Istoria Transilvaniei medievale: de la etnogeneza românilor până la Minai Viteazul - curs prof. dr. Ioan-Aurel Pop
Cuvânt nainte Termenul Transilvania! n ciuda celor două cuvinte latine care-l alcătuiesc! nu este un termen românesc sau dat de români. "l a fost precedat de un altul - un sinonim - #i anume $ltrasilvana sau terra $ltrasilvana #i s-a născut n secolele %-%I! adică n perioada n care grani&a $ngariei a fost n zona marii păduri ce separa Cri#ana de regiunile intracarpatice. 'in punct de vedere mag(iar! &ara dominată atunci de unguri era )dincoace* de marea pădure! iar ceea ce era )peste* sau )dincolo de*acest +-ultra! un loc! deocamdată! necunoscut. 'e aceea! loc!trans, unde pădure domnia era o avusese românul elou! a fost numit de unguri "rde-el +mai apoi "rdel/,! adică )peste pădure* sau )&ara de peste pădure* #i acest nume a rămas apoi consacrat! atât n mag(iară! cât #i n latină +forma latină este sinonimă cu cea mag(iară,. "volu&ia numelui latin! n ordine cronologică! este următoarea: de la $ltrasilvana! la Transilvana #i! apoi! la Transilvania. n afară de aceste nume! Transilvania s-a mai c(emat! de la sfâr#itul secolului %III! 0eptem Castra! denumire preluată de sa#i n formă germană ca 0ie1en1urgen #i nsemnând )#apte cetă&i*. Termenul pare legat de rolul important atri1uit n evul mediu cifrei #apte #i de modul cum acest rol s-a reflectat c(iar n realită&ile Transilvaniei: #apte conducători unguri +2etumogei,! #apte tri1un! 3apte comitate! #apte scaune etc. 4omânii nu au avut! pro1a1il! o denumire specifică pentru ntreaga regiune intracarpatică! deoarece ei nu au apucat! n nume românesc! să facă din această zonă o &ară! adică o alcătuire politică feudală! un stat centralizat. 'esigur! ei vor fi avut I un nume pentru )ducatul* lui elou! dar izvoarele nu ni-l transmit! a#a cum au avut nume pentru toate &ările de pe cuprinsul Transilvaniei! 5anatului! Cri#anei #i Maramure#ului! ca #i pentru cele de la sud #i est de Carpa&i. Asemenea nume vor fi fost 6ara 2a&egului! a 7ltului! a Maramure#ului! a 5ârsei! a 5eiu#ului! a 8ăsăudului etc. 9a sud #i est de Carpa&i! unde &ările +statele, cele mici s-au unit n cuprinsul celor mari! centralizate! a apărut la români! n c(ip firesc! un nume nglo1ant!
general #i generic. n Transilvania! &ările mici nu au mai apucat să dea na#tere &ării celei mari! decât prin cucerirea străină. 'e aceea! Transilvania! nefiind un stat n nume românesc! cu putere politică românească! nu a avut ini&ial n română o denumire specifică. Târziu! pro1a1il din ra&iuni practice! a fost preluat n română termenul de Ardeal! după mag(iarul "rdel/. ncercările de a eplica srcinea cuvântului Ardeal printr-o vec(e rădăcină indo-europeană! de#i tentante! nu s-au lim1ii dovedit suficient de influen&ă convingătoare. pe măsura evolu&iei literare #i su1 livrescă$lterior! a fost preferat n română - lucru vala1il #i astăzi - termenul Transilvania! calc(iat mai 1ine caracterului romanic al lim1ii române. 0u1 aspect geografic #i istoric! Transilvania reprezintă teritoriul fostului voievodat! care a func&ionat până la ;<=;. $lterior! principatul a nglo1at #i Maramure#ul! Cri#ana #i păr&i din 5anat! de aceea sensul no&iunii de Transilvania s-a lărgit. Astăzi! Transilvania! n sens larg! nseamnă zona intracarpatică! 5anat! Cri#ana #i Maramure#. n lucrare! se va folosi no&iunea cu am1ele sensuri! făcându-se! după necesită&i! precizările cerute de contet! dar cercetarea noastră a avut n aten&ie deopotrivă păr&ile vestice #i teritoriul intracarpatic. n ciuda acestor nume diferite date de ceilal&i locuitori #i a puterii de stat străine! românii au avut multă vreme sentimentul! c(iar con#tiin&a că trăiesc ntr-o &ară a lor! românească! #i au numit-o ca atare. 7 dovadă n acest sens este un #ir de documente emise n 5anat n >ur de ;udecă&i făcute nu după )dreptul românesc* - cum se consemna n mod curent -! ci după o1iceiul sau dreptul 6ării 4omâne#ti +ritus seu ius Volac(ie,. @ " drept că celor opt districte române#ti mai importante din 5anat le fuseseră confirmate vec(ile li1ertă&i ncă din ;=<! su1 forma unui privilegiu ce limita imitiunile organelor politico-administrative oficiale +inclusiv ale regelui,! sporind impresia de &ară românească pe care o aveau locuitorii. Bolosirea no&iunii de Volac(ia n 5anat! pentru a denomina acel &inut! confirmă intui&ia lui 8icolae lorga! conform căreia )6ara 4omânească a avut odinioară un sens pe care foarte mul&i l-au uitat #i unii nu l-au n&eles niciodată ea nsemna tot pământul locuit etnografice#te de români*. 'in acest punct de vedere! #i teritoriile locuite de români! dar a>unse su1 putere politică străină! au rămas pentru români tot &ări române#ti! mai ales acolo unde nucleele vec(ilor forma&iuni politice au fost puternice #i nu au putut fi dislocate complet. Altminteri! la ;
mai multe neamuri! n c(ip pa#nic sau violent - sci&i! cel&i! sarma&i! romani! go&i! (uni! gepizi! avari! slavi! 1ulgari! unguri! pecenegi! uzi! cumani! secui! sa#i! cavaleri teutoni! al&i germanici! evrei! &igani! sâr1i! croa&i! ruteni! armeni etc. - dar de aproape două milenii romanitatea #i romanitatea i-au conferit personalitatea distinctă #i i-au trasat esen&ialmente destinul. n spiritul n&elegerii mai >udicioase a acestui destin au fost scrise! cu venera&ia datorată celor ce l-au făurit! modestele rânduri de fa&ă. 8otă n lucrarea de fa&ă! notele 1i1liografice sunt prescurtate. Pentru ntregirea prescurtărilor! se va consulta 5i1liografia selectivă din final! unde modul de prescurtare este marcat ntre paranteze. 9a unele izvoare din perioada antică #i medievală timpurie nu s-au făcut trimiteri după o edi&ie anume! ci s-au indicat! după cutumă! nume sau numere de capitole #i su1capitole. 8umerotarea notelor 1i1liografice s-a făcut pe capitole! iar! n cazul capitolului E! mai ntins! pe su1capitole grupate! pentru a evita a>ungerea la numere prea mari #i pentru a nu ngreuna lectura. i. F'e la dacoromâni la români: transilvania spre finalul mileniului G al erei cre#tine ;.;. "uropa postromană #i lumea 1ar1ară. Mo#tenirea 4omei Criza #i apoi destrămarea Imperiului 4oman! petrecute prin secolele III-V d.2r.! au lăsat! cu precădere n "uropa! un vid politic imens. Imperiul - modelul clasic de organizare statală - a reprezentat mereu un mira> pentru popula&iile situate spre nord #i est. ntins! n perioada sa de maimă epansiune! din ce&urile reci ale 5ritaniei! până n nisipurile fier1in&i ale Africii #i de la 7ceanul Atlantic până la Tigru #i "ufrat! statul roman! printr-o operă de legiferare #i de organizare unică! a creat o zonă tricontinentală relativ sta1ilă. 0ta1ilitatea s-a datorat n mare măsură procesului de romanizare care! omogenizând civiliza&ii #i culturi diferite su1 semnul lim1ii latine! al credin&elor #i tradi&iilor romane! a a#ezat )sigiliul 4omei*; asupra unei mari păr&i a "uropei. 'in perspectivă contemporană! Imperiul 4omei a fost prima ncercare reu#ită par&ial #i temporar - de )uniune politică europeană*. Aventura romană n formă latină a durat n >ur de ;Hustificat doar n măsură infimă n planul realită&ii! a eistat o altă mie de ani! din ?? anul ncoronării lui Carol cel Mare - până n ;?;! când 8apoleon 5onaparte a pus capăt acestui anacronism. Prin urmare! 4oma clasică a lăsat o mo#tenire deose1ită! perpetuată de-a lungiiJ mileniilor. 0u1 aspect politic! nsă! mari păr&i ale imperiului au a>uns n secolele III-V! mai ales n Apus! n afara autorită&ii romaneH. 8u insistăm aici asupra cauzelor ce au determinat o
asemenea evolu&ie. Cert este că! de la o vreme! metaforic vor1ind! nu toate drumurile duceau la 4oma! cum se ntâmplase secole de-a rândul anterior. Popula&iile care au profitat de pe urma crizei Imperiului 4oman #i au accentuat mult această criză au fost a#a-zisele semin&ii migratoare venite din est #i nord #i numite de greci #i de romani )popoare 1ar1are*E. "vident! pe ruinele fostelor provincii romane! aceste popula&ii o serie de forma&iuni politico-militare! cel mai adesea efemere! au dinfăurit care doar câteva au devenit ulterior state medievale propriu-zise. nainte de a sta1ili specificul acestor )state 1ar1are*! se cuvine nsă lămurită o altă c(estiune: ce au găsit su1 aspect etnodemografic ace#ti migratori atunci când au năvălit pe teritoriile Imperiului 4omanK n genere! au găsit o densitate demografică relativ ridicată! generată de popula&ia latinofonă ce alcătuia atotcuprinzătorul 7r1is 4omanus. Categoric! n secolele III-V! această popula&ie nu era clar definită! se afla pe cale de tranzi&ie. Coloni#tii romani! prezen&i pretutindeni! se naturalizaseră! erau verita1ili provinciali! oameni ai locului! dar nu reu#iseră peste tot #i deplin să asimileze popoarele auto(tone preromane: lusitanii! celti1erii! galii! italicii! tracii! Mirii! traco-daco-ge&ii etc. n contetul colonizării cu vor1itori de lim1ă latină! al convie&uirii dintre localnici #i coloni#ti #i al superiorită&ii civiliza&iei romane! s-a produs pe vaste suprafe&e o sinteză ntre aceste popoare 1ă#tina#e! preromane #i romani! sinteză n urma căreia! prin romanizare! valorile romane s-au impus=. )0igiliul 4omei* s-a aplicat nsă n mod diferit! de la provincie la provincie! n func&ie de factorii deose1itori #i mai ales n func&ie de su1stratul etno-lingvistic care! cum s-a văzut! a fost atât de variat. ;? Cert este că primul val de 1ar1ari +sec. III-VI, nu a găsit n vec(ile provincii romane popoare romanice deplin constituite! ci popula&ii mite +galo-romani! celti1ero-romani! lusitano-romani! daco-romani etc,! latinofone! aflate pe cale de a deveni popoare neolatine. n unele păr&i! c(iar #i acest proces a fost ntrerupt! stân>enit sau c(iar oprit definitiv! n sensul că de 0a o popula&ie romanizată nu s-a mai a>uns la un popor neolatin sau! dacă acest din urmă fapt s-a petrecut! poporul neolatin respectiv a fost marginalizat! ndepărtat sau! n parte! asimilat de popula&iile nou venite. n unele regiuni izolate! greu accesi1ile #i fortificate natural! procesul de romanizare - cvasigeneralizat n provincia respectivă - nu s-a putut derula! iar popula&ia auto(tonă de acolo a rămas! su1 aspect lingvistic #i spiritual! n afara lumii romane #i romanice! continuându-#i evolu&ia n forme proprii. A#a au fost zona 1ască din 0pania! 5retagne din Bran&a! Lales din Marea 5ritanie etc. Câteva eemple! pe provincii! vor fi edificatoare pentru ntregul proces. n Peninsula Italică
procesul de impunere a lim1ii #i culturii latine s-a produs mai devreme decât n alte regiuni. n sc(im1! n epoca imperiului! atacurile migratoare au a>uns mai târziu decât n provinciile periferice! dar au fost adesea dure #i devastatoare. 'intre migratorii care s-au a#ezat n Italia! ntemeind vremelnice regate 1ar1are! se cuvin men&iona&i vizigo&ii condu#i de Alaric! ostrogo&ii lui T(eodoric #i longo1arzii! cei din urmă lăsând italienilor numele provinciei 9om1ardia din nord-vestul &ării9a derândul astăzi.său! alliâ a cunoscut un #ir ndelung de epedi&ii de >af +ale alanilor! vandalilor! sue1ilor! vizigo&ilor! (unilor,! nainte de a fi ocupată de două semin&ii germanice! anume 1urgunzii #i francii. 5urgunzii au cucerit o regiune mai restrânsă din vestul alliei #i au dat numele ducatului omonim! ostil apoi politicii de centralizare a regilor Bran&ei. 7 mare parte din nordul alliei a fost cucerită de franci! care! n =@ d. 2r.! victorio#i la 0oissons! ;; au pus capăt stăpânirii romane la nord de 9oire. Brancii +#i 1urgunzii, au găsit n allia secolului V o realitate etnică destul de compleă! dominată nsă clar #i ireversi1il de galo-romani! care au conferit personalitate romanică #i latinofona ntregii provincii. 0ingura regiune +a viitorului regat medieval al Bran&ei, unde romanizarea a fost a1sentă ori superficială a fost Peninsula 5retagne. Aici s-au perpetuat până n epoca modernă vec(ile graiuri #i dialecte celtice sau gaelice. fn rest! nsă! sigiliul 4omei a fost atât de puternic! ncât elita su1&ire a cuceritorilor germanici a fost asimilată n masa latinofona #i s-a cre#tinat! pierzându-#i specificul germanic #i vec(ile credin&e. Astfel! n mod paradoal! germanicii franci #i 1urgunzi! de#i nu au supravie&uit din punct de vedere etnic! au lăsat numele lor asupra unei &ări #i! respectiv! provincii neolatine! iar! n cazul francilor doar! #i asupra unui popor #i a unei lim1i romanice. Branceza a cunoscut două dialecte +devenite! n acord cu mul&i lingvi#ti! lim1i deose1ite,! anume langue doil +franceza propriu-zisă! n nord, #i langue doc +provensala! n sud,. 3i n Peninsula I1erică procesul de romanizare era foarte avansat n secolele IV-V! când atacurile migratorilor devin mai insistente. Vandalii #i alte tri1un +unele tot germanice,! nfrânte de romani n allia! se revarsă spre 2ispania la nceputul secolului V +=?D, #i ocupă ca foederati ntinse zone ale peninsulei. 7 parte nsemnată a vandalilor! n =HD! trec n Africa de 8ord! unde fondează un vremelnic regat! n care au inclus 5alearele! 0ardinia #i Corsica! #i de unde! n =<efuit succesiv fosta 'acie! Peninsula 5alcanică! Italia +#i 4oma la =;?, #i allia - au trecut n =;< #i la sud de Pirinei. 'in sud-vestul alliei #i din cea mai mare parte a Peninsulei I1erice! vizigo&ii #i-au alcătuit propriul regat +cu centrul la
Tolosa - Toulouse,. n urma nfrângerii de către francii lui Clovis I n 7lă! catalană #i portug(eză. n secolul VIII! 4egatul Vizigot este atacat de către ara1i! care-#i vor impune pentru câteva secole propriadin lor sud stăpânire n 0pania! modificând sensi1il aspectul etnolingvistic al Peninsulei I1erice. Până la urmă! n timpul 4econGuistei +;-;=DH,! ara1ii au fost alunga&i sau (ispaniza&i! zona men&inându-#i peste veacuri aspectul neolatin. procesul de romanizare s-a petrecut n mod intens #i temeinic #i n provinciile dunărene ale Imperiului 4oman! anume n Pannonia! Moesia #i 'acia. PannoniaF a fost integrată de timpuriu +anul D d.2r., lumii romane! su1 al cărei control a rămas mai 1ine de trei secole. "lementele auto(tone găsite de romani n Pannonia propriu-zisă +zona dintre Mun&ii Alpi! 'rava #i 'unăre, #i n regiunea dintre 'unăre #i Tisa +aflată ntre 'acia #i Pannonia,! anume iliri! cel&i #i c(iar daco-ge&i! au fost puternic #i ireversi1il romanizate. 8umai că Pannonia! ca #i 'acia #i Moesia Inferior! a fost supusă foarte intens asalturilor popula&iilor migratoare. Primii agresori 1ar1ari ai Pannoniei au fost sarma&ii iazigi de la est de 'unăre #i sue1ii germanici! n timpul lui 'omitianus +;-D@ d.2r.,. 0u1 Marcus Aurelius +;@;-;?, au atacat marcomanii +#i ei germanici,! aiături de alte tri1uri. 'in secolele III-IV ncepând! provincia Pannonia a scăpat practic de su1 controlul autorită&ilor romane! pentru ca n >ur de anul =?? regiunea să fie definitiv pierdută. Peste popula&ia romanizată s-au a#ezat succesiv sau concomitent sarma&i! germanici +go&i! gepizi! longo1arzi,! turanici +(uni! avari,! slavi! proto1ulgari! 1izantini #i! n fine! ungurii de neam fino-ugric! toate acestea petrecându-se ntre secolele III #i I% d.2r. $nele din aceste popula&ii! cum au fost (unii! gepizii! avarii! slavii! au ntemeiat n Pannonia #i ntre Carpa&ii Apuseni #i 'unăre c(iar regate 1ar1are! de scurtă durată! dar spoliatoare prin >aful practicat asupra popula&iilor sedentare romanizate. Această succesiune de domina&ii străine cu centrul n Câmpia Pannonică! precum #i relieful >os! u#or de controlat de către noii stăpâni! au diminuat cu timpul numărul latinofonilor din zonă! de#i ace#tia s-au men&inut cel pu&in până n ;E secolele VIII-I%. Invazia ungurilor din D<-D@ n estul vec(ii Pannonii #i ntre 'unăre #i Tisa va sc(im1a cu timpul structura etnică variată a acestei regiuni! prin eliminarea sau asimilarea elementelor nemag(iare. On Moesia Inferior! procesele etno-demografice #i lingvistice prezintă formal unele analogii cu Pannonia. Provincia! situată la sud de 'unăre! de la 'rava #i 0ava până la Marea 8eagră! a fost creată!
pro1a1il! prin ;< d.2r. #i avea o 1ază etnică traco-getică! asemănătoare 'aciei. 3i aici! procesul de romanizare a fost cvasitotal! cu ecep&ia litoralului Pontului "uin. Incursiunile dese ale 1ar1arilor! atra#i de mira>ul Constantinopolului! a#ezarea unora din ace#ti migratori ca foederati n provincie #i influen&a culturii greco-orientale! mai ales după divizarea Imperiului 4oman! au slă1it nsă romanitatea moesică. Aceasta era ncă destul de puternică pe la anul @??! când revărsarea masivă a tri1urilor slave la suduletnică 'unării de Qos 9atinofonii! avea să modifice su1stan&ial #i definitiv structura a zonei. izola&iapoi astfel de romanitatea nord-dunăreană #i cople#i&i de numărul #i for&a noilor veni&i! s-au retras spre regiuni muntoase #i depresionare mai ferite spre sud #i vest! dând na#tere ulterior românilor 1alcanici. 0lavii au asimilat o parte a acestor romanici #i români de-a lungul secolelor! a#a cum au făcut #i cu proto1uigarii de neam turc! veni&i peste slavi ca federa&i ai Imperiului 5izantin pe la @D-@?. Primul Tarat 5ulgar +@;-;?;, dispunea n fapt de o elită 1ulgară care! cu timpul! s-a topit n masa slavă! mai ales după ce! la @=-@1a mpăra&ilor! a sus&inut! n general! că ntreaga popula&ie a 'aciei Traiane a fost retrasă la sud de fluviu! numai că acest lucru era imposi1il din punct de vedere practic. Pe de altă parte! atitudinea oficialită&ilor este normală: ele nu puteau recunoa#te că un mare număr de cetă&eni romani au rămas fără protec&ie! n afara
grani&elor imperiului. Popula&ia 'aciei la finele secolului III d.2r. era de cea ??.??? de locuitori;H. 8iciodată n decursul istoriei! nici măcar n perioada contemporană! nu se cunoa#te o strămutare de popula&ie de o asemenea amploare. "ste evident că nici romanilor! oameni practici prin ecelen&ă! nu Ie-a trecut prin cap că ar putea realiza a#a ceva. 'e altfel! eistă o mărturie indirectă n acest sens: cu mai 1ine de ;
;@ inGurele care au sta&ionat cvasipermanent n 'acia! #i-au avut rniR7anele la Apulum #i! respectiv! la Potaissa,! aici au func&ionat! raportat la teritoriu! cele mai multe colonii #i municipii! cu cea mai numeroasă popula&ie! faptul atestând eisten&a n zona intracarpatică a celei mai active vie&i ur1ane din provincie. n Transilvania s-a făcut cea mai intensă colonizare cu popula&ie latinofonă e toto 7r1e 4omano +"utropius,! pentru etragerea eficientă a minereurilor! prelucrarea lor! cultivarea ogoarelor etc. 4omanitatea românilor! prioritar lingvistică #i spirituală! s-a manifestat nsă n varii domenii! cum ar fi te(nicile de muncă sau structurile social-politice. Astfel! după Hele care dăruiesc candela1re 1isericilor sau care poartă fi1ule cu inscrip&ii ca nsemne ale puterii derivate din arsenalul func&ionarilor imperiali n secolul IV sunt suficiente mărturii n acest sens. Marea ma>oritate a acestor mărturii sunt concentrate n interiorul arcului carpatic! adică n Transilvania. Cu alte cuvinte! Transilvania a fost un nucleu al romanită&ii orientale nainte de retragerea aureliană #i a rămas un asemenea nucleu #i ulterior. n aceste condi&ii! era firesc ca Transilvania să fie centrul de formare a poporului neolatin! mo#tenitor aJ acestei romanită&i! anume poporul român! Până la formarea deplină a acestui popor! nsă! peste popula&ia daco-romană! rămasă la nord de 'unăre fără scutul statului roman! sau a1ătut o serie de grave dificultă&i. ncă nainte de retragerea oficială a autorită&ilor imperiale! n timpul crizei de su1 ailienus +H
de năvălitorii (uni #i vor trece #i ei! n mare măsură! la sud de fluviu sau! cei pu&ini răma#i! se vor topi treptat n masa popula&iei 1ă#tina#e. 7strogo&ii au trecut mai târziu peste teritoriile nord-dunărene! n drumul lor spre Apus +secolul V,. 2unii! popula&ie nomadă de neam turanic! venită din Asia! provoacă o pertur1are generală printre germanicii din regiunea 'unării de Qos. 'upă victoria lor din E@! (unii nu pătrund n vec(ea 'acie! ci trec prin păsurile Păduro#i +8ordici, n Câmpia Pannonică. 'edeaici! ales su1 Carpa&ilor )regele* lor Attila! vor organiza numeroase epedi&ii >af!mai unele #i asupra dacoromânilor din 5anat! 7ltenia #i Transilvania. )Imperiul* (unilor dispare n =<=! când ei sunt nvin#i de germanicii gepizi la 8edao. epizii! stăpâni formali asupra 'aciei timp de peste un secol! sunt prezenta&i ca o popula&ie lini#tită Guieta gens,! trăitoare mai ales n păr&ile vestice! n Cri#ana #i pe valea Mure#ului. "i au convie&uit cu auto(tonii! fn <@@! ei sunt zdro1i&i de către longo1arzi #i avari. Cei din urmă! de neam turanic ca #i (unii! vor profita de victoria asupra gepizilor #i vor prelua domina&ia asupra unor regiuni din "uropa Centrală! avându-#i centrul +)ringurile avare*, n Câmpia Pannonică. 9inele descoperiri ar(eologice le atestă prezen&a modestă n Transilvania! n secolele VII-VIII. 'upă epedi&ii de pradă n peninsulele 5alcanică! Italică #i n ermania! avarii sunt nfrân&i n D@ de către franci #i 1ulgari! ; după care viitorul mpărat Carol cel Mare le desfiin&ează U(aganatul* +statul,. Popula&iile 1ar1are enumerate până n prezent - go&i! (uni! gepizi! avari -! de#i au provocat mari 1ulversări pe teritoriul nord-dunărean prin >afurile #i distrugerile comise! nu au putut sc(im1a n mod (otărâtor soarta popula&iei daco-romane din 'acia. "istă mărturii clare că această popula&ie! rămasă n vec(ile a#ezări sau retrasă din calea năvălitorilor n locuri mai ferite din zona colinară #i de munte! pe văile superioare ale râurilor! s-a adaptat situa&iei create #i a supravie&uit. Pe de altă parte! popula&iile migratoare #i-au avut centrele vremelnicelor lor stăpâniri n afara 'aciei! de o1icei n Pannonia! #i de acolo #i-au organizat epedi&iile de pradă spre est. 9ungi perioade de timp! nsă! raporturile au fost pa#nice! n sensul că #efii migratorilor percepeau o cotă-parte su1 formă de tri1ut din roadele muncii auto(tonilor. $neori! grupuri de migratori s-au sta1ilit printre dacoromani! au convie&uit cu ace#tia #i au sfâr#it prin a fi asimila&i;. n raport cu to&i ceilal&i năvălitori! situa&ia slavilor prezintă o serie de particularită&i. "i au >ucat n &inuturile romanice dunărene rolul pe care l-au avut popula&iile germanice n apusul "uropei. Izvoarele literare #i ar(eologice atestă prezen&a slavilor pe teritoriul de azi ai 4omâniei! n anumite zone etracarpatice! n a doua >umătate a secolului VI. 7 1ună parte a lor trec prin Moldova #i Muntenia spre
Peninsula 5alcanică! unde naintează până n recia #i spre &ărmul Adriaticei. 3i la sud! ca #i ia nord de 'unăre! slavii au găsit o popula&ie romanizată! peste care #i-au impus propria domina&ie! lordanes #i Procopius din Caesarea scriu despre atacurile slavilor mpotriva Imperiului 5izantin. Pe teritoriul 4omâniei! cei mai mul&i slavi au pătruns n secolul VII. "i se ocupau cu cre#terea animalelor! vânatul! pescuitul #i cu agricultura! cultivând mai ales mei #i ovăz. 9a nord de 'unăre! de numero#i n compara&ie cu al&i migratori! slavii au sfâr#itde#i prindestul a fi asimila&i de daco-romani! protoromâni #i români! Până prin secolul %II! "i au eercitat nsă asupra românilor ;D anumite influen&e n domeniul vie&ii materiale! al organizării socialpolitice #i al lim1ii;D. ;.E. "tnogeneza românilor - sc(i&a unui proces istoric firesc Bormarea poporului român #i a lim1ii sale sau! altfel spus! etnogeneza românilor #i glotogeneza românească sunt două laturi fundamentale ale aceluia#i proces #i nu pot fi privite #i tratate separatH?. Pentru simplificarea eprimării! vom folosi mai ales no&iunile de etnogeneza a românilor ori de formare a poporului român! su1n&elegând n cadrul lor #i fenomenul lingvistic adiacent. "tnogeneza este c(estiunea esen&ială a istoriei europene n finalul lumii antice #i la nceputurile perioadei medievale. n mileniul I al erei cre#tine se formează pe 1ătrânul continent popoarele care! n linii mari! vor fi persona>ele colective principale ale evolu&iei europene până astăzi. 0implificând acest ta1lou complicat! se poate spune că n "uropa contemporană se află trei mari grupuri de popoare! considerate astfel după srcinea lor #i după nrudirile lingvistice: popoarele romanice sau neolatine +italienii! spaniolii! portug(ezii! francezii! românii etc, popoarele germanice +germanii propriu-zi#i! englezii! olandezii! danezii! norvegienii! suedezii! islandezii etc., #i popoarele slave +ru#ii! ucrainenii! 1elaru#ii! polonezii! ce(ii! slovacii! 1ulgarii! sâr1ii! croa&ii! slovenii etc,. "vident! cu această clasificare didactică nu s-a acoperit decât circa D? din popula&ia "uropei. Mai rămân grecii moderni! care se trag! n linii mari! din vec(ii greci! apoi mag(iarii! finlandezii #i estonienii! apar&inând grupului fino-ugric! de asemenea letonii #i lituanienii ca popoare 1altice! al1anezii! urma#i n oarecare măsură ai vec(ilor iliri! turcii! care prelungesc masa poporului lor dinspre Asia Mică! irlandezii! sco&ienii! vel#ii! 1retonii! urma#i ai cer&ilor +galilor, din antic(itate! 1ascii din nordul 0paniei! de srcine străvec(e! preindo-europeană etc. H? 8u intră n inten&ia noastră ncercarea de a analiza geneza stu> rnozaic de popoare! popula&ii #i lim1i. 8e vom opri msă cu a ecare insisten&ă asupra tipicului de formare a poporului român! in compara&ie
cu celelalte popoare romanice. Popoarele romanice apusene +la cele enumerate mai sus! i mai adăugăm pe roman#ii sau retoromanii din "lve&ia! pe dalma&ii! azi dispăru&i! ne provensali - azi aproape complet integra&i francezilor -! pe catalani! nrudi&i strâns cu spaniolii etc., sunt mo#tenitoare ale puternicei romanită&i occidentale. 4omanitatea orientală! care a trecut prin complicate procese de grecizare #i slavizare! a dat na#tere doar poporului român. n ciuda acestui fapt! poporul român s-aelementul format! ca orice popor etnice esen&iale: preroman sauromanic! auto(tondin +n două cazulelemente românilor - traco-daco-ge&ii! la francezi - galii! la spanioli -celti1erii! la portug(ezi - lusitanii etc., #i elementul roman! comun tuturor popoarelor neolatine! de fapt! factorul de 1ază pentru profilul viitor al acestor popoare. 0pre finalul etnogenezelor! când aceste noi popoare erau aproape formate! s-a mai adăugat! n cazul tuturor! un al treilea element! secundar sau derivat! anume elementul postroman sau migrator +n cazul românilor - slavii! la francezi - francii! la spanioli vizigo&ii! la portug(ezi - sue1ii etc,. Prin urmare! popoarele romanice de astăzi din "uropa sunt rezultatul unei du1le asimilări: mai ntâi a elementelor preromane! auto(tone de către elementul roman #i apoi a elementelor migratoare de către popula&iile sau popoarele romanice pe cale de desăvâr#ireH;. n acest proces! elementul roman apare drept factor (otărâtor! drept caracteristică de 1ază sau marcă a individualită&ii acestor popoare. 'atorită vitalită&ii #i for&ei acestui element! elementele migratoare de mai mică importan&ă +ara1ii n 0pania! Portugalia #i sudul Italiei! normanzii n Bran&a de nord #i Italia de sud! pecenegii #i cumanii pe teritoriul 4omâniei etc., au sfâr#it prin a fi asimilate! lăsând influen&e minime n profilul etno-Wngvistic al poporului neolatin respectiv. "istă deci o similaritate perfectă ntre modul de formare a poporului român #i modul de formare a celorlalte popoare romaniceHH. H; 0imilaritatea se remarcă #i n ceea ce prive#te timpul de formare! n sensul că procesele de etnogeneză au fost paralele n cazul popoarelor romanice. Cu alte cuvinte! aceste procese au nceput efectiv o dată cu ocuparea provinciei respective de către romani +adică n secolele I .2r.ll d.2r.! cu ecep&ia Italiei! unde procesul a de1utat mai devreme,! au atins apogeul n timpul apartenen&ei efective a provinciei respective la statul roman +pânâ n >urul anului =?? d.2r., #i au continuat până prin secolele VII-VIII! dată după care! cu mici varia&ii! popoarele neolatine apar consemnate n izvoarele scrise cu numele lor medievale. Paralelismul continuă #i n ceea ce prive#te locul de etnogeneză! n sensul că toate popoarele acestea s-au format! cum era #i firesc! pe teritoriile acelor provincii romane pe care s-a produs du1la asimilare de care se amintea mai sus. Astfel! francezii s-au format acolo unde galii! cuceri&i de romani! au devenit latinofoni #i unde galo-romanii i-au asimilat pe franci adică n allia! devenită cu timpul BrancSa. Tot a#a!
italienii s-au format de la sud de Alpi până n 0icilia! spaniolii #i portug(ezii n Peninsula I1erică! retoromanii pe locurile unde trăiesc! n număr tot mai mic! #i astăzi! adică n fosta provincie 4aetia etc. "ste logic ca #i românii să se fi format acolo unde au trăit traco-daco-ge&ii! peste care au venit ca stăpâni romanii. Acest ioc s-a numit n antic(itate 'acia #i a dat numele unor provincii romane situate atât la nord! cât #i la sud de 'unăre. "lementele etnice constitutive ale poporului român +traco-daco-ge&ii #i romanii,! #i elementul secundar +slavii, au convie&uit! a#adar! atât n precum spa&iul carpato-dunărean cât #i n spa&iul dunăreano-1alcanic! nu numai n 'acia Aureliană! ci #i n Moesia Inferior. Prin urmare! disputa dacă poporul român s-a format la nord sau la sud de 'unăre este o falsă pro1lemă. Poporul român s-a format pe am1ele maluri ale fluviului! unde procesul de romanizare a fost la fel de intens. Ca singur mo#tenitor al romanită&ii orientale #i fiind cel mai numeros popor din sud-estul "uropei! poporul român a avut la nceput o arie de formare mult mai vastă decât teritoriul 4omâniei de azi. Până n secolul al Vl-lea! această arie s-a men&inut relativ unitară! n HH ensul că 'unărea de Qos nu era o grani&ă etno-lingvistică! ci aa romanită&ii orientale. Migra&ia masivă a slavilor la sud de fluviu! cu precădere după @?H! a frânt unitatea romanită&ii orientale n sensul arătat mai sus. 'e la această dată cel pu&in! nucleul etnogenezei române#ti devine spa&iul carpato-dunărean #i! cu deose1ire! Transilvania intracarpatică. Popula&ia străromânească de la sud de 'unăre! care nu a rămas pe loc n urma cople#itorului val slav! s-a deplasat n vecinătate! spre sud #i sud-vest. "vident! se poate presupune logic că o parte din romanicii de pe Valea 'unării s-au alăturat romanicilor din nord! dar nu eistă nici o mărturie istorică eplicită! nici n >urul anului @?? #i nici ulterior n evul mediu! n legătură cu vreo mi#care masivă de popula&ie de la sud spre nord. 'impotrivă! toate mi#cările semnificative de popula&ie care se petrec n acest timp au sensul invers! de la nord #i nord-est spre sud. Protagoni#tii unor asemenea mi#cări pe distan&e mari au fost nsă popula&iile migratoare! pentru care ra&iunea de a fi era mi#carea! căutarea de noi pământuri pentru pă#unat #i pentru pradă. 0trăromânii #i românii nu s-au antrenat niciodată n astfel de deplasări! a#a cum nu au făcut-o nici celelalte popoare romanice. 7cupa&ia principală a dacoromanilor #i apoi a românilor a fost cultivarea pământului! m1inată n c(ip firesc cu cre#terea animalelor. n acest sens! ei au practicat de multe ori #i n multe regiuni ale spa&iului românesc un păstorit pendulatoriu! cu săla#e speciale pentru turmele lor n perioada vârâtului +mai-octom1rie, n zonele pă#unilor alpine #i cu locuin&e #i a#ezări sta1ile #i permanente pentru restul timpului. " drept că românii au avut faima unor iscusi&i crescători de animale #i a unor ecelen&i producători de 1rânzeturi! ntocmai cum au avut-o francezii n apusul
"uropei! dar nimănui nu i-a trecut prin minte ca! accentuând acest fapt! să pretindă că francezii au fost nomazi. Popoarele romanice nu au practicat nomadismul! deoarece mecanismul lor de formare #i specificul lor nu le-au permis acest lucru. Bormarea poporului român a putut fi privită ca un )miracol* sau ca o )enigmă* din perspectiva faptului că acest popor este - cum s-a văzut - singurul romanic din răsăritul continentului! singurul HE izolat de restul romanită&ii #i ncon>urat de popoare de altă srcine #i cu alt specific! #i că este! pe de altă parte! singurul popor romanic de credin&ă cre#tină ortodoă. )Miracolul* mai poate fi invocat n ceea ce prive#te c(estiunea supravie&uirii acestui popor până astăzi! n condi&iile mpre>urărilor nefavora1ile prin care a trecut. 'ar c(estiunea )miracolului* nu poate fi pusă n nici un caz n ceea ce prive#te geneza propriu-zisă a românilor ca popor. fn afara argumentelor istorice aduse mai sus! este evident că! fiind un popor romanic! vor1itor de lim1ă neolatină! românii s-au format la fel ca toate popoarele romanice. Mutarea locului de formare a românilor n altă parte decât n regiunile pe care le populează #i azi! unde au locuit daco-romanii #i unde a fost provincia romană 'acia! se poate face numai prin ignorarea izvoarelor istorice #i eludarea analogiilor fire#ti #i nu rezolvă nici una din c(estiunile tul1urătoare invocate mai sus! n sensul că românii rămân n continuare cel mai numeros popor din sud-estul "uropei! rămân mai departe izola&i su1 aspect geografic de restul popoarelor romanice etc. Marele istoric Berdinand 9ot! sceptic n privin&a continuită&ii dacoromane la nord de 'unăre! după lectura unei căr&i fundamentale dedicate temei de (eorg(e I. 5rătianu! afirmă: )Totu#i! unde ar tre1ui să-i plasăm pe daco-româniK $ngurii! sâr1ii! 1ulgarii #i grecii sunt de acord că ei nu au ce căuta! cu nici un pre&! nici n Transilvania! nici n 0er1ia! nici n 5ulgaria! nici n Macedonia sau n Pind. "i nu au căzut totu#i din cer #i nu au venit nici din fundul iadului. Această unanimitate mpotriva românilor incită! prin urmare! la adoptarea tezei cu privire la dăinuirea daco-romanilor la nordul 'unării. Am fost primul care am făcut o1serva&ia că nici o mărturie sigură nu este n mod necesar #i peremptorie. Afirma&ia că ntreaga popula&ie din 'acia nord-dunăreană a fost adusă n sudul fluviului poate să fie la fel de neadevărată ca #i afirma&ia că popula&ia romană din nordul Aipilor +din 8oricum, a fost adusă n Italia. H= A priori! este mult mai pro1a1il ca o 1ună parte din popula&ie să f> rămas pe loc. 'acia se ntindea pe Hiioane de fiin&e omene#ti. Ace#tia nu pot fi transporta&i dintr-o dată nici măcar n mai multe rânduri*HE. Berdinand 9ot a eagerat
suprafa&a 'aciei 4omane! de aceea istoricii au estimat azi popula&ia provinciei ia circa ??.??? - ;.???.??? de locuitori! fără ca acest lucru să modifice sensul aprecierilor de mai sus. prin urmare! concluzia este că poporul român s-a format pe un spa&iu vast din regiunea carpatică #i a 'unării de Qos! de o parte #i de alta a fluviului! dar având drept teritoriu-nucleu de formare deplină #i conservare regiunile de deal #i de munte ale fostei 'acii 4omane fondate de Traian. român formatromanic ntr-un proces ndelungat! ntre secolele l-ll #i Poporul VII-VIII d.2r.! ca s-a un popor din romanitatea estică! n urma colonizării #i romanizării 'aciei. Invazia slavilor a slă1it n c(ip sensi1il romanitatea sud-dunăreană! diminuându-i mereu poten&ialul uman. 'atorită romanizării! lim1a latină s-a impus peste tot n provincia traiană! iar apoi #i n celelalte regiuni ale 'aciei! a#a cum se impusese #i n Moesia #i 'acia Aureliană. 9im1a latină vor1ită la 'unărea de Qos +latina populară, a evoluat pe o cale proprie! ca #i latina vor1ită n Peninsula I1erică sau n alSia #i a dus treptat la formarea unei noi lim1i - lim1a română. $nitatea lim1ii române #i faptul că la sud de 'unăre nu s-au format lim1i romanice distincte! ci doar dialecte ale lim1ii române demonstrează ncă o dată strânsele contacte dintre romanicii de pe am1ele maluri ale fluviului! precum #i faptul că izolarea protoromânilor #i românilor de la sud de fluviu de masa norddunăreană a poporului lor s-a făcut relativ târziu! prin secolele VII-VIII! când etnogeneza #i glotogeneza erau aproape terminate! H< ;.=. 8umele date românilor n izvoarele medievale n mod paradoal! multe popoare sunt cunoscute cu mai multe nume n aria n care trăiesc. Astfel! germanii se numesc pe sine 'eutsc(en! dar francezii i numesc Allemands! italienii Tedesc(i! englezii ermans! românii nem&i! mag(iarii nâmetoU iar slavii utilizează termeni similari celor român #i mag(iar! care! de altfel! au srcine slavă. Mag(iarii s-au numit ntodeauna pe sine mag/aroU! dar străinii i-au numit 2ongrois +francezii,! 2ungarians +engelzii,! vengri +slavii,! unguri +românii, etc. 'e fapt! mag(iarii au nume du1lu! deoarece numele date lor de către străini derivă din acela#i termen. Polonezii au fost numi&i de către români! n trecut! Ie#iX iar de către mag(iari leng/eloU. "emplele ar putea continua cu al1anezii! grecii! evreii! olandezii etc. 'e regulă! popoarele au câte două nume! unul intern! dat de ele nsele! #i altul etern! dat! n forme relativ apropiate! de către străini. 8ici românii nu fac ecep&ie de la această regulă. Astfel! ei s-au numit pe sine! ntotdeauna! rumâni sau românKF! termen derivat direct din latinescul 4omanus. Prin aceasta! românii au păstrat #i cu a>utorul numelui lor amintirea 4omei - care Ie-a pus pentru vecie pecetea latinită&ii - #i au rămas singurii! cu ecep&ia micului grup al roman#ilor din "lve&ia de azi 4aetia romană,! care au făcut acest lucru. 'ar amintirea 4omei la români nu a rămas doar formală #i nu s-a
făcut doar prin nume! ci #i prin con#tiin&a romanită&ii. ncă n evul mediu! românii! prin anumite elemente din rândul lor! au păstrat convingerea că ei se trag din romani! că strămo#ii lor au venit de la 4oma +din lumea romană,! o dată cu mpăratul TraianH<. $lterior! savan&ii ridica&i din rândul românilor! dar nu numai ei! au alăturat acestei convingeri tradi&ionale o teorie #tiin&ifică! argumentată. Cert este că marii cronicari români ai secolului %VII +rigore $rec(e! Miron Costin! Constantin Cantacuzino, nu au avut nevoie să apelezestolnicul la H@ an>#tii italieni sau la al&ii pentru a afla că românii sunt de origine romană! deoarece s-a demonstrat că ace#ti umani#ti talieni! călători străini #.a. au aflat tot de ta reprezentan&ii românilor care era srcinea celui mai răsăritean popor romanic. Cum au a>uns românii să păstreze acest nume cu rezonan&ă atât de apropiată de numele romanus! n vreme ce toate marile popoare romanice occidentale l-au pierdutK 8u este u#or de răspuns la o astfel de ntre1are. Totu#i! păstrarea numai pentru români a etnonimului romanus a prile>uit speciali#tilor descoperirea câtorva eplica&ii: ;, necesitatea popula&iei romanizate de la 'unărea de Qos de a se delimita #i prin numele său de 1ar1arii ncon>urători H, prestigiul civiliza&iei #i al Imperiului 4oman care se afla n spatele denumirii de romanus! E, credin&a românilor că mai sunt parte a 4omei! prin legăturile cu Imperiul de 4ăsărit #i c(iar prin apartenen&a temporară! su1 aspect politic #i religios! la acest imperiu =, a1sen&a unor state 1ar1are dura1ile n centrul #i sud-estul "uropei de la care să se fi putut crea etnonime noi! ca n Apus +de tipul francez! lom1ard! 1urgund! catalan etc.,H@. 'e curând! o cercetare aplecată nu doar asupra etnonimului român! ci #i asupra ad>ectivului românesc #i adver1ului române#te a adus n aten&ie noi eplica&ii pertinenteH. Autorul o1servă că izolarea comunită&ii romanice răsăritene a dus la ruperea legăturilor cu lim1a latină cultă #i la lipsa unei opozi&ii ntre latina scrisă #i latina vor1ită. n Apus! opozi&ia lingua latina +lim1a de cultură, lingua romana +lim1a populară, a fost resta1ilită! cu precădere prin 4ena#terea carolingiană! dar nu s-a men&inut mult! n locul ei! n alSia! apărând o altă opozi&ie! anume ntre lingua latina +lim1a 1isericii #i a culturii, #i lingua francisca +lim1a popula&iei romanice #i a francilor romaniza&i,. Practic! n tot occidentul "uropei! prezen&a lim1ii latine ca lim1ă de cultură a determinat comunită&ile lingvistice romanice să renun&e la epresia lingua romana #i să recurgă la alte denominări. n plus! n 7ccident a apărut #i nevoia de delimitare! deoarece erau mai multe popoare romanice! care nu mai puteau revendica! n paralel! pentru sine! no&iunea de romanus. n 4omânia de 4ăsărit nu a eistat o asemenea situa&ie! deoarece comunitatea H romanică de aici nu avea n prea>mă al&i romanici de care să
tre1uiască să se diferen&ieze #i! de la sfâr#itul secolului IV! nu a mai suferit vreo influen&ă din partea lim1ii latine de cultură. 9ingua romana vor1ită n 4ăsărit - lim1a populară - nu va mai suferi nici o influen&ă din partea latinei 1iserice#ti sau savante n evul mediu. Astfel! după mărturia unor călători străini medievali! românii au păstrat cu mândrie numele de romanus #i amintirea 4omei. 0trăinii i-au numit ntotdeauna pe români! până n secolul %I%! vla(i sau cu undecuvânt derivat nrudit acesta. 'enumirea de vla( vine! se pare! la numele unuioritri1 celt -cu Volcae - amintit de CaesarH. 'e aici! termenul a trecut la germani! nsemnând n germana vec(e roman sau gal romanizat. Termenul a fost preluat apoi de slavi! la care a a>uns să ai1ă sensul de străin! de neslav de lim1ă romanică. Până la urmă! oricât de variată a fost seria formelor sale! no&iunea desemna aceea#i realitate etnică! anume un popor de srcine romană. Pentru zona sudest europeană! unde eista un singur popor de srcine romanică! românii! este evident că el a a>uns să desemneze direct acest popor. nsă statornicirea numelui de vla( acordat românilor n izvoare latine nu s-a făcut pe cale occidentală! ci prin 5izan&HD. 5izantinii desemnau cu numele de 5lac(oi numai ramura orientală a romanită&ii europene! iar apoi numai pe români! pe care autorii 1izantini i-au cunoscut dintru nceput #i direct. 'e la 1izantini! termenul acesta referitor la români a pătruns n sursele latine occidentale: n secolul %I! Analele de la 5ari se referă la participarea vla(ilor din Imperiul 5izantin la o epedi&ie imperială n 0iciliaE?. Cu alte cuvinte! n con#tiin&a latină cultă occidentală! termenul a pătruns cu referire la români #i s-a păstrat apoi acest sens. Termenul a căpătat! n timp! diferite variante! dar realitatea etnică acoperită este aceea#i! anume românii. "emple de variante: 5alc(oSsau Vla(oi la 1izantini! vla(i la slavii meridionali! volo(i la slavii de răsărit! valac(i! n lumea latino-catolică apuseană! 1lac( la mag(iari! la care! n lim1a vor1ită devine olâ(! 5loc( la sa#ii din TransilvaniaE; ! 2ac! ula(! oulag( la popoarele H Y ntale etc. Cu timpul! rareori! termenul a a>uns să nsemne #i Z *
poporului respectiv - lim1a! credin&a! o1iceiurile! numele cu care mem1rii unui neam se desemnează pe sine etc.EH n cazul românilor! este evident că a contat srcinea lor romană #i modul cum se denumeau pe sine. ntr-un fel! termenul de Valac(us aplicat românilor reprezintă o traducere a numelui de român! pentru uzul interna&ional. 5izantinii! slavii #i! mai târziu! mag(iarii au aflat direct că românii se denumeau pe ei n#i#i cu un termen ce deriva din romanus! că păstrau con#tiin&a romanită&ii #i atunci le-au aplicat numele potrivit. 4ecapitulând! o1servăm că românii au două nume: cei de român! cu care s-au denumit ntotdeauna #i eclusiv ei n#i#i! #i cel de vla(! cu care i-au denumit străinii. Termenul de vla( a avut un sens generic! de popor romanic! #i un sens special! aplicat eclusiv poporului român. Acest din urmă sens s-a impus #i răspândit prin filieră 1izantină! deoarece 1izantinii au folosit numele de 5lac(oi numai cu referire la mo#tenitorii romanită&ii orientale - românii. 'e la 1izantini! termenul a trecut n sursele a&ine occidentale n aceea#i formă ca-n grece#te 5lac(i. 'e aceea #i sursele latine din >urul anului ;??? #i de la nceputul rniieniului II! când folosesc acest termen +cu variantele sale, #i au ri aten&ie 1azinul inferior al 'unării #i zona carpatică! se referă sclusiv la români. HD ;.<. Momentul men&ionării românilor n izvoarele eterne Consemnarea românilor su1 numele de 5lac(i! Valac(i etc. este un fapt istoric cu o semnifica&ie aparte n sensul afirmării srcinii romane a acestui popor n con#tiin&a europeană. Adolf Arm1ruster arată foarte 1ine importan&a acestui fapt: ) Valac(us ndreaptă gândul spre o altă lume el este o punte sim1olică! dar trainică! spre patria antică a neamului [românescX! spre lumea occidentală latină! cea romană n primul rând! dar #i cea germană! prin faptul că aceasta din urmă preluase mo#tenirea tradi&iei politice romane c(iar n veacul de na#tere a poporului român. 8oul popor! singurul popor romanic din 4omânia orientală! se va 1ucura de cele mai multe atestări ale srcinii #i esen&ei sale romane tocmai n această lume apuseană care! de#i despăr&ită de insula romană răsăriteană din pricina evenimentelor mult discutatului an ;???! i-a păstrat amintirea care va lua forme concrete ori de câte ori se va resta1ili nemi>locit contactul*EE. Cercetătorii! mai ales n ultimele două decenii! au căzut de acord că! atunci când germanii preluau oficial tradi&ia politică romană +n H fe1ruarie D@H! 7tto I era ncoronat la 4oma ca mpărat,! românii erau de>a constitui&i ca popor. 'espăr&irea )insulei romane răsăritene* de lumea apuseană n >urul anului ;???! despăr&ire evocată de A. Arm1ruster! s-a produs! sus&ine autorul! prin catolicizarea Poloniei #i $ngariei! fapt care a făcut ca "uropa cre#tină să devină o unitate catolică! din care "uropa 4ăsăriteană ortodoă era! cel mai adesea! eclusă. 71serva&ia este eactă! cu adăugarea corectivului că prima
despăr&ire sau izolare a romanicilor din "st de lumea romanică occidentală se produsese! cum s-a văzut anterior! prin invazia #i sta1ilirea slavilor la sud de 'unăre! precum #i la vest #i nord de teritoriul actual al 4omâniei. fn urma acestor considera&ii! se vede clar că remarca unor autori conform cărora românii apar târziu n izvoarele scrise este superfluă atât cu referire la teritoriul din nordul! cât #i la cel din E? ! I 'unării. "ste evident că românii apar ca atare n izvoare 0$mai după constituirea lor ca popor #i că era o imposi1ilitate P nsemnarea lor anterioară. Cu alte cuvinte! dacă desăvâr#irea tnogenezei române#ti s-a petrecut prin secolul VIII! este firească n&>7narea numelui românilor n surse ulterioare! care se refereau la secolul I% #i la secolele ce au urmat. 'eci! după formarea lor ca popor! românii! cu anumite intermiten&e! sunt pomeni&i n izvoare. 'esigur! ca eerci&iu pur teoretic! se poate presupune că! nainte de secolele I%-%! tre1uiau pomeni&i n surse romanicii afla&i pe cale de a da na#tere poporului român! ntr-adevăr! până la un moment dat! ace#ti romanici sunt vag men&iona&i n scris! dar apoi men&iunile dispar pentru câteva secole! atât n ceea ce prive#te nordul! cât #i sudul 'unării. 0e poate oare trage de aici concluzia că romanicii orientali au dispărut cu totulK 8icidecum. Tre1uie doar descoperite cauzele care au dus la o asemenea situa&ie. Pentru romanitatea sud-dunăreană! se #tie că traco-romanii! disloca&i din teritoriile pe care le-au locuit n prea>ma fluviului! au fost mpin#i de către slavii invadatori spre regiunile muntoase din sud! spre Macedonia centrală #i meridională #i spre recia! depă#ind linia de demarca&ie care separa odinioară popula&ia de lim1ă greacă de cea romanizată unele grupuri au a>uns c(iar pe coasta dalmată! iar altele! pro1a1il! #i la nord de 'unăre! unde vor fi consolidat romanitatea carpato-dunăreană! repliată n >urul coroanei mun&ilorE=. Cu alte cuvinte! la sud de 'unăre! s-au creat insule de popula&ie romanică +protoromânească,! cuprinsă n mărunte forma&iuni politice slave sau n 2anatul 5ulgar. 9a nord de fluviu! situa&ia a fost asemănătoare. n fa&a repetatelor invazii! trecătoare! e drept! dar distrugătoare! popula&ia romanică s-a retras din zonele desc(ise! u#or de supraveg(eat! controlat #i >efuit! preferând regiunile mpădurite! văile superioare ale râurilor! depresiunile su1montane etc. Cu alte cuvinte! nainta#ii românilor #i străromânii au ncetat să mai fie un factor politic. 'ar un asemenea fenomen nu s-a Petrecut doar n cazul romanită&ii orientale! ci #i n Apus. Aici! forma&iunile politice din primele secole ale evului mediu! cu o E; structură etnică foarte eterogenă! sunt desemnate de sursele eterne după numele clanului politic dominantE<. Astfel! allia francă figurează la autorii străini - italieni! i1erici! 1izantini - su1 numele de regnum Brancorum sau BrancSa! n timp ce popula&ia ntregului stat este
numită BrancS! fără deose1ire de etnie. 9a fel se ntâmplă cu numele de regnum 9ongo1ardorum sau 9ongo1ardi! referitoare ini&ial la Peninsula Italică #i la popula&ia de la sud de Alpi. 3i mai n#elătoare este terminologia politică a surselor privitoare la realită&ile etnice din 1azinul dunărean! unde succesiunea )regatelor* #i )imperiilor* 1ar1are din secolele IV-VIII este mai rapidă decât n Apus. 0u1 numele de ot(ia! 2unnia! epidia sau Avaria! adevărate )fa&ade politice*! se ascund realită&i etnice compleeE@. Istoricul 9ucien Musset! marele specialist al pro1lemei rnigra&iilor! atrăgea aten&ia asupra popula&iei sta1ile vec(i! eistente n cadrul acestor )imperii* succesive! fragile #i trecătoare: )7amenii! foarte adesea! rămân! a#teptând ca soarta să se sc(im1e! #i intră curând ntro altă com1ina&ie. Multe imperii! care ne par foarte diferite pentru că nu ne sunt pomenite decât clanurile conducătoare! care ntr-adevăr se sc(im1ă! pot fi construite astfel succesiv cu acelea#i materiale*E. Cu alte cuvinte! ma>oritatea acestei popula&ii tăcute! ignorate de surse! era formată cu mare pro1a1ilitate din locuitorii provinciilor romanizate. "ste firesc ca! acolo unde apar mai târziu popoarele romanice medievale! această popula&ie să se fi men&inut. Prin urmare! s-a o1servat cu ndreptă&ire că sursele eterne men&ionează cel mai adesea epresia politică dominantă a unui teritoriu! ignorând realitatea etnică! pe când sursele interne +documente de cancelarie! cronici etc,! acolo unde eistă! redau imaginea cvasireală a compozi&iei etnice dintr-o anumită forma&iune politicăE. 8ici n 7ccident! izvoarele eterne nu-i men&ionează n mod direct pe galo-romani! pe celti1ero-romani! pe lusitano-romani etc! ci men&ioneaHă regatele francilor! vizigo&ilor! 1urgunzilor sau ostrogo&ilor. 'eci! era normal ca #i n 4ăsărit! lucrurile să se petreacă la fel. nsă! spre deose1ire de Apus! n lumea romanică orientală lipsesc pentru o 1ună perioadă EH . p sursele scrise interne! care ar fi putut oferi detalii despre df ctura etnică a alcătuirilor politice 1ar1are. Aceasta nu f searnnă nsă că lipsesc celelalte surse care să ateste! 7'7trivă la nord #i la sud de 'unăre! prezen&a popula&iei omanizate. n multe cazuri! identificarea acestei popula&ii s-a făcut cu a>utorul mărturiilor paleocre#tine. ;.@. Cre#tini #i păgâni la 'unărea de Qos n secolele 2l-%. Cazul românilor Astăzi este nendoielnic faptul că n toate provinciile dunărene ale Imperiului 4oman! inclusiv n 'acia! cre#tinismul a avut o anumită răspândire! ncă din secolele II-III d.2r. $rmele directe! izvoarele privitoare la acest cre#tinism sunt nsă foarte pu&ine! deoarece atâta vreme cât credin&a era ilegală! interzisă! cei care ar fi lăsat asemenea urme s-ar fi epus gravelor persecu&ii. 'upă edictul de la Mediolanum +Milano,! din anul E;E! al mpăratului Constantin cel Mare! o dată cu legalizarea cre#tinismului n imperiu! situa&ia se sc(im1ă. n 'acia
nord-dunăreană! li1ertatea credin&ei cre#tine s-a afirmat c(iar mai de timpuriu! imediat după retragerea aureliană +cea H<,ED. ncepând cu secolul IV! credin&a implantată n lim1a latină n 'acia printre daco-romani este ntărită #i răspândită cu a>utorul misionarilor veni&i din imperiu. 4olul fundamental n acest sens l-a avut domnia lui Constantin cel Mare! acela care a acceptat oficial 3i a ncura>at desc(is cre#tinismul. "l a recucerit! cum se #tie! o serie de teritorii norddunărene! a impulsionat evang(elizarea #i cre#tinarea daco-romanilor! pe fondul structurilor politico-sociale romane! perpetuate n 'acia Traiană #i n zonele vecine. 0-a remarcat! pe 1ună dreptate! că predicarea mesa>ului 'omnului n lim1a latină a avut un rol important n desăvâr#irea romanizării! n 7punerea definitivă a latinei! care capătă astfel un prestigiu sporit peste tot n imperiu sau unde a fost imperiul=?. 'e aceea! n ciuda dispari&iei 1ru#te din 'acia! prin retragerea aureliană! a doi EE factori de romanizare! anume armata #i administra&ia! cre#tinismul! prin compensa&ie! a dat un nou impuls continuării acestui proces după H<-E;E. Izvoarele care stau mărturie pentru amploarea cre#tinismului latin la nord de 'unăre sunt tot mai numeroase n prima >umătate a secolului IV. Aceste surse -sim1oluri cre#tine +cruci! porum1ei! pe#ti! monograme ale numelui lui 2ristos, nso&ite de tete n lim1a latină nu lasă nici o ndoială asupra purtătorilor noii credin&e: ei nu pot fi decât dacoromânii! deoarece numai ei vor1eau #i scriau latine#te #i numai ei puteau la acea dată! la nord de fluviu! să fie cre#tini! n condi&iile n care primii 1ar1ari se vor cre#tina ceva mai târziu. Primii 1ar1ari evang(eliza&i la nord de 'unăre +dar nu n fosta 'acie 4omană, au fost un grup de go&i! pentru care a fost trimis ca episcop misionar $Sfila +LulfiSa,! ntre E=;-E=! dar acesta predica #i n lim1a latină! nu doar n gotică! semn că ntre ascultătorii săi se aflau #i daco-romani=;. Cre#tinismul a fost transmis românilor prin strămo#ii lor traco-dacoromani! care primiseră cuvântul lui 'umnezeu n lim1a latină. 8o&iunile fundamentale ale credin&ei sunt denumite n lim1a română prin termeni mo#teni&i din lim1a latină: 'umnezeu din 'omine 'eus! 1iserică din 1asilica! cruce din crucem! cre#tin din c(ristianus! a cumineca din comunicare! a 1oteza din 1aptizare! rugăciune din rogationem etc. Principalele săr1ători cre#tine au tot nume latine#ti: 4usalii! Blorii! Crăciun! Pa#ti! 0ângeorgiu! 0ânziene! 0ântămărie etc. nsu#i cuvântul generic )săr1ătoare* este #i el de srcine latină. Prin urmare! românii au fost cre#tina&i treptat! n perioada timpurie a etnogenezei lor! ncepând cu secolele II-MI! cre#tinarea nfăptuindu-se n lim1a latină. 'in acest punct de vedere! ca #i din cele ale srcinii #i lim1ii! românii se deose1esc de toate popoarele vecine lor! n sensul că ei sunt cei mai vec(i cre#tini din această zonă #i singurii care nu s-au cre#tinat Ja o dată anume! prin voin&a unui conducător! cum au făcut-o
1ulgarii! sâr1ii! croa&ii! ce(ii! slovacii! polonezii! ru#ii! ungurii. 'intre toate popoarele din vecinătate! numai grecii - #i ei auto(toni n această parte de "uropă - s-au cre#tinat de timpuriu +cu ceva naintea dacoromanilor, #i treptat! ca #i românii! fără E= \ nunerea credin&ei de sus! numai că! firesc! ei au primit cre#tinismul n lim1a greacă. până aici nimic pare neo1i#nuit! numai că romanic ulterior evolu&ia a fost de a#a natură ncâtnu românii vor fi singurul popor din "uropa devenit ortodo! adică dependent de Constantinopol #i având drept lim1ă a cultului lim1a slavonă. 7rtodoia #i slavonismul au nso&it ntreaga evolu&ie medievală a românilor #i cu toate că! ncepând cu secolele %V-%VI! s-au scris #i s-au tipărit tot mai multe lucrări #i acte n lim1a română! alfa1etul c(irilic s-a men&inut până n secolul %I%=H. 'esigur! nu este u#or de eplicat #i de urmărit o asemenea evolu&ie. 0unt nsă câteva fapte incontesta1ile. 0ta1ilirea capitalei imperiului la Constantinopol +EE?, #i apoi mpăr&irea statului n Imperiul 4oman de Apus #i cel de 4ăsărit +ED<, au făcut ca provinciile dunărene #i popula&ia cre#tină a fostelor provincii romane să men&ină legături tot mai anevoioase cu 4oma. Pentru daco-romani! protoromâni #i români situa&ia a devenit fără ie#ire după sta1ilirea masivă a slavilor n Peninsula 5alcanică. 0lavii #i statele lor au ntrerupt pentru un timp legăturile! firave! câte mai erau! ale romanicilor dunăreni cu 4oma! astfel ncât singurul centru religios cu voca&ie ecumenică rămas accesi1il acestora a fost 5izan&ul. Mai mult! după o perioadă de eisten&ă a unei a#a-numite )1iserici populare*! fără o organizare ierar(ică riguroasă #i canonică! atunci când s-a ivit posi1ilitatea #i nevoia organizării temeinice a 1isericii la români! nici măcar legăturile cu Patriar(ia constantinopolitană nu mai erau simple #i nemi>locite. ntre timp! slavii! care profitaseră de decăderea Imperiului 5izantin #i preluaseră ei n#i#i! n forme alterate! ideea imperială 1izantină! deveniseră intermediari ntre centrul 5isericii 4ăsăritului #i români. 'e aceea! prin slavii sud-dunăreni - cu veleită&i de domina&ie politică #i ia nord de fluviu -au a>uns românii să-#i men&ină legăturile cu 5izan&ul! să-#i desăvâr#ească organizarea 1isericească #i să nlocuiască lim1a latină ca lim1ă a cultului cu slavona. Această nlocuire tre1uie să se fi petrecut prin secolele I%-%! de#i eistă indicii că n unele regiuni lim1a latină s-a men&inut n 1iserica românească mai mult timp=E. Aceasta nu nseamnă că românii au rămas ata#a&i ierar(iei răsăritene n mod definitiv. 9upta ntre 4oma #i 5izan& pentru ntâietate n spa&iuJ românesc! pentru su1ordonarea 1isericilor românilor a continuat până n secolul %IV! cu sor&i sc(im1ători de iz1ândă. Totu#i! apropierea geografică de 5izan& #i influen&a slavo-1izantină dinspre sud au făcut ca imperiul să constituie mereu un model #i un protector pentru români! c(iar #i atunci când acesta nu mai reprezenta decât o
idee. Prin urmare! nu ortodoia #i slavonismul au determinat ruperea contactelor românilor cu 7ccidentul! ci realită&ile geopolitce #i istorice ale zonei central-sud-est-europene de după secolul IV. 0e poate spune c(iar că din cauza acestor evolu&ii care au condus la izolarea românilor fa&ă de Apus! au a>uns românii să adopte ortodoia #i slavonismul. 8u este mai pu&in adevărat că! ulterior! după adoptare! ortodoia #i slavonismul - fenomene circumscrise unui spa&iu relativ izolat #i profund ata#ate tradi&iei au favorizat men&inerea de cultura Apusului #i de -realizările adiacente ei. românilor departe ;.. ntre 4oma #i 5izan&: state incipiente n centrul #i sud-estul "uropei spre finalul mileniului I al erei cre#tine 'upă invazia #i a#ezarea slavilor pe spa&ii vaste din centrul #i estul "uropei! spre deose1ire de ceea ce se ntâmplase după venirea migratorilor anteriori! ta1loul etnic al regiunii s-a modificat. 8ici valurile 1ar1are care vor urma slavilor +proto1ulgari! pecenegi! cumani,! cu ecep&ia ungurilor! nu vor supravie&ui su1 aspect etnic! ci vor fi asimilate de popula&iile #i popoarele preeistente. Alcătuirile politice ale 1ar1arilor care i-au precedat pe slavi n zonă au fost la1ile! fără consisten&ă. 0lavii! deveni&i de timpuriu sedentari! au eaminat o vreme modelele de state pe E@ le aveau n prea>mă +Imperiul 5izantin! statele germanice! care >e0 statul franc merovingian,! dar! n general! nu au putut mal efectiv la alcătuirea de organiza&ii statale! fără impulsuri venite din eterior sau din lumea neslavă vecină. Cu *utorul unor asemenea factori! nsă! slavii au avut capacitatea de si organiza până la urmă n >urul 'aciei #i Pannoniei state temeinic constituite! dura1ile! unele orientate până la urmă spre spiritualitatea apuseană! altele spre cea răsăriteană. n secolul VII! slavii din Peninsula 5alcanică formează prima lor forma&iune politică - )$niunea celor #apte tri1uri* - fără prea mare consisten&ă #i unitate. Cu ceva mai devreme! n stepele de la nordul Mun&ilor Caucaz! se formase uniunea tri1urilor proto1ulgare +)5ulgaria Mare*,! su1 conducerea (anului Wu1rat. Proto1ulgarii erau o popula&ie de neam turc! nrudită cu (unii #i avarii. 'upă moartea lui Wu1rat! o parte dintre ei! n frunte cu Asparuc(! s-au ndreptat spre apus! oprindu-se pentru un timp la nordul 'unării de Qos. Aici! ostile 1izantine au ncercat să-i oprească +cea @?,! dar au fost nfrânte de 1ulgari! care au trecut la sud de fluviu #i au ocupat regiunea din nord-estul 5ulgariei de astăzi. Astfel s-a făurit statul 1ulgar! cu capitala la PlisUa. Această alcătuire politică s-a consolidat a1ia su1 (anii Wrum +?H-;=, #i 7murtag +;=-E;,! n vremea cărora statul devine o puternică for&ă politică #i militară #i ncepe să ducă o politică de epansiune. 5ulgarii s-au cre#tinat n anul @=! su1 (anul 5oris +
ur de D?? acest proces de topire n masa slavă era! n linii mari!
nc(eiat. Prin urmare! 1ulgarii cuceritori de neam turc au lăsat doar numele lor unui popor slav. 9a cumpăna secolelor I% #i %! 1ulgarii i vor avea n frunte pe &arii 0imeon +DE-DH, #i Petru l +DH-D@D,! implica&i n conflictul Uieveano-1izantin #i interesa&i de evolu&ia politică la nord de dunăre. ntre timp! slavii i asimilaseră #i pe tracii romaniza&i! Z1ligându-i pe românii sud-dunăreni! cum s-a văzut! să se retragă sPre 'unăre ori spre locuri mai ferite. n anul ;?;! Imperiul 5izantin! iritat de epansiunea 1ulgară #i de ncercarea acestora E de preluare a ideii imperiale! a ocupat 5ulgaria #i a pus capăt astfel )Primului Tarat 5ulgar*. Al doilea tarat! ntemeiat pe la ;;<-;;! avea să fie ini&ial! conform surselor! româno-1ulgar ca structură etnică #i cu dinastie românească n frunte==. "ste interesant că! ncepând cu secolul VIII! sursele grece#ti #i latine men&ionează eisten&a n Peninsula 5alcanică a numeroase forma&iuni politice slave incipiente! numite 0clavinii! n recia! Macedonia! n regiunile din vestul #i nordul peninsulei. n multe dintre ele! era clar că slavii erau doar clanul politic dominant #i că popula&ia ma>oritară era formată din greci - care spri>ineau politica imperială de elenizare a grupurilor alogene -! din traco-romani #i iliro-romani=<. 9a sâr1i! alcătuirea unor structuri politice incipiente a fost frânată o vreme de lupta dintre 5izan&! W(aganatul avarilor! statul franc #i 5ulgaria! pentru dominarea teritoriilor din sud-estul "uropei. Totu#i! prin secolele VII l-I%! se nc(eagă mici forma&iuni ca 4a#Ua! 'uUl>a! Ra(uml>e etc. 0pre finalul secolului I%! puterea aristocra&iei cre#te! iar cne>ii #i lărgesc posesiunile. Ca urmare! >upanul Vlastimir se poate opune epansiunii 1ulgare #i prime#te cre#tinismul n formă răsăriteană! n >urul anului =. Totu#i! la nceputul secolului %! regiunile sâr1e#ti intră n componen&a Taratului 5ulgar #i este nevoie de un efort deose1it! sus&inut de cneazul 4asciei! Ceaslav Clonimirovici +cea DH-Dung su1 stăpânirea Branciei de "st +ermaniei,. 'upă mi>locul secolului I%! o mare parte din Croa&ia s-a eli1erat de su1 germani #i s-a unit su1 cneazul Trpimir +=<-@=,! care #i-a consolidat E itatea a cucerit teritorii de la 1ulgari. Pe la D! devine a eaz 5ranimir care! pentru a evita ingerin&ele 1izantine! intră n faături cu Papalitatea. n anul DH
ste proclamat rege al Croa&iei! moment n care 1iserica ouseană devine oficială. 'e la ;;?H! Croa&ia va a>unge parte-a Coroanei 0f. 3tefan! adică a $ngariei! pentru câteva secole. 0lavii de apus erau prin veacurile VI-VII su1 autoritatea #efilor de tri1uri! stân>eni&i nsă de domina&ia avară. 0u1 conducerea francului 0amo! tri1urile ce(o-morave se răscoală contra W(aganatului Avar +@HE, #i se unesc ntr-o forma&iune care rezistă #i n fa&a francilor! dar se destramă la moartea creatorului său! la @<. Mai târziu! Mari! n prima >umătate a secolului al I%-lea! s-a format cnezatul Moraviei primul cneaz atestat istorice#te fiind Mo>mir I +E?-=@,. 0u1 cneazul 4ostislav +=@-?,! prin anii @E-@=! a>ung n Moravia fra&ii Wiril +Constantin, #i Metodiu care impulsionează opera de cre#tinare n formă răsăriteană #i introduc liturg(ia slavă. 9egenda 0andi MetodS relatează că! naintea fra&ilor Wiril #i Metodiu! la slavii moraveni au venit misionari de la români! greci #i nem&i=@. Prin urmare! alături de 1izantini #i carolingieni! românii au contri1uit la cre#tinarea slavilor! c(iar n afara spa&iului dacic. ntre ? #i D= domne#te cneazul 0vatopluU! care! ca #i predecesorii săi! Mo>mir #i 4ostislav! se află n luptă cu germanii. 0tatul morav este slă1it #i mpăr&it ntre fiii lui 0vatopluU n momentul când tri1urile mag(iare l atacă! prin D?<-D?@! distrugându-i principalele structuri #i aneând ulterior o parte a lui - 0lovacia statului mag(iar. Ce(ii au fost parte a Moraviei Mari! până n >ur de D??! când! cu circa ;? ani nainte de pră1u#irea statului! s-au separat! punând 1azele propriei forma&iuni politice. 0u1 cne>ii Vaclav +Venceslas,! 5oleslav I #i 5oleslav II! ntre DH;-DDD! statul ce( se consolidează. Cu precădere su1 Vaclav +DH;-DE<,! politica de cre#tinare for&ată treze#te mari nemul&umiri. Totu#i! cre#tinarea continuă #i! după nlăturarea ultimelor influen&e cre#tine răsăritene #i a liturg(iei slave aduse de Wiril #i Metodiu! ce(ii #i slovacii vor trece definitiv su1 influen&a 1isericii romane. Afectat de raidurile mag(iare de >af! 5oleslav I va contri1ui la victoria ED germană de la 9ec(feld +D<<,! victorie ce va pune capăt asalturilor ungure#ti spre Apus. $nirea tri1urilor polone s-a făcut relativ târziu n >urul câtorva centre mai importante. Astfel! pe la mi>locul secolului I%! s-au creat cnezatul vislianilor! n Polonia Mică! #i cnezatul polianilor! n Polonia Mare. 9a DD! după tradi&ie! cnezatul vislianilor a fost cucerit de către Polonia Mare! iar procesul formării statului s-a nc(eiat spre anul ;???. Primul suveran cunoscut este cneazul MieszUo I +D@?-DDH,! din neamul Pia#tilor. n D@@! MieszUo este convertit la cre#tinismul apusean de către misionari din Ce(ia. 0u1 5oleslav cel Viteaz +DDH-;?H<,! statul cunoa#te o perioadă de etindere #i de nflorire! de#i se acutizează conflictul polono-german! care va conduce adesea la impunerea suzeranită&ii germane asupra Poloniei #i la prefigurarea epansiunii germane spre est! n detrimentul slavilor.
