Universul operei lui Ioan Slavici
I.1 Scurtă prezentare a operei lui Ioan I oan Slavici Cont Co ntri ribu buția lui lui Slav Slavic icii la dezv dezvot otar area ea cult cultur urii ii ș i lite litera ratu turi riii noas noastr tree izbe izbeș te, te, prin prin dimensiuni dimensiunile le ei: aproximati aproximativv o sută de nuvele, nuvele, schiț e ș i povestiri povestiri,, ș apte romane, romane, cinci cinci piese piese de teatru, teatru, aproape douzeci douzeci de poveș ti, trei volume volume de memorialis memorialistică, tică, zeci de bucăț i didactice didactice pentru copii, cop ii, numeroase numeroase tratate tratate de istori istorie, e, sociol sociologi ogie, e, morală morală ș i ped pedagog agogie, ie, câteva câteva monogr monografi afii, i, o corespondenț ă dintre cele mai ntinse, traduceri, studii ș i articole de istorie ș i critică literară. Scriitorul a debutat n literatură ca dramaturg. !l este autorul a cinci piese, dintre care Toane, sau vorbe de patru publicate n timpul vieții și una publicată postum: Fata de birău, Toane, clacă, Polipul unchiului, Gaspar Gratiani, domnul Moldovei ș i Bogdan-vodă.
Slavici Slavici a scris scris șapte romane, romane, ntre ntre 1"#$%1#& 1"#$%1#&': ': Mara, 1"#$ ( integral n volum 1#)*+ Luca, primul volum din Din bătrâni, 1#)& Manea, cel de%al doilea volum, n 1#)' orbei, n
1#)*%1#)- ( neapărut n volum+ Din două lumi, n 1#)"%1#)# ( n volum va apărea n 1#&1+ el din urmă armaș, n 1#& Din păcat !n păcat , n 1#&$%1#&' (neapărut n volum+.
/ fost colaborator colaborator,, n cei peste cincizeci cincizeci de ani de activitat activitate, e, la aproape toate toate publicaț iile literare, Familia, "ămănătorul, Lucea#ărul, $ia $iaț a românească, Gândirea, Gândirea, marcante: onvorbiri literare, %devărul literar și artistic. 0e asemenea asemenea,, a fost fost cond conducă ucător torul ul unor publica publicaț ii de presti prestigiu giu ale $atra ș i Minerva. presei românești, ntre care se impun Timpul, Tribuna, $atra
n loc important important n activitatea activitatea literara literara a lui Slavici Slavici l ocupă și scrierile scrierile memorialis memorialistice: tice: %mintiri, Lumea prin care am trecut, &nchisorile mele' "crisori adresate unui prieten din alta lume, Fapta omeneasca, "crisori adresate unui om tânar .
2pera lui lui Slavici Slavici se impune prin prin unitate unitate și armonie armonie compoziț ională, ională, prin echilibr echilibruu ntre forțele antrenate antrenate și prin promovarea promovarea frumosu frumosului, lui, care care nu poate poate fi valori valorizat zat decât decât n func funcț ie de bine bine și adevăr.
