CREŞTEREA CHINCHILELOR DOCUMENTAŢIE TEHNICĂ
LUCRARE ELABORATĂ ŞI INTOCMITĂ DE
VASILE SURDUC Telefon : 0722544362 ; 0756400540 e-mail:
[email protected]
0
CUPRINS 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11.
Prezentare generală Specii de chinchila Blana de chinchila si principalele ei caracteristici Adapostirea chinchilelor Alimentatia chinchilei Ingrijirea chinchilei Reproductia chinchilei Selectia chinchilelor Productia de blană a chinchilei Clasificarea blanurilor de chinchila Prevenirea si tratamentul bolilor la chinchile
CAPITOLUL 1 1
Prezentare generala Chinchila face parte din familia rozatoarelor. Este originara din America de Sud (Argentina, Peru, Bolivia, Chile). Are corpul acoperit cu blana si poate fi confundata cu veverita, deoarece are coada lunga, membrele din fata scurte, prevazute cu 5 degete, iar cele din spate lungi prevazute cu 4 degete. Membrele sunt folosite pentru deplasare si pentru apucarea hranei. Chinchila este un animal nocturn care se hraneste numai cu nutreturi. Ea se adapteaza foarte usor in captivitate nefiind deloc pretentioasa. Este blanda si cu ea se poate lucra foarte bine.
CAPITOLUL 2 Specii de chinchilla Exista trei specii de chinchilla: - chinchila laniger, - chinchila brevicaudata, - chinchila rex. Dintre ele, chinchila laniger este cea mai des folosita in crescatorii. Are o greutate medie de 450-550 de grame si o lungime a corpului de 28-30 de cm. Urechile sunt lungi, acoperite de par, are botul ascutit si capul mic. Lungimea parului este de 2,5 cm sau putin mai mare. Coada este lunga si are par mai gros si mai lung.
CAPITOLUL 3 Blana de chinchila si principalele ei caracteristici Blana chinchilei este formata din doua categorii de fire de par: - puful, - parul de directie. Puful este tricolor pe spate si pe partile laterale ale corpului. Astfel, se constata ca pe traiectul firelor respective se succed de la baza spre varf urmatoarele benzi de culoare : - culoarea albastra,care ocupa 2/3 din lungimea firului (subculoarea), - culoarea alba sau albastra pal (banda), - la varf exista o banda de culoare neagra sau albastra (voalul). Pe abdomen puful este bicolor. Pe traiectul lui vom intalni de la baza spre varf urmatoarele doua benzi: albastra inchis si alba. Puful prezinta o caracteristica particulara in sensul ca din fiecare folicul pilos rezulta 70 pana la 120 de fire extrem de fine. Parul de directie, sau jarul este putin mai lung si mai gros decat puful. Din fiecare bulb pilos rezulta doar un singur fir de jar. Principalele caracteristici ale blanii de chinchila standard: Culoare La chinchila standard s-a constatat ca poate sa varieze culoarea de la o tenta foarte pala pana la una foarte inchisa, aproape negru. La aceasta varietate se pot distinge 5 nuante diferite de culoare : 2
-
clara, mediu –clara, medie, mediu- inchis, inchis. Nuanta respectiva este determianta in principal de voal (partea terminala a pufului) care poate avea culoarea de la albastru pana la pal negru. Animalele inchise la culoare sunt acelea care au banda de la extremitatea superioara a parului mai lata si mai neagra la culoare. Cele deschise la culoare vor avea banda de la extremitatea superioara a parului mai ingusta si de un negru de nuanta mai deschisa. Animalele al caror voal ocupa o pozitie intermediara sub aspectul latimii si intensitatii culorii vor avea o nuanta medie a culorii. Claritatea culorii reprezinta un criteriu care trebuie sa fie comun tuturor animalelor, oricare ar fi culoarea lor. In cazul chinchilei standard nu poate fi vorba de o blana de valoare atunci cand nuantele ei se situeaza intre galben si roscat. Blanurile valoroase prezinta o nuanta albastra, foarte apreciata. Claritatea culorii este dependenta de cele trei benzi ce se succed pe traiectul firului de par : subculoarea, banda si voalul. Subculoarea sau culoarea de baza este banda situata la baza firului de puf. Culoarea ei trebuie sa fie albastru inchis. Culoarea albastru deschis este acceptabila, iar culoarea gri este considerata ca un defect grav. Banda este zona care influenteza in cel mai inalt grad claritatea culorii de ansamblu la chinchila. Ea trebuie sa fie alba sau albastru pal. Daca este galbena sau maro este un mare defect. Voalul , situat la varful firelor de par, contribuie atat la exprimarea culorii cat si a claritatii acesteia. Un voal albastru sau negru lucios este considerat a fi perfect. El insa va trebui sa acopere tot corpul, cu exceptia abdomenului. Densitatea Este o trasatura importanta ce conditioneaza atat culoarea cat si calitatea blanitei. Cu toate acestea, densitatea unei blani nu se masoara. Ea se apreciaza din ochi si pipait. La aceeasi latime (adancime) a voalului, animalul cu o densitate mai mica a firelor din blana va apare mai deschis la culoare decat altul cu o densitate mai mare. O blana deasa da impresia de soliditate, nu se deschide , nu face ‘ carari’ , da animalului un aspect catifelat. Densitatea se mai poate examina sufland asupra blanii ; daca prin suflare se pune in evidenta doar putina piele, tragem concluzia ca blana este deasa.
Finetea Dupa acest criteriu distingem: - par extra fin, - par foarte fin, - usor aspru, - aspru. Cu cat o blana este mai fina si cu luciu mai pronuntat cu atat calitatea ei creste. Elasticitatea Este proprietatea parului de a-si reveni la forma initiala atunci cand se trece cu mana prin el in raspar. 3
Cu cat parul este mai elastic si mai des cu atat isi revine mai repede la forma initiala. Luciul parului depinde de urmatorii factori : - structura stratului solzos, - secretia glandelor sebacee, - culoarea pigmentului, - densitatea parului de directie. Defectele blanii - impslirea parului consta in incurcarea firelor de par si formarea de cocoloase. Defectul se datoreste rezistentei scazute a parului de directie, pufului rar, alimentatiei si ingrijirii necorespunzatoare. - blana ciupita ; custi deteriorate ,sarme, cuie, - par lipit : conditii necorespunzatoare de ingrijire si igiena, - muscaturi de blanita : incaierari dintre chinchile, - decolorarea blanii : expunerea directa sub actiunea razelor solare, - par lins, - caderea parului: ratii de alimente carentate. Schimbările (mutaţile) de culoare ale blanii chinchilei Piaţa blănurilor este într-o continuă transformare. Se caută şi se cer blănuri cu o coloristică cât mai variată, de o calitate foarte bună şi călduroase. Mergând în întâmpinarea pieţii crescătorii de chinchila au obţinut prin încrucişări mutaţii de culoare din care cele mai importante sunt - culoarea albă - culoarea neagră - culoarea bej - culoarea safir - culoarea pastel - culoarea voalat
CAPITOLUL 4 Adapostirea chinchilelor Chinchilele se cresc in custi metalice, custi ce sunt amplasate in adaposturi corespunzatoare cerintelor biologice ale acestei specii. Adaposturile trebuie sa indeplineasca anumite conditii de temperatura , umiditate, luminozitate. Adaposturile pot fi construite din : - caramida, - lemn, - OSB - alte materiale care sa asigure o izolatie buna. Temperatura optima din adapost trebuie sa fie cuprinsa intre +12 si +18ºC. La fatare si in primele 14 zile dupa fatare temperatura din adapost optima trebuie sa fie de +17 , +18°C. Daca temperatura scade sub + 12°C puii se sensibilizeaza si se pot imbolnavi, iar la femelele adulte instinctul de reproductie se diminueaza. 4
Incalzirea in adaposturi se poate realiza prin mai multe metode: - incalzire centralizata, - incalzire electrica, - incalzire cu lemne, - alte surse . Umiditatea relativa in adaposturile de chinchilla trebuie sa fie sub 65%. Consecintele unei umiditati ridicate se materializeaza in scaderea apetitului, blana se impasleste , se murdareste, nutreturile prind mucegai, iar animalele se imbolnavesc. Adapostul trebuie sa fie aerisit si uscat. Pentru acest lucru adaposturile vor fi prevazute cu ventilatoare si guri de aerisire (volumul aerului din adapost trebuie inlocuit in timp de o ora). Aerisirea se va face astfel incat fluxul de aer puternic sa nu atinga animalele. Curentii de aer provoaca pneumonii. Adaposturile bine iluminate natural asigura bune conditii de examinare si supraveghere a animalelor. La alegerea adapostului va trebui sa avem in vedere faptul ca chinchilla este sensibila la zgomot. Prin urmare adapostul va trebui construit intr-un loc linistit. S-a constatat ca chinchila este sensibila la zgomotele apropiate, bruste. Amenajarea adapostrilor Pentru aceasta. trebuie sa avem in vedere: - izolatia termica, - ventilatia, - aerul conditionat, - zugraveala(de preferat culorile deschise), - temperatura adaposturilor, - finisarile interioare (suprafete netede usor de curatat si dezinfectat) Dimensiunile adapostului trebuie stabilite in functie de efectivul de animale pe care dorim sa le crestem. Astfel,daca spatiul este bine aerisit si ventilat, se pot creste 5-7 animale/m². Trebuie avut in vedere faptul, ca ingrijitorul sa poata ingriji si observa cu usurinta animalele. Custile Exista o mare varietate de custi pentru cresterea chinchilelor. Se folosesc custi din plasa de sarma(zincata) sudata de 1,5-2mm. Pardoseala custii poate fi din : - plasa de sarma , - sertar din tabla zincata. La custile cu pardoseala din tabla zincata se foloseste asternut talasul, intrucat are o mare putere de absorbtie a urinei. Acest tip de custi este mai confortabil pentru animale si face imposibila accidentarea lor. Custile cu pardoseala den plasa de sarma zincata sunt mai putin confortabile, insa permit o utilizare mai eficienta si indepartarea mai usoara a dejectiilor. Custile trebuie asa aiba urmatoarele dotari : - usa de acces, - jgheab pentru administrarea furajelor fibroase, - hranitor pentru nutreturi concentrate, - adapatoare din sticla cu suzeta , sau adapatori automate , - baia de nisip, - suport pentru eticheta. 5
Custile sunt construite in baterii de 4-5 femele. Custile pentru reproducatori au un canal prin care se permite accesul masculului in custile femelelor. Custile se fixeaza pe suporturi din cornier sau profil patrat pe 3-4nivele. Distanta de la pardoseala adapostului pana la primul rand de custi trebuie sa fie de minimum 15-20 cm. Acest spatiu este necesar pentru a permite circulatia aerului si pentru efectuarea curateniei. Culoarele de circulatie trebuie sa asigure observarea animalelor , efectuarea usoara a curateniei . Acestea trebuie sa aiba o latime de 1 - 1,5m. Custile pentru reproducatori si tineret vor avea dimensiunile de : 40x40x40cm. Custile pentru transport pot fi confectionate din tabla zincata sau din plasa sudata . Acestea vor avea urmatoarele dimensiuni; - inaltime-18cm, - latime-14cm, - lungime-18cm. Elementele ce compun o crescatorie de chinchilla: - adapost pentru chinchile de reproductie, - adapost pentru tineret (facultativ) - depozit pentru furaje . Dotari pentru o hala de chinchilla : - instalatie de conditionare a aerului, - instalatie de ventilatie, - recipient pentru colectarea dejectiilor, - trusa sanitara, - cantar, - cusca pentru cantarire, - o masa 0,5x1,5m, - dulapior pentru instrumentar, - termometre, - higrometru, - carucior pentru hranire, - priza monofazica, - lada pentru nisip.