Tri1urile slave de răsărit! locuind teritorii imense #i având sla1e legături ntre ele! au suferit timp ndelungat de pe urma atacurilor dinspre est #i nord. Primele forma&iuni politice certe sunt semnalate n secolul I% +0lavia! Wuiavia! Artania, #i! unele dintre ele! au primit un impuls n organizarea lor din partea varegilor +viUingilor,. Astfei! primui cneaz important al 8ovgorodului! 7leg! era de srcine varegă. "l a cucerit! pe ta H! Wievul! devenit capitală a forma&iunii ruse #i a supus o serie de alte tri1uri slave. ncep Igor! campaniile ruse! mpotriva 5izan&ului! continuate de cneazul de so&ia sa 7lga +devenită cneag(ina, #i de cne>ii 0viatoslav #i Vladimir n secolul %. 0u1 Vladimir +D?-;?;<,! statul Uievean atinge apogeul puterii sale. n >ur de DDD! Vladimir se căsătore#te cu sora mpăratului 1izantin Vasile II 5ulgaroctonul #i se 1otează! marcând astfel adoptarea oficială de către ru#i a cre#tinismului răsăritean. $rmează conflicte numeroase cu polonii! cu 5izan&ul! cu alte tri1uri slave! cu năvălitorii pecenegi #i cumani. Toate acestea vor slă1i mult #i vor fărâmi&a statul 4usiei Uievene. Prin urmare! cu pu&ine ecep&ii! până prin secolele Vlll-I% #i c(iar ulterior! slavii din centrul! sud-estul #i estul "uropei au trăit =? niza&i n tri1uri #i uniuni de tri1uri. 'in secolele VIll-I%! ace#tia 7ltrecut >a organizarea unor forma&iuni statale incipiente! fără să a un&e total la vec(ea structură tri1ală. Adevăratele state dievale s-au constituit nsă n zonă numai după cre#tinarea onoarelor slave +cea @=-;???, #i s-au consolidat #i centralizat a1ia n primele secole ale mileniului II=. ;.. 0tructuri tertorial-politice ale protoromânilor #i românilor ntre secolele IV-I% d.2r. 'in punct de vedere oficial #i formal! via&a politico-statală n 'acia Traiană a ncetat la finele secolului I$ d.2r.! o dată cu retragerea autorită&ilor romane! a armatei #i administra&iei la sud de 'unăre. Această via&ă politică tradi&ională #i-a urmat cursul nsă n celelalte provincii de la 'unărea de Qos sau! altfel spus! n zona sudică a romanită&ii orientale. Pe de altă parte! cum s-a văzut! ntinse regiuni din 5anat! 7ltenia #i Muntenia! adică de la nord de fluviu! au continuat! până prin secolul VI! să facă parte oficial! cu intermiten&e! din imperiu. 0pre acesta! spre imperiu! a continuat să graviteze! intens #i permanent! popula&ia romanizată de la nord de 'unăre. Imperiul a rămas c(iar #i pentru romanicii a1andona&i un model de organizare politică #i este de presupus că! n forme adaptate! unele institu&ii politice romane au continuat să eiste. 8icolae lorga! cu o deose1ită putere de evocare! a sesizat cu mult timp n urmă continuarea formelor de eisten&ă romane după retragerea stăpânirii imperiale #i după dispari&ia imperiului. YYYYPopula&iile romane! n allia ca #i la 4oma! n vec(ea capitală! 3i pe &ărmul Adriaticii! n văile 5alcanilor! pe 'unăre #i n Carpa&i! n 0ardinia! silite să se apere
ele nsele! s-au constituit n democra&ii populare! cu mândria de a reprezenta! n fa&a unui dominator sta1ilit n vecinătatea lor sau pe nsu#i teritoriul lor! rZmanii +4omaniae,! &ări de romanitate na&ională! a cărei amintire =; s-a perpetuat n numele 4omagnei italiene! ca #i n cel al roman#ilor din Alpi! al românilor din Peninsula 5alcanică #i de p^ teritoriul vec(ii 'acii*=. 8icolae lorga reconstituie de latinitate! organizate >udicios! care! acolo unde vor fi mai insule numeroase #i mai temeinic a#ezate! vor supravie&ui! se vor uni #i vor da na#tere statelor medievale ale popoarelor de lim1ă neolatină de mai târziu. P.P. Panaitescu vedea această vie&uire #i convie&uire su1 forma )pânzelor de popula&ie*! imaginându-#i popula&ia romanică +devenită poporul român, ntinsă din nordul 'unării până n Pind #i la 0alonic! n sim1ioză cu popula&ia slavă=D. Istoricii #i lingvi#tii au eviden&iat prezen&a acestor romanii devenite apoi vla(ii! adică &ări române#ti! din recia! Macedonia #i Pind până n Maramure# #i 5ucovina. Pe măsura evolu&iei proceselor etnolingvistice! pe măsura impunerii slavilor dominatori! ele se vor rări #i mic#ora la sud de 'unăre. Pe valea fluviului! nsă! n >ur de @?? d.2r.! ideea apartenen&ei spirituale a auto(tonilor la lumea romană era foarte puternică. Pe când generalul 1izantin Petru! fratele mpăratului MauriUios +<H-@?H,! sosea la 'unărea de Qos! )infestată de incursiunile acestor noi _1riganzi` [slaviiX! cu o egală lipsă de respect fa&ă de foedera #i societates! el găse#te castele adăpostind o popula&ie care! n această vreme! ca #i cu câteva decenii n urmă! considera teritoriul ei ca o 4omânia opusă 1ar1aricum-uOOiO #i se intitula romani +4omani,*loacele sale #i pentru scopurile sale #i regii 1ar1ari! #efi ai unui teritoriu care le apar&ine! cu un drept #i su1 o formă sau cu un alt drept #i su1 o altă formă! o 4omânia populară. Acolo unde via&a antică! via&a latină! s-a men&inut datorită doar popula&iei! nu eistă _>mperiu* ci această 4omânia. Fz
3i pe teritoriul locuit de traco-daco-romani! de protoromâni #i apoi de români! aceste romanii tre1uie să fi fost o realitate. ntre momentul retragerii autorită&ii imperiale #i cel al apari&iei primelor forma&iuni politice men&ionate epressis ver1is n documente eistă o perioadă de tranzi&ie prin care este evident că s-au transmis românilor valorile lumii romane antice. Autoritatea lumii 1ar1are nu a putut nă1u#i asemenea realită&i! cum s-a văzut! )regatele* #i )imperiile* migratorilor #i-au avut centrele n afaradeoarece 'aciei! pe de o parte! #i pentru că! oricum! aceste )state* aveau regulile lor de )cola1orare* de la distan&ă cu popula&ia locală. Cu alte cuvinte! ntre autoritatea nominală a 1ar1arilor #i amintirea autorită&ii imperiului - autoritate redevenită realitate uneori romanicii #i-au conservat propriile forme de organizare! de tradi&ie romană #i romano-1izantină. Astfel! când s-a cristalizat deplin primul stat centralizat #i independent românesc! el s-a numit 'omnia a toată 6ara 4omânească! adică 'ominatio totius terrae romanae de 1asm! s-a numit mpărat +din latinescul imperator,. Autoritatea domnului se ntindea asupra &ării +din latinescul terra,! conduse de dregători +din latinescul dingo! -ere,! ntruni&i! alături de al&i frunta#i! n adunări +din latinescul adunare,. 6ara cea mare era mpăr&ită n &ari mai mici! fortificate natural +era o )&ară de &ări*,! n >udecii sau >ude&e +din latinescul iudicium!- ii, #i ducate +din latinescul ducatus,! devenite! su1 influen&a slavă! cnezate #i voievodate! fără ca vec(ile denumiri să dispară integral. 7rganizarea >udiciară se 1aza pe lege! pe >udecată #i pe dreptate! toate cuvinte de =E srcine latină. Apărarea &ării! >ude&ului! >udeciei-cnezat sau ducatului-voievodat se făcea prin oaste! prin cetă&i! iar luptătorii aveau spade! arcuri! săge&i măciuci #i g(ioage +to&i termenii su1linia&i au fost mo#teni&i n română din lim1a latină,. 5iserica +din latinescul 1asilica, fusese #i ea organizată! cum s-a văzut! pe 1aza vec(iului model roman! influen&at nsă serios după secolul I% de rânduiala slavo-1izantină. 4ezultă că nici n epoca daco-romană târzie +a doua >umătate a secolului IV, #i nici n epoca migra&iilor! popula&ia locală din 'acia nu a revenit la forme strict egalitare! ancestrale de organizare! ci a perpetuat structuri sociale #i politice ale antic(ită&ii din perioada imperiului! cum a făcut peste tot popula&ia romanică<=. Astfel! comunită&ile rurale străromâne#ti nu-#i datorează organizarea lor modelului slav! ci celui din epoca romană târzie. Pământul ara1il! n sistemul roman! se mpăr&ea prin tragere la sor&i! iar loturile se numeau sortes! ca #i la români! mai târziu. Posesorii sor&ilor purtau la romani numele de vicini! iar la români cel de veciniF. Pădurile #i pă#unile erau folosite n condiviziune #i la romani! iar defri#ările #i des&elenirile făcute pe seama acestor locuri nempăr&ite se numeau curaturi! după un
termen latin. Pământul se măsura n fălcii! cuvânt derivat din latinescul falces! iar loturile se mai c(emau mo#ii +cuvânt dacic, sau 1ătrâni+din latinescul veteranif. 0e vede cum formele de conducere a satelor #i organizarea vie&ii economice #i cotidiene n aceste comunită&i au păstrat pecetea structurilor romane. Aceste structuri s-au transmis de la sat la stat. Prin urmare! toate institu&iile marcante ale statului medieval românesc administra&ia! armata! 1iserica au rădăcini- puterea romane.centrală! Acest lucru nu era posi1il dacă! >usti&ia! după secolul III! nu se men&ineau forme #i formule de organizare politică romană la strămo#ii românilor. $nele din aceste forme au fost numite generic! cum s-a văzut! romanii sau romanii populare! de#i caracterul lor )egalitar* sau )democratic* nu tre1uie eagerat. "le erau formate din sate sau fsate +din latinescul == tum, adică din a#ezări ntărite! conduse de >uzi sau cnezi. os0 G !>e pericol! mai multe >udecii-cnezate se uneau! având - frunte un conducător militar numit ducă sau! su1 influen&a irQ v voievod. Cu timpul! ducatul-voievodat se men&ine #i după cerea prime>diei. Aceste forma&iuni! mai mari sau mai mici! rvea$ n cadrul lor! in nuce! toate institu&iile care urmau să rezideze la alcătuirea statului propriu-zis de mai târziu: o conducere formată de >uzi-cnezi! duci-voievozi! )oameni 1uni #i 1ătrâni*! organe de ordine #i de apărare! instan&e de >udecată ce mpăr&eau dreptatea după rigorile acelui ius valac(icum! #i loca#uri 1iserice#ti. nainta#ul unui asemenea conducător român pare să fi fost cre#tinul latinofon Renovius! acela care! după anul E??! dăruia un candela1ru ca ofrandă +votum, unei 1asilici din centrul Transilvaniei #i marca ofranda cu un c(rismon +monograma numelui lui 2ristos, #i cu o inscrip&ie n latine#te<. Baptul mărturise#te indu1ita1il eisten&a n secolul IV! la 5iertan! a unei comunită&i cre#tine de lim1ă latină. "emple de acest gen eistă mai multe! referitoare la Transilvania! 7ltenia #i 5anat! dar mai ales la 'o1rogea! unde via&a oficială romană #i romano-1izantină a continuat până târziu. "vident! ca peste tot pe teritoriul fostului imperiu! #i romaniile din 'acia au rămas multă vreme n um1ră! n anonimat. Cvasitotalitatea )regatelor* pomenite n 7ccident după căderea 4omei sunt 1ar1are! adică sunt de crea&ie 1ar1ară. A1ia târziu a ie#it la iveală #i elementul latinofon din aceste regate. Convie&uirea românilor cu slavii #i afirmarea pentru o vreme a slavilor ca element dominator su1 aspect politic! nainte ca ei să se topească ntre români prin asimilare! au făcut ca forma&iunile politice de la 'unăre #i Carpa&i să ai1ă o anumită componentă slavă. 'omina&ia! mai mult nominală! a Primului arat 5ulgar la nord de 'unăre a sus&inut această componentă. Asemenea forma&iuni politice! cu o structură etnică destul de
compleă! dar consemnate #i afirmate ca slavo-române! #i-au cZnsolidat cu timpul statutul. Acelea dintre ele care au reu#it să =< supravie&uiască domina&iei ungare! pecenege! cumane #i tătat! #iau afirmat identitatea românească #i au dat na#tere statei medievale române#ti<. 87T" ; 8. lorga! 2istoire des 4oumains! passim +voi. ISH! intitulat 9e 4ome,. H B. 9ot! 9a fin du monde antiGue! passim idem! 9es destinâs b l"mpire! passim. E 9. Musset! 9es invasions! passim. *Vezi '. Tudor +coord.,! "nciclopedia! p. @H-@E +cu 1i1liografie,. @ M. Pallottino! 9e srcini! passim. @ Q.Q. 2att! 2istoire! passim. Q.M. 5lâsGuez! 9a 4omanizacion! passim. M. Pavan! 9a provincia Pannonia! passim. D A. Premerstein! Moesien! passim. ;? 'e la V. Pârvan! 'acia! passim! până azi s-au ela1orat lucrări fundamentale dedicate 'aciei 4omane #i etnogenezei românilor! scrise de C. 'aicoviciu! 2. 'aicoviciu! '. Protase! l.l. 4ussu! 4. Vulpe! '. Tudor #.a. ;; 2istoria augusta! cap. Vita Aureliani! ED! . ;H '. Protase! Auto(tonii! p. H@=. ;E "utropius! VIII! @!H. ;= Vezi lucrările lui (. I. 5rătianu! C. 'aicoviciu! 2. 'aicoviciu! I% 4ussu! '. Protase #.a. ;< A. 'iaconescu! C. 7preanu! Câteva puncte de vedere! p. <E<=. ;@ I1idem! p. <. ; '. Protase! op. cit! p. H@H-H@E. ; Vezi 4elations! passim. ;D;. Bisc(er! 9atina dunăreană! p. H?-H;;. HC Vezi 2. 'aicoviciu! T(e "t(nogenesis! passim. H; CC. iurescu! Bormarea! p. <-@. HH I1idem! @. =@ ) ( !. 5rătianu! $ne enigme! p. ;E-;=. ` v Arvinte! 4oman! passim. H< c papacostea! 9a 4omânite des 4oumains! p. ;<-H=. H_ V. Arvinte! op. cit.!p. <-?. v I1idem! P- ?-D@. H a. Arm1ruster! 4omanitatea! p. ;D-HE. HD st 5rezeanu! )4omani* #i)5lac(i*! p. ;EEH. E; a. Arm1ruster! cp. cit.! p. H?. EE S_teSn! p. H;-HH.
E= 3t. 5rezeanu! 9es roumains! p. E-ED. E< I1idem! p. ED-ED?. E@ A1Stfem! p. ED?. E 9. Musset! op. cSS.! p. @E. E #t. 5rezeanu! 9es 4oumains! p. ED-=?E. ED 8! udea! I. (iurco! 'in istoria cre#tinismului! p. ;E?. =? Al. Madgearu! 4omanizare! p. =?-=;. =; Bontes! p. ;;?-;;;. =H P.P. Panaitescu! nceputurile! passim idem! Introducere! passim. =E Vezi unele istorii ale culturii! 1isericii #i lim1ii române! semnate de PP. Panaitescu! 3t. 9up#a! (.l. Moisescu! R. Pâcli#anu! 7. 'ensusianu! A. P(ilippide! Al. 4osetti! I. Coteanu #.a. ". 0tănescu +coord.,! 4ăscoala Asăne#tilor! passim. 0t. 5rezeanu! 9es 4oumains! p. ED;. 0t. 5rezeanu! 9es 4oumains! p. ED;. A@ M. 4usu! Considerapi! p. ;D=. Pentru formarea structurilor statale medievale la slavi! vezi Br. rnic 9es 0laves! capitolele dedicate nceputurilor evului mediu. 8. lorga! studii! p. HD-E?. -p- Panaitescu! Introducere! p. ;H; A. Arm1ruster! op. cit! p. HH. <; 8 orga! 0tudii! p. E<. K\ papacostea! n Postfa&avoO. 8. lorga! 0tudii! p. =?<. =
popula&ie fino-ugrică! din ramura ugriană! srcinară din spa&iul cuprins ntre Mun&ii Altai #i nordul Iranului. n secolul I d.2r.! ei au Ptecat din această regiune #i s-au a#ezat pentru un timp n &inuturile cuprinse ntre Mun&ii $rali! fluviul Volga #i râul Wama. 0ursele prime referitoare la unguri sunt orientale! apoi 1izantine #i! n final! latine occidentale #i slave. Cele mai portante izvoare 1izantine n acest sens sunt TaUtiUa Apăratului 9eon Bilosoful +@-D;H, #i 'e administrando imperio! lucrare apar&inând unui alt mpărat! anume Constantin porfirogenetul +D;E-Dung! alături de unee tri1uri turcice #i slave! su1 domina&ia W(aganatului W(azar. Acest )stat*! ntemeiat la sfâr#itul secolului VII! a durat peste E?? de ani #i a veg(eat ca prin poarta dintre Mun&ii $rali #i Marea Caspicg să nu mai treacă mari valuri nomade spre "uropa. 0-a eprimat! pe 1ună dreptate! opinia că de efectele acestei pa U(azarica au 1eneficiat #i regiunile române#ti! deoarece acestea! de la trecerea proto1ulgarilor la sudul 'unării +cea @?, până la invazia ungurilor +cea D<-D@,! s-au 1ucurat de o anumită perioadă de lini#te dinspre estH Profitând de decăderea W(aganatului W(azar! incapa1il să mai oprească! după ??! deplasările nomazilor! ungurii #i pecenegii se desprind treptat de su1 controlul U(azarilor #i naintează spre vest! n regiunea dintre 'on #i 8ipru. Pe 'on! contra ungurilor #i altor migratori! U(azarii! cu a>utor 1izantin! au ridicat la E cetatea 0arUel. n lungul lor periplu de la $rali #i Volga spre 8ipru! ungurii au intrat n contact cu popula&ii iraniene! cu alanii! cu slavii #i cu tri1uri turce! precum cel al onogurilor! nume de la care! se pare! derivă #i cel al ungurilor. "plica&iile climatologice! anume instaurarea climei ecesiv de aride n stepă! pot fi tentante n >ustificarea drumului fino-ugricilor spre vestE! dar ele nu tre1uie a1solutizate! deoarece marile migra&ii 1ar1are dinspre est spre vest au reprezentat o constantă circa un mileniu. 7r! n acest interval de timp!varia&iile climatice au fost aleatorii #i! indiferent de ele! nomazii s-au scurs spre vest #i sud-vest. Pentru perioada de timp cât ungurii au sta&ionat n stepele dintre Marea Caspică #i Marea 8eagră! eistă date precise n lucrarea amintitului mpărat 1izantin - Constantin VII Porfirogenetul -! terminată pe la D
unea tri1ală a ungurilor s-a divizat: o parte a lor s-au refugiat u e persia! iar o altă parte au pornit! după tradi&ie! spre vest! lingând n regiuna AtelUuzu sau "telUuzu. 0ensul denumirii este se pare! mesopotamia sau ntre râuri. ntre care râuri se vor fi a#ezat ungurii n drumul lor spre Apus este mai greu de precizat. Ipotezele au fost multiple: 8ipru #i Prut sau 5ug #i 3iret ori 8istru #i Prut. n stadiul actual al cercetărilor! cu toată gama de (idronime - unele 1izare de-a dreptul - care n izvoare! greu formulat o concluzie definitivă<. 0ă apare re&inem! nsă! ca este ipoteză dede lucru! că AtelUuzu ar putea să fie situat ntre 8ipru #i Prut sau ntre 8ipru #i 8istru! adică undeva la nordul Mării 8egre. 6inând seamă de faptul că n cronicile latinomag(iare! "tul+"tel, este identic cu 'onul@! limita estică a &inutului n discu&ie ar putea fi acest din urmă râu sau 'one&ul! dacă nu cumva )ntre râuri* nseamnă! n cazul de fa&ă! )ntre 'onuri*! adică ntre 'on #i 'one&. n primele decenii ale secolului I%! tri1urile ungurilor migraseră de>a n această regiune. ncă din această perioadă eistă #tiri că ungurii s-au apropiat temporar de zona de la nord de gurile 'unării. Astfel! pare că la E! c(emate de 1ulgari! cetele ungurilor au venit spre a-i opri pe adrianopolitanii deporta&i n vremea (anului Wrum la nordul 'unării să se repatrieze. 'ar grecii au respins atacul unguresc! iar eila&ii s-au putut m1arca pe navele 1izantine. $ngurii vor mai fi men&iona&i la 'unărea de Qos prin D<-D@! când se anga>ează n luptă contra 1ulgarilor! &inând partea 1izantinilor. Prin urmare! conform izvoarelor narative! nu eistă nici o dovadă peremptorie că ungurii #i-ar fi avut săla#e sta1ile n secolul I% n prea>ma gurilor 'unării. m1inând etrasele izvoarelor narative cu rezultatele investiga&iilor ar(eologice #i ingvistice! istoricul Victor 0pinei a a>uns la opinia pertinentă că! n ultimele #apte decenii ale secolului I%! teritoriul locuit temporar de $nDuri era )de la 'on #i 'one&! până spre 5ugul de 0ud sau eventual c(iar până la 8istru! acest spa&iu corespunzând cu AtelUuzull"telUuzu +"telUoz, din 'e administrando imperio*D. <; fn perioada cât ungurii au vie&uit vremelnic la nordul Mării 8egre! ei s-au implicat! n a doua >umătate a secolului I%! n conflictele din zona 'unării pannonice;?. fn această zonă! la D@! se produsese destrămarea W(aganatului Avar! al cărui loc voiau să-l preia deopotrivă Imperiul Branc! Moravia Mare #i Taratul 5ulgar. Prima interven&ie ungurească este consemnată la @H. ntre timp! se produsese revolta lui Warlomann contra tatălui său 9udovic ermanicul +mpăratul Branciei de "st! viitoarea ermanie,! iar moravienii! afla&i de partea fiului răzvrătit! solicitaseră a>utorul ungurilor. Ace#tia trec pentru prima oară Carpa&ii Păduro#i! pătrund n răsăritul statului franc Pannonia de pe malul drept al 'unării, #i trec la măcelărirea popula&iei. 7 altă epedi&ie ungară similară a avut loc! pro1a1il! n zonă! n @E. n
acela#i an! mpăratul 9udovic face apel la a>utorul 1ulgarilor contra moravienilor. Cu această ocazie vin aminti&ii Wiril #i Metodiu! care ncep cre#tinarea acestor slavi de apus! orientând temporar spre 5izan& statul morav! dependent deocamdată! cum s-a văzut! de Brancia 4ăsăriteană. fn ;! o nouă invazie ungurească s-a produs! cu naintarea până la Viena +concomitent cu o epedi&ie a U(a1arilor,! pro1a1il tot cu asentimentul unui +acum al Moraviei Mari. "pedi&ia a fost dinsuveran nou urmată de0vatopluU, un atac 1ulgar antimoravian! declan#at la cererea francilor. 'upă aceste interven&ii de partea moravienilor! n DH! ungurii se alătură armatelor germanice ale lui Arnulf #i se ndreaptă contra fo#tilor alia&i! fn D=! când moravienii lui 0vatopluU erau iar n conflict cu germanii! ungurii revin n Pannonia! de data aceasta de partea moravienilor. "i se dedau la >afuri! omoruri #i iau n captivitate popula&ie din dreapta 'unării. n timpul acestei epedi&ii! cneazul 0vatopluU moare! iar statul se divide ntre fiii săi. n concluzie! nainte de sta1ilirea definitivă n Pannonia +D@,! ungurii au urmat o evolu&ie politică relativ compleă! rămânând nsă la stadiul de popula&ie nomadă! de stepă. 'upă o #edere ndelungată n &inuturile dintre Mun&ii $rali #i Volga +secolele I-VIII > ae secolului I%! ei a>ung n AtelUuzu +pro1a1il ntre 8ipru i 8istru,! unde rămân până la D<-D@. fn secolul I%! din AtelUuzu! ungurii participă la o epedi&ie spre ile ounării +n E, #i la câteva incursiuni n Pannonia +n @H! @E ;! DH #i D=,. Trecerile spre 'unărea pannonică s-au făcut după toate indiciile! prin păsurile Carpa&ilor Păduro#i! adică prin cea mai rapidă #i lesnicioasă cale de acces n zonă. H.H. 4ealită&i etnice! social-politice #i economice n cadrul tri1urilor ungure#ti nainte de secolul % n momentul sta1ilirii n AtelUuzu #i al epedi&iilor spre 5ulgaria #i Pannonia! ungurii prezentau caracteristici tipice ale unei societă&i nomade! aflate n stadiul gentilico-tri1al de organizare. Popula&ia nomadă din alian&a de tri1uri conduse de mag(iari la sfâr#itul secolului I% cuprindea elemente etnice destul de eterogene: ma>oritatea vor1ea mag(iara! lim1ă de srcine fino-ugrică! iar minoritatea vor1ea dialecte turc. 3apte tri1uri erau considerate ca ungure#ti - dar nu erau n totalitate - #i unul era format din trei vec(i tri1uri turc! n principal! pro1a1il! din U(a1ari! pe apar&inuseră odinioară alian&ei de tri1uri a U(azarilor. lmpăr&irea pe tri1uri se men&ine n $ngaria până su1 3tefan I +DD-;?E,! dar clanurile se păstreză până mult mai târziu.Via&a economică a tri1urilor ungure#ti n
secolul I% a fost relativ recent detaliată pe 1aza mprumuturilor lingvistice de srcine 1ulgară! turcică! alană #i iraniană pătrunse n lim1a ungară! după aPrecierile speciali#tilor! )ntre a doua >umătate a secolului VI #i sfâr#itul secolului I%*;;. Prin această metodă s-a sta1ilit că 7cuPa&iile principale ale ungurilor n perioada )cuceririi patriei* lor erau cre#terea animalelor! prelucrarea produselor animaliere! & etc,! metalurgia #i alte variate me#te#uguri;H. 8umai că izvoarele scrise! cele ar(eologice! analogiile #! evolu&ia tri1urilor ungure#ti ntre secolele VI-I% nu permit formularea unor atât de entuziaste concluzii. 7 societate caracterizată prin ocupa&ii de genul celor enumerate mai su tre1uie să fie eclusiv sedentară or! mărturiile referitoare > popula&ia aflată n discu&ie conduc categoric la concluzia că tri1urile ungure#ti erau nomade până la sta1ilirea lor n centrul "uropei. 'in toate mărturiile istorice aflate la dispozi&ia cercetătorilor reiese clar că ocupa&ia principală! fundamentală! a ungurilor! până n >ur de D??! era cre#terea animalelor +mai ales vite! oi! cai,! com1inată! evident! cu vânătoarea #i pescuitul. "istau #i ocupa&ii adiacente cre#terii animalelor! cum ar fi prelucrarea rudimentară a produselor animaliere care nu se consumau pe loc se practica! pro1a1il! n anumite situa&ii! #i o cultivare primitivă a plantelor! dar este cvasigeneral acceptat faptul că! aidoma tuturor popula&iilor nomade! ungurii se aau prioritar pe cre#terea animalelor! celelalte preocupări fiind incidentale. 0-a demonstrat că! n condi&iile ecologice ale "urasiei! crescătorul de vite din stepe era o1ligat - n scopul de a-#i (răni turmele - la un mod de via&ă nomad sau seminomad;E. 8umărul mare de animale de&inute de nomazi pretindea pă#uni foarte ntinse. 'e pildă! conform unor aprecieri! n stepele Asiei Centrale! o singură oaie avea nevoie vara de un (ectar de pă#une;=. 8umărul mare de animale epuiza repede resursele nutritive ale pă#unilor! de aceea tre1uiau căutate permanent alte locuri cu vegeta&ie 1ogată. 'e aici decurge modul de via&ă nomad al crescătorilor de animale din stepă #i de aici se desprinde faptul că nomadismul propriu-zis nu se poate practica decât n câmpie. 8omadismul ungurilor reiese #i din denumirea de turci! care li se da acestora n izvoare contemporane 1izantine #i! mai rar orientale. Prin acest nume erau desemnate! de regulă! toate popula&iile ce locuiau n stepele sudice ale "uropei 4ăsăritene! <= 2ferent de srcinea lor etnică reală! dar mai ales popula&iile n made. 0itua&ia este asemănătoare cu cea din antic(itate! când! n . terrnenul de sci&i! n afară de sci&ii propriu-zi#i! erau denumite P. te
tri1uri! mai ales cele nomade;<. Izvoarele scrise se referă F ndoielnic a acest trai nomad n cazul ungurilor. Astfel! oGraful araiE i1n 4$0&a +cea D??,;@ spune că ungurii locuiau n corturi! ducând un trai nomad! n căutare de pă#uni! că teritoriul lor era delimitat de două fluvii care se vărsau n Marea 8eagră #i că iarna ei se ndreptau spre malurile celor două fluvii! practicând pescuitul. "ste drept că autorul ara1 pomene#te #i suprafe&e agricole pe teritoriul vast controlat de unguri! dar nu men&ionează cine lucra terenuri. eograful Al-5acri scrie #i el că ungurii trăiau n aceste corturi;. $n tratat anonim de geografie redactat n DH n Afganistan men&ionează! n acela#i spirit! că ei )stau iarna pe malul râului care i separă de ru#i* #i se (rănesc cu pe#te;. Acelea#i detalii le dau #i ardizi #i Marvazi! cel din urmă adăugând că ungurii migrează! g(idându-se după vegeta&ie;D. $n alt argument n favoarea unei vie&i nomade a ungurilor! cu accent pe cre#terea animalelor! este oferit de călătorii occidentali a>un#i n 1azinul Votgăi! nainte de declasarea marii invazii tătaromongoleH?. Ace#ti călători #i trimi#i pretind că i-au descoperit pe strămo#ii ungurilor sau o popula&ie nrudită cu ungurii! locuind o &ară denumită Magna 2ungaria! pe malurile Volgăi. Acei oameni erau păgâni! nu cultivau pământul #i aveau (erg(elii uria#e! (rănindu-se cu carne! lapte #i sânge de cal. Cu alte cuvinte! erau nomazi. Al&i călători confirmă aceste constatări: Lil(elm de 4u1rucU ntâlnea ntre Volga #i $ral pe 1a#c(iri! despre care spune că aveau aceea#i lim1ă cu ungurii! că erau păstori #i nu aveau ora#e. iovanni de Plano Carpini! cam n aceea#i vreme +secolul %III,! spune că 5a#c(iria este 2ungaria Magna! iar un nso&itor al acestuia nota că 1a#c(irii sunt antiGui $ngari. C(iar #i pentru ungurii din Pannonia s-a utilizat o vreme de către geografii 3i cronicarii orientali numele de 1a#c(iri +Pascatur! 5ascard! 5asg(ird,! plasa&i! n acest caz! n vecinătatea românilorH;. A>un#i n Pannonia! ungurii au mai practicat o vreme traiul nomad #i au continuat să locuiască n corturi. 'espre Arpad se #tie că! a>uns n insula 0epel +Csepel,! a rămas acolo din aprilie până n octom1rie! n acord cu perioada pă#unatului de varăHH. 5azinele râurilor au fost mpăr&ite ntre tri1uri #i s-au nregistrat! n Pannonia! unele tendin&e de regrupare n cadrul comunită&ilor tri1ale. Constantin Porfirogenetul oferă detalii despre organizarea socialpolitică a ungurilorHE. "l dă numele tri1urilor ungare #i men&ionează tri1urile U(a1are care li s-au alăturat. Pe conducătorii unguri! mpăratul scriitor i aseamănă cu voievozii +comandan&ii militari, #i arată că primul astfel de conducător a fost 9evedi. Cercetările mai recente au completat #i corectat acest ta1lou. Conducătorul tri1urilor ungurilor este numit n unele surse cu titlul de Uundu sau Uende! cuvânt de srcine U(azară. A doua demnitate era! se pare! gula#! g/las +devenită g/uSa,! cunoscută #i la pecenegi #i la proto1ulgari. Mai >os decât g/las n ierar(ie era UarU(a! ceea ce poate să fi nsemnat
>udecător ori soldatH=. Ma>oritatea numelor tri1urilor ungure#ti sunt de srcine turcică #i semnifică! n multe cazuri! o demnitate. "plica&ia este lunga convie&uire #i influen&a suferită de fino-ugrici n stepele "urasiei din partea popula&iilor turce. Ca n orice societate gentilicotri1ală! #i la unguri munca sclavilor nu era utilizată n cadrul economiei. - N* N -.!F! ! st mort, se a unguri munca sclavilolor n Pannonia! ungurii erau organiza&i după Prin urmare! la venirea modelul gentilico-tri1al! duceau un tip de via&ă nomad #i erau păgâni. Cucerirea Pannoniei de către unguri nu a avut ca scop ntemeierea unui stat! ci găsirea unui nou loc de popas n lunga deplasare a lor dinspre est spre vest. Mutările periodice se eplică prin eigen&ele nomadismului #i prin presiunile du#manilor eterni! cu precădere ale altor migratori. 8omadismul ungurilor este atestat de toate izvoarele scrise care se referă la ei pe parcursul mileniului I! până n secolul %. nsă#i lunga lor deplasare! cu popasuri periodice ntre râurile $ral #i Volga! n 9e1edia! n AtelUuzu #i Pannonia! ilustrează acest lucru. $n asemenea mod de via&ă presupune ca ocupa&ie de 1ază <@ tarte! -nomadismul. Presupunerea că ungurii tre1uie să fi avut #i alte ocupa&ii de 1ază se leagă de faptul că produsele animaliere nu pot asigura eclusiv nevoile de via&ă ale unei popula&ii. n esen&ă! >udecata este corectă! numai că sursa principală de venit a ungurilor! ca #i a altor migratori! până la sedentârizare! nu este economia proprie! ci prăzile capturate prin >afuri. C(iar #i după venirea n Pannonia! când economia proprie sa consolidat mult! ungurii au ntreprins n cea @? de ani +D@-D<<, EE de mari incursiuni de >af n nordul ermaniei! centrul Bran&ei #i Italia. 8umai 5avaria a fost atacată n ;; rânduri! iar 9om1ardia de ;E oriH@. Toate aceste epedi&ii s-au soldat cu prăzi uria#e. Totu#i! după a#ezarea n Pannonia! societatea ungurilor va cunoa#te treptat transformări fundamentale! sesiza1ile cert n ultima treime a secolului %. H.E. Invazia #i a#ezarea ungurilor n Câmpia Pannonică: momentul producerii lor C(estiunea momentului sta1ilirii definitive a ungurilor n Câmpia Pannonică! precum #i cea a căii urmate de ace#tia din < AtelUuzu spre &inta lor au rămas! n ciuda izvoarelor relativ clare n acest sens! pro1leme controversate. Istoriografia mai vec(e părea să fi căzut de acord n mod cvasiunanim că ungurii s-au revărsat n Pannonia n anul D@! trecând prin nordul vec(ii 'acii! prin Carpa&ii Păduro#i #i pasul VerecUe. ( anii din urmă! lucrurile nu mai par să fie atât de clare.
'e curând! s-a ela1orat! primordial pe 1aza imagina&iei! un ntreg scenariu! cu totul sc(im1at fa&ă de datele oferite de izvoareH. Atacul pecenegilor - alia&ii 1ulgarilor - asupra ungurilor din AtelUuzu este plasat n D= #i nu n D<. Campania ungurilor condu#i de 9evente n 5ulgaria &arului 0imeon nu ar fi condus la victoria 1ulgarilor n acela#i timp cu succesul peceneg din AtelUuzu! ci n D<. 0e presupune! n continuare! că! din cauza atacului peceneg! armata nvinsă nu s-a mai putut ntoarce spre AtelUuzu! ci a tocmai tre1uit să Carpa&ii Meridionali n Transilvania! unde se traverseze revărsau ungurii din AtelUuzu! ce veneau prin toate păsurile Carpa&iior 7rientali. n fine! s-a mai avansat ideea că! la moartea lui 0vatopluU! n D=! călăre&ii unguri din Pannonia nu ar mai fi revenit n stepele nord-pontice! ci ar fi iernat pe cursul superior al Tisei. n acest fel! concluzia venea de la sine: n Duns la pace. Analele de Capiilda plasează o invazie a ungurilor n Taratul 5ulgar n vara la. gD< #> o atta! cu un clar impuls 1izantin! n D@. " posi1il ca! de F$ t să fie vor1a de o singură epedi&ieE?. &n ciuda păcii nc(eiate! &arul 0imeon a făcut apel la pecenegi e determina&i la rândul lor #i de presiunea altor turanici! i asaltau pe unguri dinspre răsărit. Atacul con>ugat al 1ulgarilor #i pecenegilor! care a condus la nfrângerea ungurilor! a avut loc! conform Analelor de la mănăstirea Bulda #i cronicarului ara1 Ta1ari! n anul D@. n acela#i an! mpăratul german Arnulf! datorită unui pericol iminent! lua măsuri pentru apărarea ora#ului +ur1s, Mosa1urg +Mos1urg, din PannoniaE. Aceste date! coro1orate cu cele din cronicile latino-mag(iare! conduc la concluzia că! n D@! uniunea tri1ală a ungurilor a fost dislocată din stepele nord-pontice #i s-a repliat n Pannonia. Rona! cum s-a văzut! era cunoscută de unguri! datorită participării lor la ac&iunile militare de acolo! n a doua >umătate a secolului I%! pe fondul disputelor dintre franci +germani,! 1ulgari #i moravieni! accentuate după distrugerea W(aganatului Avar. "ste posi1il ca ideea mutării
săla#urilor lor din stepele nord-pontice la 'unărea pannonică să fi apărut la unguri nainte de D@EH! dar actul propriu-zis! n toată amploarea lui! s-a pus n practică numai n D@. Astfel! uniunea de tri1uri ungure#ti! condusă de Arpad! fiul lui Almos! formată! conform tradi&iei! din #apte tri1uri la care se adăugase un tri1 aliat de U(a1ari! pătrunde n Câmpia 'unării pannonice! unde ocupă un teritoriu relativ ntins! fără a ntâmpina o rezisten&ă deose1ită. In concluzie! poate spune că nu eistă nici o mărturie privind mutarea se ungurilor din AtelUuzu n Pannonia nainte decertă anul D@. n acord cu ma>oritatea izvoarelor! evenimentele anilor D<-D@ se derulează astfel: 1izantinii nc(eie o alian&ă cu ungurii contra 1ulgarilor #i dezlăn&uie concomitent un atac asupra acestora din urmă revenindu-#i după #ocul suferit! 1ulgarii i atrag pe pecenegi de partea lor #i declan#ează n mod concertat $n răz1oi contra ungurilor! n urma căruia! n vederea ur de @?! cam n vremea când proto1ulgarii migrau spre Peninsula 5alcanică. Teoria nu se sus&ine! deoarece se 1azează doar pe deduc&ii #i specula&ii! nu pe surse. 8u eistă nici o mărturie certă despre identitatea dintre onoguri #i unguri #i nici c(iar despre prezen&a onogurilor n Pannonia n perioada invocată. Pe de altă parte! nu a putut fi dovedită continuitatea ntre presupu#ii invadatori din >urul anului @? #i ungurii veni&i n D@. Prin urmare! ca #i )teoria* nrudirii #i continuită&ii ntre (uni #i unguri +transpusă n legenda eroilor eponimi 2unor #i Magoi,! )teoria* onogură rămâne la stadiul de ipoteză lipsită de fundament istoric real. H.=. 'rumul urmat de unguri din AtelUuzu spre Câmpia Pannonică 3i c(estiunea traseului! a itinerarului urmat de unguri din stepele nord-pontice spre Pannonia a devenit! n ultimul timp mai ales! o pro1lemă controversată. 'ouă sunt! n principal! opiniile eprimate de istorici n legătură cu acest traseu: ;, deplasarea ungurilor spre apus prin trecătorile Carpa&ilor 8ordici! n spe&ă prin pasul VerecUe! a#a cum făcuseră mai toate popula&iile migratoare anterior H, trecerea ungurilor prin păsurile Carpa&ilor 7rientali! peste Transilvania #i! poate!
c(iar pe la @? porF de Bier! ceea ce ar fi condus! după unii! la luarea n a Transilvaniei! n D<-D@! naintea PannonieiE=. nesigur! nu se poate eclude a prioriVarianta pătrunderii unei ane a ungurilor spre patria lor actuală prin Carpa&ii 7rientali! ?? > că sursele interne latino-mag(iare #i cele eterne n asiunanimetri1uri. n a sus&ine o cu totul altă cale de naintare spre C stsunt a respectivelor Astfel! n Cronica lui Anon/mus! se 'rezintă clar trecerea ungurilor prin Carpa&ii 8ordici +Păduro#i,! nrintre slavii din 2alici: )#i a#a! venind prin pădurea 2ovos! ei au descins n păr&ile $ngului #i! n timp ce treceau pe acolo! au numit acel loc pe care l-au ocupat mai ntâi Muncas [MunUâcs! azi MuUacevo! n $crainaX* n altă parte! acela#i cronicar spune că tri1urile ungurilor au plecat de ia Wiev +W/eu, #i au trecut prin Vladimir 9odomer, #i 2alici +alScia,! )astfel ca! peste 2oos! să co1oare spre apus n &ara Pannoniei*E<. 'escinderea n Pannonia! n c(ip real sau mitic! este pusă pe seama sfatului ducilor +conducătorilor, rutenilor: )#i după ce ducele Almus s-a folosit de locul din 2alici o lună ntreagă pentru odi(nă! ducele din 2alici #i ceilal&i nso&itori ai săi! ai căror fii fuseseră da&i ca ostatici! ncepură să se roage astfel de Almus #i de frunta#ii săi ca să se co1oare peste 2oos! spre apus! n Pannonia. ... Iar ducele Almus #i frunta#ii săi! mul&umi&i de sfatul rutenilor! au nc(eiat cu ei cea mai statornică pace* #i )au plecat din 2alici spre &ara Pannoniei*E@. 0imon de Weza! un cronicar care s-a inspirat din alte izvoare decât Anon/mus! scrie că! n drum spre Pannonia! ungurii )au trecut prin &ara pecenegilor! cumanilor al1i #i prin cetatea Wievului! #i apoi s-au oprit la râul numit 2ung! unde au ntemeiat o cetate*E. Mai departe! acela#i scriitor precizează: )Prin urmare! acest Arpadcn oamenii săi a străpuns mai ntâi Mun&ii 4utenilor 3i #i-a mplântat ini&ial cetatea sa pe râul $ng*E. Mun&ii 4utenilor sunt! fără ndoială! Carpa&ii 8ordici sau Păduro#i! care au format un timp (otarul ntre 4egatul $ngariei #i cnezatul 2alici-VolâniaED. 'acă ungurii numeau acei mun&i ai rutenilor! prin reciprocitate! ru3ii i numeau ai ungurilor. 0e #tie acest lucru din vec(ea cronică rusească Povestea anilor trecu&i +Povesf vremenn/c( let,! care @; spune despre drumul spre vest al ungurilor! plasat gre#it n ^v )$ngurii trecură pe lângă Wiev .... Venind din răsărit! ei merge n gra1ă prin mun&ii cei fnal&i care se c(eamă ungure#ti*=?. Toate aceste denumiri geografice reale! cum ar fi OG) Vladimir! 2alici! $ng! MunUâcs! Mun&ii $ngure#ti sau 4utene_ etc! aflate n legătură cu drumul ungurilor spre Pannonia! nu rv! duce decât la o singură concluzie! anume că acest drum .! desfă#urat pe la nord de fosta 'acie! pe unde au trecut #i (unii mai toate popoarele stepei! n
spe&ă prin pasul VerecUe. 'e altfel n spri>inul acestui adevăr vine #i ar(eologia! deoarece pe vtea Tisei superioare! n zonele Remplin #i 0za1olcs! s-au descopet& cele mai vec(i morminte mag(iare primitive=;. Trecerea unguri pe lângă Wiev! prin Vladimir #i 2alici confirmă opiniile acela istorici care plasează AtelUuz-uO undeva la sud de Wiev #i la vest de 8ipru! spre 5ug sau c(iar spre 8istru! dar n nici un caz ma spre apus. n Cronica pictată de laterminată Viena C(ronicon Pictim Vindo1onense,! scrisă de Marcus de Watl! n ;E<! cu cea ;ul că pare o intercalare târzie <, la autorii 1izan numele lui Almos nu este men&ionat ntre conducătorii ungu din anii D? ai secolului I%. Astfel! la eorgios MZnc conducătorii uniunii tri1ale a ungurilor n prea>ma confruntau @H .. / simeon sunt Arpad #i Cusan Wursan,! iar la 1ulgaro porfirogenetul apare n asemenea postură numai Consta? acestor date #i a regulii de succesiune la fie nomade! Almos pare să nu fi avut niciodată calitatea PZpu ! O confedera&iei tri1ale ungare , conform cercetărilor 2or a te calitatea de #ef suprem al uniunii tri1ale a ungurilc receI>n9,t cert ia un moment dat lui Cusan Wursan,Fs. l ciuda acestor argumente solide! nu putem eclude complet i1ilitatea ca o ceată a uniunii tri1ale a ungurilor să fi trecut prin TZansilvania spre Pannonia. 'ar! c(iar dacă! teoretic! acest lucru ar fi putut ntâmpla! el nu a avut nici o importan&ă #i nici o urmare imediată. n D@! ungurii a1ia au reu#it să se statornicească peste o parte a Câmpiei Pannonice. Transilvania! cum se va vedea! va fi cucerită târziu #i treptat! iar când au ntreprins prima incursiune de >af asupra )&ării de peste pădure*! după D??! ungurii nu aveau nici un fel de cuno#tin&e despre regiunea atacată.
H.<. 8umărul ungurilor n >urul anului D?? Aspectele numerice au fost #i vor rămâne mereu controversate! mai ales când ele se referă la perioada prestatistică. Totu#i! n ciuda nesiguran&ei! se pot face unele estimări. Astfel! potrivit opiniilor speciali#tilor! raportul numeric ntre sedentarii agrar-pastorali #i nomazii ce ocupau suprafe&e identice ca mărime ar fi de aproimativ ;? la ;=@. Propor&ia net avora1ilă celor ce se ocupau prioritar cu lucrarea provine din faptul că aceea#i un terensuprafa&ă agricol putea furniza (rană cupământului mult roa multor persoane decât afectată păstorituiui omad. Cum! nsă! la toate popula&iile sedentare! cultivarea Pământului se completează cu cre#terea animalelor #i c(iar cu +pr Pendulatoriu! iar nomadismul nu este ntotdeauna pur icandu-se temporar! ca n cazul ungurilor! #i o agricultură dentaă pe suprafe&e mici! mutătoare,! raportul de mai sus @E se cuvine! pentru anumite zone! modificat u#or! poate n sensui de =-< sedentari la un nomad. n ceea ce prive#te datele numerice a1solute! oferite de izvoare sau deduse prin calcul! referin&ele sunt foarte pu&ine #> adesea! inutiliza1ile. Câteva eemple vor fi edificatoare n acest sens. 0pre pildă! Procopius spune că răz1oiul contra ostrogo&ilor ar fi costat Imperiul 5izantin ;? milioane de vie&i omene#ti! ceea ce este de domeniul fantasticului=. "fectivele pecenegilor care ar fi trecut 'unărea la sud! n ;?=! erau apreciate de 0U/litzes la ??.??? de oameni! iar ale uzilor! n ;?@=! la @??.???=. Aceste numere! doar reduse de cel pu&in ;? ori! s-ar putea apropia de realitate. 'upă calcule la1orioase uneori! corelate cu o serie de mărturii complee #i pertinente! istoricii moderni s-au ncumetat să facă ei n#i#i estimări numerice referitoare la popula&iile migratoare. Astfel! se consideră azi rezona1il ca numărul 1atavilor! spre anul ? d.2r.! să fie apreciat la
ungurilor putea ridica la răz1oi H?.??? de luptători< Plecând de aici! s-a considerat că era nevoie de efortul a Iii pentru ntre&inerea unui luptător narmat! de unde ar rezulta . _ eOrOrO Aa familii ci n nnni ilntia OnOaOci rOa 7irOrrOarOa FhQTOCO COCOCO vreo ;??.??? de familii #i o popula&ie totală de aproape umătate a secolului %IV! pentru popoarele sedentare din "uropa! indicele de familie este apreciat la =!E<=. n lumina acestor mărturii #i considera&ii! ar tre1ui să admitem că ungurii cuceritori n >urul anului D?? au fost cam ?.???! număr compara1il cu al altor popula&ii migratoare. Totu#i! luând o mar>ă de eroare n sens restrictiv! luând n calcul suprafa&a Pannoniei #i apreciind capacitatea ulterioară a ungurilor de a organiza un stat dura1il #i de a asimila anumite popula&ii din pustă! admitem că 'zai(ani a minimalizat numărul răz1oinicilor unguri! reducându-l &a >umătate. n această situa&ie! numărul total al ungurilor descin#i n Pannonia la D@ s-ar fi putut ridica la cel mult ;
Voivodina #i alte zone de margine nu intră deocamdată n discu&ie! deoarece acestea au a>uns mai târziu! treptat! n componen&a statului ungar. Armata ungară de la cumpăna secolelor I%-% #i c(iar până dincolo de >umătatea secolului % era eminamente potrivită pentru razii +epedi&ii de >af,! dar nu era aptă - #i nici nu #i propunea - să ocupe teritorii de>a puternic populate de sedentari<@! mai ales când relieful acestor zone era colinar #i muntos. 'e altfel! ungurii! n acel timp! nu au fostcuceritor n nici unsau grad - afară de apreciază Alfold! unde erauMusset seminomazi un popor colonizator! 9ucien ei nu-aveau atunci nici o organizare politică #i nici o idee-for&ă pe care s-o propună vecinilor lor<. 'e aceea! cucerirea celor mai multe din teritoriile vecine #i ncadrarea lor n $ngaria medievală s-a făcut târziu #i treptat! mai ales după anul ;???! adică după se-dentarizarea! cre#tinarea #i feudalizarea par&ială a ungurilor. H.@. Cronicile latino-mag(iare din secolele %II-%V #i valoarea lor istorică Istoriografia mag(iară medievală dispune de câteva lucrări -azi devenite izvoare narative ale epocii respective - esen&iale pentru n&elegerea societă&ii care Ie-a generat. n cadrul acestor izvoare narative +cronici, se reflectă realită&ii zonei central-sud-est-europene din secolul I% până n momentul redactării lor: stadiul de evolu&ie social-politică #i economică a un-gurilor n prea>ma sta1ilirii lor n Pannonia! structura etno-demc grafică a Pannoniei la acea dată #i ulterior! epedi&iile ntreprins@ de unguri n apusul! sudul #i estul "uropei! conflictele cu unee @@ s> forma&iuni politice eistente n zona pannoniană #i state ticâ transformările suferite de societatea ungară! de la adisrn la sedentarizare #i feudalizare! cre#tinarea ungurilor! nZi nizarea #i a#ezarea unor străini n $ngaria! formarea statului c?Z s$ccesiunea n cadrul dinastiei Arpadienilor! cuceririle p de unguri n detrimentul statelor #i popoarelor din >ur te 'e aceea! de gradul de credi1ilitate a acestor izvoare depinde posi1ilitatea cunoa#terii corecte a realită&ilor evocate mai sus. Cea mai importantă asemenea lucrare este! fără ndoială! esta 2ungarorum! alcătuită de un notar! rămas anonim! al regelui 5eta. 'e aceea! lucrarea se mai c(eamă Cronica fui Anon/mus. Cronica a fost pu1licată pentru prima oară n ;=@! de către Q.. 0c(andtner #i M. 5eP! ea constituind o adevărată revela&ie pentru oamenii de #tiin&ă! care nu s-au gândit nici o clipă să-i pună la ndoială valoarea atunci. ncepând cu a doua >umătate a secolului trecut! acceptarea totală #i entuziastă a făcut loc unui criticism fără limite! cronica fiind socotită o fantasmagorie! o fa1ulă sau o legendă fără valoare! iar autorul fiind calificat drept falsificator al trecutului
faza critică! pozitivistă n istoriografie! fază n timpul căreia s-a a>uns la eagerări nota1ile H, accentuarea luptei organizate de emancipare na&ională a popoarelor cuprinse for&at n Imperiul 2a1s1urgic #i Austro$ngar. n cadrul acestei lupte! ideologia na&ională a românilor! slovacilor! croa&ilor! sâr1ilor a acordat un rol important argumentului istoric! anume vec(imii #i continuită&ii de locuire a acestor popoare sau păr&i de popoare n regiunile care vor deveni ulterior supuse coroanei ungare #i apoi 2a1s1urgilor. 'ar#iAnon/mus aducea mărturii clare fa&ă tocmai n spri>inul anteriorită&ii continuită&ii românilor #i slavilor de Mag(iari! deopotrivă n provinciile n care ace#ti români #i slavi erau ma>oritari #i n $ngaria propriu-zisă +Câmpia Pannonică,. 'e aici! eacer1area reac&iei de respingere a operei pomenitului Cronicar! reac&ie care a atins punctul culminant prin 4o1ert tr! n ;;@?. Perioada de respingere totală a 8otarului @ Anonim s-a prelungit! cu precădere n Austro-$ngaria! timp câteva decenii. 8umai că eliminarea completă a lui Anon/mus izvor istoric #i privarea astfel a vec(ii culturi mag(iare de una din crea&iile sale fundamentale nu rezolvau pro1lema prezen&ei popoarelor nemag(iare n Pannonia #i n statul ungar de mai târziu. Celelalte cronici latino-mag(iare i men&ionau #i ele pe români! siavi #.a. pe teritoriile cucerite ulterior de mag(iari! >gr izvoarele eterne confirmau acest fapt. Primul istoric care a supus unei analize critice! #tiin&ifice! istoriografia latino-mag(iară din secolele %II-%V a fost 2oman 5âlint! n deceniul al treilea al secolului %%@;. Conform cercetărilor lui 2oman! la srcinea vec(ilor cronici se află două ar(etipuri de geste: primul! azi pierdut #i numit esta $ngarorum! cuprinde evenimente ale istoriei ungurilor! de la nceputurile sale mitice până la ;?D; al doilea! de asemenea pierdut! se c(ema esta 2ungarorum #i a fost scris la sfâr#itul secolului %III su1 domnia lui 9adislau IV Cumanul +;HH-;HD?,. 'espre cel dintâi ar(etip se mai #tie că a fost scris! pro1a1il! de un cleric de cultură franceză #i italiană! care a utilizat n redactare Cronica lui 4egino! Annales Aft(aenses! tradi&iile de familie ale regilor arpadieni #i ale no1ilimii mag(iare. "la1orarea acestui ar(etip s-a petrecut spre finalul domniei lui 9adislau cel 0fânt +;?-;?D<, #i din el #i trag documenta&ia Cronica lui Anon/mus! Annales Posonienses! 4aportul lui 4icardus +circa ;HE,! Cronica lui T(omas de 0palato #i informa&iile ver1ale ale lui 7do de 'euil. 'in cel de-al doilea ar(etip s-au inspirat 0imon de Weza +pentru cronica sa! terminată la ;H<,! C(ronicon pictum Vindo1onense +;E<,! C(ronicon Posoniense! C(ronicon 'u1nicense #i C(ronicon 5udense. n ceea ce-l prive#te pe Magistrul zis P.! notarul regelui 5ela 2 +;;E;-;;=;, sau al regelui 5elaOOO +;;H-;;D@,! supranumit astăzi Anon/mus! el a folosit selectiv vec(ile geste regale din secolul %I! turnând materialul faptic eistent acolo n forma gestelor franceze
contemporane! pe care Ie-a cunoscut n mediul intelectual a Parisului! unde s-a instruit. Prin urmare! 2oman vede n cronica lui Anon/mus )o operă de savant ce domină epoca*! o nara&iune )ela1orată cu gri>ă! atât din punct de vedere strategic! cât 3; @ rafie! vădind pătrunderea criticii sale! reflec&ie metodică #i funzirnea cuno#tin&elor sale [ale autoruluiX*@H. 'e#i remarcă prZrnite inadverten&e! eegetuldocumentară mag(iar elogiază concep&ia Anon/mus! valoarea a cronicii! i #i aZ d lu (iinaă caracterul no1iliar! caracterizându-l pe autor drept un rezentant de ecep&ie al vec(ii istoriografii mag(iare. n epoca cetui de-al doilea răz1oi mondial #i ulterior s-au formulat din nou serioase ndoieli n legătură cu valoarea documentară a gestelor lui Anon/mus! uneori respingându-se n 1loc ntreaga lucrare! alteori eliminându-se doar pasa>e anumite! ntotdeauna! ntre pasa>ele puse su1 semnul ndoielii erau cele privitoare la români. 0trădaniile cercetătorilor mag(iari s-au ndreptat n câteva direc&ii! cu scopul de a acredita că: a, opera 8otarului Anonim este relativ )nouă*! fără 1ază n gestele de pe vremea lui 9adislau cel 0fânt 1, toate cronicile din secolele %II-%V! de la 0imon de Weza ncoace! s-au inspirat din Anon/mus #i au preluat necritic o parte din gre#elile lui! recte #tirile referitoare la români c, 1aza informativă a cronicii s-a constituit dintr-o serie de izvoare neconcludente! dar mai ales din tradi&iile orale genealogice! cu largă răspândire n $ngaria medievală@E. 'e pildă! unul dintre ace#ti detractori mai recen&i ai lui Anon/mus spune că lucrarea acestuia )apar&ine categoriei de geste romantice [sicJX! apărute n "uropa 7ccidentală n secolul %III* #i că )crea&iile de acest gen au mai degra1ă un caracter literar! neavând nici o tendin&ă să facă o relatare fidelă a evenimentelor*@=. Acela#i istoric adaugă că )persona>ele figurând acolo sunt n parte copiii imagina&iei autorului! neavând alt rol decât să facă mai colorate cariera eroilor autorului #i c(estiunile istorice pe care ei le au de spus*@<. 8umai că aceste aser&iuni sunt contrazise de nsu#i Anon/mus! care &ine să-#i epună singur metoda riguroasă de lucru: )'acă n-a&i voi să crede&i din scrisul acestor pagini răz1oaiele acestora [ungurilorX #i faptele lor d arme! crede&i atunci cântecele lim1ute ale 1ufonilor #i istorisirile false ale &ăranilor care nu au dat uitării nici până acum \aptele vite>e#ti #i răz1oaiele ungurilor... "u nsă! deoarece nu arn aflat despre această faptă n nici o carte a vreunui istoric! ci @D am auzit-o numai n istorisirile false ale &ăranilor! nu rni-a propus s-o descriu n lucrarea de fa&ă*@@. Prin urmare! nu eistă motive să se creadă că! deli1erat Anon/mus a transpus n mod curent legende #i fa1ule n lucrarea sa! deoarece el repudiază epressis ver1is acest procedeu. M/ este mai pu&in adevărat că autorul! format n veacul %li occidental! )trăie#te voga eposului
cavaleresc* #i preia n opera sa forme #i formule din acest epos. 'ar nu o face până acolo ncât să falsifice con#tient trecutul sau să pună n prim-pian fantezia sa. "l ac&ionează ntr-o manieră critică #i respinge! cum s-a văzut! tradi&ia orală. n altă ordine de idei! ca purtător de cuvânt al vec(ii no1ilimi mag(iare! notarul regelui 5ela scrie o lucrare militantă! deoarece apără interesele descenden&ilor nso&itorilor apropia&i ai lui Arpad! ale căror pozi&ii erau amenin&ate de noua no1ilime mai ales1iserica n străinii adu#i ulterior n regat suveraniisrcinată arpadieni #i de catolică@. n acest sens! de Anon/mus! ca #i 0imon de Weza! eprimă n operă con#tiin&a na&ională elitară din epocă! sus&inând că no1ilimea tradi&ională era urma#a adevăra&ilor unguri cuceritori #i că &ărănimea provenea din popoarele #i popula&iile supuse! găsite de unguri la năvălirea lor@. Cu alte cuvinte! n secolele %II-%III! n mentalul colectiv elitar din $ngaria statutul păturilor inferioare ale societă&ii era pus! n parte! pe seama cuceririi strămo#ilor acestora de către )adevăra&ii unguri*! fapt reflectat #i n ideologiile altor popoare #i conform! n oarecare măsură! cu realitatea. Pe această linie #i n continuarea ei! Anon/mus se nscrie n rândul reprezentan&ilor )propagandei na&ionale*! alături de Qo(n de 0alis1ur/ n Anglia! Vincentius 2ispanus n 0pania! 0uger #i 4aoul la1er n Bran&a! n lupta pentru afirmarea tinerelor monar(ii europene n fa&a universalismului promovat de 5izan& +acum formal #i timid, #i de mpăra&ii germani +tenace #i agresiv,ugat de vreun mpărat*?! adică nu tun. s$pus nici 1izantinilor! nici germanilor. prin urmare! este evident că opera lui Anon/mus eprimă insele societă&ii arpadiene din secolele %II-%III #i prezintă istoria ter rir>> )patriei* din secolele I%-% prin prisma acestor interese! ne aici decurg o oarecare deformare a realită&ii! prezen&a unor lisee transpuse din alte surse etc! numai că acest lucru se *ntâmplă n ntreaga cronistică medievală #i nimănui nu i-a trecut nrin minte să respingă aceste lucrări! ca izvoare istorice! n 1loc. 3i apoi! c(iar dacă 8otarul Anonim ar fi deviat mai mult de la realitatea istorică! rămân ceilal&i autori de cronici care l confirmă &n linii mari #i care nu puteau! cu to&ii! să se inspire necritic din Gestele sale. Pe de altă parte! nu eistă nici un motiv serios să se considere că toate acele nume! realită&i #i fapte care apar la Anon/mus #i nu sunt pomenite aidoma n alte izvoare au fost invaria1il inventate! atâta timp cât autorul ne asigură că a folosit numai surse de primă mână #i atâta timp cât nu se cunosc alte cronici strict contemporane cu gestele aflate n aten&ie.
