a prins pe stpân cu din&ii #i l-a târât într-un loc ferit de primejdie. Chiril Zece Cu&ite e un tânr cu fa&a ve#nic aspr. Armele lui sunt zece cu&ite. Le arunc departe, iar cei care îl cunosc nu-#i amintesc s-l fi vzut gre#ind o &int. Ducu cel Iute seamn mai degrab cu o fat sfioas. Când scoate sabia, ro#e#te ca tânrul novice aflat la prima întâlnire de dragoste. Sub sabia lui au czut rpu#i marii spadasini Bindácz #i Roco Perisini. Lor li s-au alturat Petrache cel Mic, un ochitor fr pereche în lupta cu pistolul, Ni& Pra#tie, un lungan tcut, cu mâna ager #i grea, Sile Adormitu, printele Grasa, vechi #i cunoscut spadasin din Apus, Tufnel-fiul, Toroipan, Glu#c #i Ciripoi-fiul. Aduna&i laolalt, valoreaz cât o o#tire. În luptele cu turcii #i ttarii, i-au adus domnului 'rii Române#ti multe foloase. Iar secretele cur&ii noastre au ajuns de multe ori la ei. Pe capetele lor au pus pre& în aur mul&i dintre du#manii lui Mihai-vod. Îns — fr folos. Ace#ti cavaleri #tiu s se ascund #i s apar când te a#tep&i mai pu&in. — Sunt cumva lotrii care te-au rpit din cetatea Alba-Iulia?

— Chiar ei, se înveseli Sigismund. Iar dac ar fi vrut s-i fac acela#i neajuns marelui sultan al turcilor, nu vd cine i-ar fi oprit. — Ah, ah! râse principele batjocoritor. De când ar venit în principatul Transilvaniei am auzit mereu vorbindu-se despre Mihai-vod #i despre cei care îl slujesc. Parc care toats~a lumea s-a prostit nu mai are ce discuta. Nu cred nimic din toat faima adunat în jurul#ilor. Frumoasa trsur ls în urm Blajul, trecu peste podul de lemn dincolo de Târnava Mic, apoi caii se opintir pe drumul ce urc în pant mare pe sub &, asemenea unui dealul numit de localnici Hula Blajului. Un deal înalt, seme & munte. Pdurea btrân ce-i ascundea coama se continua pe dealurile în lan spre Crciunelul-de-jos, Bucerdea grânoas, Cisteiul românesc #i Cpud, fcându-se una pân la malurile Mure#ului. Sus ctre creast, adpostit sub coroanele copacilor mari, un clre& urmri mult vreme cu privirea drumul trsurii princiare. Era un brbat înalt, cu fa&a limpede, frumoas, parc dltuit, cu ochii molateci, u#or adormi&i, cu umerii largi #i bra&ele puternice, încheiate ca din gre#eal neagr cu , palme degete cpta delicate ca alecldur femeilor. Îmbrcmintea lui complet ca #i #ipelerina, oarecare de la albul imaculat al cm#ii. "Hai, Vânt Slbatec! se adres armsarului. Am vzut destul." Cal #i clre& se mistuir printre copacii mari, urmând aceea#i direc&ie cu trsura princiar. Omul era Cae Indru. Cu pu&in înainte de asfin&itul soarelui, trsura ajunse în curtea faimosului palat princiar din Alba-Iulia. Cei doi se despr&ir fr preri de ru. Sigismund îi aminti vrului c se va întoarce curând. Cardinalul cu f un semn & de binecuvântare asupra lui, blestemându-l în gând, în tirnp ce frumoasa-i fa exprima o mare blânde&e. Noul principe se grbi spre apartamentele îndelung pregtite de puzderia slujitorilor. Acolo #i î lepd &inuta de drum pentru una cu multe bijuterii. Când intr în sala tronului, mul&imea de curteni îl privi îngândurat, încercând s-i ghiceasc mcar o parte din inten&ii. Dar tânrul principe &inu o cuvântare scurt, amestecat cu multe citate din Biblie, astfel c floarea nobilimii transilvnene se risipi ctre cas mai îngândurat ca oricând. Rmas în cabinetul de lucru cu noul cancelar Naprágy#i consilierul Toma Ciomârtan, principele dori s înceap lucrrile de politic ale principatului chiar din prima zi de domnie. — Iat, domnilor, spuse u#or afectat, a venit vremea s-i dm Tranduie s facem amânri. silvaniei orientarea care i se cuvine. Timpul nu ne îng Domnule Naprágy, purtm amândoi haina bisericeasc. Domnia-ta e#ti episcop. Eu — cardinal. Nimic din ce nu-i place lui Dumnezeu nu se va întâmpla sub aceast nou domnie. Dar, tot a#a, nimic din gândurile noastre nu trebuie s ajung în afara acestui cabinet, fr voia mea. Aranjamentele politice se pregtesc în tain #i cu mult chibzuial. Domnule Ciomârtan, se întoarse ctre voinicul consilier, e#ti un supus bun #i în&elept. Ne-ai fost recomandat cu mult cldur. Sfaturile domniei-tale vor gsi pre&uire în fa&a noastr. Prin

slaba cârmuire a vrului Sigismund, pe care îl iubim din toat inima, aceast provincie nu are o situa&ie prea bun. Pân când se vor limpezi apele, vom duce tratative cu turcii. Iat scrisoarea de prietenie ctre Constantinopol. Semneaz-o, domnule cancelar! Naprágy violent. Fa&a lui rv#it de timp se încre&i brusc, asemenea uneitresri pungi goale. — Dar nu eu trebuie s semnez aceast scrisoare, ci principele Transilvaniei. — Semneaz, Naprágy! Ne-am gândit noi la toate. — Nu! În felul acesta nu cred s ne în&elegem. — O, dragul meu! zâmbi Andrei ascunzându-#i mânia. Sper s ajungi un mare diplomat sub îndrumarea noastr. Domnia-ta e#ti inteligent, dar î&i lipse#te fine&ea. Numai a#a se explic actul necugetat pe care l-ai fcut acum un an. E vorba despre rscoala iobagilor unguri, condus din umbr de domnia-ta. Dovezile ne-ar îndrept&i s te trimitem la spânzurtoare. Ne opresc  în convingerea noastr îns câteva lucruri. Cel mai important dintre ele const c nu ai urmrit eliberarea iobagilor ci, cum e #i firesc, doar tronul (i, în sfâr#it, principatului. ne înva iertm gre#elile altora. omul de careApoi, amBiblia nevoie s & ms slujeasc. Pentru vechile gre#eli e#ti ale domniei-tale, ne vom ruga, domnule Naprágy. Amenin&area din vorbele principelui îl nuci dintr-o dat pe cancelar. Dar Naprágy nu era unul dintre cei mai slabi oameni. #i Î reveni la fel de iute #i încerc s înlture pericolul cu ajutorul iscusin&ei. — Mria-ta, spuse umil, nu vd necesitatea semnturii noastre pe un act lucirea cuvenit. atât de însemnat. Numai ilustrul vostru nume îi poate da str — Ei, a#a parc ne mai în&elegem, rspunse principele plcut impresionat de umilin&a cancelarului. Drumul pân la Constantinopol e lung. Dac aceast scrisoare ar ajunge din gre#eal la Praga, adic în mâinile împratului, a# fi învinov&it de trdarea cre#tinilor. Semntura domniei-tale îmi deschide o porti&. — Iar mie, perspectiva de a rmâne fr cp&ân, îl întrerupse furios Naprágy. — Nu, nu, dragul meu! Vei tri sntos atâta vreme cât te afli sub înalta noastr protec&ie. — Dar turcii nu vor lua în seam o solie trimis de mine. — O vor lua. O vor lua, s n-ai nici o grij. Abia dup ce voi primi firman de domnie de la ei, m vor socoti principe al Transilvaniei. Iar faptul  c nu am semnat acest act de legtur, îi va convinge de modestia noastr. Semneaz, drag Naprágy! dtor. — Dac aceast scrisoare nu va ajunge la turci, îmi iese nume de tr — Oare cine a fost hulit mai mult decât Crist? zâmbi principele. Naprágy semn, în timp ce broboane mari îi aprur pe fa&a lung #i uscat. "Ce lepdtur! gândi Toma Ciomârtan. Îi pune la&ul de gât nrodului de episcop. Cu mine nu-i va merge." — Acum, a doua scrisoare, domnule cancelar, zise cu blânde&e Andrei. E

adresat împratului Rudolf, cruia îi cerem s ne recunoasc în postura de principe al Transilvaniei#i s ne asigure sprijin împotriva turcilor. Naprágy î#i mângâie prul crunt #i semn, cuprins de un tremur nervos. — A treia scrisoare va pleca la curtea din Polonia. Prin ea îl anun&m pe s rege c vom o#ti intralâng cât de curând suzeranitatea sa.nostru Hatmanul Zamoyski pregteasc Zim, unde sub s a#tepte semnalul pentru ocuparea Moldovei, Transilvaniei#i 'rii Române#ti. Semneaz, sfin&ia-ta! Ieremia Movil e vasalul nostru. Lui îi poruncim s pregteasc o#ti împotriva lui Mihai-vod #i-l asigurm c Simion Movil, fratele su, va domni în 'ara Româneasc. Semneaz, domnule cancelar! În 'ara Româneasc vom domni noi, dar e bine s se bat al&ii pentru scopurile noastre. Asta se cheam fine&e diplomatic, drag Naprágy. A cincea scrisoare e adresat lui Mihai-vod. Pe el îl poftim s prseasc definitiv scaunul de domnie #i chiar &ara. Domnule Ciomârtan, zâmbi principele satisfcut, ai fost unul dintre secretarii faimosului cancelar Iojica. Te pre&uim fiindc ai un cu-vânt greu printre valahii iobagi, care formeaz marea popula&ie a principatului. Mâine în zori s înceap a se pune hârtii pe la rspântii de drumuri, s se afle c renumi&ii lotri Cae Indru, Costache Ducu prinderea cel Iute #i lor Chiril auduca fost&i. pu#i sub urmrirea Caravan, noastr. Pentru oferimZece opt Cu&ite sute de Adic, o mic avere. Te vei ocupa personal de aceast problem, dragul meu Ciomârtan! & de noi. Iar prinderea lor va însemna primul act de loialitate fa "Acest pop e nebun de-a binelea, gândi consilierul înclinându-se plin de respect. I&ele pe care le încurc prin cele cinci scrisori vor aduce multe necazuri principatului. Acum l-a# fi preferat pe Sigismund, cu toate cusururile sale. El avea mcar un dram de sinceritate. Cardinalul e ca o viper creia te bucuri s-i zdrobe#ti cp&âna chiar dac nu te atac direct." #nuit la palat Dup plecarea celor doi, principele primi un vizitator neobi sub vechea conducere. Era un clugr voinic, a crui fa& ascu&it aducea cu  pe un plisc de #oim. Umerii lui mari se ghiceau rotunzi sub rasa bine strâns corp. — Domnul cu tine, Zablije! spuse principele întinzându-i mâna pentru srutul protocolar. Cum stai cu sntatea? — Mria-ta, rspunse clugrul sfios, la cei patruzeci de ani petrecu&i în harul Domnului, m simt ca un flcu. Iar lucrrile ce le vom face în slujba mriei-tale nu vor fi mai slabe ca altdat. — Câ&i oameni ai adus? — Patru. — Cam pu&ini. — Pu&ini, dar buni #i siguri. — Ascult, Zablije! zâmbi cardinalul. Ce-ai zice dac &i-a# drui cinci sute de duca&i? — Numai ai mei? se sperie clugrul. — Numai. — Cu asemenea avere m-a# retrage undeva s triesc lini#tit, în posturi #i rugciuni, pân la adânci btrâne&e. Dar suma e prea mare ca s nu-mi ceri un lucru peste msur de primejdios.

— Mântuitorul nostru a trecut prin multe primejdii, fr a i se promite cinci sute de duca&i, dragul meu Zablije. — Adevrat, mria-ta! Dar el era un sfânt, iar eu un biet clugr care se teme pentru via&a lui. Apoi, vzând unar licr de mânie ochii cardinalului, continu — Îns, oricum fi, pentru voiîn sunt gata oricând s-mi dau : via&a. — Atunci, înseamn c m-ai putea sluji chiar fr plat, observ cardinalul ironic. — Nu, mria-ta! se împotrivi clugrul. Fiecare trebuie s mnânce de acolo de unde alearg. Dac se nimere#te s mnânce bine, va alerga totdeauna, repede #i cu spor. — Mda! A#a e! Mi-ai fost de mare folos în Polonia. Îmi vei fi #i aici, unde ne aflm printre strini. Dac eu o duc bine, î&i va fi bine #i &ie. Îl cuno#ti la înf&i#are pe vrul nostru Sigismund? — Fr gre#eal. Cardinalul î#i încruci# bra&ele #i pru trist. Zablije î#i înfrân o tresrire de groaz, cunoscându-i gesturile dinaintea unei hotrâri necurate.  prere — Vrul nostruabia ne va prsi totdeauna, spre marea de ru, zise Andrei auzit. Vapentru ie#i mâine pe la ceasurile zece noastr prin poarta de nord #i va apuca drumul care duce în Mun&ii Apuseni. Pân la Câmpeni îl vor înso&i #apte slujitori. Acolo îl a#teapt peste o sut de oameni cu aur #i cu bagaje multe. Ei bine, pentru izbvirea sufletului su pctos, vrul nostru nu trebuie s ajung viu la Câmpeni. — Vrul vostru? se albi la fa& clugrul. — E voia lui Dumnezeu, spuse atât de blând cardinalul încât Zablije se strânse ca sub amenin&area clului. Observându-i groaza, principele continu la fel de blând: — E ultima ta încercare, drag Zablije. Dup aceast lucrare e#ti liber s pleci #i s trie#ti dup cum &i-ai dorit. — Nu, nu, mria-ta! se apr clugrul cu înver#unarea stârnit de fric. Familia voastr e numeroas #i puternic. M va dibci #i voi ajunge sub toporul clului. — Zablije! strig principele cu asprime. Crezi c te-am chemat s stm la tocmeal? — Chiar a#a, Doamne! se hotrî brusc ciudatul clugr. Când voi primi duca&ii care mi se cuvin? — Ca de obicei, dup ce se va petrece lucrarea, zâmbi cardinalul u#urat. — Va fi greu. Cinci bie&i clugri împotriva a opt brba&i obi#nui&i cu armele nu rzbesc totdeauna. — (tiu, printe Zablije. Dar unde nu ajunge puterea, folosim alte haruri. Am fost de câteva ori împreun pe Valea Ampoiului. Pe drumul care duce în inima mun&ilor. Î&i aminte#ti locul nostru de popas lâng Stânca Diavolului? — Cu ochii închi#i, mria-ta. — Asta e bine! în locul acela apele Ampoiului se strâng sugrumate de puterea stâncilor. În dreapta, pere&ii sunt înal&i cât muntele. În stânga, ei nu  o crare trec de #apte-opt stânjeni. Pe sub peretele din stânga se strâmtoreaz

între ap #i stânci. Pe crarea aceea vor trece drume&ii no#tri. Tu #i oamenii ti ve&i sta culca&i pe stâncile din stânga. Pricepi? — Da, se lumin Zablije. Vom avea fiecare câte dou pistoale. Cinci oameni cu zece focuri ar trebui s fie orbi, dac n-ar nimeri o &int atât de apropiat. — Întocmai, cuvio#ia-ta! Peretele se continu înalt înainte #i în spate pe cel pu&in dou mii de pa#i. Iat deci c ve&i avea timp destul s v mistui&i prin #i în fa&a stâncilor drepte, pduri departe de locul acela, iar slujitorii, neputincio vor crede c au fost ataca&i de banda faimosului Kunzli, sau de acei aventurieri care cutreier &ara aurului cu gânduri de jaf. Sau vom rspândi vestea c vrul nostru a fost atacat de oamenii lui Mihai-vod. Cu ani în urm, tot la Stânca Diavolului, oamenii acestuia l-au pgubit de ni#te aur pe Sigismund. — A#a vom face, mria-ta. În zori, pornim clri pentru a avea asupra lor un avans de câteva ceasuri. — Domnul cu tine! încheie discu&ia cardinalul. (i înc ceva: dac oamenii ti vor încerca o trdare, avem destul putere s-i gsim #i în gaur de #arpe. Zablije se înclin adânc, #tiind c amenin&area nu era adresat oamenilor, ci lui. * Când se lumin de ziu, ie#ir prin poarta de sud a cet&ii Alba-Iulia cinci clugri cu bagaje multe, înghesuite în desagii mari a#eza&i pe cai dinaintea lor. Ni#te bie&i clugri cu hainele ponosite, cu încl&rile vechi, rupte ici-colo, a#a cum se cuvenea unor umile fe&e biserice#ti care nu puneau pre& pe lucrurile bune mai mult din srcie decât dintr-o pornire fireasc. Dup fe&ele sp#ite, dup desagii petici&i #i, mai ales, dup rasele lor grosolane, decolorate de atâta purtat, cinsti&ii clugri artau cam pricji&i. Doar un ochi atent, ager, ar fi remarcat, poate, caii celor cinci. Ni#te cai frumo#i, hrni&i bine, mult prea de pre& pentru cinstitele fe&e. Ochiul acela se nimeri s fie al domnului Costache Caravan, aflat ascuns dup ni#te tufe mari, nu departe de drumul care duce ctre Mure#. Posesorul ochilor ageri#i curio#i semna uimitor cu un dovleac a#ezat în cumpn pe cal. Artarea de sub el se dovedea o slu&enie rar întâlnit prin acele pr&i. Clre&ul nu se putea mândri cu o statur înalt, dar pântecul su cât o paporni& plin îi ddea o oarecare not de greutate. Nasul cârn, obrajii plini #i fragezi ca un fund de copil, iar ochii ni&el bolbo#a&i îi ddeau parc un aer mirat. Spre deosebire de stpân, armsarul se bucura de ri toate harurile unui animal evlavios, aplecat spre posturi lungi, sau spre ajun din cele mai severe. Trupul arta ca o covat pus pe pirostrii. Botul prea îngust pentru un animal obi#nuit, urechile prea mari chiar la un mgar de ras, must&ile lungi #i rare ca la patriarhi, smocurile de pr care îi atârnau sub gu# ca rufele pe frânghie îi completau partea dinainte, împlinind un tot mre& în nemaipomenita lui slu&enie. Iar dac stpânul îl botezase pe armsar cam #ugub&, Zambilica, fa& de atâtea haruri numele nu mai avea nici o importan&. Asemenea pereche, aflat în zori la cel mult un sfert de ceas clare de

Alba-Iulia, nu ar fi mirat pe nimeni dac cei doi s-ar fi dovedit localnici. Dar a#a cum #edeau ascun#i dup tufe, ori se fereau de eventualii trectori, ori pândeau pe cineva. Sau poate c amândou presupunerile î#i aveau rostul lor. Când cei cinci clugri se deprtar o bun bucat de drum, Costache Caravan alunec din Zambilici, apropie de ni#te mrcini usca&i, #i,#aua tite gata pentru a fi aprin scoase amnarul#iseddu foc celor câtorva paie preg din timp. Focul se înte&i curând, iar fumul era tocmai bun s fie vzut de la o anumit distan&. Numr apoi zece pa#i de la foc, puse un b& scurt pe pmânt #i unul mai lung, în cruce peste primul. Dup aceea se slt sprinten în #aua calului. Mult prea sprinten pentru conforma&ia corpului su. — Afl, Zambilico, îi zise armsarului, c în asemenea vremuri dac n-ai ochiul ager, o duci greu. I-ai vzut pe preacinsti&ii clugri de adineauri? Ce s-i vezi? Tu dormi d-a-npicioarelea. Eu trebuie s am grij de toate. M mir c nu &i-a venit cheful s te port eu în spinare. Dar s nu ne certm de diminea& c ne merge prost toat ziua. Cu asemenea cai nu umbl ni#te umili slujitori ai  mai bisericii. Ca s nu mai vorbim despre chipurile lor care te îndeamn degrab s-&i asiguri pistoalele decât s te închini. Drace! Ia uite c s-au abtut din drum. O#iiau pestespre câmp. Mi sVulpii. fie! Dup noua direc&ie care ai zice c dau ocol pe dreapta se duc Mgura Adic pe drumul duce la Valea Ampoiului. Dar în cazul acesta nu în&eleg ocolul. Ar fi putut ie#i din Alba-Iulia prin poarta de nord. Tu ce prere ai, Zambilico? Taci? Afl c te faci de râs. Pân #i o gin ar pricepe. Clugrii nu au folosit poarta de nord fiindc doresc s nu le #tie nimeni drumul ctre Mun&ii Apuseni. Pe #alvarii lui Mohamed, dac nu o fi a#a! E ceva necurat la mijloc. Sau duc o solie #i atunci sunt oamenii pe care nu trebuie s-i scpm din ochi, sau fac o trebu#oar nu tocmai curat, în slujba unor mrimi. Cum noi amândoi suntem ni#te firi tare curioase, nu vd nici un motiv bun s ne opreasc a le ghici gândurile. Prietenii Cae Indru, Ducu#i Chiril pzesc celelalte por&i ale cet&ii. Trebuia s aflm orice mi#care a noului principe. Numai a#a 'ara Româneasc va fi ferit de primejdii. Ai priceput? Ei, uite c am ajuns la locul unde au prsit drumul. Ia s le mai las eu un semn prietenilor no#tri. Zicând acestea, Caravan alunec de pe Zambilica #i se apropie de un copac tânr. Îl rupse în dou #i-l ls atârnat cu crengile spre pmânt. Numr apoi zece pa#i de la copac, puse un b& scurt pe iarba mrunt, iar peste el unul mai lung, orientat spre urmele clre&ilor. Calul întoarse botul într-o parte, foarte atent la preparativele stpânului. Dar nu numai Zambilica era atent. Aflat la pând în dreptul por&ii dinspre Teiu#, Cae Indru vzu fumul focului aprins de Costache. Vânt Slbatec, frumosul su armsar, se înfrupta lacom din iarba umed, plin de sntate, aflat din bel#ug pe fundul unui pârâu secat #i nu prea adânc. Pe muchea pârâului se aprinse curând un foc vesel. Când fumul începu s se înal&e frumos, Cae numr zece pa#i de la foc #i puse dou be&e în cruce. Apoi înclec #i porni vijelios spre focul domnului Caravan. Dar nu se opri acolo decât pentru a cuta semnul lsat de prietenul su. B&ul cel lung îi art direc&ia în care pornise Caravan. Dup ce trecu de copacul cel rupt, sri din #a, atent la urmele cailor. "Acestea sunt potcoavele Zambilichii, gândi el.

Clctura lui aruncat u#or în lturi se deosebe#te de a oricrui cal. Înaintea lui Costache sunt cinci cai. Ni#te cai puternici, bine hrni&i, dup cum arat clcturile picioarelor din spate. Caii buni se las din vreme în vreme pe picioarele dindrt, gata s le ridice pe cele din fa&. Pe cei slabi #i f r putere #i egale." îi dup urmele mai au slabe din spate mai adânci înainte. Dar nu sunt caighice#ti de o#teni. Caii o#tenilor clcturile mai Ciuda&ii clugri prsir câmpul. Caii lor sprinteni intrar într-o pdure cu copacii rari. Clre&ul din frunte, adic sfin&ia-sa printele Zablije, fcu un ocol printre copaci, iar ceilal& i îl urmar mira&i de asemenea schimbare. Zablije porunci s se strâng bagajele laolalt. Volumino#ii desagi erau plini cu #omoioage de câl&i. Mirarea celor patru clugri crescu #i mai mult când îl vzur pe conductorul lor umblând cu amnarul#i cremenea sub desagi. Focul mistui repede acele bagaje fr noim la prima vedere. — A#a! spuse Zablije satisfcut. Am plecat din Alba-Iulia cu bagaje multe, cum se cuvine unor bie&i clugri care triesc departe de pcatele cet&ilor. Bagajele au fost pentru ochii lumii. Fr ele vom cltori mai u#or. E voia  asta ve&i Domnului s facem chiar azi o lucrare din cele mai frumoase. Dup primiCuvio#ii fiecare câte cincizeci de urechile duca&i. auzind despre atâta bnet. La o sum clugri ciulir atât de mare nu se gândiser nici chiar în visrile lor cele mai nstru#nice. Zablije îi privi cu mult buntate, cugetând fr patim: "Dup ce îl vom rpune pe Sigismund Báthory, am s-i omor pe rând. N-am eu nevoie de asemenea martori." Spre amiaz, clre&ii prsir Ampoiul #i se avântar pe o coast cu pdurea destul de rar, iar dup o jumtate de ceas oprir caii printre brazii înal&i. Se aflau lâng Stânca Diavolului. Strâns între pere&ii de piatr ai mun&ilor, Ampoiul #i-a transformat albia într-un uluc#lefuit pân la amnunt. În lungul ulucului apa cânt copilros de sub&ire, dar la bulboane î#i dovede#te puterea printr-un &ipt fr sfâr#it. Printele Zablije se dovedi un om precaut, obi#nuit cu treburi de soiul acela. Î#i ls ortacii s se odihneasc #i porni s cerceteze împrejurimile. În spatele lor, la cel mult cincisprezece pa#i, începea un mrcini# printre care se amestecau vrejii de smeur abia muguri&i. Dincolo de mrcini# locul cobora în pant moale, apoi începea s urce fr întrerupere. Abtându-se pu&in înspre dreapta, gsi un loc potrivit pentru priponirea cailor. — Iat, sfin&iile-voastre, gri Zablije satisfcut, aici vom face din voia Domnului acea lucrare frumoas despre care v-am pomenit. Peste câteva ceasuri va trece pe crarea de sub noi un boier mare dimpreun cu #apte slujitori. Ave&i fiecare câte dou pistoale. — Cam prea mul&i, observ unul dintre ei. Zablije zâmbi cu buntate, dar vocea îi era aspr când îi rspunse. — Acesta e marele tu pcat, frate Clement. Vorbe#ti când nu trebuie. Cred c numai unele ajunri #i rugciuni te vor vindeca de un atât de grav neajuns. — O, sfin&ia-ta! rspunse cu nduf cel mustrat. (tiu c limbu&ia nu se afl printre harurile cere#ti. Am încercat în fel #i chip s merg pe calea cea bun.

De zece ani port în sân o lab a sfântului Antonio cel tcut. I-am câ#tigat-o la ri#c unui cuvios clugr care slujea în mnstirea Strahov din Praga. Dar de mult vreme m gândesc #i m socot c s-ar putea s fie o imita&ie. Adic, s fi apar&inut unui pctos oarecare. Dac mai trec pe la Praga, am s-i rsucesc buntatea gât cinstitului clugr. — S-ardeputea s fie fals, zise Zablije gânditor. Când vom prinde rgaz de odihn, o vom cerceta împreun. Poate facem schimb. Eu port la mine o broasc uscat. Broasca e adus de la Lacul Minunilor. Î&i dau broasca #i o jumtate din spinarea sfântului Samuel cel Slbnog. — O broasc? — Ei, da! Ce te miri? 'i-am zis c e din Lacul Minunilor. Când apuc s m cherchelesc, pctuind cu darul necurat al buturii, broasca începe s cânte. La chestii d-astea e dat dracului, Doamne iart-m! — Ah, ah! se lumin Clement. Atunci, facem schimbul, sfin&ia-ta. — Mai vorbim noi. Acum e bine s tinuim despre ce ne intereseaz. Cu rire din partea lor nici nu slujitorii boierului nu avem nimic. Iar despre o urm poate fi vorba. Ar trebui s alerge mult înainte sau îndrt pân s gseasc un loc boierului. bun de urcat Deci, pistoalele noastre vor fidoi îndreptate numai asupra Dup aici. cum vede&i, pe crare nu pot merge clre&i alturi. A#a c va fi timp destul s vi-l art pe omul nostru. Sper s fiu mul&umit de voi. Clugrii aprobar smeri&i. Zrile erau limpezi ca ochii pruncului abia în&rcat. Mirosna de brazi, u#or amruie, înviora aerul. Pdurile de r#inoase din dreapta #i din stânga Ampoiului se ridicau seme&e #i tcute pân pe crestele mari. Tcerea din lumea aurului se dovedea nefiresc de adânc. Dar clugrii se aflau abia pe grani&a locurilor bogate în metalul atât de pre&ios. În timp ce sfin&iile-lor pândeau trecerea lui Sigismund Báthory, Costache Caravan se &inea pe pârtia de urme. Zambilica, ofensat de t cerea clre&ului, clca fr tragere de inim. Ghicindu-i suprarea, Costache începu s sporoviasc u#or la urechile slutului armsar, iar Zambilica se învior dintr-o dat. Din vreme în vreme, singuratecul cltor aluneca de pe cal #i lsa unele semne tainice pentru prieteni. Când poposi la Mgura Vulpii, tolnit în iarba gras de atâta sntate, auzi zgomot slab în spatele su. Apuc pistolul cu un gest fulgertor #i se rostogoli într-o parte, dar dintre copaci #i î fcu apari&ia Cae Indru. — Era chiar timpul s m ajungi, zise Caravan cotrobind prin buzunarele fr fund ale hainei. Mi se urâse de atâta singurtate. Indru îl privi amuzat. Rotofeiul su prieten scoase din adâncurile hainei o bucat de brânz #i mu#c lacom. — Vrei? întreb Caravan artându-i brânza a crei culoare alb prea destul de îndoielnic. — Nu, mul&umesc! zâmbi Cae. — Pcat! rspunse grsunul. Brânza adevrat #i bun o dibce#ti întâi dup culoare. Când bate u#or în verde înseamn c #i-a lepdat umezeala din

ea. E drept c miroase ni&el, îns fr asemenea calit&i poate s nu fie brânz, ci o lipie oarecare. Cunosc oameni care#i-au vindecat bojocii mirosind brânz veche. Am un prieten în Câmpia Zrandului. Brânz ca sta n-am pomenit s mai fac cineva. El îmi zicea c brânza cu cât miroase mai a dracului, cu atât #i-a acele devine mai gustoas. meuprin ridicatpr&i, o csu& margine codru. Într-o toamn, având Prietenul unele treburi mi-amlazis c n-arde strica s gust ni#te brânz bun. Dar m aflam în plin pdure #i se lsase o cea& a#a din senin. Era o cea& deas printre copaci de puteai s-&i bagi degetele în ochi. & se dovede#te M-am rtcit. Chiar un vulpoi ca mine pe asemenea cea neputincios. M-am gândit c o s tremur toat noaptea. Îns, pe nea#teptate, simt un curent de aer proaspt. Crengile de sus ale pdurii încep s geam. Btea vântul. (i cum #edeam a#a cam trist, rezemat de #aua Zambilici, bag de seam c în curentul de aer se sim&ea un miros greu. Încalec pe Zambilica, ne lum pe direc&ia curentului #i dup trei ceasuri de galop ajungem la casa gospodarului. Un ageamiu ar fi tremurat toat noaptea în pdure, gândindu-se dat m-am dus acolo cu c mirosul vine de la un stârv, sau de la un dihor. Alt un prieten cruia am avut neprevederea s-i laud brânz din Câmpia &ire, aplecat #i lucruri Zrandului. Era unlains cam fine&uri numai pre&.  ceasuri Când ne apropiem vreo dousub clarespre de c#rie, ce îldevd pe om c începe s se clatine. Zic: "'i-e ru?" Zice: "Simt în aer un miros ca de la o hait de dihori." Dup un ceas, vd cum se ridic prul pe calul prietenului meu. Zambilica e rezistent la mirosul de brânz, dar calul acestuia se blbnea când într-o parte, când în alta, ca be&ivii. Înso&itorul meu era un om brav. A rezistat voinice#te pân când am ajuns da vreo cinci sute de pa#i în fa&a c#riei. Acolo czur ca trsni&i #i om #i animal. Am desclecat degrab. Amândoi se artau fr vlag. L-am strigat pe brânzar. Acesta s-a uitat lung la ei #i mi-a zis: "Mirosul de dihor omoar destul de rar un brbat voinic. Dar cel de brânz veche are putere chiar#i asupra dobitoacelor. Scoate-i de aici înainte de a-i apuca damblaua!" Apoi ne-am deprtat de c#rie. Dup o goan de un ceas, prietenul #i-a recptat vederea. Peste alt ceas a mi#cat o mân, iar la o jumtate de zi i-a revenit graiul. Odat s-au abtut ni#te lotri prin Câmpia Zrandului cu gândul #t. s prade c#ria. Pe cel mai slab dintre ei l-a doborât mirosul cam la o po Conductorul lor, un zdrahon mare cât o u#, a ajuns pân în fa&a c#riei unde a mai avut puterea s strige: "Dau o bani& cu galbeni celui care m car pân dup dealul de colo." Apoi, a czut lat. Acum opt ani gsesc în pdure o gloab de catâr pe care atârna pielea ea poalele cm#ii ie#ite din pantaloni. De slab #i de pricjit ce era, clca parc în strchini. Mi-am zis s-l duc pân la c#rie, iar dac moare, s-i tbcesc pielea. Când ajungem cam în btaia mirosului, o dat îl vd pe schilod c se îndreapt de spinare #i porne#te la drum cu toat ndejdea. Pe msur ce ne apropiam, nrodul de catâr clca mai apsat #i mai

 acolo, se pune sprinten. Iar când mai aveam doar un sfert de ceas pân slbnogul pe o goan c abia m &ineam dup el cu Zambiliea. Ajungem în c#rie #i m uit mirat la artare. Se învârtea de colo pân colo, fudul ca un rege al catârilor. Trgea aer în piept pân se umfla ca un cimpoi #i-l slobozea parc preredar de n-a ru.fost Dup dou se rotunjise Arablbnea vrut s-l l sa pe picioarele iau cuamine, chip. Se sptmni din bini#or. spate #i-#i cp&âna a nesupunere. N-am mai fost de mult pe la  c #rie. Am mai îmbtrânit ni&el #i nu mai rabd atât de bine mirosul. Ultima dat am plecat cu dureri de cap. Chiar #i Zambilica începe s tremure când simte mirosul c#riei. — Mai taie lumea piroane, dar nu ca tine, râse Ducu cel Iute fcându-#i apari&ia de dup copaci. — S crezi tu c sunt piroane! bombni Caravan. Am s te duc o dat în Câmpia Zrandului. Ducu fcu o ochead spre Indru, observând brânza din mâinile grsunului. Apoi ls armsarul s pasc #i se întinse lâng prietenii si, dornic de pu&in odihn. Marele spadasin care îi gurise pe contele Bindácz#i pe vestitula#teptând Perisini, s-i artadea maiprimele degrab a copilandru ce se Avea apropie de vârsta brb&iei tuleie pe fa&a curat. genele lungi, întoarse, nasul u#or coroiat, buzele pu&in sltate la col&urile gurii, iar prul cre& czut pe frunte sporea aerul su de tinere&e. Doar umerii, ceva mai largi decât obi#nui&ii umeri ai bie&ilor sub vârsta maturit&ii, îi ddeau un oarecare semn de voinicie. — Chiril Zece Cu&ite trebuia s ajung înaintea ta, Ducule, observ nelini#tit Caravan. — A#a e. M mir lipsa lui. — Poate c #i pe poarta pzit de el au ie#it cltori, zise Cae. — Poate, fcu Ducu gânditor, dar nu i-am vzut semnalul de fum. — Plecm fr el! hotrî Cae. Dac mai întârziem, s-ar putea s nu-i mai ajungem pe clugrii despre care mi-a vorbit Costache. — Clugri? se mir Ducu. Dar ce avem noi cu ni#te bie&i clugri? — Dac le-ai fi vzut caii, n-ai mai fi vorbit astfel, zise Costache. Ba cred c ar fi fost destul numai faptul c #i-au ars bagajele în pdure. — Am gsit urma de foc, rspunse Ducu. Pmântul din vatr era cald. Dup cldura pmântului am socotit c focul s-a stins abia de un ceas. — N-ai gre#it, zâmbi Indru. Suntem cu un ceas în urma  c lugrilor. Deci, pe cai, prieteni! * Soarele trecuse pu&in de cumpna amiezii. Clugrii picoteau pe Stânca Diavolului. Cântecul sub&ire al Ampoiului fcea parc #i mai adânc lini#tea locurilor. Dar ea se sparse curând. Un zgomot de glasuri îi cu f pe clugri s ru dup un cot al tresar. Primul dintre slujitorii lui Sigismund Báthory ap crrii. Calul #i clre&ul trecur domol fr s bnuiasc primejdia. Caii se strecurau în #ir indian, la pas, poticnindu-se în bolovni-#ul crrii. Curând

ie#i la vedere Sigismund. Printele Zablije fcu un semn scurt #i ridic pistoalele dimpreun cu ortacii si. Dar în aceea#i clip se auzi din spatele lor vocea lui Caravan: — Hei sfin&ilor, arunca&i pistoalele! nuîn erau dintre aceia care se pierd cu firea. Srir ca mu#ca&i #arpeClugrii #i traser acela#i timp asupra grsunului. Un ageamiu în locul de lui Costache #i-ar fi aflat moartea. Dar focurile clugrilor nu mai întâl-nir o &int vie, ci numai stâncile. De dup trunchiul unui copac bâzâi prin aer ceva albicios. Printele Zablije se îndoi de mijloc nedumerit, apoi  czu cu fa&a înainte. Unul dintre vestitele cu&ite ale lui Cae Indru se abtuse asupra sa. Buimac de cele întâmplate, printele Clement apuc s trag în direc&ia lui Cae. Pistolul grsunului Costache fulger printre stânci, iar clugrul se rostogoli pe povârni#ul dinspre Ampoi, pân la picioarele lui Sigismund. În fa&a unui asemenea dezastru, cei trei clugri o zbughir ctre pdure, ctându-#i singuri pierzania. De dou ori fulgerar cu&itele lui Cae. Doi dintre fugari se poticnir parc trsni&i. Ultimul ajunse dincolo de tufi#uri #i se pomeni nas în nas cu Ducu. Vzându-l nu prea voinic la trup, clugrul smulse topori#ca de la brâu. nprasnica Arm grozav pentru unfanda om dibaci. spadasin sri într-o parte evitând lovitur. Apoi scurt, Marele încheind astfel mcelul. Costache ie#i la vedere #i-l salut pe Sigismund cam în doi peri, ne#tiind cum s i se adreseze acum când nu mai era principe. — Ei, ce se petrece acolo sus, domnule Caravan? întreb acesta. — Pe Zambilica mea, nimic! râse grsunul. Ce a fost nu mai e... — Dar ce a fost? În locul lui Costache vorbi Indru, care apru alturi, spre totala uimire a prin&ului. — E#ti sntos, domnule Báthory? — Da, domnule Indru, chiar foarte sntos. Iar dac po&i s-mi spui cine e acest clugr picat din cer la picioarele calului meu,&i-a# rmâne îndatorat. — La asta m gândeam, zâmbi Cae. Domnul Costache are o frânghie destul de trainic. Ar fi o nimica toat s te ca&ri pân la noi. Sigismund se codi în prima clip gândindu-se la o curs. Lepd îns iute acea bnuial. Indru #i Costache erau vrednici de toat pre&uirea. Fu coborât frânghia. Fostul principe o prinse eu îndemânare. — M bucur întâlnirea cu domniile-voastre, spuse când se vzu sus. — Merit s te bucure chiar din toat inima, prin&e, râse Caravan. Pramatiile astea î&i pregteau prohodul. — Mie? pli Sigismund. — A#a se pare, observ Cae. Dar iat c cel de colo se mi#c de-a binelea. Prin&ul privi în jur. — Ah, ah! observ el. Aici a fost o adevrat btlie. — Chiar a#a, interveni Costache. O mic btlie pentru via&a voastr care a stat în cumpn. Pornir cu to&ii spre clugr. Acesta, prefcându-se mai slbit decât era, murmur abia auzit: — Domnul cu voi, pcto#ilor! Sunt printele Zablije, umil slujitor al

bisericii. Oare se cuvine s loveasc cineva într-un slujitor al celor sfinte? Domnul s v ierte pcatele mari! — Ia mai du-te dracului! râse Costache. Degeaba încerci s ne duci cu vorba. Prin &inuturile acestea au murii; demult to&i ageamiii. Iar cei care au scpat cu via& dinbat boalacâmpii prostiei, câmpie. se simt la largul lor. Adic, pot s cât s-au vor. tras Dar la aici unde Acolo via&a st în cumpna armelor #i a chibzuielii, e greu s-l proste#ti pe careva. De unde veneai, sfântule? — De la Zlatna, min&i Zablije. Am fost acolo s cumprm ni#te cai, atât de folositori celor care stau departe de cet&i #i ora#e. Cae #i Ducu nu intervenir în discu&ie, cunoseând #iretenia fr seamn a grsunului lor prieten. Costache nu întrebuin&a niciodat violen&a, la mod în & iile dorite. Interogatoriul acea vreme, pentru a scoate de la un om toate informa su se baza pe logic. O logic simpl, a unui om simplu, dar cu inteligen& scprtoare. Când adversarul se arta la fel de puternic, întrebuin&a alte haruri. În urm cu vreo câteva luni, oamenii lui Mihai-vod prinseser un dregtor turc venit cu gânduri ascunse în cetatea Bucure#tilor. Casnele n-au putut o vorb de la el. Caravanavea a cerut s informa fie închis &iilealturi turc o scoate zi #i o noapte. Când s-aCostache împlinit sorocul, toate dorite.de — Frumo#i cai! observ Costache prefcându-se a-l crede pe Zablije. Ar fi totu#i ni#te nelmuriri. Eu dac veneam de la Zlatna ctre Alba-Iulia, mi-a# fi continuat drumul pe sub stânci, nu prin locurile acestea neprielnice la mers. Clugrul avea rspunsul pregtit, dovedindu-se peste msur de #iret. — A#a am fcut #i noi, domnule, pân la intrarea pe vale. Acolo, animalul fratelui nostru Clement se scutur de povar #i se rsle&i ctre înl&imi. Abia aici am apucat s-l prindem. — Apoi, zâmbi Costache, obosi&i de atâta alergtur, v-a&i odihnit pe stânca de deasupra Ampoiuiui. — Chiar a#a, aprob clugrul. — Da, nu e ru! V odihnea&i cu pistoalele în mâini. — Ah, domnule! spuse Zablije sp#it. Vremurile sunt grele prin aceste pr&i. Atât de grele încât chiar ni#te umile fe&e biserice#ti au nevoie de arme. 'ara aurului e plin de oameni buni, dar#i de lotri. — Deci a&i venit aici s v odihni&i, lsând caii ascun#i la o distan& de trei sute de pa#i? Eu totdeauna m odihnesc alturi de cal. — Nu, domniile! Ne-am odihnit acolo. Aici am venit s cutm un loc bun de coborât în potec. Auzind zarv de glasuri în lungul Ampoiului, ne-am pregtit de aprare. Apoi, v-a&i npustit domniile-voastre peste noi. — E#ti mare mincinos, jupâne clugr. Te-am urmrit azi diminea& când ai ie#it din Alba-Iulia. — Nu-i adevrat! rspunse Zablije fr a-#i arta surprinderea. — Ai ie#it prin poarta de sud, continu Costache râzând. — Nu! — Te-am auzit dintre mrcinii de colo cum puneai la cale uciderea prin&ului Sigismund. — Nu-i adevrat!

— Ascult, Zablije! continu s râd Caravan. Am întâlnit la via&a mea vulpoi mai mari decât tine. Cu ia mi-a fost mai greu. Tu e#ti #iret, dar n-ai trit destul în pdure sau în locuri de mare primejdie, pentru a dibaci unele haruri folositoare. Zici c vii de la Zlatna? — Chiar a#a,e#ti domnule! rspunse Mda! Nu ntru, cumetrehotrât Zablije,clugrul. ci numai nepriceput. Potcoavele cailor vo#tri sunt la fel. Ei bine, aceste potcoave pot fi vzute pe tot drumul de aici pân la Alba-Iulia. Acum ce mai spui? Zablije nu era prost s nu recunoasc ni#te adevruri limpezi ca lumina zilei. — E adevrat c venim de la Alba-Iulia, rspunse el. Dar asta nu dovede#te c am hotrât uciderea mriei-sale Sigismund Báthory. — Bine! chicoti grsunul. Am s-&i art #i alte dovezi. — Dar îl cunosc pe omul acesta, interveni mirat Sigismund. E omul de încredere al vrului nostru Andrei Báthory. — Deci e limpede, zise Cae. — Chiar prea limpede, se înglbeni Sigismund. Pramatia! O biat pramatie în hain de cardinal. Ticlosul! Îi era team c m voi întoarce în scaunul  întorc #i-l principatului. Ei bine, m strivesc. — Nu! Nu e bine, îl întrerupse Cae. Acum vrul vostru e principe. Acum el are întreaga putere. — S-l las nepedepsit? — N-am spus asta. Am spus doar s nu te întorci acum. — Dar sunt un Báthory, domnilor. — (i el e un Báthory. Urmeaz-&i drumul, prin&e! Rzbunarea cere timp #i chibzuial. — Ai dreptate, î#i reveni Sigismund. Întorcându-m azi, mi-a# pierde via&a. Dac a încercat o dat, nimic nu-l va opri s încerce #i a doua oar. Ar mai fi totu#i o cale, continu preocupat. V ofer dou mii de duca&i pentru via&a lui. — Dar noi nu suntem asasini, îl întrerupse Cae cu rceal. — Ah, ierta&i-m, domnilor! Mânia m împiedic s judec. Da, da, m voi îndeprta de aceste locuri. — E cea mai bun msur, observ Cae. — A#a cred #i eu. Dar voi striga pe toate drumurile c a încercat s-mi ia via&a. Vor afla to&i nobilii principatului. . Câ&i — S nu afle! Pe nobilii principatului îi doare în cot de soarta voastr dintre ei s-au grbit s v arate simpatia acum la plecare? Apoi, pu&ini ar crede asemenea vorbe. Pstreaz taina pân se va ivi prilejul nimerit! De fapt, e taina grea a unei familii mari. — Poate c e mai bine a#a, oft el. Iar acum a venit vremea s v mul&umesc. Noi n-am fost niciodat prieteni, domnilor. — Nu-i vina noastr, zâmbi Ducu. — (tiu. E a mea. Fericit e domnul 'rii Române#ti c are asemenea slujitori. — Nu slujitori, prin&e, râse Indru. Noi nu putem fi slujitorii unui om, ci

numai ai neamului nostru. — Da, da, zise Sigismund, cu cât v cunosc mai mult cu atât m cuprinde mirarea. Al&ii în locul vostru m-ar fi lsat s pier. V-a&i primejduit via&a pentru mine. Or, primejduirea vie&ii nu se poate plti în aur. Totu#i s-a ivit prilejul s v fac mcar Cpitanul un serviciu. Domnul ChirilînZece czut în mâinile  poarta cardinalului. Jager l-a arestat zori Cu&ite chiar aling cet&ii Alba-Iulia. Nu-i va fi u#or prietenului vostru, mai ales c a doborât patru dintre o#tenii lui Jager. — Prins? tresri Caravan. Dar nu a existat nici un ordin de urmrire împotriva noastr. — Exist acum. Pentru capetele voastre, cardinalul ofer opt sute de duca&i. — O! exclam Ducu admirativ, am ajuns la pre& mare. — E timpul s ne despr&im, hotrî Cae. Va trebui s lum unele msuri pentru salvarea lui Chiril. — Va fi greu, observ Sigismund. Adic, nu. Cu domniile-voastre m a#tept la orice. Prin&ul scoase ce se dovedea nu tocmai u#oar. prin ea #i alese trei inele în oa pung cror montur strluceau pietre de mare Cotrobi pre&. — Iat, murmur cu glasul înecat de emo&ie, v las ni#te amintiri. M-a# sim&i umilit în fa&a unui refuz. — Nimeni nu poate respinge ni#te amintiri, zise Caravan la fel de emo&ionat. Î#i strânser mâinile tcu&i. Fostul principe nu mai avea nimic din vechiul su aer arogant. Ar fi vrut s le spun acelor tineri cuvinte mult mai frumoase, dar mintea lui se arta neputincioas dup o astfel de încercare. Întreaga lui fiin& sim&i nevoia unei mângâieri. Dac Indru #i-ar fi desfcut larg bra&ele, s-ar fi aruncat la pieptul lui#i nu s-ar fi ru#inat s plâng. Pân ieri, fusese cel mai strlucitor om al principatului. Azi sim&i pentru prima oar c e singur. "Doamne, Dumnezeule! gândi el. Toat simpatia #i strlucirea din jurul fostei mele puteri se dovede#te numai minciun. Cine #i-ar fi închipuit c în clipele mele cele mai grele s-i am alturi tocmai pe oamenii pe care i-am prigonit cândva. Fericit e conductorul ce #tie s-#i aleag prietenii! Fericit e conductorul care deosebe#te lingu#eala #i f&rnicia de sinceritate #i dragoste! Eu n-am vzut nimic atâta vreme cât am fost principe. Iar azi culeg roadele." Se scutur din gândurile lui #i apuc frânghia cu un gest disperat, apoi coborî printre slujitori#i se mistui în lungul Ampoiului. — Eu plec la Alba-Iulia, spuse Cae, privind trist în urma lui Sigismund. — Poate împreun cu noi, observ Ducu. — Nu, prietene! Merg singur. Nu are rost s ne bgm cu to&ii în gura lupului. Am un plan care cred c e bun. Pentru reu#ita lui, ar fi bine s m a#tepta&i aici pân la miezul nop&ii. S nu-i îngropa&i pe clugrii mor&i! S-ar putea s avem nevoie de ei chiar azi. Dac nu m întorc pân la miezul nop&ii, înseamn c planul meu nu a reu#it. Atunci ve&i hotrî voi salvarea mea #i a lui Chiril. O pal de vânt îndoi vârfurile brazilor cându-i f s cânte #i trecu prin

inima pdurii ca un fior.

Capitolul 2 Când grzile por&ii de nord îl aduser pe Cae Indru în fa&a cpitanului Jager, acesta scp o exclama&ie de uimire: — Pe piciorul de lemn al sfântului Konrad cel milos, de mult n-am mai avut o vizit atât de plcut! Dar dou arestri mari într-o singur zi aduc mai mult bucurie decât poate suporta inima unui biet o#tean. Dac e#ti aici, înseamn c #i prietenii domniei-tale sunt pe aproape. Deci bun prilej s punem mâna pe ei. O s-i fac mare plcere principelui, #tiindu-te în lan&uri. Mi-a&i scpat de atâtea ori încât numele meu s-a umplut de ocar. Zu c meritam aceast satisfac&ie! Lua&i-l! se întoarse ctre o#teni. — O clip, cpitane! zâmbi Cae. Doar nu-&i închipui c am venit aici de dragul vostru? Vreau s-i vorbesc principelui. — Cu Iar eu luiura Mohamed, Jager.nu Dar m în&elegi gre#it, domnule Indru. toat pe care râse v-o port, v s potnu refuza asemenea cerere. Mi-e team îns c noul principe nu va dori s v primeasc. O sut de pa#i ne despart de palat. Voi merge personal s-l vestesc pe Andrei Báthory. Principele se afla într-o prelungit discu&ie cu episcopul Naprágy, cu domnul Kornis, comandantul o#tilor Transilvaniei, cu Toma Ciomârtan #i contele Teleki. Intrarea cpitanului îl nemul&umi vizibil, chiar dac acesta era unul dintre pu&inii oameni ce puteau s vin în fa&a principelui la orice or. — Ce dore#ti, domnule Jager? întreb cu rceal cardinalul. — Doresc sntate mriei-tale, rspunse o#teanul, la fel de rece. — Bine. mul&umesc! Altceva? — O cerere de primire la mria-ta. — Pentru cine? — Pentru domnul Cae Indru. Cardinalul sri entuziasmat de pe scaun. În jurul su se auzir unele exclama&ii de mirare. — Unde l-ai prins pe lotrul acela? — Prins? Nu m pot luda cu asemenea isprav. Domnul Indru a venit singur. — Singur... murmur principele. Omul acesta ori e nebun de-a binelea, ori curajul su întrece orice închipuire. E nebun. Altfel nu se poate. Ce zici, Jager? — Cred c a venit s-l scape pe domnul Chiril. Dar arestarea lor îi va aduce #i pe ceilal&i. Ace#ti oameni î#i pun via&a în pericol unii pentru al&ii. — Asta e #i dorin&a noastr. Pune-l în lan&uri! — S cred, oare, c îi refuza&i audien&a? — Doar nu-&i închipui c vom sta de vorb cu un lotru? — Cuvântul de ocar nu i se potrive#te, interveni contele Teleki zâmbind. — Vai, drag conte! rspunse cardinalul cu prefcut obid. I s-ar potrivi oare un nume mai bun?

, vasalul vostru — A#a se pare. Domnul Indru e consilierul lui Mihai-vod prin mo#tenire. Obâr#ia lui nu se afl cu nimic mai prejos decât a voastr. — Decât a noastr? rmase perplex cardinalul. — Absolut, rspunse Teleki, mirându-se c-i &ine parte unui om pe care ar trebui s-l urasc din toat inima. Cae Indru e fiul prin&ului valah Petre Cercel, fostul domn al 'rii Române#ti. — Vai, vai! râse cardinalul. (i de ce nu e domn în locul lui Mihai-vod? — Îi lipsesc asemenea gânduri de mrire. — Se pare c e#ti bine informat, drag conte. — Nu mai mult decât al&ii. — S fie oare #i domnul Chiril fiu de prin&? — Nimeni nu #tie, mria-ta. În privin&a lui Chiril s-au zvonit multe #i poate fr temei. Valahii îi pomenesc numele în rugciunile lor. Se zice c  seara purtându-l în multe dintre frumoasele fete ale Transilvaniei se culc gând. S-au scornit legende în jurul su, dar s-au aflat #i lucruri adevrate, care, chibzuite adânc, duc spre sminteal sau spre vitejie fr seamn. În urm cu cinci ani, Chiril era pus sub urmrirea legilor, ca #i azi. Ei bine, omul acesta s-aturce sfiit#ti. s se strecoare în Alba-Iulia, unde cu&itele lui au adus moartea uneinu solii — E un criminal, nu un viteaz, observ cardinalul. — Numai la prima vedere. Solia turceasc arsese în drumul ei un sat de munteni din 'ara Româneasc. Atât el cât #i Ducu cel Iute au aprut acum câ&iva ani la curtea din Bucure#ti, alturi de Costache Caravan. Poate c nici Mihai-vod nu cunoa#te amnunte asupra lor. Ultima dat l-am vzut pe Chiril la un bal dat chiar aici de fostul principe Sigismund. Când a intrat în sal, s-a auzit un murmur de admira&ie. Poate nu pentru frumuse&e, ci pentru mre&ia lui. Atunci s-a petrecut un fapt cu totul ie#it din comun. Mria-ta #tii  c domnul conte Francisc Teke, cel mai bogat nobil din Transilvania, are dou fete: Marta #i Alberta. Le-a mers vestea pân departe pentru frumuse&ea lor. Ei bine, contesa Alberta s-a smuls da lâng prin&i parc vrjit #i s-a apropiat de domnul Chiril. Curtenii o priveau înmrmuri&i. Chiar principele a ctat spre ea cu mirare. Alberta #i-a scos de la gât o frumoas cruce de aur btut cu nestemate #i i-a druit-o lui Chiril. De atunci au trecut mai bine de patru ani. Marta s-a mritat cu un baron din Bavaria. Alberta ofteaz poate #i azi. Se pare c marea dragoste a acestui brbat e druit în întregime neamului valahilor. — Crezi c ar trebui s-l primim pe Indru? întreb cardinalul impresionat. — Nu cred nimic. Aici ar trebui s rspund cancelarul vostru, domnul Naprágy. — A#a, a#a! aprob Andrei. A#teptm prerea domniei-tale, drag Naprágy. — Nu! Nu el trebuie s vorbeasc! sri veninos rotofeiul Kornis. Arestatului i se potrive#te mai bine numele de lotru. Acum câ&iva ani nu s-a sfiit s-l fac prizonier pe fostul principe al Transilvaniei, chiar aici în palat. Când am încercat s m împotrivesc, m-a lovit ca pe un om de rând. Ani întregi a iscodit prin împrejurimile cet&ii, dibcindu-ne toate secretele mari. Unde a fost prins Chiril, mria-ta? Oare nu lâng poarta cet&ii? Ar mai trebui #i alte

dovezi care s ateste c mai iscodesc #i azi la secretele cur&ii noastre? Iat c noul arestat se afla tot prin apropiere#i v asigur c ceilal&i ortaci ai lor nu sunt prea departe. Pe ace#ti oameni ar trebui s-i spânzurm fr nici o judecat. Suntem la vreme de cumpn, când secretele noastre nu trebuie s încap în mâinile alui ltora. Dacerau vomputernice#i fi îndurtorifcur cu ei, mara nu vom avea mil de noi. Argumentele Kornis impresie asupra lui Andrei Báthory. — Se pare c ai mare dreptate, drag Kornis, aprob el. Noua politic a Transilvaniei va suferi mult cu asemenea iscoditori afla&i în preajma noastr. Ne-am gândit bine când am pus pre& in aur pe capetele lor de lotri. Îi refuz audien&a, domnule Jager. Pune-l în lan&uri! La noapte îi vom trece prin casne. Cpitanul se înclin #i prsi încperea, dar se întoarse dup un sfert de ceas. — Ei, ce mai e? întreb principele mirat. — Arestatul v trimite prin mine o solie. Zice c ar fi ceva atât de grabnic încât nu sufer nici cea mai mic întârziere. — S auzim, s auzim, drag Jager! Cum sun aceast solie? — uh singur cuvânt, mria-ta. — Doar Un singur cuvânt? Dar un cuvânt n-a constituit niciodat o solie. Roste#te-l, domnule! — Zablije, spuse Jager nepstor. Zâmbetul se #terse brusc de pe fa&a cardinalului. Dac trsnetul ar fi czut lâng el, n-ar fi rmas mai descumpnit. Încerc s se reculeag fr s reu#easc deplin. Cuvântul se abtuse asupra sa ca o lovitur de mciuc. Mâinile îi tremurar atât de puternic încât fu nevoit s le ascund sub mas. Oaspe&ii se privir buimaci. Când reu#i s vorbeasc, vocea lui rsun rgu#it ca un hârâit. — Domnilor, doresc s rmân singur. Adu-mi arestatul, cpitane! La apari&ia lui Indru, privirea cardinalului era aspr, amenin&toare. Dar tânrul se apropie zâmbind, salut scurt, ca în fa&a unui egal, #i a#tept s i se vorbeasc. — Iat, zise principele, c nu ne-a fost greu s-i prindem pe doi dintre lotrii lui Mihai-vod. Acei lotri dup care vrul nostru, Crist s-l &in în sntate, a alergat atâta vreme! Vd c e#ti bine priponit în lan&uri. Adic a#a  el cum se cuvine. Las-ne singuri, Jager! Sunt un principe blând, continu dup ce se închise u#a în urma cpitanului. Atât de blând încât am hotrât s stau de vorb cu un lotru chiar dac nu i-am în&eles cererea de audien&. Vorbe#te, omule! &iar ca la pisici în Auzind asemenea insulte, ochii prizonierului se sub vreme de lumin mare. Dar pe fa&a lui, principele nu putu citi altceva. Prin pomenirea lui Zablije, Cae câ#tigase prima btlie cu cardinalul, îns izbânda pân la capt cerea stpânire de sine #i abilitate. — Mria-ta, zise continuând s zâmbeasc, sub vechea domnie am fost prigoni&i. Apoi s-a dovedit c învinuirile ce ni se puneau în seam erau fr temei, iar Sigismund Báthory ne-a primit cu toate onorurile ce ni se cuveneau. Sub noua domnie s-a pus pre& în aur pe capetele noastre. Eu #i Chiril ne

aflm în lan&uri. Pe ce se întemeiaz aceast prigoan, mria-ta? — Pe învinuirea c iscodi&i secretele principatului. — Da, e o învinuire grea. Dar exist mcar o singur dovad în aceast privin&? — Exist, principele. Ea st chiar în prezen&a voastr aici. Asta nuzise e o tios dovad, ci o presupunere. — Poate. În fond, ce vrei? Ai venit s discu&i msurile noastre? — Nu, trecu la atac Indru. Am venit s v spun c vrul vostru, prin&ul Sigismund Báthory, e mort. De#i o dorea din tot sufletul, vestea venit din partea prizonierului îl nuci cu totul. Dac acest om cuno#tea numele lui Zablâje, dac aflase despre moartea vrului, cu siguran& ca #tia mai multe. "Ah, #i-a dat singur osânda! gândi cardinalul. Tânrul acesta va trebui s moar chiar azi, dar nu înainte de a scoate de la el întreaga tain. (i s-a nimerit cum nu se poate mai bine. Vom pune pe seama lui uciderea vrului nostru." — Iubitul nostru vr? întreb cu prefcut durere. Nu cred. Nu cred o vorb. — totu#i e mort, murmu mria-ta. cardinalul. Am fost de fa& — (i A...sa...si...nat? Daclaaiacel fostasasinat. de fa&, înseamn c e#ti prta# la crim. Sau, poate chiar uciga#ul. Vei fi pus la casne în cel mult un ceas. — Dar pot rspunde #i fr casne, râse Cae privindu-l &int. Nu eu sunt prta# la crim, ci Andrei Báthory, principele Transilvaniei. Cardinalul se strânse parc lovit de o sgeat. Fcu totu#i un efort ludabil #i se ridic amenin&tor. — Cum îndrzne#ti? Cae sim&i c a venit momentul hotrâtor al disputei. Acum trebuia s foloseasc întreaga lui dibcie. — Mria-ta, spuse râzând, am venit cu o propunere de pe urma reia c principele Transilvaniei va ie#i în câ#tig. Dar ni#te tratative nu pot continua cu ratul Rudolf #i insulte. Avem asemenea dovezi încât familia Báthory, împ întreaga popula&ie a principatului vor cunoa#te numele adevratului asasin. Ei bine, am venit s v propun distrugerea dovezilor. Cardinalul î#i trecu limba peste buzele uscate, parc umbrite de ar#i&. — Vorbe#te, domnule! S-ar putea s te rspltesc sau s te trimit la spânzurtoare. — Ultima ar fi o mare gre#eal. Totdeauna tratativele au adus mai multe foloase decât înfruntrile. Dac nu voi fi liber peste un ceas, prietenii mei vor crede c trebuie s ac&ioneze a#a cum ne-am învoit înainte de a veni aici. Am totu#i convingerea c ne vom în&elege, spre binele celor dou pr&i. V propun, deci, predarea în mâinile voastre a celor cinci clugri, în schimbul eliberrii prietenului Chiril. — Dar cine-&i spune c eu îi cunosc pe clugrii despre care vorbe#ti? întreb cardinalul batjocoritor. — Ei spun. Avem mrturii scrise. — Poate ni#te mrturii luate sub amenin&area armelor, spre discreditarea

noastr. — Mria-ta, rspunse Cae atât de lini#tit încât îl potoli cu totul. S zicem c ar fi a#a. C am smuls acele mrturii sub amenin&are. Ei bine, fie! Putem întrerupe tratativele. Prietenii mei îi vor preda pe clugri familiei Báthory, iar familia s afle adevrul. În va fa&a#tiunor asemenea argumente, cardinalul capitul definitiv, convins c nu exist alt ie#ire. — Te ascult, domnule. Te ascult. Nu cred s fi pomenit despre întreruperea discu&iei. Atât doar c târgul propus mi se pare plin de cusururi. Nu-mi recunosc vreo vin în asasinarea vrului nostru, dar vreau s evit un  satisface. Îi voi scandal acum la început de domnie. Ceea ce-mi propui nu m primi pe clugri dimpreun cu dovezile. Pân aici e limpede. Rmân îns cei #apte slujitori ai vrului nostru. — În privin&a lor s nu v face&i griji. Ei nu i-au vzut pe asasini, iar spaima lor a fost atât de cumplit încât au ridicat cadavrul lui Sigismund#i #i-au continuat drumul în goana cailor. — Fie! aprob cardinalul. Mai rmâi domnia-ta dimpreun cu prietenii. r — A#a râse din nou Cae. Transilvaniei? Dar ce putemNoi? spune f când dovezi? ar îndrzni s-le!acuze pe principele Oare au Cine mai fost crezute vorbele du#manilor? Din contr, noi avem temeri, continu Indru cu dibcie, aruncându-i o nad. — Voi? Nu în&eleg. — Ar fi bine. Ar fi bine s nu arunci asupra noastr acel asasinat. Cardinalul î#i re&inu un zâmbet, dar ochii îl trdar, astfel tânrul ghici c mu#case din nad. "Ideea nu e rea, gândi Andrei Báthory. Nrodul acesta mi-o aduce pe tav. Zablije #i cei patru clugri vor depune mrturie împotriva lui Indru#i a lotrilor care îl înso&esc, îl vom acuza de amestec pe Mihai-vod, iar dovezile vinov&iei lor vor ajunge la puternica noastr familie. Celor doi le dau libertate azi, ca s-i prind mâine." — Cum procedm? întreb cardinalul. — Simplu, mria-ta. Trimite-l pe Jager la miezul nop&ii lâng Stânca Diavolului! Noi vom fi sus, iar el pe vale. Cu ajutorul unei frânghii vom coborî întâi trei dintre clugri. Cpitanul îl va slobozi pe Chiril. Când prietenul nostru va ajunge sus, vor urma ceilal&i doi clugri, dimpreun cu dovezile. — A#a s fie! — Dar nu e totul, continu Cae. Mria-ta ai auzit despre noi c nu ne lsm pcli&i. La cel mai mic semn de trdare din partea oamenilor vo#tri, lucrurile vor lua o întorstur urât. Ne-am asigurat asemenea msuri în-cât e bine ca totul s se desf#oare cu bun rânduial. (i mai e ceva. Eu trebuie s plec acum, altfel mi-e team s nu ajung prea târziu. — Bine! hotrî Andrei. Deci, la miezul nop&ii. — La miezul nop&ii, mria-ta. Principele se apropie de u# #i-l strig pe Jager. Cpitanul intr în odaie, gata s-#i ia prizonierul, dar rmase înmrmurit auzind noile porunci. — Din clipa aceasta e liber. Desf-i lan&urile!

— Prea bine, mria-ta. Deci e... — S-i dai armele, calul #i o scrisoare de trecere! Iar domnia-ta s te întorci peste o jumtate de ceas! Am s-&i încredin&ez unele sarcini. Când se despr&i de cpitan, Cae rosti jumtate în glum, jumtate în serios: — Te dezamgesc, domnul meu. — Vd, rspunse acesta îmbufnat. Pe lâng dezamgire pierd #i duca&ii promi#i pentru arestarea domniei-tale. — Ei, ei, n-ai muncit pentru duca&ii promi#i. Eu am venit la Alba Iulia de bunvoie. — (i pleci la fel, încheie cpitanul dezgustat. Dup acele vorbe, fostul prizonier înclec pe Vânt Slbatec #i se deprt fr grab ctre poarta de nord a cet&ii. Nu departe de poart se afla vestitul han Pivni&a (ardului, iar peste drum, la mare concuren&, hanul nu mai pu&in cunoscut prin împrejurimi, Pâlnia Luminoas. Cltorul nehotrât putea s moar de foame sau de sete, dac lua seama la îndemnurile hangiilor. Prorbat prietarul "Pivni&ei (ardului", jupânul Ieremia Cipcigan, zis Goliat, un b #edea mrunt, adus ca o coaj de nuc, trei sferturi din  parte, zi pe un stafidit, scunel u#or a#ezat în de fa&aspate hanului. De cealalt jupânul Romulu& Tnase, brbat cât un cal de povar, cu fundul mare ca o covat, cu degetele mâinilor asemenea unor cârna&i proaspe&i, avea scunelul su, iar disputa verbal aruncat peste drum de cinsti&ii jupâni fcea parc punte între cele nase nu aveau porniri dou firme rivale. Dar nici Cipcigan, zis Goliat, nici T &eau veninoase unul împotriva altuia. Totul pornea de la neveste, care îi asmu #i-i dscleau câte o jumtate de noapte. Nu s-au btut împreun decât o singur dat. O fcuser în mijlocul drumului, pe grani&a dintre hanuri, iar cele dou neveste îi asmu&eau pe de lturi. Goliat, mrunt, pipernicit #i ager, îl pocnise de câteva ori pe Tnase, dar numai în partea de jos a trupului, dup cum îl ajuta înl&imea. Tnase, înalt cât o grind, se învârtea domol în jurul lui Goliat, aplecat de parc ar fi cutat ceva pe jos, îns nu reu#i s-#i nimereasc rivalul. Nemul&umit de imprecizia loviturilor sale, lui Tnase îi veni în minte s se prvale peste Goliat, iar lupta lu sfâr#it. Dup cinci zile, în care frec&iile cu o&et #i lipitorile fcur adevrate minuni, Goliat î#i veni în fire, dar la vreme de ploaie sim&ea unele dureri în oase. Când aprea un client în mijlocul drumului, Goliat îi striga prietenos: — Nu, domnule! Nu intra&i în hanul nostru! Mai bine pofti&i alturi! La noi, vinurile tari sunt în stare s doboare un om sntos la trup. Dar peste drum pute&i bea o sptmân fr s sim&i&i asemenea nenorocire. — Ah, ah! striga Tnase de cealalt parte. Intra&i, domnule, fr team la vecinul nostru! Acolo gsi&i cele mai minunate po#irci #i splturi de vase din tot &inutul. Tmâiosul nostru de Cistei a doborât mul&i brba&i cu faim. Nu v încumeta&i, domnule, spre nbdiosul nostru tmâios! Dac ave&i îns ceva vtmtur, sau slbiciuni ale brb&iei, ori gut, ori &âfn, sau reum, sau dureri de suflet, atunci nu s-ar afla un leac mai potrivit decât vinul nostru. — A#a e, domnule! rspundea Goliat. Cu ani în urm, brba&ii sminti&i la trup #i la minte foloseau tmâiosul, dar azi trim alte timpuri. Gusturile s-au

fcut mai alese. Brba&ii sub&iri #tiu s pre&uiasc un vin ro#u, adus de pe dealurile (ardului. La prima vedere pare apos. Dup dou cni sim&i cum se #eaz aspru, dornic de aprinde focul în vinele hodorogite, iar sângele se învârto via&. Pu&ini #tiu c vinurile de (ard vindec femeile sterpe #i-i întineresc pe patriarhi. Am vzut o femeie stearp care a fcut cincilagemeni dup cesa moar gustat din vinul nostru ro#u. Am vzut un unchia# trgând noi cu gândul în tihn. Dup o sptmân, ne-a fcut întrebarea dac #tim o muiere trupe#, bun de mritat cu un zurbagiu fr pereche. — Nu minte, domnule! rspundea Tnase blajin. Intra&i acolo! Vecinul #tie s prepare ni#te miei ar#i în spuz. La noi, sunt abia rumeni&i. Intra&i domnule, acolo, unde cnile au fost splate cu grij acum treizeci de ani! Noi le splm în fiecare zi, dintr-o aplecare prosteasc. La mine greu pute&i vedea, pe gratis, mai mult de opt încierri pe zi. Dincolo, oamenii se închin ro#i de acreala pcatelor, cu gândurile îndreptate spre posturi#i rugciuni. La mine, #uncile afumate, mari cât un dos de vdan, cârna&ii lungi cât funiile, pâinea de cas cât un pântec de iap, &uica de Cricu cu care otrve#ti sufletul întrind  spre desfrânare. trupul, vinurile prea grele pentru nevolnici te îndeamn  pe lun Cei doi jupâni plecau o datAtunci, dup cumprturi departe de #i lipseau &e ie#eau Alba-Iulia câteva zile. simpaticele hangi în uli&, gata de pruial, spre marea satisfac&ie a clien&ilor. În acele zile, scunelele brba&ilor nu mai foloseau pentru fund, ci mângâiau reciproc zdravenele cp&âni ale ambi&ioaselor proprietrese. Doamna Tnase era înalt, usc&iv #i ciolnoas, deosebindu-se de doamna Cipcigan, care se mândrea cu ni #te flci puternice cât dou verze una lâng alta, cu picioarele scurte, crora le atârna la spate un butoia# ce se slta vesel dup fiecare clctur. Rzboiul se pornea psihologic din u#ile celor dou hanuri, cu vorbe mieroase, ori cu vorbe cu tâlc, apoi începeau mi#crile strategice de intimidare. Poalele largi se ridicau în cap, artându-#i una alteia respectul cuvenit. Clien&ii ddeau adevrat nval spre hanuri, dornici de distrac&ii picante, iar vânzarea buturilor întrecea toate a#teptrile. Când apru Cae Indru, Tnase #i Goliat îl îndemnar unul spre altul, dar tânrul, bun cunosctor al locurilor #i obiceiurilor, intr dintr-o toan la Pivni&a (ardului, gândindu-se cu prere de ru c-i lipse#te vremea necesar  degrab, a#teptându-se la pentru a-i asculta pe hangii. Slujitorii îl înconjurar un bac#i# gras din partea unui tânr atât de strlucitor, al crui armsar ar fi stârnit invidia celor mai de seam dregtori.  întârnpltor În timp ce mânca îngândurat, privirile lui Cae se oprir asupra a patru o#teni, cam glgio#i dup câteva cni de vin bun. Astfel, observ cu mirare c o#tenii discutau aprins, artând cu mâinile ctre el. Dup câteva clipe se ridicar b&o#i, zngnindu-#i armele #i se oprir la câ&iva pa#i. — Domnule, zise cel mai voinic dintre ei, acum un ceas erai în lan&uri. Te-am vzut cum te vd #i m vezi. — Da, zâmbi Cae. Asta era acum un ceas. Rspunsul atât de lini#tit îl zpci un moment pe uria#ul o#tean. Î#i reveni îns degrab #i spuse amenin&tor: — Se pare c ai fugit, altfel am fi #tiut #i noi. Nimic nu se întâmpl aici

fr #tirea noastr. — Am o scrisoare de trecere. — Sunt multe scrisori mincinoase. F bine #i pofte#te cu noi! Sau te lum pe sus. — A# gleat cu merge vin... cu drag inim. Din pcate, sunt grbit. Mai bine v pltesc o — Auzi, auzi! râse voinicul. Haide, scoal fr nazuri, înainte de a te mirui cum se cuvine. — Dac nu v potoli&i, v rup urechile! rspunse Cae aspru. — Pe trsnetele #i fulgerele sfântului Ilie! râse uria#ul. A&i auzit, fra&ilor? Nimic nu ne mai opre#te s-l cotonogim. Pune&i mina... Uria#ul nu mai apuc s-#i încheie porunca. Masa grea de stejar parc se prvli singur peste ei. Cae fcu un salt pân lâng perete. Unul dintre o#teni se ridic mai sprinten, cu pistolul în mân. Cu&itul lui Cae zbur pe distan&a scurt de câ&iva pa#i, înfigându-se în bra&ul o#teanului. Cineva strig din toate puterile: — Fugi&i! *sta e Cae Indru. Pe fe&ele acolo o#tenilor întipri moarte. Rmaser znind o descumpni&i unde se erau, neîndrbrusc s spaim fac vreodemi#care. — Pune&i armele la locul lor! porunci Cae. O#tenii îl ascultar aiuri&i, încurcându-se între ei. — Cine e #eful vostru? — Eu, îngân uria#ul. — Apropie-te! — S nu da&i, domnule! îl rug o#teanul. Am auzit c lucra&i cu unele haruri diavole#ti #i nimeni nu v st împotriv. Dac #tiam de la început... — Bine, bine! râse Cae. (tii s cite#ti? — Slab, domnule, dar m descurc. — Atunci, uit-te pe hârtia de trecere! O#teanul privi hârtia, chiar dac literele îi jucau dinaintea ochilor. — E în regul? — În cea mai bun regul. — Bine! E timpul s v retrage&i! Pe tine puteam s te ucid, se întoarse ctre cel cu pistolul, sco&ându-i cu&itul din ran. O#tenii o zbughir afar. Cae î#i vzu mai departe de mâncare. Dup câteva minute sim&i din nou c e privit. Un cer#etor î#i întinse mâinile aproape de el. Poate unul dintre miile de cer#etori care cutreierau târgurile principatului. — Înl&imea-ta, gri omul, chiar dac am fost alungat de la alte mese, m pricep ca nimeni altul s ghicesc trecutul #i viitorul unui brbat lipsit de zgârcenie. Apoi #opti: — Sunt Ion Chioreanu, fostul secretar al lui Iojica. — Te-am recunoscut, murmur Cae, fr s-#i arate surpriza. — Iat, înl&imea-ta, aceste mtnii sfin&ite... am un mesaj pentru domnia-ta. Îl gse#ti sub #aua calului. Cu aceste mtnii i-am slujit pe mul&i...

mesajul e de la Toma Ciomârtan, în care po&i s ai toat încrederea... dar dac nu dori&i... Cae scotoci prin buzunare, îi drui o moned mrunt #i-i fcu semn s se retrag. Cer#etorul mul&umi cu plecciuni adânci, trecu pe la alte mese #i Alba-Iulia. în#irând uscate, apoi se mistui prin u#a de la ie#ire. Cae verzi prsi Vânt Slbatec, lsat în voia lui, se întinse voinice#te la drum. Când ajunser dincolo de Mgura Vulpii, lumina zilei se îngâna cu amurgul. Abia acolo î#i îngduir un moment de odihn. În vreme ce calul mu#ca lacom din iarba fraged, clre&ul scoase mesajul adus de falsul cer#etor #i citi:

"Domnule Cae Indru. Cunosc vechea prietenie dintre voi i regretatul Iojica. Fostul cancelar al Transilvaniei se putea numi f #r# gre eal# un mare român. Atât de mare încât nu ne-am putut asem#na cu el. Înainte de a fi pus în lan&uri, Iojica mi-a încredin&at patruzeci de mii de duca&i, cu rug#mintea s#-i &in la dispozi&ia voastr# ca parte din averea ce vi se cuvine. De suma aceasta pute&i s # dispune&i la prima cerere f #cut# domnului Izu moartea Klein, starostele negustorilor din Sibiu.au Parola recunoa tere este: «Prin lui Iojica românii de pretutindeni pierdut de un om de seam#.» Am devenit consilierul noului principe nu în scopuri de m #rire, ci pentru a continua lucrarea început# de Iojica i Mihai-vod#, în vederea unirii tuturor românilor. Andrei Báthory e o pramatie f#r# nici un dumnezeu. În treburile principatului nu se ridic # la valoarea lui Sigismund. E atât de slab încât prev#d înfrunt#ri de o ti pe p#mântul Transilvaniei. Turcilor le-a f#cut o scrisoare prin care le cere firman de domnie. Pe poloni îi înal# cu alt# scrisoare, f #g#duindu-le principatul dimpreun# cu Moldova  i 'ara Româneasc#, pân# la Dun#re. I-a f #cut scrisoare împ#ratului Rudolf, c#ruia îi cere sprijin împotriva turcilor i recunoaterea lui ca principe. Îi poruncete lui Ieremia Movil# prin alt# scrisoare s# strâng# o tile Moldovei, p #c#lindu-l c#-i va da fratelui s #u scaunul de domnie al lui Mihai-vod#. În ultima scrisoare îi cere lui Mihai-vod# s# p#r#seasc# 'ara Româneasc#. Scrisorile nu sunt semnate de principe, aa cum s-ar fi cuvenit, ci de episcopul Naprágy, alt# pramatie care e mai primejdios decât cardinalul tocmai prin prostia i arogan&a lui f#r# seam#n. Sunt de p#rere s# nu urm#ri&i soliile. L#sa&i scrisorile s# ajung# la locul lor! În felul acesta ve&i trage mai multe foloase,tiindu-le con&inutul. Prin schimbarea din Transilvania, primejdia e mare pentru 'ara Româneasc#. Turcii se mic# i ei amenin&#tori acum la vreme bun# de lupte. 'ara Moldovei va strânge o ti. Hatmanul Poloniei, domnul Zamoyski, a pus tab#r # lâng# Zim, hot#rât s# coboare spre Dun#re la cel mai mic semn al lui Andrei Báthory. Din îndemnul principelui, Kornis va strânge oti lâng# Aiud. Împ#ratul Rudolf e departe de a fi un bun om politic. S-ar putea ca viitoarele sale hot#râri s# fie chiar mai primejdioase decât tot ce v-am spus. În asemenea situa&ie, nu armele hot#r#sc destinul '#rii Române ti, ci viclenia. Domnule Indru, Iojica avea o cas# în Sebe. Acolo v-a&i întâlnit cu el de

multe ori. Acum, casa e locuit# de Ion Chioreanu, care lucreaz# pentru noi. Ar fi bine s#-i trimite&i lui Chioreanu un om de leg#tur#. Toate mesajele noastre c#tre voi vor trece prin casa din Sebe. Al vostru, Toma Ciomârtan." Cae aprinse hârtia #i rspândi cenu#a rmas. La poalele mun&ilor se a#eza înserarea. Crestele strluceau în lumin. * Costache Caravan nu era omul care s se mire din orice, dar în fa&a printelui Clement, socotit mort, scoase un #uierat mai gritor decât cuvintele. Dup ce-#i reveni din uimirea fireasc, se apuc s-l repare folosind unele oblojeli #i ierburi #tiute numai de el. Când isprvi lucrarea a#a cum se cuvine, porni un mic discurs ce produse asupra clugrului un efect asemntor cu paralizia. — Sfântule, zise cu vocea lui pi&igiat, minuni se mai întâmpl... fiindc nu ca vi&...c al&ii... fr sn-ai m laud... carele numai ar fi unul zece dar jucarm în foi de dac ochiul ager... labalaaia de mii... ziceam euvs auzim de bine... #i poate chiar mai mult... pe Zambilica mea dac mint! Al&ii numai cu farmece sau cu ceva mo#moande... Costache se opri brusc vzându-l pe clugr cu gura cscat de uimire. — Ai priceput, sfântule? Clement se scrpin dup ureche, nuc. — Nu prea. — Se poate, recunoscu grsunul. Totdeauna când vreau s vorbesc în pilde #i fine&uri o cam încurc... noi de la Adam#i Eva... fiindc e bine s fii copt... carele pre el #i pre al&ii... fr a mai pune la socoteal haleala #i mrun&i#ul... c bafta tot baft rmâne... — Nu, nu! îl întrerupse rugtor Clement. Dac vrei s-i zici ceva, ia-o pe buc&ele! — A#a, a#a, sfântule! aprob Costache privindu-l cam ntâng. Taman asta zisei #i eu. Când nu e prea lung, o descurc bini#or... c #i alde ia..., carele pre al&ii... dar tocmai de sus de pe stânc... unde altul rmânea lat... Îns tot laba aia... — Ho, domnule, opre#te! se lu cu mâinile de pr Clement. De fapt, ce vrei domnia-ta? Costache zâmbi cu gura pân la urechi. — Pi, ziceam cum ai czutr... — E, bat-te norocul! se lumin acesta. Las c î&i spun eu cum a fost. Glon&ul domniei-tale s-a oprit în laba sfântului Antonio cel cut, t creia i-am pus cândva un înveli# de zale. Eu am picat de pe stânca aia mai mult de spaim. E drept c m-am zdrobit ni&el, îns oblojelile fcute de domnia-ta m-au u#urat. Of, of, greu a mai fost s sco&i o vorb ca lumea! Nu prea în&elegeam unde vrei s ba&i. — S fie la mine ceva lips de judecat? întreb Costache pstrându-#i

aerul ntâng. — De! zise precaut clugrul. N-a# putea spune cu toat hotrârea, dar mcar cu harul vorbirii nu prea e#ti druit. Cât despre mine, sigur c a fost o minune din cele mai mari... #i eu, — Pivo#tri, asta domnii ziceam Cain Despre minuni,Isac sfin&ia-ta... c #i sri strmo#ii Isac, Costache. s-au btutr ca chiorii... l-a omorât pe Cain, iar Noe #i domnul Avram... — Ah, pe Sfintele Daruri! se tângui Clement, impresionat de atâta prostie #i ignoran&. Poate vrei s zici Abel... — Chiar a#a! se corect Caravan. Abel #i Isac... — Vai, vai, domnule! strig Clement dezndjduit. Ce-l tot amesteci pe Isac în treaba aceea? Cain l-a omorât pe Abel. — Zu? Poate c unele cercetri fcute mai târziu l-au scos din cauz pe domnul Isac... — Ascult, omule! zbier Clement cuprins de un tremur nervos. Cu ne#tiin&a domniei-tale #i cu lipsa de har a gândirii, e#ti în stare s omori un om sntos. Iar pe unul bolnav ca mine îl pui la casne. Costache nu lu în seam vorbele clugrului #i continu b&os discu&ia pe teme religioase: — Pe urm inchizi&ia, sfin&ia-ta... carele mult bine au fcutr pe Pmânt... a zis s fie post joia... c vinerile nu mai aveau cutare... — Joia? se înfior Clement. Taci, pctosule! Cine &i-a bgat în cap asemenea trsnaie? — Pi... voi popii... carele... — Noi? strig Clement. Noi nu suntem popi, ci clugri iezui&i. Iar cei care propovduiesc prpstii despre post sunt chivernisi&i cu harurile dracului#i cu spurcciuni. — Asta o spune&i voi. iezui&ii... carele nu ave&i nici biseric, nici mcar schituri. — Aiurea! spuse flos clugrul. Ai fost vreodat în Polonia? — N-am fost, min&i Caravan. — Atunci, n-ai de unde s #tii. Noi avem la Zim cea mai frumoas biseric. Dac ai vedea chiliile #i pivni&ele noastre... — O fi fost, râse grsunul. O fi fost pe timpuri. Dar acum nici mcar în Zim nu mai poate fi o biseric de iezui&i. — S fii domnia-ta sntos! rspunse cam de sus clugrul. Acum dou sptmâni când ne-a luat de acolo printele Zablije, biserica noastr era mai frumoas ca oricând. Vocea clugrului devenise atât de puternic încât Zablije, aflat ceva mai încolo sub supravegherea lui Ducu, strig suprat: — Clement, Clement, potole#te-&i gura! 'i-am spus c sta e marele tu pcat. Nu vezi c domnul de lâng tine te trage de limb? Clement închise gura nemul&umit #i-l privi cu superioritate pe Caravan fr s bnuiasc nici pe departe c se afla în fa&a unuia dintre cei mai #ire&i oameni din câ&i întâlnise el. Nici Costache nu mai insist. Ob&inuse destul informa&ii.

