CABALA, ŞTIINŢA ŞI SEMNIFICAŢIA VIEŢII
Rav Michael Laitman, PhD -1-
Cabala, Ştiinţa şi Semnificaţia Vieţii
LAITMAN KABBALAH PUBLISHERS
Rav Michael Laitman, PhD -2-
Traducere din ebraică în engleză: Chaim Ratz Corectură din limba ebraică în engleză: Kate Weibel Editor: Claire Gerus Desene: Avi Ventura Layout: Baruch Khovov Design coperţi: Richard Aquan Tipărire si Post producţie: Uri Laitman ___________________________________________ Laitman Kabbalah Publishers Website: www.kabbalah.info Laitman Kabbalah Publishers E-mail:
[email protected] ___________________________________________
KABBALAH, ŞTIINŢA ŞI SEMNIFICAŢIA VIEŢII
Copyright © 2006 by MICHAEL LAITMAN Toate drepturile rezervate Publicat de Laitman Kabbalah Publishers 1057 Steeles Avenue West, Suite 532, Toronto, ON, M2R 3X1, Canada Tipărit în Canada Nici o parte a acestei cărţi nu poate fi folosită sau reprodusă în nici un mod, fără permisiunea scrisă a editorului, cu excepţia citatelor încorporate în articole sau revizii. ___________________________________________ ISBN: 0-9738268-9-4 PRIMA EDIŢIE: OCTOMBRIE 2006
Traducere din limba engleză: Mirela Simonescu August 2011
-3-
CABALA, ŞTIINŢA ŞI SEMNIFICAŢIA VIEŢII CUPRINS Prefaţă ......................................................................................... 8 Cabala întâlneşte Fizica Quantică ................................................. 13 Participanţi la Conferinţa din San Franciso ................................ 15 Professor William Tiller ........................................................ 15 Fred Alan Wolf, PhD ............................................................. 15 Jeffrey Satinover, MD, MSc .................................................. 15 Michael Laitman, PhD ........................................................... 16 Prezentând Cabala ....................................................................... 20 Natura Materiei ........................................................................... 24 Forţa de Dăruire şi Forţa de Primire ........................................... 46 Între Cabala şi Ştiinţă .................................................................. 53 Conceptul de Libertate în Fizica Quantică ............................ 53 Unitatea Familială .................................................................. 59 Destinul Personal si Destinul Colectiv ................................... 61 Ţadik (Cel Drept) .................................................................... 62 Suferinţa umană ...................................................................... 64 Teoria Quantică ........................................................................... 68 Credibilitatea Teoriei Quantice ................................................... 77 Esenţa Înţelepciunii Cabalei ........................................................... 81 Străduinţa pentru Echilibru .......................................................... 82 Controlând Lumea Materială .................................................. 88 Deschizându-ne ochii ............................................................. 89
-4-
Structura Realităţii ....................................................................... 90 Pe Scara Gradelor ................................................................... 92 Patru Limbaje în Înţelepciunea Adevărului ............................ 97 Schimbarea mea ...................................................................... 99 Atitudinea potrivită faţă de Realitate ...................................... 102 Realitatea Exterioară ............................................................... 105 Trecând Bariera ....................................................................... 106 Echivalenţa de Formă .............................................................. 107 Sufletul Colectiv ...................................................................... 108 Percepţia Realităţii ........................................................................... 111 Construind Kli-ul Spiritual (vas/unealtă) ................................. 112 Construirea Kli-ului ........................................................ 112 Reacţia Simţurilor ........................................................... 114 Construind formele corecte ............................................. 119 Şabloanele percepţiei ............................................................... 121 Modalităţi de învăţare ..................................................... 121 Tabloul complet .............................................................. 123 Creând modele ................................................................ 125 Un om al peşterilor in lumea de astăzi ............................ 125 Recâştigarea Conştiinţei ........................................................... 131 Noi şi Lumea ................................................................... 131 Experimentând Ein Sof .................................................... 134 A construi o casă .............................................................. 137 Lumile sunt în interior ..................................................... 141 Accelerând dezvoltarea .................................................... 142 Construind Creatorul din Interior ..................................... 143
-5-
Descriind Realitatea ................................................................. 146 Înţelegerea Genei Spirituale ....................................................... 151 Reshimo .................................................................................... 152 O înăbuşire ...................................................................... 153 Realitatea Virtuală .......................................................... 155 Meditaţia Colectivă ........................................................ 157 Ce este Creatorul? .......................................................... 159 Realizând Reshimot ........................................................ 160 Alegând Viitorul ............................................................. 161 Memoria .......................................................................... 163 Puterea Gândului ............................................................. 164 Lanţul de Reshimot .......................................................... 166 Revelat si Tăinuit ...................................................................... 168 O lume inversată .............................................................. 169 Fenomen contradictoriu ................................................... 170 O nouă Ştiinţă .................................................................. 171 Legile Naturii ............................................................................ 173 Cabala - Ştiinţa Modernă .......................................................... 178 Anexe ............................................................................................. 183 Glosar ........................................................................................ 184 Cabaliştii scriu despre Cabala ................................................... 193 Rabbi Moshe Chaim Lutyato ( Ramchal)(1707-1747) .... 193 Rabbi Eliahu – Vilna Gaon (1138-1204) ......................... 193 Rabbi Abraham Zitzak HaCohen Kook (1865-1935) ...... 195 Rabbi Yehuda Leib HaLevi Aslag (Baal HaSulam) (1884-1954) .................................................... 199
-6-
Oameni de ştiinţă remarcabili scriu despre Cabala ................... 203 Johannes Reuchlin (1455-1522) ....................................... 203 Giovanni Pico della Mirandola (1463-1494) .................... 203 Paulus Ricius (aprox.1470-1541) ..................................... 204 Philippus Aureolus Paracelsus (1493-1541) .................... 205 Christian Konrad Sprengel (1750-1816) .......................... 205 Razmundus Lullus (1235-1315) ....................................... 206 Giordano Bruno (1548-1600) ........................................... 206 Gottfried Wilhelm Leibnity (1646-1716) ......................... 207 Friedrich von Schlegel (1772-1829) ................................ 208 Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832) ..................... 208 Alte scrieri ................................................................................. 210 Despre Bnei Baruch .................................................................. 214
-7-
PREFAŢĂ Esenţa naturii umane este continua dezvoltare a dorinţei sale pentru plăcere. Ca să realizăm această dorinţă, ne simţim datori să descoperim, să inventăm şi să ne îmbunătăţim propria realitate. Intensificarea treptată a dorinţei pentru plăcere a fost forţa din spatele evoluţiei umane, pe tot parcursul istoriei noastre. Dorinţa pentru plăcere evoluează pe parcursul mai multor stadii. În primul stadiu, manifestă dorinţa pentru susţinere, ca de exemplu dorinţele pentru hrană, reproducere şi familie. În al doilea stadiu, apare dorinţa pentru bunăstare şi în al treilea, apare o sete pentru onoare, putere şi faimă. Dezvoltarea acestor trei stadii, a condus la schimbări majore în societatea umană – care a devenit o societate diversificată şi multistratificată. Al patrulea stadiu semnifică dorinţa noastră pentru învăţătură, cunoaştere şi înţelepciune. Aceasta s-a exprimat prin dezvoltarea ştiinţei, a sistemului educaţional şi a culturii. Acest stadiu a fost asociat cu Renaşterea şi cu Revoluţia Ştiinţifică, şi predomină până în zilele noastre. Dorinţa pentru cunoaştere şi erudiţie, necesită ceea ce noi înţelegem prin mediu înconjurător. Pentru a înţelege stadiul actual al umanităţii şi perspectivele acesteia, trebuie să construim un pod care să facă legătura între multele etape din evoluţia ştiinţei. Aceste etape au afectat în mod considerabil abordarea noastră asupra vieţii. Revoluţia Ştiinţifică ce a avut loc în timpul celui de al 16-lea secol, a adus schimbări radicale în şabloanele noastre de gândire. În acele vremuri, cercetătorii credeau că teoriile trebuiesc testate prin intermediul experimentelor şi observaţiilor. Deasemeni, ei ne-au avertizat să evităm explicaţiile mitologice şi religioase. În centrul gândirii ştiinţifice, era o analiză a realităţii, şi o căutare a răspunsurilor ştiinţifice la întrebări
-8-
foarte vechi. Până atunci, aceste subiecte erau atribuite doar unei puteri divine. În cartea sa Principiile Matematice a Filozofiei Naturale (1687), Isaac Newton (1642-1727) a propus o teorie a mecanicii, care ne-ar permite să calculăm schimbarea mişcării oricărui corp atunci când este influenţată de o anumită forţă. Succesul teoriei lui Newton, a deschis cu totul alte perspective asupra lumii. Punctul de vedere determinist a lui Newton, afirmă că în orice eveniment, se va manifesta o anumită lege a naturii. Prezenţa Divinului era de mică importanţă, deoarece traiectoria oricărei mişcări este foarte clară, şi nu exista nici o intervenţie a Divinului. Abordarea deterministă a fost deasemeni descrisă de către astronomul Pierre Simon Laplace (1749-1827), atunci când i-a explicat lui Napoleon cum a fost format sistemul nostru solar. Când Napoleon l-a întrebat despre locul pe care Dumnezeu îl ocupa în tot acest proces, Laplace a replicat: “Nu am avut nevoie de această ipoteză aici.” De aceea, ştiinţa nu a lăsat nici un loc liber pentru existenţa altor aspecte aflate dincolo de limitele sale, inclusiv acele realităţi care sunt ascunse percepţiei noastre. Fiecare credea că umanitatea a descoperit măsurile necesare de a cunoaşte lumea aşa cum era ea de fapt. La sfârşitul anilor 1800, fizica clasică a furnizat cercetătorilor, un set complet de legi pentru fiecare fenomen natural. Mulţi cercetători au crezut că aceste legi i-ar ajuta să explice chiar şi puţinele fenomene care rămâneau misterioase. Din moment ce fizica a fost considerată dintotdeauna “mama tuturor ştiinţelor” şi precursoarea tehnologiei şi a experimentelor, descoperirile sale au servit deasemeni, ca fundaţie pentru cercetările din alte ştiinţe. Era fizicii moderne a început în anii 1900 odată cu descoperirile revoluţionare ale lui Albert Einstein (1879-1955). Teoria Relativităţii a lui Einstein, a generat o schimbare fundamentală în atitudinea faţă de orice a fost cunoscut până în acel moment, despre timp, spaţiu, materie, mişcare şi gravitaţie. Teoria lui Einstein a unificat timpul şi spaţiul într-o
-9-
singură entitate – timp-spaţiu – revocând premisa că timpul şi spaţiul erau absolute. În 1930, o altă teorie a apărut: Mecanica Quantică, cunoscută şi sub denumirea de Teorie Quantică. Aceasta a dus la o revoluţie continuă în fizică, în timp ce toate măsurătorile au produs doar rezultate cantitative aproximative, probabilităţi pe care calculaţiile Teoriei Quantice le-ar interpreta. Teoria Quantică a fost aptă să descrie diferite fenomene care nu au putut fi explicate de către teoriile precedente. Cea mai faimoasă dintre acestea a fost dualitatea undă-particulă, care arată că obiectele microscopice cum ar fi electronii, se comportă ca unde în anumite condiţii, şi ca particule în altele. Un concept fundamental al Teoriei Quantice este Principiul Nesiguranţei, care afirmă că observatorul influenţează evenimentul observat. De aceea, întrebarea cheie este “Ce măsoară de fapt o măsurătoare?”. Acest principiu implică faptul că, conceptul unui “proces obiectiv” devine irelevant. Mai mult, dincolo de rezultatele măsurate, o “realitate obiectivă” pur şi simplu, nu poate exista. Descoperirile Fizicii Quantice au schimbat drastic abordarea ştiinţifică. Conceptul determinist care afirmă că fizica revelează faptele obiective ale naturii şi că descrie existenţa lor absolută, a fost descalificat. A fost înlocuit de înţelegerea că fizica nu ştie care este adevărata Esenţa a naturii. Fizica poate doar ajuta la construirea paradigmelor, a şabloanelor şi a formulelor ce calculează rezultatele unui experiment în anumite limite ale probabilităţilor. Ştiinţa contemporană face diferenţa între “realitatea actuală” care există independent de observator, şi realitatea pe care observatorul o poate descrie. Astăzi, cercetătorii înţeleg că ceea ce era odată definit ca “fapt absolut” este destinat să facă loc unor noi concluzii şi noi experimente. Acestea, în schimb, vor duce la formule şi experimente şi mai noi .
- 10 -
Este evident că ştiinţa nu prezintă adevărul absolut, ci mai degrabă un tablou al lumii aşa cum a reieşit din experimentele curente, din percepţii şi paradigme. Mai mult, cu cât mai mare este cunoaşterea noastră, cu atât mai mari sunt şi incertitudinile şi contradicţiile cărora le facem faţă. Toate acestea au diminuat predominanţa ştiinţelor naturii în general şi a fizicii în particular. În schimb, poziţionează ştiinţa ca un instrument care descoperă mai degrabă o parte limitată a realităţii, decât adevărul absolut. Realitatea actuală ne este ascunsă; nu o putem descoperi prin cercetările ştiinţifice. În ultimii ani, mulţi oameni de ştiinţă au devenit interesaţi de diverse religii, teorii new-age şi misticism. Ei încearcă să găsească noi unelte şi noi căi de a înţelege părţile ascunse ale realităţii, pe cele care sunt de neatins prin folosirea metodelor de cercetare neconvenţionale. Această situaţie dificilă din punct de vedere ştiinţific, a generat o criză încă de la începutul secolului, provocându-ne abilităţile noastre de a expune întregul tablou al lumii în care trăim, şi înţelegerea regulilor care guvernează în acelaşi timp natura şi umanitatea. Umanitatea noastră şi-a dezvoltat dorinţa pentru cunoaştere şi erudiţie, iar realitatea vizibilă fiind cercetată, o nouă dorinţă a ieşit la suprafaţă – dorinţa de a cunoaşte cele mai înalte concepte şi partea ascunsă a realităţii. Acesta este stadiul evoluţiei dorinţelor pe care umanitatea l-a atins până astăzi. Acesta este fundalul peste care a apărut înţelepciunea Cabalei, care oferă umanităţii o nouă perspectivă, o vedere ştiinţifică pe care Cabaliştii au descoperit-o cu mii de ani înainte. Dorinţa noastră actuală de a cunoaşte toată realitatea, ne arată că omenirea este pregătită ca să ia contact cu Cabala. Percepţia cabalistă asupra lumii include premisele pe care alte religii le acceptă ca credinţă, combinate cu o abordare ştiinţifică. Cabala dezvoltă unelte în interiorul nostru, care ne uşurează intrarea într-o lume comprehensivă a realităţii şi care ne furnizează înţelegere în legătură cu cercetarea acesteia. - 11 -
Cabala, Ştiinţa şi Semnificaţia Vieţii prezintă fundamentele ştiinţei care explorează aspectele realităţii ascunse oamenilor de ştiinţă. Când descoperim acele părţi ascunse, cunoaşterea noastră despre lumea în care trăim va fi completă. Unind amândouă aspectele, ascunse şi relevate, ne vom pregăti pentru o cercetare ştiinţifică profundă şi descoperirea formulelor adevărate. Descoperind ceea ce este ascuns, vederea noastră despre lume va deveni completă, eliberată de acele graniţe ale percepţiei relative şi vom fi capabili să descoperim fiecare parte a realităţii existenţei, dincolo de timp, spaţiu şi materie. Înţelepciunea Cabalei asigură toate cele de mai sus, oricărei persoane care vrea cu adevărat să cunoască. Această carte se bazează pe convorbiri ţinute de către autor şi compilate de către studenţii săi.