n concluzie! se poate afirma că! n general! cercetările lui 2oman 5âlint privind filia&ia cronicilor latino-mag(iare vec(i au fost >udicioase! iar rezultatele lor nu au fost ncă infirmate. 'e aceea! aceste cronici au o reală valoare de izvoare istorice! n măsura n care toate gestele medievale europene au o asemenea valoare! m1inată cu cea literară. 8umai pe 1aza acestor geste! corelate cu sursele eterne! cu rezultatele cercetărilor ar(eologice etc! se poate reconstitui realitatea acelei H-.epoci. Tradi&ia cronistică despre structura etnică a Pannoniei #i Transilvaniei n perioada premag(iară Toate izvoarele converg n a sus&ine că! n momentul alungării ri din stepele nord-pontice de către 1ulgari #i pecenegi! onia #i Transilvania erau populate de comunită&i eterogene ; n ceea ce prive#te structura etnică;. 8ici o sursă nu ideea vidului demografic! nici n Pannonia transdanu1iană! c> ntre 'unăre #i Tisa #i nici la est de Tisa până la Carpa&ii 7rientat #i Meridionali. Tradi&ia consemnată de 0imon de Weza +;H<, #i de celelalte cronici ale celui de-al doilea ar(etip! ela1orat su1 9adisla/ Cumanul! precum #i de lucrările inspirate par&ial din produsele acestui ar(etip! arată că după moartea fiilor lui Attila #i destrămarea )Imperiului* (unic! Pannonia a rămas locuită de slavi 0clavi,! greci raeciX! teutoni Teutonici,! messiani Messiani, & români +$Sa(l,! a>un#i la un moment dat su1 domina&ia lui 0vatopluU! cneazul Moraviei Mari! #i cuceri&i apoi! n urma luptelor purtate! de către unguriH. Băcând a1strac&ie de unele anacronisme! inerente tuturoi gestelor medievale! aceste relatări nu sunt surprinzătoare! deoarece atât slavii moravieni! cât #i grecii +1izantinii,! germanii +teutonii! francii de est,! 1ulgarii +messianii, #i românii +vla(ii, sunt confirma&i de alte surse ca prezen&i n --Pannonia sau! cel pu&in! la marginile ei n perioada premergătoare apari&iei ungurilorE. Victor 0pinei a demonstrat recent că ideea implicării românilor! mpreună cu alte popoare din centrul #i sud-estul "uropei! n evenimentele legate de năvălirea #i stăpânirea (unică n "uropa circula frecvent n literatura medievală! fiind men&ionată in numeroase #i variate scrieri din prima >umătate a mileniului II* Vom spicui câteva eemple: ;. 8i1elungenlied +epopee germană! redactată n >ur de ;H??, ducele 4âmuncdm 6ara 4omânilor se află ntre oaspe&ii 0ui Attiia. Ia nunta acestuia cu Wrim(ilda n alt pasa>! sunt pomeni&i români Llâc(en,. H. 5iterolf und 'ietlei1 +poem eroic! compus ntre ;H<=-;H@, ducele 4âmunge din 6ara 4omânilor 4âmunc ar putea să fe numele eroului eponim al poporului român! amintind de forma s care românii se autodesemnau. â
+continuarea la 8i1elungenlied,: apare 0ige(âr von = 5iografii roman&ate ale lui Attila: Codice de la 5i1lioteca Marciana din Vene&ia +secolul %IV,: din rmata lui Attila făceau parte cumani! români! unguri #i 1ulgari. . varianta latină a vie&ii lui Attila! de la 5i1lioteca municipală din Verona +secolul %VI,: n campania din Italia! Attila a avut ca alia&i pe Cumanos! 5lacos! $ngaros #i Volgares. . codice de (unilor la 5i1lioteca Am1rosiană din Milano +secolul oastea regelui fac parte români! 1ulgari! unguri #i! n%V,: loculdin cumanilor! tătari #i turci. d, 8iccolo de Casola! 9a guerre dAttila +poem cavaleresc! scris ntre ;E<-;E@,: Attila! a>uns rege al $ngariei #i al sarazinilor! avea ntre supu#ii săi pe cumani! 1ulgari! români #i tătari. Conform acelora#i cercetări! ideea eisten&ei românilor n Pannonia #i 1azinul 'unării! de la Attila #i până la venirea ungurilor! a fost preluată #i de unii umani#ti<: ;. Anton Verantius +; desfă#urare procesul de etnogeneză românească! adică &>e transformare a latinofonilor din 'acia! Moesia #i c(iar Pannoni străromâni #i apoi n români. Vla( nsemna! cum se #tie! _ latinofon. Celălalt ar(etip de cronici! reprezentat de lucrarea 8otarului Anonim al regelui 5ela #i inspirat din alte izvoare decât 0imon de Weza! nu-i mai apropie pe români de (uni! nsă relatează cu claritate că! la pătrunderea ungurilor n Pannonia +n D@, aceasta era locuită de 0clavi! 5ulgarii et 5lac(ii ac pastores 4omanorum! cu alte cuvinte de slavi! 1ulgari #i români. 0ensul epresiei 5lac(ii ac pastores 4omanorum va fi clarificat mai >os. 'espre Transilvania propriu-zisă! supusă unor epedi&ii de >af din partea ungurilor! n >urul anului D??! Anon/mus spune că era locuită de români #i slavi 5lasii et 0clavi,j. fn această c(estiune a structurii etnice a Pannoniei n perioada premag(iară! lucrările istorice latine referitoare la $ngaria sunt
confirmate n linii mari de vec(ea cronică rusească Povestea anilor trecu&i +ela1orată la Wiev! la nceputul secolului %II,! mai vec(e cu uns n Pannonis.! unde s-au ciocnit cu românii volo(il, #i cu slavii! pe care i-au nfrânt! alungându-i apoi pe români #i supunându-i pe slaviD. 0-a acest caz! negarea identită&ii ntre volo(i #i români! su1 propus! pretet pentru că eistă anumite inadverten&e de formulare n cronica rusească #i s-a ncercat acreditarea ideii că numele etnic volo(i s-ar referi la franci?. Apropierea volo(i - franci este imposi1ilă! deoarece prin cel dintâi termen ntotdeauna au fost desemna&i de către slavii de est românii #i deoarece n cronica Uieveană francii apar #i sunt desemna&i cu propriul lor nume Argumentul ultim este (otărâtor! 'atorită lui #i inconvenientele` care decurg pentru teoriile unor istorici din presupusa identitate iSoSofa-franci! nsă#i istoriografia ungară a a1andonat n anii urmă ideea identită&ii evocate. = zen&a 3rii d tâ deci! că două izvoare din două arii culturale diferite independent una de alta! acela#i lucru! anume relevă &a românilor pe teritoriile pe care aveau să se a#eze #i după D<-D@. Acest fapt este! categoric! garan&ia ridicită&ii informa&iei transmise astfelH. 8oua #i surprinzătoarea V oteză! conform căreia Anon/mus s-ar fi aflat la Wiev ntre anii ;;-;;D? #i ar fi cunoscut acolo tetul cronicii ruse ori! dacă nu! r fi făcut acest lucru prin intermediari! este lipsită de orice temeiEntâi. nc nu se e cu Pcizie când a trăit #i a creat An7n/mus. n al doilea rând! nu se #tie nimic despre circula&ia unor copii ale letopise&ului rusesc ntre ;;
Pannoniei era locuită de 0clavi! 5ulgarii et 5lac(ii ac Pastores 4omanorunf. 0-a discutat mult ntre istorici #i filologi < asupra acestei formulări! asupra sensului no&iunii de pastor 4omanorum #i asupra caracterului copulativ sau eplicativ <; con>unc&iei ac. 'acă ac are valoare de #i! atunci s-ar părea c epresia pastores 4omanorum nu are legătură cu 5lac(ii. nainte a formula de un văzut punctce den&eleg vedereAnon/mus asupra acestei presupuse legături! ar de fi important #i ceilal&i autori medievali prin no&iunea de 4omani. 0-a o1servat recent! pe 1ună dreptate! că termenul 4omani la Anon/mus are n&eles eclusiv etnic #i că el este folosit n legătură cu trei perioade: ;, evenimentele legate de cucerirea (ună H, de la moartea lui Attila la cucerirea lui Arpad! E, perioada relativ contemporană autoruluiD. n toate aceste ipostaze! romanii lui Anon/mus sunt identifica&i cu popula&ia 4omei. Pentru secolul IV! este evident că 4omani-i sunt vec(ii romani! deopotrivă ai 4omei #i ai imperiului! deoarece locuitorii celor două entită&i purtau acela#i nume. n a doua perioadă +secolele VI-I%,! nu mai poate fi vor1a de romanii clasici ai 4omei #i ai imperiului! ci de amintirea lor sau de metamorfozarea lor. Cronicarul folose#te numele de 4omani! deoarece Pannonia a fost câteva secole provincie romană #i deoarece vestigiile romane se păstraseră la tot pasul. "ra clar că #i popula&ia romanizată! al cărei izvor generic era Cetatea "ternă! a dăinuit n parte! secole la rând! n Pannonia! nainte de a se transforma ntr-o nouă etnie romanică! de a-#i căuta o nouă patrie sau de a se pierde printre noii veni&i. 4omanii contemporani lui Anon/mus! prezen&i n $ngaria! nu pot fi decât nal&ii prela&i catolici de srcine romană +italiană,! adică latinii izvoarele mag(iare ale secolului %IIID?. 'eci! pe fondul n&elesului general al termenului 4omani! apar sensuri nuan&ate! n func&ie de perioada la care se referă autorul. n raport cu amintirea 4omei #i cu termenul de 4omani! pus n legătură cu Pannonia! mai apar n surse epresiile pastor 4omanorum #i pascua 4omanorum. Anon/mus notează: )Biindcă după moartea regelui Attila! romanii ziceau că pământ Pannoniei este pă#une +pascua,! pentru că turmele lor pă#teau n &ara Pannoniei. 3i pe drept cuvânt se spunea că @ f> pă#unile lor! fiindcă #i acum romanii pasc [turmeleX alt capitol! acela#i autor spune că )principii romani au n t &ara Pannoniei până la 'unăre! unde #i-au a#ezat păstorii 7C$P DH +pastores, Y Termenii pă#unile #i păstorii romaniSor au cunoscut o mare - nândire n epoca lui Anon/mus #i ulterior. 7do de 'euil! pe la ;T<7 spune că! potrivit tradi&iei! n $ngaria s-ar fi aflat pă#unile lui lulius Caesa(! adaptându-#i relatarea sensi1ilită&ii mediului francez. 4aportul
dominicanului 4icardus! $ngaria Magna +;HE,! men&ionează că $ngaria! nainte de descinderea lui Arpad! purta numele de pă#unile romanilorF. T(omas de 0palato consemnează #i el! după ;Huns de precis! sta1ile#te o sinonimie ntre români +5lac(ii, #i păstorii romanilor +pastores 4omanorum,. 'iscu&ia n legătură cu traducerea #i sensul con>unc&iei aâF s-a dovedit cu totul gratuită! fără o1iect! deoarece rostul ntreg al epresiei 5lac(ii ac pastores 4omanorum era lămurit! pe deplin! de 0imon de Weza #i de cronicile ce i-au urmat. Cronicarul notează limpede că românii! care fuseseră păstorii #i colonii romanilor! au rămas de 1unăvoie n Pannonia! după retragerea stăpânirii romane: )5lac(is! Gui Psorum [4omanorumX fuere pastores et coloni! remanenti1us sPonte in PannoniaDD. Cronicarul arată detaliat că! n urma atacurilor #i >afurilor (unilor! romanii! adică elementele suprapuse! citadine din Pannonia! Pamfilia! Macedonia #i Brigia! s-au retras sPfe Italia! dar )agricultorii #i păstorii romanilor*! adică românii sau ?@; ce urmau să devină români! au rămas )de 1unăvoie* pe loc;??. 'eci! românii sunt clar prezenta&i de către cronica lui 0imon de Weza #i de către alte patru cronici latine de pe teritoriul $ngar>@> drept agricultorii #i păstorii romanilor! răma#i n Pannonia +#i aftg provincii romane răsăritene,! după retragerea stăpânirii romane Prin urmare! con>unc&ia ac din amintita epresie poate să ai1ă! sens strict gramatical! rol copulativ! dar n sens istoric! ea arată tocmai legătura! rela&ia dintre )români* #i )păstorii romanilor*! iDr rela&ia aceasta mărturise#te descinderea românilor din romani! o altă confirmare a aceleia#i rela&ii! cu unele elemente noi! vine din partea unui călugăr anonim dominican francez! autor al lucrării 'escriptio "uropae 7rientalis +;E?,;?;. "l notează că )ntre Macedonia! A(aia #i Tesalonic eistă un anumit popor foarte mare #i numeros care se nume#te români! care odinioară au fost păstorii romanilor #i care altădată locuiau n $ngaria! unde din cauza foarte marii verde&i #i fertilită&i a pământului erau pă#unile romanilor. 'ar apoi! alunga&i de unguri de acolo [PannoniaX! ei [româniiX s-au refugiat n păr&ile acelea...*;?H. Prin urmare! anonimul francez nu numai că face legătura clară ntre români #i păstorii #i pă#unile romanilor din $ngaria! dar confirmă ceea ce spusese cronicarul Uievean cu vreo două secole nainte! anume că românii din Pannonia au fost alunga&i de unguri #i că ace#ti români +măcar par&ial, au ngro#at numărul românilor 1alcanici. 'ar izvorul francez #i cel rusesc confirmă #i o vec(e sursă 1izantină!
anume 0trategiUonul lui WeUaumenos +cea ;?<,! care relatează despre o răscoală a românilor din zona 'unării #i a 0avei! urmată de o retragere a lor spre "pir! Macedonia #i "lada;?E. "ste semnificativ faptul că toate cele trei surse +Povestei anilor trecu&i! 'escriptio "uropae 7rientalis #i 0trategiUon,! ela1orate independent una de alta! consemnează amintirea unei deplasări de popula&ie românească de la nord la sud! #i nu inversPrin urmare! no&iunile de pastores #i pascua 4omanorum surfnlegate de stăpânirea romană asupra Pannoniei #i de urma#i romanilor acea regiune! anume de romanici #i de români Prezen&a acestor motive n cronici demonstrează eisten&a une puternice tradi&ii populare pannonice legate de amintirea #i stăpânirea 4omei! de caracterul romanic aJ românilor #i Ze tea ro lor de mo#tenitori ai 4omei n acea parte de lume. ma românilor de descenden&i ai romanilor se mpletea cu cea 1uni agricultori #i crescători de animale. 'e aceea! Anon/mus o>lat&i autori men&iona&i prefigurează du1lul sens pe care-l va 3 ea no&iunea de vla( n evul mediu! anume cel de român #i cel 9 năstor;?=- 8umai că aici se cuvin neapărat făcute trei remarci: termenul de 1lac(! vla(e%c! cum s-a văzut! nu este niciodată separat de amintirea 4omei H, termenul de păstor e nso&it! mai ntotdeauna! de cel de colon +adică &ăran! cultivator! agricultor etc O Ceea ce arată ferm natura economiei sedentare române#ti E, termenul de vla( nu a avut mai niciodată sensul generic de păstor! ci pe acela de român păstor sau păstor român! ocupa&ia fiind invaria1il asociată cu etnia. Acolo unde apar n evul mediu păstori numi&i vla(i #i sate care se conduceau după dreptul românesc! este clar că avem de-a face cu români! c(iar dacă unii dintre ei erau pe cale de asimilare de către popula&iile mai numeroase care-i ncon>urau. n concluzie! o1servăm că cronicile interne #i cele eterne care se referă ia Pannonia premag(iară men&ionează clar prezen&a acolo #i n regiunile vecine a câtorva popoare #i popula&ii! ntre care nu lipsesc nici românii. Aceste popula&ii! ncepând cu secolul IV! sunt: romanii! (unii! avarii +nrudi&i #i confunda&i adesea cu (unii,! grecii sau 1izantinii! teutonii sau francii de est sau germanii! slavii moravieni! dar #i al&i slavi! 1ulgarii sau messianii! românii! numi&i #i daci sau păstori #i colorii ai romanilor! poate #i secuii #i al&ii! fn Transilvania propriu-zisă! n momentul impactului cu tri1urile ungure#ti! sunt Men&iona&i doar românii #i slavii. In lumina mărturiilor invocate mai sus! se vede cum asitotalitatea cronicilor latine ela1orate n $ngaria n secolele F*-%lV +dar #i cele ulterioare! umaniste, i prezintă pe români !ePt urma#i ai romanilor! afla&i n Pannonia #i Transilvania lnainte de venirea ungurilor. n aceste
cronici! eistă! dacă nu o vden&ă clară! cel pu&in o enumerare >udicioasă a popoarelor #i Copula&iilor premag(iare n teritoriile pe care tri1urile ungare le-au D cucerit pentru a se a#eza! precum #i a popula&iilor #i grupuri7r etnice venite mai târziu n $ngaria;?<. 9ista acestora din urmă @ foarte lungă: )latini*! germani! flandrensi! saoni! valoni! spanioli francezi! italieni din urmăalani grupuri erau adesea numite generic1a#c(iri! )latini*,! iranieni!+cele (orezmieni! caucazieni sau iazig> +sarma&i,! pecenegi! uzi! cumani! evrei etc. 8iciodată! n aceste liste de nouveni&i! nu sunt men&iona&i românii. 7r! dacă venirea românilor de aiurea n 4egatul $ngariei ar fi avut loc! era imposi1il ca ea să treacă neo1servată. Mai mutt! această )migrare* târzie a românilor ar fi tre1uit să ai1ă apogeul - conform unor opinii - n secolele %III-%IV! adică su1 oc(ii lui Anon/mus! 0imon de Weza #i ai celorlal&i. 8u se poate ca to&i ace#tia #i! pe lângă ei! autorii 1izantini! ru#i! orientali! germani #.a. să n-o ti remarcat. "ste evident că! dacă nu au făcut-o #i dacă i plasează pe români! ca urma#i ai romanilor! ntre popula&iile vec(i ale Pannoniei #i Transilvaniei! aceasta era realitatea. 87T" ; V. 0pinei! 4omâni #i turanici! passim. H Idem! Migra&ia! p. ;?@ 5. Wopeczi +coord.,! 2istoire! p. ;;E. E V. 0pinei! Migra&ia! p. ;?@. = I1idem! p. ;? 5. Wopeczi! op. cit.! p. ;;E. < V. 0pinei! Migra&ia! p. ;?-;;?. @ I1idem! p. ;?D. I1idem. I1idem! p. ;;?. D I1idem! p. ;;<. ;? I1idem! p. ;;<-;;. Vezi Annales 5ertiniani! 4eginonis C(ronicon Annales Alamanici! Annales Leingartenses! Annales 0angallensi Maiores! Annales Buldenses! Annales e annali1us 0uvavensi1 antiGuis ecerpti! toate pu1licate n colec&ia M2! 0criptores! voi. IF voi. %%% Annalium Buldensium #i C(ronicon cum continuată Treverensi! ed. Br. Wurtze! n 0criptores! C-tin Porp(/rogenitus. ? istrando imperio. Toate aceste lucrări constituie izvoare pentru ` ungurilor spre vest fn secolul I%. ! 2ungarian! p. =D. i1idem. p. =D-<=. _V. 0pinei! Migra&ia! p. EE. ;@ A ecei! ardizi! p. =. ; v. 0pinei! Migra&ia! p. ;E=. ifl i1idem. ;D a. 'ecei! op. cit.! p. H V. 0pinei! Migra&ia! p. ;E=. H? V. 0pinei! Migra&ia! p. ;E=-;E<. H; V. Ciocâltan! 4u1rucU! passim.
HH V. 0pinei! Migra&ia! p. ;E<. HE A. 5art(a! op. cit! p. <. Ht I1idem! 5. Wopeczi! op. cSS.! p. ;H<. H< V. 0pinei! Migra&ia! p. ;E<-;E. H@ 7. 'rim1a! Istoria! II! p. E
@D 0t. 5rezeanu! op. cit.! p. ;E;@. ? I1idem. ; V. 0pinei! Migratia! p. ;H;! H I1idem! p. ;H;-;HH loan-A. Pop! op. cit! p. ;<. H ! P;Ha finon/mus. i1idem cap.cap. %%V.I%. ` 8estor! p. H? +cap. %I%,. _] m /Znii ie< Voloc(s P<@-DHsi v. 0pinei! Migrapa! p. ;HD. e i1idem. E 5 Wopeczi! fircteS/! I! p. H=?-H=;. _ V. 0pinei! Migra&ia! p. ;HD. < Vezi A. Arm1ruster! 4omanitatea! p. E;! #i 8. 0toicescu! Continuitatea! p. ;D-;DD! cu 1i1liografia aferentă. @ Bontes! III! p. HED. Anon/mus! cap. I%. 0t. 5rezeanu! op. cit! p. ;EHH. D I1idem! p. ;EHH-;EHE. D; Anon/mus! cap. I%. DH I1idem! cap. %I. DE L= 0criptores! voi. %%VI! p. @H. D= 0fltf! II! p. unc&iei ac la '. 'eletant! 0tudies! p. EED! E=;! E=D +nota EH,. * 0imon de Weza! p. ;<@-;<. ;?? G V Papacostea! 4omânii! p. ;?. Pentru o interpretare u#or diferită a te_uiui respectiv! vezi V. Ciocâltan! 71serva&ii! p. ==@-==. 'escriptio! passim ;?H I1idem! p. ;. ;?E A. Arm1ruster! op. cit! p. H@-HD. ;?= V. Ciocâltan! 71servapi p. ==@-==. ;?< ioan-A. Pop! op. cit! p. ;-HH. = E. 0tate incipiente atestate de unele Izvoare scrise pe teritoriul transilvaniei secolele %%I, E.;.eneralită&i. Concep&ia istorică #i viziunea politică a 8otarului lui 5ela Anon/mus! ca #i al&i cronicari din centrul #i apusul "uropei n secolele %II-%III! s-a pus n slu>1a propagandei patriotice #i na&ionale;! n sensul pe care acest din urmă termen l-a căpătat gra&ie noilor cercetări referitoare la na&iunea medievalăH. Această propagandă
favora1ilă monar(iilor na&ionale pe cale de a se constitui cuprinde câteva direc&ii: ;, atitudinea antiimperială! deoarece Imperiul Branc de "st! devenit apoi 0fântul Imperiu 4oman de 8a&iune ermană! promova o ideologie politică nglo1antă! de su1ordonare a na&iunilor #i statelor H, căutarea sau! n lipsă! crearea #i sus&inerea unei srcini vec(i ilustre a poporului respectiv #i c(iar a dinastiei E, invocarea )dreptului istoric* al statului +regatului! principatului, n cauză! de stăpânire asupra teritoriului propriuE. Anonimul lui 5ela se ncadrează perfect n această grilă! aplica1ilă autorilor occidentali de geste! din secolele %II-%III. "l Manifestă clară antipatie fa&ă de mpăra&ii germani! cărora nu le acordă niciodată titlul oficial de imperator 4omanorum +unde Zomani ar avea n&eles politic,! ci pe acela de imperatorSre (eutonicorum +unde T(eutonici are sens etnic #i valoare Peiorativă,=. 0upu#ii mpăra&ilor germani sunt! de asemenea! numi&i prin etniconul T(eutonici! sau prin numele gentilico< teritoriale ale vec(ilor uniuni de tri1uri devenite nationes Allemanni! 5avari! BranciX 0aonK. 7ccidentul medieri manifestă aceea#i atitudine #i fa&ă de 1asileii 1izantini! numi&i #! ei! de regulă +n loc de imperator 4omanorum,! resau Smperat?[ recorum. Cum s-a văzut! Anon/mus folose#te no&iunea de 4omaninumai n n&eles etnic. n ceea ce prive#te srcinea ilustră a poporului #i a dinastiei Magistrul P. nu ezită să-i facă pe unguri descenden&ii direc&i ai (unilor! iar pe Arpad urma#ul lui Attila@. Teoria are o evidenta func&ie politică! deoarece ea este menită să legitimeze stăpânirea regalită&ii ungare asupra Pannoniei #i a popula&iilor găsite pe teritoriile cucerite su1 Arpad. esta 2ungarorum ilustrează #i teoria )dreptului istoric* al regatului #i al )adevăra&ilor unguri* asupra teritoriului cucerit. 'reptul acesta )istoric* se spri>ină! n viziunea lui Anon/mus #i a altor cronicari! pe cel pu&in două argumente: a, ascenden&a (unică a ungurilor! fapt ce Je conferă vec(ime #i faimă 1, preocuparea fa&ă de elita ungurilor descălecători! fa&ă de rolul său n societate #i raporturile acestei elite cu popoarele #i popula&iile cucerite. Anon/mus ncă nu dezvoltă al doilea argument! dar sugerează evolu&ia pro1lematicii. "l spune că dore#te să scrie )genealogia regilor $ngariei #i a no1ililor lor! n ce c(ip cele #apte persoane principale! care se numeau _#aptemag(iari` +2etumoger,! au venit din 6ara 0citică .... câte regate #i câ&i regi au su1>ugat sau din care motiv poporul plecat din 6ara 0citică se c(eamă n lim1a străinilor unguri 2ungaril,! iar n lim1a sa proprie mag(iari Mogerit,*@. 0-a apreciat! pe 1ună dreptate! că pe vremea lui Anon/mus nu era formată deplin o con#tiin&ă na&ională medievală +feudală, n $ngaria! cronicarul având doar con#tiin&a statului! ca sumă teritorială a tuturor locuitorilor ce se priveau pe sine drept supu#i ai regelui descendent din #eful suprem al cuceritorilor! Amadă. 9a
cronicarul următor! 0imon de Weza! lucrurile se clarifică! n sensul că! deplasând accentul de la stat-teritoriu la popula&ie! el consideră că (unii #i ungurii! n număr de ;? clanuri! au dat na#tere no1ililor ungari din secolul %III care! to&i! au aceea#i srcine n dreaptă consecin&ă! aproape to&i @ str >i agricultorii! oamenii de rânddin din$ngaria! &ară sunt de srcine s$ ă i anume descenden&ii a1srcenilor captura&i stra ceritorii unguri;?. Prin această ideologie na&ională! se căuta rmarea stăpânirii coroanei mag(iare #i a na&iunii pure! adică a numite no1ilitas! asupra popula&iilor străine de pe teritoriul 0ta ft>lui;;- 8otarul Anonim nu putea mpinge lucrurile atât de arte. "l! n acord cu viziunea sa politicoteritorială! se referă n ttrnul capitol al lucrării la )a#ezămintele regatului*! n centrul $rora pune )toate drepturile regatului* omnia Sura regni,! pe care ducele Tocsun #i to&i frunta#ii $ngariei +omnes primates uungariae, le-au mo#tenit de la fondatorul dinastiei #i! prin el! de la regele (un;H. Accentul pe srcinea mag(iară #i (unică a elitei regatului este nsă evident #i la Anon/mus! fapt ce va nlesni formarea con#tiin&ei na&ionale medievale no1iliare n $ngaria! a#a cum se reflectă ea la 0imon de Weza #i la cronicarii care i-au urmat. E.H. 0tate incipiente men&ionate de Anon/mus n cronica sa 8otarul Anonim al regelui 5ela consideră că teritoriul statului arpadian din vremea sa era mo#tenirea de drept a regalită&ii mag(iare ca urmare a două cauze: ; stăpânirea par&ială a acestor spa&ii de către )regatul* (un H, cucerirea de către unguri a altor zone! cucerire din care rezultă dreptul să1iei pentru nvingători. In total! Anon/mus pare să vor1ească! pentru anul D??! despre #ase forma&iuni politice! numite ducate sau principate! n regiunea dacopannoniană. Cea mai importantă asemenea forma&iune este! n aprecierea cronicarului! Pannonia tPansdanu1iană! teritoriul provinciei romane omonime! locuite de savi! 1ulgari! români +păstorii romanilor, #i de romani. Attila este acela care i-a alungat pe romani din Pannonia! spune cronicarul. revine! precizând că! după moartea regelui (un! )principii romani au ocupat &ara Pannoniei până la 'unăre! unde #$aiQ a#ezat păstorii*;E. 'e fapt! toate popula&iile men&ionate n Pannonia apar fiate acolo după moartea lui Attila! spre a confer> dreptul primului venit (unilor #i! prin ei! mo#tenitorilor lor direc&i. 9a nord de 'unărea pannoniană! este men&ionat ducele Ru1ur! #eful )slavilor* #i )1oemilor* din regiunea 8itrei. 'ucatul acesta era ntemeiat! după precizările cronicii! de către ducele 5oemiei! n urma uzurpării )drepturilor istorice* ale )ungurilor; după moartea lui Attila;=. ntre 'unăre #i Tisa era ducatul lui 0alanus! locuit #i el de )slavi* #i
)1ulgari* #i desprins din mo#tenirea lui Attila! de către un antecesor al lui 0alanus! anume ducele Wean! venit din 5ulgaria;<. $rmează alte trei ducate! situate la răsărit de Tisa! #i ele atacate de unguri după D??. 'in punctul de vedere al conducătorilor lor! aceste ducate nu aveau legătură cu mo#tenirea (unică. Astfel! ducatul lui Menumorut! situat ntre Mure# la sud! 0ome# la nord! Tisa la vest #i Carpa&ii Apuseni +mai precis Por&ile Mese#ului, la est! cu alte cuvinte n zona Cri#anei! este considerat de (un liderul ca mo#tenire legitimă a sa! răpită prin violen&ă de regele de său la nainta#ul său;@. 'ucatul lui Sad! a#ezat n 5anatul de mai târziu! adică ntre 'unăre la sud! Tisa la vest! Mure# la nord #i Carpa&i la est! precum #i ducatul lui elou 4omânul! aflat la est de Por&ile Mese#ului! până la Mure#ul mi>lociu;! nu sunt considerate de notarul lui 5eSaca. păr&i constitutive ale )regatului* lui Attila;. 'in punct de vedere al stăpânirii (unice! opinia cronicarului pomenit a fost confirmată #i de alte izvoare! n sensul că Pannonia #i teritoriile vecine s-au aflat su1 stăpânirea directă a lui Attila! pe când Transilvania propriu-zisă! cea mai mare parte a 5anatului #i zonele su1montane #i montane din Cri#ana au rămas n afara acestei stăpâniri! depinzând doar formal de ea. 9a Anon/mus mai apare un persona> cu rol politic important anume corni&ele - de fapt comandantul unei cetă&i tâ r1a despre momentul descinderii ungurilor dinspre nord! "ste .!e ungului! la locul numit Muncaci! unde ar fi rămas ;; zile. n Gnune Anon/mus! slavii! ce fuseseră anterior )oamenii C lui 3atenul! s-au nfrico#at #i s-au supus de 1unăvoie $C rilor. Aflând acestea! se narează mai departe! Almos #i unt >> săi au venit 1ucuro#i la cetatea $ng spre a o ocupa! )#i frun ânC> #> a#ezau ta1ăra lângă ntăritura cetă&ii! corni&ele acelei pe -&> c$ numele 9o1orc/! ceea ce n lim1a lor se c(ema duca! *nd-o a fugă! s-a dus gră1it spre cetatea Remlun [azi rnplenX pe care [comiteX o#tenii ducelui [ASmusX! urmărindu-l! I au prins lângă un anumit râu #i l-au spânzurat cu un #treang n acel loc #i! din ziua aceea! au numit răul acela cu numele acestui 9o1orcfj- " drept că numele de 9o1orc/ este de srcine slavă! dar locuitorii din zona $ngului! care-#i numeau conducătorul +supus #i el lui 0aSanus, duca! nu puteau fi slavi. Termenul duca vine din latinescul du!-cis #i singurii locuitori din zonă care puteau avea asemenea cuvânt n lim1a lor sunt româniiH?. Acest termen va fi cu timpul nlocuit de româno-slavul voievod! dar perec(ea ducă-voievod tre1uie să fi dăinuit un timp n româna medievală! ca #i perec(ea >ude-cnez. Pe de altă parte! o dată cu apari&ia primelor documente de cancelarie din $ngaria! referitoare la popula&ia comitatelor $ng! 5ereg #i $gocsa! ntre locuitorii acestora sunt men&iona&i #i românii. "vident! #i n c(estiunea forma&iunilor politice! s-a pus n discu&ie verosimilitatea informa&iilor lui Anon/mus. "ste clar că! aidoma oricărui
autor de geste medievale! cronicarul a eagerat! a ngro#at nota uneori! din dorin&a de a-i năl&a pe mag(iari! de a te preamări faptele de arme! n contetul ideologiei elitare medievale pe cale de a se constitui! cum s-a văzut. 'ar nu credem că Anon/mus a creat popoare! popula&ii #i eroi imaginari. 0e va vedea n continuare că aceste aspecte etno-politice din cronică au avut sau au putut avea eisten&ă reală. "le nu pot fi rePudiate pe motiv că alte surse nu le men&ionează ntocmai. uacă pe această 1ază toate faptele trecutului! ar tre1uiam să >udeca anulămeclusiv o mare parte a lor. fnsă! n cazul de fa&ă! D eistă #i câteva argumente istorico-logice n favoarea accept datelor notarului lui 5ela. - cronica lui Anon/mus este cea mai vec(e lucrare de acest getl păstrată n $ngaria #i! deci! cea mai apropiată de evenimente cronica aceasta este singura lucrare internă de care avem curio#i tin&ă! ela1orată prin ;;
+?U la venirea ungurilor! nu poate fi contestată. Iar prezen&a n pâfOea acestei popula&ii a unor căpetenii locale! revigorate după fr$ rtea lui Attila! este iară#i un fapt verosimil. Prin urmare! la T onvmus este emencFa1ilă! din perspectiva actuală! doar f losirea numelui de romanide la finele antic(ită&ii până n epoca dar realită&ile acoperite de acest nume nu pot fi contestate #i ie au legătură directă su1 aspect etnic cu 4oma #i cu mo#tenirea ei. 'ucatul lui Ru1ur +Ro1ui, este categoric n legătură cu cnezatul Moraviei Mari! care a avut capitala la 8itra +0lovacia de vest, #i! după E?! la MiUulcice. Moravia Mare se afla! după moartea lui 0vatopluU +D=,! cum s-a arătat! n plină criză! statul mpăr&indu-se ntre fiii acestuia. 'ucatul lui Ru1ur ar putea să fie o parte a acestei mo#teniri moraviene risipite. 'ucatul iui 0alanus! care păstrează amintirea unui strămo# numit Wean #i socotit )mare duce al 5ulgariei* +să fie vor1a de Wrunft,! tre1uie raportat! desigur! la domina&ia Primului Tarat 5ulgar n zonă! domina&ie care! fără să ai1ă amploarea sus&inută de unii istorici! a fost! totu#i! o realitate. 0u1 aspect demografic! relatările lui Anon/mus referitoare la ducatele lui Ru1ur#l 0aSanus sunt confirmate de 0imon de Weza #i de cronicile următoare din aceea#i serie! care-i men&ionează n regiune! după destrămarea )imperiului* (unic! pe slavi #i pe 1ulgari Messianf,. Borma&iunile politice de pe teritoriul 'aciei 4omane +ducatele \ui lad#O elou, #i din imediata vecinătate a acesteia +ducatul lui MenumorutO - teritoriu n cadrul căruia prezen&a daco-romanilor #i aPoi a românilor! alături de alte popula&ii! este consemnată de mai multe izvoare - apar ca o urmare firească a evolu&iei istorice. D; E.E. Mărturii despre eisten&a #i organizarea politică a românilor n fosta 'acie Traiană Cum s-a văzut! prin secolele VIII-I%-%! cea mai mare parte g popoarelor #i popula&iilor din centrul #i sud-estul "uropei aveau ncă structuri sociale gentilice! se aflau n faza de trecere spre cre#tinism #i #i fondau state incipiente! unele efemere #i u#or de su1ordonat altor forma&iuni politice. Pe teritoriul vec(ii 'acii Traiane #i n Pannonia! după retragerea stăpânirii romane! auto(tonii tatinofoni! cum s-a arătat! nu au fost n situa&ia de a forma state. nsă! n cadrul romaniilo! amintite mai sus! ei au păstrat tradi&ia vie&ii politice romane #i au perpetuat unele institu&ii de esen&ă romană! potrivite modestei lor eisten&e rurale. Aceste realită&i social-politice de esen&ă romană au fost silite să eiste n um1ra noilor structuri politice de fa&adă! aduse de 1ar1ariH=. Izvoarele eterne surprind această suprapunere de elemente etnopolitice. 9a nceputul secolului V! Paulus 7rosius! preot i1eric! n lucrarea sa 2istoria adversus paganos! spune câ n regiunile "uropei Central-7rientale se afla 'acia! unde se instalase ot(ia. 7rosius este
primul autor cunoscut care sta1ile#te o rela&ie ntre vec(iul statut al teritoriilor nord-dunărene ca provincie romană #i ceea ce a urmat retragerii aureliene! prin formarea! după un timp! n zonă! a unui )regat* gotH<. n secolul VI! lordanes! n 'e srcine acti1usGue etarum! face următoarea remarcă: )Această ot(ie! pe care cei vec(i o numeau 'acia! acum! după cum am spus! se c(eamă epidiâHs. Apar aici trei denumiri pentru aceea#i realitate teritorială! care! evident! #i-# sc(im1at numai stăpânul politic!Isidor structura etno- n demografică suferind doar unele modificări. din 0evilla! "t/mologib-operă enciclopedică din secolul VII! vor1e#te #i el de 'acia! unde fusese apoi ot(ia! iar geograful anonim din 4avena! n Cosmograp(ia sa +sec. VII,! scrie despre 'acia! căreia i s-a spu0 epidia #i unde trăiau de la o vreme #i avari #i (uniH. DH a 7rosius până la geograful ravenat se vede cum ace#ti n scriu despre fa&adele politice care desemnau trecătoarele a$ erii* ae nomazor Fără să uite realitatea primă! anume da termen cu con&inut geografic! dar #i etno-demografic! potrivă. 'upă modul relatării! s-a o1servat că ace#ti autori au con#tien&i de realitatea etnică dacoromană #i @ ntoromânească ce dăinuia n spatele trecătoarelor )imperii* PuccesiveH. 'e altfel! geograful din 4avena vor1e#te de patria dacilor +'acorum patria, ca despre o realitate contemporană lui! ar Alfred cel Mare +;-D?;,! care a dat o versiune anglo-saonă a lucrării lui 7rosius! 2SstorSa adversus paganos! scrie: )Pe urmă! ia est de &ara Carint(iei ncepe pustiul care este 5ulgaria #i la est de aceasta este recia iar la est de &ara Moraviei este &ara vlstulei #i la est este +sunt, 'acia +dacii, care odinioară era ot(Sa*HD. n compara&ie cu Paulus 7rosius! Alfred cel Mare face o singură modificare nota1ilă a tetului: inversează rela&ia ntre 'acia #i ot(ia! cea dintâi devenind o realitate politică actuală! contemporană scriitorului anglo-saon. n condi&iile n care acest autor se raportează la realită&i politice din vremea sa! pe care 7rosius nu avea cum să le cunoască - Carintia! 5ulgaria! recia +nume tot mai frecvent folosite! n locul celui de Imperiu 5izantin,! Moravia -! men&ionarea 'aciei capătă o nouă relevan&ăE?. 0-a apreciat! pe 1ună dreptate! că reapari&ia 'aciei Ja autorii latini din secolul I% coincide cu revenirea n actualitate a numelor vec(ilor provincii romane - allia! 4aetia! AGuitania etc. - rod nu al erudi&iei medievale ar(aizante! ci al marilor muta&ii etnice din secolele VIII-I%E;. Aceste muta&ii nsemnau! de fapt! revenirea pe scena politică europeană! după secole de domina&ie 1ar1ară! a Popula&iilor romanice din 7ccident! devenite popoare neolatineEH. 'upă decăderea #i dispari&ia Imperiului 4oman de Apus! romanicii din allia! 2ispania! Italia etc. au intrat pentru câteva secole ntr-un con de um1ră! n spatele forma&iunilor politice 1ar1are. 8ici ace#ti romanici nu au reu#it! după #ocul aplicat de 1ar1ari! să formeze state ori să apară n prim-planul vie&ii politice. Acela#i proces s-a petrecut #i
n 'acia! Pannonia sau Moesia! cu DE men&iunea că #ocul 1ar1ar a fost aici mai puternic 0i ndelungat. i 'oi factori principali au contri1uit! credem! #i la reintrarea ma#ilor romanită&ii orientale pe scena politică: ;, finalul proce $r de etnogeneză românească! element ma>or de coeziune s * for&ă pentru români H, declinul #i eliminarea avar S Pannonia +D@,! fapt care! până la năvălirea ungurilor!factorului duce 1* perioadă de acalmie relativă! favora1ilă primelor cristaiiz*Z politice n care românii urmau să ai1ă un rol important. * ntr-adevăr! alungarea avarilor spre est #i nfiin&area Mărcii b 4ăsărit a Imperiului Carolingian! plus conflictele avaro-1ulgare &n urma cărora cei din urmă +su1 (anii Wrum #i 7murtag, #>.ail etins domina&ia până la nord de vărsarea Tisei n 'unăre! au provocat mari muta&ii n ntreaga zonăEE. 'esigur! pe ruinele )imperiului* avar! destrămat #i fărâmi&at n trecătoare forma&iuni autonome! conduse de capcani! tuduni #i zoapant! s-au născut curând noi realită&i politice! n cadrul cărora alte popoare #i popula&ii vor constitui elemente (otărâtoare. 8u credem ca modesta tradi&ie politico-administrativă avară - n ciuda termenului de >upan! intrat n lim1a română! nsă prin filieră slavă - a avut un rol principal n făurirea forma&iunilor politice româno-slave din secolele I%-%E=. Aceste forma&iuni! a#a cum sunt ele cunoscute prin izvoarele narative #i ar(eologice! au! mai degra1ă! cum s-a arătat! un profil derivat din tradi&ia romano-1izantină #i 1izantino-slavă! conservată n cadrul men&ionatelor romani privite ca nuclee politice incipiente. 7ricum! n secolele VIII-%! românii se aflau n stadiul de a forma! alături de alte grupuri etnice! state incipiente. Cu a cuvinte! românii! ca #i neolatinii occidentali! trecuseră de când ei sau strămo#ii lor fuseseră doar o1iect de crea&ie #i a>unseseră acum su1iectul unor asemenea crea&ii politice. Confirmarea acestei evolu&ii nu vine! cum se afirmă numai de la Anon/mus! care vor1e#te despre o locuită de români #i slavi #i condusă de românul elou! a i. !i. .: OO> SYF.it:i i. .: a. ...... i Clocot 7l ; fm7 secolului I%. Cercetările lui Aurel D= mean Moise C(orena&i! vie&uind n secolul I%! geoDraful. as're o )&ară necunoscută căreia i zice 5alaUu #i care v7r1e#te de ru, 1ulgarilorE<. Termenul 5alaU! sinonim cu valac(! se aflaia ;Z era vor1a despre o &ară românească! #tirea spune t>lac(! ara romanică era a#ezată! n secolul I% +ca #i anterior,! că o PZP$ narpa&ilor - identifica1ili cu Mun&ii 4ifei - #i n regiunile n PreatTiaceastă popula&ie este diferită de 1ulgari #i de slavi! pe nra armean i cunoa#te #i i
pomene#te! spre W e de unguri! pe care ncă nu-i men&ionează #i nu-i hteZ0e >n Pannonia. 'ar eografia armenească a lui cunoa# confirmă doar eisten&a românilor n locurile unde ei corec > > Cum o fac #i gestele ungare sau cronica de la Wiev n deplină concordan&ă cu aceste izvoare! independente unul de altul! i nfă&i#ează pe români ca trăind ntr-o &ară româneasca@- Aceasta nseamnă că românii aveau cel pu&in o unitate teritorial-politică! o forma&iune a lor. n lucrarea nvă&atului armean nu se dausale! detalii natura organiza&iei &ării respective sau despre institu&iile dardespre c(iar #i a#a faptul este etrem de important! deoarece Moise C(orena&i este contemporan cu evenimentele relatate mai detaliat de Anon/mus #i de cronica ruseascăE. 4omânii ace#tia nord-dunăreni sunt cunoscu&i mai târziu #i de al&i autori orientali! ca persanul ardiziE #i armeanul Vardan vardapetufED. 'e pildă! ardizi +secolul %I,! n Podoa1a istoriilor! descriind realitatea etno-politică a "uropei Central-4ăsăritene! a#ază ntre 1ulgari! ru#i #i unguri )un popor din Imperiul 4oman*! cre#tin! mai numeros decât mag(iarii! dar mai sla1 +desigur! su1 mPeCn PZQitic,Acest PZPZr este Plasat pe un teritoriu cuprins Ca *onăre #i *un munte mare*- ce PZate fi identificat cu Mun&ii 4 n ase e PZPZr de srcine romană +)din Imperiul cre#Fini mai numeros decât cel mag(iar! dar mai sla1 #i 'urăre #i la Carpa&i! nu poate fi decât poporul român. #tiri ZndZrarea tuturo* acestor #tiri de la cumpăna mileniilor I #i evâr r epJnJKente una de alta! nu fac decât să confirme acela#i > omanii din 'acia Traiană erau privi&i pe teritoriile lor ca romanilor #i erau pe punctul de a se organiza politic! D< alături de etniile cu care convie&uiau. Cele mai amănun&ite ale acestei organizări sunt oferite de Cronica lui Ano/ Borma&iunile politice men&ionate de Anon/mus ca fiind #i românilor sau având legătură #i cu românii sunt cele conduse Menumorut! lad#O elou. E.=. 'ucatul lui Menumorut Paralel cu ncercarea de cucerire a ducatului lui 0aSanus! ungurii atacă #i unele teritorii ale ducatului lui Menumomt! cuprins! cum s-a men&ionat de>a! ntre Tisa! Mure#! 0ome# #> Por&ile Mese#ului ori! n general! Carpa&ii 7ccidentali. 4e#edin&a ducelui Menumorut era n cetatea 5i(area +5/(oi,! la ;= Um nord de 7radea de azi. Cronica relatează naintarea cetelor ungurilor spre sud #i popasurile succesive! nso&ite de lupte! n vederea nstăpânirii asupra unor teritorii. Părăsind zona $ngului! Arpad #i nso&itorii săi se a#ază n zona Rerenc(e +0zerencs,! cucerind regiunea până la râul 0ou/ou +0a>o, #i la )cetatea de sare* castrum sat 0ovâr,=;. n continuare! Arpad dispune să fie ntărit (otarul cu &ara polonilor +terra Polonorum, #i să se construiască o cetate pentiu pază. n acest scop! este trimisă spre nord-vest căpetenia 5orsu. care ocupă zona! ia ostatici! pune semne de (otar! construie#te cetatea 5orsod#i revine apoi! )cu mare 1ucurie*! la
ducele său=H 'upă câtva timp! Arpad! n urma sfatului cu apropia&ii săi! a trimis soli la Menumorut! la cetatea 5/(or +5i(area,! cu cererea ca ducele 1i(orean să-i cedeze pământul de la 0ome# până Qa (otarul 8irului #i până la Por&ile Mese#ului. Cererea! adresată;; numele drepturilor )regelui* Attila! considerat strămo#ul capeteF ungare! este nso&ită de daruri #i prezentată de )nenfrica&ii o#tefl; $su1uu! tatăl lui Roloucu #i Velec! Tui pleca&i9uc/ din 0cit(ianainta#ul cu duceleepiscopului AlmoF 0olii luiam1ii Arpadde auneam trecutno1il Tisavec(i! pe la vadul +TiszaloU,! au a>&*;-la cetatea 5/(or! l-au salutat pe ducele Menumorut! a D@ ntat darurile #i apoi au pretins! după cum ceruse Arpad! o Pre +>>n &ară. Menumorut O-a primit cu 1unăvoin&ă! i-a ncărcat cu Aurite daruri #i! după trei zile! Ie-a cerut să se ntoarcă acasă! Jfndu-le următorul răspuns pentru Arpad: )0pune&i lui Arpad! cele $ngariei! domnul vostru! că i suntem datori! ca un prieten i prieten! cu toate cele ce-i sunt necesare! deoarece el este străin #i lipsit de multe. Pământul nsă! pe care I-a cerut 1unăvoin&ei noastre! nu i-l vom ceda niciodată! ct timp vom fi n via&ă. 3i am socotit nedemn că ducele 0aSanus i-a cedat foarte mult pământ! fie din dragoste! cum se spune! fie din frică! ceea ce se neagă. 8oi nsă! nici din dragoste! nici din frică! nu-i cedăm din pământ nici cât cuprinde o palmă! de#i a spus că ar fi dreptul lui. 3i vor1ele lui nu ne tul1ură inima! anume că ne-a spus că descinde din neamul regelui Attila! care era numit 1iciul lui 'umnezeu! #i c(iar dacă acela a răpit prin violen&ă această &ară de la strămo#ul meu! acuma nsă! gra&ie domnului meu! mpăratul de la Constantinopol! nimeni nu poate să mi-o smulgă din mâinile mele*=*. 4ăspunsul lui Menumorut! evident imaginat - ca formă de discurs n adresare directă - de către cronicar! cuprinde câteva elemente semnificative. 'ucele 1i(orean are con#tiin&a vec(imii #i auto(toniei sale n compara&ie cu Arpad! care este )om străin*. n al doilea rând! Menumorut se consideră un dinast care a mo#tenit tronul de la strămo#i! dreptul său fiind! prin aceasta! mai vec(i decât al lui Attila. 'e altfel! 1unicul său! Morut! este men&ionat de Anon/mu. n al treilea rând! ducele 1i(orean se raporta la ..domnul său*! adică la suzeranul său! mpăratul de la Constantinopol! pe care-l considera suficient garant al apărării forma&iunii sale. Ca principiu general! Menumorut avea dreptate! *ntrucât su1 mpăra&ii macedoneni +@;?H,! istoria cunoa#te aPZgeul statului 1izantin=@. mpăratul Vasile I +@-@, reia Zensiva n Asia Mică #i etinde (otarele imperiului până la cursul superior al "ufratului! ocupă cetă&ile 0amosata #i Rapetra +E, #i &spară campanii victorioase n Capadoc(ia #i Cilicia +-D,- In acord cu tendin&a de restaurare a Imperiului 4oman! zantinii s-au ndreptat #i asupra 7ccidentului! Vasile I creând
D temele 9ongo1ardia #i Cala1ria! n dauna Imperiului Branc ara1ilor +<-3@,=. "ste drept că! su1 domnia mpăratului VI Bilosoful +n&eleptul,! ntre @-D;E! politica 1alcanică 5izan&ului suferă o serie de lovituri din partea 1ulgarilor! de 0imeon +DE-DH,. 'ar! până la urmă! sor&ii sunt departe e favoriza doar una din ta1ere. Astfel! n vremea răz1oi 1izantino-1ulgar din D=-D@! &arul 0imeon suferă o grea nfrângere din #ipartea 5izan&ului! prin mi>locirea tri1urilor nomade ale ungurilor +D=, este o1ligat! n urma unei contraofensive com1inate 1izantine +pe uscat #i pe mare! la gurile 'unării,! s> nc(eie un armisti&iu +D<,. n D@! 0imeon provoacă pn) pecenegi nfrângerea #i dislocarea ungurilor din AtelUuzu cum s-a văzut - #i reia ofensiva contra 5izan&ului! o1&inând o victorie decisivă=. Acestea nsă nu erau motive pentru Menumorut să nu mai ai1ă ncredere n mpăratul de la Constantinopol! mai ales că! n D=! Arpad #i cetele sale fuseseră un instrument n mâinile suveranului 1izantin #i mai ales că ducele 0aSanus fusese a>utat de acest suveran. Prin urmare! elementele esen&iale ale răspunsului ducelui 1i(orean către Arpadsunt verosimile. "ste nsă firesc ca. Menumorut să se fi 1azat! n fa&a inamicului! pe propriile for&e! pe propriul sistem de apărare! in cadrul acestui sistem! un rol important! aveau cetă&ile 5/(oi Rotmar +0atu Mare, #i R/loc +Ralău,! toate situate pe teritoriul de azi al 4omâniei. n urma răspunsului lui Menumorut! dus de solii $su1uul VeSuc lui Arpad! conducătorul mag(iar a poruncit trimiterea unei )armate* contra seme&ului duce. n fruntea o#tii au fost orândui&i Tosu +Tasu,! tatăl lui 9eSu! Ro1olsu! fiul lui "leud! Tu(1? +Tu(utum,! tatăl lui 2orea! #i Rum1or! din care se trage neam* lui Mog1ut. Ace#tia! cu ceata lor! au trecut peste Tisa la vadu 9adeo +Tiszaladân/, #i au naintat spre valea 0ome#ului interi?; unde #i-au a#ezat ta1ăra! la locul numit ulterior Ro1o +0za1olcs,. Aici! spune cronica! aproape to&i locuitorii li sa/ supus de 1unăvoie #i #i-au dat copiii ca ostatici! )spre a nu D nenorocire*. Menumorut a fost n#tiin&at prin fugari de inva-vreZi spune Anon/mus - a fost cuprins de groază la gândul că ze l lui Arpad este urma#ul lui Attila. Astfel! cei mai mul&i D s-au supus de 1unăvoie=D. Atunci Ro1olsu! )convins de calitatea locului* #i cu apro1area turor nso&itorilor săi! a săpat un #an& #i a ridicat o puternică tutate de pământ! 1otezată după numele lui. Mai departe! c-peteniile cetei ungurilor au ales dintre locuitorii &ării pe slu>itorii iservientes, acelei cetă&i! n care au lăsat #i o#teni unguri! condu#i de "culsu +"Uolcs,. Pregăti&i de drum mai departe! Ro1olsu #i so&ii săi au mpăr&it ceata tri1urilor lor n două: o coloană naintează pe lângă râul 0ome#! spre cetatea 0ătmar #i! de acolo! spre trecătoarea de la Por&ile Mese#ului!
iar cealaltă >umătate a cetei urma să plece spre păr&ile 8irului! până la râul "r +$musoei, #i la cetatea R/loc +Ralău,. Prima parte a o#tii! cu Ro1olsu #i T(osu n frunte! a su1>ugat popula&ii #i a naintat pe lângă 0ome#! a>ungând la locul numit mai apoi 0amar +0ârvâr,. Aici! T(osu! strângând mul&ime de popor localnic! a construit o cetate de pământ! care sa numit ini&ial T(osu! iar ulterior 0aruvar. Apoi! se spune că )la cererea poporului supus*! T(osu a făcut să ridice un târg#Oforum, ntre 8ir#i Tisa! târg care a Aici! luat numele Maiseapoi! Ro1olsu T(osu au a>uns la cetatea Rotmar. după o lui. luptă #t după trei zile de asediu! a patra zi au re#it să pătrundă n cetate! unde osta#ii ducelui Menumorut! care au putut fi prin#i! au fost ntemni&a&i! fiii locuitorilor au fost lua&i ca ostatici! iar câ&iva solda&i unguri au fost lăsa&i de pazăuns la Ralău! fără să fi ntâmpinat o rrpotrivire serioasă! deoarece Menumorut cu oastea sa se pe Cri#! pro1a1il n vederea apărării cetă&ii 5/(or. 'e la cei doi s-au ndreptat spre Mese#! unde sau ntâlnit cu u #i T(osu! (otărând mpreună ca marginea &ării ducelui DD Arpad meta regni ducSs Arpad, să fie Poarta Mese#ului. )n locuitorii &ării! la porunca lor [a căpeteniilor ungure#tiX! au rid>CaJ por&i de piatră #i au făcut o ngrăditură mare de copaci! la (otare &ării [lui ArpadfsO Cu alte cuvinte! pentru marcarea (otarul ntăriturile de piatră #i de lemn au fost ridicate de către localnici care erau 1uni constructori #i cunoscători ai locurilorugat pentru domnul lor mai multe neamuri din &ara aceea [a lui MenumorutK +su1iugaverunt domino suo fere plures nationes illius feSve,utor. 'ar după ce cetele ungure#ti au co1orât pe lângă râul "r! până la confluen&a acestuia cu 5arcăul! #i-au sc(im1at direc&ia spre sud! au a>uns la Regu(olmu +0zeg(alom,! unde solda&ii lui Menumorut le-au oprit #i nfrânt<=. Apoi! inamicii au fost sili&i să se retragă spre Tisa! pe care au trecut-o pe la vadul 'rugma +'orogma,! anun&ându-i lui Arpad )1ucuria salvării* +gaudia saSutSs,. Cu alte cuvinte! prime>dia pentru ei fusese mare. Pentru o vreme! luptele ungurilor cu Menumorut au ncetat Apoi! după ce ungurii au >efuit &ara Pannoniei! Moravia! Carintia #i alte regiuni! n anul n care s-a născut fiul lui Arpad! Rulta +Roltan,! $su1uu #O Veluc sunt iară#i pu#i n fruntea unei ceteK trimi#i contra ducelui
Menumorut! n 5i(or. Ace#tia trec Tisa pe la vadul 5euldu +5old, #i #i a#ază ta1ăra lângă râul Courou0 +Worog/,! n aval de locul unde Cri#ul se varsă n Tisa<<. Aici cetelor mag(iare li se alătură secuii! caracteriza&i drept )ve?;; popoare ale regelui At(ila*! care #i-au dat fiii ca ostatici unguri;? #i au acceptat să lupte n avangarda o#tii acestora +in prima ac contra lui Menumorut<@. Astfel! cetele ungare #i secuie#titre mpreună not Cri#ul la Mons Cervinus +Muntele Cer1ul 0zarvas(alom, #i de aici! mergând călare! au a>uns la ra ;?? u +TeUero! afluent al Cri#ului! azi dispărut,! unde #i-au iarFF ta1ăra. An7n/mus arată n continuare că Menumorut )s-a temut av* de inamicii săi care naintau #i nu a vrut să lupte cu ei n i o desc(is! de#i a luat o serie de măsuri de apărare. ntâi! #i-a Z- at .mul&imea de o#teni* +multitudinem militum, să apere 5/(or! apoi #i-a luat so&ia #i fiica să le pună la adăpost n Igfon +pro1a1il! codrii seculari care separau &ara lui en&ara lui elou,. " pu&in verosimil ca Menumorut bb fugit pur #i simplu din calea năvălitorilor! cum pretinde Apon/mus! din dorin&a de a su1linia for&a ungurilor #i secuilor #i spaima pe care ei o provocau celor din >ur. 0e poate nsă ca ac&iunea ducelui de a-#i adăposti familia să fi lăsat impresia de retragere din fa&a inamicului. Atunci! $su1uu #i Veluc cu cetele lor s-au ndreptat spre cetatea 5i(area #i #i-au a#ezat ta1ăra lângă pârâul louzas +Cri#ul Mic,. A treia zi! cele două o#ti erau fa&ă n fa&ă: de o parte ungurii #i secuii! de cealaltă parte )solda&i aduna&i din diferite neamuri* +milites congregati e diversSs nationi1usf! su1 steagul ducatului 1i(orean! afla&i de-a lungul palisadelor #i n turnuri. To&i dispuneau de arcuri #i săge&i! dar ungurii aveau n plus #i mi>loace de asediu! anume 1atiste. 9uptele au durat ;H zile! vreme n care= dintre unguri au murit H?! dintre secui ;e rapide ale o#tenilor călări #> cruzimea lor! care sporea groaza #i i făcea pe martori să-i cre mai mul&i decât erau. n a treisprezecea zi de luptă! după ce asediatorii umpluseF
#an&urile cetă&ii #i se pregăteau să a#eze scări pe )ziduri*! ost ducelui Menumorut (otărăsc să nceteze rezisten&a #i desc(id por&ile. n acest moment! narează cronica! Menumorut! care odinioară! )cu inimă ca de 1ulgar! cu trufie* +5uSgarico corde super1e,! i refuzase lui Arpadc(iar #i o palmă din pământul său se nc(ină ducelui ungur #i e de acord să#i căsătorească fata cu Rulta! fiul lui Arpad. $su1uu #i Velec duc această veste stăpânului lor! care! sfătuindu-se cu frunta#ii săi! a fost de cucontinuare plănuita căsătorie #i cunnc(inarea lui Menumorut! pe care l-a acord lăsat n conducător cetatea 5/(oB. Velec a primit drept răsplată! n partea de sud-est a ducatului! Rarandul +poate numai cetatea cu acest nume,! iar $su1uu a fost dăruit cu cetatea Veszprem! la nord de lacul 5alaton@;. 0e spune apoi că! n D?! Arpad )a părăsit această lume*! după ce! nu cu mult nainte! murise #i Menumorut! )fără vreun fiu #i a lăsat n ntregime &ara! n pace! ginerelui său Rulta*@H. Conform relatărilor cronicii! răz1oiul contra ducatului Cri#anei a cunoscut trei etape: - prima epedi&ie militară! din direc&ia nord-est spre sud-est! duce la atacarea teritoriului dintre râurile "r #i 0ome#! cu cetatea 0ătmar! până su1 Mun&ii Mese# #i până la Ralău - a doua epedi&ie este o continuare a primei! din direc&ia nord-est spre nord-vest! de-a lungul râului "r! nc(eiată cu nfrângerea cetei ungurilor la 0zeg(alom - a treia! n care avangarda o#tii era formată din secui! e orientată dinspre sud spre nord-est #i duce la căderea #i >efuirea cetă&ii 5i(area@E. Men&ionăm că! n ciuda )spaimei* #i )groazei* care! conform Anon/mus! i cuprinseseră pe locuitorii ducatului #i pe d > n fiecare etapă au avut loc lupte armate #i rezisten&e ale P latieintre a doua #i a treia epedi&ie a trecut un timp mai PZP >unGat! poate #i datorită urmărilor nfrângerii ungurilor la 'esigur! se poate pune pro1lema gradului de verosimilitate #i eactitate al relatărilor lui Anon/mus. n acest sens! mărturiile r(eologice! toponimice! numismatice! onomastice! etnologice s$nt edificatoare. 0ăpăturile ar(eologice efectuate la 5i(area ncă n a doua >umătate a secolului %I% au demonstrat că acolo era centrul +cetatea 5/(or, forma&iunii politice a lui Menumorut. 0-au descoperit la 5i(area #i n >urul ei urme traco-daco-getice. Cetatea era de formă dreptung(iulară! era ncon>urată de apă! avea puternice valuri de pământ! continuate prin ntărituri n sistem palisadă! cu 1astioane pe latura de vest! ale căror urme se mai vedeau la sfâr#itul secolului %I%. rosimea valurilor era de până la EE m! lă&imea #an&urilor mergea până la H? m! iar suprafa&a cetă&ii era de ;.H
continuitate de locuire n cetate din epoca dacică #i daco-romană până pe vremea lui Menumorut #i ulterior! când! prin apari&ia 7răzii n apropiere! s-a a>uns la un proces de decădere. Analizând forma cetă&ii! 0ever 'umitra#cu a a>uns la concluzia că aceasta indică )o srcine sudică! remanent romană sau mai degra1ă 1izantină! deose1ită de cetă&ile slave din centrul "uropei! de tipul 0tare Mesto-MiUulcice! care au forme neregulate! ar(aice*@@. Ceramica descoperită la 5i(area este de >acturâ lucrată la roatasporadic rapidă #i cu 1enzi simple #i nlocală! val! dar completată #i ornamentată cu elemente de ta_urăde ln_ 1izantină@. aptele purtate la 5i(area! la nceputul secolului %! au fost nirmate #i de săpăturile ar(eologice: n apropierea cetă&ii au găsit morminte de călăre&i unguri! cu arme! podoa1e! piese i #> capete de cal depuse la picioarele celor ;?H ;?E n(uma&i n câteva puncte din vecinătate s-au descoperit zU urme apar&inătoare călăre&ilor nomazi! mai ales arme@. Conform unor cercetări de teren! cele mai multe nesistematice! sau mai semnalat cetă&i de pământ pe Cri#u& 4epede! pe valea Cri#ului Inferior! n pădurile 8irului! n mla#tinii "rului! 5arcăului! pe valea Cri#ului 8egru! pe cea a Cri#ului Al1 deopotrivă n 4omânia #i $ngaria@D. $nele dintre ele se află c(iar n locuri men&ionate de Anon/mus! despre altele nu se poate spune n mod cert că au func&ionat n epoca lui Menumorut. n general! toponimia indicată de 8otarul Anonim este corectă: toate vadurile Tisei! râurile! locurile! a#ezările men&ionate de el eistă #i astăzi sau au eistat n evul mediu. 7nomastica! de asemenea! se raportează la persona>e reale! multe cunoscute #i din alte surse ca strămo#i ai unor familii mag(iare reale. Cea mai mare parte a onomasticii s-a convertit n toponimie! corespondentele fiind ntotdeauna verifica1ile. 8umele lui Menumorut! indiferent de semnifica&ia sa! nelămurită pe deplin?! ca #i cel al presupusului său 1unic +Morut(! Marot(! Morut, se ntâlnesc #i ulterior n onomastică #i toponimie. Astfel! la ;H@;! este amintit documentar un anume C/rill! fiul lui Almus! din neamul Marout(! iar la ;EE@ sunt pomeni&i Andreas #i 5lasius! fii lui Petru! din a#ezarea Maroc(! greu de localizat. Au eistat patru localită&i legate de numele ducelui 1i(orean! din care două - una la Um de cetatea 5i(area! cealaltă n raza comunei 0ăcuieni +MarotlaUa, - au dispărut. Cele păstrate până azi sunt Marot(lafa +azi Morlaca! >ud. Clu>, #i Marot( +azi Moroda! >ud. Arad,. Toate aceste a#ezări apar&ineau ducatului lui Menumorut;. 7 vie a unui magistru Maraut( apare #i n (otarul 7răzii n secolul %IV Y 'e o mare importan&ă este c(estiunea structurii etnice a &ăfi lui Menumorut Ceea ce se #tie sigur este că această structu era relativ eterogenă. n câteva locuri! Anon/mus men&ionează )diverse neamuri*
n legătură cu acest ducat. 9a un moment da cronicarul spune că &ara lui Menumorut era locuită #i de -< neamuri ce sunt numite cozar +poate cazări,: terram (a1itarent gentes Gui dicuntur Cozafi. ;?= rorrform lui Anon/mus! cum s-a văzut! n Cri#ana au a>uns #i de secui! care n momentul reluării luptelor pentru asediul ?@ *tii 5i(area s-au situat n avangarda o#tirii trimise de AG>ad. 0imon de Weza! care arăma#i trăit Inn5i(or! spune #i el că secuii ag!i direc&i ai (unilor Pannonia +2unnorurn sunterau $ sidul,! dar cb ei e*au eKt nainte ungurilor! când ace#tia au ătruns n viitoarea lor patrie! pe care au ocupat-o mpreună=. )3i după ce au cucerit mpreună Pannonia! ei [secuiiX au primit o parte din aceasta! dar nu n Câmpia Pannoniei! ci n mun&ii de margine! unde au avut aceea#i soartă cu românii. 'e aceea! amesteca&i cu românii! se spune că se folosesc de literele acestora.*< Prin urmare! deopotrivă Anon/mus #i 0imon de Weza i men&ionează pe secui n legătură cu cucerirea viitoarei &ări a ungurilor. Anon/mus i plasează pe secui n Cri#ana! nainte de nc(eierea ostilită&ilor cu oastea lui Menumorut. Tot notarul lui 5ela precizează că n timpul lui Arpad! (otarul +confinium, spre răsărit al zonei controlate de unguri fusese sta1ilit la Por&ile Mese#ului. Pnn urmare! )mun&ii de margine* unde secuii i-au găsit pe români! cu care )au avut aceea#i soartă* #i de ia care au nvă&at scrisul! tre1uie să fie versan&ii apuseni ai Carpa&ilor 7ccidentali #i dealurile su1carpatice din această zonă. 'e altfel! câteva toponime de aici - 0ăcuieni! Tileagd! 0ititelec -! ca #i centurionatul 0ceculzaz! men&ionat la 5i(area n ;H;! evocă prezen&a secuilor n regiune@. 0e poate presupune că! după căderea 5i(arei! o parte a secuilor au rămas pe loc #i au convie&uit cu românii 1ă#tina#i! până n secolul %I! când a nceput cucerirea efectivă a Transilvaniei. Mai târziu! după ce secuii au *Zst a#eza&i de unguri n estul Transilvaniei! ei vor convie&ui iară#i cu rZmânii de acolo #i vor lupta alături de români contra tătarilor. Pe de altă parte! revenind la structura etnică generală! tre1uie 3a Presupunem că #i n Câmpia Tisei! ca #i n restul Pannoniei! ZCuau slavi! 1ulgari #i români +adică agricultori #i păstori! urma#i J rorrianilor, la ace#tia tre1uie să adăugăm #i elemente avare m după căderea W(aganatului Avar. ;?< Prin urmare! recapitulând! se poate spune că structura etnică a ducatului cuprins ntre Tisa! Carpa&ii Apuseni-Pădurea lgf7n Mure# #i 0ome# era următoarea: - români! urma#i ai geto-dacilor romaniza&i n vremea stăpânirii romane #i ulterior +o parte a ducatului fusese inclusă n 4omană, - slavi! 1ulgari! avari! a>un#i aici ca urmare a migra&iilor #i a etinderii domina&iei vremelnice a unor state )1ar1are* asupra
Pannoniei - secui! U(azari! lega&i de invazia ungurilor! dar prezen&i! pro1a1il! n Câmpia 'unării mi>locii #i a Tisei nainte de această invazie. Ca urmare a acestei structuri #i a lipsei mărturiilor directe! c(estiunea etniei lui Menumorut este dificil de rezolvat. 8umele ca atare are formă mag(iară! după cum precizează Anon/mus! formă căpătată ulterior! după D??. 0e #tie că! n mag(iara medievală! Morot! Morout +adică Marot, nsemna morav. Totcănnumele mag(iară mân nseamnă armăsarD! ceea ce nu demonstrează nsă ducelui 1i(orean vine din acel termen. 0ă admitem că Menumorut a fost numit de unguri cu un nume care nseamnă! n esen&ă! slav moravian. 0e mai #tie despre el că a răspuns soliei lui Arpad)cu o inimă ca de 1ulgar* #i că n &ara lui trăiau #i U(azari! români! avari etc. n aceste condi&ii! srcinea sa etnică este imposi1il de precizat. 'e altfel! n cazul conducătorilor români de mai târziu! cu nume neromâne#ti! ca $tovoi! 0eneslau! 5asara1 etc! dacă izvoarele nu ar fi men&ionat direct! epressis ver1is! că ei erau voievozi ai românilor! ne-am afla n aceea#i situa&ie ca #i cu Menumorut. 'in această perspectivă! ducele 1i(orean ar fi putut foarte 1ine să fie #i român. 'ar nu acest lucru este important! ci faptul că el a domnit peste mai multe neamuri - inclusiv români - ntr-o regiune cu o numeroasă popula&ie românească n evul mediu #i ulterior! regiune care! n mare măsură! este azi parte a 4omâniei. Conform relatărilor izvoarelor #i cercetărilor ar(eologice! n secolul I% fiin&a pe teritoriul Cri#anei o forma&iune politică! un sta aflat pe acela#i nivel de evolu&ie ca ma>oritatea tuirt politicomilitare din epocă #i din regiune. 8u este vor1a aca ? uniune de tri1uri nomade! ci despre un a#ezământ mic! numit terra sau regnum. Izvoarele vor1esc mereu statZre Mul&imea de locuitori statornici! răspândi&i peste tot. #tia cultivau pământul! cre#teau animale! ridicau cetă&i! #tiau A-fccă fortifica&ii de piatră #i din trunc(iuri de copaci indagines sa prisăci,! luptau cu arcuri #i săge&i. Conform lui Anon/mus! 0 a avea trei fortifica&ii principale pe care le-au atacat ungurii S4>(area! 0ătmar #i Ralău, #i care eistă #i astăzi ca toponime! desigur cu alte rosturi decât la anul D??. 6ara lui Menumorut a fost atacată #i! până la urmă! n ciuda rezisten&ei locuitorilor! supusă! dar nu cucerită. Tre1uie să admitem! mpreună cu 9ucien Musset! că la acea dată ungurii! n afara câmpiei ntinse numite de ei Alfold! nu puteau fi stăpânitori #i cuceritori ai unor popoare #i popula&ii sedentare. Cum sa văzut! ducatul 1i(orean! departe de a fi un desertum! era locuit de o numeroasă popula&ie. 'e altfel! din cronică reiese că! n >ur de D??! ungurii au organizat doar epedi&ii de >af! de pradă! căutând n paralel pă#uni 1une pentru turmele lor. Anon/mus aminte#te des prăzile 1une cu care se ntorceau luptătorii unguri la ducele lor suprem. Pentru stadiul societă&ii ungare nomade din acea vreme #i pentru criteriile după care se aprecia
)1unătatea* unei &âri! este relevantă cererea lui Arpad către ducele 0aSanus! anume ca acesta din urmă să-i trimită )două ulcioare pline cu apă de 'unăre #i un 1ra& de iar1ă din câmpia nisipoasă de la 7lpaf! Pentru ca #eful ungur să vadă dacă iar1a din prundi#ul 7Spar Lpâr, este mai 1ună decât iar1a din 0cit(ia #i dacă apa de Zunăre este mai 1ună decât cea de T(anais +'on,?. "pisodul este simptomatic pentru mentalitatea popula&iilor nomade. Cert sste că Cri#ana! supusă de nsu#i lui Arpad! a rămas n doar măsură su1control autoritatea celui dintâi!Menumorut n urma n&elegerii . 'ar era vor1a de un mag(iar! deoarece ! n acel timp! nici nu era constituită ca stat. C(estiunea F aPânirii asupra ducatului 1i(orean era reglementată! la moartea ; Menumorut! ca o pro1lemă de mo#tenire de familie. Anon/mus ;?@ ;? pare să spună că ducatul i-a rămas lui RuSta! ginerele Menumorut! numai fiindcă acesta din urmă nu a avut un urr&> masculin. 'in cronici nu reiese clar care era situa&ia confesionala &. ducatul Cri#anei! dar eistă totu#i unele indicii n acest sens. o! pildă! se #tie cert că! n vreme ce ungurii erau ncă păgâni_ urmau să rămână a#a ncă aproimativ ;?? de ani! românii eraii cu siguran&ă cre#tini #i cuno#teau scrisul +)literele*, de o anume factură! pe care l-au preluat #i secuii. Tot păgâni erau #i secuii & U(azarii! n vreme ce! n rândul avarilor! slavilor #i 1ulgarilor! 0e poate admite prezen&a par&ială a cuvântului 'omnului;! fo condi&iile n care 1ulgarii erau oficial cre#tina&i! iar Wiril cu Metotfm plecaseră demult n Moravia Mare. 'espre Menumorut! iară#i nu se poate spune nimic cu certitudine. Baptul că el era n legături de vasalitate cu mpăratul de la Constantinopol ar putea nsemna că era #i cre#tin! dar nu neapărat. 9a fel! faptul că ducele avea mai multe concu1ine plures (a1e1at amicasfH! cum pretinde Anon/mus! nu nseamnă cu necesitate că el era păgân. n vremurile acelea mai ales! dar #i ulterior! aspectele legate de căsătorie erau departe de a fi foarte riguroase c(iar #i la marcan&i conducători cre#tini sau! cu deose1ire! la ei. 'acă cronicile nu permit nc(eieri clare! izvoarele documentare! de#i ceva mai târzii! sunt edificatoare #i su1 aspect religios. Astfel! n două documente din ;H?= #i ;H?