* În timp ce Cae Indru ie#i din Alba-Iulia prin poarta de nord, trsura contelui Teleki fcu acela#i lucruselaafla poarta L&sând la o parte mijloacele de cltorie, singura deosebire doardeînsud. direc iile opuse luate de cei doi cltori. Trsura contelui trecu Mure#ul #i î#i continu drumul pe sub piepturile dealurilor Zre#, Cpud #i jumtate din Hoanca, abtându-se apoi la dreapta, ctre faimosul castel din Obreja. În satul Cisteiul românesc, oamenii se pregteau de cin. Copiii #i femeile srir de la îndeletnicirile lor, bulucindu-se pe la por&i, a#a cum le era obiceiul când treceau mrimile &inutului, dar nu vzur mare lucru. Perdelele trsurii îl fereau pe cltor de ochii curio#i. Lajos Teleki era proprietarul unor întinse domenii din nordul principatului. Dispunea de câteva castele rspândite la Cluj, la Satu-Lung lâng Baia Mare, la Dej, la Ha&eg #i chiar în Alba-Iulia. Îmbrcat totdeauna cu haine scumpe, dup ultima mod de la Viena sau Praga, contele era socotit pe bun #i strânsese dreptate ardelene. de gust fin politician, priceput în afaceri #iarbitrul lacom, elegan tatl &ei su, btrinulOm conte Teleki o avere uria# pentru acele timpuri. Lajos nu avea asemenea porniri. Afemeiat#i curajos, tânrul fusese amestecat în unele scandaluri prin capitalele Europei, dar cutezan&a lui dublat de iste&ime #i risipa de aur îl scpaser cu obrazul curat. Mai mult chiar, datorit firii sale deschise #i vesele reu#ea adesea s-#i fac prieteni din cei mai înver#una&i du#mani. Trecut de treizeci #i patru de ani, pe fa&a lui frumoas apruser dou cute adânci, care în loc s-i dea un aer de maturitate îi sporea farmecul. Înalt peste limita mijlocie, mersul#i &inuta lui mai pstrau ceva din suple&ea adolescen&ilor. Teleki se afundase gânditor între pernele din fundul trsurii. "Iat, î#i zise el, au trecut patru ani de când bat aceste drumuri. Dragostea mea pentru frumoasa castelan din Obreja, în loc s se sting, se aprinde mai puternic. Timpul nu se arat un bun alintor. Inima contesei Stela Beckembauer e druit de mult lui Cae Indru. Pentru mine i-a rmas doar o prticic de prietenie. Ei bine, nu credeam c Lajos Teleki, în fa&a cruia s-au aplecat cu ndejde multe din frumuse&ile Apusului, va ajunge vreodat s se mul&umeasc doar cu frâmituri. Adic nu! zâmbi el. Prietenia ei nu e pentru mine o simpl frâmitur, ci tot ce am eu mai sfânt. Doamne, când s-a mai vzut pe lume un tânr care s-#i îndrgeasc rivalul? 'in la acest Cae Indru împotriva voin&ei mele. Sau poate nu &in. Poate îl admir. Dar pasul dintre admira&ie #i prietenie e tare mic. Indru e ceea ce a# fi vrut eu s fiu, dac nu mi-ar fi lipsit voin&a. El î#i pune via&a în primejdie pentru neamul valahilor. Eu, pentru un iatac. El doarme prin pduri, pe coclauri, alearg prin ploaie, prin frig, se avânt în lupt fr s se gândeasc la via&a lui, î#i folose#te inteligen&a #i iscusin&a armelor pentru a-i rpune pe du#manii neamului su. Din aceast pricin î#i neglijeaz chiar dragostea. Azi #i-a pus via&a în primejdie pentru un prieten. Câ&i se pot luda cu asemenea lucruri? Eu ce fac? Am mo#tenit o avere uria#, dimpreun cu un titlu mare. În ace#ti aproape treizeci #i cinci de ani

m-am dovedit priceput s cer, s poruncesc, s primesc. Se trezi din gândurile lui. Frumoasa trsur intrase în vadul Târnavei Mari. Dincolo de ap drumul &e se continua în pant dulce. Sus pe meterezele castelului se aprindeau tor pentru veghea de noapte. Parcul imens de arini, de fagi, de salcâmi #tina#i, b #tieVechiul  #icheltuiala de ar&ari, de brazi de pe unde, întindeacândva pe luncpe pe deal pân departe ctreadu#i satul cine Mihal&. castel se construit & deasupra Târnavei ocumarelui latifundiar Ioan de Szentiváni, se ridica seme pând un loc frumos #i folositor din punct de vedere strategic. A#ezarea lui gândit cu temei domina locurile dintre Crciunelul-de-Jos #i Mure#. Pe la 1593, baronul Albert de Szentiváni, urma#ul de drept al acelui Ioan care dispruse fr urm la un asediu turcesc, recldi o arip a castelului prginit în urma unei rscoale a iobagilor. Din vechea latifundie se pierdur unele sate, dar cele mai de seam, adic Cisteiul românesc, Obreja, Mihal&ul, Crciunelul, Bucerdea #i Pe&lca, întinse pe douzeci #i cinci de mii de iugre,  mii fur vândute un an mai târziu, contelui Hans Beckembauer. Cei peste dou de iobagi români se închinar dup legile timpului noului proprietar. Pre&ul  acelei tranzac&ii fusese atât de mare încât nobilimea principatului avu mult &ii.fusese un mare iubitor de frumos, astfel c parcul vreme subiect Albert de discu Baronul nu imens de odinioar czuse într-o stare jalnic. Noul proprietar, mai bogat chiar decât se crezuse, tocmi oameni pe plat bun, iar parcul reveni la vechea strlucire. Aleile îngrijite cu piatr de râu, bncile presrate ici-colo, poienile cu ronduri de trandafiri, chio#curile încânttoare, mirosna aspr a atâtor esen&e . de lemn #i clipocitul molcom al apelor Târnavei, îmbiau la odihn Pe dealurile nesfâr#ite din spatele castelului, contele Beckembauer înjghebase o mare cresctorie de cai, dovedindu-se mai priceput decât fostul proprietar. La vremuri cu atâtea mi#cri de o#ti, caii se cutau pretutindeni, iar pre&urile nu erau de lepdat. În pivni&ele castelului, folosite altdat drept închisori pentru lotri, pentru iobagii prea îndrzne&i sau pentru o#tenii ce se dovedeau czu&i în vreo ispit, noul proprietar depozita vinurile ce se înmul&eau de la un an la altul. Castelanul nu se grbea s le vând, îndoindu-le pre&ul prin învechire. Pe dealurile dinspre Crciunel, sarea aflat prin adâncimi ie#ea singur la suprafa& în zecile de izvoare. Cru&ele castelului fceau transporturi de sare chiar pân în pusta Ungariei. Cu toate veniturile bune, cu toat frumuse&ea #i bog&ia din jur, tânrul castelan tria retras, artându-se rar la curtea din Alba-Iulia, sau la petrecerile nobililor învecina&i. Sora lui, contesa Stela Beckembauer, despre care se zvonise c ar fi cea mai frumoas fat a Transilvaniei, urma pilda fratelui, preferând plimbrile clare pe un minunat cal druit de contele Teleki. Pu&ini #tiau c cei doi fra&i se numeau în realitate Ion #i Stela Cristu. Dar #i mai pu&ini erau cei ce aflaser c falsul conte lucra acolo de câ&iva ani pentru Mihai-vod, domnul 'rii Române#ti. Poarta cea mare a castelului se deschise cu zgomot sând l loc de trecere trsurii lui Teleki. Majordomul trimise vorb stpânilor #i se repezi s-l primeasc pe musafirul picat la vreme de sear. — Nu #tiu dac surpriza e la fel de mare ca bucuria, strig contele

Beckembauer de sus de pe scri. Fa&a lui simpatic, lung de un cot, strlucea de plcere, iar prul czut în neorânduial dovedea graba cu care ie#ise înaintea musafirului. Picioarele puternice #i lungi, pline de tinere&e, strbtur iute distan&a ce-i separa. Bra&ele mari ca dou mori#ti se desfcur în lturi, astfel c pieptul voinic primi îmbr&i#area musafirului. Auzind exclama&ia de bucurie, pe care de fapt o a#tepta, inima lui Teleki tresri înviorat. — A# fi ingrat, rspunse musafirul, dac nu &i-a# mrturisi chiar de la început c va trebui s împr&i bucuria cu tânra contes, dar nu în pr&i egale ca de obicei. — S în&eleg prin aceasta c îi aduci ve#ti? zâmbi castelanul în vreme ce ochii lui inteligen&i sclipir spre ironie. — Ce altceva a# putea s fac acolo unde nu am alte speran&e? n — E#ti nedrept, domnule Teleki! Oare prietenia nu poate sta în cump egal cu dragostea? — Niciodat. Sunt sentimente diferite. Socotindu-le laolalt ar fi ca #i cum #i caii împreun. ai numra Dar iat-o pe sorasinchisindu-se voastr. Tânraoile contes coborî scrile în goan, prea pu&in de etichet. Purta o rochie simpl de culoarea cerului, iar o #uvi& din prul ei bogat, ro#u ca focul, îi czuse pe fa&a îmbujorat. Mersul firesc, fr artificii, îi scotea în eviden& frumuse&ea corpului, aplecat mai pu&in spre rotunjimi decât spre liniile lungi, delicate, care împlineau un tot plin de farmec. Ochii ei cenu#ii, strlucitori, îl cuprinser pe musafir dintr-o cuttur scurt, parc întâmpltoare, dar suficient pentru a înregistra cele mai mici amnunte. — Sper s sta&i mai mult la noi, domnule conte, spuse cu bucurie nere&inut. Fratele meu nu va fi mai pu&in încântat decât mine. — E o invita&ie care m onoreaz, evit musafirul un rspuns direct. Stela sim&i delicatul refugiu #i fiindc nu-i erau dragi prefctoriile, îl amenin& cu degetul. — Of, domnule Teleki! Sunt pu&ini prietenii no#tri, iar cei mai buni ajung pe la noi doar în trecere. Sper s ne fii oaspete mcar o sptmân. — M predau, râse musafirul fericit de bucuria ce strlucea în ochii ei. Cât despre ve#ti, vor fi la plecare. Pân atunci le voi &ine închise în mintea mea fr s-mi pese de povara lor. — Domnule Teleki, strig fata ro#ind, cu toate rugciunile ce le fac pentru domnia-ta, vei ajunge cu siguran& în purgatoriu pctuind astfel. Care fat, care femeie din lume ar putea rezista o sptmân în fa&a unor ve#ti ce le-ar putea cpta pe loc? Ar fi oare casne mai mari decât aceasta? — Te rogi pentru mine? îngân contele buimac. — Uneori, zâmbi ea cuprins de sfial. Intuind momentul greu ce picase peste cei doi, tânrul castelan interveni la timp. — Cred c pentru ni#te oameni atât de retra#i ca noi, ve#tile bune ca #i cele mai pu&in bune sunt o adevrat înviorare. — A#a e! aprob musafirul. Ve#tile sunt de mai multe feluri. Prima e

scurt #i sper s v fac mult plcere. L-am invitat aici pe contele de Szatmâri, viitorul mo#tenitor al btrânei contese. E un tânr fermector, dar nu se poate asemui nici pe departe cu mtu#a lui, doamna contes de Szatmâri. Minunat, minunat, domnule ziduri—vechi vor prinde pu&in via&. Teleki! se entuziasm castelanul. Aceste — A#tepta&i, c nu e totul! se înveseli musafirul. Am invitat-o #i pe btrâna contes. Tinerii nu prea fac tovr#ie bun cu btrânii, dar aceast doamn, cam aiurit la prima vedere, merit s fie cunoscut de voi. E vorba despre acea admirabil doamn care nu-#i las nepotul s poarte o biat peruc, sus&inând c numai naturalul are pre& în via&. Acea doamn care a tras cu pistolul dup dregtorii principelui. Acea doamn care la peste optzeci de ani, dup spusele altora, #i la aproape #aizeci, dup spusele ei, se &ine atât de bine încât mai iese diminea&a clare, s se plimbe pe frumoasele ei domenii. Acea doamn care a binevoit s-mi arunce în cap o salatier de argint, numai pentru faptul c am avut neprevederea s-i spun: "Doamn, arta&i minunat." "Mincinosule! mi-a strigat ea. Crezi c nu #tiu cum art? Chiar dac mai jumulesc ceva vârsta care mai nu &i-o spun e#ti obraznic, #tiu cum potdinarta la adev aniirat, mei. pe Haide bine s pentru mâncmc ni#te lango#e cldu&e #i s golim amândoi o oal de plinc. Pramatia de nepot nu #tie s bea. M mir cum îl mai rabd pmântul." Acum s trecem la celelalte ve#ti. În , despre care urm cu patru ani, Sigismund Báthory a dat acel bal de pomin ave&i #tire fiindc am fost împreun. Dup cum v aminti&i, printre invita&i se aflau #i trimi#ii cur&ii din Bucure#ti, adic tinerii Cae Indru, Chiril Zece Cu&ite, Costache Caravan, Ducu cel Iute, Petrache cel Mic, Ni& Pra#tie, Tufnel, Toroipan, Glu#c #i Sile Adormitu. Domnii Tufnel, Toroipan #i Glu#c ne-au fcut atunci o frumoas demonstra&ie de lupt cu bâta. Ei bine, ieri diminea& am fost în Media#, unde am asistat la înscunarea noului principe. Privind prin mul&imea de gur-casc, vd un tânr oache#, înalt #i sub&irel, cu mersul ca de lcust. O figur atât de #uie ca a domnului Tufnel e greu s nu se fac remarcat. Intuind pricina prezen&ei sale acolo am plecat spre drumul care duce ctre Dumbrveni #i Sighi#oara. La vreo cinci minute dup ce salvele au anun&at înscunarea lui Andrei, îl vd iar pe Tufnel clare, gonind parc mânat din urm de toate furiile iadului. Azi pe la prânz îl întâlnesc în Alba-Iulia pe domnul Baltazar, comandantul garnizoanei din Sighi#oara. Îl #ti&i #i voi. Un lungan brbos, cu o cicatrice mare pe fa&. Din vorb în vorb, aflu c domnia-sa a fcut un chef stra#nic la hanul Butoiul Tmduirii, situat în pdurea de dincolo de Sighi#oara. Chefuise cu grsunul Glu#c. În toiul chefului apare Tufnel, schimb unele #oapte cu Glu#c, iar grsunul se scuz în fa&a lui Baltazar: "Domnule, continua&i cheful cu prietenul nostru. Eu sunt nevoit s dau o fug la Bra#ov, unde iubita noastr soacr e gata s-#i dea duhul. La noapte sunt îndrt, dac nu vor crpa caii de schimb sub mine." Ei, ce zice&i despre asta? râse Teleki privindu-#i gazdele amuzat. — (tiu eu? rspunse Beckembauer. Cred c domnul Glu#c î#i iube#te soacra.

— Soacra? Nici vorb. Tufnel #i Glu#c îi duceau ve#ti lui Mihai-vod. Ve#ti privitoare la schimbarea din Transilvania. Tot din anumite izvoare#tiu c domnul Toroipan locuie#te la hanul Berbecul Gras din Bra#ov. Cred c el e soacra lui Glu#c. Am mare admira&ie pentru Mihai-vod. Cu asemenea #tafete &rile iu&i #tie totnu ce au se întâmpl vecine. Nici curteaDar de n-am la Praga, nici  organizare Constantinopolul o atât de în bun a #tirilor. isprvit cu ve#tile. Azi în zori a fost arestat Chiril Zece Cu&ite, chiar lâng Alba-Iulia. Câteva ceasuri mai târziu m aflam la palatul princiar într-o discu&ie cu Andrei Báthory, cu Naprágy, Ciomârtan#i Kornis. În toiul discu&iei apare cpitanul Jager #i-l anun& pe cardinal c domnul Cae Indru cere audien&. Din zori se pusese pre& în aur pe vie&ile acestor oameni ai lui Mihai-vod. Auzind asemenea veste, contele Beckembauer nu pli a#a cum se a#tepta rir lung, ca o musafirul. Doar mâinile delicate ale frumoasei contese tres btaie de aripi. — Interesant, murmur castelanul. S auzim în continuare. Bnuiesc s fie o continuare. — Da, o continuare grozav. Cardinalul i-a poruncit lui Jager sâ-l pun în &a. La vreun lan&uri pe Indru, refuzându-i sfert de ceas îl un vd cuvânt pe cpitan ria-ta, c se întoarce. "Ei, ce mai e?"audien l-a întrebat principele. "M din partea prizonierului." "Ah, ah, roste#te-l, domnule!" i-a poruncit cardinalul-principe. "Zablije", a rspuns cpitanul. Auzind asemenea cuvânt, &, iar în ochi i cardinalul fu apucat de un tremur care ne-a uluit. Se albise la fa se citea groaza. Apoi ne-a poftit afar #i a cerut s-i fie adus prizonierul. L-am vzut în lan&uri pe Cae Indru. Clca atât de calm #i de zâmbitor încât m-am sim&it dintr-o dat mic lâng el. Din cauza surprizei abia i-am rspuns la salut. Nu #tiu ce s-a petrecut între el #i principe. Dup o jumtate de ceas era fr lan&uri. Nimic din înf&i#area lui calm, u#or adormit, nu se schimbase. Dac a scpat dintr-o astfel de primejdie, cu siguran& c e un mare vrjitor. Din pcate, domnul Chiril e înc în lan&uri. — Ei, zise castelanul, acum când s-au isprvit ve#tile, propun s intrm amândoi în pivni&e. Vinul adus la mas î#i pierde strlucirea. Trebuie s mergem la el în Sfânta-Sfintelor. Gazda #i musafirul coborâr nesfâr#itele trepte. Slujitorii aprinser fclii. Nisipul greblat frumos îi îndemna parc s calce în vârfurile picioarelor. În timp ce vechii prieteni se cinsteau din toat inima, Stela Cristu, falsa contes Beckembauer, urc scrile spre odaia ei. Abia acolo lacrimile stpânite atâta vreme alunecar domol pe fa&a strlucitoare de tinere&e. Când se sim&i mai u#urat î#i închipui c se afl într-o discu&ie cu Indru. "Te-am cunoscut sub numele de Cociuban, începu ea. Mai târziu am aflat c te nume#ti Cae Indru. Dup lupta de la Clugreni, fostul cancelar Iojica mi-a spus c adevratul nume al domniei-tale e Marcu. Iat c de la tine nu am aflat nimic, ci numai de la al&ii. De acel ce se ascundea sub numele de Cociuban m-am îndrgostit când aveam #aisprezece ani. Ar trebui s-&i spun Cociuban, fiindc de acest nume mi-am legat primele visuri, dar nu pot. Ai aprut într-o diminea& la castelul nostru din Mun&ii Semenicului. Veneai din pdure #i eu nu bnuiam c erai hituit de du#manii lui Iojica. Erai înalt #i

slbu&, înc neformat. Mi#crile tale erau moi, parc lene#e, iar ochii mereu sub&ia&i ca atunci când te fere#ti de lumin puternic. Artai molcom la fire #i cam încet. Zâmbeai rar, mai ales la suprare. Pentru zâmbetul acela aspru, mi-ar fi plcut s te vd mereu suprat. Purtai la brâu #apte cu&ite de care nu  ms-au te nici noaptea. M tot întrebam de rostul Odat deprtasem de despr&eai castel prin pdure. Într-o poian am întâlnit doilor. lotri care npustit asupra mea. Am &ipat îngrozit fr s-mi dau seama c te strig pentru prima oar pe nume. Nu-l strigasem nici pe tata, nici pe fratele meu. Voi brba&ii tri&i momentele cu toat puterea a#a cum le trim #i noi, dar noi femeile mai cându-l în mii de avem harul de a ne gândi mai târziu la acel moment, desf buc&i, dând interpretare fiecrui gest. Acesta e unul din marile haruri femeie#ti. În timp ce fugeam de lotri, &i-am auzit tropotul calului. Ai srit din #a asemeni unui fulger. Am vrut s m adpostesc în spatele domniei-tale, dar mi-ai dat un brânci care m-a aruncat peste ni#te tufe de bozie. Când ai aruncat cu&itele spre cei doi, au fost ca dou lovituri de trsnet. Abia &i-am putut urmri mi#crile iu&i. Dar nu rnirea lotrilor m-a speriat, ci zâmbetul domniei-tale, în care am descoperit ceva înfrico#tor. Fusesem o biat copil proast, s te ceva. vd suprat. În ziua aceea am un descoperit c c mi-e te iubesc.care Dardorisem am maiuneori descoperit Mi-am dat seama pic team de domnia-ta. Totu#i nu te pot numi Cociuban. Nici Marcu nu te pot numi, chiar dac e nume de prin& al neamului nostru. Dragostea mea s-a legat de Cae Indru. Când ai disprut de la castel, hituit de du#manii mul&i, m-am descoperit dintr-o dat btrân la gânduri #i fr vlag. Apoi am aflat c ai murit acoperit de ocar, iar pentru mine zilele deveniser ca #i nop&ile, fr strlucire. Când ai aprut la balul principelui Sigismund, dup mai bine de doi ani, m aflam acolo alturi de contele Teieki. care m ceruse în cstorie. L-am refuzat. Care fat l-ar fi refuzat pe Teleki? Cred c #tiai ceva în aceast privin&. Când &i-am auzit numele rostit, când ai intrat pe u#, întreaga mea via& mi se adunase în priviri. 'i-ai rotit ochii prin sal fr grab. Asupra mea au zbovit ca din întâmplare #i am sim&it atunci cum mi se sfâ#ie inima. Îmi fcusem atâtea planuri, atâtea visuri. Credeam c vom dansa împreun. C m vei scoate din sala balului. C m vei sruta. Ar fi fost împlinirea dup anii aceia grei când te #tiusem trecut din via&. Nimic din visrile mele nu s-a împlinit. Adic nu. S-a împlinit ceva. Te-am vzut. Umerii &i se mai lrgiser. Aveai un semn nou #i mic deasupra ochiului. Principele v-a invitat  s v arta&i miestria la sabie în fa&a printelui Grasa. L-ai învins, dar asta nu are însemntate. Însemnat a fost doar faptul c am trit acea lupt alturi de domnia-ta. Când te aprai de loviturile iu&i #i frumoase ale marelui spadasin, ochii &i se îngustau ca o lam de cu&it, iar mi#crile erau atât de lene#e încât credeam din clip în clip c vei pierde lupta. Apoi, ochii s-au mrit brusc. Mi#crile domoale s-au transformat în fulgere, pân când printele Grasa #i-a cules arma de pe jos. Ce s-a petrecut mai pe urm a fost ca un vis ru. Principele a încercat s v aresteze, dar domnia-ta#i prietenii care te înso&eau l-a&i înconjurat pe Sigismund#i sub amenin&area cu&itului a&i ie#it din palat. În lupta de la Clugreni te-ai aruncat în fa&a lui Mihai-vod, ferindu-l de moarte. Focul din pistolul turcului te-a lovit în piept. Ai mai avut puterea s arunci

cu&itul omorându-l pe du#man. Apoi ai czut în bra&ele lui Mihai-vod. Printre ultimele cuvinte ale domniei-tale s-a aflat #i numele meu. Iar eu crezusem atâ&ia ani c niciodat nu te-ai gândit la mine. Prietenii domniei-tale te-au adus în Transilvania pe jumtate trecut din lumea aceasta. Domnul Ducu cel Iute a venit în Obreja s-mi dea de #tire. Calul a czut dealul denumai lâng Târnava. Ducu s-a prbu#it la picioarele mele. su Atunci am sub în&eles c nu eu te iubesc. Am ales cel mai bun cal#i am gonit într-un suflet. Dincolo de Blaj am întâlnit trsura cancelarului, care îmi ie#ise înainte. Iojica mi-a fcut loc lâng el #i mi-a spus c de va fi putin& de salvare a domniei-tale, doi oameni ar fi în stare s înfptu-iasc minunea. Eu #i Zimmermann, felcerul principelui. Niciodat nu mi-am putut închipui s aud tremurând vocea aspr a lui Iojica, Apoi, când am vzut trupul vostru fr cuno#tin&, am sim&it cum fuge via&a din mine. Dac nu am czut, a fost o întâmplare. Luni în#ir le-am petrecut la cptâiul vostru #i fiecare strop de via& care aprea în trupul vlguit m întrea #i pe mine. Într-o diminea& te-ai sculat s te razi, dar slbiciunea te-a fcut s te sprijini. Peste un ceas a venit Sile Adormitu#i &i-a adus vestea c se urze#te un complot împotriva lui Mihai-vod. Te-ai îmbrcat #i ai plecat. ca unulAdic sntos, m-ai srutat fa& din fug primul srut. nu. Odat dormeaipeagitat. M-am aplecat#i te-amEra srutat pe nostru frunte #i am #optit fr s-mi dau seama: "So&ul meu". Ai deschis ochii doar pe jumtate, iar eu am crezut c pier în clipa aceea. Nici azi nu#tiu dac m-ai auzit. Sunt patru ani de când ai plecat. (tiu c m ocole#ti. Te-ai gândit poate c via&a domniei-tale mereu în cumpn, mereu pe drumuri, nu o po&i lega de a mea. Ah, dragul meu Cae Indru, dar iat c ai ie#it mereu din toate primejdiile. Într-o lume atât de agitat #i nesigur ca cea în care trim, cine mai poate fi sigur pe via&a lui? Totu#i, un om ca tine nu e drept #i nu poate s moar, iar eu nu mai am puterea s a#tept. Te rog, îndur-te de mine! Sunt #ase ani de când sper. Curând voi ajunge o fat btrân #i amintirile mele au prea pu&in strlucire." Stela Cristu oft resemnat. Apoi, îi auzi ca prin vis pe Ion #i pe Teleki trecând prin coridor cam afuma&i. Afar se înte&ise vântul. Ploaia iute lovea neputincioas în zidurile castelului. Doar sus pe metereze o#tenii de paz îi sim&eau puterea. * A#a cum i se poruncise, cpitanul Jager se prezent peste un ceas în cabinetul de lucru al principelui.  — Ah, iat-te, domnule! zise cardinalul împingând hâr-tiile de pe mas într-o parte. Ia loc! — Nu se cuvine, mria-ta. — Las, las eticheta! Avem de vorbit. Din câte am aflat, ai fost o vreme comandant al garnizoanei din Sighi#oara, cu o sold de patru duca&i pe lun. Ce sold ai acum? — Cinci duca&i, rspunse Jager întrebându-se unde vrea s ajung principele, dac se interesa de veniturile sale.

— E mult sau pu&in? — (i mult #i pu&in, mria-ta. Adic mult pentru un vechi o#tean ce se mul&ume#te cu între&inerea de la garnizoan #i cu o can de vin bun. Pu&in, pentru unul hotrât s-#i întemeieze o familie, a#a cum e cazul meu. —s-&i Mda!ridicm zâmbi solda principele, cu o privire protectoare. Ne-am gândit la #apteînvluindu-l duca&i. Ce zici? — E mai mult decât speram, rspunse cpitanul mirat. — Ei, ei, s-ar putea s-i meri&i. Am nevoie de oameni de încredere. De oameni în stare s intre în foc pentru mine. Azi e#ti cpitan. Mâine s-ar putea s-i iei locul lui Kornis. "Ce naiba o fi vrând sta de la mine, de m ia a#a pe departe? se întreb Jager. Doar asta-i datoria mea. S-l slujesc." — Ai putea s fii un asemenea om? întreb cardinalul sf redelindu-l cu privirea. — A# putea, mria-ta. — Îmi placi, Jager. E#ti modest #i sârguincios, tcut #i inteligent. Iat ni#te haruri care te-ar putea duce mai sus decât speri. Poftim hârtia prin care &i #i  Zeceazi î&i mrim ceIa seaceast cuvine din arestarea Chiril Cu&ite se ridic la o solda! sut dePartea duca&i. hârtie! Pentru lui zelul dovedit în cazul domnului Indru, î& i druiesc cinci duca&i. Acum ce mai spui? — Spun c sunte&i generos. Pân azi n-am fost bgat în seam la curtea din Alba-Iulia. Eram o umbr necesar la u#a palatului. Un câine de paz. Oare s cred, mria-ta, c a sosit ceasul meu? — S crezi, Jager! spuse cu toat sinceritatea cardinalul. Cuno#ti locul de la Stânca Diavolului? — Ca buzunarele mele. — La miezul nop&ii va trebui s fii acolo dimpreun cu Chiril, prizonierul nostru. Sus pe stânc se vor afla Cae Indru, Costache Caravan #i Ducu cel Iute. Cu ajutorul unei frânghii &îi vor coborî trei clugri. Domnia-ta îl vei urca pe Chiril. Când va ajunge el sus, vor urma ni#te hârtii mincinoase #i înc doi clugri. Îi iei pe clugri sub paz personal. Nimeni nu are voie s discute cu ei. Te voi a#tepta aici înainte de apari&ia zorilor. — Câ&i oameni s iau, mria-ta? — Cinci sute. — Dar nu m duc la rzboi. De zece ori mai pu&ini #i tot ar fi prea mul&i. — Nu, Jager! îl întrerupse aspru cardinalul. Cinci sute nu sunt mul&i. O#tenii s înconjoare toat zona, cu porunc s nu ia prizonieri, ci s ucid tot ce întâlnesc viu. — Nu-i drept fr judecat. — Ah, ah, las prostiile, Jager! se încrunt principele. Crezi c acei domni se vor da prin#i fr lupt? Din izbânda pe care o vreau, s-ar putea s ie#i bogat. Cae, Chiril, Du cu #i Costache pre&uiesc, vii, opt sute de duca&i. Dac îi aduci în lan&uri, prime#ti aceast sum. Dar dac îi aduci mor&i, vei primi de trei ori pe atâta. Norocul nu se abate prea des asupra omului. Nu sa l s-&i scape asemenea prilej, cpitane! — Nu-l voi lsa, zâmbi Jager.

Când înnopt de-a binelea, ie#ir prin poarta de nord a cet&ii Alba-Iulia cinci sute de clre&i. Adic prin aceea#i poart prsit de Indru cu dou ceasuri mai devreme. În timp ce trupa se mi#ca spre Mgura Vulpii, tânrul ajunse aproape de Stânca Diavolului. Chibzuit, Cae #i î ls armsarul într-un loc ferit #i se strecur ca o umbr spre locul unde se despr&ise de prieteni #i prizonieri. "Iat c nu #tiu ce s-a întâmplat în lipsa mea, gândi el, iar prevederea e mama în&elepciunii." Pdurea dormea adânc. Susurul lini#tit al Ampoiului parc întrea lini#tea locurilor. Aerul era greu ca dinaintea ploii. Întunericul se dovedea negru ca smoala. Din apropiere&â#ni o pasre de noapte, fâlfâindu-#i aripile domol. Dup zgomotul rar al aripilor, Cae pricepu c pasrea nu a fost scornit din culcu#ul ei. La vreme de primejdie, btile aripilor sunt scurte, iar zborul se face la rasul pmântului, nu în vzduh. Se opri dup un sfert de ceas, gândindu-se: "Dac nu s-a întâmplat nimic ru, acum sunt destul de aproape ca s fiu auzit de ctre prietenii mei." Duse palmele în jurul gurii#i scoase un &ipt u#or, de bufni&. La cel mult douzeci deîipa#i, rzbi un &ipt asemntor. Indru rsufl u#urat. Peste câteva clipe Ducu ie#i în întâmpinare. — Totul e bine pe aici? — Totul. — În cazul sta, avem mult de lucru. La miezul nop&ii, Jager îl va aduce pe Chiril sub Stânca Diavolului. — Ai reu#it s-l îndupleci pe cardinal? — Nu s-l înduplec, ci s-l sperii. Totu#i, din partea lui ne a#teapt multe primejdii. În noaptea aceasta vom face schimb de prizonieri, cu ajutorul frânghiei lui Costache. Aici voi rmâne singur. Voi doi lua&i caii no#tri #i ai clugrilor. Dincolo de muntele acesta începe un pârâu. Dup un ceas de mers ajunge&i la Poiana Zorilor. S m a#tepta&i acolo! La Stânca Diavolului s-ar putea s fie hor mare. — Nu plecm nicieri, zise Costache apropiindu-se. Am auzit c va fi schimb de prizonieri. Crezi c principele va scpa asemenea prilej de a pune mâna pe noi? — Sigur c nu, rspunse Indru. Acesta e #i motivul pentru care vreau s pune&i caii la adpost. Jager va înconjura aceste locuri cu mul&i o#teni. Nici eu nu a# scpa un astfel de prilej. — Tocmai asta ne face s rmânem alturi de tine #i Chiril. — Hotrâm la urm, fu de prere Ducu. Întâi s ascultm planul prietenului Cae. Fiindc sunt convins c are un plan. — Am, — O clip, interveni Caravan. În afar de Zablije a mai scpat cu via& un clugr. — Asta nu schimb cu nimic planul meu. Dac sunt bine lega&i amândoi, nu-mi vor da nici o btaie de cap. — În privin&a legturilor, #tii c sunt me#ter, chicoti grsunul. Sunt burduf amândoi #i cu ni#te clu#uri frumoase în gur. Zu c e o cinste pentru

ei s poarte ni#te clu#uri me#terite de Caravan. I-am ascuns în tufi#uri, cam la cincisprezece pa#i de Stânca Diavolului. — Bine lucrat! aprob Indru. Ei nu trebuie s cunoasc pregtirile noastre. Auzi, Costache? Oare dac am despleti funia #i am împleti dou mai sub&iri, ar cred. avea destul rezisten&? — Te Sunt fcute din cânep nou. — Atunci, la treab! Eu despletesc. Tu #i Ducu împleti&i. Trebuie s fim gata înainte de miezul nop&ii. — Vom fi, dar nu prea le vd rostul. — Tocmai pentru c nu &i-am spus planul pân la capt. În timpul zilei am cercetat peretele muntelui din dreapta. La înl&imea de cinci-#ase stânjeni se afl o vatr. Cine ajunge pe vatra aceea î#i poate continua drumul spre creast. Va trebui s atârnm acolo o frânghie de la vatr în jos. Oricât de mul&i o#teni ar ajunge aici, vor fi neputincio#i în fa&a pere&ilor drep&i de piatr. Adic vom ie#i din încercuire de parc am zbura peste crestele mun&ilor. La a#a ceva nu se va a#tepta Jager. — Propun s plece numai Costache cu caii, interveni Ducu. Pentru atâta treab nevoie la de schimb, doi oameni. Eu voi prin rmneîmprejurimi, aici. În timppentru ce tu vei stari pe Stânca nu-i Diavolulu m furi#ez a urm mi#crile o#tenilor. — Adausul la plan nu e ru! observ Cae. Lucrar iute. Mâinile lor me#tere la asemenea treburi isprvir frânghiile într-un ceas. Cu pu&in înainte de miezul nop&ii. Costache porni cu caii spre Poiana Zorilor. Cae fcu un ocol mare, pân gsi un loc bun de urcu#. Ajunse pe vatr, nu fr greutate, fix frânghia de rdcinile ie#ite ale unui brad #i se ls apoi s alunece de-a lungul frânghiei. Ducu îl a#tepta nelini#tit de întârziere. Rsufl u#urat când îl sim&i lâng el. Dup douzeci de pa#i, ajunser din nou pe Stânca Diavolului. Apoi, abia avur timp s-i care pe clugri la locul de schimb, când se auzi glasul lui Jager: — E#ti aici, domnule Indru? — Aici, cpitane. Bun seara! — Tot respectul nostru! rspunse Jager politicos. Putem începe schimbul? — Îndat. Numai s fixez frânghia. L-a&i adus pe domnul Chiril? — Da, prietene, rspunse acesta. Sunt aici sub stânc. Domnul Jager m-a îndatorat cu aceast plcere. Calul meu e sub mine. Din pcate nu-l putem cra sus. I-am promis unui o#tean o rsplat bun, dac se va îngriji de el. Cpitanul e de prere s cobori pentru a-l lua în primire #i a schimba unele amabilit&i. Dar domnia-sa e înso&it de vreo cinci sute de o#teni, a#a c propun s amânm aceast plcere pân la o împrejurare mai nimerit. — Regretul e de partea mea, râse cpitanul. Întâlnirile cu domniile-voastre au început s devin o surs de câ#tig bun. Îmi aduc duca&i. Pcat c noaptea e atât de întunecoas. V-a&i fi bucurat de salutul nostru. În timp ce se schimbau asemenea amabilit&i, Ducu fcu un ocol mare prin împrejurimi. Se târa u#or, ca o adiere. Nimic nu se clintea în urma lui. — Gata, domnule Jager, putem începe, strig Cae. Zicând acestea, începu s-l coboare pe Clement. Curând îi veni rândul lui

Zablije. Apoi, primul mort. — Ah, ah! exclam Jager. Clugrul acesta e &eapn de-a binelea. Nu #tiu dac schimbul se desf#oar în regul. — (tie principele, brav Cae. to&i cpitanul. Cardinalul nu mi-a pomenit nimic despre asta."Pe Sper sdracii! nu amgândi necazuri." Dup asemenea cugetare se întoarse ctre Chiril. — Urc, domnule! A fost o plcere pentru noi #i trag ndejde s ne mai întâlnim. — Ne-am întâlnit de multe ori, spuse acesta #i de fiecare dat plcerea a fost de partea noastr. Cpitanul în&elese ironia, astfel c rspunse acru: — A#a e, domnule! Când ajunse Chiril sus, Cae îi #opti repede: — Mergi douzeci de pa#i spre dreapta, pân ai s dai de peretele muntelui! Pipie cu mâna de-a latul peretelui #i vei sim&i o frânghie! Urc pe frânghie pân te love#ti de ni#te rdcini de brad! Aga&-te de ele #i ai s ajungi pe o — vatr! în locul acela!î#i pierdu rbdarea cpitanul, bnuind Ei, S ei, m ce a#tep&i se întâmpl acolo? #oaptele celor de sus. — Îndat, îndat, râse Indru. Pari grbit, domnule Jager, dar nou nu ne displace întâlnirea cu voi, mai ales în situa&ia de fa&, când ne desparte asemenea obstacol. — O, o! gust gluma cpitanul, am #tiut totdeauna c sunte&i un om de duh. Dar s m ia naiba! (i acest clugr e mort. — Ca #i ultimul, drag Jager. Doar nu-&i închipui c întâlnirea dintre noi a fost amical? — Nu-mi închipui nimic. În schimb mi-e team ca schimbul dintre noi are unele cusururi. Cae nu-i rspunse. De undeva din apropiere se auzi un&ipt de bufni&. Era semnalul lui Ducu, iar tânrul pricepu c întreaga zon e înconjurat de o#teni. Apoi, auzi lâng el o #oapt: — Las-l naibii! Peste câteva clipe, drumul nostru spre frânghie nu va mai fi liber. Zgomotele din jur se înte&ir brusc. Indru nu-l mai leg pe ultimul clugr mort, ci îi ddu un brânci de sus de pe stânc. La spatele lui se precipitar sumedenie de pa#i. Dar el nu fcu gre#eala s alerge. Ridic un bolovan greu cât un copil #i-l arunc spre stânga. Atra#i de zgomot, o#tenii ddur nval în direc&ia bolovanului. Tânrul alunec spre frânghia salvatoare ca o nluc. Apoi îl auzi pe Jager: — Domnule Indru, de data aceasta nu mai scpa&i, iar plcerea va fi de partea noastr. De undeva, parc din cer, îi rspunse un hohot de râs. Jager înjur groaznic. Indru trase frânghia#i-#i continu urcu#ul alturi de Chiril #i Ducu. Spre creast, pdurea fremta u#or. La Stânca Diavolului, o#tenii se loveau între ei pe întunericul de neptruns.

Capitolul 3 În prima duminic din iunie a anului 1599, intrar prin poarta de nord a Bucure#tilor doi clre&i cu hainele colbuite de drum lung. Cel din fa& prea un dovleac a#ezat în cumpn pe cal. Artarea de sub el se dovedea o slu&enie rar întâlnit în Câmpia Brganului. Al doilea clre& era un lungan cât o grind, cu fa&a ro#cat adus înainte ca un bot de vulpe, cu prul ro#u sltat pe cre#tet asemenea unei creste de coco#. — Nu crezi, drag domnule Sile Adormitu, întreb primul clre&, c s-ar cuveni s ne udm gâtlejurile dup atâta oboseal? — Pe por&ile iadului, domnule Costache! rspunse al doilea clre& înviorat dintr-o dat. Ave&i totdeauna unele idei adânci, izvorâte dintr-o medita&ie îndelungat. Nu-mi trecuse prin minte asemenea desftare a corpului, datorit firii mele lipsite de haruri înalte. Ultimul chef l-am cut f cu #i nudou printele Grasa m ru#inez a v m-a mai bgattârziu, sub mas dup primele gle&i cu vin.mrturisi Atunci, c sausfin&ia-sa poate ceva mi-am dat seama de toat pcto#enia mea trupeasc. Dac mi se va întâmpla asemenea lucru #i cu domnia-voastr, s nu-mi interpreta&i slbiciunea ca o lips de respect. Va fi suficient s m stropi&i cu apa unei gle&i pentru a m readuce în sim&irea spiritului. Apoi voi avea cinstea s v fac o cântare la ureche. Am o voce care te bag în rcori. Ajun#i printre primele case, clre&ii î#i domolir caii obosi&i, iar privirile lor ctar lacome împrejur, a#a cum se întâmpl celor ce lipsesc de acas mult vreme. În timpul nop&ii plouase peste ora#. O ploaie scurt, bogat, care drui zorilor o atmosfer calm, rcoroas. Mirosna florilor de salcâm struia în aer dulce-amruie, ca un parfum înviortor. Soarele de diminea& #tergea urmele ploii, dar întreaga atmosfer a ora#ului prea c întinerise peste noapte. Prin cur&ile gospodarilor, pietri#oara se umflase brusc de atâta sntate. Stânjeneii, cam plini de ei, sfidau cldura cu sbiile întinse btios în jurul minunatelor flori albastre, iar tufele de regina-nop&ii, înalte cât omul, î#i strângeau petalele ofensate, gata s le redeschid la cel mai mic semn de slbiciune a soarelui. Casele boiere#ti, multe la numr în partea de nord, cu intrrile mari #i cerdacurile în stare s adposteasc fiecare o nunt, rsreau ici-colo din mre&ia boschetelor sau a copacilor btrâni. Cire#ii se desftau ademenind privirile trectorilor cu fructele lor ro#ii-glbui, în care soarele Brganului pusese ceva din sufletul su. Înainte de a intra în Uli&a Mare, cei doi clre&i î#i abtur caii pe la pia&a Zece Mese, unde domnii Tufnel-tatl #i Ciripoi-tatl începuser o disput verbal care amenin&a s nu se mai sfâr#easc. Tarabele lor cu blaturi, cu sucitoare #i cu linguri de lemn erau învecinate, chiar dac le despr&ea o distan& de zece-doisprezece pa#i. Distan& stabilit de ei, dup ultima pruial, ca între dou firme rivale respectate în acea zon a Bucure#tilor. Cei doi concuren&i cptaser o bunstare vizibil, datorit unor însemnate

investi&ii fcute în fiecare sezon clduros. Dac în urm cu câ&iva ani se mul&umiser s-#i expun mrfurile pe ni#te simple rogojini, acum tarabele confec&ionate din scânduri le ddeau un aspect mai sobru, mai elegant. E drept c în iernile geroase cei doi negustori #î i bgau prvliile pe foc fie din  unor cauza fie datorit ambi&ioase. Dar,secând începeaîntr-o ano a ora#ului timpul frigului, cald, câ&iva gospodari dinproiecte zona bogat pomeneau diminea& c le-au disprut gardurile #i nimeni nu le-ar fi putut recunoa#te în cele dou tarabe din scândur geluit frumos. Cu toat cldura statornicit în Câmpia Brganului, din motive total necunoscute, domnul Tufnel-tatl purta o splendid cciul de miel alb #i negru. Culorile se pstrau la ea în pr&i egale, ceea ce arta c a fost confec&ionat din dou cciuli mai vechi. Sumanul aproape nou, cu mânecile mult prea lungi, avusese cu siguran& un stpân voinic, iar domnul Tufnel-tatl putea fi bucuros c nu se întâlnise pân în ziua aceea cu fostul proprietar. Fa&a lui mic, ni&el #uie, semna cu a unei veveri&e, iar ochii mari, cu priviri alunecoase, artau o not de inteligen&. Ciripoi-tatl prea un adevrat gentlemen. Plria lui de catifea, cam roas necru&tor, croit cândva pe o cp&ân uria#. # se Acesta deeratimpul motivul pentru fusese care frumosul acoperi supunea deatrac&iei gravita&ionale #i aluneca plin de respect pe fa&a negustorului, acoperind-o cu totul. Obi#nuit cu nzdrvniile ei, domnul Ciripoi o trimitea pe cre#tet cu o scurt lovitur de palm, iar de sub ea se artau ni#te urechi mari, clpuge, un. nas în form de conopid, o gur cât o jumtate de sap, cu buzele vinete, supte înuntru, datorit unor lipsuri interioare de stalactite#i stalagmite. Spre deosebire de rivalul su, nu purta suman din dou motive destul de serioase. Întâi, timpul clduros nu pretindea asemenea îmbrcminte, iar mai apoi, distinsul cet&ean al Bucure#tilor nu poseda nici un obiect care s semene cât de cât a suman. Pantalonii cu fundul mare, bun de adpostit o clopotni&, îi împrumutase definitiv de la un bulgar neprevztor, dornic de o baie stra#nic în râul Dâmbovi&a. La apari&ia celor doi clre&i, negustorii se aflau în toiul disputei verbale, mai ales c onorata clientel obi#nuit la pia&a Zece Mese nu se îmbulzea pe lâng tarabe. Domnul Tufnel-tatl, mai ager în priviri decât concurentul su, se opri la jumtatea frazei, ochii îi crescur brusc, iar exclama&ia de surpriz îl fcu pe Ciripoi s tresar. — Vere, zise domnul Tuf nel, ia seama colo în spatele tu! Nu crezi c boierii care s-au oprit ne caut pe noi? Ca orice om cu sufletul curat, Ciripoi nu-#i pierdu vremea s cerceteze. Primul su gest fu îndreptat spre marf, cu gândul de a prinde în bra&e întregul inventar al prvliei, cu care s se fofileze prin mul&ime. Dar tot atât de repede negustorul trase concluzia c în vorbele celuilalt nu se afla nici o nuan& de alarm, a#a c î#i întoarse privirile printr-o fulgertoare #i elegant rsucire a capului. Astfel, plria îi veni peste fa&, o slt pe cre#tet cu un dupac îndemânatec, iar ochii lui licrir a bucurie. — Hei, Ciripoi, Tufnele, ia veni&i mai aproape! strig Sile Adormitu. Cei doi nu o luar la goan spre o atât de dulce chemare, ci zburar în întâmpinarea ospe&ilor. Pantalonii bulgarului #i sumanul de provenien&

anonim fâlfâir scurt printre tarabe. Sile #i Costache Caravan zâmbir mul&umi&i, observând agilitatea btrânilor negustori. — Câ&i ani ai, Ciripoi? întreb Sile, învârtind în palme dou pungi burdu#ite cu aspri. Ciripoi-tatl, om cu la cap #i trecut de prin multe, s mai #tiind socoti adauge la vârsta real încscaun vreo douzeci-treizeci ani, c btrâne&ea putea zgândri generozitatea clre&ilor. Dar nebunul de Tufnel i-o lu înainte #i rspunse cu o voce mare, asemenea unui o#tean: — Cincizeci #i doi are, înl&imea-ta. E nscut într-un an cu mine. — Minte! sri Ciripoi-tatl ca ars. Eu abia m &in pe picioare de btrân ce sunt. În toat pia&a asta nu e unul mai btrân #i mai oropsit ca mine. Sile Adormitu î#i înfrân un început de zâmbet, încruntându-se. — Atunci, de tine nu avem nevoie. O s ne mul&umim numai cu Tufnel. "S m ia naiba de ntru! gândi Ciripoi. În toat Mahalaua Opincarilor nu se afl unul mai ntru ca mine. Domnul acesta&ine în palme dou pungi. Asta se cheam c nu le-a scos întâmpltor. Una din ele ar încpea fr urm în pantalonii bulgarului. Dac nu pun mâna pe una din pungile alea, pot s m &a bisericii în aruncFcu din oclopotni Sfântul Spiridon, c onu nici-o nou plecciune fa&a lui Sile, apoi lue mai pepagub. departe: — Înl&imea-ta, oamenii cumin&i sunt rari. Abia dibce#ti unul într-o pia&. Mie mi-a mers vestea c a# avea mai mult scaun la cap chiar decât un boier. Asta, fr s m laud. Vru Tufnel, arde-l-ar pe..., #tie c la mine vin dup sfaturi to&i în&elep&ii din mahala. De poman dau sfaturi. S mor dac mint! (i oamenii zic: S mergem la btrânul Ciripoi dac vrem un sfat bun. Eu nu-i pot opri s-mi zic btrân. Altfel, sunt dintr-un an cu Tufnel. Ba, cred chiar ceva mai tânr #i mai sprinten. — D-te m-n câ#tig de-aicea! i-o întoarse Tufnel-tatl. Dar un gest al lui Sile îi domoli pe amândoi. — Îl cunoa#te&i pe negustorul Isaia? — Ca pe o brezaie, râse Ciripoi. În tinere&e îi aduceam ni#te cai, mam, mam. Numai cai turce#ti. Noaptea îi luam, noaptea îi vindeam#i tot noaptea dispreau din curtea jupânului Isaia de parc intrau în pmânt. — Da, da, în&eleg, zâmbi Sile. Acum, aduna&i-v marfa! Mai ctre sear merge&i la Isaia s v dea câte un cal pe alese #i straie pe msura voastr! De fapt, #tie el ce v trebuie. Mâine diminea& veni&i la hanul Privighetoarea de Aur! Iat #i ni#te bani pentru femeile voastre. Cei doi prinser cu îndemânare pungile grase, pipindu-le lacomi, în timp ce Sile #i Costache Caravan î#i îndreptar caii pe Uli&a Mare, ctre faimosul han Privighetoarea de Aur. Când sosir noii oaspe&i, hangiul Cristache Mutu î#i purt cu mare iu&eal biciune pentru pântecul cât un poloboc printre mesele multe. Avea o sl Caravan, care se dovedea un mâncu fr pereche. De mult vreme nu-l mai preocupau afacerile bne#ti chiar dac hanul aducea venituri grase, ci mai degrab se sim&ea atras ctre clien&ii pricepu&i în aprecierea unor bucate gustoase. — Cristache, biatule, strig Caravan, în fiecare an pântecul tu mai

cre#te cam cât un harbuz. — Râde hârb de oal spart! zâmbi #galnic hangiul. Nici cu domnia-ta nu m plâng. Dac n-ai umbla atâta pe drumuri, cred c ai putea s m ajungi. Dar nu-i asta pricin de suprare. Oamenii cu pântecul rotund sunt cu&i f #i anume guste lumii. plcereaCei ceasmochini dintâi e&i mâncarea butura.sEu îmi toate cunoscplcerile musafirii dup Iar înf&i#are. la fa& #i la trup sunt adevrat pagub pentru un hangiu cumsecade.*#tia fug de sosuri, de carne gras, ori de un purcelu# la tav, cum fuge dracul de tmâie. Bag în ei numai uscturi #i ciorbe lungi, apoase. Iar la butur mai mare jalea. Se ame&esc din te miri ce. Bor&o#ii ciulesc urechile #i aud zgomote de strchini cale de o po#t. Nasul îi conduce fr chip de gre#eal ctre locurile cu mâncare aleas. Usc&ivii sunt grbi&i la mâncare #i se gândesc aiurea. Bor&o#ii au un anumit dichis, ca la o slujb. Nu se reped asupra bucatelor. Întâi le adulmec. Apoi le gust. Pe urm, le cinstesc mestecându-le domol. Dac te repezi ca un apucat, mâncarea se strânge în ea#i nu-#i mai sloboade aromele. Dar în fa&a unui plescit molcom se alint #i te cuprinde cu tot ce are ea mai bun. O singur dat m-am pclit cu un slbnog. Când l-am vzut, mi-am zis c vine lung, de la Muntele Sfânt, o fi pe tritbutoaiele numai înnep posturi rugciuni. O purite.#i Dup artare cu coastele ca unde cercurile ce l-am privit cu mil, i-am propus: "Domnule, s v dau ceva de post #i niscaiva uscturi?" Zice: "Nu, jupâne drag! Eu sunt obi#nuit cu lucruri alese. Dac ai un miel de vreo zece ocale, copt în spuz #i stropit cu vin, e#ti omul meu." "Am, domnule, i-am spus mirat. Poate c n-ar strica #i o oal cu vin." "Nu, vin s nu-mi dai acum! Eu n-am timp s m opresc din mâncat, iar setea m apuc abia la urm. Dup prânz intrm în pivni&. Fac cinste cu vin, dar te poftesc #i la miel. Mie îmi plac bor&o#ii chiar dac nu &in pân la capt lâng ni#te bucate alese. Îns ca priveli#te, merit s te ui&i la ei, fiindc ei reprezint bel#ugul." Zic: "Domnule, ai vorba aleas ca omul umblat prin lume. Nou ne plac oamenii sub&iri la gusturi #i la purtare, d-aia ne-am gândit s nu v punem la casnele iadului într-o întrecere de butur #i mâncare cu un bor&os. S v dau mai degrab ceva u#or pentru desftarea trupului. Poate n-ar strica o bucat de slnin cât o jumtate de crmid, u#or glbuie de la fumul rece din timpul iernii, cu ni#te pâine proaspt de cas, a crei coaj coapt pe vatr e plesnit #i aspr cum e coaja gorunului btrân. Lâng asta ar merge o ceap cât un genunche de cal. O ceap ro#ie #i iute, spart în pumni #i umplut cu sare..." Zice: "Nu!" "Atunci, un r&oi pe varz clit. Un r&oi rumenit cum se cade, care#ade cu picioarele în sus pe o movil de varz clit, a#a, de al naibii ce e. Astea sunt bucate u#oare #i nu fac ru într-un stomac prpdit ca al dom-niei-tale." "Ah, ah! zice el. M bucur când întâlnesc un hangiu de treab. Pcat c

e#ti bor&os. Zu, n-ai merita asemenea osând! S am eu bine câ&i bor&o#i am bgat sub mas la butur #i mâncare!" "Bine!" îi rspund fr asprime. Apoi m-am a#ezat alturi de slbnog, hotrât s-i dau o lec&ie fr s #tiu pe ce mâini am czut. Dup vreo cinci ocale carne fraged, grsu&, împr&it fr&e#te, sim&it Acum o mole#eal Când de apare mole#eala, m opresc totdeauna din am mâncat. nu eradulce. chip. Slbnogul îi trgea înainte la fel de pofticios. Pân #i oasele troseneau între din&ii lui mari. Dup alte dou ocale mi s-a prut c am vedenii. Am continuat s înghit alturi de el, csnindu-m în aprarea sfintelor drepturi de mânci ale bor&o#ilor pân am czut prostit. La fiecare îmbuctur sim&eam o sfâr#eal în toate mdularele, iar trosnetul flcilor lui se arta deprtat ca o prere. M-am trezit în pivni& printre butoaie. La primul butoi am but câte o oal de vin #i ne-am închinat împreun. La al doilea butoi ne-am srutat cre#tine#te. La al treilea am plâns. La al patrulea am cântat pope#te. La al cincilea mi-a perit vederea. La al #aselea am rmas fr grai. La al #aptelea mi-am cutat un loc s mor cre#tine#te. Aveam acolo un vin de Drg#ani curat ca lacrima de  nu în ziua aceea ci prunc. Apoi m-am trezit la soare, pe iarba din curte. Ins într-a Dup trei sptmâni alungat. mai slbise a stat la (i mirosea  #i a Parc mine. doua. în urma lui al-am pagub uscciune. Asta cât e, domnule Caravan. Totu#i, oamenii din soiul acesta sunt rari pe lume. Am auzit c vrei s te însori. Cred c n-ar strica ceva chibzuial. Femeia slbnoag e bun la dragoste. În buctrie nu face cât o ceap degerat. Acolo, numai grsanele au cutare. Cum vezi una creia îi atârn #uncile #i are fundul cât un butoi, s #tii c e cea mai potrivit pentru o csnicie lung. Dragostea &ine de obicei pu&in. Dar de mâncare bun ai nevoie toat via&a. S te fere#ti de femeia care ajuneaz împotriva îngr#atului, fiindc trebuie s poste#ti împreun cu ea! S te fere#ti de femeia care vorbe#te pu&in! Asemenea soi de femeie adun în gu# toat otrava gândului #i e mai acr decât mcri#ul. Acolo unde ciripitul ei se aude toat ziua, se umple casa de lumin. S m ia naiba! Te-am oprit în u#  Zece cu vorbele mele. Pofte#te sus! Domnii Cae Indru, Ducu cel Iute, Chiril Cu&ite si Printele Grasa abia a#teapt un osp& cu voi. Noaptea se lsa domol peste Bucure#ti. O noapte calm, limpede, ce nu prevestea nimic din marile amenin&ri picate din toate pr&ile peste 'ara Româneasc. În odaia de lucru a lui Mihai-vod era lumin. O încpere mai mult lung decât lat. Pe mijlocul ei se afla o mas de stejar lucrat în frumoase crestturi de mân. Pere&ii încrca&i cu panoplii bogate în arme, ferestrele mici, cu zbrele groase cât funiile, tavanul simplu spoit în alb, mobila pu&in, ddeau interiorului o atmosfer de rceal. Doar imensul covor de Ke#an, lucrat în tonuri calme, aducea o not de cldur. Domnul 'rii Române#ti se plimba îngândurat de-a lungul odii. Purta o îmbrcminte simpl din catifea bine strâns pe corp. Umerii lui mari contrastau plcut cu #oldurile înguste. Liniile dulci ale corpului nu-#i pierduser farmecul de#i Mihai-vod intrase în pragul de toamn al vie&ii. Prul u#or crunt pe la tâmple se rzvrtea aspru a neorânduial, dezvelind fruntea

înalt, brzdat de cute adânci. La vreme de gânduri multe, cutele se adunau între ele ca la sfat de tain. Când gândurile se deprtau, dând rgaz de lini#te, fruntea se limpezea ca cerul dup ploaie, iar privirile arztoare cptau dulcea&a soarelui potolit, de toamn. 'ara Româneasc trecut patruani aniam de purtat când am scosrzboaie turci, gândi"Au vod. În ace#ti atâtea cu turcii #i de cu sub ttarii cât n-au purtat alte neamuri în toat istoria lor. Am biruit în toate luptele, dar nimic nu a fost hotrâtor. Parc ieri am tiat pân la ultimul om garnizoana turcilor din Bucure#ti. Parc ieri am luat la rând cet&ile turce#ti din lungul Dunrii #i din Balcani. O#tenii au fcut mari lucrri pentru neamul românesc. Atât de mari cum nu s-au mai pomenit. Adic nu. Uite c gre#esc. Au fost lucrri chiar mai mari ca ale noastre. Mircea cel Btrân #i (tefan cel Mare ne-au întrecut cu mult a#a c nu ni se cuvine cine #tie ce fal. Ne-am btut a#a cum au fcut totdeauna prin&ii no#tri. S se fi nscut oare neamul nostru lipsit de noroc? Fiecare bucat de pmânt românesc are în el sângele unui aprtor. To&i înainta#ii no#tri s-au btut s apere pmântul &rii. Dar iat c ne a#teapt alte rzboaie. Pân când ne vom bate oare? Turcii au ridicat la Clugreni oaste încât au ar fistat ajuns pentrunoastr un rzboi cu toat Europa. O  la Clugreni. sut optzeciatâta de mii de turci împotriva Mi-a fost grozav de fric atunci c vom pierde. Dar m-a încercat #i un moment de mândrie. Prin uria#a o#tire adus împotriva noastr, turcii ne artau, fr s #tie, respectul #i pre&uirea lor. Eram de zece ori mai pu&ini. Dar turcii ne cuno#teau virtu&ile de pe câmpul de lupt. Doamne, Dumnezeule, când a început lupta din vadul Clugrenilor #i am vzut puhoiul turcesc, m-a apucat o fal #i o mândrie fr seamn pentru neamul românesc! Turcii nu aveau curajul s se bat de la egal. Oare (tefan cel Mare a sim&it asemenea fal? Fiindc #i el a fost &. Aceast cinstit de turci cu astfel de puhoaie. Dar asta nu are importan mândrie va rmâne urma#ilor no#tri. Am învins la Clugreni. O mân de oameni am btut un imperiu. Poate #i noutatea pe care am adus-o noi în rzboaie s-i fi descumpnit pe turci. Românii au priceput înaintea altor neamuri c armatele greoaie, încrcate de zale #i fierrie #i-au trit traiul. O#tirea Bucegilor a fost trsnetul nostru pentru turci. Ea a ho-trât btlia de la Clugreni. O o#tire u#oar, ca fulgul. Va mai trece mult vreme pân când generalii vor în&elege c o#tilor greoaie le-a trecut vremea. Apari&ia armelor de foc a isprvit vremea armurilor #i aprtorilor greoaie. Totu#i n-am folosit destul toate planurile noastre de tactic. Chiril Zece Cu&ite se dovede#te un o#tean mai bun decât mine. El s-a zbtut s înfiin&m un corp de o#teni care s atace spatele du#manului cu mult înainte de a se apropia de grani&ele noastre. Care s-i macine aprovizionarea #i muni&iile. Timpul #i srcia nu ne-au îngduit s facem prea multe. Sfaturile lui Cae Indru au ajutat s câ#tigm btlii fr pierderi de oameni. Vom folosi viclenia mai mult decât înainte. Dar nu e totul. Avem nevoie de soli buni, care s #tie a purta tratative  aduc cu du#manii #i prietenii. De multe ori tratativele purtate cu chibzuial ." mai multe foloase decât victoriile de pe câmpul de lupt Mihai-vod î#i întrerupse plimbarea. Clucerul Ieremia Bicoianu, un tânr înalt, sptos cât un urs, cu fa&a vesel ca de prunc, a#tepta lâng u#.

— Ce-i, Bicoiene? întreb domnul trecându-#i degetele prin pr, într-un gest de înviorare. — Au sosit, mria-ta. — S intre! Clucerul feri draperia într-o parte. Cinci brba&i se aliniar frumos în fa&a #i salutar lui vod cu plriile. — Mi, s fie! râse domnul. Parc a&i fi la curtea lui Henric al patrulea, regele Fran&ei. — Sau la curtea Spaniei, chicoti Caravan. — Sau la Londra, îngân Ducu cel Iute. — Ori la Genova, Floren&a sau Roma, zâmbi printele Grasa, un lungan slbnog, adus de spate ca o pstaie, cu nasul coroiat ca o chifl, cu fa&a col&uroas #i încre&it, parc tras la darac. — Sau la Bucure#ti, spuse aspru Chiril Zece Cu&ite. — S în&eleg prin aceasta c Bucure#tii a devenit o capital însemnat? întreb vod cu ochii licrind a veselie — A#a se pare, mria-ta, zise Cae Indru, cel mai înalt dintre oaspe&i. Dup victoria de la Clugreni am devenit cunoscu&iînînfatoate ora#ele Europei. &a curtenilor:  bine vestea, regele Fran&ei a strigat entuziasmat "LucreazAuzind Valahul." Or, se #tie c regele Henric e cam zgârcit în laude. Unele&ri ar trebui s ne fie chiar foarte recunosctoare. Zecile de btlii pe care le-am câ#tigat împotriva turcilor i-au oprit pe ace#tia din drumul lor ctre &rile din Apus. Popoarele Balcanilor viseaz la libertate având privirile îndreptate spre noi. Locuitorii din Viena #i din Praga se roag pentru sufletele noastre. Dac am fi pierdut la Clugreni, Sinan-pa#a ar fi fcut o simpl plimbare peste aceste ora#e. Rudolf e un împrat mrginit dac nu pricepe cât a câ#tigat prin slbirea Imperiului Otoman. Polonii #i cnezii ru#i ne-au trimis daruri, fiindc nici ei nu ar fi fost feri&i de necazuri #i lupte. În Grecia, faptele noastre de arme sunt cântate mai mult ca la Bucure#ti. Genova, Floren&a #i Roma au scpat pentru un timp de primejdia turceasc. Deci, iat, mria-ta, c ne cunoa#te #i pe noi ceva lume. — Bine spus, prieteni! zâmbi vod. (i cu toate acestea, niciodat nu am avut mai mul&i du#mani ca acum. Rugciunile unora, admira&ia altora, vestea c suntem un popor de viteji nu ne ajut cu nimic. Neamurile Europei, amenin&ate #i ele, nu au mi#cat un deget s ne sprijine, iar cu slujbe #i ceva gânduri bune nu-i po&i opri nici pe turci, nici pe ttari. Dar s lsm asta. Mai a#teptm oaspe&i. Ia spune, Costache, ce-&i mai face Zambilica? — E tat, mria-ta, se lumin de plcere Caravan. — Tat? râse vod. Dar care iap a putut s se încurce cu asemenea slu&enie de armsar? — Se gsesc, doamne, se gsesc, rspunse cam în&epat Caravan. Acum doi ani, doamna baroan Maria-Floren&a de Szentivâni a avut buntatea s ne gzduiasc în castelul ei din Aiud. Într-o diminea&, umblând noi aiurea prin împrejurimile din lunca Mure#ului, numai ce vd c iese din ppuri# o artare gras, cu botul ptrat, cu urechile nu mai mari de un deget. M-am gândit eu, . Corpul s fie cal? Nu prea aducea cu asemenea animal atât de cunoscut nou

era mai degrab de vac, iar coada groas cât un butuc nu putea fi mai lung de o palm. Pielea ei trcat cu alb, cu galben #i cu vânt m încurca #i mai ru. Picioarele îi erau scurte ca la porcii de Bazna. Când ne-a zut, v a scos un rget care m-a lmurit c nu e cal. Dar nebunul de Zambilica rmâne locului #tiiSe ca de Totu#i, pe el#i de încerc îmbrbtez. cuita Zambilica un prostit. animal Cobor sim&itor. datas-l asta nu m luMria-ta în seam. nuc lae artare. M-am gândit c s-ar putea s fie vac. Îns nu avea coarne. Poate s le fi pierdut într-o împrejurare nefericit. Sau m aflam în fa&a unei scroafe uria#e, chiar dac botul ei nu semna cu un rât. Zambilica e cam slut la înf&i#are, îns lâng dihania aceea prea un ft-frumos. Zic: "Zambilico, nu te apropia, nebunul dracului, pân când aflm ce soi de animal ar putea s fie! Eu vorbeam, eu auzeam. Zambilica se rupe de lâng mine fudul ca împra&ii învârtindu-se pe picioarele lui ca ni#te pirostrii. Când ajunge cam la doi pa#i de artare, î#i salt botul ca episcopii la cântecul prea sub&ire. Ochii i se fcuser ca jeratecul #i scoase un rget cum n-am mai auzit. Am pus mâinile pe pistoale, sim&ind c ar fi ceva primejdie. Vaca, scroafa sau iapa se fandosea olecu& de fund, ca muierile când le apuc strechea, î#i întoarse buzele mari ca dou foi de Zambilico! varz #i seLas-o pusedracului, pe un grohit care m bg ! Asta "Opre#te-te, c e scroaf în locîn dercori. mânz î&iStrig: face vreo zece purcei." Zambilica nici gând s m aud. Ajung unul lâng altul, se mu#c în glum de ceaf, arunc din picioare cât colo, se privesc lung, aiuri&i, ca îndrgosti&ii, înal& boturile ctre cer #i mai trag un rget împreun. Apoi dispar în tufri#urile din marginea Mure#ului. Zbier eu: "Zambilico, vino-ncoa, fir-ai al dracului de zurbagiu! Nu vezi c artarea &i-a fcut farmece? Asta umbl cu mo#moande, ascult-m pe mine! S-au mai vzut cazuri de rpiri chiar la dobitoace. Crezi c eu nu în&eleg un tânr îndrgostit? M rog... s fie dragoste la prima vedere... c au mai fost cazuri la mine #i la doamna baroan... Îns baroana se vedea c e femeie... dar asta... S #tii c eu îmi iau mâinile de pe tine dac iese prost. Pe urm fac prinsoare c nu e iap. Cred c e o corcitur de vac #i porc, a#a c nu se cade... Obrajii lui vod se fcur stacojii din cauza râsului, dar Costache continu s înfloreasc p&ania, cu toat seriozitatea. — M iau, doamne, dup ei prin ppuri#, îns fr folos. Parc îi înghi&ise pmântul. Ctre sear, când îmi pierdusem ndejdea s mai dau de urma lor, turi. numai ce îl vd pe Zambilica apropiindu-se de castel cu mireasa al Doamna baroan Maria-Floren&a nu e o femeie fricoas. Totu#i, la apari&ia leia, s-a albit la fa& #i a strigat: "Jesus-Maria!" Apoi s-a l sat moale în bra&ele mele. Acum are un fiu. — Cine, baroana? întreb vod insinuant. — Nu, mria-ta, Zambilica. La apari&ia boierilor Vintil Bicoianu, Leca, Radu Buzescu, Preda, Calomfirescu, Stroe #i Udrea, Costache Caravan se opri din vorbria lui. Sfatul era complet, chiar dac lipseau mul&i boieri de seam. Hotrârile ce urmau a se lua aveau mare importan& pentru viitorul &rii. Slaba pstrare a ra pe secretului celor discutate ar fi dus la multe nenorociri. Ferindu-se a sup cineva, Mihai î#i trimisese boierii din timp în diferite misiuni, astfel c lucrurile

se aranjar cu bun rânduial. — Iat, spuse vod, a trecut mult vreme de la ultimul nostru Sfat de tain. Ce vom hotrî în aceast noapte va fi viitorul 'rii Române#ti. Sptmâna care urmeaz vom &ine Sfatul Divanului. Multe din cele discutate #ti înBáthory. aici nu se vor Divan. La 29plecarea martie, în principatului s-a a#ezat Andrei Prin lui scaunul Sigismund am pierdutTransilvaniei un aliat nu prea devotat îns mai sigur decât Andrei. Noul principe mi-a poruncit s prsesc domnia 'ârii Române#ti. Ne-am gândit mult la aceast porunc. — Doamne, cred c nu am auzit bine, sri de pe scaun Preda Buzescu. Vod zâmbi #i-î fcu un semn potolit cu palma. — A#teapt, Preda! A#teapt s auzi totul! Dac nu vom fi destul de în&elep&i, &ara noastr se va oropsi cu totul pân la toamn. Vom lsa totu#i mai la urm asemenea discu&ie. Cred c întâi trebuie s lmurim care sunt dorin&ele noastre #i abia la urm vom discuta altele. — Dorin&ele noastre? se mir Aga Leca. Ce rost mai au dorin&ele noastre când primejdiile pentru&ar se arat mai rele ca oricând? — Leca, Leca! îl dojeni domnul. E#ti viteaz, dar î&i lipsesc alte haruri. — E drept, mria-ta! Aga Leca. Îmi place mai mult s lupt decât s potrivesc planuri. Aici pot zâmbi gre#i u#or. — Nu numai tu. (i eu gre#esc. Dac a# fi fost mai mult decât om, nu ne-am fi adunat cu to&ii la Sfatul de tain. Iat deci dorin&ele noastre; la toamn vom ocupa Transilvania#i Moldova prin puterea armelor. Dac s-ar fi prbu#it tavanul peste ei, boierii nu s-ar fi artat mai mira&i. Mihai-vod se prefcu a nu observa #i continu cu toat hotrârea: — În felul acesta îi vom strânge pe români laolalt. E visul nostru vechi dinaintea înscunrii. O &ar a tuturor românilor va fi destul de puternic împotriva du#manilor. Cae Indru nu mai urmri vorbele lui vod, gândindu-se: "Întreaga Europ e frâmi&at. Fran&a e plin de ducate #i comitate. Poporul german e la fel de frâmi&at. Spania #i celelalte &ri mari sunt în aceea#i situa&ie. Dac Mihai-vod a în&eles necesitatea unirii neamurilor înseamn c e un mare vizionar. Nicieri în Europa nu se ridic astfel de probleme, urmrindu-se doar avantajele mrunte #i locale. De va reu#i asemenea lucrare, despre Mihai-vod se va vorbi chiar peste o mie de ani. Poate niciodat 'ara Româneasc nu a avut un domn atât de mare ca el." Vocea lui Mihai îl scoase din gândurile sale. — A#a cum familiile nu pot tri despr&ite, fiindc se rzle&esc #i se destram cu vremea, nici un popor nu poate tri despr&it. C am fost viteji, c #i ne-am btut du#manii unde i-am întâlnit, nu-i mare lucru. Au cut-o f strmo#ii no#tri poate chiar mai bine decât noi. Lor nu le-a stat în putere s  fureasc unirea românilor, neavând prilejul. Nou ne st azi. Tocmai azi când suntem amenin&a&i cu robia #i destrmarea neamului mai ru ca înainte. Dac nu o vom face, urma#ii no#tri nu ne vor ierta nici în mormânt. Asta vrem noi. Nu, Leca, nu m întrerupe! Vom discuta totul la urm. Acum s vedem care sunt primejdiile. Turcii ridic împotriva noastr patruzeci de mii de o#teni. Ttarii, cu peste cincizeci de mii, sunt aproape de Nistru#i a#teapt doar un

semn al turcilor pentru a se npusti peste noi. Hatmanul Zamoyski viseaz de mult o grani& polon la Dunre. El a pus tabr mare lâng Zim, cu optsprezece mii de clre&i #i e gata s coboare asupra noastr îndat ce #tilor prime#te porunca lui Andrei Báthory. Kornis, comandantul o #adelapregtit #i #apte Transilvaniei, în tabra de lâng Aiud Movil cu douzeci de miia , domnul de oameni, gata porunca principelui. Ieremia Moldovei, strâns #aisprezece mii de clre&i lâng Foc#ani, hotrât s vin peste noi la porunca lui Báthory. Împratul Rudolf #ade la Praga în marele lui castel#i se ocup de citirea stelelor. Slab împrat! El l-a trimis la grani&a Transilvaniei pe generalul Basta cu zece mii de oameni în zale#i nimeni nu #tie ce gânduri poart acest general. Cur&ile din Praga #i Constantinopol duc tratative secrete. De când e lumea, în&elegerile &rilor mari s-au fcut pe spinrile &rilor mici. Deci, acestea ar fi primejdiile. Acum s vedem pe ce ne sprijinim noi. Avem douzeci #i trei de mii de o#teni pe plat, îns nu le-am pltit lefile de cinci luni. Ne-ar trebui cincizeci de mii de duca&i pe care nu am de unde s-i iau. Vistieria e goal. Din vechea #i falnica noastr armat a Bucegilor au mai rmas în mun&i o mie de oameni. Ceilal&i au pierit în rzboaie. A#a c, la ceasul #i patru acesta, ne putem bizui douzeci de atât mii de împotriva a o sut cincizeci de mii de pe du#mani, care sunt cu maioameni, periculo#i, cu cât vin din toate pr&ile. Dac împr&im o#tirea pentru a face fa& celor cinci armate du#mane, vom pierde cinci btlii. Acum po&i s m întrerupi, drag Leca. A#tept prerea ta. — Doamne, se întunec acesta, foindu-se nelini#tit, propun s vorbeasc în locul nostru, al tuturor, omul care ne-a scos din multe necazuri cu agerimea gândului su. Toate privirile se întoarser ctre Cae Indru. — A# vrea s cer unele lmuriri, interveni Calomfirescu. — Cere! îl pofti Mihai-vod. Numai când judecm cu #tiin& bun lum hotrâri bune. — Mria-ta, zise tânrul pu&in ru#inat, dac zvonurile despre aceste o#tiri se dovedesc mincinoase? — Of, Zamfirescule! râse domnul. Crezi c noi ne bizuim pe zvonuri? În aceste vremuri grele o &ar mic nu are dreptul s nu cunoasc mi#crile du#manului #i s nu-i prevad gândurile. Ar fi pieirea ei. Am priceput acest adevr abia dup înscunare. Mircea cel Btrân avea pândari dincolo de hotarele &rii, dovedindu-se printre cei mai chibzui&i oameni ai timpului. El nu a#tepta s fie luat ca din oal. Când aprea du#manul, marele voievod îl a#tepta pregtit otrvind apele, pustiind satele, hr&uindu-i marginile o#tirii, iar locul de btaie nu-l alegea niciodat du#manul. Azi avem iscoade bune. Dar nu ne-am mul&umit numai cu atât, ci am prevzut din timp unele lucruri, a#a c oameni de-ai no#tri stau de mul&i ani în Moldova, în Transilvania, la Constantinopol sau la Praga, în Polonia#i pretutindeni în jurul nostru. Avem #tafete iu&i pentru fiecare din ace#ti oameni. Ei culeg #tiri, ei vd, ei caut #i trimit la Bucure#ti tot ce ne-ar fi de folos. Conductorul tuturor iscoadelor#i al tuturor oamenilor no#tri e boierul Vintil Bicoianu. La el vin #tafetele ziua #i noaptea. Mai e ceva, Zamfirescule?

— Nu, mria-ta. — Atunci s vorbeasc nepotul nostru Marcu sau, cum #î i spune el, Cae Indru! — Doamne, se ridic tânrul privind cu dragoste în ochii lui vod. #i amenin&rile Mria-ta înf&i#at dorin&ele neamului du#manilor. Cum  sunt legate  viitoare, ele nu potne-ai fi judecate separat, fiindc de puterea noastr le vom cumpni laolalt. — A#a m gândeam #i eu, aprob vod râzând, pentru a crea o bun dispozi&ie printre tinerii lui oaspe&i. — Andrei Báthory, care nu e stpânul vostru, a poruncit s prse#ti 'ara Româneasc. Cred c e bine s ne artm supu#i. — Doamne. Dumnezeule, dar ce vorbe#te omul acesta? se încrunt Preda Buzescu. — A#teapt, a#teapt, Predo! îi porunci vod cu vorba domoal, în timp ce ochii lui aveau sclipiri de aprobare la prerile lui Indru. — Deci, mria-ta, îi facem scrisoare cardinalului, artându-ne hotrâ&i s-i fim vasali, a#a cum de fapt îi suntem prin mo#tenirea de la Sigismund,#i îi &rii. & de cerem timp pregtire prsirea Noi acum avem #i trebuin timp. Cu cât de câ#tigm maipentru mult timp, cu atât amânm primejdia ne punem pe picioare în scopul împlinirii dorin&elor. Vod zâmbi satisfcut, chiar dac pe fruntea lui înalt cutele se adânciser, parc adunând gândurile între ele. Boierii, începând s priceap, se aplecar mult peste mas fr a-#i ascunde admira&ia pentru iste&imea tânârului. Cae îi privi o clip lipsit de orgoliu, apoi continu: — Toma Ciomârtan, consilierul principelui, ne-a în#tiin&at c Andrei s-a legat de turci prin scrisori mincinoase, c l-a min&it pe Ieremia Movil, domnul Moldovei, promi&ând scaunul 'rii Române#ti lui Simion Movil, c închin principatul cur&ii din Polonia #i cere sprijin împotriva turcilor împratului Rudolf. Pentru astfel de vicle#uguri proste#ti la prima vedere, Ciomârtan îl crede pe cardinal cam mrginit la minte. Dar Ciomârtan, care e un bun român, gre#e#te. Iojica ar fi în&eles jocul principelui. Ah, cât am pierdut prin moartea lui Iojica! Ciomârtan nu are asemenea fine&e. El nu pricepe iscusin&a tânrului cardinal. De fapt, ce vrea acest principe? Vrea s câ#tige timp. (tie c timpul va lucra pentru el. Îi trebuie timp s se impun în fa&a du#manilor din principat. Îi trebuie timp s-i în#ele pe turci, #tiind c ace#tia vor Transilvania #i 'ara Româneasc. Îi trebuie timp s-i pcleasc pe poloni pân ce va prinde el puteri s nu le închine principatul. Are nevoie s-l mint pe împratul de la Praga cât vreme nu a pus destul osânz în jurul tronului princiar. În sfâr#it, are nevoie de timp în vederea unei bune pregtiri pentru ocuparea 'rii Române#ti #i 'rii Moldovei, luându-i prin surprindere pe împrat, pe turci #i pe poloni. Stpân pe o astfel de &ar, puterea lui s-ar schimba înzecit. Iat dar c i&ele încurcate de el chiar la începutul domniei #i î au rostul lor, iar cardinalul se dovede#te un om peste msur de viclean. Ei bine, vom juca #i noi cu armele lui Andrei Báthory. Începem cu slobozirea o#tirii. — Asta nu, asta nu! strig furios banul Udrea.

— Nu te pripi, Udreo! îl potoli domnul. Tânrul acesta grie#te a#a cum am plnuit #i noi. La urm ai dreptul de a sta împotriv. Vorbe#te, nepoate! — Slobozim o#tirea, fcând s se #tie la du#mani c nu mai avem putin& de plat a lefilor. Va fi primul nostru semn de slbiciune. Ru! interveni Preda Buzescu. Nu po&i slobozi o#tenii fr s le plte#ti lefile — din urm. S-ar face rzmeri&. Vod oft îngândurat #tiind c vistieria se golise de mult. — Vom plti pân la ultimul aspru, zâmbi Cae. De plata lefilor m ostenesc eu pân într-o lun. Fu un moment de mare surpriz. Chiar vod îl privi mirat. — Ai asemenea avere, nepoate? — Nu, dar voi avea înainte de împlinirea sorocului. — Bine! rspunse Mihai. Grie#te mai departe! — Turcii vor 'ara Româneasc pentru ei. Se feresc îns de un conflict cu polonii fiindc au unele greut&i de rzboi în Asia. Polonii doresc o grani& pe Dunre, dac i-ar putea pcli pe turci. Andrei Báthory nu se mi#c asupra noastr cât vreme nu va primi firman de recunoa#tere ca principe al Transilvaniei. Ieremia Movil îndrzne#te nimic frdore#te porunca principelui. #i nu Împratul Rudolf ar vrea s senuîntoarc la Viena rzboi, dar l-a trimis pe Basta cu zece mii de oameni la grani&a de nord a Transilvaniei. Dac am face mi#cri de o#ti #i ne-am arta puternici, ar sri cu to&ii asupra noastr. Înf&i#ându-ne slabi, du#manii se vor pândi unii pe al&ii, ca lupii în fa&a przii. Fiecare va a#tepta momentul prielnic. Iar timpul va lucra pentru noi. Tinerii valahi care prsesc o#tirea cea mare vor fi cluzi&i în Mun&ii Bucegi, unde vom întri în secret vechea noastr Armat a Bucegilor. Va fi aceea#i oaste u#oar, sprinten, pe care am avut-o acum patru ani. În ea va fi puterea noastr. Pentru unii, acum ar fi momentul s atacm #i s supunem Transilvania. — Dar ar fi momentul cel mai ru, îl întrerupse vod, entuziasmat de limpezimea gândurilor lui Indru. — A#a e, doamne! continu el. Du#manii s-ar repezi cu to&ii peste noi. S-i lsm s se pândeasc între ei. Când se vor stura de pând, vor observa c c toamn #i î#i vor risipi o#tile în vederea iernatului. Atunci atacm noi. — Da, atunci atacm noi! aprob vod, gânditor. Azi, primejdia cea mare  cum se vine de la Andrei Báthory. El e singurul care vede lucrurile clar. Dup mi#c el ne vom mi#ca #i noi. Îi trebuie firman de recunoa#tere în scaunul princiar. Înseamn c va duce tratative cu turcii. Noi vom strica lucrrile lui la Constantinopol. Dar nu pe fa&. Pe fa& îi vom arta supunere de vasali. Îi trebuie o recunoa#tere din partea împratului Rudolf. Imperiul austriac nu ar pierde mare lucru acordându-i-o. Îi vom strica îns lucrrile de la Praga sau Viena. Oamenii no#tri vor face zâzanie în Transilvania, #ubrezindu-i puterea dintre grani&ele principatului. Cu cât va fi recunoscut mai târziu ca principe, cu atât vom avea mai multe foloase de timp. Viitoarele sptmâni #i luni vor dovedi c acesta e singurul nostru drum. O#tirea noastr din Bucegi are acum o mie de oameni. Peste dou sptmâni mai adugm cinci sute. — Pu&in, mria ta! observ Chiril Zece Cu&ite. Dac se întâmpl unele

neajunsuri, pe ce ne sprijinim? Pân într-o lun trebuie s avem peste cinci mii de o#teni #i înc nu e destul. — (tiu, Chiril, oft domnul. Din pcate nu mai avem aur. Cheltuielile de îmbrcminte, arme, hran, cai #i altele cer aur mult. Cu zestrea de arme  proaste vreme. din oastea mare nu facem nimic, iar eu nu mai am avere de mult — Doamne, zâmbi aspru Chiril, s nu o lum chiar a#a! Averea mea se ridic la opt sute de galbeni. O druiesc Armatei Bucegilor. Mâine o aduc la vistierie. — Eu am cinci sute de galbeni, ro#i Ducu u#or. Am s merg la vistierie împreun cu Chiril. — Eu nu am decât #aizeci, se ru#ina printele Grasa. Dac v hotrâ&i s merge&i cu mine, vom fi trei. — A, nu! sri Caravan; Pe Zambilica mea c vom fi patru! Am trei sute de galbeni, iar dac dau o fug pân la Aiud, s-ar putea s mai adaug ceva. — E întreaga voastr avu&ie, se întunec vod. — Nu, doamne! rspunse rece Chiril. Avu&ia noastr e &ara. — Eu aduc o mie, se atâta entuziasm Calomfirescu. Amvechea gsit un grec ce s-ar încumeta s-mi ofere pentruRadu ce mi-a mai rmas din mo#ie. — Eu aduc din Serbia trei tunuri #i o mie de pistoale, râse Preda Buzescu nu mai pu&in entuziasmat. — N-am decât treizeci de galbeni, zise mâhnit Aga Leca. — Dar am eu dou mii, se înveseli Radu Buzescu. — La care mai adugm înc o sut, spuse domol Vintil Bicoianu. Cheltuielile pentru#tiri de mult vreme nu le mai plte#te vistieria. Averea mea s-a dus încetul cu încetul, dar cu folos. Din pcate, nu mai am ce s-i las mo#tenire clucerului Ieremia. — Doamne, sunt cel mai calic dintre to&i, râse Udrea. Nu am decât douzeci de galbeni. Asta pân mâine, dar mai pot aduce vreo treizeci în câteva zile. — (i înc vreo cincizeci, zise Stroe,#tiind c va trebui s-i împrumute de la un cmtar. — Ei bine, zâmbi domnul, o sut de galbeni voi ob&ine #i eu, în schimbul acestor panoplii. Tu ce aduci, nepoate? — Nimic, râse Cae. Eu pltesc oastea mare, a#a cum am fgduit. Totu#i, dac stau s m gândesc bine, a# putea s dau pân mâine cinci sute de galbeni. Jupânul Isaia, un vechi prieten, s-ar încumeta -mi s dea aceast sum chiar azi. — Iat, râse vod înviorat. Mâine vom dispune de cinci mii cinci sute de galbeni. E prima zestre a O#tirii Bucegilor, la care se mai adaug o mie de pistoale #i trei tunuri. A#a putem spera la mai mult decât ne-am propus. Dar o#tirile înghit aur mult. Va trebui s facem rost de aur. Vod î#i trecu degetele prin pr. Cearcnele mari din jurul ochilor artau nop&ile lui de veghe. — Doamne sfinte! murmur Preda. Am început s m dumiresc. S-au desfcut #i s-au încurcat aici atâtea i&e încât biata mea cp&ân o fi crescut

mcar cit o bani&. Acum în&eleg bine c nu avem alt cale de ales. Îns la toamn când voi auzi graiul tunurilor, am s m îmbt de plcere ca dup un vin bun. Cred c nu se afl nimeni printre noi cu alt prere pentru ce s-a hotrât aici. Tinerii pufnir în rde âs.tain Mihai-vod le &inu isonul, zise: — Sfatul nostru s-a petrecut. Acum apoi putem s ne osptm în toat legea. Îngrije#te-te, ducere Ieremia! se întoarse ctre fiul lui Bicoianu. Pocale de argint nu mai avem, dar sunt bune#i cnile de lut ars. — (tiu, doamne, se înveseli tânrul clucer. Nici nu le sim&im lipsa. Numai ulcelele de pmânt ars au harul de a pstra aroma vinului. Bine c nu ne lipse#te butura #i mâncarea. La al&ii se gsesc destule pocale de aur #i de argint, îns nu au ce pune în ele. Pmântul nostru e cel mai darnic prieten. Vzând c sose#te numai vinul, Costache observ, spre hazul celorlal&i: — Vinul fr mâncare e ca nunta fr lutari! Curând aprur slujitorii cu tvile mari, încrcate, spre desftarea grsunului Caravan. Iar cât &inu osp&ul, nimeni nu se mai gândi la cele discutate în Sfatul de tain. Dup plecarea mai rmase în odaia lui de lucru. Î#i sprijini fruntea mareoaspe&ilor, în palme,Mihai-vod sim&ind oboseala cuibrindu-se lene# peste el. Noaptea se îngâna cu zorile. Un slujitor p#i in vârfurile picioarelor #i stinse luminrile multe. Apoi aduse o ptur sub&ire mi&oas, convins c domnul a&ipise dup noaptea de veghe. — Las, Mitrule! spuse vod. Înc n-am adormit. Mai stau pu&in aici. Deschide fereastra! Nimic nu are dulcea&a aerului din zori. Lumina plumburie se furi# în odaie. De undeva, din partea de sud a ora#ului, rzbi un zgomot de cru&e. Vod intui c sunt lptarii #i zarzavagiii din jurul Bucure#tilor, grbi&i s-#i duc mrfurile ctre pie&ele ora#ului. Zgomotul îl înfior de plcere. El arta pacea care domnea în &ar. Marele #te. o#tean, marele strateg al neamului se bucura pentru clipele acelea de lini "Sunt pu&ine lucruri drepte pe Pmânt, gândi el. I-am pomenit în noaptea asta pe Mircea cel Btrân, marele voievod al românilor de la Dunre #i pe (tefan cel Mare, gloriosul domn al Moldovei. Peste mormintele lor s-au a#ternut, ani mul&i, dar neamul nostru nu i-a uitat#i-i cinste#te a#a cum o fac #i eu. Îns poporul român din acele vremuri nu a trit #i izbândit numai prin ei. Ce #tiu eu despre marii lupttori din jurul celor doi domni, care s-au stins pentru neamul lor, nepomeni&i de nimeni? Mircea #i (tefan au fost doi sori ai românilor. Dar avem dreptul s ne gândim cu mândrie sau pio#enie numai la sori, când ei n-ar fi putut nimic r f stele? Se vor gândi oare urma#ii urma#ilor no#tri la stele? Sau vor cinsti numai memoria sorilor? Nu se poate s nu fi fost #i atunci un Cae Indru, un Chiril Zece Cu&ite, un Costache Caravan, un Ducu cel Iute, chiar dac i-a chemat altfel. Acolo unde apar sori, se nasc#i stele. Din pcate, sorii acoper strlucirea stelelor. Oamenii mari ai neamului, gata s-#i pun via&a în cumpn, sunt mode#ti, lipsi&i de gândul mririi. Cae  Indru a aprut cândva în jurul nostru purtând cu el întreaga avere, adic armele #i calul. Nu #tiam de unde vine. S-a lipit de noi simplu, r f aerele unui nume mare. Ne-a sprijinit cu agerimea min&ii lui s dobândim unele victorii de

seam asupra turcilor #i ttarilor, fr pierderi de o#teni. La Clugreni s-a aruncat dinaintea mea scpându-m de moarte cu via&a lui. Abia în ceasul acela, când via&a îi atârna de un fir sub&ire, când czuse fr vlag în bra&ele mele, mi-a spus: "Unchiule, se pare c am câ#tigat btlia." Deci era nepotul meu, la scaunul domnesc. Altuldeardezbinare. fi urzit s-mi  m dorniccu dedrepturi mrire. egale El a #tiut c nu sunt vremuri Iar ia daclocul, gândesc bine, cred c ar fi fost un domn chiar mai bun decât sunt eu. Chiril Zece Cu&ite avea avere, cât dragoste am eu la turci. L-am înntâlnit cândva în  &ar, dar nu mun&i. Atunci mi-a vorbit despre unirea românilor într-o singur mi-a spus nimic despre el. Dup vorba aleas, dup purtrile pline de noble&e, nu e ce pare a fi. Nici mcar numele nu-i cel adevrat. Cu cinci ani în urm a struit s facem o oaste u#oar, sprinten, în care fiecare o#tean s fie un bun cunosctro al me#te#ugului armelor. O o#tire secret, ascuns în mun&i, gata s loveasc asemenea trsnetului. I-am dat porunc s pun pe picioare  a fcut o#tirea visat de el, iar acolo unde altora le-ar fi trebuit ani, Chiril minuni din primvar pân în toamn. A#a s-a nscut O#tirea Bucegilor care ne-a adus victoriile de la (erpte#ti, Putinei #i Clugreni. Când am dorit a-l  o#tire, numi comandant peste aceast spus: sunt mul&i boieri n cami-a înaintea mea. La vreme de cump acum, nu "Doamne, dorim rzvrtirea boierilor." Cine e oare acest om scump la vorb? Cine e acest Chiril Zece Cu&ite? Cine e Ducu cel Iute #i de unde vine el? Acea sabie aprig. Acel bie&andru cu figur de fat, care ro#e#te din te miri ce. Adic #tiu. Ei sunt stelele neamului nostru. Afar se statornicise lumina. O#tenii din schimbul de noapte se trgeau la odihn. * A#eza&i pe o buturug sus în dealul din centrul Bucure#tilor, Costache, Ducu, Indru, Chiril #i printele Grasa urmreau cu interes cru&ele zorite spre pia&. Uli&a Sudului scânteia sub copitele cailor harnici. — Frumoas diminea&! observ Grasa. — Poate, zâmbi Chiril. Totu#i, parc nu mai sunt dimine&ile din timpul copilriei. Nici cldura, nici ploile nu mai sunt acelea#i. Nici chiar zilele. — Nu, nu, dragul meu! rosti printele Grasa, scuturându-se de somnul care se lipea de el parc a rutate. De când e lumea, oamenii s-au plâns c ploaia, cldura, soarele nu mai sunt acelea#i ca în copilrie. (i urma#ii no#tri se vor plânge la fel. Adevrul e c într-un fel privim vremea cu ochii copilriei #i în alt fel cu ochii omului adult. Dar Chiril continu ca #i când nu l-ar fi auzit: — Vara trecut am întâlnit o ploaie care mi-a amintit de timpul copilriei. M aflam în Câmpia Zrandului #i era noapte. Cerul s-a ctrnit greoi dinspre margini. Fulgerele multe luminau pmântul ca ziua. Unde se întâlneau norii, parc se crpa cerul de strigte. Tot cerul era numai o înjurtur. S-a pornit ploaia. Întâi, picturi mari #i rare, ce rsunau pe pmânt ca ni#te palme. Dup ele parc s-au deschis toate zgazurile cerului. M udase pân la piele, dar îmi venea s cânt #i s chiui. Apoi, cerul s-a limpezit grabnic#i au aprut stelele.