- 12 -
CABALA ÎNTÂLNEŞTE FIZICA QUANTICĂ
- 13 -
O conferinţă ştiinţifică unică, a fost ţinută în San Francisco, California, în Martie, 2005, la care au participat Cabalistul Rav Michael Laitman, PhD şi specialiştii în Fizică Quantică, William Tiller, PhD, Dr. Jeffrey Satinover şi Fred Alan Wolf, PhD. Toţi cei trei oameni de ştiinţă au participat la documentarul ce a devenit un succes, What the Bleep Do We Know?. Tema conferinţei a fost “Fizica Quantică Întâlneşte Cabala”. Această conferinţă fascinantă a constat din discuţii închise intense şi din prezentări publice. Urmând instrucţiunile participanţilor, Dr. Laitman a făcut o prezentare a Cabalei, explicând structura realităţii şi cum substanţa Creaţiei – dorinţa de a primi plăcere – evoluează. A fost necesară o singură sesiune pentru a crea un limbaj comun între oamenii de ştiinţă. În prima seară, oamenii de ştiinţă au prezentat domeniile în care sunt experţi, pe un panou public, în faţa lectorilor şi a studenţilor de la Universitatea din California, Berkeley şi de la Universitatea Stanford. În dimineaţa următoare, ei s-au întors la masa de discuţii. La aceste dezbateri, ei şi-au împărtăşit impresiile din timpul conferinţei şi au făcut schimb de impresii despre propriile lor cercetări. Câteva săptămâni mai târziu, Dr. Satinover a participat la un congres internaţional în Israel, a cărui tema a fost “înţelepciunea Cabalei”. În timpul congresului, Dr. Laitman şi Dr. Satinover au discutat diverse subiecte cum ar fi libertatea de alegere, crizele globale, unitatea familiei în secolul 21, intensificarea cercetării pentru spiritualitate şi viitorul umanităţii. Dr. Satinover a făcut o prezentare publică despre Fizica Quantică şi implicaţiile descoperirilor acesteia. Explicaţiile cabaliste din prezenta carte, se bazează pe aceste întâlniri. Editorul
- 14 -
PARTICIPANŢII LA CONFERINŢA DIN SAN FRANCISCO
PROFESOR WILLIAM TILLER Prof. William Tiller, PhD în Fizică, Universitatea din Toronto, este profesor în Inginerie şi ştiinţa Materialelor la Universitatea Stanford. El a publicat mai mult de 250 lucrări ştiinţifice, incluzând şi câteva cărţi. Primele sale cărţi sunt: Câteva Aventuri ştiinţifice cu Magie Reală; Actele Conştiente ale Creaţiei; Apariţia unei Noi Fizici; Transformarea ştiinţei şi a umanităţii; Energiile Subtile, Intenţionalitate şi Conştientă. FRED ALAN WOLF, PhD Fred Alan Wolf, PhD în Fizica Teoretică la UCLA, este un lector şi un fizician quantic care a avut contacte cu renumitul fizician David Bohm (1917-1992) şi a studiat cu Richard Feynman (1918-1988), împreună cu cei mai proeminenţi fizicieni ai secolului 20. Dr. Wolf este deasemeni autorul a unsprezece cărţi care au fost traduse în mai multe limbi. Dintre cărţile sale sunt: Făcând un Salt Quantic: Noua Fizică pentru Non-Scientologi; Yoga Călătoriei în Timp: Cum Poate Mintea Învinge Timpul; Materie în Sentimente: O nouă Alchimie a Ştiinţei şi Spiritului, Minte şi Materie. JEFFREY SATINOVER, MD, MSc Dr. Jeffrey Satinover deţine grade ale M.I.T (SB), Harvard (EdM), Universitatea din Texas (MD) şi Yale (MS). El a terminat cursurile de psihanaliză la Institutul C.G.Jung din Zurich. Este un absolvent în Psihiatrie şi Psihiatria Copilului la Yale, unde a fost premiat de două ori cu Premiul de Cercetare al Departamentului de Psihiatrie Seymor Lustman (locul 2). În 1975 a fost lectorul lui William James la Harvard. - 15 -
Până de curând, a fost profesor la Departamentul de Fizică la Universitatea Yale. Astăzi, Dr. Satinover îşi termină PhD în Fizica Quantică la Universitatea Nice din Franţa şi predă legea constituţională la Universitatea Princeton. Dr. Satinover a scris cinci cărţi de succes care au fost traduse în nouă limbi şi vândute în sute de mii de exemplare. Cea mai faimoasă carte a sa, Creierul Quantic, stabileşte noi standarde în scrierile ştiinţifice cunoscute şi a fost foarte apreciată de critici. Această carte atinge multe domenii: matematică, ştiinţă, computere, Fizică Quantică şi inteligenţă artificială. Alte două cărţi ale lui Satinover au devenit bestseller: Spărgând Codul Bibliei; şi Homosexualitatea şi Politica Adevărului. MICHAEL LAITMAN, PhD Rav Michael Laitman are un PhD în Filozofie de la Academia de Ştiinţe din Rusia şi un MS în Bio-Cibernetică la Institutul Politehnic din St. Petersburg. El a fost discipolul şi asistentul personal a lui Rabbi Baruch Ashlag (1907-1991) timp de doisprezece ani. În timpul acelor ani, Rav Laitman a cunoscut Metoda Scării, învăţăturile primite de mentorul său de la tatăl acestuia, Rabbi Yehuda Ashlag (1884-1954), cunoscut sub numele de Baal HaSulam din cauza comentariul Scara la Cartea Zohar. Rav Michael Laitman a scris treisprezece cărţi de Cabala, care au fost traduse în zece limbi. Lecţiile sale zilnice sunt televizate in direct şi înregistrate la televiziunile de cablu din US, Israel şi Internet pentru zeci de mii de studenţi aflaţi în toată omenirea. În ultimii ani, Rav Laitman a fost frecvent un vorbitor la conferinţele ştiinţifice şi convenţiile ce au loc în Europa, Asia de Est şi America de Nord, făcând legătura între Cabala şi ştiinţă. Dr. Laitman spune că atunci când a terminat şcoala, şi-a căutat o profesie care să-i permită să exploreze înţelesul vieţii, a ales
- 16 -
biocibernetica deoarece acest domeniu cercetează sistemele vieţii şi legile ce guvernează existenţa lor. “Am sperat” explică el, “că prin intermediul acestor studii, voi înţelege cum evoluează inanimatul în vegetal şi apoi în animat. Întrebarea care mă deranja cel mai mult era, “Pentru ce trăim?” Este o întrebare care răsare în fiecare dintre noi, dar care se dizolvă în rutina cursei noastre prin viaţă. “Când mi-am completat studiile academice, am lucrat la Institutul de hematologie din Leningrad, Rusia. în timpul cercetărilor ca student, am fost fascinat de minunatele căi în care o celula vie susţine viaţa. Am fost stupefiat de integrarea armonioasă a fiecărei celule în corp. Cercetările erau centrate în jurul structurilor celulare şi a variatelor lor funcţii în corp, dar nu am putut găsi un răspuns la întrebarea despre motivul pentru care întregul corp există. “Am presupus că, asemenea unei celule din corp, acesta deasemeni este parte a unui sistem mult mai mare, în care funcţionează ca parte a unui întreg. Totuşi, încercările mele de cercetare a acestei întrebări folosind o abordare ştiinţifică, a întâlnit doar eşecuri. Mi s-a spus că ştiinţa nu are de-a face cu aceste întrebări. “Deziluzionat, am hotărât să părăsesc Rusia cât mai repede posibil, sperând să continui în Israel cercetarea care mi-a capturat în asemenea măsură, inima. În 1974, după patru ani, timp în care am fost un “refusenik” (o persoană căreia i se neagă de către guvern, dreptul de a primi un permis de părăsire a Uniunii Sovietice), am primit atât de mult aşteptatul permis şi am ajuns în Israel. Aici, deasemeni mi s-au oferit slujbe care îmi permiteau să conduc cercetările şi studiile la nivelul limitat al nivelului unicelular. “Mi-am dat seama că trebuie să caut un loc unde să pot studia sistemul general al realităţii. M-am întors către filozofie, dar imediat miam dat seama că mult aşteptatul răspuns, nu poate fi găsit aici. Am încercat după aceasta să găsesc răspunsuri în religie, dar nu am găsit
- 17 -
decât o interpretare mecanică a celor Zece Comandamente. Nu există o înţelegere mai profundă acolo. “Doar după mulţi ani de cercetări, mi-am găsit în sfârşit învăţătorul, Rabbi Baruch Ashlag. Am fost alături de el vreme de doisprezece ani, din 1979 până în 1991. Pentru mine, el a fost Ultimul dintre Mohicani, ultimul Cabalist din lanţul de mari Cabalişti care au fost de-a lungul generaţiilor. Am fost asistentul său personal şi discipolul său. Nu l-am părăsit de-a lungul acestei perioade, şi am scris şi publicat primele mele trei cărţi, cu ajutorul său, în 1983. “După ce învăţătorul meu a părăsit lumea aceasta, am început să dezvolt şi să public cunoaşterea pe care am primit-o de la el. Am considerat-o ca pe o continuare directă a muncii sale. În 1991, am fondat Bnei Baruch, un grup de Cabalişti care studiază şi practică metoda lui Baal HaSulam şi a fiului său, Rabbi Baruch Ashlag”. De atunci, Bnei Baruch a devenit o organizaţie internaţională care include multe mii de studenţi. Membrii săi cercetează, studiază şi fac cunoscută omenirii, înţelepciunea Cabala. Bnei Baruch coordonează un foarte cuprinzător site pe Internet despre Cabala, oferind o abundenţă de informaţii în douăzeci şi două de limbi, având o arhivă media şi de texte, cu lecţii, cărţi şi filme. Toate materialele sunt oferite gratuit prin intermediul site-ului (www.kabbalah.info). Bnei Baruch a înfiinţat recent, o companie de producţie cinematografică Ari Films, care produce documentare şi filme educaţionale, transmise prin reţeaua de televiziune prin cablu în Israel, America de Nord şi Europa. Adiţional, Bnei Baruch a fondat Institutul de Cercetare Ashlag (ARI), numit astfel după Baruch Ashlag, institut ce serveşte ca centru de discuţii publice despre Cabala. Scopurile educaţionale şi academice ale ARI derivă dintr-o profundă dorinţă de a aduce învăţăturile lui Baal HaSulam în centrul scenei discuţiilor publice. Când Rav Laitman a văzut filmul What the Bleep Do We Know, a spus: „Am fost încântat să văd că oamenii de ştiinţă ce au participat la - 18 -
acest documentar, îşi puneau aceleaşi întrebări pe care şi eu mi le pusesem odată. Credeam că poate ei or sa fie interesaţi de ceea le oferă înţelepciunea Cabalei.”
- 19 -
PREZENTÂND CABALA (O abreviere a prezentării pe care Dr. Laitman, a ţinut-o în faţa studenţilor şi a profesorilor de la Universităţile Berkeley şi Stanford) Înţelepciunea Cabalei (“recepţie” în limba ebraică), după cum ne indică şi numele ei, ne învaţă cum să primim. Ne explică, cum percepem realitatea înconjurătoare. Ca să înţelegem cine suntem, trebuie întâi să învăţăm cum să simţim realitatea din jurul nostru, şi cum să cooperăm cu evenimentele care apar în calea noastră. Înţelepciunea Cabalei ne furnizează toate aceste indicii. Înţelepciunea Cabalei nu i se înfăţişează unei persoane în mod natural, ci doar când aceasta a atins nivelul corespunzător de maturizare. Acesta este motivul pentru care Cabala este expusă atât de multor persoane în aceste zile, şi acesta este deasemeni motivul pentru care a fost ascunsă pe parcursul a mii de ani. Generaţiile anterioare au crezut că lumea există, chiar dacă noi ne aflăm acolo să o percepem sau nu, că lumea este aşa cum este şi că există obiectiv şi independent. În cele din urmă, oamenii au început să înţeleagă că tabloul pe care îl avem despre lume este construit după cum suntem noi. Cu alte cuvinte, tabloul lumii este o combinaţie a atributelor noastre proprii şi a circumstanţelor externe. De aceea, noi percepem doar o parte din ceea ce ne înconjoară. De exemplu, chiar acum sunt numeroase unde în afara noastră, dar noi putem percepe doar o parte dintre acestea, respectiv undele cu care suntem racordaţi. Deci, noi percepem condiţiile externe nouă, în concordanţă cu calităţile noastre interne. Dacă nu avem nimic în comun cu lumea exterioară, atunci nu o vom percepe şi nu o vom simţi deloc. Cabala vorbeşte extensiv despre percepţia noastră despre timp, spaţiu şi mişcare. De ce oare credem că realitatea se dilata, şi că se afla la o anumită distanţă faţă de noi? Care este sursa senzaţiei noastre continue, de mişcare şi schimbare? Este un rezultat al proceselor interne pe care le experimentăm, sau există indiferent de acestea? - 20 -
Cu cât progresăm mai mult în studiul nostru asupra fiinţei noastre interioare, cu atât mai mult ne dăm seama că percepţia noastră despre realitate, depinde de noi. Îndată ce umanitatea va evolua suficient, în cunoaştere, ştiinţă şi tehnologie, vom fi capabili să percepem ceea ce înţelepciunea Cabalei ne oferă. Înţelepciunea Cabalei spune că în jurul nostru există doar „Lumina Superioară”, o singură forţă aflată într-o permanentă stare de neschimbare. Nimic nu există în afară de această Lumină Superioară. Într-un asemenea stadiu, cuvintele existent şi inexistent înseamnă acelaşi lucru, deoarece noi măsurăm doar schimbarea. Când nu există schimbări, atunci nu este nimic de măsurat. În fiecare dintre noi este o „genă”, o mică informaţie care evocă în mod constant senzaţii noi şi emoţii. Noi vedem lumea prin intermediul acestor senzaţii, şi de aici derivă trezirea în care noi existăm. Toate aceste procese au loc în interiorul nostru şi înfăţişează percepţia noastră despre lumea exterioară. De fapt, nimic nu există în exteriorul nostru, dar tabloul nostru despre realitate, apare ca şi cum ar fi în exteriorul nostru. Conceptul pe care-l prezint aici a fost descris de cel mai mare Cabalist, cu mii de ani în urmă, şi este în acelaşi timp fascinant şi înfricoşător, prin bogăţia de experienţe pe care le furnizează. Este scris în Cartea Zohar (Cartea Radianţei), că doar atunci când înţelegem acea percepţie, doar când o experimentăm şi o stăpânim, doar atunci vom înţelege scrierile din cărţile cabaliste şi însuşi Zohar. Îndată ce am recunoscut limitările percepţiei noastre, Cabala ne poate învăţa cum să descoperim ceea ce există cu adevărat în exteriorul nostru. Prin intermediul Cabalei, putem transcende calităţile noastre naturale, putem construi noi unelte ale senzaţiilor, şi prin intermediul lor putem experimenta deplin, realitatea exterioară. Când suntem eliberaţi de lanţurile propriilor noastre percepţii, putem descoperi o întreagă nouă lume şi putem începe experienţa eternităţii vieţii şi a curgerii ei, fără de limite. Vom fi capabili să experimentăm forţele care, în realitate operează ca o singură putere, şi - 21 -
evenimentele care ne par a fi accidentale, incomprehensibile, vor căpăta dintr-o data un alt sens.
neaşteptate
şi
Pentru asemenea oameni, lumea spirituală poate deveni un sistem de forţe care stau în spatele realităţii percepute de către noi, forţele care conduc realitatea. Este similar cu examinarea unei broderii: din faţă, arată ca orice tablou, dar privită din spate, puteţi vedea firele care alcătuiesc tabloul, şi conexiunile lor. Descoperirea acestor fire şi a conexiunilor, ne furnizează cunoaştere despre sine şi despre lumea din jurul nostru. Înţelepciunea Cabalei apare acum, deoarece noi trăim timpuri speciale: pe de o parte, avem multe căi de a deveni fiinţe fericite, dar pe de altă parte, nu pare că putem atinge această stare. Cabala nu anulează nici una dintre învăţături sau dintre ştiinţe. Şi nici nu pune sub semnul întrebării progresul omenirii de-a lungul generaţiilor. Ea păstrează cu grijă realizările omenirii, dar pe măsură ce ne apropiem de vârful acestor realizări, umanitatea începe să experimenteze o creştere a nevoii de a simţi întreaga realitate. Acesta este motivul pentru interesul atât de crescut în zilele noastre, pentru Cabala. Pentru a atinge acest scop şi pentru a experimenta lumea spirituală, trebuie să cultivăm în noi, calităţi identice cu acelea din lumea spirituală. Tot ce percepem în realitate, este prin intermediul unei echivalenţe a calităţilor. De aceea, vedem şi descoperim lucruri noi în lume, în concordanţă cu calităţile din interiorul nostru. Pe măsura ce ne maturizăm, căpătăm noi calităţi, atât din partea părinţilor cât şi din partea mediului nostru înconjurător. După ce le absorbim, le putem folosi pentru a studia realitatea noastră înconjurătoare. Atingem multe feluri de atribute diferite, unele dintre ele care se trezesc în noi pe parcursul timpului, şi unele care sunt rezultatul influenţei mediului înconjurător. Totuşi, unele calităţi nu pot fi atinse de la sine, şi trebuie să le dezvoltăm în interiorul nostru printr-o metodă specială. Înţelepciunea Cabalei construieşte asemenea calităţi. Acţiunea de a studia textele autentice scrise de Cabalişti autentici, ne afectează în - 22 -
calitate de cititori, într-un mod unic, evocând discernăminte subtile. Nu există alte texte sau metode în lumea noastră care să poată face acest lucru. Studiul Cabalei, creează o percepţie specială cu care putem începe să vedem dintr-o nouă perspectivă, ceea ce pare a fi o „realitate obişnuită”. Putem compara aceasta, cu privirea unei stereograme (un tablou în care obiectele desenate au o aparenţă de soliditate). Când privim direct la tablou, pare să fie un amestec de linii incomprehensibile. Dar dacă privim într-un anumit fel, vom fi capabili să „penetrăm” tabloul şi să descoperim o bogată imagine tridimensională. Înţelepciunea Cabalei acţionează asupra noastră într-un mod asemănător, ajutându-ne să „capturăm” acea imagine. De fapt, Cabala nu prezintă nimic nou, ci pur şi simplu focalizează privirea noastră în alt mod, astfel încât să putem „vedea”. Când o persoană începe să perceapă tabloul corect, şi experimentează deschiderea Lumii Superioare, aceasta descoperire este acompaniată de senzaţiile minunate ale vieţii eterne şi fără graniţe în ceea ce privesc plăcerile. Spre aceasta ne conduc vieţile noastre.
- 23 -
NATURA MATERIEI
Înţelepciunea Cabalei a evoluat de-a lungul a mii de ani şi a fost transmisă prin cabalişti pe parcursul istoriei. Voi face o scurtă trecere în revistă a punctelor cheie din acest proces. Primul Cabalist a fost Abraham Patriarhul (aproximativ 1800 î.e.n.). Sefer Yetzira (Cartea Creaţiei) este atribuită acestuia. 500 de ani după Abraham, Moise a scris Cartea Tora (The Pentateuch) , în jurul anului 1350 î.e.n. În secolul al 2-lea, CE Rabbi Shimon Bar-Yochai a scris Sefer Ha Zohar (Cartea Splendorii). Cabala a înflorit în secolul 16, în oraşul israelian Safed, prin Cabalistul Rabbi Yitzhak Luria Ashkenazi, numit şi Ari (1534-1572). El a prezentat metoda în cărţile sale, iar astăzi înţelepciunea Cabalei este fondată pe Cabala Lurianică (Cabala lui Ari). Cabala Lurianică este o Cabala ştiinţifică – nu există meditaţie, cântări, farmece, amulete sau desene magice ale literelor. Rabbi Yehuda Ashlag (1884-1954), cunoscut sub numele de Baal HaSulam (stăpânul scării) prin al său comentariu despre Zohar, Sulam (Scara), a pavat drumul generaţiei noastre. Scrierile sale ne facilitează conectarea la sursele antice, autentice pe care cabaliştii din trecut, ni le-au lăsat.
- 24 -
Cabala pe care o studiem astăzi, conţine aceeaşi cunoaştere care a fost preluată de la Abraham pe parcursul tuturor generaţiilor. Am fost privilegiat să petrec doisprezece ani lângă fiul cel mare al lui Baal HaSulam şi succesorul acestuia, Cabalistul Rabbi Baruch Shalom Ashlag, şi de la el am primit această cunoaştere. Înţelepciunea Cabalei este o metodă de a descoperi partea ascunsă a realităţii, acea realitate imperceptibilă pe care cele cinci simţuri ale noastre nu o pot percepe. Ni se dezvoltă un alt simţ în noi, unul care distinge realitatea care există dincolo de percepţiile noastre actuale. Cabala spune că întreaga realitate este formată dintr-o substanţă numită “voinţa de a primi plăcere”. Aceasta voinţă de a primi plăcere, este în Esenţă o dorinţă de a fi umpluţi de plăcere şi încântare; este ceea ce noi adesea numim “egoism”. Această voinţă de a primi, operează la toate nivele existenţei: inanimat, vegetal, animat şi vorbitor. Deşi voinţa de a primi este substanţa întregii realităţi, dorinţa în sine nu este nici materie, nici atom. Tot ce a fost creat, care există ca bază a realităţii, se sprijină pe dorinţa de încântare, o aspiraţie pentru plăcere. În fiecare nivel al realităţii, această aspiraţie ia diferite forme. Fiecare Cabalist, fără excepţie, de la Abraham până la cel mai mare Cabalist, Baal HaSulam, au afirmat că întreaga substanţă a Creaţiei, constă dintr-o dorinţă de a primi. Fiecare carte cabalistă vorbeşte despre acelaşi lucru, şi toţi cabaliştii sunt de acord în această privinţă. Cabaliştii sunt oameni care ating Lumea Superioară; ei vorbesc din proprie experienţă şi atingere şi nu din teorii. Cuvântul “atingere” se referă la ultimul grad de înţelegere. Permiteţi-mi să fac lucrurile mai uşor de înţeles, prin folosirea câtorva desene. Am spus că voinţa de a primi este baza Creaţiei. Este creată de expansiunea Luminii Superioare. (În Cabala, termenul “Lumină” înseamnă a da, a dărui, a iubi; se referă la “Creator”). Deci, Lumina a creat voinţa de a primi ,care doreşte sa fie umplută cu Lumină. De aceea, voinţa de a primi este numită şi Kli (vas / recipient), vezi Figura 1.