;? 2usă de cnezi #i locuită de ortodoc#i nu putea să apar&ină cZn-t românilor. Potrivit unor mărturii papale din secolul %IV! deC ea Medie# +Medie#u Aurit, #i &inutul din >ur +lângă 0ătmar, au ?@ cucerite din mâinile românilor )sc(ismatici* de mani1us Z tinCon>m scismaticorum,! de către un rege al $ngariei! n muri ndepărtate! nainte de un anumit conciliu general=. a eastă cucerire putut produce naintea general din Dsă sau naintea s-a celui dOn ;H;< +9ateran IV,.conciliului "ste mai pro1a1il a actul se fi produs ntre ;H?= - anul declan#ării valului antiortodo prin Cruciada a IV-a - #i ;H;urător Sdistrictus Meg/esS 1unuri de care fuseseră deposeda&i de un rege al $ngariei #i de către slu>itorii săi nainte de ;H;<. Aceste mărturii privitoare la credin&a ortodoă! la ierar(ia ortodoă! la cetă&i #i districte stăpânite de români ortodoc#i n fostul ducat al lui Menumorut! la nceputul secolului %III! arată clar vec(imea românilor n aceste locuri. "isten&a unui district stăpânit de românii )sc(ismatici*! a unei &ări sau forma&iuni politice conduse de un cnez! forma&iune n care func&iona o episcopie de rit răsăritean după ;H??! arată! de fapt! cât de firavă 3i de inconsistentă fusese ac&iunea de )cucerire* a ungurilor n zZnă! la nceputul secolului % #i c(iar ulterior. 'espre un control a ungurilor n Cri#ana! n zona de apus a fostului ducat! se poate vZr1i ncă din secolul %! mai ales după ce! la D<urul anului D??. 0unt nsă indicii ale unui proces de ;?D feudalizare incipientă! pe care ar(eologia l surprinde mai care se va accentua pe parcurs. Menumorut era ai/ mpăratului 1izantin #i! la rândul său! avea #i el vasali pe frunta# ducatului! comandan&ii cetă&ilor etc. Atacul ungurilor de după GGG a tul1urat ntr-un fel ordinea firească a lucrurilor! dar! cum s-a văzut! impactul a fost de scurtă durată. Timp de peste un secola >umătate după luptele de la 5i(area nu se mai cunoa#te nici ? informa&ie despre prezen&a ungurilor sau secuilor n zonă. Cele câteva zeci de morminte de călăre&i unguri! grupate n >urul unor fortifica&ii! dovedesc doar că ace#tia au căzut n luptă@. 9a scurt timp după atacarea 5i(ariei! conducătorul tri1urilor mag(iare! Arpad! a murit +D?,. Biul său! Rulta! fiind doar un copil! au
nceput lupte pentru ntâietate #i s-au manifestat tendin&e centrifugale ale #efilor tri1urilor. n cele din urmă! s-a impus 5ulcsu! care a păstrat unitatea tri1urilor prin epedi&ii de pradă spre vest #i sud! oprite numai n D<unge la fondarea statului propriu-zis! etapă marcată oficial prin cre#tinarea #i ncoronarea ca rege a lui Va>U +DD-;???,! devenit 3tefan I +;???-;?E, #i ulterior sanctificat. 8oul stat este numit regat apostolic #i prime#te de la papalitate misiunea de convertire a păgânilor #i )sc(ismaticilor*. 3efii gin&ilor #i tri1urilor! căpeteniile aristocra&iei mag(iare devin 1eneficiarii unor feude! dăruite de rege pentru fidele servicii! prioritar militare. "i devin reprezentan&i ai regelui n teritoriu! n fruntea unor )comitate castrense* +comitatus castn,! de#i uni dintre ei rămâneau mai departe n prea>ma regelui! după practica de&inerii de dregătorii in parti1ui;. de comitat castrens! creat pe ruinele ducatului lui r! 3 avea re#edin&a a 5i(area #i fusese fondat! n a doua >umătate a secolului %I. p ă tradi&ie #i n acord cu unele mărturii scrise! episcopia de dea s-a ntemeiat su1 9adislau ; +;?-;?D<,. $n document enit din >urul anului ;?@ pomene#te un func&ionar +pristald, PZ om>telui 3tefan de 5i(or! dar cele două institu&ii! comitatul #i a scopia. func&ionau sigur la ;;;;! când sunt men&iona&i ep>sC7p$l 0/tus #i comitete 0aul de 5i(orD. Intre timp! după ;?@! Cronica pictată de la Viena relatează despre devastarea *ntregii zone a 8itului până la cetatea 5i(area de către )cumani* +de fapt pecenegi,D?. Cu timpul! mai ales n secolul %III! colonizările de popula&ie ungurească n Cri#ana cresc n intensitate. Până la urmă! comitatul 5i(or a a>uns să cuprindă numai nucleul fostului ducat al lui Menumorut! zone ntregi din acesta intrând n componen&a altor comitate +Rarand! 0atu Mare! 0olnocetc,. Cum s-a demonstrat! organizarea comitatelor #i instituirea controlului regatului #i al 1isericii catolice asupra zonei nu au putut desfiin&a vec(ile institu&ii #i realită&i române#ti din Cri#ana. 4omânii #i continuă via&a n cadrul 1isericii ortodoe #i al măruntelor lor forma&iuni - cnezate! voievodate - numite uneori de oficialitate districte. 8umai n comitatul 5i(or! sursele men&ionează! n ntreg evul mediu! zeci de cnezate #i voievodate române#ti! organizate după vec(ea tradi&ieD;! precum #i districtele 5eiu#! 0uplac! Cole#erul Mic! Călata de Mi>loc etc.DH 'esigur! românii! ca vec(i stăpâni ai locurilor! după instaurarea temeinică a domina&iei ungare! au fost deposeda&i de 1unurile lor!
o1liga&i să se replieze n anumite zone! să se Capteze rigorilor feudalismului apusean. 9or li s-au confiscat mereu 1unuri! li s-au restrâns ori anulat vec(i li1ertă&i #i li s-a Prigonit 1iserica. n pofida tuturor acestora! realită&ile române#ti Fu continuat să eiste! iar institu&iile românilor au continuat să Ac&ioneze! c(iar #i n forme modeste #i adaptateDE. ;;? ;;; 87T" ; 0t. 5rezeanu! )4omani* #i )5iac(i*! p. ;E;@! ;EE=. _ " 2 Wantoro!cz! Patnotic Propaganda passim .. Coulton! p. ;-E?. = 0t. 5rezeanu! op. cit.! p. ;EH;. @ Anon/mus! cap. 9IV! 9V! 9VI. s! cap. V! %II! %IV! %%etc. 0t. 5rezeanu! op. cit! p. ;EE=. Anon/mus! Prolog. D Q. Peren/i! 9a conscience! p. <<. ;? I1idem! p. <<-< Q. 0zucs! T(eoretical 5ements! passim. ;; 0t. 5rezeanu! op. cit! p. ;EE@. ;H I1idem! p. ;EE=. ;E Anon/mus! cap. I! I%! %I. ;= Attfem! cap. %%%V! %%%VI! %%%VII 0t. 5rezeanu! op. cit! p. ;EE=. ;< Anon/mus! cap. %II! %IV! %VI! %I%! %%! %%%! %%%III! %%%VIII! %%%I%! %9I. ;@ I1idem! cap. %I! %I%! %%! %%I! %%VIII! 9! 9I! 9II. ; I1idem! cap. %I! %%IV! %%V! %%VI! %%VII! %9IV. Aceste #ase lorma&iuni politice au fost recent consemnate n această tormă #i de '. 'eletant! 0tudies! p. EE. ; 0t. 5rezeanu! op. cit! p. ;EE<. ;D Anon/mus! cap. %III. H? 8. 'răganu! 4omânii! p. E<-E@;. H; 3t. 5rezeanu! op! cit! p. ;EH;. HH I1idem. HE I1idem. H= Idem! 9es 4oumains! p. ED<-ED. H< P. 7rosius! 2istoria! l! H. H@ lordanes! etica! %II! =. ;;H ! IV ! =! E 0t. 5rezeanu! 9es 4oumains! p. ED@. - ED M4us! Vezi opinia contrară la I1idem. p. ;=. 'ceifSSAPEH!;?=. F I1idem! D- ;?= vS1idem.P-;?<-
M idem! EaStfSRA P- E-ED idem! flaSafrS P- *D< F A. Arm1ruster! 4omanitatea! p. HD. *Anon/mus! cap. %VII. al1idem! cap. %VIII. AE toScfem! cap. %I%. * I1idem! cap. %%. *I1idem! cap. %I. _0t. 5rezeanu! Menumorut! p. 7SstorSe! @<-@. p. ! H-D? 9. 5orcea! I. 6epeiea! = I1idem. = 0t. 5rezeanu! 7 istorie! p. @-. =D Anon/mus! cap. %%. F I1idem! cap. %%I. *I1idem! cap. %%II. F I1idem! cap. %%III. F _Ffem! cap. %%VIII 9. 5orcea! I. 6epeiea! op. cit.! p. D. F Anon/mus. cap. 9 9. 5orcea! I. 6epeiea! op. cSS) p. H. <@ \ anon/mus! cap. 9. 0/ I1idem! cap. 9I. ;;E < 9. 5orcea! I. 6epelea! op. cit! p. =-<.
@ 9. 5orcea! I. 6epelea! op. cit! p. . Vezi I1idem! p. D-D;. ;;= D; 3t. Voievodatul! III! p. uns la un moment dat ln insula 0epel +Csepel,! unde au rămas din aprilie până n orti1rie! după o1iceiul crescătorilor de animale. Iar apoi! ie#ind nsulă! au (otărât să meargă peste 'unăre! să cucerească a Pannoniei #i să pornească după aceea răz1oi contra ;;< carintienilor #i să se pregătească să meargă n &inuturile grani&a 9om1ardiei=. 'ar nainte de a face acestea! cronica! ducele Arpad#i frunta#ii săi au decis )să trimită o oas+ contra ducelui lad*. n acest scop! au fost trimi#i n fruntea unei cete u Cadusa #i 5o/ta! )care! după ce #i-au luat rămas 1un! au peca. călare! au trecut peste Tisa la Wenesna +Wanizsa, #i a/ descălecat lângă râul 0eztureg +Csesztreg,*0e inferioare. 0e precizează că nu s-a aflat deocamdată nici o oaste care să se ridice contra lor! deoarece to&i oamenii din acea &ară erau speria&i. 'e la 0eztureg! cetele ungare au plecat spre păr&ile 5egăi 5egue/,! unde au rămas două săptămâni! timp n care locuitorii dintre Mure# #i Timi# li s-au supus #i #i-au dat fiii ca ostatici. 'rumul atacatorilor a continuat spre râul Timi#! unde #i-au a#ezat ta1ăra! lângă locul numit Vadul 8isipurilor Vadum Arenarumf. 'ar! când au voit să treacă Timi#ul! Ie-a ie#it nainte lad! )ducele acelei patrii* +du itlius patrie,! )mpreună cu o mare armată de călăre&i #i pedestra#i [alcătuităX cu a>utorul cumanilor! 1ulgarilor #i
românilor* cum magno eercitu eGuitum et peditum! adiutorio Cumanorum et 5ulgarorum atGue 5lacorumt ntâmplările s-au derulat! n continuare! cu repeziciune. ? zi ntreagă! cele două o#ti au stat fa&ă n fa&ă cu râul ntre ele! fără ca vreuna să-l poată trece. Apoi! Ruardu la trimis pe fratele său Cadusa! cu >umătate din ceată! să co1oare pe râu #i să treacă apa pe ascuns! căzând n spatele inamicului. A#a s-a i ntâmplat! astfel că >umătate din oastea ungurilor! condu#i de Cadusa! era peste râu! pecuaceea#i parte cu not oastea lad! cealaltă >umătate a o#tii! n frunte Ruardu! trecea râulluispre a-lia nvălui pe inamic. n acest fel! ungurii au o1&inut o niare victorie victoriam magnamf. Pentru a fi mai elocvent n legătura cu victoria! cronicarul adaugă: )#i n această luptă au murit duci ai cumanilor #i trei cne>i ai 1ulgarilor #i nsu#i lad! d lor! numai cu fuga a scăpat! iar armata sa s-a topit ca ceara cu focul #i a pierit de ascu&i#ul să1iilor*D. n urma victoriei! Ruardu! Cadusa #i 5o/ta au părăsit s-au ndreptat spre (otarele 1ulgarilor versus fSnes ;;@ ? a#ezat ta1ăra lângă râul Ponoucea +Pan/oca! de fapt! un 3#t punării,. lad s-a refugiat n cetatea sa Weve [Wuvin! vin, care curand a Fost asediata de urmăritori vreme de trei F s> apoi s-a ncercat luarea ei cu asalt. n fa&a acestei situa&ii! R ele lad a trimis soli #i a cerut pace! supunându-se #i făcând d$ > atacatorilor. 'e aici! ungurii #i-au continuat drumul spre tea ursc>a +7r#ova sau! după unele opinii! Vâr#e&,! pe care C cucerit-o! de asemenea! locuind n ea timp de o lună. 5o/ta! a o parte din armată! cu ostaticii #i cu prăzile! a fost trimis la ZAfpad Tot la acesta! capii oastei ungare din 5anat ar fi trimis o solie! pentru a cere permisiunea să meargă n recia #i să cucerească toată Macedonia! )de la 'unăre până la Marea 8eagră* a 'anu1io usGue ad 8igrum Mare,! )fiindcă ungurii! n acel timp! atât de mult se 1ucurau de vărsarea sângelui omenesc ca #i lipitoarea*;?. 'ucele Arpada lăudat faptele lor de arme #i le-a dat permisiunea +lui Ruardu #i Cadusa, de a se duce n recia #i de a supune &ara. nainte de a vor1i despre atacarea 5anatului! autorul prezintă forma&iunile politice sau statele incipiente găsite de unguri n regiune! când ei au descins dinspre 4utenia. Cu acest prile>! se dau următoarele detalii despre &ara lui lad: )'ar &ara care se ntinde de la râul Mure# până ia cetatea $rscia o ocupase dinainte un anume duce cu numele lad! ie#it cu a>utorul cumanilor din cetatea Vidin! din ai cărui urma#i sa născut 7(tum! pe care mai târziu! după un lung timp! n vremea regelui 3tefan cel 0fânt! l-a omorât! n cetatea sa de lângă Mure#! 0unad +Csanâd,! fiul lui 'o1uca +'o1oUa,! nepotul regelui! deoarece i-a ost n toate adversar numitului rege. 9ui [lui 0unadX! numitul reDe! pentru 1unul lui serviciu! i-a dăruit o so&ie #i cetatea [luiX 7(tum cu toate apar&inătoarele sale [ ... X. Această cetate se nume#te acum 0unad +Cenad,*;;. ? pro1lemă specială n legătură cu ducatul lui lad este starea
epedi&iei prin care căpeteniile ungare au ncercat să uPună această &ară. Până la un punct! lucrurile par clare! eZarece Anon/mus spune că Arpad nsu#i a (otărât trimiterea K* contra lui lad! ceea ce nseamnă că epedi&ia a fost nainte ;; de D? +când a murit Arpad,. 8umai că acela#i relatează! n finalul capitolului despre &ara lui lad! că supunerea 5anatului! Ruardu #i Cadusa au pornit aspre 'unării! să atace recia! adică #tie că epedi&ie ungurilor până n Macedonia a avutMacedonia. loc doar n 7r! DE. se Anon/mus spune că Ruardu s-ar fi #i căsătorit n recia! unde a fi rămas pentru totdeauna mpreună cu ceata sa;H. 'espre Ruardu se mai #tie că a fost unul din conducătorii cetelor mag(iare pătrunse n Italia n DHH #i DH=. 9iutprand! pe atunci! n DH=! diacon n ora#ul Ticino! l nume#te 0aSardo trecându-i numele prin filtrul lim1ii latine #i italiene;E. Aceste fapte ar fi argumente solide pentru o datare a atacului decisiv contra lui lad c(iar n DE=! cum s-a opinat de>a;=. Pe de altă parte! legarea epedi&iei narate de Anon/mus de numele lui Arpad #O men&iunea că ea ar fi avut loc nainte de )răz1oiul contra carintienilor* #i de atacarea )&inuturilor de la grani&a 9om1ardiei* pledează (otărâtor pentru o datare timpurie. Primele epedi&ii ungare contra 9om1ardiei #i Carintiei au fost n D-DD #i! respectiv! D?;. " drept nsă că asemenea epedi&ii au avut loc #i n DE;0. ( final! nclinăm să credem că au fost mai multe epedi&ii de >af contra ducatului lui lad #i că prima a fost! ntr-adevăr! n vremea lui Arpad. Cea din urmă! mai importantă! va fi fost prin DE=! când protagoni#tii ei #i-au ndreptat apoi atacul #i spre recia! ntr-o campanie mai lungă! pomenită de izvoarele 1izantine #i de una din versiunile cronicii Uievene Povestea aniloi trecu&ij! fn ceea ce prive#te atacurile contra lui lad! Anon/mus! destul de negli>ent cu cronologia #i cu succesiunea unor evenimente! va fi procedat prin contrac&ie! unificând lucrurile. C(iar #i a#a! ca #i n cazul ducatului 1i(orean! se disting clar mai multe etape ale atacurilor: - n prima! ceata ungară trece Tisa la sud de confluen&a Mure#ului cu aceasta #i a>unge n zona râului Aranca +rurT;lt pro1a1il n cronică 0ezturecS, - n a doua etapă! atacatorii au avut nevoie de două săptămân; ca să supună - pro1a1il nu fără rezisten&ă - popula&ia ditr ;; Timi#! cu aa pe 5ega rezisten&a locuitorilor este f&rna de săpăturile efectuate la fortifica&ia Arad-cZZ!m>rescu! al cărei prim nivel a fost dezafectat de un incendiu a ecut n prima parte a secolului %;. W>fria etapă coincide cu rezisten&a o#tirii lui lad pe linia t isului! urmată de asalturile asupra cetă&ilor Weve#O $rscia. pr>n urmare! n prima parte a secolului %! ducatul lui lad a st
puternic lovit #i prădat de cetele ungare #i o parte din fortifica&iile sale au fost distruse. 'ar lad a continuat să trăiască si pro1a1il! #i-a refăcut n parte for&ele. " posi1il ca ducatul să fi fost o1ligat să dea periodic atacatorilor un tri1ut #i să permită li1eră trecere călăre&ilor unguri spre zona 1alcanică! dar de o cucerire efectivă a sa nu poate fi vor1a. Cert este că! n prea>ma anului ;???! un urma# al lui lad! anume ducele A(tum +7(tum,! ducea o politică fermă de independen&ă #i era adversar al regelui 3tefan n I alacea $ngariei. 0tructura etnică a 5anatului vreme o conturează! indirect #i aproimativ! Anon/mus! când spune că oastea lui lad era formată din )cumani! 1ulgari #i români*. Pe 1aza acestei men&iuni! unii critici ai notarului lui 5ela au catalogat cronica acestuia drept fa1ula&ie. Cauza ar fi pomenirea )cumanilor* care nu se aflau pe teritoriul 4omâniei la o dată atât de timpurie. 8u mai departe decât n ;DD;! un distins cercetător al istoriei sud-est europene #i române#ti remarca )evidentul anacronism* n cauză! deoarece cumanii nu sunt atesta&i n "uropa de "st până la mi>locul secolului %I*;. Această )gre#eală* este de natură! pentru unii! să relativizeze ntreaga cronică ori! cel pu&in! pasa>ele referitoare la români. nsă c(iar cercetătorii unguri au dovedit că n mag(iara vec(e! pnn etnonimul Uun erau desemnate mai multe popula&ii turcice de ePă! precum ca1ari! pecenegi sau cumani;D. "vident! nZn/mus a tradus n latină termenul Uun prin Cumanus! Qeluând #i sensurile multiple ale acestuia. n cronică! etnonimul lSKaSv este folosit de mai multe ori. 'e pildă! atunci când se teă despre asocierea ceior #apte duci ai )cumanilor* la ;;D tri1urile ungurilor care veneau spre Pannonia! este evident vor&v de U(a1ari! fapt confirmat de un pasa> din 'e administr imperid. 'ar când este vor1a despre componen&a o#tii lui G n confruntarea cu ungurii! pro1a1il că acei Cumani erau O realitate pecenegi. A#adar! cronicarul nu gre#e#te deloc ntre1uin&ează termenul Cumani cu referire la secolul %! ci noi când nu cunoa#tem sensurile de odinioară ale u etnonim. 'e altfel! atunci etnonimele nu aveau preciziunea >e mai târziu! fiată mai ales pe linie savantă! ncât nu este mirare că un nume etnic desemna mai multe popoare #i popula&i nrudite. C(estiunea este cvasisimilară n cazul termenului 4omani! evocat mai sus! a cărui folosire de către Anon/mus este un anacronism sau o gre#ealăH;. Prin urmare! popula&ia de atunci a 5anatului! &inând seama #i de antecedente! putea să fie formată din români! 1ulgari! pecenegi! dacă nu cumva prin Cumani! n acest caz! s-ar putea n&elege #i avari târzii! cum s-a sugeratHH. Popula&ia mag(iară sa fiat greu #i târziu n 5anat #i! mai ales! n târguri #i ora#e. $n recensământ din ;=E numără n 5anat =?; sate române#ti! ;H? sâr1e#ti! ;D sate mite româno-sâr1e! ;< sate de coloni#ti germani +#va1i, #i un sat sâr1o-#va1. 8u este
semnalat nici ut sat ungurescHE. Ca #i n cazul lui Menumorut! etnia lui lad este imposi1il de precizat. 0e pot face doar unele supozi&ii. Anon/mus spune despre el! n mod destul de confuz! că a )ie#it +egressus, F cetatea Vidin 5und/n,! cu a>utorul cumanilor*! cum s-a men&ionai de>a. 8u se n&elege n ce fel a ie#it! a pornit sau a a>uns tod la Vidin! cu a>utorul pecenegilor sau! n orice caz! al unui turcie. )Venirea* lui din Vidin ar putea etnia 1 antr-o lui lad! nu neapărat! ales că ora#ul să s-apresupună aflat se află #i azi zonădar +Timocul, intens mai populată cu +vla(i,. Pe de altă parte! când se relatează pierderile suferi confruntarea cu ungurii! se spune că )au murit doi duo cumanilor #i trei cne>i ai 1ulgarilor #i nsu#i lad a1ia a scăpa. fuga. 7rdinea enumerării o respectă pe cea care componen&a o#tii 1ănă&ene! numai că n locul eventua ;H? deri din partea românilor e men&ionat lad. "vident! aceste prva&ii sunt numai presupuneri care nu au darul să Ziurească pro1lema. )Ie#irea* lui lad din Vidin a sugerat unor a tori impunerea ducelui 1ănă&ean n fa&a Taratului 5ulgar! cu a utor peceneg #i recunoa#terea autorită&ii acestui duce la Vidin de către &arul 0imeonH=. Cu alte cuvinte! episodul legat de Vidin ar arca alian&a vasalică a lui lad n raport cu Taratul 5ulgar. Interpretarea este tentantă! dar rămâne la stadiul de ipoteză. 8ici etimologia numelui lad nu duce ta rezultate mai clare #i! cdiar dacă s-ar #ti precis ce srcine are numele! se mai #tie că adesea aceasta nu concordă cu etnia purtătorului său. 'e pildă! 'rago# #i 5ogdan! cei doi ntemeietori ai statului Moldova! sunt indiscuta1il români! dar au nume de srcine slavă. n epoca romantică! lad +sau Ciad, a fost socotit o coruptelă de la latinescul Claudius sau! mai târziu! tot gre#it! un termen de srcine gepidă se pare totu#i că este un cuvânt sud-slav! devenit poreclăH<. 7ricum! amintirea antroponimului Satf s-a păstrat ferm ntr-o serie de toponime! răspândite c(iar #i la nord de al1ia principală a Mure#ului! semn! după unii! că ducatul n cauză s-ar fi ntins #i n acea regiuneH@. Astfel! lângă Vărădia de Mure#! este atestată documentar Valea lui lad. n ;==@! n zona 5ârzava! se men&ionează toponimul 5alad alao,. n ;; apare documentar numele de toc eled! repetat n ;<=D! cu ocazia unei zălogiri. n registrele de decimă papală apare localitatea ladova +;EEH-;EE,! azi Cladova. 9a sud de Mure# sunt localită&ile (ilad #i ladna. n secolul %II este semnalată mănăstirea alad. n ;<<; se atestă cetatea alad! care a luat na#tere prin fortificarea mănăstirii omonime. $n pârâu cu numele lad +azi alacUa, eistă lângă Araci! Braniova +Iugoslavia,H. Ca #i n cazul lui Menumorut! starea numelui de lad #i a derivatelor sale! cu precădere n ZPonimie! ntr-un număr atât de mare! este o mărturie clară a eFisten&ei reale a persona>ului respectiv.
Pin urmare! se poate conc(ide că! la năvălirea ungurilor n S*La! pe teritoriul 5anatului func&iona un stat incipient! locuit ;H; de români! 1ulgari +slavi, #i unele rămă#i&e ale popula&iilor turci migratoare! stat condus de ducele lad. Rona era puten/ populată #i apărată natural! fn cuprinsul ducatului sunt men&ionatC o serie de fortifica&ii! cum ar fi Weve +Cuvin, #i 2orom +PalancaK,F - pe teritoriul de azi al Iugoslaviei! n 8isipurilor 5anatul sâr1esc - $rsC> +pro1a1il cetatea de la Vadul +neidentif>Ca&F ncă pe 7r#ova, teren,. 7#i fortifica&ie de pământ #i lemn din secolele V. I% a fost cercetată ar(eologic la Arad! n zona Vladimirescu! >at altele la Ilidia! Pescari! 5ulei etc.H 'e asemenea! conform ultimelor cercetări! se pare că cetatea de la Cenad +pe Mure#, func&iona #i n epoca lui ladHD. 'eci! la cumpăna secolelor i%- eistau n ducatul 1ănă&ean o serie de realită&i specifice unei societă&i feudale timpurii. 8u credem să fi eistat neapărat o singură cetate de re#edin&ă a ducelui! dar dacă totu#i a eistat o asemenea fortifica&ie principală! considerăm că ea se afla n sudul sau sud-estul zonei Weve! $rscia,! unde pare să fi fost nucleul de rezisten&ă al ducatului. 'espre confesiunea locuitorilor #i a ducelui nu se dau detalii n cronică! dar se #tie că românii erau cre#tini #i că #i 1ulgarii primiseră cuvântul 'omnului la @=. Pe plan etern! su1 aspect politico-militar #i! poate! confesional sunt atestate legături ale ducatului +ale lui lad, cu lumea sudică! 1izantino-slavă! n spe&ă cu Primul Tarat 5ulgar. E.@. 'ucatul lui A(tum +7(tum, 'upă cum s-a men&ionat! nici atacatorii 5anatului de la nceputul secolului % nu au putut #i nici nu au inten&ionat sa cucerească ducatul lui lad. 'e altminteri! Cronica 8otarul Anonim nu men&ionează nici prinderea sau moartea lui lad nici a#ezarea unui alt conducător n fruntea &ării. Cea mai 1una dovadă că integrarea păr&ilor respective n regiunea domina` efectiv de unguri nu avusese loc! sau se produsese firav temporar! este eisten&a ducatului lui A(tum n 5anat #i adiacente! cam la un secol după atestarea ducatului lui lad ;HH - trei rânduri! Anon/mus l nume#te pe 7(tum +A(tum, drept )n > urma# a u ladOa conducerea ducatului. Prima men&iune cum s-a văzut! mai la nceputul cronicii! n capitolul %I! e0Jf se vor1e#te despre realită&ile politice ale Pannoniei! nainte 9 la, venirea ungurilor: pe teritoriul de la Mure# până la âre +$rscia, domnea )lad...! din ai cărui urma#i s-a născut n(tum-- Pe care ma tarzu-- Pe vremea regelui 3tefan cel cfnt *a omorât! n cetatea sa de lângă Mure#! 0unad...! fiindcă O7(tumX ia fost n toate adversar numitului rege*E?. A doua entiune se face n capitolul %9IV! când se vor1e#te despre astea trimisă contra lui lad: din neamul acestuia! care domnea de la Mure# până la cetatea 2orom +Palanca,! )după multă vreme
nogorâse 7(tum! pe care l-a omorât 0unad*E;. A treia oară! tot n capitolul %9IV! se spune că lad! )din neamul căruia se trage 7(tum*! i-a oprit pe unguri cu oastea sa pe Timi#EH. 7 parte din aceste pre&ioase date oferite de Anon/mus sunt confirmate #i de alte surse scrise! cum ar fi 9egenda 0fântului erard! un pasa> din cronica turcă a lui Ma(mud Terdziiman! lucrările proprii ale lui erard +mai ales! 'eli1eratio,! un c(r/so1ul al mpăratului 1izantin ;?;D-;?H? #i o predică 7saldusdedela9asUa! pu1licată n ;=DD alacălugărului 2agaEE. franciscan Cel mai important izvor este legenda 0f. erard +Vita 0ancti erardK,! o lucrare (agiografică! avându-l n centru pe călugărul 1enedictin italian erardo! născut n >ur de D?! mort n ;?=@! a>uns episcop de Cenad +;?E?-;?=@, #i canonizat ulterior +;?E,. 9ucrarea sa păstrat n trei forme principale - legenda mare +maior,! cu ample referiri la ducatul lui A(tum! legenda mică ii #i legenda n imagini - #i n mai multe varianteE=. 0-a la concluzia că legenda mare a fost ela1orată pe 1aza unor din secolul %I #i definitivată! n linii mari +fără ultimul capitol,! ia cumpăna secolelor %I-%II! după canonizarea episcopuluiEumătatea veacului %IIE@. !. om rezuma n cele ce urmează con&inutul legendei n privin&a A(tum E. Astfel! se spune că pe vremea lui erard era n f ea sau )ora#ul* de pe Mure# +ur1s Morisena, un principe arte puternic! pe nume A(tum! 1otezat după ritul grecesc n ;HE cetatea Vidinului #i având #apte neveste. 5azat pe mul&ii o#tenilor #i no1ililor săi! pe tăria #i puterea sa! el nu i se nc(in regelui 3tefan al $ngariei. A(tum era un om 1ogat! căci avea@ mul&ime de cai nem1lânzi&i! plus (erg(eliile &inute n gra>duriJ sale! avea turme fără număr #i păstori! ca #i mo#ii #i cur&i +aSfo et curias,. "l #i instaurase autoritatea asupra sării rege#ti ce era trimisă pe Mure# n >os! punând n porturile acelui râu! până a Tisa! vame#i #i stră>i! orânduindu-le toate pentru sporirea venitu/ său. Având autoritate de la 1izantini! A(tum ridicase n cetatea Mure#ului o mănăstire cu (ramul fericitului loan 5otezătorul sta1ilind acolo un stare& +a11atem, #i călugări greci! rects ortodoc#i! după rânduiala #i ritul acestora. 6ara supusă lui era ntinsă de la Cri#! n nord! până la 'unăre! adică la Vidin #i 0everin! n sud! #i de la Tisa! n vest! până n păr&ile Transilvaniei +ad partes Transilvanas,! la est. 7sta#ii / erau mai numero#i decât ai regelui ungar! pe care-l nesocotea. 'intre osta#ii lui A(tum! cel mai mare n rang era C(anadinm 0unad! la Anon/mus,! pus să-i comande pe ceilal&i. 5ănuit că ar unelti contra domnului său #i că ar plănui să-l omoare pe acesta! C(anadin a fugit n taină la regele 3tefan #i s-a pus n slu>1a lui. a dovadă a credin&ei! la dorin&a noului său stăpân! C(anadin a fost re1otezat! după ritul apusean. Aflând de la transfug tainele domnului său A(tum! regele pregăti o epedi&ie contra principelui 1ănă&ean! ca să pună mâna pe &ara +regnum, lui. n fruntea
o#tii! fu a#ezat C(anadin! care ie#i la răz1oi trecând Tisa. 'upă prima ciocnire cu A(tum #i oastea lui! invadatorii fură nevoi&i să se retragă ntr-un loc ferit. n acest moment! C(anadin se ruga 0fântului mucenic (eorg(e #i-i făgădui că! n caz de victorie! va ridica o mănăstire nc(inată acestuia. n urma unui vis! considerat semn dumnezeiesc! C(anadin #i oastea ungară năvăliră asupra o#tii lui A(tum! l uciseră pe principe pe câmpul de luptă D câ#tigară victoria. nvingătorii luară trupurile lor mor&iK le la ngropară n cimitirul ortodoe tovară#ilor din Morise-mănăstire care slu>ea o treimemănăstirii din popula&ia cetă&ii. C(an nu-i alungă pe călugării de rit 1izantin! dar luă cu sine pe cât*. dintre ei! n frunte cu stare&ul! #i-i duse la locui unde sefet ;H= I spre a-#i mplini făgăduiala către 0fântul (eorg(e. A>uns iirtea regelui! C(anadin l demască pe un so& al său! anume la care se lăudase cu uciderea lui A(tum. ntre onorurile *rate de rege pe seama nvingătorului fu #i acela de a (Z(im1a numele Morisenei n cetatea lui C(anadin! unde acesta Ifveni comite. 4evenind n 5anat! acesta i ridică 0fântului r(eorg(e o mănăstire cu călugări ortodoc#i! adu#i! cum s-a ăzut de la vec(iul loca# al lui A(tum. Aceasta este! n linii mari! relatarea despre A(tum #i &ara sa! dar legenda mai oferă o serie de detalii despre 5anat cu prile>ul narării activită&ii de păstorire a episcopului erard n dieceza sa. Coro1orarea tuturor surselor scrise cunoscute referitoare la ducatul lui A(tum permite formularea unor o1serva&ii utile referitoare la evolu&ia societă&ii n vestul 4omâniei! n prima parte a secolului %I. 6ara lui A(tum era cu mult mai ntinsă decât ducatul nainta#ului său lad! ea cuprinzând #i o parte din fostul ducat al lui Menumorut! situată la nord de Mure#! ntre acest râu #i! pro1a1il! valea celor trei Cri#uri reunite. 0e poate! cum s-a sugerat! ca #i o parte din sud-vestul Transilvaniei ad partes Transilvanas, să fi apar&inut iui A(tunf@. Acest stat incipient! cu suprafa&a totală de cea =?.??? Ump +cam cât a 7landei #i mai mare decât a 5elgiei,! se nvecina la sud cu Taratul 5ulgar! la apus cu $ngaria! la nord cu teritorii controlate de $ngaria #i la est cu forma&iunea statală din Transilvania. Prin urmare! acest ducat era departe de a fi cât un comitat! cum s-a spus tenden&iosED. Conform izvoarelor! pe acest vast teritoriu se practica agricultura! cultivându-se cereale. Pe la ;?E?! regele 3tefan I a instituit n 5anat decima eclesiastică! alcătuită! evident! #i din Drâne. 9egenda mare aminte#te o roa1ă care măcina grâu! *Cârtind o râ#ni&ă=?! iar n 'eli1eratio se vor1e#te de cultura ?rzului=;. Cre#terea animalelor este ilustrată de multele (erg(elii cirezi! de faptul că oamenii de rând i ofereau episcopului cai! 7l 1oi #i >uninci! de#i erard respinge asemenea practici*H. "istă Mărturii despre cultura vi&ei-de-vie #i producerea vinului! atât ;H< pentru consum! cât #i pentru cult. 0unt men&ionate sau atestai
ar(eologic o serie de construc&ii civile! militare #i religioase! ce presupune dezvoltarea me#te#ugurilor=E. Ma(mud men&ionează porturile de pe Mure#==! pomenite #i de e mare. "ste evident că se prelucrau metalele #i lutul! o1&inându-e o ceramică de calitate. Comer&ul este ilustrat prin plutele de sare care treceau pe Mure#! spre $ngaria. 'upă ce! din ;??E! &ara lui A(tum se nvecina la 'unăre cu Imperiul 5izantin! se poate surprinde ar(eologic o circula&ie mai intensă mărfurilor #> a monedei. Izvorul turcesc amintit vor1e#te despreatezaurul stăpânului de la Morisena! păstrat ntr-un fort al său=<. n condi&iile unei vie&i economice atât de intense! se presupune că popula&ia zonei era destul de numeroasă! mai ales că Morisena este numit ur1s #i că apar nominalizate ora#e #i sate vec(i! n care! după supunere! se construiesc 1iserici de rit apusean. Primele localită&i din 5anat consemnate n documentele latino-mag(iare din secoiele %IV-%V au nume de srcine română #i româno-slavă=@. Popula&ia era stratificată! n acord cu evolu&ia feudală timpurie a societă&ii. Principele sau ducele era un mare proprietar ncon>urat de )no1ili* 1oga&i. 'upă răz1oiul ungaro-1ănă&ean! descenden&ii lui A(tum au salvat o parte din posesiuni! care le mai apar&ineau n secolele %III-%V=. C(anadinus 0unactO! dacă ntr-adevăr a fost un nalt demnitar al lui A(tum #i nu nepotul regelui 3tefan+cum l prezintă Anon/rnus,! tre1uie să &i fost #i ei un om avut. 7ricum! documentele secolului %III arată că familia lui C(anadin avea ntinse posesiuni! din care unele! situate la vest de Morisena! ar putea să fie proprietă&i stră1une de&inute din vec(ime=. "vident! o parte din popula&ie era dependentă n grade diferite de categoriile suprapuse. 0-a văzut că o treime din populai Morisenei servea la mănăstirea ortodoă a lui A(tum! păsLr* aveau gri>ă de turmele ducelui #i ale )no1ililor*! &ăranii mo#iile! o roa1ă +ancilla, nvârtea râ#ni&a etc. 0u1 aspect politic! izvoarele concură n a nfă&i#a forma&ii lui A(tum drept un stat incipient! numit când terra! când g ;H@ . Anon/mus! ducat#i patrie. Termenul de regnum este dat! in #i supunere principelui* sau )ducelui*=D. Acesta dispunea! cum s-a arătat! #i de un aparat administrativ-fiscal! care asigura paza #i vămuirea! purtând gri>a veniturilor conducătorului. n centrul relatărilor izvoarelor se află! cum se #tie! confruntarea ntre cele două for&e! a atacatorilor unguri #i a lui Antum. Pentru a face
fa&ă situa&iei! ducele avea nevoie de o organizare militară superioară. A(tum dispunea de o armată! n frunte! pro1a1il! cu C(anadinus! de garnizoane n cetă&i #i de oameni de pază n locuri mai importante. Izvoarele vor1esc de mul&imea osta#ilor #i sugerează c(iar o ierar(ie militară. Tetul lui TerdzCiman vor1e#te despre garnizoanele cetă&ilor #i despre faptul că C(anadin era c(iar comandantul unei asemenea fortifica&iiutorul călugăr9a ortodoc#i. 9a venirea lui erard ca episcop roman +după ;?ED; călugării de rit 1izantin fură sco#i din lăca#ul lor vec(i! care reven noilor autorită&i 1iserice#ti! numite de rege +adică episcopul > călugării de rit apusean,<=. Via&a monastică ortodoă a continuat nsă n aceste locuri. n secolele %ll-%lll! până la invazia tătara +;H=;,! sunt atestate vreo ;E mănăstiri +multe mănăstiri-necropolă, ortodoe! ale unor familii de no1ili! n zona Mure#ului<<. 'in 1ulele papei 2onoriu III! din ;H;@ #i ;H;! reiese organizarea #i n păr&ile Aradului a unor mănăstiri &inând de vasta organiza&ie mona(ală a 0f. T(eodosiu. Am1ele redactări ale 1ulei pomenite amintesc la Tosani sau 4osani o mănăstire co 1unuri )donate odinioară* de către Sad#O Manuel<. Via&a cre#tină de tip 1izantin din 5anat a fost stân>enită prin implantarea cre#tinismului apusean! mai ales după nfiin&area la Cenad! n ;?E?! a episcopiei catoiice. 'in 9egenda maior mm că erard #i preo&ii săi re1otezau după ritul latin )mul&ime de norod*! de#i s-a eprimat #i opinia că ar fi vor1a doar de acea reconciliatio! adică de confirmarea unor cre#tini de>a 1oteza&i<'espre apartenen&a acestor teritorii la >urisdic&ia 1isericească superioară ortodoă nu eistă informa&ii sigure. 0-ar putea ca mă-
năstirea 0f. loan 5otezătorul din Morisena să fi avut rang F stavropig(ie! deoarece stare&ul său pare să dispună de autoritate mai mare #i de atri1u&ii mai multe decât era o1i#nuit<. n P 5izan&ului! eistau n acea vreme mănăstiri al căror stare& (irotonisit drept episcop. Pe de altă parte! din mpăratului Vasile II! din ;?;D-;?H?! reiese că ntre epis su1ordonate mitropoliei de 7(rida +Macedonia, figura #i cea ae 5ranicevo! având un centru episcopal la 'i1iscos! asimila ;H Ti1iscos +Timi#, rămân de analizat #i mpre>urările interna&ionale n care nrodus atacul ungar mpotriva lui A(tum. Cre#tinarea n masă <aIG$rilor! după eemplul ducelui lor VaSU! a mărit for&a statului il transformat n regat. lSaSfr-3tefan +DD-;?E, a urmat o 7ftică de uniformizare a structurilor din interior! de lic(idare a 1riilor autonomii tri1ale #i de cucerire a unor teritorii din V cinătate! inclusiv a Cri#anei de deal #i de munte! a 5anatului #i Transilvaniei. fn această situa&ie! aliatul firesc sau puterea protectoare a ducatului lui A(tum era Imperiul 5izantin. Taratul 5ulgar! refăcut ia D@! mai păstra pe la D? alian&a cu ungurii. Acest fapt era defavora1il forma&iunilor politice de pe teritoriul 4omâniei. 0itua&ia se sc(im1ă n urma marii campanii 1izantine ncepute n ;??;! după care teritoriul controlat de 1ulgari intră su1 domina&ia Imperiului 5izantin. Bn ;??=! Vasile II cucere#te Vidinul! după luni de asediu! astfel că grani&a imperială a>unge la 'unăre! n vecinătatea 5anatului. 0e pare că n acest moment A(tum devine confederat sau vasal al mpăratului de la Constantinopol. n acest fel tre1uie! pro1a1il! interpretat pasa>ul din 9egenda mare care spune că el )a primit autoritatea de la greci* accepit autem potestatem a raecSs,! dacă nu cumva această autoritate se referea doar la năl&area mănăstirii ortodoe din Morisena. 'upă ;?H?! o dată cu orientarea for&elor 1izantine spre \eatrele de răz1oi din Asia Mică! planurile epansioniste ale legatului $ngar revin n actualitate. Moartea mpăratului Vasile * supranumit 5ulgaroctonul! n ;?Hinul efectiv al suzeranului său! dar! conform lui Terdzuman! se pegăte#te de luptă #i trimite c(iar iscoade pe teritoriul 4egatului igar@?. 'emnitarul turc mai consemnează că 3tefan I era >mul&umit de pregătirile de luptă ale lui A(tum! iar 9egenda are relevă (otărârea suveranului ungur de a supune statul na&ean@;. Pro1a1il că atacul pecenegilor contra 5izan&ului ;HD +;?H, #i moartea mpăratului Constantin VIII +;?H, . determinat pe 3tefan I să ac&ioneze contra lui A(tum. 9a ;?E? erard era (irotonisit ca episcop la Cenad. 'in izvoare reiese K ntre
nfrângerea lui A(tum #i consacrarea episcopului a trecut anumită perioadă de timp. 'e aceea! nclinăm spre opinia câ epedi&ia ungară contra ducatului lui A(tum a avut loc n ;7H@H n ultima vreme! a fost readusă n discu&ie ipoteza datării conflictului dintre A(tum #i 3tefan I imediat după anul ;??? +p ;??=,! fără ca argumentele să fie nsă suficient de concludente@E 'upă ;?H-;?E?! n ciuda mor&ii lui A(tum! a nfiin&ării episcopiei catolice #i să a instalării unuiprea trimis regesc la Morisena-Cenad! lucrurile nua au apucat se sc(im1e mult n 5anat. 5iserica de rit răsăritean trecut pe plan secund! casa regală sta1ilind pozi&ia privilegiată a 1isericii romane #i acordând acesteia importante dona&ii. Pe când noile realită&i păreau să se consolideze! a intervenit moartea regelui 3tefan I +;?E,! după care au iz1ucnit n regat puternice lupte interne #i s-au manifestat tendin&e ale mpăra&ilor germani de a supune statul mag(iar@=. n ;?=@ a iz1ucnit o puternică răscoală a păgânilor #i poate a celor de rit răsăritean! ndreptată contra 1isericii romane. n timpul ei! au fost omorâ&i E episcopi +inclusiv erard, #i mul&i preo&i #i au fost dărâmate lăca#uri de cult@<. n aceste condi&ii! refacerea autorită&ii regale #i 1iserice#ti s-a produs anevoie! ceea ce a făcut ca restaurarea domina&iei ungare asupra 5anatului de câmpie să se amâne pentru mai mu& timp. Comitatul Cenad este atestat documentar pentru prima oară doar n ;;D! semn că adevărata sa organizare se va fi produs relativ târziu. 5anatul de deal #i de munte! de ta 0everin până spre Poarta de Bier a Transilvaniei! a a>uns efectiv su1 contre` ungar a1ia n secolele %III-%IV #i c(iar #i atunci la modul indirect deoarece vec(ile institu&ii române#ti au continuat func&ioneze@@. C(estiunea etniei locuitorilor ducatului se pune! ca #i n caz forma&iunii lui lad! prin prisma mărturiilor din >urul anului ;???! antecedentelor #i a realită&ilor din secolele următoare. n uT să ;E? asemenea analize! prezen&a românilor n 5anat! alături de e tnii este n afara oricărei discu&ii. 8umele de A(tum sau $p glii`;` t ffl este #i el nerelevant din acest punct de vedere! cu toate n* lingvi#ti i-au sta1ilit o rezonan&ă turcică@. 5otezul ducelui K$tul 1izantin coro1orat cu această rezonan&ă a numelui! ar r tea sugera vag o ascenden&ă pecenegă a lui A(tum! dacă nu P;;F va actul semnifică reafirmarea apartenen&ei ducatului la sfera C i>tico-spirituală răsăriteană@. Cert este că antroponimicul O(tuffl +ung- A>ton,! ca #i Sad! se reflectă copios n toponimie +Aiton n Caras-0eve rin! fost A(ton la ;=< A>ton #i O>tonmonostora n Arad A>ton n >ud. Clu>! numit n ;E=< c(iar ?i>rneOc.,5D! semn că persona>ul a intrat n con#tiin&a pu1lică. 'e altfel! srcinea numelui )ducelui* sau )principelui* 1ănă&ean nu
are! cum s-a văzut! importan&ă. Importante sunt mărturiile despre organizarea #i stadiul de evolu&ie al acelei &ări din vestul #i sud-vestul 4omâniei actuale. n acest sens! A(tum! descendent din casa lui Sad! conducea un regnum )foarte ntins #i foarte 1ogaf! independent de 4egatul $ngariei! fa&ă de care manifesta o atitudine ostilă! vămuind pe Mure# plutele cu sare ce se deplasau spre Apus. 'in acest motiv #i din dorin&a de cucerire! suveranul ungur a decis atacarea lui A(tum! de#i acesta! ncon>urat de mul&imea cavalerilor mai mul&i solda&i decât nsu#i regele 3tefan.#i no1ililor săi! dispunea de 6ara avusese o via&ă economică prosperă! la ntretăierea unor importante căi de comunica&ie! structurile feudale erau n curs de cristalizare! iar organizarea religioasă urma modelul răsăritean. 'upă nfrângerea lui A(tum +pro1a1il n ;?H, #i ntemeierea episcopiei de rit latin +;?E?, la Cenad! ncepe instaurarea controlului ungar asupra 5anatului! n fapt! o ac&iune de cucerire 4ata#i institu&ională! ntreruptă o vreme n urma crizei regatului ln secolul %I! reluată ulterior cu intermiten&e #i nc(eiată! n linii n secolul %III. Vec(ilor structuri feudale române#ti! de romano-1izantină #i 1izantinoslavă! li se suprapun ale feudalismului apusean! vizi1ile mai ales la nivelul al administra&iei! al 1isericii. Treptat! se organizează ;E; : comitatele +Timi#! Cenad! Cuvin! Caras! Rarand etc., #i 5artati de 0everin! n cadruJ cărora! su1 forma districtelor! autorită&i, regatului sunt silite să recunoască vec(i forma&iuni ?Ca române#ti! alcătuite din cnezate #i voievodate. Aceste districte circa E< cunoscute n evul mediu! au conservat cadrele de via&ă tradi&ională! au limitat imitiunile străine! au impus! pentru cei pu&in opt dintre ele! codificarea vec(ilor li1ertă&i su1 formă de privilegii! au păstrat ideea de )&ară românească* ntr-un cuvânt! au perpetuat n timp specificul civiliza&iei române#ti! cristalizate n a doua >umătate a mileniului I?. 87T" ; Anon/mus! cap. %9IV. H 'oina 5enea! 'in istoria! passim '. Protase! Auto(tonii! p. HHHan! '. 6eicu #.a.! pu1licate! a precădere! n revistele Ti1iscum #i 5anatica. Anon/mus! cap. %9IV. < I1idem. @ I1idem. I1idem. I1idem. D I1idem. ;? I1idem. ;; I1idem! cap. %I.
;H I1idem! cap. %9V. ;E ". lucU! $nele informa&ii! p. ;. ;= I1idem idem! Contri1u&iiII! p. D=. ;< ăina Basoli! Points de vue! passim +(arta p. H<,. ;@ ". lucU! Contri1u&ii II! p. D=. ; M. 5ar1u! M. Rdro1a! 8oi cercetări! p. H=. ;5 '. 'eletant! 0tudies! p. EE. ;D ;EHV. 0pinei! 4omâni #i turanici! p. < Mouzille! S9a Trans/lvanie! p. ;. n! 5anatul! p. ;?! ;H@. A a n. 'răganu! 4omânii! p. HH. H@ g lucU! Contri1u&ii II! p. <. H` A. 5e>an! cp. cSS) p. ;HH. H_ ShSohS! p. ;;H-;;<. ` Anon/mus! cap. %I. Fl1idem! cap. %9IV. M". lucU! Contri1u&ii I! p. D-DE idem! Antum! p. ;?;-;?<. E= Idem! Antum! p. ;?;-;?H. E< StafeS! p. ;?E. E0 Idem! Contri1u&ii I! p. D?. E Vezi tetul la I.'. 0uciu! 4. Constantinescu! 'ocumente! p. H-E? #i =<-=. E ". lucU! A(tum! p. ;?an! op. cit! p. ;HD. @? ". lucU! A(tum! p. ;E?. @; I1idem.
@H I1idem! p. ;E-;E. @E Al. Madgearu! Contri1u&ii! p. <-;H. @= ". lucU! A(tum! p. ;ED. @< /. /orff/! 9a C(ristianisation! p. E. @0 loan-A. Pop! Institu&ii! p. @-@. @ 8. 'răganu! 4omânii! p. HH. @ A. 5e>an! op. cSf.! p. ;HD-;E?. @D 4omânii! p. p. HH. ? 8. V. 'răganu! Ac(im! 'istrictele! HE-E< A. 5e>an! op. cit.! passim. E.. 'ucatul lui elu Mult mai departe de centrul săla#elor ungure#ti a#ezate la D@ n Câmpia Pannonică se afla! spre răsărit! )&ara de peste pâdu* sau Terra $ttrasilvana. Cum s-a văzut! după victoria contra lui Menumorut! ungure#ti Ro1olsu! T(osu #i Tu(utum au &inut sfat #i au (t ca marginile &ării ducelui Arpad meta regni ducis Arpao, sa Poarta Mese#ului! unde locuitorii &ării lui Menumorut au fost P să ridice )por&i de piatră* #i )o ngrăditură mare din ar1on ;E= I moment! Ro1olsu! T(osu #i Tu(utum se sim&eau foarte -ndri fa ce ocutor acelei &ări! căci su1>ugaseră pentru mnlQ lor mai multe )na&iuni* de acolo +su1iugaverunt domino io fereplures nationes illius terre,H. fn continuare! Anon/mus relatează amănun&it atacarea de ătre unguri a &ării ultrasilvane #i supunerea lui elou! onducătorul acelei &ăriE. Astfel! ni se spune că Tu(utum! cât a stat la Por&ile Mese#ului! a reu#it să afle de la locuitorii 1ă#tina#i despre 1unătatea &ării de dincolo de păduri! unde de&inea domnia elou! un anumit român* +1onitatem terre $ltrasilvane! u1i elou! nuidam 5lacus! dominium tene1at,. Aflând acestea! Tu(utum #i-a făcut planul ca! printr-o nvoire de la ducele Arpad! să do1ândească &ara respectivă )pentru sine #i pentru urma#ii săi* [si1ietsuisposteris,. Mai departe! Tu(utum! 1ăr1at foarte prevăzător +vir prudentissimus,! a trimis n $ltrasilvania pe iscoada 7cmand! tatăl lui 7paforcus! ca să afle detalii despre calitatea #i fertilitatea pământului de acolo! despre locuitori #i despre posi1ilitatea de a purta un răz1oi cu ace#tia. Tu(utum! spune cronica! era mpins de dorin&a de a-#i câ#tiga renume #i pământ. 7cmand! pe ascuns ca vulpea! a constatat direct 1unătatea #i rodnicia pământului! i-a văzut pe locuitorii &ării #i toate iau plăcut nespus de mult. 4evenit la stăpânul său! )spionul* a relatat cu detalii că pământul acelei &ări este udat de cele mai 1une râuri! ale căror nume #i foloase Ie-a n#iruit! că din nisipul râurilor se culege aur! că aurul din acea &ară este cel mai 1un #i că de acolo se scot sare #i materii sărate. 7cmand a cules date #i despre locuitorii &ării lui elou: ei erau! su1 aspect etnic! )români #i slavi* +5Sasii et 0clavi, #i aveau ca
arme doar arcuri #i săge&i! suferind multe nea>unsuri din partea $nor migratori! cum erau )cumanii #i pecenegii*. Pro1a1il că din Pncina acestei vie&i precare! mereu amenin&ată de inamici! crZnicarul adaugă că locuitorii acelei &ări erau cei mai nevoia#i u mai sărmani +viliores, oameni din toată lumea! că elou nu S< prea puternic +minus tenarf #i că nu avea n >uru-i o#teni 1uni. . caracterizare era! desigur! menită #i să-i mul&umească ;E< pe Tu(utum #i să arate de ce elou cu ai săi )n-ar ndrăzni să s opună cura>ului ungurilor*. 'upă aceste ve#ti optimiste! Tu(utum a trimis solie la p a o1&inut imediat nvoirea de a trece dincolo de păduri #i lupta contra lui elou. 'upă o serie de pregătiri alături de o#tenii săi! Tu(utum a trecut peste păduri! spre răsărit! mpotriva / elou! numit acum )ducele românilor* +du 5lac(orum,! Acesta aflând despre invadatori! #i-a strâns oastea #i a pornit călare n cea mai mare gra1ă +velocissimo,! ca să-i oprească la Por&ile Mese#ului! ceea ce nu a reu#it. Tu(utum a stră1ătut pădurea ntr-o zi #i a sosit la râul ASmas +Alma#,! unde numai apa l despăr&ea de armata lui elou! (otărât să-i stăvilească pe inamici acolo Căpetenia ungară a procedat după o tactică verificată: #ia trimis o parte din ceată mai sus pe râu! pentru ca! trecându-l n secret! să cadă n spatele armatei de arca#i ai lui elou. 9upta s-a dat cu nver#unare +acriteS,! dar o#tenii ducelui elou au fost nvin#i! mul&i omorâ&i sau lua&i prizonieri. 'ucele! văzând acestea! mpreună cu o parte din armată s-a refugiat spre cetatea sa! situată lângă râul 0ome# +castrum suum iuta fluvium Romus positum,. 'ar! se narează mai departe! luptătorii lui Tu(utum l-au urmărit pe elou #i l-au ucis lângă râul Copus +Căpu#,! un afluent al 0ome#ului. n acest moment cronica redă un episod semnificativ! locuitorii &ării! văzând moartea domnului lor +videntes mortem domini sui,! )#i-au dat dreapta de 1unăvoie* cu inamicul! #i l-au ales ca domn al lor pe Tu(utum! tatăl lui 2orea +dominum si1i eligerunt Tu(utum! patrem 2orea,. "i #i-au ntărit cuvântul dat prin >urământ n localitatea numită de-atunci "sculeu A#c(ileu +de la ung. esUudni! a >ura,. Astfel! din ziua aceea. spune Anon/mus! Tu(utum #i urma#ii săi au stăpânit &ara n P #i fericire +pacifice et feliciter,! vreme de circa un secol! pâpa când primul rege al $ngariei a (otărât s-o cucerească. 0pre deose1ire de celelalte ducate men&ionate n cronica! cazul &ării lui elou nu ni se spune nimic precis despre ntindere sa. Totu#i se arată că &ara era a#ezată la est de P?; Mese#ului! )dincolo de pădure*! #i că pe teritoriul acestei &ări e[ situate râurile 0ome#! Alma#! Căpu# #i locul numit utte ;E@ "vident! această zonă! unde au avut loc principalele armate #i presupusa mpăcare sau pace! nu este cu &ara peste care domnea elou. Totu#i! de ce! e cronicarul nu precizează (otarele ducatului de
peste pădu-Za a#a cum Procecează! de pildă! n cazul ducatului din Cri#anaK 8u credem că acest lucru se ntâmpla din cauza ignoran&ei lui An7p/mus - el cuno#tea prea 1ine locurile descrise - sau pentru ă (otarele &ării lui elou erau mai pu&in precizate decât n cazul forma&iunilor vecine sau decât era cutuma n epocă. "plica&ia tre1uie să fie faptul că! n timp ce &ările lui Menumorut #i lad-A(tufn dispăruseră ntre timp #i fuseseră ncadrate n cea mai mare măsură n 4egatul fără urma vreunei ca autonomii! &ara / elou ncă de n epoca lui$ngar! Anon/mus +;;ur de ;;o& a#0 n+Q e>stă nici argumente mpotriva unei ntinderi. Pare nsă evident că! pe când scria (otarele voievodatului Transilvaniei nu atinseseră l>nia Carpa&ilor de sud #i est. ;E Ce i-a determinat pe unguri să atace TransilvaniaK Ca #> -cazul lui lad! dar spre deose1ire de Menumorut! aici nu invocă mo#tenirea (unică drept pretet ale pământului! n aur #i sare. "ste interesant că eact aceleas motive i-au determinat #i pe romani! la nceputul erei cre#tine! s facă din Transilvania nucleul unei nfloritoare provincii romane Iz1itor de reală #i de constantă peste milenii este #i imaginea culegerii aurului din nisipul râurilor. $nul dintre ele a #i f7st 1otezat de unguri Aran/os! adică )râul cu aur* +n română Arie#,! Această ac&iune de spălare a nisipului aurifer a fost practicată de daco-romani! de români pe la anul D?? #i apoi ncă mai mult de un mileniu! până n secolul %%! de către urma#ii acelor daco-romani #i români. Toate
sursele concordă n a sus&ine că numai românii #i nainta#ii lor au făcut această opera&iune n Mun&ii Apuseni! de#i 1eneficiarii ei au fost al&ii! mai ntotdeauna. Confruntarea dintre cele două o#ti ridică #i ea o serie de pro1leme. "ste vor1a despre o clară incompati1ilitate ntre felul de a lupta al oamenilor lui elou #i modul de luptă al călăre&ilor stepei. Mândria acestora! con#tiin&a superiorită&ii lor militare sunt evidente. 'ar această nu etc. era atât de dotare! cât de lui tactică! rapiditate a #ar>elornepotrivire de cavalerie Altminteri! #i oamenii eloude erau narma&i cu arcuri #i săge&i +arcu# et sagittas, - termeni mo#teni&i n română din lim1a latină - 3 dispuneau de fortifica&ii! din care una e amintită! fără să fie localizată precis #i numită. 0lă1iciunea lui elou #i a oamenii săi! popula&ie sedentară #i cultivatoare! venea! mai ales! cum spune cronica! din desele atacuri! de data aceasta dinspre răsărit! ale altor neamuri ale stepei! anume pecenegi #i alK turanici +cuprin#i su1 etniconul Uun-cumani! dar nu cuman* propriu-zi#i de mai târziu,@! ce se apropiaseră de 'unărea de QZ< #i de Carpa&i! venind din zonele nord-pontice. n aceste condi&ii 3 ca urmare a secolelor de invazii 1ar1are trecute peste 'acia!e*F ;E firesc ca supu#ii lui elou să fie caracteriza&i drept )cei mai sârmani iar ducele drept neputernic. Anon/mus reflectă aici o - evidentă realitate! când vor1e#te de aur n acela#i contet cu Y oamenilor. Aurul locurilor #i sărăcia locuitorilor au rămas n Mun&ii Transilvaniei de-a lungul secolelor. Cu toată această sărăcie #i lipsă de for&ă a localnicilor! lupta a st nver#unată #i putem presupune că nu a decurs su1 forma ? > singure confruntări. n mai multe cetă&i din secolele I%-%I! tratul corespunzător nceputului de secol % cuprinde urme de arsură! distrugeri #i avarii! care nu pot fi puse eclusiv pe seama atacurilor pecenege! ci #i a celor ungure#ti. Ar(eologia a demonstrat că n epoca lui elou func&ionau n Transilvania mai multe fortifica&ii de pământ #i lemn! precum cele de la 'ă1âca! Moigrad! Cuzdrioara! 3irioara! Clu>-Mănă#tur! More#ti #i Moldovene#ti! unele dintre ele putând fi situate la (otarele stăpânirii sale! drept cetă&i de apărare. 0-a discutat mult n istoriografie despre c(estiunea cetă&ii de re#edin&ă a lui elou! sugerată de cronică prin epresia castrum suum. 0ingurul indiciu dat de cronicar era râul 0ome#! n sensul că cetatea era situată lângă 0ome#. "vident! mai ntâi s-a făcut o asociere ntre numele lui elou #i cel al satului ilău sau elău! situat nu departe de Clu>! iar apropierea! cum se va vedea! era pe deplin >ustificată. 8umai că investiga&iile nu au dus! deocamdată! la descoperirea n (otarul ilăului a vreunei cetă&i din acea vreme. Pe de altă parte! din cronică nu reiese că elou a fost ucis la cetatea sa! ci n drum spre aceasta!
lângă râul Căpu#! adică tocmai acolo unde se află localitatea elău +ilău,. Pro1a1il că toponimicul n c(estiune nu este legat de vreo cetate eistentă n epocă! ci pur #i simplu de locul unde a murit elou. ilăul este n rela&ie cu acest fapt istoric #i dacă drumul lui pornise de la râul Alma#! se poate presupune că acel Castrum suum era la Clu> sau la Clu>-Mănă#tur. 0pre o asemenea concluzie ar conduce realitatea geografică #i nclinăm să acordăm credit acestui fapt. ;ED Totu#i! cele mai multe opinii din ultimele decenii nclina -identifice acel )castru* de lângă 0ome# cu cetatea situată cam la ;? Um vest de vărsarea râului 9ona n #Qi Mic. 8umele de 'ă1âca e de srcine slavă #i vine de la termenul )dlu1ocu*! nsemnând nfundătură sau adânciturăD! p pomenire documentară a cetă&ii este n legătură cu o luptă a o#tii mag(iare cu pecenegii. Pentru a pune capăt unor incursiuni pecenege n Pannonia #i Transilvania! regele 0olomon +;?@E-;?=, mpreună cu ducii eisa #i 9adislau au ie#it cu oastea naintea pecenegilor n retragere +condu#i de 7sul, #i >.au a#teptat o săptămână n târgul sau cetatea 'ă1âca +in ur1em 'o1uUa,. 9upta a avut loc nu departe de 'ă1âca! la C(irale#! n ;?@;?. Cu timpul! n teritoriile cucerite #i aneate coroanei! ungurii au organizat! peste institu&iile popula&iei locale! institu&ii feudale apusene! cum au fost comitatele. 'e o1icei! centrele acestor comitate au fost la nceput vec(i fortifica&ii ale aceleia#i popula&ii locale. Astfel! comitatul 'ă1âca! amintit documentar la ;;@=! #i-a avut re#edin&a n cetatea omonimă. 0ăpăturile ar(eologice au confirmat faptul că! timp mai ndelungat! inclusiv n secolele VIII-%I! la 'ă1âca a func&ionat o puternică cetate cu patru incinte #i co un inventar 1ogat #i variat;;. Toate aceste motive! ca #i pozi&ia sa geografică #i strategică! de apărătoare a drumului pe care se transporta sarea de la 0ic spre Por&ile Mese#ului! i-au determinat pe speciali#ti să considere că 'ă1âca ar fi fost cetatea lui elou Ceea ce este cert! nsă! este faptul că cetatea eista #i func&iona n prea>ma anului D??. 'espre componen&a etnică a ducatului intracarpatic #i etnia conducătorului său! cronicarul este cu mult mai precis n cazul ducatelor vecine! ale lui Menumorut #i l+>l Astfel! el spune că &ara era locuită de români #i slavi #i că d era un anume român. 5a! la un moment dat! elou e numit dreptul du 5lacoruniH! semn al faptului că elementul e principal n &ară erau românii. Aflată n acord cu o sene antecedente - fiarea n Transilvania a nucleului statului da capitalei sale! 0armizegetusa! eisten&a aici a centrului pfZv ;=? ane 'acia #i a capitalei sale! $lpia Traiana! desfă#urarea n rZ nsilvania a celui mai intens #i mai direct proces de r anizare! relevarea dovezilor de via&ă romană #i apoi *4omânească n zona intracarpatică după H< d.2r.! afirmarea!