CAPITOLUL 5 Alimentatia chinchilei Caracteristicile aparatului digestiv la chinchile . Chinchila este un animal ierbivor, cu un aparat digestiv relativ voluminos. Are in total 20 de dinti care cresc tot timpul vietii animalului. S-a constatat ca viteza de crestere anuala a incisivilor superiori este de 5,8 cm, iar a celor inferiori de 8,3 cm. In conditii normale de sanatate si alimentatie rationala media lor de crestere si de uzura este aproximativ egala. In conditii de hrana necorespunzatoare, saraca sau lipsita de nutreturi fibroase, de leziuni bucale sau dentare ,,uzura “incisivilor are de suferit, este inegala sau incompleta, se realizeaza neuniform. 6
In acest caz , procesul de masticatie nu se realizeaza corespunzator ,fapt ce influenteaza negativ asupra digestiei si asimilatiei, animalul slabeste, rezistenta scade si ca atare este predispus la imbolnaviri. Sunt cazuri cand incisivii se rup si formeaza colturi ce produc leziuni in cavitatea bucala. Astfel de animale nu pot manca, iar crescatorul poate fi inclinat sa traga concluzia ca animalul este bolnav. Exista chinchile la care se depun resturi alimentare sub limba, intre dinti , in pungile mandibulare. Daca nu se iau masuri de indepartare a resturilor respective si de tratare a zonelor inflamate din jur, animalele respective pot slabi si in cele din urma muri. Din cavitatea bucala, bolul alimentar, prin intermediul faringelui si esofagului ,ajunge in stomac. Stomacul chinchilei este unicompartimentat (monogastric). Capacitatea sa este de 50-70 cm³. Stomacul se gaseste imediat in spatele diafragmei, dispus pe partea stanga a corpului unde este marginit de ficat. Intestinul subtire prezinta numeroase vilozitati. La nivelul acestui segment al tubului digestiv se produc transformari mai profunde ale substantelor nutritive atat sub actiunea bilei, sucului pancreatic, cat si a sucului intestinal. Prin miscarile de segmentatie ritmica, de pendulare si peristaltice, chimul este impins spre intestinul gros, iar pe masura inaintarii, cedeaza substantele nutritive care au fost digerate, substante care apoi sunt absorbite in sange. Substantele nedigestibile si o parte din substantele nutritive dispersate, dar neabsorbite, trec in intestinal gros .Datorita faptului ca la acest nivel se realizeaza absorbtia apei si a altor substante, resturile alimentare primesc o consistenta din ce in ce mai tare. Cel mai dezvoltat segment al tubului digestive este cecumul , cu o capacitate de 120-150 cm³. Nutreturile folosite in hrana chinchilei. Hrana chinchilei consta numai din nutreturi de origine vegetala. Dintre acestea prezinta interes: - fanurile, - concentratele. Fanurile servesc ca o completare a ratiei de concentrate si, in acelasi timp, ca balast. El este indispensabil unui bun echilibru intestinal; daca este de calitate necorespunzatoare, poate constitui cauza a numeroase tulburari gastrointestinale. In alimentatia chinchilei este indicat sa se foloseasca fanul uscat la umbra care isi pastreaza culoarea verde, si care are un miros placut. Fanul destinat chinchilelor trebuie sa fie recoltat pe timp frumos, uscat la umbra, faramicios ,de culoare verde pal, cu miros placut si lipsit de plante toxice. Fanurile umede ce prezinta urme de mucegai , sau au multe impuritati ,mult praf, sau care au fost in contact cu insecticide sunt fatale pentru chinchile Daca fanul are o culoare negricioasa ,inseamna ca prezinta un inceput de fermentatie. Dintre toate sortimentele de fanuri, cel mai bun pentru chinchile s-a dovedit a fi fanul de graminee intrucat acesta avand tulpina neteda reduce riscul de a se mucegai. Desi lucerna este mai bogata in proteine decat fanurile de graminee se utilizeaza mai putin in alimentatia chinchilelor intrucat se conserva mai greu.
7
Daca dorim ca fanul sa nu se altereze , acesta trebuie sa fie conservat in loc uscat, ferit de intemperii. Distribuirea fanului. Este recomandabil de a da posibilitatea chinchilelor sa consume fanurile la discretie. Pentru aceasta , se distribuie zilnic o mana de fan. Animalul consuma o parte si respinge cea mai mare parte din tulpina nutretului. Daca a doua zi constatam ca fanul nu este consumat in intregime, nu distribuim altul decat in momentul cand vom constata ca jgheabul este gol. S-a constatat ca furajul verde are efecte favorabile asupra femelelor care alapteaza , precum si asupra cresterii si dezvoltarii puilor (incepand de la 15 zile pana la varsta de 120-150 se zile).Daca puii primesc cate un varf de lingurita de iaurt /zi , animalele respective au un ritm de crestere mult mai accentuat decat cele ce nu beneficiaza de un astfel de regim.
Concentratele . Dintre nutreturile concentrate, chinchilelor li se administreaza nutreturi granulate complexe. Furajarea suplimentara se practica numai la animalele care au ajuns intro stare critica de intretinere. Cand se pune problema furajarii rationale trebuie sa luam in consideratie si varsta animalului. Posibilitatile de digerare difera in functie de acest factor. Astfel, la nastere, aparatul digestiv al chinchilelor este lipsit de flora bacteriana. Flora respectiva apare si se dezvolta in primele 10 zile de viata. De la aceasta varsta si pana la batranete , natura florei bacteriene cunoaste profunde transformari. De aici rezulta ca si posibilitatile de digerare ale hranei vor fi influentate de varsta. Pentru mentinera starii de sanatate, pentru crestere si buna functionare a organismului hrana chinchilelor trebuie sa fie variata ,consistenta si de foarte buna calitate. In mod natural intr-o hrana variata, chinchilla isi gaseste toate elementele nutritive necesare organismului respectiv: proteine, hidrati de carbon, saruri minerale si vitamine. Reusita sau nereusita cresterii chinchilelor este in mare masura dependenta de factorul alimentatie, aceasta cu atat mai mult cu cat s-a constatat ca circa 75-80% din bolile caracteristice acestei specii sunt de natura alimentare. Alimentatia reprezinta cel mai important factor care conditioneaza dezvoltarea organismului, reproductia si putera de aparare antimicrobiana. Adaparea chinchilelor. Intrucat alimentatia de baza a chinchilelor este reprezentata prin hrana uscata , rezulta ca animalele respective au nevoie de circa 80 ml de apa /zi. S-a constatat ca o pierdere de 10%din apa organismului are implicatii serioase asupra starii de sanatate a animalului in cauza, iar o pierdere de 20% poate sa-i fie fatala.Pentru a fi consumata cu placere, apa trebuie sa fie proaspata,curata si inodora. Daca apa are un gust sau un miros particular , chinchilla o va consuma in cantitati mici , fapt ce influenteaza negativ asupra apetitului. Consumand mai
8
putina hrana ,animalul slabeste, se imbolnaveste si in cele din urma poate sa moara. De acest fapt trebuie tinut cont cu atat mai mult cu cat chinchilla are foarte bine dezvoltate simturile gustului si mirosului si ca atare va sesiza imediat calitatile apei. Apa de put, de izvor, este superioara celei de robinet , insa va trebui analizata periodic. Exista mai multe sisteme de distribuire a apei: - in sticle dispuse cu gura in jos, - cu ajutorul adapatorilor automate. Ca regula generala, apa din sticluta trebuie improspatata la 4 zile. Periodic sticlele si suzetele trebuie spalate si dezinfectate.