- 25 -
Figura 1 Cu alte cuvinte, dorinţa de a da, creează dorinţa de a primi, aceasta însemnând că Lumina vrea ca Kli-ul să primească, ceea ce vrea să i se dea. Dorinţa de plăcere este începutul materiei; cabaliştii numesc aceasta “materia primordială”. Totuşi, încă nu este vorba de o materie completă deoarece în acest punct, este creată în întregime de acţiunea Luminii. Acest proces precede formarea oricărei materii cunoscute de către noi, cu mult înainte de formarea materială a universului nostru. Din clipa în care această voinţă de a primi, se datorează acţiunii Luminii, ea simte Lumina (plăcerea) la un nivel minimal. În acest punct voinţa de a primi nu are o dorinţa independentă pentru Lumina. Ca să o facem independentă şi să dezvoltăm mai departe voinţa de a primi, trebuie să mai adăugăm un alt element: conştienţa voinţei în legătură cu propria existenţă. Creatorul (Lumina) dă voinţei de a primi senzaţia că există, că este “un Dăruitor”, însemnând ceva ce dă plăcerea ce este experimentată. De aceea, îndată ce voinţa de a primi simte plăcere, ea începe să simtă pe cel ce dă această plăcere în interiorul plăcerii. - 26 -
În mod similar, când primim un cadou, simţim atitudinea faţă de noi, a celui ce a dat, în spatele cadoului în sine. Ar trebui să observăm că atunci când ne referim la Creator, de fapt ne referim la cel ce dă. În această stare de lucruri, fiinţa creată (creatura) începe să simtă că există o coliziune între plăcere şi senzaţia celui ce dă plăcerea (Figura 2). Aceasta coliziune provoacă o reacţie în creatură, făcând-o să vrea să fie la fel precum Creatorul, deoarece Creatorul este mult mai înalt decât plăcerea în sine. În acest punct, voinţa de a primi evoluează la următorul grad.
Figura 2 Voinţa de a primi, alege acum să fie un dăruitor, precum Creatorul (Dăruitorul). Aceasta este prima reacţie a creaturii, deşi încă nu este o alegere complet independentă. Este mai degrabă o reacţie provocată de senzaţia de dăruitor, care o face să fie o reacţie obligatorie , derivată complet din prezenţa dăruitorului. De aceea, voinţa de a primi nu are liber arbitru în această privinţă. Acum creatura începe să contemple ce poate da Creatorului. Creatorul da, deoarece El este sursa plăcerii. Dar când creatura vrea deasemeni să dea, descoperă că de fapt nu are nimic ce poate da înapoi. - 27 -
De aceea, prin intermediul nevoii de a da Creatorului, creatura descoperă care este natura Creatorului. Creatura descoperă iubirea Creatorului pentru ea. Totuşi, dacă Creatorul iubeşte creatura şi vrea s-o mulţumească, înseamnă că, Creatorul ar trebui să vrea sau să aibă nevoie de ceva. Creatura îşi dă seama că nevoia Creatorului este dorinţa Sa de a încânta creatura; când creatura se bucură, tot aşa şi Creatorul se bucură. Şi când creatura nu se bucură, atunci nici Creatorul nu o face. Pentru a-şi realiza dorinţa de a da Creatorului, la fel precum Creatorul dăruieşte creaturii, creatura decide să primească plăcerea de la Creator. Acest proces este cumva similar cu acţiunea unui copil care mănâncă doar ca să-şi mulţumească mama. În acest mod, chiar dacă copilul primeşte mâncare de la mama sa, el acţionează în fapt ca un dăruitor pentru mama sa. Când creatura se afla în acest stadiu al existenţei, putem spune că este similară cu Creatorul – primeşte ceea ce Creatorul vrea să-i dea, dar numai pentru a dărui înapoi Creatorului. Creatura dă, la fel cum o face şi Creatorul. Totuşi, acesta nu este sfârşitul procesului. Şi, din moment ce creatura a făcut un act similar cu cel al Creatorului, ea experimentează o plăcere suplimentară – plăcerea de a avea statutul de dăruitor.
Figura 3
Această plăcere creează o nouă dorinţă în creatură: o dorinţă de a se bucura de statutul de dăruitor, la fel ca şi dorinţa pe care Lumina a creat-o prima oară în creatură. Această nouă dorinţă nu vine “de Sus” şi din această cauză merită titlul de “fiinţă creată”, “o creatură” (Figura 3).
- 28 -
Rădăcina cuvântului ebraic Nivra (fiinţă creată) provine din cuvântul Bar (înafară). De aceea, termenul “creatură” sau “fiinţă creată” se referă la ceva sau cineva aflat înafara voinţei Creatorului. Îndată ce o creatură este formată, provoacă o secvenţă de stadii interconectate rezultată din cauza şi efect. Ne referim la aceste stadii ca la “Lumea Superioară”. Lumina Superioară şi voinţa de a primi, descind prin intermediul Lumilor Superioare către cel mai de jos nivel, numit “lumea noastră”. La nivelul lumii noastre, suntem total controlaţi de voinţa de a primi şi suntem complet detaşaţi de senzaţia Luminii Superioare, Creatorul. Îndată ce voinţa de a primi descinde în lumea noastră, ea devine independentă de dominaţia Creatorului, deoarece doar prin această detaşare poate scopul Creaţiei – să facă voinţa de a primi identică cu Creatorul – să fie realizat. În Cabala, această identitate este numită “Echivalenţa Formei dintre creatură şi Creator”. Înţelepciunea Cabalei descrie fiecare stadiu evolutiv al voinţei de a primi, de la primul stadiu al Creaţiei, în jos către lumea noastră. Studiind aceste stadii, putem înţelege cum lumea materială, timpul, spaţiul şi mişcarea sunt formate şi cum voinţa de a primi va evolua. Întreaga noastră istorie este determinată de evoluţia propriei noastre voinţe de a primi; aceasta ne poate ajuta să înţelegem cum evoluează umanitatea. Fiecare proces în realitate, fără nici o excepţie, este un rezultat al mereu crescândei noastre voinţe de a primi. Îndată ce structura spirituală descrisă mai sus se materializează, materia care formează lumea noastră, este creată. Lumea noastră a experimentat mai multe ere evolutive, şi astăzi ne aflăm într-un stadiu în care începem să înţelegem că evoluţia spirituală trebuie să înceapă. Astăzi, umanitatea întâmpină o serie de crize atât în plan social, cât şi ştiinţific. Multe semne arată acest stadiu mohorât al umanităţii şi criza globală prin care trece aceasta. Abuzurile de droguri cresc continuu şi încep să afecteze oamenii de la vârste cât mai tinere; depresia se
- 29 -
răspândeşte ca o plagă şi terorismul internaţional a devenit de necontrolat. Şi există un singur motiv aflat în spatele tuturor acestor situaţii: ca umanitatea să îşi dea seama că rădăcina tuturor necazurilor noastre este intensificarea voinţei proprii de a primi, şi că trebuie să o corecteze. Cabaliştii au scris despre intensificarea egoului cu secole în urmă, explicând că atunci când umanitatea va atinge acest stadiu, va sosi momentul ca înţelepciunea Cabalei să fie dezvăluită, cu menirea de a corecta egoul. Să recapitulăm ce am discutat până acum. Există un Creator care doreşte să dea. Aceasta este Rădăcina, sau faza Zero. Pentru a putea da, El trebuie să aibă pe cineva căruia să-i dea şi deoarece Creatorul vrea să dăruiască, El creează un Kli care primeşte “cadoul”, aceasta însemnând că Creatorul dăruieşte Kli-ului. Acesta este Stadiul Unu. Pentru ca acesta să aibă loc, cel ce primeşte trebuie mai întâi să dorească plăcerea. Dacă eu construiesc în voi o dorinţă pentru ceva şi apoi vă dau ceea ce vă doriţi, atunci nu vă veţi bucura de cadoul meu, deoarece nu este propria voastră dorinţă. Trebuie să simţiţi că este propria voastră dorinţă, înainte să definiţi aceasta ca fiind “plăcere”. De aceea, la sfârşitul Stadiului Unu, creatura începe să simtă Dăruitorul şi Natura Sa. Voinţa de a primi evoluează prin simţirea Creatorului (Stadiul Unu) şi prin dorinţa consecventă de a fi precum Dăruitorul (Stadiul Doi). În acest stadiu, devine imperativ pentru creatură să fie precum Dăruitorul (Stadiul Trei). Totuşi, aceasta este doar o fază din formarea voinţei de a primi, şi creatura nu este cu adevărat conştientă că primeşte ceva. De fapt, creatura nu este conştientă de nici una din observaţiile de mai sus; ele sunt doar faze din evoluţia voinţei primare de a primi. Această voinţă primară, încă trebuie să descindă, să formuleze şi să se îndepărteze de Creator, până când încetează să-L mai simtă în toate. Trebuie să descindă la nivelul lumii noastre, şi doar atunci va simţi
- 30 -
dorinţa în sine, ca pe propria voinţă independentă (Stadiul Patru). În acest mod, va crede că este liberă şi că nu se supune ghidării Creatorului. În acest stadiu, când un individ din lumea noastră vrea să-L descopere pe Creator, se pare că dorinţa va veni prima. De aceea, persoana va fi capabilă de a-I da Creatorului, folosindu-şi propriul arbitru, şi aceasta va constitui forma prin care cineva dăruieşte liber. Aţi putea să spuneţi că din perspectiva Creatorului nu este altceva decât o fantezie, şi că de fapt, Creatorul conduce cu adevărat spectacolul. Deşi este adevărat, aceasta nu diminuează faptul că din perspectiva creaturii, ascunderea Creatorului îi dă creaturii sentimentul că este independentă. La sfârşitul Stadiului Trei, creatura decide să primească de la Creator, cu scopul de a se asemăna cu El. Deşi în Stadiul Doi, creatura deja avea o dorinţă de a dărui, aceasta nu era încă dorinţa sa proprie; aceasta nu era o dorinţă asemănătoare cu dorinţa Creatorului, ca în Stadiul Trei, ci o dorinţă care provenea direct de la Creator. Permiteţi-mi să vă dau un exemplu, pentru a explica ce doresc să spun. Să presupunem că vă servesc cu o bucată de prăjitură. Aţi putea spune că nu ştiţi ce este aceasta, că nu aveţi nici o dorinţă de a mânca această prăjitură, dar apoi eu vă conving că într-adevăr ar trebui s-o încercaţi, deoarece este o prăjitură fantastic de bună. În acest proces, eu vă dau în acelaşi timp şi dorinţa şi satisfacţia, umplerea dorinţei. De aceea, este o evoluţie în procesul de tranziţie dintre stadiile unde “acest lucru” (foamea) se “trezeşte” subit şi devine conştient de sine. Este ca şi cum gândul începe să discute cu Creatorul. Această evoluţie rezultă dintr-o coliziune interioară în creatură, între doi factori – plăcerea şi Dăruitorul plăcerii. În realitate, tot ce există sunt aceste două elemente. Stadiul Trei marchează deasemeni trezirea unei noi dorinţe în creatură: invidia faţă de Creator. În acest sens, invidia este un element pozitiv şi folositor, deoarece ne propulsează către evoluţia ulterioară.
- 31 -
Şi în final, la sfârşitul Stadiului Patru, creatura simte că aduce plăcere Creatorului. De aceea, se consideră pe sine ca având acelaşi statut ca şi Creatorul, şi simte plăcerea care provine din atingerea statutului Creatorului, plăcerea de a dărui, de a fi un Creator. Această stare de a fi, creează în creatură o dorinţă de a se bucura de acest statut, de a savura această plăcere. Deoarece această dorinţă nu vine către creatură direct de la Creator, ci evoluează ca rezultat al propriilor acţiuni, ea este considerată o nouă dorinţă, una care este atribuită creaturii. Aceasta este, ceea ce noi numim “dorinţa de a se bucura” (Figura 4).
Figura 4
În acest ultim stadiu, creatura primeşte plăcere din faptul că împărtăşeşte statutul Creatorului şi că Ii face pe plac. De aceea creatura are două plăceri: plăcerea ce provine de la Creator, şi plăcerea ce provine din împărtăşirea statutului Creatorului. Acest stadiu de a fi, este numit Ein Sof (Fără Sfârşit), şi se referă la stadiul în care nu există limitări în dorinţă.
Aceasta nu se referă la distanţe, timp şi spaţiu în sensul fizic. Mai degrabă, este o observaţie care se referă la natura dorinţei, însemnând că dorinţa în sine este nelimitată. Până să primească această plăcere, creatura descoperă încă odată, că undeva există o sursă a plăcerii. Descoperă că dăruitorul este sursa plăcerii, şi se percepe pe sine ca pe un receptor. De această dată, senzaţia este validă, deoarece voinţa de a primi în acest stadiu este proprie creaturii, şi nu este una care să vină de la Creator. Consecventă, creatura simte că vrea să scape de propria dorinţă. Ea o renegă şi simte că nu mai vrea sa fie sub influenţa propriei dorinţe. Respingerea pe care o simte în legătură cu propria dorinţă, induce - 32 -
“restricţia” acesteia (evitarea folosirii ei). Dorinţa încă se află acolo, dar acum creatura se fereşte să o folosească. Totuşi, senzaţia de împlinire – plăcerea – încetează. Rămânând însă cu o sete, creatura hotărăşte să atingă statutul Creatorului, singurul statut pe care acum creatura doreşte să-l aibă – acela de Dăruitor. Ea simte că trebuie să-I dea Creatorului fără să primească nici o recompensă pentru aceasta. Din acest moment, toate acţiunile sale, vor fi făcute doar cu scopul de a atinge acest ţel. Pentru a atinge acest obiectiv, creatura execută o serie complexă de operaţiuni: ea construieşte un lanţ de ascunderi (acoperiri) ale Luminii Superioare, numite “lumi” (cuvântul ebraic pentru “lume” este Olam, care provine din cuvântul Haalama, tăinuire). La baza lanţului de lumi stă “această lume”. Datorită faptului că procesul care a creat creatura a fost împărţit în cinci părţi, reducerea Luminii Superioare are loc prin intermediul a cinci grade de tăinuire, cinci lumi ale căror nume sunt Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira şi Assiya. În procesul făuririi acestor lumi, creatura construieşte un mediu înconjurător pentru sine. În lumea Atzilut, voinţa de a primi este împărţită în două: o parte interioară – sufletul – şi o parte exterioară – mediul înconjurător, în care operează sufletul. Acest stadiu încă nu se referă la lumea noastră. Ca rezultat al evenimentelor ulterioare, sufletul şi mediul său înconjurător vor experimenta un proces de sfărâmare, şi coboară consecvent câteva grade în jos, până la gradul “acestei lumi”. Doar acum începe formarea materiei care alcătuieşte lumea noastră. Începând din acest stadiu, de la voinţa spartă de a primi, începe evoluţia istorică a lumii materiale cu care suntem familiarizaţi. Îndată ce universul a fost creat, gradele inanimat, vegetal, şi animat sunt făcute, şi după acestea, este format gradul vorbitor (uman) – (Figura 5). În acest stadiu de evoluţie preliminară, umanitatea are dorinţe fizice pentru susţinere, reproducere şi familie. Corpul are întotdeauna nevoi elementare ca să se susţină; am avea nevoie de toate acestea chiar dac am locui singuri pe o insulă. - 33 -
În al doilea stadiu al evoluţiei noastre, apare o dorinţă crescândă pentru bunăstare, urmată de o dorinţă de putere şi respect. Aceste nevoi de bunăstare, putere şi respect sunt considerate “dorinţe sociale”, numite astfel din două motive: A) Absorbim aceste dorinţe din mediul nostru social. Dacă am fi trăit singuri, nu le-am fi avut. B) Aceste dorinţe pot fi realizate doar în interiorul unui mediu social.