B O fO fO I F fi I II O I IVI F F- i f F*O FI Y fr I Y Y . fa-W . c(iar de către cronicarii unguri! a con#tiin&ei srcinii romane a manilor etc. - #i precedente - masiva prezen&ă românească n transilvania! consemnată documentar la modul direct cel pu&in din secolul %II -!D?? afirma&ia luieistau Anon/mus! că la primele atacuri ungure#ti >urul anului românii ca 1ă#tina#i n Transilvania! nu a din surprins ini&ial pe nimeni. C(iar cronicile mag(iare din secolele %II-%IV! nu numai gestele lui Anon/mus! arătau că românii erau colonii #i păstorii romanilor! răma#i de 1unăvoie n Pannonia. Cu atât mai mult prezen&a lor era firească n Transilvania. Cu alte cuvinte! cronicarii mag(iari timpurii afirmă srcinea romană a românilor #i! n dreaptă consecin&ă! eisten&a acestora pe fostele teritorii romane. $lterior! lucrurile au căpătat alte conota&ii! #i prezen&a românilor n Transilvania nainte de D??! precum #i eisten&a reală a lui elou au fost puse su1 semnul incertitudinii. 4elativ recent! s-a pornit de la faptul că opera notarului lui 5ela este o lucrare de propagandă! făcută n interesul marii no1ilimi de vi&ă vec(e! care avea interesul să-#i 1azeze dreptul de proprietate pe străvec(ea ascenden&ă genealogică! ascenden&ă pe care noua aristocra&ie domenială nu o putea invoca;E. Astfel! Anon/mus a apărat interesele aristocra&iei de srcine tri1ală! amenin&ată la sfâr#itul secolului %II de deposedări regale n favoarea unor nou Verii&i! c(iar străini de $ngaria. Pe de altă parte! tot el ar fi creat Cu a>utorul toponimelor persona>e princiare importante nvinse de nDuri! spre a spori gloria acestora;=. n această categorie s-ar *cadra #i elou. că! a#a cum s-a dovedit n mod >udicios de către unii ePuta&i speciali#ti; erau! cum s-a arătat! )cei mai sărmani oameni din toată lumea*;` Ce fel de glorie aducea nfrângerea unui asemenea inamicK Cronicarul! dacă era un plăsmuitor! nu avea decât s^ consemneze - n dreptul numelui lui elou - Guidam 5ulgams sau Guidam 0clavus n loc de Guidam 5lacus! răspunzând astfel cum s-ar fi cuvenit presupuselor sale intenⅈ. 'ar mai eistă un fapt esen&ial care contravine interpretării tenden&ioase de mai sus: ca apărător al no1ilimii vec(i! cronicarul nu avea de ce să creeze dovezi fictive pentru a >ustifica mo#tenirea transilvană a lui Tu(utum! deoarece neamul acestuia era stins n
Transilvania ncă din prea>ma anului ;???! fapt consemnat n cronică de nsu#i Anon/musj. Cu alte cuvinte! n acest caz! cronicarul nu avea motiva&ia falsului prin urmare! n dreaptă logică! nu a procedat la fals. 0u1 aspect etimologic! numele elou a fost considerat de srcine mag(iară! slavă sau turcică;D! dar faptul nu are nsemnătate n cazul de fa&ă! din moment ce etnia purtătorului său e cunoscută. Această situa&ie nu face decât să confirme concluzia de mai sus! anume că rezonan&a nu are! cel mai adesea! legătură cu etnia purtătorilorantroponimelor lor. 7 altă c(estiune importantă este a rela&iei dintre antroponimul elou #i toponimul ilău! anume dacă elou se trage din ilău sau invers. n general! speciali#tii mag(iari sunt de acord că de la antroponime s-a a>uns la toponime sau (idronime n $ngaria medievalăH?. 9a fel s-a ntâmplat #i n 6ările 4omâne: numeroase toponime sunt crea&ii secundare! derivând din antroponime. I* cazul concret discutat! s-a dovedit că de la ntemeietorul dinastiei arpadiene #i de la aproape to&i descenden&ii săi mai importan&i sau de la căpeteniile sale au derivat numeroase localită&i: Arp Tar(acsia +de la Tar(os! fiul lui Arpad,! Tevel +de la fiul QQ Tar(os,! Tormas +de la fiul lui Tevel,! Woppan/ +de la nepotul o! frate al lui Tormas,! $II@ +de la fiul lui Arpad,! Tas +de la fiul 7llo,! Qutas +de la fiul lui Arpad,! Ba>sz +de la fiul lui Qutas,! Rm +de la fiul lui Arpad,! TaUson/+@e la fiul lui Roltari,! e/c(e/dV ;=H a! ful lui TaUson/,! 5ogat +de la căpetenia 5ugat,! cra1s! Rsom1or! 0arolt etc.H; 'in moment ce această regulă aplică la teritoriul $ngariei medievale #i n condi&iile n care s-a 0rătat cum se reflectă n toponimie numele lui Menumorut! lad i fl(tum! nu vedem de ce elou ar face ecep&ie! mai ales că orezump&ia de fals a dispărut. Prin urmare! elou! )un anumit otT;ân*! având o eisten&ă reală! are acela#i drept #tiin&ific de a fi socotit erou eponim ca #i căpeteniile enumerate. Ca urmare! numele ilăului provine de la cel al lui elou #i nu inversHH. Mumele românesc al localită&ii ilău! cu varianta elău! trimite n mod cert la elou din cronica lui Anon/mus! forma mag(iară a toponimului! /alu! fiind mult mai ndepărtatăHE. 'e fapt! elău #i elou redau grafic eact acela#i cuvânt! n condi&iile n care vocala o din elou reprezintă sunetul românesc ă! ca n Copus pentru Căpu#! din acela#i contetH=. Prin urmare! indiferent de srcinea sa ndepărtată +eplica1ilă! pro1a1il! prin intensele contacte ale românilor cu popula&ii turcice premag(iare,! antroponimul elou este un produs lingvistic românesc - dovadă fonetismul specific lim1ii române! nregistrat de Anon/mus - ca #i toponimicul ilău! căruia i-a dat na#tereH<. n urma acestor mărturii! se impune concluzia că elou #i statul incipient condus de el au avut o eisten&ă reală. 9ocalizată n spa&iul ultrasilvan! această forma&iune politică cu aa pe 0ome#uri #i pe Mure#
avea structuri organizatorice! social-economice! politice #i militare destui de solide. Autoritatea supremă era )ducele* elou! care &inea domnia +dominSum tene1at,. Cultivarea pământului fertil! etragerea sării #i a aurului stau mărturie pentru nivelul vie&ii economice. Apărarea &ării era asiDurată de armată #i de cetă&i. Armata era formată din călăre&i K Pedestra#i! narma&i cu arcuri #i săge&i. n condi&iile vie&ii Precare #i nesigure! ale atacurilor 1ar1are! supu#ii lui elou erau! 3eneral! săraci! care dar aceasta eclude eisten&a unei elite ciale #i politico-militare! de&inea nu puterea alături de )duce*. * aspectul politicii eterne! spre deose1ire de contemporanii unfelou pare comPet independent! cronica nemen&ionând nici tel de rela&ie de vasalitate cu alt suveran. ;=E Mai rămâne de #ialcontemporan.lorsa din istoriografia romana .-a num p +de la un i men&ionează ca atare. 0e >ustitica oaie u Titlul dat de către Anon/mus acestor conducători este aceia de duce. 'ar! cum s-a văzut! tot duce +de la latinescul durCisO au fost numi&i #i Arpad sau unii conducători premag(iari de pe cuprinsul viitoarei $ngarii. Prin urmare! numele de duce este unui generic #i nu reflectă felul n care ace#ti conducători 0e denumeau pe sine sau modul n care i numeau supu#ii lor. 0-a presupus! cum s-a arătat mai sus! că n lim1a română vec(e - prin caracterul său romanic - s-a păstrat denumirea de ducă având n&elesul de comandant sau conducător cu atri1u&ii militare. Ca urmare! s-ar >ustifica numele de duci! dat n române#te liderilor aminti&i. 8umai că! n urma contactelor strânse #i apoi a convie&uirii cu slavii! românii - c(iar dacă vor fi avut n lim1ă termenul ducă - au trecut la utilizarea curentă a cuvântului voievod! sinonim al celuilalt. Mai mult! românii sunt singurii din această regiune! care au dat #efului statelor lor medievale titlul suprem de )mare voievod #i domn*! titlu purtat numai su1 forma de )voievod*! a#a cum dovedesc documentele secolului %II +#i ulterior! până n secolul %VI,! #i de către conducătorii Transilvaniei! a>unsă su1 domina&ie ungară. Mai ales denumirea de voievod păstrată la nivel central n Transilvania - singura regiune cuprinsă n 4egatul $ngariei care avea n frunte un dregător cu acest nume! similar titlului suveranilor români de la sud #i est de Carpa&i -! ca #i perpetuarea! secole la rând! a institu&ie voievodale la nivel local! atât n Transilvania intracarpatică! cât #i n Cri#ana! Maramure# #i 5anat! sunt argumente (otărâtoare care să determine istoriografia română să utilizeze pentru eFZ #i contemporanii săi titlul de voievod. 'e altfel! cele două cuvinF - duce #i voievod- sunt! n cazul de fa&ă! cvasisinonime. 8Za preferat forma duce! deoarece ea este cea cuprinsă n izvoa+ latine! de#i nu avem garan&ia că ea reflectă particulans Transilvaniei.
;== Fg 'ucatul lui eula +lulus! lula sau /la, moartea lui elou! cum s-a văzut! puterea a fost preluată! iurăsilvana! cu nvoirea locuitorilor &ării - români #i slavi - de +; Tu(utum. "l nu a luat conducerea acelei &ări pentru ducele Za ad cipsntru sine #i pentru urma#ii săi! cum spune Anon/mus. n urmare! Tu(utum a creat n )&ara de peste pădure* un mipiurn propriu #i o dinastie: dinpână ziuanaceea tâoânit3tefan &ara ncel pace #i fericire #i urma#ii lui)Iar auTu(utum stăpânit-o Qrnpularegelui 0fânt*H@. $rma#ul lui Tu(utum a fost ntâi 2orea! fiul său. "l a avut doi copii! anume pe eula #i Ru1or. eula a avut două fete! CaroSdu #i 0aroltu! iar Ru1or! la rându-i! a dat na#tere lui eula cel Mic sau Tânăr +Minor eula,! tatăl lui 5ua #i 5ucna. Mai spune Anon/mus că n timpul lui eula cel Tânăr! care a ntreprins multe ac&iuni du#mănoase contra regelui 3tefan! suveranul ungar ar fi )su1>ugat &ara ultrasilvană*H. Pe de altă parte! aceea#i sursă precizează că 0aroft! fiica lui eula Maior! a fost c(iar mama regelui 3tefan I. nfrânt de rege! de#i i era rudă! eula cel Tânăr a fost dus legat n $ngaria #i &inut toată via&a n nc(isoare! )fiindcă nu avea credin&ă #i refuza să fie cre#tin* +c(nstianus, #i! evident! pentru că era inamicul suveranului ungarH. dent! penuu ua. e 'ar aceste nume #i fapte! prezente la Anon/mus! apar #i n alte surse. Astfel! o serie de izvoare 1izantine +0U/litzes! Wedrenos #i Ronaras,HD men&ionează că! n >ur de Dinul lui 5eliud! care conducea &ara lui Wulan *EE. 6ara lui Wulan! lăsată mo#tenire ginerelui său 5eliud! este o forma&iune politică localiza1ilă incert undeva spre sudul TransilvanieiE= #i pomenită n Cronica pictatăE0! fără alte amănunte. Căsătoria 0aroltei cu ducele eza prin mi>locirea lui 5eliud arată mai degra1ă că &ara lui /la era separată de &ara lui eza #i independentă de ea! Considerarea
acestui /la drept căpitan al lui Arpad este o eroare a unora din cronici. Pro1a1il că ini&ial a fost vor1a despre un alt /las! un contemporan al lui Arpad! cu o func&ie importanta +g/las! cum s-a văzut! e o demnitate! un rang,! care ulterior a fost contopit cu celălalt /la sau eula! ducele ultrasilvan. Acesta din urmă! ca nepot al lui Tu(utum! nu putea trăi decât pe la De atesta&i deau maipurtat multenumele surse scrise guvernat de ei nu s-a aflat su1 domina&ia ducilor arpadieni n secolul %. Mai mult! SSacel 5ătrân prime#te titlul de patricius! devenind federat sau vasal al 5izan&ului. ConstanF Porfirogenetul i trimite un episcop de rit 1izantin! punându-s_ astfel 1azele unei episcopii răsăritene la Al1a lulia. Aceas episcopie a lui 2ierot(eus nu se putea crea doar ca urmare convertirii lui /la. "ste clar că episcopia era pentru mul&imea credincio#i - români #i slavi -! despre care se #tie că locuiau ducat ncă de pe vremea lui elou. ; I$ Alte amănunte despre ducatul ultrasilvan! până la domna /laeula cel Tânăr! nu mai eistă n sursele scrise cunosc ;=@ hH pictată... l confirmă pe Anon/mus n acest sens: eula Zi Tânăr fusese )du#manul ungurilor din Pannonia #i )el nu a it să-i atace pe unguri*E@. Ata#at 1isericii răsăritene! ca #i Yii săi #i ca #i nainta#ul său cu acela#i nume! având n sa! Al1a lulia! un episcop trimis de la Constantinopol! *Tu1 3 va F aDravaF situa&ia n oc(ii regelui 3tefan I. n >urul ului ;???! contradic&iile dintre 1iserica romană #i cea annstantinopolitană erau foarte ascu&ite! iar neofitul 3tefan! 9tezat n rit latin! va fi profitat de orientarea lui eula spre ronstantinopol! pentru a-l atacaE. "presia )nu voia să fie cre#tin* +noSuSt esse c(ristianus,! aplicată de Anon/mus lui eula! n> tre1uie să n#ele! deoarece )cre#tin* n sursele occidentale nseamnă cre#tin roman! mai ales că! după Cruciada a IV-a +;H?=,. )sc(ismaticii* +]cre#tinii ortodoc#i, sunt asimila&i ereticilorE. 'acă Anon/mus #i-a scris cronica n >ur de ;H??! este firesc ca el să fi folosit această terminologie! n cadrul căreia cre#tinul răsăritean nu era considerat #i nu era numit c(ristianus. 8u este nsă eclusă nici ipoteza ca eula să fi revenit la pâgânism! de#i eisten&a episcopiei 1izantine n &ara sa pledează mpotriva acestei supozi&ii. 7ricum! acest eula! care! pe la ;??H! )domnea peste ntreaga &ară transilvană*! este atacat de oastea ungară #i nfrânt. 4egele oferă ducatul transilvănean rudei sale Roltan iproavum suum nomine RoStan,ED. Parte din aurul #i 1unurile Lte au fost donate de 3tefan I 1isericii din Al1a 4egală +0zâUesfe(ervâr,! numai că )deoarece 1unurile acestui /ula
câ#tigate prin procedee rele! 1iserica nsă#i luă foc de mai >tte ori*=?. 'e mare importan&ă pentru rege era #i sarea nsilvanei! fapt pentru care-l va ataca #i pe A(tum din 5anat! acesta ndrăznea s-o vămuiască. . ? dată cu eula! captiv pentru ntreaga via&ă! au fost du#i n FDaria #i fiii săi! 5ua #i 5ucna. 'upă moartea lui 3tefan I! pe ea urma#ului său Petru +;?E-;?=@! cu o ntrerupere,! 5ua lcna cu rudele lor s-au ridicat contra acestui urmă rege de atirl n ;?=@! voind să plaseze pe tronul $ngariei pe din Andrei! ;= 5ela sau 9evente +ini&ial cre#tini răsăriteni,=;. Mi#carea a capă` curând #i unele accente păgâne. 4egele Petru a fost prins a or1it! conform o1iceiului de a-i pedepsi pe uzurpatorii de tron. r>K mi#carea nu s-a nc(eiat. $nii no1ili! n frunte cu Vat(a! a cetatea 5ellus! s-au adunat la Cenad #i au trimis soli n 4usia i Andrei #i 9evente! cărora leau promis suport n o1&inerea tronui/ ungar. Ace#tia au venit n $ngaria! la 8ovum Castrum +A1au>vân s-au pus n fruntea răscula&ilor #i i-au ndemnat )să meargă #i F moară după ritul stră1unilor*=H. Insurgen&ii au omorât trei episconi +5uldus! 5enedictus #i erardus,! cum s-a văzut! )numero#i preo&i #t laici*! dar! mai ales! )pe to&i germanii #i latinii care se aflau răspândi&i n $ngaria #i ocupau diferite func&ii*=E. Cronica i acuză pe răscula&i că doreau să trăiască după o1iceiul păgân sau! alteori! că erau eretici! adică ortodoc#i! iar lui 9evente i repro#ează că )n-a trăit după credin&a catolică*==. Mi#carea din ;?=@ a căpătat clare accente păgâne! dar! n unele momente ale ei! pare să fi reprezentat #i o confruntare ntre adep&ii 1isericii romane #i cei ai 1isericii răsăritene. 7 altă mi#care cu aspect religios a iz1ucnit n timpul domniei lui 5ela l +;?@?-;?@E,! insurgen&ii cerând să trăiască după ritul păgân #i să scape de perceptori=<. Aceste mi#cări din ;?=@ #i ;?@? par să fi avut #i alte semnifica&ii decât cele pur religioase. 0unt evidente #i implica&iile politice +ridicarea contra regelui Petru,! sociale +dorin&a de a scăpa de dări #i alte presta&ii, #i c(iar )na&ionale* +atacarea #i omorârea străinilor din $ngaria,. Pe de altă parte! răscoala din ;?=@! condusă la nceput de fiii lui /las cel Tânăr! tre1uie săF avut legătură #i cu soarta ducatului ultrasilvan. ncă de la ncepi - \ - .SSa ip cârma ducatului a fost instalat uf P avut legătură #i cu soartaaucdb fs& Y ! Tottr rralt0 po!U F sens! ca . doreau preluarea mo#tenirii paterne. !! ;= n legătură cu acele evenimente de la nceputul secolului 'upă 9egenda 0f. 3tefan! scrisă de episcopul 2artvic! ntre ; negi #i unguri
s-a dat o luptă la Al1a Transilvana=. Cronica atădela Viena! vor1ind de /ula cel 5ătrân! spune despre el! s-a văzut! că a descoperit o mare cetate construită de Q ani=. iar 7(ronicon Posoniense precizează că cetatea găsită Z vula m Transilvania se numea Al1a=D la 2enric de Mugeln! mele cetă&ii este Leissen1urg! adică Cetatea Al1ă. 8umele n esta a fost dat ini&ial! su1 forma 5ăSgrad! de către popula&ia a mânoslavă din zonă. 4omânii au numit +până n secolul %%, etatea #i ora#ul utilizând 5ălgrad! apoi ndemag(iară +Be(ervâi, #i n germană toponimul +Leissen1urg,. "stetradus mai oresus orice ndoială că forma 5ălgrad este cea mai vec(e! deoarece ea provine din perioada de convie&uire româno-slavă! atestată ar(eologic #i n scris +de către cronicile latino-mag(iare, ca fiind premag(iară. Puternica a#ezare romană Apulum i-a impresionat de timpuriu pe to&i locuitorii Transilvaniei prin zidurile sale al1e! căzute n ruină! dar solide ncă. Aici #i va fi avut centrul /la cel 5ătrân! aici a fost! pro1a1il! sediul episcopiei conduse de 2ierot(eus# tot aici va fi rezistat /la cel Tânăr n fa&a regelui 3tefan. 'esigur că #i celelalte cetă&i atestate ar(eologic pe vremea iui elou func&ionau #i la anul ;??? n Transilvania. 'upă moartea lui 3tefan I +n ;?E,! regatul trece printr-o puternică criză! datorată! pe de o parte! luptelor pentru tron dintre Petru #i A1a 0amuel #i! pe de alta! răscoalelor cu aspect religios 3 social-politic din ;?=@ #i ;?@?-;?@E. n aceste condi&ii! fansilvania #i recâ#tigă vec(iul statut de &ară separată. Zupă moartea lui elou! de-a lungul acelui saeculum Z1scurunfO Transilvania nu a mai fost condusă de români! dar umătatea veacului %! o episcopie dependentă de nstanti-nopol. "vident! după marea sc(ismă din ;?<=! s-a pus otna nfiin&ării la Al1a lulia a unei episcopii catolice. 'atorită ;=D mpre>urărilor interne #i interna&ionale nefavora1ile! acest $Cru fost posi1il! se pare! numai n vremea regelui 9adislau +iG ;?D<, sau c(iar ceva mai târziu! după anul ;;??. 7ricum! p episcop catolic cunoscut este 0imion! men&ionat documentar n ;;;;! ca martor la un act de danie
;? I1idem! p. ;<=. ;; I1idem! passim. ;H Anon/mus! cap. %%VI. ;E / /orff/! Bormation! p. E?. u todem v. Ciocâltan! op. cSS.! p. ==. _ v aii`! `P. F. P. _-==D! V. 0nei! MF. P;@ V. Ciocâltan! op. cit! p. ==. ; 0pinei! op.op. cSq.! E v.V.Ciocâltan! cit!p.p.;H. ==-==D. ) ! 'răDanu! F-F P- - - - t HZ Pest/ Br.! Mag/arorszag! p. %%Viu. ve_ F p.H;7. HV. 0pinei! op. cSf.!p. ;ED-;=H. ;af #i de pradă! fără să poată fi cucerite efectiv.
Cucerirea propriu-zisă a Transilvaniei! adică a &ării de dincolo de pădurea Igfon! a nceput n a doua parte a secolului %I. n ;?@! o oaste din Transilvania ntreprinde c(iar o incursiune pe teritoriul $ngariei;. 4egele 0olomon +;?@E-;?=, +cu principii eza #i 9adislau, răspunde acestei incursiuni #i trece cu trupele sale prin Por&ile Mese#ului! ocazie cu care i nfrânge pe pecenegi! cum s-a arătat! la C(irale#. Această nfrângere a pecenegilor marc(ează nceputul primei etape a pătrundem ungurilor #i a cuceririi organizate a Transilvaniei regaL arpadtan. Ca urmare! n ;?gur! atacurile pecenegilor! corelate uneori cu cele ale roilorE! au putut să reprezinte o piedică n calea naintării - ântrii ungare spre răsărit n Transilvania! fără ca aceste rari sFF Fe Z dovadă certă a unei ferme domina&ii politice a cenege n interiorul arcului carpatic*. 9a finele veacului %I #i fac loc noi incursiuni spre apus ale ula&iilor stepei<. $zii #i cumanii se ndreaptă deopotrivă spre 9periul 5izantin #i spre $ngaria. n ;?;! prin&ul U(azar cu o armată de pecenegi atacă $ngaria dinspre 5elgrad! dar e respins! iar n ;?=! un lider peceneg! Roltan! se aliază cu eza! n lupta sa pentru tron! contra regelui 0olomon. Acesta! nvins! va fi nc(is la Vi#egrad #i eli1erat a1ia n ;?E! de către 9adislau l. 'ar! tot atunci! 0olomon se refugiază la prin&ul WutesU! #ef al cumanilor! căruia i promite stăpânirea asupra Transilvaniei! dacă l a>ută contra lui 9adislau I. WutesU organizează o epedi&ie de >af n $ngaria! dar e respins #i apoi nfrânt. Al&i #efi cumani - Copulei #i AUus - vor lupta contra regelui 9adislau! după ce! aveau să pustiască o 1ună parte a $ngariei. Prin urmare! rezultă că numai după victoria 1izantinilor contra pecenegilor la 9e1union +;?D;, #i după numeroasele lupte ale lui 9adislau l cu cumanii! domina&ia ungurilor asupra unei păr&i a Transilvaniei ncepe să se consolideze gradat<. "ste vremea când n Transilvania se ngroapă o serie de tezaure monetare #i când cancelaria regală nu mai emite nici un document referitor n mod direct la această &ară. Cu mare greutate s-a putut ie#i! după ;;??! din această Perioadă de tul1urări #i de insecuritate. 0ecolul al %ll-lea #i nceputul secolului al %lll-lea marc(ează i etapă a cuceririi teritoriului intracarpatic de către regalitatea *ag(iară. Vaste teritorii din est-sud-est #i din zonele montane ale ransilvaniei! ncadrate anterior doar formal n statul cuceritor! $nt acum organizate după modelul politic #i economico-social plantat dinspre Apus. 7 dovadă a acestui proces este lln&area de noi comitate - institu&ii administrativ-politice aduse cuceritori - peste vec(ile &ări!
voievodate #i cnezate ;lociu, de>a n >ur de ;H??. n ;; este atestat comitatul Clu>ului din partea centrală a fostului ducat al lui elou #i desprins pare! din comitatul mai vast #i mai vec(i al Al1ei. Cu to acestea! #isau comitatul Al1a! centrul lanucleul 5ălgrad +după vec(ia nume româno-slav, Al1a lulia! cecu cuprindea tos&ei forma&iuni politice a lui /la-lula! este atestat n scris tot n ;; n fine! comitatul Târnava! situat n centrul Transilvaniei! nu apare n documente nainte de ;H;=. 2unedoara apare consemnată drept comitat doar n ;H@. Tot n această perioadă! se ncearcă introducerea in Transilvania a unei noi institu&ii străine! preluate de mag(iari din lumea feudală germană! anume principatul. nsă! spre deose1ire de voievodat! principatul era o institu&ie politică centrală care tre1uia! n inten&ia promotorilor săi! să dea o nouă orientare )&ării de peste păduri*. n două documente din anii ;;;; #i ;;;E! este atestat un Mercurius princeps $ltrasilvanus! despre care se #tiu foarte pu&ine lucruri #i căruia nu i se cunoa#te nici un rol n via&a politică a Transilvaniei. Tot n ;;;; este consemnat! cum s-a văzut! 0imion episcopus $ftrasilvanus. 0e pare că Mercurius #i 0imion au purtat titlurile de principe #i! respectiv! episcop >n parti1us*! fără să fi rezidat efectiv n Transilvania. 'upă mai 1ine de @? de ani! vreme n care nici un alt conducător al Transilvaniei nu mai este cunoscut! apare la ;;@ numele lui 9eustac( Vo/voda! pro1a1il fostul comite de 'ă1âca de pe la ;;@=! care era acum căpetenia &ării. Baptul este semnificativ din cel Pn patru motive: ;, #irul conducătorilor Transilvaniei este ntrerup pentru peste #ase decenii: H, numele tradi&ional de voievo recunoscut căpeteniei Transilvaniei! se va perpetua #i me .te de-a lungul evului mediu! până la ;<=; E, dintre toate provin #i &ările cucerite #i ncadrate n 4egatul $ngariei! n$ ! Transilvania a păstrat formula voievodatului ca institu&ie P? flf centrală =, această institu&ie! de#i modificată de către ;<= F âri este identic la onDine cu institu&ia omonimă din 6ara ânească #i Moldova. n zona central-sud-est europeană! Z -! conducătorii Transilvaniei! 6ării 4omâne#ti #i Moldovei au n$ t titlul de voievod! ini&ial ca marcă a atri1u&iilor lor militare Pu me asupra &ărilor lor. 'esigur! voievodul Transilvaniei nu a i putut avea #i calitatea de dominus! pe care au avut-o *mologii săi de la sud #i est de Carpa&i! deoarece suveranitatea Z upra &ării #i supu#ilor trecuse asupra regelui $ngariei prin a icerire. 7ricum! men&inerea n Transilvania a titlului de voievod >1 stăpânire străină! după ce s-a ncercat nlocuirea acestuia! oare să sugereze o anumită rezisten&ă a popula&iei locale n vederea contracarării domina&iei mag(iare #i a apărării tradi&iei. Pro1a1il că!
vreme de câteva decenii n secolul %II! lucrurile au fost grave #i situa&ia relativ insta1ilă n Transilvania! din moment ce &ara pare să fi rămas mult timp fără conducător oficial! controlat de regalitate. itrolat de regalitate. $lterior nsă! la nivel local #i n mod treptat! implantarea unor modele! institu&ii #i reguli străine nu a mai putut fi decât n mică măsură contracarată. 7 dată cu aceste comitate! au venit dregătorii adiacen&i! slu>1a#ii regelui! armata! castelanii! cetă&ilor! 1iserica catolică #i institu&iile sale etc. "vident! demnitarii n toată această perioadă +secolele %ll-%lil,! grupuri mai mari sau mai mici de popula&ie! ca #i persoane situate mai sus n ierar(ia social-politică! religioasă #i militară a regatului sunt orientate #i deplasate spre Transilvania. n veacurile %III #i %IV ncepe să crească numărul posesiunilor de srcine donativă din Transil-Vania! acordate de regii $ngariei no1ililor lor credincio#i din familii *ginare din $ngaria propriu-zisă. Aceste posesiuni sunt situate cu Pcâdere n zonele >oase din Câmpia Transilvaniei #i pe văile faurilor! adică pe principalele direc&ii de penetrare a mag(iarilor nspre vest! #i nu n regiunile montane! su1montane sau n de-Presiunile de margine! unde cucerirea reală! la teritoriu! s-a făcut ai anevoios #i mai târziu. nsă pentru nc(eierea cuceririi #i itru stăpânirea directă #i efectivă a acestei &ări 1ogate! pline resurse! ca #i pentru apărarea eficientă a ei #i a ntregului at oficialită&ile au găsit #i alte metode. $na dintre ele! ;<< I fi considerată oportună #i folositoare! a fost colonizarea #i organizată a unor popula&ii străine pe teritoriul Transilvaniei. =.H. 8oi )oaspe&i* veni&i n Transilvania: secui! sa#i Cum s-a arătat mai sus! venirea unor grupuri sau persoane mag(iare n Transilvania! ncă n perioada cuceririi! nu mai era un lucru neo1i#nuit. Ronele desc(ise! aneate mai u#or #i mai de timpuriu! mai simplu de organizat #i de supraveg(eat! au stat efectiv n aten&ia acestor coloni#ti timpurii. 8umai că popula&ia mag(iară era destul de rară #i de pu&ină c(iar #i n Câmpia Pannonică. Pentru ntărirea regatului era nevoie de noi impulsuri demografice care! datorită unor mpre>urări din epocă! tre1uiau să vină din afară. 0tatul mag(iar a fost ncă de la nceputurile sale un mozaic etnic. n legendarul testament lăsat de regele 3tefan I +DD-;?E, se spunea că regatul cu o singură )lim1ă* +n sens de etnie, este sla1 #i fragil. Belurite cauze au făcut ca! pe lângă popoarele #i popula&iile găsite de unguri la venirea lor n Pannonia #i n zonele adiacente! să fie ncura>ată colonizarea unor grupuri etnice din afara regatului! din zone mai ndepărtate sau mai apropiate! deopotrivă dinspre vest #i est! cre#tini sau păgâni. 8ici o parte a regatului nu a fost ferită de asemenea colonizăriD.;* Transilvania! regiune de cucerire anevoioasă #i târzie! popula&ia
mag(iară era prea pu&ină pentru a asigura o 1ună integrare a teritoriului n noul stat. Rone ntregi din sud! din est! din MuF Apuseni #i! n general! depresiunile de margine rămăsese compact române#ti! de#i nici aici densitatea demografică nue ridicată. Aceste regiuni tre1uiau ntărite n vederea apărării supu#i credincio#i! dărui&i cu privilegii! supu#i care să recunoscători statului care i-a primit. n afară de unguri! primul grup etnic mai important! a# iekY C g nceputul mileniului II n Transilvania! au fost secuii. tradi&iei consemnate n cronicile latino-mag(iare! ei erau n ;<@ &n pannonia decât ungurii! c(iar dacă srcinea lor precisă a *f deocamdată nelămurită. 0imon de Weza sus&ine! cum s-a tat c secu* ar fi râmă#i&e ale (unilor #i că! după invazia araaurlor! ar fi do1ândit o parte din &ară! )nsă nu n Câmpia nnoniei! ci n mun&ii de margine*! unde )au avut aceea#i soartă românii de aceea! amesteca&i cu românii! ei se folosesc de iterele acestora*;?. n secolele %I #i %II! nu fără opozi&ii! secuii -au convertit la cre#tinism! n ritul apusean. 7piniile despre srcinea secuilor +(unică! pecenegă! mag(iară! avară! gepidă! cumană etc.,;; nu s-au putut nc(ega până astăzi >ntr-o teorie general acceptată! de#i părerea că ei ar fi rămă#i&e ale tri1urilor U(a1aro-U(azare! care au precedat cu pu&in timp cucerirea Pannoniei de către mag(iari! pare să fie mai verosimilă. Vec(ile cronici mai spun că secuii! pe la Dur. Ca avangardă a o#tii mag(iare! vor fi a>uns ei #i n Transilvania propriuzisă! după ce ungurii au nceput cucerirea sistematică a acestei &ări. Pe la nceputul secolului %II! ? Parte a lor se aflau pro1a1il n centrul Transilvaniei! pe Târnave! unte toponimia +ca #i cea din Cri#ana, aminte#te de ei. "ste de Presupus că! n acel moment! cucerirea efectivă a Transilvaniei atinsese văile Târnavelor. Mai târziu! n a doua parte a secolului ;; Ki nceputul veacului %III! secuii fac ultimul pas spre est-sudst a#ezându-se! n linii mari! pe locurile unde trăiesc #i astăzi;H. asigur că unii! n număr mai mic! au continuat să vie&uiască n
ente g ente _u e zone ale $ngariei! fiind cu vremea complet asimila&i! rile lor militare primordiale sunt de mare importan&ă #i se ca de aceste rosturi tre1uie legat drumul lor cu popasuri ;< până n regiunea Carpa&ilor de Cur1ură: regii $ngariei i-ausu1 f7formă ca luptători #i ca apărători ai frontierelor! oferindu-le n sc(iJ; de privilegii! garantarea li1ertă&ilor lor #i a propti mod de organizare. 'e altfel! izvoarele confirmă n continua menirea lor de militari: n >urul anului ;H;?! secuii! alături de saF români #i pecenegi! vor alcătui o oaste su1 comanda loac(im de 0i1iu;E n ;H=;! românii #i secuii +7laci et locuitori lângă Mun&ii Carpa&i! au nc(is păsurile Carpa&ilor pen&>! a opri trecerea tătarilor;=. 'ocumentele i pomenesc pe secui organiza&i pe )neamuri* pe )genera&ii*! mpăr&ite n )ramuri*! ocupându-se mai ales cu cre#terea animalelor! datorită reliefului muntos #i colinar. )Bamiliile mari* sau cetele (adaW erau proprietare ale animalelor! pădurilor #i pământului ele ntemeiau mici nuclee rurale care treptat se contopeau formând sate. Pământul ara1il pu&in cât era! se mpăr&ea n loturi familiale numite )săge&i* n/ilfdldeU, #i era tras la sor&i periodic. 0atele erau mpăr&ite in )decanate*! adică n unită&i de câte zece gospodării. Aceasta organizare gentilică ar(aică a supravie&uit o vreme #i după a#ezarea lor n zona de sud-est a Transilvaniei. n veacurile %III #i %IV! nsă! vec(ea organizare egalitară se estompează n favoarea noii ordini feudale. 0e disting astfel n secolul %IV trei categorii militare! dar! de la un timp! #i sociale! anume secui frunta#i! cei călăre&i #i pedestra#ii. 0pre finalul veacului %IV! apare categoria &ăranilor fără pământ inGuilinf> a#eza&i pe seF secuilor nstări&i seniores! primores! primipiltKs. 0u1 aspect politico-administrativ! teritoriul ocupat de secui era mpăr&it n scaune +sedes,! consemnate documentar n secole` %IV #i %V: Telegd! devenit 7dor(ei! Wezd! 7r1ai! 0epsi! ?F Mure#! Arie# etc. 'upă tradi&ie erau #apte scaune! dar numa8 lor a variat de-a lungul timpului! mai ales după ce s-au forr*; scaunele filiale. n fruntea scaunelor se afla câte un >ude loca atri1u&ii >udecătore#ti #i câte un >ude regesc! reprezent interesele puterii centrale. $n rol important n scaunele secu; avea căpitanul maior eercitus! capitaneus sedis,! care coma . o#tirea scaunului respectiv! dar avea #i atri1u&ii administra ;< sore#ti! fiind superior n rang celor doi >uzi scăunali. s$pra tuturor se situa corni&ele +comes 0icuSorum,! ca eze al autorită&ii centrale! cu rol politic! militar! ad- >strativ! >udecătoresc asupra tuturor scaunelor;@. 'e multe ori! ** O ternici
#i mai prestigio#i voievozi ai Transilvaniei erau C aO puternici #i mai prestigio#i voievozi ai Transilvaniei erau Cunoscu&i de rege #i drept comi&i ai secuilor. Mărturiile r tonomiei teritoriale a secuilor apar ncă din ;HHH! când un act arnis de Andrei II aminte#te terra 0iculorum;! aflată categoric n regiunea popasului lor final. ruparea comunită&ilor autonome secuie#ti universitates, ntr-un corp su1a conducător unic!acestui dependent regalitate! reguliteritorial-etnic! proprii de drept! marcat evolu&ia grupde spre statutul cu de )stare* +]entitate privilegiată,! ncadrată n congrega&ia Transilvaniei +sfâr#itul secolului %III,. Colonizarea sa#ilor pe teritoriul Transilvaniei; prezintă anumite particularită&i n raport cu procesul analog referitor la secui! de#i perioada venirii celor două grupuri etnice este aproimativ aceea#i +o parte din sa#i au continuat să vină #i după ce secuii se a#ezaseră,. Colonizarea germană spre "uropa de "st #i! n spe&ă! n zone aflate su1 domina&ia $ngariei se ncadrează ntr-un proces istoric mai larg! caracterizat uneori prin epresia )'rang nac( 7sten*. Cert este că n $ngaria au nceput să vină coloni#ti germani c(iar #i nainte de anul ;???! adică nainte de cre#tinarea #i feudalizarea ungurilor! de formarea statului propriu-zis. mpotriva lor s-au stârnit de timpuriu! cum s-a arătat! reac&ii du#mănoase. nsă colonizarea reală n $ngaria! n grupuri compacte #i regiuni precise! s-a produs a1ia n secolele F* 3i %III! n două valuri de coloni#ti: primul! petrecut n vremea consolidării puterii centrale! s-a caracterizat prin enclave! cu Precădere rurale! diferen&iate lingvistic #i >uridic de regiunile din 7r al doilea! desfă#urat când autoritatea regală era de>a rninată! nu a ma condus la insule de popula&ie germană rab n sc(im1 a fost propice formării ora#elor germane;D. Pe la t atât tea secolului %IV! toate cele cam ; evident rol politic. 4egalitatea a dăruit sa#ilor teritorii ce nu puteau fi &inute su1 controlul direct al mag(iarilor! deoarece Arpadienii nu mai aveau for&e proprii n vederea asigurării regiunilor frontieră. n general! aceste zone! pe la ;;ugate! economico-sociale! politice! demografice! naturale! cre#terea popula&iei n vestul ermaniei #i Blandra! limitarea suprafe&elor care puteau fi amena>ate pentru
agricultură! starea materială precară a unor categorii ale popula&iei! unele calamită&i naturale! dispute senioriale! dorin&a de aventură! promisiunile ademenitoare ale regilor $ngariei! făcute prin agen&ii de colonizare etc. Coloni#tii numi&i germani nu au venit to&i dintr-o regiune anume a ermaniei #i nici măcar nu au fost cu to&ii de neam german. 'ocumentele i numesc pe noii veni&i (ospites #i i caracterizează ca T(eutonici! Blandrenses sau 0aoneE. Primul grup mai important se pare că #i a venit la c(emarea regelui ezaL +;;=;-;;@H, n au zona 0i1iului provenea n principal din Branconia. Alte grupuri fost din Turingia! 5avatia! 0aonia! Blandra! nord-estul Bran&ei etc! cuprinzând! alături de germani!#i valoni. n fruntea grupului de coloni#ti se aflau! de o1icei! locatori sau greavi +gre1! grevt,. $nii dintre ei au dat numele lor satului nou ntemeiat #i au ncercat să o1&ină o anumită preeminen&ă cu caracter feudal asupra sătenilor. 0istemul de organizare a sateL corespundea vec(ilor comunită&i +mărci, germane. Câte zece gospodării dintr-un sat formau )zecimi* Re(nei,! iar o sută F sate alcătuiau o unitate numită 2undertsc(aft. Pământul atriL de regalitate sa#ilor s-a ntins ntre 7ră#tie #i 5araolt #i ntre va! Tâmavelor #i valea 7ltului! adică zona de sud a Transilvan plus &ara 5ârsei #i regiunea 5istri&ei. Acest teritoriu a fost P> după tradi&ie! n #apte scaune! dar! ca #i la secui! numără #apte a crescut cu vremea. Primele sunt men&ionate n sec %IV! de#i organizarea lor este! pro1a1il! mai vec(e: 0i1iu! 0e ;@? 3eica Mare #i Mică! Cincu! 0ig(i#oara! 7ră#tie! 8ocric(! etc. 5ra#ovul #i 5istri&a au primit denumirea de . n fruntea fiecărui scaun! ca #i la secui! era >udele local pupeacll0 regesc! iar cel mai nalt dregător era corni&ele sa#ilor omes 0aonum,! func&ie de&inută adesea de către cei mai uternici voievozi ai Transilvaniei. 7rganizarea autonomă a Pa#itor! modul lor de conducere! dependen&a lor directă de alitate #i privilegiile de care se 1ucurau au fost trecute n scris &n cele1rul document )Andreanum* +)5ula de aur a sa#ilor*,! emis >>@ regele Andrei II n ;HH=H=. nceputurile autonomiei săse#ti sunt >n0ă mai vec(i! poate din timpul regelui eza II +;;=;-;;@H,! căruia tradi&ia i atri1uie cel dintâi privilegiu acordat coloni#tilor germani. Prima mărturie certă a tendin&ei sa#ilor de a avea un organism autonom datează de la ;;D;! când au do1ândit confirmarea dreptului de a avea o )prepozitură li1eră* +fondată! pro1a1il! ntre ;;E-;;D?,! independentă de episcopia TransilvanieiH<. 8atural! episcopia s-a opus acestei evolu&ii #i până la urmă a avut câ#tig de cauză! dar conflictul cu sa#ii pe această temă nu se va stinge decât odată cu 4eforma. Pe acest fond! n ;H! sa#ii se răscoală #i atacă sediul episcopiei din Al1a Mia! devastează catedrala #i ucid numero#i clerici mpreună )cu o mul&ime de unguri ..!*H@. n anii de criză a regatului din ;E?-;E?! conflictul dintre sa#i #i episcopie
capătă iară#i forme violente! o dată cu ntărirea autonomiei prin alegerea de comi&i din rândurile lor. n acest fel! calitatea de corp privilegiat a comunită&ii săse#ti se ntăre#te! do1ândind #i ea atri1utul de torf- $rmând firul acestei evolu&ii! n veacul %V! su1 regele MFtia Corvinul +;=<-;=D?,! sa#ii #i consolidează institu&ia Licoadministrativă superioară! numită $niversias 0aonum! le ntăre#te modul specific de organizare! garantat prin de Y din teritoriul secuilor +zona >âldă,! dar-au n cuPrns principalDeiZ parte s-au a#ezat pe teritorii locuite de 0e1e#! Mag(iarii lipseau aproape cu totul din aceste locuri! n pr -N colonizării săse#ti. 'upă cum s-a văzut! ei nu erau Henti nici n oastea comitelui loac(im de 0i1iu! din ;H;?! ;@; +I formată din sa#i! români! secui #i pecenegi. n regiunea de la 0u de 7ltul transilvan! pe la ;HHH! este atestată documentar )&ar românilor* +Terra 5lacorumfF! pro1a1il n regiunea Băgăra# $n act din ;HHE aminte#te că n urmă cu circa H? de ani! pe c domnea voievodul 5enedict! mănăstirea cisterciană de la Câr& +fondată la sfâr#itul secolului %II, a primit un pământ răpit de a români +terram...eemptam de 5Saccis,HE. n ;HH= este consenv nată )pădurea românilor #i pecenegilor* +silva 5lacorum e. 5issenorum,! care este dăruită sa#ilor pentru a o folosi mpreună cu românii #i pecenegiiE?. 'e#i pe alocuri popula&ia era rară sau retrasă din zonele desc(ise! n momentul colonizării #i a#ezării lor n Transilvania! sa#ii! ca #i secuii! i-au găsit aici pe români! după cum arată izvoarele documentare! narative #i ar(eologice. 8oii veni&i! mpreună cu românii! au lucrat pământul! au crescut animale! s-au ocupat de me#te#uguri! de minerit sau de comer&. =.E. ncercări de colonizare e#uate: cavalerii teutoni #i cavalerii ioani&i Inten&ia regalită&ii mag(iare a fost să mai aducă la grani&ele Transilvaniei sau n apropierea lor noi popula&ii străine! dai această inten&ie nu s-a putut realiza. Prima ncercare a fost făcută cu acei cavaleri teutoni! ordin militar călugăresc catolic creat de papalitate pe 9ocurile 0finte! la ;;D?! pe vremea când ideea cruciadei clasice era ncă vie. 9a nceputul secolului M situa&ia cavalerilor! sta1ili&i acum la Acra! era precară! de aceea invita&ia regelui $ngariei! Andrei II +;H?<;HE<,! ca ei să se a#eze n Transilvania! a fost 1inevenită. Instalarea noilor colon;K tre1uia să asigure! n inten&ia regalită&ii! apărarea sudestului taY mpotriva cumanilor care dominau ncă regiunile române#ti de* sud #i est de Carpa&i! precum #i atragerea la catolicism popula&iei ortodoe din zonele de a#ezare #i din cele nvecina Prozelitismul catolic do1ândise noi dimensiuni n
;@H -e i! după Cruciada a IV-a +;H?=,! când armatele apusene ă Constantinopolul. Aceste premise favora1ile ar fi ducă #i la etinderea stăpânirii mag(iare asupra f lunilor etracarpatice. Pe de altă parte! din perspectivă mai eaâ lmPeriul 4omâno-5ulgar al Asăne#tilor tre1uia prins ntre &f uă tor&e catolice! din care una era Imperiul 9atin de 4ăsărit rtondat la Constantinopol,! să fien nomenitul ordinvremelnic al teutonilor. "i tre1uiau să fieiar uncealaltă front alurma cruciadei spa&iul carpato-dunăreanE;. 'e aceea! ntre regele Andrei #i magistrul ordinului teutonic s-a nc(eiat n ;H;; o n&elegere! prin care cavalerii primeau 6ara 5ârsei +sud-estul Transilvaniei,! alături de largi li1ertă&i #i scutiri! ca de pildă dreptul de a se folosi n parte de 1ogă&iile su1solului! de veniturile din vămi! de a construi cetă&i #i ora#e din lemn etc. "i erau supu#i direct autorită&ii rege#ti #i nu celei voievodale. Cu vremea! ei au o1&inut #i imunitate fiscală! precum #i cedarea tuturor dărilor de la localnicii români +ungurii #i secuii ce urmau să se a#eze acolo n viitor rămâneau datori vistieriei #i episcopiei Transilvaniei,. 9a ;HHH! ei o1&in scutire de vamă la trecerea prin &ara secuilor #i prin &ara românilor. 'ar aceste scutiri! li1ertă&i #i privilegii nu le-au fost de a>uns: au nceput să ncalce pe fa&ă contractul sta1ilit! etinzându-#i stăpânirea pe cont propriu! clădindu-#i cetă&i de piatră! 1ătând monedă proprie! nerecunoscând autoritatea episcopului din Al1a lulia #i apelând direct la papă etc. "i au trecut #i la colonizarea fără nvoire a popula&iei germane n regiunile dăruite lor #i n vecinătate. Toate aceste tendin&e de autonomie ecesivă #i c(iar de independen&ă au fost suficiente motive pentru armata regală de a interveni. Astfel! n ;HH 5ian&ul #ederii teutonilor n 6ara 5ârsei este totu#i important: u pus capăt domina&iei cumane n teritoriile de la sud #i est de T7&i! au dus la destrămarea a nsu#i )imperiului* cuman +lovit ei dinspre apus #i de tătari dinspre răsărit, #i au arătat ;@E 4egatului $ngar drumul spre 'unărea de Qos #i Marea 8e adică spre un o1iectiv principal de politică eternă! urmat timp de două secoleEE. $n nou contract de colonizare este nc(eiat la ;H=! regele $ngariei! 5ela IV! #i magistrul ordinului cavalerilor i+ +sau ospitalieri,! cu scopul de a asigura apărarea acelora#i zR sudice +5anat #i sud-vestul Transilvaniei, n fa&a marii prime>dii tătaro-mongoleE=. Cavalerii ioani&i sunt a doua for&ă organizată a cruciadei adusă pe teritoriul românesc! după teutoni. "i aveau rol defensiv +apărarea regatului de o nouă incursiune tătară, #> ofensiv +readucerea )Cumaniei* su1 dependen&a ungară #i presiunea spre Peninsula 5alcanică! n spri>inul Imperiului 9atin de 4ăsărit,. Cavalerilor 0f. loan de la Ierusalim le era destinat un
vast teritoriu +6ara 0everinului,! situat la sud-vest de Transilvania! ntre 5anat #i râul 7lt! teritoriu pe care! din motive nelămurite! nu l-au ocupat decât efemer. 'iploma rămasă! nsă! ca mărturie a contractului nc(eiat! pune n lumină eisten&a unor forma&iuni statale române#ti conduse de cnezi #i voievozi! forma&iuni care! la acea dată! mai cuprindeau #i teritorii intracarpatice. A#a era &ara voievodului 9itovoi! etinsă pe am1ii versan&i ai Carpa&ilor! n nordul 7lteniei #i n sudul Transilvaniei precis! n nnordul 6ara 2a&egului, voievodului 0eneslau! ce +mai se ntindea Munteniei#i#i!&ara pro1a1il! #i n 6ara Băgăra#ului +acea tem 5lacorum,. Partea transilvană a voievodatului lui 9itovoi - Tara 2a&egului - cunoa#te acum! prin voin&a regalită&ii ungare! un nceput de desprindere din legătura cu voievodatul oltean! desprindere care se va accentua ulterior. 7 parte din Tara 0everinului fusese transformată de regalitatea ungară prin ;HEH n 1anat de 0everin #i adusă su1 controlul său. 'e#i se aflau +cu ecep&ia &ării lui 0eneslau, n raporturi de vasalitate fa&ă de $ngaria! aceste state incipiente române#ti erau 1ine organizate aveau structuri sociale feudale 1ine precizate! o via&ă econom activă #i compleă! un )aparat de răz1oi*! 1iserici! episcopii eta n concluzie! se poate spune că! după cucerirea Pe mag(iari! derulată ntre seco %I-%III #i! par&ial! concomitent cu această cucerire! s-a desfâ3u ;@= tiun de organizare #i consolidare a noii stăpâniri. $na din Z-m multiple de realizare a acestui scop a fost colonizarea #i câzarea unor popula&ii străine! cu rosturi economice! militare #i 7ie "ste cert astăzi Ză popula&ia românească locală P ftice. "ste cert astăzi popula&ia românească locală! P(snuită din cauza atacurilor 1ar1are să trăiască mai retrasă n zoi ie de deal #i de munte #i n depresiuni! era mai rară n aiunile desc(ise #i era mai pu&in nclinată spre cola1orare cu oii stăpâni. Pe de altă parte! ace#tia nu aveau ncredere n opula&ia cucerită. Această pro1lemă a fost rezolvată par&ial prin aducerea de popula&ie mag(iară din Pannonia! numai că rezervorul demografic mag(iar era prea limitat n compara&ie cu vastul teritoriu cucerit. 'e aceea! noii veni&i urmau să ai1ă multiple roluri militare! economice! demografice #i politice. Prin ei! statul mag(iar a urmărit nu numai o eficientă dominare #i integrare a Transilvaniei n structurile sale! dar #i o etindere a stăpânirii ungare la sud #i est de Carpa&i. =.=. Invazia tătară din ;H=;-;H=H #i efectele ei Tătarii erau de neam turanic! ca #i alte popula&ii ale stepei care i-au
precedat ca migratori n "uropa. 6ara lor de srcine era Mongolia de azi! unde au trăit multă vreme ntr-o societate tri1ală ar(aică! aată pe cre#terea animalelorE@. n ;H?@! la adunarea Denerală a tri1urilor +numită Uuriltai,! a fost proclamat Uagan! adică stăpânitor autocrat al tuturor mongolilor! Temugin! cunoscut atunci cu supranumele de eng(is-(an. 'upă ce a cucerit >nse teritorii din Asia +C(ina! C(orezm! Afganistan! Corasan! eng(is-(an ocupat regiunea Marea Caspică #i rea 8eagră. 9a ;HHE! n luptaade la WalUa! a fost dintre nfrântă cumano-rusă #i desfiin&ată Cumania Al1ă. Moartea (an +;HH, a amânat pentru o vreme continuarea ? ului victorios al tătarilor spre "uropa. 'upă dezastrul suferit! ictăIe.parte dintre cumani - vreo =?.??? de corturi - au găsit n $ngaria! unde regele 5ela IV i-a primit ntre Tisa #i +;HE,. Acest act nu s-a dovedit a fi prea inspirat! ;@< deoarece cumanii s-au integrat cu mare dificultate! pe de o Part` #i au dat prile> tătarilor - care după victoria de la a considerau stăpânii cumanilor - să invadeze $ngaria! pe de parte. 0u1 noul mpărat 7godai! prin marii comandan&i #i 0u1otai! tătarii reiau luptele prin ;HE@ #i cuceresc Mare de pe Volga! devastează Armenia! nimicesc ora#ele Moscova! 0usdal! Vladimir! supunând n ;H=? nsu#i Wievul! r> Polonia! o parte a oastei s-a ndreptat spre vest! iar cealaltă spre $ngaria #i &inuturile române#ti. Această parte a oastei s-a mpăr&it n mai multe corpuri! din care cel principal! n aprilie ;H=;! a zdro1it complet armata ungară pe râul 0a>o. Alte corpuri de oaste tătară s-au ndreptat spre Transilvania! Moldova #i ara 4omâneascăE. 'oi comandan&i tătari! Cadan #i 5uri! au trecut Carpa&ii prin 5ucovina #i pe la 7ituz #i au atacat 4odna! 5istri&a! 'e>ul! Clu>ul! Ralăul! 7radea! dar #i 5ra#ovul! 6ara 5ârsei! Cetatea de 5altă! 0i1iul #i 0e1e#ul. 'istrugerile provocate de tătari au fost uria#e! iar invazia a sporit sentimentul de nesiguran&ă n rândul popula&iei! mai ales că! asupra spa&iului românesc! atacurile se vor repeta de-a lungul secolelor! desigur fără for&a ini&ială. Totu#i! ultima epedi&ie de >af a tătarilor asupra Moldovei până n Maramure# a avut loc n ;;. 4omânii #i ceilal&i locuitori din prea>ma lor au ncercat să se apere #i să reziste n fa&a atacatorilor. Cronicarii apuseni Qean de qpres #i Marino 0anudo arată că românii #i secuii au ntărit paza trecătorilor din Carpa&i! pentru a-i mpiedica pe tătari să intre in Transilvania. 4as(idod-din! cronicar persan! spune că tătarii au intrat n Vala(ia 8eagră +Wara 7ulatf, #i i-au 1ătut pe româniK; cronica rusească VosUresensUa>a aminte#te ciocniri ale tătarilof cu românii. n ;H=H! spa&iul românesc este iară#i prădatF armatele tătare care reveneau din centrul "uropei. Crom rimată a lui Bilip de MousUet semnalează cu acest prile>: )ave veste dinspre tătari! cu mare 1ucurie n lumea toată! că rege &ara
vla(ilor i-a nvins la trecători*. "ste! evident! vor1a d păsurile Carpa&ilor! iar )regele &ării vla(ilor*! adică rom tre1uie să fie un dinast local +cnez sau voievod,! conducă uneia din forma&iunile politice eistente. Călugărul 4ogerius ;@@ tv la 7radea de către tătari! n a sa lucrare Carmen bP Oa1ife! dă detalii utile #i interesante despre >afurile mongolilor! * moravurile lor! localnicilor. 3i el numele unui voievod local!despre situat nsuferin&ele păr&ile vestice! prin E Invazia tătarilor a avut importante urmări asupra evolu&iei re-unilor de la 'unărea de Qos #i! natural! #i asupra Transilvaniei. Aceasta din urmă #i-a consolidat autonomia! a>ungând! spre finalul secolului %III! să aspire c(iar la statutul de regnum! adică de &ară separată! desprinsă complet de $ngaria. Pe de altă parte! mongolii au descura>at #i c(iar zădărnicit par&ial tendin&ele de epansiune ale regatului arpadian la sud #i est de Carpa&i! precum #i prozelitismul catolic ce nso&ea aceste tendin&e. "ste adevărat că &inuturile române#ti etracarpatice au trecut pentru o vreme su1 domina&ia tătarilor #i că Transilvania #i $ngaria au fost serios amenin&ate #i ele de o asemenea domina&ie! numai că un astfel de imperiu al stepei eercita o stăpânire adesea formală. 0e poate presupune că stăpânirea tătară nu a ncura>at unificarea statelor incipiente române#ti! dar! n acela#i timp! n compara&ie cu o domina&ie directă #i apăsătoare! ea a permis eisten&a #i c(iar evolu&ia acestor forma&iuni politice. 'in diploma ioanită! emisă la #ase ani după invazie! reiese că voievozii românilor ce stăpâneau deopotrivă zone etra- #i intracarpatice erau destul de puternici! activi #i 1ine organiza&i! păstrând! unii din ei! doar o vasalitate formală n raport cu $ngaria. 'upă slă1irea treptată a Puterii tătare! proces la care românii! mag(iarii! ru#ii! polonii #i atte popoare din zonă au contri1uit din plin! statele române#ti vor fl destul de puternice pentru a riposta cu succes n fa&a reluării ofensivei $ngariei spre sudul #i răsăritul Carpa&ilor. 0u1 aspect reliDios! invazia mongolă a descura>at pentru o vreme #i Prozelitismul catolic manifest! care mergea mână n mână cu Pansiunea politico-miiitară a $ngariei #i care! după Cruciada a *a +;H?=,! luase forma unor asalturi continue asupra teritoriilor 7ttodoe. orice invazie pustiitoare! nsă! n linii mari! venirea violentă arilor #i domina&ia lor vremelnică au reprezentat for&e ;@ destructive! au dus la nimicirea unor 1unuri de civiliza&ie #i a $tl valori culturale! la pierderi de vie&i omene#ti. A fost ciocni dintre două lumi incompati1ile! dintre care! până la urmă! ce vulnera1ilă #i mai pu&in adaptată noilor condi&ii a pieritED. =.<. Cum reflectă documentele societatea transilvăneană n afara cronicilor! din veacul %III ncepând! un rol important pentru reconstituirea trecutului Transilvaniei l au documentele. 'ar folosirea
documentelor n vederea descifrării structurilor institu&ionale! etnoconfesionale #i demografice presupune multă precau&ie #i spirit de discernământ=?. Cum se #tie! lumea medievală nu se caracteriza prin no&iunile de drepturi! democra&ie sau egalitate! ci prin cele de privilegii! ierar(ie #i supunere. 'ocumentul n acele vremuri era instrumentul prin care vor1eau categoriile privilegiate ntre ele: proprietari individuali! institu&ii laice #i 1iserice#ti! grupuri alogene! aduse #i a#ezate n condi&ii avanta>oase n &ară.nu Masa &ărănească! adică +decât ma>oritatea covâr#itoare a popula&iei! vor1ea prin documente accidental,! pentru simplul motiv că era o1iect #i nu su1iect istoric cu alte cuvinte! nu era factor politic. Pe de altă parte! eistă n Transilvania #i o limitare geografică: actele de danie sau de confirmare a unor proprietă&i! până la sfâr#itul secolului %IV #i nceputul secolului %V! se referă Ia un spa&iu relativ restrâns! nedepă#ind zona inferioară de cre#tere a fagului! adică altitudinea de @?? de metri. Aceste acte au n aten&ie regiunile de #es! văile largi ale râurilor! zona colinară #i de podi#! adică ele cuprind m sfera lor de interes circa o treime până spre cel mult >umătate dP totalul suprafe&ei Transilvaniei. Cu alte cuvinte! documentele acel timp sunt incapa1ile să dea informa&ii privitoare la via&a** se desfă#ura pe o mare parte din teritoriul Transilvaniei! * din regiunea deluroasă naltă! din unele depresiuni de mai/- din zona pădurilor #i din cea a #esurilor alpine. Cum s-a a>un o asemenea situa&ieK n primul rând! Transilvania! cu reg ;@ #ti adiacente ei! a fost cucerită din punct de vedere militar! ronfia a văzut! treptat! cam ntre secolele %I #i %III! urmându-se lec&ie dinspre vest #i nord-vest spre sud #i sud-est. "vident! ? ritorii #i-au fiat puncte de domina&ie n zonele desc(ise! c g>>1ile! unde rezisten&a popula&iei locale a putut fi mai repede sfântă- Cucerirea aceasta militară a fost urmată de una * titu&ională! de o ac&iune de implantare #i de organizare a noilor ;? &ii! ac&iune care a fost #i ea treptată. Ronele de deal #i de Hi cele mpădurite etc. au rămas multă vreme departe de oile institu&ii. 'e aceea! de pildă! apari&ia documentară a multor sate! apari&ie datorată cel mai adesea unui factor eterior! nu reprezintă aproape niciodată data nfiin&ării acestor sate. 'ocumentul! de o1icei! introduce o ordine >uridică nouă +situa&ie de drept, peste o realitate vec(e +situa&ie de fapt,. 'eci! n analiza documentelor medievale referitoare la Transilvania! până n veacul %IV cel pu&in +dar! n parte! #i ulterior,! tre1uie avută n vedere o du1lă rezervă: una de natură social-politică +reflectarea cu precădere a c(estiunilor ce priveau grupurile privilegiate! iar aceste grupuri erau! n ma>oritate! neromâne#ti, #i alta de natură geografico>uridică +reflectarea acelor realită&i care erau accesi1ile noilor veni&i #i care s-au lovit de necesitatea actului scris,. Prin urmare! ncercarea de a deduce numărul popula&iei! ponderea unei etnii sau a unei confesiuni! gradul de etensiune a unei realită&i! aria de ac&iune a unei institu&ii
etc. eclusiv prin analiza statistică a documentelor este nerelevantă #i poate conduce la rezultate false. 'eci! cre#terea treptată a numărului de a#ezări #i de realită&i române#ti consemnate documentar este un lucru firesc! datorat unor factori o1i#nui&i: intrarea progresivă a unor noi regiuni n sfera de interes a tnstitu&iilor emitente de documente intrarea unor noi categorii 7cale #i etno-confesionale n această sferă de interes ocuparea 7r posesiuni române#ti de către străini adaptarea âne#ti laelitei eigen&ele feudalismului de model apusean s3terea naturală a popula&iei #i ntemeierea de noi a#ezări prin e prigonirea credin&ei ortodoe etc. 'ocumentele au reflectat! a o lungă perioadă de timp! structuri par&iale! atât su1 aspect ;@D social-politic #i demografic! cât #i din punct de vedere geograf 'e aceea! documentele singure nu pot servi drept 1ază pemc descifrarea compozi&iei etnice a Transilvaniei! nici pgQ ponderea confesiunilor! n condi&iile n care doar o parte infim-din societate vor1ea prin acest lim1a> scris=;. a ncă din veacurile %I-%II! impactul dintre structurile feudal apusene! implantate de noii stăpâni ai Transilvaniei! #i vec(ii forme de eisten&ă ale societă&ii locale române#ti! aflată #i ea cale de feudalizare după canoanele răsăritene! de -- Y 1izantino-slavă! a devenit evident. =.@. 0ocietatea transilvăneană n secolele %III-%IV: feudali! clerici #i &ărani Ca #i n lumea feudală apuseană! societatea din aceste zone părea să reflecte timid cele trei ordine consacrate: 1ellatores! adică cei care luptă! oratores! sau cei care se roagă! #i la1oratores! cei care lucrează. $n document emis n ;E@?! la 2a&eg! cuprinzând structura unei adunări districtuale române#ti! reflectă de fapt alcătuirea societă&ii române#ti locale: cnezii -feudalitatea pe cale de agregare! preo&ii! n frunte cu protopopul local! #i oamenii de rând! numi&i )7lac(i populani*=H. " drept că unii dintre preo&ii mai nstări&i erau #i ei cnezi! calitatea aceasta arătând rangul lor social mai important. "lita societă&ii române#ti după secolul I% apare consemnată su1 diferite nume: duci-voievozi! >uzi-cnezi! )maiores terme*! )potentes*! >upani etc. 'enumirea cea mai răspândită este cea >uzi! provenită din latinescul iudices sau de cnezi Uenei cuvânt german! preluat prin filieră slavă. Prin urmare! cnezirf; reprezintă tipul cel mai cunoscut sau prototipul feudal` române#ti prestatale #i statale incipiente. Termenul de latină )>ude* +cu varianta muntenească )>udec*, a fost urma contactelor cu slavii de termenul analog mai larg de#i identitatea #i coeisten&a >ude-cnez este evidentă! mal ;? a coresponden&ei >udecie-cnezat. n Transilvania! termenul n $ de Pare s se PerPetuat do1ândind #i n&elesul de primar tului. al ora#ului! de mem1ru al unui for de >udecată! de a fâ al no1ilm din
comitate. nsărcinat cu anumite atri1u&ii r$n su1 influen&a latinei ca lim1ă de cancelarie. Voievozii! ale#i fc* eneral dintre cnezi +cum dovede#te 'iploma ioanită sau n atia Maramure#ului, #i numi&i de români #i duci +singular ducă! > latinescul du!-cSs,! aveau n primul rând atri1u&ii militare. n Tansilvania! o parte dintre cnezii care #i-au ctitorit lăca#uri de $ ortodoe s-au numit pe sine #i >upani! iar pe so&iile lor . ani&e. n ta1lourile dins-au secolele %IV #icnezi %V. 'ar mul&i! n situa&ii similare #ivotive n altele! denumit sau cei >uzi.mai Cuvântul cnez! cu n&elesul de frunta#! principe! stăpân! arată el nsu#i că! după ce s-au desprins din rândul comunită&ilor care-i investiseră ini&ial cu unele func&ii +#i după ce conducătorii de srcine slavă au fost asimila&i,! cnezii au devenit stăpâni ereditari ai satelor! adică ai cnezatelor lor. n&elesul teritorial al cuvântului cnezat +]>udecie, nu lasă nici o ndoială n acest sens. Cnezii percepeau cote patrimoniale de la supu#ii lor! eercitau n continuare atri1u&ii >udecătore#ti! ctitoreau 1iserici ortodoe! #i construiau locuin&e mari! din piatră! uneori adevărate turnuri-locuin&ă! ncon>urate cu ziduri! purtau ve#minte pre&ioase #i arme adecvate rangului lor! toate de inspira&ie 1izantină! cu influen&e occidentale=E. $neori! n su1sidiar! datorită cre#terii demografice! secătuirii unor terenuri etc! cnezii au condus #i ac&iuni de roire a satelor! la distan&e mici +câ&iva Uilometri de vatra vec(e,. Aceste ac&iuni de roire sau de repopulare a unor sate ori de cre#tere a numărului locuitorilor unor a#ezări sunt aspecte fire#ti n toată urnea medievală. "le s-au petrecut! ca #i n Bran&a sau Anglia ori Ulia! n interiorul spa&iului locuit de români #i n imediata vecinătate a acestuia. Aceste roiri sunt uneori numite )colonizări* sau )migrări*! de#i s-au desfă#urat pe distan&e mici! n acela#i spa&iu de civiliza&ie! noile a#ezări primind n general denumirile \ 0us*! )de Qos*! )de Mi>loc*! )8ouă* etc. nsă nu din asemenea Ac&iuni decurge calitatea de stăpân a cnezului! de#i prin astfel de Pentru care primeau adesea acordul oficialită&ii! cnezii #i ;; sporeau posesiunile #i o1&ineau anumite avanta>e! pe care aveau #i n satele lor stăpânite din vec(ime. Cnezimea a fost o realitate general românească n perioada de agregare statală +sec. I%-%IV, #i n epoca timpurie a statei7r feudale unificate +sec. %IV-%V,. Ca feudalitate prestataiâ categoria cnezilor a suferit nsă un proces de transformare dup geneza statelor 6ara 4omânească #i Moldova! care #i-au renovat #i adaptat structurile feudale ncepând cu secolul %IV. Astfel! ia sud #i est de Carpa&i! o parte din cnezi #i-au oficializat calitatea de feudal prin 1oierire +au devenit 1oieri,! iar altă parte au rămas o vreme mici stăpâni! feudali de rang secund! topindu-se in secolele %VI-%V2 n rândul &ărănimii li1ere. n Transilvania! lucrurile au fost mult mai complicate! datorită cuceririi #i stăpânirii mag(iare. Arpadienii au adus n Transilvania structuri feudale
oficiale de model apusean! pe care noua dinastie angevină +;E?;EH, le-a ntărit #i mai mult n rigorile lor. Asimilarea cnezimii cu noua feudalitate a statului mag(iar s-a lovit aici de radicalele deose1iri confesionale! dar #i de cele etno-lingvistice! de puternica tradi&ie romano-1izantină #i de influen&a 1izantino-slavă care animau societatea românească. 7ficial #i! adesea! formal! prin dominium eminens! regele devine proprietarul ntregului pământ al &ării. Toate pământurile ncă de sau de 1iserica catolică fac parte din domeniulneocupate regal. n veacul %II!no1ili proprietatea regală era mai ntinsă decât cea no1iliară #i 1isericească. Atât cetă&ile vec(i! eistente nainte de cucerire! cât #i cele noi aveau n >urul lor ntinse domenii care formau proprietatea regelui. Acolo unde lipseau cetă&ile! se organizau )cur&i* +curiae,! n care rezidau reprezentan&ii regali==. Conducerea acestor )cur&i* revenea comi&ilor ca trimi#i ai puterii centrate. 0fefa de autoritate a comitelui cuprindea un comitat! alcătuit nu num` din domenii regale! ci #i din proprietă&i no1iliare. n cad comitatului regal! mai ales pe domeniile regale! trăiau categorii oameni li1eri! cu rol militar! unii cu statut de mici no1ili! al&ii m aproape de condi&ia de &ăran +castrenses! cives servientes . milites,. 'in ntinsele sale domenii! regele dăruia unor sup laici #i clerici! numeroase mo#ii ca răsplată pentru credincio ;H [0` urmare a acestor danii! proprietatea regală se #i spore#te proprietatea feudală. Cre#terea puterii este n defavoarea no1ilimii mici #i a slu>itorilor ientes, care organizează o mi#care n vederea refacerii cetă&ilor #i a anularii daniilor regale mai recente! acestei mi#cări este diploma din ;HHH! a lui Andrei II! ă n istoriografie su1 numele de )1ula de aur* a Prin acest act! no1ilimea mică #i mi>locie o1&ine *eiea#i privilegii ca #i )adevăra&ii* no1ili +no1ilimea mare,! fără ca fo&ele dintre diferitele pături ale no1ilimii să nceteze dimpotrivă! ele se nte&esc. la antipod! se afla &ărănimea dependentă! numită! n general! in Transilvania io1ăgime +So1agiones,! formată din românii de rând! a>un#i pe domeniile 1iserice#ti #i no1iliare laice! din &ărani mag(iari veni&i cu ocazia cuceririi #i! ulterior! din coloni#ti sau oaspe&i (ospites,! a#eza&i pe domenii no1iliare #i izola&i astfel de masa coloni#tilor dărui&i! cum sa văzut! cu privilegii regale. 6ăranii dependen&i! ca #i n "uropa Apuseană! aveau diferite o1liga&ii n produse +natură,! muncă #i 1ani fa&ă de feudal! fa&ă de rege #i fa&ă de 1iserica catolică. 4omânii ortodoc#i nu ar fi tre1uit să dea di>ma 1isericească! dar uneori! prin a1uz! li se pretindea. n virtutea ocupa&iilor lor agrar-pastorate! după cucerire! românii sunt o1liga&i să dea anual regelui GuinGuagesima ovium +datul Fr,! adică o oaie cu miel #i cu mioară la fiecare cincizeci de oi. 'a&ul oilor se percepea din fiecare zonă a Transilvaniei! el apărând ca o presta&ie generală! semn al individualită&ii ransiivaniei! adică al caracterului său cvasiromânesc=@. 9a fel se lntâmpla cu
mardurina sau marturina +darea pieilor de >der,! Reifică 0lavoniei. Cum s-a văzut! eistau #i categorii intermediare de oameni &otricare cu ecep&ia locuitorilor din ora#e #i târguri! se apropie Prec m$lt de situa&a tăranilor Asemenea categorii locuiau cu ?7 r pe pământurile dăruite sa#ilor #i secuilor #i pe en_le cetă&ilor. $nii dintre oamenii cetă&ilor! dintre frunta#ii +S Ki 0ecuilcr ncep să de&ină mo#ii #i să se poarte ca no1ilii a tenentes et more no1ilium se gerentes,. 'atorită unei ;E astfel de acute polarizări a societă&ii transilvane! uneori iz1ucn conflicte violente! adevărate )>acGuerii*! cum s-a ntâmpatc ;=E! când &ăranii români #i mag(iari! aplicând tactica (us-.r s-au ridicat contra no1ilimii #i conducerii 1isericii catolice. s-. n această structură complicată a societă&ii! translatată Apus! cnezimea română #i-a căutat un loc. Ini&ial! su1 > se pare că o parte a cnezilor români au fost asimila&i tacit mi no1ilimi! ca elită feudală incipientă! de#i cnezatele lor au a>un ncadrate +formal la nceput, n domeniul regal! mai ales domeniile cetă&ilor! sau au fost dăruite coloni#tilor. Mul&i dintre cnezi au a>uns nsă pe domeniile 1iserice#ti #i laice. Cei de pe domeniile episcopiilor! de pildă! au fost o vreme asimila&i no1ililor prediaii +micilor no1ili! supu#i unor o1liga&ii,! dar cei de pe mo#iile dăruite unor no1ili laici s-au văzut supu#i pe propriile pământuri! căpătând calitatea de intermediari ntre oamenii lor #i noii stăpâni! adică administratori de mo#ie sau primari ai satelor +fa,. Ma>oritatea acestora au a>uns la statutul de io1ag. Ceilal&i cnezi! de pe domeniile regale mai ales! datorită situa&iei lor precare +oricând cnezatele lor puteau fi dăruite unui no1il,! s-au străduit să o1&ină o oficializare a statutului lor de feudali! de stăpâni. Această oficializare sa făcut pe etape sau n trepte: ntâi! cnezul care se punea n slu>1a regalită&ii era confirmat n cnezatul său cu drept cnezial +ius Ueneziale, - varianta de tip feudal a dreptului românesc +ius Valac(icum, putându-#i stăpâni pe mai departe cnezatul! cu anumite condi&ii apoi! putea să fie recunoscut ca stăpân cu drept no1iliar #i se numea cnezno1il n fine! unii! mai pu&ini! a>ungeau să fie )adevăra&i* no1ili ai regatului! de#i au mai păstrat o vreme #i atri1utul etnic de no1iles Valac(i=. Aceasta diferen&iere a căpătat amploare! cum se va vedea! su1 Ange/ini! mai ales su1 9udovic I +;E=H-;EH,! care a sta1ilit precis condi&ii n care! pe plan >uridic! cnezul putea fi asimilat no1ilului. n k fel! situa&ia cnezimii române! relativ unitară #i uniformă la a a>uns diferen&iată. 'iferen&ierea aceasta are #i un teritorial datorită faptului că stăpânirea străină s-a impus treptai fost n timp! ntre secolele %I-%III! #i n spa&iu. $nele teritorii au cucerite mai de timpuriu #i direct! altele mai târziu #i formal! Ff ;=
aiunile unde infiltra&ia elementelor alogene s-a produs târziu n intensitate redusă - Maramure#! 2unedoara-2a&eg! 5anatul <c ! #> de munte! Băgăra#ul! zone din Mun&ii Apuseni -! e />ga s-a perpetuat cu anumite o1liga&ii fa&ă de stat! su1 cn a une> categorii de stăpâni ereditari ai satelor. 'impotrivă! n fZ le de câmpie din Cri#ana #i 5anat sau din centrul tZ nsilvaniei! unde influen&a #i penetra&ia străină au nceput mai timpuriu +secolele %-%I,! cei mai mul&i cnezi sunt n secolele %IV-%Vn+#iaceste mai târziu, villici! aise satelor! supu#i noilor stăpâni. regiunisimpli desc(ise #i primari de podi# constată eisten&a celor mai multe domenii feudale mag(iare! laice #i ecleziastice! de srcine donativă. Consultarea (ăr&ii este relevantă n acest sens: n Băgăra# sau Maramure#! unde penetra&ia feudală străină a fost aproape nulă până n secolul %IV! n 2a&eg terra 2arszoU,! unde a fost cu totul nesemnificativă! sau n 5anat! unde a fost marginală! sunt concentra&i mai to&i cnezii stăpâni de pământuri #i de supu#i! ctitori ai 1isericilor ortodoe! de&inători ai cur&ilor #i cetă&ilor de piatră #i recunoscu&i n cea mai mare parte n cnezatele lor ca no1ili n Câmpia Vestică #i n centrul Transilvaniei! pe pământurile dăruite no1ililor unguri sau colonizate cu popula&ii străine! adică acolo unde cucerirea s-a făcut timpuriu #i direct! la teritoriu! nu eistă! n general! cnezi li1eri +regali, sau cnezi nno1ila&i! ci doar cnezi asimila&i cu #er1ii. 'eci! procesul de feudalizare a societă&ii române#ti are o vec(ime anterioară consemnării eisten&ei sale n izvoarele scrise #i nu a Putut fi determinat de modelul feudal apusean! deoarece acest Model are cele mai sla1e ecouri tocmai n regiunile cu cea mai vi-0>uroasă #i mai puternică cnezime. 7r! n aceste regiuni! primele mărturii scrise vor1esc despre cnezi care stăpânesc din vec(ime lezatele! adică proprietă&ile lor ereditare! pe care le pot *străina! mpăr&i! zălogi etc. n aceste cnezate apar supu#i numi&i LLSsau io1agiones sau n alt fel! care prestează servicii pentru nez i datorează cote patrimoniale din roadele muncii lor #i i $c daruri*. Cu alte cuvinte! societatea locală românească din ansilvania! ca #i n zonele etracarpatice! a evoluat n a doua 4atate a mileniului I spre forme #i formule feudale incipiente! aPtate specificului sud-est european! influen&ate de tradi&ia ;< romano-1izantină #i de ecourile convie&uirii #i vecinătă&ii cu slavii nsă#i terminologia dovede#te acest lucru. 'e pildă! cuvintele >ude! >udecată! >udecie! ducă! domn! cetate! pământ! mo#ie mo#tenire! &ară! curte! 1iserică! dare! supunere! ascultare etc sunt de srcine latină sau traco-dacă! pe când cnez! voievod 1oier! stăpân! ocină! o(a1ă etc. sunt de srcine slavă sau pătrunse n română prin filieră slavă. n ma>oritatea lor a1solută! termenii care se referă la lumea feudală românească au fost mo#teni&i n română din vec(ea tradi&ie dacoromană #i din perioada de convie&uire cu slavii. Multe cuvinte perec(i! unul de srcine latină #i altul de srcine sau de influen&ă slavă! denumesc aceea#i no&iune #i sunt folosite n paralel. 'esigur!