Milioane de stele, cu pu&in cea&, în jurul lor, ca ni#te voaluri de mireas. Era pace #i lini#te adânc. Era srbtoare pe cer. — E cri&, îi #opti Costache lui Indru. S m ia dracu' dac nu e cri&! Al naibii, vinul lui vod! Mutul de Chiril, cruia îi sco&i vorba din gur cu cle#tele #i-a dat #c. drumul la moriîl — Taci, nrodule! domoli Indru. — Pi bate câmpii... — Las-l s bat! Niciodat nu am auzit un om s vorbeasc atât de frumos. Caravan se trase îmbufnat ctre Ducu. Vinul bun îl cherchelise#i pe el. — Auzi, Ducule, la obâr#ie te tragi cumva de prin pr&ile Oltului? — Cine mai #tie? rspunse acesta. — E, te, te, m! sri Costache. Pân #i Zambilica î#i recunoa#te obâr#ia. Dar dac nu vrei s spui... — Ce naiba s spun? Suntem români amândoi. Dac unul e oltean, muntean, ardelean, moldovean sau bn&ean, ce importan& are? — Mda! Pcat c nu e#ti oltean! fcu grsunul izmenindu-se cu viclenia vizibil a vechi, omului cherchelit. multe despre olteni. În #tia #nici lucruri #i de vremurile erau cei (tiu mai pa oameni. frumoase Atât de pa#nici blânzi la purtare încât vecinii se rugau pentru sufletele lor. Îi uda l lumea pentru asemenea buntate. Ducu se aplec înainte la fel de buimac, strduindu-se a prinde ironia din vorbele grsunului, dar cuvintele acestuia preau rotunde ca ni#te bile #i se loveau între ele fr noim. — Oltenii, continu Costache, se ocupau cu cre#terea vitelor #i cu lucrul pmântului. Ce mai?! Pa#nici pân în mduva oaselor. (tii care erau cele mai de seam unelte ale oltenilor? — Nu. — Auoleo! Nici atâta lucru nu #tii? Era bâta, cosorul #i clu#ul. — Clu#ul e un dans, nu o unealt, rspunse Ducu privindu-l chiorâ#. — Parc eu z ic altfel? chicoti Caravan. Poate s le încurc ni&el, dar în rest e taman cum &i-am grit. Cu târgurile e clar. — Care târguri? — Târgurile, bre. Târgurile cele mari de la Craiova atrgeau mult lume. Veneau aci negustorii sa#i, greci, evrei, armeni, genovezi, încrca&i cu mrfurile lor #i se întorceau de la Craiova olteni. — O fi, râse tânrul acri#or. Dar tu #tii de ce poart oltenii cma#a mai scurt la spate? — (tiu, #tiu, râse Costache. Nu m pcle#ti tu pe mine. "Deci e oltean, gândi grsunul. Altfel nu mi-ar fi rspuns atât de veninos. L-am prins într-un moment slab, când vinul mai are putere asupra lui." Dup asemenea cugetare se prvli de pe buturg. Bra&ele puternice ale tânrului îl a#ezar la loc.

Capitolul 4 Izu Klein, starostele negustorilor din Sibiu,#i btrânul su unchi, domnul Mori& Avram, ctar încremeni&i spre clugrul ivit în u#a prvliei. Înalt, cu umerii prea largi pentru ofruntea, fa&a bisericeasc, ras ponosit a crei glug îi acoperea lsând laîmbrcat vedere într-o doar barba stufoas, neîngrijit. — A, ia, iai! se tângui Mori& Avram. Scuip-&i în sin, Izule! Dac un rabin sau un pop, sau un clugr î&i taie calea în zori, po&i s te duci la culcare, fiindc toat ziua î&i va merge pe dos. Dar când se întâmpl s-&i intre chiar în prvlie, nimeni nu mai poate#ti ce se va petrece. — Asta se potrive#te poate la cre#tini, zâmbi tânrul staroste al negustorilor. — Pe dracu! Necazurile cre#tinilor se potrivesc #i la evrei. Ascult-m pe mine #i scuip-&i în sân... — Taci, unchiule! râse de-a binelea Izu Klein. Cuvio#ia-sa are unele  evreiasc. temeiuri încumetându-se ia începutul zilei într-o cas — Bine spus! gri clugrul E#ti un de tânr cu mult judecat, iar tatl domniei-tale poateînchizând fi mul&umitu#a. cu un astfel ucenic. — Dar nu sunt ucenic, ci starostele negustorilor din Sibiu, se înclin Izu. — Un staroste atât de tânr? se mir clugrul. — În afaceri, vârsta nu are importan&. De fapt, nu sunt atât de tânr pe cât crede&i. Am împlinit douzeci #i trei de ani. Dar pofti&i mai aproape! Cu ce v putem fi de folos? — Iat un cuvânt frumos, care v face cinste. Altul m-ar fi întrebat ce doresc. Ins acela nu ar fi fost un negustor mare. Sporovind u#or, clugrul înaint pân la mijlocul încperii. Privirile lui agere iscodir mobilierul srccios al prvliei, apoi struir o clip asupra tânrului negustor. Acesta nu se arta prea voinic la trup. Natura fusese chiar zgârcit cu Izu, lsându-l prea mrunt de statur. Îi druise în schimb ochii, cu tot ce avusese ea mai bun. Ni#te ochi mari, frumo#i, strlucitori sub genele lungi. Mul&umit de constatrile fcute, clugrul î#i arunc gluga #i î#i lepd barba stufoas, uimindu-i cu totul pe cei doi negustori. — Numele meu e Cae Indru, spuse zâmbind. — Vai nou! se tângui Mori& Avram. — Mi se pare c e un nume cunoscut #i urmrit de autorit&ile Transilvaniei, se înclin Izu, fr s ia în seam observa&iile unchiului. Din pcate, noi, cei din breasla negustorilor, #tim totdeauna prea pu&in despre oamenii mari ai timpului. — Sau prea mult, râse musafirul. — Nu-mi recunosc asemenea merite, zâmbi Izu cu modestie. Iar în privin&a voastr, numele nu ne arat scopul vizitei. — M mir. Am la domnia-ta patruzeci de mii de duca& i. Auzind asemenea vorbe, Izu îl privi cu rceal, iar domnul Mori& Avram sri de un cot, vicrindu-se: — Neam de neamul nostru nu a vzut asemenea sum.

— Taci, unchiule drag! interveni pentru a doua oar tânrul negustor. A#a se vorbea doar în afacerile de pe timpuri. Azi, r f sinceritate fa& de clien&i nu înaintezi prea mult. Apoi se întoarse ctre Cae. tor Cae — În Domnule, oameni cândva despre  inima, Indru. afar deni#te multe laude mi-au spuse vorbit din toat acei marele oamenilupt pretindeau c domnia-sa poart ni#te cu&ite care nu-#i gre#esc niciodat &inta. Dac a&i fi avut la voi acele cu&ite, mi-ar fi plcut s vd unul înfigându-se în col&ul de sus al u#ii de colo. Ar fi fost un semn de recunoa#tere. Sau poate c locul de &int e prea deprtat. Pân acolo sunt douzeci #i ceva de pa#i. Cu un gest fulgertor Cae Indru î#i slt poalele rasei descoperind o centur de piele. Cu&itul apru o clip în mâna lui, apoi tie aerul ca un fulger #i se înfipse în col&ul u#ii. — Pe cele #apte sute de criese ale în&eleptului Solomon! chi&ci domnul Avram ca un #oarece prins. Izu Klein, mai calm, se mul&umi cu un murmur de admira&ie. — Drag unchiule, e timpul s-&i bei ceaiul de ment, spuse tânrul, &e s-i invitându-l cuînchise delicateu#a lase singuri. Când se în urma btrânului, Izu Klein î#i pofti musafirul s se a#eze. — Ar mai fi parola, zise deschizând un registru. — A#a e! A#teptam s m întrebi de ea. "Prin moartea lui Iojica românii de pretutindeni au pierdut un om de seam." Negustorul închise registrul satisfcut. — Cei patruzeci de mii de duca&i v stau la dispozi&ie chiar din aceast clip. — Ar mai fi unele amnunte, domnule Klein. — Amnunte? în afaceri totdeauna sunt amnunte. V ascult, domnule. — M gândeam la transportul duca&ilor. Pân la grani&a 'rii Române#ti e drum lung. — (i eu am asemenea gânduri, zise negustorul. Sunte&i urmrit de ctre autorit&ile principatului. Fr aceast urmrire ar fi fost o bagatel pentru domnia-voastr s înso&i&i transportul #i s-l face&i s ajung acolo unde dori&i. Avem totu#i putin&a s v aducem duca&ii pân la grani&. S zicem, pân la Predeal, iar comisionul nostru va fi de douzeci la sut. — Mult, domnule Klein. Foarte mult. — Numai la prima vedere. Drumurile sunt nesigure. Dac pierd aurul pe drum, paguba o suport casa mea, — În&eleg, rosti Cae dezamgit. Din pcate nu m pot despr&i de opt mii de duca&i. Mi-e team c nu ne vom în&elege. — Ah, ah, se vede c nu sunte&i negustor! În afaceri totdeauna exist o cale de în&elegere. Noi, evreii, scpm foarte rar un client bun. Vre&i s v pltesc suma la Bra#ov? — Se poate? — Altfel nu v-a# fi propus. Comisionul ar fi de numai dou sute de duca&i. Am un om al meu la Bra#ov. El v poate plti în aur curat, în galbeni, în aspri,

sau în alt moned la alegere. — (i de ce nu mi-ai propus de la început? Negustorul zâmbi. — Cine renun& u#or la un câ#tig de opt mii de duca&i? — Dar renun&at,bun oferindu-mi platacâ#tigul la Bra#ov. Un ainegustor nu prive#te de moment, ci întrezre#te afacerile viitoare. Domnia-voastr v-a&i fi asumat riscul de a transporta singur duca&ii, iar casa noastr nu s-ar fi ales nici mcar cu cei dou sute. Ara spus bine? — Da, recunoscu Indru. La asta m gândeam adineauri. — Apoi. Înlesnirea pe care v-o fac are un scop. Acela de a pstra cu voi legturi avantajoase atât vou cât #i casei mele. V vorbesc deschis, domnule, fiindc doresc din toat inima s m bucur de protec&ia voastr. — Protec&ia unui urmrit? La ce &i-ar folosi? — E o urmrire trectoare. Harurile de care v bucura&i s-ar putea coborî #i asupra unui negustor. Poate nu v-a&i gândit niciodat la asta, îns m-am gândit eu #i de va fi a#a, câ#tigurile nu vor fi slabe. Deci, v convine plata la Bra#ov? — Îmi convine. Izu Klein lu de pe mas o coal de hârtie #i scrise: "Valoreaz treizeci #i nou de mii opt sute de duca&i". Apoi semn. — E atât de puternic isclitura domniei-tale? se mir Indru. — Mult mai puternic, domnule, râse cu modestie Izu Klein. Îl cuta&i la Bra#ov pe domnul Aba Rozen. Îl cunosc to&i negustorii de mrun&i#uri. El v va  de duca&i. scoate suma din cetate în schimbul unui comision de o sut — E chiar mai bine decât m a#teptam, observ Cae. Dar nu e totul. Am trei inele pe care a# vrea s le vând. Zicând acestea puse pe mas inelele primite în dar de la Sigismund Báthory. Izu arunc asupra lor o privire de admira&ie. Nu le atinse, mul&umindu-se a le privi de la distan&. Apoi se hotrî brusc. — V ofer cinci sute de duca&i. E un pre& bun. Aceste inele au apar&inut fostului principe al Transilvaniei. Le cunosc. — M uime#ti, râse Cae. — Nici vorb, domnule! La vârsta de nou ani stabileam valoarea bijuteriilor negociate de tatl meu. V convine pre&ul? — Da. — Atunci, iat înc o hârtie pentru omul meu din Bra#ov. — Dar nu e destul, zise Indru. — Ah, ah, mai e ceva? — A#a se pare. Am nevoie de un credit. Poate o s te mire... — Nu m mir, îl întrerupse Izu. Un om care #î i vinde bijuteriile, când dispune de o avere uria# cum sunt cei patruzeci de mii de duca&i, înseamn c suma nu-i ajunge #i se afl la mare strâmtoare. — E#ti inteligent, observ Indru. — Sunt silit s fiu. Fr inteligen&, afacerile se împotmolesc adesea. Pentru ce sum dori&i creditul?

— Pentru o mie de duca&i, dac nu &i se pare prea mult. — Ce garan&ii oferi&i? — Nimic, în afar de cuvântul meu. Nu mai am nici un fel de avere. Tânrul negustor czu pe gânduri, spre dezolarea lui Cae. — Domnule, spuse Altfel cu voce sunt un evreu chibzuit. &i-a# Izu, Nu m îndoiesc. nujoas fi fcut propunerea. — Grea problem mi-a&i pus. — Atunci, s nu mai vorbim despre asta. — Ba vorbim, vorbim, domnule. A# fi cel mai pctos evreu din lume dac  mult mai mult de o m-a# dovedi fricos în afaceri. Cuvântul vostru valoreaz mie de duca&i. Sunte&i nepotul lui Mihai-vod. Unchiul vostru a fost cândva foarte bogat. Averea lui trecea dincolo de un milion de galbeni. Azi nu mai are nimic în afar de virtu&ile unui mare conductor. Întreaga lui avere s-a dus pentru nevoile &rii. Iat unul dintre pu&inii domni care, în loc s mai adauge la avere, srce#te. Pmânturile ce i-au rmas nu pot gsi cumprtori. 'ara Româneasc e amenin&at de turci, de ttari, de poloni #i de principele Transilvaniei, cu sprijinul Moldovei. În vara asta va fi rzboi. O sut cincizeci 'ara Româneasc. de mii de de mii du#mani înconjoar Mihai-vod are doar douzeci #i trei de o#teni, iar pe ace#tia nu i-a pltit de câteva luni. — Pe to&i dracii! îl întrerupse Indru cu admira&ie, e#ti bine informat. — Ar fi loc de mai mult, rspunse cu seriozitate Izu Klein. Noi, negustorii, suntem obliga&i s cunoa#tem tot ce se întâmpl în jurul nostru. Informa&iile ne cost mult aur, dar ne ajut s vedem limpede în afaceri. Mihai-vod s-ar putea s piar în luptele viitoare. V vorbesc deschis, domnule, zise observând încruntarea musafirului. În afacerile bne#ti ale principatului nu sunt unul dintre cei mrun&i. Iar dac mi-am câ#tigat putere, aceasta se datoreaz faptului c am venit cu ceva nou. Cu sinceritate absolut. Prefer s pierd decât s-mi amgesc un client. A#a se face c am ajuns la o clientel nevisat de numeroas. Dac i se întâmpl o nenorocire lui Mihai-vod, a&i putea ajunge domn al 'rii Române#ti. Dar s-ar putea #i altfel. S muri&i în luptele ce v a#teapt. Dac nu a&i fi atât de viteaz, am discuta cu totul altfel despre credit. Deci, iat c nu pun la îndoial cuvântul vostru, ci numai via&a voastr. — Bine! hotrî Cae dezamgit. Voi cuta credit în alt parte. — De ce? se mir negustorul. Am spus eu c v refuz? V-am artat doar riscurile noastre. A&i cerut o mie de duca&i. V ofer trei. E destul s-mi semna&i o hârtie pentru patru mii de duca&i. O mie va fi riscul#i câ#tigul nostru. — D-mi hârtia! — M ierta&i o clip! zise negustorul ie#ind prin u#a din spate. "Am patruzeci #i trei de mii dou sute de duca&i, gândi tânrul. Dar nu vd de unde voi face rost de înc #ase mii opt sute. M-am legat în fa&a lui vod s pltesc lefile o#tenilor. Ei bine, vom gsi #i restul pân la cincizeci de mii." Izu Klein se întoarse curând înso&it de domnul Mori& Avram. — Acum pofti&i cu mine! se înclin tânra gazd în fa&a musafirului. Trecur printr-o curte cu flori frumoase. Din strad nimeni nu ar fi bnuit o curte atât de minunat. Dalele de marmur bine îngrijite fceau punte de legtur între grdin #i o cas mare cu cerdac larg. Intrar într-o încpere

mobilat cu gust. Un slujitor î#i fcu apari&ia purtând o tav cu gustri rare #i buturi rcoroase. — Am #i eu ni#te amnunte, spuse tânrul negustor privindu-l cu admira&ie ru ascuns. — S cred prin aceasta c s-au inversat noastre? râse Indru. crede&i. Acum e rândul meu s cer.rolurile Am nevoie de creditul vostru. — Glume#ti. — Nu m-a# încumeta. Nu e vorba de un credit bnesc. (tiu c domnia-voastr sunte&i primul sftuitor al domnului 'rii Române#ti. Mai #tiu c Mihai-vod e cel mai informat conductor din aceast parte a Europei. Adunarea #tirilor se afl în mâinile btrânului boier Vintil Bicoianu. Pe baza acelor #tiri v furi&i politica &rii #i strategia. Ei bine, domnule Indru, vrem s cumprm #tiri de la curtea din Bucure#ti. Ah, ah, nu v încrunta&i înainte de a sfâr#i ce am de spus! În felul lor #i negustorii furesc o strategie a afacerilor pe baz de #tiri. Cu cât #tii mai multe, cu atât faci afaceri mai bune #i mai sigure. Nu ne intereseaz #tirile care ar #tirbi interesele 'rii Române#ti, ci numai acelea nefolositoare pentru politica voastr. Totdeauna se adun #i #tiri. astfel—deAm în&eles, zâmbi Cae. De obicei se adun #tiri multe #i nu toate de folos. Dac putem s le vindem, ne scoatem cheltuielile de la#tirile importante. V voi da câteva rânduri pentru Vintil Bicoianu. E un om dezghe&at la minte. El v va trimite #tiri chiar prin soliile noastre. — Minunat! exclam Izu Klein. Un om de-al meu îl va vizita pe domnul Bicoianu, iar scrisoarea domniei-voastre ne va fi de mare sprijin. Dar nu e totul. Ar mai fi o cerere. — S auzim, domnule Klein! — Casa noastr e interesat într-un transport de aur. V-a# propune s face&i paza transportului. — Ei, ei, te credeam un negustor priceput. — Se pare c sunt, mustci negustorul. — Atunci, glume#ti. — Nu mi-a# îngdui. — Dar #tii c sunt urmrit în Transilvania. C nu pot s-mi asigur paza propriei averi. — N-am uitat nici-o clip, domnule Indru. Depozitul de aur nu se afl aici. E, în Bra#ov. Eu a# dori s ajung la Sulina. Pentru asigurarea pazei transportului v ofer dou mii de duca&i. — E mult sau pu&in? — Rmâne s stabili&i voi, domnule Indru. Suma oferit reprezint doi la sut din valoarea aurului. — Înseamn c e mare cantitatea de aur. — Foarte mare. Valoarea lui ajunge la o sut de mii de duca&i. — Atunci, oferta dumitale nu pare prea avantajoas pentru noi. — Doar la prima vedere. Lingourile de aur le-am adus pân la Bra#ov de la Râul Femeilor sau, cum îi mai spune azi, Baia Mare. Comisionul casei noastre va fi de treizeci la sut. Cheltuielile de transport între Baia Mare#i

Bra#ov, plus paza au costat trei la suta. Viitoarele cheltuieli#i paza pân la Sulina vor însemna înc trei la sut, astfel c totalul cheltuielilor se ridic la #ase la sut. Cu unu la sut mai mult decât ne-am propus. — Dar domnia-ta, care nu te obose#ti prea mult, vei rmâne cu un câ#tig de douzeci patru la sut. AdicIzu aurKlein. în valoare de douzeci #i patru de mii de duca&i. Mult#iprea mult, domnule — A&i uitat un lucru, zâmbi negustorul. Dac se pierde transportul, casa noastr suport întreaga pagub. Drumul va fi lung #i plin de primejdii. Sunt atât de mari prin primejdiile, încât al&i negustori nu s-ar încumeta la o astfel de afacere. — În caz de pierdere ve&i suporta chiar #i paza transportului? — Absolut. Pentru munca lor, oamenii trebuie plti&i. — S zicem c nu din vina noastr se va pierde transportul. Cine va onora cei dou mii de duca&i? Omul care m a#teapt la Sulina, sau domnia-ta? — Ve&i primi duca&ii la Sulina. Dar nu e totul. Dac aurul ajunge acolo cu bun rânduial, oferim pe deasupra înc cinci sute de duca&i. — (i ai curajul s-mi încredin&ezi paza transportului?  decât #i a — Fr rezerv, Despre cinsteamai voastr domnilor care nici-o v înso&esc nu edomnule cazul s Indru. discutm. V cunosc bine crede&i. Iar o paz a celor mai iscusi& i oameni din aceast parte a Europei va duce cu siguran& aurul la locul stabilit. Primi&i oferta? — O primesc. M sile#te lipsa de aur. — Dar sunte&i bogat, domnule. — Numai la prima vedere, zâmbi Cae, folosind expresia negustorului. Duca&ii de care dispun vor folosi la plata o#tilor 'rii Române#ti. Dorim s slobozim o#tenii pe la casele lor. 'i-o spun fiindc nu e un secret. — Slobozi&i o#tirea acum, la ceas de cumpn pentru voi? se mir negustorul. — Avem strategia noastr, râse Cae. — În&eleg, murmur Izu. Ni#te oameni ca domniile-voastre nu fac nimic nechibzuit. Cu cine ve&i asigura paza transportului? — Vor fi doisprezece oameni. Iat numele lor: Cae Indru, Chiril Zece Cu&ite, Costache Caravan, Ducu cel Iute, printele Grasa, Ciripoi-tatl, Ciripoi-fiul, Tufnel-tatl, Tufnel-fiul, Sile Adormitu, Glu#c #i Toroipan. Crezi c suntem pu&ini? — Nu. Cu astfel de oameni a# putea duce aurul pân la captul lumii. Dar asta nu înseamn c nu vor fi primejdii. Acum zece luni am pierdut un transport de aur între Brila #i Sulina. Pierderea a fost foarte grea pentru casa noastr. — Care a fost cauza pierderii? — Atacul unor lotri. — Unde s-a petrecut acel atac? — Dincolo de Gala&i, la locul numit Cotul Pisicii. — Bnui&i cine s-a aflat în spatele lotrilor? — Nu. Voi românii ave&i un proverb frumos: "Ho&ul neprins e negustor cinstit." Dac nu am dovezi, nu pot bnui pe nimeni.

— — — —

Câ&i oameni au asigurat paza transportului? Optzeci. Mul&i, domnule Klein. A#a m-am gândit #i eu, dar numai conductorul #tia c în butoaiele

pline— cuS sare afla aur. cel care v-a pgubit? fie se conductorul — Nu. Conductorul a murit acolo, luptându-se. El a mai lucrat pentru noi. Era un om de mare cinste. — Cui predm aurul în Sulina? — A#teapt acolo o corabie greceasc. Numele ei e Penelopa, iar cpitanul e kir Iani Xifandos. — Ei, la naiba! râse Indru. Penelopa s-a scufundat acum patru-cinci ani în port la Varna. Am fost de fa& la scufundarea ei. — (tiu, dar e alt Penelop. Cae Indru î#i aminti întâmplarea cu vechea corabie. Cu pu&in înaintea luptelor de la Clugreni, Penelopa transporta muni&ii #i tunuri pentru turci. Le ducea de la Vama spre Rusciuk. Pclindu-l atunci pe kir Iani Xifandos, el #i Ciripoi-fiul  muni&ia din pântecele Penelopei.  tânrul. Cred c m va "Oare maprinseser va recunoa#te grecul? se întreb recunoa#te. Asemenea întâmplare nu se uit atât de u#or." — Când pute&i pleca la Bra#ov? întreb negustorul. — Azi e joi. Mâine am unele treburi prin apropiere. Sâmbt diminea&a voi fi la hanul Berbecul Gras din Bra#ov. — E bine a#a. Eu voi pleca acolo chiar azi. Pân la Dunre ar fi bine s duce&i aurul pe samare. Vor fi douzeci de cai cu cinci slujitori. Lsa&i toate hârtiile la mine! M voi îngriji #i de duca&ii vo#tri. Unde s v predau aurul #i averea voastr? — Mi-ar conveni ia Predeal, în locul numit Crucea Mare. — Cunosc locul acela, domnule. — Atunci, te a#tept acolo sâmbt diminea&a, înainte de ivirea zorilor. — Voi fi. Cei doi tineri î#i strânser mâinile. Cae Indru î#i potrivi deghizarea, apoi prsi casa lui Izu Klein. * Pentru a cltori de la Sibiu la Blaj localnicii foloseau potecile peste deal#i prin pduri. Cei strini de acele locuri preferau s ocoleasc pe drumul nu  la Cop#a. tocmai bun dar sigur, ce se ondula printre dealurile toate la fel pân Cine cuteza pe vechile poteci regreta adesea, orbecind prin pdurile mari, #i nu rareori se întâmpla s nimereasc în locul de unde plecase. Cae Indru prsi pe jos cetatea Sibiului, a#a cum îi #edea bine unui umil slujitor al bisericii. Dup ce se deprt destul alese potecile atât de rar clcate de o#tenii principelui Transilvaniei. Într-o rari#te aflat pe culmea unui deal, îi ie#ir înainte unsprezece clre&i. — Bine ai venit, cuvio#ia-ta! strig Costache Caravan, aplecat pe gâtul

Zambilici. Cu rasa pe care o por&i destul de elegant, ca s zic a#a, ai mturat fr îndoial jumtate din uli&ele Sibiului. Pentru asemenea lucrare cut f cu sârg, autorit&ile Sibiului ar fi putut s te rsplteasc dându-&i mcar o gloab de cal. De mult nu mai exist recuno#tin& pe lumea asta. Se vede treaba c &i-ai uns mori#ca de diminea&, dac turui atât de bine,— observ Cae. — Ca de obicei, râse grsunul. Chiar #i Zambilica s-a înviorat vzându-te, iar când se bucur Zambilica, timpul trage a ploaie. Ce ve#ti aduci? — Bune. Am patruzeci #i trei de mii dou sute de duca&i. Îi primesc sâmbt în zori la Crucea Mare. — Dar ceilal&i #ase mii opt sute? întreb Chiril? — Cu ace#tia va fi mai greu, oft Cae. S-ar putea s-i capt în Obreja, dar nu sunt prea sigur. Cristu, chiar dac e proprietarul unui castel minunat, nu cred s dispun de o astfel de sum. Eu #i Costache vom porni spre Obreja. Voi m a#tepta&i sâmbt în zori la Crucea Mare. — Se pare c am intrat în greu impas, observ Ducu. — A#a cred #i eu, rspunse Cae. Totu#i mai avem o #ans ce valoreaz t. douZicând mii cinci sute deî#iduca&i. despre vomîn vorbi sâmb acestea, lepdDar straiele deasta clugr bra&ele lui Sile Adormitu. Lunganul se apuc s le împtureasc temeinic, socotind c vor mai folosi cândva. Mai vorbir o vreme, apoi se despr&ir urându-#i unii altora noroc. Vânt Slbatec, frumosul armsar al tânrului, stul #i odihnit, se întinse la drum voinice#te. Zambilica p#ea în urma lui cu picioarele sub&iri ca de lcust. Pu&ini ar fi crezut c acest cal, atât de slut #i slab, se dovedea foarte harnic la mers. Grsunul Costache încerc s înfiripe o discu&ie, dar Cae se pierduse în gândurile multe #i-i rspundea anapoda. Rotofeiul clre& tcu pân la urm, #tiind c fiecare clctur de cal îl apropia mai mult pe prietenul su de Stela Cristu.  ctre Obreja. Dac n-ar "L-a prins dorul, gândi Costache. Numai el îl min fi fost a#a, m-ar fi lsat numai pe mine s merg acolo. De când nu s-au vzut au trecut patru ani #i jumtate. O fi avut fata rbdare s-l a#tepte atâta? Greu de spus. Cea mai frumoas #i mai pe&it fat a Transilvaniei s a#tepte, ce? Un #ti cuvânt al lui Cae? Un semn al lui? Greu, foarte greu. S-a zvonit la Bucure despre o apropiat logodn între Stela #i contele Teieki. Srmanul meu prieten! Când a auzii vestea, a zâmbit parc nepstor. Dar zâmbetul lui era ca de om în pragul mor&ii. De fapt, el stric. Putea s mearg la ea #i s-i spun: "Fat drag, eu stau mereu cu via&a în cumpn. Dar, în vremurile acestea grele, cine e ferit oare de primejdii? M vrei a#a cum sunt? Poate c ea n-ar fi vrut, îns ajungea mcar s limpezeasc situa&ia dintre ei. De la mutul sta nici nu po&i scoate o vorb mai clar. O fi el de#tept, mai de#tept decât noi to&i laolalt, dar nu în dragoste. Acolo to&i nevolnicii se pricep mai bine decât el. Se chinuie aiurea. Nici nu cere sfatul cuiva. Tare sunt curios ce va face peste câteva ceasuri când se va pomeni în fa&a ei?" Când ajunser la por&ile din Obreja, soarele cdea ctre asfin&it. Strjile îl  trudindu-#i vestir pe domnul Kraus, majordomul castelului. Acesta alerg picioarele scurte #i-i întâmpin pe oaspe&i. Apoi fcu plecciuni adânci în fa&a

lui Cae, impresionat de frumosul armsar #i de &inuta elegant a tânrului. Pe Costache îl învrednici cu o scurt privire sever, a#a cum i se cuvenea unui slujitor al distinsului oaspete. Fiindc majordomului nu i-ar fi trecut niciodat prin minte s-l socoteasc pe grsun altceva decât slujitor sau chiar argat. Lunga majordom a domnului Kraus îiÎnformase ochiul &, suficient pentru carier a face de cuvenitele deosebiri ale rangului. cazul de fa hainele ponosite ale lui Costache, cât#i slu&enia armsarului, ce nu putea s întreac pre&ul, a dou gini crescute fr boabe, excludea orice dubiu. Dup ce î#i #terse fruntea brobonit, cu o batist nu mai mare ca o fa& de mas, domnul Kraus î#i potrivi un zâmbet jumtate bucuros, jumtate umil #i gri nici prea tare nici prea încet: — Bine a&i venit în Obreja, strlucitorule musafir! A#tept numele vostru pentru a bucura urechile stpânilor mei. Pân când m întorc, v rog s pofti&i pe aceast minunat teras, unde florile multe v vor &ine companie. Slujitorul vostru... sau rânda#ul, zise vzându-l pe Indru c se încrunt, sau pctosul argat... care nu a desclecat pân acum s v prind calul... dovedindu-se un nemernic, va fi îndreptat în curtea din dos, unde îi voi aplica vreo câteva palme în numele nu trebuie s v spurca&i — Pe vostru... picioarelefiindc din spate ale Zambilici! tun mâinile... Costache. Ce tot îndrug ntrul sta? Auzind asemenea ocar, majordomul tresri ca sub o lovitur de bici. Ct profund lezat #i plin de ndejde ctre protec&ia marelui senior, dar acesta mustcea re&inându-#i râsul. Dezamgit, î#i întoarse privirile din nou ctre Caravan, trase aer mult în piept, îl slobozi puternic, î#i tampon buzele cu batista, se ridic a intimidare pe vârfuri, apoi gri: — Descalec, nemernicule, #i ia calul înl&imii-sale! Costache sri din #a uimitor de iute, iar palma lui grea îl trimise cât colo pe bietul majordom. În fa&a unui asemenea dezastru, domnul Kraus ct pentru ultima oar spre musafirul ce râdea cu lacrimi, se convinse c nu va gsi sprijin acolo, astfel c o rupse la fug #i intr ca o furtun în sufragerie. Tinerii castelani #edeau la mas împreun eu btrâna contes de Szatmári #i frumosul conte Lajos Teleki. Apari& ia atât de neobi#nuit a majordomului stârni mirare. — Ei, ce s-a întâmplat, Kraus? întreb contele Beckembauer, vzându-i spaima din priviri. — Am fost btut, înl&imea-voastr. — Btut? Cine a îndrznit asemenea lucru? — Musafirii. Se afl în curte doi clre&i. Cel înalt pare un mare senior. Slujitorul su, sau argatul, sau rânda#ul, e o pramatie cum n-am mai vzut la Obreja. I-am poruncit s descalece #i s prind calul stpânului. În loc de asemenea ascultare fireasc, m-a lovit cu palma atât de tare, încât nu cred s se afle copit de cal care s pleasc mai greu. Apoi mi-a strigat: "Alearg, gu#tere! Alearg degrab la stpânii ti #i-i veste#te c au sosit domnii Costache Caravan #i Cae Indru!" Dac s-ar fi despicat castelul în felii, încremenirea nu ar fi fost mai mare. Beckembauer încerc s se ridice, dar se poticni în scaun. Tacâmul din mâna

Stelei tremur atât de vizibil, încât fata îl a#ez pe mas, &inându-l cu palma. Teleki rmase cu gura cscat. Contesa de Szatmári î#i scutur bra&ele slbnoage, rstindu-se: — Fir-ar s fie! Doar nu dau turcii. Ie#ir Costache cu to&ii peseteras. Caeîn#edea de Vânt i, spatele Grsunul învârtea jurulrezemat Zambiliccu bombnind. StelaSlbatec. Cristu coborî în goan scrile terasei. La picioarele lor se opri nehotrât, iar mâinile îi czur neputincioase pe lâng corp. Cae î#i &intui privirile asupra ei. Pe ceilal&i nu mai reu#i s-i vad. Se desprinse de lâng Vânt Slbatec #i porni spre teras uimitor de încet. Ochii lui sub&ia&i ca în fa&a soarelui mult nu coborâr o clip. Clca încet, nesigur pe picioarele lui puternice, temtor s nu o sperie #i s dispar în clipa urmtoare. O privea pe Stela atent, parc cercetând-o cu de-amnuntul. Nimic din întreaga ei ptur f nu scp ochilor si ageri. Nici mcar încordarea ce o stpânea. Degetele tinerei fete artau czute spre încremenire. Pe buze îi apruse un zâmbet #ters, ca o petal ofilit. Ochii aveau în ei o lumin ciudat, asemenea apelor tulburate. Sttea încremenit, pu&in aplecat înainte, ca #i când ar fi ascultat un strigt îndeprtat. ei adiere surâs tremura împreun cu buzele, cum seo rideaz &i c apa limpedePalidul la slaba a vântului. Când ajunse foartea#a aproape, sim î#i oprise respira&ia. Gâtul ei delicat prea un arc încordat peste msur. Erau  ochii sub&ia&i ca atât de aproape încât hainele lor se atingeau. Stela îi observ dou lame de brici. Apoi, ochii se mrir brusc, iar t impul încremeni pentru ei. rul se Nimic nu mai exista în jur decât ochii lor, care se cercetau adânc. Tân  pân atunci, aplec spre ea, rupând vraja timpului. Buzele ei, la pând zburar s-l întâmpine. Când îi cuprinse gâtul cu bra&ele. Stela puse în gest atâta lcomie încât scp un geamt. Barba lui aspr, neras de câteva zile, îi zgârie obrazul. Mâinile ei nu-#i mai gseau astâmpr, mutându-se când pe fa&a lui, când pe umeri, când în prul aspru czut pe frunte în neorânduial. Îl îndeprt o clip s-i priveasc ochii #i scânci de bucurie vzându-i mari, lumino#i, triumftori. Se ghemui la pieptul lui cu toat disperarea adu-nat în atâ&ia ani. Costache Caravan fu gata s plâng #i se rsti la Zambilica: — Întoarce botul, ntrule! Ging#iile care se petrec acolo n-au nevoie de martori. — M-am prostit ca o vac btrân, suspin contesa de Szatmári, emo&ionat. Doamne, ce brbat! Parc e Ft-Frumos. Contele Teleki se gândi zâmbind trist: "Acum s-a isprvit. Niciodat nu vor #ti ei c eu i-am adus unul în fa&a celuilalt. Zvonul meu despre o pretins logodn cu Stela i-a dat aripi acestui tânr. Nu #tiu dac am fcut-o din mil, din prietenie, sau din dragoste." &i#are, Vraja timpului încremenit se rupse. Fata se desprinse din îmbr privind mirat în jur. Întreaga ei fptur parc înflorise dintr-o dat. Dar oricât se csni, nu reu#i s-#i înfrâneze sclipirea de triumf a ochilor. Contele Beckembauer se dezmetici primul#i î#i salut noii musafiri cu tact, ca#i când  p#i în sufragerie la nu s-ar fi întâmplat nimic. Iar când Costache Caravan bra& cu contesa de Szatmári, majordomul murmur aiurit de-a binelea:

— Imbtrânesc. Asta e. Dau în mintea copiilor. Dup ce se isprvi cina, Cae, Caravan #i tânrul castelan mai zbovir în sufragerie. Ceilal&i ie#ir în parcul imens, dornici s respire aerul curat al unei nop&i ce se arta deosebit de frumoas. Cu toat urmrirea cardinalului, la noinu câteva zile, #i musafirii sur. Nimeni spuse—gazda privindubucurossper pestesmrmâne&i va prsi castelul pân la plecarea domniilor-voastre, astfel c nici-o #tire nu va ajunge în Alba-Iulia. — Plcerea ar fi de partea noastr, mul&umi Indru. Din pcate, v-am face un mare neajuns. (i a#a vizita noastr s-ar putea s v scad în ochii cardinalului. Unele treburi grabnice ne-au adus aici, iar altele ne #teapt a fr chip de amânare. — Deci, exist #i alte motive care v-au mânat în Obreja, spuse castelanul mai mult pentru sine. Cae ro#i în&elegând bine gândurile acestuia. — Exist, domnule Ion Cristu. Avem nevoie de ni#te duca&i. — Mul&i? — cea Destul dePentru mul&i. plata Mihai-vod, domnul nostru #idealcinci vostru, oastea mare. lefilor czute în amânare luni, va amslobozi strâns patruzeci #i trei de mii de duca&i. Dar nou ne vor trebui cincizeci de mii. E#ti singurul om care ne-ar putea ajuta s completm asemenea sum, iar despre înapoierea ei nici nu poate fi vorba. Nu am avea de unde s o scoatem. — (apte mii de duca&i? se mir castelanul. Dar nu am#apte mii de duca&i. — Câ&i ai? — O mie trei sute. — Sunt buni #i ace#tia. Sperasem la mai mult, îns #tii proverbul: "De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere!" — Da&i-mi un rgaz. — Nu ne îngduie timpul. Castelanul rmase pe gânduri. Îi venise ceva în minte, astfel c se înveseli dintr-o dat. — Domnilor, s-ar putea s mai adaug ceva. Înc nu #tiu cât. Pcat c timpul e atât de scurt. Dup cum #ti&i, contele Teleki locuie#te de mult vreme în Alba-Iulia. El ar putea s ne ajute. I-a# înapoia suma la toamn. Are un cal bun. I-ar trebui dou-trei ceasuri s goneasc pân acas #i îndrt. Ave&i ceva împotriv? — Nu mare lucru, rspunse Caravan. În dou-trei ceasuri toat garnizoana din Alba-Iulia ar nvli aici #i ne-ar culege ca din oal. — A#a ceva nu cred. Îl cunosc bine pe Teleki. Rspund pentru el. — Nu avem de ales, interveni Cae. Face&i cum e mai bine, domnule Cristu. — Atunci, a#tepta&i! Stela #i cei doi musafiri sunt în parc. M întorc îndat. Cristu porni spre ie#ire. Aproape de u# se lovi nas în nas cu bucluca#ul majordom. — Vai, omule! zise râzând. Azi nu-&i merge tocmai bine. E a doua oar când nvle#ti aici ca un apucat.

— V rog de iertare, înl&imea-voastr! gri cam sp#it domnul Kraus. De mult vreme nu s-au mai pomenit atâtea încurcturi în Obreja. Mria-sa domnul Teleki ne-a prsit adineauri. — Pesemne c aiurezi. — Nu prea. L-am vzut galopând spre Târnava parc alungat de urgie. Poate se plimb. — Nici gând. Mi-a lsat o scrisoare pentru înl&imea-voastr. Ion Cristu apuc scrisoarea cu un gest precipitat. O sprâncean i se rt convins c ziua se ridicase mult în sus a mirare. Majordomul se îndep încheia cum nu se poate mai prost. Cristu despturi hârtia #i citi cu glas tare:

Drag# Beckembauer, Unele treburi grabnice reclam# prezen&a mea la Alba-lulia. V# cer iertare pentru neputin&a de a-mi lua r#mas bun. Timpul nu mi-a îng#duit s# o fac. Al vostru, Lajos Teleki. — O lum din loc, sri Caravan. *sta s-a dus dup Jager. —nu Marat îndoiesc, rspunse Indru, a#ezându-se mai bine in scaunul lui. Teleki s fie un om de nimic. Tcu privindu-i pe ceilal&i. To&i trei în&elegeau motivul plecrii lui precipitate. — Iat c s-a spulberat speran&a unui împrumut, observ castelanul. — Ne mul&umim cu ce avem, zâmbi Cae. M mir totu#i s gsesc atât de pu&in în Obreja. — Cred c te-ai mira #i mai mult, aflând c sunt dator aproape zece mii de duca&i, zise gazda privindu-l cu simpatie ru ascuns. În iarn mi-au murit peste trei sute de cai. Niciodat nu mi s-a întâmplat un astfel de necaz. În primvar, un transport de vinuri ctre curtea imperial din Praga ne-a fost #i prdat dincolo de Bratislava. Am pierdut vinul, butoaiele, caii, ru&ele c jumtate din oamenii care înso&eau transportul. Am mai fcut unele cheltuieli de renovare la aripa de sud a castelului#i am întrit toate drumurile noastre cu piatr de râu. Abia la toamn vom ajunge s ne pltim datoriile #i s ne rmân un câ#tig. E drept c la marea noastr avere, #apte mii de duca&i nu ar însemna prea mult. Din pcate, a&i nimerit cum nu se poate mai prost. — Am fost lipsi&i de noroc chiar #i în privin&a cailor, observ Costache.  O#tirea Bucegilor se pune din nou pe picioare. Dar se pune anevoios din lips de cai #i arme. — O! se lumin gazda. Lucrurile nu stau chiar a#a de ru în privin&a cailor. E adevrat c am pierdut mul&i, totu#i suntem departe de a fi rmas fr unele; rezerve. Dou sute v dau în câteva zile. Sunt cai de ras bun. Slujitorii mei îi pot mâna spre'ara Româneasc în pâlcuri mici, astfel c nu se va #ti drumul lor. Mai rmâne doar s stabili&i locul de predare. — Nu e deloc ru, se entuziasm Cae. Iat c drumul nostru la Obreja se arat rodnic. Îi vorbi apoi lui Cristu despre marile amenin&ri ce se abat asupra 'rii Române#ti. Despre ndejdea c vor scpa fr lupte pân în toamn #i despre

toate hotrârile luate la Sfatul de tain din Bucure#ti. — Risca&i mult, se mir Cristu. Între slobozirea o#tirii mari #i înjghebarea O#tirii Bucegilor, ve&i avea un timp în care ve&i fi lipsi&i de puterea armelor. Dac se potrive#te ca în acest timp s fi&i ataca&i, va fi greu pentru neamul nostru la Dunre. — de Cine nu risc nu câ#tig! zâmbi Indru. Timpul nu ne îngduie s facem amânri. Cu cât vom slobozi o#tirea mai iute, cu atât cred eu c va fi mai bine. — Cu cât întri&i mai iute #i mai ne#tiut O#tirea Bucegilor, cu atât ve&i avea ndejdea s scpa&i de pericole, rspunse gazda. Ceea ce s-a întâmplat la Bucure#ti dup Sfatul de tain m-a cople#it de-a binelea. Voi a&i dat acolo tot ce a&i avut, pentru a pune pe picioare oastea din mun&i. Eu nu pot s dau atât fiindc trebuie s fiu aici un conte bogat, iar sa#ii, care m socotesc de-ai lor, sunt gata s m recunoasc cel mai de frunte dintre ei. La vreme de rzboi în Transilvania, sa#ii condu#i de mine se vor alia cu Mihai-vod. Iat de ce n-am dreptul s fiu srac. Dar voi înzestra #i eu O#tirea Bucegiior. Pe lâng cei dou sute de cai, am s v trimit cât de curând sbii, pistoale #i postav pentru îmbrcminte. Toate le voi cumpra din Sibiu. Iar pentru atâta lucru, voi face rost de aurisprvir chiar dac-l scot cunoaptea for&a dese la arta cmtari. Când discu&iile, dincolo de mijlocul ei. — Ar fi bine s mergem la odihn, propuse Cristu. Oboseala se cite#te pe fe&ele voastre. — Da, e o propunere stra#nic, aprob Costache. Trei ceasuri de somn bun ne vor pune pe picioare. — Cam pu&in, remarc tânrul castelan. — A#a cred #i eu, dar timpul nostru e msurat. Vom pleca odat cu ivirea zorilor. Pornir spre încperile pregtite din vreme #i destul de curând în Obreja se stinser toate luminile. Doar tor&ele mari de pe ziduri se vedeau pân departe, amintind privitorilor ocazionali c strjile ascunse în umbra meterezelor vegheaz la buna rânduial. Costache dormi îmbrcat, a#a cum îi era obiceiul. Vzându-l astfel, mul&i #i-ar fi închipuit despre el c ar avea ceva aplecare spre necur&enie #i slab chibzuial. Pu&ini erau cei ce cuno#teau adevrul. Costache se dovedea prevztor, socotind c la vreme de noapte e mai bine s fii pregtit atunci când primejdiile se anun& multe împrejur. Apoi, trecuser atâ&ia ani petrecu&i prin pduri, sau printre stâncile mun&ilor, sau în câmpie, departe de cldura unui cmin. Dormitul pe cptâi moale îi devenise strin, trgându-l spre neodihn. Încl&rile lui grosolane se a#ezar ca o pat pe a#ternutul alb. Arunc perna cât colo #i puse în locul ei haina lung ce semna cu o ras preo&easc, având grij s o strâng asemenea unui sul. Numai busuiocul aflat sub pern nu-l lepd, îmbtându-se de mirosna lui. Umbrele nop&ii î#i sub&iar straiul, în vreme ce spre rsrit cerul cpta o ro#ea& aparte. Pe marea teras a castelului, Ion Cristu #i Costache Caravan discutau despre timp. În sufrageria rcoroas spre zori, Cae #i Stela schimbar ultima îmbr&i#are. Prul ei despletit cdea bogat peste umerii îngu#ti. Tânrul î#i culc obrazul în el #i-i sim&i parfumul florilor de câmp. Stela se ghemuise la

pieptul lui cald, proaspt, a#a cum ie#ise din a#ternut. Îi cuprinse cu bra&ele gâtul puternic, ars de soare #i întrit de vânturi, dar mâinile ei nu aveau odihn. Îi prinse fa&a în palmele delicate, se ridic pe vârfuri #i îi srut ochii pe care îi visase atâta vreme, uimindu-se de îndrzneala ei. Încerc s-l  destul, priveasc, ochii nu o ascultar umbri&i lacrimi. Cae lucrrile avu un moment dedar slbiciune. O clip îi trecu prin minte s sede lepede de toate viitoare #i s-#i îngduie o via& de fericire. Întreaga lui fiin& se rzvrti împotriva a tot ce fcuse pân atunci, socotind c are dreptul s triasc altfel. Apoi zâmbi, iar Stela nu-i observ zâmbetul. O ridic în bra&ele mari, puternice ca o&elul. Î#i culc fruntea peste sânul ei #i-i sim&i inima zbtându-se sub înveli#ul hainelor sub&iri. Cuprins de o dulce ame&eal, Stela uit de timpul necru&tor, numrat pentru ei în minute. Închise ochii, iar obrajii ei în cri fl erau singurul semn de nelini#te, când fa&a lui Cae se ls peste sân. — So&ul meu. Dragul meu so&, murmur lsând lacrimile s curg în voie. Costache Caravan, ivit în prag, nerbdtor, rmase locului gândindu-se: "Pe cele trei potcoave pierdute de Zambilica! Am  s mai stau aici chiar dac vine Jager cu toat o#tirea Transilvaniei." &ionatprea #i-i zise Apoi se retrase emo gazdei:Zambilica mestec ovzul taman la — Cred c ne-am sculat devreme. ceasul sta. Dac îl tulbur acum, toat ziua o s galopeze îmbufnat. Dar urechea fin a lui Cae sim&ise pasul u#or fcut de Caravan. Bra&ele lui o purtar pe Stela ctre un scaun #i o a#ez cu grij, ca pe un lucru fragil. — E timpul s plec, zise, iar vocea lui, hotrât în alte prilejuri, tremur u#or ca o prere. Stela prinse tremurul glasului su #i culese din el mai mult decât i-ar fi putut spune vorbele. Slujitorii aduser caii. La pu&in vreme tropotul lor se auzi coborând ctre apele Târnavei. Soarele î#i aduna strlucirea pe o creast de deal. Zrile u#or fardate cu cea& se limpezeau domol. Începea o zi nou. * Pu&ini cuno#teau crarea piepti#â ce ducea pe scurttura mun&ilor ctre locul numit Crucea Mare. Dar #i mai pu&ini erau acei care se încumetau s fac asemenea urcu# la vreme de noapte, când primejdiile prpstiilor pândeau la fiecare pas. Totu#i, în noaptea de vineri spre sâmbt, se gsir câ&iva temerari ce folosir, de fapt cu mult pricepere, drumul acela anevoios. În creasta de la Crucea Mare, doisprezece clre&i a#teptau convoiul. Cu mult înainte de ivirea zorilor, caii lega&i între ei cu funii lungi aprur pe locul drept, iar spinrile lor umede artau greutatea urcu#ului. Erau douzeci de cai voinici, cu picioarele mari, puternice, ale cror haruri se dovedeau mai degrab îndreptate spre povar decât spre iu&eala animalelor bune de clrie. Înso&itorii lor, cinci brba&i tineri, purtau obi#nuita îmbrcminte grosolan a muntenilor. Aveau vorba aspr #i o foloseau rar, numai la cazuri de mare trebuin&. Cel de-al #aselea cltor, un brbat mrunt, sub&irel, se desprinse din grup#i se apropie de Cae Indru. — Ai ajuns la timp, domnule Izu Klein, observ Cae.

— În afaceri totdeauna trebuie s ajungi la timp, râse acesta. Aurul #i averea domniei-voastre se afl aici. Acum voi hotrâ&i cum e mai bine. Ace#ti slujitori sunt oameni de ndejde. Ei #tiu ce cuprind samarele. Vi-i las, domnule, în seam. Cu cât ve&i ajunge mai iute la Sulina, cu atât va fi mai bine pentru La revedere, — to&i. O clip, o clip! îl domnilor! opri Cae. — V ascult, se întoarse negustorul mirat. Oare s fi scpat ceva din vedere? — Nu, nu asta, râse Indru. Mi-ar face plcere s v înso&esc o bucat de drum. — Pofti&i, pofti&i! zise Izu bnuind c tânrul ar vrea s-i vorbeasc tainic. Pornir alturi. Caii lor aproape se atingeau. Când se deprtar destul pentru a nu fi auzi&i, negustorul î#i domoli calul #i spuse: — Domnule, a#tept. Cred c dori&i unele amnunte. — Într-adevr, sunt ni#te întrebri. Mi-ai adus duca&ii cu bun rânduial. Acum nimic nu-i mai poate scoate din mâinile mele. Dar nu putem vorbi acela#i lucru despre aurul vostru. Pân la Giurgiu el va fi în mare siguran&. Mai rmâne drumul pân la Sulina. Dac nu se va face cu chibzuial, se pot ivi multe îns primejdii. — Nu v în&eleg, zise Izu. — A#teapt! A# vrea s aflu cine sunt oamenii care au #tire despre transportul aurului. — Da, e o întrebare fireasc. La astfel de prilejuri, cu cât#tiu mai pu&ini, cu atât e mai bine. Deci, #tiu eu, #tie domnul Aba Rozen, cel ce a depozitat vremelnic aurul în Bra#ov, slujitorii care se afl aici #i, fire#te, viitorul proprietar, negustorul turc Iusuf. S-ar mai aduga cei trei fii ai domnului Rozen, dar sunt ni#te tineri cu care am lucrat de multe ori. — Iat c nu-s tocmai pu&ini, remarc Indru. — E #i normal, domnule. Transportm o avere destul de mare. La asemenea cantitate de aur nu ai cum s lucrezi de unul singur. — Adevrat! A# vrea totu#i s #tim mai multe despre cei cinci slujitori. Ei vor merge cu noi o bun bucat de drum. — Nici o grij, îl asigur Izu Klein. Au lucrat #i pentru tatl meu. De fapt, au fost patru. Cel de al cincilea se nume#te Achim. Dar pentru el garanteaz ortacii lui. Sunt cu to&ii dintr-un sat. — Achim lucreaz pentru prima oar? — Nu. A mai fost angajat la transportul pe care l-am pierdut acum zece luni. — Mda! Ce #ti&i despre Iusuf, omul cruia îi preda&i aurul? — Am mai fcut afaceri cu el. E drept, mrunte, îns nu am avut a m plânge de neajunsuri. Din contr, noi i-am fcut suprare fiindc l-am lipsit de aurul pierdut acum zece luni. — Dar el nu a pgubit nimic. Cel pu&in a#a am în&eles din discu&ia noastr purtat la Sibiu. — A#a este. I-am pltit întreaga pagub. — El va cunoa#te data plecrii aurului din Bra#ov?

— E #i firesc s o cunoasc. — Cu domnul Aba Rozen lucra&i de mult? — A fost bun prieten al tatlui meu. De fapt, suntem asocia&i în multe afaceri chiar mai mari decât asta. #tiu — Slujitorii ceva despre Nimic. Amcasei avutlui noi grij. Mai sunt aur? întrebri? — Da. Cum îl vom recunoa#te pe Iusuf? — Nu v face&i griji! În clipa în care ve&i p#i pe puntea Penelopei, se vor lmuri toate. — Atunci, la revedere, domnule Izu Klein! — La revedere! Cae se întoarse lâng ai si destul de îngândurat. Prea mul&i oameni #tiau despre aur. Ddu semnalul de pornire. (ase dintre clre&i trecur în fruntea convoiului. Al&i #ase îi urmau de aproape. Luni ctre sear vistieria din Bucure#ti primi în pstrare vremelnic uria#a sum de patruzeci #i patru de mii cinci sute de duca&i. Mar&i la prânz, Mihai-vod ie#i înso&it de curteni pân la biserica Sfin&ii Petru #i Pavel, unde (iruri începuse marea Chipurile slobozire aloro#tenilor. de mult o#tenisetreceau domol prin  nu de , astfel fa&a pltitorilor. întunecate pânlungi luminaser c risipirea se fcea în cea mai bun rânduial. Mai lipseau cinci mii cinci sute de duca&i, care stteau ca o povar pe sufletul lui vod. Va reu#i oare Cae Indru s-i aduc la timp? Trecur câteva ceasuri. Curtenii obosiser, iar cldura aprigului soare de câmpie îi chinuia cumplit. Dar Mihai-vod nu desclecase, priveghind buna rânduial a pl&ilor. Destul de aproape, umbra castanilor gro#i cât omul îmbia la odihn rcoroas. Alturi de curteni, trimi#ii principelui Transilvaniei, cpitanul Mihai Székely, Gabriel Haller, Gheorghe Ravazdy#i Nicolae Vitéz, #panul de Turda, urmreau cu ochi de iscoade risipirea o#tilor. Pe fa&a lui vod nu se putea citi nimic. Nu era nici încruntare, nici zâmbet, nici nelini#te. Cpitanul Székely, bun cunosctor al treburilor de o#ti #i mare admirator al lui Mihai-vod, privi cu me-lancolie în jur. "Iat, gândi el, aici e sfâr#itul celui mai mare conductor de o#ti din aceast parte a Europei. Împratul Rudolf #i cardinalul sunt orbi. Ei nu vd oare c sfâr#itul puterii lui Mihai-vod va da prilej turcilor s urce spre nord? Omul acesta ar fi fost singurul stvilar împotriva puhoiului turcesc. Prin cderea lui, cre#tinii vor avea multe necazuri. La Praga e un împrat de paie. La Alba-Iulia, un principe nevolnic. De când e lumea, lucrurile au fost totdeauna strâmbe. S fi fost el împrat, i-ar fi trebuit câteva luni s pun ordine în aceast parte a Europei. Uneori mi-e sil de haina pe care o port. Sunt cpitanul #i iscoada unui principe dornic s adune fal în jurul numelui su. Mihai-vod a fost cândva bogat. Acum, Dumnezeu#tie de unde a strâns aur pentru slobozirea o#tilor. Toat averea lui s-a dus pentru nevoile&rii. Cine ar mai fi fcut oare asemenea risip? Acum cinci ani am but la Bucure#ti vin servit în pocale de aur. Azi, domnul'rii Române#ti ne-a oferit vin în ulcele de tor? Îl #tiam pmânt ars. Ce se petrece oare în sufletul acestui mare conduc cândva în&elept #i viclean. Ceea ce se întâmpl aici s fie oare un act de viclenie

#i în&elepciune? Acum cinci ani, când garnizoana turceasc  din Bucure#ti îl înjura #i-l amenin&a sub zidurile palatului, când puterea turcilor în 'ara &a lui Româneasc se arta de neclintit, el zâmbea umil, ploconindu-se în fa Mehmed-pa#a, comandantul ienicerilor. Apoi, s-a petrecut mcelul, într-o singur zi om. Mihai-vod mcelrit garnizoana turceasc dinputernica Bucure#ti, fr s piard un Câteva a zile mai târziu, cdea sub mânalui întritur otoman de la Giurgiu. Abia atunci#i-a artat el adevrata fa&. S fie #i azi un vicle#ug? Turcii, polonii, ttarii, cardinalul #i Ieremia Movil, domnul Moldovei, sunt gata s se arunce peste 'ara Româneasc. Dac vod ar încerca rzboi, nu ar avea sor&i de izbând. Artându-se slab, du#manii se vor pândi între ei, ! Gândurile mele iar el va câ#tiga timp. Acum are nevoie de timp. Nu, nici vorb au luat-o razna. Dac sloboade o#tirea, înseamn c nu mai poate nimic. Peste câteva zile va semna actul de vasal al principelui Transilvaniei. Acest act va fi ultimul pas de sfâr#it al puterii lui. Va deveni un simplu consilier al nevolnicului cardinal. Iar plecarea sa din 'ara Româneasc încheie jalnic o epoc glorioas a acestui popor." Departe în câmpie, clucerul Ieremia Bicoianu #i bunul su prieten Zamfirescu urmreau cu ochii micile grupuri de r o#teni se îndreptau spre lor. apoi Din vreme vreme câte un tân voinic ce la trup, discutau cu satele el tainic, tânrulîn intra pe opreau mâna unor slujitori credincio#i #i nimeni nu bnuia drumul acestuia ctre platoul Bucegilor, unde cre#tea noua putere a 'rii Române#ti. În seara de miercuri, la locul de pe Dunre numit Cârna Mic, aflat în apropiere de Giurgiu, patru brci mari preluar întreaga încrctur de aur a cailor lui Izu Klein, Costache Caravan angajase pe plat bun patru barcagii. Îi cuno#tea de mult vreme #i #tia c se poate bizui pe ei într-o cltorie plin de primejdii. Cae Indru nu se art zgârcit cu banii de cheltuial primi&i de la negustorul sibian, astfel c femeile barcagiilor primir câte cincizeci de duca&i. Sum uria#, pe care brba&ii lor nu ar fi putut s o câ#tige în câ&iva ani de munc pe Dunre. Cei cinci munteni legar caii între ei, tcu&i, a#a cum le era firea. Dup ce mai privir o dat spre brci, ridicar plriile în semn de salut, apoi #î i îndemnar caii pe drumul de întoarcere ctre Bra#ov. — Stra#nici brba&i! exclam Costache. 'i-e mai mare dragul s lucrezi cu ni#te oameni ca ei care #tiu ce au de fcut #i te în&eleg din ochi. Pcat c vorbesc atât de pu&in! Cae, aflat alturi, nu-i rspunse. Privea îngândurat spatele voinic ai lui Achim. Cu pu&in înainte de a rsri luna, brcile plutir pe Dunre la vale. (aisprezece brba&i, patru brci #i aur în valoare de o sut de mii de duca&i începeau o cltorie lung prin împr&ia apelor lesnicioase la mers, dar pline de neprevzut. Noaptea se dovedea frumoas #i calm. Cei patru barcagii luar loc în prima barc, având pu&in trud. Firul apei, mai sprinten la mers, înlocuia de minune munca lor. Legate trainic între ele cu funii de cânep, brcile se legnau domol. Clipocitul molcom al apei era singurul zgomot ce

tulbura noaptea ca o prere. Slciile mari #i stufri#ul de pe cele dou maluri le privegheau drumul. A#eza&i în celelalte trei brci, paznicii transportului încercau o senza&ie de nelini#te. Lipsa cailor adposti&i vremelnic de familiile barcagiilor, apa care se auzea sub ei#i neobi#nuin&a unui asemenea drum le &. Uneori furase din vechea siguran se zreau pecopacilor maluri. Rar câteceva o pasre de noapte, scornit din cuibarul ei, focuri zbura departe deasupra  tot cerul. Lini#tea din sau deasupra apei, iar fâlfâitul de aripi acoperea parc împr&ia apelor se dovedea apstoare #i grea. Fiecare zgomot mrunt prea un &ipt. Apoi, rsri luna. Apa Dunrii strlucea ca argintul btut proaspt. Malurile deprtate semnau cu ni#te pere&i întuneca&i #i tainici. Roiurile de &ân&ari nvleau peste brci urmrindu-le neobosite. Când firul apei trgea ctre mal, în bl&ile de pe margini se auzea cântecul broa#telor. — Broasca nu cânt frumos, zise Costache ctre Sile Adormitu. — A#a e, domnule! rspunse lunganul &uguindu-#i buzele mari. Domnia-voastr sunte&i druit cu haruri de gândire adânc. Pu&ini ar fi observat asemenea lucru. Eu, în nici un caz. Ba a# putea spune c ursitorile n-au apucat s m dibceasc la na#tere, fiindc ea s-a petrecut într-o poiat, iar ursitorile numai pe la ferestrele caselor. face cMai am ales crescut #i lipsitumbl fricos de harul gândirii adânci. Mi-e fric A#a de se broasc. de broasca râioas. M uit la ea cu scârb când îi vd pielea umed ca o coaj de  bat bine. Altfel, mi-e groaz de copac plouat, fie la ea acolo! Numai în lupte m #oareci, de broa#te, de #erpi #i de nevast-mea. Da, da, ave&i dreptate! Nu cânt frumos. — Nevasta? întreb Caravan somnoros, fiindc a&ipise la lungul discurs al lui Sile. — Nu, domnule, broasca. — Te în#eli, prietene, bolborosi Costache. Mie numai de lipitori... c în balta Clugrenilor... adic în Neajlov... numai una nu cânt frumos, se învior Costache amintindu-#i despre ce voia s vorbeasc. Dar când sunt broa#te multe la vreme de sear frumoas, când cerul e lptos #i dulce ca o fa& de mam, s stai la marginea lacului #i s ascul&i un cor de broa#te. Atunci dibce#ti cum î&i picur pacea în suflet. Cu &ân&arii e alt chestie, zise, aprându-se de ni#te &ân&ari prea îndrzne&i. Da, da, e alt chestie, lua-i-ar dracu! *#tia parc sunt boieri. Ziua dorm, iar noaptea socot cum  s-&i sug sângele. Eram odat cu Zambilica lâng Balta Brilei. M urmreau ni#te turci pat de ei, ne-au pe care i-am prostit cum se poate mai bine. Când am sc împresurat &ân&arii. La început se adunaser din ia mrun&i #i nu i-am bgat în seam, aflându-se ceva discu&ie între mine #i Zambilica. Dup un timp, simt c nrodul de armsar nu m mai ascult #i o rupe la fug de mânca pmântul. Înserase. Nu se vedea prea bine, dar#tii c eu am ochiul ager. M uit îndrt. 'ân&arii mici cât bobul de grâu veneau dup noi în linie de btaie, cu trompele ridicate ca ni#te ace. Nu m-am sinchisit de ei, îns bag de seam c la spatele lor zburau al&ii cât graurii când e coapt holda de grâu. Mai la urm, se vânzoleau unii cât ginile crescute la boabe. Trompele stora ajungeau mai lungi de un cot. Zic: "Zambilico, f pa#ii mari, nrodule! Dac ne apuc ia din spate, dracu e al nostru. S-a zis cu noi." Primele roiuri trec pe

deasupra fr s ne atace. Apoi, ne ajung ceilal&i. Scot mciuca, lovesc din ciuca în oasele lor. toate puterile în norul din spate, dar mi se rupe m Zambilica lucra din picioare temeinic. Zic: "Zambilico, biatule, dac ne prind #tia cu trompele, aleluia! De-acum ne-am ars." Norocul nostru s dibcim o #i apucm cas Intrm ca turba&ii s închidem dup noi tamanprsit. la vreme. Cândacolo s rsuflm u#ura&i, bag de seam c u#a trompele lor intrau prin lemnul u#ii ca în brânz. O vreme le-am rsucit trompele cu mâna #i le-am legat între ele. Apoi, n-a mai fost chip. Erau prea mul &i. Dac nu gseam ceva degrab, intrau peste noi. M sui în pod #i dau foc acoperi#ului de stuf. La pu&in vreme toat casa era o mare de flcri. Mirosul de &ân&ari prji&i se sim&ea cale de o po#t. S-a fcut casa scrum dimpreun cu ei. — (i alde matale pe unde a&i ie#it? întreb Ciripoi-fiul. Ciripoi-tatl, care crpa de plcere s asculte pove#ti de#uchiate, se rsti la el: — Taci dracului, nrodule! Domnu Caravan e om cu scaun la cap. O fi #tiutr dumnealui s dibceasc o ie#ire. Iar dac #i-a fcutr cruce cu limba, a#a cum se cade în fa&a spurcciunilor, sau a rostitr ceva fcturi, puteaApoi s rmân chiarctre acolo. se întoarse Costache: — Zi, bre, cum a fostr mai departe... c nebunu de fi-miu... În brci se stârni un hohot de râs. Costache mustci pe întuneric, bucuros c alungase apsarea ce pusese stpânire pe ei. În zori, traser brcile spre mal #i le adpostir sub bol&ile slciilor. Cae #i Ducu pornir s recunoasc împrejurimile. Cei patru vâsla#i pescuir cu mâinile pe sub rdcinile copacilor. Dup un ceas, pe#tele prins de ei se perpelea deasupra unui foc vesel. Cae#i Ducu sosir tocmai la timp s guste din pe#tele proaspt. Rânduir strji, apoi î#i ctar culcu#uri în care s-#i fac somnul, dup prima noapte nedormit. Prin tufi#uri se auzeau zgomote stranii. Animalele, multe, ie#eau dup hran. Psri de toate neamurile se ridicau în stoluri uria#e. Numai apele Dunrii se scurgeau indiferente#i calme.

Capitolul 5 &ilor, aprur Într-un sat de pescari aflat nu departe de micul port al Gala la vreme de diminea& patru brba&i ce nu artau dup straie s fie de prin partea locului. Alturi de ei p#ea un tânr pescar. Nimic din gesturile celor cinci nu aducea spre porniri du#mnoase, astfel c pruncii lsar joaca #i se strânser curio#i în jurul lor. Femeile, mai temtoare, î#i strigar pruncii. Gospodarii, neîncreztori în strini, privir peste garduri &inând la îndemân topoarele mari. Tânrul pescar se rupse de lâng cei patru tovar#i, înaint spre gardul cel mai apropiat#i i se adres gospodarului: — Nene, îl caut pe Stoica. *la de e însurat cu o sârboaic. — Îl cuno#ti? întreb localnicul nu tocmai prietenos. — Ca pe o brezaie. Am luptat amândoi la (erpte#ti #i la Putinei.

— Dar boierii de colo cine sunt? — Sunt oamenii domnului nostru Mihai-vod. Cel mrunt #i gros e vestitul Costache Caravan. Lâng el se afl Ducu cel Iute, iar cei doi lungani sunt Cae Indru, #i Chiril Zece Cu&ite. gospodarului se dup lumincâine, dintr-o dat. Înfipse dduFa&a cu un capt de lemn apoi se repezi la toporul porti&. într-o buturug, — Pofti&i, lumin&iile-voastre! Mai mare bucurie ca asta nu se poate întâmpla pe aici. Pofti&i! De la Clugreni v #tiu. Chiar m gândeam c fe&ele voastre nu mi-ar fi tocmai strine. Aurico! F, n-auzi? D fuga de-l cheam pe alde Stoica! Mi&o! Pune la mas, c avem oaspe&i! Musafirii intrar în cas. Pu&inul mobilier srccios arta starea gazdelor. Femeia gospodarului, sfioas, întinse o fa& de mas frumos tivit cu lucrturi de mân, iar peste ea puse strchini de lut ars, pline cu saramur de pe#te. — Suntem cam sraci, zise gazda parc cerându-#i iertare pentru pu&inele bucate aduse la mas. Aici trim de azi pe mâine chiar dac pmânturile sunt grase, iar Dunrea darnic în pe#te. Turcii, ttarii, lotrii sau oamenii boierilor ne calc des #i iau tot ce le face trebuin&. Când sunt pu&ini, îi tiem #i-i &i, ne aruncm în Dunre. Cândtri sunt Dacsunt n-ar harnici, fi asemenea clcri, nici boierii n-ar maimul bine ca supunem. noi. Oamenii ins hrnicia nu le folose#te. De multe ori ne-am gândit s ne tragem spre locuri mai ferite. Dar ne-am nscut aici #i nu ne îndurm. Strinilor poate c nu le plac aceste locuri cu ap, stuf, pduri #i câmpie. Pentru noi nicieri nu poate fi mai frumos. Neam de neamul nostru a trit aici. Stoica era o namila de om cât o u#, iar ochii lui mici ca de viezure preau ve#nic râztori. Întâlnirea cu vechiul su prieten îl umplu de bucurie. Se a#ez sfios lâng înal&ii oaspe&i, amintindu-le c pescarii de la Dunre au scornit un cântec despre Cae, Ducu, Chiril #i Caravan. Dup ce î#i drese glasul cu o ulcic de &uic, îl cânt dimpreun cu gazda. Pruncii mul&i aduna&i ciopor lâng u# îngânar cântecul întâi timizi, apoi îndrzne&i. Vocile lor sub&iri, curate ca apa Dunrii în zori, se unir cu ale brba&ilor. Costache Caravan, cam moale de inim, sim&i c îi dau lacrimile. Se încrunt, î#i sufl nasul, dar pân la urm lacrimile fur mai tari #i pornir pe obrazul dolofan. Mâncar cu to&ii din bucatele întinse pe mas. Cae, înc stpinit de emo&ie, i se adres lui Stoica: — Brcile noastre sunt pe Dunre mai sus de satul vostru. Cltorim la Sulina. În brci avem ceva lucruri de pre&. Dac ajungem cu ele pân la Sulina vom cpta ni#te galbeni cu care vom plti o#tile &rii. Dar de aici înainte drumul poate fi primejdios. Nu se #tie dac nu vom fi ataca&i undeva pe Dunre. Numai chibzuiala ne poate feri de primejdii. — Cu ce v putem fi de folos? întreb Stoica. — Ne trebuiesc cinci brci #i cinci barcagii. Primele patru brci vor fi legate între ele cu funii sntoase de cânep. În brci vom pune butoaie umplute cu piatr. — Nu s-ar putea putini în loc de butoaie? — Ba da. — Atunci e bine. Putini pentru brânz avem destule. Dar parc vorbea&i

de cinci brci. — Întocmai. Patru brci cu patru barcagii vor cltori în frunte. Când va fi  va pluti lun, fiindc vom face asemenea drum numai noaptea, a cincea barc  distan& vom veni noi cu mult în urma celor patru. Iar în spatele ei, la bun cele patru brciînl&imea-ta. ale noastre. Pricepi? — Pricep, — Dac se întâmpl ceva brcilor dinainte, barcagiul de la mijloc va aprinde un #omoiog de câl&i. Acesta va fi semnalul pentru noi, cei din spate. În cazul unui atac, s zicem dinspre malul stâng, barcagiii vor sri în ap #i vor înota spre cel drept. Dar pentru asta ne trebuie înottori buni. — Toat lumea înoat bine pe aici, zâmbi Stoica. Chiar #i copiii mai mri#ori se încumet s treac Dunrea. Cât despre barcagii, eu voi fi primul. Prietenii mei vor da nval s lucreze pentru domniile-voastre. — Avem putin& de plat bun, zise Cae. Fiecare va primi câte patruzeci de galbeni. — Atât de mult? se sperie Stoica. — Nu e mult. Primejdiile s-ar putea s fie multe. Dac se pierde o barc, o pltim cinci — cu Vai, vai! galbeni. strig Stoica mucalit. La asemenea sum eu o pierd primul. Când rsri luna, pornir pe Dunre la vale patru brci. La pu&in vreme se scurse de lâng mal cea de-a cincea. În urma ei, la mare distan&, pluteau alte patru. Noaptea se arta calm, frumoas. Rcoarea ce struia deasupra apei mângâia plcut obrajii cltorilor. Brcile alunecau iute pe firul apei. Undeva nu prea departe, Dunrea fcea un cot mare. Era Cotul Pisicii. Locul unde în urm cu zece luni Izu Klein pierduse un transport de aur#i multe vie&i omene#ti. Primele patru brci conduse de Stoica intraser în dreptul cotului, dar malurile se artau lini#tite. Cae, ridicat pe jumtate, urmrea barca singuratec. Dup o jumtate de ceas trecur cu to&ii de Cotul Pisicii. Nimic nu prea s-i amenin&e. Curând, lsar în urm pu&inele case ale ctunului Reni. Câteva lumini, ce artau acolo o a#ezare, se pierdur ca ni#te preri. Mai trecu un ceas. Miezul nop&ii nu putea fi departe. Oamenii picoteau molcom. Apa cânta sub&ire în borduri. De-a lungul malurilor, slcii, slcii #i stufri#. Un ri peisaj monoton ce te îndemna la somn adânc. Din barca de la mijloc lic brusc o lumin. În aceea#i clip vocea lui Cae se auzi aspr: — Trage&i la mal! Nu! Nu acolo! Lumina arat spre malul drept. Cei patru barcagii lucrar cu ndejde la rame. Convoiul ie#i scurt de pe firul apei #i cârmi ctre malul drept. Adposturile vegeta&iei bogate î#i întinser aripile mari peste brci. — Sandule! zise Cae. Mi-ai spus c ai copilrit pe aici. Cuno#ti locurile? Tânrul barcagiu ce-i înso&ise în satul de pescari veni lâng el. — Le cunosc, domnule. Un pescar ce nu cunoa#te Dunrea cale de o zi în sus ori în jos de locul unde a copilrit e de râsul oamenilor. — Costache! se întoarse Cae. Tu rmâi aici dimpreun cu Chiril #i ceilal&i! Eu, Ducu #i Sandu pornim de-a lungul malului. Cei trei intrar în stufri#ul des ca peria. Apa nu prea adânc mustea sub reau picioarele lor. Ochiurile mari acoperite cu imense covoare de nuferi ap

ici-colo. Doar un cunosctor bun al Deltei se putea descurca prin h&i#urile din jur. Sandu, obi#nuit cu astfel de cltorii, gsea de fiecare dat locuri bune de trecere. Acolo unde apreau slcii sau al&i copaci, el #tia c apa nu poate fi prea adânc. #i Sandu Trecuse miezul nop&ii. Cae, h&i#uri. Sub picioarele lor de nisipul aspru arta c Ducu intraser pe unie#iser prundi#din sntos. Copacii se dovedir mai de#i, iar stuful nu le mai #edea în cale. Terenul înalt îi ajut s se apropie de mal. — Pe aici am pescuit de multe ori, #opti Sandu. Prundul acesta e lung de vreo dou-trei mii de pa#i. Undeva pe aproape, Dunrea face un cot mic. E acolo un golf tare frumos. Brcile pot intra adânc în el, iar locul e nisipos#i curat. Dincolo de golf pdurea se îndese#te. De câte ori vine Dunrea mare, pdurea aceasta e ferit de ape. Ajunser curând în fa&a golfului. La picioarele lor apa strlucea ca arama proaspt. Plaja lui nu era mai mare de opt-zece pa#i. În jurul plajei, slciile pletoase formau un brâu frumos, parc rânduit de mâna omului. De cealalt parte a plajei se auzeau glasuri. Doi brba&i discutau încet. Cuvintele lor ajungeau neclare dincoace — Cred c sunt ascun#ideîngolf. umbra copacilor,#opti Ducu. Cei trei pornir s ocoleasc golful. Apoi nu mai auzir voci. Trecur pe partea din care se auziser glasurile. Cae îi porunci lui Sandu s rmân pe loc. El #i Ducu se strecurar mai departe pe sub slcii. În jur, lini#tea domnea apstoare. Pân #i frunzele copacilor preau încremenite. Rcoarea nop&ii arta mai aspr în apropierea malului. Lipi&i cu spatele de trunchiul gros al unei slcii, doi brba&i scrutau albia Dunrii. Din locul acela se vedea în susul apei pân departe. — Stpânul cel mare e suprat, gri în turce#te unul dintre pândari. — Alah e mare! filozof domol cellalt. La doi pa#i în spatele lor, Cae #i Ducu î#i &ineau cu&itele pregtite. Dar nu lovir. Se deprtar asemenea unor preri. Câ&iva pa#i mai încolo, cei doi tineri se oprir din nou. Priponite la mal, #apte brci mari se legnau pe ap, adpostite de vegeta&ia luxuriant. Le cercetar pe rând. Fiecare dintre ele putea adposti zece-doisprezece oameni. Pornir spre interiorul grindului#i nu mic le fu mirarea întâlnind o crare destul de bine între&inut. Nisipul ei bttorit de încl&ri dovedea c fusese folosit de curând. Mai mult ca sigur c ducea spre locul de odihn al posesorilor acelor brci. Pornir pe ea, dar o prsir curând. În fa&a lor se auzeau pa#i. Erau atât de u#ori încât ar fi scpat unor urechi mai pu&in agere. Un turc trecu foarte aproape de ei. Mergea nepstor, probabil spre cei de la brci. Nisipul îi înbu#ea zgomotul pa#ilor. Î#i continuar drumul pe crare. Apoi, se pomenir la marginea unui lumini#. Era o poian frumoas, aproape rotund. Nisipul poienii arta ca o pat mare, albicioas, dat cu var. Doar smocurile de iarb crescute ici-colo îi #tirbeau frumuse&ea. Întin#i direct pe nisip, #aptezeci-optzeci de turci se odihneau, cu iataganele puse alturi, la îndemân. Între dou slcii mari se afla un cort. În fa&a cortului #edea turce#te un brbat voinic. Prea încremenit acolo ca o statuie. Pe sub pânza cortului rzbea o raz sub&ire de lumin.

Cae #i Ducu ocolir poiana, a&inându-se în umbra copacilor. Dup câteva minute se lipir de pânza din spate a cortului. Locul ales de ei prezenta siguran& atâta vreme cât paznicul din fa& rmânea acolo unde se afla. Dac i-ar fi venit în minte s înconjoare cortul, i-ar fi descoperit. Sub înveli#ul de pânz discutau arta mai calm. doi brba&i. Unul avea vocea aspr, mânioas. Tovar#ul lui se — Nu, Iusuf! gri vocea aspr. Ar fi o prostie s-i cutm pe ghiauri în toiul nop&ii. Delta nu-i o curte oarecare. — (tiu, Mahmud. Îns la ziu va fi mai greu. Poate c ar fi bine s pornim cu brcile pe Dunre la deal, chiar acum. — Nu, Iusuf! Dac sunt ascun#i undeva la mal, vom trece pe lâng ei, lsându-le lor cale liber. Pân în zori mai sunt trei ceasuri. Ghiaurii a#teapt ascun#i crezând c-i vom cuta pe Dunre, în sus, lsându-le drum liber la posti&i, lumina vale. Asemenea prostie nu facem noi. Oricât de bine ar fi ad zilei ne va ajuta s-i aflm. — (i dac se întorc la Reni? De acolo #i-ar putea continua drumul pe uscat pân la alt a#ezare unde vor gsi brci. — Da, rspunse Iusuf, la asta m-am gândit#iAm eu. tbrât Ne-am lsat du#ibrcilor de nas ca ni#te pro#ti. Mcar acum s fim în&elep&i. asupra crezând c ne-a picat aurul în mâini. Vzând putinile grele n-am mai pornit în urmrirea celor ce înotau spre malul opus. Apoi am pierdut vremea rând c putinile pân aici. Ni#te putini pline cu pietre. Iat câte gre#eli am putut s facem în mai pu&in de un ceas. Omul nostru de la Giurgiu a vzut patru brci cu #aisprezece oameni. Atâ&ia au plecat din Cârna Mic pe Dunre la vale. Cel de la Brila a vzut tot patru brci. Pcat de &echinii cheltui&i cu #tafetele care au alergat pân aici! Noi ne-am pomenit cu una în plus, departe, în spatele  ar fi trebuit s ne dm celor patru. Când s-a aprins lumina în barca din urm seama de vicle#ug. Abia acuma îmi apare totul foarte clar. Undeva prin apropierea Gala&ilor, ghiaurii au mai fcut rost de cinci brci. Patru în fa&, drept momeal, iar a cincea la mijloc, gata s dea semnalul de lumin. Cae Indru, ghiaurul care conduce transportul, e mai viclean decât ne #teptam. a El a prevzut c s-ar putea s fie pândit la plecarea din Cârna Mic. A#a se în&elege c nu a luat acolo brci de momeal. Nici la Brila nu a luat, tot din prevedere. A fcut acest lucru abia în zona unde începea s se arate pericolul. Poate c e mai bine s ne lsm pguba#i. Am auzit multe lucruri mari despre Cae #i prietenii lui. Eu sunt un negustor cunoscut. Dac se afl ceva despre amestecul meu în atacul de la Dunre, pot s rmân srac. Tot ce au furat lotrii pân acum va fi pus în sarcina mea. Mi-e team c nu vom lua aurul din mâinile lor. — Îl vom lua, râse Mahmud. Ghiaurii despre care vorbe#ti or fi vicleni. Au câ#tigat chiar prima btlie din aceast noapte, dar drumul de aici pân la Sulina e lung. Nu au pe unde s treac fr s-i sim&im. Izu Klein va plti #i paguba celui de al doilea transport de aur r f s te bnuiasc. Cine #i-ar putea închipui c marele negustor Iusuf e amestecat într-o astfel de afacere? Acum nu trebue s #ovim. Dac-i scpm dincolo de Bra&ul Chilia, va fi greu s mai punem mâna pe e i.

Cae îi fcu semn prietenului s se retrag. Intrar degrab printre copacii mari #i cutar crarea. — S ne grbim! #opti el. Iusuf #i Mahmud vor trimite o barc la malul stâng pentru a supraveghea drumul pe uscat. Numai de ne-ar ajunge timpul. #i eu, — gândit rspunse Ducu.de fcut. La jumtatea potecii se (tiau NuA#a maim-am vorbir. amândoi ce aveau traser iute în umbr. Turcul pe care îl întâlniser mai devreme venea spre tabr. Clca nepstor, fr grab. Cae îl atinse cu palma pe Ducu. Era un semn cunoscut numai de ei. Nisipul scrâ#ni u#or chiar alturi. Mânerul cu&itului aflat în mâna lui Cae se abtu ca o lovitur de ciocan peste cp&âna turcului. Ducu îl prinse în bra&e evitând zgomotul cderii. Apoi îl lu în spinare #i pornir spre micul golf. Turcii de paz nu mai discutau între ei. (edeau cu fe&ele îndreptate în susul Dunrii. Dou umbre se ridicar la spatele lor. Mânerele cu&itelor czur cu sete. Ducu plec s-l caute pe Sandu. Cae cercet împrejurimile din lungul malului #i descoperi înc cinci brci. Erau brcile lor, aflate doar la câ&iva pa#i de cele #apte. Dar bucuria lui fu#i mai mare când gsi în barca lui Stoica ni#te frânghii Primele patru brci rmseser legate între ele. Cae o prinse #i pe ceatrainice. de a cincea. , Apoi tie frânghii pentru priponirea prizonierilor. Se opri doar o clip auzind pa#i. Ducu #i Sandu venir lâng el. Cu ajutorul lor îi cr pe turci în cea mai apropiat barc. — Sandule! porunci Cae. Alege una dintre brcile stora #i vâsle#te cât po&i de tare pân la ascunztoarea noastr! Îi spui lui Costache c poate s coboare pe firul apei! Drumul e liber. Dup aceea, treci pe malul opus! S cobori încet pe lâng el! Stoica #i oamenii lui sunt undeva pe aproape. Îi iei în barc #i veni&i dup noi. Sandu ie#i în golf, iar de acolo începu s urce iute pe lâng mal. Cae #i Ducu folosir frânghiile cu mult pricepere. Fiecare prea s ghiceasc u#or gândurile celuilalt. Cele unsprezece brci legate frumos între ele erau gata de drum. Ducu scoase un oftat de u#urare. Prinse ramele din prima barc, dar în aceea#i clip izbucnir strigte mari doar la câ&iva pa#i de ei. Mahmud #i Iusuf veniser s inspecteze strjile. Pistoalele lui Mahmud fulgerar printre copaci. — Rmâi pe loc, Ducule! porunci Cae. Apoi fcu un salt spre mal. Mahmud #i Iusuf nu vzur câ&i oameni se afl în brci, astfel c fugir spre crare. Cae îl ajunse din urm pe Iusuf care nu se art la fel de sprinten ca tovar#ul su. Turcul încerc s opun rezisten&, îns fr folos. Pumnul lui Indru îl pocni asemenea unei mciuci. Btrânul negustor czu fr vlag. La captul potecii #i printre copaci începuse un adevrat viespar. Strigtele dimpreun cu zgomotul pa#ilor se apropiau. Cae îl lu în spinare pe negustor #i alerg spre brci. Ducu ie#ise cu ele în golf. Fiecare clip irosit ar fi însemnat pierzania celor doi tineri. Cae îl arunc pe turc la picioarele lui Ducu #i sri la rame. Era destul de greu s manevrezi unsprezece brci. Sumedenie de turci intrar în ap cu iataganele în mâini. Dar prea târziu. Convoiul ie#i spre larg. Mahmud privi în urma brcilor tremurând de mânie. La pu&in vreme observ #i cele patru brci conduse de

Costache Caravan. — Ali! strig Mahmud. Un turc voinic se apropie degrab. — Alege-mi zece înottori buni! Ceilal&i oameni s mearg în poian! Eu rea #i dimpreun cu zece oameni trecem vomcâteva cltori pe uscat pân la Reni. Acolo gsim brci destule. Voi fiDun îndrt peste ceasuri.  spre cort. În vreme ce Aii se ocupa cu alegerea oamenilor, Mahmud alerg Scoase din bagajul pu&in o pung cu &echini, apoi ie#i, dar se întoarse de la jumtatea drumului. Chem câ&iva oameni #i le porunci s duc la golf unsprezece putini. Cei ale#i de Ali a#teptau pe mal. Mahmud îi sftui s-#i pun hainele în putini. Dup ce le închiser cu capacele, intrar în apa rcoroas, cu privirile îndreptate spre malul opus. Peste Delt se lsa umezeala sub&ire dinspre ziu, ca o spuzeal. Apele btrânului fluviu se cltoreau indiferente #i calme. * #aisprezece Cele brcilor. ale El fugarilor se erau unir singurii în grup.buni Destoinicul pescar #i Sandu Stoica prelu conducerea cunosctori ai locurilor. Cei nou barcagii la care se adugar Cae, Ducu, Chiril, Costache #i printele Grasa, pricepu&i în mânuirea lope&ilor, se împr&ir în patru schimburi. Sub apsarea bra&elor viguroase, lope&ile mânau convoiul cu hrnicie. Cae nu îngdui nici o clip de odihn. Schimbul vâsla#ilor se fcea din mers. Zorile erau pe aproape, dar el hotrî s se continue cltoria #i în timpul zilei. Bnuia c Mahmud va face tot ce-i va sta în putin& pentru a-i prinde. — Va fi mai greu pân unde se ramific Bra&ul Chilia, zise Stoica. Acolo, turcii, care ne vor urmri cu siguran&, au de ales. Ei nu vor #ti încotro am luat-o. Dac ne lsm pe Chilia, avem putin& s ie#im în apropiere de Sulina. Sunt multe canale ce fac legtura între Chilia #i Bra&ul Sulina. Sau mergem pân la a doua ramifica&ie, unde apele Dunrii se despart în Bra&ul Sulina #i Bra&ul Sfântul Gheorghe. Dac o lum pe Sfântul Gheorghe, avem putin&a s ajungem la Sulina prin canalul Ivancea#i Lacul Ro#u. — Mahmud va face rost de brci, rspunse. Cae. Ctunul Reni nu e chiar a#a departe de locul unde ne-a atacat. Dar nici prea apropiat încât s ne poat ajunge pân la a doua ramifica&ie a Dunrii. Din câte am în&eles de la dumneata, ori folosim Bra&ul Chilia, ori Sfântul Gheorghe, canalele ne vor ajuta s intrm pe Bra&ul Sulina chiar în apropiere de portul Sulina. Acest lucru îl #tie #i Mahmud. El î#i d seama c nu are rost s ne caute prin toat Delta. Sunt convins c va apuca pe Bra&ul Sulina #i ne va a#tepta în apropierea portului. Deci, ori pe unde ne-am îndrepta, am ajunge în mâinile lui. — Înseamn c va fi zadarnic truda noastr. — Nu, nici vorb! râse Cae. Putem s-i ocolim. Toate cele trei Bra&e ale Dunrii se vars în mare. Ei bine, vom apuca pe Bra&ul Sfântul Gheorghe. Prin el vom ie#i la Marea Neagr. Apoi vom cltori pe mare pân la Sulina. — Grozav! se entuziasm Stoica. Mâine vom fi la Sfântul Gheorghe.