Figura 5
- 34 -
Stadiul evolutiv final este o sete de cunoaştere şi erudiţie. Vrem să avem din ce în ce mai multă cunoaştere, şi vrem să ştim şi să cercetăm totul – de aici rezultând evoluţia ştiinţei. Astăzi, pe măsură ce ajungem aproape de concluzia finală a acestei evoluţii care ne-a luat mii de ani, începem să ne dăm seama că de fapt nu am realizat nimic. Ne găsim într-o situaţie unică: vrem să fim umpluţi cu plăcere, dar nu putem găsi în jurul nostru nici o sursă de plăcere adevărată. Suplimentar, nu putem defini cu precizie ce ne dorim de fapt. Folosim cuvântul “inimă”, pentru a defini suma dorinţelor care au evoluat în noi pe parcursul ciclurilor vieţii noastre: dorinţe fizice, dorinţe sociale şi dorinţe de cunoaştere. Opus acestor dorinţe se află “punctul din inimă” o “specie” de dorinţă nouă care evoluează deasupra tuturor celorlalte dorinţe. De fapt, punctul din inimă este trezirea dorinţei de a cunoaşte forţa Superioară, şi este trezirea dorinţei care aduce pe cineva către înţelepciunea Cabala, cu scopul de a realiza această dorinţă. Trezirea acestui punct din inimă aduce confuzie, un sub-produs al originii acestui punct în Lumea Superioară. Legile Lumii Superioare conduc către o realitate unde noţiuni precum timpul, spaţiul şi mişcarea, nu se aplică. În mod natural, creierele noastre sunt aranjate astfel încât să gândim întotdeauna în termenii timpului, spaţiului şi mişcării. Dar în noul stadiu, începem să simţim că ceea ce determină totul, este cum simţim realitatea în mod personal, şi că realitatea în sine este neschimbată. De aceea, treptat începem să realizăm că realitatea este statică şi că aceste noţiuni ca timp, spaţiu şi mişcare, de fapt nu există. Începem să ne dăm seama că toate experienţele noastre trecute s-au întâmplat de fapt, doar în interiorul propriilor noastre senzaţii, şi că totul depinde de cât de mult ne cultivăm abilităţile de a simţi. Avem nevoie de timp ca să ne adaptăm conceptului că nimic nu se schimbă cu excepţia măsurii cu care ne deschidem “instrumentele pentru senzaţie”. Când am făcut aceasta, vom începe să percepem lumea în care
- 35 -
trăim, într-un mod foarte natural şi simplu, fără nici o limitare, preconcepţie, reguli, opresiuni, constrângeri sau presiuni exterioare. Punctul din inimă este începutul dorinţei pentru spiritualitate. Astăzi, relativ puţini oameni se află în acest stadiu, dar numărul lor creşte din ce în ce mai mult. Eventual, fiecare fiinţă umană trebuie să ajungă în punctul în care setea de Creator este cea mai importantă, un punct iniţiat de invidia mai sus menţionată, aceasta însemnând nevoia inerentă din fiecare creatură, ca să atingă statutul Creatorului. Trebuie să înţelegem că atunci când spunem că Creatorul este bun, vrem să spunem că, El ne-a creat cu intenţia de a ne aduce la cel mai bun stadiu posibil al fiinţei, adică propriul statut al Creatorului. Deci, acesta este stadiul la care trebuie să fim aduşi. De aceea, orice stadiu inferior acestuia, nu va fi considerat adecvat. Rezultă că, scopul Creaţiei este de a ne permite să atingem statutul Creatorului (vezi Figura 6). Pentru ca să atingem nivelul Creatorului, totuşi, trebuie să simţim că dorinţa noastră este în totală opoziţie cu aceea a Creatorului, că Creatorul vrea doar să ne dăruiască şi că noi vrem doar să primim. Acestea sunt goliciunea şi întunericul din Kli (recipient), atât de opuse Luminii. Să înţelegem că această opoziţie ne construieşte pe noi ca creaturi. Ca să-L cunoaştem pe Creator, trebuie întâi să cunoaştem starea opusă acestuia, “anti-Creatorul” o stare de tulburări de nesuportat care pune un mare semn de întrebare asupra abilităţilor noastre de a îndura toate aceste tulburări. Este cinstit să spunem că nici măcar nu am început procesul de cunoaştere al anti-Creatorului. Ca să simţim completa noastră opoziţie faţă de Creator, va trebui să cădem emoţional către grade mult inferioare. Înţelepciunea Cabalei iese acum la suprafaţă, deoarece este imposibil să experimentăm aceste stadii în planul fizic, şi Cabala are scopul de a uşura drumul nostru prin stadiile aflate în opoziţie cu Creatorul, de a le experimenta în conştienţa şi în minţile noastre, nu în corpurile noastre. Putem compara acest proces cu o persoană aflată în suferinţă. Acea persoana poate aştepta până când durerea devine insuportabilă şi atunci - 36 -
o să-şi îndrepte privirea către un fizician sau o să cheme un doctor, imediat cum durerea apare. În ultimul caz, diagnosticarea timpurie a problemei va scuti persoana de suferinţa ce ar veni în clipa declanşării viitoarei boli. Cu alte cuvinte, o persoană deşteaptă, ia medicaţia imediat cum apar simptoamele unei boli, prevenind în acest mod declanşarea profundă a ei. Făcând acest lucru, persoana poate evolua conştient, prin raţionament, şi deci Kli (creatura) învaţă să devină conştient de opoziţia sa faţă de Lumină. Înţelepciunea Cabalei este o metodă care ne ajută să evoluăm prin cunoaştere, în loc să evoluăm prin durere, şi apare astăzi pentru a permite umanităţii să cunoască răul care zace în egoism înainte ca acesta să se manifeste, şi să provoace cumplite ruine în toate aspectele vieţii. De aceea, înţelepciunea Cabalei privită ca scop de a atinge în acelaşi timp şi evoluţia noastră şi scopul Creaţiei, ar trebui să fie cunoscută de toata umanitatea. Cu cât mai mulţi oameni se află pe calea Cabalei, şi cu cât mai mult o facem cunoscută în toată omenirea, cu atât mai bine va fi pentru toata lumea. Baal HaSulam scrie despre acest lucru foarte clar în cartea sa Introducere la Cartea Zohar. Primul cercetător care şi-a pus întrebări despre univers şi despre forţele care conduc umanitatea, a fost Abraham. El a fost unul dintre numeroşii oameni care au trăit în Mesopotamia (Persia antică), şi în acele zile, acolo nu exista diviziunea în naţiuni. El a descoperit metoda prin care putem cunoaşte realitatea aflată dincolo de percepţiile noastre obişnuite, şi a descris cercetările sale şi descoperirile făcute, în cartea sa Sefer Yetzira (Cartea Creaţiei). Abraham a început să adune studenţi şi să-i înveţe înţelepciunea Cabala. În timp, acest grup de cabalişti a devenit o naţiune. Mulţi ani mai târziu, după căderea Primului şi celui de al Doilea Templu, acest grup de cabalişti şi-a pierdut percepţiile despre realitatea Superioară; ei au căzut de la gradul lor de conştienţă spirituală şi nu au mai fost capabili decât să perceapă realitatea lor fizică.
- 37 -
Acesta a fost de fapt un proces treptat. Unii dintre ei şi-au pierdut percepţiile spirituale odată cu ruinarea Primului Templu, iar restul le-au pierdut odată cu căderea celui de al Doilea templu. Rabbi Akiva a fost ultimul mare cabalist care a atins gradul legii spirituale “Iubeşte-ţi prietenul ca pe tine însuţi”. Intensificarea egoismului a indus o stare de ură fără precedent şi oamenilor le-a rămas doar religia, în locul înţelepciunii Cabala. Totuşi, în ciuda declinului, au rămas câţiva cabalişti selectaţi, iar aceştia au transmis înţelepciunea de-a lungul generaţiilor până când va sosi momentul în care toată omenirea să aibă nevoie iarăşi de ea. Astăzi, trebuie sa reaprindem ştiinţa antică, să reînviem studiul Cabalei, să descoperim realitatea Superioară prin intermediul său şi să transmitem acestea întregii umanităţi. Este important de notat, că totuşi, Cabala nu are nici o legătură cu vreo religie, şi nu necesită să facem nici o acţiune fizică. Dup cum am menţionat anterior, Cabala vorbeşte doar despre dorinţe şi intenţii raportate la Creator. Aceasta ne-ar putea determina să concluzionăm că, deoarece soluţia provocărilor noastre viitoare stă în răspândirea înţelepciunii Cabalei către toată umanitatea, s-ar putea să trebuiască să-i transformăm pe toţi, în cabalişti. În realitate, nu trebuie să facem acest lucru. Umanitatea este construită ca o piramidă. Ca şi în orice alt domeniu în care este implicată umanitatea, nouăzeci şi nouă de procente din populaţia lumii este pasivă. Ei nu cercetează şi nici nu dezvoltă, ci doar culeg fructele descoperirilor ştiinţifice. De aceea ar trebui să ne îndreptăm către cei preocupaţi de soarta lumii noastre şi de viitorul umanităţii. Nu ne aşteptăm ca bilioane de oameni să studieze Cabala, dar dacă putem folosi ştiinţa ca să prezentăm umanităţii tabloul realităţii, aceasta va face ca totul să se schimbe, deoarece suntem toţi părţi ale unei singure structuri. După cum am spus anterior, Kli (vasul/creatura) pe care Creatorul l-a creat, a devenit un suflet în lumea Atzilut. Acesta este sufletul colectiv, sau sufletul general, numit Adam ha Rishon (Primul Om). La - 38 -
început, toate părţile acestuia erau legate într-o minunată armonie, şi erau umplute cu Lumina Superioară. În acest stadiu, suma tuturor părţilor a creat perfecţiune. Mai târziu, sufletul a experimentat un proces de sfărâmare şi a căzut la un grad numit “dedesubtul barierei”, unde se sfârşesc senzaţiile spirituale. Bucăţile singurului suflet au continuat să existe sub barieră, dar se simţeau detaşate una de cealaltă (Figura 6).
Figura 6 Ca să clarificăm aceste cuvinte, putem spune că ele rămân în “acelaşi loc” în care erau şi până atunci, dar li se adaugă o nouă senzaţie. Aceasta este senzaţia care există în ele. În spiritualitate, nu există locuri şi schimbările sunt pur şi simplu în calităţile percepţiei lor şi ale senzaţiilor lor. De aceea, fiecare dintre părţi trăiesc acum în interiorul lor şi nu simt nimic decât pe sine. O astfel de existenţă este numită “această lume”, şi aceasta este situaţia în care ne aflăm astăzi. Forţa Superioară operează asupra noastră (a părţilor detaşate) ca să ne aducă înapoi în stadiul corectat, şi aceasta va fi realizarea scopului Creaţiei. - 39 -
De fapt, forţa Superioară “ne aruncă” jos în această lume, ca să aflăm cât de diferiţi suntem faţă de aceasta. Trebuie să ajungem în faza de a ne dori să creştem înapoi, din acest punct jos, către stadiul corectat al existenţei, unde suntem toţi conectaţi. Diferenţa dintre natura umană şi natura Creatorului este evidentă, prin mileniile de suferinţe, un proces complet de coborâri şi ascensiuni, care ne permit să vedem cât de urât ne purtăm unul cu celălalt. Cu alte cuvinte, egoismul fiecărei persoane trebuie să fie expus, şi doar atunci vom realiza de ce trebuie să ne dorim reconectarea unul cu celalalt. Trebuie să înţelegem problema care apare când vrem să ne satisfacem o dorinţă. De exemplu, când o persoană înfometată stă într-un restaurant şi aşteaptă mâncarea, din clipa în care aceasta este servită, şi persoana începe să mănânce, pofta începe să scadă. Cu cât persoana mănâncă mai mult, cu atât este mai puţin flămândă , iar plăcerea de a mânca se diminuează. Chiar dacă pe masă este multă mâncare, şi chiar dacă aceasta este delicioasă, fără dorinţa (apetit) pentru aceasta, plăcerea dispare. Acest scenariu se repetă în totalitate, cu fiecare dorinţă. Dacă o dorinţă apare în noi, suntem motivaţi să o satisfacem. Ne agităm şi ne zbatem ca să umplem golul, dar îndată ce am împlinit dorinţa, aceasta devine neinteresantă. Poate să ne ia câteva minute, câteva ore sau câteva săptămâni, dar mai devreme sau mai târziu (cel mai adesea mai devreme), senzaţia de mulţumire dispare. Pentru acest motiv, aceeaşi plăcere care satisface dorinţa, este deasemeni eliminată. Mai mult, obţinerea unei plăceri construieşte o dorinţă care este de două ori mai puternică decât înainte. Cabaliştii au spus că „Cel care are o sută, vrea sa aibă două sute”, cel care are doua sute vrea să aibă patru sute şi tot aşa. În consecinţă, atunci când obţinem o anumită plăcere, ne simţim de două ori mai goi decât înainte. Dacă am putea găsi o modalitate de a ne umple întotdeauna cu plăcere, atunci am simţi viaţa eternă. Există o cale de a realiza aceasta: să separăm „simţul unităţii” în două părţi. O parte va primi plăcerea, iar cealaltă parte o va simţi. Cu alte cuvinte, dacă ar fi altcineva de la care să curgă prin mine plăcerea, - 40 -
plăcerea mea nu ar fi înăbuşită. Dacă ar fi o altă persoană implicată în procesul meu de primire a plăcerii, simţul unităţii ar fi împărţit în două. Într-un asemenea caz, am putut separa primitorul plăcerii de cel care o simte. Cel ce primeşte, ar fi o altă persoană, iar cel care ar simţi plăcerea aş fi eu. Procedând astfel, simţirea plăcerii poate deveni o nesfârşită şi minunată senzaţie a vieţii veşnice. Putem compara situaţia de mai sus cu o mamă şi copilul acesteia. Mama se bucură de plăcerea copilului său şi poate să dea fără constrângere. Dacă aş putea iubi pe cineva astfel încât plăcerea mea proprie să provină din faptul că persoana este mulţumită, încântarea mea ar fi nelimitată. Pentru a recunoaşte acest principiu, sufletele noastre trebuie să se spargă şi să coboare în această lume. Când punctul din inimă – o dorinţă adevărată care să retrezească senzaţia lumii spirituale – se naşte în oameni, aceştia vin către înţelepciunea Cabalei. Studierea înţelepciunii Cabalei, reprezintă studierea propriului nostru stadiu: stadiul premergător sfărâmării. Acesta este singurul stadiu care există. Chiar şi acum ne aflăm în el, chiar dacă nu suntem conştienţi de acest lucru. Vrând să ieşim afară din stadiul de întuneric în care ne aflăm şi să ne trezim pentru a simţi existenţa noastră reală, canalizăm spre noi efectul Luminii din acel stadiu. Eforturile noastre de a descuia uneltele senzaţiei şi de a percepe starea noastră actuală, dezvoltă noi recipiente în noi. Prin ele începem să simţim cum suntem toţi conectaţi ca părţi ale unui sistem singular. Lumina este nesfârşită şi umplerea cu aceasta curge continuu, prin fiecare parte a sistemului. Motivul pentru toată suferinţa şi necazurile care sunt experimentate acum în lume , este ca să forţeze umanitatea, să se întoarcă la adevărata şi perfecta sa stare, numită Gmar Tikkun („sfârşitul Corecţiei”). Întoarcerea către natural, către starea perfectă, este un proces pe care Creatorul l-a predeterminat de la început până la sfârşit. Fiecare fază este dictată de la vârf către bază. În fiecare dintre noi este o genă spirituală în care toate stadiile noastre trecute, prezentul şi viitorul, sunt întipărite. Sufletul trebuie să urce pe aceeaşi rută şi aceleaşi stadii din - 41 -
care a căzut de Sus. Totuşi, drumul de întoarcere depinde de gradul în care recunoaştem că stadiul nostru egoist este avansat, şi înţelegem faptul că apropierea de Creator este un stadiu preferabil pentru a-l experimenta. De aceea, stadiile noastre predeterminate construite în gena spirituală evoluează prin Lumină, deci prin forţa Superioară, şi ne conduc de la un stadiu la altul. Dacă ne dăm seama că este în interesul nostru să ascendem şi să „invităm” Lumina Înconjurătoare să lucreze asupra noastră, vom accelera evoluţia noastră şi vom ajunge să simţim adevărata spiritualitate. De aceea, libertatea noastră de alegere stă doar în accelerarea procesului. Termenul „Lumină Înconjurătoare” descrie forţa care ne atrage către atributul de dăruire. Toate stadiile noastre viitoare există în fiecare dintre noi, chiar dacă nu ne dăm seama de acest lucru. Proiecţia stării noastre corectate, altruiste, asupra stării noastre egoiste, trezeşte în noi atributul de dăruire. Stadiul nostru corectat este numit Gmar Tikkun („sfârşitul Corecţiei”). În Gmar Tikkun, fiecare suflet este umplut cu plăcere fără margini şi cu o completă echivalenţă a Formei cu Creatorul. În stadiul nostru prezent, Lumina ce umple sufletele noastre în Gmar Tikkun străluceşte sub forma Luminii Înconjurătoare; puterea sa este determinată de intensitatea dorinţei noastre de a atinge atributul Dăruirii. Lumina este puterea dăruirii, puterea de a da. Dacă o persoană vrea să atingă atributul dăruirii, acea persoana trebuie să facă astfel încât forţa de dăruire – lumina ce umple omul când este corectat – să se proiecteze peste stadiul acestuia. Lumina Înconjurătoare ne corectează şi ne aduce înapoi către calitatea dăruirii. Este ca şi o persoană decentă care a călcat strâmb, iar acum se retrezeşte şi se reîntoarce către decenţă. De fapt, pentru a străbate bariera care separă lumea corporală de lumea spirituală, trebuie să ne schimbăm intenţia de a o raporta la ceilalţi cu ură, la a o raporta la ceilalţi cu iubire. Aceeaşi regulă se aplică tuturor părţilor Creaţiei, de la cel mai de jos element al realităţii către cel mai
- 42 -
înalt. Totul depinde de perspectiva observatorului care descoperă regulile. Totuşi, până când o ştiinţă nu este matematic stabilită, ea nu poate fi considerată ştiinţă. De exemplu, Fizica Quantică se raportează la o realitate definită de spaţiu şi timp. Dar ce discutăm noi aici, este dincolo de spaţiu şi timp. De aceea, atâta timp cât Fizica Quantică nu este extinsă ca să includă dimensiunile aflate dincolo de spaţiu şi timp, s-ar putea să fie dificil pentru o ştiinţă convenţională să cerceteze. Din acest motiv, este important de a găsi un punct tangenţial, o conexiune între Fizica Quantică şi Cabala, deoarece Cabala cercetează realitatea aflată într-un loc în care fizica nu poate ajunge. Cu alte cuvinte, pentru a progresa către un nivel mai înalt, trebuie să extindem ştiinţa contemporană pentru a include conştienţa, iar acesta este un pas imens. În acest punct, s-ar putea să fie benefic să descriem cum Cabala se raportează la propria noastră percepere a realităţii. Noi percepem realitatea prin intermediul celor cinci simţuri – văz, auz, miros, gust şi pipăit. Totuşi, ceea ce simţim cu adevărat este propria noastră reacţie la orice există înafara noastră, fără să avem vreo percepţie a realităţii actuale, obiective. De exemplu, o undă care atinge urechea mea, pe care o interpretez ca fiind un sunet. Ştiu aceasta datorită reacţiei membranei din urechea mea la unda care o presează. În realitate, tot ceea ce eu măsor, este propria mea reacţie. Nu simt unda în sine. Percep o gamă de sunete în concordanţă cu schimbările produse în abilităţile mele de a auzi şi cu starea de sănătate a mecanismului folosit ca auz. Totuşi, nu am nici o idee despre ceea ce se întâmplă cu adevărat înafara mea. Toate instrumentele noastre de percepţie şi simţurile noastre, lucrează similar. Putem spune că suntem închişi într-o cutie, şi tot ceea ce măsurăm este impresia noastră interioară, care creează în noi senzaţia că realitatea din jurul nostru se schimbă. Nu putem şti dacă ceva se schimbă cu adevărat; nu putem şti nici măcar dacă ceva există cu adevărat înafara - 43 -
noastră. Pur şi simplu nu avem capacitatea de a ieşi înafara noastră ca să testăm. Prof. Tiller l-a menţionat pe Tor Norretranders, un cercetător danez care a publicat o carte intitulată Iluzia Folosirii. Norretranders a notat un punct ciudat, referitor la funcţionalitatea subconştientului şi ce conţine acesta. Se pare că cele cinci simţuri percep cinci milioane de biţi de informaţie pe secunda, adunate ca nişte fluxuri de informaţie în subconştient. Subconştientul procesează informaţiile matematic, dar procesează doar o mică parte din cantitatea de informaţie – în jur de cincizeci de biţi de informaţie pe secundă. Evident că, există o imensă diferenţă între cincizeci de milioane de biţi de informaţie şi cei cincizeci de biţi procesaţi. Elementul care este important de observat, este că subconştientul trimite la creier doar informaţia pe care creierul o determină în avans că ar fi folositoare. Restul informaţiei este anulată de către subconştient. Aceste descoperi par să colaboreze cu perspectiva Cabalei în ceea ce priveşte voinţa de a primi. Încă nu este cunoscut dacă ştiinţa de ultimă oră şi cercetătorii, îşi dau seama că evoluţia cercetării depinde de schimbările noastre interioare – interiorul cercetătorului. La sfârşitul zilei, ne studiem pe noi; abilitatea noastră de a progresa în cercetare depinde de extensia către care tindem fiecare. În filmul What the Bleep Do We Know? şi într-o publicaţie cunoscută şi similară a ştiinţei, putem găsi opinii că există infinite posibilităţi în jurul nostru. Înţelepciunea Cabalei explică faptul că tot ce există în jurul nostru, este Lumina Superioară aflată într-un stadiu de completă nemişcare, şi toate schimbările şi posibilităţile nesfârşite sunt în interiorul nostru. Tot ceea ce vedem este reflecţia noastră în Lumina fixă şi neschimbătoare. Sunt de acord cu conceptul că pentru a progresa în cercetare, trebuie să ne schimbăm pe sine, ca şi percepţia următoare pe care omenirea o va înţelege. Este un proces care a început cu Newton, a continuat cu Einstein şi continuă încă cu Fizica Quantică. Acum este - 44 -
momentul pentru faza următoare. Cercetările vor descoperi eventual că nimic nu se schimbă cu excepţia instrumentelor noastre interioare, ceea ce Cabala a descoperit cu mii de ani în urmă. Astăzi, un număr tot mai mare de cercetători şi gânditori, au anticipat că ştiinţa va atinge acest punct de vedere.