feudalismul de tip apusean! adus de mag(iari n Transilvania! a influen&at #i a transformat profund societatea românească! adaptând-o n oarecare măsură tiparelor sale! dar era vor1a de o societate de>a feudalizată n forme proprii! cu elite locale! cu state incipiente denumite &ări +din latinescul terra,. =.. 4omânii n fa&a noilor stăpâni - men&inerea #i apărarea unora din institu&iile române#ti ncadrarea voievodatului Transilvaniei n regatul feudalasupra mag(iar s-a făcut n detrimentul românilor! care au pierdut stăpânirea propriilor lor pământuri! 1unuri! cetă&i etc. #i s-au văzut ncărca&i cu o1liga&ii pe care anterior nu le aveau. Aceste mpre>urări sunt reflectate atât n izvoarele narative! cum s-a văzut! cât #i n cele documentare. n veacurile I%-%III! românii apar adesea n postura de ataca&i! de oprima&i lor li se răpe#te mereu câte ceva +pământuri n primul rând! dar #i drepturi de alta natură, li se prigone#te credin&a! li se pretind dări! o1ligat* militare etc. Câteva eemple sunt edificatoare. Potrivit uno documente papale din secolul %IV! cum s-a men&ionat! cetate Medie# #i &inutul din >ur +districtus,! din nord-vestul Transilvan au fost cucerite din mâinile românilor sc(ismatici +ortodoc#i, * + mani1us Vallacorum scismaticorum - de către un rege ;@ > &n vremuri imemoriale! naintea unui anumit conciliu nD a 1isericii catolice=D. Această do1ândire a cetă&ii Dene ct>Ve de către cuceritorii mag(iari de la români s-a putut re0p &n vremea regelui "meric +;;D@-;H?=,! naintea conciliului faZeeral din ;H;<ur districtus Meg/es, este de primă importan&ă. Cu Ite cuvinte! un grup de cinci documente emise de papa rigore %i confirmă #tirile din vec(ile izvoare narative latino-mag(iare #i ruse#ti despre prezen&a românilor n păr&ile vestice ale Transilvaniei nainte de cucerirea mag(iarilor #i despre smulgerea unor teritorii din stăpânirea acestor români a1ia la nceputul secolului %III. n două documente din ;H?= #i ;H?urisdic&ia Patriar(iei constantinopolitane #i care tre1uia adus su1 ascultarea 1isericii romane<;. Acest episcopat se afla! pro1a1il! n zona Cri#anei #i a 0ătmarului! locuită de români! deoarece numai românii puteau! pe la ;H??! să fie #i ortodoc#i #i să ai1ă #i cnezi drept stăpâni. 'e altfel! n aceea#i regiune! cum s-a văzut! românii au stăpânit până târziu &inutul Medie#. "piscopia su1ordonată centrului lumii răsăritene aminte#te o vec(e tradi&ie a locurilor! de pe la anul D?? d.2r.! consemnată! urn
s*b arătat! de Anon/mus! despre ducele Menumorut al n3anei! care l invoca pe )stăpânul* său! mpăratul de la Znstantinopol. n alt col& al Transilvaniei! n 6ara Băgăra#ului! pe I p. ;H?E cum se amintea mai sus! mănăstirea cisterciană de vs arta primea n dar un pământ smuls de la români. n ntreg aZui al %lll-lea! românii sunt c(ema&i să lupte n ostile ridicate D` $ngariei: la ;H;?! ;H=;! ;H@? sau ;HD;. 9a ;H;?! la #tiorea reDelui Andrei II! un comite de 0i1iu recrutează! cum se o* 7aste formată pentru din sa#i! români! #i pecenegi! pe care nduce spre sudul 'unării! a da a>utorsecui militar &arului ; 5orilă. Cu alte prile>uri! sunt consemnate )păduri ale românilor* )&ări ale românilor*! asupra cărora primesc drepturi #i noii ven>t> n toate izvoarele secolelor I%-%IV! românii apar ca stăpâni i unor 1unuri amenin&ate sau răpite de al&ii! ca oameni ai locuri, din Cri#ana #i 0atu Mare până n 6ara 5ârsei #i din 5anat pân-Maramure#. n ciuda stăpânirii străine! românii au rămas mere distinc&i! s-au individualizat permanent n raport cu cele &re popula&ii care vor a>unge să domine via&a politică a Transilvaniei 4omânii #i-au conservat cu greu institu&ii proprii! o elită feudală proprie! #i-au apărat autonomiile lor! rânduite după principiile dreptului românesc. "i rămân singurii locuitori ai &ării răspândi&i relativ uniform! pe ntreg teritoriul Transilvaniei! nu doar n comitate! ca mag(iarii! sau n scaune! ca secuii #i sa#ii! Turda! Al1a! Târnave #i 2unedoara,! asupra cărora se eercita autoritatea voievodului Transilvaniei! ies la suprafa&ă vec(i nuclee economicosociale #i politice române#ti: cnezatele! uniunile de cnezate! voievodatele! &ările. Cele mai multe sunt numite in documente )districte* sau )provincii* ale românilor #i nu pot fi dislocate n cadrul comitatelor! unde #i men&in individualitatea. "istă comitate care cuprind n ele câte patru-cinci sau c(iar mai multe districte române#ti. 8umai n 5anat sunt atestate documentar până n prezent EE de asemenea districte ate românilor: 9ugo>! 0e1e#! Me(adia! Almă>! Izvoarele Carasului 5ârzava! Comiat! Ilidia etc. n comitatul 2unedoara sunt pomenite districtele 2a&eg! 0trei! 'o1ra! 'eva. 6ara Maramure#ului! numitE o vreme district! este transformată n ntregime n comitat i* secolul %IV. Băgăra#ul! numit Terra 5Sacorum! #i-a păsa aproape integral structurile române#ti! deoarece până pe la ;=O a fost parte integrantă a 6ării 4omâne#ti! iar apoi a gravitat spre sudul Carpa&ilorunge #er1ită de aceea! cu vremea! r? ;
să fie sinonim cu io1ag. n ciuda statutului de li1ertate ntat de puterea centrală! va fi aservită #i o parte a românilor Dar pundus 4egius. 'ările românilor sunt #i ele un factor de Midualizare nefiind catolici! ei nu datorează decât prin a1uz di>ma 1isericească! n sc(im1 sunt singurii care tre1uie să dea ; lui +statului, GuinGuagesima ovium #i tretina. Voievozii #i z>> români au #i ei sarcini daturi distincte! românifeudal<=. sunt singurii preo&i cvasiaservi&i! cu#io1liga&ii specifice iar fa&ăpreo&ii de stăpânul Mai presus de orice! românii se deose1esc etnic! ca o1âr#ie! vec(ime! lim1ă! o1iceiuri! credin&e! m1răcăminte. 0unt de srcine romanică #i sunt lega&i de totalitatea poporului român spre răsărit #i miazăzi! contrar mag(iarilor care prelungesc masa poporului lor dinspre apus. 'istinc&ia este #i religioasă! iar! n condi&iile ata#amentului ne&ărmurit al omului medieval fa&ă de 1iserică! acest gen de deose1ire este mai marcant decât altele. 4omânii sunt ortodoc#i! fiind lega&i #i prin aceasta! ca #i prin srcinea #i lim1a comune! de restul poporului român #i! mai larg! numai prin credin&ă! de lumea ortodoă sud-est europeană. ncon>ura&i de o lume catolică #i confrunta&i apoi cu epansiunea islamică dinspre sud! ei #i-au identificat credin&a cu o caracteristică de 1ază a etniei! numind-o )legea românească* #i transformând-o ntr-o adevărată forma mentis. 0trăinii n#i#i asimilau credin&a cu etnia In cazul românilor din Transilvania! atunci când făceau deose1irea ntre C(ristiani +]catolici, #i Valac(i +ortodoc#i,. 4omânii aveau #i o cultură distinctă! comună cu a celor din afara icului carpatic! o cultură de sorginte 1izantino-slavă #i nu aPuseană! ca a celorlal&i locuitori ai Transilvaniei. Conform do-cumentelor! c(iar #i principiile de drept erau române#ti. 0e >udeca uPă dreptul românesc ius Valac(icum, sau după dreptul &ării 7rnâne#ti +ius Volac(ie, - o &ară românească generică - #i după ranta de tip feudal a acestuia! numită drept cnezial ius f neFiâSe,. 7ficialită&ile s-au văzut o1ligate o vreme să permită nc&ionarea acestor principii >uridice. oate acestea oferă personalitate Transilvaniei care! cu eP&ia zonelor citadine +la nceput săse#ti! apoi preponderent ;D 9 mag(iare! românii fiind sili&i! n linii mari! să trăiască n a zidurilor ora#elor,! apare oricărui călător străin o1iectiv drept o &ară ma>oritar românească n evul mediu. 'acă la nivel centrai structurile politicostatale române#ti care se cristalizau spre finalul secolului I%! n timpul voievodatului lui elou! nu s-au p$tut men&ine #i consolida datorită cuceririi străine! cu totul alta a fost situa&ia nucleelor institu&ionale locale! născute pe sc(eletul )romaniilor populare* #i cunoscute mai ales su1 numele de )&ări* Acestea cunosc o evolu&ie aparte! rezultantă a confruntării dintre ele #i structurile implantate dinspre apus +de eemplu! de tipul comitatului,! fără ca vreodată n evul mediu
rânduielile locale române#ti din aceste )&ări* să poată fi cople#ite n ntregime de noile forme de organizare. )6ările* se vor men&ine su1 forma districtelor române#ti +dist(ctus Volac(ales, - peste @? cunoscute azi - ca autonomii n cadrul voievodatului Transilvaniei #i n păr&ile vestice! iar apoi n cadrul principatului! până n epoca modernă. C(iar #i numai suma acestor autonomii locale române#ti conferă marca individualită&ii Transilvaniei +n raport cu restul 4egatului $ngar, #i a apropierii sale de 6ara 4omânească #i Moldova. =.. Adunările de )stări* ale Transilvaniei +congregationes! universitate #i rolul lor n secolele %MI-%IV ncă din secolele %II-%III! de#i ncadrată sau pe cale de ncadrare n 4egatul $ngariei! Transilvania a avut institut;; distincte. Mai ntâi! voievodul care! de#i numit de rege #i socoti un mare dregător al regatului! avea o autoritate teritorială precisa. cancelarie! curte proprie cu nal&i func&ionari personali +un fel consiliu voievodal,! #i alegea propriul vicevoievod! comand armata Transilvaniei! >udeca etc. 7 marcă a autonomiei Transilvaniei! la nivel institu&ional! vZr adunările generale ale &ării! distincte de ale $ngariei ;? Q tă! op$0e lor. 'e altfel! c(iar prima atestare documentară câteZ > generale a no1ilimii &ării Transilvaniei* congregatio E alis no1ilium regni TransilvanS, datează din ;H<nte de cucerirea mag(iară #i cum se va afirma ea! nengrădită #i netutelată! n &ările române#ti etracarpatice. Aceste adunări generale erau concomitent #i foruri de >udecată #i! n prezen&a suveranului! erau #i organe legislative. "le (otărau su1sidii! decideau c(emarea la oaste a popula&iei! acordau anumite prerogative no1ilimii n vederea men&inerii ordinii statornicite etc. 'atorită situa&iei speciale a Transilvaniei! stările nu s-au structurat aici ca n apusul "uropei. Clerul nalt #i no1ilimea vor forma o singură )stare*! deoarece ierar(ii 1isericii catolice erau ntâi no1ili! stăpânitori de domenii. 7ra#ele! de forma&ie recentă #i populate n mare parte cu străini coloniza&i! nu vor fi reprezentate decât destul de târziu n adunări #i indirect. Pe de altă parte! 4egatul $ngariei era un mozaic etnic<. n regiuni ca 0lovacia! Croa&ia! 5osnia! Transilvania etc! popula&ia ma>oritară nu era cea mag(iară. C(iar n $ngaria propriu-zisă! grupul de cumani +coloniza&i nainte de ;H=;, va fi reprezentat o vreme n adunările regatului distinct de reprezentan&ii no1ilimii. Astfel! stările! adică grupurile privilegiate! au căpătat o componentă etjcă. 'ar! n timp ce n
$ngaria propriu-zisă! această 7ponentă etnică a stărilor se va atenua #i va dispare curând n rrTla asimilării grupurilor alogene! n Transilvania! &ară de cetire #i de colonizare recentă! cu un fond etnic românesc ePonderent! această particularitate se va accentua. 'e aceea! lo(@??@@ %l* #i %IV adunarle Transilvaniei vor fi alcătuite din 0a lrTlea Prioritar mag(iară a comitatelor! din elita secuilor! a forrJ--Ki a românilor- Cu aite cuvinte! n secolele %III-%IV! ani aveau ncă un rol politic ;;n calitate de grup distinct! erau recunoscu&i ca factor )constitu&ional* la nivelul centrai voievodatului +de#i! ca popor cucerit! sunt plasa&i pe ultimul ioa Astfel! la ;HD;! la Al1a lulia! regele Andrei III +ultimul arpadu ! prezidează o adunare formată din reprezentan&ii tuturor no1ii>Q sa#ilor! secuilor #i românilor cum universis 8o1ili1us! 0aoni 0/culis et 7lac(is,! adunare convocată cu scopul )ndrept stării* locuitorilor Transilvaniei<. n ;E<utat de românii de acolo n >ur de ;HD?! no1ilul $grinus pusese mâna pe mo#iile Băgăra# #i 0âm1ăta! situate ntr-o zonă rămasă compact românească. 'in acest motiv #i din altele! o parte din popula&ia locală! condusă de un voievod +poate 8egru-Vodă sau 4adu 8egru,! s-a răzvrătita rezistat cu armele o vreme n cetă&ile din sudul TransilvanieiG apoi a trecut mun&ii spre sud! ntr-o altă &ară românească! afU pe cale de organizare! stimulând-o n procesul de agregare! Ze centralizare #i de o1&inere a independen&ei fa&ă de $ngaria 4ăzvrătirea românilor din Băgăra# a fost urmată de altele! n care una de răsunet #i cu importante consecin&e a fost cea a uf i păr&i a cnezilor din Maramure#! condu#i de voievodul lor! ? de Cu(ea@H. Pornită pro1a1il prin ;E=H! revolta urmărea pastfa rânduielilor tradi&ionale române#ti! a stăpânirilor cneziale K ;H regalitatea ncerca să-l nlocuiască cu ) ales de către adunarea cnezilor etc. 7
a feudalită&ii române#ti din Maramure# acceptase *oromisul cu regalitatea! aducea )credincioase slu>1e* puterii ZZ trate! urma calea nno1ilării etc! deoarece vedea n aceasta ?@ i(ilitatea de a-#i păstra #i ntări prerogativele #i privilegiile. Pptida* iui 5ogdan! devenit )infidel notoriu*! a continuat nsă * _a vreo H? de ani +cu intermiten&e! pro1a1il, n Maramure#! iar oi n iur ce ;E@?! a trecut #i ea mun&ii! de data aceasta spre st tot ntr-o &ară românească pe cale de consolidare #i desprindere suzeranitatea ungară. Cu a>utor maramure#ean! sede nă#tea astfel )ade doua li1ertate românească* +8icolae lorga,! anume Moldova. 9a H fe1ruarie ;E@e la răsărit de Carpa&i de su1 tutela coroanei ungare@E. n intervalul ;Eorarea regelui era Teaă- "isten&a celor două state române#ti independente sau asiindependente la (otarele Transilvaniei - &ară ma>oritar rZmânească din punct de vedere etnico-demografic! dar *cadrată politic 4egatului $ngar - era o gravă amenin&are. ofTiânii transilvăneni aveau #i o feudalitate proprie +care ncepea e asimilată no1ilimii! deoarece stăpânea cnezate! adică Inturi #i supu#i,! erau de departe cei mai vec(i #i mai la@rZ3 locuitori ai provinciei! răspândi&i peste tot ei erau #i &t!7r Politic )constitu&ional*! participând ntre stări la conducerea Arilor &ăni. indiciile de solidarizare politică românească! n ;E numele lim1ii #i al credin&ei comune! i-au sensi1ilizat Pe guvernan&i! mai ales pe cel de-al doilea Angevin. 9egăturile românilor transilvăneni cu voievodatele )re1ele* #i )infidele* din afara Carpa&ilor tre1uiau rupte! dar acest lucru nu era suficient 7ficialitatea a n&eles că atâta vreme cât românii aveau o feudalitate! o elită n nume propriu românesc! elită ce alcătuia o stare +grupare privilegiată,! pericolul nu era nlăturat. Această n&elegere precisă a situa&iei iese la iveală n cele #ase luni +aprilie-octom1rie, ale anului ;E@@! interval pe care regele 9udovic I l-a petrecut n Transilvania! având pro1lema românească n centrul preocupărilor sale! su1 două aspecte: ;, efortul de a readuce la ascultare celelalte două &ări române#ti H, luarea unui comple de măsuri mpotriva românilor din interiorul regatului. Primul
scop nu l-a putut ndeplini decât n parte! realizând o precară #i ec(ivocă n&elegere +vremelnică #i aceasta, cu Vlaicu! voievodul 6ării 4omâne#ti. n privin&a celui de-al doilea &el urmărit! ac&iunea regală! cel pu&in de iure! a avut mai multă eficien&ă: a, se statua că stăpânirea legală asupra pământului se putea eercita eclusiv pe 1aza actului scris! a diplomei emise de rege! ceea ce nsemna in spe ecluderea cnezimii române#ti +care stăpânea pământul n virtutea dreptului nescris - ius Valac(icum #i poate ius Ueneziale, dinmo#ii rânduJ se mai sta1ilea că nimeni nu să posede cu feudalilor titlu deplin1,no1iliar sau cu titlu de 1eneficiu! dacă nu este catolic! ceea ce marca inten&ia de a eclude prin lege pe feudalii români +care erau ortodoc#i, din starea no1iliară no1ilii )adevăra&i* puteau uzurpa de-acum )legal* pământurile cnezilor români c, se cerea autorită&ilor din comitatele Cuvin #i Caras din 5anat să-i strângă pe preo&ii )sc(ismatici* mpreună cu familiile #i să-i nfă&i#eze comitelui la o dată anume! urmând să se aplice fa&ă de ei ceea ce avea să decidă regele. Măsura din urmă pare să se refere n special la preo&ii refugia&i din 0er1ia spre 5anat! dar ea este Z mărturie a politicii duse mpotriva clerului ortodo@@. 5ănuin reac&iile adverse pe care le-ar stârni aceste măsuri restric&ii regele introducea n acela#i timp o organizare >udiciară noua caracter ecep&ional. 8o1ilimii i se permitea )să etermine saus nimicească din această &ară pe răufăcătorii de orice na&iune. ;= c 2istinct pe români* a-i aiu "a avea n mână de-acum un instrument a-i aiuta Pe ree Pe dregătorii săi n efortul de )a-i zdro1i nimici pe infidelii răzvrăti&i #i pe re1elii no#tri #i ai sfintei din acele păr&i*! adică din Transilvania. 7r! )re1elii* din n acel moment erau românii. Prin măsurile luate! a v?t s oprească asimilarea n 1loc a cnezimii 9$ âne#ti cu no1ilimea! fapt care se ntâmplase! se pare! tacit fZ1 Arpadieni #i n prima parte a secolului %IV. 'ecretul regal din E<; care rennoia 1ula de aur din ;HHH! anun&a o asemenea ndin&ă de precizare a statutului no1iliar la nivelul ntregului a&@ punând două condi&ii pentru accederea la statutul no1iliar +de&inerea actului regal de dona&ie #i apartenen&a la catolicism,! suveranul i asimila pe cei mai mul&i cnezi români cu primarii satelor supuse villict,! refuzându-le nu numai caracterul de stăpâni de pământ! dar #i calitatea de oameni li1eri. Pe de altă parte! românii care ncercau să-#i apere li1ertă&ile vec(i! să-#i recupereze 1unurile răpite! să riposteze n vreun fel erau califica&i drept )răufăcători*! )(o&i* sau )răzvrăti&i* #i pedepsi&i după noua procedură. "vident! cum se ntâmpla adesea n lumea medievală! măsurile luate n ;E@@ nu #i-au atins decât par&ial #i treptat scopul. Multă vreme! mai ales n zonele unde penetra&ia mag(iară a fost târzie #i formală! cnezii români au rămas stăpâni peste satele lor! fără să ai1ă act de
dona&ie #i fără să fie catolici. Această evolu&ie a lucrurilor a fost ncura>ată #i de mpre>urările istorice care s-au sc(im1at: regalitatea! mai ales după moartea lui 9udovic I +;EH,! a avut nevoie de un spri>in serios pentru politica de ntărire a puterii centrale +n fa&a anar(iei feudale #i a tendin&elor centrifuge ale marii no1ilimi, #i de o for&ă armată reduta1ilă! nu numai n vederea politicii epansioniste! dar! cu Precădere! spre a face fa&ă prime>diei otomane. Astfel! no1ilimea lcadin 3i mi>locie! frunta#ii sa#ilor #iindispensa1ili secuilor! dar pentru mai ales cnezii f rZmâni Transilvania s-au dovedit puterea n`ală. " drept că! spri>inindu-i pe regi n politica lor după tipicul udal al credincioaselor servicii! ei evitau decăderea! deoarece Vasali o1&ineau acte de dona&ie pentru pământurile pe care! de ;< altfel! le stăpâneau a1 antiGuo #i deveneau oficial no1ili! fa rTiu zone ale Transilvaniei! nsă! cnezii români au devenit supus> e propriile lor pământuri! ncepând cu secolele %I-%II. C(iar dacă măsurile preconizate de rege n ;E@@ +#i reluat ulterior de al&i suverani, nu #i-au atins scopurile imediat @ complet! ele au reu#it să conducă la un lucru deose1it d important pentru soarta viitoare a românilor transilvăneni: au favorizat ecluderea elitei românilor ca entitate dintre stări _> scoaterea n afara ordinii sta1ilite a confesiunii lor ortodoe@ Brunta#ii românilor nu au mai fost convoca&i n numele poporului lor +cum a continuat să se ntâmple cu sa#ii sau secuii! de pildă, n adunările &ării +congrega&ii,! spre a decide n c(estiunile vitale ale Transilvaniei. Indivizi izola&i de srcine română au participat n continuare la via&a politică centrală a Transilvaniei! la congrega&ii! dar nu ca români +ca reprezentan&i ai românilor,! ci ca no1ili or! no1ilimea din Transilvania! cu timpul! s-a considerat reprezentanta mag(iarilor #i a ac&ionat n consecin&ă! fn ;=E! n timpul răscoalei &ărăne#ti de la 5o1âlna! se forma )uniunea fră&ească* fraterna unSo, dintre no1ilime! sa#i #i secui n vederea apărării statutului lor privilegiat n fa&a prime>diilor interne #i eterne. n acest moment! era certă izolarea românilor n raport cu această )uniune*! care va do1ândi caracter eclusivist manifest #i se va numi! din secolul %VI ncepând! unSo trium nationum. "a va sta la 1aza sistemului politic al Transilvaniei moderne! sistem aat pe ecluderea românilor ca entitate de la conducerea &ării. Prin acest act de discriminare la adresa românilor! nceput la ;E@@! s-a ndepărtat pentru o vreme pericolul ca Transilvania să devină #i politic românească #i să urmeze eemplul de independen&ă al celorlalte două &ări române#ti. $nele familii române#ti de srcine cnezială #i 1oierească au reu#it să pătrundă n rândurile mani no1ilimi! s-au catolicizat #i! cu vremea! s-au mag(iarizat. A#a au fost Cândea! Cândre#! Morsina +Mu#ina,! 'rago#! 5izerea. ârli#te! More +Bicior, de Ciula! 2unedore#tii! Mailat! C(aF. QosiUa #i altele. 'ar cei mai mul&i feudali români au rămas n rândurile no1ilimi +dacă nu au fost cumva aservi&i,! s-au retras la nivel lZ
;@ a să rămână români #i să reprezinte interesele i an>7r n cadrul autonomiilor numite &âri! provincii! dar cel mai rKia districte române#ti. a = g. Adunările cneziale #i no1iliare +1oiere#ti, ale românilor din Transilvania prin ncadrarea n acea na&io numită no1ilitas! unii frunta#i ai ornânilor nu au urmat o cale liniară de asimilare n elita mag(iară! ci au &inut mult timp să se deta#eze n c(ip etnic! prin numele de no1iles Valac(i. 'e#i oficialitatea a utilizat uneori! cu intermiten&e! n documente acest nume! nu s-a mai acceptat niciodată admiterea elitei românilor ntre stări +na&iuni,! ca reprezentantă a neamului său. 7prită să se manifeste ca românească la nivel central! feudalitatea românilor a rămas! ca no1ilime mică #i mi>locie! n cadrul vec(ilor &ări române#ti locale! cărora! mpreună cu poporul de rând! Ie-a conservat autonomia. ? modalitate de perpetuare a acestei autonomii au fost adunările locale controlate ini&ial de cnezi! apoi #i de cnezii nno1ila&i +oficializa&i ca feudali după modelul apusean, #i de cnezii 1oieri&i +numai n Băgăra#! unde oficializarea calită&ii de feudal s-a făcut după tipicul 1izantinoslav! ca la sud de Carpa&i,@D. 7riginea acestor adunări tre1uie căutată n su1stratul prefeudal de tradi&ii 3i cutume ale structurilor comunitare +ale satului,! dar #i n evolu&ia feudală timpurie a societă&ii locale. Cu alte cuvinte! aceste adunări n mediul românesc s-au născut atât pe fondul o1iceiului )oamenilor 1uni #i 1ătrâni* de a se aduna +#i de a strânge satul, spre a rezolva pro1lemele comunită&ii! cât #i n $rTna tendin&ei ca feudalitatea incipientă - cnezimea - să acorde _a>utor #i sfat acelui cnez care fusese ales voievod. 5azate pe c*tu ata#ată unei regiuni anume! ce constituia )&ara*! aceste s-au dezvoltat mereu! pe măsura evolu&iei lumii feudale #i tendin&ei de nivelare #i unificare >uridică promovate de Devini #> de urma#ii lor. "vident! un impuls pentru perpetuarea! a #i ntărirea +pentru un timp, a acestor institu&ii n ; Transilvania a fost stăpânirea străină #i adunările no1ilimii comitate! ale sa#ilor #i secuilor din scaune. 'ar! n cazul de fat-n se cuvine să legăm nflorirea acestor adunări locale ( ecluderea frunta#ilor românilor din congrega&iile Transilvanie Baptul ne apare #i ca o compensa&ie #i su1liniază voin&a >e supravie&uire a autonomiilor locale române#ti. 'esigur! spre a putea func&iona! aceste adunări s-au adaptat regulilor oficiale an emis documente n latină! au adoptat sigilii! #i-au fiat o zi anume de reunire! au acceptat uneori să fie prezidate de nal&i dregători ai regatului #i voievodatului etc. 'upă măsurile luate de 9udovic I mai ales! adunările elitei române#ti devin
adevărate foruri complee! care administrează! mpart dreptatea! veg(ează ia strângerea dărilor #i la ndeplinirea o1liga&iilor supu#ilor. n acela#i timp! nsă! ele analizează ncălcările! reliefează a1uzurile #i uzurpările venite din partea unor reprezentan&i ai autorită&ilor! trec n revistă vec(ile rânduieli române#ti din epoca de li1ertate +de aceea! numesc aceste rânduieli li1ertates, #i aleg delega&ii care să sus&ină la rege! voievod! 1an! castelan etc. confirmarea! reconfirmarea sau respectarea acestorromâni forme din de organizare. A#a au procedat adunările cnezilor #i no1ililor comitatul 5ereg +;E@= #i ulterior,! din districtul Căpâlna - n &ara Cri#ului Al1 +;=H@,! din districtul 'o1ra +;=E= #i ulterior,! din 5anat +;=< #i ulterior,! din pertinen&ele domeniului 2unedoara +;=H,! din 6ara 2a&egului +;=D=, a#a au procedat #i comunitatea 1oierilor făgără#eni +;uridic al teritoriului pe care func&ionau! rezolvau n mod curent pro1lemele societă&ii române#ti! asigurau legătura c* oficialitatea #i apărau interesele autonomiilor române#ti. $neo n adunări se ntrunesc reprezentan&ii a două sau mai mu districte! semn! poate! al unor vec(i uniuni de cnezate! disloca de noile formule administrative impuse. Atri1u&iile >udecători ; ung preponderente la un moment dat n aceste adunări! doar derivate #i se accentuează pe măsura evolu&iei `ătii feudale. Ca foruri de >udecată! adunările aplicau adesea dreptului românesc #i cnezial! foloseau formule de românesc! de#i dreptul oficial al 4egatului $ngariei este treptat! mai ales n urma codificării lui. Activitatea acestor conduce la concluzia că! de#i românii ncadra&i n $ngaria in0 au o1&inut niciodată privilegii glo1ale ca alte popoare #i n$ ula&ii. ei au reu#it să impună func&ionarea unor autonomii P ge pe 1aza respectării +adesea tacite #i par&iale, a vec(ilor li1ertă&iAstfel! n Transilvania! n urma cuceririi ungare #i a colonizării de popula&ii străine! stările au do1ândit de timpuriu o componentă etnică! accentuată ulterior. 'e aceea! aici! stările au devenit nationes! adică grupuri privilegiate din punct de vedere social #i politic! dar distincte una de alta #i prin lim1ă! srcine! arie de locuire! credin&ă. Cu timpul! componenta social-politică a )na&iunilor* se va estompa n favoarea celei etnice! fapt care va conduce #i la accentuarea discriminărilor privitoare la români. =.;?. Autonomia voievodatului i ransiivaniei #i orientarea iui spre statele române#ti etracarpatce n evul mediu
Transilvania era diferită de $ngaria propriu-zisă prin nsă#i tradi&ia! sa voievodală li1eră! prin vec(iul său statut de ducat +voievodat, condus cândva de )un anumit român* +eSou Guidam 5l, [endin&eie de autonomie se accentuează ncă din a doua ă a secolului %III! când iz1ucne#te rivalitatea dintre regele IV +;HE<-;H?, #i fiul său 3tefan. Acesta din urmă o1&ine n conducerea păr&ii de la răsărit de Tisa până pe culmile rPa&iior Pa care 7rientali eercită #i Meridionali! n calitate de du Transilvanus! prerogative ;D suverane n )ducatul* său! donează mo#ii #i confirmă privilegii. ntre ;H< #i ;H@D! vrem@-care Transilvania s-a 1ucurat de o largă autonomie! au avut ln lupte! armate ntre rege #i fiul său 3tefan! numit )rege tânăr* C $ngariei #i duce al Transilvaniei. n această perioadă! puterea prestigiul demnită&ii de voievod al Transilvaniei cresc n moJJ deose1it?. 9a sfâr#itul secolului %III #i la nceputul secolului %iv continuă tendin&ele de lărgire a autonomiei voievodatului #> v face loc c(iar ideea de constituire a sa ntr-un stat suveran! ne fondul scăderii autorită&ii regale su1 9adislau IV Cumanul +;HD. ;HD?, #i al luptelor interne prile>uite de stingerea dinastiei arpadiene +;E?;,. "ste perioada când n fruntea Transilvaniei s-au aflat voievozii 4oland 5or#a #i 9adislau Wân;. Cel dintâi #> arogă o parte din prerogativele regale! emite acte n care &ara sa este numită regnum Transilvanum! #i nume#te comi&i dintre )familiarii* săi! #i ntăre#te curtea sa #i pe cea a vicevoievodului etc. Tot acum! n ;H! este convocată pentru prima oară )adunarea generală a no1ililor &ării Transilvaniei*! diferită de dieta $ngariei. 8oul rege! Andrei III! este o1ligat să admită că eistă )păr&i sau provincii din 4egatul $ngariei care se sustrag supunerii sau autorită&ii rege#ti #i a regatului* #i vor1e#te n actele sale de două entită&i: regnum noster +4egatul $ngariei, #i regnum Transilvaniae. n vederea resta1ilirii autorită&ii sale! regele convoacă la ;HD;! cum s-a văzut! la Al1a lulia! congrega&ia Transilvaniei! formată din reprezentan&ii no1ilimii! ai sa#ilor! secuilor #i românilor #i (otără#te mpreună cu ace#tia )rea#ezarea rânduielilor &ării*! adică readucerea Transilvaniei la ordine #i supunere. ncercarea nu poate conduce la rezultate nota1ile. deoarece din ;HD=! pentru mai 1ine de două decenii! se va afla n fruntea Transilvaniei voievodul 9adislau Wân! care a devenit la un moment dat cel mai puternic dinast al $ngariei! >ucând rolul de ar1itru al situa&iei politice din &ară! după stingerea dinastie arpadiene. "l #i-a constituit o adevărată curte la 'eva! de undea nesocotit autoritatea regală! a ocupat mo#ii! târguri #i cetă&i a regelui sau ale unor no1ili! a revocat #i numit episcopi. construit fortifica&ii! a uzurpat mo#ii 1iserice#ti etc. 'upă 9adislau Wân s-a purtat ca un adevărat suveran. "ste o când Mat(ias CsâU #i afirmă autoritatea n 0lovacia #i când a ;D?
Iii de oligar(i par să destrame ntreg regatul. Tronul $ngariei faf st disputat de Venceslav! fiul regelui 5oemiei #i Poloniei! de de 5avaria #i de Carol 4o1ert de An>ou! fiul regelui ? iri ? i. 'upă ie#irea timpurie din cursăa lui Venceslav! lalti doi au căutat fiecare spri>inul puternicului voievod al ilniei. 7tto de 5avaria! ncoronat ca rege! dar dezavuat ns papă 3i ecomunicat! vine n Transilvania! unde speră să devină ginerele lui 9adislau Wân. 8umai că puternicul voievod vea alte planuri: el confiscă coroana regească! #i căsătore#te fiica cu 3tefan $ro#! fiul regelui sâr1 3tefan Milutin! iar pe orezumtivul ginere l trimite n captivitate la un voievod român +duce*, - vasal al său - din afara Transilvaniei +pro1a1il din nordul Moldovei,H. Carol 4o1ert! spri>init de papă! este ales de dieta ungară ca rege! dar ncoronarea era imposi1ilă fără coroana de&inută de )ilustrul principe* al Transilvaniei. Acesta refuză ini&ial restituirea #i este ecomunicat. 'upă amânări succesive! el restituie coroana! dar pune condi&ii ndrăzne&e #i are atitudinea unui vasal seme& #i nu pe cea a unui dregător supus. Totu#i! după al&i ani de ncordare! n ;E;urări. 0e constată u#or că a&a economică a voievodatului era legată mai ales de evolu&ia ln Tara 4omânească #i Moldova. Vec(ile unită&i politico-economice numite 6ara 0everinului! voievodatul lui 9itovoi +care Prindea #i 6ara 2a&egului,! voievodatul lui 0eneslau +care Prindea! pro1a1il! #i 6ara Băgăra#ului, sau forma&iunea n care a ntemeiat episcopia Cumaniei +sud-vestul Moldovei #i sud;D; estul Transilvaniei, nglo1au teritorii situate pe am1ele versant ale Carpa&ilor. rani&a artificială sta1ilită de 4egatul $ngariei p@ culmile mun&ilor nu a putut rupe legăturile fire#ti din interiorul ar>e-române#ti de civiliza&ie. Păstoritul pendulatoriu a continuat de-a lungul Carpa&ilor! privi&i ca o entitate! iar sc(im1urile din ora#ele #i târgurile situate spre zona montană +5ra#ov! 0i1iu! 5istri&a! 5aia Trotu#! Câmpulung! Arge# etc., se 1azau pe produse #i negustot> din Transilvania! 6ara 4omânească #i Moldova. 7ra#ele săse#ti mai ales 5ra#ov! 0i1iu! 5istri&a! aveau pia&a de desfacere cea mai sigură la sud #i est de
Carpa&i! unde principii români le-au acordat privilegii comerciale. Autonomia Transilvaniei se manifestă pe plan politic #i n veacul %IV! când! contrar uzan&elor! se constituie adevărate dinastii de voievozi +familiile 9âcUfi #i CsâUi,! iar congrega&iile &ării a>ung să ai1ă un rol tot mai important! o periodicitate 1ine sta1ilită #i reguli de func&ionare precise. Pe plan etern! voievodul 9adislau de 9osoncz +;E@-;ED;, participă la o coali&ie 1alcanică ndreptată mpotriva $ngariei. puterea #ialături prestigiul militar ale Transilvaniei! carense anga>eazăCre#te tot mai#iinsistent! de celelalte două &ări române#ti! lupta antiotomană. 9egăturile cu sudul #i răsăritul Carpa&ilor se amplifică mereu! pe multiple planuri! iar cruciada târzie consolidează aceste raporturi! ncă din secolul %III! se constată un curent de trecere a unor locuitori din Transilvania spre 6ara 4omânească #i Moldova! pe măsura ntăririi structurilor feudale apusene #i a uzurpării unor pământuri! 1unuri #i li1ertă&i ale românilor. Interesant este faptul că! alături de români! se refugiază la sud #i est de Carpa&i +n &ările române li1ere, #i mag(iari! secui ori sa#i! atra#i de posi1ilitatea unor avanta>e! de cuantumul scăzut al o12ga&iilZr feudale #i mpin#i de ngrădirile la care erau supu#i de autorită&i Astfel! un document papal din ;HE=! care-i critică pe românii o*; episcopia Cumaniei +sud-vestul Moldovei! mai ales, pentru câ au episcopi ortodoc#i #i refuză autoritatea prela&ilor catolici! arată ca locuitori din Transilvania trec la ace#ti români #i că! )alcătuiri* singur popor cu pomeni&ii români*! trăiesc mpreună Zup o1iceiurile lor ortodoe*E. Amintita diplomă a cavalerilor iZan; ;DH H=! cere ca &ăranii +desigur! din Transilvania #i 5anat,! n tet rustici! care ar trece spre 7ltenia să fie ntor#i ?! ntre circa ;HD? #i ;E@?! tradi&ia istorică #i documentele ernnează! cum s-a arătat! trecerea unor grupuri de români ales! condu#i de voievozii lor! spre 6ara 4omânească #i aflate pe cale de organizare #i unificare. n ;=E>ioldova=- Asemenea eemple ar putea continua. 'esigur! au loc treceri n sens invers! spre Transilvania #i 5anat! dar numai \i>ividuale #i foarte pu&ine! legate cu precădere de trădarea de către unii vasali +1oieri, a domnilor lor +e. 1oierul Carpaciu #i nidele sale sau nainta#ii paterni ai lui 8icolaus 7la(us,. Cu alte cuvinte! când eista un curent de trecere! acesta era orientat dinspre Transilvania spre sudul #i estul Carpa&ilor! unde românii aveau o organizare politică proprie. Pe fondul acestor vec(i legături #i n contetul luptei comune antiotomane! domnii +]principii, din 6ara 4omânească #i Moldova au a>uns să stăpânească ntinse domenii n Transilvania! atestate ncă din secolul %IV<. 'in punctul de vedere al regilor $ngariei! acestea erau feude! acordate condi&ionat n vederea men&inerii legăturilor de vasalitate! dar! din perspectiva domnilor munteni #i moldoveni! cel pu&in uneie din aceste posesiuni +cum era 6ara Băgăra#ului, erau
privite ca )mo#ia* lor dreaptă! ca parte integrantă a 6ării celei mari. Până n veacul %VI inclusiv! au fost stăpânite! pentru diferite intervale de timp! 0everinul! Amla#ul! făgăra#ul! castelul 5ran! cetatea 5ologa +lângă 2uedin,! Ciceul! Cetatea de 5altă! 5istri&a! $ngura#ul! 4odna! Vin&ul! VurpăruJ eFc! adică &inuturi ntregi! cu ora#e! târguri! cetă&i! pământuri #i cu Clrca E?? de sate! n marea lor ma>oritate române#ti. Astfel! lncolo de caracterul acestor stăpâniri! important este faptul că rerne ndelungată s-a eercitat un patrona>române#ti politic! economicosul! cultural #i 1isericesc al autorită&ilor racarpatice asupra unei mari păr&i a românilor din Transilvania. 3tie că >urisdic&ia mitropoli&ilor sud-carpatici se eercita #i Pra românilor din Transilvania #i din păr&ile vestice #i că ;DE mitropolia Moldovei a patronat episcopiile române#ti din nordul Transilvaniei. 6ara Băgăra#ului are o situa&ie cu totul specială! ntrucât până n veacul %IV a făcut parte efectiv din 6ara 4omânească! iar pe parcursul veacului următor a apar&inut domnilor munteni cu intermiten&e. Băgăra#ul sau 6ara 7ltului a avut n evul mediu aceea#i structură socială +1oieri #i vecini, ca #i 6ara 4omânească! acelea#i institu&ii! fiind formată aproape eclusiv din români. 5oierimea făgără#eană! de#i nu era recunoscută ca egală cu no1ilimea regatului! deoarece calitatea sa feudală rezulta din modelul răsăritean #i ortodo! #i-a stăpânit mo#iile n virtutea actelor de danie +(risoavelor, emise de domnii munteni. 6ara Băgăra#ului a rămas mereu compactă! nedivizată! )un fel de ducat! căci făgără#enii sunt supu#i 1oierilor români! care ascultă de domnul cetă&ii ca de un principe*! după caracterizarea lui 8icolaus 7la(us. 'in secolul al %VI-lea! ntregul district a devenit domeniu princiar! rezervat de o1icei principeselor Transilvaniei@. n fapt! cum s-a văzut! ntreaga Transilvanie a avut o organizare specială! datorată caracterului său ma>oritar românesc #i tradi&iei sale de &ară separată. Autonomia Transilvaniei este indisolu1il legată de orientarea sa spre celelalte două &ări române! de tendin&a de slă1ire a dependen&ei politice de $ngaria! compensată de apropierea fa&ă de 6ara 4omânească #i Moldova. 87T". ; M. 4usu! 9es formations! p. E;. H I1idem. E I1idem. = V. 0pinei! Migra&ia! p. ;E;-;EH. < M. 4usu! op. Cit.! p. EE-E=. @ I1idem! p. E=. 3t. Pascu! Voievodatul! I! p. DD-;?E! ;;-;H. M. 4usu! op. cit! p! E=. ;D= T(e Peoples! passim loan-A. Pop! T(e 0tructure! passim.
. E@-E. @i 2istoire.p.;. _gt.pascu! op. cit.!p. ;?<-;;<. papacostea! 4omânii! p. @< C7T! C! veac %I! %II! %III! voi. I! p. EE-E=;. )V.0pinei! Moldova! p. ;@;. _Vezi 0. QaWo! "volu&ia! p. HD-<<. !_#i!Pascu! op. cit! I! p. H;-HH;. YlA.I.P-HH-H=. \T(. 8ăgler! A#ezarea! passim. Ysloan-A. Pop! T(e 0tructure! p. ;D-H?. a>! 0ziics! TSe Peoples! p. ;. Vezi #i W. . iindisc(! 'as Patriziat! p.D-;??. J 3&. Pascu! op. cSK.! p. ;;D. H P. P(ilippi! "cclesia! p. ;H@. ET(. 8ăgler! op. cit! p. E-;?E. E $fe! I! p. E=-E<. S-Papacostea! op. cit! p. D=-D. cfe*. p. D-;H< +inclusiv invaziile de după ;H=H,. ! p sPinei! Moldova! p. ;<-; 3. Papacostea! op. cit! p. =-;?;. P ;D< =? I. Moga! Considera&iuni! passim. =; Idem! 9es 4oumains! passim. =H '42! C! %I! p.
unseseră să ocupe o 1ună parte a Peninsulei 5alcanice. Aceasta este cruciada târzie s-au defensivă! n care rolul principal a revenit popoarelor #i statelor din centrul #i sud-estul "uropei: greci! 1ulgari! sâr1i! al1anezi! muntenegreni! români! unguri! po1nezi etc. 'upă ce 'unărea a devenit o grani&ă ntre Cre#tinătate #i lumea dominată de musulmani! rolul fundamental n rezisten&a antiotomană a revenit 6ărilor 4omâne! $ngariei #i Poloniei. Transilvania sa ncadrat n această luptă ca parte a $ngariei! dar cel mai adesea n alian&ă cu celelalte două &ări române#ti. ncă de la sfâr#itul secolului %IV! voievodul transilvan 3ti1or l spri>inea pe domnul muntean Mircea cel 5ătrân +;E@-;=;,! care devenise aliatul lui 0igismund de 9uem1urg +;E-;=E, - regele
$ngariei #i apoi mpărat al ermaniei - n lupta mpotriva turcilor 'upă moartea lui Mircea cel 5ătrân! epedi&iile turce#ti asupra Qănl 4omâne#ti #i Transilvaniei sunt tot mai numeroase! ca #i ncercării unele reu#ite! de a le contracara: ;=;D! ;=H?! ;=HE! ;=Hrnătatea secolului %V! su1 conducerea marelui comandant de română loan sau lancu de 2unedoara*. Acesta provenea familie de cnezi români nno1ila&i din &ara 2a&egului! cu rude se numeau 3er1u! Voicu! 4adul! Mogo#! Anca #.a. Ca to&i >-! români! tatăl lui lancu! numit Voicu! a avut importante rosturi $M n timpul lui 0igismund de 9uem1urg! fapt pentru care a fost năruit n ;=?D cu posesiunea 2unedoarei! lancu #i-a făcut ucenicia 2e cavaler n >urul cur&ii regale #i n diferite misiuni n străinătate! unde deprins ca nimeni altul me#te#ugul armelor. n tinere&e! documentele atne numesc lZan 4omânul +Qo(annes 7la(,. n mediile ortodoe #i 1alcanice a fost numit mereu! ncă din timpul vie&ii! lancu sau tancul. 'upă ce a de&inut calitatea de 1an al 0everinului! n ;==;! el a>unge voievod al Transilvaniei! apoi! n ;==@! devine guvernator al $ngariei până n ;=oritatea cre#tinilor au utilizat stilul c cu armuri grele #i lipsit de mo1ilitate! turcii au mizat pe u#oară mo1ilă #i pe atacuri prin surprindere. n 1ătălie! a > nsu#i regele $ngariei! lancu nsă nu a renun&at la lupta otZmană. 'upă alegerea sa ca guvernator al $ngariei +;==@,! ;DD
marele comandant a nc(egat un sistem militar comun! alcătuit d toate cele trei &ări române! din al1anezii lui 0Uander1eg #i din unele for&e sâr1e#ti. ntr-un document emis la = decem1rie ;== u Târgovi#te! lancu de 2unedoara se intitula )din mila lui 'umnezeu voievod al 6ării 4omâne#ti*@. 8umai că! n marea 1ătălie de 1 Wossovopol>e +;==,! coali&ia cre#tină! trădată #i de despotul sâr1 (eorg(e 5rancovici! pierde #ansa victoriei. Imperiul 7toman se ndreaptă tot mai clar spre'unării nfăptuirea derăz1oaielor cucerire a centrului "uropei! pe aa până planului la Viena.său Baza ofensive ale lui lancu a ncetat! mai ales după ce! la ;=it ca pe tronul 6ării 4omâne#ti să a>ungă Vlad 6epe#! iar pe tronul Moldovei l voia domn pe 3tefan cel Mare +acesta va a>unge domn n ;=<! cu a>utorul lui 6epe#,! al&i doi români ce se vor dovedi reduta1ili luptători antiotomani! lancu de 2unedoara a fost o mare personalitate a secolului % secolul eroic al rezisten&ei n fa&a turcilor. Apărând &ările #i popoare din centrul #i sud-estul "uropei mpotriva asalturilor otmane! el aZ n acela#i timp un apărător al dvilizapei europene. "l #ia P > talentele militare n serviciul unei idei superioare! a luptat n sPni a cu mi>loacele modeste avute la dispozi&ie! dar cu viziunea H?? sterii! convins de necesitatea salvării 4epu1licii Cre#tine. Pe ! notărârilor conciliului de la Berrara-Bloren&a +;=E@-;=ED,! *f; ritoare la unirea celor două 1iserici cre#tine! su1 steagul lui lancu r? nsu#i catolic provenit dintr-o familie cnezială ortodoă - au luptat rfndoc#i #i catolici fără deose1ire! n numele idealului comun de *narare a civiliza&iei 1ătrânului continent. Ba&ă de cnezimea română Transilvania! lancu a manifestat o aten&ie deose1ită! iar aceasta pus n ntregime n slu>1a idealului promovat de marele general. ne aceea! n vremea lui lancu se nregistrează cel mai mare număr +>e cnezi români nno1ila&i sau confirma&i n cnezatele lor n 2a&eg! 2unedoara-
'eva! 5anat! Maramure# etc. din ntreg evul mediu. Pe de altă parte! el a antrenat n lupta antiotomană! alături de Transilvania! #i celelalte două &ări române! creind modelul unui 1loc românesc sau dacic! 1loc ce va fi mereu resuscitat n momentele de prime>die. $lterior! accentul pus pe rolul militar va nclina spre aspectul politic! conducând la ideea de restitutio 'adae. 'ar pericolul otoman nu trecuse! dimpotrivă. 'e#i lancu! oprindu-i pe turci de la 5elgrad! prelungise eisten&a $ngariei aproape trei sferturi veac! atacurile otomane asupra 6ărilorcu 4omâne #i $ngariei au continuat. 7cuparea 5osniei n ;=@E! a cetă&ilor moldovene C(ilia #i Cetatea Al1ă n ;==! campaniile din ;=@H din 6ara 4omânească! ;=a acestor două craii*D. 0a#ii 1ra#oveni i nu n ;=D lui 3tefan cel Mare! rugându-l să-i ferească de )turcii >acumpli&i* #i numindu-l )domn preandurător al nostru* ei l mă pe 3tefan să vină #i să apere Transilvania: pare că ai fost Ls de 'umnezeu pentru cârmuirea #i apărarea Transilvanieij. H?; 'upă o primă perioadă! până spre ;=@init cu intermiten&e #i fără convingere ori i sa1otat! neomi&ând nsă vreun prile> de a se lăuda n fa&a Apusului nJ seama victoriilor române#ti. n ;=@! regele a avut de nfruntat ? Transilvanie răzvrătită! n care stările +no1ilimea! frunta#i sa#i secui, erau nemut&umite de ntărirea autorită&ii centrale! de cre#terea o1liga&iilor fa&ă de stat #i de impunerea la sarcini fiscale a unei păr&i a no1ilimii. Prin for&ă #i prin diploma&ie! Matia a resta1ilit ordinea #i! cu o oaste numeroasă! a trecut mun&ii n Moldova spre a-t pedepsi pe 3tefan cel Mare care refuza suzeranitatea ungară! intervenise cu oaste n Transilvania! ncura>ase! se pare! e#uata răscoală! ntre alte gesturi de iritare la adresa $ngariei. Armata invadatoare este nsă sever nfrântă n decem1rie ;=@! la 5aia! de către românii lui 3tefan cel Mare! iar regele Matia a1ia a scăpat cu via&ă! suferind răni de moarte vulnera let(alia,rY. $lterior! rela&iile ntre cei doi monar(i s-au m1unătă&it! astfel că la ;? ianuarie ;=
vreo <.??? de secui #i cam ;.?? de al&i transilvăneni. 9a ;E octom1rie ;=D! pe Câmpul Pâinii! lângă 7ră#tie! o#tite Transilvaniei! formate din no1ili! sa#i! secui #t români! spri>inite de cele ale 5anatului conduse de Pavel C(inezul +adică Cnezul demnitar de srcine românească! se pare,;E - comitete Timi#oarei -do1ândesc o mare victorie antiotomană. Alături de corpul de oaste men&ionat ca atare +Valac(i, de către Antonio 5onfini! românii sun prezen&i masiv n unită&ile n calitate 1anderiile fl alcătuirea gamizoanelor cetă&ilor!1ănă&ene! precum #i n de no1iliare! no1ili- k urmare a acestor merite militare deose1ite! numai n intervalul ;=@ează n 1eneficiarul ac&iunilor antiotomane F fă#urate mai ales de 6ările 4omâne. Astfel! un document florentin ;=D. reproducând ordinea de 1ătaie a armatelor puse teoretic FJ! comanda regelui $ngariei #i ndreptate contra turcilor! dă atoarele date numerice despre provenien&a etnică a luptătorilor: an $ngaria! ;=.??? de o#teni din Transilvania! ;@.??? de secui! o ??? de români #i ;?.??? de no1ili #i oameni da&i de no1ili din Moldova ;H.??? de călăre&i #i H?.??? de pedestra#i din 6ara 4omânească! .??? de călăre&i #i E?.??? de pedestra#i;=. C(iar dacă aceste numere tre1uie luate cu precau&ie! totu#i propor&iile sunt edificatoare! precum #i faptul că! n epocă! se consemna rolul (otărâtor al contri1u&iei români1r: din ;;H.??? de luptători! $ngaria dădea ;H!<! iar Transilvania! Moldova #i 6ara 4omânească purtau greul. 'in Transilvania! alături de românii consemna&i ca atare +ca oameni li1eri! cnezi n mare măsură,! tre1uie să-i adăugăm pe ma>oritatea celor ;?.??? oameni da&i de no1ili! deoarece io1ăgimea era n mare parte românească #i! conform instruc&iunilor! io1agii mag(iari rămâneau mai to&i la paza cetă&ilor! nefiind trimi#i pe câmpul de luptă. Pe fondul acestei masive participări a românilor la lupta antiotomană #i la politica de centralizare! ortodoia s-a 1ucurat su1 Matia de o anumită toleran&ă: s-au luat măsuri pentru evitarea >ignirilor la adresa )sc(ismaticilor*! s-a ngăduit func&ionarea unor episcopii ortodoe +de e. la Beleac,! preo&ii au fost scuti&i de unele o1liga&ii fa&ă de stat;< etc. 'e asemenea! mul&i români a>ung n dregătorii importante de castelani! 1ani #i vice1ani pe grani&a sudică! comi&i! comi#i! notari ai cur&ii! curteni;@ etc. Pe de altă parte! n afara unor cariere individuale de ecep&ie! n epoca lui lancu #i a fiului său Matia! românii din Transilvania! de#i nu primesc permisiunea de a forma o universitas! adică o comunitate glo1ală după modelul acelor Lones! o1&in! ca urmare a eforturilor lor +merite militare! cereri! Pângeri! solii etc,! recunoa#terea sau confirmarea unor vec(i li1ertă&i Ffo formă de privilegii zonale! pe districte sau grupuri de districte +de vec(i forma&iuni politice române#ti,;.