3alentul 3alentul său nicăieri nu s%a s%a exprimat mai deplin nsă, nsă, ca n nuvelistică. Ioan Slavici Slavici este 4 acel maestru maestru realist5 realist5 , care desăvârș ind nuvela, nuvela, al cărei drum fusese fusese deschis deschis de Costache 6egruzzi, 6egruzzi, o impune ca specie literară. literară. 7rin 7rin proza sa, el dovedeș te că nuvela deschide creatorului o largă largă arie tematică, tematică, dându%i posibilitatea de a cuprinde deplin o acț iune ce
se succede n mai multe momente, de a desfăș ura conflicte complexe, construite la o naltă tensiune dramatică, de a crea 4caractere5. Slavici se dovedeș te fidel metodei sale de creaț ie realiste, oglindind viața societății transilvănene pe care o cunoș tea ndeaproape, transmiț ând nealtereată nota specifică vieții satului de peste munț i ntr%un moment istoric. 0e aici izvorăște spiritul popular care pulsează puternic n opera sa, respectând relităț ile și
păstrând culoarea locală a mediului social descris. 7rincipala sursă de inspiraț ie a lui Slavici
este societatea transilvăneană, n special satul, pe care l scrutează cu ochiul scriitorului dar ș i al etnografului, consemnând ca ntr%o monografie locuri ș i oameni, obiceiuri, costume. /șa cum afirma 6. 8enopol, Slavici 4 a cercat să pătrundă n viaț a intima a poporului roman ș%a pătruns astfel precum n%a izbutit să o facă nimeni până astăzi. Cu d. Slavici te simț i ntr%o lume, pe care puțini au cunoscut%o până acum, ntr%o lume deosebită de toate celelalte, ntr% o lume, n sfârșit, despre care poți zice: aceș tia sunt ț ărani români, aș a trăiesc, aș a simț esc, aș a gândesc ei.5 1 Crezul artistic al lui Slavici se subsumează celui moral. Slavici a nț eles arta ca un mi9loc de moralizare a oamenilor, ca un instrument de educaț ie civică ș i socială.& Slavici avea deplina convingere că 4 poporul român gândeș te frumos, ș i gândirea frumoasă apare ntr%o formă frumoasă5 și, n cel mai autentic spirit popular românesc, la el, #rumosul din plan estetic, corespunde binelui, din plan moral, iar urâtul corespunde răului'
/bordând, dintr%o perspectivă românească , probleme morale eterne, categorii esenț iale ale conștiinței, Slavici aduce n câmpul artei elemente definitorii ale etnopsihologiei noastre , grefate pe realități concrete, n contexte etnologice dintre cele mai semnificative, capabile să ne definească specificul national. n viziunea prozatorului Binele, %devărul, și Frumosul sunt valori complementare care se 9ustifică și se explică reciproc. /ceste valori sunt o expresie a năzuinț ei omeneș ti spre o viaț ă tot mai desăvârșită. n opera literară a lui Slavici apare bogat ilustrată concepț ia sa despre bine ș i rău ș i criteriul de apreciere a acestora. !i sunt frământați când săvârș esc răul ș i, dimpotrivă, simt satisfacția faptelor bune. 4;ănică din Prinț esa ,
6. 8enopol, Bibliogra#ie, n (>omânul5,88?I, - febr. 1""&,p., 7ompiliu @arcea, "lavici, !ditura ;acla, 3imișoara, 1#-", p. 1* Ion 0odu Aălan, )oan "lavici, !ditura /lbatros, Aucurești, 1#"', p.#1. &
chinuri. ;aptele rele și au grave consecinț e. Bubăr din Mara e sugrumat de Aandi, fiul său nelegitim, tocmai n momentul n care mpăcarea dintre 7ersida ș i 6aț l prevestea instalarea fericirii n căminul familial =ică Sămădăul și curmă zilele ntr%un mod năpraznic Safta, mama lui Buțu din Budulea Taichii , ispășește păcatul de a%ș i fi părăsit soț ul, prin suferinț a ce i%o produce dârzenia propriului său copil. /lteori, copiii sunt aceia care ispăș esc păcatele părinț ilor. 0impotrivă, pentru faptele bune, săvârș ite din propriul ndemn ș i cu inima curată, răsplata este mulțumirea, pacea ș i liniș tea pe care ele o toarnă n suflet. n această privinț