- 45 -
FORŢA DE DĂRUIRE ŞI FORŢA DE PRIMIRE Cunoaşterea cabalistă pe care o avem, este un rezultat al investigaţiilor cabaliste întreprinse de acei oameni ale căror suflete ardeau de a afla răspunsul la întrebarea privitoare la scopul existenţei. Ei au folosit o metodă specială pentru a începe să simtă realitatea comprehensivă, şi au scris cărţi despre ceea ce au descoperit. Când Cabaliştii au simţit realitatea completă, ei au numit aceasta „deschiderea ochilor”. Deschiderea ochilor este un proces de urcare a aceloraşi grade pe care noi toţi am coborât, de la stadiul infinit menţionat anterior (Ein Sof). Înţelepciunea Cabalei cuprinde două ordine paralele: 1. De Sus în jos – descinderea dorinţei de a primi din Ein Sof prin toate Lumile Superioare, în jos spre „această lume”. 2. De jos în Sus – ascensiunea cercetătorului din această lume, prin barieră, către Lumile Superioare, către Ein Sof. Cabala vorbeşte despre dorinţa de a primi, cu alte cuvinte, despre dorinţa de a se bucura. După cum am spus, sunt cinci stadii în procesul creării dorinţei de a primi. Am marcat aceste stadii cu patru litere ebraice: corespondentul lui Yod ( ), apoi Yod (), Hey ( ), Vav ( ), Hey ( ), şi pe scurt, numim această structură de litere, HaVaYaH. Deasemeni am atribuit cinci nume, acestor cinci faze: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin, şi Malchut. Corespondentul lui Yod este Keter (Figura 7), însemnând începutul manifestării dorinţei ce îl desparte de Lumina, la fel ca şi un punct negru în interiorul Luminii. Din acest punct, evoluează litera Yod – dorinţa primordială. Forma literei Yod este ca un punct cu un ghimpe pe capul său şi o coadă la sfârşit. Simbolizează crearea unei noi materii – inexistentă anterior – dorinţa de a primi. Acest stadiu este numit Hochma. Îndată ce litera Yod evoluează, dorinţa de a primi continuă să evolueze absorbind atributul de dăruire de la Creator. Combinarea - 46 -
atributului de dăruire şi a atributului de recepţie, generează o nouă calitate, numită Bina, reprezentată de litera Hey. Bina conţine prima materie care vrea să fie similară cu Lumina care a generat-o. Forma literei Hey, simbolizează integrarea atributelor recepţiei şi dăruirii. Aceasta generează forma dăruirii, ca fiind dorinţa primordială. După aceasta, dorinţa vrea să producă un act de dăruire, la fel cum a făcut anterior şi Creatorul, şi pentru aceasta încearcă să fie la fel ca litera Yod. Dar, deoarece de această dată este un act pe care îl produce chiar dorinţa în sine, îi este desemnată forma literei Vav. Litera Vav simbolizează eforturile noastre de a fi precum Dăruitorul, precum Creatorul. Totuşi, acţiunea lui Vav este considerată incompletă deoarece este o decizie care a fost făcută înainte, o consecinţă a dorinţei lui Hey de a dărui. Această dorinţă incompletă simbolizată de litera Vav, este numită Zeir Anpin – mica faţă (Aramaica). Zeir Anpin duce lipsa deciziei independente, a „capului”. Când Zeir Anpin face actul de dăruire, el descoperă ce înseamnă să fii un dăruitor. În consecinţă, începe să vrea să atingă statutul Dăruitorului, şi această ultimă dorinţă, este numită Malchut. Dorinţa lui Malchut este în întregime raportată la atributul de dăruire, şi de aceea, ca şi Bina, este simbolizată de litera Hey. Totuşi, este o diferenţă fundamentală între primul Hey a lui Bina şi ultimul Hey al lui Malchut. În Bina, combinaţia recepţiei şi a dăruirii provine de la Creator, „de Sus”, în timp ce în Malchut această combinaţie vine „de jos”, din foamea noastră de a avea statutul Dăruitorului, o dorinţă care provine din propria voinţă de a primi. Acum putem vedea de ce literele Yod, Hey, Vav, Hey simbolizează numele Creatorului. Este şablonul prin care Creatorul a format dorinţa de a primi, prin care această dorinţă de a primi Îl simte pe Creator, ca pe o Lumină care o umple.
- 47 -
Figura 7 În momentul în care Lumina a umplut dorinţa de a primi în Hochma şi a instilat în ea senzaţia Dăruitorului, dorinţa a început să se simtă ca un primitor, şi a vrut să devină precum Dăruitorul. Dorinţa îşi poate schimba cu uşurinţă natura sa, deoarece în acest stadiu, dorinţa nu este o dorinţă independentă, ci una care a venit de la Creator. Totuşi, dorinţa de a primi în Malchut este deja o dorinţă independentă a creaturii. Când dorinţa de a primi în Malchut vrea să primească în acelaşi timp Lumina care vine de la Creator, şi plăcerea de a avea statutul Dăruitorului, începe să vadă opoziţia dintre atributele sale şi cele ale Luminii. Dorinţa de a primi experimentează atunci, diferenţa dintre sine şi Lumină. Simţind durerea provocată de această diferenţă, este determinată să ajungă în starea de Ţimţum (restricţionarea Luminii). Cu alte cuvinte, reacţia descoperirii faptului că este atât de diferită faţă de atributele Creatorului, îndepărtează toată Lumina care a umplut-o. Din această clipă, Ţimţum (restricţia) devine legea ce guvernează toate acţiunile fiinţei create. Lumina nu va mai intra într-o dorinţă aflată în opoziţie cu Creatorul, deoarece creatura a decis acest lucru. În acest mod, Ţimţum devine o lege obligatorie în Creaţie.
- 48 -
Legea lui Ţimţum implică faptul că atâta timp cât noi (creatura) suntem egoişti, nu vom fi capabili să simţim Creatorul şi nici plăcerea care vine de la El. Există doar un fragment subţire din întreaga realitate, numit „această lume”, unde creatura poate primi plăcere şi se bucură în interiorul unei dorinţe egoiste, în ciuda legii Ţimţum. Aceasta ne face capabili să existăm la nivel fizic înainte să începem să ne corectăm şi să devenim precum Creatorul. Trebuie să înţelegem că o existenţă egoistă, cum este existenţa noastră actuală în această lume, nu există în realitate. Ascensiunea din această lume implică ascensiunea dorinţei cuiva faţă de calitatea de dăruire. În această lume, dorinţa de a primi lucrează înspre interior, şi în lumea spirituală, lucrează înspre exterior, dăruind, precum Creatorul. Cu alte cuvinte, lumea spirituală observă că legea Ţimţum, şi termenul „spiritualitate” se referă la stadii în care noi suntem similari cu Creatorul. În stadiul nostru prezent, noi suntem egoişti, şi ne aflăm în opoziţie cu Creatorul. Să ne întoarcem la procesul Creaţiei. Termenul „lume” descrie un anumit stadiu al creaturii, dorinţa de a primi. De aceea, stadiul creaturii, înainte de Ţimţum este numit „lumea Ein Sof” (lumea infinită), şi stadiul său de după Ţimţum este numit „lumea lui Ţimţum” (lumea restricţiei). După Ţimţum, Kli (vasul/receptorul) rămâne gol şi ar trebui să decidă ce să facă în continuare. Simte că rămânând gol, nu a realizat nimic, atât în ceea ce îl priveşte cât şi faţă de Creator. Actul Ţimţum îl face să fie independent de dominaţia Luminii, dar prin aceasta nu obţine încă nimic, deoarece Ţimţum nu îl face să fie un dăruitor la fel ca Creatorul. Kli înţelege că poate ajunge în aceeaşi situaţie pe care a avut-o în timp ce tranzita prin Hochma către Bina. Totuşi, de această dată ar fi din propria sa voinţă, liberă şi independentă. Înţelege că poate da plăcere Creatorului dacă ar primi Lumina de la El cu intenţia de a-I dărui Lui. De fapt, aceasta este dorinţa Creatorului – sa încânte şi să bucure creatura.
- 49 -
Totuşi, când Lumina – plăcerea, atinge creatura – Kli, împreună cu senzaţia care a venit de la Creator, prima oară creatura le respinge. Face acest lucru ca să nu le simtă direct şi de aceea să simtă ruşinea de a fi o fiinţă aflată în opoziţie cu Creatorul. În acest mod, creatura a urmat legea Ţimţum care nu i-a permis recepţia de dragul auto-satisfacerii. În fapt, creatura a măsurat plăcerea înainte şi a măsurat rezultatul faţă de propria dorinţă de plăcere. Primeşte această cantitate specifică de plăcere, doar după ce a aflat cu exactitate cât de mult poate primi cu scopul de a-L mulţumi pe Creator, şi nu pe sine. Restul Luminii a fost atunci respinsă. Cabaliştii explică aceasta, prin folosirea exemplului gazdei şi a musafirului. Gazda serveşte pe masa, tot felul de mâncăruri delicioase, musafirului. Musafirul simte ruşine şi refuză politicos să mănânce. De fapt, musafirul se teme să se simtă ca un primitor, şi de aceea îşi păzeşte egoul de a simţi ruşine. Acum este rândul gazdei să implore: „Am făcut toate acestea pentru tine! Tu ştii cât de mult ţin la tine. Vreau să te încânt cu ceea ce am preparat pentru tine; te rog, vrei să mănânci pentru mine?” Făcând acest lucru, gazda arată în faţa musafirului o deficienţă, o nevoie a sa, de a primi. Acum, musafirul simte că acceptând mâncarea, ar umple nevoia gazdei. Mâncând, i-ar face un bine gazdei. Şi balanţa puterii se schimbă: dacă musafirul primeşte cu scopul de a mulţumi gazda, atunci nu ar mai fi recepţie, ci dăruire. Înseamnă că musafirul foloseşte iubirea gazdei pentru a-i returna plăcerea. Un alt exemplu de relaţie dăruire-primire este între părinţi şi copii. De fapt, copilul este capul familiei, folosind iubirea părinţilor pentru a-i manipula cu scopul de a-şi satisface nevoile. Natural, oamenii din aceste exemple sunt egoişti. Lucrurile se întâmplă în mod diferit în lumea spirituală, dar asemenea exemple ne pot ajuta să înţelegem principiul. Procesul ce are loc în Lumile Superioare este construit pe un principiu similar: dacă cineva primeşte plăcerea cu scopul de a mulţumi Creatorul, atunci nu este considerată recepţie, ci dăruire. Ca să facă acest act, fiinţa umană egalizează cu Creatorul şi atinge gândul Creatorului. - 50 -
Cu alte cuvinte, Lumina ne-a creat încă de la început, cu o masivă, şi totală dorinţă pentru Ea. Această dorinţă se află în noi chiar şi acum, dar este latentă, şi de aceea noi nu simţim Lumina Creatorului. Această dorinţă (pentru Lumină) trebuie să fie evocată. Este important să ne dăm seama că avem de-a face cu cercetarea termenului „Creator” într-o manieră pur ştiinţifică. Cu alte cuvinte, putem măsura senzaţia noastră despre Creator cu unelte precise, putem să cuantificăm fiecare senzaţie şi s-o exprimăm numeric. Unealta cu care măsurăm senzaţia de Creator este numită „înţelepciunea Cabalei”. Putem cu precizie să definim care Lumini pătrund, în care parte din Kli, cât de puternic şi în ce condiţii. Cabala vorbeşte despre dorinţa de a primi ce a fost creată de Creator. Acestea două – dorinţa de a primi şi Creatorul - sunt elemente mult mai înalte, în sensul că ele preced religiile şi sistemele de credinţe. Cabala se referă la cele două forţe ale realităţii ce lucrează, forţa de a da numită „Creator” şi forţa de a primi numită „creatură”. Cabala nu are nimic de a face cu nici o religie sau credinţă. Nu doresc să compar Cabala cu alte învăţături, şi nici să discut despre vreo religie, indiferent că este vorba de Hinduism, Iudaism, Creştinism sau Islamism. În fond, de ce să discutăm despre religii, când putem discuta despre fizica Lumii Superioare? Provocarea din explicarea acestui material, este că nu putem compara emoţiile noastre. Nu putem spune că termenul „forţa Superioară” pe care o persoană o simte, este identic cu termenul „forţa Superioară” pe care o simte altă persoană. De aceea, încercarea de a compara una sau alta din învăţături cu Cabala, nu are rost. Cabala este o tehnică ce furnizează instrumente de măsură clare şi matematice. Când documentez nişte informaţii privitoare la un stadiu, un alt Cabalist poate face aceeaşi acţiune – folosindu-şi propriile instrumente – şi experimentează aceleaşi informaţii la care eu mă refeream. Înţelepciunea Cabalei furnizează o măsurare reală a emoţiilor umane.
- 51 -
Cărţile de Cabala descriu impresiile Cabaliştilor despre forţa Superioară. Ei descriu emoţiile lor şi ne-au lăsat formule care explică, ce acţiune internă avem nevoie ca să acţionăm asupra dorinţei noastre de a primi. Făcând aceasta, învăţăm cum să facem actele de recepţie şi dăruire a Luminii pe care Creatorul vrea s-o împartă cu noi. Un Cabalist măsoară plăcerea ce poate fi primită sau respinsă cu acurateţe. De aceea, ni se dau instrucţiuni exacte despre tipul de muncă interioară pe care trebuie să-l facem în fiecare stadiu. Deci, noi vom şti cum să lucrăm cu dorinţa noastră vis-a-vis de Lumină.
- 52 -
ÎNTRE CABALA ŞI ŞTIINŢĂ O discuţie cu Dr. Jeffrey Satinover şi Michael Laitman, PhD, Israel, Aprilie 2005
CONCEPTUL DE LIBERTATE ÎN FIZICA QUANTICĂ Rav Laitman: Care este punctul de vedere actual al ştiinţei, în legătură cu subiectul libertăţii de alegere? Dr. Satinover: Ştiinţa modernă privită ca un întreg – şi folosesc termenul „ca un întreg” deoarece voi prezenta pe scurt o corecţie la acesta – percepe realitatea ca pe o realitate în principal materială. Se referă la realitatea materială ca întreg, ca o maşinărie complexă. Voi demonstra acest concept folosind modelul trenului de jucărie. Dacă ne concentrăm pe tren, acesta se va deplasa pe şine şi puţini oameni se vor mişca în el. Acest model este doar o maşina. Puteţi spune cu siguranţă că în acest tren model, fiecare din părţile sale componente nu are libertate de alegere. În mod similar, oamenii de ştiinţă contemporani vă vor spune că universul fizic este exact ca acest tren jucărie, şi că fiecare acţiune a fiecărei părţi în univers este total determinată de evenimentele anterioare ce au avut loc în univers. Ei chiar vor insista că nu există un alt model. Realitatea este făcută doar de un univers şi de „un tren jucărie” în interiorul lui; nu există constructor, nici un inginer care să proiecteze şi să construiască trenul jucărie. Pe lângă acest punct de vedere, mai este o ramură a ştiinţei moderne numit „Mecanica Quantică”. Aceasta ramură, specifică faptul că această teorie pe care am prezentat-o este incorectă, şi că de fapt - 53 -
există un factor de completă libertate în universul fizic în care particulele de atomi nu se poartă în mod mecanic, ci „aleg” cum să se poarte. Folosesc cuvântul „aleg” în ghilimele deoarece limbajul nostru este prea limitat ca să explic termenul suficient de bine. Adevărata problemă este că ştiinţa nu poate spune nimic despre natura celui care face aceste alegeri, din moment ce nouă ne par complet aleatoare. Dacă cineva înţelege în mod corect teoria Quantică – cea mai avansată dintre ştiinţe – atunci poate vedea că există o posibilitate adevărată a liberului arbitru în oameni. Totuşi, ştiinţa modernă nu poate explica cu claritate cum şi unde este folosit acest liber arbitru. Rav Laitman: Se pare că dincolo de natura obişnuită şi accesibilă, particulele au un mod propriu de „a alege liber”, dar cum afectează acestea fiinţa umană? Toate acestea nu implică faptul că noi avem liber arbitru în viaţa de zi cu zi. Poate că, undeva, în profunzimile materiei, există nişte surse adiţionale sau probabilităţi care aderă la o regularitate pe care noi nu o cuprindem în determinismul obişnuit. Dr. Satinover: Corect. Acestea sunt discernăminte subtile şi complexe. Cei mai importanţi reprezentanţi ai oamenilor de ştiinţă, s-au contrazis în legătură cu acestea în ultimii optzeci de ani. Se pare că electronii singuri, în ciuda limitărilor lor, pot „alege liber” dintre mai multe traiectorii posibile. Electronii nu pot face multe lucruri; ei nu pot scrie cărţi, nu se pot căsători sau nu pot merge la război. Înafară de acestea, în cadrul limitărilor lor, se pare că totuşi ei au o anumită măsură a libertăţii. Când spun că „electronul alege”, de fapt nu găsesc altă formă de exprimare. Adevărul este că, nu ştim cu adevărat cine sau ce face această alegere. Ceea ce noi ştim este că, comportamentul fiecărei particule de materie din univers are două aspecte: pe de o parte, se comportă în concordanţă cu nişte legi fixe şi pe de altă parte, se poartă neregulat, fiind condiţionat de ceva ce nu face parte din universul nostru cunoscut.