Hrănirea chinchilei
Chinchila este un animal erbivor care are un aparat digestiv mare. Ea are douăzeci de dinţi care cresc tot timpul vieţii. În condiţii normale de sănătate creşterea şi uzura dinţilor este aproape egală. De aici rezultând ideea că dinţi rămân de aceeaşi mărime. Incisivii de culoare gălbuie trebuie deosebiţi de cei de culoare albă care au o lipsă mare de calciu şi pot fi întâlniţi la femele în perioada lactaţiei sau în cazul unei hrăniri greşite. În ideea tocirii incisivilor chinchilelor li se administrează lemn de diferite esenţe cel mai bun fiind lemnul de salcâm cu coajă. În cazul în care nu au materiale de ros dinţii chinchilelor capătă modificări şi se rup, ceea ce va afecta hrănirea acestora şi va avea o influenţă directă asupra creşterii, dezvoltării şi calităţii blănii. Hrana principală a chinchilelor este formată din fân şi concentrate. Fânul asigură celuloza şi menţine echilibrul intestinal. El trebuie să aibă anumite proprietăţi ; să fie recoltat în zile fără precipitaţii, uscat la umbră pentru a-şi păstra culoarea verde, miros plăcut, fără plante toxice. Foarte important este ca fânul să fie ţinut în locuri special amenajate acoperite cu o aerisire bună, să fie întors din când în când cu furca, pentru a nu prinde miros sau a mucegăi. De asemenea locul în care se păstrează trebuie să fie ferit de praf. Terenurile de pe care se recoltează trebuie să fie îngrăşate numai natural fără insecticide sau îngrăşăminte chimice. Se foloseşte fânul de lucernă sau trifoi. Fânul serveşte ca o completare a raţiei de mâncare şi are rol de umplutură. El nu trebuie să aibă o culoare negricioasă deoarece înseamnă un început de fermentare care poate produce boli digestive la chinchile. Un fân aparte îl constituie fânul de graminee care îşi păstrează mai mult timp calităţile pozitive şi care fermentează sau mucegăieşte foarte greu. În alimentaţie trebuie să ţinem seama că chinchilele mănâncă cu plăcere vreji de fasole sau de mazăre. În fiecare dimineaţa îngrijitorul trebuie să introducă în jgheabul de pe peretele din faţă a cuştii o mână de fân. El este ronţăit de animal cu pauze fiind la discreţie. Chinchila are obiceiul de a risipi fânul, de a-l da pe jos şi astfel foarte mult din fân se pierde. A doua zi dacă mai găsim fân în jgheab nu-l vom înlocui îl vom lăsa tot pe cel vechi încercând să facem economie. Fânul căzut pe jos se mătură şi se aruncă. El nu 9
va mai fi folosit la hrana animalelor. Concentratele sunt consumate de chinchila sub formă de boabe. Acestea sunt ovăzul, orzul, porumbul, grâul. Cantitatea de concentrat variază de la 15 grame la 30 de grame în funcţie de stadiul în care se află, astfel femela gestantă şi puii mănâncă mai mult. Foarte importantă este distribuţia zilnică a acestei cantităţi pentru fiecare chinchilă, chiar dacă necesită un volum mai mare de muncă prin administrarea zilnică se poate urmări şi supraveghea starea de sănătate a animalului. Dacă nu dorim să facem acest lucru zilnic atunci putem pune cantităţi mai mari pentru aproximativ 10 zile situaţie în care controlul şi supravegherea animalului este diminuată. În ultimul timp în locul furajelor brute se folosesc granule. Nutreţurile granulate se prepară după anumite reţete. Acestea se distribuie chinchilelor la discreţie astfel încât ele să mănânce cât au nevoie. Diametrul granulelor poate fi de 2 – 3 mm, 5 – 6 mm sau chiar de 12 mm. Ca şi în cazul celorlalte ( fân şi concentrate ) cel mai mult mănâncă femelele în perioada de alăptare cât şi puii în perioada de creştere. Diametrele granulelor sunt diferite deoarece există avantaje şi dezavantaje. La diametre mici există o risipă foarte mare deoarece este chinchila este jucăuşă, se mişcă mult şi multe dintre ele ajung pe jos. La diametru mare se poate produce fenomenul de fermentare deoarece la mijloc ele pot fi umede şi riscăm să producem boli digestie chinchilelor. Trebuie să luăm măsuri precise şi corecte în menţinerea sacilor de granule în condiţii de aerisire, umiditate scăzută pentru a evita mucegăirea. De dorit este ca perioada în care granulele sunt depozitate în saci să fie cât mai scurtă.
Vitamine şi minerale necesare creşterii chinchilelor Pentru creşterea şi dezvoltarea animalului este necesară o alimentaţie completă, bogată în principii nutritive, precum şi în vitamine şi substanţe minerale. Astfel existenţa grăsimilor în hrană trebuie să fie de 2 – 3%, deoarece folosirea lor în hrană are o influenţă benefică asupra blănii. Lipsa lipidelor duce la apariţia unor pete galbene pe corp. Din alimentaţia chinchilelor nu trebuie să lipsească hrana bogată în conţinut celulozic, acesta având efect benefic atât asupra sistemului digestiv cât şi asupra cantităţii de energie pe care o dezvoltă. S-a constatat că cantitatea de celuloză necesară diferă în funcţie de starea de maturitate a animalului. Dacă puii au nevoie de o cantitate de până la 5% din hrană, această cantitate creşte de 4 ori, pentru exemplarele adulte. Proteinele au rol de echilibrare energetică atât la oameni cât şi la animale. Dezechilibrul proteic poate avea consecinţe negative asupra metabolismului putând da naştere la diverse boli. De aceea este foarte important ca în hrana chinchilelor să se găsească un aport proteic important. Literatura de specialitate nu prezintă date specifice chinchilelor, însă este clar că lipsa proteinelor are acelaşi efect ca la toate animalele crescute pentru blană. Ele trebuie să fie prezente în raţiile de mâncare în proporţie de 15 – 16% pentru adulţi şi în cantitate mai mare pentru pui şi femele ce alăptează. Datorită condiţiilor de creştere în captivitate şi folosirii aceluiaşi tip de mâncare, chinchilele din ferme spre deosebire de cele din habitat natural, trebuie să aibă în alimentaţie un aport mai mare de vitamine ce au rol hotărâtor în dezvoltarea ulterioară, precum şi în valoarea blănurilor comercializate. Vă prezentăm mai jos vitaminele esenţiale din hrana animalului şi influenţa lor asupra valorificării. Vitamina A are un rol deosebit în creşterea oaselor şi menţine imunitatea corpului având un rol direct în profilaxia diferitelor boli. Complexul de vitamine B, format în special din vitamina B1 şi hipovitamina B2, are efecte deosebite asupra sistemului nervos şi pentru reglarea metabolismului. Vitamina B1 poate fi luată pe cale naturală din boabele de cereale, fânuri de 10
leguminoase. Lipsa ei duce boli deosebit de grave cum ar fi paralizia, pierderea echilibrului. În mod obişnuit organismul animal îşi asigură mineralele din hrană şi apă în condiţiile în care aceasta este echilibrată şi conţine toate elementele necesare. În anumite cazuri se simte necesitatea suplimentării lor mai ales pentru calciu şi fosfor. Calciul dezvoltă oasele, îndeosebi dinţii care sunt absolut necesari rozătoarelor pentru masticarea hranei. Carenţa de calciu poate fi pusă pe seama unei alimentaţii greşite, sărace şi a lipsei vitaminei D. Un consum mai mare de calciu are loc la femelele aflate în perioada de lactaţie. Sursele de calciu sunt: - frunzele; - legumele; - laptele; Adăparea Alături de o alimentaţie corectă şi bogată indivizii trebuie să consume apă. Lipsa acesteia sau un consum insuficient face ca animalul să se deshidrateze şi să moară. Necesarul de apă pentru un exemplar este de 80 ml pe zi, acesta datorându-se faptului că chinchila consumă hrană uscată sau nutreţuri concentrate. Pentru adăparea chinchilei se foloseşte apa care îndeplineşte condiţiile apei potabile. Astfel aceasta trebuie să fie fără culoare, fără gust, miros, lipsită de microorganisme sau germeni patogeni şi să aibă temperatura de 15 o C. Se poate folosi pentru adăpat apa de robinet lipsită de clor sau săruri de fier, sau apa din puţuri sau fântâni. Aceasta din urmă trebuie analizată din timp în timp pentru ca nu cumva în ea să pătrundă corpuri străine sau eventual germeni patogeni care ar putea pune în pericol sănătatea şi viaţa chinchilei. Aceasta se adapă prin folosirea sticlelor tip biberon corect spălate şi dezinfectate aşezate cu gâtul în jos în cuşcă şi ancorate de pereţii cuştii. Un sistem modern de adăpare al chinchilelor constă în folosirea unui rezervor legat la o sursă de alimentare. Acest sistem implică animalul în deschiderea unei supape pentru alimentarea cu apă. IMPORTANT ! Se ştie că la o scădere a conţinutului de apă din organism sub 20%, animalul moare, el trebuie supravegheat atent de îngrijitor pentru ca el să înveţe să se adape singur. Se limitează implicarea efectivă a îngrijitorului în proces dar rolul lui de supraveghere creşte foarte mult. Îngrijitorul trebuie să dea dovadă de interes şi conştiinciozitate, ba chiar să noteze corect în fişa animalului când s-a adăpat acesta. Dacă el refuză să deschidă sistemul de alimentare se trece pe sistemul clasic înainte ca firul de păr să se usuce şi să capete un aspect nedorit.