s-a văzut! toate etniile Transilvaniei #i-au adus contri1u&ia la &ării #i a civiliza&iei europene n veacul eroic al rezisten&ei H?E YS+ rt antiotomane. 'intre to&i! românii l-au dat nsă pe cel mai căpitan al acestei lupte până pe la >umătatea veacului %V -2unedoara! care a dat $ngariei unul dintre 0e1astiano cei mai importan&i dinpe toate timpurile - Matia Corvinul.pe Am1asadorul 5aduario! la ;=<-;=@! scriind despre românii Transilvania! spune: )0unt lăuda&i mai presus decât to&i meritele contra turcilor ei fac parte din neamul serenisimului reGl [Matia CorvinulX #i au luptat ntotdeauna #i alături de părintele său [lancu de 2unedoaraX #i alături de maiestatea sa*; 'upă moartealui lancu de 2unedoara! efortul rezisten&ei antiotomane a trecut asup 6ării 4omâne#ti +su1 Vlad 6epe#,! dar mai ales asupra Moldovei lui 3tefan cel Mare - un nou At(leta C(ristr! care a concentrat for&ele celor trei &ări române. <.H.Târguri #i ora#e n Transilvania medievală "vul mediu a fost prin ecelen&ă o epocă de efervescen&ă rurală. $nit istorici consideră c(iar ora#ul o ecep&ie de la lumea feudală! deoarece organizarea temeinică a vie&ii ur1ane! mai ales dacă aceasta este emancipată de tutela stăpânului! su1minează ncet societatea de seniori! vasali #i #er1i. )7ra#e-cetă&i*! adevărate centre politico-militare au eistat n Transilvania ncă din perioada statelor incipiente româno-slave! de#i ele sunt departe de realitatea vie&ii ur1ane propriu-zise! a#a cum se nfă&i#a ea n apusul "uropei. "le sunt numite castra n izvoarele scrise! dar unele! destul de mari #i importante! sunt cunoscute doar pe cale ar(eologică. Pe măsura cuceririi mag(iare! prin noua organizare administrativă a teritoriului! multe din vec(ile cetă&i devin centre de comitat #i se dezvoltă. 'ar o via&ă ur1ană activă! pe foiju cetei eistente latent! se nfiripă mai clar odată cu venirea coloni#ti;? apuseni! predominant germani;D. Până la >umătatea secolului %I Y sunt pomenite drept cMtates sau castra 5ra#ovul! 0i1iul! 7rade Y Al1a lulia! Clu>ul! 4odna! 5istri&a. Mare parte a tor au fost distruse tătari. A fost nevoie apoi de mari eforturi #i de timp ndelungat pe;; H?= ora#elor #i revigorarea vie&ii ur1ane. 7ra#ele #i târgurile! pe rerdfâr#itul secolului %III! ncep iar să concentreze interesul celor din ;E s unee vor fi cu precădere centre miniere! me#te#ugăre#ti #i Jur .erc>ale! altele mai ales centre politico-administrative sau cerice#ti! attee vor avea un ro miLar de seamă etc. n * rcetarea istoriei ora#elor transilvănene n evul mediu! tre1uie să se â seamă de faptul că ele aveau formal statut diferit! după a#ezarea 9 n comitate! pe pământul săsesc sau secuiesc! ori n păr&ile vestice! care depindeau administrativ de $ngaria propriu-zisă. 7ra#ele importante din
Transilvania vor o1&ine li1ertate teritorială! autonomie administrativă! >uridică #i c(iar 1isericească! precum #i privilegii economice. n veacul %IV! se afirmă cu precădere 4odna +minele de argint #i de aur,! 0i1iu +centru administrativ săsesc,! Al1a lulia +ora# episcopal,! 5ra#ov! 5istri&a! Turda +centre economice,! dar #i altele! ca Clu>! 0ig(i#oara! 'e>! 7ră#tie! 7radea! Arad! 5aia de Arie#! 5aia Mare! 5aia 0prie! 0atu Mare! Timi#oara! Cenad etc. 7dată cu ridicarea la rangul de ora#e #i târguri a unor a#ezări!c(iar spore#te numărul me#te#ugari1r #i negustorilor #i se#i se organizează 1resle. 0tructura socială a ora#elor era variată transforma continuu. Patriciatul de&inea! de o1icei! puterea politicoadministrativă #i economică #i! din veacul %V! era reprezentat #i n adunările &ării. $rmau me#te#ugarii #i negustorii care aveau o oarecare stare iar apoi ple1ea! formată mai ales din calfe #i ucenici! persoane fără avere! cu o situa&ie precară. 7ra#ele cuprindeau nsă o lume foarte variată! de la preo&i! profesori! scri1i sau dieci până la medici! c(irurgi 3i >uri#ti. Cu to&ii erau sau ar fi tre1uit să fie oameni li1eri din punct de vedere >uridic. 7ra#ele din Transilvania nu reu#esc să a>ungă la o auto-ministrare adevărată! adică să ai1ă dreptul de comună! cum s-a mtamplat n apusul "uropei. Administra&ia ora#ului era mpăr&ită ntre sprezentan&ii comunită&ii ur1ane respective #i reprezentan&ii puterii sau ai episcopului +n cazul re#edin&elor episcopale,. n ora#elor se găsea un >ude #i ;H >ura&i care mpreună cu #i oamenii cu avere seniores et (omines possessionati, geau >udele. Mai târziu se alege #i un consiliu lărgit! format din ;?? e 1ăr1a&i centumviri,! ca reprezentan&i ai vec(iului #i noului patriciat. H?< n secolele %IV #i %V! cele mai importante ora#e au fost ora#e li1ere rege#ti +Clu>! 5ra#ov! 0i1iu! 5istri&a! Timi#oara et având importante privilegii institu&ionale #i economice. n secolul v ora#ele din sudul #i estul Transilvaniei primesc dreptul de derL care alături de dreptul de vamă aducea importante ver locuitorilor. Aceste ora#e controlau comer&ul Transilvaniei cu 6âra 4omânească #i Moldova #i se 1ucurau de largi privilegii acordate de domnii de la sud #i est de Carpa&i. "le se aflau situate de-a lungul marilor drumuri comerciale care legau apusul #i centrul "uropei cu gurile 'unării #i Marea 8eagră sau nordul continentului cu lumea mediteraneană #i adriatică. Cu timpul! o parte din ora#ele Transilvaniei s-au ncon>urat cu ziduri de apărare! mai ales după ce incursiunile străine +otomane! cu precădere, devin tot mai dese #i după ce ora#ul a>unge un punct de atrac&ie pentru lumea de condi&ie servilă din >ur. Curând nsă! ora#ul dintre ziduri intra muros, devine nencăpător! iar popula&ia din afara acestor ziduri! mai vec(e sau mai nouă! alcătuie#te adevărate cartiere +etra muros, sau c(iar a#ezări ur1ane distincte. Pentru locuitorii de condi&ie modestă +mai ales români, #i de credin&ă ortodoă ora#ele au fost cel mai adesea citadele de nepătruns. n >urul măritor ora#e!
popula&ia românească #i-a continuat via&a n vec(ile a#ezări! devenite cartiere sau c(iar )ora#e paralele*! cu organizare proprie. 'e pildă! 5ra#ovul românesc +3c(eiul, #i-a desfă#urat via&a distinctă +economică! social-politică! religioasă! culturală, #i după năl&area zidurilor ora#ului săsesc +Wronstadt,! având! desigur! anumite raporturi cu acesta. Totu#i! unele târguri mai ales! din zonele rămase compact române#ti! au păstrat o populate românească numeroasă! dacă nu ma>oritară +e. 2a&eg. Caranse1e#! 7râ#tie! 9ugo>! Băgăra#,. Caranse1e#ul era populat oe ăi u no1ili români #i de oameni de rând români! iar unele străzi pu nume române#ti. 9a 7ră#tie! locuită de români! sa#i #i mag(iar secolul %V! au fost ale#i #i >uzi români. $nele ora#e mari! 1eneficiind de danii regale! se nstăpâZ asupra unor sate din >ur! pe care te aservesc n manieră fe care le sporesc prosperitatea. A#a de pildă! după ;ur de H?@ I ma> populat ora# era 5ra#ovul! numit )emporiul ntregii >isilvanii* #i fiind placa turnantă a comer&ului dintre cele trei &ări ane- h avea n >ur de ;?.??? locuitori. $rmau 0i1iul #i Clu>ul! cu $e ???! apoi 7radea #i Timi#oara! cu câte <.???! 0ig(i#oara #i stri&a! cu câte E.???-=.??? locuitoriH?. până la >umătatea secolului %IV! mai toate ora#ele din $ngaria! >>gci #i cele din Transilvania! erau predominant germane! datorită valului de )oaspe&i* ur1ani veni&i dinspre Apus. n veacurile %V #i %VI cre#te importan&a elementului mag(iar n unele ora#e! mai ales n cele din afara )pământului crăiesc*! proces ncura>at de oficialitate. 'e aceea! n aceste ora#e! patriciatul săsesc a>uns minoritar tre1uie să cedeze puterea! uneori prin luptă! noului patriciat mag(iar! cum s-a ntâmplat n secolul %VI la Clu>. 4omânii rămân! n general! cu un statut periferic n raport cu via&a ur1ană! care le era aproape inaccesi1ilă! datorită monopolului puterii de&inut n ntreaga societate de cele trei na&iuni politice. <.E. Via&a religioasă n Transilvania medievală "isten&a episcopiilor răsăritene n cadrul primelor forma&iuni politice din secolele I%-% nu este atestată n mod direct! de#i ducele Menumorut din Cri#ana l pomene#te pe )stăpânul* său! mpăratul de UConstantinopol. 7r! raporturile politice +de vasalitate, le presupun #i Pe cele 1iserice#ti. Trei cronicari 1izantini +0U/litzes! Wedrenos #i Ronaras,! n secolele %I-%II #i un tet slavon men&ionează aducerea fe la Constantinopol n Transilvania-$ngaria! pe la D
ncetat activitatea n prima parte a secolului %III! 'K ) n unTFa presiunilor episcopiei catolice de la CenadHH. 'ar n secouui %III! c*;; s*a văzut! o episcopie ortodoă func&iona n Cri#ana! )n &ara fiilor cnezului 5âlea*. n H? locul ei! ar(iepiscopul de Walocsa! cu acordul papei! voia să nfiime o episcopie catolicăHE. Contemporane cu episcopia din zona Cri#aF@ erau episcopiile ortodoe de la grani&a sud-estică a Transilvaniei! regiunea eterioară a Carpa&ilor de Cur1ură! episcopii ale )numeroase popoare numite români*! care nu permiteau func&ionarea episcopiei catolice a )Cumaniei* #i atrăgeau la ortodoie pe $nf locuitori din $ngaria +n ;HE=,H=. Cucerirea Transilvaniei de către mag(iari #i apoi colonizarea #i a#ezarea unor noi popula&ii aici au condus cu timpul la organizarea temeinică a 1isericii catolice. n plus! după cre#tinarea ungurilor in prea>ma anului ;??? #i după nă1u#irea marilor revolte anticre#tine #i anticatolice din $ngaria secolului %I +când trei episcopi #i numero#i preo&i au fost omorâ&i #i multe 1iserici distruse,! statul arpadian #i-a luat n serios )misiunea* de regat apostolic! cu scopul etinderii sale teritoriale. 'in acest punct de vedere! inamicii regatului erau păgânii! )sc(ismaticii* +ortodoc#ii, #i )ereticii* ! care tre1uiau cu orice pre& converti&i la catolicism. " drept că su1 Arpadieni! cu unele ecep&ii! această ac&iune a fost destul de laă. "piscopiile catolice s-au organizat pe măsura cuceririi dinspre vest spre est: prima a fost la Morisena +Cenad,! pe locul unei mănăstiri ortodoe! n ;?E?! a doua a fost ia 7radea! la sfâr#itul secolului %I a treia a fost a Transilvaniei propriu-zise! cu centrul la Al1a lulia! creată pro1a1il tot la sfâr#itul sec. %I! de#i cel dintâi episcop cunoscut este consemnat a1ia la ;;;;H<. 0a#ilor li s-a organizat o prepozitură! cu sediul la 0i1iu! supusă ini&ial direct papei! iar din ;HH= ar(iepiscopului de 0trigoniu +"sztergom,H@. Continundu-#i opera de cucerire politico-militară 3i spirituală! regatul ungar +uneori #i cel po1n, a creat episcopii catolice #i n afara arcului carpatic: amintita episcopie a Cumaniei +la ;HH! dispărută n ;H=; #i refăcută vremelnic la ;HD su1 numele de episcopia Milcoviei,! care fiin&a! de fapt! cum se #tie! ntre roma;; episcopiile de la 3iret #i 5aia n Moldova #i cele de la Arge# 0everin n 6ara 4omânească! toate create după ;E?. $nele au o0 cu eisten&ă efemeră! din cauza lipsei credincio#ilor #i a suprapun peste >urisdic&ia episcopiilor ortodoe. 5iserica catolica Transitvania era puternică #i prin ntinsele domenii pe de&ineau episcopiile #i! n mai mică măsură! mănăstirile. InsL H? rice#ti aveau un rol important n via&a cotidiană a locuitorilor. A#a de pildă! capitlurile de pe lângă episcopii #i conventurile de pe e-*aâ mănăstiri! care func&ionau #i ca locuri de adeverire! ntificând acte #i controlând punerea n stăpânirea mo#iilor a titularilorH.
Credin&a ortodoă! proprie ma>orită&ii românilor #i slavilor din 'nGaria! nu a fost de la nceput prigonită n această &ară! care a ->cilat ea nsă#i o vreme ntre 4oma #i Constantinopol. $n anumit misionarism catolic* mai fervent #i intolerant ncepe numai n secolul %III! după cruciada a IV-a +;H?=,. 'ar #i acest efort s-a desfă#urat până la urmă n c(ip inegal #i cu intermiten&e. Totu#i! luarea Constantinopolului n mâini )latine* a fost prile>ul unei intransigen&e catofice fără precedent: )sc(ismaticii* re1elide #i nesupu#i tre1uiau )da&i spre >af #ipolitică pradă*!aca #i ereticii! deposeda&i 1unuri #i de privilegiiH. Această creat un precedent grav! revigorat n secolul %IV! prin politica lui 9udovic l fa&ă de români. $n instrument al prozelitismului după ;H?= tre1uiau să fie cavalerii teutoni! un altul episcopia zisă a Cumaniei +de#i acolo reac&ia este inversă! deoarece românii i atrag la ortodoie pe catolici,. Invazia tătară a dat o puternică lovitură politicii papale n această regiune! dar conciliul 9/on I +;H=<, a organizat apărarea fa&ă de un nou asalt mongol #i a sta1ilit politica de atragere a noilor păgâni la catolicism. Cavalerii ioani&i tre1uiau să fie #i ei un mi>loc de ndeplinire a acestor masuri. Totu#i! confruntat cu pro1leme grave! regatul $ngariei a scăzut presiunea confesională n a doua parte a secolului %III. Acest lucru se vede mai ales su1 domnia lui 9adislau Cumanul. Papalitatea intervine energic n mai multe rânduri! mai ales după conciliul 9/on II ?H=,! care decisese unirea 5isericii răsăritene cu 4oma. Papa a trimis c(iar un legat apostolic n $ngaria! anume pe Bilip! episcop de Berrno! n ;HD! pentru a impune ordinea catolică n regat. Pe acest un conciliu de la 5uda din ;HD scotea n afara legii a răsăriteană! interzicea preo&ilor )sc(ismatici* să mai ca! oprea construirea 1isericilor sau capelelor ortodoe de sau de zid! iar pe credincio#i i mpiedica să mai participe la onii divine răsăritene #i să mai intre n astfel de lăca#uri de \ n ;HD! regele 9adislau depune >urământ +cum făcuse #i 5ela H?D >n IV n ;HE<, că i va prinde #i alunga pe eretici din $ngariaE?! asemenea interdic&ii #i >urăminte nu s-au respectat! dar o anumv atmosferă de discriminare la adresa ortodoc#ilor a persistat. pe K altă parte! n compara&ie cu prozelitismul catolic din vremea dinast>@ de An>ou! mai ales de su1 9udovic I +;E=H-;EH,! epoca arpadiarr c(iar #i după ;H?=! apare tolerantă. Mi>loacele din a doua parte secolului %IV sunt dintre cele mai variate: persuasiunea prin preo&> ! călugări! construirea de 1iserici catolice impresionante! scutirea d di>me a celor converti&i! amenin&ări! interzicerea serviciului divin )sc(ismatic*! nc(iderea 1isericilor! prinderea preo&i1r #i a so&iilor ior confiscarea 1unurilor! oprirea accesului la no1ilitate a feudalilor ortodoc#i! pornirea de adevărate răz1oaie! mai ales contra ortodoc#ilor etracarpatici! epulzări! condamnări aspre etc. Măsurile luate de 9udovic I! mai ales cele din Transilvania #i 5anat din ;E@@! merg pe
această linie dură! cum s-a văzut. Cel mai de seamă efort de a impune catolicismul n regiunile din nordul Peninsulei 5alcanice! de ia nord de 'unăre #i din păr&ile sud-estice ale 4egatului $ngar s-a desfă#urat mai ales după cucerirea Vidinului de către o#tite lui 9udovic I n ;E@<. 7rdinul franciscan! prin vicariatul 5osniei! are acum cel mai important rol n smulgerea popula&iei ortodoe de la credin&a saE;. Vicarul 5osniei! 5artolomeu de Alvema! cola1orator al lui 9udovic I! pretinde stârpirea a )sc(ismei*! c(iar prin răz1oi*!laici implicând viguros ntotală ac&iune )1ra&ul temporal*. 'e)sa1ie aceea!#iprincipii #i seniorii pământului tre1uiau să participe la ani(ilarea clerului local ortodo #i la convertirea oamenilor de rând. 5artolomeu de Alvema apreciază n scrierile sale! cam la ;ED-;E?! ce avanta>e ar avea pentru regatul $ngariei convertirea ortodoc#ilor: ;, ) marea trăinicie a regatului la aceste (otare #i mai marea credin&ă a acestui neam fa&ă de rege #i domnii săi! căci niciodată nu vor puteai; credincio#i domnitor lor cei care sunt necredincio#i... prin credin&a străină pe care o mpărtă#esc* H, )multe rele... vor nceta! pe bb acum ei le comit incon#tient mpotriva cre#tinilor [catolicM mpreună cu cei din afara regatului! de o lim1ă #i credin&ă> dân#ii*EH. Vicarul 5osniei gânde#te ca un versat om politic! deoarek el vede n catolicizarea românilor #i a altor ortodoc#i din sporirea coeziunii lumii feudale: seniorii catolici ar putea stăpâni 1ine pe supu#ii lor români! dacă #i ei ar fi catolici n al doilea k H;? supu#i ortodoc#i! odată converti&i! ar fi rup&i de marea masă a >lui lor! cu care sunt solidari contra $ngariei. n cazul nostru r -ia- era vor1a despre frângerea solidarită&ii de lim1ă #i de 0pdin&ă dintre românii din Transilvania #i cei din statele române#ti cr!ependente. 'e altfel! cum s-a văzut! regele 9udovic I nu tre1uia inpvins prea mult n acest sens deoarece! ncă din ;E@@! luase sernenea măsuri contra românilor. Mai important este de #tiut ce s-a ealizat din tot acest efort prozelit. "istă zvonul consemnat n epocă - numai ntr-un an +cea. ;E?, ar fi fost converti&i for&at n $ngaria vreo =????? de )sc(ismatici*EE. "ste evident un număr eagerat -ace! c(iar redus de zece ori! pare prea mare. Că opera de convertire printre români mergea foarte greu o #tim dintr-o scrisoare a papei rigore %I! din ;E=! n care se spune că )mul&imea na&iunii românilor* care )trăiau la (otarele regatului $ngariei! spre tătari* nu acceptă catolicismul! deoarece )nu sunt mul&umi&i cu slu>1a preo&ilor unguri #i cer un ierar( superior cunoscător al lim1ii române* +Gui Inguam diete nationis scire asseriturfF. Pe 1ună dreptate! s-a apreciat că apari&ia lim1ii ca argument al opozi&iei românilor fa&ă de efortul de convertire era un puternic indiciu al intrării n scenă a napunii#i n istoria românilorE<. 4omânii au sesizat că trecerea la catolicism prin intermediul $ngariei era mai ales un act politic care ducea la pierderea propriei identită&i #i s-au arătat reticen&i la convertireE@. 'e altfel! ntreg regatul $ngariei!
n ciuda uria#elor eforturi ale Angevinilor! a rămas ntr-o situa&ie precară n privin&a progreselor catolicismului. Antonio 5onfini! umanist italian la curtea regelui Matia Corvinul! făcând elogiul lui 9udovic I! l laudă peste măsură pe acesta pentru zelul lui )misionar*. 'upă ce n#iră ac&iunile Prozelite ale lui 9udovic - de la alungarea evreilor din &ară până la reconvertirea cumanilor trăitori n Pannonia - autorul face o apreciere glo1ală a rezultatelor de la sfâr#itul domniei+;EH,: )'upă Părerea tuturor! $ngaria atât de mult lărgităera #i până lntr-atâta sporită! credin&a ncât mainmult de aera treia parte a regatului Punsă de o1iceiul cel sfânt*E. Cu alte cuvinte! n >urul anului ;E?! ? faime din populapa cuprinsă n regatul $ngariei era catolică! #i asta după un efort prozelit cum nu se mai văzuse anterior de Sa! propor&ia de o treime catolici era socotită o mare realizare! Pentru care 9udovic cel Mare era ridicat n slăvi. n Transilvania! H;; propor&ia catolicilor tre1uie să fi fost mai mică decât media treime vala1ilă pentru ntregul regat. 'e altfel! ncă din Transilvania +alături de 5osnia #i de 0lavonia, era apreciată de ca o provincie cu mul&i )eretici*! mpotriva cărora tre1uia )cruciada*E. 'e aici se vede #i ponderea covâr#itoare a ni ortodoc#i n Transilvania: dacă ungurii! sa#ii #i secuii! recte catolicii erau o treime sau su1 o treime! celelalte două treimi nu puteau fi acoperite decât de românii ortodoc#i! ponderea altor popula&ii m negli>a1ilă statistic. n ciuda atitudinii papalită&ii! care s-a nuan&at cu vremea! evolur> de la ideea de convertire spre cea de unire +adică acceptarea de către ortodoc#i doar a unor puncte care să marc(eze apropierea de 4oma,! ac&iunile prozelite au continuat n Transilvania! cu intermiten&e! dar fără rezultate spectaculare. 0igismund de 9uem1urg! la ;=H! reia! cel pu&in teoretic - pentru districtele 0e1e# +Caranse1e#,! Me(adia #i 2a&eg - măsurile preconizate de 9udovic I +numai catolicii pot de&ine mo#ii stăpânii de pământ nu puteau avea n satele lor al&i preo&i decât catolici era interzisă căsătoria ntre ortodoc#i #i catolici cei care treceau la ortodoie #i pierdeau 1unurile copiii catolicilor nu puteau fi 1oteza&i de preo&i ortodoc#i etc.,ED! dar fără prea mare convingere! deoarece amenin&area otomană presupunea unirea for&elor cre#tine! iar grani&a sudică a $ngariei era apărată n primul rând de ortodoc#i. n ciuda persecutării sale! n secolele %IV-%VI! 1iserica ortodoă din Transilvania s-a dezvoltat necontenit. 8u se cunoa#te numărul eact al protopopiatelor române#ti! dar se #tie că ele erau răspândite peste tot! din Cri#ana până n &ara 2a&egului #i din 5anat n Maramure#. Ierar(ia superioară a fost nsă mult stân>enită n evoMia sa de oficialită&ile unei &ări cu )misiune apostolică*. 'e aceea! episcopiile #i ar(iepiscopiile ortodoe din Transilvania #i desfă#ura;; cu greu activitatea! c(iar dacă >urisdic&ia mitropoliilor din Tara 4omânescă #i Moldova se etindea #i peste Carpa&i. 'e np mitropolia 0everinului! creată pe la ;E?! avea su1 o1lăduire 5anatul! iar mitropolitul Antim de la Arge# se intitula la
;=?; )ea toată 6ara $ngurească #i al Plaiurilor* +adică al Transilvaniei păr&ilor vestice,. 9a ;E@! este pomenit n Transilvania is H;H n ;ED;! mănăstirea din Perii Maramure#ului a familiei g#t>ior este ridicată la rangul de stavropig(ie +depindea direct atriar(ia ecumenică de la Constantinopol,! iar stare&ul său primea &>> episcopale pentru Maramure#! 5ereg! $gocea! 0ătmar! Cri#anei #i nordul Transilvaniei propriu-zise. Pe lade>umătatea ciuda activită&ii prozelite a inc(izitorilor laco1 9arc 3 %V! loannCaPistranZ. ac&iona n Transilvania loan de Cap(a! re se considera drept episcop al tuturor ortodoc#ilor de aici. "l a st P*ns us n anaF nZ(is #i o1ligat să se convertescă la catolicism=?'in a doua parte a secolului %V! n epoca lui 3tefan cel Mare! prin patrona>ul spiritual al Moldovei! va func&iona n Transilvania episcopia ortodoă a Beleacului #i! mai târziu! cea a Vadului. n secolul %V #i ulterior! izvoarele men&ionează un număr de episcopi! ar(iepiscopi #i mitropoli&i ortodoc#i n Transilvania! n ciuda condi&iilor precare de eisten&ă a acestei 1iserici. Totu#i! până n secolul %VI inclusiv! sunt atestate n Transilvania #i păr&ile vestice sute de 1iserici #i mănăstiri ortodoe! cu o via&ă religioasă intensă #i cu mare influen&ă asupra credincio#ilor. 8umai n 6ara 2a&egului! n sud-vestul Transilvaniei! se cunosc vreo >v- dualitatea! personalitatea! de aceea! c(iar #i crea&iile culte apa adesea anonime numai 'umnezeu! creatorul suprem! era demn de a fi scos n eviden&ă. 'espre crea&ia populară a epocii se #tie foarte pu&in! deoarece fiind orală #i anonimă! ni s-a transmis n forme mediate! greu de fiat n timp. "ste cert nsă că lumea rurală #i cea ur1ană! dincolo de elite avea inerente preocupări spirituale. 'e eemplu! poezia populară
românească +doine! 1alade! legende! colinde! strigături etc., a conservat tradi&ia versului latin! cu ritmul! rima #i măsura specifice! a perpetuat teme străvec(i #i nume ca Troian! 9er sau colindă! ce amintesc de romanitatea orientală de la nceputul mileniului I d. 2r. 1iserica a veg(eat cel mai adesea asupra acestei culturi impregnate cu motive cre#tine. Cultura scrisă a fost cultura elitelor! deoarece scrisul! ca peste tot n acel timp! fenomen de ecep&ie! accesi1il unor grupuri restrânse. n era plus!unlim1ile de cultură erau altele decât cele vor1ite! predominând n Transilvania latina #i slavona! n&elese doar de ini&ia&i. Transilvania era o arie de convergen&ă a civiliza&iilor! fiind influen&ată de marile curente culturale ale timpului! de epresie 1izantină #i slavă! dinspre sud-est #i de epresie latină! dinspre apusul "uropei. Interferen&ele politice! etnice #i religioase se reflectă #i n cultură: românii! mag(iarii! sa#ii #i secuii au trăit #i au creat pe acela#i teritoriu! cu mi>loace specifice! suferind influen&e reciproce. Totu#i! n linii mari! românii gravitau spre aria de cuttură 1izantino-slavă #i utilizau ca lim1ă a crea&iei scrise slavona! ca #i elita românească de la sud #i est de Carpa&i mag(iarii! sa#ii #i secuii gravitau spre aria de cultură apuseană #i aveau ca lim1ă cultă latina. 9a români! scrisul! de#i fenomen elitar! s-a manifestat nentrerup -n ciuda vicisitudinilor! dovadă termenii )a scrie*! )carte*! )pană* tc mo#teni&i n lim1a română din latină. Cronicarul 0imon de Weza! veacul %III! spune! cum s-a văzut! că secuii! trăind mpreuna H;= di` iii n mun&i! au nvă&at de la ace#tia din urmă )literele*! fără să atte detalii. 'e#i pentru daco-romani #i străromâni se cunosc inscrip&ii n lim1a latină pe teritoriul Transilvaniei! după *r perea legăturilor cu romanitatea apuseană #i după orientarea ;; re 1iserica 4ăsăritului! românii au utilizat slavona n scris. Astfel! n Y Y române#ti din Transilvania! s-au mai păstrat unele inscrip&ii din secolele %IV -%VI! cum sunt cele de la 0treisângeorgiu! rri#cior! 9e#nic! 0trei! 4âme&i! 'ensu#! 4âu de Mori! 4i1i&a! 0ântămărie 7rlea! Rlatna sau 3c(eii 5ra#ovului=H. Inscrip&iile cuprind nume de sfin&i! de pictori! precum #i date #i nume despre ctitori #i familiile lor. ncepând cu secolele %II-%III! scrisul slavon a>unge să fie utilizat n copierea unor tete necesare cultului divin! cărora li se adaugă culegeri de literatură 1izantină! tete teologice #i filosofice! etrase din legiuiri 1izantine! pravile #i c(iar scrieri religioase apocrife. "le circulau n toate &ările române. n Transilvania sunt cunoscute 7ctoi(-uO de la Caranse1e# #i fragmentul de "vang(eliar de la 4â#nov. Mari centre ale scrisului slavon func&ionau la sud #i est de Carpa&i! dar #i n Transilvania! pe lângă 1iserici! mănăstiri #i episcopii. A#a erau cele din Perii Maramure#ului! din 3c(eii 5ra#ovului! de la Beleac! de la Prislop etc. 9im1a cultă a clasei feudale române#ti din Transilvania era! cum se vede! tot slavona! ca #i la sud #i est de
Carpa&i era lim1a utilizată n 1iserică! n inscrip&ii! n #coli! n cultura laică. Pe verso-urile unor documente de danie n lim1a latină emise de autorită&ile Transilvaniei pentru cnezii #i no1ilii români de srcine aiezială din 6ara 2a&egului=E #i din 5anat== n secolele %V-%Vl! s-au descoperit nsemnări c(irilice. Cu vremea! o parte a familiilor române#ti nno1ilate #i catolicizate vor utiliza latina ca lim1ă cultă! Fiindu-se o1iceiului clasei feudale mag(iare! n care tre1uiau să se lntegreze! dacă voiau să-#i pozi&ia superioară n Cultura latină!păstreze promovată n Transilvania desocietate. români #i strămo#ii va fi revigorată n noi condi&ii după secolul %I! odată cu *plantarea modelului apusean de către cuceritorii mag(iari #i de coloni#ti. Astfel! la Cenad! unde fiin&ase nainte de cucerire o ire ortodoă! episcopul erard creează un comple catolic cu pentru pregătirea preo&ilor #i misionarilor +n ;?E?,. 0crisul din Transilvania=< este n legătură cel medieval din ntreaga H;< r "uropă apuseană #i centrală! cu centrele universitare de la pari 5ologna! Padova! Berrara! Praga! Viena! Litten1erg! Cracov0 Transilvănenii care vor frecventa aceste universită&i vor >evg . purtătorii culturii latine n &ara lor de srcine. "i vor a>unge preo&i! &>>e sau scri1i +litterati,! >uri#ti! dascăli! călugări #i vor anima acele centr ale scrisului latin care erau mănăstirile! episcopiile +unele cu conventurile #i capitlurile lor, sau cancelariile institu&iilor laice! care cea mai importantă era a voievodului Transilvaniei=@. 0crisul iatin era folosit #i n cancelariile 6ării 4omâne#ti #i Moldovei! unde erau )dieci de latinie* pentru coresponden&a cu lumea catolică. Multe #coi> catolice n Transilvania func&ionau pe lângă mănăstirile diferitelor ordine călugăre#ti! mai ales n târguri #i ora#e: Clu>-Mănă#tur! Al1a lulta! Târgu Mure#! 2unedoara! 2a&eg! Clu> etc. 'in secolul %IV! ordinele călugăre#ti catolice au nceput să se ocupe #i de educarea fetelor! la Clu>! 5aia Mare! Al1a lulia. $rmau #colile capitulare! care! prin programa de nvă&ământ! profesori #i organizare! erau superioare celor mănăstire#ti. Aceste #coli au fost patronate de capitluri n diferite ora#e +7radea! 0e1e#! Arad! 5aia Mare! Media# etc, n ele se predau disciplinele ciclului I +trivium,! plus altele! după necesită&i. 3colile săte#ti! primare! sunt pomenite ncă din secolul %IV! dar numărul lor cre#te n secolul următor=. n evul mediu! pe teritoriul Transilvaniei sau n legătură cu Transilvania! s-au ela1orat o serie de lucrări din aria culturii latine. A#a a fost Tratatul despre datinile! moravurile! modul de via&ă #i răutatea turcS1r! alcătuit de un )captivus 0eptemcastrensis* +adică de un prizonier din Transilvania luat de otomani,. $n alt eemplu este C(ronicon 'u1nicense! o lucrare istorică scrisă n prea>ma familiei voievodale maramure#ene 'ragfi +de srcine românească,! urma#ii
'răgo#e#tilor care reveniseră din Moldova. 9ucrarea eprima idealurile epocii lui 3tefan cel Mare #i aduce elogii cople#itoare; personalită&i a monar(ului român=. Via&a artistică medievală este reflectată mai ales n ar(itectul pictura #i sculptura lăca#urilor de cult=D. 5isericile române#ti de pat sau de zid păstrate până astăzi au fost ridicate n secolele %II-F uneori pe locui unor construc&ii mai vec(i! cele mai multe din leV; 'e aceea! multe H;@din ele poartă pecetea ar(itecturii tradi&ionale F 5isericile din lemn au continuat să fie construite de românii din \ilvania pe tot parcursul perioadei medievale #i modeme! pe de ! datorită mi>loacelor materiale reduse! iar pe de alta ca urmare ii sau c(iar interdic&iei venite din partea autorită&ilor n vin&a ar(itecturii ortodoe de piatră sau de zid. Totu#i! n unele laiuni mai ferite! unde elita cnezială românescă #i-a putut conserva arte din vec(ile li1ertă&i! s-au ridicat valoroase monumente de *atră. Acestea! pe fondul modelului 1izantin! au preluat influen&e ale omanicului târziu #i ale goticului! m1inându-le ntr-o sinteză srcinală. 4eprezentative n acest sens sunt 1isericile de la 'ensu#! 0treisângeorgiu! 0ântămărie 7rlea! 0trei! urasada! Cri#cior! 4i1i&a! 9up#a! 4âu de Mori! 9e#nic! Pe#teana! 3c(eii 5ra#ovului etc. Cele ma> multe dintre ele poartă pictură de inspira&ie 1izantină! alcătuită n maniera ntâlnită la sud #i răsărit de Carpa&i. $nele decoruri murale au păstrat până astăzi portretele sau imaginile ctitorilor cu mac(eta 1isericii n mâini! ctitori nve#mânta&i la fel ca 1oierii #i domnii din 6ara 4omânească #i Moldovainit pe o 1oltă #i este dotată cu o adâncă a1sidă semicirculară ntreaga construc&ie este acoperită cu plăci de piatră! iar ma>oritatea materialului său provine de la $lpia Traiana 0armizegetusa! capitala 'aciei romane +situată n apropiere, pictura murală a monumentului datează din secolul %V. In urma cuceririi Transilvaniei de către mag(iari #i a venirii coloni#tilor dinspre Apus! ncepând cu secolele %I-%III! se nal&ă n unete zone monumentale construc&ii romanice! cum sunt catedrala catolica din Al1a lulia! 1isericile din Viscri! Cisnădioara! 7cna 0i1iului! snădie! u#teri&a! 8oul 0ăsesc! 2erina! 2omorod! 0ântana de etc. sau cetă&ile de la BeUQioara! Cot&e#ti! Câlnic! 'eva. "ste romanic târziu! cu ziduri masive! a1side semicirculare! cu de sculptură #i de pictură
stilul gotic! care pătrunde n Transilvania prin secolele %0II-%IV #> prelunge#te până dincolo de ;mer! aproape'rău#eni! ntreaga 5istri&a regiuneetc.,M. de colonizare săsească +sau cu )oaspe&i* germani, din Transilvania +0ig(i#oara! 0i1iu! Media#! 0e1e#! 'e>! Turda! Mo#na! 5iertan! 5istri&a etc,! dar cele mai impresionante prin amploare sunt 5iserica 8eagră din 5ra#ov #i 1iserica 0f. Mi(ail din Clu>! ridicate n secolele %IV-%V<<. Ar(itectura gotică a influen&at #i stilul românesc al unor monumente din 6ara 4omânească #i Moldova. n stil gotic! adaptat specificului 1eai! a fost construită 1iserica episcopală ortodoă românescă din Beleac +lângă Clu>,! atri1uită ini&iativei lui 3tefan cel Mare #i terminată n ;<;@<@. Aici au fost copiate pentru nevoite cultului ortodo un liturg(ier #i un tetraevang(eliar! am1ele slavone. 0ingurul castel gotic păstrat este cel de la 2unedoara! al familiei lui lancu #i Matia! ridicat n secolul %V #i devenit o somptuoasă re#edin&ă no1iliară! prevăzută cu săli de recep&ie! capelă #i apartamente de locuit<. Mai ales după marea invazie tătară! s-a dezvoltat n Transilvania ar(itectura de piatră cu rol militar! de apărare! revigorată apoi după cre#terea pericolului otoman. n sudul &ării! cu precădere n zona de colonizare săsească! s-au construit cetă&i &ărăne#ti de refugiu! 1isericile au fost ncon>utate cu ziduri ca #i ora#ele. 4ena#terea! umanismul #i 4eforma au adus #i n cultura Transilvaniei un suflu nou! de#i penetra&ia acestor idei novatoare sprodus relativ târziu. n 6ările 4omâne! prima etapă a cult* umaniste sa dezvoltat n secolele %V #i %VI! iar următoarea J>9a& umaniste s-a dezvoltat n secolele %V #i %VI! iar următ secolul %VII. Ca #i n alte &ări europene! umanismul n TransitvJ>9a& s-a inspirat din mo#tenirea culturală a antic(ită&ii #i a cu ncrederea n via&a! civiliza&ia #i crea&ia umană. Autorii culturale umaniste au continuat să scrie n latină! greacă sau s H; t treptat! din veacul %V ncepând #i mai cu seamă n veacul ifl 4f gt?r! su1 influen&a 4eformei! au trecut la utilizarea lim1ilor ationale sau vernaculare. n secolele %V-%VI! ca urmare a * oftării vie&ii ur1ane #i a promovării sc(im1urilor culturale! merciale #i politice cu apusul "uropei! cre#te mo1ilitatea oamenilor i a ideilor. 8egustori! studen&i! soli! călugări! militari #i al&ii a>ung cu diferite prile>uri n 6ările 4omâne! pe care le numesc! după moda
ar(aizantă a 4ena#terii! 'acia;F! "i află de la români că ace#tia aveau con#tiin&a latinită&ii! că #tiau! vag #i mitic! despre descenden&a lor romană! că purtau cu mândrie numele de rumân sau român! ca marcă a acestei srcinilocul mărturise#te până n1ar1are vremea atât de acum lim1a 1r! care! de#i se află unor neamuri de felurite! nu a putut fi răpusă [...X. 'e#i năvăliri 1ar1are de tot felul s-au revărsat asupra provinciei 'acia #i asupra poporului roman #i asupra regiunii ge&ilor mpreună cu Panonia! totu#i s-a văzut că n-au putut fi răpuse coloniile #i legiunile romane care se dezvoltaseră de curând! necate de valul de 1ar1ari! ele totu#i mai eală lim1a romană #i! ca să nu o părăsească nicidecum! se mpotrivesc cu atâta ndâr>ire! ncât le vezi că luptă nu atât pentru păstrarea neatinsă a vie&ii cât a lim1ii*@?. "nea 0ilvio Piccolomini +papa Pius II, spune despre români ă )sunt un neam italic*! care )are până acum un grai roman! de#i sc(im1at n mare parte #i a1ia putând fi n&eles de un om din Italia* ilustrul umanist adaugă că lancu de 2unedoara )nu a sporit atât D1ria ungurilor cât a românilor din mi>locul cărora se născuse*@;. 8icolae de Modrusa! cola1orator al papei Pius II! a călătorit n Transilvania! unde l-a ntâlnit pe umanistul loan Vitez! episcop de 7radea #i la curtea lui Matia Corvinul! unde l-a cunoscut pe Vlad răgolea! poreclit de inamici 6epe#! fostul domn al 6ării 4omâne#ti. a nregistrat afirmarea de către românii n#i#i a srcinii lor romane: -2orrvâni aduc ca argument al srcinii lor faptul că! de#i se folosesc 2i 'n scrisX de lim1a moesică! care e ilirică [slavonăX! totu#i ei ZFesc din leagăn o lim1ă populară! care e latina! al cărei uz nu l-au asit deloc #i când se ntâlnesc cu străini cu care ncearcă să intre H;D n vor1ă! i ntrea1ă dacă nu #tiu să vor1ească romana*@H. usa cum se vede! face #i distinc&ia ntre lim1a cultă a românilor - slav7n - #i lim1a vemaculară! pe care ace#tia o vor1eau )din leagăn* româna. 4ena#terea! sporind interesul pentru antic(itate! pen&n lumea romană! pentru clasicismul greco-roman! a adus n aten&ia elitei savante europene #i pe români! ca )enclavă latină la por&>ig 7rientului*! ca vor1itori ai latinei dunărene! evoluate de-a lungul veacurilor. Centrele culturii umaniste din Transilvania s-au dezvoltat n secolul %V! la cur&ile episcopale de la 7radea #i Al1a lulia! acolo unde tradi&iile culturii latine fuseseră mereu puternice #i unde au activat prela&i #i preo&i cu solide cuno#tin&e clasice. 9umea laică oră#enească! elita 1urguritor va fi capa1ilă de o asemenea receptare a1ia cu un secol mai târziu. 9a 7radea! se conturează preocupări teologice savante! dar #i istorice sau filosofice. "piscopul umanist loan Vitez +;=?-;=@H, a nfiin&at aici o mare 1i1liotecă #i un o1servator astronomic. 9a Al1a lulia
se manifestă interes pentru colec&ionarea inscrip&iilor latine sau pentru imitarea modelelor literaturii antice. 0ensi1itizat! se pare! de umanistul român Bilip More de Ciula +cea. ;=?-; 0e1e#! Clu>! 7radea! 5istri&a! 0i1iu etc. 9a Clu>! n ;<;! ncepe sa func&ioneze prima universitate de nivel european! condusă de iezuit! avându-l n frunte pe umanistul Antonio Possevino. $niversitate avea trei facultă&i teologică! filosofică #i >uridică - #i putea acorda toate cele trei titluri o1i#nuite n lumea academică de atun . 1accalaureus! magister artium! doctor. Pe lângă #coli! mănăst*;SK episcopii func&ionau 1i1lioteci ca cele din Clu>-Mănă#tur! 0i ca HH? Q ! 3c(eii 5ra#ovului sau! cea mai valoroasă! 7radea. 0crisul #i >> penetrează mai adânc n societate! cuprind cercuri mai largi! teresate nu numai de cultură! ci #i de me#te#uguri! de nego&! de *latoj! dar nu a>ung fenomene de masă. Via&a cotidiană ncepe să retindă #i trecerea la folosirea lim1ilor na&ionale n scris! lucru care 9 petrece n secolele %V #i %VI. Tetele n lim1ile germană! inagriiară #i română devin tot mai frecvente: pe la ;=E?! n Moldova re-> primise pe (usi&i! se traduce 5i1lia n mag(iară ceva mai târziu se realizează n germană )Povestirea despre 'racula* n acela#i secol se traduc din slavonă n române#te a#a-numitele tete rotacizante +Codicele Vorone&ean! Psaltirea 3c(eiană! Psaltirea Vorone&eană #i Psaltirea 2urmuzaUi,! fapt realizat! după ultimele cercetări! undeva n zona 2ateg-2unedoara5anat! unde pulsa o societate românească prosperă #i 1ine organizată@=. "vident! tete n im1a română au putut apărea #i au apărut desigur #i n Maramure# +n >urul mănăstirilor din Peri #i leud, sau n regiunea 5ra#ov-Băgăra# Y0i1iu! precum #i n alte locuri. $lterior! n veacul %VI! su1 influen&a 4eformei! scrierile n lim1ile vemaculare devin tot mai numeroase. $n rol important n societate l va >uca tiparul@
Qo(annes 2onterus au ie#it E de căr&i n lim1ile Utină! greacă #i germană! ntre anii ;locul veacului %VI se nfiin&ează o tiparni&ă #i la Clu>! de către nvă&atul sas aspar 2ettai! care va tipări căr&i n lim1a mag(iară. Mai târziu! dar n acela#i veac! alte tipografii iau fiin&ă la 7radea! Al1a lulia! A1rud #i 7ră#tie. 5ra#ovul a devenit n a doua >umătate a secolului %VI cel ai important centru cultural românesc! prin concentrarea de institu&ii te crea&ii culturale destinate toate provinciile i: aici func&iona o 1iserică aflată su1 românilor o1lăduireadin domnilor de #i răsărit de Carpa&i! care i-au fost ctitori eista pe lângă ă o #coală n care nvă&au tineri din toată Transilvania! spre a dieci #i preo&i erau apoi o 1i1liotecă #i o ar(ivă! o #coală de HH; copi#ti #i de traducători! toate sus&inute de o puternică #i &n& prinzătoare comunitate ur1ană de me#te#ugari #i negust? dezvoltată n paralel cu 5ra#ovul săsesc! fn acest mediu - n # dar #i n Cetate - a găsit diaconul Coresi! cărturar #i me#ter tipograf cadrul favora1il pentru imprimarea căr&ilor n lim1a română n a doua >umătate a secolului %VI. Amintim dintre ele Tetraevang(eliar/ Apostolul! 9iturg(ierul! Psaltirea! "vang(elia cu nvă&ături etc! toate monumente de lim1ă vec(e românească. $nele dintre ele sunt influen&ate de luteranism #i de calvinism. 7pera culturală a diaconului Coresi #i a cola1oratorilor săi ar fi fost imposi1ilă fără eisten&a traducerilor mai vec(i! făcute de preo&ii #i dascălii din 3c(ei. Partea meterială a ntreprinderii a fost suportată de domnii munteni! de autorită&ile săse#ti din 5ra#ov #i de frunta#ii români din 3c(ei! grupa&i n >urul 1isericii 0f. 8icolae. 9im1a acestor tipărituri! destinate ntregului spa&iu românesc! este graiul din sudul Transilvaniei #i nordul Munteniei +zona 5ra#ov-0i1iu-Câmpulung-Târgovi#te, #i a stat la 1aza formării lim1ii române literare. 4ena#terea a promovat crea&ia srcinală n toate domeniile #i a scos la lumină personalită&i remarca1ile. A#a a fost marele umanist 8icolaus 7la(us +;=DE-;<@,@@! adică 8icolae 4omânul! descendent din dinastia 5asara1ilor #i născut la 0i1iu! după ce tatăl său fusese silit să se refugieze n Transilvania. 7la(us a avut un cursus (onorum impresionant! a>ungând #i el! ca #i lancu de 2unedoara anterior! la cele mai nalte demnită&i eclesiastice #i laice: a fost ar(iepiscop primat al $ngariei #i regent al păr&ii din &ară a>unsă su1 domina&ie (a1s1urgică. A scris lucrări de istorie +!Attila*! )2ungaria! )C(ronicon*,! 1eletristică +)Carmina*,! coresponden&ă +)"pistolae ,\ )2ungaria* este nsă o operă cu aspect comple! istoric! cultura geografic! etnografic! operă din care o treime con&ine referin&e la cele trei &ări române. n această lucrare #i n diplomele sale de nno1ila emise de mpăratul ermaniei! 7la(us afirmă #i demonstrează srcinea latină a neamului său! continuitatea de locuire a românilor P aceste locuri #i glorifică faptele de arme ale măritor comai români
+inclusiv ale rudelor sale! lancu de 2unedoara #i Corvinul,! pentru apărarea civiliza&iei europene. C(iar #i după a>uns la cele mai nalte demnită&i! el a purtat mereu cu !ndanJ HHH le de 4omânul! ceea ce i-a atras o seamă de neplăceri! ntr-o m când sentimentele #i atitudinile etnice devin mai pregnante@! pi a fost n cu )principele umanismului*culturale - "rasmus din ootterdam - #icoresponden&ă a devenit un sim1ol pentru interferen&ele ropene. "l este un nume pre&uit atât n cultura română! cât #i n a mag(iară #i n cea slovacă +n 0lovacia! 7la(us a pus 1azele unui nvă&ământ de nivel european,. $n alt umanist de valoare a fost Qo(annes 2onterus@! care a transformat 5ra#ovul ntr-unui din cele mai importante centre ale umanismului oră#enesc +din mediul german,. 2onterus este! ntre altele! autorul unei geografii! o descriere a lumii. "l a nscris pe (arta sa! pu1licată n ;<=H! numele de 'ada! suprapus peste aria celor trei &ări - Transilvania! 6ara 4omânească #i Moldova. A avut rolul fundamental n organizarea nvă&ământului umanist la 5ra#ov #i n trecerea sa#ilor la lut(eranism. A contri1uit prin tipar la răspândirea 4eformei #i a idei1r umaniste. aspar 2eltai@D! un sas din Cisnădie! s-a pus n slu>1a culturii mag(iare! a renun&at la catolicism n favoarea calvinismului #i apoi a unitarianismului #i a devenit un intelectual de elită al vremii sale. 9a Clu>! prin scrierile sale +ntre care se remarcă o cronică mag(iară,! prin tiparni&a sa #i prin moara de (ârtie pe care o poseda! s-a dovedit un 1un ntreprinzător n c(estiuni culturale #i n propagarea 4eformei. "i este editorul primei tipărituri române#ti cu litere latine +cunoscute până azi, - o culegere de cântece 1iserice#ti reformate! n vederea atragerii românilor la noua credin&ă $mani#tii acestei perioade au avut preferin&ă pentru lucrările dorice! pentru temele istorice! uneori ela1orate n versuri: 0e1astian inodi scrie o )Cronică*! Qo(ann 9e1el -)Cântec istoric despre cetatea Tâlmaciu*! loan 0ommer +venit n Transitvania după ce stătuse n Moldova, - )"legiile despre sfâr#itul lui 'espot Vodă* #i )Via&a lui aco1 2eraclide*! 0e1astian 0c(essaeus scrie epoeea )4uinele ! 0zeUel/ Istvân - )Cronica despre ntâmplările mai ale lumii*! 0zeremi /org/ )Pieirea regatului $ngariei* ! etc. HHE Arta plastică a1ordează mcă vec(i direc&ii #i modele! impregnat de medievalism #i de tradi&ie! continuă motivele gotice târzii +gotic!@! flam1o/ant,! dar face loc #i unor timide inova&ii renascentiste` 'atorită activită&ii patronate de Matia Corvinul! se realizează )logGi lui Matia*! la castelul de la 2unedoara +după ;=@?, #i sarcofageu sculptate din catedrala de la Al1a lulia. "lemente renascentiste apar la unele castele +ilău! urg(iu,! la ancadramentele fostei mănăstiri dominicane din Clu> +;==<-;
prima parte a secolului %VI! se construiesc palatele episcopale de la 7radea #i Al1a lulia! precum #i cea mai importantă realizare a artei renascentiste din Transilvania - capela 9azo +;<;H,! pe latura de nord a catedralei din Al1a lulia +mic edificiu de inspira&ie lom1ardă! ornamentat cu motive 1i1lice #i mitologice,. 'e asemenea! s-au pictat n noul stil altarele unor 1iserici +Mo#na! Cisnădie! 0ig(i#oara! 5ra#ov! 5iertan etc., #i s-a produs argintărie cu filigran #i smal& +)modo transilvano*,! n centrele me#te#ugăre#ti de5istri&a! la 5ra#ov! 0i1iu! Clu>! din 5istri&a. Case de ora# +casa argintarului din casa Lolp(ard Clu>! casa argintarilor din 0i1iu, #i castele +Cri#! (erla! Vin&ul de Qos, au adoptat n decora&ia por&ilor #i a ferestrelor forme ale 4ena#terii. $neori! aceste forme au fost promovate direct de me#teri italieni! alteori de me#teri locali! influen&a&i de #colile apusene. Cultura secolelor %V #i %VI a marcat progrese deose1ite ale spiritualită&ii n această parte de "uropă! su1 semnul 4ena#terii! umanismului #i 4eformei. Cultura scrisă! prin trecerea la lim1ile na&ionale! se desc(ide spre comunicarea mai accentuată cu societatea! iar tiparul lărge#te sfera 1eneficiarilor actului cultural 4eluarea contactelor cu antic(itatea spore#te preocupările popoarelor pentru căutarea srcinilor! pentru trecut #i valorile sale $neori! apelul la srcini se face n mod legendar! mitic sau fa1ulos! alteori n mod realist #i istoric. Astfel! n timp ce mag(iarii ve(iculează falsa )teorie* (unică! românii a>ung să fie cunoscu&i n Apus ca urma#; ai romanilor! pe 1aza propriei con#tiin&e a latinită&ii tor! augmentate #; fortificate cu noi argumente descoperite de umani#ti. 'e aceea! Pnn eisten&a acestei insule de latinitate n Carpa&i #i la 'unăre! vecL 'acie capătă un contur real! concretizat n profilul etno-spLu dominant al Transilvaniei! 6ării 4omâne#ti #i Moldovei. HH= c <. Voievodatul Transilvaniei n timpul crizei regatului $ngariei din prima >umătate a secolului %VI n ciuda zdro1itoarei nfrângeri de la 5elgrad +;=<@,! Imperiul tornan nu a renun&at niciodată la planul său de naintare spre 9itrul "uropei! iar prile>ul s-a ivit odată cu domnia unuia dintre cei ) de seamă sultani din ntreaga istorie a turcilor - 0ule/man Wanun +9egislatorul,! supranumit )cel Mare* +;locii! marginalizată #i ndepărtată de la via&a politică. n aceste mpre>urări! turcii reiau invaziile n ;<;H-;<;E. Pentru stăvilirea acestor stări de fapt! la insisten&ele ar(iepiscopului primat al $ngariei! papa 9eon % proclamă
n ;<;= c(emarea la cruciada antiotomană! prorni&ându-se &ăranilor participan&i eli1erarea din io1ăgie. )Mai degra1ă sătui de via&ă! decât din dragoste pentru religie* +Paolo 1vio,! zeci de mii de &ărani! oră#eni #i mici no1ili se adună la 5uda! te unde! n scurtă vreme! )cruciada* se transformă n răz1oi &ărănesc! n >acGuerie! cu deose1irea că! acum! &ăranii aveau arme #i erau instrui&i de luptă;. Condu#i de un mic no1il secui! 'ozsa /org/ +(eorg(e 'o>a,! ei pornesc spre est! spre Transilvania! unde &ăranii dependen&i situa&ia mai grea. 'upă unele succese! revolta te nsă aveau nfrântă n varacea #i toamna anului ;<;=. 4eprimarea a fost Doaznică: mii de &ărani au fost omorâ&i #i mutila&i! iar 'ozsa a fost unui crud supliciu pu1lic. 'ieta a luat o serie de aspre măsuri! apoi de >uristul 3tefan Ler1oczi n cele1rul cod de legi re-i va purta numele +)Tripartitul lui Le1oczi*,. Măsurile dietale #i nPartitul au agravat situa&ia &ărănimii #i altor pături sărace ale . Cre#teau toate o1liga&iile &ărăne#ti! iar ro1ota a>ungea la o HH< zi pe săptămână. 0e introducea legarea de glie &ăranilor! care o1liga&i la )totală #i perpetuă io1ăgie* +mera et perpetua Tripartitul era un cod de legi discriminatoriu! de esen&ă medievai 1azat pe eisten&a sau non-eisten&a privilegiului. Cele mai grav consecin&e ale acestei situa&ii le-au suferit n timp românii! făceau parte! n marea lor ma>oritate! din păturile sărace! &ărăne#ti neprivilegiate. Voievozii #i cnezii români! supu#i de-acum r domeniile no1ilimii mag(iare #i ale 1isericii! erau acuza&i pen& participare la revoltă #i pedepsi&i pentru aceasta. 8o1ilimea Maramure#ului #i a altor comitate nordice! n ma>oritate românească dar de fapt o mică no1ilime apropiată de statutul economic &ărănesc era 1lamată că a &inut partea &ăranilor n vremea răscoalei. 'ar urmarea directă a unei asemenea politici a fost slă1irea for&ei de rezisten&ă a regatului ungar n fa&a asalturilor otomane. n ;inul unei păr&i a no1ilimii! nici al lui loan Rapol/a! voievodul Transilvaniei! ale cărui o#ti se pare că deli1erat nu s-au gră1it să a>ungă la luptă. 8-au mai putut fi folosi&i pentru apărare nici &ăranii! pe de o parte fiindcă no1ilimea mare se temea de mo1ilizarea #i narmarea lor! iar pe de altă parte fiindcă nici ei nu mai voiau să lupte! după represiunea pe care o suferiseră n ;<;= #i ;<;<. Astfel! n mla#tinile de lângă Mo(âcs! aproape de vărsarea Tisei n 'unăre! oastea ungară! câtă era! suferă o grea nfrângere n ;ur nu s-au gră1it să a>ute $ngaria unele c(iar au sperat să poată pune mâna pe
păr&i din ea. nfrângerea de la Mo(âcs a prile>uit o accentuare a confruntărilor politice #i militare ntre Impef;;; 7toman #i 2a1s1urgi! confruntări agravate n Transilvania Ze rivalită&ile grupărilor no1iliare! care se nfruntă cu for&e crescânde Pentru tronul rămas vacant al $ngariei! luptau loan Rapot/a voievodul Transilvaniei #i Berdinand de 2a1s1urg. Primul HH@ ronează rege ;? noiem1rie ;init de Austria! vor face parte! cu precădere marea no1ilime sau aristocra&ia [magna&ii! 1aronii! comi&ii,! nal&ii prela&i! frunta#ii popula&iei germane! 9>1iimea din comitatele nord-vestice etc! iar din gruparea zapol/ană ! no1ilimea mică #i mi>locie #i o mare parte din autorită&ile de la !ăsărit de Tisa această grupare nclina spre recunoa#terea suzeranită&ii otomane #i spre raporturi 1une cu PoartaE. Adesea nsă! n timpul conflictului! op&iunile s-au sc(im1at! mem1rii unei grupări trecând n ta1ăra cealaltă! după cum le dictau interesele #i după cum se sc(im1a raportul de for&e. Pozi&ia lui Rapol/a părea consolidată după nfrângerea unei revolte &ărăne#ti n 5anat +condusă de Ivan 8enada! alias )6arul 8egru*, #i după legăturile sta1ilite cu Bran&a #i Anglia! dar! nfrânt de ferdinandi#ti la ToUa/! acesta tre1uie să se refugieze n Polonia. Bără să primească a>utorul scontat! )regele* loan se recunoa#te vasal al sultanului #i revine n ;init de 1eii turci din 0er1ia. n acela#i timp! el a reluat tratativele cu domnul Moldovei! Petru 4are#=. Acesta! de#i nclinase anterior spre Berdinand +care se vădise incapa1il de a constitui o for&ă eficientă antiotomană,! punând n 1alan&ă interesele interna&ionale de moment ale &ării sale! l va spri>ini pe prote>atul sultanului. n sc(im1! i se garantau n Transilvania mai vec(ile domenii Ciceu #i Cetatea de 5altă +cu aproape ? de sate,! mo#tenite de la tatăl său +3tefan cel Mare,! dăruindu-i-se altele trei -0stri&a! 4odna #i $ngura# - cu 1ogate mine de argint #i cu alte irT;Portante venituri. Ca urmare! la HH iunie ;ul unor noi amestecuri din eterior vene&ianul Aloisio ritti! venit n Transilvania drept comisar cu scopuri proprii de mărire! n urma unei purtări a1uzive! prins #i ucis cu a>utorul armatei moldovene. Baptul i-a favorizat HH lui 4are# o nouă apropiere de 2a1s1urgi! care părea pentru
Moldova #i pentru alian&a antiotomană +;unge la o n&elegere Rapoi/alui seRapoi/a! nc(eie astfel tratatul de la 7radea! prin care Transilvaniacurămânea iar Berdinand păstra vestul #i nordvestul $ngariei! urmând ca la moartea celui dintâi! ntregul regat să apar&ină 2a1s1urgului #i urma#ilor săi. Toate aceste aran>amente pro(a1s1urgice! precum #i tenta antiotomană a tratatului de la 7radea l-au făcut pe 0ule/man să intervină: n august-septem1rie ;utor din partea Imperiului 2a1s1urgc. n acei ani! tendin&a de organizare separată a Transilvaniei s-a accentuat! pe fondul regimului spoliator al lui Rapot/a #i al anar(iei interne. $n eponent de seamă al acestei tendin&e a fost 3tefan Mailatuns voievod al Transilvaniei +;umătate a secolului %VI a fost o perioadă a puternice frământări politico-militare! sociale! religioase! o perioadă de
accentuare a sensi1ilită&ilor etnice! ntr-o lume orientată tot mai mult spre epoca modernă. 8a&iunile Transilvaniei - vec(ile grupuri privilegiate care luaseră aici locul stărilor - se definesc tot mai mult după criteriul etnic@. 8a&iunea no1ililor este tot mai des numită na&iunea mag(iară! iar celelalte două na&iuni #i accentuează particularismul etnic. Aceasta mai ales după ce! n lipsa unui stat independent numit $ngaria! o parte din marea no1ilime se pretindea uneori tradi&iei politice statului c(iar! pentru continuatoarea con#tiin&a pu1lică a na&iunii! eramag(iare! 1ine să fieamen&inut #i su1care! formă artificială. 4eforma religioasă su1liniază #i ea distinc&iile etnice! mai ales n cazul special al Transilvaniei. 4omânii! oricum! de#i nerecunoscu&i oficial! se deose1eau #i anterior prin ortodoie! ncât! termeni ca ortodo sau sc(ismatic erau sinonime cu român. 0a#ii vor trece acum n cvasitotalitate la lut(eranism! noua confesiune devenind o marcă a etniei tor. Mag(iarii vor deveni n mare parte calvini! n mai mică măsură unitarieni +antitrinitarieni,! iar secuii vor amâne preponderent catolici. 'ar c(iar #i a#a! calvinismul a devenit F sim1ol pentru mag(iarii din Transilvania! cu precădere ulterior! când principii mag(iari ai &ării au fost calvini. n duda unor eforturi! 4eforma n-a avut n timp un succes nota1il printre români. "a a feu#it să mai smulgă un lot din no1ilimea de srcine românească +mai a in cea care se catolicizase, #i câteva comunită&i rurale care au prin a se mag(iariza. Marea masă a românilor a păstrat n vec(ea credin&ă #i! odată cu ea! specificul etnic. 4eforma fi Putut fi ademenitoare! dar venea iară#i prin intermediul străinilor! Precădere prin mi>locirea stăpânilor mag(iari care ve(iculaseră de HHD secole #i prozelitismul catolic. " drept că ea ncura>a trecerea u folosirea n scris #i n 1iserică a lim1ilor na&ionale! dar n 1iserici1 protestante! locul românei era periferic! dacă nu aproape ineistent Mai era apoi #i opozi&ia stărilor! mai mult intuită! dar prezentă! stă care priveau cu ngri>orare la masa ma>oritară românească care odată recunoscută ca 1loc prin noua credin&ă! ar fi modificat ntreg ec(ili1rul politic al &ării. 'in punctul de vedere al stărilor! românii tre1uiau atra#i! de pildă! la calvinism! dar ca indivizi izola&i! nu ca entitate etnică! spre a fi topi&i n masa ma>oritară a noii confesiuni. pe acest fond! discriminările la adresa românilor se accentuează! iar atitudinile etnice! anterior pasive! cresc n amp1are. fn timp ce 8icolaus 7la(us i laudă pe români ca descenden&i ai romanilor #> apărători ai Cre#tinătă&ii! unele documente oficiale #i mărturii private i tratează ca locuitori de mâna a doua. 'e pildă! la ;usti&iei! dar adaugă: )Atâta este doar că sasul tre1uie să ai1ă ntâietate fa&ă de român! cum era #i pe vremea noastră altfel! &ara aceea ar a>unge curând la egalitate! dacă s-ar cumpăni cu aceea#i
măsură interesul catolicului cu al românuluf. Cu alte cuvinte! >usti&ia avea #i tre1uia să ai1ă pentru români o altă dimensiune! spre a nu se a>unge la egalitate. "ste perioada când unio trium nationum se ntăre#te #i #i pune mai 1ine n aplicare o1iectivele. 'ietele Transilvaniei iau tot mai multe (otărâri discriminatorii n raport cu românii. "emple: )4omânul să nu poată denun&a +etrăda, pe ungur sau pe sas! dar ungurul sau sasul să poată denun&a pe român* +regulamentul eecutarea art. H dietei din ;<urământul a #apte cre#tini! românul prin >urământul a trei cre#tini! #apte romaj tre1uind să fie martori pentru un român* +art. H? al dietei din ;<<<, Pe de altă parte! autorită&ile mag(iare ale Transilvaniei! dietele adresează repetate cereri 2a1s1urgilor ca +dacă ar deveni stăpâni ai &ării, să nu admită n func&ii oficiale decât unguri #i nu străini! ar HE? evodul să fie neapărat din rândul )na&iunii mag(iare* +e natione K. Prin urmare! de la diplomele lui 9udovic I din ;E@@ până >umătatea secolului %VI! s-a urmat n linii mari aceea#i 9>tică! de tratament mai dur aplicat românilor cuceri&i. 'e aceea! n Mentalul colectiv s-a ntipărit discriminarea! care a dat na#tere la titudini adecvate: de o parte acte de stăpâni! de alta acte de supu#i! - s$gi! de o parte orgoliu nemăsurat! de alta! umilin&ă #i ascultare. h drept că uneori românii ripostează! se apără! #i reiau cu for&a 1unuri răpite +)se treze#te n cugetul lor un anumit spirit al puterii lor +>e altădată*! spune Anton Verantius,! dar sunt condamna&i aspru #i cataloga&i drept (o&i #i răufăcători. 4eforma pe cale de statornicire nu a adus nici o sc(im1are n 1ine n situa&ia românilor dimpotrivă! ea a adâncit discriminarea: vec(ii privilegia&i! adică cei de confesiune catolică #i cei desprin#i dintre ace#tia #i deveni&i acum calvini! lut(erani sau unitarieni! adică circa o treime din popula&ia Transilvaniei! au fost recunoscu&i pe mai departe drept privilegia&i restul! adică ma>oritatea românească ortodoă! recte două treimi din popula&ie au rămas n afara legii #i n afara sistemului puterii! fiindcă nu au fost inclu#i ntre privilegia&i prin (otărâri dietale! cum s-a ntâmplat cu celelalte grupuri confesionale! fn plus! n urma acestui statut vec(i de secole #i precizat din nou n veacul %VI! românii a>ung lipsi&i n general #i de putere economică! supu#i pe mo#iile no1ililor! ncât cuvântul român este sinonim cu io1ag. "ruditul Anton Verantius! n >ur de ;<ung u#or la număr pe ceilal&i! totu#i nu au nici o li1ertate! nici o no1ilime! nici un drept al lor! afară de un număr mic! locuind n districtul 2a&eg! n care
se crede că aQost capitala lui 'ece1al #i care! pe vremea lui loan de 2unedoara! Fina# de acolo! au do1ândit no1le&ea! pentru că ntotdeauna au uat parte neo1osit la lupta mpotriva turcilor. Ceilal&i sunt to&i oameni F rând! io1agi ai ungurilor! răspândi&i pretutindeni! prin toată &ara* #i când )o via&ă nenorocită*H. Aceasta era impresia generală pe care ? oferea Transilvania pe la >umătatea secolului %VI! iar Verantius! de Z*gine croato-mag(iară! nu poate fi 1ănuit de simpatie fa&ă de 7fTâni. "ra ta1loul unei grave #i a popor unei mari nedreptă&i! F fa&ada )toleran&ei*! aparediscriminări imaginea unui aflat n gravă HE; servitute fa&ă de altul +Verantius spune că românii erau )io1agi ai ungurilor*,. "ra deci firesc ca! n timp! să apară ncercări din partea românilor de diminuare! dacă nu de eliminare! a discriminării! prin readucerea acestora la un statut real #i legal de demnitate! alături de ceilal&i locuitori ai &ării. Prima tentativă serioasă n acest sens va avea loc su1 domnia lui Minai Viteazul! la cumpăna secolelor %VI #i %VII. <.@. Transilvania n a doua >umătate a secolului %VI 'upă destrămarea $ngariei #i transformarea Transilvaniei n principat autonom! 2a1s1urgii! interesa&i serios de pozi&ia strategică #i de avu&iile acestei din urmă provincii! #i-au reluat planurile de a o domina. Berdinand de Austria - n urma unor ademenitoare promisiuni făcute lui Martinuzzi +episcop de 7radea #i apoi guvernator aJ Transilvaniei, #i no1ilimii - a determinat-o pe Isa1ella! văduva lui Rapol/a! să accepte tratatul de la ilău +HD decem1rie ;<=;,! prin care coroana regală! precum #i ora#e #i cetă&i din $ngaria #i Transilvania erau cedate 2a1s1urgi1r. Tratatul de la ilău a constituit 1aza >uridică pentru >ustificarea politicii (a1s1urgice de aneare a Transilvaniei. Pentru moment! otomanii au mpiedicat o asemenea evolu&ie! transformând &ara n principat autonom +cvasiindependent, su1 suzeranitatea sultanuluiE. Ca #i n cazul celorlalte două &ări române! rela&iile Transilvaniei cu Poarta erau reglementate prin tratate sau *căr&i de legământ*! ce cuprindeau drepturi #i o1liga&ii reciproce=. Principatul autonom cuprindea cele #apte comitate din fostul voievodat! scaunele săse#ti #i secuie#ti! districtele Băgăra#! 5ra#ov #; 5istri&a! comitatele apusene din *Partium* +Maramure#! 0atu Mr& Crasna! 0oinocul de Mi>loc! 0oinocul "terior! 5i(or! Rarand #i 5anatul ntreg #i unele comitate din $ngaria 0uperioară +5ereD $gocsa #i 0za1olcs,. 5anatul va fi nsă pierdut treptat! n HEH sale de către turci! ncepând cu ;<
alege principele a fost legiferat de nsă#i dieta #i recunoscut de sultan n mai multe rânduri. 'e eemplu! prin a(dname-uO din ;<@@! 0ule/man arată că *&ara va fi volnică #i li1eră >a-#i aleagă principe pe cine va voi*! Poarta urmând să-l confirme pe cel ales #i să-l investească cu insemnele puterii<. 'upă alegerea de către dietă! se aducea la cuno#tin&a sultnului numele celui ales! care putea fi confirmat sau nu dacă se petrecea confirmarea! se trimiteau #i insemnele puterii: steagul! sceptrul! o sa1ie! o pălărie mpodo1ită cu pene #i un cal cu ntreg (ama#amentul. Această rânduială a fost nsă ncălcată n mai multe rânduri! n sensul că sultanul numea uneori pe principe nainte de a fi avut loc alegerea de către dietă. A#a s-a ntâmplat cu 3tefan 5ât(or/ +;<;-;<E,! de#i stările au salvat aparen&ele! rugându-l pe trimisul mpărătesc să nu facă pu1lic firmanul de numire a lui 5ât(or/! decât după *alegerea* sa de către adunare. Principele Transilvaniei avea! teoretic! largi prerogative: (otăra n c(estiuni de politică eternă! declarând răz1oi #i nc(eind pace numea sau apro1a numirea celor trimi#i n misiuni diplomatice primea solii străini era comandantul o#tirii era >udecătorul suprem avea autoritate n pro1leme religioase etc. Amestecul Por&ii era mai vădit n afaceri de politică eternă! sultanul tre1uind să respecte autonomia &ării! atâta vreme cât o1liga&iile erau respectate. Principele conducea &ara a>utat de consiliul său! al cărui număr de mem1ri s-a fiat până la urmă la ;H. 'ieta Transilvaniei provenea din congrega&iile mai vec(i ale voievodatului! n care fuseseră rePrezentate no1ilimea! patriciatul săsesc #i frunta#ii secuilor. Acum! 1 principat! din dietă făceau parte reprezentan&ii celor trei na&iuni recunoscute +no1ilimea mag(iară! sa#ii! secuii, #i ai celor patru religii recepte +catolică! lut(erană! calvină! unitariană,! ai unor cetă&i #i 7rE#e! precum #i reprezentan&ii personali ai principelui. Mem1rii dietei erau ale#i de no1ilii din comitate +corni&ele! plus câte doi no1ili de HEE comitat,! de adunările scaunelor secuie#ti #i săse#ti +câte > reprezentan&i de scaun,! de oră#eni #i târgove&i! iar *regalist +oamenii principelui, erau numi&i dintre consilierii principelui #i >>n> credincio#ii acestuia. 'ieta era formată din circa ;oritatea locuitorilor &ării #i credin&a lor ortodoă! nu făceau parte din dietă #i erau o1liga&i să se supună deciziilor luate pentru ei! dar fără de ei. 'ezvoltarea Transilvaniei n a doua >umătate a secolului %VI a fost serios stân>enită de insta1ilitatea internă! de criza regatului $ngariei! de rivalită&ile #i răz1oaiele turco-austriece. Produc&ia agricolă #i animalieră era scăzută! dar suficientă pentru satisfacerea nevoitor interne! n anii normali. 7cne mai importante erau la Turda! Co>ocna!