- 54 -
De aceea, cineva poate spune că, de exemplu, crearea universului nostru are deasemeni două aspecte – pe de o parte, este un rezultat al proceselor fizice anterioare, şi pe de altă parte a fost creat de către o forţă Superioară. Dar ştiinţa nu poate demonstra acest lucru. Tot ce poate demonstra este ca noi înţelegem că acţiunile fizice, nu sunt determinate doar de acţiunile fizice care le-au precedat. Mai degrabă, noi înţelegem că „altceva” afectează materia, dar ştiinţa nu ne poate spune ce este acel ceva, şi cu siguranţă nici cum să cercetăm, sau să-l confirmăm. Unii s-ar putea să afirme că electronii posedă ceva asemănător cu un pseudo-creier propriu, care ia aceste decizii, dar eu nu sunt de acord cu această teorie. În acest punct, suntem liberi să credem ceea ce vrem să alegem. Când un obiect quantic se conectează cu un alt obiect quantic, porneşte decizia de a avea loc procesul, ce se datorează conexiunii dintre ele. Acest proces poate fi ca un observator care priveşte o particulă, dar observatorul nu este obligatoriu să fie prezent. Adevăratul mister nu stă în întrebarea pe care şi-o pune observatorul extern, ci în faptul că se pare că există o anumită latitudine care trece prin materie. Această latitudine ne indică „ceva” care este dincolo de universul material, fără să ne spună nimic despre natura acelui „ceva”. Rav Laitman: Nu înţeleg de ce nu am descoperit acest mister până acum. Când cercetăm corpul uman şi psihologia umană, nu găsim nici o forţă latentă care cauzează comportamente inexplicabile. Este ciudat că trebuie să împărţim atomii în cele mai mici particule, pentru ca eventual să descoperim că nu există nimic în ele, decât o infimă energie unde în final vedem că nu ştim unde se va muta instantaneu, şi nici măcar dacă avem de a face cu o undă sau cu o particulă. Nu ar avea mai mult sens ca întâi să găsim aceste forţe ascunse la un nivel mult mai înalt, unul care cuprinde şi conştienţa umană? Care este motivul pentru care fizicienii, care studiază atomii fără de viaţă, sunt cei care brusc găsesc o viaţă ascunsă în aceste particule? - 55 -
Dr. Satinover: Cred că aceasta este una dintre marile ironii ale secolului 20. Fizica Newtoniană a descoperit un univers fără de viaţă. Punctul de vedere care spune că materia este lipsită de viaţă, şi percepţia acesteia ca pe o maşină, a evoluat la fel ca şi o descoperire a cercetării în fizică, chimie şi biologie. Eventual, fizicienii au determinat percepţia că deasemeni, umanitatea nu este altceva decât o altă maşinărie. La nivel zilnic, intuitiv şi emoţional, noi ne experimentăm pe sine ca şi creaturi libere care facem propriile noastre alegeri. Mai mult, psihologii menţin premisa că pacienţii lor au libertate de alegere. Dacă mă gândesc la pacienţii mei ca la nişte maşini, aş renunţa la practica mea de psiholog. Mai mult, premisa rezonabilă şi riguroasă de la începutul secolului 17 şi până în secolul 20, o premisă la care toate ştiinţele au aderat, este că toate lucrurile sunt nişte maşini. Este adevărat că cei mai mulţi oameni, nu se simt ca nişte maşini în viaţa de zi cu zi, şi de aici inconsistenţa dintre punctul de vedere ştiinţific şi modul în care oamenii îşi conduc propriile vieţi. Medicina modernă, psihiatria modernă şi toate doctrinele care cercetează mintea umană şi sistemul nervos, nu lasă spaţiu pentru presupunerea că oamenii au liber arbitru. Rav Laitman: Ceea ce spuneţi, implică faptul că fizicienii, deasemeni, nu au vrut să coopereze cu un sistem non-mecanic. Totuşi, descoperirile ce rezultă din experimente, ne forţează să recunoaştem faptul că există o altă forţă care anulează rezultatele deterministe pe care noi le-am anticipat. Dr. Satinover: Aceasta este doar ceea ce s-a întâmplat. Este evident doar atunci când experimentele riguroase din mecanica Quantică, au fost executate la nivel subatomic. Primele rezultate au lăsat oamenii de ştiinţă stupefiaţi. Einstein, de exemplu, a sprijinit punctul de - 56 -
vedere precum că lumea ar fi o maşinărie lipsită de viaţă. El a crezut că mecanica Quantică era imposibilă şi chiar a definit-o ca fiind „nesănătoasă”. Posibilitatea că ar putea exista orice libertate în materie, l-a făcut să proclame binecunoscuta sa aserţiune: „Dumnezeu nu joacă zaruri cu universul”. Deşi Einstein a folosit cuvântul „Dumnezeu”, el a folosit acest cuvânt într-un mod cinic. Ce vroia să spună este faptul că la acest nivel al materiei, nu poate fi vorba de liber arbitru după cum au demonstrat experimentele. El şi-a dat seama că, dacă libertatea ar fi existat la acest nivel al materiei, asta ar fi însemnat sfârşitul ştiinţei, şi de aceea el a spus că ştiinţa nu poate fi structurată după astfel de concepte. Rav Laitman: De ce ar însemna aceasta, sfârşitul ştiinţei? Oare nu cercetările ştiinţifice ne-au impus să progresăm şi să ne schimbăm punctele de vedere? De ce sunt atât de mulţi oameni de ştiinţă care spun că ne apropiem de sfârşitul ştiinţei? Dr. Satinover: Mai întâi, Einstein a greşit când a gândit că acesta ar fi sfârşitul ştiinţei. El a greşit deasemeni când a gândit că mecanica Quantică este falsă. Cercetările mecanicii Quantice ne-au arătat că, cunoaşterea ştiinţifică are limitele sale. Scientologii teoriei Quantice au ajuns la o graniţă a cercetării şi apoi au părăsit-o. Cred că cel mai important fapt cu privire la întrebarea ta este că teoria Quantică spune foarte clar că există o limită în capacitatea de cunoaştere a ştiinţei şi în acelaşi timp ne arată că există „şi altceva” de cealaltă parte a graniţei. Am observat că mulţi oameni omit acest punct, şi obţin o amestecătură între teoria Quantică şi Cabala. Teoria Quantică afirmă fără echivoc, că ştiinţa poate atinge acea limită şi să dovedească faptul că există, dar teoria Quantică spune deasemeni că ştiinţa nu poate spune nimic despre ceea ce stă în spatele acestei graniţe. Aceasta nu se află la îndemâna cercetătorilor ca să descopere, şi în acest punct, ştiinţa îşi admite propriile limite.
- 57 -
Rav Laitman: Percepţia noastră despre realitate provine din cercetările noastre despre aceasta. Este creată în interiorul nostru, în concordanţă cu simţurile noastre şi cu percepţiile noastre. Este posibil, ca, dacă am fi fost creaţi cu o tehnologie mentală şi intelectuală ce ne lasă să analizăm ceea ce este diferit, să fi putut trece acea graniţă. Cu alte cuvinte, în timp ce aceasta poate fi limita calităţilor noastre actuale, poate ca această limitare există doar în stadiul nostru prezent. Este posibil ca să putem găsi calea de a schimba atributele noastre şi să trecem acea graniţă? Permiteţi-mi să mă exprim diferit: Este posibil ca tot ceea ce noi nu ştim despre particulele Quantice să provină din faptul că suntem încorsetaţi într-un şablon al timpului, spaţiului şi mişcării? Când ne vom fi eliberat cumva de această graniţă, am putea oare să vedem întregul proces în mod diferit? Poate necunoscutul să devină cunoscut, dacă ne îmbunătăţim calităţile? Dr. Satinover: În această discuţie prefer să las deoparte punctul meu de vedere personal despre lume, despre spiritualitate şi despre Cabala. Nu sunt expert în nici unul dintre acestea. Aici încerc să îndeplinesc rolul unui emisar al lumii ştiinţifice şi să rămân imparţial în legătură cu ce poate şi ce nu poate ştiinţa să facă. Este posibil ca fiinţele umane să fi fost emanate ca creaturi cu potenţial spiritual, care le permite să treacă acea barieră. Ca fiinţă umană, prefer să fac acest lucru, şi cred că toţi oamenii îşi doresc asta. Sar putea ca metoda ştiinţifică ce ne permite să facem acest lucru posibil, să fie Cabala. Totuşi, ştiinţa ne cere să fim vigilenţi şi să recunoaştem limitele. Ştiinţa poate conduce umanitatea către zona de graniţă, dar nu ne poate face s-o traversăm. Cu alte cuvinte, un om de ştiinţă nu poate folosi teoria Quantică cu scopul de a fi calea de trecere a graniţei, pe care metoda însăşi o arată.
- 58 -
Rav Laitman: Privitor la argumentul că există posibilităţi infinite în jurul nostru, nu este oare cercetătorul ştiinţific cel care alege dintre ele? Dr. Satinover: Nu ştim aceasta. Teoria Quantică demonstrează că anumite particule aleg o traiectorie şi altele preferă altă traiectorie; dar nu putem spune de unde provine această alegere. Nu poate fi spus nimic despre punctul de vedere ştiinţific; este un mister total. Şmecheria este să recunoaştem misterul, nu să pretindem că avem un răspuns pe care nu-l avem. O asemenea recunoaştere ne poate face să ne dăm seama că există ceva „dincolo” de realitate. Această recunoaştere nu ne spune ce este acel ceva, dar ne poate face să începem să ne punem întrebări în legătură cu toate acestea.
UNITATEA FAMILIALĂ Dr. Satinover: Care este abordarea cabalistă în legătură cu relaţiile dintre bărbaţi şi femei, la începutul secolului 21 şi care este prognoza în acest domeniu. Rav Laitman: Din punct de vedere cabalist, este important ca un bărbat şi o femeie să fie împreună, marşând împreună pe calea autocorecţiei şi de găsire a congruenţei cu forţa Superioară. Făcând aceasta, ei se vor completa unul pe celalalt atât din punct de vedere material, cât şi al nivelelor spirituale. Amândoi, bărbatul şi femeia au anumite corecţii de făcut. Făcând aceste corecţii personale şi în reciprocitate, ei vor ajunge la corecţia adevărată într-un asemenea mod, încât relaţia lor se va asemăna cu Forţa Superioară. Diferenţa între ce se întâmplă în secolul 21 în comparaţie cu ce s-a întâmplat de-a lungul istoriei, este că astăzi suntem implicaţi într-o criză
- 59 -
comprehensivă. Această criză este evidentă în fiecare câmp al preocupărilor umane, incluzându-l pe cel personal şi familial. Cauza este intensificarea egoului şi a dorinţei de a ne lăsa în voia plăcerilor. Astăzi, egoul umanităţii este la apogeul său; nu mai putem să îl controlăm. Ca rezultat, ne pierdem abilitatea pe care am avut-o cândva de a ne înţelege cu noi înşine şi cu lumea noastră. Nu mai vrem să ne aparţinem unul altuia sau unei familii. Pe măsură ce egoul conduce, oamenii nu mai pot sta unul lângă altul. Relaţiile familiale în general, şi cele maritale în particular, sunt primele care sunt lovite de către egoul nostru, deoarece partenerul este cea mai apropiată persoană de noi. În trecut, familia era ferită de fluctuaţii – era o insulă de stabilitate. Când erau necazuri în lume, ne părăseam casa ca să ne luptăm, dar ne întorceam la ea întotdeauna. Când aveam probleme cu vecinii, ne puteam muta, dar unitatea familiei întotdeauna a fost considerată a fi sigură. Chiar şi dacă nu ne doream cu adevărat o familie, păstram unitatea familiei vie, pentru a avea grijă de copiii noştri sau de părinţii în vârsta. Astăzi, egoul a crescut atât de mult încât nimic nu-l mai poate ţine în frâu. Tot încercăm să facem faţă acestui ego, dar eşuăm în mod repetat. Este adevărat că în unele locuri, situaţia nu este chiar atât de extremă. Totuşi, aceasta se va schimba în curând, datorită trezirii egoului pe tot cuprinsul globului pământesc. Soluţia pentru această problemă este să ne corectăm natura noastră – corecţia egoului nostru. Dacă nu facem nimic ca să ne corectăm egoul, vom sfârşi toţi, în abuzul de droguri sau suicid, sau vom experimenta violenţa terorismului global. Cu siguranţă nu vrem să avem copii sau familii, în acest mod care se vede deja. Chiar şi fără catastrofe ecologice, vom intra în haos şi auto-distrugere. Situaţia noastră prezentă, necesită să ne întrebăm pentru ce trăim de fapt, şi dacă există o cale de scăpare din situaţia grea actuală. Acesta este punctul în care ajungem la înţelepciunea Cabalei. Cabaliştii au scris că în timpuri ca ale noastre, Cabala va ieşi la suprafaţă - 60 -
pentru a ne ajuta să ne corectăm propria natură. Putem folosi Cabala pentru a creşte către un nou nivel al unei eterne şi complete existenţe.
DESTINUL PERSONAL ŞI DESTINUL COLECTIV Dr. Satinover: Care este explicaţia cabalistă despre destinul personal şi destinul colectiv? Înţeleg importanţa unităţii dintre oameni, dar are Cabala o poziţie în legătură cu fiecare individ, în ceea ce priveşte soarta celorlalţi? Rav Laitman: Înţelepciunea Cabalei promovează creşterea personală. Putem demonstra aceasta prin intermediul abordării educaţiei din punct de vedere cabalistic; Cabala afirmă că educaţia corectă este atinsă doar prin exemplul personal. Nu are nici un sens să încercăm să dictăm altor persoane ce să facă. Abordarea corectă este ca să construim un mediu înconjurător adecvat, alături de furnizarea unui bun exemplu personal. Oamenii vor acţiona în concordanţă cu exemplele pe care le observă şi le vor folosi în concordanţă cu nivelul lor personal de dezvoltare. Trebuie să tratăm fiecare persoană în concordanţă cu puterea sa personală, din moment ce fiecare în lume este unic. Toţi suntem segmente ale unui singur suflet colectiv, şi fiecare dintre noi posedă o parte unică a întregului. Chiar dacă şi o singură parte a sufletului general este absentă, structura va fi incompletă şi nu vom atinge scopul Creaţiei. De aceea, trebuie să onorăm fiecare parte personală, a fiecărei persoane. Trebuie să permitem tuturor să evolueze într-un mod convenabil înfloririi lor. Cabala face diferenţa între o viaţă socială şi personală adecvată şi evoluţia individuală. Pentru a susţine societatea, fiecare trebuie să adere cu siguranţă la regulile care au fost făcute. Dar când este vorba despre creşterea personală, unicitatea fiecărei persoane trebuie avută - 61 -
întotdeauna în vedere. Cabala explică cu detalii amănunţite cum creşterea personală şi aderenţa la regulile societăţii, ar trebui să fie interconectate, şi specifică modul în care să construim o societate corectă care permite tuturor membrilor ei să evolueze în propriul mod unic. Cabala se opune cu stricteţe la orice formă de constrângere culturală şi educaţională a ţărilor vestice, faţă de ţările lumii a treia. Aceasta este dăunătoare pentru ambele părţi. Constrângerea distruge unicitatea acestor oameni, deoarece nu-i lasă să evolueze în pace şi în concordanţă cu propriile lor reguli şi cu propria lor cultură. Această situaţie creează o deformare reală în umanitate şi produce rezultate deplorabile. Ţadik (Cel Drept) Dr. Satinover: Care este natura şi rolul unui Ţadik (o persoană dreaptă)? Rav Laitman : Termenul Ţadik se referă la o persoană care se află la un grad unde el sau ea, Maţdik (justifică) acţiunile Forţelor Superioare. Ţadik justifică tot ceea ce se întâmplă în Creaţie, deoarece el sau ea, a ajuns să simtă întreaga Creaţie, şi nu doar părţi care sunt accesibile celor cinci simţuri ale noastre. Cel drept vede regulile ce guvernează realitatea de dincolo de graniţele celor cinci simţuri ale noastre – reguli ce afectează lumea noastră, creează totul în interiorul acesteia, guvernează desfăşurarea fiecărui eveniment, şi îl conduce către scopul dorit de Creator. De aceea, în mod clar, un Ţadik este un Cabalist, unul care descoperă Lumea Superioară, Lumea Forţelor, nivelul la care sunt făcute planurile privitoare şi din care ele coboară ca să acţioneze. Natura unui Ţadik corespunde nivelului personal pe care acel Ţadik l-a atins. Cabala explică faptul că tot ceea ce noi simţim, în
- 62 -
realitate aderă la principiile „echivalenţei de formă”, la „principiile congruente”. În fiecare din cele cinci simţuri ale noastre, noi percepem o anumită porţiune de realitate. De exemplu, simţul auzului nostru, ne permite să percepem o anumită gamă de frecvenţe, iar ochii pot vedea o gamă finită de culori. Dacă am fi avut simţuri adiţionale, am putea să percepem diferit realitatea şi poate să percepem dimensiuni adiţionale. De fapt, nu ne putem imagina cum am putea percepe realitatea dacă am fi avut alte simţuri. Rezultă ca cele cinci simţuri ale noastre, cu gamele lor specifice, creează limitări ce definesc simţirea realităţii noastre. Noi nu putem trece peste aceste limitări. Aceasta este o metodă care permite perceperea dincolo de tabloul realităţii, incluzând forţele ce guvernează realitatea noastră, pe care o numim „Lumea Superioară”. Modul în care suntem capabili să percepem, este bazat pe acelaşi principiu care se aplică percepţiei noastre a realităţii, numit „echivalenţa de Formă”. Cu alte cuvinte, trebuie să ne potrivim pe sine cu aceste forţe. Scopul nostru este să cultivăm atributele care populează Sfera Superioară, care conduce lumea noastră. Totuşi, este imposibil să cunoaştem aceste atribute înainte ca noi să le atingem. De aceea, aici noi suntem asistaţi de cabalişti, aceia care deja sunt „acolo”, care ne învaţă cum să dobândim aceste atribute. Ei explică cum poate cineva să dezvolte un simţ adiţional, intern, un „suflet”, prin activităţi speciale. Folosind acest simţ, noi putem percepe o realitate adiţională care a fost ascunsă anterior; de aici provine şi epitetul Cabalei – „înţelepciunea a ceea ce este ascuns”. Perceperea acestei realităţi ascunse, ne aduce la o înţelegere a formulelor după care noi operăm, a scopului care ne conduce, şi a modului în care sunt executate aceste formule. Cabalistul este în interiorul acestei realităţi şi este parte integrantă din ea, o parte ce justifică aceasta. În acea stare, o persoană este numită Ţadik, şi aceasta este natura unui Ţadik.