ă, Popa Tanda este o realizare elocventă. Scena care ncheie nuvela se transpune n atmosfera de liniș te senină care urmează unei vieț i de muncă ș i de zbucium nchinată ridicării satului de la sărăcie la belș ug.5$ Slavici ilustrează n scrierile lui, n special n nuvele, diverse idei morale. na din cele mai scumpe lui a fost ideea de cumpătare, de măsură care asigură adevărata mulț umire sufletească. !l pleacă de la constatarea că trebuinț ele omului n%au limite ș i de aceea este essential să știm până unde să admitem satisfacerea lor. /ltfel, cădem n abuzuri, devenim robi tentaț iei, a ispitei, pierzându%ne omenia, dezechilibrându%ne. Semnificativă este, n acest sens nuvela 4 Comoara5. Aunul cumpăt capătă la Slavici o importanț ă etică fundamentală, de el depinde fericirea sau nefericirea omului, viețuirea n moralitate sau imoralitate, n virtuți sau viciu. 7entru Slavici , calități precum cumpătarea, dreapta măsură, limpezimea minț ii izvorăsc din nsăș i firea poporului roman și sunt vitale pentru menț inerea ș i dezvoltarea lui. !l afirmă: 46u s%ar fi putut susține neamul nostru timp atât de ndelungat ș i n mpre9urări atât de grele , dacă n%ar fi avut o rânduială bine chibzuită n ceea ce priveș te vieț uirea ș i pregătirea viitorilor oameni pentru ea. 6u din ntâmplare e românul om cumpătat ș i cumpănit n toate ale lui, nu din ntâmplare caută măsura dreaptă și nu din ntâmplare i este mintea limpede: el aș a vrea să fie pentru că aș a e ndrumat din părinți, buni ș i străbuni ș i n ndrumarea aceasta constă puterea de viaț ă a neamului nostrum, pe care nici reaua tocmeală, nici lipsa de rânduială morală, nici ideile de civilizaț iune, nici sistemele pedagogice n%au putut ncă să o distrugă. 5' 2mul cumpătat este stăpânul lui nsuși, capabil să evite viciul degradant care duce la nefericire, pe când cel lacom, necumpătat va cădea pradă propiei nenfrânări. /ceasta este lecț ia morală pe care o oferă 4 @oara cu noroc5, capodoperă a prozei lui Slavici. n nuvelele 4 7opa $
3eodor
'
3anda5 sau 4 Audulea 3aichii5 se conturează ideea cu scop educativ că prin muncă perseverentă se pot nvinge orice piedici n viaț ă. Caracterul morlizator al scrisului lui Slavici se exprimă, ntre altele, prin tendința permanent a scriitorului de a formula 9udecăț i asupra oamenilor ș i a faptelor. S%ar putea extrage, din ntreaga operă a lui Slavici, un adevărat dictionar de maxime ș i cugetări, nu puț ine dintre ele de o adâncime indiscutabilă.* ?aloarea estetică a literaturii lui Slavici se menține și astăzi, fiind unul dintre scriitorii care au trecut proba timpului. Interesul lui pentru o problematică morală a vieț ii l păstrează n actualitate, precum și consistența ș i acuitatea observaț iei, susț inute de vocaț ia de a construi epic și de a crea
tipuri umane memorabile.-
I.& >eceptarea critică a operei lui I. Slavici 7uține personalități ale scrisului românesc au fost mai contestate n actele ș i faptele biografice, cum a fost autorul Marei, și puțini creatori s%au mpărtășit mai mult de popularitatea operei, paradoxal, văduvită de exegeza critică serioasă. Supravieț iuitor al unui veac n care personalitatea lui se mpletea cu a lui !minescu ș i Caragiale, a lui @aiorescu ș i 6ocolae Iorga, prin prietenie ideală și controversă politică, Slavici s%a izbit n primele decenii ale veacului al 88%lea de nențelegerea unei critici orientate spre alte orizonturi estetice, de refuzul acesteia de a%i mai urmări scrierile târzii, de reflexele erorilor și 9ustificărilor lui printre contemporanii marelui război și al nirii din 1#1"." =uptător pentru cauza naț ională a românilor, Slavici a ncercat, prin mi9loace oneste, să%ș i 9ustifice crezul