Totu#i, în timpul zilei de azi, mult lume de pe cele dou maluri va observa convoiul nostru. &ul Sulina, — Adevrat! rspunse Cae. Dar turcii nu vor folosi decât Bra bnuind c ne vom strecura pe canale. Iar de vor culege informa&ii, timpul nu va lucra ei. se împart în dou grupuri? — (ipentru dac turcii — Nu fac ei asemenea prostie. În grupuri mici nu mai au putere. Apoi, în Delt nu-&i ajunge o întreag flot pentru a urmri ni#te brci. Miile de canale mici #i mari, lacurile fr numr, h&i#urile uria#e sunt greu de cercetat. De fapt, am fi putut s ne batem cu ei în aceast noapte, dar socot c vie&ile oamenilor mei sunt mai pre&ioase decât încrctura ce o transportm. — Ne vor a#tepta mult #i bine pe Bra&ul Sulina, gri Stoica. — Nu se #tie. Mahmud e în stare s atace corabia care ne a#teapt. El va încerca în fel #i chip s-l scoat pe Iusuf din mâinile noastre. Tcur. Soarele ie#ea dintre copacii Deltei timid, asemenea copiilor care înva& s mearg. Apoi prinse puteri. Milioane de psri salutar apari&ia soarelui cu &ipete lungi, ca o rugciune. Animalele multe #i felurite prsir ascunzi#urile lor tainice. Întreaga via&. peste Apelenoapte, Dunriise cptar alte sclipiri, mai vii. PdurileDelt depefremta maluri, de chiricite ridicau seme&e. Btrânul fluviu trecea printre ele triumftor #i neobosit. Aerul jilav din timpul nop&ii se primeni cu hain proaspt, iar dulcea&a lui îi fcea pe cltori s respire cu sete. Peste Delt plutea o spuzeal sub&ire ce se mistuia repede sub razele soarelui. Era ultima vlag umed a nop&ii trecute. La coturi, acolo unde apa arta neclintit, sau prin bl&ile mrgina#e, nuferii î#i tremurau u#or plriile mari, la cea mai mic adiere. Apoi rmâneau nemi#ca&i, ca oamenii czu&i pe gânduri. În Delt nimic nu se desf#ura pripit. Chiar #i Dunrea se supunea mersului molcom. Întreaga mi#care din jur prea chibzuit cu în&elepciune de-a lungul mileniilor. Totul se desf#ura calm, acolo unde timpul nu avea importan&. Peisajul, monoton la prima vedere, îi cople#ea pe cltori prin mre&ia calmului desvâr#it. Era în Delt o lume de basm, parc încremenit. Pe nenumratele canale cu apa limpede #i nefiresc de adânc, împrejmuite de vegeta&ie luxuriant sau de copaci care mureau în picioare acoperi&i de al&ii mai puternici, timpul arta ca o valoare neluat în seam. Misterioasele h&i#uri înconjurate de ochiuri de ap te duceau cu gândul spre castele vechi, încremenite sub pânze de pianjen. Numai pe aici, unde parc erau alte trâmuri, puteau s umble cândva fe&i-frumo#i în cutarea zmeilor. Aici unde timpul nu se msura în unit&i mici. În imensitatea de ap, stuf #i copaci, chiar &iptul psrilor nenumrate prea s adânceasc misterul #i lini#tea locurilor. Asemenea gânduri trecur prin min&ile cltorilor, care priveau fascina&i Delta în zori. Pân #i barcagiii atât de obi#nui&i cu ea, îi sim&ir întreaga mre&ie. Pe lâng maluri, pe#tii aurii sreau din ap ca scânteile pe nicoval. Zrile ajurate cu cea&, aerul curat ca srutul pruncului, lini#tea îmbietoare le stârneau în piept doruri de cltorii fr sfâr#it. Numai Costache Caravan se agit, trezindu-#i tovar#ii din visare. — Auzi, Cae, în mare or fi lipitori?

 nu fu atent la cele ce se Întrebarea lui stârni un hohot de râs. Doar Chiril petreceau #i murmur cu fa&a strlucind de plcere: — Frumos e pmântul &rii noastre! Zânele bune i-au druit tot ce-#i poate dori un popor. * Kir Iani Xifandos, cpitanul corbiei Penelopa, mrunt, gras, transpirat, &ini erau aceia ce-#i î#i fuma luleaua cu un anumit dichis ceremonios. Pu puteau îngdui o lulea. Tutunul era scump#i, mai ales, rar. Kir Iani nu#i-ar fi fumat luleaua ferit de ochii curio#ilor, pentru nimic în lume. Iar dac în ochii privitorilor nu citea admira&ie când scotea frumoase rotocoale de fum pe nas, via&a i se prea dintr-o dat urât. (edea la tribord pe un colac de parâme. Cpitanul care ar fi folosit scaunul într-o astfel de ocazie #iî tia singur din harurile unui adevrat lup de mare. Dup fiecare fum înjura domol în alt limb #i se izmenea de mai mare dragul. Pe chei, destul de aproape de babalele ce &ineau priponit corabia, câ&iva gur-casc priveau cu admira&ie spre kir #i cu o astfel Iani. Erau csnindu-se pu&ini #i nu tocmai de soi, dar cpitanul de asisten&, s scoat rotocoale de fum se câtmul&umi mai frumoase, în vreme ce privea peste capetele lor de parc nu i-ar fi observat. Nu-i plcea uscatul. Pe uscat era un kir Iani oarecare. Îns pe bordul Penelopei, unde rcnea din te miri ce, iar ochii lui blânzi încercau zadarnic s fie amenin&tori, î#i sim&ea  #i întreaga importan&. Era mândru de corabia lui, altfel destul de îngrijit frumoas. Numele de Penelopa i se prea cel mai încânttor din lume, fapt pentru care îl pstrase chiar dac în lunga sa carier de cpitan pierduse alte dou Penelope. (tia s înjure frumos, vocea îl ajuta destul de bine, afacerile nu mergeau prost, faimoasa iste&ime greceasc nu-l ocolise, iar kir Iani Xifandos, con#tient de aceste haruri, socotea via&a chiar mai frumoas decât era. Ziua scpta ctre amurg. Zarva din micul port al Sulinei sczuse spre sear. Numai cldura struia puternic. Un brbat mrunt, slbu&, cu ochii vioi, neastâmpra&i, veni pân la scara de legtur cu uscatul. În spatele lui, doi zdrahoni înarma&i pân-n din&i artau a slujitori sau a paznici. — Frumoas lulea! zise cel slbu& în loc de salut. Zu, kir Iani, c n-am vzut o lulea mai frumoas! "Ah, ah! gândi grecul. Iat-l pe domnul Izidor Klein: Unde apare el totdeauna e rost de câ#tig bun. (i-mi place. Are ochiul fin, în stare s pre&uiasc un lucru delicat." Apoi gri într-o româneasc destul de bun: — Pofti&i, pofti&i! 'e pl&ere! Izu Klein, urmat de zdrahonii lui, urc sprinten #i se a#ez alturi pe un colac de parâme. — Avem cafea bun, domnu Izu Klein. O &easc de cafea acum la apusul soarelui între#te sufletul. Se întoarse cu un gest violent#i strig cât îl &inur puterile: — Ifrim! N-auzi, pduchiosule? Un lungan de#irat î#i fcu apari&ia alene.

— — — —

Aud, aud, kir Iani. Io nu sintu kir Iani, pezevenghiule! Io sintu cpitanu... Iart-m, cpitane! rspunse Ifrim potolit. A#a, a#a! se îmbun kir Iani. O &easc de calea pentru domnu Izu!

#i cu AdicÎndou caimac! vreme ce-#i beau amândoi cafeaua turceasc, Iani aprinse alt lulea, chiar dac nu-i sim&i nevoia, dar în fa&a unui musafir de soi merita s scoat ni#te rotocoale mari de fum. — Frumoas corabie! zise Izu spre desftarea gazdei. — Aia dinaintea ei fostu si mai frumoas. — Am auzit c o furtun &i-a scufundat-o lâng Varna. — 'e furtuna? Care furtuna, bre?... se înec blajinul kir Iani. Au scufundat-o doi pduchio#i. Tcu. Numai tusea aprig îi arta suprarea. Soarele intrase pe jumtate stori amurgul. Lâng în mare. Pe puntea Penelopei marinarii priveau nep babale, doar la câ&iva pa#i de cei doi, venir patru brba&i. Cel mai voinic dintre ei mai fcu un pas pân lâng scar #i întreb cu vocea mieroas: — putea oare aceast frumoas corabiepesCae suporte greutatea noastr? IzuAr Klein izbucni în râs recunoscându-l Indru. În schimb, kir Iani, atins grav de asemenea insult, sri de un cot, iar dac nu scp unele cuvinte aspre, faptul se datora frumoaselor ve#minte ale omului de lâng babale. — Poate, înl&imea-ta, poate chiar mai mult decât cred unii, spuse apsând pe ultimele cuvinte. Cae, Costache, Ducu#i Chiril urcar pe scara de legtur. — M mir prezen&a voastr aici, domnule Indru, zise Izu frecându-#i mâinile bucuros. Oamenii mei pândesc de dou zile apele Dunrii #i n-au vzut brcile atât de mult a#teptate. — Le vor vedea acum. se amestec în vorb Costache. Prive#te, domnule Klein, colo pe mare! Negustorul urmri bra&ul întins al lui Caravan #i vzu #aisprezece brci legate una de alta. — Cred c nu sunte&i psri, domnilor, zise uimit. Dar nici ele nu ar fi putut trece pe aici fr s le vedem. — Sigur c nu suntem, zâmbi Cae. De la Sfântul Gheorghe am folosit drumul pe mare. — Asemenea ocol? — Merita chiar unul mai mare. — Dar a&i plecat din Cârna Mic doar cu patru brci. S cred c fiecare din ele a mai nscut patru pe drum? — Întrebarea nu e departe de adevr, observ Ducu. Dar asta nu mai are importan&. Aurul vostru e aici. — Nu v mira&i, domnule Indru, c m vede&i la Sulina? râse Izu. — Nu. Din convorbirea noastr de la Sibiu am dedus c ne vom întâlni pe bordul Penelopei. — Am spus eu asemenea lucru? — Nu, domnule Klein. Pu&inele indica&ii date de domnia-ta în privin&a

predrii aurului mi-au întrit convingerea c ne vei a#tepta la Sulina. — Admir inteligen&a voastr, spuse cu sinceritate Izu Klein. — Admira&ia e reciproc, zâmbi Cae. Aducem aurul pe puntea Penelopei? — Chiar v rog. M mir c nu s-a artat pân acum marele negustor Iusuf.Cae fcu un semn spre brci iar convoiul se urni domol ctre Penelopa. În mai pu&in de o jumtate de ceas pre&ioasa încrctur fu stivuit #i încuiat în cambuza corbiei. — Iar acum, spuse Cae, voi da porunc s-l aduc pe Iusuf. — Porunc? Nu în&eleg, îl privi întrebtor Izu Klein. — Vei în&elege îndat. Marele negustor Iusuf a fcut o parte de cltorie împreun cu noi. — Asta m uime#te, domnule Indru. Poate dac mi-a&i da o lmurire... — Nu eu, îl întrerupse Cae. Iusuf va da poate ceva lmuriri, dar nu sunt prea sigur de asta. — Ah, ah! se vait Izu Klein. Zu c nu mai în&eleg nimic! — Atunci e bine s ai pu&in rbdare. Iat c sose#te Iusuf. nel,ei Toroipan Negustorul privi lor în patru direc&ia brcilor. împingeau dinaintea turci priponi&iTuf între cu sfori. #i Izu Glu#c slt o sprâncean #i-#i btu palmele a mirare. — Vai, domnule, nu crede&i c ar fi o gre#eal? — Nu cred. Iusuf ne-a atacat brcile între Reni #i Isaccea. Tot el a prdat #i primul transport de aur. — În&eleg, se albi la fa& tânrul negustor. (i-a furat propriul su aur, iar eu i-am pltit paguba. Stra#nic în#eltorie! — Ei, Iusuf! zise Indru ie#indu-i în întâmpinare. Iat c ai ajuns aici dimpreun cu aurul. Vd c m prive#ti nedumerit. Vrei s vorbim în turce#te? — Câine! strig negustorul. — A! râse Cae. Vd c #tii române#te destul de bine. — Rzbunarea mea va fi mare... — S nu discutm despre ea acum. Dup cum ar&i priponit nu prea sunt semne de rzbunare. Iar viitorul, cine poate#ti ce aduce viitorul? — Libereaz-m degrab! Puterea mea e mare aici. — Nu prea se vede, se amestec Ducu. Numai cin&a #i mrturisirea cinstit &i-ar putea salva via&a. — Vorbe#te, Iusuf! îl îndemn Izu. (tiu c ai mrfuri la Bra#ov, la Sibiu #i chiar la Praga. Dac se afl c e#ti un lotru, nu vei mai primi sumele cuvenite pentru acele mrfuri. — N-am nimic de spus acum, dar mâine în zori îmi vor sosi dovezi. Mâine ve&i afla c nu eu sunt cel care a prdat transportul de aur. — Bine, Iusuf! se prefcu Indru a-l crede. Iart-ne c te &inem legat pân mâine! Ne vom bucura din toat inima dac vor sosi acele dovezi. Apoi îl întreb pe cpitan: — Unde îl putem încuia pân mâine? — Ar fi loc lâng cabina mea. E acolo o cmru& cu loc destul pentru &ei patru pezevenghi.

Îi coborâr, apoi Cae, Costache, Ducu, Chiril, Izu Klein #i kir Iani se traser în pupa vasului, feri&i de urechile eventualilor asculttori. — Dup felul în care a&i vorbit, înseamn c v îndoi&i de vinov&ia lui Iusuf, observ Izu. — Nici o clip, rspunse atacul Cae. Dar în&eles rgazul râvnit Îi povesti negustorului de am la micul golf. Izu#i kir de Ianiel.îl priveau înmrmuri&i, iar exclama&iile lor de mirare #i admira&ie nu mai contenir. Când isprvi de vorbit, înnoptase de-a binelea. — Toate bune, observ într-un târziu Izu, îns n-am priceput motivul pentru care v-a&i prefcut a-l crede pe Iusuf. — Nu-i prea complicat. Turcul nu #tie c am stat în spatele cortului su #i am ascultat discu&ia dintre el #i Mahmud. În schimb, #tie c tovar#ul su a aflat despre prezen&a noastr aici. De când am venit pe punte, am observat pe chei câ&iva turci care priveau mult prea curio#i în direc&ia noastr. Cred c i-a observat #i Iusuf. La noapte, Penelopa va fi atacat de oamenii lui Mahmud. — 'e tot vorbi&i acolo, înl&imea-voastr? se sperie grecul. Am s ies în larg. — fi #i asta alta o solu&ie, rspunse Cae. — Ar Cunoa#te&i mai bun? întreb Izu. — Nu #tiu dac e mai bun, dar trebuie s isprvim într-un fel. Puteam s dau aceast btlie în Delt. N-am fcut-o fiindc a# fi primejduit vie&ile pescarilor. Aici, lucrurile se schimb. Ie#ind în larg, am lsa în Delt o ceat de lotri care ar putea face mult ru oamenilor de prin partea locului. Dac îi stârpim, vom face un lucru de seam. — Sunt peste sapteze&i de rzboini&i, se tângui kir Iani. — Nici noi nu suntem pu&ini. — S &erem azutor... — Nu! Ne descurcm fr ajutor. Cae chem to&i oamenii pe corabie. Dimpreun cu marinarii, numrul lor crescu la treizeci #i #ase. Chiril, chibzuit ca de obicei, îl întreb pe kir Iani: — Ave&i ceva pistoale? — (i înc &e pistoale, înl&imea-ta! To&i palicarii mei au pistoale si cu&ite. Trecuse de miezul nop&ii. Micul port dormea lini#tit. Pe puntea Penelopei, Cae, Chiril, Ducu #i Costache #edeau la pând. Nimic nu se clintea în jur. — Mahmud e undeva pe aproape cu brcile lui, spuse Ducu. Dar el nu va ataca acum, ci mai târziu, ctre zori, când somnul e greu. Asta în cazul unui om priceput în astfel de lucrri. — (i dac nu ne atac? întreb Costache. — Ne atac sigur, zise Chiril. E singura #ans care i-a mai rmas. Moartea noastr #i a lui Izu Klein ar îngropa taina necinstitului Iusuf. Chiar numai aurul de pe corabie l-ar îndemna s atace. El sper s pun mâna pe corabie, asigurându-#i plecarea din aceste locuri. — Vin, #opti Cae. De-a lungul malului se furi#au ni#te umbre. Ducu #i Costache îi trezir pe ceilal&i. Nici un zgomot nu rzbi de pe corabie. În fruntea primului grup al atacatorilor p#ea Mahmud. Se apropiau pe chei cu clcturi u#oare. Scri&a

de lemn ce fcea legtur cu puntea scâr&âi ca o prere sub picioarele lui Mahmud. Cu&itele lui Cae #i Chiril pornir în acela#i timp. Dou rcnete mari sparser lini#tea nop&ii. Vzându-se descoperi&i, turcii scoaser strigte de furie #i se repezir buluc. Dar cu&itele celor doi cur&ar locul în jurul scri&ei. Pistoalele lui Costache dimpreun cucucele ale lor marinarilor fulgerar scurt. #i Ducu srir Printele Grasa pe chei sbiile ca ni#te vipere. Îiurmar Tufnel, Toroipan, Glu#c #i Ciripoi, ale cror strigte se dovedir mai aprige decât sbiile. Descumpni&i, rma#i f r conductor, turcii se risipir în goan prin stufri#ul din lungul malului, ctând scpare spre brci. Cei doisprezece aprtori ai transportului de aur nu contenir s-i urmreasc. Rzle&i&i unii de al&ii, lotrii lui Iusuf #i Mahmud nu mai aveau putere, iar urmritorii lor nu cuno#teau mila. Întreaga btlie durase destul de pu&in. Fusese de fapt un mcel. Când aprur zorile, mai mult de jumtate dintre turci zceau fr suflare pe chei. Cae porunci s fie sco#i prizonierii din pântecele Penelopei. — Iat, Iusuf, îi zise el negustorului, acestea sunt dovezile pe care le a#teptai. (tii s mânuie#ti o sabie? Dezlega&i-i #i da&i-le sbii! —&echini... Pltesc rscumprare, strig negustorul cruia îi pierise arogan&a. Zece mii de — Nu, Iusuf! Ia sabia! — Cincizeci de mii... — Zadarnic! 'i-ai dat cinstea de negustor pe cea de lotru. Ar fi trebuit s te spânzur, dar î&i mai dau o #ans. Nimeni nu are dreptul s ia via&a cuiva fr a-i acorda o #ans. — O sut de mii... — Poate ar fi alt cale, se amestec Izu Klein. Apoi tcu. Ochii lui Cae erau ri, amenin&tori, neîndupleca&i. — Alege-&i adversarul dintre noi! zise Costache. Dac e#ti mai dibaci, î&i druim via&a. Iusuf vzu în ochii lor c nu are alt drum. Prin simpl impresie #i spre nenorocirea lui, negustorul îl alese pe Ducu. Dac i-ar fi aflat numele, s-ar fi ferit ca de foc s fac o alegere atât de proast. Faima tânrului spadasin  plin de respect, ro#i fcuse de mult ocolul Balcanilor. Ducu trase sabia, salut u#or #i se a#ez în gard. Pentru el, turcul nu mai era un lotru ci un adversar cruia trebuia s-i acorde toat cinstirea. Iusuf nu se art lipsit de  fr s dea un îndemânare. Începuse a lucra iute, cu rotiri largi. Ducu par pas îndrt, apoi lovi o singur dat. Sabia din mina lui Iusuf zbur cât colo. — Lua&i-o, domnule Iusuf! zise cu modestie. Numele meu e Ducu cel Iute. — Ah, ah! Nu m bat cu ghiaurul acesta, strig fostul negustor. — Tu l-ai ales, rspunse Cae. Ia sabia! — Las-l, Cae! Dac nu m vrea, s-i acordm ultima alegere. — Nu, prietene! El a fcut alegerea. În gard, Iusuf! Negustorul ridic sabia #i se npusti asupra tânrului su adversar. Ducu par cu îndemânare, apoi fand scurt, încheind lupta inegal. Gâtul lui Iusuf prezenta o ran adânc #i urât. Era mort. — E rândul vostru, se întoarse Cae spre cei trei turci.

Ace#tia nu artau a fi ni#te frico#i. Apucar sbiile #i-i aleser ca adversari pe Cae, printele Grasa #i Costache. — S v ia dracu! spuse Costache foarte nemul&umit. Mie îmi place pistolul. E mai curat. Apoi, nu te supune la cine#tie ce srituri. Adversarul printelui Grasa arta nea#teptat de ager. Vzându-l atât de #i nu tocmai slbnog tânr, turcul zâmbi rutcios, convins c-l va rpune degrab. Abia când observ elegan&a loviturilor acestuia, îl apuc îngrijorarea.  cere — Love#ti prea tare, domnule! zâmbi Grasa. Lupta cu astfel de scul fine&e. Se vede c e#ti obi#nuit mai mult cu iataganul. Am fost profesor de scrim #i #tiu ce spun. Dup agerime, ai putea deveni un foarte bun spadasin. O nu, nu! Asemenea gre#eli sunt de neiertat. Iat c te-ai descumpnit singur. Iart-m, domnule! Lupta cu un ageamiu nu-mi face plcere. La revedere, domnule! Poate o s ne întâlnim pe lumea cealalt, chiar dac ne despart unele preri în privin&a credin&ei. Îmi pare ru c te-ai descumpnit. Adversarul czu cu pieptul strpuns. Cae nu lungi lupta, lovi de dou-trei ori lateral, cu mi#cri în#eltoare, apoi fand elegant, iar turcul se prvli la picioarele sale. În schimb, Costache Caravan, destul de pu&in priceput în lupta f o clipcu desabia, rgaz.avea de furc. Adversarul îl înghesuia cu lovituri sprintene, r — Cu pistolul te doboram de mult, spuse grsunul mânios. Vd îns c nici &ie nu-&i prie#te sabia. Love#ti de parc ar fi iat agan. Eu nu pretind c sunt mare priceput la sabie, îns #tiu mai mult decât tine. Auzi, tuciuriule? Dac m-ar vedea acum Zambilica... armsarul nostru... Cu toate c pricepea române#te, turcul nu lu în seam cuvintele lui Costache, înghesuindu-i pe acesta cu lovituri sprintene. Prinzând un moment de rgaz, când sbiile lucrau lateral cu mi#cri în#eltoare, Caravan strig în turce#te: — Uite-l pe Mahmud! Turcul ce se dovedi destul de ntâng, întoarse privirea doar o clip. Suficent pentru grsun s-i împlânte sabia în stomac. — Grea treab! murmur Costache #tergându-#i transpira&ia. Ntrul sta m fcea toctur dac nu-l pcleam. În jurul Penelopei nu se adunar curio#i. Localnicii #tiau c de multe ori curiozitatea aducea necazuri. Strinii se fereau din acelea#i motive. Stoica î#i chem pescarii #i adunar trupurile celor mor&i. Îi puser în brci, apoi coborâr,cu ei în spatele portului#i-i îngropar. — De necrezut, murmur Izu Klein. — Ai vreo nedumerire? se interes Costache. — Am, domnule. Am mai multe. Nu în&eleg de ce nu a&i refuzat lupta cu turcul, #tiind c nu v pricep&i la sabie. Era dreptul domniei-voastre s o face&i. — Pe dracu! Nu-i puteam aduce un astfel de afront adversarului meu, care a binevoit s m aleag. "Sunt nebuni, gândi Izu. Nebuni de legat#i viteji cum n-am mai vzut al&ii. Auzi vorb! Domnul acesta ar fi preferat s moar decât s-i aduc un afront adversarului. Ni#te oameni mai chibzui&i i-ar fi spânzurat fr s-#i mai primejduiasc via&a."

Apoi se întoarse ctre Indru. — Iat c am rmas proprietarul aurului. Cu el îmi scot paguba primului  transporturi. Îns transport. Voi pierde în schimb cheltuielile celor dou paguba va fi mai pu&in important. Domnul Mori& Avram, unchiul nostru, o s-mi mastfel voi întoarce la Sibiu: "E#ti un jidan pduchios! 'i-am spus sspun nu te când bagi în de afaceri." Zâmbi #i continu: — Cunosc la Varna un armean care ar fi bucuros a-mi cumpra aurul. Sper s ob&in o sum ce-mi va scoate toate cheltuielile, astfel c unchiul Mori& Avram o s turbeze ni&el, neavând motive de mustrare. Drumul pân la Varna îl voi face cu Penelopa. Kir Iani a lucrat mult vreme împreun cu tatl meu. Am deplin încredere în el. Poftim, domnule Indru, hârtia pentru cinci mii de duca&i! — Dar era vorba despre dou mii cinci sute, se împotrivi Indru. — Numai la prima vedere, folosi Izu expresia lui favorit. De fapt, eu voi fi în câ#tig. Sper s mai lucrm împreun. Când se porni înserarea, kir Iani porunci s se întind mas mare pe puntea de gazd i se cuvenea cinsteasperând de a prezida #î i ,cur& plnuitaPenelopei. petrecere. În Cucalitate acest prilej pipa îndelung, c va  cu aten&ie pe Cae scoate din ea rotocoale frumoase. În timpul mesei îl cercet #i-l întreb: — Strlucitorule, ave&i &eva rudenie cu pasa Khidr de Timi#oara? — Nu, nu , cpitane! Eu sunt român#i m bucur c-mi cuno#ti graiul. — 'e pcat, &e pcat! exclam el gândindu-se la vechea Penelop. Pu&in dup miezul nop&ii, corabia cu pânzele întinse porni ctre Varna. Cae #i ai lui se întoarser la brci. Kir Iani, aflat ca un coco# pro&pit în prova, aprinse alt pip, gândindu-se: "Nu e el omul care mi-a scufundat vechea Penelop. Pezevenghiul la prea mai mrunt."

Capitolul 6 Într-o vineri, ctre sear, intrar prin poarta de sud a Bucure#tilor doisprezece clre&i. Opt dintre ei î#i mânar caii spre hanul Privighetoarea de aur. Ceilal&i patru ocolir, dintr-o toan, pe la pia&a Zece Mese, unde jupânii Limb #i Zavaidoc preluaser afacerile de linguri #i sucitoare ale cumetrilor Ciripoi-tatl #i Tufnel-tatl. Cei doi fo#ti negustori, urma&i de tinerii mo#tenitori Tufnel-fiul #i Ciripoi-fiul, î#i opreau caii pe la rspântii, se ridicau în scri plini de seme&ie #i sugeau lacomi din plo#tile mari ce miroseau a &uic acri#oar de corcodu#e. — Dup cum dibcesc eu, îi zise Tufnel-tatl lui Ciripoi-tatl, de acuma am intratr în rândul boierilor. — Asta cam a#a e, rspunse acesta cu senintate. — Sunt un boier btrân, stul de rzboaie #i cârmuiri în&elepte, se vicri Tufnel-tatl. De-acuma e vremea s m trag la odihn cu jupâneasa Aurica.

S se mai bat #i al&ii cu turcii #i cu &ân&arii, cum am fcutr noi. — Da, da! suspin Ciripoi-tatl zângnindu-#i sabia cu care nu #tia s umble. Pe urm, averea... — Averea? Ce avere? — Galbenii, vere.cAvem câte opt galbeni. Cu atâta avere nu mai putem sta în Uli&a Opincarilor, vecinii manglesc... — Manglesc, ce? — Caii, nrodule! (i galbenii... — A#a e! se încrunt btrânul Tufnel. Alde Papur, Limb, Zavaidoc sântr pu#i p mangleal d cai. Ni#te pramatii... — (i cu nevestele..., îl întrerupse Ciripoi. — Cu nevestele? Ce-i cu nevestele? (tii tu s avem ceva neveste? Lui Ciripoi îi plcu peste msur întrebarea, dar gândurile îi erau neclare din cauza po#ircii. Fcu totu#i un efort ludabil #i gri din vârful buzelor &uguiate: — Noi n-avem neveste... Alde Aurica #i Fana... jupânesele... pfui! La situa&ia noastr nou... cu boierii, cu sbii... cu galbeni... Astea n-au fine&uri ca boieroaicele. A# vor? zice c bine sTuf le lsm naibii... nel-tatl — (i dac nu se einteres îngrijorat. — Cine, boieroaicele? — Nu vere! Nevestele. Czur pe ginduri. Grea treab cu nevestele. Aurica #i Fana erau cam cate în fine&uri #i cu dospite, nu ca boieroaicele alea tinere, focoase, îmbr drcii sub&iri pe dedesubt. În vreme ce gândurile o luaser razna, caii cumin&i intrar printre tarabele . Cumetrii de la Zece Mese, unde afacerile mergeau prost la vreme de var Limb #i Zavaidoc, tolni&i direct pe piatra încins de soarele de peste zi, vzur întâi picioarele cailor. Apoi, privirile lor se ridicar fr grab ctre boturi, iar mai la urm se oprir asupra clre&ilor. — B, Zavaidoc! se minun Limb. *#tia n-o fi cumetrii Ciripoi#i Tufnel?  S dea boala... ei sunt! Mam, ce cai a-ntâia! Auzi, cumetre Ciripoi, calu e p bune, or d zul? — Pe picioarele din spate ale Zambilici! tun Ciripoi folosind expresia favorit a lui Costache Caravan. Ce tot îndrug ntrul sta? Tufnel-tatl, mai veninos decât vrul, cut în minte un cuvânt nprasnic. Un cuvânt cu care s-i nuceasc pe cei doi cumetri, dar nu-i veni în minte nimic. În schimb, Ciripoi, ceva mai ager, se ridic în scri, lovi cu palma peste custura lung de la #old #i gri aprig: — Bislimah salam ghiudem Alah! — Ce-a zis, bre? întreb Limb uimit, privind spre Tufnel. — Ce-a zis, ce-a zis? mârâi acesta. A zis p turce#te s v da&i la o parte din fa&a unor boieri. — Sunt matoli. Mam, ce matoli sunt! interveni Zavaidoc împciuitor. Apoi continu cu viclenie: — Cumetre Ciripoi, cumetre Tufnel, bag de seam c a&i intratr în rându boierilor, din care ne tragem#i noi, chiar dac se brode#te a nu avea

starea voastr... fiindc spi&a srac... Ia da&i voi plo#tile alea la neic! Ni#te boieri mari nu se cuvine s &in în mâini asemenea spurcciuni... carele... Se încurc. Nu mai #tiu ce s-ar fi cuvenit s spun, dar Tufnel #i Ciripoi se mul&umir #i cu atât, astfel c întinser plo#tile mari fandosindu-se în fel#i #i Zavaidoc chip. tbrâr cre#tine#te nu luar în seam nel-tatl asupra gustulLimb po#ircii cam ars. Lui Tuf îi veni lor în#iminte s descalece dintr-un salt, a#a cum îi vzuse pe domnii Cae, Chiril, Ducu #i Caravan. Scoase un chi&cit ce se dori strigt, fcu un salt mare #i drâm cu fruntea jumtate din taraba de alturi. Î#i adun apoi mdular cu mdular, dar czu pe fund, înlemnit lâng cei doi cumetri. Vzând asemenea dezastru, Tufnel-fiul coborî, cam nesigur de pe calul su, apoi gri cu seme&ia nelipsit familiei lor: — *sta e un salt de rzboi, când te arunci cu fruntea asupra du#manului. Domnul Tuf an, nobilul nostru printe, l-a dibcit de la prietenul su Costache l&imea-voastr... Caravan. La început, domnul Tufan îi zicea lui Costache: "În adic nu... B Costache, saltu sta nu e tocmai-tocmai." Abia la urm a dibcit c avea ceva haruri. Când a intrat domnul Tufan  c lare pe Penelopa... c erau #i i-a la venit rândujuma-juma!" s se bat cuN-a doi...vrut. adicI-a cu patru, cu opt, am zis:turci... "Gata, tat! Facem în&epat sau singur. Turcii rcneau: "Bre, Tufane-pa#a, î&i dm rscumprare. Zece mii de &echini de aur. Cincizeci de mii... o sut de mii..." — Auleo! se vit Limb, privind cu desndejde plosca ce se u#urase. De ce nu le-a&i luatr &echinii? — Nu era chip, interveni Ciripoi-tatl, cu o ultim sclipire de luciditate. C onoarea... #i domnule în sus... domnule în jos... cu ultima#ans... Ce mai? Fine&uri boiere#ti. Tufnel-fiul #i Ciripoi-fiul, dimpreun cu cei doi cumetri, îi urcar cu chiu cu vai pe spinrile cailor. Dup o jumtate de ceas, Tufnel-tatl czu la u#a casei în bra&ele consoartei sale Aurica, o jupâneas voinic, poate de dou-trei ori cât el, #i mai avu puterea s strige: — Scoate-mi, f, umbltorii, c mor! Aurica îi desfcu încl&rile prea mici pentru ni#te picioare obi#nuite descul&e la vreme de var. Apoi îl sui în pat, fericit c-l vede acas. Dup ce-i frec fruntea cu o&et de vin, seniorul î#i mai veni în fire #i începu s îndruge molcom: — I-am tiatr singur... adic #i fiul nostru... fiindc ilal&i... ca iepurii... numai noi singuri... Pe urm, m-am cuttr de sntate la un vraci btrân, copt la minte, carele mi-a zis: "Bre Tufane-pa#a, din Delt &i se trage boala #i alte vtmturi. Dac nu te cau&i degrab cu ceva leacuri o mierle#ti cum te vd #i m vezi. Asta e." Zic: "În&eleptule vraci, care ar fi leacul cel mai potrivit?" Zice: "O muiere de vreo douzeci-treizeci de primveri. Numai asta te face bine..." Apoi, vzând-o pe jupâneasa Aurica încruntându-se, Tufnel-tatl o întoarse cu în&elepciune: "Nu am putin&, mritule vraci. Mai bine mor, chiar dac noua stare ne-ar da dreptul la unele fine&uri. Nimeni nu face o ciorb de #tevie sau de urzici ca nevast-mea Aurica. Ea m spal, sraca... #i nu umbl

cu reteveiu... ca altele... Dup ce rosti acele vorbe cu toat hotrârea, adormi bu#tean. Prin casele vecine se aprindeau lumânrile de seu, ori se stingeau, dup caz. Numai la Privighetoarea de aur se arta vânzoleal mare. Musafirii pica&i pe nea#teptate turar îi umplur sufletul bucurie jupânului Cristache Mutu. Slujitorii , bun prieten degrab câteva mese,deapoi Caravan cu hangiul, întreb: al — Ce ne dai în seara asta, Cristache, biatule? — Domnule! rspunse hangiul ascunzându-#i cu grij încântarea. Se nimere#te s n-am bucate prea de soi pentru ni#te musafiri de vaz. Dar cu pu&in trud s-ar gsi poate o pulp de bou împnat cu slnin #i cu cimbru, la care a# aduga cu învoiala voastr câ&iva c&ei de usturoi, sau mai bine un ardei iute. O ciu#c ce-&i face prul mciuc #i cerul gurii jeratec, dar &î i cur& beregata #i o lustruie#te mai bine ca ra#pelul, fcând loc de trecere tmâiosului de Drg#ani ce tremur la ghea& de vreo trei ceasuri. Ar mai fi ni#te de#ert de vi&el umplut cu carne tocat #i castraveciori care pocnesc în gur ca cire#ele pietroase. Lâng astea ar merge o tav cu fudulii #i momite, bune s învieze un unchia# uitat de pcatele lume#ti.  Caravan Adu degrab, ntrule! Adu din Numai toate! strig cu &i-am dus ochii— lumino#i. În Delt dorul. pe#te. În prima privindu-l zi îl mnânci cu poft. A doua zi, nu e ru. A treia zi, mnânci c &i-e foame. A patra, &i-e sil de via&. A cincea, ai vedenii. A #asea, te gânde#ti c #i ajunrile î#i au rostul lor pe lume #i te pui pe ajunat ca orice cre#tin cuminte. — M mustr cugetul, domnule, se aplec Sile Adormitu spre urechea lbr&at a printelui Grasa. Iat c a&i dat pe nobilul vostru gât vreo dou ocale de pulp #i cel pu&in cinci fudulii. Despre domnul Costache nu mai pomenesc. Unde se a#az el, trage a secet #i a uscciune. Dar eu? Eu sunt un biet pctos care am necazuri dup cinci ocale de pulp fraged #i vreo duzin de fudulii. "Pe cele #apte vaci slabe! se mânie printele Grasa. Ticlosul sta duce la mâncare mai bine ca mine. Îns la butur îl dobor. Dac nu-l bag sub mas în seara asta, îmi impun cincizeci de mtnii peste cele opt pe care le fac înainte de culcare." Printele Grasa rmase totu#i pclit, fiindc Indru se ridic de la mas #i-i fcu semn lui Sile s-l urmeze. Cum cheful era în toi, pu&ini observar dispari&ia lor. Descumpnit #i morocnos, printele Grasa prsi masa comun. Un brbat strin, cu flcile mari, ie#ite în afar ca ni#te aripi, se cinstea alturi, de unul singur, plictisit peste msur. — Domnule! zise Grasa înclinându-se politicos, atât cât îi îngduir puterile dup nenumratele cni cu vin. Domnule, dup cum #ti&i despre minunea de pe munte, când cinci mii de oameni au fost stura&i cu trei pâini #i doi pe#ti, sau invers, umila mea persoan a dibcit o nou tez biblic. — Ce noroc! se bucur flcosul. E drept c m aflu dup o jumtate de gleat cu vin. (i e tot atât de drept c eu încep s în&eleg minunile biblice numai de la o gleat în sus. Îmi voi da îns toat silin&a s v pricep #i v asigur c vorbele cu har au mare cutare dinaintea mea. V afla&i în fa&a unui om cult #i a unui fost mare dregtor. Pân nu de mult am avut cinstea s fiu al

doilea ag peste priv&ile marelui vizir Ibrahim. Puteam s ajung primul ag, îns mi-au lipsit gândurile de mrire. Sunt cre#tin, chiar dac #tiu Coranul pe degete. (i în Biblie, c dup ea m-am luat, se aminte#te c psrile cerului nici nu ar nici nu seamn, fiindc are cineva grij de ele. Acesta ar fi un frumos #i s nu îndemn pentru mai munceasc, fiindc se va gsi cineva s le #i mi-am poarte de grij.credincio Am urmat, domnule, cu sfin&enie acest îndemn prsit slujba. Se vede îns c sunt un pctos ce nu are destul credin&, fiindc m-a rpus foamea. Poate ar trebui s mai citesc o dat versetul în cauz, gândindu-m s nu-mi fi scpat ceva. Sau, poate c ar fi bine s caut ! lmuriri suplimentare în Coran. Azi îmi beau sabia. Am avut o sabie frumoas Printele Grasa prinse destul de pu&in din frazele flcosului, preocupat de teza sa. — Nu e cine #tie ce lucru, zise el. Am totu#i bucuria c sunt primul credincios din lume care a descoperit marea gre#eal biblic. Domnule! E adevrat c cinci mii de oameni au fost stura&i cu trei pâini #i doi pe#ti, sau invers? — Cât se poate de adevrat, încuviin& flcosul. — adevrat c au mai rmas câteva co#uri de frâmituri? — Buun! Nu maiEîncape îndoial. — E adevrat c s-a muncit acolo pentru adunarea râmiturilor? f — Fr tgad. — Eii? — Ei, ce? — Rbdare, domnule! se aplec printele peste mas. Nu crezi c s-ar fi putut altfel? — De, #tiu eu? rspunse flcosul precaut. — S-a putut, domnule. Aici e gre#eala. Nu ar fi fost mai simplu s se reduc printr-o minune numrul celor cinci mii la doi-trei oameni? — Vai, domnule! Vai! Vorbele domniei-tale au coborât peste mine o lumin. Abia acum vd gre#eala. E#ti mare, domnule! Zu e#ti mare! Cu asemenea tez, dac nu te arde cineva pe rug, po&i ajunge episcop. Hanul Privighetoarea de aur, cu veselia sa, se pierdu curând în spatele lui Cae #i Sile. — A# putea s v întreb, fr s v supr, care este &inta cltoriei noastre? se interes lunganul cam dezamgit c prsise o mas atât de îmbel#ugat. — Mergem la jupânul Calapr, zâmbi Cae în&elegându-i suprarea. Am mai fost la el împreun acum vreo cinci ani. — Îmi amintesc, domnule. E brbatul acela mrunt, gras, cu figura de gu#ter. — Întocmai! — (i are dou fete llâi, ca dou cpi&e de fân. — A#a e! — Iar jupâneasa a btrân e otova din cap #i pân-n tlpi. Are fa&a rotund, gura mare #i din&ii mici, ca un pepene din care lipse#te o felie. Fetele ei necheaz ca ni#te iepe când vd un brbat mai actrii. Dar jupâneasa face

sarailie bun. Pe urm fagurii... — Taci dracului, c m-ai ame&it! râse Cae. — Chiar a#a, domnule! gri Sile pocit. La butur, când nu cânt, vorbesc. Eu sunt dat naibii la chestii d-astea. Vre&i s v cânt ceva sub&ire? nu! se laapr — Nu, Mcar de-i Cae. zice B#ie&i, r#sturna&i g#leata! sau Fetelor, mai cu n#dejde! ori Prohodul. Îl #tiu tot, dac-mi da&i domnia-voastr rspunsurile. Am o voce care pune pe goan o ceat de uciga#i. Ajunser curând într-o uli& lini#tit. Pe la por&i, fetele #edeau de tain cu bie&ii. Noaptea frumoas de var alunga somnul. Aproape de poarta jupânului Calapr, le czu în bra&e un tânr mrunt #i slbu&. — Iertare, cinsti&i jupâni! zise omul grbit peste msur. — Ai ceva necazuri? întreb Cae vzându-l c se îmbrac din mers. — Mari, foarte mari. Calapr vrea s m însoare cu una din fetele lui. Zestrea e bun, dar fetele parc sunt apucate. Adineauri s-au aruncat asupra mea #i m-au dezbrcat pân la piele. Dac nu se încierau între ele, numai Dumnezeu #tie ce se putea întâmpla. V închipui&i, domnilor, c nu m pot însura amândou deodat. — cu Dar pe rând? zâmbi Cae. — Nici mcar pe rând. — Atunci, las-te pguba#! — Nu pot. Sunt un negustor tânr. Zestrea mi-ar prinde bine. Dac apuc s m însor cu una înainte de a m omorî cealalt, sunt un om fcut. Am s mai încerc, dar pentru seara asta zu c e prea mult. Poate dac a# fi ni&el but, s nu simt când încep s m bu#easc de to&i pere&ii, a# ajunge la un drum bun. Jupâneasa Calapr m încuie cu amândou în odaie #i zice s-o aleg pe care-mi place. — În&eleapt judecat! observ Cae. — Nu, cinstite jupân! Nu, pcatele mele! Cum pun ochii pe una, cealalt m ple#te de sr scântei. M-au btut de vreo câteva ori c numai pri#ni&ele cu ceap #i cu fiertur de trâ&e m-au pus pe picioare. Bun seara, cinstite fe&e! Alerg s m oblojesc. Dac n-am ceva ruptur de oase, m întorc mâine. Cae #i Sile intrar în curtea mare cât un pogon, adpostit de copaci btrâni. În cerdacul frumos lucrat cu crestturi de mân, mobilierul din rchit alb. tvile de argint rspândite într-o neorânduial plcut, sau în-velitorile multe scoase la aer, artau bunstarea proprietarilor. Auzind zgomot, vechiul negustor ie#i din cas urmat de doi slujitori. — Bine te-am gsit, jupâne Calapr! zise Cae. — Aha! rspunse acesta morocnos. Domnia-ta e#ti? Crezi c e mare plcere s te vd o dat la cinci ani? Sub aparen&a ursuz, gazda era un brbat cu sufletul mare, generos. Iar acum ctre pragul btrâne&ii lcrima pe ascuns la cea mai mic emo&ie. Îl iubea pe Indru ca pe fiul su. Cu mul&i ani în um, tânrul îi salvase familia de la mare primejdie. — Intra&i odat! continu aspru. Ce v-a&i pro&pit în prag? — Intrm cu toat plcerea, dar a# fi preferat cerdacul cu aerul su bun,

rspunse Cae, #tiind c jupânul Calapr î#i petrecea multe ceasuri acolo. — Atunci, lua&i loc! O vom în#tiin&a curând pe ju-pâneasa Calapr. Acum e în iatacul fetelor, unde are ceva treburi grabnice. Se a#ezar cu plcere în fotoliile de rchit #i pornir s discute fr grab. Undeva în aripa de rsrit a impuntoarei auzea neclar o voce joas ca de brbat rgu#it. Era jupâneasa Calaprcldiri, care î#isemu#truluia fetele. — V-am spus de o mie de ori c nu e bine s tbrâ&i asupra unui brbat, zise ea. O s v mrita&i la pastele cailor cu asemenea apucturi. Cum v-am înv&at eu? — S fim sfioase, a#a cum le place brba&ilor, strigar fetele într-un glas. — Atât? mârâi disperat jupâneasa. — S &esem în jurul brbatului, ca pianjenul. — Ei, ei, asta e, fetelor! se îmbun ea. Noi femeile ne na#tem cu haruri mari. (i s #ti&i de la mine c numai proastele î#i închipuie c ar fi urâte. În toat lumea asta nu se afl vreo femeie urât. Fiecare femeie are ceva al ei, numai al ei. Unele au fa&a ltrea&, sau ascu&it, sau nasul urât, sau picioarele strâmbe, ori corpul otova, dar gse#ti la ele în schimb ori o voce  în cele dumnezeiasc, râs minunat, sau pe uncare sân nu care rcori, sau o gra&ie deosebit,sau sauun însu#iri în dragoste le te potbag avea ce se cred frumoase. Am cunoscut odat o femeie de#teapt cu fa&a urât. Când râdea, fa&a ei devenea cea mai frumoas din lume. Totul se schimba la ea, iar ochii pre&uiau atunci cât o comoar. Brba&ii pricepu&i dibcesc asemenea haruri. pstuit. D-aia zic: nici o femeie cuminte nu are dreptul de a se crede n Fiecare trebuie s-#i caute ce are mai bun. #i s îl pun în valoare. Dac nu face a#a, e o toant. În dragoste, brba&ii cei mai în&elep&i devin ntri. Cel mai slbnog brbat din lume simte nevoia s ne ocroteasc #tiindu-ne slabe #i neajutorate. Dar a# vrea s vd eu un brbat ce ar putea rbda chinurile unei na#teri. Cel mai grozav brbat, când are o zgaib, sau o mic rceal, se vicre#te de se aude cale de o po#t. Când l-am cunoscut pe jupânul Calapr, era slab #i uscat de-l btea vântul. Ie#isem cu el la un început de primvar pe malul Dâmbovi&ei. Se lsase frig. (i-a scos sumanul #i l-a pus pe umerii mei, cu toate c nu-mi era rece. În schimb, el tremura ca un apucat. I-am zis: "Ah, jupâne drag, acum mi-e mai bine. Sunt o biat fat lipsit de harurile puterii. Nu ca domnia-ta care ai putea s stai în mijlocul iernii ca o stânc în fa&a gerului nprasnic." În asemenea cazuri, nici o exagerare nu-i prea mare. S-l fi vzut, fetelor, cum m aproba cu toat convingerea #i tremura de i se bteau din&ii unul de altul. A#a au fost brba&ii de când e lumea. Când venea pe la noi, mama ne bga într-o odi& #i ne lsa singuri, dar m sftuia cum s-l prind în plas, cu buc&ica, nu cu ghiotura. Noi femeile avem rbdare. Brba&ii sunt mai nvalnici. Dac m a#ezam pe scaun, aveam grij s-mi salt ni&el poalele, dezvelindu-mi picioarele pân aproape de genunchi, cu prefcut ne#tiin&. #teapt nu-#i Asta a rmas la noi femeile de când e lumea. Nici o femeie de pze#te fusta sau rochia, atât cât vrea s arate. Sau m lsam spre el din te miri ce, destul s se vad ni&el prin despictura bluzei. — S se vad, ce? o întrerupser cele dou într-un glas. — Cum ce? Nroadelor! Ce are femeia mai frumos în bluz? Într-o sear,

continu ea îmbunat, jupânul Calapr devenise mai îndrzne&. Când era îndrzne&, îl lsam pân unde #tiam eu. Brbatului, dac-i ar&i totul dintr-o dat, ai încurcat-o. Pe urm trebuie s alergi tu dup el. Cum v ziceam, pune jupânul Calapr mâna pe bluz, a#a ca din întâmplare. Brba&ii sunt da&i naibii strategia lor #i nici de multe ne Ba prostesc dacnoi nufemeile, lum  nu suntem seama la la pipit. vreme, Au fiindc noi de ori lemn. mai mult, rba&ii. (i ce crede&i, cu toate #iretlicurile noastre, iubim mai temeinic decât b fetelor? Îl las eu s vd pân unde îl duce mintea. Chi-riam ni&el cu prefcut spaim. La urm, uit de în&elepciune #i în loc s m retrag sfioas, îi scap o lab de-l trimit tocmai în perete. Unde s-a proptit el a czut tencuiala. Aveam palma grea ca #i voi. Când m uit mai bine, jupânul Calapr arta cam sleit. O femeie cu judecat nu trebuie s-#i bat brbatul înainte de cununie. Încep s chiri #i s plâng mai mult de spaim decât din. alte porniri. Rari sunt brba&ii care s fac fa& unor lacrimi de femeie. — Îl iubeai? întrebar fetele. — Auzi vorb! Sigur c-l iubeam, nroadelor! Vzându-mi lacrimile, jupânul Calapr uit de bu#eal #i m întreb grijuliu: "Ce Zic: e, jupâni& drag?" "Ce, ne-ce, nu e bine! Ai mu#chii #i oasele tari ca fierul. Mi-am zdrelit buntate de mân." "A#a e! rspunse el cu toat convingerea. Mu#chii #i oasele mele... iar mânu#i&ele fragede ale domniei-tale..." Mi-a apucat mâna. L-am lsat, gândindu-m s-i dau unele avansuri care ar #terge necazul de adineauri. Zic: '"Jupâne, nu mâna are ceva ponoase, ci mai degrab umrul. Ah, ah, cât sunt de slab #i neajutorat!" "Las, c e#ti cu mine! se îmb&o# el. S nu plângi! S nu plângi c reparm noi totul! Scoate bluza!" "Vai, vai, jupâne drag! m-am ru#inat eu de-a binelea. Promi& i c nu te ui&i?" "Cu mâna pe inim, jupâni&." L-am crezut, cum crede&i voi c o s plou când rage mgarul a secet. Mi-am scos bluza. Jupânul Calapr se cam înglbenise #i nu-#i mai lua ochii de-acolo. Zice el: "Jupâni& drag... cred c #i fusta..." "Fusta? Ce-i cu fusta?" "Pi... ziceam de vtmtura de la umr... asta totdeauna are legtur cu încheietura piciorului. Pe urm, lumînrile... dac le stingem... c lumina...." Zic: "Ascult, Dumitru Calapr, s la#i lumânrile în pace! Dac vrei s le stingi, treci întâi pe la tata! Iar dup cununie..." "Alerg, alerg, jupâni& drag, strig el aprins ru. N-a# mai fi om #tiind c rul #i durerile se întind asupra domniei-tale." Ne-am cununat chiar în seara aceea. A#a se lucreaz, fetelor. Cu chibzuial #i rbdare. Nu uita&i c brba&ii în&elep&i au harul de a descoperi ce

e frumos la o femeie! Dar #i femeia trebuie s-l ajute în aceast privin&. Brbatul ce cat numai fa&a sau piciorul frumos e orb#i prost. Iar de pro#ti s fugi mâncând pmântul. Femeia care plânge dup un prost se dovede#te o gloab. veni într-un suflet musafirul drag. Îi &evi #i-i s-#i gâtulJupâneasa cu bra&eleCalapr ca dou de tun culcvad fruntea la pieptul ei prinse cât o clopotni&. Bucuria lui Cae nu se dovedi mai mrunt. Era atâta dragoste #i lini#te la pieptul btrânei doamne, încât îl rsplti pentru rarele lui clipe de desftare. — Ei, îmi rupi mijlocul cu mâinile tale ca fierul. — A#a este! rspunse cu blânde&e unul dintre cei mai inteligen&i oameni din acele timpuri. Obi#nuit cu micile fanfaronade ale brba&ilor, jupâneasa Calapr se feri s zâmbeasc #i-l întreb ca orice mam drgstoas: — Ce-ar vrea biatul mamei s mnânce? S nu-mi spui c e#ti ghiftuit! Le mai cuno#ti pe fetele noastre? Ce cotcodci&i ca clo&ele când se ridic de pe ou, nroadelor? Au crescut mai mult în l turi, ca #i mine, continu ea cu cut #i Leana nepref admira&ie. Ti&a lua! s fac gemeni. Ferice de cine le-o E, te, au tee!#oldurile Domnul mari, mi se taman pare c ebune viteazul Sile cere! Adormitu. Cel care l-a doborât cu piatra pe faimosul Perisini. Ce pl — Slujitorul vostru supus! gri Sile cu toat elegan&a vorbelor atât de dragi lui. — E#ti însurat, jupâne Adormitu? — Nu, doamn. Am fost, dar m-am despr&it. Mai bine zis, am luat-o la goan. — Ah, ah! Cum asta? — M btea, doamn. M btea crunt. Fosta nevast era cu un cap mai mare decât mine, #i vede&i c nu sunt dintre cei mrun&i. Avea un pumn cât o cp&ân de oaie. Asta s-a nscut femeie din gre#eal. Dar avea #i pr&ile ei bune. Cânta frumos, iar ochii ei adânci m desftau adesea. Din pcate, eram tânr #i nu aveam pumnul greu ca acuma. — N-ai mai întâlnit-o? — Nu, doamn. I-am pierdut urma. — Vai, vai! Un brbat ca domnia-ta? Puternic, frumos, înalt cât bradul#i singur. N-ai avut noroc. Domniei-tale &i-ar trebui o fat sfioas, plpând, cuminte, pe care s-o ocrote#ti, cum sunt fetele mele. — S-a dus tinere&ea, doamn, btu în retragere Sile. — Ei, cum po&i s spui asemenea vorb? se mir ea. Brba&ii cop&i la trup #i la minte totdeauna ajung la csnicii bune. Va trebui s ne ocupm de domnia-ta. Ce naiba, doar suntem cre#tini! Dac noi nu ne ajutm... Nu te putem lsa într-o astfel de stare ce nu se potrive#te unui brbat valoros #i plin de harurile gândirii chibzuite. Eu alerg s a#tern masa. Pân atunci, poate ar fi ! bine s stai la taclale cu fetele noastre. Sunt sfioase, dar nu le lua în seam Hai, fetelor, duce&i oaspetele în aripa de rsrit a casei! Acolo e lini#te, domnule Adormitu. Sile privi disperat spre Indru. Acesta #î i re&inu cu greu un zâmbet, îns

ochii îl ddur de gol. Vzând c nu are încotro, Sile pipi cu coatele pietroaiele din buzunare #i porni mai îmbrbtat alturi de cele dou zdrahoance care uitar îndemnurile mamei #i-l crar mai mult pe sus. Curând se auzir chirituri mari dinspre aripa de rsrit a impuntoarei case. Jupânul Calapr r, care , tresri tu#i aprig. Jupâneasa Calap se dovedea "Doamne, Doamne! gândi ea. nu Nebunele s-ausurd apucat s-l speriat. bu#easc. Eu n-am fete la u#. Am pacoste. Greu e s mri&i ni#te afurisite ca astea!" Alerg într-un suflet s repare ce se mai putea repara. Deschise u#a, dar o împinse la loc, iar pe fa& îi apru un zâmbet. Sile Adormitu le bu#ea pe amândou, de mai mare dragul. "Asta brbat! gândi jupâneasa Calapr. Lucrurile merg bine. S-ar putea s aleag una dintre ele. Pe cealalt i-o dm tânrului negustor. Cred c îl plac. Altfel nu s-ar lsa ele bu#ite." — M mir c-mi ceri trei sute de galbeni, rosti jupânul Calapr privindu-l &i de aur #i mi-ai pomenit încruntat pe Cae. Acum cinci ani aveai o mie de duca despre o anumit avere, cum n-au al&ii nici în vis. — Adevrat! zâmbi Cae. Toat averea mea a trecut în vistieria &rii. &i.înseamn c la minte ai ceva hib, se zbor#i Aproape cincizeci de mii de — Dac e#ti sntos la duca trup, gazda îngrozit de asemenea sum risipit. — Poate, râse Cae. Dar nu e totul. Negustorului Isaia îi datorez cinci sute &i. de galbeni, iar unui alt negustor din Sibiu, patru mii de duca — Vai mie, vai mie! î#i scutur cu dezndejde gu#a jupânul Calapr. E#ti &cnit de-a binelea, biatule. Indru nu se supr. Sim&ise de mult cât îl iubea btrânul. — N-am avut încotro, jupâne, zise continuând s zâmbeasc. Mihai-vod a slobozit o#tile &rii. I-a lipsit îns aurul necesar pl&ilor. Despre noi biruri asupra popula&iei nici nu voia s aud. Iar o parte dintre boieri sunt lacomi#i zgârci&i. Acum în&elegi de ce mi-am risipit averea? — În&eleg, rspunse btrânul privindu-l cu admira&ie. Dar prin risipirea o#tilor, Mihai-vod a rmas fr putere taman acum când ne pasc primejdiile mari. S nu crezi c nu #tiu #i eu câte ceva. Noi negustorii#tim uneori multe. A mai semnat #i actul de vasal al principelui Transilvaniei#i iat-l cu juv&ul de gât. — Va fi bine, jupâne Calapr. Dac nu ne atac nimeni pân la toamn, ai s auzi lucruri mari. — S dea Dumnezu, îns nu-mi vine a crede! Un conductor fr o#ti e mai de plâns decât un pop fr enoria#i. — Mai &ii minte O#tirea Bucegilor? — Auzi vorb! îmbrcat toat la fel, cu scule bune de lupt, cu tinere&e #i agerime, fr fierrie pe ea... Pcat c s-a risipit. — Se adun din nou. — Zu? tresri gazda. Atunci e bine. — Nu chiar a#a de bine cum crezi. Lui vod îi lipse#te aurul necesar pentru a o face mare #i puternic. — D-aia ai venit dup galbeni la mine?

— D-aia. — Râmâi aici! porunci gazda grbit dintr-o dat. Eu dau o fug la Isaia, Luca, Tnase #i Pascu. — Nu e bine s se afle despre noua o#tire, gri Cae. — Las, c nu m înve&i tu pe mine! români, ce dracu! Î&i închipui c negustorii au se altsbor#i inim?gazda. Suntem #i noi Jupânul reveni târziu, aproape de miezul nop&ii. — Iat o mie de galbeni, spuse rsuflând greu. Aceast sum nu o datora&i nimnui. S mai vii peste o sptmân! Breasla negustorilor din Bucure#ti va mai aduna ceva galbeni. Iar me#te#ugarii, atât de lega&i cu noi, nu vor rmâne surzi la cererea noastr. Sunt cinci ani de când am scpat de sub turci. În ace#ti cinci ani de rgaz nego&ul #i me#te#ugurile române#ti au cptat înflorire. Pcat c lini#tea e de obicei scurt. Avem un popor harnic #i viguros. Dac am avea pace #i lini#te, s-ar uimi lumea de ce suntem în stare. Iar prin nego&ul cu noi, neamurile vrjma#e ar avea mai mult de câ#tigat decât prin jafuri #i rzboaie. Oare când vor în&elege oamenii aceste lucruri? Popoarele î#i fur între ele câte o bucat de pmânt. Pmântul ajunge când la unii, când la Oamenii zadarnic#i n-au folosit rgaz de lucrri foloase. La#iClugareni 'ara#ilor aual&ii. murit zeci de mor mii de turci. Ce-au turcii? e mare bogat. O cunosc bine. Când vor în&elege turcii c trebuie s-#i trag foloasele din ea? Mi-ar fi plcut s-i vd la Bucure#ti pe negustorii turci, neînso&i&i de ieniceri #i spahii. S le dm vite, miere, cai, fin, scoar&e de-ale noastre, frumoase obiecte din lemn, &esturi de in #i de cânep, hamuri #i încl&ri, scoabe #i unelte, cru&e trainice #i mai #tiu eu ce, iar ei s ne aduc frumoasele lor covoare, obiecte din aram, &esturi de mtase, chihlimbaruri, msline #i alte mirodenii. Jefuindu-ne cu rzboi, ne iau câteva turme de vite slabe #i prpdite crescute pe ascuns ici-colo. Iau câteva zeci de cru&e cu miere #i te miri ce, fiindc nu ne dau rgazul s cre#tem vite #i stupi #i cai, sau s me#te#ugim lucruri multe #i bune. Se vor trezi oamenii cândva, biatule? Poate peste o sut ori peste dou sute de ani. Atunci poate vor în&elege c pacea, negustoria, me#te#ugurile, schimburile dintre neamuri aduc mai mult folos decât rzboaiele. Turcii ne fur copiii #i fetele fiindc le lipse#te tineretul. O#tenii lor  casa lui #i are rgaz de stau cu anii departe de familii. Când omul e pe lâng munc, înflore#te bunstarea familiei #i are prilejul s fac prunci, cu gândul s nu fie zadarnic truda. În Câmpia Brganului se fac bucate, când e lini#te, mai multe decât ne trebuiesc nou. Nu-i firesc s schimbm plusurile cu vecinii? În mun&i pot cre#te vite #i oi cât s ne prisoseasc de zece ori. Oare sunt orbi du#manii no#tri? Tcur. Boarea aspr dinspre zori înfiora noaptea. Undeva prin apropiere se auzir vocile somnoroase ale caraulei de paz: — E lini#te. E pace. Dormi&i, oameni buni! * În marea sal de arme a palatului domnesc, Mihai-vod î#i fcea obi#nuita partid de scrim cu tânrul clucer Bicoianu. Loviturile domnului 'rii

Române#ti se deosebeau mult de ale altor spadasini, datorit firii sale. Sabia nu se mldia prea mult în mâna sa, iar parada ripost era scurt, iute, aproape milimetric. Rar se întâmpla ca sabia lui s lucreze împletit cu a celuilalt. Mi#crile în#eltoare nu porneau din lovituri laterale sau din scderi (i nici de înl&ime. obi#nuite spadasinii din Apus. Întreaga strategie venea de din la fandri mi#crilelungi, corpului su la deosebit de elastic. Bicoianu, adept al învluirilor largi, când lama #uier frumos prin aer, al împletirii lamelor pân aproape de mâini, al înfloriturilor, al micilor artificii, dovedea alt stil, deprins de la #coala lui Grasa #i Ducu. Domnul nu se putea împca îns &i cu astfel de stil, fiind credincios loviturilor simple, agere, economicoase. Afla pe margini, Cae, Ducu, Costache, Chiril #i printele Grasa urmreau desf#urarea luptei între dou stiluri atât de diferite. — Ei drcie! murmur vod. Pari cam nedormit, clucere. Bicoianu ro#i. Era cu adevrat nedormit. Iar o partid de scrim la ora #ase diminea&a, cum obi#nuia domnul 'rii Române#ti, se dovedi de data aceasta mult prea grea pentru tânrul clucer. — S mergi s te culci! spuse vod cu asprime. Nu-mi plac tinerii lipsi&i de prospe&ime în zori. Dar ochii lui nu avur asprimea vorbelor, astfel c tânrul plec sfios #i fericit. — Nu-mi place s fac lucrurile numai pe jumtate, continu vod râzând, când se închise u#a în urma clucerului. Se afl cineva printre voi care ar dori s-i &in locul? Nu, nu se afl. Dup cearcnele voastre #i dup fe&ele pleo#tite, sunte&i mai adormi&i decât Bicoianu. Adic nu. Arta&i a oameni ce au chefuit pân în zori. Asta e chiar mai ru decât nesomnul. Ce spui, Costache? — Spun, doamne, zise ipocrit Caravan, c m npstuie#ti degeaba. E drept c be&ivanul de Zambilica a gustat o gleat din tmâiosul lui Cristache Mutu, dar eu nu m-am atins de asemenea spurcciuni. Ba chiar mi-am certat armsarul pentru lcomia lui. Dac art ru, asta e numai din pricina c hangiul mi-a povestit pân la ziu despre ni#te dureri ale sufletului su pctos. Mila #i jalea m-au rpus, doamne. — A#a s fie, Ducule? — Mria-ta, ro#i tânrul, ace#ti cumpta&i prieteni îmi sunt martori c rar mi se întâmpl a trece dincolo de o can cu vin. — Mda! Ce ai de spus, domnule Grasa? — Ah, salut acesta cu neîntrecuta lui elegan&, ah mria-ta! Sunt un brbat plin de cumptare. O can cu vin m ame&e#te mai ru decât o lovitur de copit. Nesomnul meu se datoreaz unei frumoase discu&ii pe teme biblice, la care am chibzuit îndelung. — Ia uite ce mielu#ei! se minun vod. Va trebui s renun& la partida mea de scrim, dac prietenii mei cei mai apropia&i se dovedesc ni#te nevolnici. — Asta nu! spuse Chiril mai aspru decât #i-ar fi dorit. Nu sunt un bun spadasin dar dac... — Nici vorb! râse Cae. Conta&i pe mine, mria-ta! — Fie! zise vod. Oboseala voastr nu e de la o noapte de chef. Sunte&i prea o&eli&i pentru a se vedea pe fe&ele voastre urmele unei nop&i pierdute. Cred

c în frumoasa noastr Delt prilejurile voastre de somn au fost pu&ine. Pofte#te, nepoate! Încruci#ar sbiile cu violen&. Cae nu-#i cru& unchiul. Precizia milimetric a lui vod, mi#crile iu&i #i în#eltoare ale corpului se dovedir neputincioase în fa&a artei lui domnul erau se dovedea aprig spadasin. Scurtele prilejuri de Cae, rgaz chiar între dac dou asalturi clipe deunstudiu. . Dar Mihai-vod încerc unele lovituri de împungere, date cu sprinteneal marele spadasin par totul prin laterale u#oare, fr a da un pas îndrt. — Parc e#ti de fier, murmur domnul cuprins de admira&ie. — Nu, mria-ta! interveni printele Grasa. Omul acesta e nscut spadasin. Unul ca el apare o dat la douzeci de ani. Adic într-o genera&ie. Pe mine m-a învins acum cinci ani fr nici o dificultate. Cândva eram socotit un mare lupttor la cur&ile regale din Apus. Tare a# vrea s-l vd pe Cae Indru  în partea de încruci#ând sabia cu una din gloriile de azi ale Apusului. Fiindc rsrit a Europei, doar Ducu cel Iute i-ar putea&ine piept, cu toate c nu sunt prea sigur. — E mai bun decât mine, zise Ducu plin de convingere. sunt mai bun,române râse Cae, punându-#i teac. Ducu se arat #ti despre #i una — dinNumarile minuni care sabia vesti&iiîn spadasini Bindacz  arta Apusului. Dar Perisini aveau îndoieli. Perisini aducea în spatele lui toat socot c nu-i destul numai me#te#ugul. Pe lâng asta mai ai nevoie de har. Ducu îl are cu prisosin&. Intrar cu to&ii în camera de lucru a domnului 'rii Române#ti #i se a#ezar în jurul mesei mari de stejar. — Ce ve#ti îmi aduc prietenii? întreb vod trecându-#i degetele prin pr, într-un gest obi#nuit lui. — Bune, mria-ta, gri Cae. Am adus restul duca&ilor. Adic am o hârtie ce reprezint aceast valoare pltibil în Bra#ov. Domnul Aba Rozen îi va elibera la prima cerere. — Minunat! exclam vod. Îl vom trimite pe Zamfirescu la Bra#ov. — Cred c ne-a&i a#teptat cu nerbdare, lipsindu-v suma trebuincioas. — Nu prea, zâmbi vod. (ase mii de o#teni n-au vrut s primeasc lefile #tiindu-ne la strâmtoare. Ei au rmas mai departe în slujba noastr. Trimi#ii principelui Transilvaniei s-au artat mul&umi&i c avem o o#tire atât de mic. Ei n-au habar de ceea ce se petrece în mun&i. Aga Leca, Radu #i Preda Buzescu lucreaz în Bucegi cu patru mii dou sute de tineri. Sptmâna viitoare sosesc acolo înc #apte sute de voinici de prin pr&ile Arge#ului #i înc patru sute din jurul Craiovei. Trebuie s ajungem iute la zece mii, fiindc în ei va fi toat puterea &rii. Bucegii sunt înconjura&i de oameni harnici. Nici pasrea nu intr acolo fr #tirea noastr. Dar ne trebuie arme bune, tunuri mai multe, cai, încl&ri #i alimente. Fr aur e greu s le gsim. De la popula&ie nu putem strânge. A apucat prea pu&ini ani de lini#te. Îi dm rgaz s-#i închege gospodriile prginite pe vremea turcilor. — Doamne, îl întrerupse Cae. Am mai adus înc o mie de galbeni pentru O#tirea Bucegilor. — Fir-ar s fie! se minun domnul bucuros. De unde tot sco&i tu la

galbeni? Ai ceva taini&e ascunse? — Sute, mria-ta. Sute de taini&e pline cu aur. — Unde sunt aceste taini&e? — În inimile românilor, zâmbi Cae. Negustorii mi-au druit aceast zestre pentru ceainterveni nou. Chiril. Cu cât vor #ti mai mul&i ce pregtim noi în — puterea Nu e bine! mun&i, cu atât nu va fi un secret. Dac afl du#manii no#tri, suntem pierdu&i. Se vor npusti asupra noastr înainte de vreme. — Gre#e#ti, Chiril! îl domoli Cae. Acum cinci ani când am pregtit mcelul turcilor din Bucure#ti, sutele de români ce aflaser ziua hotrât au #tiut s tac. Acum nu se hotr#te numai viitorul nostru ci #i al lor. Ei #tiu bine asemenea lucru. — A#a e! gri vod. Trebuie s avem mult încredere în poporul nostru. Galbenii negustorilor vin tocmai la vreme. — Dar nu e totul, continu Cae. Negustorii #i me#te#ugarii strâng alt zestre. O vom primi în câteva zile. — Iat o veste'nea#teptat de bun, care ne îndrept&e#te s sperm #i Ploie#ti. ajutoare de la, negustorii Craiovatârguri În ultimii Ploie#tii a devenit unul dintre cele maidin frumoase ale&rii. A# dori ani, s pleca&i spre mun&i chiar în seara aceasta. Ve&i sta o sptmân pe platoul Bucegilor, unde iscusin&a voastr în mânuirea armelor va fi folositoare tinerilor o#teni. De acolo ve&i porni ctre Praga. Andrei Báthory e gata s prseasc haina de cardinal, spre a se însura cu Maria-Cristina, ruda împratului Rudolf. Mi-e team c împratul îl va recunoa#te ca principe al Transilvaniei. S nu se întâmple una ca asta. Iat scrisoarea voastr de împuternicire ctre curtea din Praga. Când v întoarce&i, ave&i alt drum la Poarta Otoman, unde trimi#ii lui Báthory duc tratative pentru ob&inerea firmanului de domnie, atât de necesar principelui Andrei. Dar Ibrahim, marele vizir, se las greu. Cu bine, prieteni! * Domnul rmase pu&in vreme singur. Îndat dup plecarea musafirilor, î#i fcu apari&ia marele boier Vintil Bicoianu. În ultimele zile, btrânul î#i mai pierduse din vigoare. Arta slab #i nedormit. — Dar ce ave&i, oameni buni? întreb vod privindu-l adânc. Azi, toat lumea e nedormit. — Am suprri, mria-ta, rspunse acesta amrât. — Ve#ti proaste? — Nu, doamne. Iscoadele ne-au adus #tiri c o#tile turce#ti s-au oprit din înaintarea lor spre Dunre #i a#teapt încheierea tratativelor dintre principele Transilvaniei #i Poarta Otoman. Oastea Moldovei s-a deprtat de Foc#ani, unde ne #edea în coast. Ieremia Movila a primit scrisoare de porunc de la principele Transilvaniei s nu atace 'ara Româneasc fiindc domnul ei s-a aplecat supus ctre vasalitate. Ttarii n-au trecut Nistrul, urmrind cu aten&ie mi#crile turcilor. O#tile polone au coborât în Moldova ca o amenin&are asupra turcilor, dac ace#tia vor ataca 'ara Româneasc. Kornis, comandantul o#tilor

transilvnene, s-a retras din Aiud ctre Deva, nelini#tit de apari&ia generalului Basta, în fruntea unei armate în zale. Asta înseamn c planurile noastre mai stau înc în picioare. (i cred c vor mai sta o vreme, pân ce vom prinde puteri. — Atunci, care-i pricinaS-a suprrii? Fiul meu, mria-ta. înhitat cu o femeie care nu-i de rangul nostru. O cheam Didina #i e fiica unui prpdit de lingurar. În stirpea mea nu s-a mai pomenit asemenea ocar. Îi gsisem o fat de neam, cu zestre mare de galbeni #i cu dou mo#ii înspre partea Pite#tilor. Nici n-a vrut s aud. Doar n-am ajuns acum la btrâne&e s m pup cu alde Tufnel, lingurarul. — Tufnel? Nu e un tânr oache#, mare me#ter în lupta cu bâta? — Ala e fratele Didinei, mria-ta. — Mi s fie! râse domnul &rii. Dac Didina seamn cu fratele, clucerul face o partid bun. E frumoas? — Frumoas, dar din neam prost. — Asta-i ru! gri vod #iret. E ru dac Ieremia se iube#te cu tot neamul Tufnel. Îl vom certa, s se mul&umeasc numai cu tânra fat. Vintil în&elese limpede ironia lui vod. Venise la el cu speran&a c va fi sprijinit. — Doamne! încerc el. Dac #i-ar face-o ibovnic, a#a cum se întâmpl multor tineri boieri, nu a# avea nimic împotriv. Când eram tânr, n-a# fi fcut nici mcar atât. Un fiu de boier nu-#i pleca ochii ctre prostime. S-au schimbat vremile, mria-ta. Tinerii de azi nu mai&in seama de poruncile ta&ilor. Ba s-au #i dezm&at. Î#i tund prul scurt, lipsindu-se de frumoasele plete. #i Î rad must&ile #i arat ca ni#te spâni. Fetele î#i fac bluzele strâmte #i #i-au scurtat rochiile deasupra labei cu o palm. Iat începutul desfrâului. Când s-a mai pomenit oare s nu hotrasc prin&ii viitoarea mireas? — Cu tineretul totdeauna au fost #i vor fi îndoieli, chiar dac nu-#i au rostul, zâmbi vod. De când e lumea, btrânii au privit cu ochiul aspru genera&ia urmtoare #i nu au avut încredere în ea. Gre#it, foarte gre#it, drag Vintil! Iat c lumea n-a btut pasul pe loc. Iat c lumea s-a urnit mereu spre progres. Ar fi vremea s credem mai mult în în&elepciunea fiilor no#tri. Cât despre Ieremia, s vin cu Didina la mine. Dac se iubesc, îi va cununa domnul 'rii Române#ti.

Capitolul 7 Ploaia mrunt se cernea molcom peste ora#ul adormit. Pu&inii trectori alunecau ca ni#te umbre iu&i, mis-tuindu-se pe sub por&ile întunecoase. Cldirile vechi din Praga parc se chirciser sub biciuirea ploii. Noaptea se arta în cumpn cu zorile. O lumin le#ioas ptrundea prin ferestrele vechiului palat Hrad,any. Apoi se potoli ploaia, dar cerul vine&iu #i vântul care se pornise din senin prevesteau o zi urât. Contrar obiceiului, împratul Rudolf al doilea se trezi în zori. Îl durea

stomacul. Ni#te tieturi iu&i parc îi frâmi&au respira&ia. Când nu mai putu s rabde, marele împrat se ridic din a#ternutul cldu&, vicrindu-se: "Doamne, ce drcie! Parc toat Praga cu Vlâtava ei umbl prin stomacul meu. Asear la cin am cam întrecut msura cu tocana. (i m-am jurat s nu mai mnânc tocan. ziceMare c sunt unsul pmânt. S-o Daciae naiba, a#a, dec-mi ce mplace! doareLumea pântecul? lucru s nuDomnului mor pân pe la prânz. Afar e urât. Eu a# vrea s fie frumos, dar cine m ascult? Adic nu mai vreau nimic. Doamne, ce dureri! Poimâine ziceam s merg la vântoare, dar cu stomacul meu prpdit #i cu vremea asta nu prea sunt semne bune. Poate c ar fi bine s-l chem pe medicul italian. Nu, nu e bine!*la vine cu tot felul de hapuri. Ni#te blestem&ii care de care mai rele #i fr folosin&. Dac m fac bine, îl alung. De câte ori îl vd, m apuc durerile. Au! Î#i d ni#te aere de mare #tiutor, c te apuc ame&eala #i grea&a. Ei drcie! Trebuie s fug undeva. Dup asta s-ar putea s m lini#tesc." cut: "Parc mi-e Ie#i din odaie cit putu mai iute. Când reveni, gemu satisf mai bine."' Încerc s a&ipeasc, dar crampele se pornir s-l macine iar. "Azi am o &ei. Suita care diminea& Vine ambasadorul Fran îl înso&e#te tot ce po&i #i vedea mai grea. strlucitor. Pu#lamaua de ambasador a lipsii aproape edou luni mi s-a fcut dor de el. Dac-mi trece stomacul, m încui cu el în cabinet s-mi spun bancuri. De unde naiba afl el toate bancurile alea noi? Pe urm, le &ine minte. Eu, draci! Le uit de îndat. Dintre toate, cel mai mult mi-a plcut la cu Rudolf #i racul. Zicea c l-a înv&at de la un ceh. Cehii #tia n-au nici un Dumnezeu. Dar #i austriecii #i ungurii fac bancuri la adresa mea. Au! Dac îi prind pe ia care fac bancuri asupra majest&ii noastre, le dau câte o pung cu florin&i. A#! Nu m pot încumeta la asemenea prostie. Într-o sptmân se apuc de bancuri toat popula&ia imperiului. Mai bine pun s le trag o mam de btaie, ca s nu mai râd de împratul lor. Nu, nici vorb! Ei lucreaz cu &. Numai un spiritul, nu cu trupul. Iar spiritul e tot ce are omul mai de pre ntâng se supr împotriva lor. Popoarele care nu au bancuri smt srace cu duhul. Au! Doamne sfinte, pe împrat îl doare pântecul, în vreme ce supu#ii lui dorm fr griji! Ei, uite c am #i eu ceva spirit. Cam palid, dar tot mai bine decât nimic. Adevrul e c m simt atras ctre fars. Acum doi ani i-am propus ambasadorului Fran&ei s facem o partid cu ciomegele. El nu se pricepe decât la sabie, dar nu s-a încumetat s m refuze. I-am tras o btaie s m &in minte. De câte ori joc zaruri cu el, m cur&. Cred c e un tri#or ordinar, fiindc un ambasador nu poate avea norocul unuia care e unsul Domnului pe pmânt. E o pu#lama inteligent, astfel c a în&eles foarte bine de ce l-am altoit cu ciomagul. Au! Iar trebuie s fug undeva. Dup ambasadorul Fran&ei, îl voi primi pe cel al Angliei. Un lungan simpatic, dar cam distant. În schimb, când joc zaruri cu el, totdeauna îmi umplu buzunarele. Dup ce pierde, începe s-mi cear unele favoruri. Având în vedere c are punga ve#nic deschis, îi satisfac, toate cererile. Dup ambasadorul Angliei, voi primi o solie valah. Prima solie numeroas ce vine la curtea noastr. Abia a#tept s-i vd pe acei oameni de la cursul de jos al Dunrii. Îmi place s discut cu oamenii simpli, îmbrca&i în piei de oaie, cu piepturile mari#i cu bra&ele puternice, dar lipsi& i de duh. Cei

pu&in a#a mi-a vorbit despre ei cândva Sigismund Báthory. Îi voi pofti la petrecerea noastr de ast sear, sperând s-i scot din fire pe curtenii mei pomda&i ca ni#te artri. Numai s m fac bine. Ambasadorul Fran&ei e înso&it de marii spadasini ai Apusului, domnii Corot, Bompard#i Pierre Jorat. Avem  tem câ&iva la Praga. Îi vom încerca acestormari domni. M (colile totu#i spadasini c nu vor buni face fa&. Apusului auîmpotriva dat totdeauna spadasini. Cine l-ar putea bate pe domnul Corot? Cine s-ar putea asemui cu domnul Bompard? Cine ar cuteza s ridice sabia împotriva domnului Pierre Jorat? Ace#ti oameni au fcut mari demonstra&ii la Londra, la Madrid, la Roma, la &ei. El Vene&ia #i mai #tiu eu unde. E inteligent Henric al patrulea, regele Fran ne trimite asemenea spadasini pentru a câ#tiga simpatia noastr." Dup un ceas, prin palatul Hrad,any se strecurar unele #oapte despre pântecraia împratului. Când ie#ir din palat, #oaptele se rostogolir pe deal în jos ctre Vlâtava #i se transformar în vorbe de duh. Apoi, vorbele primir unele adausuri de fantezie, astfel c pe la ceasurile nou, praghezii se opreau în drum cunoscu&i sau necunoscu&i #i se porneau pe râs. Prin cârciumile dese la numr, praghezii cam zurbagii din fire, apleca&i spre mult veselie, închinar raiei o de cniîncu bere în cinstea Iar când Rudolf î#igroaz fâcu apari&ia sala tronului, campântec tras ia fa&, împratului. cu cearcne mari, curtenii î#i ascunser zâmbetele sub o înf&i#are plin de compasiune. În vreme ce împratul îi primea pe ambasadori, zece brba&i î#i struneau caii peste podul de piatr ce fcea legtur între malurile frumosului râu Vlâtava. Aflat în frunte, Costache Caravan exclam cu sincer admira&ie: — Pe cele trei zgaibe ale Zambilici! Cehii #tia sunt da&i naibii! Ia uita&i, fra&ilor, ce mai cur&enie! Iarba de pe malurile Vlâtavei n-are mcar un scaete. Urcar panta domoal spre Hrad,any. La prima poart lucrat în fier forjat, cu minunate ornamente, îmbinate frumos în zidurile mari ce aveau pe ele dou statui de lupttori, fur opri&i de strji. Cae Indru art scrisoarea de trecere ob&inut cu o zi înainte de la secretariatul palatului. O droaie de slujitori le luar caii, în vreme ce un cpitan îmbrcat strlucitor în albastru,  în stânga cu multe fireturi galbene, îi conduse spre sala tronului, aflat por&ilor. Intrar într-o cmar de trecere, pardosit cu frumoase dale de marmur alb. Din loc în loc, strjile, dou cite dou, pzeau u#ile din dreapta #i din stânga, #ezând încremenite ca ni#te statui. La captul ei întâlnir o încpere uria#. Grupuri de curteni discutau în#oapt. U#ile mari, aurite, erau deschise ctre sala tronului, mai îngust decât încperea alturat, cu pardoseala #i tavanul din lemn aurit. Tonurile calme ale zugrvelilor, covoarele lipsite de culori &iptoare, pr&ile de lemn #i ferestrele mari vopsite cu gust dovedeau marea art a celor ce lucraser acolo. Un brbat între dou vârste, îmbrcat fr podoabe, anun& sosirea soliei valahilor. Împratul ridic privirile, întrerupându-#i discu&ia cu ambasadorul Fran&ei, dornic s-i vad pe trimi#ii lui Mihai-vod. Curtenii la fel de curio#i î#i alintar batistele sub&iri, folosind mi#cri gra&ioase. Aveau prilejul s-i cunoasc pe învingtorii turcilor în marea lupt de la Clugreni. Se zvoniser multe despre valahii de la Dunre. Unii spuneau c sunt pro#i, înspimânttori la chip, voinici dar cu picioarele strâmbe, cu mâinile mai jos

de genunchi, îmbrca&i în piei de oaie #i lipsi&i de darul vorbirii. Al&ii, care trecuser vremelnic prin 'ara Româneasc, vorbeau despre brba&i #i femei frumo#i la chip, îmbrca&i în straie minunate, înal&i, ageri la mân #i la minte. Dar pu&ini îi credeau, dintr-o pornire fireasc spre a descoperi lucruri ie#ite din comun. la trecerea doi ambasadori curtenii f un larg culoar, #i contesele, #i cuser #i de dataDac aceasta, con&ii celor marchizii marchizele, baronii baronesele, prin&ii mai mici sau mai mari, generalii#i dregtorii, mtu#ile sau nepoatele mai marilor imperiului se clcar gra&ios pe picioare, se împinser cu delicate scuze, bulucindu-se unii peste al&ii. Omul de la u# citi cu voce tare, pe hârtia ce o &inea în palm cu mult elegan&: — Domnul Cae Indru, prin& de sânge al valahilor. Se auzir hohote discrete. Cae coborî cele câteva trepte#i se opri o clip, rotindu-#i privirile îndrzne&e prin sal. Hainele lui din catifea neagr, bine strânse pe corp, îi scoteau în eviden& desvâr#irea formelor. Umerii largi, #oldurile înguste, picioarele lungi încl&ate în cizme din piele sub&ire, frumuse&ea chipului su scoaser un murmur de admira&ie. Mândrele doamne se privir între ele ridicând sprâncenele a uimire. Cae merse cu fruntea sus #î i slt pân pa#i depene tronul Acolo complet neagr, lipsitladecâ&iva obi#nuitele sauimperial. panglici,#i execut cel plria mai elegant salut ce se vzuse în ziua aceea la Praga. — Gut, gut! scp împratul. Tinere prin&, admir frumoasa îmbrcminte a domniei-tale dar m mir lipsa podoabelor care le-ar fi adus mai mult strlucire. Sunt oare valahii atât de sraci? — Sint, mria-ta. Minunatele noastre bijuterii le-am sacrificat pentru nevoile rzboaielor. Iar oamenii no#tri, adic primii aprtori ai cre#tinilor, cei care au pus piepturile la Clugreni în fa&a puhoiului turcesc, pentru aprarea 'rii Române#ti, a Transilvaniei, a Ungariei, a Austriei#i a cur&ii de la Praga atât de strlucitoare prin bog&iile ei, nu mai au nimic. — Ah! tresri. Împratul profund nemul&umit în fa&a îndrzne&ei aluzii. Popoarele din rsrit totdeauna au venit la noi cu cereri. Dar #i vistieria noastr are o limit, ca #i bunvoin&a. Ce dore#te Mihai-vod de la noi? — Nimic, mria-ta, zâmbi Cae, uimindu-l cu totul pe marele Rudolf. — Nimic? — Nimic. Noi am venit s oferim, nu s cerem, sperând prin aceasta s mic#orm distan&a mare dintre Bucure#ti #i Praga, Rspunsul nea#teptat #i aluzia fin la prietenie, scoaser murmure de admira&ie printre curtenii atât de rafina&i. Chiar ambasadorii Fran&ei #i Angliei, care îi recunoscuser tânrului perfecta cunoa#tere a limbii nem&e#ti, îl privir cu interes sporit. Rudolf al doilea se a#ez mai bine, risipindu-#i mânia de adineauri. — Mihai-vod, domnul 'rii Române#ti, continu tânrul cu îndrzneal, mul&ume#te împratului pentru slujbele frumoase ce s-au cut f la Praga, dup victoria noastr de la Clugreni. Slujbele, mria-ta, aduc totdeauna desftarea sufletului, chiar dac nu pot hotrî soarta unui rzboi. "Ei drcie! gândi împratul. Pctosul acesta e un mare vulpoi. Lucru foarte rar la un tânr. Ne dojene#te cu adânc fine&e c nu am acordat sprijin

imperial în lupta de la Clugreni. E mai vulpoi decât mul&i ambasadori cu experien&. Sau poate m în#el. Poate a gsit câteva fraze frumoase, iar noi îl ridicm mai sus decât merit. S-ar putea totu#i s fie druit cu haruri mari. rea de jos, dar #i multe Am auzit multe lucruri bune despre valahii de la Dun mai pu&in Totu#i, în dac m socot, s-i recunoscGiurgiu. mari merite unui popor carebune. a izbândit luptele de la trebuie Putinei,(erpte#ti, Hâr#ova, Rusciuk, Silistra #i altele pe care nu mi le amintesc acum. Un popor de nevolnici ar fi pierdut toate btliile unde intrau cu o#teni pu&ini în fa&a puhoaielor. Ei n-au pierdut mcar o singur btlie." Apoi zise: — Domnia-ta ai spus c ai venit s oferi. Dar ce poate oferi un popor srac? Curtenii, de obicei plictisi&i la astfel de discu&ii, erau numai ochi #i urechi, recunoscând marea agerime de spirit a tânrului. — Mult mai mult decât v a#tepta&i, mria-ta. Nu suntem sraci în toate privin&ele. — (i ce oferi&i? întreb împratul fcând o gaf dintre cele mai mari. Cae repar grabnic, cu o privire tainic mul&umire. stra secretul — Mria-ta! a&i pus alegându-se la încercare slabele melede mijloace de a p  pedeaps pentru ce-l aducem la viitoarele tratative. Recunosc o meritat îndrzneala noastr. "Pe to&i dracii, îmi place omul acesta!" gândi împratul. — Domnul Chiril Zece Cu&ite. Privirile lui Rudolf #i ale curtenilor ctar lacome spre u#, în speran&a c vor descoperi mcar acum ceva cusururi strlucitoarei solii. Chiril porni de-a lungul zidului viu. Purta un minunat costum albastru, cu haina strâns pe corpul su atletic #i pantalonul coborât peste cizme. 'inuta lui dârz, u#or aplecat spre asprime, fa&a col&uroas, nu lipsit de frumuse&e, dar mai ales elegan&a sobr a gesturilor, scoaser primele exclama&ii de admira&ie. Tânrul se opri în fa&a tronului #i salut cu gra&ie desvâr#it. — Domnule! spuse Rudolf, privindu-l cu mult interes. Încep s vd în solia valahilor brba&i cu însu#iri alese. — (i cu inima deschis, complet Chiril într-o nem&easc fr cusur. — Sper, zâmbi împratul. Cum vi se par pmânturile imperiului nostru? — Frumoase. — Mai frumoase ca 'ara Româneasc? — Nu, mria-ta. Împratul, obi#nuit cu lingu#irile, se încrunt u#or; dar rspunsul se art la înl&ime, când Chiril continu: — Oricât ar fi de urât pmântul unei &ri, ceea ce nu e cazul cu al nostru, poporul îl iube#te ca pe cel mai frumos din lume, fiindc e al lui. În el sunt oasele mo#ilor #i strmo#ilor. În el e toat truda poporului. În el sunt amrciunile #i bucuriile. Deci, nu poate fi un loc mai frumos pe pmânt ca al lui. — Domnul Ducu cel Iute. Un tânr nu prea înalt, dar armonios împlinit, cu fa&a dulce, cu o u#oar

culcare roz în umerii obrajilor, se opri lâng tron #i-i ur sntate împratului, folosind cu me#te#ug nem&easca vorbit de vienezi. — Medicul valah Costache Caravan. Costache, pe care-l strângeau cizmele noi, clc plin de mre&ie printre #irurile #nuitas-lpântecraie de curteni. de mult despre a #i dintr-oAuzise împratului porniremai viclean îi ceruse lui obi Indru treac drept pase complet de medic pe hârtia secretariatului. Rudolf al doilea, ce nu sc chinurile lui. Întreb cu viu interes: — E#ti medic, domnule? Costache nu o rupea nem&e#te, astfel c prefer maghiara, bine cunoscut la curtea din Praga. — Am aceast plcere, mria-ta. Dar spre deosebire de medicii Apusului, nu lucrez cu hapuri sau tmduiri îndelungate. Un medic bun trebuie s aline degrab durerile bolnavului, fr s-l chinuie cu tot felul de încercri. — Magnific! murmur împratul. Cuno#ti un tratament bun pentru durerile de stomac? — Fr îndoial, mria-ta. Ceremonia primirilor lu se sfâr#it, dintr-o fireasc a celui admirându-i dintâi om al  în imperiului. Nobilii curteni înghesuir jurul grab lui Indru, frumoasa îmbrcminte. Chiril #i Ducu se bucurar de aceea#i aten&ie. — V îmbrca&i cumva la Paris sau la Londra? se interesar câ&iva tineri. — Nu, domnilor, zâmbi Cae. Numai la Bra#ov. Croitorul nostru, domnul Izidor Cipai, se dovede#te un meseria# desvâr#it. — Excelent, excelent! fur cuprin#i de entuziasm tinerii. Vom merge la Bra#ov. În toat Europa nu am vzut o mai mare elegan& a croielilor. Doar Costache, încput pe mâna împratului, #tiu c-l a#teapt câteva ceasuri grele. Chiril î#i roti privirile prin sal, având presim&irea c e privit cu mare insisten&. Fa&a lui pli u#or când privirile se oprir asupra unei tinere ce #edea lipit de col&ul unei ferestre. — Domni#oar Alberta Teke, sunt fericit#i uimit întâlnindu-v la Praga. — Ca #i mine, îngân frumoasa fiic a Transilvaniei, iar obrajii ei prur cuprin#i de flcri. Trecuser cinci ani de când Alberta îi druise minunatul ei lan& de aur. Fusese o pornire de dragoste fulgertoare, ce-i uimise pe curtenii afla&i atunci la balul lui Sigismund. — Nu credeam s m recuno#ti, continu ea, prinzând bra&ul ce i se oferise. Chiril î#i desfcu haina cu un gest pe care nu #i-l putu opri. Lan&ul Albertei se afla la gâtul su, sub cma#. Pornir tcu&i. Imensa catedral Sfântul Vit, ce fcea parte din ansamblul mre& al palatului, era pustie la ceasul acela. Brbatul atât de calculat, de aspru#i rece în alte prilejuri î#i uit prietenii. Se oprir în fa&a altarului. Pa#ii lor, ce pruser &ipete lungi pe vechile lespezi de piatr, nu se mai auzir. (edeau încremeni&i unul în fa&a altuia, privindu-se adânc. Lini#tea din jur coborâse peste ei obositoare#i grea. Apoi, mâinile lui Chiril o cuprinser pe dup talie. Ale ei zburar spre umerii largi.