- 63 -
125 nivele alcătuiesc justificarea acţiunilor Creatorului. Totala înţelegere a acţiunilor Creatorului, este atinsă la ultimul nivel. Fiecare persoană trebuie să atingă acest nivel final. Acest proces al vieţii şi morţii, care ne „reciclează”, în mod repetat în această lume, este cel ce ne permite să răsărim la nivelul celui drept, al aceluia care justifică total Creatorul. SUFERINŢA UMANĂ Dr. Satinover : Cred că subiectul pe care oamenii îl acceptă cu cea mai mare dificultate, este suferinţa umană. Pe de o parte, suferinţa motivează oamenii să cerceteze spiritualitatea. Pe de altă parte, este foarte greu să accepţi suferinţa. Ce părere are Cabala despre acest subiect? Rav Laitman: Într-adevăr, aceasta este o întrebare care deranjează pe fiecare. Pe de o parte, noi vorbim despre o forţă Superioară binevoitoare, dar dacă este „Superioară” înseamnă că este mai bună decât noi. Si totuşi lumea noastră este umplută cu agonii si chinuri. Provin agoniile si chinurile din această forţă, deasemeni? Există mai mult de o forţă, şi dacă este aşa, sunt ele în război una cu alta? Dr. Satinover : Mă refer nu doar la întrebarea filozofică despre natura suferinţei, ci şi la aspectul său practic. Rav Laitman : Realitatea este făcută din dorinţa noastră de a ne bucura şi plăcerea care motivează această dorinţă de a opera. Acestea sunt singurele două componente la toate nivelele realităţii – plăcerea şi dorinţa de a primi plăcere. În termeni cabalistici, numim acestea „Lumina şi Kli-ul (recipientul)”. Când plăcerea este absentă, aceasta creează o senzaţie a dorinţei de a se bucura. Dar câteodată deficienţa plăcerii este atât de intensă încât creează o senzaţie a suferinţei. Deoarece totul este făcut cu o anumită
- 64 -
măsură şi calitate a dorinţei de a primi plăcere, totul suferă deasemeni când este absentă – mineralele, plantele, animalele şi oamenii. De fapt, suferinţa este o senzaţie necesară, care face ca creatura să părăsească stadiul prezent şi să se mute către următorul. Fără suferinţă, nu există mişcare. De fapt, mişcarea înseamnă că stadiul meu actual este nesatisfăcător, astfel încât decid că aş fi mai bine într-un stadiu diferit. Suferinţa ne facilitează să facem eforturile necesare ca să ne mutăm către o situaţie care pare mai bună. De aceea, fără suferinţă, progresul este imposibil. Forţa Superioară nu are altă cale de a ne promova către un stadiu mai bun, decât prin suferinţă. Dacă ne-a creat pe noi ca fiind egoişti cu o dorinţă de plăcere, atunci singura cale ce ne poate muta de la un stadiu la următorul, este prin senzaţia de suferinţă. Totuşi, noi încă avem nevoie să ne explicăm de ce este aşa multă suferinţă astăzi faţă de trecut. Scopul Creaţiei este ca umanitatea să atingă cel mai înalt nivel al realităţii. Singura cale de a aborda acel scop, este ca ceva imens să ne conducă să-l găsim, sau ca să spunem altfel – prin cea mai mare suferinţă. Aceasta nu are neapărat legătură cu suferinţa fizică. Se pare că avem totul astăzi, şi totuşi simţim că ceva lipseşte, şi acea senzaţie a absenţei este cel mai mare grad al suferinţei. Ca să mergem mai departe, ca să ieşim din graniţele acestei lumi şi sa începem să căutam ceva mai înalt, trebuie să suferim. Trebuie să simţim suferinţa la cel mai profund nivel, astfel încât să putem cere să avem stadiul corespunzător, cel mai înalt. Acel sublim stadiu al fiinţei, ce stă dincolo de această lume, şi care este lumea spirituală; de aceea, suferinţa, deasemeni, trebuie sa fie spirituală şi nu fizică. În suferinţa spirituală, persoana nu suferă datorită absenţei împlinirilor obişnuite. În timp ce împlinirile obişnuite există, ele nu produc o senzaţie de trăire, sau nici măcar o senzaţie că ar fi vii. Cei care
- 65 -
în mod specific regretă lipsa a „fiind viu” vor avea tăria să ceară ceva de dincolo de această viată. Din acest motiv, nu vom vedea o umanitate satisfăcută, în viitorul apropiat. Din contră, suferinţa va intensifica şi va lua o formă mult mai spirituală. Senzaţia absenţei împlinirii spirituale va umbri orice abundenţă de ordin fizic. Nu va exista nimic care să ne satisfacă şi nimic care să ne bucure. Depresia se va răspândi în toată omenirea şi senzaţia de stres nu ne va lăsa să ne trăim vieţile în pace. Rezultatul acestui stres, va fi o creştere a conflictelor, a terorii, diverse distorsiuni psihologice şi probleme psihiatrice. Aceste lucruri se vor întâmpla în special cu abundenţa materială ca fundal, arătându-ne că ceea ce ne lipseşte, în lumea noastră nu are susţinere materială, ci doar senzaţia de trăire. În acest mod, Cabala explică procesul care stă în faţa noastră. Calea de a întâlni această provocare, este să utilizăm Cabala pentru a înţelege sursa suferinţei. Aceasta va îndulci suferinţa, din moment ce noi vom vedea că există un motiv pentru toate. Aceasta ne va permite să începem corecţia înainte de a ne arunca în conflict. Acesta este motivul pentru care noi muncim din greu să prevenim, mai degrabă decât să vindecăm, iar prevenirea înseamnă să lase umanitatea să devină conştientă de înţelepciunea Cabalei, înainte să intre într-o depresie adâncă. Poate că va fi mai uşor să ne întoarcem la termenii cu conceptele Cabalei şi scopul suferinţei, dacă înţelegem perspectiva acesteia despre moarte în general. Aici este ceea ce spune Cabala despre moarte: Noi suntem toţi părţi individuale ale Kli-ului spiritual, numit Adam ha Rishon (Primul Om). Sufletul lui Adam ha Rishon a fost împărţit în miliarde de suflete care au venit jos în această lume. Această lume ocupă miriade de corpuri, fiecare cu propriul său suflet. Scopul fiecărei persoane este să se întoarcă la aceeaşi rădăcină, în Adam ha Rishon, din care acesta a venit jos.
- 66 -
Când venim prima oară în această lume, sufletele noastre nu sunt altceva decât un „punct”. Dacă nu ne construim un Kli spiritual din acest punct, în timpul vieţii în această lume, sufletele noastre se reîntorc la rădăcinile lor în Adam ha Rishon precum seminţele care nu au evoluat, inconştiente, puncte lipsite de viaţă. Ca să o spunem altfel, noi nu ne simţim propria existenţă până când sufletele nu îmbracă un nou corp în această lume. Totuşi, dacă cultivăm acest punct prin intermediul intenţiilor altruiste până când devine un Kli spiritual, acest Kli va rămâne şi după părăsirea corpurilor fizice, din moment ce deja am început să simţim Lumile Superioare în timpul trăirii în această lume. Această conexiune rămâne, deoarece nu este parte a corpului nostru biologic. Kli-ul spiritual percepe ce este în exteriorul nostru, în legătură cu sensul nostru de percepţie natural. Îndată ce suntem în exteriorul nostru, viaţa fizică şi moartea nu vor afecta modul în care sufletul percepe. De aceea, noi nu simţim viaţa şi moartea în această lume atât de intens, din moment ce senzaţiile spirituale rămân intacte. Ca să fim şi mai specifici, eventual trebuie ca să transcendem această alternanţă biologică între viaţă şi moarte, către punctul în care nu suntem afectaţi de acestea.
- 67 -
TEORIA QUANTICĂ În cele ce urmează, este cuvântarea ţinută de Dr. Jeffrey Satinover la Congresul de Cabala, Israel, Aprilie 2005. Această cuvântare se va focaliza pe un câmp care este considerat a fi „ştiinţă avansată”, dar care, comparat cu Cabala, este de fapt chiar primitiv. Gândiţi-vă la o persoană care nu ştie cum arată o nucă, şi brusc găseşte o coajă de nucă. Ea pierde mult timp ca s-o studieze şi după mulţi ani de studiu, decide că este un obiect lipsit de viaţă. În final, după mulţi ani de cercetări ardente, el examinează complexul de simboluri de pe partea interioară a cojii de nucă şi trage concluzia că trebuie să fie o coajă a unui obiect viu, care probabil a conţinut un organism viu care a evoluat şi care nu era coaja în sine. La fel ca şi acea persoană, ştiinţa modernă a avut succes în cercetarea lumii fizice timp de sute de ani, presupunând că aceasta lume este întreaga realitate. Premisa a fost că lumea fizică era o entitate lipsită de viaţă şi că nu există nimic altceva înafară de aceasta. Recent, ştiinţa a concluzionat că dacă testăm meticulos lumea pur fizică, vom fi capabili să găsim evidenţe subtile despre faptul că lumea fizică este doar o coajă care acoperă o entitate vie în interiorul său. Permiteţi-mi să vă explic de ce teoria Quantică modernă este un fel de „ştiinţă de graniţă”. Există o dezbatere extensivă în jurul teoriei Quantice, astfel încât vă voi prezenta doar ce cred eu că este corect. Deasemeni vă recomand să studiaţi acest subiect singuri, ca să ştiţi ceea ce alţi cercetători au descoperit şi apoi să trageţi propriile voastre concluzii. Vreau să subliniez că mecanica Quantică şi ştiinţa modernă, nu spun nimic despre Cabala sau despre spiritualitate. Totuşi, ele spun că lumea fizică nu este sfârşitul. Ei au dovedit că există ceva dincolo, dar - 68 -
nu au putut spune nimic despre natura acestuia. Cred că o definiţie exactă a acestui punct este de o importanţă covârşitoare. Toată cunoaşterea noastră, combinată cu imensa putere a teoriei Quantice şi a interferenţei acesteia cu lumea fizică, ne conduc la deducerea a două lucruri: 1.
Trebuie să fie ceva dincolo de lumea fizică.
2. Nu putem şti nimic despre acel „ceva” şi nu putem să-l cercetăm prin intermediul ştiinţei. Adesea vrem ca ştiinţa să ne servească precum o unealtă în cercetarea spiritualităţii. Dar cei mai buni oameni de ştiinţă, deja şi-au dat seama că aceasta nu este posibil. Ştiinţa poate servi ca o unealtă spirituală, care ne conduce la tragerea concluziei că există şi altceva. În termeni cabalişti, poate fi un recipient care ne conduce spre cunoaşterea punctului din inima. Matematicile cele mai abstracte în mecanica Quantică, pot fi o unealtă care ne permite să recunoaştem existenţa punctului din inima. Dar ştiinţa nu poate pătrunde dincolo de acel punct. *** Permiteţi-mi să fac o scurtă şi uşoară introducere în teoria Quantică. Nu voi folosi matematici sofisticate, ci doar voi prezenta termeni pe care probabil i-aţi auzit şi înainte. Dacă înainte aceşti termeni păreau ca nu au nici un sens, atunci vă felicit, deoarece ei nu erau destinaţi a părea că au vreun sens. Cabaliştii antici au spus că este imposibil să ne imaginăm adevărata natură a realităţii. Mecanica Quantică contemporană a ajuns la o concluzie similară. Este imposibil să folosim vreun termen sau imagini pentru a înţelege cu adevărat natura realităţii fizice. De exemplu, mulţi dintre voi cred că cunoaşteţi faimoasa afirmaţie care spune că atunci când înţelegeţi materia corect, atunci înţelegeţi că este simultan o undă şi o particulă. Acesta este un mod de a vorbi la modă, şi poate că vă
- 69 -
imaginaţi ceva despre asta, sau poate că produceţi chiar o mică ecuaţie mentală. Totuşi, aceasta nu este nimic altceva decât o linie de simboluri fără de sens. Nu există nici un mod prin care să le facem să sune logic. Am spus anterior că teoria Quantică ne permite să înţelegem graniţele ştiinţei contemporane şi declară că este „ceva” dincolo de lumea fizică în sine. Pentru a explica aceasta, voi descrie mai târziu un fenomen surprinzător a cărui cercetare are loc acum, şi se numeşte „evaluare Quantică”. Adiţional, ne vom raporta la un experiment care a fost întâi descris din punct de vedere conceptual, în anii 1960 de către Richard Feynman (1918-1988), unul dintre cei mai mari fizicieni ai secolului 20 şi un laureat al premiului Nobel în fizică. Această descriere este, chiar şi astăzi, cea mai concisă descriere a misterului ce înconjoară mecanica Quantică. Mai târziu, acest experiment a fost executat cu diverse feluri de particule. Voi oferi explicaţia mea în legătură cu motivul pentru care această ştiinţă demonstrează graniţele ştiinţei, şi asupra motivului pentru care indică direct, existenţa a „ceva” dincolo de această lume materială. Vreme de generaţii, perspectiva fundamentală a ştiinţei s-a potrivit cu cea a lui Einstein. Percepţia lui Einstein, încă predomină printre mulţi scientologi, şi menţine afirmaţia că nu există nimic altceva dincolo de lumea fizică. Din moment ce creierul este construit doar din particule materiale, orice eveniment specific, însemnând interacţiunea unei particule cu alta, este definit în totalitate de locaţia particulelor şi a mişcărilor lor în momentul precedent. Aceeaşi perspectivă se aplică fiecărui eveniment în lumea fizică, inclusiv evenimentelor din corpurile noastre, minţilor noastre, gândurilor noastre şi interacţiunilor noastre. Cu alte cuvinte, întreaga lume fizică este inevitabil un mecanism lipsit de viaţă, care este nedescoperit. Orice percepţie care credem că este a noastră proprie, care credem că este percepţia noastră conştientă, sentimente ale fiinţei umane, cu propriile noastre intuiţii (tot ce facem aici şi restul vieţii noastre umane) este doar o iluzie. Nu este iubire, nici
- 70 -
ura, nici pasiune şi nici satisfacţie. Suntem particule fără de viata în compoziţiile complexe ce se perinda de-a lungul timpului. Tot progresul nostru în medicină, se bazează doar pe această perspectivă şi mulţumită acesteia, a avut succes. Mulţi dintre noi ne închinăm viaţa acestui lucru. Această perspectivă este foarte cunoscută şi nu poate fi cu uşurinţă combătută. Totuşi, acest principiu atacă în mod brutal nu doar percepţia noastră despre sine, ci şi nevoia noastră de a găsi scopul şi înţelesul vieţii. Oricât de disperată ar putea să pară, o mare parte a omenirii funcţionează în această manieră mecanică. Mulţi filozofi contemporani au recunoscut că în timp ce acest punct de vedere aduce multe beneficii, el a provocat o alarmantă pacoste peste noi, datorită credinţei că viaţa este ultimul înţeles. Naziştii de exemplu, au aplicat această perspectivă în multe domenii şi au devenit foarte eficienţi atât ca ucigaşi cât şi ca oameni de ştiinţă. Adesea, atitudinea medicinii moderne faţă de oameni, este rece şi crudă, în primul rând din cauza eficienţei perspectivei că viaţa nu are nici un sens. Ştiinţa computerelor este un fel de distilare extremă a privirii mecanice, înspre matematica şi logica interacţiunilor mecanice. Baza ştiinţifică a ştiinţei moderne a computerelor este ideea că o entitate fizică, poate exista simultan în mai multe stadii. Computerul este alcătuit din componente bazate pe „biţi” şi conţine o cantitate enormă a lor. Un „bit” este o entitate fizică ce poate exista în unul din două stadii. Mecanica Quantică modernă permite un fenomen cu implicaţii greu de justificat. Ea afirmă că pot exista entităţi fizice care se află în două stadii simultan. Credeţi-mă doar pentru un moment – un asemenea lucru chiar există. Aceasta înseamnă că, dacă un computer standard poate fi în stadiul N, un computer quantic poate fi în 2 la puterea N stadii în acelaşi timp. La laboratorul Universităţii Yale, am construit un dispozitiv care conţine 400 de asemenea componente. Aceasta ar putea să pară a fi un număr relativ mic, dar un asemenea dispozitiv poate produce o memorie - 71 -
de 2 la puterea 400 biţi. Acesta este un număr atât de mare încât nici măcar nu putem să-l percepem. De aceea, noi vorbim de construirea unor computere de o aşa fantastică putere încât le putem numi chiar magice. Cum s-a ajuns la presupunerea că două stadii diferite pot exista în mod simultan? Aici am putea să menţionăm un experiment condus de Richard Feynman în urmă cu cincizeci de ani. Să presupunem că avem un rezervor plin cu apă, care conţine
Figura 8
o piesă care se mişcă în sus şi în jos. Această acţiune creează unde din două surse diferite, cauzând undele ce se intersectează. Eventual, intersectarea de unde va crea şabloane cunoscute sub numele de „şabloane de interferenţă” (Figura 8). Acest şablon este o colecţie de intersecţii de unde. Este un fenomen foarte cunoscut şi putem calcula cu uşurinţă, unde vor fi punctele de intersecţie.
Figura 9
- 72 -
Acum haideţi să înfăţişăm un experiment similar, dar cu particule în loc de unde. Închipuiţi-vă o armă care împuşcă cu gloanţe discrete, ca nişte particule pe un ecran. Dacă punem o partiţie între arma cu particule şi ecran, având o mică fantă în ea, şi tragem cu particule către ecran, doar o mică rază de particule va penetra ecranul prin fantă. În consecinţă, particulele întotdeauna vor apărea într-un anumit punct previzibil (Figura 9). Dacă am schimba puţin experimentul şi am face două fante în partiţie în loc de una, ne-am aştepta ca particulele să atingă în două puncte diferite ecranul, la fel cum am avut un singur punct distinct pe ecran atunci când am avut o singură fantă. Totuşi, dacă construim experimentul corect, la o anumită scară între dimensiunea particulei şi dimensiunea fantelor, rezultatul va fi chiar diferit: vom descoperi că particulele au apărut pe tot ecranul, şi nu doar în cele două puncte anticipate. Ca rezultat, particulele ar apărea în orice spaţiu aflat pe ecran, şi în ambele direcţii, nedefinit. Cantitatea de particule în fiecare punct ar diferi, fiind mult mai concentrate în centru şi gradat mai rarefiate pe măsură ce ne îndepărtăm de centru.