0ic! 7cna 'e>ului #i 7cna 0i1iului. 0e mai eploatau fier! aur! argint! aramă #i mercur! mai ales n păr&ile 2unedoarei! ale Mun&ilor Apuseni #i n zona 5ăii Mari. n acest fel! me#te#ugurile cunosc o oarecare dezvoltare! n tradi&ionalele centre ur1ane săse#ti! dar #i n sate. 5reslele se nmul&esc la Clu>! 0i1iu! 5ra#ov! 5istri&a. n aceste ora#e func&ionau n medie câte H?-H< de 1resle #i =?-=< de specialită&i me#te#ugăre#ti@. 5ra#ovul! de#i cel mai important centru ur1an al Transilvaniei! avea 1resleputerii mai pu&ine +cam H?,! fiindcă negustorimea! care de&inea monopolul n ora#! mpiedica organizarea de noi 1resle. Cele mai intense sc(im1uri economice ale Transilvaniei erau cu 6ara 4omânească #i Moldova. 5ra#ovul devenise placa turnantă a comer&ului celor trei &ări vecine #i alături de el! aveau un rol important n acela#i sens 0i1iul #i 5istri&a. 'ar mărfurile Transilvaniei a>ungeau! pe căi ocolite! #i spre Vien Polonia! Ce(ia sau ermania. Cre#te numărul familiitar no1iliare *; Transilvania! prin refugierea aici a unor reprezentan&i din $ngaria cotropită sau prin nno1ilări recente pentru merite militare. Ace# no1ili mici sunt numi&i *armali#ti* sau no1ili cu 1lazoane. 0 v? reprezenta n secolul %VII for&a militară cea mai importantă a principatului. n ceea ce prive#te &ărănimea! un rol important i caracterizarea ei ncep să-l ai1ă din secolul %VI ur1ariile +]evident HE= fpud privind domeniile #i referitoare la oamenii aservi&i! suprafe&e 2>vate! culturi! o1liga&iile acestor locuitori etc cuprindeau elemente >g interes economic-fiscal care arătau valoarea economică a fiilor,D. 6ăranii li1eri sunt tot mai pu&ini #i se regăsesc mai ales pe pământul crăiesc. Io1agii formau ma>oritatea popula&iei. 'intre ei! >ceia cu o sesie ntreagă aveau o situa&ie materială 1ună. Mai dificilă era situa&ia io1agilor cu ;S= sau ;SE de sesie #i mai ales a >eterilor! neposesori! n general! de 1unuri imo1iliare. Mai eistau o seamă de categorii intermediare! de profesiuni diverse #i cu venituri variate! intre care mai importan&i erau me#te#ugarii #i negustorii. $nii dintre ei nu se mai ocupau de meseria propriu-zisă! deveniseră 1oga&i #i doar diri>au afacerile sau le urmăreau de la distan&ă. Vârfurile no1ilimii! grupate n *partide*! #i dispută puterea #i provoacă tot mai multă insta1ilitate n condi&iile rivalită&ii otomanoaustriece. 6ara se orientează tot mai insistent! c(iar #i la nivelul politicii oficiale! spre Moldova #i 6ara 4omânească! cu care mpărtă#e#te de iure acela#i statut politic interna&ional. 'ieta de la 0ig(i#oara! din HD august ;<=?! (otăra să trimită *soli la domnii voievozi ai Moldovei #i 6ării 4omâne#ti! să li se propună acestor domni voievozi prietenia acestei &ări a Transilvaniei*D?. Tot dieta trimitea n ;<=E solie la domnul Moldovei *pentru un tratat de alian&ă #i de 1ună vecinătate cu această &ară*D;. 0c(im1urile de solii au continuat ntre conducătorii celor trei &ări #i n anii următori. In ;<<=! dieta de laTârgu Mure#! n focul disputelor dintre otomani #i imperiali! apelează la
medierea *regelui 6ării 4omâne#ti*! pentru a o1&ine Protec&ia lui 0ule/man. 'upă ce dieta de la 0e1e# l realege principe IF loan 0igismund n ;<<@! acesta revine n Transilvania su1 rotirea domnilor Pătra#cu cel 5un al 6ării 4omâne#ti #i Aleandru pu#neanu al Moldovei. 9uptele dintre austrieci #i otomani continuă #i pe parcursul celei -a doua >umătă&i a secolului %VI #i au ecou n partidele no1iliare e se confruntă n +;<=;-;<<;, Transilvania. nu Principele-copil loan via&a 0igismund! mamei sale poate să domine a &ăriisF #i regen&a să pună capăt tendin&elor anar(ice ale no1ilimii! care &ara #i #i-o disputau. (eorg(e Martinuzzi! episcopul numit al &ării de către turci! ducea o politică duplicitară! tratând HE< cu Berdinand cedarea Transilvaniei. Cu mi>loace militare s diplomatice! cu presiuni #i promisiuni! 2a1s1urgii reu#esc să a>unat stăpâni ai Transilvaniei vreme de < ani +;<<;-;<<@,! dar pierd iaras &ara! datorită mi>loacelor neadecvate pe care te aplicau. i7an 0igismund #i mama sa revin la tron n ;<<@ #i conduc mpreună pânF n ;< #i Caranse1e# păstra doar o stăpânire nominală. 'upă moartea lui loan 0igismund! n ;<;! marea no1ilime se mparte n două ta1ere pentru alegerea succesorului. Partida imperială l avea n frunte pe âspâr 5eUes! omul cur&ii din Viena! coautor al tratatului de la 0pe/er #i stăpân al cetă&ilor Transilvaniei. Partida anti(a1s1urgică era nsă mai puternică! deoarece era evident că Viena urmărea ocuparea &ării #i desfiin&area autonomiei sale. Această grupare #i avea 1aza n no1ilimea mică #i mi>locie. Candidatul ei era un magnat din *Partium* numit 3tefan 5ât(or/! care accepta #i suzeranitatea otomană n condi&iile eistente su1 loan 0igismund. Poarta l-a numit nsă pe 5ât(or/! cum s-a văzut! nainte de alegerea sa n dietă. 8oua domnie ncepea su1 auspicii proaste: insta1ilitate! $psun! dispute intermina1ile. 3tefan 5ât(or/ +;<;-;<E, a dus o politica oscilantă! ec(ivocă! pentru a men&ine statutul autonom ` Transilvaniei. "l a depus n secret >urământ de credin&ă mpăratului de la Viena! pretinzând n sc(im1 a>utor contra lui 5eUes. nsă zbf din urmă nu a renun&at la preten&iile sale princiare până n ;<
consolidat! n ciuda o1liga&iei de a tri1utul de ia ;?.??? la ;<.??? de florini de aur. HE@ pe plan intern! principele a spri>init catolicismul! slă1it mult n urma i confesiunilor protestanteDH. Papalitatea spera c(iar că! su1 grria lui 5ât(or/! 1iserica catolică va câ#tiga tot ceea ce pierduse \nTransilvania n urma ac&iunii 4eformeiDE. Curând! principele a cerut 7lnei să trimită n &ara călugări iezui&i care a>utelanClu>opera ntreprinsăD=. Ace#tia ausavenit n ;<D #i au fostsă-l a#eza&i 8lănă3tur! Clu> #i Al1a lulia. n ciuda ostilită&ii unei păr&i importante a popula&iei protestante! iezui&ii au primit dona&ii 1ogate #i au desfă#urat ? activitate intensă n domeniul nvă&ământului. Politica lui 3tefan 5ât(or/ i-a avut n aten&ie #i pe ortodoc#i! n vederea contra1alansării protestantismului. n ;<;-;<H! principele i-a acordat ieromona(ului #i apoi episcopului "ftimie dreptul de a predica n Transilvania #i de a ndeplini rânduielile 1iserice#ti pentru româniD<. Profesorul iezuit Antonio Possevino nota n ;<E că 3tefan 5ât(or/ nu credea n succesul propagandei catolice printre românii din 6ara 4omânească #i Moldova! deoarece această propagandă se dovedise fără rezultat n rândul românilor din TransilvaniaD@. Pe de altă parte! o anumită aten&ie acordată românilor ortodoc#i! n paralel cu măsuri ferme de ntărire a catolicismului! era menită să mai reteze din avântul 4eformei ce se ntărise atât de mult n principat #i să stimuleze anumite categorii de oameni! inclusiv români! n ndeplinirea o1liga&iilor lor militare #i economice către stat. 'upă nfrângerea lui âspâr 5eUes n ;<inul Turciei! la sfâr#itul anului ;<<. Practic! s-a format o uniune personală ntre Transilvania #i Polonia! deoarece 5ât(or/ a continuat să conducă #i principatulD. 9a curtea polonă! func&iona o cancelarie specială pentru Transilvania. Conducerea politică a pricipatului! n perioada uniunii personale! a revenit lui Cristofor 5ât(or/ - fratele lui 3tefan - n calitate de voievod. Acesta! cu avizul suveranului Poloniei! a dus o politică su1ordonată Por&ii! a aplicat Măsuri aspre contra io1agilor fugi&i #i a restrâns li1ertă&ile secuilor! ale mi#cări au fost nă1u#ite. ncă mai trăia Cristofor! când 3tefan r/ a făcut să fie ales principe fiul minor al acestuia! 0igismund HE +;<;,. Acesta a fost a>utat de o locotenentă #i apoi de guvernator! până n ;<! când dieta de la Media#! l-a acceptat np tânărul principe cu condi&ia că acesta să ia măsuri contra iezui&>7r 3tefan 5ât(or/ murise n ;<@! dar linia sa politică de orientare prudentă spre Poartă a continuat până spre ultimul deceniu a secolului %VI! când un nou conflict ntre 2a1s1urgi #i Imperii 7toman avea să desc(idă alte
perspective n zonă <.. Transilvania n epoca lui Mi(ai Viteazul! nceputurile lumii moderne 0fâr#itul secolului %VI aduce n am1ian&a societă&ii transilvane noi sensi1ilită&i #i mentalită&i politice! culturale! dar #i etno-confesionale! n acord cu transformările produse n centrul #i sud-estul continentului. 'upă moartea lui 0iite/man Magnificul +;<@@,! Imperiul 7toman trece printr-o perioadă de nord criză!#idar nuapus. renun&ă la planurile domina&ie de epansiune spre spre n acela#i timp! de 2a1s1urgii #i#i continuă presiunile n regiunile cre#tine cucerite sau dominate de turci. n acest contet! Transilvania! cu precădere după moartea lui 3tefan 5ât(or/ +;<@,! cunoa#te noi frământări! lupte interne! rivalită&i! generatoare de insta1ilitate. 7dată cu 1iruin&a 4eformei #i cu acceptarea confesiunilor protestante drept *religii recepte*! sentimentele etnice se accentuează! iar etnicitatea! n unele mpre>urări! trece pe prim plan. 'acă n secolul %IV! 5artolomeu de Alvema aprecia că ortodoc#ii nu pot fi fideli domnitor +stăpânilor, lor +catolici,! cărora nu le slu>esc decât de frică! acum! după H?? de ani! ntre unii #i ceilal&i se formase o adevărată prăpastie. " drept că domnii deveniseră n mare măsură calvini! iar supu#ii rămăseseră ortodoc#i! dar diferen&a era de-acum percepută ca una etno-lingvistică! de tradi&ii #i srcine #i considerată de unii ireducti1ilăD. 0e deose1eau preo&ii de preo&i! no1ilii de no1ili! oră#enii de oră#eni #i &ăranii de &ărani! satele de sate! după etnie. Preo&ii erau! n general oameni li1eri! dar cei români datorau ro1otă oră#enii erau oameni li1eri! dar românii aveau prea pu&in acces la via&a citadină &ara;;* *cre#tini* +catolici sau fo#ti catolici, puteau fi re&inu&i de >usti&ie pe 1za HE a #apte *cre#tini*! românii! pe 1aza mărturiei a numai trei sau #apte români turmele satelor române#ti nu aveau g la pă#unat n (otarul satelor ungure#ti #i săse#ti no1ilii români \nu se 1ucură de atâta cinste ca no1ilii unguri #i! c(iar dacă se disting teodată mai mult decât ungurii n răz1oi! sunt &inu&i mai n urmă! ca >â nu fie premia&i de principe* +spune Antonio Possevino n ;<E,*. Cu alte cuvinte! impresia generală pe care o avea Anton Verantius fără voca&ie de conducător! oscilând ntre cariera politică #i lumea mona(ală! influen&a1il! dar orgolios #i dornic de mărire. "l profită de criza Imperiului 7toman #i aderă la 9iga 0fântă! ini&iată de 2a1s1urgi! care! dincolo de idealul cre#tin invocat! doreau să-#i lărgească posesiunile spre est #i sud-est. 9a alian&ă au mai aderat 0pania! Vene&ia! 0tatul Papal! ducatele Mantua! Toscana #i Berrara! precum #i
6ările 4omâne. n fe1ruarie ;locirea Transilvaniei. ncă la H< aprilie ;urisdic&ia mitropoliei 6ării 4omâne#ti! cum se pomenise din vec(ime! de pe vremea lui Mircea cel 5ătrân. n ;utoare din Transilvania #i Moldova! dar mai ales cu propriile sale for&e din &ară #i cu mercenari din 5alcani +sâr1i! greci! 1ulgari! al1anezi,! Mi(ai avea să o1&ină victorii strălucite! atât la nord cât #i ia sud de 'unăre! salvând 6ara 4omânească de perspectiva ocupării de către otomani! o1&inând recunoa#terea independen&ei acesteia #i >ustificând idealurile pentru care se făurise 9iga 0fântă. "l eprimă clar! ca #i 3tefan ceJ Mare n urmă cu peste un secol! convingerea că &ara sa era o *poartă a Cre#tinătă&ii*;?H. Această *poartă* era nsă prime>duită nu doar de turci! ci #i de cre#tini Moldova nu mai era un aliat! după ce Polonia l impusese la tron pe Ieremia Movilă #i voia pace cu Poarta suzeranitatea Transilvaniei asupra 6ării
4omâne#ti! devenită prea apăsătoare! este repudiată de Mi(ai prin ;se1it! anume alăturarea Transilvaniei #i a Moldovei la 6ara românească! cu scopul creării unei unită&i politico-militare reduta1ile In fa&a pericolului etern;?E. n octom1rie ;urământ de credin&ă. 'in Transilvania! n inai ;@??! oastea lui Mi(ai a trecut mun&ii n Moldova! care i s-a supus n circa trei săptămâni. 9a @ iulie ;@??! n la#i! Mi(ai se intitula *domn al 6ării 4omâne#ti! al Ardealului #i a toată 6ara Moldovei*. 4evenit n Transilvania! domnul găse#te o situa&ie ncordată. 9a ; septem1rie ;@??! no1ilii au refuzat să participe la dieta de la 0e1e#! s-au răzvrătit #i l-au proclamat conducător pe 3tefan CsâUi. 9or li se alătură #i comandantul trupelor imperiale! (eorg(e 5asta! care o1&ine o victorie contra lui Mi(ai! ia Mirăslău! n ; septem1rie ;@??. n acela#i timp! n Moldova pătrunde oastea polonă care l repune n scaun pe Ieramia Movilă #i naintează spre 6ara 4omânească. Mi(ai trece la sud de Carpa&i! ncearcă să-i oprească pe poloni la 5ucov #i Curtea de Arge# +octom1rie-noiem1rie ;@??,! dar fără succes. 0imion Movilă devine domn al 6ării 4omâne#ti. Ca urmare! n ianuarie ;@?;! Mi(ai ia drumul Vienei! pentru a o1&ine spri>inul mpăratului. 'upă o ndelungată a#teptare #i după ce no1ilimea Transilvaniei l trădase #i pe mpărat! 4udolf II i acordă spri>in principelui român! condi&ionat de mpăcarea ntre acesta din urmă #i Deneralul 5asta. Cei doi primesc misiunea de recuperare a Transilvaniei! unde revenise la tron 0igismund 5ât(or/. 9a E august ;@?;! for&ele unite ale lui Mi(ai #i (eorg(e 5asta nfrâng oastea lui 0igismund 5ât(or/ la uruslău! iar peste ;@ zile! domnul român! care părea a fi din nou stăpân al Transilvaniei #i al 6ârii 4omâne#ti! te asasinat pe Câmpul Turzii. Aceasta este! n linii mari! cariera Meteorică a lui Mi(ai Viteazul ntre ; 1cumtenens
al mpăratului. 0itua&ia găsită n Transilvania era dificilă greu de stăpânit: o no1ilime ostilă! care i s-a supus doar de frică! fa&ă n fa&ă cu o &ărănime răzvrătită! ridicată contra no1ililor spri>inul sa#ilor era ec(ivoc! n vreme ce alăturarea secuilor venea mai ales din ura acestora mpotriva 5at(ore#ti1r. 'omnul! cel mai mare feudal al 6ării 4omâne#ti! nu avea cum să guverneze cu &ăranii! care nici nu voiau! nici nu puteau acest lucru. Prin urmare! el a fost o1ligat să se spri>ine pe rânduielile #i petrei institu&iile &ării. A căutat să cola1oreze cu no1ilimea! cu cele stări sau na&iuni acceptate! cu acel consiliu al principelui! cu dieta! cu comitatele! scaunele! districtele #i cetă&ile &ării. A recunoscut o1iceiurile consacrate! religiile recepte! lim1ile uzitate oficial +latina! mag(iara! germana,. A convocat patru diete! două la Al1a lulia! una la 5ra#ov #i una la 0e1e#;?<. Cea din urmă! c(emată la ; septem1rie ;@??! nu s-a mai &inut! deoarece no1ilimea răzvrătită s-a dus la Turda! pentru pregătirea confruntării! n timpul dietelor din H?-H noiem1rie ;utorul românilor. 'e aceea! a introdus n consiliul princiar #i n dietă 1oieri de la sud de Carpa&i #i a H=H it o serie de dregători români la nivel local. $nele func&ii erau +>o pentru 6ara 4omânească #i Transilvania. A#a! Teodosie fludeanu era logofăt pentru am1ele &ări! Mi(alcea Caragea era *1an al arii 4omâne#ti* #i *nsărcinat cu puteri depline pe lângă staturile #i ordinele Transilvaniei*. 0-au 1ucurat de ranguri #i onoruri n Transilvania: postelnicul Preda 5uzescu! marele postelnic 0toic(i&ă !>>n 0trâm1a! Petre rigorovici Armeanul! arma#ul 0ava! postelnicul puma! spătarul Tudor! vistierul 5ărcan;? #. a. n fruntea celor mai iinportante cetă&i! au fost pu#i pârcăla1i +castelani, dintre oamenii domnului! anume Aga 9ecca la (erla #i C(ioar! 1anul Mi(alcea la 7cna Mure#! căpitanul Bărca# la Băgăra#! stolnicul Constantin la urg(iu. Qude al Clu>ului a fost numit Andrei 0tăncel. Mul&i dintre ace#tia! alături de no1ilii ardeleni! au
fost răsplăti&i cu generoase danii de mo#ii n Transilvania. Mul&i români din Transilvania! cum au fost 1oierii făgără#eni sau no1ilii din Caranse1e#! s-au 1ucurat de gri>a domnului. Minai nsu#i avea stăpâniri n Transilvania;?. n afară de acestea! domnul a emis porunci #i a pus să se facă documente #i acte n lim1a română! alături de lim1ile consacrate. C(iar *Catasti(ul 6ării Ardealului de pre >udea&e #i vămile #i ocnele*! datat la ;H noiem1rien;uzii #i consiliile ora#elor! n actele de (otărnicire! de danie! n c(itan&e etc. n aceste acte! Minai se intitulează *domn! din mila lui 'umnezeu! a toată 6ara Ardealului* #i F manifestă ca un suveran! lăsând la o parte inten&ionat orice semn fe dependen&ă. Principele s-a ocupat cu insisten&ă #i de 1iserica Cânilor din Transilvania! după ce! cum s-a men&ionat! a rea#ezat-o! inform tradi&iei! su1 o1lăduirea Mitropoliei Tării 4omâne#ti;;;. n Prilie ;@??! n fruntea 1isericii transilvane se afla un ierar( cu finele loan de Prislop! care purta titlul de *ar(iepiscop #i mitropolit al gradului! Vadului! 0ilva#ului! Băgăra#ului! Maramure#ului*! reunind 0lQt autoritatea sa toate episcopiile ortodoe din Transilvania. Mi(ai a H=E fost #i ctitor al unor 1iserici din zona intracarpatică! n ii 5ra#ovului sau la 7cna 0i1iului! unde c(ipul său apare pictat n ta1loul votiv el a dăruit aceste lăca#uri cu mo#ii! venituri #i odoare de pre&;;H. 'ar domnul s-a ocupat #i de persoana preo&ilor români remarcând #i fiind aten&ionat că ace#tia erau singurii slu>itori al 'omnului care purtau sarcini io1ăge#ti. 'e aceea! el a cerut dietei din iulie ;@?? să ndrepte acest a1uz! iar dieta a fost silită să se conformeze: *n ceea ce prive#te a doua dorin&ă a Măriei Tale! ca persoanele preo&ilor români să nu poată fi silite de nimeni la ro1otă! am respectat #i n această privin&ă dorin&a Măriei Tale #i am (otărât ca preo&ii români să fie scuti&i pretutindeni! n persoana lor! de astfel de slu>1e*;;E. ri>a fa&ă de nevoile cultului românilor s-a manifestat #i prin numirea altor ierar(i! la Vad sau la Muncaci +azi MuUacevo! n $craina,! prin aducerea din 6ara 4omânească a unor preo&i! ca acel 8eagoslav din Târgul de Bloci! a#ezat n 3c(eii 5ra#ovului! 0erg(ie! egumen de Tismana! cola1orator al lui Mi(ai Viteazul! era numit episcop de Muncaci! sufragan al lui loan de Prislop;;= Politica ecclesiastică a lui Mi(ai Viteazul n Transilvania s-a desfă#urat ntr-un cadru central-sud-est european mai larg! pe fondul refluului temporar al 4eformei +evident n timpul lui 3tefan 5ât(or/, #i mai ales n timpul ascenden&ei Contrareformei +su1 0igismund 5ât(or/
#i n vremea răz1oiului antiotoman,;;<. n acest contet general! du1lat de ngrădirile aduse ortodoiei de câteva secole n Transilvania! măsurile lui Mi(ai Viteazul capătă o nouă amplitudine! se nscriu ntr-un plan. Primul o1iectiv ndeplinit a fost anularea efectelor calvinizării din unele zone ale Transilvaniei! readuse acum su1 >urisduc&ia mitropoliei! iar al doilea a fost institu&ionalizarea ierar(iei ortodoe din Transilvania! su1ordonate Mitropoliei de la Târgovi#te. 'upă o serie de acte par&iale! voievodul! cu mpăratul 4udolf II! fondul unor atitudini antica(SinenKacord antiunitariene! inten&iona săpe treacă ortodoia ntre confesiunile recepte. "ra aceasta o modalitate de emancipare pur religioasăK 8u credem! deoarece recuno#terea ortodoiei alături de credin&a *frâncească* +romano-catolică, #i *lotreană* +luterană, atrăgea dupâ sine #i acceptarea românilor! ca na&iune! ntre stări. Pent ndeplinirea acestui plan eista ndemnul mpăratului +*"u! mpărat \ H== rog P@ 'omnia Ta să nu la#i ntr-acel toc mul&i credincio#i! numai să la#i trei: greci #i frânei #i lotreni! numai să gone#ti calvinii #i arianii #i g ie iai 1eserica...*,! iar ac&iunile anticalvine ale lui Minai Viteazul arată că domnul s-a raliat politicii Contrareformei pe care a sus&inut-o prin prisma intereselor ortodoiei române#ti;;@. Minai Viteazul s-a ocupat #i de &ărani! pe care voia să-i vadă 1uni contri1ua1ili! 1uni platnici pentru uria#ele nevoi ale aparatului militar pus atunci n mi#care. 'omnul s-a confruntat cu mari dezordini din acest punct de vedere! n primul rând cu răzvrătiri! cu refuzul supu#ilor de a mai munci pentru no1ili #i cu fuga de pe mo#ii a io1agilor #i >elerilor;;. 8o1ilimea cere măsuri gra1nice #i aspre! pe care domnul tre1uie să le apro1e. " drept că ace#ti supu#i erau n cople#toarea lor ma>oritate români #i aveau ncredere n domnul român venit ca stăpân peste ei. 8umai că timpul a fost foarte scurt! iar Minai nu putea să ac&ioneze altfel decât un mare feudal. $n lucru nsă putea să facă domnul #i l-a ncercat: să elimine discriminările etnice din rândul &ăranilor! al supu#ilor! adică să ia măsuri pentru ca &ăranii români să nu fie trata&i mai rău decât ceilal&i &ărani! cum era practica o1i#nuită n principat. $n nceput n acest sens a fost făcut printr-o cerere adresată aceleia#i diete din iulie ;@??! n privin&a dreptului la pă#unat al turmelor din satele române#ti. 'ieta nu se arată prea dornică să facă acest lucru! dar! *din respect fa&ă de Măria Ta #i din 1unăvoin&a noastră fa&ă de Măria Ta! ncuviin&ăm aceasta ca toate satele lăzuite! atât cele ungure#ti! cât #i cele săse#ti! să dea satelor române#ti! precum #i satele române#ti altor sate române#ti! pă#unat li1er pentru cai! 1oi! >unei #i porci! afară de oi! fiindcă pentru oi nici până acum n-a dat nici un vecin altui vecin asemenea locuri de pă#une*;;! fn privin&a oilor! tot satele române#ti erau dezavanta>ate! deoarece aproape numai ele cre#teau asemenea animale. Totu#i! era tul1urător faptul că Mi(ai ncepuse să asculte plângerile satelor române#ti #i să preconizeze unele măsuri de eliminare a discriminărilor.
Toate aceste ntâmplări #i fapte evocate mai sus nu puteau rămâne fără urmări. "ste drept că Mi(ai era un principe care a condus Transilvania cu mi>loacele pe care Ie-a avut la ndemână #i cu a>utorul institu&iilor &ării. "l nu a unit efectiv Transilvania cu 6ara H=< 4omânească! dar era român #i ortodo! ceea ce nu se mai văzuse n fruntea &ării #i părea că tinde spre acea unire. Voievodul a fost mereu privit caun un*străin* *străin*care #i deavusese attă lege! dar un *străin* de acela#i neam cu supu#ii! ndrăzneala #i puterea să nfrângă armatele lui Andrei 5ât(or/ #i să sta1ilească scaunul *crăiesc* ai celor trei &ări n Transilvania;;D. Cât a luptat mpotriva turcilor #> a o1&inut strălucite victorii! apărând n fapt #i Transilvania! voievodul Mi(ai era admirat #i lăudat! dar după trecerea mun&ilor! atitudinea oficialită&ilor se modifică. Cronicarul umanist 0zamosUozi sau Ramosius l nume#te pe Mi(ai! după trecerea mun&ilor! Vala(ul Tiranul! iar popula&ia românească n ntregul său este apreciată ca *lene#ă*! *murdară* #i nclinată spre *tâl(ării* #i *prădăciuni*. Acela#i cronicar vede n alăturarea românilor din Transilvania la politica lui Mi(ai Viteazul #i n răscoala &ăranilor români contra no1ililor un act de solidaritate românească: *ntr-adevăr! la vestea luptei nefericite [de la 3elim1ăr! din H octom1rie ;a&i de ncrederea că aveau un domn din neamul tor [...X! au ocupat drumurile #i au ucis pretutindeni [...X. Acum! fiind ncura>ată ne1unia lor de principele român #i sporindu-le ndrăzneala din pricina răz1oiului [...X! cu atât mai multă cruzime au atacat cu acest prile>! cu cât anterior! când &ara era lini#tită! dovedi&i prin decizii >udecătore#ti cu vreo faptă rea! erau pedepsi&i cu cele mai grele pedepse. Peste tot! spânzurătorile! 1utucii! securile! cârligele! funiile #i toate locurile de osândă erau pline mai mult de români*;H?. 7pinii asemănătoare au eprimat #i cronicarii Am1rosius 0imigianus sau 0omog/i! eorg Wrauss! cronicarul anonim de la Pre>mer #i al&ii. 0omog/i su1liniază că s-au răsculat românii! care-i prindeau #i-i >efuiau pe unguri! iar Wrauss vor1e#te despre *românii murdari! (o&i! uciga#i! răscula&i n acel timp! deoarece Tiranul era din na&iunea lor! adică un român*. Brancisc MiUo spune ca no1ilii mag(iari erau *ngrozi&i de stăpânirea românească* a lui i( Viteazul;H;. H=@ n general! izvoarele epocii consideră că dezordinile din anii ;
ci o răscoală na&ională a tuturor românilor na&io Valac(orum, contra ungurilor. Aprecierile cu su1strat etnic nu contenesc! inclusiv la adresa mag(iarilor. Brancisc MiUo spune că Moise 0zeUel/! tratând cu căpitanii o#tilor mag(iare din 6ara 5ârsei! *i-a ndemnat pe aceia! ca unguri! să fie 1inevoitori către patria #i na&iunea lor! să nu ra1de astfel de tiran! să nu ra1de ca vala(i ticălo#i să fie stăpâni asupra acestei na&iuni no1ile*;HH. 4omânii sunt caracteriza&i negativ! atât ca na&iune! cât #i individual;HE. Minai este privit ca un principe de srcine modestă! iar doamna 0tanca este socotită o femeie 1ătrână vetula,! nevoită să ai1ă mereu două *&iitori* lângă ea. Teodosie 4udeanu! logofătul #i cărturarul! unul din cei mai mari 1oieri! este caracterizat ca *un om 1ătrân! răutăcios cu ungurii #i care I-a ndemnat pe Mi(ai Vodă să-i taie pe unguri*. $n cronicar german spune despre 1anul Mi(alcea că *era cel mai ticălos dintre to&i românii ce-i &ine 6ara 4omânească #i vrednic de a nu fi pomenit niciodată fără 1lestem*. 4omânii care l-au slu>it pe Mi(ai Viteazul #i au fost prin#i de ta1ăra adversă au fost trata&i cu cruzime medievală. 5a1a 8ovac! vla( născut pe Valea Timocului #i căpitan al principelui Mi(ai! a fost ars pe rug de viu la Clu> n fe1ruarie ;@?;. 8o1ilul 'aniel din Rla#ti! ca pedeapsă pentru că la nceputul luptei de la 3elim1ăr +;it cu credin&ă pe voievod! a avut o soartă la fel de tristă: prins aproape doi ani de la victoria românilor de la 3elim1ăr! a fost cu mâinile la spate de coada unui cal - spune 0zamosUozi - cu trupul gol n fuga animalului! tăiat apoi n patru 1ucă&i #i eFpus ostentativ n văzul mul&imilor n patru locuri *spre a răspândi Droaza printre români*;H=. H= 0ecuii sunt #i ei 1lama&i pentru că s-au alăturat lui Minai Viteazul Br. MiUo repro#ează ntregii secuimi! *care fu 1ucuroasă să lupte! să trăiască #i să moară alături de Voievod! mpotriva fiilor #i domnilor &ării lor*. n septem1rie ;@??! sa#ii si1ieni le scriu secuilor sâ-l părăsească pe Mi(ai! deoarece acesta s-ar strădui să-i mpu&ineze pe no1ilii unguri! pe sa#i #i pe secui! *umplând cu români acest pământ frumos*! care anterior i *ngra#ă* mai ales pe fiii na&iunilor recunoscute;H<. 0trădania de a răsturna stăpânirea românească este remarcată #i din cealaltă perspectivă. Cronica internă a 6ăr>> 4omâne#ti notează: *$ngurii... de o parte >ura lui Mi(ai Vodă! iar de altă parte! de toate păr&ile! muncia n tot c(ipul! că doar s-ar mântui! să nu le fie craiu un român! precum le era*;H@. 'escriind o ciocnire ntre români #i mag(iari la 2unedoara! n august ;@??! 0zamosUozi i prezintă pe români *1ătându-#i >oc de unguri că sunt atât de pro#ti! ncât un român cu ciomagul a putut să gonească #i să mpră#tie atâta mul&ime*;H. 'isputele etnice sunt la ordinea zilei! iar identită&ile na&ionale se fortifică prin alteritate! prin compara&ia cu celălalt #i se validează prin
ac&iune. Pentru prima oară! ideea de stat n Transilvania capătă sens românesc. *Crăiia* românească plănuită de Mi(ai Viteazul era socotită o amenin&are pentru privilegia&i! denumi&i de-acum după criteriul etnic. 5iserica #i preo&imea românilor sunt socotite o mare prime>die: *Mi(ai! ncă nainte de intrarea sa! a instigat pe ascuns ntreagă sărăcimea românilor din Transilvania! prin tainica lucrare a preo&ilor săi care se numesc călugări*;H. 'e aceea!care ncăaudin septem1rie stările fn poruncesc omorârea românilor ascultat aceste;@??! ndemnuri! urma mor&ii voievodului! su1 pretet că el ar fi ordonat uciderea preo&ilor mag(iari! autorită&ile (otărăsc ca *popă românesc să nu mai poată intra vreodată din celelalte două &ări române#ti! iar călugării [româniX să fie cu to&ii proscri#i din toată &ara*. 'ieta din ianuarie ;@?; pedepse#te aspru pe preo&ii români din Transilvania! cu tae suplimentare #i cu alungarea din &ară pentru aceia care au fost răzvrăti&i #i au pus foc. 'elega&ii aceleia#i diete cer mpăratul cum se mai făcuse #i altădată! să guverneze n &ară numai cu consilieri unguri #i cu dregători unguri armata să fie de nea;;; H= ufigiiresc #i! mai presus de orice! principele să fie ales de dietă numai din neamul unguresc;HD. Minai este acuzat că a ruinat &ara. 'upă moartea voievodului! condamnările la adresa lui #i a românilor se nte&esc: este făcut vinovat că a distri1uit mo#ii! cetă&i! castele #i cur&i românilor săi! că a clădit *1iserică sc(ismatică* la Al1a lulia! care! negre#it! tre1uie dărâmată 0zamosUozi se gânde#te c(iar la stârpirea din rădăcină a tuturor românilor! a#a cum ar fi voit să facă #i regele 0igismund de 9uem1urg in ;=HD;E?. Pentru stări! cu precădere pentru no1ilimea mag(iară! care se identifca tot mai mult cu *na&iunea mag(iară*! amintirea faptei lui Mi(ai a rămas ca o amenin&are gravă. 'upă secole ntregi de discriminare! de supunere! de prozelitism! după ndepărarea dintre stări! românii marginaliza&i #i dispre&ui&i se ridicaseră la conducere sau erau gata s-o facă su1 Mi(ai Viteazul. 8o1ilimea a n&eles un lucru foarte grav! anume că Transilvania! &ară ma>oritar românească su1 aspect etnic! fusese pe punctul să devină românească #i su1 aspect politicj. 8u atât unirea fusese periculoasă! cât prezen&a principelui român n fruntea noii alcătuiri politice. 'oar #i 0igismund 5ât(or/ s-a visat principe al 'aciei! numai că prin Mi(ai sensul era inversat! căci el era de acela#i neam cu ma>oritatea locuitorilor! cu cei &inu&i anterior n supunere. Jar minoritatea care dominase de secole! care-i marginalizase pe români #i care păstra amintirea vasalită&ii 6ării 4omâne#ti #i Moldovei fa&ă de $ngaria! se vedea dintr-o dată amenin&ată. 'e-acum stările! cu precădere no1ilimea mag(iară! vor veg(ea cu mare gri>ă ca astfel de fapte să nu se mai repete. Puterea aceasta românească ridicată de >os! n urma venirii principelui român reformator! a rămas ca un memento pentru vec(ii stăpâni. 'e aceea!
măsurile luate după moartea voievodului au vizat deopotrivă pedepsirea românilor transilvăneni #i ruperea legăturilor cu &ările române li1ere! fiindcă *ruina #i prime>dia* stăpânitorilor de acolo veniseră. Pentru români! dimpotrivă! fapta lui Mi(ai - cu un grad de con#tientizare mai mic n epocă - a rămas ca o 1inecuvântare! a fost receptată ncă atunci! n oarecare măsură! ca având conota&ii etnice! iar ulterior s-a transformat n sim1ol al li1ertă&ii #i unită&ii na&ionale. H=D 9unga perioadă de asuprire! discriminările! timide la nceput! clar accentuate mereu prin io1ăgirea n masă! prin acte ca cete din ;E^^ +ale lui 9udovic de An>ou,! prin *fraterna unio* după ;=E! pr>n Tripartitul lut Ler1ocz/ n ;<;! prin statuarea regimului celor trei na&iuni #i patru religii recepte! păreau trecute n ; #i cruzimile nemaintâlnite ndreptate mpotriva românilor. "emplul unei Transilvanii! care dăduse prin *descălecat* un serios impuls agregării #i centralizării statale la sud #i est de Carpa&i #i care se transforma acum ia ;@?? n centrul unui stat românesc! venea din trecut! dar privea! cu precădere! spre viitor. *'omnul Mi(aiu [...X - scria (eorg(e 5rancovici - au lă&it puterea neamului românesc! cu fericire stăpânind măriia sa câte trei &ări! adecă Ardealul! Moldova #i 6ara Muntenească*;EH. Minai nu a unit cele trei &ări din ra&iuni na&ionale! dar actul său creat interpretări #i reac&ii na&ionale! atât la ;@??! cât #i n viitor. 8u a scăpat nici românilor #i nici străinilor faptul că su1 Mi(ai unitatea politico-militară a vec(ii 'acii! cum scriau umani#tii! se realizase pe un fond etnic de solidaritate românească. Confruntările cu tentă na&ională care au urmat intrării principelui român n Transilvania! precum #i politica desfă#urată atunci arată că se trecuse de la solidaritatea instinctivă la solidaritatea efectivă #i de la na&iunea medievală spre na&iunea modernă. 87T" ; V! Pervain! 'in rela&iile! p. D-;;. H Idem! 9upta! p. <<-D Br. Pali! tSn! p. D-H V. Ciocâltan! campagne! p. =E-==<. H
6(. 8ăgler!9upta! p. =-=D I. 'răgan! 4omânii! p. @-. D;. A. Pop! 6ările 4omâne! p. ;
2a&egului! p. H;=-HH<. . << Vezi #i (. Arion! 0culptura! passim. < M. Porum1! 5isericile! passim. < 7. Velescu! Castelul! passim. < M. 2ol1an! Călători! passim.
DH C. Alzati! Terra 4omena! p. <-@D. DE P. Teodor! Politica! p. =D. D= 4. Mârza! Iezui&ii! p. ;=D-;<. D< P. Teodor! op. cit.! p. =?. D@ Ssfcra! p. D=H. D "tienne 5ât(or/! passim. D '. Prodan. 0uppSe! p. ;?H-;?D. DD Veress! Bontes! p. @=. Mi(ai Viteazul n con#tiin&a europeană! ;??A.Vezi colec&ia de izvoare voi. I-V! 5ucure#ti! ;DH-;DD?. ;?; I. A. Pop! Considera&ii! p. ;DE. ;?H Idem! 6ările 4omâne! p. ;@?. ;?E Vezi 3t. Andreescu! 4estitutio! p. <-H;. ;?= Vezi '. Prodan! op. cit.! p. ;;?-;; 3t. Pascu! Mi(ai Viteazul! p. ;; -H=. ;?<;. Crăciun! 'ietele! passim. ;?@ '. Prodan! 0uppSe! p. ;;?-;;. ;? 3t. Pascu! Mi(ai Viteazul.! p. H;. ;? 8. "droiu! Posesiunile! p.
Constantin Porp(/rogenitus! 'e administrando imperio! ed. /. MoravcsiU! 4.Q.2. QenUins! Las(ington! ;D@ +'e administrando imperio,. Cronica pictată de la Viena +C(ronicon pictum Vindo1onense,! n . Popa-9isseanu! Izvoarele istoriei românilor! %I! 5ucure#ti! ;DE +Cronica pictată,. 'escriptio "uropae 7rientaiis! n . Popa-9isseanu! Izvoarele istoriei românilor! II! 5ucure#ti! ;DE= 'escriptio,. 'ocumenta 4omaniae 2istorica! seriile C #i '! 5ucure#ti +'42,. 'ocumente privind istoria 4omâniei! C! veacurile %I! %II #i %III! voi. I! 5ucure#ti! ;D<; +'I4,. 'ocumente privitoare la istoria românilor +colec&ia 2urmuzaUi,! IIS=! IIS
P /Uunden1uc( zur esc(ic(te der 'eutsc(en in 0ie1en1urgen! ed. Y Hirnmermann! C. Lerner! 0i1iu! ;DH +$1.,. H< 5. Istoriografie Ac(im! V.! 'istrictele medievale române#ti de pe valea superioară a 5eg(eiului! n Anuarul Institutului de Istorie Clu>! %%%! ;DD?-;DD; +'istricteSe,. Ac(im!etV.!cat(olicisme! 9a feodalite n roumaine duQournal ro/aume de 2ongrie entre ortodoie ColloGuia. of Central "uropean 2istor/! I! ;DD=! nr. H 9a feodalită,! Alzati! C! Terra 4omena tra 7riente e 7ccidente.C(iese ed etnie neltardo ! ;D= 0culptura,! Arm1ruster! A!! 4omanitatea românilor. Istoria unei idei! ed. a 5ucure#ti! ;DDE 4omanitatea,. -a! Arvinte! V.! 4omân! românesc! 4omânia. 0tudiu filologic! 5ucure#ti. ;DE+SK7SâS,. 5ar1u! M.! Rdro1a! M.! 8oi cercetări privind cetatea de pământ de la Vladimirescu! n Riridava! VIII! ;D 8oi cercetări,. 5art(a! A.! 2ungarian 0ociet/ in t(e Dt( and ;?t( centuries! 5udapest! ;D< 2ungarian,. 5e>an! A.! 5anatul n secolele IV-%II! Timi#oara! ;DD< 5anatul,. 5enea! 'oina! 'in istoria militară a Moesiei 0uperior #i a 'aciei 9egiunea a Vll-a Claudia #i legiunea a lll-a Blavia! Clu>-8apoca! ;DE 'in istoria,. 5inder! P.! 3tefan Mailat +circa ;-8apoca! ;DD< +Contri1u&ii,. 5orcea! 9! 6epelea ! I.! Menumorut! 5ucure#ti! ;D +Menumoruf>. 5rătianu! (. I.! 9es assem1lees detats et Ies 4oumains de Trans/lvanie! l-ll! fn 4evue des "tudes 4oumaines! %III-%IV! ;D= %V! ;D< +9es assem1lâes,. 5rătianu! (. I.! 7rigines et formation deSunite roumaine!
5ucure#ti! ;D=E +7rigines,. 5rătianu! (. I.! Tradi&ia istorică despre ntemeierea statelor române#ti! ed. de V. 4âpeanu! 5ucure#ti! ;D? +Tradi&ia,. 5rătianu! (. I.! $ne enigme et un miracle (istoriGue: le peupSe roumain! ed. de 0t. 5rezeanu! 5ucarest! ;DD +$ne enigme,. 5rezeanu! 0t.! 9es 4oumains et *le silence des sources*! dans le *millenaire o1scur*! fn 4evue 4oumaine d2istoire! %%I! ;DH! nr. E-= +9es5rezeanu! 4oumains,. 0t.! 7 istorie a Imperiului 1izantin! 5ucure#ti! ;D; +7 istorie,. 5rezeanu! 0t.! )4omani* #i )5lac(i* la Anon/mus. Istorie #i ideologie politică! n 4evista de istorie! E=! ;D;! nr. +*4omani*#i *5lac(i,. C(am1ers Q.! T(e 'eviSs 2orsemen. T(e Mongol Invasion of "urope! 8e qorU! ;D< +T(e 'evils 2orsemen,. Ciocâltan! V.! Informa&iile lui uillaume de 4u1rucU despre români #i 1a#c(iri n lumina izvoarelor orientale! n 4omânii n istoria universală! LS;! la#i! ;D. Vezi #i versiunea germană a acestui studiu n 0udostBorsc(ungen +Munc(en,! %9II! ;DE +4u1rucU,. Ciocâltan! V.! 9a campagne ottomane de Trans/lvanie +;=E, dans fe contete politiGue interna&ional! n 4evue 4oumaine d2istoire! %V! ;D@! nr. E +9a campagne,. Ciocâltan! V.! 71serva&ii referitoare la românii din Cronica notarului anonim al regelui 5ela! n 4evista de istorie! =?! ;D! nr. < 71serva&ii,. H! ;DH! Cronicarul,. Crăciun! I.! 'ietele Transilvaniei &inute su1 domnia lui Mi(aiu Viteazul +;! VII! ;DE@-;DE 'ietele,. Coulton! . .! 8a&ionalism in t(e Middle Ages! fn T(e Cam1ridge 2istorical Qournal! V! ;DE-8apoca +T(e "t(nogenesis,. 'an! M.! $n stegar al luptei antiotomane! lancu de 2unedoara! 5ucure#ti! ;D= +$n stegar,. 'ecei! A.! Asupra unui pasagiu din geograful persan ardizi +a. ;?
'ecei! A.! 4ela&ii româno-orientale. Culegere de studii! 5ucure#ti! ;D +4eSa&ii,. 'eletant! '.! 0tudies in 4omanian 2istor/! 5ucure#ti! ;DD; +0tudies,. 'emen/! 9! 'emen/! 9.A.! Carte! tipar #i societate la români In secolul al %VI-tea. 0tudii! articole! comunicări! 5ucure#ti! ;D@ +Carte,. 'iaconescu! A.! 7preanu! C! Câteva puncte de vedere n legătură cu evolu&ia auto(tone n epoca daco-romană #i n Clu>! perioadasocietă&ii migra&iilor! n Anuarul Institutului de Istorietârzie #i Ar(eologie %%I%! ;DD +Câtevapuncte de vedere,. 'o1o#i! Al.! 'atul oilor +uinGuagesima ovium,. $n capitol din istoris economică a româniSor din Transilvania! 5ucure#ti! ;DE +'atul oilor,. H@? 'răgan! I.! 'iplomatul #i umanistul de srcine română Bilip More din Ciula +;=?-;storiogratică! fn Anuarul Institutului de Istorie Clu>! %%%! ;DD?-;DD; +8o1ilimea,. 'răgan! I.! 4omânii din Transilvania n lupta antiotomană din a doua pmătate a veacului al %V-lea! fn Anuarul Institutului de Istorie #i Ar(eologie Clu>-8apoca! %%VII! ;D<-;D@ +4omânii,. 'rag an u! 8.! 4omânii n veacurile I%-%IV pe 1aza toponimiei #i onomasticei 5ucure#ti! ;DEE +4omânii,. 'răgu&! V. +coord.,! 4epertoriul picturilor murale medievale din 4omânia +sec.%IV-;=-8apoca! ;DD= +Posesiunile,. "sUenas/! V.! 4usu! A.A.! Cetatea Mălăie#ti #i cnezatul 0ăla#ului +sec. %IV-%VII,! fn Anuarul Institutului de Istorie #i Ar(eologie Clu>8apoca! %%V! ;DH +Cetatea,. "tienne 5ât(or/! roi de Pologne! Prince de Trans/lvanie! Cracovia!
;DE< +"tienne 5ât(orq,. H@; Basoli! ina! Points de vue sur Ies incursions (ongroises en "urope au %-e siecle! fn Ca(iers de civilisation medievale! II! ;D-8apoca! ;DD@! teză de doctorat +0tatutul,. Bene#an! C! 'ocumente medievale 1ăne&ene +;==?-;@-8apoca! %%VII! ;D<;D@ +$n cola1orator,. iurescu! +Bormarea,. C. C! Bormarea poporului român! Craiova! ;DE lucU! ".! Contri1u&ii cu privire la istoria păr&ilor arădene fn epoca ducatului lui A(tum! n Riridava! VI! ;D@ +Contri1u&iiI,. lucU! ".! Contri1u&ii privind istoria păr&ilor arădene fn secolele I%-%! nvoi. 0tudii privind istoria Aradului! 5ucure#ti! ;D? +Contri1u&ii If,. lucU! ".! Cu privire la istoricul păr&ilor arădene fn epoca voievodatului lui A(tum! n 0tudii privind istoria Aradului! 5ucure#ti! ;D? +A(tum,. lucU! ".! $nele informa&ii provenite din cronicile medievale referitoare la zona Aradului +sec. VIII-%,! n Riridava! VI! ;D@ +$nele informa&ii,. udea! IM.! (iurco! I.! 'in istoria cre#tinismului la români. Mărturii ar(eologice! 7radea! ;D +'in istoria cre#tinismului,. H@H uenee! 5.! PolitiGue et (istoire au Mo/en Age. 4ecueil darticles sur l(istoire politiGue et l(istoriograp(ie medievale +;D<@-;D;,! Paris! ;D; +PolitiGue et (istoire,. undisc(! W. .! 'as Patriziat 0ie1en1urgisc(er 0tădte im Mittelalter Woln! ;DDE +'as Patriziat,. /oni! M.! 9es Voloc(s des Annales primitives de Wiev! n "tudes slaves etroumaines! II! ;D=D +9es Voloc(s,. /orff/! /.! 9a C(ristianisation de la 2ongrie! fn 2arvard $Urainian 0tudies! %II-%III! ;D-;DD [9a C(ristianisation,. /orff/! /.! Bormation d"tats au I%-e siâcle suivant les esta
2ungarorum du 8otaire Anon/me! n 8ouvelles "tudes 2istoriGues! I! 5udapesta! ;D@< +Bormation,. 2att! Q! Q.! 2istoire de la aule romaine! Paris! ;D-8apoca! ;D 0crieri,. 9upa#! I.! 0tudii! conferin&e #i comunicări istorice! II! Clu>! ;D=? 0tudii! conferin&e,. 9upa#! J.! 0tudii istorice! V! 0i1iu-Clu>! ;D=<-;D=@ 0tudif,. Madgearu! Al.! Contri1u&ii privind datarea conflictului dintre ducele 1ănă&ean A(tum #i regele 3tefan I al $ngariei! n 5anatica! %II! ;DDE!
nr. ; Contri1u&ii,. Madgearu! Al.! 4omanizare #i cre#tinare la nordul 'unării n secolele IV-VII! n Anuarul Institutului de Istorie !A '. %enopol*! %%%I! ;DD= 4omanizare,. Manolescu! 4.! Comer&ul 6ării 4omâne#ti cu 5ra#ovul +sec. %IV-%VI,! 5ucure#ti! ;D@< Comer&ul. H@= )Capitula&iile* istoria rela&iilor fn evulMaim! mediu!M.! n voi. 'in cronicainrela&iilor poporuluiromâno-otomane român cu popoarele vecine! I! 5ucure#ti! ;D= Capitula&iile,. Mârza! 4.! Iezui&ii fn Transilvania +;<D-;<,. Considera&ii preliminare! n Anuarul Institutului de Istorie Clu>-8apoca! %%%IV! ;DD< Iezui&ii,. Mete#! 3t.! "migrări române#ti din Transilvania fn secolele %II l-%%! ed. a ll-a! 5ucure#ti! ;D "migrări,. Moga! J.! Câteva considera&iuni privitoare la cercetarea istoriei Transilvaniei! Clu>! ;D=@ Considera&iuni,. Moga! I.! 9es 4oumains de Trans/lvanie au Mo/en Age! 0i1iu! ;D== 9es 4oumains,. Mure#an! C! lancu de 2unedoara! 5ucure#ti! ;D@ lancu de 2unedoara,. Musset! 9! 9es invasions: le second assauld contre S"urope c(retienne +Vll-e - %l-e siâcles,! Paris! ;D@< 9e second assauld,. Musset! 9! 9es invasions: les vagues germaniGues! Paris! ;D@< 9es invasions,. 8ăgler! T(.! A#ezarea sa#ilor fn Transilvania! 5ucure#ti! ;DDH A#ezarea,. 8âgler! T(.! 9upta antiotomană fn sudul Transilvaniei fn a doua >umătate a secolului al %V-lea! n Transilvania! =! ;D
en Valac(ie pendant lannâe ;==! n 4evue 4oumaine d2istorie! ;-8apoca! ;DDE 4omanians,. Pali! "uropeennes! Br.! 0Uander1eg et lanco 2unedoara! n 4evue des "tudes 0ud-"st @! ;D@! nr.de ; 0Uander1eg,. Pali! Br.! 3tiri noi despre epedi&iile turce#ti din Transilvania n ;=E! n Anuarul Institutului de Istorie din Clu>! I -;;! ;D<-;D-8apoca! ;D eneza,. Papacostea! 3.! 9es 4oumains et la conscience de leur românită au Mo/en Age! n 4evue 4oumaine d2istoire! IV! ;D@uite de intrarea lui Mi(ai Viteazul fn Transilvania! fn 0tudii #i materiale de istorie medie! I! ;D<@ +Mi#cări,. Pascu! 3t.! 4olul cnezilor din Transilvania fn lupta antiotomană a lui lancu de 2unedoara! n 0tudii #i cercetări de istorie +Clu>,! VIII! ;D< +4olul, Pascu! 3t.! Transilvania n epoca Principatului. Timpul suzeranită&ii
turce#ti. ;<=;-;@D;! Clu>! ;D= +Transilvania,. Pascu! 3t.! Voievodatul Transilvaniei. I-IV! Ciu>-8apoca! ;D;-;DD +voievodatul,. Pavan! M.! 9a provincia romana deSla Pannonia 0uperior! n Atti della Accademia 8azionale dei 9incei! Memorie. Classe de 0cienze morali! storic(e e filologic(e! seria VL! voi. VI! fasc. ită de 4. Vulpe! 5ucure#ti! ;DH +'acia,. H@ Peren/i! Q.! 9a conscience na&ionale dans le c(roniGues (ongroises du %lll-e siecle! n 9e developement de la conscience na&ionale en "urope 7rientale! Paris! ;D@D 9a conscience,. Pervain! V.! 'in rela&iile 6ării 4omâne#ti cu $ngaria la sfâr#itul veacului al %lV-lea! n Anuarul Institutului de Istorie #i Ar(eologie Clu>8apoca %VIII! ;D< +'in rela&iile,. Pervain! V.! 9upta antiotomană a 6ărilor române n anii ;=;D-;=H?! n Aanuarul Institutului de Istorie #i Ar(eologie Clu>-8apoca! %I%! ;D@ +9upta,. Pest/! Br.! Mag/aroszâg (el/nevei! I! 5udapesta! ; +Mag/arorszâg,. P(ilippi! P.! "cclesia T(eutonicorum $ltrasilvanorum! n Altera! ! ;DD8apoca! %%VIII! ;D-;D +Confesiune,. Pop! I.-A.!Considera&ii statistico-istorice asupra fondului documentar din Ar(iva ora#ului 5istri&a ntre anii ;-8apoca! ;DD; +Institu&ii,. Pop! I.-A.! Mărturii documentare privind no1ilimea din 2a&eg M
conflictul dintre loan Rapol/a #i Berdinand de 2a1#1urg! n Anuarul Institutului de Istorie #i Ar(eologie Clu>-8apoca! %%VI! ;DE-;D= +Mărturii,. H@ Pop. I.-A.! 71serva&ii privitoare la structura etnică #i confesională a $ngariei #i Transilvaniei medievale +sec. I%-%IV,! n Istoria 4omâniei. Pagini transilvane! coord. '. 5erindei! Clu>-8apoca! ;DD= 71serva&ii,. Pop!nI.-A!! Privileges o1tenus par Ies"uropean 4oumains2istor/! â lepoGue de Matia Corvin! ColloGuia. Qournal of Central I! ;DD=! nr. ; +Privileges,. Pop! I.-A.! 4ela&ii Intre Transilvania #i Moldova in timpul lui 3tefan cel Mare! n Acta Musei 8apocensis! Istorie! E;! II! ;DD< 4eSa&ii,. Pop! I.-A.! 0ensi1ilită&i etnice #i confesionale n Transilvania n timpul lui 8icolaus 7la(us! n Anuarul Institutului de Istorie Clu>-8apoca! %%%III! ;DD=! +0ensi1ilită&i,. Pop! I.-A.! 0olidaritatea românească medievală: unirea nfăptuită su1 Mi(ai Voievod Viteazul! n Academia română. Memoriile 0ec&iei de 3tiin&e Istorice! seria IV! %V! ;DD? +0olidaritatea,. Pop! I.-A.! T(e "t(no-Confessional 0tructure of Medieval Trans/lvania and 2ungar/! Clu>-8apoca! ;DD= +T(e 0tructure,. Pop! I.-A.! 6ările 4omâne ca )Poartă a Cre#tinătă&ii* la 'unărea de Qos +secolele %V-%VI,. Ideea #i fapta! n 0pa&iul cultural al 'unării Mi>locii #i Inferioare: tradi&ii #i perspective ale convie&uirii! 4e#i&a! ;D< +6ările 4omâne,. Pop! I.-A.! Valoarea mărturiilor documentare despre epedi&ia ntreprinsă de regele Matia Corvin la ;=@ n Moldova! n 4evista de istorie! E=! ;D;! nr. ; + Valoarea,. Popa! 4.! 9a nceputurile evului mediu românesc. 6ara 2a&egului! 5ucure#ti! ;D +6ara 2a&egului,. Popa! 4.! 6ara Maramure#ului n veacul al %IV-lea! 5ucure#ti! ;D? +6ara Maramure#ului,. Porum1! M.! 5isericile din BeSeac #i Vad! 5ucure#ti! ;D@ +5isericile,. Porum1! M.! Pictura românească din Transilvania. 'ie 4umănisc(e Malerei in 0ie1en1urgen! l! Clu>-8apoca! ;D; +Pictura,. Premerstein! A.! 'ie Anfănge der Provinz Moesien! Viena! ;D? +Moesieri,. Prodan! '.! 5oieri #i vecini n 6ara Băgăra#ului n sec. %VI-%VII! n Anuarul Institui&ii de Istorie Clu>! VI! ;D@E +5oieri #i vecinS,. H@D Prodan! ' ! Io1ăgia fn Transilvania fn sec. %VI! I-III! 5ucure#ti! ;D@;D@ Io1ăgia,. Prodan! '.! 0upple 9i1ellus Valac(orum. 'in istoria formării na&iunii române! 5ucure#ti! ;D= +0uppSerf. Protase! '.! Auto(tonii fn 'acia! I. 'acia 4omană! 5ucure#ti! ;D? +Auto(tonii,! 4atzel! B.! PoSitisc(e eograp(ie! ed. a E-a! Munc(en-5erlin! ;DHE
+eograp(ie,. 4ein(ard! M. 4.! Armenaud! A.! 'upaGuier! Q.! 2istoire generale de la population mondiale! Paris! ;D@ +2istoire,. 4elations 1eteen t(e Autoc(tonious Population and t(e Migrator/ Populations on t(e Territor/ of 4omânia! 5uc(arest! ;D< +4elations,. 4oesler! 4!! 4umănisc(e 0tudien. $ntersuc(ungen zur ăSteren esc(ic(te 4umăniens! Viena! ;; +4umănisc(e 0tudien,. 4o#u! T. 9! 7radea-Cetatea 5i(or!alstrăvec(e vatră voievodală - din epoca de piatră la sfâr#itul secolului %I V-lea! 7radea! ;DDH +7radea,. 4usu! A! A.! $n formular al cancelariei regale din epoca lui lancu de 2unedoara! pentru no1ilii români din Transilvania! fn Acta Musei 8apocensis! %%! ;DE +$n formular,. 4usu! M.! Considera&ii cu privire la situa&ia social-economică #i poliitică a primelor forma&iuni statale române#ti! fn Acta Musei 8apocensis! %%I! ;D= +Considera&ium,. 4usu! M.! 9es formations politiGues roumaines et leur lutte pour Sautonomie! n 4evue 4oumaine d2istoire! %%I! ;DH! nr. E-= +9es formations,. 4ussu! I.I.! 'aniel din Rla#ti +$n aderent (unedorean al lui Mi(ai Viteazul fn Transilvania,! n Apulum! %IV! ;D@ +'anief,. 0ol/om-BeUete! B.! A 2un/adiaU roUonsâga! n A 2un/admeg/ei torenelmi âs râgeszeti târsulat. "vU1n/ve! %I! ;D??! fasc. E +A 2un/adiaU,. 0pinei! V!! Migra&ia ungurilor n spa&iul carpato-dunărean #i contacteSe lor cu românii n secolele I%-%! n Ar(eologia Moldovei! %III! ;DD? +Migra&ia,. H? 0pinei! V.! Moldova n secolele %I-%IV! 5ucure#ti! ;DH Moldova,. 0pinei! V.! 4ealită&i etnice #i politice n Moldova meridională n secolele %-%III. 4omâni #i turanici! la#i! ;D< 4omâni #i turanici,. 0toicescu! 8.! Continuitatea românilor. Privire istoriografică! istoricul pro1lemei! dovezile continuită&ii! 5ucure#ti! ;D? Continuitatea,. 0tănescu! ".! +coord,! 4ăscoala #i statui Asăne#tilor. Culegere de studii! 5ucure#ti! ;DD 4ăscoala Asăne#tilor,. 0uciu! I.'.! Monografia mitropoliei 5anatului! Timi#oara! ;D Monografia,. 0zucs! Q.! T(e Peoples of Medieval 2ungar/! fn "t(nicit/ and 0ociet/in 2ungar/! ed. B. latz! 5udapest! ;DD? T(e Peoples,. 0ziics! Q.! T(eoretical "lements in Ma#ter 0imon of Wezas esta 2ungarorum: ;HH-;H< A. '.! n "tudes 2istoriGues 2ongroises! ;D< +T(eoretical "lements,. Teodor! P.! Politica ecleziastică a lui Mi(ai viteazul n Transilvania! n 4evista istorică! IV! ;DDE! nr. <@ Politica,. Todera#cu! I.! $nitatea românească medievală! I! 5ucure#ti! ;D +$nitatea,. Tudor! '.! +coord.,! "nciclopedia civiliza&iei romane! 5ucure#ti! ;DH
"nciclopedia,. Vătă#ianu! V.! Istoria artei feudale n 6ările 4omâne! I! 5ucure#ti! ;Durul anului D?? H.@. Cronicile latino-mag(iare din secolele %II-%V #i valoarea lor istorică H.. Tradi&ia cronistică despre structura etnică aPannoniei #i Transilvaniei n perioada premag(iară H.. *5lac(ii ac pastores 4omanorum...* H@ E? EE E@ =;
=D
prima >umătate a secolului %VI HH< <.@. Transilvania n a doua >umătate a secolului %VI HEH <.. Transilvania n epoca lui Mi(ai Vireavul. nceputurile lumii moderne HE 5i1liografie selectivă