său, prin tot ceea ce a ntreprins. /cest fapt a atras asupra omului Slavici ș i asupra datoriei de cetățean loial statului român, atacuri vehemente, cu implicaț ii profunde ș i asupra condiiei sale artistice. /stfel, se nregistrează atacuri severe atât asupra omului, a cărui atitudine rămânea nepermisă ș i de neneles, cât ș i asupra scriitorului, a cărui operă a fost ț inta unor critici mai mult sau mai puțin 9ustificate. n această direcție, primul care opinează asupra scrisului lui Slavici, este 7ompiliu Constantinescu, al cărui articol devine o etichetă depreciativă la adresa scriitorului și a creației sale. 40intre ultimii supravieuitori ai bătrânei unimi, d. Slavici n%a ncetat să scrie, chiar la cea mai naintată vârstă actual prin continuitatea scrisului, totuș i e de *
7ompiliu @arcea, op' cit', p. $" 7avel @onica, Tradiție și modernitate !n opera lui )oan "lavici , 2radea, &))#, p.&" " @ircea Daciu, "lavici' *valuări critice , !ditura ;acla, 3imi șoara, 1#--, p.# -
mult un scriitor perimat vremea a trecut nepăsătoare peste opera sa, scrisă n acelaș i spirit ca ș i acum un sfert de veac d. Slavici nu s%a nnoit cu nimic de la primele rânduri până la ultima%i carte. nitatea de spirit i constituie o fizionomie ușor de caracterizat, dar i evidenț iază tot atât de izbitor și defectele5#. 7entru criticul modernist Mara nu există ca roman, ntrucât 4tara iremediabilă5 a cărții e latura pronunțat etică, care i anulează valoarea, iar persona9ele 4acționează pentru a ilustra o idee aprioric stabilită: nefericirea căsniciei nebinecuvântate n faț a lui 0umnezeuE
formează o existență hibridă.511 ealismul obiectiv al lui Slavici, de factură modernă , nu era gustat ș i nici nțeles. n 1#&', 2ctav Aotez, critic de altfel cultivat, făcea afirmaț ia, bizară astăzi, că Mara ar fi sub nivelul lui Dan și al $ieții de la ț ară.
7ompiliu Constantinescu, )oan "lavici Mara , n "crieri, $, !ditura @inerva, Aucure ști, 1#-), p.'#' )bidem, p.'#' 11 )bidem, p.'#* 1& 7ompiliu @arcea, op' cit', p. $* 1)
Ion Areazu, 0umitru ?atamaniuc, @ircea Daciu, 6icolae @anolescu, @agdalena 7opescu, Ion 0odu Aălan au, n acest sens, contribuț ii importante. !xtrem de important pentru dosarul de receptare critică a scriitorului Ioan Slavici este capitolul dedicat acestuia de <. Călinescu n )storia sa, unde va acorda atenț ia cuvenită scriitorului, a cărui operă, n specia nuvelistică, reprezintă un episod semnificativ n evoluț ia prozei românești. 4 Slavici n%are nimic din spiritul de nfrumusețare a vieții rurale, atribuit mai târziu semănătoriștilor. Țăranii lui observați fără cea mai mică părtinire, după metoda de mai târziu a lui >eebreanu, sunt egoiș ti, avari, ndărătnici, duș mănoș i ș i totodată iertători ș i buni, adică cu acel amestec de bine ș i de rău ce se află la oamenii adevăraț i. /tâta vreme cât autorul rămâne n marginile experienței sale, ochiul lui este de o rară ascuț ime n zugrăvirea eroilor, care toț i trăiesc cu o vigoare extraordinară.5 1 >ecunoașteri numeroase au venit din partea unor scriitori ardeleni, care ș i%au descoperit maestrul. Iată ce spune /grbiceanu: 4 7roza literară ardeleană ș i are nceputul n nuvelele lui Ion Slavici. !l este și fondatorul ei prin valoroasa, vasta ș i trainica operă ce ne%a lăsat. (...+ 7rin vigurosul său talent, printr%o singură orientare de la nceput către cea mai serioasă realitate de la noi, satul românesc, prin zugrăvirea realistă a tăranului ș i a micului industriaș de la apusul Carpaților, prin veridica analiză psihologică, printr%un stil șlefuit n lungă practică gazetărească, Ioan Slavici ne%a dat ntâia proză literară autentică, de zugrăvire a caracterelor, de luptă pentru propășire, de o rară moralitate: ntâia literatură n proză a realismului critic51$. Critici ca 3udor ?ianu sau 7ompiliu @arcea subliniază rolul important pe care acesta l%a avut n promovarea analizei psihologice n proza românească. 