— Ne logodim aici în fa&a altarului, murmur el. Buzele lor se împreunar cu toat setea adunat în cei cinci ani trecu&i peste dorin&ele înfrânate. Ie#ir din catedral cu ochii atât de strlucitori, încât curtenii afla&i prin apropiere îi privir uimi&i. În loc de s Costache se încuieCaravan în cabinetul su cu ambasadorul Fran&ei, #edeaÎmpratul. . de tain alturi "Norocul meu, gândi grsunul. Bolnavul totdeauna crede în orice." — Care ar fi leacurile domniei-tale? se interes Rudolf. — A&i auzit de coada #oricelului? — Un animal mic #i scârbos, gri împratul cutremurându-se. — Nu, mria-ta. O iarb minunat pentru ceai. — Crezi c ar trebui s m lipsesc de minunata mea tocan? — Ar fi o gre#eal de neiertat, spuse cu tupeu grsunul. Trim o singur dat #i nu ne putem lipsi de micile noastre plceri. Medicul ce nu le îngduie se dovede#te slab la minte #i la me#te#ug. — Adevrat, adevrat! strluci de plcere împratul. E#ti un medic mare #i în&elept. — A#a se spune la noi, mria-ta, gri cu modestie Costache. Ce opreli#ti v-a pus mediculpeitalian? — S renun& la tocan #i la grsimi. El crede c ficatul meu nu le suport, #i nici stomacul. — Cât l-a&i ascultat? — Mnânc tocan o dat pe lun, se vicri Rudolf. — Ru! Va trebui s mânca&i de patru ori. Adic în fiecare sptmân o dat. — Nu-i prea mult? îl privi acesta cu dragoste. — Nu, dac urma&i cu str#nicie leacurile mele atât ide plcute la gust. — Ar fi o minune, domnule Caravan. Ce trebuie s fac? — S be&i ceaiuri, dar nu cele obi#nuite. Voi pleca îndat pe dealurile din jurul ora#ului, unde sunt sigur c aflu ceea ce v trebuie. Dou ceaiuri diminea&a, dou dup masa de prânz #i dou seara dup cin. — Asta e tot? — Nu! Tocana s nu o mai mânca&i seara, ci la prânz. Miere folosi&i? — Rar. — S lua&i diminea&a câte o lingur de miere! — Dar e admirabil, dragul meu! exclam împratul cuprins de bucurie in fa&a unui tratament atât de u#or #i nea#teptat. "Pe dracu! gândi Costache. La noi pân #i cei mai prpdi&i oameni #tiu c ceaiurile taie puterea grsimilor. S dea Dumnezeu s ias bine! Altfel, îmi gsesc beleaua cu ntrul sta. Italianul o fi #tiind el multe, dar medicilor le place s se complica fr noim #i nu cred o boab în leacurile folosite de popor. Cel pu&in a#a îmi zicea domnul Zimmermann, felcerul fostului principe Sigismund." — Dac beau ceaiuri chiar azi, crezi c-mi vor alina durerile? — Fr gre#eal, mria-ta. Parc le ia cu mâna. — Atunci, alearg* domnule! Alearg degrab #i caut buruienile

trebuincioase. Vei fi bine rspltit. "Dac leacurile lui se dovedesc bune, îl decorez, gândi Rudolf al doilea. Îi acord Medalia marilor lupttori pentru libertatea cre#tinilor." * În marea sal de bal a palatului Hrad,any, luminile multe înfrumuse&au înzecit podoabele, chipurile #i minunatele ve#minte ale oaspe&ilor. Se aflau acolo cele mai de seam personalit&i ale celor dou cur&i imperiale din Viena#i Praga. Iar alturi de acestea, germani înal&i, blonzi, inteligen&i #i sobri. Englezi cu fe&ele simpatice lungi de un cot #i ochii apleca&i spre ironie. Fran&uji sprinteni la vorb #i plini de duh. Spanioli oache#i, frumo#i #i buni de gur. Italieni fermectori, gata s râd din te miri ce. Unguri bine f cu&i, cu privirile îndrzne&e, focoase. Înal&i monahi trimi#i ai Sfântului Scaun. Mari prela&i ai mnstirii Strahov din Praga. Cehi mucali&i, sprinteni la glume ca argintul viu. Femei brune sau blaie, tinere sau trecute, agere sau sfioase. Dar sarea#i piperul o aduceau în acea sear solii valahilor, despre care se vorbea frumos în toatÎmpratul, Praga. care la îndemnurile lui Costache, buse dup prânzul u#or o  caraf cu ceai, nu mai avea dureri, fie din pricina ceaiului, fie dintr-o alt binecuvântat pricin, astfel c seara promitea s se dovedeasc una dintre cele mai încânttoare. Cu ambasadorul Fran&ei într-o parte #i Costache Caravan în alta, Rudolf al doilea î#i fcu apari&ia, uimindu-i pe curteni, fiindc eticheta ar fi impus alt companie. Grupurile invita&ilor se risipir curând #i se a#ternu lini#tea plin de respect, datorat marelui suveran. Împratul se a#ez cu sprinteneal, iar invita&ii a#teptar cuvântul su. Domnul Szanto, un ungur chipe#, ce se dovedi conductor al petrecerilor, veni în fa&a suveranului. — Cu ce începem, domnule? se interes Rudolf bine dispus. — Cu arta spadasinilor din Fran&a, zise domnul Szanto, consultându-#i lista nu tocmai scurt. — Cine vor fi adversarii domnilor Corot, Bompard #i Pierre Jorat? — Sire! interveni ambasadorul Fran&ei, vorbind destul de puternic spre a fi auzit în sal. Spadasinii mei m-au anun&at c s-ar afla aici ni#te domni desvâr#i&i în arta scrimei. Atit de desvâr#i&i încât nu credem s se gseasc al&ii mai buni ca ei în tot rsritul Europei. Numele lor a ajuns de mult la curtea Fran&ei. Regele nostru Henric al patrulea s-a gândit mereu  s-i pofteasc la Paris. — Care e numele acestor domni? tresri împratul. — Printele Grasa, la a crui #coal a înv&at cândva arta scrimei domnul Corot. — Excelent! Altul? — Ducu cel Iute... — Vorbe#ti cumva despre tânrul ce mi-a fost prezentat azi diminea&? — Întocmai, sire! Ducu cel Iute l-a ucis într-o partid de scrim pe marele spadasin. Roco Perisini, cel care avea o victorie asupra domnului Bompard.

— De necrezut! murmur împratul. N-am auzit pân azi despre tânrul Ducu. E cunoscut la Paris, iar noi nu #tim nimic. Exist oare o #coal valah de spadasini? — Asta n-am #tire. — Mda! Poate Altul? cel mai însemnat dintre ei. E vorba despre domnul Cae Indru. Are o victorie asupra printelui Grasa. Uimirea împratului, ca #i a curtenilor, dep#ise toate a#teptrile. Totu#i, neîncrederea î#i fcu loc, chiar dac în sal se aflau invita&i ce auziser lucruri uluitoare despre acei tineri. — Parc îmi amintesc ceva, zise Rudodf. Acum cinci ani s-a zvonit la curtea noastr c Sigismund Báthory, fostul principe al Transilvaniei, ar fi fost rpit din palatul su de la Alba-Iulia. Parc s-au pomenit atunci ni#te nume asemntoare. Sigur c nu am crezut o astfel de fapt. Cum v-a&i putea închipui s ne rpeasc cineva pe noi din mijlocul atâtor curteni voinici? — (i totu#i e adevrat, zâmbi ambasadorul. Regele nostru a râs o zi întreag. Iar vinova&ii acelei rpiri sunt solii valahilor. — mânie împratul. Curtea noastr fostmul slab informat.Vorbele &i du#mani. — Ah. Nu, ah! sire!segri destoinicul ambasador. Valahiia au de ocar au fost mai numeroase decât cele bune. Mul&i dintre cei prezen&i aici #i-au închipuit c valahii ar fi ni#te slbateci, cu alt înf&i#are decât noi. Când a fost anun&at prin&ul Cae Indru, s-a râs cu dispre& în sala aceasta. Când l-au vzut curtenii, exclama&iile de admira&ie n-au mai contenit. Dar mul&i îi cunosc pe valahi. Pcat c ace#ti domni au vorbit pu&in. Din câte #tiu, conductorii valahilor au fcut gre#eala s-#i aleag ambasadori dintre fiii altor &ri. Iar ace#tia nu au lucrat totdeauna cu folos. Mihai-vod î#i dovede#te marea în&elepciune prin aceast prim solie valah. V închipui&i c un popor de oameni slabi ar fi putut izbândi în atâtea lupte cu turcii #i ttarii? Inteligen&a #i vitejia lor le-au fost armele de cpetenie. Domnul Cae Indru a câ#tigat lâng Bucure#ti o btlie împotriva turcilor, fr s piard un om. Trei mii de turci care veneau din Ungaria Superioar victorio#i se încuiaser peste noapte între zidurile unei biserici. Tânrul domn s-a strecurat prin vechea canalizare, a ucis toate strjile, a deschis por&ile fr împotrivire, iar turcii lua&i din somn de topoarele valahilor, au czut pân la unul. Domnul Barton, ambasadorul Angliei la Constantinopol, ne-a povestit toate acestea. Cu ani în urm, ttarii se întorceau cu patru mii de prizonieri din imperiul vostru. La locul numit Putinei, domnii Costache. Cae, Chiril, Ducu #i Grasa au spart peste noapte cercul de strji ale nogailor, iar lupta, ce se anun&a grea în zori, s-a transformat într-un mcel de noapte. O#tile valahilor, trecute prin cercul de strji, au tiat câteva mii de ttari. Prizonierii le-au mul&umit în genunchi învingtorilor. Asemenea fapte le #tie Barton mai bine. El l-a uimit pe regele nostru cu povestirea isprvilor de necrezut. Lini#tea slii era atât de adânc, încât vorbele ambasadorului se auzir pân pe coridor. — Da, da! murmur împratul. Iat c nou ne-au fost altfel înf&i#ate lucrurile. Trimisul nostru la Bucure#ti, ragusanul Aloisiu Radibrati, nu ne-a

vorbit despre asemenea lucrri frumoase, fr a aduce merite principelui Transilvaniei. Domnule Szanto, pofte#te-i pe tinerii spadasini! Corot, Bompard #i Pierre Jorat îl salutar pe Rudolf, apoi asisten&a, cu desvâr#it gra&ie. Aplauzele pentru ei nu contenir mult vreme. Cine nu auzise oare despre faima acelor tineri fran&uji ce nu cunoscuser înfrângerea în &ile Europei? zecile de partide disputate la cur — Vom avea o sear grea, #opti printele Grasa. Corot, Bompard#i Jorat sunt adevrate minuni ale #colilor de scrim din Apus. Sper s lucra&i în fa&a lor cu toat arta voastr. Cae #i Ducu îl urmar pe iezuit. — A&i vrea s ne arta&i miestria voastr în fa&a acestor domni? întreb împratul. — Ne sim&im onora&i, mria-ta, rspunse Cae. Salutar la fel de elegant. Aplauzele nu fur mai pu&in darnice. — Vrei s împerechezi adversarii? se întoarse Rudolf spre ambasador. — E o mare cinste, zâmbi acesta. (i sper s nu gre#esc, a#a cum ndjduiesc s vedem în aceast sear încruci#ri de sabie care s ne încânte. CredCei c domnul Corot ar putea intra cerc alturi de printele Grasa. doi spadasini ie#ir într-un larg, format din trupurile oaspe&ilor. Curtenii din spate, mai pu&in noroco#i, se urcar pe scaune, dornici s nu le scape nimic. — Domnilor! spuse Corot cu adânca polite&e caracteristic neamului su. Cândva, am înv&at s &in sabia în mân la #coala distinsului printe. Mul&i nu-l cunosc, fiindc atunci purta un ilustru nume de marchiz pe care nu am #te. dreptul s-l pomenesc atâta timp cât valorosul meu adversar nu o dore Slujitorii aduser sbii cu vârfurile boante #i lamele neascu&ite. Cei doi adversari se salutar. Corot era înalt, suplu, cu o musta& mic u#or sltat la capete. Sabia se arcuia sprinten în mâna lui. Schimbar câteva lovituri &ea u#oare, de studiu. Corot se dovedea ager. Grasa mai lent, dar acurate lucrului su arta înalte cuno#tin&e. Mai vârstnic, iezuitul#tia c numai unele #iretlicuri îl vor sprijini în fa&a acelui drac împieli&at. De dou ori se art descumpnit, a#teptând s-l prind în curs pe tânr. De dou ori, Corot nu se abtu de la #tiin&a sa, mirosind pericolul. Era un spectacol de rar miestrie. Exclama&iile din sal ale bunilor cunosctori înso&eau fiecare asalt. O parad-ripost a lui Corot stârni încântare. Un #ir de lovituri laterale ale lui Grasa, date cu aceea#i repeziciune #i precizie, se dovedir greu de parat. — Încânttoare sunt loviturile voastre, printe Grasa! zâmbi Corot. — Dar nu atât de sprintene ca ale marelui meu adversar, îi întoarse iezuitul frumosul compliment. Sbiile lucrar o vreme aproape împletite. Corot se desprinse brusc#i fand larg. Iezuitul râse. — M-a&i atins, domnule Corot. — A fost o simpl întâmplare, zise acesta cu modestie. Broboane mari de transpira&ie se artar pe fruntea înalt a printelui. Sbiile lucrar aprig la înl&imea pieptului. Cea a lui Grasa coborî ca o scânteie sub garda advers, în direc&ia stomacului.

— A fost rândul vostru s m lovi&i, gri Corot cu admira&ie #i uimire. V mul&umesc, domnule! E prima oar când termin o lupt nedecis. Cei doi î#i strânser mâinile. Sala respir adânc. — Ah, mon Dieu! exclam ambasadorul Fran&ei. Pcat c i-a lipsit regelui nostru egale. un asemenea spectacol. Domnii Grasa#i Corot s-au dovedit de for&e — Continum întrecerile sau deschidem balul? întreb Rudolf, mai pu&in cunosctor în ale scrimei. — Continum, mria-ta! fu unanimul rspuns al slii. — Propun s-#i arate miestria domnii Bompard #i Ducu cel Iute, zise ambasadorul. Bompard, srcinar din Bretania, provincie a Fran&ei unde oamenii erau renumi&i pentru încp&ânarea #i tenacitatea lor, î#i privi adversarul cu ochiul fin al cunosctorului. De la primele asalturi sim&i c valahul din fa& e unul dintre cei mai valoro#i spadasini întâlni&i de el pân atunci. Fa&a i se lumin de plcere. Arta bretonului nu se arta în lovituri frumoase, ci în tenacitatea cu care purta acelea#i asalturi, mereu repetate pân la refuz, a#teptând cea mai tor, mic gre#eal Spre deosebire el, Ducu lucra fulger totdeauna undea teadversarului. a#teptai mai pu&in. Erau atât de de sprintene#i de nea#teptate loviturile lui, încât marele Bompard le urmrea cu greutate. Datorit acelor dou stiluri atât de diferite, asalturile nu erau suficient de spectaculoase, dar curtenii urmreau cu sufletul la gur când tenacitatea, când sprinteneala. Sabia din mâna bretonului prea o scul ce love#te neîntrerupt în acela#i zid, mcinându-i rezisten&a. Cea a lui Ducu, o viper ce mu#c ici-colo, total nea#teptat, întrerupând adesea migloasa lucrare a domnului Bompard. Totu#i, rar se întâmplau lovituri clare. Apoi se petrecu ceva uluitor. Atunci când mul&i crezur epuizat rezisten&a valahului, acesta porni un adevrat & la dans drcesc în jurul lui Bompard. Luat prin surprindere, bretonul renun re#te în eficacitatea loviturilor repetate, atât de dragi lui, prinzându-se copil metoda de lucru a tânrului valah. Fcu salturi nprasnice, dar î#i ie#ise din ritm. "Acum e al nostru, gândi Grasa." "Ce gre#eal imens! oft Pierre Jorat! Dac domnul Ducu #tie s profite, s-a zis cu Bompard." De trei ori la rând sabia lai Ducu î#i propti fierul pe gâtul bretonului. De trei ori la rând, cunosctorii din sal srir în sus. — Sunte&i mai bun, domnule! tot ce am vzut mai bun, se înclin bretonul cu franche&e deosebit. Am pierdut, dar sunt în câ#tig. Am înv&at de la voi secretul acestor nprasnice lovituri la gât. — Nu regret c le-am dezvluit, zâmbi Ducu. Fr ele, sor&ii de izbând ar fi fost de partea voastr. — Îi voi povesti regelui, gri ambasadorul entuziasmat. Cele trei lovituri car ale domnului Ducu sunt de neuitat. Vulpoiul Bompard nu a putut evita m una. Va trebui s plec la Paris chiar sptmâna viitoare. Regele nu mi-ar ierta niciodat gre#eala de a nu-i povesti despre aceste lovituri. Se întoarse ctre Ducu #i zise:

— (coala de scrim a valahilor e mare, domnule!(i s #ti&i c o spune un cunosctor. — Dar nu avem o astfel de #coal, rspunse tânrul cu modestie. — Glumi&i! — Nu mi-a# îngdui. Atunci, sunte&i o minune! gri ambasadorul uluit. — Asta, da! interveni Cae. Ducu e una dintre multele minuni ale neamului nostru. — A#a e! Acum vd limpede. Acum în&eleg cum a fost posibil s-i bate&i pe turci. A&i mai rmas domnia-voastr #i marele nostru Pierre Jorat, conte de Ré. V-am lsat la urm prin simpl impresie. Sper s fie un spectacol grandios. Apoi gândi: "Sper s te înving. Altfel, regele Fran&ei va fi mânios mult vreme." Cei doi tineri se salutar cu sbiile. Erau frumo#i amândoi #i cam de aceea#i statur. — Dac va fi s pierd, s nu uita&i, domnule, c mi-a&i câ#tigat inima de cum v-am vzut! se înclin Pierre Jorat. Dac va s pierd, zâmbi Cae fermector, s nu uita&i, domnule, c voi purta—pentru voificele mai bune gânduri! Pornir s lucreze u#or, cu lovituri largi #i clare. Era o perioad de tatonare. Asalturile nu aveau iu&eal, ci mai mult precizie. Iar elegan&a lor se arta desvâr#it. Jorat for& ritmul prea încet. Sabia lui se abtea îndrcit când lateral, când prin împunsturi directe. Cae para calm, fr s dea un singur pas îndrt. Mi#crile lui erau moi, alunecoase, parc prea încete. Dar spectacolul se dovedea unic. În fiecare clip, curtenii #i împratul, care prinsese poft de scrim, se a#teptau ca valahul atât de încet în mi#cri s fie atins. În fiecare clip se auzeau când exclama&ii, când îndemnuri. — Lucra&i cu mare elegan& #i precizie, remarc Jorat. Mul&i ntri cred c sunte&i încet în mi#cri #i se mir c nu a&i fost atins pân acum. Chiar eu am fost uimit la început, când mi-a&i prut o prad u#oar. Domnia-voastr nu numai c vede&i lovitura, dar o intui&i #i pe cea urmtoare. Am dat împotriva voastr unele asalturi ce nu au putut fi parate de spadasini cu frumos renume. — Iar mie nu mi-a&i lsat timp s încerc un atac, îl întrerupse Cae. — Ah, sunte&i un om fermector! se înveseli contele. Arta&i-mi, domnule, ceva din miestria loviturilor voastre! Pân acum doar v-a&i aprat, ce-i drept, cu mare art. S le oferim acestor domni o srbtoare a scrimei. Cae râse. Ochii lui mic#ora&i peste msur preau dou lumini&e tainice. De câteva ori abtuse sabia lui Jorat doar la câteva degete de pieptul su. Curtenii erau în delir, chiar dac sim&iser c fran&uzul va câ#tiga pân la urm. Jorat fand lung, încercând s-l descumpneasc pe valah. În sal se auzir strigte mari. Înfuriat de neputin&, î#i purt sabia ce #uier nprasnic prin aer ctre lovituri laterale, de la care porneau de obicei cele mai multe #iretlicuri. Apoi se rupse brusc din lucrare#i-#i strecur sabia sub garda lui Indru. Dar o lovitur teribil, venit dintr-o parte, arunc arma lui Jorat cât colo. — Lua&i-o, conte! zise Cae abia auzit. A fost o clip de neaten&ie a marelui

meu adversar. — Nu, domnule! rspunse Jorat cu fa&a rv#it. Niciodat nu m-am aplecat dup sabie, fiindc nimeni nu mi-a smuls-o din mân. Deci, dup cum vede&i, nu sunt obi#nuit s m aplec. Sunte&i cel mai desvâr#it spadasin pe care l-am întâlnit pânmea azi. sunt Cu mult mai bun mine. A&i învins, domnule. #i dezamgirea Mânia cumplite, dar decât cinstea m oblig la mare admira&ie. În sal se a#ternu o lini#te de moarte. Totul se petrecuse atât de fulgertor incit uimirea înc nu se risipise. "Dezastru! gândi ambasadorul înmrmurit. Henric al Fran&ei ne-ar fi iertat pierderea unui rzboi, dar pentru asta nu-l vom putea îmbuna prea curând. Sincer, s fiu, n-am crezut nici eu decât pe jumtate în desvâr#irea acestor valahi." — Mai încerca&i o dat! strig Rudolf al doilea aprins de admira&ie. — De prisos! zâmbi trist domnul Jorat, conte de Re. Omul acesta nu poate fi învins. Poate va veni o zi când va cunoa#te #i el amrciunea înfrângerii, dar nu cred s fie prea curând. — Achiar fost dac magnific, Rudolf. N-am s ajung undecât pasionat al #tebnuit scrimei, lupta spuse cu sabia se dovede mai pu&in mrea& cea cu ciomegele. Auzind asemenea vorbe, ambasadorul #i î re&inu cu greu o strâmbtur, dar împratul nu-l privi #i continu: — Ciomagul ofer mai mult decât sabia. La sabie e destul s fii iscusit. În lupta cu ciomagul, pe lâng agerime ai nevoie de o mare for& a bra&elor #i a întregului corp. Ah! Mi-ar fi plcut s-&i art o lupt cu ciomegele. — Mi-a&i artat una acum doi ani, rspunse ambasadorul. Sunt mul&umit cu atât. Fu rândul împratului s-#i re&in un zâmbet, amintindu-#i de chelfneala pe care i-o trsese fran&uzului. — Mria-ta! interveni Costache. În solia noastr avem trei lupttori cu astfel de scule. Dac dori&i o demonstra&ie... — Dac dorim?! îl întrerupse împratul. Dorim, domnule! Sigur c dorim! Tufnel, Toroipan #i Glu#c, afla&i undeva în fundul încperii, pornir prin culoarul strâmt de trupuri vii, neîn&elegând s-#i lase unul altuia întâietate. Coatele lor aprige lovir ca ni#te berbeci în coastele curio#ilor musafiri. Mergeau în acela#i pas, flo#i peste msur. În fa&a lui Rudolf î#i ridicar plriile mari, se aplecar mult pe piciorul întins #i salutar atât de brusc încât î#i sim&ir trosniturile oaselor. Slujitorii aduser degrab ciomege din sala de arme a împratului. — B, Tufnele! întreb Glu#c prinzând lemnul de corn în mâinile lui zdravene. O facem p adevratelea? — Nu m cheam Tufnel, nrodule! Eu sunt domnul Tufan. Apoi se întoarse ctre Toroipan: — Salut-m, blegule! — B! i-o întoarse Toroipan mânios. Vrei s-&i zic ceva de familie? Bleg e tac-tu!

— Ce zic, ce zic? se interes împratul. — Schimb între ei saluturi de polite&e, rspunse Costache în ungure#te. O parte dintre spectatorii ocazionali coborâr de pe scaune artând dispre& unei astfel de lupte. Dar exclama&iile celor din fa& îi readuser pe nel locurile lor.din Tuf se încumetase a lupta timp cu spre cei doi fo#ti &a Zece manglitori pia Mese. Toroipan loviîndinacela#i toate puterile cp&âna tânrului. Tria ei ar fi putut ucide un bou. Curtenii din fa& închiser ochii. Tufnel slt ciomagul deasupra capului #i fcu un pas înainte evitând for&a loviturii. Glu#c, mai #iret decât tovar#ul su, atac la picioare. Dar Tufnel sri sprinten în sus. Descumpnit, Glu#c pic de-a bu#ilea. Împratul se ridicase înmrmurit. Cuno#tea bine lupta cu bâta #i se zvonea chiar c nu ar avea adversari printre curtenii celor dou ora#e de re#edin&, Viena #i Praga. Toroipan duse ciomagul fulgertor îndrt #i cut o lovitur de împungere. Altul ar fi încercat s pareze cu o lateral scurt, îns iste&ul tânr gsi o cale mai bun. Sri într-o parte, iar bietul Toroipan #i î propti vârful ciomagului în zidul slii. Glu#c îl încol&i de aproape cu sprintene lovituri la înl&imea capului, dar iu&eala deplasrilor lui Tufnel îl descumpni. Apoi, o scurt lovitur de împungere stomac îl nuci pe bietul Glu#c. Înera sal nu aplaud r, lupta . nimeni, fiindc nu era în timp. Într-adev cu ciomegele spectaculoas Agerimea întregului corp lua parte la ea. Toroipan lucra cu lovituri grele. Zgomotul ciomegelor împreunate slbatec trecea ca un fior prin încpere. Din  nimicitoare, la nou lovi Toroipan lateral din toate puterile. Era o lovitur înl&imea pieptului. Din nou Tufnel nu accept s o primeasc în bâta sa #i se ls pe vine fulgertor. Toroipan czu cât colo, iar bâta îi fugi într-o parte. Mai sprinten, Tufnel puse piciorul pe ea #i-i arse adversarului o stra#nic lovitur peste fund. În sal se pornir hohote mari. Ambasadorul Fran&ei se btu cu mâinile pe burt din cauza râsului, uitând necazul de adineauri. Falnica#i ni&el trecuta contes Lisse von Bad, fost cândva o mare frumuse&e a cur&ii din Viena, îl privi pe oache#ul Tufnel ca pe un zeu. — Ah, ah! murmur ea. Noi blondele #tim s pre&uim cum se cuvine un hercule brun. — A&i spus ceva? întreb Sile Adormitu în ungure#te. Vorbi&i ungure#te? O auzise aproape de urechea lui #i crezuse o clip c interesanta femeie caut vorb cu el. — Vorbesc, domnule, râse contesa. Tânrul vostru prieten e un adevrat brbat. — Care dintre ei, doamn? se dezumfl Sile. — Ah, dar nu e decât unul! Cel înalt, care a isprvit lupta în picioare. "Pe cele #apte intrri ale iadului! se mir Sile. Nrodul de Tufnel are pre& mai bun ca noi." — A# dori s mi-l prezenta&i! porunci fermector Lisse von Bad. "'i-l prezint, d-l dracului!" se amr Adormitu în sinea lui. — Grozav! murmur împratul. Ace#ti domni nu #tiu de glum. Fiecare lovitur ar fi putut aduce o rnire grav. Apoi gândi: "Îi decorez cu Crucea Bunilor Cre#tini."  printre noi doi — Mria-ta! îl întrerupse Costache din gândurile lui. Se afl

tineri ce-#i cur& du#manii la douzeci #i cinci de pa#i, prin aruncarea cu&itelor. Pân acum nu i-am vzut s gre#easc o &int. — Ce vorbe#ti? gri împratul. La Viena se afl un arunctor ce poate nimeri o &int la cinci-#ase pa#i. Dar asemenea distan& nu poate prii nimnui. — Încercm, Încercm. mria-ta? Cae #i Chiril venir în fa&a împratului. Sile avusese grij s le aduc faimoasele lor cu&ite. Cei doi tineri î#i încinser brâiele. — Ce &int dori&i? întreb împratul. — Dou lumânri aprinse. — Iar distan&a? — Cincisprezece pa#i, mria-ta. — Nu e prea mult? Lumânrile nu au grosimea unui om. — Nu, rspunse Cae. Am vrea îns ca cele dou lumânri s fie mi#ctoare. — Jesus Maria! murmur împratul. Ar fi o minune s le lovi&i. Costache #i Ducu luar dou sfe#nice, numrar pa#ii ceru&i #i pornir cu #i sfe#nicele ridicate deasupra capetelor. î oprir respira&ia. Mâinile celor doi arunctori lucrar iute. Dou Curtenii fulgere albicioase lovir lumânrile. Locul aplauzelor îl luar exclama&iile. Fiecare dintre cei prezen&i î#i imagin ce pot face ni#te cu&ite la vreme de rzboi în mâinile lui Cae #i Chiril. Târziu dup miezul nop&ii, Lisse von Bad #i domnul Tufnel-fiul intrau la bra& în impuntoarea cas a familiei von Bad. Slujitorii mul&i roir în jurul lor, r, obi#nui&i cu gusturile doamnei, care pescuia din vreme în vreme câte un tân având în vedere vârsta înaintat a domnului conte von Bad. Trecut cu pu&in peste treizeci de primveri, dup spusele ei, #i cu mult peste patruzeci dup spusele altora, contesa Lisse nu arta ru. Chiar dac se îngr#ase ni&el, gra&ia piciorului frumos nu sczuse, iar fa&a ajutat de bune îngrijiri arta a#a cum #i-ar fi dorit-o multe femei mai tinere ce nu puneau pre &, din ne#tiin&, pe ajutorarea tenului. Dup plecarea slujitorilor, mâinile îndemânatice ale doamnei descheiar elegantul veston al valahului. Rmas în cma#a strlucitor de alb, ce-i scotea în eviden& fa&a oache#, Tufnel nu se gândi nici-o clip c e frumos ca un Adonis. C în familia lui, el #i Didina furaser de la natur tot ce avusese ea mai bun. Contesa lipsi o vreme. Tufnel, ce fusese îmbiat ctre o sticl acoperit cu #erve&el alb #i pahare strlucitoare, apuc sticla, trase o du#c mare #i nu-i plcu. Avea ceva trie butura, dar dulcea&a ei îl scârbi. Vzu o mobil cu policioare multe #i sticle mici, de toate felurile. Le încerc pe rând strâmbându-se în fel#i chip. Se aflau în ele dresurile#i parfumurile contesei. "Astea ar merge, gândi el. Dar miroase de te trsne#te." Lisse von Bad apru curând îmbrcat cu ni#te fine&uri care-l uluir pe tânr. Veni pân aproape de el, apoi fugi dup o sofa. Tufnel porni s o prind. Sprintena doamn ocoli o mas, râzându-i în fa&. Vru s o încol&easc dintr-o parte, dar se împiedec în covor #i veni în nas. — F, cucoan! zise rstit. Pe mine s m slbe#ti cu alergtura! — Ah, ah! ce spune frumosul meu Adonis? râse Lisse von Bad.

Când se lumin de ziu, Tufnel se ridic în capul oaselor #i privi mai atent prin odaia mare cât un pogon. Bog&ia nimicurilor, argintria ce-i lua ochii, bijuteriile#i alte drcii îl uluir. "D Doamne s nu cad în ispit! se rug Tufnel. Dac-i manglesc steia, acareturile m trezind-o usuc domnul Cae." — Auzi, f ? zise pe somnoroasa contes. Ce-ar fi s-l ab&iguie#ti p mandea cu ln&i#oru sta? Contesa nu pricepu chiar de la început. Apoi râse. — Aaa... suvenir... Ia, dragul meu Adonis! În&elegând gestul, Tufnel nu se ls poftit de dou ori. Puse mâna pe un splendid colier #i-l strecur la gât neîndemânatec. Frumoasele mâini ale Lissei von Bad împreunar cele dou capete ale colierului. — Vii #i în seara asta? întreb ea prin gesturi. — Vin, f, dac mai pici la zar cu ceva aurraie. Lisse von Bad râse dezvelindu-#i din&ii mrun&i, uimitor de albi. * A doua zi dup prânz se desf#ur ceremonia tratativelor. Eticheta nu-i impunea împratului s asiste la asemenea lucrri plicticoase, dar el nu lipsi, curios a afla mai devreme ce putea s-i ofere imperiului micul popor al 'rii Române#ti. Nici fra&ii împratului, arhiducii Maximilian #i Matthias, nu erau obliga&i la asemenea discu&ii decât în cazul participrii lui Rudolf. Cele dou pr&i se aflau fa&-n fa&. De o parte împratul, arhiducii, vestitul negociator Pezzen #i al&i înal&i dregtori. De cealalt parte, Cae, Chiril, Costache #i Ducu. Împratul se a#ez. Ceilal&i rmaser în picioare pstrând rigorile etichetei. — Mria-ta! gri Cae. Domnul 'rii Române#ti v trimite prin noi câteva daruri neînsemnate, dimpreun cu cele mai bune gânduri adresate marelui conductor al cre#tinilor din rsritul Europei. Frazele lui semnau a arogan&, dar tânrul nu renun&ase la ele, fiind convins c e necesar s-#i #ocheze partenerii chiar de la început. "Sunt grozav de mândri, gândi Rudolf. N-au venit la noi cu vorbe de umilin&, a#a cum li se cade popoarelor mici. Din frazele lui deduc r f gre#eal c-l consider pe Mihai-vod egalul nostru." Dup cele petrecute cu o zi înainte, împratul se arta binevoitor. În schimb, pe fe&ele celorlal&i se a#ternu uluiala. Iar arhiducele Maximilian, fire mai pu&in conci-liabil, ripost cu asprime: — Alte cuvinte a#teptam de la solia voastr. — A&i fi câ#tigat ceva de pe urma lor? se art mirat Cae. — Am fi câ#tigat, domnule. Am fi câ#tigat respectul pe care îl datora&i imperiului. Iste&ul diplomat Pezzen î#i mângâie fa&a, atent la disputa dintre arhiduce #i valah. Atmosfera pornise încrcat chiar de la început. În asemenea situa&ie, tratativele nu se vor desf#ura favorabile trimi#ilor lui Mihai-vod. Cu o zi înainte îl uimise iste&imea tânrului conductor al soliei. Azi, se dovedea un slab negociator. Sau, poate, deosebit de dibaci. #i Î propuse deci s analizeze cu

aten&ie fiecare fraz a valahului. Totu#i îl mirar cuvintele lui Cae. Chiar soliile &rilor mari se prezentau la curtea imperial cu umilin& #i lingu#iri. Or, omul  larg. acesta se abtuse total de la acele reguli nescrise, dar practicate pe scar — Mria-ta! îi rspunse Cae arhiducelui Maximilian. A# dori ca tratativele noastre porneasc deSunt la început o linie limpede. Noiarnu venitsla Praga sscerem, ci s chiar oferim. pu&inepe popoarele mici care fi am în stare  dragostea noastr de buni ofere ceva marelui imperiu. Am venit aici cu toat cre#tini. Suntem trimi#ii singurului popor de la marginea Balcanilor sau din Balcani ce #i-a dobândit libertatea cu for&ele lui. Prin victoriile dobândite împotriva turcilor #i ttarilor, suntem singurul popor care i-am oferit împratului o vreme de lini#te la grani&ele marelui imperiu. Privind astfel lucrurile, se pare c frumoasa curte din Praga datoreaz mult 'rii Române#ti. Iar 'ara Româneasc, nimic marelui imperiu. Iat deci c noi nu venim aici cu & decât vorbele lingu#iri ci cu fapte. Or, faptele totdeauna au fost mai de pre me#te#ugite. Pezzen se scrpin dup ureche gânditor. Vorbele valahului puneau într-o lumin nou tratativele lor. — A#a e, dragul am meufi Maximilian! interveni împratul. Dac valahii &i cu Sinan-pa#a pierdeau la Clugreni, avut mari greut la grani&a de sud a imperiului. — Dar nu valahii au câ#tigat btlia de la Clugreni, ci fostul principe Sigismund, zise arhiducele cu rutate slab ascuns. — Te supr, frate, se amestec arhiducele Matthias. Când se desf#urau luptele de la Clugreni, m aflam la Alba-Iulia, ca invitat al lui Sigismund. Fostul principe al Transilvaniei ddea atunci ni#te ospe&e grandioase în cinstea rudei noastre Maria-Cristina. Iar cei dou mii #i ceva de o#teni ai Transilvaniei luptau la Clugreni sub comanda lui Mihai-vod, alturi de cei #aptesprezece mii de valahi din 'ara Româneasc. — Poate! se îmbun Maximilian. Se vorbe#te totu#i cam prea mult despre acea victorie a valahilor. — (i se va mai vorbi, mria-ta, chiar peste o mie de ani, interveni aspru Chiril. Imperiul vostru nu era pregtit atunci s înfrunte o sut optzeci de mii de turci. A#a c, vede&i domniile-voastre cât datora&i 'rii Române#ti. — A#teptm ofertele voastre! îl întrerupse împratul nerbdtor. — Mria-ta! gri Cae. Apusul e amenin&at de turci #i de ttari. Mihai-vod a dovedit c e singurul om ce-i poate opri. — Cu ce? se amestec fin marele diplomat Pezzen. — Cu armele. Pezzen zâmbi. — Cu care arme? Cu care o#tiri? Domnul 'rii Române#ti nu mai are o#tiri. — Domnule Pezzen! zâmbi Cae la rândul su, convenindu-i fga#ul pe care intrase discu&ia. Acum câ&iva ani, Mihai-vod avea dou mii cinci sute de o#teni. Cu ace#ti o#teni a scos &ara de sub turci #i i-a aruncat mult peste Dunre. Acum are #ase mii. Maximilian râse ca la o glum bun.

#ti, domnule! — (ase mii de oameni împotriva imperiului turcesc? Glume Cae continu s zâmbeasc. Numai ochii lui sub&ia&i peste msur îi artau încordarea. — Mria-ta. mi-a# îngdui s repet cuvintele marelui emir Ibrahim, folosite în fa&a noastr acumturcesc? cinci ani: "Cu dou mii cincidomnilor!" sute de o#teni v &i nebuni, ridica&i împotriva imperiului Dar sunte Victoriile ce au urmat n-au adeverit spusele emirului. E drept c avem azi numai #ase mii de o#teni. E drept c Mihai-vod #i-a risipit armata din lips de aur. Dar e tot atât de drept c ne descurcm fr a cer#i ajutoare strine. Am venit la Praga s-i oferim împratului dou lucruri de pre&. Pezzen ciuli urechile. — Întâi, îi oferim împratului lini#te în Transilvania, fiindc principatul i-a adus multe greut&i #i nesiguran&. — Ne-ar fi plcut s oferi&i ce-i al vostru! ripost Pezzen. — Asta #i facem. Transilvania e a valahilor, Mihai-vod o va cuceri în numele împratului Rudolf. Fu un moment de stupoare. S nu pripim! gri#iPezzen ne-a — cerut s-lne recunoa#tem o vom calm. face. Transilvania are un principe nou ce — (i turcii se grbesc s-i acorde firman, domnule Pezzen. Iar când se grbesc turcii, exist totdeauna unele motive puternice. — Crede&i o trdare a cre#tinilor din partea lui Andrei Báthory? — Nu credem. Suntem siguri. Avem dovezi. Iat o scrisoare a principelui ctre înalta Poart Otoman. Pezzen îi verific pecetea princiar. Apoi o studie îndelung, în vreme ce ridurile de pe fa& i se accentuar a îngrijorare. — Asta aduce a trdare, gri dup un timp. — Fr tgad, domnule Pezzen. Dar s zicem c n-am avea aceast scrisoare, ci una de legtur cu polonii. Zamoyski, marele hatman polon, a strâns oaste lâng Zim #i a#teapt un semn al lui Andrei, pentru a coborî cu ea la Dunre. Andrei joac pe dou fronturi. Dac turcii nu-i vor satisface preten&iile în schimbul închinrii, va apela la poloni. "Nu pe dou fronturi joac domnul Báthory, ci pe trei, gândi îngrijorat Pezzen. El ne-a cerut s-l recunoa#tem ca principe al Transilvaniei #i s-i acordm sprijin împotriva turcilor#i polonilor." — Nu ave&i o#ti s cuceri&i Transilvania, observ împratul. — (i nici nu cerem, interveni Ducu. "Sunt da&i naibii! gândi Rudolf. Dac n-ar fi câ#tigat atâtea btlii, i-a# fi considerat ni#te fanfaroni." — Care ar fi a doua ofert? întreb Pezzen. — A doua ofert, zise Cae, merit toat aten&ia. Prin cucerirea Transilvaniei vom dejuca planurile lui Zamoyski, iar Mihai-vod, ajungând mai puternic decât e azi, va stvili orice încercare a turcilor spre Apus. "Ah, ah! se minun Pezzen în sinea lui. Valahii ace#tia #tiu s cear oferind. Abia acum m dumiresc. De când e lumea oamenii ascult cu mai mare aten&ie când le oferi, lepdându-se grabnic atunci când le ceri. Domnul

Indru se dovede#te mare dibaci #tiind acest lucru. E prima oar când întâlnesc un sol atât de rafinat. Iar eu sunt un mgar btrân, care înva& de la tânrul valah. Iat o orientare diplomatic mult mai eficace decât vechile#i prfuitele lingu#eli. Voi folosi în viitor #i eu aceast nou strategie diplomatic. S ceri #i valah!" mult dibaci, sub masca ofertelor. Zu, ar trebui s-mi scot plria în fa&a acestui — (i ce trebuie s facem noi? se interes împratul. — Nimic, mria-ta, rspunse Cae. — Nimic? — Absolut nimic. Dac ve&i privi cu ochi buni ocuparea Transilvaniei, dac Andrei Báthory nu va primi la Praga recunoa#terea ca principe al Transilvaniei, se vor împlini cele dou oferte. — Vom chibzui, rspunse Pezzen precaut. Marele diplomat sim&ea nevoia s analizeze temeinic întreaga discu&ie. Fine&ea cererilor lui Indru atât de me#te#ugit ascunse sub cele dou oferte îl silea s fie mai atent decât în alte ocazii. Socoti totu#i c le poate acorda sprijin valahilor împotriva principelui care se dovedise un trdtor al cre#tinilor din  încredere. rsritul Europei. &a — Am puteaValahii s vprezentau sprijinimmai cumult trupele noastre, aflate la grani principatului, se amestec iar împratul, spre dezolarea lui Pezzen, hotrât la chibzuial. Dar noul rspuns de necrezut al lui Cae îl zpci cu totul pe marele diplomat. — E o ofert generoas, mria-ta! Din pcate, nu o pot primi fr încuviin&area domnului 'rii Române#ti. Numai el poate lua o asemenea hotrâre. Îl vor în#tiin&a degrab. Iar noi v mul&umim din suflet pentru mrinimia voastr. (tiam c la Praga vom gsi ci ce pot duce la stvilirea nvalei turce#ti ctre inima Apusului. "Pe to&i dracii! gândi Pezzen. Tratativele s-au desf#urat de la egal la egal, iar încheierea acestui tânr o subliniaz din plin."

Capitolul 8 Ziua se arta ctre sear. Soarele czut mult spre apus mângâia cu ultima vlag Ora#ul de aur, frumoasa Prag strlucitoare de cur&enie #i bog&ie. Cldirile mai scunde, rmase în umbr, parc priveau melancolice mre&ia palatului Hrad,any, strlucitoarele turle scldate de lumin ale mnstirii Strahov, ale catedralei Sfântul Vit, sau ale cochetei bazilici Loreta. Arhitectura variat a ora#ului se schimba de la un pas la altul. Stilul roman, masiv, aplecat spre suprafe&e întinse, ori cel gotic pornit spre ascu&i#uri înalte, se amestecau laolalt fr a-#i #tirbi frumuse&ile. Nu lipseau în Praga nici viguroasa arhitectur turceasc pornit spre rotunjimi calme, nici îmbinarea sprinten de piatr #i lemn atât de drag slavilor, ce-#i dovedeau me#te#ugul în migala #ri îndrzne&e de ciopliturilor de ornament. Nu lipseau de asemenea încruci stiluri arhitectonice care, chiar dac nu aduceau totdeauna frumuse&e, artau

cutarea neobosit a omului. Nu lipseau nici mruntele case mrgina#e ale nevoia#ilor, fcute dup puteri, dar curate ca pentru srbtoare #i îngropate re&e palate, printre arbu#ti #i lanuri de flori. Pe malurile Vltavei se rânduiau m înfipte adânc în pmânt cu picioarele lor zdravene din crmizi duble. În arhitectura lor seitalieni, cuno#teau sau mâinile iscusi&ilor localnici, cele ale #i vesti&ilor me#teri or chibzuiala tenace a nem&ilor. Dar sau cur&enia buna rânduial erau numai ale minuna&ilor localnici. Cehii#i slovacii, neamuri de sânge, fra&i, ca #i valahii din 'ara Româneasc #i Transilvania, î#i cinsteau ora#ul cum se cuvine, chiar dac el nu clca pe cele dou provincii. Praga era copilul-minune, mândria #i inima locuitorilor si. Dar nici trectorii ocazionali nu se artau indiferen&i la frumuse&ile ei. Când prseau Ora#ul de aur, parc lsau acolo ceva din sufletul lor. Vechiul ceas cu ciocnele de la Loreta î#i desfcu învelitorile de lemn, iar ciocnelele scoaser din bti o melodie frumoas. Era ora #apte. La acea or, #ase clre&i coborau agale pe drumul pietruit dintre Hrad,any #i Vltava. Cel din frunte, un brbat înalt, cu fa&a frumoas, limpede, zâmbea la rstimpuri. gândi amfinob&inut tot ce-#i poate dori nu o solie, n-a în fostcâ#tigul u#or. ratului, Dac"Iat, Pezzen, cel el, mai diplomat al împ ar fi dar crezut unei în&elegeri cu 'ara Româneasc, n-am fi cptat nimic la Praga." — Auzi, Cae? îl întrerupse Costache din gândurile lui. (tii c am cea mai înalt decora&ie dintre voi to&i? Alinându-i împratului durerile de burt, am ajuns mare aprtor al cre#tinilor. Cel pu&in a#a sun ordinul decora&iei. Rudolf al doilea e biat bun. Zu e biat bun! Dac ar fi ceva mai hotrât, s-ar putea dovedi un împrat mare. Din pcate, nu el conduce treburile imperiului ci familia sa. Numeroasa familie. — (i eu gândesc la fel, rspunse tânrul. Dac nu ne sprijineau arhiducele Matthias #i Pezzen, cred c Maximilian reu#ea s ne trimit acas  mai cu buzele umflate. Pe cât e de curat la suflet Matthias, pe atât se arat spurcat Maximilian. Bine c a ie#it cum trebuie. În felul acesta i-am scurtat ghearele cardinalului Andrei pentru mult vreme. Totu#i, nu pot s uit c arhiducele Maximilian s-a artat pe fa& gata a-l ridica pe Andrei Báthory deasupra noastr. Nu #tiu ce urmre#te acest frate al împratului, dar tare îmi vine s cred c planurile lui privitoare la Transilvania nu se potrivesc prea bine cu ale noastre. — (i eu am sim&it acest lucru, aprob grsunul. Mi-e team c Maximilian îl va în#tiin&a pe Andrei despre discu&iile purtate cu împratul. Î&i închipui ce prpd ar fi pentru noi. În cel mult o lun, principele Transilvaniei ar coborî peste noi cu polonii #i moldovenii, iar turcii #i ttarii n-ar sta cu mâinile în sân. Ai fcut bine poruncindu-i lui Sile Adormitu s pândeasc lâng palatul lui Maximilian. — Da! Biletul pe care mi l-a lsat Sile m pune pe gânduri. El, Tufnel, Toroipan #i Glu#c au plecat în zori s urmreasc o trsur ie#it din curtea arhiducelui. O trsur pregtit pentru drum lung zu c merit s o vezi mai de aproape chiar dac nu se dovede#te a întri bnuielile noastre. Sile e biat priceput. Are s se descurce. Dar între noi #i el sunt ceasuri bune clare. Va

trebui s gonim toat noaptea. (i bine c l-a trimis îndrt pe Ciripoi, altfel nu #tiam drumul apucat de ei. — Ciripoi! strig Costache. — Aici, domnu Caravan, rspunse acesta mânându-#i calul între cei doi. — Sile nu &i-a mai spus #i altceva? Nu, domnu Costache. — Curioas treab, zise Cae. În trsur se afl un brbat #i o femeie. Iar înso&itori, patru o#teni din garda arhiducelui. Trsura s-ar putea s mearg undeva prin apropiere, dar tot a#a de bine #i-ar putea continua mersul, pân în Transilvania. Drumul apucat de trsur e cel mai scurt spre Ungaria Superioar. (i, fr îndoial, cel mai scurt spre Transilvania. Dac ocupan&ii trsurii poart o solie ctre principele Andrei Báthory, atunci e sigur trdarea lui Maximilian. Iar noi trebuie s punem mâna cu orice pre& pe scrisoare. Porni&i în zori din Praga, Sile, Tufnel, Toroipan #i Glu#c î#i mânau caii sprinteni pe urmele trsurii. Dar Sile avea destul minte s nu galopeze în #i cei spatele bnuieli. Lsase între el ale din fa& cam un  urmele ceas #i urmri&ilor, se conduse trezindu-le mai mult dup proaspete ro&ilor. Pu&in dup prânz, trsura intr într-un sat mare, al crui han, de fapt singurul, fu gsit fr gre# de vizitiul bun cunosctor al locurilor. Un brbat nu prea înalt, dar bine cldit, de vârst mijlocie, coborî din trsur urmat de o tânr gra&ioas. Hangiul îi primi cu te-meneli adânci. — Avem paturi bune #i mâncruri alese, iar gula#ul nostru, gtit adineauri. — Schimb-ne caii! îl întrerupse musafirul. Suntem grbi&i. Vrem s plecm în cel mult o jumtate de ceas. toare. Hanul era frumos, curat, iar împrejurimile încânt — Of, dragul meu Otto! zise tânra doamn. Ne-am putea odihni aici câteva ceasuri. Colo mai jos e un ele#teu. Am putea s ne plimbm pe &. Dac o &inem a#a, marginea lui, sau chiar cu barca. Avem drum lung în fa vom ajunge la Alba-Iulia ca ni#te stafii. — Timpul nu ne îngduie, rspunse Otto. Solia valahilor va prsi Praga în seara aceasta. Deci nu avem asupra ei decât avantajul unei zile. — Vai, dragul meu! se mir ea. Dar valahii n-au #tire despre misiunea noastr. Ei pot trece pe lâng noi, oricând, fr s bnuiasc ceva. — A#a e! rspunse Otto. Nu uita îns c valahii au un proverb frumos, care sun cam a#a: "Prevederea e mama în&elepciunii!" (i mai au unul: "Ce po&i face azi, nu lsa pe mâine!" — Ah! râse tânra. Nu-mi place al doilea proverb. Sun mai bine astfel: Ce po&i lsa pe mâine, las! — (i mie îmi place a#a, chiar dac nu are în el nici un dram de în&elepciune, zâmbi brbatul. Dup o jumtate de ceas frumoasa trsur porni mai departe, dus nvalnic de caii proaspe&i. Abia ie#ir grbi&ii cltori prin cealalt parte a satului, când se oprir la han patru clre&i îmbrca&i cu mare elegan&, spre

desftarea hangiului. — Înl&imea voastr! i se adres cehul lui Sile. Avem paturi bune #i mâncruri alese iar gula#ul nostru proaspt... — Schimb-ne caii! îl întrerupse înaltul musafir ce prea conductorul celorlal&i. Vom pleca într-o jumtate de ceas.pu&in din ungureasca lui Sile, dar "Vai mie! se vit hangiul pricepând destul pentru a în&elege c sunt grbi&i. Azi toat lumea e grbit. Gula#ul meu pregtit acum cinci zile va ajunge s nu mai plac nici frumoaselor noastre scroafe. Domnii din fa& abia au gustat din el. Ungurii#tia, ce par mari boieri, n-au nici ei timp." Apoi zise într-o ungureasc mai mult decât stâlcit: — Nu mai avem cai odihni&i. Asta se dovedea cea mai proast veste pentru Sile. Tinerii desclecar dezamgi&i #i tbrâr cre#tine#te asupra gula#ului atât de ludat, fr a lua seama la gustul su acri#or. — N-ai putea s ne gse#ti undeva patru cai? îl întreb Sile pe hangiu. Hangiul se scrpin dup ureche, apoi gri fr tragere de inim, vzând mruntul din mâna ve&i acestuia: — La bac#i# captul satului întâlni o cas frumoas #i prginit. Locuie#te în ea un boier scptat. Acolo a&i putea gsi ce dori&i. Tinerii strbtur satul în pasul cailor ce se artau slei&i de puteri. Frumoasa cas cutat de ei arta ca vai de lume. Zidurile ei czute ici-colo, u#ile proptite cu te miri ce, câteva gini ce-#i fcuser culcu#ul pe teras, ierburile #i mu#chii apru&i printre dalele crpate, mâncate de timp, îi dovedeau cu prisosin& starea jalnic. Dar când trecur col&ul casei, rmaser mira&i. Acolo, vechea cldire strlucea de sntate #i cur&enie. Totu#i, srcia era gritoare prin multe lipsuri. Un servitor între dou vârste, ce nu în&elegea decât limba ceh, îi &inu mult vreme csnindu-se a pricepe dorin&a lor. Tinerii se dumirir curând c slujitorul era departe de a fi atât de prost pe cât se csnea s arate. Când se gândir s plece, înjurând, apru o tânr cu prul ca aurul, cu nasul u#or cârn, ce o prindea de minune, cu ochii alba#tri, cura&i ca zilele de mai. Frumoasa fat o rupea bini#or nem&e#te, dar tinerii drume&i se artau strini de asemenea cunoa#tere. Sile porni s fac semne gritoare, cu mâinile lui cât ni#te mori#ti, îns tânra fat îl privi pe Tufnel struitor, de parc ar fi fcut cine #tie ce descoperire. Tufnel reînnoi semnele lui Sile, iar aceasta, dovedindu-se a fi stpâna drpnturii, îi porunci slujitorului s aduc patru cai în vederea schimbului necesar. Din pcate drume&ilor le tau lipseau ni#te suntori atât de necesari în astfel de ocazii. Caii cehoaicei ar frumo#i, de ras bun. Ai clre&ilor nu se puteau asemui cu ei. Vzându-i pe tineri cum se foiau, cehoaica zâmbi. "Poate c mai doresc ceva", îi trecu ei prin minte. Le fcu semne de întrebare. Tufnel oft jalnic, î#i descheie elegantul veston #i scoase la iveal pre&iosul colier primit de la Lisse von Bad. Se apropie de fat #i i-l întinse. Vzând asemenea minun&ie ce întrecea cu mult chiar pre&ul a dou duzini de cai, frumoasa cehoaic f cu un pas îndrt #i un gest de refuz. Dar Tufnel insist în româneasca lui de toate zilele:

— Ia-l, drgu&! O fi cam pu&in, îns asta e. Dac aveam mai mult, s fiu al diacului c-&i ddeam! A#a frumuse&e de fat merit de zece ori pe atât. Hai, ia-l odat! Poate e numai suflat cu aur, c pung#oaica aia de Lise nu era nebun s-mi dea p degeaba un lucru bun, îns vezi #i tu c e tare frumos. (i mrgelele astea din Dac el, care lumineaz ca ni#tecadrcii, ar sta minune la gâtul tu al naibii de alb. a# avea eu onevast tine, puicu&o... Tânra întâi pli, apoi o ro#ea& u#oar îi cuprinse umerii obrajilor. "Hai c se învoie#te, gândir tinerii ce se pricepeau la bijuterii ca mgarii la cântat pope#te." Fata întinse mâna. Degetele ei tremurau de emo&ie. Dar mai ales inima ei tresrise. Nu se afl o singur fat în lume creia s-i faci o declara&ie de dragoste în orice limb, fr s o priceap. — A#a, neic! spuse Tufnel zâmbind cât putu el mai frumos. Ia-l, bre, c nu moare lumea dac ai s pgube#ti ni&el! N-am vzut pân azi mâini mai frumoase ca ale tale, iar ochi#orii sunt dintre aceia care nu se uit. (i spre mirarea lui, Tufnel îi trase înainte cu cele mai dulci cuvinte, r f a-i trece prin gând s-o fac pe #mecherul, cum procedase cu Lisse von Bad. #tiu s Cehoaica privi#iadânc în ochii tânrului#i#iodescoperi a#a cum #i buntate descopere femeile, admira&ie cur&enie acolo, sufleteasc deosebit. Ctând în ochii lui Tufnel, uitase cu totul de colier. Apoi se dezmetici ca dintr-o vraj. Prinse colierul, zâmbi palid#i-l duse la gât. — Gata! se hotrî Tufnel descumpnit. Nu mai lum caii. fra&ilor! Pe fata asta nu o pgubesc, chiar de ar fi s fug pe jos dup trsura lora. #nuit. Dar tocmai în clipa aceea se petrecu un fapt cu totul neobi Frumoasa cehoaic, mldiindu-se ca o cprioar, se ridic pe vârfuri #i srut obrazul tânrului. — Fir-a# al naibii! S m ia naiba! murmur Tufnel cuprins de un fior. Apoi se bâlbâi #i se încurc în cuvinte fr noim. Îns tocmai pe acestea le în&elese fata mai bine. Modula&iile glasului, când joase, când înalte, bâlbâiala, emo&ia, ajutate de ochii strlucitori ai valahului, vorbir în singura limb în&eleas de to&i tinerii lumii. — M întorc, zise el înso&ind cuvintele cu gesturi caraghioase pentru al&ii, vesc, alerg aici îns nu pentru ei. Am treburi grabnice acum, dar cum le ispr într-un suflet. Auleo! Cum te cheam? Fata în&elese. Ar fi în&eles orice în clipele acelea. — Eva, spuse zâmbind palid. — Pe mine. Tu... Vru s spun Tufan, dar nu avu puterea. — Pe mine, Tufnel. — Glu#c, Toroipan! zbier Sile. Pe cai, nrozilor! Ce v zgâi&i atâta? În vreme ce prietenii lui schimbau#eile, Tufnel se apropie cam nesigur de Eva. Îi prinse umerii îngu#ti în palmele lui mari #i se aplec spre ea. Buzele ei îl întâmpinar sfioase. "Sunt un pctos, gândi Tufnel. Îns Dumnezeu #tie c-mi trebuie ace#ti cai. Altfel, nu i-a# lua pentru nimic în lume." Ct apoi în jurul su vicrindu-se:

— Nu mai am ce s-i las. Cu un gest aprig î#i smulse un nasture de la hain #i-l puse în palma ei. Dup aceea fugi nuc spre calul su gata în#uat. Se slt sprinten în #a, iar calul porni vijelios pe urmele celorlal&i. Curând, lui Tufnel îi în&epeni gâtul cea semne privind în urm sprecam micu&a mân ce-i fîns Dar în îi veni #a în minte o idee nstru#nic eficacede#irmas-bun. se întoarse de-a-ndratelea. Clri astfel, spre mirarea calului, pân când o curmtur de deal puse stavil între el #i Eva. "Al naibii lingurar! gândi Sile. Are o trecere la fete...!" S se fi împlinit vreo dou ceasuri când simpaticul domn Glu#c, ce binevoise a încropi un cântec, #î i opri buzele mari din clmpnit, iar pe fa& i se a#ternu un semn de mirare. Ceva nu era în regul cu pântecul su. Trecuser prin el ni#te tieturi iu&i #i alunecoase, ca ni#te #erpi. Dar cum ele nu se mai repetar, falnicul brbat ce aducea pe cal cu un cimpoi plin cu aer, #i î continu cântecul, fr a se gândi o clip la nenorocitul gula# stra#nic ludat de hangiu. Ceva mai încolo tieturile revenir mai sprintene, ochii lui Glu#c crescur brusc, apoi trecu #i al doilea val. "Cldura e de vin, gândi el. (i am but la ap..." Cum stomaculcântec su nuNumai alte fasoane, behi mai departe da&fi,cu fetelor, n#val#! Pe ceva nelmurit din frumosul la mijlocul celei de a treia strofe, scp un strigt de groaz, se prvli de pe cal cât putu mai iute, î#i descheie pantalonii din zbor #i se mistui ager în dosul unor copaci mrgina#i. Cei trei fârta&i ai lui scpar un hohot mare de râs. Apoi se întâmpl o minune. Toroipan rmase cu gura cscat, privi nuc împrejur, dar o grab nefireasc îl smulse din contempla&ie. În clipa urmtoare sri din #a cu sprinteneala unui adolescent, zbier ceva nedeslu#it, se învârti ca o paparud pe vârfurile picioarelor fiindc cingtoarea nu se desfcea sub ni#te degete cam nroade în graba lor. — Pe por&ile iadului! se mânie Sile. Ce dracu v-a apucat? Dar nu-#i duse întrebrile pân la capt. Alte cuvinte mai folositoare îi venir în minte: — Ah, ah! zbier el. Dac apuc s ajung dup copacii de colo... Tufnel, mai sprinten, alergând ca un mgar în&epat de streche, i-o lu înainte. Înclecar apoi #i î#i vzur de drum. Fe&ele lor palide, cam rv#ite de trud, artau ca dup o scrmneal zdravn. Din vreme în vreme câte unul dintre ei î#i lepda calul. Când încleca iar, pe fa&a lui se artau dureri parc mai grele decât chinurile unei na#teri. — Asta-i gula#ul nenorocitului de hangiu, gri Sile. Mi se pruse ni&el acri#or, îns foamea... De n-a# fi atât de grbit, m-a# întoarce s-i rup cu din&ii toat #andramaua. Chestia asta m pune pe gânduri. Dac vom merge atât de încet, s-ar putea s pierdem urma trsurii. Sile nu ar fi trebuit s-#i fac asemenea griji, chiar dac sprintena trsur se mi#ca iute pe un fermector câmp întins între dou pduri, ca o tipsie, fiindc #i ace#tia gustaser din gula#ul atât de proaspt al hangiului. Domnul Otto, înfundat între pernele moi ale trsurii, luase cu gra&ie palma fermectoarei înso&itoare #i-i sruta vârfurile degetelor, plin de galanterie.

— Iat-ne singuri, domni#oar Helga, zise el privind-o gale#. Singuri pentru mult vreme. — Sper s fii suficient de cuminte, dragul meu Otto, gânguri ea, privindu-l cu o u#oar încruntare, ce #tia c o prinde bine. Dac voin&a arhiducelui Maximilian s cltorim sper canecuviincioase. desvâr#ita purtare a domniei-tale asfcut m pun la adpostîmpreun, de unele încercri — Ah, drag domni#oar Helga! murmur înso&itorul punându-#i o mân pe inim. Temerile dumitale nu-#i au temei cât vreme cltore#ti alturi de mine. Mai degrab te asigur c te afli în compania unui brbat desvâr#it ca educa&ie #i gata s înfrunte orice pericole pentru a te feri de unele neajunsuri. E drept c minuna&ii ochi cu care m prive#ti nemeritat de aspru #i total nedrept, au fcut s tresar biata mea inim, îns... Jesus Maria! pli brusc. — S-a întâmplat ceva? întreb Helga mirat. — A, nu! zâmbi Otto mai u#urat. În timp ce-&i vorbeam, mi-am amintit ceva. Dar cum î&i spuneam, nu numai ochii, ci#i mânu#i&ele ginga#e, delicate... Mein Gott! gemu el. — M îngroze#ti, Otto. Ce se întâmpl cu domnia-ta? E#ti galben ca #ofranul. — Nimic, î#i reveni elegantul #i distinsul domn. Unele amintiri m tulbur. Cât despre trupul alb ca omtul... peste care ai a#ternut cu gra&ie aceste ve#minte ce par o spum... Pe sfânta Cecilia! mugi el. Ne amenin& primejdii mari, domni#oar. Alerg s le întâmpin. #a cu un gest Zicând acestea, spre totala uimire a fetei, deschise u nprasnic #i sri din mers, lucru pe care nu l-ar fi cut f în alte prilejuri nici în ruptul capului. Czu de-a berbeleacul, se ridic asemenea unui titirez #i o zbughi de-a latul câmpiei. Prin împrejurimi nu s-ar fi aflat iepure care -l s ajung. — Dumnezeule! se vit el. Nici o groap cât de mic...? nici un tufi#. Ah, nu mai pot s alerg! Trebuie s m opresc pân nu va fi prea târziu. Se f cu aproape una cu pmântul #i privi cu ochii nimicitori spre trsura oprit ceva mai încolo. — Îmi pun capt zilelor! murmur jalnic. Dup asemenea dezastru între mine #i Helga s-a produs ruptura definitiv. Ah, nu! Nu pot, gsi el o scuz. Via&a mea nu-mi apar&ine. Ea e închinat arhiducelui, lua-l-ar naiba! Când reveni la trsur cam plouat #i descumpnit, Helga îl întâmpin cu ironie: — Sper, drag domnule Otto, s nu ne mai amenin&e nici-o primejdie #i sunt fericit c numai vitejia domniei-tale a îndeprtat amenin&area ce plutea deasupra noastr... fiindc... ah! Fiindc... Jesus Maria! Ce-i asta? se înglbeni ea subit. Vai... of... vai drag Otto... ce m fac? — Cred c e vremea s cobori degrab, zise Otto, chinuindu-se s zâmbeasc încurajator. — Dar clre&ii din suit? — Nu mai e nimeni în spatele nostru. Gula#ul pramatiei de hangiu i-a risipit. — Dar vizitiul...?

— Nu mai avem vizitiu. Rma#i fr vizitiu, caii î#i domoliser mersul. Domni#oara Helga sri ca o lcust #i alerg din toate puterile ctre un tufi# salvator. Dar când fu aproape, auzi ni#te strigte înfiortoare. — Nu aici,care doamn!! V implor în numele cerului! cu scurte #i dese EraNu!vizitiul observase primejdia. Cltorir despr&iri unii de al&ii pân spre scptatul soarelui, când întâlnir un sat frumos, al crui han se dovedea deosebit de primitor. Hangiul, mrunt, rotofei, le ie#i înainte cu plecciuni gra&ioase. — Înl&imea-voastr! gri el. Avem paturi bune#i odi mari, încânttoare, iar gula#ul abia preparat... — Gula#! rcni Otto cutremurându-se. — Gula#! strigar ceilal&i. Se apropia vremea prânzului când#ase clre&i prfui&i de drum lung î#i domolir caii în fa&a primului han. Avem mâncruri se ploconi hangiul în fa&a #ul nostrustra#nice, celui— mai înaltpaturi dintre bune ei. Iar#igula pregtit chiar adineauri... — Schimb-ne caii! îl întrerupse musafirul. Suntem grbi&i. Cât despre gula#, adu-l degrab! Cei #ase clre&i se a#ezar curând la o mas. Hangiul le puse dinainte ni#te strchini mari pline cu gula#. Costache Caravan, mai lacom decât ceilal&i, tbrî degrab asupra îmbietoarelor bucate, dar dup prima înghi&itur lovi cu pumnul în mas, ca un apucat. — Domnilor! zise încruntându-se cu o pornire spre violen&. M pricep la gula# ca Zambilica la ovz. Când e proaspt, rar se întâmpl s nu cer a doua sau chiar a treia por&ie. Acum îns mi-e team c nu voi avea parte de asemenea încântare. Îi fcu hangiului un semn poruncitor. Omul, presim&ind unele necazuri, se apropie cam fr tragere de inim. — De când e gula#ul sta, cumetre? — De azi diminea&, înl&imea-voastr. — Ei, dac e chiar a#a de proaspt, ia a#eaz-te lâng mine #i mnânc-l pe sta din strachin! — Sunt stul, domnule, gri hangiul îngrozit. Costache trânti pistolul pe mas cu un gest violent. Hangiul, ce nu se dovedea un ntâng, ci mai degrab o fire aplecat spre în&elepciune #i care cuno#tea efectele dezastruoase ale gula#ului vechi, se ploconi adânc#i pomeni ceva despre ni#te cârna&i ce pocnesc în gur, sau ni#te pulp de porc afumat  fa&a atât de la fumul rece, domol din timpul iernii. Observând îns amenin&toare a nbdiosului client, sim&i c adevrul poate fi uneori mai tare decât minciuna #i mânat de un astfel de imbold cre#tinesc, fcu urmtoarea mrturisire: — Înl&imea voastr, s-au împlinit #ase zile de când trei sute de o#teni unguri au poposit la hanul nostru. Conductorul lor mi-a poruncit s

pregtesc trei sute de por&ii de gula#, mâncare foarte cutat la ei. M-am supus, domnilor, bucuros peste msur, dar în vreme ce gula#ul era gata pentru a fi servit, ungurii s-au urcat grabnic pe cai #i au disprut spre ? De #ase marginea satului. Care hangiu din lume ar suporta o astfel de pagub zile laud acesta, iar trectorii înfulec lacomi. Din pcate, îisunt pclesc srit numai pegula#ul cei ce vin dinspre apus. Ceiîl care ajung aici dinspre r gala s sar ia btaie când le pomenesc despre aceast mâncare. — Cum asta? se mir Costache. — Destul de simplu, îl lmuri hangiul. Cei trei sute de o#teni unguri au repetat comenzile pe la toate hanurile întâlnite în drum, r f s le consume sau s le plteasc. Hangiii încearc #i ei s-#i mai scoat din pagub. Eu am vândut pân azi #aptezeci de por&ii. — Mda! conchise grsunul Caravan re&inându-#i cu greu un hohot de râs. — A trecut pe aici o trsur cu #ase cai #i patru înso&itori? — A trecut, domnule. — Ace#ti cltori au gustat din gula#? — înfulecat, domnule, vreme am ascuns celelalte bucate. — Au În urma trsurii au maidevenit aicicepatru clre&i? — Au venit, domnule. — Le-ai servit #i lor gula#? — Câte dou por&ii. — Slav Domnului! gri Costache. D-ne o #unc afumat #i pregte#te #ase paturi! Ne vom odihni câteva ceasuri în hanul u. t Hangiul alerg sprinten, fericit c scpase destul de ieftin de mânia aprigului grsun. — Iat, prieteni, zâmbi Costache, btrânul gula# al acestui pi#icher ne druie#te câteva ceasuri de odihn. Putem s dormim lini#ti&i. Cltorii din fa&a noastr au greut&i mari. Nu se dovede#te stomac pe lume care s reziste dup o por&ie de gula# vechi. Un gula# aplecat spre acreal î&i ia pofta de via& pe cel pu&in trei zile. Iar dac se întâmpl s mori din oarecare pricin, o faci cu zâmbetul pe buze, fericit s scapi de asemenea scârb. Aceste adevruri vi le spune un om ce a trecut prin astfel de încercri. Pcat c Zambilica nu se afl aici! Cândva, am mâncat amândoi la Timi#oara un gula# asemntor. Atunci mi-a trsnit prin minte c nebunul de Zambilica dac nu e turbat de-a binelea, , ori a dat în mintea ori are fras, ori s-a smintit dintr-o dragoste nefericit copiilor. Srea în sus de un stânjen, se târa cu burta lipit de pmânt, se a#eza pe fund #i-#i scutura cp&âna, #i nu avea putere nici cât o gin &inut la post negru. Dup trei zile clca în vârfurile copitelor parc sfios. Iar de slab ce era, îl propteam când dintr-o parte, când din alta. Au trecut ani de atunci. Când se întâmpl s avem ceva amenin&are, când nrodul de Zambilica nu se îndeamn la drum cu toat ndejdea, eu nu folosesc nici crava#a, nici pintenii. M aplec la urechea lui #i-i #optesc: Gula#! La auzul cuvântului o întinde atât de sprinten, încât nu se afl pe lume cal s-l ajung. *

Era pe vremuri dincolo de Radna o frumoas pdure de stejari ce semna mai degrab a parc imens. O pdure întins pe câteva mile, în care lipseau tufi#urile atât de obi#nuite lemnului de alt esen&. Eleganta trsur a domnului Otto î#i mai pierduse ceva din strlucirea de la începutul cltoriei. &inea totu#i Se înso&itorii spre lauda renumi&ilor cu me#te#ugari cehi. Distinsul cltor #i  în lunga #i sibine, scpaser de pântecraia care se avântaser obositoarea misiune. Domni#oara Helga, u#or tras la fa&, dar cu ochii limpezi #i cu zâmbetul pe buze, arta din nou poft de via&. Chicotea din te miri ce, iar frumosul peisaj de la por&ile Transilvaniei îi smulgea dese exclama&ii. Drumul de-a lungul Mure#ului era unul singur, strjuit în dreapta #i în stânga de copaci mari, astfel c vizitiul mo&ia cre#tine#te pe capr. Caii schimba&i la Arad cuno#teau locurile #i-#i vedeau de drum, feri&i de razele soarelui puternic. Cei patru înso&itori clri îngânau molcom un cântec ceh, dovad limpede c uitaser cu desvâr#ire neplcerile vechi prin care trecuser stomacurile lor. Când se oprir caii dup un cot al vechiului drum fu o tresrire general, iar domnul, Otto ls batista parfumat a domni#oarei Helga #i î#i scoase distinsa cp&ân prin u#a dat într-o parte. Patru clre&i cu zâmbete largi pân la #edeau urechi pro&pi&i în mijlocul stvilindu-le trecerea. înalt dintre ei, cu prul aplecat spre drumului ro#u, cu fa&a adus înainte ca unCel botmai de vulpe, î#i scoase plria #i salut plin de gra&ie. — Ce dore#ti, domnule? întreb Otto încruntându-se u#or. — Sntate înl&imii-voastre! rspunse lunganul într-o ungureasc fr cusur. — Mul&umesc! Altceva? — Domnule! gri lunganul cu durere ipocrit. Numele meu e Sile Adormitu. Ace#ti înal&i demnitari, ce mi-au fcut cinstea s m înso&easc într-o lung #i plictisitoare cltorie, au pieile ginga#e, iar pctoasele rosturi ale cailor... fiindc #ti&i domnia-voastr unde apar acele rosturi dup un clrit îndelungat... Glu#c, ia arat-i ilustrului cltor pctoasele rosturi! Glu#c fcu un gest gritor spre pantalonii lui mari cit un dos de iap, dar uluitul Otto strig mânios: — Opre#te, domnule! Alturi de noi se afl o distins femeie. — Cu atât mai bine! continu Adormitu lrgindu-#i gura într-un zâmbet pân la urechi. Inima unei doamne rar se întâmpl s nu tresar în fa&a durerilor omene#ti. D-aia ziceam c durerile sunt numeroase pe lumea asta, iar cei mai mul&i dintre oameni trec pe lâng ele nepstori. Glu#c, arat-i doamnei locul atât de greu vtmat! — Pe Sfânta Cecilia! strig Otto. Las, domnule, pantalonii! Te credem pe cuvânt. Regret c nu avem la noi ni#te pomezi tmduitoare. — Nici n-ar folosi prea mult, interveni Sile. Acest înalt dregtor va trebui s stea dezbrcat #i cu picioarele în sus la soare, pân ce razele apuc a astupa cele sprturi ale pielii. — În fond, ce dore#ti domnia-ta? se îmb&o# Otto. — Pi, ziceam de trsur. Dac binevoi&i a-i pofti în trsur pe ace#ti distin#i dregtori... — Nu avem loc în trsur, îl întrerupse plictisit gra&iosul cltor.

— Vorbi&i cu mare pcat, domnule! i-o întoarse Adormitu. Gândi&i-v la suflet! Pe cealalt lume, unde cei lipsi&i de pcate huzuresc numai în lapte #i miere, c au acolo ni#te vaci grozave, care chiar dac mnânc o mân de paie, dau la o mulsoare un butoi de lapte #i unul de miere. Zu, nu v mira&i, &â&e &, iar domnule! Pe dou grasnu camai de bivoli pe vacilor, celelaltedau doumiere sau &â&ele trei, sau mai multe, c dau acololapte nimeni numr  vacile curat ca lacrima. Numai miere de salcâm. Cu astfel de miere... fiindc cum v-am mai spus... — Nu, nu! se vit Otto. Nu în&eleg. — Domnule! o lu Sile plin de bunvoin&. Acolo nu e ca la iad. Cine merge în iad, abia dac are parte da gogonele murate, de castraveciori, de momi&e #i frigrui, de ciorbe de potroace fcute în cazanele mari, sau de ceva parte femeiasc, aplecat spre desfrânare. La rai e altceva. 'oale albe, miere, lapte, cântece pioase #i rugciuni. Zu, s tot trie#ti! Eu sunt un pctos #i merg sigur la iad, îns domnia-voastr... Despre purgatoriu nu mai vorbesc. Acolo e boierie curat. Acolo ai de toate #i po&i alege ori spre dulce, ori spre acru. D-aia ziceam de locurile din trsur. E suficient doar s coborâ&i pentru a-i lsa pe ace#ti distin#i... "Sunt nebuni, gândi Otto. Tilhari în nici un caz. Tâlharii ne-ar fi atacat de la început #i nu #tiu atâtea nerozii. Cred c e bine s-i iau cu bini#orul." Apoi zise: — Domnilor, unele treburi grabnice m zoresc, dar voi trimite îndrt frumoasa noastr trsur. — Nu! se împotrivi Sile. Nu amâna&i salvarea sufletelor voastre de la pedeapsa iadului! — Libera&i drumul! se mânie Otto de-a binelea. Altfel, umblm la arme. — Oare v duce inima ctre asemenea purtare? întreb Sile fcându-#i cruce. Când s-au mai pomenit amenin&ri împotriva unor bolnavi? Privi& i spre  c distin#ii mei tinerii domni din spatele vostru! Ei pot jura cu mâinile pe inim înso&itori... Otto ct îndrt... La spatele lor apruser al&i #ase clre&i ce nu fuseser sim&i&i cât se purtase nstru#nica discu&ie. — Domnilor! zise cltorul vdit speriat. Venim de la drum lung împreun cu so&ia noastr. Nu se cuvine s ataca&i ni#te oameni pa#nici care nu au asupra lor bog&ii. Unul dintre o#tenii cehi ridic pistolul, dar un cu&it venit de la cel mult zece pa#i i se înfipse în bra&. Ceilal&i nu primiser ordin de lupt, astfel c se priveau neputincio#i. Erau bie&i voinici #i viteji. Ar fi preferat s-#i înfrunte adversarii, îns domnul Otto, vechi slujba# al arhiducelui, obi#nuit mai mult cu saloanele decât cu armele, strig descumpnit: — Nu lovi&i, domnilor! Avem asupra noastr optzeci de f lorin&i. Lua&i florin&ii #i da&i-ne voie s plecm! Cae Indru le fcu semn o#tenilor s arunce pistoalele. Ace#tia nu-l ascultar, ctând spre conductorul lor. Otto le ceru supunere, iar o#tenii lepdar armele scârbi&i. Sile îl buzunri cre#tine#te pe distinsul cltor #i, spre mirarea acestuia, nu se opri la florin&i, ci asupra scrisorii lui Maximilian.

— Ah, domnule! strig Otto dezndjduit. Îmi trebuie aceast scrisoare. — (i nou, zâmbi Sile. &elese pricina Abia acum pricepu trimisul arhiducelui. Abia acum în atacului. #i cu Cae Indru Caravan urcar în trsur #i-i înghesuir pe cltori, cerându-#i iertare, toat polite&ea. — Ce gânduri ave&i cu noi? se interes Helga mai pu&in speriat decât distinsul ei înso&itor. — Nu dintre cele mai rele, rspunse Cae zâmbind. Ve&i face un drum cu noi pân în 'ara Româneasc. Bucure#tii e un ora# încânttor, frumoas doamn. În câteva luni sper s-l cunoa#te&i bine. Apoi sunte&i liberi s v întoarce&i la curtea lui Maximilian. — Puterea arhiducelui e mare, amenin& Otto. — (i a noastr, ripost Caravan. Trsura #i clre&ii ie#ir de pe drumul atât de folosit, abtându-se pe ci lturalnice, #tiute numai de localnici. Convoiul se opri dup vreo patru ceasuri într-un loc pustiu de a#ezri omene#ti. Acolo, drumurile grele se artau dar potrivnice cltoriei cu trsura. Tineriipevalahi o lep într-o prpastie. #i Ciripoi #ii cai ai Tufnel, Toroipan înclecar de#elate trei dintre frumo trsurii. Caii lor folosir Helgi, vizitiului #i domnului Otto. Cae î#i îngdui rgaz de cercetare a scrisorii lui Maximilian. A#a cum bnuise, aceasta era adresat principelui Transilvaniei. În ea se artau toate discu&iile purtate la tratativele valahilor cu împratul. Împturi scrisoarea cu un oftat de u#urare. Apoi se încrunt, #tiind c peste cel mult o lun arhiducele se va arta îngrijorat de neîntoarcerea lui Otto. Totu#i încruntarea lui nu &inu mult. Prietenul su, consilierul Toma Ciomârtan, putea s ticluiasc o scrisoare de rspuns ctre Maximilian, în numele lui Andrei Báthory. Ion Chioreanu va face un drum la Praga#i va înmâna scrisoarea, vestindu-l pe arhiduce c Otto cu înso&itorii czuser sub mâna lotrilor, nu departe de Alba-Iulia. C Andrei Báthory se arat adânc mâhnit de aceast nefericit întâmplare. Prin pdurile nesfâr#ite pornise vântul. Crengile de sus ale copacilor geraeau neputincioase în vreme ce trunchiurile groase cât omul#edeau neclintite în tihn. Cltorii se strecurau tcu&i printre trunchiuri, fiecare cu gândurile sale. În palatul Hrad,any, Rudolf al doilea se gândea cu nostalgie la Tufnel. Într-o diminea&, fcuser împreun o mic partid cu bâtele. Eleganta sal de arme unde împratul î#i men&inea suple&ea prin exerci&ii de ciomag se umpluse de curteni. Printele cre#tinilor folosise câteva lovituri de mare fine&e, executate la înl&imea umerilor. Tufnel îi ripostase cu câteva contre desvâr#ite ca precizie. Totu#i, una din acele contre fulgertoare nimerise vârfurile degetelor împrte#ti, iar marele aprtor al cre#tinilor nu se sfiise a-#i bga degetele în gur, jucând tontoroiul. Dar despre aceasta nu-#i aminti cu plcere, ci numai lovitura nu prea puternic, pe care Tufnel o lsase s cad asupra sa, dându-i compensa&ie împratului. — L-am altoit, gândi împratul. Doamne, ce l-am mai altoit pe cel mai mare lupttor cu bâta!

Apoi se întoarse ctre Pezzen. — I&i mai aminte#ti frumoasa lovitur pe care i-am aplicat-o domnului Tufnel? — O am înc în fa&a ochilor, mria-ta, gri inteligentul diplomat. A fost o lovitur ce ei. l-a descumpnit pe marele lupttor. (i astzi se mai vorbe#te magistral despre fine&ea — Într-o lupt adevrat crezi c l-a# întrece pe domnul Tufnel? — Fr îndoial, mria-ta, î#i re&inu Pezzen un zâmbet. Sunte&i cu dou clase mai bun. Poate ar fi timpul s semna&i aceste... — Las-le, domnule Pezzen! Las-le, dragul meu! Î&i aduci aminte cum mi-am strecurat bâta sub garda lui? — Fiecare mi#care, mria-ta. A fost o lovitur ce va rmâne în istoria luptelor cu bâta. Pictorii no#tri ar trebui s o prind pe pânzele lor. — Ah, minunat idee, dragul meu Pezzen! Totdeauna gsesc:1a domnia-ta propuneri pline de în&elepciune. Dar poate c e prea mult chiar o pictur ce ar putea scoate în relief ochii ptrunztori #i mâinile care &in voinice#te o bât, iar dedesubt o mic inscrip&ie: Rudolf împotriva celui mai mare lupt#tor al timpului. Îns,— nuVai, e cazul. fi prea... nici Ar vorb! sri Pezzen. Trebuie s imortalizm acea magnific lovitur ce a entuziasmat asisten&a... — Se cam exagereaz, dragul meu Pezzen, se fandosi cu fals modestie împratul. — Nici vorb, mria-ta! Adevrul trebuie s rmân ca o lumin peste veacuri. Rudolf socoti ziua încânttoare. "Ah! gândi el. Dac n-a# fi împrat, eu #i domnul Tufnel... pe la curtea Fran&ei, sau Spaniei... Lumea ne-ar privi înmrmurit, ca pe ni#te zei..."