CAPITOLUL 6 Ingrijirea chinchilei Pentru ingrijirea chinchilei, crescatorul trebuie sa cunoasca anumite particularitati biologice ale acestei specii. Chinchilla este o specie nocturna care noaptea mananca, bea apa, se misca, se reproduce, iar ziua se odihneste , dormiteaza. Pornind de la aceasta situatie si avand in vedere ca chinchilla este un animal sensibil, care reactioneaza la tot ce ii modifica brusc obiceiurile, ea va reactiona prompt la orice zgomot brusc si se va speria. 11
Ingrijitorul va trebui sa trateze animalele cu blandete, sa creeze in adapost o ambianta de calm, de liniste. Aceasta va influenta in sens favorabil atat asupra comportamentului chinchilelor, care se vor lasa prinse , nu se vor zbate disperate in mana ingrijitorului, cat si asupra reproductiei: vor intra la termen in calduri, vor ramane fecunde, nu vor avorta. Pentru a nu stresa animalele se va bate in usa adapostului inainte de a intra. In felul acesta animalele sunt avertizate si ca atare nu se sperie cand intra cineva in adapost si isi continua odihna. Tot pentru a nu stresa animalele , ingrijitorul trebuie sa evite gesturile bruste, zgomotele stridente ,strigatele. In vederea examinarii unui animal , acesta trebuie sa fie prins, sa fie contentionat. In mod obisnuit chinchilele se prind de baza cozii si apoi sunt puse in sprijin cu membrele anterioare pe antebratul disponibil al ingrijitorului. Se excepteaza de la acest sistem femelele gestante. In acelasi scop prindem chinchilla de baza cozii , o asezam pe o masa, iar cu degetul mare si aratator de la cealalta mana prindem gatul animalului. In felul acesta chinchilla se odihneste in pumnul ingrijitorului. Cand mana pivoteaza , animalul se rostogoleste pe spate , pozitie in care poate fi examinat sau tratat. Chinchilele pot fi prinse si de urechi. In fiecare crescatorie se va intocmi un program de lucru care va trebui respectat cu rigurozitate. Controlul animalelor se efectueaza dimineata (inainte ca animalele sa treaca la odihna de zi). In asemenea imprejurari se poate observa mai bine comportamentul animalelor. O chinchilla sanatoasa se prezinta astfel;”MERS CA PE SARMA “, urechi indreptate in sus , coada frumos arcuita, ochii larg deschisi si stralucitori. Capul aplecat spatele cocosat, cu aspect somnolent , sunt aspecte suspecte de boala. Daca animalul are botul umed banuim fie o raceala , fie o congestie pulmonara. Examinarea dejectiilor reprezinta un mijloc important pe calea depistarii cazurilor de boala.
PROGRAM DE LUCRU ZILNIC Dimineata 1. Controlul animalelor si al dejectiilor, 2. Verificarea hranitoarelor si a adapatorilor, 3. Distribuirea nisipului pentru baie, 4. Notarea in registrul de evidenta zilnic a animalelor care nu au mancat, nu au baut apa si a celor care au probleme de sanatate, 5. Tratarea animalelor bolnave.
La pranz (dupa amiaza) 1. curatarea custilor si a gratarelor de dejectii, 2. distribuirea hranei concentrate, 3. distribuirea fanului, 4. distribuirea nisipului pentru baie 5. distribuirea apei, 6. tratarea animalelor bolnave, 7. efectuarea curateniei in crescatorie, 8. aerisirea adapostului. 12
Capitolul 7 Reproductia chinchilei. La chinchile, ca si la alte specii de animale, aparatul genital la ambele sexe este alcatuit din organe esentiale, cai genitale si formatiuni sau organe anexe. Aparatul genital masculin. Este format din: - testicule, - cai genitale (epididim, canal deferent, canal ejaculator si uretra), - glande anexe (prostate si glande seminale ), - organ copulator. Aparatul genital femel. Este format din: - organe esentiale reprezentate prin ovare si cai genitale : oviducte, coarne uterine, vagin si vulva. Vaginul este organul copulator femel. Vulva reprezinta organul genital extern. Se gaseste situate sub anus. Mamelele la chinchilla, in numar de trei perechi, sunt dispuse in regiunea pectorala si abdominala.
Maturitatea sexuala. Spre deosebire de multe alte specii de animale de blana, chinchilele sunt poliesterice, respectiv se pot reproduce tot timpul anului. Desi chinchilele se pot reproduce tot timpul anului, totusi cea mai mare intensitate si frecventa a caldurilor se manifesta in perioada de toamna si primavara. Maturitatea sexuala la aceasta specie se manifesta la varsta de 8-9 luni. De aceea nu este indicat sa dam femelele la monta inainte de a implini varsta de 8 luni, iar masculii la 12 luni. Aceasta cu atat mai mult cu cat pana la varsta respectiva blana se matureaza si crescatorul va avea posibilitatea sa aprecieze calitatea acesteia, fapt ce are o importanta deosebita pentru selectie. Caldurile la aceasta specie se repeta la intervale de 28-35 de zile si se pot recunoaste dupa urmatoarele simptome: - femelele par nelinistite, - se agita in cusca, - unele se aplatiseaza si iau pozitie de amperechere, - au vulva congestionata, - vaginul deschis timp de 3-4 zile ,usor tumefiat si acoperit cu o pelicula subtire de mucus. Unele female in perioada de calduri isi freaca barbia de pardoseala custii, iar masculii le imita. In perioada de calduri celulele vaginale isi intensifica activitatea si secreta un mucus albicios sau translucid (dop vaginal). In perioada de calduri dopul este expulzat in exterior. Daca in timpul caldurilor vaginul nu se deschide , dopul se aglutineaza si ramane in vagin pana la ciclul urmator cand in mod obisnuit este expulzat. 13
In contact cu aerul se intareste si primeste o culoare translucida sau portocalie (marimea dopului este de 2,5-3 cm lungime). Existenta acestor dopuri pe pardoseala custilor reprezinta un semn sigur ca femela este in calduri .Deoarece mucoasa uterina a chinchilelor are o mare putere de refacere, femelele pot fi montate chiar a doua zi dupa fatare.
Gestatia. Fecundarea ovulelor de catre spermatozoizi reprezinta momentul instituirii starii de gestatie. In cadrul perioadei de gestatie putem deosebi doua importante si complexe procese: - procesul fecundarii, - procesul dezvoltarii intrauterine. Procesul fecundarii reprezinta un proces fixiologic prin care doua celule sexuale mature de sex opus se contopesc, se asimileaza reciproc.In felul acesta ele inceteaza de a mai exista ca celule separate, dand nastere unei noi celule- celula ou - zigotul. Procesul dezvoltarii intrauterine. Dezvoltarea intrauterina se imparte in trei mari perioade: - perioada ovulara-dureaza 2-3 zile., - perioada embrionara dureaza pana in cea de-a 31 zi, - perioada fetala dureaza intre a 31-a zi de gestatie si momentul fatarii. Trebuie specificat faptul ca la femelele gestante se intensifica respiratia pulmonara, iar spre finele gestatiei devine accelerata. Spre sfarsitul perioadei de gestatie glandele mamare cresc in volum. Metabolismul general se modifica si el. Ca urmarea acestui fapt in prima jumatate a gestatiei predomina anabolismul, fapt ce atrage dupa sine acumularea unor depozite de rezerva, situatie ce se concretizeaza prin cresterea in greutate a chinchilelor gestante. In a doua jumatate a perioadei de gestatie metabolismul chinchilelor gestante devine catabolic, necesitatile produsilor de conceptie cresc, iar cresterea in greutate a femelei se realizeaza pe seama greutatii fetusilor si a anexelor. De asemenea, se intensifica functia renala, motiv pentru care femelele gestante urineaza mai des. Toate acestea trebuie cunoscute de crescator si in functie de ele, sa adopte o linie de conduita adecvata si o ingrijire si furajare in raport cu necesitatile mamei si produsilor ei. Durata gestatiei la chinchile este de 111 zile, dupa care femela fata 1-4 pui. Data montei va fi consemnata in registrul de crescatorie, dar si pe cartoteca ce se gaseste fixate pe usa fiecarei custi. Pe cartoteca se va mai specifica si data probabila a fatarii. Intrucat dezvoltarea embrionilor evolueaza lent pana in ultima perioada cand inregistreaza o dezvoltare foarte rapida,diagnoststicul gestatiei (prin cantariri periodice) se pune destul de tardiv. Cresterea greutatii femelei gestante nu e semnificativa decat in a 7-a saptamana saptamana dupa fecundatie, moment in care se poate observa si o usoara crestere in volum a mamelelor. Ne putem da seama de starea de gestatie si dupa comportamentul femelei. Asfel s-a constatat ca chinchilele sunt mai linistite, se odihnesc mai mult si consuma cantitati mai mari de hrana si apa. Atat datele ce rezulta in urma cantaririlor saptamanale,cat si cele ce rezulta in urma controlului de gestatie, vor fi trecute pe aceeasi cartoteca. 14
Nu trebuie sa uitam ca in perioada de gestatie, femelele au nevoie de cantitati sporite de substante proteice, de vitamine si saruri minerale, substante ce trebuie sa asigure dezvoltarea normala a embrionilor si apoi a fetusilor. In vederea fatarii se va regla temperatura in adapost la 17-18°C.