4 (...+ nimeni nu poate contesta contribuț ia excepț ională adusă de scriitorul ardelean la adâncirea analizei psihologice a persona9elor, la descifrarea stărilor sufleteș ti, la nț elegerea extrem de nuanțată a miș cărilor afective. @ai puț in interesant când ne nfăț iș ează exteriorul, cadrul, Slavici intră n elementul său când luminează resorturile lăuntrice. 7rin aceasta, posteritatea scrisului său este deosebit de bogată ș i până astăzi Slavici a rămas un maestru al analizei psihologice n literatura noastră.51'
1
<. Călinescu, )storia literaturii române de la origini și până !n preent , !d. @inerva, Aucurești, 1#"&, p. '11 Ion /girbiceanu, )on "lavici, 11 dec. 1#'#, portret compus pentru @uzeul Ioan Slavici din Șiria 1' 7ompiliu @arcea, op' cit', p. '& 1$
4 Ioan Slavici introduce oralitatea populară n scrierile sale naintea lui Creangă. n Popa Tanda...ntâmpinăm formele orale și zicerile tipice care alcătuiesc pecetea stilistică a
povestitorului ardelean. Ceea ce apare nou ș i fără asemănare n epoca nceputurilor lui este analiza psihologică pe care slavici o practică ntr%un limba9 abstract....0ar chiar cu aceste mi9loace sărace izbutește Slavici să dea persona9elor lui viaț ă interioară, surprinsă ntr%o adâncime care nu%l ispitise niciodată pe Creangă. 7ovestitorul vede oamenii lui dinăuntru, n sentimentele sau crizele lui morale, ba chiar n procesele lor intelectuale....Imaginaț ia lingvistică a lui Slavici este deopotrivă cu fantezia lui vizuală. 7uț ine cuvinte i stau la dispoziț ie, cu toate mprumuturile pe care se ntâmplă a le face zicerilor populare. n genere el evită nsă cuvântul particular. 6ici provizia de termeni ai regiunii n care copilărise ș i din care păstra atâtea amintiri, nici ndeletnicirile oamenilor de pe%acolo nu mbogț esc vocabularul lui. Claritatea fiind ț inta pe care o urmărește adesea , Slavici va ntrebuinț a de preferinț ă cuvântul general repetându%l ori de câte ori va fi nevoie , chiar nlăuntrul aceloraș i fraze , fără să se lase stân9enit de ucigătoarea monotonie care rezultă. 5 1* ;ptul că opera lui Slavici a trecut proba timpului reiese ș i din lucrarea lui Ioan 0odu Aălan%@onografii.Ioan Slavici. /cesta afirmă: 4 Ioan Slavici face parte din constelaț ia de aur a literelor românești. !l nu e un clasic a cărui operă se mai citeș te doar n clasă, din obligaț ii strict didactice. =ectura operei sale nu e puniț iune sau un exerciț iu aspru de voinț ă, ci dimpotrivă o ncântare, o ntâlnire cu viața din viaț ă, structurabilă n durabilă creaț ie. 2pera lui de un realism rosbust, popular, viață din viață adevărată, nu a rămas doar un capitol ilustru de istorie literară , nghesuită n manuale școlare sau o arhivă prăfuită, n care nu mai scormonesc decât șoarecii de bibliotecă. !a nu e doar un document al unor vremuri revolute, nici numai mărturia moartă a
unei anume etape din evoluț ia literaturii române. !a este o relitate vie, organic ncorpoprată n fluxul spirituslității noastre, un pisc al geniului creator românesc (...+. ncărcată de viaț ă ș i de valori artistice nepieritoare, mereu deschisă unor ntrebări noi, creaț ie ma9oră n toată puterea cuvântului, opera lui Ioan Slavici a tăiat cu diamantele ei de colț de stea zăgazurile vremelniciei, curgând prin vreme ca un izvor de apă vie, din care s%au adăpat toate generaț iile de cititori din ultimele opt decenii.51-
1*
3. ?ianu, %rta proatorilor românii, Aucurești, !d. Contemporană, 1#$1 Ion 0odu Aălan, op.cit, p.11
1-