Capitolul 9  sultan, se Marele vizir ibrahim, al doilea om al Imperiului turcesc, dup dovedea un brbat în&elept, aplecat mai pu&in spre rzboaie decât faimosul su înainta# Sinan-pa#a. Fr a lepda puterea o#tilor, pe care le întrise dup o lung perioad de frmântri. Ibrahim credea mai mult în chibzuial #i în&elepciunea unei guvernri pa#nice. Grani&ele imperiului erau atât de întinse, încât nu cuceriri noi ar fi asigurat puterea Por&ii Otomane, ci consolidarea lor. Marele vizir în&elesese acest lucru #i urmrea cu rbdare o astfel de politic. Abia dup ce va fi ordine desvâr#it între grani&ele largi, s-ar fi putut porni la noi cuceriri. Falnicul Sinan-pa#a se artase nechibzuit, la vremea sa. purtând rzboaie îndelungate pentru cucerirea Apusului, crezând c prin jafuri #i mucareruri va men&ine puterea economic a imperiului. Astfel de venituri se artaser nesigure, fiindc atârnau totdeauna de succesele militare. Provinciile slab administrate pe timpul lui Sinan, lipsa mâinilor tinere de lucru, de bucate ce întârziau s vin de la popoarele învecinate dduser loc la o foamete

cumplit. Ea se sim&ise chiar în Constantinopol. Ibrahim vedea limpede starea slab de lucruri rmas de la Sinan. Într-o astfel de situa&ie trebuia pornit cu rbdare #i chibzuial. Numise dregtori noi în provincii. Slobozise o parte din o#tile netrebnice, de aduntur, întrind mâna de lucru a me#te#ugurilor #i #i încurajase agriculturii nego&ul. Sczuse mucarerurile neamurilor supuse imperiului, socotind c e binetributurile s prime#ti#i mai pu&in, dar sigur. Roadele muncii lui începeau s se arate, îns ele nu pu&eau progresa rapid decât în condi&ii de pace. El #tia c urmând acest drum mai lung, poate . Iar când peste câ&iva ani Imperiul Otoman va deveni o mare putere economic exist asemenea for&, rzboaiele se poart u#or. cu sor&i de izbând. Emirii, seto#i de bog&iile adunate prin jafuri, cârtir împotriva lui, dar Ibrahim #î i vzu de treab, chiar dac sultanul se arta nerbdtor s-#i întind tau noua stpânirea peste Apus. Tratativele de pace cu Rudolf al doilea ar politic bazat pe în&elepciune. Ibrahim avea nevoie de rgaz pentru a construi temeinic. Totu#i, grijile erau multe. Schimbarea din Transilvania, unde polonii aveau amestecul lor, îl punea pe gânduri. Era limpede c polonii urmreau a face grani& pe Dunre. Hatmanul Zamoyski coborâse cu oaste mare mai jos de & polon Zim, gata a se permanent uni cu Andrei Báthory. O grani la Dunre influen&ei ar fi însem pentru #i pierderea nat primejdie Imperiul Otoman în Moldova #i 'ara Româneasc. Andrei cerea la Constantinopol firman de domnie, obligându-se la plata unui tribut anual. Ibrahim l-ar fi preferat la Dunre pe cardinal lui Mihai-vod, omul ce fcuse în ultimii ani atâtea stricciuni imperiului. I-ar fi dat cu drag inim firman de domnie lui Andrei, ce se dorea principe al Transilvaniei, Moldovei#i 'rii Române#ti, sperând astfel în alungarea definitiv a lui Mihai-vod, îns amestecul polonilor îl &inea în cumpn. Mi#crile generalului imperial Basta la grani&a de nord a Transilvaniei artau limpede c Rudolf al doilea urmrea slbirea influen&ei turce#ti deasupra Dunrii. Boris Gudunov, &arul muscalilor, adunase în jurul su o#ti mari, formate din gruzini, georgieni #i siberieni. El trimitea soli la Praga #i însemnate daruri la Bucure#ti. Ce urmrea oare &arul din Moscova? Ttarii, atât de supu#i dorin&elor turce#ti #i asculttori la rzboaie, erau amenin&a&i direct de o#tile muscalilor. A#ezat pe un minunat covor &esut în Anatolia de #ase fete ce nu cunoscuser dragostea, Ibrahim cta îngândurat înaintea sa. Cele dou perne a#ezate sub el, miestrit lucrate în piele #i aur, împodobite la col&uri cu pietre scânteietoare, le primise în dar de la domnul Barton, ambasadorul Angliei la Constantinopol. Marele vas de aur in care crbunii aprin#i mistuiau ierburi frumos mirositoare, era un dar al lui Andrei Báthory. Botforii de mtase cu vârfurile de aur #i tiviturile prinse în mici#i delicate pietre pre&ioase veneau ca semn de omagiu din nordul Africii. Dou covoare la care se lucrase vreme de zece ani erau o mic aten&ie de la grani&a persan. Cingtoarea btut în nestemate, un avans al ducelui de Toscana. Doisprezece cai cu#eile btute în aur #i argint fuseser adu#i pe corbii de la supu#ii arabi. Patru dansatoare cu trupu-rile frumoase ca ni#te minuni, ce-#i purtau gra&ia dansului prin mi#carea suav a mâinilor, erau darul unui prin& indian. Colierele de perie #ie. Popoarele din jur veneau ca un semn de supunere, tocmai de la Marea Ro

î#i artau prietenia sau teama, dovedind prin sutele de daruri scumpe c Imperiul Otoman era înc puternic. -i ddea steag de pace Ibrahim se întoarse din nou la vechile gânduri. Dac lui Mihai-vod, întrea puterea acelui mare rzboinic, ce putea pune în toriiOtoman primejdie chiar Constantinopolul. Daclui o parte conduc popoarelor #i i-ar fi adus o#ti cre#tine s-ar fi trezit Mihai,dintre întregul Imperiu s-ar fi aflat în mare cumpn. Din fericire, cre#tinii nu erau uni&i între ei, ctând interese mici, nevzându-le pe cele mari. Vicleanul domn al 'rii Române#ti negociase la Praga poate tocmai în a-ceast privin&. U#ile închise ale tratativelor dovedeau planuri însemna-te. E drept c Mihai-vod nu mai avea o#ti, dar nu avusese nici cu cinci ani în urm, când scosese &ara de sub turci #i pârjolise Balcanii pân aproape de Constantinopol. Oare cu adevrat ghiaurul nu mai avea din&i s mu#te? Greu de crezut. (i la fel de greu de crezut era faptul c un imperiu atât de puternic nu reu#ise ani de-a rândul s-l zdrobeasc pe Mihai-vod. — S vin ceau#ul Mustafa! strig el. Un brbat înalt, u#or de#irat, cu ochii arztori #i ageri, se apropie de covor btând temenele adânci. Caftanul suafla&i lipsitla de podoabe îmbrcminte simpl, de o#tean. Vizirii captul slii îlascundea privir cuo du#mnie ru ascuns. Dar Ibrahim îl pre&uia mult, #tiindu-l #iret fr a fi lacom, rzboinic viteaz fr a fi pripit, în&elept, îns fr aplecare spre moliciunea gândurilor. De multe ori se sftuise cu el, trecând peste viziri cu bun #tiin&. — Cui crezi tu c ar fi bine s-i dm steagul? Lui Mihai, sau lui Báthory? — Strlucitorule! gri Mustafa cu pruden&a omului chibzuit. Ghiaurii din 'ara Româneasc au un proverb în&elept care sun astfel: "Între dou rele, alege-l pe cel mai mic!" — (i care ar fi dup tine cel mai mic? — Alah e mare! Î#i împreun mâinile ceau#ul. Numai Alah poate face asemenea deosebire fr a cerceta. Noi trebuie s cutm adevrul cu rbdare #i migal. Principele Andrei cere firman de recunoa#tere avându-i în spate pe poloni. Mihai-vod parc doarme ca un dulu btrân #i viclean în culcu#ul lui din Bucure#ti. El nu cere nimic. De ce oare e atât de grbit principele Transilvaniei? De ce oare Mihai nu-#i prse#te culcu#ul #i nu cere nimic? Fiindc primul are nevoie de aprobarea noastr pentru a intra în 'ara Româneasc. Al doilea, adic Mihai, are nevoie de timp. Cine #î i închipuie c domnul 'rii Române#ti #i-a rupt din&ii prin slobozirea o#tilor nu se dovede#te hrzit cu mult în&elepciune. Iat c #eitanul din Bucure#ti a fcut unele tratative la Praga. (i-a trimis acolo cei mai buni oameni ai si. Viclenii Cae Indru, Costache Caravan, Ducu #i Chiril au #tiut s câ#tige bunvoin&a împratului #i cred c au men&inut-o la tratative. Mihai face pa#i chibzui&i, dar siguri. Cel czut în neputin& nu se gânde#te la fapte de arme a#a ca el, ci caut a-#i salva pielea. — Astea le cunosc #i eu, dar cum ajungem la adevr? îl întrerupse marele vizir. — Numai cutând, strlucitorule! Mihai are nevoie de timp, #tiind c

acesta lucreaz pentru el. Dac n-ar fi fost tratativele de la Praga, l-am fi crezut un domn sfâr#it. Afar de cazul în care o fi negociat la Praga plecarea lui din &ar, îns nu-mi vine a crede. Î&i aminte#ti, strlucitorule, c în urm cu ani, când s-au dat btliile de la (erpte#ti #i Putinei între valahi #i ttari, noi eram siguri nu aveaceio#tiaproape împotriva a treizeci ceva de mii de deînfrângerea ttari, fr ghiaurului? a mai pune Mihai la socoteal douzeci de #i mii de turci. Într-o noapte a aprut o armat de tineri valahi îmbrca&i to&i ca unul. Armata aceea i-a spart pe ttari. Când #i unde s-a format o asemenea armat? Cine #tie dac acest mare rzboinic, mai viclean decât vulpea, nu pregte#te pe undeva astfel de o#teni. Dac a slobozit oastea mare doar de ochii lumii? Dac are alt o#tire ascuns pe undeva? — Îi lipse#te aurul, gri Ibrahim. Iscoadele noastre ne-au adus vestea c &elept. El a în&eles c de doi ani nu s-au strâns biruri. Mihai e gospodar în trebuie s-i dea poporului rgaz de refacere. În ultimii ani s-au ridicat în'ara Româneasc o seam de târguri. Satul Ploie#ti, prin grija domnului, a devenit un târg însemnat. Târgovi#te, Craiova, Buzu, Pite#ti #i altele s-au mrit, iar cut frumos me#te#ugurile lor atrag negustori de pretutindeni. Satele s-au ref #i cu case bune,stupii. iar câmpurile rod oile#i bogat.porcii Au fost înnoite viile de pe dealuri s-au înmul&it Cirezile dau de vite, s-au întreit într-o vreme atât de scurt. Dac Mihai va avea pace, #i el #tie lucrul acesta, peste câ&iva ani 'ara Româneasc va întrece în bel#ug alte &ri. Mihai a prevzut importan&a nego&ului-#i a dat patente de liber trecere negustorilor strini. Dar aur nu are cât vreme nu strânge biruri. — Strlucitorule! gri Mustafa îngândurat. Dac am cerca s-i vedem ghearele marelui rzboinic Mihai? — Cum? — Ne-ar trebui o o#tire mic. Nu mai numeroas de #apte-opt mii de iatagane. — La ce? — La o încercare de prdciuni în Oltenia, atât de drag domnului 'rii Române#ti. Dac Mihai mai are ghearele ascu&ite, le va scoate din teciâe lor prin vreo o#tire ascuns. Iar dac nu le mai are, va striga zadarnic dup ajutor la suzeranul su Andrei. Ins tare m bate gmdul c Mihai are o oaste ascuns pe undeva. — N-ar fi ru! aprob Ibrahim luminându-se bucuros de asemenea idee. Polonii #i Rudolf al doilea nu vor socoti un act de  r zboi atacul cu asemenea oaste mic ce iese la obi#nuitele jafuri. Ne ridicm pân la Craiova #i ne retragem grabnic. Azi nu ne convin lupte cu polonii#i împratul, mai ales c Boris Gudunov e gata s-i ajute cu o#ti mari. — Dar nu e totul, interveni Mustafa. Mihai-vod trebuie s afle din timp c asemenea oaste urc spre Dunre, spre a-#i putea scoate la vedere armata ascuns, dac o are. — De asta s nu te îngrije#ti! zâmbi marele vizir. Mihai totdeauna afl din timp orice amenin&are. Asta crezi c ar fi de-ajuns pentru a-i afla gândurile? — Nu! O solie turceasc la Bucure#ti #i o alta la Alba-Iulia, îndat dup atacul nostru, ne-ar putea apropia de adevr. Totdeauna la tratative #i discu&ii

scap unele vorbe ce pun în lumin gândurile celui din fa&a ta. Abia dup aceea vom alege între Mihai#i Andrei. Abia atunci vom#ti cui s-i dm steag. — Cine crezi c ar putea face o astfel de solie viclean? — Pa#a Khidr, strlucitorule! Pu&ini s-au folosit, din pcate, de harurile în&elepciunii "Îl #tiu,sale. gândi Ibrahim. E glume& #i viclean. La tratative discut prietene#te, râde mereu, îns fiecare fraz a lui ascunde o capcan. Totu#i cunosc unul mai bun decât el. Acest Mustafa care îl întrece în#iretenie #i în&elepciune. El cumpne#te cu grij fiecare lucru. Sau, mai bine, îi trimit pe amândoi. Mustafa #i Khidr vor face treab la Bucure#ti #i Alba-Iulia. Amândoi se vor completa de minune. Greu va fi pentru ghiauri  s ascund ceva de agerimea acestora. Iar dac se întâmpl ca legturile dintre Andrei #i poloni s #tere peste Transilvania, fie doar zvonuri, îi dau acestuia firman de recunoa Moldova #i 'ara Româneasc. Pstrez pentru Mihai vechea prietenie, dar cat c nu am un general interesele imperiului sunt mai presus de prietenie. P ca el! Mustafa #i Khidr vor pleca la Bucure#ti cu câteva daruri din partea noastr pentru Mihai. Mcar prin daruri va în&elege c nu l-am uitat." Era în ziua de 24 iulie a anului 1599.

Capitolul 10 La 28 iulie intr prin poarta de sud a Bucure#tilor un clre& al crui cal înspumat dovedea grab mare #i drum lung. Era un brbat înalt, cu fa&a frumoas, cu buza de jos ve#nic adus înainte parc a batjocur. Grzile palatului domnesc îl recunoscur pe vestitul lupttor Ni& Pra#tie #i-l slobozir înuntrul zidurilor fr a-i mai pune obi#nuitele întrebri. Un ceas mai târziu, pe uli&ele Bucure#tilor trecu un zvon, ca o rceal, ce aduse mult nelini#te. O o#tire turceasc urca prin Balcani cu amenin&are asupra 'rii Române#ti. În vreme ce locuitorii Bucure#tilor comentau asemenea #tire czut ca un trsnet, Mihai-vod &inea sfat de tain în cmara lui de lucru cu pu&inii boieri #i prieteni apropia&i ce putur fi strân#i în grab mare. — Sunt cam la #apte-opt mii de iatagane, zise Ni& Pra#tie, deschizând Sfatul la porunca domnului. Oaste u#oar, fr tunuri. Cei patru sute de tineri ai mei, ascun#i prin pdurile Balcanilor, vor face unele stricciuni, îns nu prea mari. Numai o#tile greoaie, cu muni&ie #i tunuri multe, pot avea necazuri la un astfel de drum. Auzind asemenea veste, pe fe&ele cpitanilor, boierilor #i prietenilor lui #tia erau vod se a#ternu îngrijorarea. Doar cinci dintre ei zâmbeau, iar ace vod, Cae Indru, Costache Caravan, Ducu cel Iute #i Chiril Zece Cu&ite. — A#tept preri! gri vod. — Preri, mria-ta? se mir Aga Leca. Iat c vechiul nostru plan are cusururi dintre cele mai rele. Am crezut c prin slobozirea o#tilor noastre, du#manii se vor pândi între ei dându-ne nou rgaz de timp. Atunci mi-am

spus prerea #i mi-am artat neîncrederea. Iat c turcii vin peste noi. Bine c-i avem la Bucure#ti pe cei #ase mii de o#teni rma#i din oastea mare. Din pcate, mi-e team c ceilal&i du#mani auzind clcarea turcilor, se vor npusti degrab asupra 'rii Române#ti. Nicicu vorb ceva, îl întrerupse Cae Indru. Când au mai atacat #teni? turcii—doar opt despre mii de oa#a Niciodat, prieteni. — Atac acuma, gri Aga Leca. — Nu-i în firea lor, zâmbi Mihai-vod. Ei vin peste noi sau cu gânduri de jaf, sau spre a ne cerceta puterile. Acum turcii se afl în tratative cu Praga. Ei nu au destul putere pentru a se înfrunta cu o#tile împratului #i cu polonii. Dovad e faptul c prin Balcani se mi#c o o#tire mrunt. — S dea Dumnezeu! murmur Preda Buzescu. Avem ceva o#tire în Bucegi, îns nu pe cât ne-am dori. Cred c e bine s o scoatem dinaintea turcilor. Cei cinci mii opt sute de tineri, dimpreun cu cei din Bucure#ti, adic aproape dousprezece mii de oameni, îi vor a#tepta pe turci la Dunre. Trebuie s-i zdrobim atât de iute încât nici s nu se bage de seam c a fost rzboi. S-i tiem pân la unul. S umplem Constantinopolul de spaim. E prima oar când— numrul îl întrece al turcilor. Planul nostru nu e ru, Predo!perâse domnul &rii. Are totu#i unele cusururi. Înc nu a sosit vremea s scoatem la vedere Armata Bucegilor. E prea timpuriu. Pe aceasta o &in pentru Transilvania. Iar pân în toamn sper s o ridicm la peste opt mii de oameni. Pe marele vizir Ibrahim îl cunosc bine. Cândva am fost prieteni. Dar pe vremea aceea el nu era mare-vizir, eu nu eram domn al 'rii Române#ti. Ibrahim e în&elept. El ne încearc doar puterile. Aici e cheia. Cum îi rspundem? Ie#im cu o#tile dinaintea lor, sau facem ceva har&, nelsându-i a jefui în voie? — Mria-ta! se amestec Indru. Îmi trebuiesc #ase sute de clre&i buni. Ni& Pra#tie are patru sute la poalele Balcanilor. Ei bine, cu cei#ase sute voi trece Dunrea în noaptea asta pe la Cârna Mic #i ne vom strecura ne#tiu&i pentru a ne împreuna cu ai lui Ni&. Sunt de prere s nu punem stavil cu alte o#ti, dar nici s nu-i lsm pe turci a-#i face de cap. Apoi, o#tirea ce vine spre noi poate de la Daud, sau de undeva de pe aproape, nu se #ateapt la amenin&ri asupra sa dincolo de Dunre. În astfel de prilejuri paza taberelor e slab. — O mie de oameni împotriva a #apte-opt mii e moarte sigur, gri banul Manta. — Nu totdeauna, zâmbi Cae. Domnia-ta ai fcut cândva minuni împotriva ttarilor cu o oaste la fel de mic. — Adevrat! se înveseli Manta. Dar dac nu primeam ajutoare la vreme... — Planul lui Cae e plin de în&elepciune, gri vod. Un atac prin surprindere la vreme de noapte aduce totdeauna foloase mari. Noi i-am mai btut astfel pe ttari #i pe turci. Când e#ti luat din somn, nu mai hotrsc nici vitejia nici numrul o#tenilor. Iar cât vreme nu scoatem oaste s-i înfruntm puternic, vechiul meu prieten Ibrahim nu va#ti despre noi mai multe decât cunoa#te azi. Cu aceasta Sfatul de tain lu sfâr#it. Erau ceasurile cinci dup prânz.

* Pu&in înainte de miezul nop&ii, pescarii de la Cârna Mic, a#ezare pe  trud Cae, Dunre nu &ar departe Giurgiu, avur mult. Ei folosir brcile pentru #ia #asede scoate din sute de tineri clre&i. Chiril, Ducu, Ni& Pra#tie Costache prevegheau buna rânduial a trecerii peste Dunre. Nici o lumin nu se vzu în noaptea aceea în satul pescresc sau pe marele fluviu. Nici strigtele obi#nuite ale o#tenilor nu se auzir în tcerea adânc a nop&ii. Potecile #tiute de ei #i mai ales de Ni& Pra#tie, care lucra de peste trei ani pe sub poalele Balcanilor, fur întrebuin&ate cu folos. Cei #ase sute se mi#cau sprinteni prin ppuri#ul înalt, ocolind ochiurile de ap ce pustiau locurile pân departe. Curând ie#ir la margini de pduri, pe sub dealuri, pe creste, ferind cu grij a#ezrile omene#ti. (ase sute de tineri plini de curaj ie#iser din &ar la vreme de noapte avântându-se prin locurile controlate de turci#i nu se #tia câ&i vor mai face drumul îndrt. Când se lumin de ziu, Dunrea rmsese departe în spatele lor. Poposir peste zi în vgunile unei pduri ce prea s nu aib pâinea #i grun&ele margini. Pâraieleîndestular cu apa limpede ca oglinda, voinic desagii o#tenilor caii. Renumitul ca# iarba românesc, frageddin de cas #i vinul din plo#tile de lemn, rcit cu apa rece a izvoarelor, potoli foamea tinerilor brba&i. Armele celor #ase sute de o#teni i-ar fi mirat pe mul&i cunosctori. Fiecare tânr purta la #old un topor cu fierul lat, iar la brâu un pistol #i cu cu&it. Acestea #i mai ales topoarele erau vechile arme ale românilor, necru&toare la atacurile de noapte. Rmaser toat ziua adânc înfunda&i în h&i#urile pdurii. Cea mai mic gre#eal i-ar fi costat via&a. În spatele lor #i în oricare parte se aflau a#ezri unde turcii dispuneau de garnizoane puternice. Doar neobositul Ni& Pra#tie, îmbrcat într-un caftan ponosit, clare pe un cal costeliv de ras proast, cu încl&rile rupte, ie#i la drum #i se pierdu curând printre numeroasele dealuri. Turcii puseser pre& pe via&a lui o mie de &echini de aur, dar anii treceau fr ca cineva s-i poat da de urm. Î#i avea gazdele lui sigure printre bulgari, sau culcu#uri tainice în mun&i. Micile o#tiri turce#ti, în trecere prin Balcani, suferiser adesea pagube mari la vreme de noapte. Chiar garnizoanele p&iser necazuri la muni&ii sau la tunuri. Datorit lui Ni& #i oamenilor si, la pragul Balcanilor domnea o permanent stare de nesiguran&. Grupurile mici de o#teni turci care treceau Dunrea la jafuri de vite #i oi, sau veneau cu przi din Ungaria #i Serbia, ori cu tributuri #i mucareruri, cdeau adesea sub securile oamenilor lui Ni&. Când turcii fceau cutri mari folosind oaste numeroas, Ni& î#i trecea oamenii în &ar. Prietenii bulgari îi anun&au primejdia din timp, sau puneau mâinile pe arme gata s-l sprijine cu vie&ile lor. Gazdele lui, de obicei bulgari sraci, cuno#teau pre&ul denun&ului, dar trecuser trei ani #i nu se gsise un singur bulgar s-#i fi spurcat sufletul cu o trdare pentru frumoasa avere de o mie de &echini. Cre#tinii de sub Dunre îi scorniser cântec viteazului român, iar turcii îl porecliser El (eitan, adic Diavolul. Multe zvonuri #i legende se &esuser în jurul lui. Oamenii le înfrumuse&au #i adugau la ele tot ce le-ar fi lipsit. Chiar turcii, & merita mari iubitori de vitejii, înfloreau legende în jurul numelui acestuia. Ni

din plin asemenea cinstire. Nici pasrea n-ar fi putut s treac spre grani&a 'rii Române#ti fr #tirea lui. Plin de în&elepciune, a#ezase pândari pe crestele mun&ilor, prin strâmtori #i prin vi, iar bulgarii localnici îi adunau#tiri. Multe cirezi de vite #i oi scoase din mâinile turcilor erau împr&ite la vreme de noapte 'riivenir printre localnici. Multe luau drumul Române#ti.  în pdure doi tineri bulgari ce Când se a#temur umbrele serii, clreau destoinici pe de#elate. Erau oamenii trimi#i de Ni&. Condu#i de ace#tia, o#tenii lsar drumul spre sud #i apucar ctre apus. Dup câteva  în ceasuri de drum prin locuri grele, necunoscute, departe de drumuri, oprir coama unui deal împdurit. Ni& le ie#i înainte. Se aflau cu el patru suie de români #i peste o sut de bulgari dornici a ridica topoarele împotriva turcilor. Cele dou mici o#tiri a#teptau porunci în vreme ce Ni&, Cae, Ducu, Costache#i Chiril &ineau sfat de tain. — Turcii au pus tabr de noapte dincolo de lan&ul dealurilor, spuse Ni& Pra#tie. Se afl acolo o vâlcea întins. Prin mijlocul vâlcelei curge un pârâu cu ap bun pentru oameni #i cai. În jurul vilcelei au pus strji, dup obiceiul lor, câte dou la o sut de pa#i, iar în mijloc au ridicat un cort cu steagul comandantului. tabr nu s-a potolit. Focurile la care o#tenii î#i pregtesc cina seZgomotul vd pân din departe. — L sm caii aici, zise Cae. Drumul pân la tabr îl facem pe jos. Ni&, tu rmâi s aduci oamenii! Eu, Chiril, Ducu #i Costache plecm s facem sprtur în zidul strjilor. Dac se d alarma în tabr s nu ne por&i de grij! Întorci oamenii la adpostul pdurii de peste zi! Ne vedem acolo pentru a hotrî alt încercare. — E bine s nu ataca&i strjile înainte de miezul nop&ii, observ Ni&. Turcii le schimb totdeauna la ceasul acela. — A#a m gândeam #i eu, interveni Costache. Vom pândi schimbarea strjilor #i abia dup un ceas începem s facem sprtura. O sut de oameni s rmân la cai. Ceilal&i e bine s se apropie de vâlcea pentru a nu pierde timp cu aducerea lor. Semnalul nostru va fi un&ipt de bufni&. Tinerii prieteni se mistuir în umbra copacilor pe direc&ia artat de Pra#tie. Noaptea era calm, tihnit. Undeva pe vale, focurile din tabra turceasc mureau treptat. "Pentru a câta oar gre#esc oare comandan&ii turci? se întreb Cae. Trufia lor nemrginit de-a adus multe necazuri. Numai un comandant lipsit de în&elepciune pune un singur rând de strji în jurul o#tirii ce se odihne#te. Un om chibzuit n-ar fi lsat vârfurile dealurilor fr pândari. Acest popor de mari viteji sufer pierderi datorit îngâmfrii. De sute de ani du#manii lor au fugit îngrozi&i vzându-le hrnicia pe câmpul de lupt. De sute de ani turcii gre#esc nesocotind viclenia altora. Noi i-am btut mereu fiindc le-am cunoscut slbiciunile." Cei patru tineri se aflau pe o sprtur de la muchea de jos a dealului. Pârâul ce tia valea în dou clipocea molcom. Greierii cântau a lini#te. Pe buza sprturii, dou strji dormeau culcate peste iatagane. Cu&itele lui Chiril #i Costache le luar din somn, iar împrejur greierii nu-#i contenir cântecul. — Al doilea post de straj trebuie s fie dincolo de pârâu,#opti Ducu.

Trecur pârâul a&inându-se în umbra tufelor mici#i se târâr prin iarba fraged. Nimic nu se clintea în jurul lor. Doar din tabr venea ceva zgomot de vânzoleal a cailor. Alte dou strji #edeau pe o ridictur de pmânt în spatele unor tufe. Cae #i Ducu, neîntrecu&i în arta de a se târî fr zgomot, fcur un #care a lorChiril, mic ocol Timpul pentru trecea a le cdea în spate. Fiecare avea încetineala melcilor. înfiortor de greu pentrumi Costache#i rma#i în urm la adpost sigur. Noaptea nu era nici luminoas, nici închis de nori mul&i. Dou umbre se ridicar din iarba înalt. Dou cu&ite sclipir prin aer. Dou icnituri slabe artar singurul zgomot. Nepricepu&ii ce nu #tiau s prind cu palma gura celui lovit #i s se arunce la vreme peste el, curmându-i zbaterea, întâmpinau totdeauna mari neajunsuri din partea zgomotelor. Dar Cae #i Ducu, buni cunosctori ai acestor taine, lucrar fr gre#eal. Se unir cu to&ii #i pornir mai departe folosind cu grij ie#iturile, tufele sau iarba. Dup un ceas de trud, cercul de strji din jurul taberei czuse. Apoi se auzi un &ipt de bufni&. De pe dealul din apropiere rspunse unul asemntor. Noaptea, trecut mult dincolo de jumtatea ei, î#i astâmprase zpu#ala. O mie de o#teni înconjurau tabra târându-se prin iarb. Dar, ca de ri se  ca torii obicei, unde sunt mari aglomer de temeau oameni,mai se întâmpl unii s nu aib somn. Acesta era necazul de care mult conduc românilor. Al doilea necaz putea s vin din partea cailor ce se dovedesc nelini#ti&i sim&ind primejdia. Îndrzne&ii tineri condu#i de cei cinci comandan&i ajunser doar la douzeci-treizeci de pa#i când vânzoleala cailor cunoscu opintire mare, iar strigte de spaim sparser tcerea nop&ii. Comenzi scurte, lipsite de obi#nuita fereal îi aruncar pe români asupra taberei. Lua&i din somn, turcii puneau stavil slab. Rcnetele de moarta umplur vâlceaua. Cae, Chiril, Ducu #i Costache ajunser ling cortul comandantului în acela#i timp. Strjile cortului se aflau undeva în învlm#eal. Mahmud-pa#a, un brbat voinic ce nu împlinise patruzeci de ani, pe jumtate dezbrcat, prinsese iataganul. Cu&itul lui Cae aruncat cu me#te#ug doar de la cinci pa#i îi strpunse bra&ul. Din culcu#ul comandantului, o tânr femeie privea cu groaz. Era o bulgroaic pescuit cu for&a celor puternici. — Fugi! îi strig Costache în bulgreasca lui stâlcit. Fata nu a#tept s i se spun de dou ori #i porni aproape despuiat, ferindu-se de grupurile încierate, pân când ajunse pe o coast împdurit a dealului. Acolo î#i adun puterile zbovind lâng un copac uria#, apoi o rupse la fug #i mult vreme fu urmrit de strigtele de moarte. În timp ce tânra fat se pierdea dup dealuri, turcii care nu apucar s scape din cercul de fier al atacatorilor sim&ir u#urare. Românii se retrgeau grupa&i strâns, folosind firul pârâului. Despre o urmrire din partea celor din tabra devastat nici nu putea fi vorba. Turcii nu-#i reveniser, iar cei mai lucizi dintre ei nu bnuiau c fuseser ataca&i doar de o mân de o#teni. Peste un ceas, nou sute #i ceva de români goneau spre &ar parc mâna&i de furtun. Caii celor ce lipseau dintre ei alergau alturi, fr stpâni. În tabra turceasc numrtorile se fcur abia la ziu. Dou mii cinci sute de mor&i #i rni&i artau trecerea românilor pe acolo. Mahmud-pa#a clrea între Ducu #i Caravan. Fruntea lui czut spre piept se ridica rar spre Chiril, care purta

 sau un vis ru? marele steag verde al Imperiului Otoman. Fusese o lupt În ziua de 5 august se întâmplar la Bucure#ti dou evenimente mari. Locuitorii Capitalei îi primir în zori cu urale pe cei #ase sute de viteji ce sprseser prin vicle#ug oastea du#man departe de grani&a 'rii Române#ti. Apoi, pu&in anun&a&i soli dimpreun ai turcilor. Mihai-vod îi  cu trimisela în caleavreme lor pedup Cae prânz, Indru #ifur Preda Buzescu, o sutde o#teni. Mustafa #i Khidr, înso&i&i de cincizeci de spahii frumo#i ca zeii pe caii lor harnici, fur saluta&i de grzile române#ti la o po#t de Capital. Cae fcu prezentrile de rigoare zâmbind curtenitor. Mustafa#i Khidr, ce aflaser în drumul lor despre marele dezastru în care czuse o#tirea lui Mahmud-pa#a, zâmbir la fel, ca #i când n-ar fi #tiut nimic. * Domnul 'rii Române#ti primi solii în marea sal a tronului. Curtenii îmbrca&i strlucitor se rânduir frumos pe lâng pere&i fcând un culoar viu. Khidr, mrun&el, rotofei, cu fa&a aplecat spre veselie #i oohii râztori, prea un prieten al rigiditate casei venita în ospe&ie. Mi#crile lui degajate nu cu artau din & a nimic obi#nuita solului unei mari puteri. Mustafa, fa prelung, blând, arta mai degrab a schivnic deprtat cu firea de patimile omene#ti, decât a sol al Por&ii Otomane. Se ploconir adânc în fa&a lui Mihai-vod, lucru de mirare la solii turcilor ce-#i artau de obicei arogan&a înaintea conductorilor popoarelor mici. — Mria-ta! gri Khidr într-o bun româneasc. Aducem la voi pacea marelui sultan. — (i prietenia marelui vizir Ibrahim, îl complet Mustafa. — Frumoase cuvinte! zâmbi vod. Dar v lipse#te întrirea lor. Nu vd la voi marele steag de pace. — Doamne! râse Khidr. Oare dragostea dintre popoare st în semnul lucrurilor sau în inimi? — În inimi, aprob vod. Îns cuvintele de dragoste fr dovezi sunt ca psrile fr aripi. — Adevrat, mria-ta! se înclin inteligentul Khidr. Vor veni#i aripile cât de curând. Tratativele noastre sper s aduc steagul de pace atât de râvnit la Bucure#ti. — (i la Constantinopol, complet Mihai-vod. — Fr îndoial, mria-ta! recunoscu Khidr. (i Constantinopolul dore#te pacea iar azi, #tiindu-v slabi #i neajutora&i, arunc el o nad, mrinimia Por&ii Otomane se arat prin solii trimi#i la Bucure#ti. Iat deci #i unele dovezi de dragoste acum când puterea voastr a sczut cu totul. Domnul 'rii Române#ti sim&i cursa viclean ce cuta a afla puterea o#tilor sale, astfel c rspunsul chibzuit nu dezvlui nimic dibaciului sol. — Totdeauna am fost o putere mic fa& de Imperiul Turcesc, zise continuând s zâmbeasc. — Dar niciodat atât de slabi ca acum, interveni Mustafa încercând s for&eze rspunsul direct la întrebarea iscusit a lui Khidr.

— Ah! râse vod. Credeam c-mi ve&i vorbi despre Imperiul Otoman, care trece azi printr-o perioad de refacere. Prietenul meu Ibrahim e un brbat în&elept. El #tie c azi pacea îi aduce numai foloase. — (i vou, complet Khidr, ascunzându-#i nemul&umirea. — La vreme de pace se furesc bunuri.ceremonia primirii solilor 'rii CuAdevrat! aceste vorbe ale domnului Române#ti, lu sfâr#it. Dar vod #tia c greut&ile vor începe abia peste un ceas, când vor începe tratativele. Cei doi soli se dovedeau peste msur de vicleni. Era pentru prima dat când turcii foloseau la Bucure#ti viclenia în locul arogan&ei. Marele vizir Ibrahim îndruma politica imperiului pe un drum nou#i solid. Solii împr&ir daruri de seam. Vod primi o sabie frumoas de Toledo cu mânerul btut în nestemate. Valide, mama sultanului, îi trimitea lui  Ptra#cu, tânrul fiu al lui Mihai, o minunat cingtoare cu cataramele de aur, un caftan împodobit cu mrgritare #i un cal alb cruia nu-i lipseau gtelile scumpe. Khidr #i Mustafa, amesteca&i printre curteni, îl cutar pe Cae Indru, curio#i a-l cunoa#te pe omul a crui faim se dovedea mai mare la Constantinopol decât în Bucure#ti. Chiril, Costache, Cae #i Ducu #ezur de tainÎncutimp ei mult ce lavreme. Bucure#ti masa tratativelor î#i a#tepta oaspe&ii, Ni& Pra#tie #i cei patru sute de viteji se împreunar cu al&i o mie de o#teni adu#i de Manta #i se rspândir în paz pe Dunre. Dar oastea fostului pa# Mahmud, atât de crunt lovit la vreme de noapte, cobora spre Daud s-#i refac puterile. Astfel amenin&area turcilor czu cu totul. În jurul mesei luar loc Indru, Preda Buzescu, Leca, Costache #i Calomfirescu. Domnul 'rii Române#ti nu se art acolo, ceea ce-i descumpni  le arta limpede c pe cei doi soli. Prin lipsa lui de la tratative, Mihai-vod impunea o linie nou privitoare la nivelul discu&iilor. El era domnul &rii, iar ei doar trimi#ii sultanului. Niciodat nu se mai întâmplase una ca asta. Conductorii popoarelor mici #edeau la discu&ii chiar cu cei mai mrun&i demnitari ai turcilor, în fa&a crora se aplecau de multe ori cu umilin&. S fie oare azi atât de puternic Mihai-vod? Sau era doar un act de bravad viclean? — Efendi! deschise discu&iile Mustafa. Andrei Báthory, suzeranul vostru, cere firman de recunoa#tere din partea noastr. El se oblig s ne plteasc tribut ca stpân al Transilvaniei, Moldovei #i 'rii Române#ti. A#a stând lucrurile, el nu-l mai socote#te domn al &rii pe Mihai-vod. — Dar asta o face din Alba-Iulia, nu din Bucure#ti, rspunse Preda Buzescu tios. Vorbele acelui prin& flu#turatic ar avea greutate dac ar fi stpân de fapt peste 'ara Româneasc. — Va fi, zâmbi Khidr. Va fi dac prime#te firman. — Crede&i atât de mult în puterea acelui firman, efendi Khidr? interveni Cae. — Credem. El înseamn încuviin&area noastr s porneasc spre Dunre #i nu vd cu ce o#ti l-a&i putea opri. — Cu cele turce#ti, râse Cae. Andrei va coborî înso&it de poloni. V-ar conveni oare o grani& polon pe Dunre? V-ar conveni oare s #ti&i pe Dunre o oaste polon de cincizeci de mii de viteji sub comanda în&eleptului hatman

Zamoyski? Cine l-ar opri pe Zambyski s intre în Balcani? — Facem scrisori de garan&ie, se amestec Mustafa înciudat. — Cei puternici n-au respectat niciodat astfel de scrisori. — Dar #i noi suntem puternici, zâmbi Khidr. — Fr îndoial! Costache. Îns de tare-mi  #ad ve#nic c Por&ii Otomane nu se i-aramestec conveni srotofeiul pe picior rzboi.vine s cred — Vecintatea unui popor mic nu v ridic necazuri mari, întri Cae. — Ne-am gândit #i la asta, zise cu fine&e Mustafa. Ne-am gândit s v dm vou steagul de pace, dar care ar fi câ#tigul? Îi pute&i voi opri pe Báthory #i pe Zamoyski s coboare la Dunre? Îi pute&i voi opri acum când întreaga voastr o#tire se ridic doar la #ase mii de oameni? — Atunci, care ar fi calea cea bun? ocoli Indru rspunsul la care se a#teptau cei doi. — S-i dm firman principelui, for& nota discu&iilor în&eleptul Mustafa. El #i polonii ne vor da scrisori de garan&ie. Acestea fac oricum mai mult decât asigurrile voastre c-i ve&i opri din drum. — Dar n-am dat nici un fel de asigurri, interveni Costache. — mai cine? ru, se posomori Khidr.candid.  Costache — Cu Ruatât pentru întreb — Pi se în&elege c pentru voi. — Numai la prima vedere, zâmbi Cae. Poarta Otoman încearc s vând pielea ursului din pdure, vorba proverbului românesc. Sunt cinci ani de când turcii nu mai au putere în 'ara Româneasc. Iar dac nu au aceast putere, despre ce discut aici solii acestora? S în&elegem din vorbele lor amenin&ri dup ce au rostit dorin&a lor de pace? Efendi, da&i acel firman lui Andrei Báthory! — Ah! sri Khidr. Domnia-ta po&i lua asemenea hotrâre? — Pot. Sunt nepotul domnului 'rii Române#ti, deci primul om al su la masa tratativelor. Dar s nu uita&i ci Praga #i Viena nu vor privi cu ochi buni pasul vostru. (i de asemenea s nu uita&i c Mihai-vod, în fruntea celor o sut de mii de o#teni ai lui Rudolf al doilea, poate pârjoli chiar Constantinopolul. Auzind asemenea vorbe, Mustafa#i Khidr ciulir urechile. Oare asta s se  în fruntea o#tilor împratului fi discutat la tratativele de la Praga? Mihai-vod ar fi însemnat un pericol însutit mai mare decât hatmanul Zamoyski. Apoi, polonii nu erau atât de puternici încât s &in o#ti mari la grani&a de pe Dunre. (i, de fapt, ar fi fost pu&in probabil ca Zamoyski s coboare spre sud.  c Iar pe unele zvonuri nu se putea pune temei. Cei doi nu regretar schimbaser nota discu&iilor, fiindc aflaser lucruri însemnate, dar nici nu puteau for&a prea mult, fr a produce o ruptur a tratativelor, neprielnic Por&ii Otomane. — Vorbele noastre nu au pornit ca amenin&ri, gri Khidr cu ton blajin. La tratativele cu voi încercm s gsim calea cea mai bun atât pentru imperiu cât #i pentru Mihai-vod, atât de iubit în fa&a marelui vizir. Din pcate, ne aflm în încurctur. Curtea din Bucure#ti nici nu ofer, nici nu cere. &i acest lucru. Erau singurele vorbe de sinceritate ale solului, iar Cae sim

— Se pare c abia acum intrm pe fga#ul bun al tratativelor, zâmbi el. — Spre folosul celor dou pr&i, observ Mustafa. Ne mir faptul c nu a&i cerut pân acuma steagul de pace. — Pe noi ne mir c nu l-a&i adus fr s-l cerem. Acum, Imperiul Otoman nu are de acest lucru. cinci ani de când nu am mai re decât #i nunoi coborât la ales sud #idevom Dundovedi pentru a Sunt ne apra grani&ele le-am aprat ru. Iat deci c au fost cinci ani de lini#te pentru voi. Cât vreme Mihai-vod va fi stpân în 'ara Româneasc, pe Dunre nu se vor a#eza puteri strine. — Dar azi sunte&i slabi, observ Khidr. — (i cine v opre#te s întri&i puterea lui vod? Ar fi destul s ne acorda&i steagul de pace #i cincizeci de mii de&ekini de aur. Mustafa #i Khidr se privir ului&i. Niciodat imperiul nu acordase ajutoare popoarelor mrunte. Niciodat popoarele mici nu îndrzniser s cear. Omul lui Mihai-vod poate c nu era în toate min&ile. — La ce v-ar folosi? întreb precaut Mustafa. — La ridicarea de o#ti mari, care s pun stavil unei viitoare mi#cri a lui Andrei #i Zamoyski spre Dunre. Iar noi garantm cu scrisori s nu atacm Constantinopolul. Din nou cei doi ciulir urechile. Cae nu pomenise nimic despre garantarea Balcanilor. Era limpede c la Praga se discutase eliberarea Balcanilor. — E rândul vostru s vinde&i pielea ursului din pdure, zâmbi Khidr. Nu uita&i c sunte&i un popor prea mic pentru a garanta capitala unui imperiu! — Noi suntem mici, dar du#manii vo#tri sunt puternici, spuse evaziv Cae. O#tile lor conduse de Mihai-vod ar pune în mare primejdie Poarta Otoman. Iat c voi nu ne-a&i oferit pân acum decât amenin&ri, în vreme ce alte popoare ne acord sprijin de seam. Dac nu v grbi&i, vom fi în situa&ia s nu avem de ales. — Ne trebuie rgaz de chibzuial, gri Mustafa. Rspunsul nostru va veni curând. * În ziua de 25 august, marele vizir Ibrahim îi primi în palatul u s pe Mustafa #i Khidr. Cei doi soli ce negociaser la Bucure#ti #i Alba-Iulia artau zdrobi&i de oboseala drumului lung. — Ai gsit adevrul, Mustafa? întreb Ibrahim privindu-l adânc. — L-am gsit, strlucitorule! zâmbi aceasta. Truda noastr nu s-a dovedit zadarnic. — Înseamn c #tii cui trebuie s-i dm steagul. — (tiu, strlucitorule! Lui Mihai-vod. Amenin&are polon nu va fi la Dunre cât vreme îl vom sprijini pe domnul 'rii Române#ti. Acum el e ratului Rudolf. Cu disperat. La disperare, ar putea fi un simplu general al împ -l sprijinim pe un astfel de general, Rudolf s-ar încumeta asupra Balcanilor. S Mihai acum la vreme de grea cumpn pentru el, iar din du#man îl vom face prieten. Din pcate, la Bucure#ti nu am aflat nimic despre puterea o#tilor sale. Oamenii lui vod s-au artat la fel de vicleni ca #i conductorul. Îns ghearele

lui Mihai sunt mai ascu&ite decât oricând. Oastea lui Mahmud-pa#a a trecut pe re. sub topoarele valahilor cu mult înainte de a se apropia de Dun Comandan&ii garnizoanelor de sub Dunre nu cred s fi trecut pe sub nasul lor vreo oaste valah. Nimeni nu-#i poate ascunde o#tile într-un astfel de drum (i lui #a vorb lung. totu#i armatacului Mahmud-pa a suferit , cred oc înfrângere Ienicerii Mahmud, care am stat de cei ce i-augroaznic atacat . la vreme de noapte nu erau mai pu&ini decât ei. Cum a putut oare Mihai-vod s aduc sub poalele Balcanilor o astfel de armat? — Mahmud ce spune? — Mahmud a disprut dimpreun cu steagul nostru cel verde. Iat dar, strlucitorule, c domnul 'rii Române#ti nu se las clcat de o#ti chiar acum când pare czut la pmânt. — Au pomenit valahii ceva despre luptele cu Mahmud? — Nici-o vorb, strlucitorule! În Balcani lumea se minuneaz #i nu crede s fi fost rzboi. Totu#i dou mii cinci sute de mor&i #i rni&i stau mrturie. — Mda! murmur Ibrahim. Asta e tot? — Nu, strlucitorule! interveni Khidr. Iscoadele noastre din 'ara Româneasc auDin auzit unele zice c acolo. Mihai-vod ar pregti o#ti în Mun&ii Bucegi. pcate, nuzvonuri. se poateSe ptrunde Cei care au încercat nu s-au mai întors. Totu#i, alimente #i arme trec mereu pe drumurile ctre mun&i. (i tot de la iscoade am aflat c Mihai-vod are gânduri s ocupe Transilvania cu puterea armelor. La auzul acelei #tiri, marele vizir sri în picioare uimit. Pe fa& i se citea bucuria, dar #i îndoiala. "Dac Mihai-vod porne#te spre nord cu puterea o#tilor, înseamn c nu e atât de slab pe cât l-am crezut, gândi el. Iar de va izbândi în Transilvania, toate temerile noastre asupra lui Zamoyski se spulber." Apoi se întoarse ctre cei doi soli. — O Transilvanie sub Mihai-vod ar fi ru, sau bine? — Bine, strlucitorule! râse Mustafa. Dac valahul atac Transilvania, va fi pace la Dunre. Iar ofertele lui Rudolf nu vor mai însemna nimic pentru vod. Cât despre Zamoyski, numai Mihai poate s-i taie castana. Numai de ar fi adevrat. — Trimitem alte iscoade în 'ara Româneasc, hotrî Ibrahim. * La 2 septembrie, Mihai-vod primi steag de pace din partea Imperiului Otoman. (i lucru nemaiauzit, un ajutor de zece mii de &ekini. În scrisoarea lui Ibrahim se fceau aluzii de încurajare pentru ocuparea Transilvaniei#i asigurri c 'ara Româneasc nu va suferi atacuri din partea ttarilor cât vreme va lipsi vod din Bucure#ti. Începutul de toamn se arta frumos. Primii negustori turci intrar în Câmpia Brganului s cumpere grâne, vite, oi, miere #i lân. Fusese un an bun. Carele încrcate cu vârf se mi#cau spre Dunre ca ni#te ra&e stule. Perioada jafului fusese înlocuit cu cea a nego&ului. Satele frumoase, ridicate

peste cele pustiite cândva, strluceau printre flori #i livezi. Gospodarii ospitalieri îi cinsteau pe negustorii afla&i în trecere. Se apropia perioada tulburelului #i a nun&ilor. A pomenilor #i parastaselor uitate peste an. A serilor de clac. Prilej de vânzoleal a tinerilor, sau de taclale a celor vârstnici. Erau #i îndreptau atâtea prilejuri de petrecere români încât gospodarii, &ele asupra vinului pân ctrelapostul Pa#tilor, se luau cu cemâinile de pr speranînainte de Boboteaz. Apoi, cindu-se de nesocotin&, porneau dup vinuri spre nord, ctre podgoriile mari.

Capitolul 11  La 5 octombrie Bucure#tii se afla în mare fierbere. Curtenii lui Mihai-vod anun&aser cu dou sptmâni înainte marele bal din palatul domnesc. Rdvane frumoase purtate de cai foco#i treceau fr întrerupere prin fa&a strjilor zâmbitoare. Cldura de la începutul lui octombrie nu mira pe nimeni în Câmpia Brganului. Ea &inea de obicei pânlactre sfâr#itul Înc nu #ari,lunii. czuse bruma, iar gospodarii Capitalei puneau murat gogo gogonele cât pumnul, fragede ca sânul fetelor, castrave&i mici, spino#i la capete, varz, a crei zeam cpta în postul Crciunului trie de vin, ardei umplu&i cu varz ce se dovedeau peste iarn mai buni ca ambrozia, sau ascundeau în fân vestitele noastre mere ro#ioare ori cre&e#ti, care &ineau pân prin martie. În poduri se a#ezau ciorchini de struguri cerui&i la capete, prune #i mere uscate aduse de pe la dealuri. În cmri sau pe policioare, gutui mari cât cp&âna de varz ro#ie, al cror miros te ducea cu gândul spre dulce binecuvântare. Lumânrile multe prin slile palatului domnesc, fcliile a#ezate prin col&uri de curte aduceau în seara aceea o atmosfer de srbtoare. Mihai-vod lepdase straiele din catifea, pentru minunatul port românesc de la Jiu. Cma#a, frumos lucrat în arnici negru pe la poale #i pe la pumna#i, era un dar al mamei sale Tudora. Zeghea#i i&arii, o frumoas aten&ie a so&iei. Opincile din piele de porc, me#terite de dibaciul Ducu, un semn de prietenie. Invita&iile numeroase trecuser chiar în Transilvania; de unde coborâser în goan mare frumoase trsuri înconjurate de tineri clre&i. Din rdvanele trase cu miestrie la scar coborau jupâni&e îmbrcate în mtsuri scumpe, cu bijuterii ce luau privirile, sau în dragul port românesc ale rui c lucrturi de mân întreceau strlucirea mtsurilor. Munteni falnici, spto#i, se încruci#au cu olteni îndrzne&i #i iu&i de la Jiu #i Olt. Bucure#teni apleca&i spre elegan&a modei Apusului se între&ineau cu tineri foco#i de prin pr&ile Vrancei #i Buzului. Curteni btrâni în intrigi #i cuvinte cu tâlc, fceau ochii mari de sincer uimire în fa&a atâtor frumuse&i adunate acolo. Crai înri&i în sfânt #i omeneasc desfrânare nu se puteau hotrî unde s-#i arunce nzile. Viteji lupttori de la (erpte#ti, Putinei, Hâr#ova, Giurgiu, Rusciuk, Silistra sau Clugreni, se sim&eau pierdu&i între sutele de fete, una mai frumoas ca alta, care-i priveau doar în treact cu sfiiciunea de veacuri a sexului slab, îns cu precizia unui cântar fr sminteal. Mari boieri apleca&i spre demnitate #i

dulce trufie î#i uitaser aerele undeva pe la u#i, amintindu-#i cu regret c nu mai sunt tineri. Unchia#i uita&i de pcatele lume#ti se înviorau din senin, se lepdau de junghiurile trectoare, dornici a se prinde la dans. Brba&i credincio#i, chibzui&i la purtare, se fofilau de lâng neveste parc în&epa&i de streche, s gânduri priveascsfinte mcar clip în cu decolteurile ademenitoare. Preo&i &ându-#i adânci&i dornici în pioase se oînfiorau privirile lacome, promi a-#i spla pcatele gândului cu lungi rugciuni. Jupânese trecute de anii ispitelor se îmbujorau privindu-i pe tineri. Hangiul Cristache Mutu, a crui gu# se legna ca o tob umplut, fusese tocmit pentru o noapte a priveghea buna rânduial a bucatelor #i vestitelor vinuri române#ti. Apucat de obi#nuita lui limbari&, lud fiecare soi în parte cu atâta dulce convingere, încât nici invita&ii apleca&i spre cele cucernice, sau spre crunte #i vechi vtmturi ale pântecului, nu se oprir la mâncrurile u#oare sau la prima can cu vin. Cei mai de seam boieri ai 'rii Române#ti se întâlnir acolo cu ceva crturari români din Transilvania, cu nobili unguri ca btrâna contes de Szatmári, contele Francisc Teke#i tânra contes Alberta Teke, cu sârbi#i bul#i chiar gari cu dregtori trectori prin lipsir de la bal invita&i mai aparte, ce nuturci erau obi#nui&i ai &ar. casei Nu domne#ti, cum era câ&iva cazul Didinei Tufnel, sau al marilor negustori Isaia#i Calapr. Vesti&ii viori#ti #i &ambalagii Cotae, Gu# Dulce, Zamfir, Buzu, dimpreun cu marele gurist Dodu #i al&i ortaci la fel de buni, îns mai pu&in cunoscu&i, pornir încuviin&area s-#i struneasc cele unelte de cântat. Sârba de la Breaza deschise balul. Vod se prinse în joc, spre bucuria invita&ilor. Chiril Zece Cu&ite prinse umerii Albertei, iar tânra îi #opti cu spaim: — Dar nu cunosc dansul acesta. — Îl înve&i, zâmbi Chiril. Melodiile dansurilor române#ti sunt atât de sprintene #i tactul atât de îmbietor încât picioarele#i corpul se supun fr gre#eal. Ieremia Bicoianu intr alturi de Didina. Îmbrcat cu lucruri de împrumut, unele prea largi, altele prea strimte, fata încerca un sentiment de adânc umilin&, dar când vzu fa&a radioas a clucerului, când îi citi în lumina ochilor, se prinse în joc#i uit de starea sa jalnic. — Cine sunt acei tineri frumo#i? întreb contesa de Szatmári, întorcându-se ctre Cae Indru. — Care, doamn? Aici sunt atâtea perechi frumoase... — Brbatul înalt #i bruneta aceea focoas. — Da, da, acum îi vd. Tânrul domn e clucerul Ieremia Bicoianu, fiul marelui boier Vintil. — (i fata? — E fiica unui lingurar. — Fiica unui ce? — A unuia care face linguri. Mihai-vod le va fi na#. — Ei, la dracu! (tii c boierii valahi sunt iste&i? Ei se pricep a-#i primeni sângele. Tinerii de prin pr&ile Buzului pornir Sârba Popilor. Cei afla&i pe margini

îi înso&ir cu tactul palmelor. Apoi intrar gorjenii cu vestitul Clu# românesc, atât de drag lui vod. Flo#i ca împra&ii, iu&i ca scânteile, aprigi ca în lupt, mari în chiote ca ni#te scpa&i, tinerii olteni amu&ir asisten&a. Sub picioarele  lor sprintene, tari ca fierul, sub bâtele lor din lemn de corn, dalele de marmur &i.vzuse un dans ale palatului preau gata aîncremenise. se desface înNiciodat mii de buc Btrâna domnesc contes de Szatmári nu atât de gritor, de energic, de sprinten. Dansatorii preau un singur trup. Trupul ritmului. — Jesus Maria! murmur când se sfâr#i dansul. Drag domnule Teke, #tii ce-mi trece prin minte? Cred c dansurile arat vigoarea unui popor. Vzând Clu#ul, m dumiresc abia acuma cum a fost cu putin& ca #aptesprezece mii de valahi s înving la Clugreni o sut optzeci de mii de turci. Pierdu&i pe aleile imensului parc de castani, Ieremia #i Didina p#eau sfio#i unul lâng altul. Se cunoscuser cu câteva luni în urm în pia& la Zece Mese. Vzând-o atât de fermectoare în hainele ei ponosite, clucerul, mai curajos decât acum, încercase a-i fura un srut. Palma fetei czuse atât de grea încât Ieremia Bicoianu, cel ce luptase la Clugreni ca un leu, cel cruia sângele sauînfruntând al su îi moartea, acoperea ornile multe, ce se aruncase p#eau dup undu#manilor steag turcesc privise uluit.cel Acum unul lâng altul #i nu #tiau ce s-#i spun. Î#i f uriser atâtea planuri ale vorbelor, dar toate preau acum nelalocul lor. Se mai întâlniser de dou ori #i de fiecare dat doar ochii lor vorbiser. Didina Tufnel, tânra de a crei gur se temea o mahala întreag, tânra care îi rupsese cândva o ureche jupânului Panaiotis, negustorul de covoare din Uli&a Mare ce se legase de ea cu gânduri pctoase, clca temtoare #i sfioas lâng frumosul clucer. La cea de a doua întâlnire, Ieremia îi pomenise ceva despre cstorie, dar atât de încurcat. Încât numai inima ei pricepuse. Acum Ieremia î#i propusese a fi mai curajos, îns amâna cuvintele, gândindu-se c-i va vorbi despre dragostea lor la prima rspântie a parcului. Îns rspântiile treceau una dup alta. Ajunser lâng zidul împrejmuitor. Apoi o luar îndrt, iar tânrul observ cu spaim c se apropie marginea parcului dinspre curte. Dac ea ar fi fost fiic de boier, lucrurile ar fi decurs destul de simplu, dar cum ea se arta mândr în srcia ei, se temea s nu o supere din te miri ce gre#eal. Îi prinse mâna. Degetele ei tremurar u#or ea aripile puiului de vrabie czut din cuib. — Nu ne potrivim, spuse ea strângându-i mâna cu toate puterile. Domnia-ta e#ti boier. Noi suntem atât de sraci încât abia am gsit cu împrumut straiele de pe mine. E drept c am înv&at s scriu #i s citesc. Pentru asta i-am slujit printelui Gherasim un an întreg. Ins ca jupâni&ele nu #tiu s m port. Iar &iitoare... s nu-&i închipui c... Apoi nici nu #tiu dac te plac... chiar dac pu&in... Ieremia zâmbi în întuneric. Strânsoarea degetelor#i chiar prezen&a ei acolo îi contrazicea vorbele. Un gând viclean îi veni în minte. — Atunci, spuse el cu prefcut oftat, nu mai am nici-o speran&. Te-a# ruga îns frumos #i cu mult umilin& s m la#i a-&i sruta ochii în semn de rmas bun.

Degetele ei slbir strânsoarea brusc. Inima parc încetase a bate #i o cuprinse un fior de frig. Ieremia se aplec spre ea, dar nu-i cut ochii, ci gura. Buzele ei a#teptar tremurând, ca ale copiilor gata s plâng. Apoi, timpul încremeni pentru ei. Bra&ele ei se înl&ar spre gât cu timide opriri. Ale lui, sprintene, pline defrazele nerbdare îi cuprinser mijlocul. (oaptele dintre srutri împlinir lungi#iceputere, nu-#i mai aveau ctare. — Mergem chiar acum la vod! hotrî el. M-am rugat de el s ne fie na#. Ea aprob printr-un semn de supunere. Tufnel-tatl, îmbufnat peste msur c nu primise invita&ie la balul din palatul domnesc #i bucuros peste msur c scpase de un asemenea chin ce l-ar fi bgat în mormânt înainte de a p#i prin poarta palatului unde se aflau toate mrimile &rii, se cinstea cu ni#te secric adus de cumtrul Zavaidoc. Acesta întrecuse msura buturii #i-i tot spunea ceva la ureche, dar btrânul Tufnel nu în&elegea o iot, fiind ocupat cu gândurile sale. "Dac Ieremia vine s mi-o cear pe Didina... adic nu... alde tat-su... c el e mai... #i eu doar la început îi zic: «Cuscre, n-o dau. N-o dau c... N-o dau c n-am eu chef.» Asta e! S dea boala dac nu-i zic taman a#a! Ce dac e boier mare? boierii." —S Ia #tie mai #i taci dracului, b Zavaidoc! S #tie #i boierii c noi #tia oropsi&ii avem #i noi asta... cum dracu-i zice? La urm, când cdem la învoial... adic nu. S m pupe ei întâi. — Ce naiba bombni acolo? se interes doamna Tufnel, trezit din gândurile ei ce umblau pe la curtea domneasc. — E, te, tee! P toate vrei s le #tii, o repezi btrânul, Dac vin cuscrii... — Totul e s pui o vorb bun pe lâng boier, strui Zavaidoc. Dac vrea el, m poate bga la cur&enia ora#ului. Îi zici? — Ce s-i zic? — De mturoi... — Care mturoi? se încrunt Tufnel. — Cum care mturoi? gri mânios Zavaidoc. Nici n-ai ajunser între boieri #i o faci p al dracu. C numa boierii, când le ceri, n-aude nimic. E surzi#i tace. În vreme ce dansurile române#ti ridicau parc palatul în slvi, în vreme ce tinerii invita&i începur a se privi cu mai pu&in sfial, iar jupmesele #i btrânii boieri chibzuiau la viitoare #i apropiate nun&i ale fiilor #i jupâni&elor, vod prsi marea sal a balului. O seam de brba&i schimbar între ei semne tainice, apoi se mistuir spre cmara de lucru a domnului 'rii Române#ti. Ochii lui Mihai-vod strluceau ciudat. Vechea lui încruntare se schimbase într-un zâmbet frumos. — Iat, prieteni, zise privindu-#i boierii pe rând, asemenea bucurie n-am mai avut de mul&i ani. Deschidem Sfat de tain fr s ne amenin&e vreo primejdie. Ce am hotrât împreun acum câteva luni s-a dovedit în&elepciune. Ne-am pclit du#manii slobozind o#tile #i artându-ne slabi. Am cptat la tratativele cu Casa de Austria aprobarea s lum prin for&a armelor vechiul pmânt românesc al Transilvaniei. Dibcia solilor no#tri ne-a adus marele steag de pace al Por&ii Otomane, #i încurajarea marelui vizir Ibrahim, în

vederea intrrii noastre peste Carpa&i. Ne-am refcut pe ascuns puterile armate, lsând s se în&eleag c suntem slabi. Avem azi 8400 de o#teni în Mun&ii Bucegi. Frumo#ii no#tri o#teni îmbrca&i unul ca altul în ro#u au înv&at a mânui sabia, pistolul sau cu&itul la #coala celor mai vesti&i lupttori #i ai neamului, Cae, Chiril, Ducu, Preda Grasa. Buzescu, Costache, Bicoianu  printele  Calomfirescu, la care se adaug Armata Bucegilor înzestrat cu frumo#i cai de ras, lipsit de zale #i fierraie fr rost, e cea mai sprinten din partea de rsrit a Europei. Ea va hotrî victoria noastr în Transilvania. Udrea, Preda #i Radu Buzescu, ace#ti neobosi&i lupttori ai neamului, au ridicat din îndemnul nostru o#tile Mehedin&ilor #i Jiului. Numrul tinerilor o#teni din cele dou tabere se ridic la 11.000. Avem azi destul o#tire s intrm în Balcani pân la Constantinopol. Dar Balcanii nu sunt ai no#tri. În Balcani nu-i pmânt românesc, chiar dac popoarele de acolo ne doresc. Noi de pmântul neamului românesc ne îngrijim azi. Prin unirea românilor din Transilvania cu 'ara Româneasc, f urim o dorin& a poporului nostru, veche de sute de ani #i ajungem o na&iune puternic. Iar de acolo pân la cucerirea Moldovei va fi un pas. Dar s nu vorbim azi despre Moldova. Numai timpul va #i v cu vorbi. Acum a venitCtre ceasul în carelunii v poruncesc rogAndrei s porni&i cu mine spre Transilvania. sfâr#itul vom da btlie Báthory, acel prin&, acel cardinal, ce nu are alte scopuri decât de fal #i se vrea conductor al popoarelor pân la Dunre. Nu va fi u#or s câ#tigm aceast btlie. Mul&i dintre noi poate nu vor mai ajunge s vad victoria noastr. Spun victorie, fiindc noi nu ne putem îngdui s pierdem o singur lupt. Azi, câ#tigarea unei btlii nu se mai face numai pe câmpul de lupt. E un slab general cel care crede altfel. Ea se pregte#te cu migal chiar înainte de pornirea o#tilor. De vom face gre#eli, în loc s cucerim Transilvania, 'ara Româneasc va intra în crunt robie. Nici o#tenii nu trebuie s #tie încotro ne îndreptm, ci s se dumireasc la fiecare pas. Iscoadele principelui, ale turcilor, în care nu am încredere, ale moldovenilor#i polonilor stau la pând. De vom uni Transilvania cu 'ara Româneasc, chiar dac vie&ile noastre vor sta în grea cumpn, urma#ii vor fi mândri de noi #i ne vor pomeni cu dragoste. Acum, a#tept prerile voastre. — Mria-ta! gri Aga Leca. Suntem destul de puternici pentru a nu ne mai feri de nimeni. Avem douzeci #i #ase de mii de o#teni înarma&i pân-n din&i. Vom alerga spre Transilvania atât de iute, încât se va cutremura lumea în drumul nostru. Atâtea înjosiri am adunat de la Andrei Báthory, c m-ar unge pe inim dac i-am porunci s prseasc principatul. — O vom face, râse Costache Caravan, îns nu acum. — A#a e, Leca! încuviin& domnul. Omul în&elept #tie s rabde pân când îi vine lui bine. Îi vom da asemenea porunc, s ne astîmprm inimile, dar nu azi. Mâine îi trimitem scrisoare lui Báthory#i-l în#tiin&m c o#tile noastre pu&ine se pregtesc a coborî în Balcani #i a#teptm cu mult supunere aprobarea sa. Lovitura noastr de cpetenie va fi surpriza. Când vom fi vzu&i în Transilvania, va fi prea târziu s se mai ridice o#ti mari împotriva noastr. E drept c Andrei are sub arme treizeci #i trei de mii de o#teni. C oastea ce o ducem peste el cuprinde doar douzeci de mii, dar Ion Cristu ce se ascunde în

castelul din Obreja sub numele de conte Hans Beckembauer, a tratat în secret cu secuii #i cu sa#ii de acolo. O mie de sa#i sunt gata s ni se alture. (ase mii de secui a#teapt semnul nostru. La ace#tia se vor aduga patru mii de iobagi români cam slab înarma&i, ce-i drept, îns de mare trebuin&. Iat deci c vom fi pu&ini cunumrul dou mii. Dac Andrei gândurile noastre, . aremai timp a-#i doar dubla o#tenilor. Vede&iafl dardin devreme ce e nevoie de surpriz Am putea întrece numrul lor, adugându-i pe cei #ase mii de tineri rma#i sub arme din oastea mare. Chibzuiala ne opre#te de la asemenea gre#eal. Armata aceasta de #ase mii va rmâne în Bucure#ti sub comanda vornicului Dumitru. O clcare din partea turcilor, ttarilor sau moldovenilor, în lipsa noastr, nu trebuie s gseasc 'ara Româneasc lipsit de aprare. Udreo! se întoarse domnul spre aprigul rzboinic. — Porunc, mria-ta! — Pleci în zori s iei comanda armatei Mehedin&ilor! Radule! — Porunc, mria-ta! se înclin tânrul crturar din familia Buze#tilor. — Pleci în zori s iei comanda armatei Jiului! Ridica&i cele dou armate prin mun&ii Olteniei, pân aproape de grani&a principatului! A#tepta&i ascun#i în pduri! La 21 octombrie — Porunc, doamne! ve&i primi #tafete cu alte porunci. Leca! — Baba Novac! — Aici, mria-ta! — Porni&i în zori #i pune&i pe picior de plecare Armata Bucegilor! Totul s fie gata la semnul meu! Predo! — Porunc, mria-ta! — Pleci în zori la Alba-Iulia #i-i ceri cu mult supunere lui Andrei s aprobe intrarea noastr în Balcani! — De ce nu pornim chiar acum? întreb înfierbântat de entuziasm tânrul Calomfirescu. În locul lui vod rspunse Cae Indru: — Fiindc turcii î#i risipesc o#tile în vederea iernatului, cu cinci-#ase zile înainte de Sfântul Dumitru. — A#a e! aprob vod bine dispus. Nimic nu trebuie s ne scape din vedere. E ceasul cel mai mare din via&a poporului român. O or mai târziu, domnul 'rii Române#ti reveni în sala balului #i nimeni dintre invita&i nu bnui c la doi pa#i de jocuri #i cântece se hotrâse viitorul neamului. Clucerul Ieremia Bicoianu, u#or îmbujorat, veni în fa&a lui vod &inând-o de mân pe tânra lui iubit. — Mria-ta! gri el #ovielnic. Aceasta e fata despre care am avut îndrzneala a v pomeni. Domnul fcu ochii mari a sincer #i neascuns uimire. Auzise c ar fi frumoas, dar tânra din fa&a lui întrecea toate închipuirile. Înalt #i mldie, aplecat mai mult spre clasicele forme lungi, eu tenul mat#i limpede ca apa de izvor, cu ochii alba#tri adânci, cu buzele fragede ca ale copiilor alpta&i, cu &inuta mândr ca a unei prin&ese, Didina tulbur privirile celor ce asistau la prezentarea ei.

— Ia te uit! gri vod zâmbind. Clucerul a #tiut s-#i aleag mireasa. Ce spui, fin? — Doamne! se aplec ea cu gra&ie înnscut. Alegerea am fcut-o amândoi. — A#a,fetele a#a!noastre râse domnul. de Cel frumos de am boier tânrul Bicoianu, nu-i cadOricât în bra&earcafioile. pu&in#ia#a în&eles din rspunsul tu #i m bucur aceast mândrie. Am hotrât s v fiu na#, dar dup rspunsul de adineauri, te pomene#ti c nu m vrei. (i n-ar fi mirare. De fapt, mirii trebuie s-#i aleag na#ul. — Mria-ta! rspunse cu îndrzneal tânra fecioar. A#a e de obicei, dar în cazul de fa&, numai domnul&rii are dreptul s hotrasc. — Mi s fie! se minun Mihai-vod de iste&imea ei. Pari o curtean înnscut. Haide, srut dreapta na#ului #i s fie într-un ceas bun! "Dumnezeule! gândi btrânul boier Bicoianu, tatl clucerului. Nrodul de fi-miu #tie s aleag. Rar am vzut atâta gra&ie #i frumuse&e la un loc. Îmbrcat cum trebuie, va arta ca o regin a jupâni&elor noastre." — Te bucur gândul bog&iei viitoare? o întreb vod cu viclean vorb. — mria-ta! M nelini#te#te. nu st în cumpna averii. — Nu, Adevrat! rspunse vod. Dar oFericirea completeaz. — Uneori, zâmbi fata artându-#i din&ii minuna&i, bog&ie de pre& a tinerilor din familia Tufnel. În var, tatl meu s-a întors de la Sulina cu opt galbeni. V închipui&i, mria-ta, c în casa noastr galbenii se întâmpl ca #te. merele în plop. Din ziua în care s-a întors cu galbenii, n-a mai avut lini Noaptea, proptea u#a cu pari gro#i. Altdat o lsam descuiat. Dormea numai cu toporul, cu&itul, sapa, sabia, #i dou toroipane de lemn a#ezate lâng el. În fiecare zi le gsea alt ascunztoare. Toat spoitura casei era numai o sptur. Într-o noapte s-a sculat numai broboane. Uitase unde îi pitise. În tat într-o sear #i schimb, nea Ciripoi, care venise tot cu opt galbeni, s-a îmb s-a întors acas fr ei. Ori i-a pierdut, ori l-a u#urat careva. De dou luni bole#te nea Ciripoi #i vorbe#te în dodii. Nu mic fu surpriza printelui Grasa, când se pomeni cu lcosul f alturi. Msu&a de rchit a printelui, crat de slujitori sub castanii de la marginea parcului domnesc, arta aplecare spre cumptarea sfânt. O singur can cu tmâios se odihnea cuminte pe blatul ei. Dar pcatele lumii nu stau niciodat la vedere, ci ascunse cu grij. Sub masa atât de pa#nic în cumptarea ei, se deschidea drumul ctre iad, mturat frumos #i ademenitor. Dou gle&i cu nbdiosul lichid, crate din îndemnul pcatului de mâinile lui Cristache Mutu, abia î#i trgeau sufletul. Una plin ochi, cealalt într-o stare de plâns, fiindc se golise aproape de tot. Pa#nica ulcic lucrase temeinic asupra ei dovedind proverbul atât de cunoscut c: "Buturuga mic rstoarn carul mare". Printele Grasa, mai în&elept dup fiecare can, cugeta adânc asupra unei teze biblice. — Scuza&i, domnule! se aplec flcosul încercând s dea mai mult putere picioarelor ce se porniser a nu se mai supune corpului. Sunt trei ceasuri de

când v caut cu gura însetat de plcerile pcatului #i inima gata a primi ctos vorbele voastre în&elepte. Sunt trei ceasuri de când marele meu suflet p tânje#te dup adâncimea cugetrilor voastre. V mai aminti&i despre minunata noapte petrecut cu domnia-voastr la Privighetoarea de aur? Despre minunata când mi-a&i vorbit despre marea gre#eal biblic în privin&a minunii denoapte pe munte? Printele Grasa clipi des pentru a-#i limpezi vederile. Apoi gri cu siguran&a cam #ubrezit de munca aspr a golitului gle&ii: — A, flcosul? Dumneata e#ti flcosul care... — Chiar a#a, domnule! Am flcile mari. Aceasta e o trstur caracteristic familiei noastre. Nu-mi amintesc s fi fost în stirpea noastr un singur brbat lipsit de asemenea haruri. Despre femei nu mai spun. Au fost cazuri când femeile ne-au întrecut în mrimea #i puterea flcilor. — Nu în&eleg, rosti cu senintate Grasa. — Ave&i rbdare, domnule! Care au fost virtu&ile cele mai de seam ale stirpei voastre? Iezuitul rspunse fr a se gândi mult: — femeile, vinul#i puterea pumnului. — Cumptarea, Cre#tine#ti virtu&i, gri flcosul. Ei bine, la noi virtutea cea mai de seam a fost grija pentru mâncare. De sute de ani stirpea noastr alearg dup ea ca apucat. Rar s-a întâmplat ca femeile#i brba&ii no#tri s fac mofturi sau alegere la bucate. Când eram prunc, îmi amintesc bine c ie#eam diminea&a cu seniorul casei, adic ilustrul nostru printe, cu doamna, mama noastr, #i cu cei #aptesprezece fra&i de sânge. Totdeauna foamea se arat mai cumplit seara decât diminea&a. Ie#eam deci în uli& cu seniorii în frunte, iar acolo unde neghiobii nu gseau nimic bun de mestecat, noi aflam totdeauna. Tot ce nu era bine prins în piatr sau în zid trecea printre flcile noastre. Iarb, oase, petice, coji, adic ce nu era fier sau piatr, încpea frâ urm între flcile  de la noastre. Iar dintre noi, Delphinul familiei, ce se nimerise o lady înc vârsta de trei ani, se arta cea mai sprinten. Dac nimeream într-un lan de grâu, lcustele pleau de ru#ine în fa&a stirpei noastre. Iat, domnule, de ce la noi flcile au cptat asemenea proeminen&e. Când am împlinit vârsta de cincisprezece ani, seniorul casei mi-a poruncit  s plec în lume pentru a mri &e. Eram nscut cu flcile fala neamului meu. Nu mi-a dat nici arme, nici pove când el mari. Întâi am fost argat la un boier de prin partea locului. F nesocotin&a de a m lsa singur un ceas în cmar, m-am apucat cre#tine#te de ce era acolo #i, spre mândria stirpei, în binecuvântatul ceas am sat l numai pere&ii #i rafturile. Am ajuns pân la Viena, unde am fost slujitorul unui cavaler ce nu arta prea însrit. Nu i-am ron&it calul dintr-o aplecare cre#tineasc spre mil, mul&umindu-m doar cu hamurile de piele. La vârsta majoratului m-am aciuat pe lâng un clugr mai obidit decât mine. El mi-a deschis ochii spre cugetri înalte. El mi-a artat versetul din Biblie unde scrie negru pe alb c psrile cerului nici nu ar nici nu seamn, dar se îndestuleaz fiindc le poart cineva de grij. "Cu atât mai vârtos, îmi spunea el, oamenii trebuie s cread c cineva le poart de grij." Sunt douzeci de ani, domnule, de când meditez asupra versetului#i caut

a vedea unde a gre#it stirpea noastr. Fiindc numai o gre#eal ne-a abtut de la asemenea haruri. — Nimicnicii! Nimicnicii! Toate sunt nimicnicii! gri cu semea& voce printele Grasa. În via&a viitoare st puterea noastr. — Spunea Se poate, rspunse flcosul.în(ivia&a clugrul pomenit acest lucru. c domnule, cei oropsi&i se vor bucura viitoaremi-a de toate bunurile lumii. Îl cred, îns mi-e groaz de un lucru. — Care e acel lucru? se întinse Grasa peste pa#nica mas. — M gândesc, domnule, c stirpea mea din total ne#tiin& s-ar abate #i pe lumea cealalt de la unele precepte subtile, iar pacostea ar r mâne în vecii-vecilor peste noi. — Da, nu-i exclus, rspunse iezuitul. Voi medita, domnule, asupra acestei chestiuni. — V mul&umesc, domnule! De la ultima noastr discu&ie, m-am tot gindit la minunea de pe munte, unde vorbitorii, cu trei pe#ti #i cinci pâini, sau invers, au sturat cinci mii de asculttori. De fapt, m-am gândit #i înainte la asta. Socot c începutul a fost bun. Din pcate, în ultimii douzeci de ani am ascultat multe predici, îns nu mai unele repetatpromisiuni minunea pentru cu mâncarea, chiar dac în vorbele predicatorilor aus-a existat un asemenea viitor. Contele Francisc Teke, tânra contes Alberta Teke #i Chiril #edeau retra#i lâng o fereastr a imensei încperi. — Cererea domniei-tale m onoreaz, gri contele privindu-l pe Chiril. (i sunt convins c fiica noastr va gsi în domnia-ta un so& bun. Totu#i se ivesc unele piedici. Familia noastr e una dintre cele mai vechi #i mai nobile din Transilvania. Domniei-tale î&i lipse#te un titlu atât de necesar înrudirii propuse. — V în#ela&i, conte, zâmbi enigmatic Chiril. Nu ne lipse#te asemenea titlu. Cinstea voastr mai presus de orice gând îmi îngduie s v dezvlui acest secret, fiind convins c-l ve&i pstra cu sfin&enie pân când va veni vremea dezvluirilor. Zicând acele vorbe Chiril se aplec la urechea contelui #i-i spuse ceva în #oapt. Fa&a lui Teke se lungi de mirare, apoi rspunse: — Într-adevr, nu mai exist nici-o piedic între noi. La primvar putem face pregtirile de nunt. Obrajii frumoasei Alberta se îmbujorar brusc. Se apropiau zorile. Preda Buzescu, Udrea, Baba Novac, Leca#i Radu Buzescu prsir curtea domneasc artându-se obosi&i. Dup un ceas ei clreau sprinteni pe drumurile hotrâte de Mihai-vod. Primii pa#i spre cucerirea Transilvaniei fuseser fcu&i. Se va împlini oare aceast dorin&? (i de va fi a#a, câ&i vor mai rmâne în via& dup luptele ce se anun&au grele? Hangiul Cristache Mutu, Costache Caravan #i Sile Adormitu stteau la o mas de rchit, cu trei ulcele goale a#ezate în fa&a lor. O mas cu blatul trist prin lipsa vinului #i bunt&ilor. Chiar dedesubt masa arta jalnic, fiindc cele trei gle&i goale nu puteau aduce un sprijin îmbietor la petrecere. Somnul juca moale pe sub genele lor. Sile încercase de câteva ori s cânte la urechea

lui Costache, dar nbdiosul grsun îl oprise de fiecare dat. — Nu! Nu dragul meu Sile! spusese acesta cu blânde&ea omului gata s loveasc. Rgetul tu aduce cu cel de catâr înjunghiat#i m poart cu gândul spre pistoale. Or, socot c nu e cazul s fac prpd printre oamenii pa#nici. Nu! dac jumtate o iei mai din sub&ire, mdomnesc. apuc asemenea încât a# pctui cruntChiar frâmând palatul De cum furie deschizi gura, îmi vine a#a din senin s m apuc cu din&ii de pere&i #i s ies prin tavan. — Domnule Costache Caravan, gri Sile cam descumpnit. Cunosc oameni care capt mâncrime de piele, sau fac bube dulci, sau se îmbolnvesc de pântec ascultând o melodie cântat prost. Ins pân azi nu am întâlnit un om atât de pornit ca domnia-ta. Fr s m laud, a# putea spune cu mâna pe inim c am cântat adesea pe la cumetrii, nun&i, botezuri, sau chiar la un parastas. Ascultându-mi vocea npraznic, e drept c oamenii s-au încierat între ei zbierând ca apuca&ii, îns nu cu gânduri de omor. E pentru întâia oar când mi se întâmpl asemenea pocinog. Iat c în&eleptul hangiu Cristache a #ezut foarte lini#tit când mi-am acordat vocea, fapt ce îmi d speran&e pentru viitoarele demonstra&ii vocale. Domnule! Mutu, adunându-#i gândurile risipite de #i plcerea tria — vinului mult.interveni Departe Cristache de a v strica speran&ele cântecului, ce se dovede#te la domnia-ta mai mare decât harul vocii, v mrturisesc plin de triste&e c un cântat prost îmi sleie#te puterile. De cum a&i deschis gura am sim&it o mole#eal în mdulare, iar dac a&i fi continuat a v produce pân la capt, m-ar fi apucat damblaua. De când e lumea au existat femei#i brba&i plini de noble&e, dar lipsi&i de ureche muzical, care, bnuindu-se hrzi&i cu voce, i-au npstuit pe cei din jur. De când e lumea marele procent de cântre&i l-au dat afonii. Ei sunt gata s cânte în orice prilej din dragoste pentru semenii lor #i dintr-un orgoliu nemsurat. Cu cât afonia se arat mai mare la un om, cu atât el simte dulce #i adânc chemare spre nobila demonstra&ie. Am auzit c vrei s te însori cu una dintre fetele jupânului Calapr. Pasul domniei-tale e bun #i chibzuit. Averea jupânului Calapr trebuie tocat de un om harnic. Totdeauna oamenii strâng mai mult decât au nevoie. În orice cas de cre#tin ai cuta, gse#ti multe lucruri adunate cu trud #i fr rost. Chiar #i la mine. Avem cni de por&elan aduse din Apus cu mult trud. Avem pahare cumprate pe aur. Avem cni de pmânt ars me#te#ugite frumos. În locuin&a mea gse#ti oricând vreo dou sute de cni #i pahare, de pe care eu #i Smaranda #tergem praful cam la dou sptmâni, fiindc nu folosim decât dou cni proaste #i rupte la buz. Întreab-l pe un cre#tin de ce le-a strâns! Întreab-m pe mine care n-am mcar copii! Nimeni nu #tie ce s rpund. (i chiar de a# avea copii, acestora nu le plac vechiturile noastre, fiindc moda #i gusturile nu stau pe loc. I-am zis cândva Smarandei s ne bem ceaiul din frumoasele cni de por&elan. S-a uitat la mine ca la un smintit. Grozav suntem de nrozi, având în vedere c trim o singur dat. De cum facem ochi #i pu&in gândire, alergm ca apuca&ii s adunm. S m ia naiba c nu mai #tiu de unde am plecat! Cei doi prieteni l-ar fi ajutat cu drag inim, dar #i gândurile lor erau risipite.

Afar se limpezea diminea&a. Rdvanele ie#eau din curtea domneasc #i se mistuiau pe uli&ele frumos pietruite. Zgomotul ro&ilor se auzea pân departe. Peste castani se abtu o roat de vânt ca o prere. Crengile sub&iri î#i plecar trupurile ca într-o reveren& umil. Trunchiurile dormeau nepstoare. Începea o zi ca oricare alta #i era lini#te în &ar. Capitolul 12 Ziua de 21 octombrie a anului 1599 debut cu cea&. O cea& groas, lene#, obi#nuit în mun&ii Olteniei la mijloc de toamn. Pu&in dup ceasurile nou, soarele puternic reu#i s treac prin ea. Curen&ii de aer o mânau din urm de parc o trgeau la darac. Zdren&uit la rasul pmântului, sau în fuioare lungi pe înl&imi, cea&a î#i irosea ultima vlag. Satele de munte coco&ate pe curmturi, sau rânduite frumos prin vi, apreau mai limpezi, mai proaspete. Patru clre&i, ai cror cai înspuma&i artau drum lung parcurs fr oprire, marginea unui sat. lene# peste pduri, m gândesc la — desclecar De câte ori la vd cea&a trgându-se un basm, gri Chiril Zece Cu&ite. — Eu #i Zambilica, numai la faptul c am putea s ne rtcim, chicoti Costache Caravan. — Acesta e satul Cri&a, spuse Ducu cel Iute, bun cunosctor al locurilor. La vreme de iarn jumtate din casele lui sunt goale. Vara, întreaga vale se umple de oameni. — Care s fie cauza? întreb Cae Indru. — Locuitorii câtorva sate de la Dunre, ve#nic amenin&a&i de prdciunile turcilor, î#i cresc vitele aici. Dup Sfântul Dumitru, când turcii nu se mai încumet la clcri, oamenii coboar cu animalele spre #es #i le &in acolo pân la începutul lui aprilie. În Cri&a e greu de ptruns pe timp de var. Turcii care au încercat #i-au lsat oasele prin vgunile mun&ilor. Cri&enii se bat ca diavolii. — Grele timpuri! observ Chiril. Costache, aflat ceva mai încolo, nu lu parte la discu&ii. Sprijinit cu bra&ele de un planc, privea încântat hârjoana a doi copii nu mai mari de trei ani, care se jucau de-a mijoarca. Unul dintre ei trecuse la pând. Opincu&ele cam mari pentru picioarele lui, pantalonii de pnur ce czuser ctre genunchi, dezvelindu-i pântecul #i jumtate din fundul alb aplecat spre roz, nu-i puneau stavil agerimii. Cae Indru ddu semn de plecare. Cei patru înclecar iar caii pornir la pas printre casele multe. În vale îi a#tepta Radu Buzescu. — Ce ve#ti, prieteni? strig el de departe. — Bune, zâmbi Caravan. O#tile Mehedin&ilor #i ale Jiului au porunc s fie la Ve#tem în ziua de 26. Acolo se vor împreuna cu Armata Bucegilor. — Vor fi, rspunse Radu ai crui ochi strluceau de bucurie. Cam la vremea prânzului cele dou o#ti pornir pe firul vilor, împlinind

porunca lui vod. Cae #i prietenii si le urmrir cu privirile o vre-me, apoi î#i mânar caii odihni&i pe drumul de întoarcere. Prin pduri, frunzele czute dormeau în tihn. Andrei Báthory fusese la vântoare. Alturi de el clreau Kornis, Bogati, comandantul o#tilor din nord, consilierul Ciomârtan, contele Teleki#i contele Teke. — Bun prad, domnilor, gri principele satisfcut. De mult vreme n-am mai doborât mistre&i atât de frumo#i, iar timpul clduros ne-a fost aliat de seam. Pe o astfel de vreme în Polonia... Andrei nu-#i putu continua vorba. Un tânr clre& prfuit de drum lung apru dinaintea lor. Kornis îi ie#i înainte. Principele, încruntându-se de  aspru: asemenea întâmplare ce-i curmase povestirea, strig — Ce s-a întâmplat, domnilor? — Mria-ta! gri cu umilin& tânrul clre&. Baltazar, comandantul garnizoanei din Sighi#oara, ne trimite cu ve#ti rele. Mihai-vod s-a ridicat asupra în nebunul fruntea unor mari. sta?o#tirâse — Transilvaniei Ce tot îndrug Andrei dispre&uitor, întorcându-se ctre Kornis. Lui Mlai-mare, care nu-i decât un cioban#i sluga noastr, i-am poruncit s plece din 'ara Româneasc. Poate c s-a ridicat cu familia #i ceva o#teni s ne asculte porunca. — Mria-ta! rspunse Kornis. În timpul cât a durat vântoarea au mai venit astfel de solii. Le-am oprit s v tulbure, socotindu-le nscociri ale sa#ilor din Bra#ov. — (i bine ai fcut! aprob Andrei. Ciobanul de la Dunre nu are o#ti. Dup lucrrile Dietei din Alba-Iulia vom porni s ocupm 'ara Româneasc. O#tile Moldovei sunt aproape de Oituz. Hatmanul Zamoyski #ateapt porunca noastr pentru a coborî la Dunre. Noi avem 25000 de o#teni la care se vor aduga 8000 de secui. Va fi o simpl plimbare pân la apa Dunrii. O plimbare cam obositoare, ce-i drept, dar ea ne va mri faima #i puterea. Solii ciobanului au mijlocit în var la Praga s nu primim recunoa#terea de principe al Transilvaniei. Trimisul arhiducelui Maximiiian, care ne-ar fi în#tiin&at de asemenea lucrri, a disprut pe drum. Abia de curând am aflat c Mlai-mare a lucrat împotriva suzeranului su. Azi, împratul se arat dispus a ne acorda recunoa#terea cerut. Domnule Ciomârtan! se întoarse ctre masivul consilier. Dorin&a noastr este s ne cstorim cu distinsa #i cucernica Maria-Cristina, ruda împratului #i fosta so&ie a vrului Sigismund, acea minunat doamn ce a fost prigonit pe nedrept prin cuvinte de ocar. Cstoria ei cu noi va #terge asemenea josnicii. Curtenii din jurul principelui #î i re&inur cu greu zâmbetele, #tiind-o pe Maria-Cristina ca pe o brezaie. — Te vei îngriji, domnule Ciomârtan, s-i trimi&i împratului o scrisoare în scopul acesta! continu el. Frumosul alai intr în Alba-lulia. Era toiul culesului în vii. De pe dealuri cobora spre câmpie mirosna dulce-amruie a piersicilor de toamn. Carele

încrcate cu butii mari se mi#cau pe dealuri la vale ca ni#te corbii. Boii albi, cu coarnele mari, sau ro#ii, cu coarnele mici, se opinteau în fa&a carelor mari ce veneau peste ei. În spatele ro&ilor lutul prea poleit cu aur. Ctre sear, ve#tile despre clcarea lui Mihai-vod se dovedir nenumrate. Mânios peste msur, principele poftiel.nobilii la Sfat.e clcat de — E#ti un general slab, domnule Kornis! î#i rcni Principatul o#ti du#mane, iar domnia-ta nu#tii mai mult decât noi. Kornis înv&ase de mult vreme a se stpâni. Rspunsul su dovedi chibzuial #i-l domoli pe nbdiosul cardinal. — Mria-ta, Mihai-vod a ie#it ca #arpele la drum, când i se ur#te cu via&a. Iat c a venit singur s-i zdrobim cp&âna. O#tile Transilvaniei a#teapt porunca voastr. — Mria-ta! interveni Bogati. Ar trebui s nu privim cu u#urin& lupta împotriva valahilor. Mihai-vod e un general mare. El n-a pierdut btlii pân azi. (i nu se aventureaz într-o lupt fr sor&i de câ#tig. Socot c ar fi mai bine s-l hr&uim pân când primim ajutoare de la moldoveni#i poloni. — 'i-e fric, Bogati? zâmbi cu dispre& cardinalul. — Mi-e fric, mria-ta. Curtenii râser ca la o glum bun, iar Andrei le &inu isonul. Când se mai potoli, îi porunci lui Kornis: #ii. — Generale, s dai altcuiva oamenii lui Bogati! Nu-mi plac frico — Asta nu! gri cu suprare contele Teke. Domnul Bogati e un o#tean clit în rzboaie. — Se pare c te opui dorin&elor noastre, îl întrerupse cardinalul amenin&tor. Ia seama, domnule Teke! — M opun, mria-ta, rspunse Teke înfruntându-i privirile. Unele privilegii ne acord acest drept. Familia noastr &ine o#ti pe plat. Iar pe domnul Bogati noi l-am numit comandant. — Mda! rspunse Andrei Báthory înciudat. Vom strica unele privilegii cât de curând. În principat exist un stpân #i nu-i nevoie de mai mul&i. Unde se afl Mlai-mare cu oamenii lui? îl întreb pe Kornis. — Undeva pe lâng Fgra#, mria-ta. — Câ&i o#teni are? — Vreo nou mii. — Atât? Numai atât? de #tia te sperii, domnule Bogati? — Mria-ta! gri molcom o#teanul. Cândva am luptat alturi de Mihai-vod. El e chibzuit #i viclean. — Iar noi — inteligen&i, i-o retez cardinalul. — Fr îndoial! continu Bogati. Observa&i totu#i c valahul pe care l-am crezut la pmânt nu numai c are o#ti, dar se încumet chiar asupra noastr. Cum a putut el s strâng o#ti fr s #tim? — Aduntur gse#ti totdeauna, râse cardinalul. Armata Transilvaniei o va risipi la prima ciocnire. Avem o#teni buni, îmbrca&i în zale #i chivernisi&i cu arme noi. — Adevrat, mria-ta! Dar s lum seama la valah. Cu pu&in vreme înainte ne-a cerut aprobarea s coboare sub Dunre cu ceva o#ti mrunte

pentru a face unele prdciuni la turci. Azi amenin& principatul. Viclenia lui se arat fr tgad. — Viclenie slab, domnule Bogati. Locul de lupt nu-l va alege ciobanul de la Dunre. Î&i voi arta cum îl vom face una cu pmântul pe acest cioban. Pornim în zori ctreo#tirii Sebe#.noastre Domnule oasteacet&ii. acolo!Tunurile Btlia ode vom da la Sibiu. Spatele va fiKornis, aprat aduci de zidurile pe ziduri îl vor mcina pe cioban. Domnule Ciomârtan, trimite#tafete s vin secuii! F-i scrisoarea câinelui rzvrtit #i întreab-l de rostul lui în Transilvania! Trimite grabnic solie spre Oituz, cu porunca noastr ctre Ieremia Movil s vin spre Sibiu! Aceea#i porunc i-o trimitem hatmanului Zamoyski. (i acum, domnilor, s facem o partid de cr&i! Ah, era s uit! Pregti&i un par mare în care s-l a#ezm pe ciobanul rzvrtit! Zilele lui octombrie continuau s se arate frumoase. La Ve#tem era cald ca în toiul verii. O#tenii lui vod se odihneau dup oboseala drumului greu. Pe prispa unei case de la marginea satului, domnul'rii Române#ti, Aga Leca #i Baba Novac #edeau de tain. — Pari cam plouat, Leca, spuse vod privindu-l cu bgare de seam. #i de ce, zâmbi — AmClugreasc. trebuia s fiu na#. Sedecunun nepoat ia deAzi din Valea Au Leca. acolo un vin, mria-ta, moare o lumea. De câte ori m tocmesc a fi na#, treburile de rzboi îmi stric planurile. — Am fost mai chibzuit decât tine, râse domnul. Eu am promis a fi na# aproape de postul Crciunului, când vinul a stat din fiert, iar timpul nu prea îngduie desf#urri de o#ti. Doi tineri clre&i oprir lâng prisp #i le întrerupse conversa&ia. Clucerul Bicoianu le ie#i înainte, dar vod apucase a se ridica. — Cine v-a trimis, prieteni? întreb el. — Boierii Udrea #i Radu Buzescu, mria-ta. — Ve#ti bune? — Bune, doamne, zâmbir tinerii. O#tile Mehedin&ilor #i ale Jiului vor fi aici într-o jumtate de ceas. Mihai-vod le drui zece galbeni. Vestea era dintre cele mai frumoase#i-i #a cum prevzuse din spulber îngrijorarea. Întreaga lui oaste se afla acolo, a timp. Doar prietenii lui cei mai buni, Cae, Chiril, Ducu #i Costache, dispruser de dou zile. — Te gânde#ti ia ei, doamne? întreb Novac ghicindu-i gânduriie. — La cine? fcu vod cu prefcut mirare. — Ei, la cine! La prietenii mriei-taie. — M gândesc, recunoscu Mihai. — Las-i, mria-ta! (tiu ei ce fac. Tcur. Peste câmpie plutea un nor de praf. "Sunt oltenii mei dragi", gândi domnul&rii. Prânzul lui vod se dovedi destul de srac. O bucat de brânz, pâine rumen de cas #i un pahar cu vin. În timpul prânzului ceva mi#cri la u#a casei îl scoaser pe Mihai din gânduriie sale. Erau cei patru dispru&i. Fe&ele lor trase de nesomn #i oboseal, hainele cam zdren&uite, artau mult alergtur.