CALENDARUL GESTATIEI LA CHINCHILE IMPERECHERE 1 ianuarie 2 ianuarie 3 inuarie 4 ianuarie 5 ianuarie 6 ianuarie 7 ianuarie 8 ianuarie 9 ianuarie 10 ianuarie 11 ianuarie 12 ianuarie 13 ianuarie 14 ianuarie 15 ianuarie 16 ianuarie 17 ianuarie 18 ianuarie 19 ianuarie 20 ianuarie 21 ianuarie 22 ianuarie 23 ianuarie 24 ianuarie 25 ianuarie 26 ianuarie 27 ianuarie 28 ianuarie 29 ianuarie 30 ianuarie 31 ianuarie
FATARE 22 aprilie 23 aprilie 24 aprilie 25aprilie 26 aprilie 27 aprilie 28 aprilie 29 aprilie 30 aprilie 1 mai 2 mai 3 mai 4 mai 5 mai 6 mai 7 mai 8 mai 9 mai 10 mai 11 mai 12 mai 13 mai 14 mai 15 mai 16 mai 17 mai 18 mai 19 mai 20 mai 21 mai 22 mai
IMPERECHERE 1 februarie 2 februarie 3 februarie 4 februarie 5 februarie 6 februarie 7 februarie 8 februarie 9 februarie 10 februarie 11 februarie 12 februarie 13 februarie 14 februarie 15 februarie 16 februarie 17 februarie 18 februarie 19 februarie 20 februarie 21 februarie 22 februarie 23 februarie 24 februarie 25 februarie 26 februarie 27 februarie 28 februarie
FATARE 23 mai 24 mai 25 mai 26 mai 27 mai 28 mai 29 mai 30 mai 31 mai 1 iunie 2 iunie 3 iunie 4 iunie 5 iunie 6 iunie 7 iunie 8 iunie 9 iunie 10 iunie 11 iunie 12 iunie 13 iunie 14 iunie 15 iunie 16 iunie 17 iunie 18 iunie 19 iunie
IMPERECHERE
FATARE
IMPERECHERE
FATARE
15
1 martie
20 iunie
1 aprilie
21 iulie
2 martie
21 iunie
2 aprilie
22 iulie
3 martie
22 iunie
3 aprilie
23 iulie
4 martie
23 iunie
4 aprilie
24 iulie
5 martie
24 iunie
5 aprilie
25 iulie
6 martie
25 iunie
6 aprilie
26 iulie
7 martie
26 iunie
7 aprilie
27 iulie
8 martie
27 iunie
8 aprilie
28 iulie
9 martie
28 iunie
9 aprilie
29 iulie
10 martie
29 iunie
10 aprilie
30 iulie
11 martie
30 iunie
11 aprilie
31 iulie
12 martie
1 iulie
12 aprilie
1 august
13 martie
2 iulie
13 aprilie
2 august
14 martie
3 iulie
14 aprilie
3 august
15 martie
4 iulie
15 aprilie
4 august
16 martie
5 iulie
16 aprilie
5 august
17 martie
6 iulie
17 aprilie
6 august
18 martie
7 iulie
18 aprilie
7 august
19 martie
8 iulie
19 aprilie
8 august
20 martie
9 iulie
20 aprilie
9 august
21 martie
10 iulie
21 aprilie
10 august
22 martie
11 iulie
22 aprilie
11 august
23 martie
12 iulie
23 aprilie
12 august
24 martie
13 iulie
24 aprilie
13 august
25 martie
14 iulie
25 aprilie
14 august
26 martie
14 iulie
26 aprilie
15 august
27 martie
16 iulie
27 aprilie
16 august
28 martie
17 iulie
28 aprilie
17 august
29 martie
18 iulie
29 aprilie
18 august
30 martie
19 iulie
30 aprilie
19 august
31 martie
20 iulie
IMPERECHERE 1 mai
FATARE 20 august
IMPERECHERE 1 iunie
FATARE 20 septembrie
16
2 mai
21 august
2 iunie
21 septembrie
3 mai
22 august
3 iunie
22 septembrie
4 mai
23 august
4 iunie
23 septembrie
5 mai
24 august
5 iunie
24 septembrie
6 mai
25 august
6 iunie
25 septembrie
7 mai
26 august
7 iunie
26 septembrie
8 mai
27 august
8 iunie
27 septembrie
9 mai
28 august
9 iunie
28 septembrie
10 mai
29 august
10 iunie
29 septembrie
11 mai
30 august
11 iunie
30 septembrie
12 mai
31 august
12 iunie
1 octombrie
13 mai
1 septembrie
13 iunie
2 octombrie
14 mai
2 septembrie
14 iunie
3 octombrie
15 mai
3 septembrie
15 iunie
4 octombrie
16 mai
4 septembrie
16 iunie
5 octombrie
17 mai
5 septembrie
17 iunie
6 octombrie
18 mai
6 septembrie
12 iunie
7 octombrie
19 mai
7 septembrie
19 iunie
8 octombrie
20 mai
8 septembrie
20 iunie
9 octombrie
21 mai
9 septembrie
21 iunie
10 octombrie
22 mai
10 septembrie
22 iunie
11 octombrie
23 mai
11 septembrie
23 iunie
12 octombrie
24 mai
12 septembrie
24 iunie
13 octombrie
25 mai
13 septembrie
25 iunie
14 octombrie
26 mai
14 septembrie
26 iunie
15 octombrie
27 mai
15 septembrie
27 iunie
16 octombrie
28 mai
16 septembrie
28 iunie
17 octombrie
29 mai
17 septembrie
29 iunie
18 octombrie
30 mai
18 septembrie
30 iunie
19 octombrie
31 mai
19 septembrie
IMPERECHERE 1 iulie
FATARE 20 octombrie
IMPERECHERE 1 august
FATARE 20 noiembrie
2 iulie
21 octombrie
2 august
21 noiembrie
17
3 iulie
22 octombrie
3 august
22 noiembrie
4 iulie
23 octombrie
4 august
23 noiembrie
5 iulie
24 octombrie
5 august
24 noiembrie
6 iulie
25 octombrie
6 august
25 noiembrie
7 iulie
26 octombrie
7 august
26 noiembrie
8 iulie
27 octombrie
8 august
27 noiembrie
9 iulie
28 octombrie
9 august
28 noiembrie
10 iulie
29 octombrie
10 august
29 noiembrie
11 iulie
30 octombrie
11 august
30 noiembrie
12 iulie
31 octombrie
12 august
1 decembrie
13 iulie
1 noiembrie
13 august
2 decembrie
14 iulie
2 noiembrie
14 august
3 decembrie
15 iulie
3 noiembrie
15 august
4 decembrie
16 iulie
4 noiembrie
16 august
5 decembrie
17 iulie
5 noiembrie
17 august
6 decembrie
18 iulie
6 noiembrie
18 august
7 decembrie
19 iulie
7 noiembrie
19 august
8 decembrie
20 iulie
8 noiembrie
20 august
9 decembrie
21 iulie
9 noiembrie
21 august
10 decembrie
22 iulie
10 noiembrie
22 august
11 decembrie
23 iulie
11 noiembrie
23 august
12 decembrie
24 iulie
12 noiembrie
24 august
13 decembrie
25 iulie
13 noiembrie
25 august
14 decembrie
26 iulie
14 noiembrie
26 august
15 decembrie
27 iulie
15 noiembrie
27 august
16 decembrie
28 iulie
16 noiembrie
28 august
17 decembrie
29 iulie
17 noiembrie
29 august
18 decembrie
30 iulie
18 noiembrie
30 august
19 decembrie
31 iulie
19 noiembrie
31 august
20 decembrie
IMERECHERE 1 septembrie
FATARE 21 decembrie
IMPERECHERE 1 octombrie
FATARE 20 ianuarie
2 septembrie
22 decembrie
2 octombrie
21 ianuarie
3 septembrie
23 decembrie
3 octombrie
22 ianuarie
18
4 septembrie
24 decembrie
4 octombrie
23 ianuarie
5 septembrie
25 decembrie
5 octombrie
24 ianuarie
6 septembrie
26 decembrie
6 octombrie
25 ianuarie
7 septembrie
27 decembrie
7 octombrie
26 ianuarie
8 septembrie
28 decembrie
8 octombrie
27 ianuarie
9 septembrie
29 decembrie
9 octombrie
28 ianuarie
10 septembrie
30 decembrie
10 octombrie
29 ianuarie
11 septembrie
31 decembrie
11 octombrie
30 ianuarie
12 septembrie
1 ianuarie
12 octombrie
31 ianuarie
13 septembrie
2 ianuarie
13 octombrie
1 februarie
14 septembrie
3 ianuarie
14 octombrie
2 februarie
15 septembrie
4 ianuarie
15 octombrie
3 februarie
16 septembrie
5 ianuarie
16 octombrie
4 februarie
17 septembrie
6 ianuarie
17 octombrie
5 februarie
18 septembrie
7 ianuarie
18 octombrie
6 februarie
19 septembrie
8 ianuarie
19 octombrie
7 februarie
20 septembrie
9 ianuarie
20 octombrie
8 februarie
21 septembrie
10 ianuarie
21 octombrie
9 februarie
22 septembrie
11 ianuarie
22 octombrie
10 februarie
23 septembrie
12 ianuarie
23 octombrie
11 februarie
24 septembrie
13 ianuarie
24 octombrie
12 februarie
25 septembrie
14 ianuarie
25 octombrie
13 februarie
26 septembrie
15 ianuarie
26 octombrie
14 februarie
27 septembrie
16 ianuarie
27 octombrie
15 februarie
28 septembrie
17 ianuarie
28 octombrie
16 februarie
29 septembrie
18 ianuarie
29 octombrie
17 februarie
30 septembrie
19 ianuarie
30 octombrie
18 februarie
31 septembrie
20 ianuarie
31 octombrie
19 februarie
IMERECHERE 1 noiembrie 2 noiembrie 3 noiembrie 4 noiembrie
FATARE 20 februarie 21 februarie 22 februarie 23 ebruarie
IMPERECHERE 1 decembrie 2 decembrie 3 decembrie 4 decembrie
FATARE 22 martie 23 martie 24 martie 25 martie
19
5 noiembrie 6 noiembrie 7 noiembrie
24 februarie 25 februarie 26 februarie
5 decembrie 6 decembrie 7 decembrie
26 martie 27 martie 28 martie
8 noiembrie 9 noiembrie 10 noiembrie 11 noiembrie 12 noiembrie 13 noiembrie 14 noiembrie 15 noiembrie 16 noiembrie 17 noiembrie 18 noiembrie 19 noiembrie 20 noiembrie 21 noiembrie 22 noiembrie 23 noiembrie
27 februarie 28 februarie 1 martie 2 martie 3 martie 4 martie 5 martie 6 martie 7 martie 8 martie 9 martie 11 martie 11 martie 12 martie 13 martie 14 martie
8 decembrie 9 decembrie 10 decembrie 11 decembrie 12 decembrie 13 decembrie 14 decembrie 15 decembrie 16 decembrie 17 decembrie 18 decembrie 19 decembrie 20 decembrie 21 decembrie 22 decembrie 23 decembrie
29 martie 30 martie 31 martie 1 aprilie 2 aprilie 3 aprilie 4 aprilie 5 aprilie 6 aprilie 7 aprilie 8 aprilie 9 aprilie 10 aprilie 11 aprilie 12 aprilie 13 aprilie
24 noiembrie 25 noiembrie 26 noiembrie 27 noiembrie 28 noiembrie 29 noiembrie 30 noiembrie
15 martie 16 martie 17 martie 18 martie 19 martie 20 martie 21 martie
