Concepte fundamentale în stiinta politica

Concepte fundamentale în ştiina politică Sistemul politic „Ansamblul interaciunilor prin care obiectele de valoare sunt repartizate pe cale autoritară într-o societate” (David Easton) - un schimb constant de fluxuri interne şi influene externe (input-output).

Regimul politic Este un subsistem al sistemului politic, reprezentând forma de organizare şi funcionare a puterii politice.

Puterea politică Max Weber: „Puterea este şansa de a face s ă triumfe în sânul unei rela ii sociale propria voină, chiar în ciuda rezisten elor; puin contează  pe ce trebuie s ă se sprijine această şansă”. Puterea politică  e puterea exercitat ă  de o persoană  sau un grup de persoane la nivelul unei întregi societ ăi.

Autoritatea politică Autoritatea politic ă este o modalitate concret ă de exercitarea a puterii. E definită ca putere + legitimitate.

Legitimitatea politică Este convingerea celor supuşi puterii politice c ă  cei care o exercită  sunt  îndreptăii să o facă. Max Weber: 3 tipuri: - tradiională; - charismatică; - legal-raională.

Cultura politică Gabriel Almond & G. Bingham Powell: “Cultura politică  este un model de atitudini intelectuale şi de orientări faă de politică, manifestate în rândul membrilor unui sistem politic. Ea este un

domeniu subiectiv care stă  la baza aciunilor politice şi care le conferă importană. Astfel de orientări individuale cuprind câteva elemente: orientări cognitive, exacte sau mai pu in exacte, pe tema subiectelor şi convingerilor politice; orientări emoionale, sentimentul ataşării, angajării, respingerii în raport cu subiectele politice şi orientări estimative, aprecieri şi opinii pe tema unor subiecte politice, ceea ce, de obicei, presupune aplicarea unor standarde apreciative privind subiectele şi evenimentele politice”. Mai simplu:

Cultura politică reprezintă întreaga reea de orientări, atitudini, convingeri şi valori prin care individul se raportează la sistemul politic. Gabriel Almond & Sidney Verba: -

-

parohială – indivizii nu au con ştiina sistemului politic ca obiect general; dependentă – indivizii au con ştiina sistemului şi a output -urilor sale, dar nu şi pe cea a input -urilor şi, mai ales, nu au con ştiin a propriului rol în cadrul sistemului; participativă  – indivizii au con ştiina sistemului cu input -urile şi output urile sale şi, mai ales, au con ştiina propriului rol.

DEMOCRAIA Formă de organizare și de conducere a unei societ ăi, în care poporul î și exercită (direct sau indirect) puterea. Distinciile: - democraie procedurală /formală – democraie substanială; - democraie antică – democraie modernă; - democraie directă – democraie indirectă /reprezentativă. Giovanni Sartori: democraia = o denumire pompoasă  pentru ceva care nu există.

Poliarhia (Robert Dahl) Formă  de organizare politică  în care puterea este exercitată  de cât mai mul i indivizi. Cele două componente: - participare – a cărei creştere duce la apariia unor hegemonii cuprinzătoare;

-

contestare/liberalizare – a cărei creştere duce la apariia unor oligarhii concuren  iale.

Din creşterea celor două rezultă POLIARHIA.