— S v cert? se lumin domnul. — Mai la urm, gri cu îndrzneal Caravan. Aducem ve#ti mari. Noaptea trecut am prins o solie a cardinalului ctre Ieremia Movil #i hatmanul Zamoyski. — Dar ce vd? întreb domnul fr a lua în seam cuvintele lui Caravan. E#ti rnit, Ducule? — O zgaib, doamne, ro#i tânrul. Ceva încierare cu cei zece o#teni ai soliei mi-a adus o împunstur în bra&. — Te-ai oblojit bine? — M-a oblojit Costache. Dac l-a vindecat el de pântecraie pe împratul Rudolf, nu i-a fost greu la o zgaib. — Da, dar tocmai dreapta? — Sabia mea lucreaz la fel de bine #i în stânga, mria-ta. — Ei, la naiba! Doar nu-ti închipui c te las în lupt? — Nu, doamne. Voi sta lâng domnul 'rii Române#ti. Dac se uit el, m voi uita #i eu. De va porni la lupt, voi fi alturi. — Mai vedem noi, îl amenin& vod. Ia zi, Costache, care sunt ve#tile? — sauvod pe scurt? #tiindu-l vorb lung. — Pe Pe ocolite, scurt, râse — Alaltieri diminea&, gri înciudat Costache, ne-a cutat Ion Chioreanu, omul nostru de legtur cu Toma Ciomârtan. Chioreanu ne-a adus vestea c o solie a cardinalului e în drum spre Oituz. N-am mai avut vreme s venim dinaintea mriei-tale. (i am fcut bine, fiindc am pus mâna pe dou scrisori. Principele i-a poruncit lui Ieremia Movil s aduc degrab o#tile Moldovei la Sibiu. — Iar cealalt scrisoare? — E ctre Zamoyski. (i lui îi porunce#te la fel. — Deci, se teme cardinalul. — A#a se pare, doamne. — A scpat cineva din solie? — Ah, mria-ta! Facem noi asemenea prostii? Dup prânz, Mihai-vod intr în tabra secuilor. Uralele acestora nu contenir mult vreme. — Prieteni! gri el când mi#carea o#tenilor sczu cu totul. Secuii ne-au fost de multe ori alia&i. Le-am cunoscut vitejia #i curajul mai ales în vadul Clugrenilor. Am auzit despre credin&a cu care au luptat pentru pmânturile Transilvaniei. (tiu c nobilii #i principii i-au srcit cu totul. A venit vremea s scutura&i nedreptatea ce vi s-a fcut. Peste câteva zile vom încruci#a armele cu principele care v-a oropsit. De vom învinge, nimeni nu va mai spune despre careva dintre voi "sta" #i "la", ci "dânsul" sau "domnul cutare". Înserarea prinse o#tirea în mar#. * La 27 octombrie, Andrei Báthory ie#i din cetatea Sibiului alturi de Kornis. Caii lor, sprinterii, se domolir cu greu pe o curmtur de deal. O#tile

lui Mihai-vod se vedeau limpede în câmpia (elimbrului. Ordinea din tabra lui vod îl impresion pe Kornis, dar cardinalul, prea mândru pentru a se gândi la astfel de nimicuri, gri plin de seme&ie: — Aici va fi mormântul ciobanului. — Avem o#ti mai pu&ine, spuse precaut Kornis. Secuii pe care ne bizuiam au trecut de partea valahului. — Îi vom pedepsi la vremea potrivit. Mlai-mare dispune de 32 000 de oameni. Noi, de 25 000, dar a#teptm sprijinul popula&iei din Sibiu. Pozi&ia noastr nu poate fi tulburat. Numai o pierdere pe aripa dreapt ne-ar putea lipsi de aprarea zidurilor cet&ii. Îns pe dreapta vom pune stavil mare. O#tile Moldovei trebuie s apar curând. S-l vedem pe Mlai-mare, ce va face când va fi prins la mijloc? Kornis, general vechi #i cu mult experien&, nu împrt#i entuziasmul cardinalului. El #tia c Mihai-vod câ#tigase rzboaie când fusese mult inferior ca numr. — Doamne! se înclin el. Nun&iul papal Malaspina ne-a dat binecuvântarea lui. Prezen&a sa în tabra noastr între#te inimile solda&ilor, îns — nu-i destul. El ne-ar putea ajuta mai mult. Cum? — Dac sfin&ia-sa Malaspina ar merge în tabra valahului n-ar fi ru. — Nu în&eleg, domnule Kornis. — Pu&in rbdare, mria-ta i Malaspina l-ar putea duce cu vorba pe Mihai-vod convingându-l s nu înceap lupta curând. Câteva zile de animare ar însemna sosirea moldovenilor#i intrarea lui Zamoyski în principat. — Ah, ah! se lumin cardinalul. E#ti un general mare, dragul meu Kornis. Iat o idee stra#nic. Dar crezi c va reu#i Malaspina? — Cred. Valahul e cre#tin. În fa&a poruncilor unui înalt trimis al papei se va apleca plin de umilin&. Mcar trei zile ne-ar fi de ajuns. — Chiar fr Malaspina, tabra noastr nu poate fi cucerit cu nici un pre&. Ar putea s reziste toat iarna. (an&urile mari ce ne apr vor aduce mult zbav #i pierdere în oastea ciobanului de la Dunre. — A#a este, mria-ta! aprob cu viclenie generalul. Avem întritur bun. Totu#i mi-e team de ro#ii. Credeam c Mihai nu-i mai are de mult vreme. Dar iat c nou mii de ro#ii stau în fa&a noastr. E de necrezut c valahul a putut ridica o asemenea oaste harnic fr s #tim nimic. — E vina domniei-tale, se încrunt cardinalul. Numai un general slab ajunge într-o astfel de situa&ie. — Nici turcii n-au #tiut. Cred c nici acum nu #tiu. — Turcii!? Dar ce avem noi cu turcii!? Ei sunt amenin&a&i, sau noi? — Numai cei nou mii sunt de temut, îl domoli Kornis. — Ai uitat de o#tile Mehedin&ilor #i Jiului. — N-am uitat, mria-ta. Solda&ii sunt viteji. Îns armele lor, proaste. Iscoadele ne-au adus #tire c tânrul conte Hans Beckembauer cu o mie de sa#i, la care se adaug ceva aduntur de iobagi valahi #i unguri, a trecut de partea lui Mihai-vod. — Lucrarea tânrului conte nu o în&eleg, spuse cardinalul mirat.(i nici pe

sa#i nu-i în&eleg. O parte sunt cu noi. — Nici eu nu-i în&eleg, oft Kornis. * Nun&iul papal Malaspina intr în tabra lui Mihai-vod la 27 octombrie, înainte de vremea prânzului. Era un brbat nu prea înalt, chiar dac purta încl&ri cu tocul mare. Fa&a lui pufoas ca miezul unei pâini decojite prea plin de buntate #i cur&enie sufleteasc. Ochii mari, verzui, #edeau apleca&i mai mult spre umil cucernicie. Doar superba hain lung pân la pmânt, frumos tivit cu fir de aur, #i inelele multe contrastau cu privirea umil. Mihai-vod alinie o gard de onoare #i-l primi cu tot fastul datorat unui înalt oaspete. Malaspina nu ridic ochii din pmânt, dar întinse mâna grsu& a binecuvântare #i pentru srutul ce se cuvenea. Pe fa&a lui nu apru nici-o tresrire când vod îi strânse mâna fr s i-o srute. — Ne datora&i mai mult, observ retrgându-#i palma. — Adevrat, sfin&ia-voastr! gri Mihai. Dovezile noastre de respect se vor înmul&i când vom scopul Andrei? venirii înaltului oaspete. Sunte&i oare trimisul bisericii, saucunoa#te al cardinalului Malaspina intui c sub îmbrcmintea frumoasei primiri adia parc un vânt u#or de ostilitate. Domnul 'rii Române#ti se dovedea curtenitor #i precaut. Haruri de pre& la un conductor. Cu astfel de om era greu de luptat în vorbe #i promisiuni. Rspunse totu#i fr a-#i arta mirarea: — Mai mult, zâmbi cu o buntate prea siropoas ce nu-i plcu lui vod. M-au trimis la voi marele conductor al cre#tinilor, infailibilul nostru pap #i împratul Rudolf. Ei nu doresc rzboi în Transilvania. — Ave&i împuterniciri scrise din partea împratului? — A, nu! se apr Malaspina. Un nun&iu papal poate fi crezut#i fr astfel de dovezi. — Fr îndoial! aprob vod ascunzându-#i gândurile. Grija împratului, ne bucur din toat inima. O#tile noastre nu vor face stricciuni aici unde am hotrât s domnim. — Rudolf se va întrista. — Ca #i noi, sfin&ia-voastr. Nimeni nu face rzboi de plcere. — Ar putea s v certe cu o#ti. — Greu de crezut, zâmbi vod. Din vorbele voastre am în&eles c împratul s-a aplecat ctre pace. A ne certa cu o#ti, s-ar dezice. — Dar el nu v dore#te domn al Transilvaniei, for& nota discu&iei Malaspina. Gândurile lui sunt îndreptate spre cardinalul Báthory, ruia c îi poart mult prietenie. — Sfin&ia-voastr! râse vod evitând încruntarea. Dac a&i fi în locul nostru ce a&i alege? Ni#te gânduri sau un tratat semnat în var la Praga? Un tratat care ne îngduie ocuparea principatului. — A# alege tratatul, gri cu fine&e Malaspina. L-a# alege numai dac nu a# cunoa#te ultimele gânduri ale împratului. — Ultimele lui gânduri nu le cunoa#te&i nici voi, ripost Mihai-vod

întinzându-i o curs. Poate c azi diminea& avea altele. — Împratul nu-i un om care î#i schimb gândurile de la o zi la alta, observ Malaspina. Dar se opri fiindc picase în curs. Rspunsul lui vod îl încredin& de acest lucru. #i eu, gândurile — A#a sfin&ia-voastr. Uncâteva împrat care semneaz împuterniciri în var nu-#icred schimb doar în luni. — Cursul evenimentelor ar putea s le schimbe, încerc Malaspina s repare gre#eala. — Adevrat! Dar evenimente care s întreasc o schimbare n-au fost în aceste luni. Noi i-am rmas credincio#i împratului. Mai mult, respectm tratatul. — S în&eleg prin aceasta c nu &ine&i seama de ultima dorin& a împratului? — Din contr, zâmbi Mihai. Dorin&a scris a împratului e sfânt pentru noi. — Am priceput, se întrist Malaspina. Îmi lipsesc ni#te dovezi scrise de împrat. Iar în lipsa lor nu m crede&i. — A,împratului nu! rspunse cu sunt fine&eclare vod. credem sufletul. Numai gândurile nu ne de V vreme ce nudin le-atot scris. — Poate v îndupleca&i la dorin&a papei? — Cu mult pio#enie, gri vod. S-i spune&i papei c vom lupta #i în viitor pentru aprarea cre#tinilor. — Dar nu vi se cuvine Transilvania, se mânie nun&iul papal. Ea e a celor ce o stpânesc azi. V vorbesc în numele drept&ii. — Cine sunt stpânii, sfin&ia-voastr? se încrunt vod. — Cardinalul Andrei #i marii lui dregtori. — (i pe cine reprezint ei? — Poporul, fire#te. — Care popor? Marea popula&ie a Transilvaniei o formeaz valahii &inu&i în iobgie. — Mai sunt #i al&ii. Mai sunt ungurii, sa#ii... — O mie de sa#i sunt cu noi #i chiar o parte dintre ungurii iobagi. — Secuii... — (ase mii de secui au venit în tabra noastr. — Dar nu to&i secuii — Nu to&i, ci numai aceia pe care i-am ales noi s lupte. — Ve&i fi un domn nedorit. — De cine? De nobili? Cardinalul #i nobilii sunt nedori&i de popor. Iar noi nu am venit în scop de mrire, ci pentru unirea românilor de pretutindeni. Malaspina tcu încurcat, dar nu-#i art suprarea. Andrei Báthory îl socotea pe Mihai un om slab, lipsit de puterea gândului. Or acesta se dovedea cu mult superior tânrului cardinal. — Voi reveni mâine, gri cu adânc triste&e. Pân mâine va fi rgaz de chibzuial. Multe gânduri bune vin peste noapte. Sâ nu uita& i c papa #i împratul nu doresc rzboi în Transilvania #i nici inimile noastre de buni cre#tini.

— Bine spus! întri vod. Inimile noastre de cre#tini doresc pacea. Andrei &elege chiar mai bine decât Báthory e cardinal. Deci, înalt om al bisericii. El în noi asemenea lucruri. Sftui&i-l, în numele inimii lui de cre#tin, s lepede o#tile #i s porneasc acolo de unde a venit. În felul acesta nu va fi r zboi. El e cet&ean sfin&ia-voastr, aici unde nu l-a poftit a întreaga venit în scopuri depolon, mrire. De va în&elegeiar asemenea lucruri, pacea va nimeni domni în Transilvanie. "Viclean ca o vulpe, gândi Malaspina. Fine&ea vorbelor lui ne-a pus mereu în încurctur. Doar a#a se explic faptul c e un mare general." Cu aceste gânduri intr în tabra principelui. Dup fa&a lui îngândurat, Andrei ghici c întâmpinase greut&i. — Ce face câinele valah? întreb cu dispre&. — Porecla voastr nu sun frumos în gura unui prelat! îl mustr Malaspina. Mai ales c Mihai-vod nu a avut cuvinte de ocar pentru principele Transilvaniei. El ne-a artat limpede doar gândurile ce l-au mânat la rzboi. — Gândurile unui câine... — Câine, vrei,N-a darfcut-o, un câine pu&in decât al&ii. M a#teptam s sedac gudure. însde#tept. nici nuLatr ne-a mai respins. — Ai ob&inut amânarea? — Înc nu. Voi merge mâine din nou în tabra lui. De vor veni moldovenii, poate se rzgânde#te #i va porni spre Dunre. Un rzboi aici nu e dorit de nimeni. — Deci azi va fi lini#te? — Sper, dragul meu. Peste câmpie se pornise un vânt cldu& cu amenin&are de ploaie. * Ctre sear, secuii destupar plo#tile mari cu plinc. Tufnel-tatl mo&ia pe #aua calului întins în iarba uscat. Dup un timp se scutur din amor&eala ce-l cuprinse. Nrile lui se lrgir ca ni#te cimpoaie. Trase aer mult în piept, îl slobozi treptat, plesci din limb, iar urechile lui mi#car scurt, iepure#te. — B Ciripoi! îl îmboldi pe vr. — E! csc acesta somnoros. — Nu sim&i nimic? Ciripoi-tatl, ce visase c a fost înjunghiat în lupt, se trezi de-a binelea. — Simt un junghi. — Altceva? — Nimic. — Auleo! Ia umfl tu ni&el carina! Ciripoi î#i ridic nasul mare cât o ridiche de iarn #i adulmec asemenea unui ogar. — 'uic, gri cu lcomie în glas. — Â#! îl contrazise Tufnel aspru. E pr#tin. Aici numai strugurii...

— '&! îl întrerupse Ciripoi. Prun cum te vz #i m vezi. — (i din ce parte vine, de#teptule!? Ciripoi î#i învârti nasul ca o limb de busol. — De la secui. — Auleo!totu#i Tamanpede direc&ia la ei? Secuii nici nu cer, nici nu dau. r Pornir mirosului, conducându-se f gre#eal. Zavaidoc, aflat ceva mai încolo, prinse mi#carea celor doi. Slt într-o rân #i strig dup ei: — Cumetrilor! Dragii mei! Un v-a& u#chitr, bre? Dar nu-#i repet întrebarea. Un miros delicat ce-i înfior tot corpul adia pe lâng el ca o prere. Vântul btea dinspre secui #i aducea aroma cu el. — Limb! — A! rspunse acesta mole#it de somn. — Ia salt muia! — Pe sfântu post a Crciunu...! se bâlbâi Limb. 'uic, frati-miu... O luar degrab dup cei doi. Tufnel #i Ciripoi vzur manevra fârta&ilor #i se fofilar pe dup corturile secuilor. (i-ar fi putut pierde urmele, dar  într-un mirosul puternic îi atrasecuca un magnet. Cinci secui #ti pântecoase, mustcio#i învârteau hrnicie înIntrar mâini cevacort plomare. binecuvântate ca mrime, Tufnel #i Ciripoi, care vzuser la fiii lor unele aplecri spre vorbe #i purtri alese, duser câte un picior în spate, ridicar plriile, se aplecar cu gra&ie în doi peri, apoi rmaser cam nuci. Secuii abia le rspunser la salut. Era clar ca lumina zilei c sosirea lor nu aducea bucurie. — Domnilor! se izmeni Ciripoi-tatl. Nimeritu-s-au a vedea ceva mi#care la voi. Eu am avutr un fin din secuime... biat bun #i ddea de but... carele zicea c... Tcu. Secuii discutau între ei fr a-i lua în seam. Aceasta îl fcu pe Ciripoi s adopte o nou formul ce le-ar fi putut trezi interesul. — Domnilor, noi suntem bucure#teni. În pia& la Zece Mese... Cei cinci aprobar din capete #i-#i vzur de treburi. Tufnel-tatl avu una din acele sclipiri ale inteligen&ei care vin adesea în ceasuri de mare cumpn. Începu s se scuture ca un apucat. Ciripoi prinse ideea din zbor#i porni un atac pe msura scuturatului. — Destinsul nostru prieten, zise &uguindu-#i buzele vinete, nobelu, cavaleru sufer de &âfn, de bojoci, de dambla, de ceva dureri ale sufletului, care numa vdanele, sau ceva &uic, de friguri... — Friguri la vreme de toamn? ct cu mirare spre ei unul dintre mustcio#i. — Chiar a#a, domnule, sri Ciripoi plin de speran&e. P el numa toamna îl apuc. Vara n-a avutr niciodat nimica. Din Delt i se trage. L-au mu#catr nou lupi, optzeci de viespi, patru#erpi, #ase mistre&i, o capr râioas, un#pe lipitori #i dou vaci turbate. — Lipitori? se înfiorar cei cinci. — Lipitori, domnilor. A din frunte, adic muma lora nou#pe... — Parc ziceai de unsprezece lipitori, îl întrerupse unul.

— A#a ziceam, o drese Ciripoi. La început un#pe au fostr. P urm, a mai mare a început s fluiere dup pui. Am pus mâna p custur... ... p sabie. Îi zic lu a btrân, care venea în frunte cu patruzeci de pui dup ea: "Car-te, f, d-acilea c fac moarte de om". Se uit urât la mine #i m înjur... — A btrân? btrân, domnilor. — Vorbea? — (i înc ce vorbea! se izmeni Ciripoi. Cam stricat române#te, ce-i drept, îns eu #tiu #i limba lipitorilor, a#a c i-am prinsr toate mi#crile. Dac vz c nu-i chip a ne în&elege ca ni#te cre#tini de treab, îi ard una cu a custur #i-i raz o ureche. — Avea urechi? — Mari, domnilor, ca foile de varz. Zice ea: — Nu mai da, Ft-Frumos, c &i-oi face mare bine! Auzind astfel de nzdrvnii, cei cinci mai ciocnir un rând între ei. Verii se dezumflar ca dou b#ici în&epate, iar disperarea fu cumplit când unul dintre mustcio#i gri molcom: Gata cu îns plinca. Ce a voastre mai rmas în plo#ti e por&ia Eu merg s o duc—degrab, domniile pute&i rmâne s ne vecinilor. povesti&i mai departe chestia aia cu lipitorile. — Care lipitori, bre? interveni Tufânel oprindu-se din scuturat. — Pi alea cu urechile cât varza. — B neic! zise Ciripoi cu nduf. Du patru plo#ti! P a d-a cincea las-o bolnavului! C el numa cu &uic... Mustcio#ii prinser a râde. — Pi de ce nu a&i grit a#a de la început, fra&ilor? fcu unul întinzând plosca spre Tufnel. Dar Ciripoi i-o lu chiar de sub nas. — Nu-i pentru domnia-ta, încerc s-l opreasc secuiul. Numai bolnavului i se cuvine. — E, te, te, m! bombni Ciripoi. Parc pe mine nu m-au mu#catr? — V-am spus eu, fra&ilor, c a#a sunt bucure#tenii, gri unul dintre secui. Apoi se întoarse ctre cei doi veri: — Am priceput care e oful vostru, de cum a&i intrat. Îns matale poveste#ti frumos, a#a c face s bem toat plinca împreun. Ia zi-i cum a fost cu lipitoarea a btrân! Ciripoi nu apuc s dezlege firul povestirii. La u#a cortului aprur cumetrii Limb #i Zavaidoc. — Dumnealor e d-ai no#tri, zise Tufnel-tatl. — Or fi, spuse cu prere de ru unul dintre secui. Dar aici nu mai e loc. S mearg la cortul alturat. Limb #i Zavaidoc o zbughir spre vecini, îns nu avur noroc. Toroipan #i Glu#c se cinsteau cu gazdele. Pornir ctre alt cort. Printele Grasa #i flcosul discutau cu gazdele o frumoas tez biblic. Ceva mai încolo, Sile Adormitu #i Ciripoi-fiul povesteau p&ania cu pântecraia. Abia la marginea taberei nimerir un cort fr oaspe&i.

În vreme ce palinca lega prietenii între români#i secui, Mihai-vod fcu Sfat de tain cu oamenii si. Cortul cel mare al domnului 'rii Române#ti se umplu de oaspe&i înainte de miezul nop&ii. Erau de fa& Cae Indru, Preda, Radu, Udrea, Leca, Zamfirescu, Novac, Ducu, Bicoianu, Chiril, Costache #i Ni&.— Iat, prieteni, gri vod, a venit vremea s facem planul de lupt. Andrei Báthory e un strateg bun. El #i-a fcut întrituri de care #i #an&uri adânci. Spatele su are aprare spre ora#ul Sibiu. Tunurile ridicate pe ziduri pot s loveasc spornic în noi. A#a cum sunt a#eza&i, du#manii vor fi greu de clintit. Andrei are trei linii de lupt. În prima linie de pe aripa dreapt vor lucra pedestra#ii. În centru cavaleria, iar pe stânga puterea cea mai mare a lor ar fi nobilimea clare, ce #tie s lupte frumos. S-ar putea s fie o gre#eal a principelui faptul c #i-a pus la vedere oastea pregtit de lupt. Dar s-ar putea s fie #i un vicle#ug. Adic, s-#i a#eze altfel liniile de lupt când vom porni atacul. Acum a#tept preri. — Mria-ta! gri Radu Buzescu. Dac biruim pe aripi, îl scoatem pe principe de sub zidurile ora#ului. — Bine grit,deRadule! zâmbi e ceva: De vomnoastr ataca aripa  pe stânga, tunurile pe ziduri nu domnul.(i pot slobozimai atâta foc asupra cum ar face-o pe centru. — Adevrat! interveni Preda. Din pcate, principele #tie c ne vom feri de centru, a#a c cele mai mari întriri le-a pus la aripi. — (i ce-i de fcut, Predo? — Mria-ta, cred c acolo trebuie s atace întâi Baba Novac. Haiducii lui #tiu s se descurce pe loc ru. — A#a ne-am gândit #i noi, aprob vod. — Doamne! se amestec Indru. Nimic nu poate sta în picioare pân când vom #ti sigur dac principele va pstra ordinea de lupt pe care ne-o arat. — A#a este, nepoate! gri vod cu mult plcere. Ai vrea s facem o mi#care de o#ti ctre ei? — A# vrea, doamne! Dou mii dintre o#tenii Bucegilor ar fi tocmai ce ne trebuie. Tinerii ro#ii se mi#c u#or ca fulgul. — Cine s porneasc în fruntea lor? — Eu, mria-ta. — A#a s fie, nepoate! Dar ia seama s te întorci la timp! Nu vreau pierderi printre oamenii mei. Dup ie#irea ce o vom face în zori, Sfatul nostru de tain se va închega iar#i. Acum, noapte bun, prieteni! O parte dintre boieri se îndreptar spre corturile lor. Mihai-vod, Cae, Chiril #i Costache pornir s controleze cele opt rânduri de strji din jurul taberei. Noaptea rcoroas înfiora pân #i caii. Pe zidurile Sibiului tor&ele mari aruncau lumin ctre câmpii. Costache rmase mai în urm. Zambilica lui, cam somnoros, clca fr tragere de inim. — B nrodule, pune copita mai sprinten! îl struni grsunul. Vrei s ne facem de râs în fa&a lui vod? Sau e#ti suprat? Îi fi având #i tu necazurile tale. (i eu sunt, Zambilico. Am sufletul greu. Parc simt c s-ar apropia o lugreni, când era nenorocire. Asemenea suflet închis n-am mai avut de la C

s se prpdeasc prietenul Cae. Poimâine va fi un rzboi greu. Oare câ&i vor scpa dintre noi?

Capitolul 13 Nun&iul papal Malaspina veni în zori la tabra lui Mihai-vod. Clucerul Ieremia Bicoianu îi ie#i înainte #i-l rug s a#tepte. Vod se ridicase pe o curmtur de deal pentru a urmri desf#urarea celor dou mii de ro#ii gata s porneasc spre liniile principelui. Cae Indru a#tepta încuviin&area domnului &rii. Vânt Slbatec, frumosul su armsar, juca pe loc, nerbdtor. Peste mu#chii lui puternici pielea se înfiora u#or ca o prere. Apoi Cae ridic mâna, iar mica oaste se puse în mi#care. Când aprur tinerii la vedere, în tabra cardinalului porni alarma. Andrei #î i mân calul pe dealul Gregori de unde putea s vad desf#urarea luptei. — Iat-i c pornesc asupra noastr, domnule Kornis, gri cardinalul lipsit  întâi cu clre&ii. de team. atacîncuviin& — Pe Câinele partea valah dreapt, Kornis. (tefan Lazr se afl în pericol. Acum când #tim pe ce parte atac valahii, ar fi bine s-i dm ajutor cu aripa stâng a lui Petre Huszár. — Nu, domnule! ripost mânios cardinalul. Ne-am dovedi slabi strategi. Încierarea înc nu s-a pornit, iar noi apucm s ne stricm aripile? D sprijin din linia a doua! Kornis înghi&i greu afrontul fcut de cardinal în fa&a nobililor #i trimise porunci spre linia a doua. Tinerii ro#ii nu se grbeau. Caii lor purta&i la pas clcau nervo#i. Abia când începur s bat tunurile, Indru fcu un nou semn. Principele #i nobilii vzur cu uimire câteva manevre executate ca la parad. Liniile ro#iilor fugeau în lturi #i se închegau din mers într-un lan& mare. Apoi, din goana cailor, lan&ul se frânse în pâlcuri de câte dou sute, cu distan&e mari între ele. Indru prea a se abate din drum, ctre centru. Tunurile de pe ziduri î#i concentrar focul acolo. Un semn al lui Cae fu urmat de o nou manevr. Clre&ii se adunar #i ocolir zona primejdioas. — Bine lucrat, nepoate! se entuziasmî vod, dar glasul lui nu putea rzbi pân la Indru. Tunurile î#i mutar btaia spre dreapta. Prea târziu. Clre&ii lui Cae se desfcur iar în lan&, fcând o curb mare asupra locului lovit de obuze. Clre&ii Bucegilor se mi#cau parc într-o joac. O joac totu#i primejdioas. Cea mai mic gre#eal în manevrele lor i-ar fi dus la pierderi nebnuite. — Nepotul nostru e un general mare! spuse Mihai încântat. — S vedem, s vedem, râse Preda Buzescu. Cavaleria lui Báthory a ie#it la atac. Sunt acolo cinci-#ase mii de clre&i. Dac Indru nu întoarce acum, va fi prins din dou pr&i. Ei, la dracu! Nu azi începem lupta, ci mâine. Altul în locul lui vod ar fi ridicat mâna pentru ajutoare în sprijinul celor dou mii. Mihai zâmbea. Avea mult încredere în Cae. (i chiar în acea clip,

Buzescu rsufl u#urat. Un semn al lui Indru adun semicercul în pâIcuri, din goana nprasnic a cailor. Cu pu&in înainte ca primele rânduri inamice s închid arcul, tinerii ro#ii ie#ir în afara zonei primejdioase#i venir în tabr grupa&i frumos. Malaspina cu ochi de Niciodat cunosctor. Totu#i, fu impresionat de urmrise execu&iile manevrele, miestre alenu tinerilor ro#ii. nu-#i putuse închipui c se pot face astfel de manevre cu o#teni mul&i, chiar sub btaia tunurilor. Apoi, îl vzu pe vod #i alturi de el pe tân-rul general ce-#i  ar fi venit de la condusese oamenii atât de elegant. Râdeau amândoi, de parc o petrecere. — A, sfin&ia-voastr? gri domnul bine dispus. — Am venit a#a cum am hotrât ieri, zise Malaspina înclinându-se cucernic. Din pcate, vd c inima voastr de cre#tin s-a aplecat spre vrsare de sânge. — A&i vzut a#a ceva? se mir vod. — Nu. Am vzut numai începutul. Iar începutul m nelini#te#te. Înseamn c va fi rzboi. — În&eleg dinelvorbele voastre Báthory îl dore#te. Ieri v-am rugat mijloci&i pe lâng în scopul ie#iriicdin principat. Oare cardinalul, care eso înalt fa& bisericeasc, nu vrea s îndeprteze primejdia vrsrii de sânge cre#tin? — El se apr, zise Malaspina cu mânie greu re&inut. — (i voi îl apra&i, spuse tios Mihai. — Adevrat! se încrunt Malaspina, cruia nu-i plcu asprimea lui vod. Îl aprm împotriva slbatecilor de la Dunre. — Sfin&ia-voastr! îl întrerupse domnul plind. Discu&iile sunt frumoase #i folositoare atâta vreme cât se poart pe culmi înalte. Când coboar pân la insult, î#i pierd strlucirea #i valoarea. Deci, vom pune capt acestor discu&ii, în care te-ai artat mrunt. Noi &i-am în&eles jocul înc de ieri. Andrei Báthory te-a trimis cu scopul de a cpta la noi o amânare a rzboiului, pân îi vor veni ajutoare. Dar cardinalul a#teapt zadarnic ajutorul moldovenilor. (tafetele pornite spre Oituz au czut în mâinile noastre. (tii sfin&ia-ta ce urmrea omul despre care spuneai c se apr? Urmrea s coboare peste 'ara Româneasc dimpreun cu Zamoyski #i Ieremia Movil. Din fericire, am prevzut gândurile omului ce se apr azi. Rzboiul va porni mâine. Oamenii mei au cut f drum lung. Sunt obosi&i. Pân mâine se vor odihni. Apoi, Andrei le va cunoa#te puterea. Am în&eles c ai l ucrat pentru cardinal din prietenie, iar prietenia e un lucru sfânt. Îns deasupra ei st totdeauna dreptatea. Sfin&ia-ta n-ai vrut s vezi dreptatea. Nici nu ne mir. E#ti un strin. Aici noi trebuie s vedem dreptatea #i s lucrm pentru ea, nu strinii. Ia-l, Bicoiene! se întoarse ctre tânrul clucer. Dup lupt s-i dai cale liber! Omul acesta e o mic npârc plin de venin, cu ochii mincino#i, cucernici. Când primele umbre ale înserrii coborâr peste câmpia (elimbrului, Sfatul de tain porni iar#i în cortul cel mare al domnului'rii Române#ti. — Totul mi s-a prut u#or pân aici, gri Preda Buzescu. Abia acum încep s m sperii, mria-ta. Nu de lupte, continu el vzând o mic încruntare a

domnului &rii. De lupte nu ne-am speriat niciodat. M gândesc doar la ce va fi dup btlie. Dac nu-i tiem pe to&i nobilii principatului, la caz de victorie a noastr, va fi zadarnic toat munca fcut. Nobilii vor &ese în jurul nostru pânze mincinoase, vor unelti, vor trda, vor umbla cu pâr la Casa de Austria #i se vor aduc o#ti strine Ei n-au un dumnezeu al nu puterii lor.sfii Iarsdac pierdem lupta, în va principat. fi #i mai ru. E atâtdecât de mare primejdia încât îmi vine s alung asemenea gânduri. — A#a este, Predo! rspunse vod. Dar s #tii un lucru: Tot ce se capt u#or în lumea asta are valoare mic. Ai vorbit azi a#a cum am gândit #i eu de cinci ani încoace. (i nu-mi vine greu a v mrturisi c abia pe câmpia (elimbrului m-am dumirit de ce marii no#tri înainta#i, care au dorit unirea românilor într-o singur &ar, n-au încercat înfptuirea ei chiar dac au #te stpânit multe pr&i însemnate ale Transilvaniei. Lor le-au lipsit ni împrejurri prielnice. Noi le avem. În caz de victorie, ra&iunea ne îndeamn #i, Predo. spre tierea tuturor nobililor din principat. Dar noi nu suntem uciga Va trebui s gsim drumuri mai drepte. La caz de înfrângere, va trebui s ne desfacem de încle#tarea du#manului, pe drumul ctre Bra#ov. Îi pu&ini batem, sri vistiernicul Brcan din Brcne#ti-Prahova. Sunt— mai ca doamne, noi. — Au fost, interveni Caravan. Azi au mai primit o#teni. Iscoadele noastre i-au vzut coborând pe la R#inari. — Chiar de la egal îi batem, rspunse Brcan. Avem o#ti bune. — Ca #i ei, zâmbi Costache. Puterea noastr cea mare st în O#tirea Bucegilor. Ceilal& i oameni ai no#tri sunt buni, îns au armele proaste. — Am învins totdeauna când eram mai pu&ini, se mânie Brcan. Dar acum? — Brcane! râse vod. Ar fi un general slab cel ce nu prevede #i o înfrângere. Eu cred în victoria noastr. Totu#i, de multe ori apar necazuri. Numai nrozii î#i pun întrebri pu&ine. A#a c e bine a ne lua msuri din timp. De fapt, le-am #i luat. Cpitanii #tiu ce au de fcut în asemenea împrejurare. Mâine în zori dm btlia. Va trebui s o câ#tigm într-o zi sau dou. De se va lungi mai mult, situa&ia noastr nu va fi prea bun. Alte #tafete ale cardinalului, ce ne-au scpat nou, sunt convins c alearg spre Movil #i Zamoyski. Dac nu ne grbim, ne vom pomeni cu ei în coaste. Domnul Basta, generalul Casei de Austria, #ade la grani& cu o#teni îmbrca&i în zale. În privin&a noastr gândurile generalului sunt du#mnoase. El urmre#te a fi guvernator al Transilvaniei. De vom pierde, va încerca s trag foloase. De vom câ#tiga, va purta gânduri s ne înlture. Basta ne trateaz azi cu dispre& ca pe unul dintre cpitanii lui. Ei bine, peste câteva zile ne vom încorona în Alba-Iulia ca domn al Transilvaniei. Generalul va trebui s se plece în fa&a lui vod. Dar mândria nu va fi a noastr, ci a &rii. Novac! — Porunc, mria-ta! — Înainte de apari&ia zorilor î&i a#ezi oamenii în prima linie pe aripa stâng! Makó! — Aici, mria-ta. — Cinci mii de secui vor intra în prima linie pe centru! Între tine #i Baba

Novac pstrezi trei sute de pa#i! Mihalcea! — Porunc, mria-ta! — A#ezi cavaleria alturi de Makó, dar pe aripa dreapt! Leca! — Porunc, doamne! — Tu &iilaaripa pedestrimea spate!dreapt Soare! pe margine, cu o#tile clri ale Mehedin&ilor, iar — Porunc, mria-ta! — Pui douzeci de tunuri între despr&itura dintre Makó #i Novac! Ele vor apra pe centru #i vor ajuta aripa stâng. Stoica! — Aici, doamne. — Duci douzeci de tunuri între Leca #i Mihalcea! Acestea vor ajuta mai pu&in, dar trebuie s fim tari pe aripa dreapt în caz de atac al du#manului. Udrea! — Porunc, mria-ta! — Patru mii de clre&i din Armata Bucegilor îi a#ezi în linia a doua! S fie la trei sute de pa#i în spatele sprturii dintre Makó #i Novac! Ei vor ie#i numai tur de o#ti. prin sprtura din jurul tunurilor! Altfel, putem face încurc Radule! — Porunc, doamne! — Patru mii de clre&i din armata Bucegilor îi a#ezi în linia a doua, la spatele lui Mihalcea #i Leca! De va fi nevoie, vor ie#i prin sprtura tunurilor. Ni&! — Aici, mria-ta. — Ai opt sute de o#teni din Armata Bucegilor #i patru sute dintre dragii no#tri lupttori de sub Dunre. Rmâi cu ei în pdure! Sunt flci ale#i pe sprâncean. Tari ca fierul #i iu&i ca ni#te diavoli. Linia a treia o vom forma din cei o mie de cazaci pe plat, o mie de sa#i, o mie de secui, o mie de boieri#i armata Jiului. Ave&i alte preri? — Nu! gri Preda Buzescu. A#teptm dup datin s mai clcm o dat pe locurile unde cpitanii au porunc a-#i a#eza oamenii #i tunurile. Se ridicar cu to&ii #i pornir pe jos. Cerul înnorat czuse ca o cciul mi&oas peste dealurile din jurul(elimbrului. * Lumina zilei se statornici târziu. Plutea în aer o spuz sub&ire de cea& a crei umezeal scornise frigul. Apoi apru soarele ro#cat #i lipsit de vlag. Din gurile oamenilor #i cailor ie#eau aburi. Mânat de soare, cea&a se întinse la rasul pmântului trgându-se lene# ctre locurile joase. Pe dealuri se usca iarba. În vi umezeala struia puternic sub o coad lung de cea&. Cu mult înaintea zorilor, cardinalul sim&ise c se pregteau lucrri mari în tabra lui vod, astfel c o#tenii lui ocupar bun pozi&ie de lupt. Cea&a se trgea peste oameni #i animale ca o grebl imens. Curând, lumina dezveli aripa stâng a o#tilor 'rii Române#ti. Ie#ir apoi la vedere pozi&iile tunurilor, centrul #i, în sfâr#it, aripa dreapt. Peste câmpia dintre cele dou o#ti, natura parc î#i încetase respira&ia. Era lini#te. O lini#te grea, apstoare. Clare pe calul su

alb, Mihai-vod #edea neclintit în vârful unei ridicturi de pmânt. Din locul acela putea s cuprind întreaga zon a câmpului de lupt. De pe fruntea domnului dispruser obi#nuitele cute adânci, care dovedeau gânduri multe. Fa&a lui limpede era atât de nemi#cat încât prea turnat în metal. Doar ochii taie lung ageri se mutau cândsale. pe bAlturi ctreCae liniile du#manului, când apropiat spre pozi&iile o#tilor de vod, Indru, Preda Buzescu, Chiril, Ducu Brcan #i Caravan se uitau gânditori ctre zidurile Sibiului. Sosise ceasul hotrâtor, cumpnit cu grij vreme de cinci ani. "Dac ar tri Iojica, gândi Cae, sufletul lui mare s-ar umple de bucurie#i poate de îngrijorare. De nu izbândim azi, 'ara Româneasc se va oropsi cu totul. Nimeni nu va putea opri tvlugul de o#ti ce se va abate asupra ei din toate pr&ile. Aici la (elimbr se hotr#te, în câteva ceasuri, viitorul românilor de pretutindeni. Ar trebui s &a unor nenorociri. fiu vesel #i sprinten, dar nu sunt. Mi-e sufletul greu ca în fa Lupta va fi crâncen. O#tenii Transilvaniei sunt buni lupttori #i au arme frumoase. Tunurile lor, turnate în arsenalul din Sibiu, sunt mai tari decât ale noastre. Le-am sim&it puterea în timpul manevrelor de ieri. 'inta#ii cardinalului #tiu s trag. Numai miestria tinerilor ro#ii ne-a ferit ieri de  mai greoaie , darKirály pierderi. Cavaleria decât a noastr clre&ii ei sunt tari ca fierul. De ce lor nu-larat folose#te, oare, cardinalul pe Albert în locul lui Kornis? Király ar fi un general mare. Kornis#tie strategie cât #tiu eu s cânt pope#te. Dac o#tile Transilvaniei au azi o atât de frumoas a#ezare, nu cred s i se datoreasc lui Kornis, ci cardinalului." — Bicoiene! se auzi porunca limpede a lui vod. — Aici, mria-ta, tresri clucerul cufundat în gândurile sale. — Trimite porunc spre Baba Novac s înceap atacul pe aripa stâng! Curând, haiducii lui Novac pornir peste câmpie fr grab. În acea clip, atmosfera de încordare din inimile oamenilor, atât de grea dinaintea btliei, &ind primejdia, caii czu cu totul. Acum, altele erau gândurile lor. Sim haiducilor se opinteau nervo#i, gata a rupe rândurile. Tunurile dintre Makó#i  s împroa#te Novac tceau. În schimb, cele de pe zidurile Sibiului începur aspru. Sbiile ie#ir la vedere, deasupra capetelor. Petre Huszár, cpitanul aripei stângi a o#tilor Transilvaniei, #tia c nu-i potrivit s a#tep&i inamicul pe loc. Numai avântul din goana cailor &i î d putere. Cu un gest nprasnic, fcu semn clre&ilor din comitate s se pun în mi#care. Sus pe dealul Gregori, #crile cardinalul, înconjurat de nobili, privea cu ochii reci, de bun general, mi din câmpie. Poruncile lui sunau scurt, iar Kornis devenise un simplu intermediar între principe#i #tafete. Rândurile lungi ale haiducilor se resfirar rât a sparge mijlocul din mers. Cavaleria lui Huszár venea în pâlc mare, hot potrivnic. La un semn al lui Novac, întreaga arip stâng a haiducilor se deplasase pu&in ctre centru, învluind tunurile române#ti. Aproape de clipa împreunrii celor dou cavalerii, rândurile din spate ale haiducilor se desfcur în lturi, iar tunurile lui Soare lovir în plin oastea comitatelor. Pe margini, haiducii începur s loveasc temeinic. Apoi, tunurile tcur. Pierderile lui Huszár erau mari. — S intre Makó! strig vod. Secuii pornir vijelio#i, dar cavaleria lui Huszár aprat de zale prea bine

înfipt în pmânt. De sus de pe dealuri lupta prea o joac, iar strigtele #i  la vreme ie#irea lui Makó. vaietele mari veneau ca o adiere. Cardinalul observ — S porneasc Melchior Bogati! porunci el. Dar numai cu cavaleria! Pedestrimea rmâne pe loc! #i se #tafete Numai Generalul Kornis,din transpirat vânt de mânie, iu&i spreo Bogati. Dar cavaleria comitate frânse brusc#i slobozi czu îndrt. manevr dibace a lui Bogati evit la timp zidul ce se rostogolea în dezordine ctre tabr, scpând oastea cardinalului de mare învlm#eal. — Bine, Bogati! exclam Andrei. Am pierdut prima #arj îns abia acum începe greul pentru valahi. S loveasc Lazr pe dreapta! Înfierbântat #i acoperit de sânge, Novac intrase cu oamenii  s i prea mult spre zidurile Sibiului. Bogati cu f o nou manevr lateral, iar haiducii #i secuii se pomenir deschi#i în fa&a tunurilor #i a pedestrimii Transilvaniei. Pe marginea stâng Bogati lucra spornic. Huszár #î i adun rândurile lâng el. Haiducii se sub&iau în fiece clip. Apoi se rupser. Centrul o#tilor Transilvaniei venea asemenea unui mturoi mare, aruncând totul din fa&a lui. — Bogati e un mare cpitan! gri vod. S intre clre&ii ro#ii! #î i Linia a doua, din patru miidin de clre&i ai Armatei Bucegilor, cu sub&ie mijlocul pe format lâng tunuri. Apoi, goana cailor sprinteni, f un triunghi uria#. Col&ul triunghiului ptrunse adânc în centrul mturoiului. Din nou Bogati î#i art în&elepciunea, desfcând cavaleria comitatelor pe mrgini, astfel ca tunurile de pe ziduri s-i poat lovi în plin pe ro#ii. Dar Armata  nevoite Bucegilor u#oar ca fulgul se lipi de cei din comitate, iar tunurile fur s tac. Puternicul mturoi btu în loc neputincios, apoi czu îndrt. Ridica&i în scri, tinerii ro#ii se rsuceau ca un vârtej. Steagul cel mare al principelui intr în mâinile lor. Andrei Báthory slobozi împotriva lor #otile din linia a treia. Mturoiul prinse via& #i porni din nou spre tabra lui vod, acoperindu-i cu totul pe cei patru mii de ro#ii. Prea c nimic nu mai putea opri mturoiul. Caii valahilor, ce nu mai aveau rgaz de întoarcere, se rostogoleau pe spate. Cardinalul se ridicase de pe scaunul su #i privea calm. Pe întreaga câmpie puterile câinelui valah cdeau îndrt. Pe stânga #i pe centru, Mihai-vod pierduse btlia. — Ni&! spuse vod atât de încet, încât Bicoianu abia îl auzi. La un semn al clucerului, o mie dou sute de tineri ie#ir din pdurea vecin. Caii lor odihni&i jucau nervo#i. Mirosul de sânge ajungea pân la ei. Ochii tinerilor scânteiau ca#i ai lui vod. — Mria-ta, pierdem! strig Brcan descumpnit. Mihai-vod râse aspru. — N-am sa uit vorba ta de ocar, Brcane. Apoi le fcu semn tinerilor s-l urmeze. Când fiecare clip mrea dezastrul, vod parc se mi#ca prea încet pentru ochii lui Brcan. Cu gesturi domoale î#i trase vestita lui bard. Mihai nu mai privea peste toat câmpia, ci numai într-un anumit loc. Calul su, ce #ezuse atâtea ceasuri încremenit, porni ca o sgeat. În câmpia acoperit de fum, de praf #i de le#uri, întreaga ordine de lupt se stricase. Mturoiul ddea ultimele lovituri pe stânga, de parc numai el mai rmsese în picioare. Bogati îi luase locul lui Huszár în

frunte. Dar nu cu nval mare, ci cu mi#cri chibzuite. Nu îl atrgeau nici tunurile valahilor, nici steagurile. Manevra atent s înconjoare pe stânga întreaga tabr a lui vod. Intrarea lui Mihai în lupt fusese atât de fulgertoare încât o observ târziu. Pâlcurile mici ale comitatelor parc intrau sub românesc. încercîn&elese Bogati Brcan o nou de manevr. Ro#ii lui (i abia acum vod tvlugul îi luar dintr-o parte.Zadarnic ce privise Mihai atât de îndrtnic într-un singur loc. Strigtul domnului 'rii Române#ti  ori în acela#i loc. acoperea bubuitul tunurilor. Barda lui grea nu lovea de dou Parc o adevrat urgie se abtuse în coasta mturoiului. Baba Novac, acoperit de rni #i de sânge, prinse puteri dintr-o dat. O#tile Jiului #i Mehedin&ilor cptar aripi. Dar Moise Secuiul, bun cpitan al cardinalului, puse umerii o#tilor sale lâng Bogati. Un timp, lupta încremeni pe locul de lâng tunuri. Mturoiul &inea ultima stavil. Domnul 'rii Române#ti intrase într-un pâlc mare. Cu&itele lui Cae #i Chiril porneau rar, îns f r chip de gre#eal. Ducu #i Grasa puneau stavil pe margini, atunci când via&a domnului intra în cumpn. Costache, cu ochiul stâng acoperit de sânge, apsa rar pe pistoale, dar tot atât de sigur. Un pâlc al lui Bogati, alctuit din tineri clre&i spto#i, îl rzle&i pe Chiril. La dreapta apuca&ii sco&ând strigte mari. Sbiile lor lucrau frumos#ilui, cu ro#ii sete. treceau Chiril fucaîncol&it pe margine. Arunc ultimul cu&it în clipa în care sim&i arsura unei sbii între coaste. Calul su lovit cu foc de pistol czu #i-i prinse piciorul sub el. Ziua picase ctre sear. Amurgul învelea câmpia. Doar zidurile Sibiului#edeau în lumin. Chiril privi spre ele #i se mir vzându-le cum se culc pe o parte în rotiri mari. "De ce tremur oare lumina de pe ziduri?" se întreb el. De dou ori sabia unui clre& czu ctre gâtul lui. De dou ori, alt sabie puse stavil aspr. Dar Chiril nu observ aceasta. Numai slaba lumin de pe ziduri îi struia în minte. Armsarul su fcu o ultim zvârcolire #i-i liber piciorul. Tânrul se adun ghem, chiar dac piciorul atârna de la genunche ca o cârp. Nici un vaiet nu-i ie#i dintre buze. Doar ochii lui ctau lacomi ctre lumina soarelui de pe ziduri. Vocile aspre de deasupra lui nu le auzi. Nu observ nici mcar gesturile celor din jur. "De ce tremur oare lumina de pe ziduri?" — Opre#te, domnule Vitez! strig alturi de Chiril un tânr plin de mânie. Când s-a mai pomenit ca un cavaler s-#i ucid adversarul czut? — În lturi, Ioan Bogati! rspunse la fel de mânios fiul #panului de Turda. Omul acesta e Chiril Zece Cu&ite. Faimosul Chiril... — L-ai lovit din spate, domnule! N-ai nici un merit! rspunse fiul marelui cpitan Bogati. De dou ori lovi tânrul Vitez spre gâtul lui Chiril. De dou ori sabia lui Bogati se opuse. Prietenii îi despr&ir greu. Culcat lâng cal, Chiril încetase a mai privi lumina de pe ziduri. Bogati desclec #i îi acoperi fa&a cu haina sa verde, acoperit de tieturi. Apoi, ct cu amrciune în urma tvlugului românesc. Frumo#ii clre&i ro#ii tiau lâng zidurile Sibiului. Nimic nu i-ar mai fi putut întoarce. Falnica oaste a Transilvaniei se risipea tre c dealuri f râmi&at. Vod ajunse aproape de corturile cardinalului. Barda#i hainele sale erau

pline de sânge. Calul se opri brusc sleit de puteri. Mihai ses l în scri doar o clip #i î#i sim&i mâinile ca de plumb. În jurul su nu mai rzbeau strigte, ci respira&ii grele. Privirile lui cuprinser câmpia pân departe, dar nu întâlnir decât oaste româneasc. Alturi, cineva strig cu voce slab: — Victorieee...câteva glasuri sleite. Fusese un iure# dus dincolo de puterile Îi rspunser obi#nuite ale oamenilor. Vod cat cu mirare spre Indru. Acesta zâmbea palid. Umrul tânrului se înro#ise de sânge, iar bra&ul prea mai &eapn ca de obicei. Alturi, Costache încerca s #tearg cu palma sângele închegat peste ochi. Prul zbârlit al Zambilici arta nelini#tea armsarului, care nu auzea vorba grsunului su stpân. Ducu privea &int o tietur de pe fa&a lui vod. Preda î#i pipia o umfltur în cre#tet. Tinerii ro#ii porniser a se obloji între ei, sau î#i #tergeau sbiile. Minai încerca s-#i apropie bucuria, dar ea nu veni curând. "Mul&i mor&i, gândi el. Prea mul&i #i numai cre#tini." Apoi se întoarse. — Brcan! — mria-ta! strig ndu#it prahovean. #tii c numai — Porunc, N-am uitat vorba ta, Brcane. Svoinicul nevolnicii se vicresc înainte de vreme. — Lipse#te Chiril, se mir Cae. — Cine?! întreb domnul 'rii Române#ti #i ai Transilvaniei. — Chiril, mria-ta. Vod î#i struni calul, dar Vânt slbatec, armsarul lui Cae, gonea îndrt  parc a sminteal. Zambilica mesteca din pirostriile sale cu mult spor, fiindc auzise un strigt de spaim al stpânului. Caii sreau peste le#urile multe, gata s se poticneasc din clip în clip. Tânrul Bogati #edea îngenuncheat lâng Chiril. — Mort? întreb Cae aruncându-se nvalnic de pe cal. — Nu #tiu, domnule, dar mi-e team. Vod, Costache, Ducu #i Grasa desclecar alturi. Cae ridic haina cea verde. — Ah, ah! Piciorul su #ade anapoda, zise Costache. Dar nu e rupt, continu pipindu-l, ci numai srit din genunche. Îl punem noi la loc îndat. Roti piciorul bini#or, apoi îl trase. — Asta e totul, râse Caravan observând cum se mi#c pleoapele lui Chiril. — Am câ#tigat, prietene, gri vod cu vocea atât de schimbat încât prea s nu-i apar&in. Chiril zâmbi, dar nu în&elese. — E zi, sau noapte? întreb #optit. Nu vd lumina soarelui pe ziduri. — S-a lsat înserarea, dragul meu, rspunse Cae. Rnitul tcu de parc încerca s mediteze asupra cuvintelor auzite. Apoi întreb îngrijorat: — Vod... Unde e vod? — Aici, aici, prietene.

Rnitul încerc de câteva ori s vorbeasc, dar numai pleoapele se zbtur neputincioase. — A pierdut prea mult sânge, mria-ta, observ Caravan. — Se vede, aprob vod. Duce&i-l în cortul meu! aici. — Nu, doamne! se opuse Costache. Acum e prea târziu s-l mai urnim de — Poate c Zimmermann, felcerul principelui..., îndrzni Ioan Bogati. — Ce-i cu Zimmermann? întreb Cae. — Se afl în Sibiu, rspunse cavalerul în Verde. Cae Indru sri în #a, iar Vânt Slbatec porni sprinten ctre por&ile ora#ului. Bogati clrea alturi de el. — Domnia-ta l-ai împuns? întreb Indru. — Nu, domnule, gri aspru cavalerul în verde. Nu obi#nuiesc a-mi lovi adversarul din spate. — Dar cine? — Ve&i afla, domnule, îns nu de la noi. Cae întoarse privirile ctre tânrul cavaler. Îi cercet îndelung fa&a col&uroas, lipsit de frumuse&e, parc mult pentru sine: — Îmi nu placi, domnule Bogati!apoi E#tispuse cumva fiulmai vestitului cpitan ce a câ#tigat azi admira&ia lui vod? — Nu #tiam c Mihai-vod î#i pre&uie#te du#manii, rspunse tânrul mirat, dar am cinstea s m numr printre fiii cpitanului Melchior Bogati. În mijlocul câmpiei, Costache, Ducu, Grasa, Glu#c, Toroipan, Adormitu, Ciripoi-fiul #i Tufnel-fiul #edeau de straj lâng trupul marelui arunctor de cu&ite. O#tile victorioase intrau în Sibiu la lumina tor&elor. Dincoace de ziduri, noaptea rcoroas î#i depna urzeala închis peste miile de mor&i. Lipseau de lâng Chiril doar Tufnel-tatl #i Ciripoi-tatl. Cei doi veri avuseser ceva necazuri cu gloabele lor ce se rzle&iser de marele tvlug românesc. Dar pentru lmurirea lucrurilor, e bine s ne întoarcem ctre sfâr#itul iure#ului condus de Mihai-vod. Caii verilor, zpci&i de strigtele mari, sau poate cu unele vtmturi nevzute, o luar pe de lturi în goan turbat ctre cortul cel mare al cardinalului. Cum primejdia se arta grozav acolo, Tufnel-tatl rcni din toate puterile: — Sfinte Haralambie, fctorule de minuni, ai mil #i potole#te gloabele! Auleo! Ajungem singuri acolo#i ne taie ia. N-auzi, sfântule...? Ciripoi, mai pu&in cucernic #i aplecat spre sim&irea practic, începu unele tratative cu gloaba: — Dragul meu, se rug el, opre#te ni&el c n-o fi foc! Unde m duci, fir-ai al dracu...! Domole#te ale picere s te oblojesc! Î&i dau grun&e... frumosule! Fir-ar mta...! Corturile nobililor erau goale. Ultimii dintre ei #i î zoreau caii întorcând spatele. Andrei Báthory, rzle& de curteni, rtcea pe sub poale de pduri. Clugrul Zablije îl urma ca un câine plouat. #ile, Când ajunser verii printre corturi, doi nobili mari în umeri ca u tocmai o luau din loc. Tufnel #i Ciripoi, care fcuser un ocol nedorit, le ie#ir

în fa&, iar gloabele lor sleite de puteri oprir ca prin farmec. Vzându-i pe veri cam pipernici&i la trup, mânia nobililor crescu brusc. Traser sbiile cu gesturi iu&i, înfiortoare. Tufnel #i Ciripoi sim&ir c li s-a apropiat sfâr#itul. Î#i înghiontir animalele, îns fr spor. Sbiile se ridicar împotriva lor. — Indurare, dragi nobili! doi slobozindu-#i pistoalele. &i a ajuta la Lovi&i în piept, uria#ii strigar scparceisbiile. Verii, pricepu desclecare nedorit, srir de pe cai #i-i împinser cre#tine#te. — Mam, ce cai! strigar frecându-#i mâinile. Dar chiar în clipa aceea sosir trei zdrahoni rtci&i ca #i ei. Frumo#ii armsari îi îmbiar. Cel mai sprinten #i mai mustcios dintre noii veni&i îi ddu un brânci lui Ciripoi-tatl. Fostul negustor din Pia&a Zece Mese czu în fund. Vzând îns c-i scap frumuse&e de prad, î#i înfipse din&ii în piciorul zdrahonului. Urm un rcnet, dup care omul ridic al doilea picior, gata s-l zdrobeasc pe Ciripoi. Tufnel vzu pericolul în care intrase vrul. Dintr-un salt frumos pentru vârsta lui, prinse piciorul mustciosului zdrahon, iar acesta czu cât colo. Ortacii si tbrâr asupra verilor, dar Tufnel #i Ciripoi trecur în patru labe pe sub burta armsarului #i o luar la goan în cercuri mici. Când unul dintre urmritori fu gata a-l Zdrahonul prinde pe Tuf avu sceva #i se a#ez gânduri nstru#nice capr. nunel, mai acesta avu timp se opreasc, veni buluc peste capr #i se rostogoli nuc. Totu#i, lupta s-ar fi încheiat ru pentru veri, dac n-ar fi ajuns acolo cpitanul Mihalcea. — Opri&i! strig el mânios. La spatele vostru sunt mii de mor&i, iar voi v-a&i apucat de prdciuni. Tia&i-i fr mil! se întoarse ctre o#tenii din jur. — Dar nu ne bteam, gri Tufnel cu #iretenie. Taman le artam acestor domni cum i-am rpusr pe nobilii de colo. — Voi i-a&i doborât? — Noi, boierule, gri cu mândrie Ciripoi-tatl. — Care e numele tu? — Ciripoi, doamne. — Min&i! Ciripoi e mai tânr. — O fi, râse negustorul, dar eu sunt Ciripoi-tatl. — Mda! îl cunosc pe fiul tu. Hai, duce&i-v dracului! — Îndat, boierule, îndat. Verii smulser frâiele cailor din mâinile zdrahonilor#i î#i vzur de drum.

Capitolul 14 Trecuse de miezul nop&ii. O noapte rece, jilav, care înfiora pân #i caii. Mul&i dintre o#tenii lui vod se odihneau dup lupta crâncen din timpul zilei. Dou mii de tineri afla&i sub conducerea lui Radu Buzescu isprviser îngroparea mor&ilor. Miile de rni&i ai celor dou o#ti ce se înfruntaser atât de ta din crunt cptau oblojeli în cetatea Sibiului. La miez de noapte câmpia ar nou curat, chiar dac mi#crile o#tenilor nu se potoliser. Prevztor, vod ocupase noi pozi&ii de lupt sub adpostul zidurilor. Trei mii de clre&i

condu#i de banul Mihalcea dormiser câteva ceasuri, apoi se puser în mi#care pe dealurile ce duceau ctre Blaj. Misiunea lui Mihalcea nu era u#oar. El trebuia s ajung la Cluj în mar# for&at. S cad acolo prin surprindere #i s ocupe cetatea. Pe drumul ctre Sebe#, al&i treii mii de clre&i, sub comanda lui tura Udrea, zoreau caii pentru Patru a ajunge care asigura #i Alba-Iulia. cet&ile î#i Devei miiladerscrucea clre&i ro#ii, rsfira&ilegîn cercdintre larg, aveau porunc s cerceteze terenul din jurul Sibiului pân departe pe mun&i #i dealuri. Iscoade rzle&e, conduse cu pricepere de neobositul Ni&, ie#ir în pâlcuri mici, pentru a prinde urma du#manului. Alte iscoade porniser în pâlcuri împr&ite pe distan& de o po#t unii de al&ii, cu porunc s observe mi#crile moldovenilor în valea Oituzului. Când se lumin de ziu, Mihai-vod intr în cortul su, refuzând ospitalitatea cald a ora#ului. — Doamne! gri clucerul Ieremia Bicoianu, ascunzându-#i necazul doar pe jumtate. Vi se cuvine oare adpostul acesta vremelnic, acum când palatele Sibiului v a#teapt? — Mi se cuvine, clucere, zâmbi vod. Am venit aici cu o#tenii mei dragi, iar locul— meu e întrecei.vod Ce ar oare o#tenii dac a# lipsi? Ar crede se crede odihne#te. — Ei, la naiba! râse domnul. Dac a# fi un simplu o#tean, l-a# înjura pe conductorul care caut culcu# bun dincolo de tabr. Zicând acestea, Mihai-vod se întinse pe a#ternutul aspru de pturi. Fa&a lui palid arta oboseala trupului. Bicoianu îl acoperi cu o cerg mi&oas apoi se ghemui aproape de u#, iar somnul coborî greu chiar în clipa aceea. Aproape de ceasul prânzului, vod î#i clti fa&a cu ap rece ca sloiul. Pu&inele ceasuri de odihn îl învioraser. Pe fruntea mare, limpede în toiul btliei, apruser cute adânci. Gândurile domnului se adunau acolo parc mai multe decât altdat. — A sosit Cae Indru, mria-ta, spuse clucerul. — S intre! Tânrul salut adânc. Mâna lui, &eapn în ajun, era vioaie. Cma#a alb ca laptele, îmbrcmintea fr cusur #i fa&a ras proaspt nu artau nimic din încercrile prin care trecuse cu o zi înainte. — Parc e#ti scos din cutie, râse domnul. Iar mâna cred c merge spre bine. — Datorit lui Zimmermann, zâmbi Cae. Neam&ul acesta e un mare felcer. Pân #i ochiul prietenului Costache s-a cur&at cu totul. Acum e rândul mriei-tale. — Acum? Abia acum? Ia uite ce nepot iubitor! Te pomene#ti c nu ai dormit toat noaptea de grija mea, continu vod s râd. — Chiar a#a, doamne, rspunse tânrul mai aspru de-cât ar fi dorit. De dou ori am venit cu Zimmermann în toiul nop&ii, dar unchiul nostru avea treburi. Din zori a#teptm la u#a cortului. Doar printr-o minune nu m-am încierat cu prietenul Bicoianu, care mârâia ca un dulu. — Ei, dac a#a stau lucrurile, gri vod #galnic, va trebui s m supun lui Zimmermann. Ce-i cu Chiril?

— Mai bine decât ne-am a#teptat, îns mai ru decât speram. — Scap? — Greu de #tiut, doamne. L-am adpostit într-o cas din Sibiu. Felcerul a lucrat lâng el câteva ceasuri. Zimmermann î#i fcu apari&iaiar în nasul cort. Era un plisc brbatdeînalt, de spate, slab ca o coaj de copac, ca un uliu u#or parcadus întrea sub&irimea corpului. Îl salut pe vod ploconindu-se adânc, apoi se apropie cu îndrzneal. Pipi cu îndemânare tietura de pe fa&a domnului, fr s scoat o vorb. — O mic zgaib, gri Mihai. — A#a e, doamne! rspunse felcerul. Rut&ile mari vin de obicei de la lucrurile mici neluate în seam. — Frumos rspuns, domnule Zimmermann! Asta se potrive#te nu numai la rni. Dac tai binele pe jumtate, el nu mai cre#te ci pic spre ofilire. De tai rul numai pe jumtate, acesta se ridic din nou cu puteri înzecite. Ce ve#ti îmi po&i da despre Chiril? — Vlad se afl în cumpn cu via&a, mria-ta. — Care Vlad? — Vlad? Fiul lui Alexandru-vod, mria-ta. Înainta#ul vostru în scaunul 'rii Române#ti. — Te întrebasem despre Chiril. — Iar eu v-am rspuns. Domnul Chiril, sau Vlad, e fiul lui Alexandru-vod. — Ce tot vorbe#ti aicea, domnule Zimmermann? se încrunt Mihai. Pe fiii lui Alexandru i-am cunoscut. Ei s-au svâr#it din via& sub iataganele turcilor. — Nu to&i, gri felcerul cu îndrzneal. Vlad e copil din flori. Eu am îngrijit na#terea lui la Viena, acum treizeci#i doi de ani. Dac via&a acestui tânr nu s-ar afla în mare cumpn, nu v-a# vorbi astfel despre el. — (tiai asemenea lucruri? se întoarse vod ctre Cae. — (tiam, doamne. Cam pu&ine, ce-i drept, dar#tiam. — (i de ce nu ne-ai spus? — Nu era dorin&a prietenului Chiril. — În&eleg. Vlad avea drepturi la scaunul'rii Române#ti ca #i noi. — Dar el a vrut s fie doar un simplu Chiril, mria-ta, fiindc în scaunul &rii se a#ezase cel mai vrednic om al neamului nostru. — Îngrije#te-l, domnule Zimmermann! porunci vod cu glas ce nu prea al su. De va scpa cu via&, te voi rsplti rege#te. — Am mai mult decât îi trebuie unui btrân, zâmbi ofilit felcerul. Chiril a stat în casa mea ani mul&i ca un fiu bun. De el m leag atâtea încât orice rsplat ar pli în fa&a dragostei mele. — Nu în&eleg, se mir vod. — Nici nu ave&i cum, fr mrturisirea mea. Pe mama lui, doamna Florica, am gsit-o la Viena într-o srcie cumplit. Fusesem chemat s dau ajutor la o na#tere grea. Clienta mea nu avea putin& de plat. Am dus-o la mine. Eram un felcer cunoscut #i bogat. Acolo s-a nscut Chiril. Doamna Florica a murit dup câ&iva ani. Era o femeie frumoas #i plin de ging#ie. Tânrul Chiril a

rmas în casa mea. Când a crescut, l-am trimis la cele mai bune#coli ale Apusului. Pu&ini tineri din Viena s-ar fi putut msura cu el în cunoa#tere #i mult mai pu&ini în dibcia armelor. În toat Viena nu se afla spadasin care s-i stea în fa&. — Spadasin?! îl întrerupse vod uimit. Niciodat nu ne-a vorbit despre  nu l-am asemenea haruri. Niciodat vzut mânuind o sabie. — Firesc, mria-ta! Chiril avea mare aplecare ctre poezie. (tia s recite zeci #i ceva de ani frumos, cald, sau punea pe hârtie cuvinte minunate. La dou s-a îndrgostit. Era o tânr de neam mare, a crei frumuse&e atrgea mul&i  s-a btut cavaleri. Fata îi artase chiar de la început oarecare interes. Chiril pentru ea. Sabia lui nu l-a iertat pe unul dintre acei cavaleri. Dar foarte curând, frumoasa fat #i-a fcut nume prost, czând spre pcatul desfrânrii. Dezgustat, Chiril a lepdat sabia pentru totdeauna. Apoi, l-a prins dorul de &ar. Dup plecarea lui, mi-am prsit casa. Am venit aici. L-am urmat r f #ovial. Sim&eam nevoia s fiu aproape de el.  #i Tcur. Peste câmpie pornise un vânt aspru, ce îndoia copacii. Pân corturile se aplecau neputincioase în fa&a lui. Deasupra mun&ilor, norii albicio#i prevesteau zpad. Stoluri atrase de Hrana mirosul sângelui scormoneau  dispruse câmpia cu priviri agere, darde nupsri se l sau în jos. vremelnic în toiul nop&ii. — Doamne! gri Bicoianu. A#teapt în fa&a cortului un strin. Un neam& între dou vârste, care încearc din zori s vin dinaintea mriei-tale. Dup straie, pare deprtat de aceste meleaguri, chiar dac înf&i#area lui nu se dovede#te prea îngrijit. — Pofte#te-l! porunci vod. Un brbat de statur mijlocie, cu fa&a ras proaspt, se plocni înaintea domnului 'rii Române#ti #i al Transilvaniei. — Mria-ta! vorbi strinul într-o nem&easc aleas. Graiul valahilor nu-l cunosc decât slab. El se aseamn bine cu latina atât de drag nou #i se dovede#te la fel de dulce #i curgtor. Poate c ne-ar trebui un tlmaci. — Te ascult, domnule! îl încuraj vod într-o nem&easc fr cusur. Fa&a inteligent a musafirului strluci de mul&umire #i surpriz. — Ah, mria-ta! spuse cu neprefcut sinceritate. E o mare bucurie pentru mine observând c #ti&i limba neamului meu. Sunt neam& din Bavaria. Numele meu este Karl Winter. Un prieten înv&at din 'rile-de- -jos, care a vizitat aceste locuri, mi-a trezit interesul pentru poporul valah. Am venit aici pe cheltuial proprie. Eram plin de nerbdare s-i cunosc pe valahi #i dornic s merg la Tomis, acolo unde Ovidiu, marele printe al poeziei europene #i strmo#ul vostru, a trit #i s-a svâr#it din via&. Am umblat pe Jiu #i pe Olt, dar numai în pr&ile de sus, ctre mun&i. Am fost în Moldova pân la marginea Pocu&iei dinspre poloni. Am cutreierat satele Transilvaniei. Obiceiurile valahilor, dansurile vechi, atât de gritoare, firea lor deschis, inteligen&a #i chibzuiala lor m-au încântat. În dansuri, am descoperit întreaga vitalitate a acestui neam #i am priceput c numai cu asemenea calit&i valahii au trecut peste greul nvlirilor #i au trit ca neam latin aici la por&ile rsritului. Un neam slab, lipsit de astfel de vitalitate, s-ar fi pierdut de mult. I-am povestit

aceste lucruri tânrului prin& Andrei Báthory, care ne-a primit frumos. Auzind îns despre gândurile noastre de a cuta mormântul lui Ovidiu #i marea pre&uire ce avem pentru neamul valahilor, ne-a luat cu puterea tot ce  a#ternusem pe hârtie #i ne-a alungat. Lipsit de mijloace, vin dinaintea voastr cu rugmintea de se a ne înlesniMihai-vod. drumul spre Tomis. — E#ti poet? interes — Nu, mria-ta. Eu cercetez neamurile #i scriu despre obiceiurile lor. Peste câ&iva ani vor veni aici oameni mai înv&a&i decât mine. Oameni care au auzit lucruri minunate despre valahi. — Bicoiene! strig domnul. — Porunc, mria-ta! — S-i dai domnului Winter trsura noastr #i zece clre&i înso&itori! Iar vistierul Brcan s-i aduc degrab o sut de galbeni! — Îndat, mria-ta, dar a sosit Kornis care s-a predat lui Ni& #i vrea s se arunce la picioarele voastre. Au mai venit#i al&i nobili cu daruri #i cu gânduri de a pregti intrarea noului principe în Alba-Iulia. — S a#tepte! Domnul Winter ne spune lucruri mai mari decât ar putea ei. Caut-ne la întoarcere, domnule Winter! Clre&ii mei te vor feri descris primejdii. Î&i dm scrisoare de liber trecere oriunde dore#ti. Scule pentru î&i va aduce vistierul nostru. Cuno#ti poeziile lui Ovidiu? — Le cunosc, mria-ta. Vod z âmbi. — Pcat c timpul nu ne îngduie a sta mai mult împreun! Drum bun, domnule Winter! * Acolo unde Târnava Mare face ultimul cot larg înainte de împreunarea ei cu Mure#ul, unde marile dealuri Hoanca#i Cpud o privesc rbdtoare cum î#i învolbur apele când vine turbat la vreme de primvar, sau potolit în toiul verii, se ridic frumosul castel din Obreja. Pe zidurile lui struiau cândva strji mândre, cu ochi ageri, #i mâna grea, cu tor&e mari la vreme de noapte. În ziua când la (elimbr se hotra soarta principatului Transilvaniei, Stela Cristu, frumoasa stpân din Obreja, #edea de tain pe terasa castelului cu tânra contes Alberta Teke #i masiva baroan Maria-Floren&a de Szentiváni. Înserase. Din parcul imens venea un iz potolit de frunz czut. Cele trei prietene discutau între ele cu gândurile aiurea, în vreme ce inimile lor se dovedeau pline de griji. Stela se gândea la Cae #i la fratele ei. Alberta la Chiril, iar baroana, mai guraliv, nu uita s pomeneasc des mamele lui Costache Caravan. Aerul  de pe teras rece care urca dinspre Târnava asemenea unui junghi, le alung în sufragerie. Acolo era cald. În cminul uria#, buc&i de lemne mari cât un stat de om ardeau vesele, iar flcrile glbui-ro#cate porneau în joac a se oglindi pe tencuielile pere&ilor înal&i. Pu&inele lumânri nu acopereau cu destul lumin col&urile încperii, dar ajutorul flcrilor aducea întrire. Grsunul majordom ce nu-#i urmase stpânul în lupt, având porunc de paz a castelului, se învârtea pe picioarele lui scurte, dornic s îndestuleze cu

bunt&i o sear plcut. Spre dezolarea lui, cele trei prietene nu se atinseser de tacâmurile multe. Doar doamna Maria-Floren&a îl rspltise într-o oarecare &ii msur, încercând minunatele vinuri de Târnave. Aproape de miezul nop prietenele nu se hotrâr s prseasc sufrageria. Aflaser printr-un curier c (elimbrului lupta pemai câmpia zori. Dar delelapovesteau, prânz încoace nici o vestedenu intrase la Obreja. începuse Mruntele în nimicuri ce #i pauzele dintre vorbe, rspunsurile în doi peri artau nelini#tea lor. În vreme ce tinerele doamne #edeau de tain, un clre& mânat parc de toate urgiile iadului î#i zorea calul pe dealurile dintre Sibiu #i Obreja. Goana atât de nefireasc la vreme de noapte, fr lun, aducea a sminteal pe un astfel de drum greu, cu vguni primejdioase, ori cu trunchiuri de copaci care barau calea ici-colo. Când se împlini jumtate din noapte, strjile castelului auzir tropot de cal #i se grbir s desfac por&ile mari fr a-l mai cerceta pe clre&. Obreja a#tepta ve#ti de la (elimbr. Dalele de marmur din prima curte cântar aspru sub copitele armsarului. Apoi se deschise u#a sufrageriei, iar în prag apru Ducu cel Iute. Hainele lui zdren&uite #i fa&a zgâriat artau goana prin pduri. Stela, Alberta #i Maria-Floren&a se ridicar. Pe chipurile palide#i în ochii lor Ducu citi întrebrile chinuitoare. — Victorie, gri tânrul, dar numai fa&a Stelei luci a bucurie. — Cae? murmur ea abia auzit. — Nu. — Fratele nostru? — Nu. — Costache? se agit Maria-Floren&a. Ducu fcu un gest negativ. Alberta nu mai întreb. Din buzele ei ca ceara dispruse tot sângele, îns nu tresri. Doar mâinile care mângâiau în ne#tire cur fr vlag. un boboc de trandafir galben, atât de rar toamna, se desf Frumosul boboc pic la picioarele ei chiar dac mângâierea mai struia în degetele înfiorate. — A&i fi în stare s face&i o cltorie acum la vreme de noapte? o întreb tânrul. — A# fi, domnule, rspunse ea cu un calm nefiresc. — Nu cu trsura, ci clare. — E atât de grabnic? — Foarte grabnic. — Atunci, înseamn c nu a... — Nu! Nu a murit, doamn. El a cerut s v vad. — Scap? îndrzni ea în #oapt. — Dumnezeu #tie. Sau, poate #i Zimmermann. Un sfert de ceas mai târziu, doi clre&i î#i zoreau caii pe potecile care duceau peste dealuri, prin pduri, prin vi, ctre frumoasa cetate a Sibiului. Se pornise o ploaie sub&ire, ca prin sit. Copacii #edeau tri#ti, parc, închi#i în ei. Seara de 1 noiembrie a anului 1599 se arta frumoas. De fapt, ziua fusese însorit, calm, zâmbitoare pentru Mihai-vod, prin& al Transilvaniei #i

'rii Române#ti. Intrarea lui în Alba-Iulia, salutat cu urale #i cu salve de tun, cat în ro#u defilase pe se încheiase înaintea prânzului. Armata Bucegilor îmbr strzile curate, artându-#i miestria rândurilor drepte, spre desftarea prin&ului. La pu&in vreme dup prânz, nobilimea iertat de noul stpân veni la #i noi lajurminte palat daruriînainte de credin& ce întrea supunerea fcut cu  a cet&ii. câtevacu ceasuri marea catedral Când primele umbre ale înserrii czur peste Alba-Iulia, trsuri minunate, purtate de cai foco#i, începur s trag la marele peron al palatului. Erau invita&ii, la balul cerut dup datin. Mihai îi privea gânditor de la înl&imea unei ferestre. Clucerul Bicoianu se a&inea pe lâng el înarmat ca la vreme de lupt. — Nu prea ar&i pregtit pentru bal, zâmbi vod. — A#a e, doamne! tresri Ieremia. Totdeauna am purtat un pistol la brâu. Acuma am trei. — 'i-e team de nobili? — Nu de ei, ci de o trdare a lor. Acum câteva zile, ace#ti nobili ne priveau cu dispre& de sub zidurile Sibiului. Azi, cuvintele lor de supunere erau prea ituri. Dac & umit mieroase. a miorl A# fi fost s ne Costache înfrunte cu #i vorba, sauPrea cu aduceau încruntarea ochilor. n-armai lipsimul Cae, Ducu, ceilal&i prieteni, ,mi-ar fi mai u#or. Cu ei alturi nu a# tremura pentru via&a domnului meu. — Dar suntem stpâni aici, râse vod. Apoi se opri. Tocmai intra în curte o trsur purtat la pas molcom de #ase cai. Trsura nu opri la peron, ci ocoli jumtate din fa&ada palatului #i trase la o intrare mai mic. — Haide, clucere! zise domnul grbit. L-au adus pe Chiril. Ie#ir amândoi în coridoarele întunecoase#i lungi. Strjile ro#ii desfcur armele în lturi, iar noul prin& al Transilvaniei trecu iute spre dormitorul su frumos pregtit de slujitorii mul&i. Cae Indru î#i purta prietenul pe bra&e. Zimmermann, de#irat ca o paparud, îl bombnea la fiecare pas, dar bra&ele grijulii îl a#ezar pe rnit între perne. Alberta Teke îi înveli picioarele. Sosirea lui vod îi descumpni o clip. Cae se aplec adânc. Fa&a lui limpede radia de fericire. Costache pornise a-#i freca palmele, semn c-l apucase limbari&a din zilele bune. Printele Grasa î#i &uguiase buzele mari, dovad c se afla în frumoas dispozi&ie. Ducu cel Iute zâmbea. A#ezat între perne, Chiril Zece Cu&ite dormea cu respira&ie bun. Vod îl privi îndelung, iar în ochii lui obosi&i de istovitoarele zile #i nop&i încordate, apru un licr de bucurie. — Mria-ta! se înclin Caravan. Cred c domnul Zimmermann nu e felcer ci fctor de minuni. — În cazul lui Chiril aveam nevoie de o minune, aprob vod. Care e situa&ia, domnule Zimmermann? se întoarse apoi ctre felcer. — Bun, mria-ta. Într-o lun îl pun pe picioare. Acum îns va trebui s doarm. Aluzia felcerului era destul de gritoare, astfel c tinerii prieteni prsir încperea urmându-l pe vod. Alberta clc în vârfurile picioarelor #i închise u#a dup ei. Zimmermann stinse lumânrile multe.

* Mihai-vod intr în sala cea mare a balului înso&it de cpitani #i curteni. &ii se desfl cur Din gtelile lor armele. Invita lturimare în fo#net plcut #i lipseau de mtsuri straie încrcate de bijuterii, sând pe culoar de trecere. Rafina&ii nobili ai Transilvaniei, cu ochii sprinteni#i pricepere în cântrirea gesturilor, în&eleser gândurile pa#nice ale noului prin&. Lipsa armelor era un semn gritor. Când Mihai se a#ez în scaunul princiar, Naprágy îi ie#i în fa&. — Doamne! zise cu glas puternic ce rzbi pân la captul slii. Nobilii au rspuns invita&iei voastre la balul din seara aceasta#i se apleac înc o dat plini de umilin&. Lui vod nu-i plcur cuvintele episcopului. — Î&i mul&umesc, sfin&ia-ta! zise fr a-#i arta nemul&umirea. Dar nu de umilin& avem nevoie, ci de în&elegere. De vor în&elege nobilii c unirea celor dou &ri ne aduce putere, nici un du#man nu va mai clca pe aceste meleaguri. veni mai aproape contele Francisc. Unele privilegii mai vechi—neDoamne! dau dreptul s ne a#ezm când Teke se a#eaz principele. Oare, noua domnie va respecta aceste privilegii? — Înseamn c a&i meritat asemenea cinste, domnule conte, #i î re&inu vod un zâmbet. Noi vom întri aceste privilegii. — Mria-ta! se apropie Kornis. Am fost general al o#tilor Transilvaniei. Azi  strategic când nimeni nu mai are nevoie de mine, când îndemânarea noastr nu mai folose#te nimnui, pun la picioarele voastre spada mea încercat în lupte. — O primim, domnule Kornis, gri vod molcom, re&inându-#i râsul nprasnic ce nu-i da pace de câteva clipe. Auzind asemenea vorbe, Kornis pli. Mizase pe mrinimia prin&ului. Nu se bucura de harurile unei inteligen&e scprtoare, dar #tia c la început de domnii, dregtoriile se împart totdeauna mai u#or. Apoi îl trezir cuvintele lui Minai. — O primim #i v-o înapoiem cu învestitur, domnule general. Iar dac dori&i a ne fi #i bun sfetnic, marele câ#tig ar fi de partea noastr. Kornis uit s mul&umeasc. Rmase locului prostit, cu gura cscat a mirare. Chiar pentru lcomia lui aplecat spre fal, ultimul dumicat era prea mare pentru a mesteca iute. Dar îl scoase din încurctur Ion Cristu, cunoscut acolo sub numele de Hans Beckembauer, conte#i castelan de Obreja. — Doamne! gri acesta într-o nem&easc fr cusur, #tiind c Mihai-vod o în&elege. O mie de sa#i au luptat sub conducerea voastr pe câmpia de la (elimbr. — Ne amintim cu plcere. — În speran&a c nu-i ve&i uita, sa#ii v trimit în dar o trsur lucrat de ei. — Le mul&umesc, domnule conte, zâmbi vod. Am auzit c ave&i un castel frumos în Obreja. De vom fi invita&i, se va gsi timp s-l vedem.