24 decembrie 25 decembrie 26 decembrie 27 decembrie 28 decembrie 29 decembrie 30 decembrie 31 decembrie
14 aprilie 15 aprilie 16 aprilie 17 aprilie 18 aprilie 19 aprilie 20 aprilie 21 aprilie
Fatarea Spre deosebire de alte animale de blana, care fata mai ales noaptea, la chinchile parturitia se produce in mod frecvent dimineata intre orele 5-10. Actul fatarii dureaza doua-trei ore si se anunta prin urmatoarele semene: - tumefierea vulvei din care se scurge un lichid de culoare alb-galbuie, - femela da semen de neliniste, se agita in cusca, - botul femelei este umed. 20
In aceste momente, in adapost trebuie sa domneasca linistea. Contractiile uterine sunt din ce in ce mai puternice puternice pana la nasterea primului pui. Puii se nasc in invelitori pe care femela le rupe cu dintii atat pe ele cat si cordonul ombilical. Puii se nasc bine acoperiti cu blana,cu ochii deschisi si dantura apta pentru masticatie. In ordinea fatarii,mama isi linge puii pana ii usuca iar apoi ii impinge cu botul spre sfarcuri pentru a-I determina sa suga. Puiul de chinchilla sanatos are coada dreapta, ochii vioi si larg deschisi.In primele zile de viata, puii nu-si parasesc mama, petrecand majoritatea timpului dormind, motaind sau sugand. Mai apoi incep sa se joace intre ei. Daca unul din ei sta izolat, cu ochii intredeschisi, trist si nu suge, inseamna caste bolnav si va trebui tratat. In general, puii sunt vigurosi, vioi si pot sa alerge si sa sara imediat dupa fatare. Greutatea puilor la nastere variaza intre 24-65 grame. In prima luna puii isi tripleaza greutatea. In a doua luna isi dubleaza greutatea primei luni, iar la varsta de 8 luni trebuie sa cantareasca 450-500 de grame. Exista pui care la nastere manifesta semne de asfixie. Acest fapt se datoreste mucozitatilor pe care le are pe traiectul cailor respiratorii. In aceasta situatie, puiul va fi luat in mana, tinut cu capul in jos si prin cateva miscari vii de balansare I se vor desfunda caile respiratorii. Daca puii nu deschid ochii imediat dupa fatare, asa cum este normal, inseamna ca pleoapele sunt lipite, situatie in care trebuie sa intervenim imediat prin spalarea pleoapelor cu ceai de musetel. Se poate utiliza si alifie oftalmica cu penicilina. Cu alifia respectiva se ung ochii puiului in cauza. Daca ochii s-au deschis se poate introduce putina alifie si sub pleoape. Tratamentul respectiv se repeta 3-4 zile la rand. La scurt timp dupa fatare, este eliminate placenta, care este consumata imediat de catre femela mama. Daca crescatorul asista la fatare este preferabil sa indeparteze placenta, deoarece consumarea ei poate provoca constipatia femelei respective. Sunt insa si cazuri cand mamele, odata cu consumarea placentei isi consuma si proprii lor pui, mai ales in situatiile in care cordoanele ombilicale mai sunt in legatura cu placenta. O alta cauza care poate determina manifestarea unui astfel de fenomen ar putea fi deshidratarea femelei in timpul parturitiei si lipsa apei din cusca. Daca o femela isi mananca puii din doua- trei generatii consecutive, femela respective va fi reformata. Ne dam seama de faptul ca placenta a fost eliminata numai dupa urmele de sange sau resturile de placenta care se mai pot gasi in cuib. Dupa fatare se evalueaza sanatatea puilor, iar constatarile se consemneaza in registrul de crescatorie. Este de retinut faptul ca in general femelele de chinchilla s-au dovedit a fi atat de grijulii incat de multe ori nu-si parasesc puii nici pentru a merge la jgheabul de hrana. A doua zi dupa fatare, masculul reproducator poate fi introdus in cusca femelei.
Alaptarea si cresterea puilor pana la intarcare. Pentru viata puilor, primele zile sunt de o importanta capitala. In acest sens, trebuie sa observam daca ei sug sau nu, daca femela mama ii trateaza cu blandete, sau ii musca. Daca o femela nu alapteaza, trebuie sa avem in vedere daca nu are sfarcurile infundate ca urmare a ranilor facute de pui. Sfarcurile infundate sau inflamate se ung cu unguente neutre, iar la nevoie se pot folosi untul sau untura.
21
Sfarcurile supte vor fi lipsite de par de jur imprejur si invers. Daca vom constata muscaturi, le vom trata cu penicilina si unguent. Cu aceasta ocazie ne vom uita daca femela mama are lapte suficient si puii sunt sanatosi, acestia dorm linistiti langa mama lor. In cazul cand constatam ca femela nu este supta, ca nu are suficient lapte, ca puii sunt muscati, ca scancesc, sunt agitati, cauta hrana va trebui sa procedam la despartirea lor de mama. La fel vom proceda si atunci cand mama puilor se imbolnaveste sau a murit. In asemenea situatii puii vor fi trecuti la femele doici (femele care au fatat cu cel mult 6 zile inainte) sau vor fi alimentati manual (artificial). In vederea trecerii puilor la mame doici, acestea vor fi indepartate din cusca pentru 1-2 ore. In acest interval de timp puii adoptivi care sunt adusi in cuibul doicii, vor imprumuta mirosul puilor gazda . In felul acesta mama doica cand va fi readusa in cuib nu-si va da seama de existenta puilor straini si astfel ii va adopta. Pentru a mari si mai mult sansele de acceptare a puilor adoptive se recomanda frecarea pe bot a femelei doici si a puilor cu ulei de menta sau cu ulei de garoafe. In acest caz ea nu va mai putea face uz de organele olfactive in actiunea de depistare a puilor straini. Daca nu avem posibilitatea de a trece puii in cauza la femele doici, se poate practica hranirea artificiala. Pentru aceasta se va face un amestec de lapte cu ceai de musetel (proportie de 1:1.) Puiul este luat de ingrijitor si tinut in pozitie verticala, cu capul in sus. Se ia sticluta si se introduce varful pipetei din plastic in gura puiului din pozitie laterala, altfel ar putea sa o rupa cu dintii. Amestecul de lapte cu ceai de musetel va fi administrat la o temperatura de 38°C. Daca puiului ii ajunge laptele in nari acesta stranuta,iar cel care il hraneste trebuie sa ii acorde dupa stranut un timp de cateva secunde si sa-l tina cu capul in jos cu scopul de a se scurge laptele din nari. Puii se alimenteaza din 3 in 3 ore incepand cu ora 7 dimineata si terminand cu ora 22. Cantitatea de hrana ce se administreaza se stabileste in raport de comportamentul puiului. Astfel, cand el va impinge pipeta cu botul vom intelege ca este satul si vom sista administrarea hranei. Dupa prima saptamana de viata ,va beneficia si de fan la discretie. Din acest moment va avea asigurata si apa curata si proaspata. La sfarsitul primei saptamani de viata se poate determina si sexul puiului. Pentru determinarea sexului prindem puiul cu mana de coada si il atarnam cu capul in jos. Daca constatam ca organul genital este foarte aproape de anus tragem concluzia ca este femela, iar daca se afla la o distanta de circa 0,5 cm, conchidem ca este de sex masculin. Pentru a aprecia mai obiectiv evolutia puilor si dinamica dezvoltarii lor se recomanda cantarirea decadala a puilor. Un alt factor extreme de important de care depinde dezvoltarea puilor il reprezinta temperatura adapostului. Temperatura optima de confort trebuie sa fie de +16 pana la +18°C. La varsta de 45-49 de zile puii vor fi intarcati. Cu aceasta ocazie se va deschide trapa masculului, pentru a avea acces la femela. Cresterea tineretului de chinchilla. Dupa intarcare puii de chinchilla vor fi separati pe sexe Cu cat puii de chinchilla au fost mai bine obisnuiti inca din perioada alaptarii sa consume mai multa hrana vegetala, cu atat vor trece mai usor peste momentul critic al intarcarii. Acest moment critic are la baza trecerea de la regimul lactat la cel vegetarian. 22
Intarcarea este precedata de individualizarea si cantarirea puilor. Tineretul de chinchilla trebuie sa aiba o hrana de cea mai buna calitate, completa si la discretie. De aceeasi importanta este si asigurarea apei potabile. Aceasta cu atat mai mult cu cat tineretul este deosebit de sensibil la umezeala si curenti. In adaposturile de tineret, temperatura trebuie sa se incadreze intre 14-16°C Pentru a avea o imagine completa asupra dezvoltarii tineretului de chinchilla, acestia vor fi cantariti din 15 in 15 zile.