— Ar fi o mare cinste pentru noi, se înclin tânrul. — Mria-ta! gri un brbat cu prul crunt. Sunt cpitanul Melchior Bogati. Am avut cinstea s lupt împotriva voastr la (elimbr. Vod îl privi cu plcere, apoi zise: — un Ne mare cunoa#tem, Bogati. V-am vzut câmpul de ferici lupt. pe &i Sunte&i strateg, domnule iar fiul vostru Ioan, cavaler des vâr#it. Suntem s-i druim cinci sute de iugre cu pomi #i o cas mândr în &inutul Fgra#ului. Mâine va primi împuternicirile cuvenite. Bogati se retrase mirat. Nu #tia nimic despre ceea ce fcuse fiul su în lupta de la (elimbr. Prezentarea nobililor dur peste msur de mult, spre dezamgirea tinerilor, care abia a#teptau începerea dansurilor. Apoi veni #i clipa aceea. Jupânul Cristache Mutu, ce-#i prsise hanul dintr-o toan, fiindc nimeni nu-l poftise în Transilvania, ajunsese totu#i, prin protec&ia lui Costache, s se ocupe de prepararea gustrilor #i alegerea vinurilor de soi. Când se porni balul, Cae Indru p#i hotrât ctre un capt al slii, unde Stela Beckembauer #i contesa de Szatmári discutau împreun. Acum nimic &ia aani. nu-i oprea s setinerii avânte în primul lor de dans, amânat de atâ Târziu dupmai miezul nop&ii, invita&i uitaser atrac&ia vinului sau gustrilor îmbietoare. Doar pe margini, vârstnicii pctuiau cre#tine#te, închinând paharele multe. În vreme ce petrecerea #i î urma drumul ei, Cristache Mutu, printele Grasa, flcosul #i Sile Adormitu prsir curtea palatului, trgându-se grabnic spre vestitul han Pivni&a (ardului. Costache Caravan privi dup ei melancolic. Baroana Maria-Floren&a îl înh&ase chiar lâng u#, dornic a-i spune c rmsese vduv de aproape trei luni. C nimic nu mai #edea în calea fericirii lor. Dar lui Costache îi ardea de însur toare, cum îi ardea Zambilici s #ad atârnat cu picioarele în sus. Fiind prilej de mare srbtoare, hanul strlucea în lumin, iar mesele se dovedeau pu&ine, chiar dac noaptea picase dincolo de miezul ei. Jupânul Ieremia Cipcigan, zis Muntele, zise Goliat, era un brbat mrunt, stafidit, u#or adus de spate ca o coaj de nuc. — Nu mai avem nici-o mas liber, se tângui el în fa&a oaspe&ilor. tor. — Gsim noi, îi zise Cristache Mutu, privind în jur cu aer de cunosc — Greu, domnule. În noaptea asta nimeni nu e dispus a prsi hanul. — În buctrie se mai gte#te? — Nu, domnule. Am isprvit bucatele #i servim numai gustri. — Atunci, scoate o mas din buctrie! — A#a e, domnule! se lumin Goliat. Nu-mi trecuse prin minte. — Ce vinuri ai? — Un ro#u de (ard, care î&i reteaz picioarele dup a treia can. Care te las nuc la a patra #i... — Nu! Nu jupâne! gri mânios Cristache Mutu. Vorbe#ti despre el ca despre un du#man. Rubiniul de (ard e dulce-amrui ca adierea vântului de primvar. La a doua can e încins ca pmântul arat proaspt, din care ies aburii calzi. La a treia can e blând ca holda coapt. La a patra, neru#inat ca viile pârguite, care-#i arat sânii de sub frunze. La a cincea, aspru ca zilele

sfâr#itului de noiembrie. La a #asea, adânc #i tainic, a#a cum e pmântul sub omtul mare. La a #aptea, sunt pu&ini butorii care îl mai pot asemna cu ceva. — Vai, domnule! se mir Goliat. Sunte&i poet? — Mai Dar ru, nu vprietene. cunosc. Sunt hangiu. — Nici nu-i de mirare. Sunt proprietarul hanului Privighetoarea de Aur. — Din Bucure#ti? — Din Bucure#ti, dragul meu. — Am auzit despre hanul vostru. Nu! Nu v a#eza&i aici! Mergem sus în cas. Se spune c hanul vostru nu prea are rivali. Aici e mai greu. Sunt hanuri multe într-un ora# mic. Acum o ducem mai mult decât bine, dar mul&i ani am tras mâ&a de coad #i eu #i vecinul de peste drum, proprietarul hanului Pâlnia Luminoas. — (i cum de a&i rzbit pân la urm? — Datorit nevestelor, domnule. Femeile totdeauna au avut cp&ânile mai #irete decât noi. Vreo zece ani am dus-o numai în  srcie. Rar ne pica un client. E dreptEuc#i nici hanurile noastre nu de artau acum. Erauhot ni te #rât drpnturi. prietenul Tnase, vecinul pestecadrum, ne-am într-o zi s tragem obloanele, cu gândurile spre alte meserii. Muream de foame, ce mai! Nevestele #edeau în spatele nostru #i ascultau, iar prin hanuri btea vântul. Cum discutam noi a#a, numai ce o aud pe nevast-mea: "Ho! Isprvi&i cu nerozeniile! Cine nu reu#e#te într-o meserie se dovede#te ntâng. Nu-i destul s lucrezi bine. I&i mai trebuie #i minte. Pân acum v-am lsat pe voi s conduce&i treburile. De azi încolo, hotrâm noi. Mâine ie#i&i amândoi în mijlocul drumului#i v înciera&i!" "Cum o s ne încierm? s-a mirat vecinul Tnase. Doar suntem prieteni." "(i prietenii se bat între ei, au srit ele!" "Dar n-avem pricin." "Gsi&i voi." Ne-au dsclit o noapte întreag. Mie îmi era cam team. Dup cum vede&i, nu sunt prea druit la trup. Dac prietenul Tnase îmi scpa din gre#eal o scatoalc mai mare, chiar Zimmermann, felcerul principelui, putea s vin aici cu o lumânare aprins, fiindc leacurile nu mai ajutau. Tnase e de trei ori cât mine, dac nu de patru, A doua zi când începu oarecare forfot pe strzi, ies cu Tnase la mijlocul drumului #i pornim s ne înjurm cre#tine#te. La înjurturi totdeauna eu am fost mai tare ca Tnase. *#tia mrun&ei #i sfriji&i la trup sunt da&i dracului în chestii d-astea. Parc sar scântei din ei când încep s înjure. Voinicii se arat mlie&i. N-au vlaga sfriji&ilor. *#tia pricji&ii ca mine, când se înfurie #i le porne#te mori#ca, parc sunt numai gur din tlpi pân-n cre#tet. În vreme ce ne înjuram noi ceva mai cu foc, numai vd c se opre#te un trector #i o întreab pe nevast-mea: — "Ce fac ia de colo?" Zice nevast-mea: "Nu vezi? Vor s se încaiere." "Zu? Uite c.n-am mai vzut o pruial între un plop #i o tuf. Pune o

mas colea în u#a hanului #i adu-mi ni#te vin I" "Dori&i #i o gustare?" "Da, n-ar strica. Dac începe încierarea nici c se poate o distrac&ie mai plcut. Totu#i mi-e team c nu se bat." "Senoastr. bat, domnule, n-ave&i nici grij, îl prea asigur nevast-mea. Îns alta eo teama Cel mrun&el are o pumnul greu. S nu se întâmple nenorocire." Auzind asemenea minune, drume&ul behi, mirat ca oaia în gura lupului: "Crezi una ca asta?" "Cum te vd #i m vezi. Slbnogul nu e la primul omor." Când l-am observat c se a#az temeinic la mas, am srit de vreo doi co&i în sus #i i-am ars o palm vecinului. Apoi m feresc de pumnul cât o ghioag #i vd patru ntri care se opriser destul de aproape. Clientul de la masa din u# dornic s petreac dimpreun cu al&ii începe s-i îmbie de mai mare dragul. "Hei, fârta&ilor, ia da&i-v mai aproape! Îl vede&i pe slbnogul la?" "Îl vedem, zice unul. Cam greu, dar îl vedem." "Râde&iarevoi, rspunde clientul din o vârful buzelor, dar nu #ti&i c slbnogul un pumn cu care a omorât vac dintr-o lovitur." "*la? se mir ei." "*la, domnilor." "Hangi&o! strig unul dintre ei, fcându-le semn ortacilor s se a#eze. Ia mai adu ni#te cni #i ceva butur!" Norocul meu c Tnase m-a clcat pe picior din gre#eal #i mi-a rupt dou degete, altfel rmâneam nuc de bucurie #i nu luam seama la palma lui care pica peste mine ca un acoperi# de cas. Feresc într-o parte #i-i ard una lui Tnase la &urloaie. Vecinul d tare cu palma #i m ajunge doar cu un vârf de deget. M duc de-a berbeleacul vreo patru stânjeni#i-mi pierd vederile. Aud pa#ii nrodului de Tnase care o luase pe adevratelea, dar norocul meu c p#ea spre mine domol ea ursoaica neftat. Îmi revin #i mai vd o seam de clien&i la u#a vecinului. De bucurie, apuc o piatr din caldarâm, nu mai mare ca un iepure de #ase sptmâni, m aplec iute #i dau cu ea ca un ciocan peste bombeul prietenului. Tnase rage o dat cu un mgar jupuit de viu, d s m prind, îns, mlie& cum e, se împiedec #i pic peste mine, cum se prvale un perete peste un bostan. Dup cinci zile când am început s recunosc oamenii din jur #i chiar glasul nevestei, am aflat c hanurile noastre fcuser vânzare bun, dar ea sczuse în zilele urmtoare. Câ&iva clien&i, care vzuser btaia, au venit ce-i drept, s m întrebe dac am gânduri de rzbunare. Cum se zvonise îns c sunt pe moarte #i cam sleit de vederi, interesul lor a sczut cu totul. Dup ce m-am întremat, am stat iar la planuri cu vecinii. Tnase, care prinsese chef de btaie, mi-a fcut propunerea s ie#im iar în mijlocul drumului. Am primit, dar cu condi&ia ca el s vin cu mâinile goale, iar eu cu patru tunuri pe care le-a# putea lua de pe zidurile cet&ii. Pân la urm, nevestele au recunoscut c la o nou pruial cu Tnase, dac nu aveam norocul s rmân olog, cheltuielile de înmormântare s-ar fi dovedit prea mari. Stm noi vreo sptmân, dou, dar mu#teriii treceau pe lâng hanurile

noastre ca mgarii prin strunga lipsit de iarb. În mijlocul ora#ului erau vreo patru hanuri vechi, cu vaduri bune,#tiute de cltori #i localnici. M socot eu în fel #i chip cum ar fi mai bine s-i jumulim de mu#terii pe hangiii din ora#, dar nu-mi vine nimic în minte. Dac m bat iar cu Tnase #i nu apuc s m omoare, a# putea casa gata s mu pice pesteEra noidulgher. chiar la vreme toamn. #i daurepara #teriu. Plec în ora# de urma primului M ducde întins la el #i-i zic: "Domnule, a venit ceasul rzbunrii. A venit clipa s nu mai las piatr pe piatr din hanul vecinului. S frâm totul în jurul meu cale de o po#t." Omul avea o bard în mân. Las el barda la o parte, se uit lung la mine #i zice: "De!" "A venit vremea s-i ron&i oasele între din&ii mei ca stâncile." "Hm!" "A venit vremea s-l învârtesc în palme ca piatra în pra#tie #i s-l arunc pân la apele Ampoiului, care vor ie#i dintre maluri." Omul era cam ntâng, dar nu lipsit de mil. Zice: "Ai ceva fierbin&eli?" "Nu." "Nici nu-&i joac dinaintea ochilor ni#te lumini&e ro#ii?" "Nici." "Atunci, ori e#ti druit cu ceva puteri necurate, ori&i s-a fcut de lumea ailalt." Zic: "A venit vremea s-i bag o mân pe gât #i s-l întorc pe dos, ca pe o pung goal. Dac nu crezi, te poftesc mâine pe la zece în fa&a hanului nostru." Dup acele vorbe îl las nuc, m întorc acas, îi fac propunerea lui Tnase în vederea pruielii, apoi m apuc de treburi. A doua zi diminea&, cam pe la #apte, vd o mare de oameni îndreptându-se ctre hanurile noastre, iar în fruntea gloatei, pe dulgher. Intr ei în cele dou hanuri, scot mesele#i scaunele afar, sau se a#az direct pe piatr #i comand vin dimpreun cu gustri. "Asta e voinicul?" întreab unii, privind ctre mine cu ochii miji&i. "Asta", rspunde dulgherul, flos c le #tie pe toate. "(i cu uria#ul la de colo se bate?" '"Cu la." "Mare minune! Dar oricum ar fi, punem mân de la mân #i-l înmormântm cre#tine#te pe pirpiriu." "(i dac o fi altfel?" gri dulgherul cu tâlc adânc. Începur pariurile. Aproape de ceasul hotrât, ies în mijlocul drumului #i mai controlez o dat terenul. Apoi îi fac semn lui Tnase s se apropie. Când ajunge la vreo zece pa#i, zbier tare de simt cum m înjunghie în plmân: "Stai pe loc, slbnogule!" Tnase rmâne acolo pironit, uitându-se la mine lung#i mirat. M întorc spre han fr grab #i-mi plimb privirile peste marea de oameni. Se cuse f lini#te adânc. Zic:

"Domnilor, prima întâlnire dintre mine #i amrâtul sta a fost doar o încercare de glum. Lupta adevrat va fi abia acum. Umple&i-v, domnilor, cnile #i be&i dinaintea unuia pe jumtate frâmat între flcile mele grele ca por&ile cet&ii!" Auzind vorbele acelea, un vljgan din primele rânduri chi&cie parc apucat de cârcei: "Ciupi&i-m, domnilor! strig el. Sau turna&i-mi în cap o gleat cu plinc aspr, înainte de a m apuca damblaua! Pirpiriul are ceva lipsuri la harul gândirii, sau poart vtmtur de minte." Zic: "Domnule, dup ce-l voi strivi între unghii pe acest neisprvit la trup, dup ce voi mcina între din&i pietroaiele din jurul lui, dup ce voi rsturna uli&a peste el, te vei ci de aceste vorbe." "Ap! Ap, c mor! strig vljganul tremurând ca un apucat. Adic nu! Da&i-mi o gleat cu vin! Sau, sta&i! Aducem sus un butoi. Pltesc eu chiar acum." M întorc spre Tnase convins c vânzarea merge frumos#i-i #optesc: "S nu dau dai tare, "S nu tare prietene!" dup ce m-ai fcut de ocar?" îmi rspunde tot în #oapt. M uit iar spre oameni #i strig s se aud pân departe: "Domnilor, oare n-ar trebui s aducem un pop care s-l spovedeasc pe acest prpdit sortit pieirii? Oare n-ar trebui s aducem câteva lumânri aprinse, înainte de a fi prea târziu? Înainte de a m învârto#a asupra lui ca o urgie? Oare n-ar trebui s v trage&i cu mese cu tot mai încolo, înainte de a mi  s rstorn uli&a cu se porni mânia, când s-ar putea ca din ceva sminteal fundul în sus?" Auzindu-mi schellitul. mu#teriii celor dou hanuri golir cnile mari dintr-o sorbitur. Nevast-mea fcuse vânzare cât pentru un an bun. Am mai privit-o o dat pe nevast, gândind c s-ar putea s fie ultima, apoi i-am zis lui Tnase: "Sfrijitule! Ai putea oare s-&i aduni tot curajul #i s vii spre mine privindu-m în albul ochilor?" "A# putea, zice el #i vine mânios, mai sprinten decât mi-am închipuit." La vreo patru pa#i de mine, scosesem pietrele în timpul nop&ii #i fcusem o gaur nu mai mare de vreo dou palme. Dac Tnase clca acolo printr-o minune, puteam s scap cu via&. "Te voi doborî cu privirile mele focoase", strig eu, în vreme ce matahala de Tnase calc chiar în groap #i se întinde ca un copac retezat. Apuc degrab un bolovan cât o cp&ân de oaie #i-l altoiesc în ceaf. Apoi m sui cu picioarele pe el #i rcnesc: "Nu e mort, domnilor. Mila s-a dovedit mai mare decât mânia mea." Dar chiar în clipa aceea, ntrul de Tnase d o dat cu palma #i-mi rupe un picior. Îns, putere s se ridice nu mai avea. "(i ce a mai fost pe urm?" întreb Cristache Mutu. "Nimic", gri Cipcigan, zis Goliat. "Nimic?"

"A#a cum &i-am spus. Am zcut un an pân s-a înzdrvenit piciorul. Pe Tnase îl doare ceafa când trage a ploaie. A#a c nevestele au hotrât s se bat între ele, dar numai o dat pe lun. În rest, noi #i ia de peste drum suntem cei mai buni prieteni din lume, iar afacerile ne aduc venituri mai mari decâtSile visasem cândva"'. Adormitu privi cu mândrie gleata pustiit de vin #i porni s cânte cu o voce care semna cu scrâ#netul pietrelor de moar ce macin-n gol. Nodul lui Adam, nu mai mare decât pumnul, urca#i cobora ca un piston harnic. Buzele lui mari aduceau a cscat de catâr. Gazda închise degrab ferestrele, apoi îl îndemn blând: — Cânt, domnule, cu toat ndejdea! Aici nu te aude nimeni. Iar eu, care am trecut prin atâtea, sunt obi#nuit cu suferin&ele mari.

Capitolul 15  intrBrcan. Înde diminea&a zileiCostache, de 2 noiembrie, Mihai-vod în cabinetul de lucru urmat Cae, Preda, Ducu, Radu Buzescu#i — Prieteni! gri domnul celor dou &ri române#ti. Dieta, care î#i va începe mâine lucrrile în Cluj, va hotrî sumele necesare pentru plata o#tilor noastre. Nobilii se arat pe fa& prieteno#i, apleca&i spre dulce supunere, dar nu le cunoa#tem gândurile ascunse. Peste un ceas vor veni aici Naprágy, Kornis, Vitez, #panul de Turda, Sigismund Forgach, trimisul generalului imperial Basta, cpitanul Mihai Székely #i Petru Huszár, judele Clujului. Ace#tia s-au ales dintre nobili pentru discu&iile ce le vom purta în Diet. Mâine vom face jurmânt de credin& împratului Rudolf. Socot îns c va trebui s lum seama a nu ne lega de rnâini #i de picioare sub Imperiul Austriac, ale crui drepturi nu le recunoa#tem aici. Dar nici nu putem ocoli jurmântul de vasali atâta vreme cât nu am adunat destul putere. Ni& Pra#tie ne-a adus vestea c cetatea Chioarei #i-a deschis por&ile cu supunere. Mai mult de jumtate din  Bnat a trecut alturi de noi. Oradea cu comandantul ei Paul Niary nu ascult înc poruncile noastre. Maramure#ul st sub puterea imperialilor #i numai prin viclenie îl vom supune r f a ne strica lucrrile bune cu împratul Rudolf. Sfatul nostru de tain e prea mic azi pentru a discuta ocuparea Moldovei. Dar în vederea acestui gând va trebui s pornim de la capt negocierile cu turcii, cu polonii, cu ttarii #i cu aceast Cas de Austria, care se vrea stpân acolo unde nu are drepturi. Avem în fa& o iarn întreag pentru a ne a#eza puterile în Transilvania a#a cum dorim. În primvar vom ocupa Moldova, unind neamul românesc pentru totdeauna. Cu nobilii va trebui s fim prevztori pân le cunoa#tem bine gândurile ascunse. Acum nu avem voie s facem gre#eli. — Doamne! interveni Cae Indru. Tocmai pentru a ne feri de gre#eli, sunt împotriva Dietei din Cluj. Ea trebuie s se &in în Alba-Iulia. — Pe ce se întemeiaz prerea ta? tresri Mihai-vod. Fiindc #i noi ne-am gândit la acela#i lucru.

— Pe faptul c în partea de nord a principatului, puterea noastr se sprijin doar pe trei mii de o#teni. Sunt pu&ini în caz de rzmeri& din partea nobililor. Dac ei &es un complot, nici c se poate un loc mai nimerit decât Clujul. Paul Niary ar putea folosi o parte din garnizoana Oradei. Generalul Basta, ce nuavem ne-a#tire artat pândin acum, nu-i prea departe o#tile sale. Iar în nord, c prietenie unele pilcuri oastea comitatelor s-arcu ascunde prin pduri. — Da, da! aprob vod. Acelea#i gânduri le-am purtat #i noi, dar am a#teptat prerea voastr. Acum e limpede. Bicoiene! porunci el. S vin cpitanul Jager! &in de Vechiul cpitan al palatului, care slujise sub trei principi în mai pu cinci ani, se obi#nuise cu gândul c nici-o strlucire nu e ve#nic. În mintea lui de o#tean harnic, alte întrebri nu-#i fcuser loc, socotind c totdeauna va fi în palat cineva s-i dea porunci #i s-i plteasc osteneala. — Domnule Jager! gri vod. Te-am pstrat lâng noi socotindu-&i virtu&ile de bun o#tean. Ne-ai fost recomandat cu cldur. Domnii Cae, Costache #i Ducu au mijlocit pentru domnia-ta. Jager fcu ochii a mirare, dar nu scoase o vorb. — Ai destule soliimari în curte? — Am, mria-ta. — Atunci, trimite degrab în#tiin&area pe la nobilii ce vor lua parte la lucrrile Dietei, care nu se va mai&ine în Cluj, ci în Alba-Iulia! Lista nobililor o gse#ti la cancelaria palatului. Jager se înclin adânc #i prsi încperea. În locul lui veni Bicoianu #i-l anun& pe vod c a sosit delega&ia nobililor. — S intre! porunci Mihai. (i spre mirarea lui, în fruntea nobililor p#i Malaspina. — Mria-ta! spuse nun&iul papal cu un aer aplecat spre blânde&e. Am adus înscrisul prin care v ve&i lega de împratul Rudolf la începutul lucrrilor Dietei. — Sfin&ia-ta l-ai scris? — Eu. — Oare au uitat nobilii s scrie? zâmbi vod ascunzându-#i nemul&umirea. — N-au uitat, mria-ta, dar noi ne-am rugat lui Dumnezeu s ne ajute a face un text frumos. — Atunci, nu ne mai rmâne decât s-l ascultm. Cite#te, sfin&ia-ta! Malaspina ridic textul #i citi cu intona&ii plcute:

Din deosebita voie  i bun#voin&# a Atotputernicului, Dumnezeu cel drept a ales i orânduit pe maiestatea-sa Împ#ratul peste aceast# &ar# ca patron. El îi poruncete supusului s#u Mihai-vod# s# alerge la locul unde se vor ar#ta credincio i i ascult#tori ai chezarului i dimpreun# s# se aplece cu to&ii la mila împ#r#teasc#. — Iat un text frumos, gri vod ascunzându-#i mânia sub vorbe de

admira&ie. — Am meditat mult asupra lui, rspunse Malaspina cam plin de el. "Acest pop se amestec unde nu-i fierbe oala, socoti vod plin de mânie. Dar s nu ne pripim înainte de a-i cunoa#te toate gândurile." E aproape desvâr#it, continu Poate c unele i-ar dat  înfifa&a mai — mult strlucire. Din el nu reiese el. prea limpede cineadausuri se prezint Dietei. — S-a pomenit despre voi, mria-ta, interveni Petre Huszár. — Adevrat! se amestec mieros Cae Indru. Departe de a nu recunoa#te frumuse&ea textului, rmân la prerea c nu a&i subliniat calitatea supusului Mihai-vod. — O cunoa#tem cu to&ii, se încrunt Malaspina. — Nu, sfin&ia-ta! pru Cae mai aspru. Nu-i destul! Ce cunoa#tem e necesar de trecut #i în scris. To&i din Diet sunt supu#ii împratului Rudolf, dar Mihai-vod e stpânul lor. E principe al Transilvaniei#i 'rii Române#ti. — A#a nu va fi plcut înaintea Casei de Austria, se împotrivi nun&iul papal. — De unde #tii? întreb Cae cu schimb mult dulcea& glas. tios:  tonul #iînspuse Vzându-se încol&it, Malaspina — Am venit s discut cu mria-sa Mihai, nu cu un curtean oarecare. — Discut, sfin&ia-ta! Domnul acesta e primul nostru sfetnic! zâmbi Mihai-vod, #tiind c-l las pe nun&iu în mâini bune. — Avem o calitate înalt, se împun Malaspina. — Care? întreb Cae Indru cu prefcut mirare. — De ales al nobililor. — Dup lege nu o putem recunoa#te, sfin&ia-ta. (i nici dup inim, atâta vreme cât nu e#ti cet&ean al principatului. — Dar m ve&i recunoa#te ca trimis al bisericii, gri Malaspina fr a-#i putea re&ine mânia. — Asta, da! aprob tânrul. Când vom discuta problemele biserice#ti, te vom pofti fr îndoial. — S cred prin aceasta c sunt alungat? se întoarse nun&iul ctre Mihai-vod. S cred c face&i o ruptur cu biserica? — Nu! rspunse vod cu vocea blajin. Dar treburile principatului nu le pot hotrî strinii, ci numai cei în drept. Textul prezentat se arat viclean #i du#mnos nou. Domnule Huszár, vei întocmi unul a#a cum î&i poruncim noi! — Împotriva dorin&ei nobililor #i a împratului Rudolf? întreb judele. — Nu! Împotriva neadevrului #i a nedrept&ii. — Dar..., sri Malaspina. — Opre#te, domnule! i-o retez Cae. — Sunt nun&iu papal. — Nu prea ar&i. E#ti mai degrab un du#man înver#unat al principelui. Scrie, domnule Huszár, noul text în vederea jurmântului! se întoarse ctre jude. Acest text aprobat de Mihai-vod va suna astfel:

Cu voia lui Dumnezeu, guvernarea principatului Transilvaniei a trecut în

mâinile principelui Mihai. Domnul '#rii Române ti  i al Transilvaniei se recunoate vasal al împ#ratului Rudolf. Pe marea pecete a cancelariei se, vor încrusta armele i însemnele celor dou# &#ri, ar#tându-se astfel unirea lor pe vecie. Se vor desfiin&a grani&ele de pe mun&i, iar locuitorii au liber# trecere, dup# &ul nu #  tevalahilor. voie. Comer vaMihai, mai cunoa v#mi, iar strângerea de biruri va fi aceea i peste tot. Semneaz prin& al

— Ai scris, domnule Huszár? — Am scris, gri judele cu mânie greu re&inut. Am scris, dar Dieta nu va vota asemenea text #i nici sumele necesare cheltuielilor de o#ti. — De ce? Gse#ti în text o singur amenin&are asupra nobililor? Gse#ti în el schimbri în via&a principatului? Gse#ti în el neadevruri? — Nu. — Atunci s nu mai vorbim despre asta! Mâine vor începe lucrrile Dietei aici la Alba-Iulia. — La Alba-Iulia? se mir Naprágy. — La Alba-Iulia? tresri Kornis.  — A#a cum a&i De auzit, zâmbi Caepân Indru. Majoritatea nobililor din Diet locuiesc pe aproape. ce s-i purtm la Cluj? — Ar fi venit acolo #i generalul Basta, interveni Forgach. Generalul imperial nu poate lipsi de la lucrrile Dietei. — Nimeni nu-l opre#te, se amestec Radu Buzescu. Din contr, va fi prilej de bucurie #i ne îndoim c generalul nu dispune de o trsur bun. — Textul ar mai trebui studiat, spuse judele Clujului. — Dar nu-i gsesc neajunsuri, zâmbi Mihai. — Sunt, mria-ta. Aici stpâne#te împratul Rudolf. — Dup noi, domnule! rspunse tios Mihai-vod. Gândurile voastre nu le în&eleg, sau nu vreau s le în&eleg. Spune-mi, domnule Huszár, în primul text atât de drag vou, s-a pomenit despre calitatea noastr aici? În locul lui Huszár vorbi cpitanul Mihai Székely, care tcuse pân atunci. — Mria-ta! gri el. Al doilea text e limpede ca lumina zilei. Sunt #otean vechi #i v cunosc. Departe de a m pune bine cu noua domnie, socot c Transilvania #i-a gsit un principe bun #i în&elept. Un general care nu va lsa o#ti strine s calce peste noi. Domnii ce m înso&esc au uitat c le-a&i acordat prietenie. Lucru pe care nu l-ar fi cut f nici un alt învingtor. C a&i venit aici  nu dori&i s schimba&i cu drepturi mai mari decât cei din familia Báthory. C nimic din legile ce guverneaz în principat. Mai mult, c a&i lsat Dieta neschimbat, iar nobilii se bucur de toate privilegiile lor. De a# fi fost în locul vostru, pu&ini dintre cei vechi ar mai fi rmas în Diet. Dar nu sunt #i nici nu m încumet a da sfaturi. Socot c textul prezentat nu atinge nimic din interesele Casei de Austria. Împratul ar trebui s fie mândru c v-a&i aplecat ca vasal. C cel mai mare general al rsritului Europei ofer garan&ii de lini#te la grani&a Imperiului Austriac. Voi vota în Diet pentru textul propus de domnul Cae Indru. Iar sfin&ia-sa Malaspina ar fi bine s-#i vad de treburile biserice#ti unde intriga aduce mai pu&ine pagube. Cpitanul se opri din vorbele ce le mai avea de spus, întrerupt prin

intrarea agitat a clucerului Bicoianu. — Mria-ta! zise el. Doi secui a#teapt la u#. — S a#tepte! se încrunt vod. — Doamne! insist clucerul. Ace#ti oameni l-au ucis pe cardinalul Andrei Báthory. — Ce tot vorbe#ti acolo, ducere? se mir domnul. — A#a cum v-am spus, mria-ta. — Adu-i degrab! Doi secui, unul în vârst, cellalt mai tânr, se înf&i#ar dinaintea principelui, purtând un sac. Cel mai vârstnic slobozi gura sacului, din care czu cp&âna fostului cardinal. — Voi l-a&i ucis? întreb vod cu adânc mânie. — Noi, mria-ta. Dar nu pentru rsplat l-am adus aici. Ne-am gândit c va fi înmormântat cre#tine#te alturi de cei mor&i din familia lui. — Srmane pop! gri vod ridicându-se cu respect în fa&a mor&ii. Apoi se întoarse ctre cei doi. — Motive s v rzbuna&i a&i avut destule. Dar i-a&i luat mai mult decât poate—drui om.cu I-a&i luatmai via&a. N-amunluat nimic mult decât a luat el de la noi, rspunse cel mai în vârst. Am pltit a#a cum ne-a îndatorat. — Mâine dup lucrrile Dietei îl vom înmormânta cu toat cinstea, hotrî vod. Iar voi, uciga#ilor, lipsi&i din fa&a mea! Îndat dup plecarea secuilor, nobilii prsir palatul princiar. Dincolo de poarta cea mare, cpitanul Mihai Székely spuse aspru: — Domnilor, drumurile noastre se despart. Ne vedem mâine la lucrrile Dietei. — Nu ne va face plcere, i-o întoarse Huszár. Domnia-ta te-ai dovedit un trdtor al nobililor. — Al cror nobili? întreb rstit cpitanul. Al celor ce urzesc împotriva intereselor principatului? Iat c Mihai-vod #i-a dovedit în&elepciunea schimbând locul Dietei. El v-a în&eles gândurile. Dac principele ar fi fost atacat la Cluj, a#a cum a&i plnuit, vrsarea de sânge vinovat #i nevinovat în Transilvania n-ar mai fi cunoscut margini. V #tiu bine, domnilor. Kornis dore#te a pescui în ape tulburi. Naprágy se vrea principe. Domnul Forgach #te c nu i-ar încearc a trage spuza pe turta generalului Bafta, care se gânde strica s devin guvernator al Transilvaniei, iar domnia-ta, domnule jude, vrei un nou principe, care s-ar putea numi(tefan Báthory. Iat c nici mcar nu sunte&i uni&i în acela#i gând. Pescui&i, domnilor, în ape tulburi#i s-ar putea s v îneca&i. M mir c #panul de Turda e alturi de voi. — Doresc binele principatului, gri Vitéz cam nesigur. — În compania lor? zâmbi cpitanul sarcastic. (tii domnia-ta ce ar fi adus o rzmeri& la Cluj? — Nu! rspunse cu toat sinceritatea #panul de Turda. — Treizeci de mii de o#teni valahi #i-ar fi rzbunat conductorul. S ne fereasc Dumnezeu de rzbunri! La rzbunare, mila vine totdeauna dup sabie #i foarte rar înaintea ei. Marele hatman Zamoyski a coborât cu #tile o la

(cheia, lâng Suceava. Într-o sptmân ar fi peste noi. V-ar conveni, domnule Vitez, un rzboi între poloni #i austrieci pe pmântul Transilvaniei? V-ar conveni oare ca o#tile turce#ti s înceap a pescui aici? Am avut un principe slab. Iat c domnia lui a sfâr#it într-un fund de sac. E un noroc, domnule . Elîncredere Vitez, clini#tea azi stm sub conducerea lui cu Mihai-vod e singurul poate garanta principatului. El vine prietenie#i în om fa&a care Dietei, iar noi încercm s-i înfigem cu&itul pe la spate. Nu ne cunoa#tem interesele, domnule Vitez. Zicând acestea, Mihai Székely #î i vzu de drum. — Pofte#te cu noi, domnule Vitez! îl ademeni Malaspina, observându-i ezitarea. Cpitanul e un trdtor ce va da socoteal dinaintea oamenilor#i a lui Dumnezeu. — Nu, sfin&ia-ta! se împotrivi #panul de Turda. Eu nu am ce cuta cu voi. — Deci asta era, zâmbi vod dup plecarea nobililor. Au încercat a ne lua puterea printr-o legtur proast. Iar capetele rut&ilor s-au dovedit #i Huszár. Malaspina E bine s ne cunoa#tem, du#manii. Ducule! — Porunc, mria-ta! — La noapte s pze#ti via&a cpitanului Székely! Îmi vine s cred într-o rzbunare. Vreau s mi-l aduci viu mâine la lucrrile Dietei! Va trebui s ne aprm întâi prietenii #i abia pe urm s lovim în du#mani. Transilvania nu e a nemernicilor ca Malaspina#i Huszár, ci a poporului care o iube#te. * tor, Când începu s însereze, Sile Adormitu îl trezi pe Cae destul de tem gândindu-se c o cizm pornit cu dibcie din mâinile tânrului i-ar putea , se aduce unele ponoase. Dar cum cizmele prietenului nu se aflau la îndemân alese numai cu unele aluzii referitoare la un gât r sucit de ni#te mâini harnice. — Pe to&i dracii! se vait Cae. De la (elimbr încoace nu am apucat s m odihnesc mai mult de dou-trei ceasuri pe noapte, iar acum când am gsit o dup-amiaz lini#tit, nvle#ti peste mine. Dac ai venit cumva cu gânduri aplecate spre taclale sau o nou cântare, mi-e team c se va petrece un omor. — Domnule! gri Adormitu u#or încruntat. Mâhnirea mea nu mai cunoa#te margini acum când bag de seam c vocea-mi vârtoas nu a gsit pre&uire în fa&a prietenilor mei. Dar nu pentru asemenea obid a sufletului am venit aici. Durerile mari se consum tcute, ne#tiute de nimeni. Poate va ie#i din ele un cântec de jale, care îmi umbl prin minte de mult vreme, ce va face s se scuture cma#a pe voi, drept remu#cri. — Du-te dracului #i las-m s dorm! râse Cae. — Nu pot, domnule! Te caut un clugr. De un ceas se &ine de capul meu #i mi-a tulburat somnul. — Un clugr? se mir Cae. Nu prea am asemenea cuno#tin&e. — Zice c îl cuno#ti foarte bine. Numele lui e Zablije. — Zablije? Ei, la naiba! se minun tânrul. Adu-l degrab, dragul meu

 Sile! Punga#ul sta a fost slujitorul fostului cardinal Andrei Báthory. Iar dac vine la mine, înseamn c are unele temeiuri. Câteva clipe mai târziu, voinicul clugr, cu fa&a la fel de ponosit ca #i altdat, intr în odaia lui Indru. Ochii lui ageri ca de #oim ocolir încperea. Mul&umit buntate: de rezultatul cercetrilor, slt dou degete #i spuse cu mult — Domnul cu voi, tinere cre#tin! — S trie#ti, sfin&ia-ta! zâmbi Cae. — Triesc, fiule, dar triesc prost, zise clugrul cu acreal. Sunt dou zile de când eu #i printele Clement ajunm lipsi&i de gânduri cucernice. Ba cred c diavolul ne cearc spre unele înjurturi aplecate spre spurcciune, sau spre cuvinte rele. — Nu în&eleg. — Ah, domnule, nu-i prea greu! Sunt zile în care ajunm condu#i de sfânta în&elepciune a mântuirii sufletului. Îns atunci când ajunarea vine peste noi din lipsuri lume#ti, credin&a #i puterile noastre slbesc îndoit. Acum suntem într-o astfel de situa&ie #i ndjduim s-o curmm cu ajutorul vostru. — sunt prea bogat, Zablije. Cu ceva mrun&i# te pot sprijini... — Nu Pe sfintele canoane! îl întrerupse clugrul nemul&umit. N-am venit s cer. — Atunci, de ce ai venit? Zablije î#i cut cuvintele, cântrindu-l din ochi pe tânrul cavaler. — E vorba despre o tain, zise cu gura cam pe jumtate. Am auzit c e#ti un om drept, iar cuvântul domniei tale pre&uie#te mult. — La ce &i-ar folosi cuvântul meu? — Rbdare, domnule! (i spre mirarea lui Cae, clugrul fcu un salt pân la u#, o deschise brusc, cercet coridorul pustiu, închise u#a, apoi î#i relu locul, #tiind c nimeni nu-i va auzi vorbele. — Fiule, #opti el, î&i voi dezvlui o tain. — Cui folose#te? — Mie #i vou. — Te ascult, rspunse tânrul din ce în ce mai uimit. — Nu! Nu înainte de a avea cuvântul vostru c nu voi fi pgubit de drepturile mele. — Dar n-am nimic împotriva ta, Zablije. — Vei avea, murmur clugrul privindu-l &int. — Zu c nu mai în&eleg nimic! — Rbdare, fiule! Am cuvântul vostru c nu voi fi pgubit? — Nu pot s dau asemenea cuvânt înainte de a #ti despre ce-i vorba. S-ar putea s m ciesc. — Nici vorb despre a#a ceva, râse clugrul. Nu-i o fapt rea, tinere domn. E vorba despre ni#te duca&i pe care vreau s-i împr&im împreun. — De ce tocmai cu mine? — Fiindc singur nu pot ajunge la ei, rspunse clugrul cam spsit.

— Ai cui sunt duca&ii? — Ai nimnui. Cae îl privi gânditor. Pramatia de clugr prea sincer. — Despre ce sum e vorba? — Optsprezece mii Cae, de duca&i, domnule.o exclama&ie de uimire. De va fi cu Mda! murmur înbu#indu-#i dreptate, î&i dau cuvântul c te voi rsplti frumos. — Nu, fiule! sri Zablije de un cot. Afacerea e a mea #i po&i s-mi mul&ume#ti c vreau doar jumtate. — Nu-i prea mult pentru un clugr cucernic? — Nu, fiule. Numai bucurându-ne trupul, facem sla# bun sufletului. — Î&i ofer o mie de duca&i. De vrei, bine, de nu vrei, du-te cu Dumnezeu! Zicând acestea Cae Indru csc zdravn #i se întinse în a#ternut cu prefcut indiferen&. — Opt mii, înl&imea-ta. — O mie. — Mcar cinci, frumosule! — haide,bun ie#i de afar! — Haide, Patru, suflet cre#tin! Cae sri din a#ternut #i îl împinse ctre u#. — Trei, prunc milostiv! — O mie, sau car-te! — Dou, pgânule! gri cu jale clugrul. — Ie#i, sau te arunc pe fereastr! — Fie, domnule! gemu jalnic. Am cuvântul vostru c îi voi primi? — De se va dovedi fr nedreptate, îl ai. Unde sunt duca&ii? — Aici, fiule. Aici în palatul princiar. — Ei, la naiba! Aiurezi, pesemne. — N-am timp de aiureli, tinere. Cei optsprezece mii de duca&i sunt în cabinetul de lucru al noului principe. — De unde #tii? — Domnule, gri clugrul, dup lupta de la (elimbr l-am urmat pe cardinalul Andrei Báthory, în goana lui prin pduri. A doua zi în zori l-am întâlnit pe printele Clement #i am hotrât împreun s ne tragem spre Moldova. Dar s-au ivit greut&i dintre cele mai mari. Cardinalul fusese apucat de grele dureri ale pântecului. O vtmtur mai veche s-a pornit cu mult rutate peste el. Eu #i Clement l-am crat în spate cu rândul. Asemenea soi de cltorie nu aduce spor. Cardinalul cdea mereu spre ferbin&eal #i rar gria limpede. Ca vechi #i tainic slujitor al su, #tiam c are ceva duca&i. L-am întrebat. Într-o vreme de cur&enie a gândurilor, mi-a mrturisit c se aflau în cabinetul su de lucru optsprezece mii de duca&i. Ctre sear, câ&iva secui ne-au luat urma. Eu #i printele Clement ne-am ascuns prin desi#uri. Când ne-am întors, i-ara gsit trupul fr cp&ân. — De ce nu l-a&i aprat? — S-l aprm? se mir Zablije. La ce bun? Via&a lui ne-ar fi adus numai greut&i. Nu-i u#or s cari în spinare un brbat voinic. Ba din contr, moartea

lui îmi aducea un câ#tig bun dup ce aflasem de taina duca&ilor. "Ce nemernici!" gândi Cae. Pornir amândoi ctre cabinetul de lucru al lui Mihai-vod. Strjile din fa&a u#ii îl salutar pe tânr #i îi fcur drum liber. Zablije cuno#tea bine cabinetul. Privi câteva clipe în jur, apoi se înapropie peretele stânga,  de frumos îmbrcat în lemn. Aps cu degetele câteva de locuri, iar o din bucat perete se deschise în form de u#. La spatele ei, duca&ii #edeau în rafturi. — Frumoas taini&! observ Cae. — Frumoas, fiule! Ea a fost lucrat pe timpul prin&ului Sigismund. Un ceas mai târziu, doi clugri ie#ir din Alba-Iulia, pe drumul care duce ctre târgul Teiu#. Caii de ras proast, ca #i îmbrcmintea cuvio#ilor cltori, atrgeau mil. Nimeni nu #i-ar fi închipuit c în desagii petici&i se ascundea o comoar. În vreme ce cuvio#ii clugri î#i mânau caii pe drum lung, noul vistier Brcan primea uimit, din mâinile lui Cae, dousprezece mii de duca&i, atât de necesari o#tilor lui vod. Dup plecarea lui Brcan, tânrul trimise o straj s-l caute pe Sile Adormitu. #cri sau Domnule, lunganul cu ochii strlucitori, unele dulci—gânduri dezise chef, sau vârtoase chemri ale oare vinului v remu îndeamn la frumoasa noastr companie? — Nu, dragul meu! zâmbi Cae. A# vrea s porne#ti chiar acum pân la &i. Predai suma #i vei primi o Sibiu. Îi datorez lui Izu Klein patru mii de duca scrisoare semnat de mine! Asta e tot. — Prea bine, domnule! se bucur Adormitu. Alerg. M cam mole#isem în ultimele zile. Mâine dup prânz voi fi îndrt. Dar, la naiba! se lumin el #i rmase locului &intuit. L-ai prdat oare pe sultanul turcilor? Ai jumulit jumtate din Constantinopol sau din Praga? Ai dat cumva peste comoara din Obreja, pe care Ion Cristu o caut de câ&iva ani? E#ti cumva starostele cmtarilor, fr s fi aflat noi nimic? — Ajunge, Sile! se vit Indru. Când te porne#ti, macini ca o moar stricat. Vod mi-a druit ace#ti duca&i. — A#aaa? se dumiri Sile. Alerg. Cu ce car duca&ii? — Cu trsura. Pân te pregte#ti, duca&ii #i trsura vor fi gata de drum. Te vor înso&i zece clre&i din straj. Dup plecarea lunganului, tânrul cavaler czu pe gânduri. "Iat c sunt un om fr chibzuial, socoti el. Am o mie de duca&i #i nu prea #tiu ce a# putea face cu ei. Punga#ul de Zablije cred c se pricepe mai bine. Grea treab s împr&i asemenea sum." Pe coridor se auzir zgomote de pa#i, amestecate cu glasurile celor doi strjeri din u#a cabinetului. Cae nu auzi nimic, prins de gândurile lui. — Ce naiba faci acolo pe du#umea, cu atâ&ia duca&i împrejur? râse vod. — M chinui s-i împart, mria-ta. — S cred c ai dat peste o comoar? Brcan m-a vestit adineauri c ai predat vistieriei dousprezece mii de duca&i. De unde naiba tot faci tu rost de aur? Ai ceva haruri aparte? Sau te pomene#ti c e#ti tovar# cu faimosul Kunzli?

— Bnuiala nu-i prea departe, mria-ta, zâmbi tânrul. Apoi îi povesti despre taina printelui Zablije. — Srmanul Báthory! oft vod. Negru sfâr#it a avut. (i nici un suflet credincios în jurul lui. (i nu-l plânge nimeni. Cu duca&ii #tia ce faci? se scutur din gândurile lui.s-i împart în zece. Adic ar fi câte o sut de duca&i — Doamne, a# vrea pentru Costache, Ducu, Chiril, Grasa, Glu#c, Tuf nel, Toroipan, Ciripoi #i pentru mine. — L-ai uitat pe Ni& Pra#tie. — Adevrat, mria-ta! Îi fac #i lui parte. Câte zece duca&i de la to&i. Îns n-a# vrea s-i druiesc eu. Ar trebui s-i povestesc fiecruia despre taina lui Zablije #i zu c ar fi pierdere de timp. Mai bine s vin ca un dar din partea prin&ului nostru. — A#a s fie, nepoate! râse vod. Îi vom drui mâine dup lucrrile Dietei. — Ne va fi oare u#or mâine? întreb tânrul. — Nu prea, dar nici nobililor nu le va fi bine. Unii vor trage de partea noastr, al&ii împotriv, ascunzându-se dup vorbe pline de miere. Se va na#te mare—dezbinare între nobili. De la dezbinare pân la vrajb e un pas, mria-ta. — Iar pân la încierare, altul. Am luat msuri s nu se fac asemenea pa#i sau mcar ultimul. (apte mii de o#teni ro#ii întresc puterea noastr în Alba-Iulia. — Da, murmur Cae. Aici suntem tari, dar în restul principatului nu prea. Trei mii de o#teni la Cluj, dou mii pe mun&ii dinspre Moldova, o mie în Banat, o mie în drum ctre Baia Mare, adic la por&ile Maramure#ului, cinci sute la Deva #i înc cinci sute în cetatea Chioarei. Deci, cincisprezece mii de oameni. Pu&ini, de se vor mi#ca Zamoyski #i Ieremia Movil asupra noastr. Mul&i, de va fi pace. Poate nu trebuia s slobozim la iernat o#tile Jiului #i ale Mehedin&ilor. (i nici pe secui. — Trebuia, nepoate, rspunse vod îngândurat. Oamenii au #i ei casele lor #i rosturile lor. Hatmanul Zamoyski e un om în&elept. El nu vine acuma asupra noastr. A#teapt momentul prielnic. Iar acesta ar fi o rzmeri& în Transilvania. Atunci i-ar fi u#or. Dar noi am prevzut asemenea situa&ie. O#tile & Pra#tie noastre au cuprins aici aproape toate punctele cheie. Pâlcurile lui Ni au fcut cordon de-a lungul mun&ilor spre Moldova. El observ toate mi#crile lui Zamoyski. Hatmanul se afl la #ase zile departe de noi cu o#ti grele, care nu se mi#c prea iute. Nou ne trebuie doar trei zile s-i tiem calea în mun&i, cu dousprezece mii de clre&i. — Adic jumtate din câ&i are el. — Jumtate, dar sprinteni, dragul meu. În mun&i, numrul nu aduce câ#tig. Oastea hatmanului e foarte puternic la #es. Zamoyski #tie acest lucru #i nu face prostii. Nici eu nu m-a# încumeta, dac a# fi în locul lui. (tie c-l pândim. C-i urmrim fiecare mi#care. Nu din partea asta îmi fac griji, nepoate. Altele sunt necazurile noastre. Nobilii vor încerca s ne strice prietenia cu împratul Rudolf. Generalul imperial Basta urze#te #i el împotriva noastr. Va trebui s ne prefacem c nu în&elegem. Azi i-a# fi arestat pe Huszár

#i Malaspina, dar n-ar fi fost bine. Mâine va fi altfel. Dieta va vota cincizeci de mii de duca&i pentru o#tile noastre #i va recunoa#te în scris noua domnie. În&elepciunea trebuie s stea totdeauna înaintea mâniei. Tcur. În încpere se lsa amurgul. * Când începu s se însereze, Ducu cel Iute, Costache Caravan #i printele Grasa trecur ca din întâmplare pe lângâ casa cpitanului Minai Székely. O cas ptrat, cu ziduri puternice, cu înf&i#area lipsit de frumuse&e. O arhitectur în linii drepte, parc ciolnoase #i reci. Parcul nu prea întins, dar cu arbori falnici, care î#i aplecau crengile peste acoperi#, îi aducea o not de cldur. Zidul împrejmuitor, fcut din crmid ro#ie, mâncat ici-colo de tria timpului, poate c era plcut la vreme de var. Acum arta închis #i trist. Înl&imea lui nu trecea de un stat de om. Cei trei brba&i cotir într-o uli& lateral strâmtorat între zidul de crmid #i un gard lung de lemn. În spatele gardului ghicir o mic livad. Cum nimic nu se mi#ca prin apropiere, srir peste zid. Odou lumin slab struia culaperdele sub&iri ferestre. #i la Casa avea intrri. Una mare într-o în fa&.încpere Cealalt, spate, mic puternic, din lemn masiv de stejar. Trecur din nou la u#a cea mare. Costache ciocni de câteva ori. Un tânr slbu&, dar sprinten în mi#cri, deschise u#a. În dreapta &inea un sfe#nic aprins, iar în stânga, un pistol. La doi pa#i în spatele iui, cpitanul Székely a#tepta cu sabia în mân. — Ce dori&i, domnilor? întreb el aspru. — S intrm, cpitane, rspunse Ducu. — Ah, ah, v recunosc! Pofti&i, domnilor! Gazda îi conduse într-un salon. O încpere cu mult mai mare decât s-ar fi bnuit de afar. În cminul uria# ardea focul. Un foc vesel, între&inut bine cu buturugi. — Am un vin bun, îi îmbie cpitanul. Un alb de Ighiu, nu mai vechi de trei ani. — Nici c se putea tovar# mai plcut, zâmbi Grasa plescind din buzele mari. Anton, slujitorul cel sub&irel, aduse cni #i o gleat cu vin. Aroma vinului se rspândi prin încpere ca puterea unei tmâi aprinse. — Vizita voastr m mir, gri cpitanul. Ciudat vizit la asemenea ceas. — Nu prea, râse Costache. Avem porunc s te pzim pân în zori. E porunca principelui. — M supun, domnilor, dar v previn c #tiu s m apr #i singur. Sau te pomene#ti c sunt arestat? — Nici vorb despre a#a ceva, râse Ducu. În noaptea asta s-ar putea ca vreo câ&iva nobili s joace ni#te cr&i mari. Domnia-ta nu e#ti o carte bun pentru ei. Acum dou ceasuri ne-a sosit o solie din nord. Ea ne-a adus vestea c. banul Mihalcea a dat de urma unui pâlc de clre&i ascun#i într-o pdure lâng Cluj. Patru sute de clre&i din fosta oaste a lefegiilor cardinalului au  Cluj #i cine i-a czut în mâinile lui Mihalcea. De ce se ascundeau ei oare lâng

adus acolo pe tinerii cazaci? — Asta nu #tiu, gri cpitanul mirat. — Nici noi, dar vom afla în câteva zile. Î&i închipui, domnule Székely, c o rzmeri& acum în principat ar aduce multe nenorociri. Hatmanul Zamoyski a coborât cu o#tile mai jos de Suceava.îngândurat. Adic e la #ase zileo#tean de noi.#i cred c vd — (tiu, rspunse cpitanul Sunt limpede. Cineva urze#te aici cu bun #tiin&, sau din prostie. Dar cineva cu stare bun. Cazacii nu lucreaz decit cu plata înainte. Sunt buni lupttori, îns î#i vând foarte scump serviciile. Noaptea czuse ctre jumtate. Discu&iile #i vinul stra#nic, dulcea cldur a focului din cmin, trosnetul plcut al bu#tenilor aduceau o atmosfer de tihn. Dar ea se curm curând. Cineva btea puternic în u#a cea mare, iar un glas aspru rzbi pân în salon. — Deschide&i, în numele principelui! Cpitanul tresri. Musafirii adunar degrab cnile cu vin #i le ascunser. La un semn al lor, slujitorul porni s deschid u#a. Câteva clipe mai târziu, cinci brba&i învlui&i în pelerine largi p#ir prin u#a salonului. Cel din frunte, un voinic, suplu, cu ochii sprinteni, cu musta&a mare, frumos rsucit în sus,tânr gri poruncitor: — Las pistoalele, domnule Székely! E#ti arestat! — Care sunt învinuirile ce mi se aduc? întreb cpitanul calm. — Nu le cunoa#tem. Noi îndeplinim doar o porunc. — M supun dup ce aflu numele vostru. — Numele nostru? se mir tânrul. La ce-&i folose#te, domnule? Suntem o#teni ai principelui Mihai. De vei folosi acele pistoale, s-ar putea s rne#ti doi dintre oamenii mei, dar ceilal&i te vor supune. — Te în#eli, domnule! se auzi din spate vocea lui Ducu. Cei cinci se întoarser ca la o comand. Costache, Grasa #i slujitorul î#i &ineau pistoalele a&intite asupra lor. — Iat, domnilor, continu Ducu, spre voi nu stau amenin&toare dou guri de foc, ci opt. Asta fr a mai pune la socoteal #i sabia mea, care lucreaz uneori destul de bine. — Trdare! murmur tânrul mustcios. — Trdare din partea cui? zâmbi Ducu. A&i venit aici în numele principelui Mihai. Cum #i noi lucrm în aceea#i slujb, dorim s vedem ordinul de arestare. — Avem porunc, nu hârtie, zise mustciosul cu îndrzneal. Interven&ia domniilor voastre v va aduce neajunsuri mari. Lsa&i, domnilor, pistoalele #i nu v opune&i! — Ei, la naiba! râse Ducu. (tii cine suntem? — Nu, recunoscu omul cu toat sinceritatea. — Numele meu e Ducu cel Iute. Domnii care m înso&esc sunt Costache Caravan #i printele Grasa. Pe fa&a necunoscutului se a#ternu uimirea. — Ne cuno#ti? — Am auzit despre domniile-voastre.

— În cazul acesta, e rândul vostru s ne spune&i cine sunte&i #i pentru cine lucra&i. Mustciosul rmase descumpnit. Îi venea greu s vorbeasc. Privi în jur, ctând o ie#ire for&at, dar se convinse c nu avea #anse. Auzise lucruri mari despre din gri fa&a lui. opune rezisten&via&a echivala o sinucidere. — oamenii Domnule, el, Ane primejduim daccuv spunem numele stpânului nostru. — Via&a voastr e în primejdie de când a&i intrat în cas. Nu v silesc s vorbi&i. Faptele sunt destul de gritoare. V-a&i dat drept slujitori ai principelui, cu gândul de a-l rpune pe cpitan. Asemenea lucrri duc spre necazuri dintre cele mai mari. Preda&i armele, domnilor! Cei cinci lepdar sbiile #i pistoalele. O jumtate de ceas mai târziu, grzile palatului princiar îi încuiar cu grij. — În noaptea aceasta nu v mai amenin& nici-o primejdie, se întoarse Ducu cel Iute spre cpitan. Pute&i s pleca&i fr griji. — Îl înso&esc pân acas, hotrî Costache. Abia dup ce îl vd la loc sigur voi sta mai lini#tit. #i un Costache cpitanul curtea palatului luar pe strzi lturalnice. Dup sfert deprsir ceas, Mihai Székely se afla#idino nou în salonul cel mare. Grsunul Costache porni îndrt cufundat în gândurile lui. În dreptul ri brusc într-o unei por&i mari, întunecoase, auzi sgomot slab la spatele lui. S parte, dar în aceea#i clip, ceva greu îl izbi în moalele capului. Ceva greu, ca o bucat de zid. În zori czuse cea& groas. Cpitanul Jager dubl strjile, prevztor. Pe strzi, chiar localnicii p#eau cu bgare de seam, spre a nu se rtci. Jager fcu un control al strjilor din jurul palatului princiar, apoi îl cut pe Ducu. — O, cpitane, ce plcere! zâmbi tânrul în locul unei înjurturi. Poate c ceasul nu ar fi cel mai potrivit pentru o vizit, mai ales c nu am dormit destul peste noapte, dar discu&iile cu domnia-ta totdeauna s-au artat pline de miez. — Domnule, râse cpitanul, #tiu c v-am sculat din somn #i în&eleg mustrarea ascuns în vorbe frumoase. Sper s ierta&i îndrzneala când ve&i afla c m-a adus o afacere ce nu poate fi amânat. Straja de la poarta cea mic mi-a înmânat o scrisoare pentru domnia voastr. Iat-o, domnule. Ducu lu cu mirare micul sul din mâinile cpitanului, îl desfcu #i-i scp un #uierat printre din&i. — Drace! murmur el. Cine a adus scrisoarea? — Un cavaler necunoscut. Straja nu i-a cerut numele. — Mda! Mul&umesc, Jager! — Ve#ti proaste? întreb acesta. — Proaste e pu&in spus, zise tânrul îmbrcându-se grabnic. Costache Caravan a disprut. El se afl în mâinile celui care a adus scrisoarea, sau cam a#a ceva. Ni se pretinde s facem schimb de prizonieri: Costache pentru cei cinci aresta&i în toiul nop&ii. — Unde va fi schimbul?  — Nu #tiu. Necunoscutul promite o a doua scrisoare. Jager se îndrept spre ie#ire.

— O clip! îl opri Ducu. Nimeni nu trebuie s afle despre aceste lucruri. — Sunt o#tean, domnule, i-o retez cpitanul nemul&umit. Aproape de nou, cea&a începu s se destrame, iar peste o jumtate de ceas apru soarele. Pe drumurile din jurul cet&ii Alba-Iulia, trsuri mânate de &i la cai sprinteni zoreauultimele ctre por&i. Erau nobilii Dietei. În palatul #i lucrrile &i princiar se fceau pregtiri. Cae, pofti Ducu Grasa priveau mohorâ intrarea frumoaselor trsuri în curte. Vestea despre dispari& ia lui Costache îi nucise. — Ce facem, domnilor? întreb printele nerbdtor. Stm cu mâinile în sân? Eu propun s rsturnm tot ora#ul cu susul în jos. Undeva într-o cas, trebuie s dm de urma prietenului Caravan. Tce&i? Adic stm a#a fr nici un folos? — Nu! zâmbi Cae. Nu stm. Vom merge împreun la lucrrile Dietei. Mai avem o jumtate de ceas. Am rmas pu&ini #i trebuie s veghem în jurul lui vod. — Apoi? — Apoi ne vom gândi. Nici nu poate fi vorba despre o rscolire a ora#ului. Popula&ia s-arprimejdie arta nemul&umit, iar care noi destul de slabi. Pe un Costache pa#te nici-o cit vreme cei l-au rpit doresc schimbnu-l de prizonieri. Dar s mergem! Iat c vod e gata s intre în sala Dietei. Zicând acestea, Cae î#i ascunse cingtoarea cu vestitele lui cu&ite, sub o hain larg. Ducu #i Grasa luar sbiile #i câte dou pistoale. Tufnel, Toroipan, Glu#c #i Ciripoi venir în urma lor zngnindu-#i custurile lungi, cum le ziceau ei. Scule cu care mai ales Tufnel înv&ase a umbla spornic, dup lec&iile de scrim luate de la printele Grasa. * Când se trezi, Costache sim&i o durere puternic în cre#tet. Încerc s-#i pipie locul suprtor, dar mâinile nu-l ascultar. Erau legate la spate cu frânghii trainice. Odaia, pe ale crei lespezi #edea ca un sac, avea pere&ii înal&i, iar în aer struia puternic mirosul de mucegai. Dou lumânri groase rspândeau o lumin destul de vie. Încerc s se ridice pe fund, sprijinindu-se în coate. Reu#i dup câteva sfor&ri, dar chiar la spatele lui rzbi un hohot de râs. Un brbat voinic #edea într-un col& al încperii. O namil cu pieptul mare, ca de urs. Dup îmbrcmintea nu prea de soi, arta mai degrab a slujitor decât a stpân. — Ai cp&âna zdravn, domnule, spuse uria#ul cu admira&ie. Eu îmi cunosc puterea. Altul în locul domniei-tale poate  c nici nu s-ar mai fi trezit. — Nu-i mare lucru, îl împunse Costache. Pe la spate, oricine e voinic. E drept c e#ti druit bine în privin&a trupului, îns dup cum bag eu de seam, ai mâinile prea lungi. Oamenii cu mâinile lungi n-au putere în ele. Uria#ul se încrunt. Vorbele prizonierului nu-i czur bine. Totdeauna fusese mândru de puterea bra&elor. — Ai bra&ele prea moi, continu Costache. Fac prinsoare c în fiecare diminea& î&i vine s te întinzi.

— Adevrat, domnule! gri uria#ul cam descumpnit. Dar de unde #tii domnia-ta asemenea lucruri? — (tiu. (i mai #tiu #i altele. Sunt vraci. — Domnia-ta? — Ce te miri? fiecare om trebuie s aibfcturile. o meserie.LaLatreizeci, cincisprezece ani fceam mo#moande. La douzeci, dezlegam înghe&am apa sau aduceam ploaia. Uria#ul, cam ntâng #i supersti&ios, îl privi cu adânc mirare. — Îi fi cumva solomonar? întreb el. — 'i-am zis, gri Costache plin de mre&ie. Solomonar am fost la treizeci de ani. Acum am aproape patruzeci #i las ucenicilor asemenea lucrare mrunt. Dar s vorbim despre domnia-ta! Eu am ochiul ager#i vd tot. 'i-am spus c ai bra&ele slabe, îns nu a# vrea s m în&elegi gre#it. Ele au mult putere. Totu#i vigoarea lor ar putea cre#te de opt ori, dac ai bea seara ceaiuri de rozmarin. — Crezi, domnule? fcu uria#ul trgându-se mai aproape. — Cum te vd #i m vezi. #tiu — De undenu c nu e#ti un #arlatan? Costache rspunse îndat. Fa&a uria#ului #i mai ales ochii îl artau lipsit de harurile inteligen&ei. Ca vârst, nu putea s aib mai mult de treizeci de ani, când omul se mai gânde#te la dragoste cu toat puterea. Iar graiul ca#i hainele ponosite îi dovedeau starea umil de slujitor mrunt. #ti o — Ai s te convingi singur, spuse Costache privindu-l încruntat. Iube tânr domni&, care nu te prea bag în seam. Uria#ul sri uimit de-a binelea. — De unde #ti&i, domnule? "De unde #tiu? gândi Costache. Dup cât e#ti de tont #i convins de voinicia ta, te ui&i mai sus decât &i se cuvine." Apoi zise: — 'i-am spus c am ochiul ager. Iat, am s-&i art toate calit&ile tale, dar promi&i c nu te împunezi? — Promit, domnule. — E#ti frumos. — Ah! gemu uria#ul. — E#ti cel mai frumos brbat pe care l-am întâlnit pân azi. — Vai! — Fruntea domniei-tale, îngust, e dulce ca un piept de fecioar. Nasul, cu #a la mijloc, aduce a vârtoas brb&ie #i a sprinten desftare pentru un ochi de femeie. Gura, cu buzele mari, stârne#te fiori. Barba stufoas, dulce nelini#te. Pieptul cât un perete, mari promisiuni de alintare. Coapsele puternice, adânc înfiorare a sufletului slab de femeie... — Sfânt fecioar! — Dar nu e totul, domnule. — Nu e totul? gemu uria#ul. — Nu! E#ti în&elept. — Jesus-Maria!

— Ochii domniei-tale sunt vii ca jeratecul. Mintea, clar ca lumina soarelui în zori, iar vorbele cumin&i ca apele de #es. — S fiu al naibii! mugi uria#ul. — Gândurile domniei-tale sunt iu&i ca scânteile. — S m ia... Virtu&ile gândirii adânci, ca drumul spre miezul pmântului. — Mam...! — Ascu&imea spiritului, ca un vârf de lance. — Pe sfinte Lucre&ia! gâfâi uria#ul, ce nu putea s înghit mul&imea laudelor aruncate de grsun. Domnule, zise rugtor, da&i-mi timp de gindire adânc! Nu m lua&i iute c-mi pierd firea! Sunte&i sigur c nu gre#i&i? — Nici o iot, în&eleptule! D-aia m-am socotit c în calea dragostei domniei-tale se afl un bob zbav. O lucrtur fcut cu farmece, la miez de noapte, pe creast de gin neagr. Aici st întreaga împotrivire a tinerei doamne. Din pcate, în afar de mine, nu mai cunosc decât o singur persoan care ar putea s dezlege fctura. Cel ce a umblat cu mo#moande e un brbat mai mrunt de statur decât domnia-ta. Ah,cine ah!e.murmur cuprinsochii de mânie. domnule. Acum—#tiu Domnia-tauria#ul mi-ai deschis asupra Îl lui.bnuiesc, Îl râm. f — Nu! gri Costache aspru. Asta nu ajut acum. Î&i trebuie o dezlegare a fcturii. Dar dup cum &i-am mai spus, numai eu#i femeia aceea putem face asemenea lucrri. — Unde se afl femeia? — Departe, domnule. Tocmai la Constantinopol. — Vai! oft uria#ul dezndjduit. Apoi se lumin la fa&. Poate domnia-ta... chiar dac &i-am adus unele neajunsuri... — Greu! Foarte greu! zise Costache nehotrât. Îmi trebuie sare pisat mrunt, o lumânare #i o bucat de lemn cam cât un bra& al domniei-tale. Pe urm, eu nu fac nimic fr plat. — Pltesc, domnule, dac nu-i prea scump. — Nu-i scump. — Atunci alerg. Alerg degrab s aduc sarea #i lemnul, c lumânri avem aici. Dup un sfert de ceas, uria#ul se întoarse gâfâind. — Sarea am mai pisat-o ni&el. Acum cred c ar fi bun. — Mda! Merge! spuse Costache solemn. Cât vreme voi face desfacerea vrjilor s nu te sperii, chiar dac vor veni ceva zgomote rele! Iar gândurile domniei-tale s fie îndreptate numai asupra domni&ei! — Sunt. domnule. — Ar mai fi o hib, spuse grsunul cu prere de ru. Mâinile mele sunt legate #i nu pot umbla deasupra vrjilor. — Ah, a#a e! observ uria#ul descumpnit. Cu toat lipsa lui de har al gândirii, îl cântri pe Costache din priviri, aplecat spre nehotrâre. — Nu m dezlega! spuse grsunul #tiind ce-i în mintea lui. Pot desface vrjile chiar numai cu ajutorul ochilor. Dar în astfel de situa&ii îmi reu#e#te

doar una din zece. Ah, dac a# avea puterea domniei-tale, cu ce #tiu eu, a# ajunge regele vracilor! Atât îmi lipse#te. Domnia-ta ai putea s m omori cu o singur mân. — A#a e! recunoscu uria#ul. Apoi i se lumin Dezlegat, grsunul nu prezenta nici-un pericol în fa&a puterii sale. Îi tiemintea. legturile. — Domnule, nu-i destul, gri Costache. Mâinile mele nu pot lucra. Te-a# ruga s le tragi pân când sângele se va pune în mi#care! Uria#ul îi mas amândou mâinile, iar grsunul scp sincere vicreli sub apsarea degetelor tari ca fierul. — Ajunge, domnule! porunci el. Acum, d-mi sarea! Costache prinse cârpa cu sare între palme #i începu s-#i roteasc mâinile, bolborosind cu ochii da&i peste cap: — Patruzeci #i patru de draci, cu funii #i cu cârlige, cu funingine #i pr negru, opt vârcolaci cu pungi în loc de gur, #apte iele turbate, cu din&ii ca grebla #i unghiile mari ca sabia, pogorâ&i degrab peste noi, dar nu lovi&i! Învârteji&i-v în jurul nostru cu spaima mor&ii, cu catran #i cu smoal! r Desface&i pmântul ghearele! Trei sute de strigoi f buboi ochi,spart! alerga&i fr picioare s-mi aduce&icufata! Gin cu creast neagr, f-te Diavoli, întinde&i cârligele negre! Ah, v vd, v simt, v aud! se cutremur el. Nu! S nu lovi&i! Sunte&i aici. Pere&ii gem sub scârnvia voastr. Uria#ul sim&i pe frunte broboane reci. — Pune lemnul lâng mine, degrab! porunci Costache. Uria#ul se supuse nuc. — Acum prive#te sarea! O vezi pe tânra domni& în mijlocul ei? — Nu. — Învârto#eaz-&i tare privirile ctre pata din mijloc! Uria#ul csc ochii mari #i privi cu aten&ie. Dar în clipa aceea se petrecu un lucru cu totul nea#teptat de el. Sarea din mâinile grsunului îi zbur în fa&. — Ochii mei! rcni uria#ul ducând mâinile în dreptul lor, r f s mai aib ciuc peste cp&âna lui timp a se folosi de ele. Bucata de lemn veni ca o m mare. — Ah, drace, greu a mai fost! murmur grsunul. Mare baft s dau peste asemenea ntru. Se apuc s-l lege burduf, cu mult pricepere, ce dovedea îndelungat ucenicie. Apoi îi bg o cârp mare în gur. Isprvi tocmai la timp. fiindc uria#ul începu s geam. — Stai cuminte, în&eleptule! gri Costache luându-i cele dou pistoale. Îmi pare tare ru c sunt grbit #i sper c m în&elegi. Discu&iile cu domnia-ta au fost o desftare. Dup ce-#i îndrept &inuta cam #ifonat, deschise u#a grea de stejar. În fa&a lui porneau ni#te trepte. Urc fr grab #i ajunse la alt u#. Era încuiat, dar cheia se afla în broasc. Ie#i într-un coridor lung #i gol, apoi într-o încpere frumoas, cu multe scule de pre&. Trase cu urechea, dar în cas nu se auzi nici-un zgomot. Intr într-un hol mare, a crui u# bnui c d în

strad sau în curte. U#a era încuiat #i nu vzu cheie. Reveni în încperea frumoas #i deschise o fereastr. Dincolo de fereastr începea o grdin cu pu&ini arbori, iar în spatele ei un gard de zid ce da ctre strad. Câteva clipe mai târziu, sri peste gard #i porni în lungul strzii, ferindu-se de por&ile înalte, cu bolt mare. Ziua czuse ctre amurg, dar în Costache dac e sear sau diminea&. La primul col& de strad nimeri bra&ele nu#tia a trei brba&i cu fe&ele încruntate. Duse mâinile spre pistoale într-un gest mecanic, apoi îl pufni râsul. Dinaintea lui se opriser Cae, Ducu #i printele Grasa. — Ah, Costache! zâmbi Cae. Pe unde naiba ai luat-o razna? — Prin fundul pmântului, chi&ci grsunul. Dar a# merita s #tiu #i eu de e sear sau diminea&. — Sear, domnule, gri printele Grasa, minunându-se de asemenea ne#tiin&. — Mda! mormi grsunul. Înseamn c plitura uria#ului a fost mai rea decât mi-am închipuit. Apoi le povesti prietenilor, în cuvinte pu&ine, întreaga lui aventur, lsând înfloriturile pentru o ocazie mai fericit. Câteva minute mai târziu srir peste  în cas gardul prsit Intrar prin fereastra rmas descuiat, o închiser la locde#i Costache. coborâr în pivni&. Dar pivni&a era goal. Privir legturile aruncate pe jos. Ele nu fuseser dezlegate sau tiate. Uria#ul le venise de hac ajutat de nemaipomenita lui for&. Scotocir casa din pod pân în pivni&, îns fr folos. Voinicul brbat dispruse fr urm. Ie#ir în strad #i se îndreptar ctre un vecin a crui fa& se lungise de un cot, observându-i de unde vin. — A cui e casa aceasta? întreb Ducu. — A domnului Huszár, judele Clujului. Dar o folose#te rar. Locuie#te mai #te casa. mult la Cluj. Aici are un slujitor voinic. El îngrije — L-ai vzut cumva pe slujitor? — L-am vzut acum un sfert de ceas. Prea tare zorit. — În ce parte a apucat-o? — Pe acolo, domnule. — Ne despr&im, prieteni, hotrî Cae dup ce se deprtar de curiosul vecin. Fiecare dintre noi va alerga ctre una din por&ile ora#ului, cu consemn ctre strji s opreasc orice ie#ire. Ne întâlnim peste un ceas la intrarea cea mare a palatului princiar.  din Cu pu&in înainte de împlinirea ceasului, cei patru prieteni se întâlnir nou. — Ce ve#ti? întreb Cae. — Proaste, rspunse printele Grasa. Huszár #i uria#ul au prsit Alba-Iulia într-o trsur. Acum sunt pe drumul Teiu#ului, înso&i&i de #apte cavaleri. — Pornim dup ei, strig Ducu. O jumtate de ceas mai târziu, opt clre&i ie#ir prin poarta dinspre Teiu#, mâna&i parc de toate urgiile iadului. Vânt Slbatec, minunatul armsar al lui Cae Indru, se deprt vizibil de înso&itori. Ceva mai în urm, Costache Caravan îi vorbea cam întretiat Zambilici: — Dac primeai asemenea lovitur în cp&âna ta slut, aleluia! Era gata

s m cur& în vreme ce tu mestecai vreo dou msuri de ovz. Acum tragi a lene #i m faci de râs. Când a mai clrit Costache Caravan în urma prietenilor si? În&elegând parc mustrarea stpânului, Zambilica se porni s lucreze mai nel, spornic cele picioare de sub&iri,clreau spre bucuria grsunului. #i Sile Adormitu Glu#c,din Ciripoi, Toroipannefiresc ni#te cai minuna&i,Tuf despre a cror provenien& le-ar fi venit greu s vorbeasc. Întunericul czuse de-a binelea. Pe drumul de piatr frumos între&inut, potcoavele cailor scânteiau adesea. La hanul Trei Drumuri din târgul Teiu#, ni#te cltori ocazionali petreceau la lumina frumoas a lumânrilor multe. Nocturnii clre&i oprir un minut #i-l întrebar pe hangiu dac trecuse pe acolo o trsur urmat de #apte clre&i. — Acum un ceas #i ceva, domnilor, dar nu au fcut popas, zise hangiul. Dup câte am bgat de seam, au luat-o pe drumul Aiudului. Cae îi strecur în palm un ducat de aur. La intrarea în Aiud, întrebar un localnic ce se dovedi a nu#ti nimic. Ceva mai încolo oprir un altul. De fapt, nu-l oprir. Omul #edea în marginea drumului. jumtate a Era vie&ii.un brbat mrunt, cu hainele ponosite, aplecat ctre a doua — Jupâne, îl întreb Cae, n-ai vzut cumva o trsur înso&it de #apte clre&i? — Domnule, gri mrun&elul fr grab, mie îmi place s ies la drum #i s vd cltori care se vântur în sus sau în jos. Unii sint grbi&i, al&ii domoli la mers. Grbi&ii nu m atrag, iar domolii n-au haz. Omul domol la mers nu sufer de ceva ascunzi#uri. Cel învârto#at ctre sprinteneal nu prea st la taclale. Mai mare jalea. — Ce-ai zice dac &i-a# drui un ducat? întreb tânrul cu rbdare. — L-a# bea în sntatea înl&imii-voastre, îns nu dintr-o dat, ci numai cu temei zilnic. În fiecare zi a# închina pentru voi dou-trei phrele. V închipui&i, domnule, cât ar pierde sntatea voastr dac l-a# face praf într-o singur zi. — Iat ducatul promis, râse tânrul. Poate î&i aminte#ti despre ni#te sur cu #apte cltori care ar fi putut trece pe aici acum un ceas. O tr înso&itori. Mrun&elul ascunse ducatul degrab, apoi zise: — Domnule, aurul vostru parc mi-a luat o pânz de pe ochi. E drept c nu stau aici chiar de un ceas, c nu am vzut #apte clre&i, dar o trsur cu roata stricat a fost crat din drum de slujitorii domnului Csáki. — Unde locuie#te Csáki? — A treia uli& pe dreapta, se afl o cas mare, cu gardul de zid. Clre&ii î#i strunir caii obosi&i. Gsir curând locuin&a domnului Cski, dar nu merser pân la poart. Lsar caii în seama lui Ciripoi #i pornir în lungul gardului înait. Întunericul parc se mai destrmase, iar umezeala pmântului prindea trie sub apsarea frigului. Srir peste zid, ajutându-se unii pe al&ii. Casa era luminat puternic în partea dinspre verand, unde bnuir c s-ar afla sufrageria. Se furi#ar pe lâng zidul casei. Un slujitor

apru pe nea#teptate #i le pic în bra&e. Cae îi lipi cu&itul de gât, îndemnându-l spre lini#te. Costache îl leg degrab la mâini #i la gur. În sufragerie, Huszár #i gazda ridicar ultimul pahar cu vin înainte de a se despr&i. Huszár cptase cai de schimb #i spera s refac întârzierea pricinuit de roata bucluca# a trsurii. Înso&itorii luibun a#teptau porunca plecare, de chiar dac regretau #i vinul gustrile alese ce ddeau mesei de o atmosfer srbtoare. Câteva clipe mai târziu, u#a sufrageriei sri în lturi, parc aruncat de vânt puternic. În pragul ei apru Cae Indru, alturi de tovar#ii si. — Bun seara, domnilor, #i v rog s rmâne&i pe loc! zâmbi tânrul. S nu umbla&i la arme, fiindc venim în numele prin&ului! Domnule Huszár, e#ti arestat! — Ave&i ordin de arestare? întreb judele mânios. — Avem, domnule, rspunse tânrul #i îi întinse o hârtie. — Ah! murmur judele cu satisfac&ie. Ordinul nu-i semnat de principe, ci de domnia-voastr. — Adevrat! continu Cae s zâmbasc. Rangul nostru ne d împuternicire s semnm asemenea hârtii. — Ce învinuiri mi rpune se aduc?pe cpitanul Mihai Székely, sechestrarea — Fie! Încercare de a-l domnului Costache Caravan #i complot împotriva vie&ii principelui. — Pute&i dovedi? — Putem. Cei cinci slujitori ai domniei-tale au recunoscut c le-ai poruncit uciderea cpitanului. Omul care l-a atacat pe domnul Costache Caravan se afl lâng domnia-ta. Ai adus lâng Cluj patru sute de cazaci pe plat, care s-i taie calea principelui #i s-l rpun. Îndat dup lucrrile &iei domniei-tale. Dietei am primit prin curier toate dovezile vinov — (i dac nu m supun? — Ne vom bate, domnule. — Sunte&i mai pu&ini. — Numrul nu hotr#te totdeauna, rspunse Cae. Pred pistoalele #i sabia, domnule Huszár! — O clip, interveni unul dintre înso&itori. Era un tânr înalt, cu trsturi frumoase #i vorba domoal. — Domnule, i se adres lui Cae, numele meu e Vitéz. Sunt fiul#panului de Turda. — Te cunosc, rspunse Ducu în locul lui Cae. Domnia-ta l-ai lovit din spate pe domnul Chiril Zece Cu&ite. (i cine face treaba asta... — Adevrat! gri tânrul, #i m ciesc. Mânia m orbise. Vrul nostru &itele domnului Chiril. Ioan czuse cu câteva clipe înainte, sub unul dintre cu — Ah, ah! se mir Ducu. Deci asta era? — Asta era, domnule, #i m ciesc înc o dat c m-am lsat târât de mânie. Cât prive#te învinuirile ce i se aduc domnului Huszár, sunt grave#i nu i-am cunoscut asemenea inten&ii. Abia acum vd limpede. Domnul Huszár urmrea s devin cancelar al Transilvaniei, lucrând în slujba contelui(tefan Báthory. — Cel care urmre#te a fi principe, complet Cae.

— Nici asta n-am #tiut-o, domnule, gri tânrul cu mirare adânc. Deci nu vom ridica mâna s-l aprm pe omul acesta #i nici domnii care m înso&esc. În clipa aceea, Huszár fcu un gest scurt #i slobozi pistolul asupra lui Vitez. Cu&itul sprinten aruncat de Cae, îl cu f pe judele Clujului s bat aerul cu bra&ele. Rana lui Vitéz sângera la umr, dar fr pericol. În schimb, Huszár lovit în pântec se apleca domol ctre moarte. * În ajunul Crciunului se pornise ninsoarea. Fulgii mari cât monezile cdeau in lumina ferestrelor, fr grab, fr nimic pripit. Nu se încurcau între ei, ci dansau aplecându-se pe o parte parc mira&i de via&a lor scurt. Abia pe pmânt, fiecare înceta s mai triasc singur, culcându-se în straturi adânci. Frumosul castel din Obreja, scldat în lumin, avea oaspe&i de seam. Principele Minai fusese poftit în fruntea mesei, dar el nu se #aez. Sub fereastra se cu auzir glasuri sub&iri, dulci #i vioaie: — Neînalt primi&i colinda? — V primim, strig Mihai-vod cu fa&a strlucitoare. Sub mâinile lui sprintene, fereastra se deschise în turi. l Lâng zid, vreo opt prichindei cu cu#mele mari acoperite de omt, cu fe&ele ro#ii #i ochii râztori, pornir s cânte. Unii prea ridicat, al& ii prea jos, cu. mici opinteli, cu unele cuvinte mâncate pe jumtate din grab, dar cine lua seama la asemenea lipsuri mrunte? Glasul lui vod li se altur grabnic, iar copiii se învârto#ar din toat inima:

Trei p#stori se întâlnir # Trei p#stori se întâlnir # Raza soarelui, floarea soarelui Trei p#stori se întâlnir # (i a a se sf#tuir# (i a a se sf#tuir# Raza soarelui, floarea soarelui (i a a se sf#tuir#. La pu&in vreme sosir în snii sprintene Buze#tii, clucerul Bicoianu, Udrea #i Calomfirescu. Prin fereastra sufrageriei se vedeau luminile caselor din Cistei. Nu se afla cas fr lumin. Peste Târnava rzbeau în noapte frânturi de colinzi. Se sim&ea srbtoare în aer. — A#a-i obiceiul aici, mria-ta, zise Ion Cristu. În noaptea asta nimeni nu doarme. Pe plitele sobelor, sarmalele se fierb domol în oale de pmânt. Brba&ii #i femeile închin un pahar în a#teptarea colindtorilor. Copiii, cu nasurile înro#ite de frig, umbl pe la ferestre pân târziu. Apoi, pornesc flcii. — A#a e peste tot neamul românilor, zâmbi vod. Ceva mai târziu, principele se ridic în fruntea mesei #i gri cu prefcut

încruntare: — Prieteni, am venit aici s petrecem sfânta noapte a Crciunului, dar nu numai pentru asta. Iat c avem lâng noi un nepot care nu ne-a cerut niciodat nimic. A venit vremea s-i facem un dar. Ai vreo dorin&, nepoate? — Am, doamne,Altceva? râse tânrul. Doresc sntate principelui nostru. Mul&umesc! — Nimic. — Nimic? se mir vod cu aer misterios. Atunci, am eu o dorin&. Nu, nu o dorin&, ci o porunc. Adic, nici porunc... Uite c nu #tiu cum naiba s-i zic. A# vrea s-l logodesc pe nepotul nostru cu frumoasa stpân din Obreja. La auzul acelor vorbe, mâinile Stelei în&epenir dintr-o dat pe marginea mesei. Fa&a lui Cae pli adânc. Vod se prefcu a nu observa #i continu jumtate glume&, jumtate aplecat spre fioroas încruntare: — Dac las dup el, rmâne fat btrân. Dac las dup ea, rmâne flcu tomnatec. — Sunt srac, mria-ta, murmur tânrul cuprins de triste&e. Stela e prea bogat pentru a îndrzni... culamânios — Ei,Le-am la naiba! se prefde vod.negustorilor Ce fac eu din cu aceste de logodn? cumprat starostele Sibiu, inele iar prin împrejurimi nu cred s se gseasc altele mai frumoase. Am s le vând. — Mria-ta, zâmbi Ion Cristu, fratele Stelei, cred c s-ar potrivi în mâinile acestor tineri. Sora noastr are avere pentru amândoi. — Nu! se împotrivi vod. (i nepotul nostru are avere. Am trecut pe numele lui mo#ia noastr de la Pite#ti. O mo#ie frumoas, cu patru sate mari. Hârtiile care îi acord acea stpânire sunt la noi. Acum, s vin logodnicii lâng na#ul! Cu toate c artau sfio#i, Cae #i Stela srir nerbdtori de la locurile lor. — Ei, ei, fr pripeal! se încrunt vod. Nunta o facem abia dup Boboteaz. Cam la acela#i ceas, în hanul Pivni&a (ardului din Alba-Iulia, Sile Adormitu, Glu#c, Ciripoi-fiul, Toroipan, TuMnel-fiul, Ciripoi-tatl #i Tufnel-tatl, apucaser a goli cea de a #asea gleat cu vin în sprinten hrnicie #i aspr trud. Aflat la locul de cinste în fruntea mesei, Sile Adormitu gri plin de cumptare: — Domnilor, a trecut de mult miezul nop&ii. Poate s fie chiar spre ziu. Copiii s-au dus la culcare obosi&i. Acum a venit vremea brba&ilor a-#i opinti glasurile în cre#tineasc #i sfânt cântare. Înainte de a m produce personal, desftându-v inimile, a#tept s-mi colinda&i voi. Cine se încumet? Cum nimeni nu îndrzni a se produce dinaintea distinsului cavaler, care purta o frumoas îmbrcminte de catifea albastr, cu guler scump de soboli, despre a crei provenien& n-ar fi dorit s vorbeas, Sile î#i umfl buzele mari #i prinse a rcni cu dulce chemare o colind de prin pr&ile Bârsei. Glasul su aducea u#or cu scrijelat de fier pe sticl. Drui&i cu bun ureche muzical, Ciripoi-tatl #i Tufnel-tatl sim&ir c-i apuc damblaua #i se traser plini de demnitate spre u#a hanului, ce prea a se cltina ciudat. Afon ca un catâr surd, Glu#c ddu ochii peste cap #i î#i uni vocea cu cea a cavalerului. Peste Alba-Iulia se lsase o cea& groas. Era diminea& de-a-binelea, dar întunericul

#i cea&a struiau puternic. Luminile de prin case dispruser, semn c gospodarii ce vegheaser peste noapte s-au aplecat spre cre#tineasca odihn a somnului. — Un' suntem, vere? întreb Ciripoi-tatl, pendulând nesigur pe picioarele #ubrezite de tria vinului mult. eu #i dup chibzuiala-mi boiereasc, gri — Dup cum dibcesc Tufnel-tatl, ctând zadarnic un sprijin, a# zice c-n cetatea A...la...luia. Nu! În Alva-Iula. A#! În... Un brbat strin de Alba-Iulia, rtcit prin cea&, nimeri alturi de cei doi. — Bun diminea&a, domnilor! gri el. Am sosit acum un ceas#i caut casa domnului Beldi. Dar m-am rtcit dup cum se vede. Pe strzi nu-i &ipenie de om #i nu îndrznesc a bate la vreo u# de cre#tin. — P ce strad? pru s se dezmeticeasc o clip Tufnel-tatl. — Undeva pe aici, pe aproape. — N-o #tii? — Nu. — Vere,îlsta e mai pe fcut ca noi,cu gri cu frumoas cumptare. Ciripoi împunse negustor degetul în stomac. — O #tii p aia cu rozmarinu... cu ochii negri... cu doru neichii?... — Nu, domnilor. Sunt negustor. N-am vreme de chestii d-astea. — Be&i...ule! strig Ciripoi cu dispre&. — Domnilor, încerc omul din nou, suntem trei negustori cinsti&i. Eu m-am rtcit de ceilal&i doi... — Trei? se mir Tufnel-tatl. Vere, ia d-mi oala aia s-mi limpezesc vederile! Trei? zise cltinându-se. S-ar putea s fi&i trei, c mie îmi cam lcrimeaz ochii. Tu ce zici, vere? — Cred c ar fi bine s-i numrm. S mor dac nu minte! Dup cum bag eu de seam, nu sântr mai mul&i de doi. Ciripoi fcu numrtoarea, pipindu-i cu mâna pe negustor#i pe Tufnel. — Sunte&i doi, nene! gri senten&ios. P mine nu m duci. — L-ai pus la numr #i pe domnul care &i-e vr. — (i ce, la adictelea el nu-i om? Poate c e chiar boier, dac vrei s #tii. Ia numr-i tu, vere, c nu vreau s am vorbe! Tufnel-tatl muie tacticos degetul în gur, îi pipi pe negustor, pe Ciripoi #i se pipi #i pe el. — Sunt trei. N-a min&itr sracu! Ce e a lui, e a lui... — A#! sri Ciripoi. Ia s-i mai numrm o dat... Negustorul se deprt scârbit. Ciripoi, atârnat de gâtul vrului, zbier dup el: — Nu #tii strada? Nici barem un han? O cârcium? O cram? Be&i...ule! * În noaptea de Anul Nou, palatul princiar din Alba-Iulia primi peste trei sute de oaspe&i. Mesele întinse cu bunt&i, vinurile de (ard, de Ighiu, de Aiud,

sau de Cistei îmbiau la petrecere. Când se împlini miezul nop&ii, Mihai-vod p#i ctre una din ferestrele mari. Zpada înghe&at sub gerul aspru scânteia ca argintul btut proaspt. Cerul era înalt #i limpede. — Suntem în anul 1600, gri vod ctre Cae Indru. Începe un an nou#i un nou. SS bem, pentrucu veacul care s-a sfâr#it cu bine #i pentru cel veac care începe! bemnepoate, pentru unirea Moldova! Golir paharele cu sete #i cu speran& într-un început de veac bun. — Doamne, zise tânrul gânditor, va rmâne oare dup noi aceast unire? Prea sunt multe neamurile care cat a ne îngenunchea cu for&a. — Nu #tiu, rspunse principele la fel de îngândurat. Dar noi am aruncat smân&a unirii în inimile românilor de pretutindeni#i mcar atât e bine. Când vor fi timpuri prielnice, smân&a va rodi fr îndoial. Ce va fi azi, ce va fi mâine, are mai pu&in însemntate. Un neam nu trie#te doar o via& de om. Costache Caravan a prsit mândra sal de petrecere, purtând în mân o gleat cu tmâios de Cistei. Chiril trase cu ochiul spre Ducu #i pufnir amândoi în râs. (tiau încotro se îndreapt grsunul. Costache ddu col&ul palatului #i ajunse în grajd lâng Zambilica. Nstru#nicul armsar sim&i #i sezise mirosul uitgrsunul, pofticios. cltinându-se vizibil pe picioarele lui scurte. — Evinului Anul Nou. Sunt un stpân de treab, Zambilico. La toate srbtorile &i-am dat butur. &i ani! Hai, Nu sorbi a#a, nrodule! Vinul trebuie gustat pe îndelete. La mul gata, gata! Nu mai e. Zambilica îl privi cu ochii sticlo#i când dintr-o parte, când din alta. Clcând ca în strchini, Caravan închise u#a grajdului. — A îmbtrânit Zambilica, murmur el. Altdat nu-i ajungea o gleat #i ddea nval peste mine. Acum, doar s-a uitat nuc. E cri&. O mie #ase sute. Început de veac. Prietenul Cae se însoar... Chiril nu-i prea departe de asemenea gânduri... Ne rrim #i parc mi-e frig... Sfâr#it