CAPITOLUL 8 Selectia chinchilelor Este cunoscut faptul ca nu toate animalele prezinta aceeasi calitate. Acest fapt este in raport cu potentialul lor biologic. De aceea, pentru a nu suferi pagube prin cresterea unor animale lipsite de valoare, orice crescator trebuie sa faca o selectie riguroasa. Principalele criterii ale selectiei sunt urmatoarele: - dezvoltarea si armonia corporala in ansamblu, - insusirile blanii (calitatea diferitelor categorii de par, densitatea, repartitia culorii, uniformitatea lungimii, culoarea generala.) - elemente reprezentand insusirile biologice generale :starea de sanatate, capacitatea de reproductie, fecunditatea,capacitatea de alaptare a mamelor. In munca de selectie, nu trebuie sa avem in vedere numai dimensiunile chinchilei, intrucat nu inseamna ca un animal mare,sau cu par neted este si valoros. In ceea ce priveste organizarea criteriilor de selectie, se disting trei etape care sunt strans legate intre ele si anume: - alegerea si clasarea reproducatorilor, - potrivirea perechilor de reproducatori, - cresterea pe baza de linii si familii. Alegerea si clasarea reproducatorilor. Aceasta lucrare se efectueaza pe baza aprecierilor dupa urmatoarele criterii: - ascendenti, - descendenti, - fenotipul propriu (care are la baza bonitarea). Alegerea reproducatorilor dupa insusirile descendentilor reprezinta un criteriu de selectie care poate fi mai important decat ascendenta, intrucat este vorba de calitatea produsilor rezultati, deci de viitorul crescatoriei. Clasificarea reproducatorilor se efectueaza in urma lucrarilor de bonitare care au la baza caracterele de exterior proprii fiecarui animal; - dezvoltare corporala, - armonia de ansamblu, - voalul si gradul lui de extindere, - latimea si uniformitatea benzii, - culoarea benzii, - culoarea de baza, - culoarea generala, - uniformitatea lungimii parului, - structura blanitei, 23
- latimea fasiei de blana de pe abdomen. Bonitarea se efectueaza la lumina zilei, dar numai in zilele insorite. Daca animalul se examineaza intr-o zi mohorata sau cu ploaie, blana poate sa para spalacita. Pentru ca animalul sa poata fi examinat corect si obiectiv el trebuie sa fie asezat pe o masa vopsita in alb pur,iar examinatorul trebuie sa fie cu spatele spre soare. In general sunt preferate exemplarele de culoare inchisa (negru-albastrui) intrucat se apreciaza ca pigmentatia mai inchisa rezista mai bine la decolorare decat cea mai deschisa. Potrivirea perechilor. Desi alegerea reproducatorilor reprezinta o operatie importanta, aceasta luata izolat nu asigura realizarea scopului final: obtinerea unei descendente valoroase. De aceea, se impune ca o necessitate potrivirea perechilor reproducatorilor in functie de calitatile lor, astfel incat produsii obtinuti de la ei sa corespunda obiectivelor urmarite de selectioner. Potrivirea individuala. Se efectueaza prin repartizarea nominala,a fiecarei femele unui anumit mascul. Potrivirea de clasa(de grup). Acest sistem este specific unitatilor in care se practica poligamia. In acest caz, fiecarui grup de 4-5 femele care se gasesc intr-o cusca i se repartizeaza masculul cel mai potrivit. Masculul respective trebuie sa indeplineasca doua conditii de baza: - valoarea lui sa fie superioara valorii femelelor, - sa nu fie inrudit cu grupul de femele ce i-au fost repartizate. Evidenta efectivelor. Cunoasterea potentialului biologic si a particularitatilor fiecarei chinchile, a ascendentilor si a valorii descendentilor ei, necesare in practica selectiei nu este posibila daca nu se tine o evidenta zootehnica stricta si la zi. Pentru evidentele zootehnice ale crescatoriei de chinchilla se completeaza urmatoarele fise si registre: - fisa individuala pentru femele, - fisa individuala pentru masculi, - fisa pentru evidenta activitatii de reproductie a femelei, - fisa pentru evidenta activitatii de reproductie a masculului, - registrul de evidenta a chinchilelor pe ferma, - registrul de cantarire si masuratori.
24
FISA INDIVIDUALA PENTRU FEMELE FEMELA NR. DATA FATARIII
DIAGNOSTICUL GESTATIEI
PUI FATATI DIN CARE VII
MORTI
PUI INTARCATI LA DATA
OBSERVATII
FISA INDIVIDUALA PENTRU MASCULI MASCULUL NR. NUMARUL FEMELEI MONTATE
DATA FATARII FEMELEI
NUMARUL DE PUI PE FEMELA
MONTATE
FATATA
DIN CARE VII
OBSERVATII MORTI
REGISTRUL DE EVIDENTA A CHINCHILELOR PE FERMA ZIUA
ANIMALE EXISTENTE LA SFARSITUL ZILEI
25
LUNA ANUL
EFECTIVUL DE REPRODUCTIE TOTAL DIN CARE CAPETE FEMELE
DIN CARE IN LACTATIE
GESTANTE
PUI M
TOTAL ANIMALE IN FERMA
F
M
F
REGISTRUL DE CANTARIRE F1
F2
F3
F4
F5
M
FAMILIA 1 FAMILIA 2 FAMILIA 3 FAMILIA 4 FAMILIA 5 FAMILIA 6 FAMILIA 7 FAMILIA 8 FAMILIA 9
CAPITOLUL 9 Productia de blana a chinchilei. Dupa cum se stie, chinchilele crescute in ferme pot avea doua destinatii: - pentru reproductie, - pentru blana. La reproductie vor intra numai animalele care indeplinesc conditiile urmarite de selectioner. In categoria animalelor pentru blana se incadreaza tineretul care la varsta de 7-8 luni se constata ca nu indeplineste conditiile necesare intrebuintarii lui la reproductie, masculi excedentari, reproducatori adulti reformati. Determinarea maturitatii blanii. Maturizarea blanii reprezinta starea in care parul si-a terminat cresterea si in care pigmentii au trecut din piele in blana, iar blana este moale si are un luciu frumos. 26
Astfel, este bine de retinut ca la nastere chinchilla are corpul complet acoperit de par, acoperire ce se realizeaza doar pe seama parului rezultat dintr-o treime din foliculii pilosi potentiali ai animalului respectiv. Prin dezvoltarea corporala a chinchilei, distanta dintre foliculi devine mai mare, fenomen care, de obicei corespunde anotimpului calduros. Prin aceasta blana devine mai rara, iar animalul poate suporta mai bine caldura ridicata . Aceasta reprezinta asa-numita blanita a copilariei. In jurul varstei de 3-4 luni incepe sa-si faca aparitia parul ce rezulta din 2/3 de foliculi pilosi. Acest moment marcheaza inceputul cresterii blanitei de tinerete. In aceasta perioada organismul acumuleaza grasimi si pigmenti in tegument. Cand parul blanitei ajunge la inaltimea celui din copilarie se spune ca s-a realizat prima maturizare a blanitei (maturizarea de tinerete). Acest fenomen se produce cand chinchilla are varsta de 5-6 luni. Cand parul de adolescenta ajunge la inaltimea celui din copilarie si tinerete si pielea are culoare albicioasa s-a realizat prima adevarata maturizare a blanitei la chinchile, fapt ce corespunde varstei de 8-9 luni. In timpul verii procentul de cadere al parului atinge punctual culminant. Odata cu scaderea temperaturii de toamna si reducerea intensitatii luminii diurne, foliculii liberi (cei ramasi dupa caderea parului) produc par nou, pe masura ce creste se amesteca cu cel vechi. Cand parul nou ajunge la inaltimea celui vechi,iar pielea are culoare alba, crem, fenomen care coincide cu sezonul friguros, blana este matura. In ultimele 4 saptamani inainte de sacrificare,chinchilele vor primi cate 3 boabe de floarea soarelui/ zi, fapt ce contribuie la imprimarea unui luciu placut blanitei. Din cele prezentate se poate deduce ca procesul de maturizare a blanii este influentat de o serie de factori: - varsta, - alimentatie, - temperatura, - intensitatea luminii. Cand blana este matura,culoarea pielii este albicioasa sau crem, iar uneori gri.
CAPITOLUL 10 Clasificarea blanurilor de chinchilla
Pentru a sorta blanurile de chinchilla dupa metoda clasica se face sortarea dupa urmatoarele criterii:
marime culoare calitate
Marimea blanurilor de chinchilla - marimea se stabileste masurand blanita de la varful botului pana la baza cozii. Sunt trei intervale de marime: 27
33 - 36 cm 36 - 39 cm 39 - 42 cm
Culoarea blanurilor de chinchilla Sunt doua categorii de culori pentru blanitele de chinchilla: Standard: o XXD: Foarte foarte inchis - Extra Extra Dark o XD: Foarte inchis - Extra Dark o D: Inchis - Dark Black Velvet Calitatea blanurilor de chinchilla Sunt stabilite 6 clase de calitate a blanurilor de chinchilla: Select: de inalta calitate si extrem de groase, de un alb pur si clar First Class: ca si clase de culoare sunt clasificate dupa claritate foarte buna, claritate buna, claritate medie, blana fiind groasa si fara nici un fel de defect Second Class: ca si clase de culoare sunt clasificate dupa claritate foarte buna, claritate buna, claritate medie, cu mici zone inegale, cateva pete, fiind adminse si cateva defecte. M Class: calitate medie, cu mici portiuni deteriorate si usoara lipsa a culorii, portiuni mici inegale. I Class: calitate inferioara, deteriorare mai mare, portiuni cu lipsa culorii perimise Low grades: poate fi utilizata numai bucati din ea Pentru a avea o clasificare mai clara a blanurilor din clasa First Class si Second Class, s-au facut clase de culori: claritate foarte buna, claritate buna, claritate medie pentru a face selectia blanurilor extrem de albe si albastrui fata de cele naturale.
CAPITOLUL 11 Prevenirea si combaterea bolilor la chinchile. Sanatatea chinchilelor este conditionata de: - conditiile de crestere, - conditiile de ingrijire, - alimentatie. Cheia succesului consta in alimentatia rationala, adaposturi sanatoase si conditii de igiena. Numai prin aplicarea unui intreg complex de masuri preventive vom reusi sa avem animale sanatoase, vom reusi sa prevenim bolile. Este mai usor sa previi boala decat sa o tratezi. Acesta este motivul pentru care trebuie prezentate cateva masuri preventive. Igiena si dezinfectia periodica a custilor. Cel putin de doua ori pe an custile metalice vor trebui curatate radical si dezinfectate. Hrana ramasa neconsumata din ziua anterioara trebuie sa fie indepartata inainte de a se administra hrana proaspata. Lunar, hranitoarele se spala si se dezinfecteaza. 28
Biberoanele, pipetele, sticlele pentru apa se spala cu apa calduta si se dezinfecteaza din 7 in 7 zile. Adaposturile vor fi curatate zilnic, iar anual, adapostul va fi depopulat, curatat si dezinfectat.
Afectiunile blănii Micozele. Sunt produse de doua ciuperci microscopice. Boala este contagioasa si se manifesta prin aparitia unor plagi pe piele. In zona afectata de micoza, blana animalelor lasa impresia ca ar fi mancata de molii. Primele semne ale bolii se manifest ape labe, pe bot si organele genitale. Umiditatea excesiva si temperatura ridicata constituie factorii favorizanti ai acestei boli. Prin parul care cade de la animalele bolnave, boala se raspandeste in scurt timp in tot adapostul. Utilizarea diferitelor fungicide da rezultate bune in combaterea bolii. In acest caz se aplica una din metodele de mai jos:
a. Se aplica pe locul afectat solutie de NIZORAL pana la disparitia bolii si aparitia pufului (4comprimate se dizolva in 100 ml de apa). b . Se aplica pe locul afectat solutie de IMMAVEROL(se aplica ozi si doua zile pauza ) pana la disparitia bolii si aparitia pufului . 2ml de immaverol se dilueaza in 100 ml de apa incalzita. c. Se aplica pe locul afectat solutie de CLOTRIMAZOL, pana la disparitia bolii si aparitia pufului .
Bolile respiratorii Pneumonia. Simptome: animalul bolnav refuza hrana, este abatut si ramane imobil intr-un colt al custii. Uneori poate manifesta si o constipatie grava. Tratamentul se efectueaza injectabil : 3 zile consecutive cu TYLOSIN -0,2 ml subcutan. Bronsita si guturaiul sunt cauzate de curentii de aer,umiditate ridicata si schimbari bruste de temperatura. Simptome – animalele tusesc, le lacrimeaza ochii,si sunt abatute. Tratamentul consta in plasarea animalelor in custui ferite de curenti, aproape de sursa de caldura,in locuri unde li se poate asigura o temperatura de circa 20°C.
Bolile digestive In diagnosticarea acestora , examenul dejectiilor constituie principalul indiciu. Astfel, dejectiile dure, negricioase,inegale ca marime, precum si cele moi ce curg pe plasa pardoselii,acoperite cu mucus sau urme de sange trebuie considerate ca un semnal se alarma. Cauzele cele mai frecvente ce stau la originea acestor tulburari sunt: furajul mucegait, 29
alimentatia nerationala. Fanul poate fi contaminat de soareci si sobolani. In plus, furajul mucegait genereaza grave complicatii intestinale. Timpanismul si meteorismul (dilatarea zgomotoasa a stomacului ). Cauzele acestei boli constau in conservarea furajelor in stare verde si umeda. Simptome: animalele bolnave au privirea speriata a animalului bolnav, respiratie accelerata, iar la ascultatie se aud zgomote de gaz in interiorul abdomenului. Tratament : se administreaza pe cale bucala ulei de parafina (8-10 cm³ / animal ). Enterita. Este o boala caracterizata prin inflamatia intestinului subtire, boala care de cele mai multe ori este cauzata de consumarea unor nutreturi ,mucegaite, alterate sau infectate. De asemenea boala mai poate fi produsa de factori de origine bacteriana, parazitara. Tratament : in primul rand se inlatura cauza care a produs boala. Se recomanda utilizarea unei alimentatii antidiuretice, iar in loc de apa de baut se intrebuinteaza zeama de orez. Se administreaza solutie de ENROBIOFLOX(1ml solutie / 2l apa), timp de 4 zile. Constipatia este o boala ce consta din retentia continutului intestinal in colon si rect. Tratament : se administreaza pe cale bucala ulei de parafina (8-10 cm³ / animal). Nu se va mai administra hrana solida. Cand continutul tubului digestiv este evacuat si animalul este pe cale de vindecare se poate reveni in mod treptat la o alimentatie rationala. Diareea este o boala care se datoreaza unei alimentaii nesanatoase. Simptome : fecalele sunt moi, fara consistenta. Tratament : se vor administra antidiareice pana la disparitia simptomelor. - se administreaza animalului 1comprimat/ zi de FURAZOLIDON, Animalul trebuie sa aiba apa la discretie pentru a compensa pierderile de lichide. Coccidioza. Preventiv se administreaza solutie de ESB 3( 1ml / 1 litru de apa) Curativ se administreaza solutie de ESB 3 (2ml /1 litru de apa) Preventiv se administreaza GELLIPRIM ORALE 4 ml/ 1/10 l apa timp de 5 zile , lunar. Vitaminizarea Se administreaza JOLOVIT, AMINOVIT, MULTIVIT- 1 ml / 1 l de apa. Se administreaza 3 schimburi de apa fara vitamine si un schimb cu vitamine.
Bolile si tulburarile organelor de reproductie Mamita este o boala infectioasa ce se manifesta la nivelul mamelelor chinchilelor ce sunt in perioada de alaptare. Cauzele mamitei sunt ranirea mamelelor de catre pui in timpul suptului, rani provocate fie cu dintii fie cu ghearele. Simptome: boala se manifesta brusc. Chinchilla devine trista, nu mananca, respira des si are febra. Tratament : ranile se ingrijesc prin aplicarea locala a unor crème cu antibiotice
30
Nasterea In cazul in care femela nu poate fata se administreaza 0,2 ml OXITOCINA pentru contractia uterului si inducerea travaliului. Injectia va fi administrata sub piele. Daca dupa 30 de minute nu s-a produs fatarea ,se mai administreaza 0,2ml OXITOCINA.
BIBLIOGRAFIE : LIVIU REBREANU SILVIU RADU
- Cresterea chinchilelor - Secretele cresterii chinchilelor - Revista FERMA
VASILE SURDUC Telefon : 0722544362 0756400540 E-MAIL :
[email protected]
31