Figura 10 - 73 -
Proporţia dintre numărul de particule ce apar în fiecare punct, ar crea un şablon de unde (Figura 10). Ca rezultat, cineva ar putea spune că particulele Quantice sunt în mod simultan şi unde şi particule. Aceasta ne conduce la întrebarea, „ce este o undă?”. Ca să simplificăm modul în care aceasta lucrează, o să explic prima oară cu o acurateţe limitată, şi gradat voi îmbunătăţi precizia. O undă este o diviziune a probabilităţilor de a găsi o particulă într-un anumit punct pe suprafaţa ecranului. De fapt, arma cu particule proiectează o „undă mişcătoare de probabilităţi”, o probabilitate ca o anumită particulă să se afle într-o anumită locaţie. Acum permiteţi-mi să mă corectez singur. Când măsurăm numerele ce descriu cantitatea de particule care apar pe fiecare punct al ecranului, obţinem un rezultat matematic care nu se potriveşte cu precizia unei unde mişcătoare de probabilităţi. În schimb, este vorba de rădăcina pătrată a probabilităţii. De fapt, unele rădăcini pătrate sunt negative. Probabilitatea că ceva se va întâmpla în lumea reală, poate să se situeze oriunde între 0 şi 1, dar nu poate fi negativă. Cu alte cuvinte, acest „lucru” care se extinde în spaţiu, nu există în lumea fizică, dar totuşi creează un impact.
Figura 11 - 74 -
Chiar dacă ar fi să armăm o singură particulă pe săptămână, distribuţia probabilă ar rămâne identică cu şablonul de interferenţe al celor două unde menţionate mai sus. De fapt, chiar dacă am arma o singură particulă, am dezasambla echipamentul, l-am pune înapoi un an mai târziu, şi am arma o altă particulă singulară, tot vom primi acelaşi rezultat. (Figura 11). Acest şablon, probabil că este construit cu o precizie absolut mecanică. Este atât de uluitor, încât pare că pătrunde dincolo de timp şi spaţiu. Structura acestui fenomen este prearanjată într-un mecanism perfect, matematica acestuia este cunoscută cu o precizie uimitoare, şi astăzi acest fenomen ne asistă în construirea uimitoarelor şi preciselor dispozitive de calcul. Dacă ar fi fost să armăm o singură particulă, am fi fost capabili să prezicem cu o precizie matematică uimitoare, probabilitatea ca particula să lovească un anumit punct de pe ecran. Totuşi, mecanica Quantică spune, şi acesta este punctul meu principal, că nimic din universul fizic nu poate determina exact unde va lovi această particulă. Cu alte cuvinte, când priviţi milioane de particule, materiile sunt determinate cu o siguranţă matematică absolută. Totuşi, locaţia specifică în care fiecare particulă va ateriza, rămâne de nedefinit în universul fizic. Ca rezultat, unii dintre cei mai mari fizicieni au dedus că a existat un element determinant în univers, care operează exact cum ne-am gândit. Totuşi, mai este şi un alt element operativ, care este foarte delicat ţesut în textura universului şi care nu interferează cu necunoscutul mecanic. Acesta este motivul pentru care totul pare a fi mecanic, în ochii celui care nu observă cu suficientă atenţie. Totuşi, dacă observăm cu mare atenţie, vom descoperi că orice desfăşurare particulară din univers, este afectată de ceva care nu este parte a universului. Mai mult, din moment ce teoria în sine necesită un element care este esenţial extra-universal, suntem puşi în faţa unei graniţe.
- 75 -
Acesta este motivul pentru care unii fizicieni au proclamat că fizica Quantică a fost ştiinţa de graniţă, o ştiinţă ce indică graniţele pe care umanitatea le poate atinge în timp ce studiază universul fizic. Cu alte cuvinte, aceşti fizicieni declară că este ceva dincolo de aceste graniţe, pe care ştiinţa nu va fi niciodată capabilă să o definească.
- 76 -
CREDIBILITATEA TEORIEI QUANTICE Orice teorie poate aduce dovezi greşite. Teoria Quantică, deasemeni, este doar o teorie şi poate să greşească. Mai mult, chiar şi astăzi sunt oameni de ştiinţă care o consideră eronată şi caută alternative. În lumea ştiinţei, este ceva obişnuit ca o teorie să eşueze şi ca alta să răsară în locul ei. Totuşi, există o deosebire subtilă care trebuie făcută aici. Permiteţi-mi să explic prin comparaţia dintre teoria Newtoniană şi teoria relativităţii a lui Einstein. În primul rând, să presupunem că aici avem un băţ care se mută în spaţiu. Conform lui Einstein, dacă facem băţul să se mute foarte repede, el va începe să se micşoreze. Conform lui Newton, în ceea ce priveşte viteza, băţul va rămâne aşa cum este. Deci, avem două teorii aflate în competiţie. Unii vor spune că teoria lui Newton este complet falsă şi că cea a lui Einstein este corectă. Într-adevăr, dacă privim întrebarea în mod superficial, aceasta ar fi o afirmaţie adevărată. Totuşi, din punct de vedere al materiei, afirmaţia este falsă. Modul precis de a decide între cele două teorii, este de a spune că teoria lui Newton este graniţa cazului teoriei lui Einstein. Aceasta înseamnă că în cele mai familiare circumstanţe, băţul nu se poate mişca atât de repede astfel încât sa îl vedem micşorându-se. De aceea, în cele mai multe cazuri, explicaţiile lui Newton sunt valabile. Totuşi, percepţia lui Einstein este în general corectă. Nu doar că este adevărat în ceea ce privesc vitezele. Dar ar putea să fie deasemeni adevărat dacă am accelera totul la o asemenea viteză, astfel încât să putem de fapt vedea cum băţul se micşorează. Dacă ştiinţa descoperă o nouă teorie care spune că realitatea descrisă astăzi de mecanica Quantică este un caz de graniţă, atunci tot ce am spus despre teoria Quantică va rămâne adevărat. Dacă spuneţi că acestea sunt incorecte, atunci va trebui să vă arătăm că este total şi esenţial fals. O asemenea posibilitate există întotdeauna, teoretic, dar mecanica Quantică deja s-a dovedit a fi teoria ştiinţifică de cel mai mare - 77 -
succes în istoria ştiinţei, trecând teste mult mai riguroase decât orice altă teorie de până acum. De aceea, este puţin probabil ca ea să fie fundamental respinsă. *** La originea sa, ştiinţa s-a bazat pe o vedere religioasă asupra lumii, percepând lumea ca pe o entitate vie în care diverse forţe spirituale operează, cum ar fi fantomele şi demonii. Mai târziu a venit ştiinţa mecanicii moderne, care a determinat că teoria precedentă a fost în totalitate falsă, şi că lumea ar putea fi cel mai bine înţeleasă prin folosirea principiilor mecanice ale fizicii şi ale chimiei. Ştiinţa mecanică a determinat că nu erau nici fantome şi nici demoni care să se interfereze, şi să opereze asupra materiei. În schimb, este postulat că materia este acţionată de cauză şi efect. Reacţiile chimice nu au loc în concordanţă cu fantomele alchimiei, ci cu reacţiile chimice cuantificabile care pot fi mecanic controlate de către matematică. Această abordare mecanică a făcut posibil progresul nostru imens în înţelegerea materiei şi a modului ei de operare. Deasemeni ne-a condus către numeroase inovaţii tehnice care ne-au adus beneficii timp de mulţi ani. După cum am spus mai devreme, medicina modernă se bazează fundamental pe această vedere materialistă asupra lumii. Până în 1930, credinţa predominantă a fost că biologia era diferită de orice altă ştiinţă. Se credea că deşi un organism viu era făcut din chimicale, cu toate acestea el era acţionat de o entitate vie care nu era materie. Totuşi, evoluţia biologiei contemporane a putut să aibă loc doar după ce s-a decis să se înlăture ideea de entitate vie. Profesorii care au insistat să sprijine conceptul vechi, au fost discreditaţi de către universităţi. De aceea, ingineria genetică modernă, biologia moleculară şi farmacologia au progresat prin abordarea mecanică lipsită de viaţă, a reducerii biosistemelor vii la nimic altceva decât la nişte maşinării complexe.
- 78 -
Este un foarte interesant punct în legătură cu conexiunea dintre fizică şi alte ştiinţe: toate ştiinţele – chimie, biologie, zoologie, antropologie, sociologie şi orice altă ştiinţă – şi-au proiectat modelele în concordanţă cu percepţia mecanică a ştiinţei încoronate – fizica. De fapt, acest proces continuă şi astăzi. În multe universităţi din lumea întreagă, diferite ştiinţe încă trebuie să îşi adapteze modelele, la modelele fizicii secolului 19. Problema este că fizica deja a abandonat aceste modele. Chiar şi biologia moleculară, care studiază cele mai minuscule obiecte, trebuie să se întoarcă spre calea pe care revoluţia Quantică a pavat-o. Cu aproximativ un an în urmă, am ţinut un curs la departamentul de biochimie în cadrul Institutului din Toulouse, Franţa. Şeful departamentului, nu era conştient de faptul că pentru a înţelege procesul evolutiv al proteinelor, cineva are nevoie să ia în considerare efectele Quantice şi că acesta este motivul pentru care procesul nu poate fi înţeles în termenii mecanicii clasice. Acesta este doar un exemplu de cum, chiar şi o ştiinţă „fundamentală” precum biochimia, nu a internalizat implicaţiile mecanicii Quantice. Chiar şi în propria sa „curte”, în fizică, cei mai mulţi fizicieni nu luptat încă cu implicaţiile descoperirii că evenimentele se desfăşoară în universul fizic, fără să fie complet determinate de evenimentele anterioare din universul fizic. Acest concept încă şochează predominanta percepţie ştiinţifică despre lume. Noi suntem în mijlocul unei revoluţii conceptuale care progresează încet. Din ce în ce mai mulţi fizicieni, biofizicieni şi cercetători biomoleculari încep să înţeleagă impactul mecanicii Quantice. Totuşi, doar o mică parte a recunoscut că evoluţia încorporează efectele Quantice în proiectul procesului organismelor. Când aceşti oameni de ştiinţă au început să întâlnească revoluţia conceptuală, unii dintre ei au îmbrăţişat implicaţiile atât de greu de atins – că vederea mecanicistă a fost depăşită, şi că altceva i-a luat locul. Într-o manieră personală, mi-ar place să spun că şi ca bărbat tânăr, am simţit că misterele lumii fizice ascund un mister şi mai profund. - 79 -
Chiar şi înainte am ştiut despre ce vorbea fizica Quantică, şi am presupus că intrând în profunzimile sale, aceasta m-ar conduce spre lumea spirituală. În plus, întotdeauna am fost intuitiv atras de Cabala. De câte ori m-am intersectat cu forma ei genuină, am simţit că ea demonstrează un adevăr inerent.
- 80 -
ESENŢA ÎNŢELEPCIUNII CABALEI
- 81 -
STRĂDUINŢA PENTRU ECHILIBRU
Copii fiind, mulţi dintre noi am crezut că lumea a fost umplută cu tot felul de forţe, cum ar fi fantomele din basme. Pe măsură ce am crescut, am eliberat această credinţă, dar chiar şi acum, încă simţim ca şi cum acele forţe chiar ar exista. Adevărul este că noi le căutăm în fiecare moment. Vrem să ştim mai multe despre lumea în care trăim, deoarece dacă nu am face-o, nu am fi niciodată eliberaţi de senzaţia de incertitudine, nu am trăi niciodată în pace şi încredere. Suntem curioşi să înţelegem lumea în care trăim şi să ne îmbunătăţim starea de a fi. Această curiozitate evocă întrebări precum, „Cine sunt eu?” „Unde mă aflu?” „Ce voi deveni?”. Astfel de întrebări ne determină să dorim să cunoaştem realitatea în care trăim. Realitatea este divizată în două părţi: fiinţa umană şi mediul său înconjurător. Unii pretind că ar trebui doar să ne studiem şi să ne schimbăm pe sine, afirmând că făcând acest lucru, ne vom simţi liniştiţi şi mult mai pozitivi faţă de lume. Alţii, totuşi, spun că ar trebui să rămânem aşa cum suntem, să facem ceea ce lumea ne aduce în calea noastră şi să schimbăm lumea astfel încât să fie în concordanţă cu nevoile noastre. Altfel, s-ar părea că vieţile noastre nu ar mai funcţiona foarte bine. Stadiul cel mai bun în care ne putem afla faţă de lume, este acela de echilibru. Dacă fiecare m-a înţeles şi vrea exact ceea ce eu vreau, atunci aceasta ar fi o stare de echilibru. Nu există o altă stare mai perfectă decât senzaţia că ne aflăm într-o stare de echilibru cu lumea. Aceasta poate fi comparată cu a fi un fetus în burta mamei mele: totul există doar ca să aibă grijă de mine; nu are nici un rost să am vreo acţiune defensivă. Ştiinţa se referă la acel stadiu ca la o „homeostază”. Cuvântul grec, homo, înseamnă acelaşi sau similar, iar staza este cuvântul grec pentru - 82 -
condiţie. Aceasta este starea de a fi, spre care tinde fiecare obiect în realitate . Legile fizicii, chimiei şi ale biologiei explică faptul că singurul motiv pentru orice mişcare a materiei, indiferent că este vorba de inanimată, vegetală, animată sau vorbitoare, tinde să fie în echilibru cu mediul înconjurător. Pentru noi, ca fiinţe umane, pentru a fi în balans cu lumea înconjurătoare, trebuie să cunoaştem natura lumii înconjurătoare şi cum putem egaliza cu aceasta. Doar atunci vom şti cum să ajungem într-un stadiu în care fiecare vrea ceea ce eu vreau, are aceleaşi gânduri şi nu manifestă nici o acţiune împotriva celorlalţi. Şi astfel, totul ar fi învăluit în pace şi iubire. Acesta este scopul pentru care Cabala există; ea ne învaţă cum să obţinem pacea între oameni şi între oameni şi natura. Toate cererile noastre pentru lume şi pentru noi înşine, sunt îndepărtate de către ştiinţă. Din păcate, progresul ştiinţei şi al tehnologiei nu ne-a făcut mai fericiţi. Pentru toate eforturile noastre de a ajunge întrun stadiu de linişte, întregire şi fericire, realitatea noastră devine din ce în ce mai aspră şi mai dureroasă, cu fiecare zi care trece. Dar dacă toţi ne dorim ceea ce este mai bine, atunci de ce sunt atâtea probleme? Problemele există deoarece nu cunoaştem realitatea generală, cum se comportă ea, structura ei şi cum acţionează asupra noastră. Nu ştim cu ce trebuie să egalizăm. Se pare că, cu cât mai adânc pătrundem în materie, şi cu cât mai mult încercăm să înţelegem propria noastră natură şi natura dinafară lumii, cu atât mai mult eşuăm să vedem ce doreşte natura de la noi, de ce ea există, şi scopul fiecărui element din natură. Unii cercetători au dovedit exteriorul şablonului materiei; alţi cercetători au pătruns adânc în structura acesteia, dincolo de nivelul molecular, la relaţia dintre atomi şi particulele subatomice. Cei mai avansaţi cercetători pretind că la un anumit nivel, materia devine evazivă. Din acel punct, ei nu mai înţeleg ce se întâmplă. Totuşi, motivul pentru care ei nu reuşesc să înţeleagă existenţa de dincolo de nivelul
- 83 -
subatomic, nu este lipsa unor unelte de cercetare mai sofisticate, ci inabilitatea fiinţelor umane să perceapă pe deplin realitatea. În timp ce ne raportăm doar la cele cinci simţuri ale noastre, simţim că putem face orice vrem cu realitatea. Îndată ce intrăm în lumea spirituală, totuşi, ne dăm seama că de fapt realitatea este aceea care face ce vrea cu noi. De la un anumit nivel de spiritualitate şi mai sus, înţelegem, că suntem cei care construiesc propria realitate. Cu alte cuvinte, ne dăm seama că realitatea este un fel de proiecţie a sinelui nostru. Acest ultim nivel este ceea ce descriu cercetătorii contemporani. Ei susţin că există o anumită limită dincolo de care noi nu putem percepe. Acest punct între lumea fizică perceptibilă şi ceea ce se află dincolo de percepţia noastră, este punctul de întâlnire dintre ştiinţă şi Cabala. Cabala explică faptul că există un mod de a cerceta, care ne permite să penetrăm „nivelul cauzalităţii”. Folosind-o, cineva poate înţelege cu siguranţă de ce lumea există, ce vrea de la noi, şi cum putem exista în echilibru cu ea, un echilibru pe care-l vom experimenta ca pace şi linişte. Aceia care deja au cercetat acea realitate, sunt numiţi „cabalişti”, şi scrierile lor descriu ceea ce rezultă din cercetările lor. Cabaliştii susţin că dincolo de materia vizibilă, stau voinţa şi gândirea Naturii, care înconjoară întreaga realitate. Această voinţă şi gândire ce circumscriu realitatea, o privesc, şi o operează pentru a fi benefică. Mai mult, această voinţă şi gândire, constituie legea generală a realităţii. Cu alte cuvinte, legea generală a realităţii este dăruire absolută, şi toată materia din realitate trebuie să echivaleze cu aceasta. Înţelepciunea Cabalei ne ajută să percepem actuala atitudine a Naturii în ceea ce ne priveşte. În acest fel, putem trata Natura cu aceeaşi atitudine şi deci să o echivalăm. Nivelele de revelare a realităţii actuale, sunt numite „lumi”. La fel cum oamenii de ştiinţă pătrund în structura materialelor cu ajutorul microscopului, sau studiază spaţiul profund cu telescopul, tot astfel şi cabaliştii penetrează gândul ce înconjoară realitatea folosind înţelepciunea Cabalei. - 84 -
Progresul nostru în cercetarea realităţii este o adevărată aventură. Începem să ne simţim trecutul şi viitorul, şi să descoperim că de fapt timpul nu există; că, de fapt, totul deja există. Un cabalist se poate deplasa în timp, după cum percepem noi acum, să progreseze sau să regreseze dincolo de stadiul prezent. Oamenii care fac asemenea „salturi în timp” sunt numiţi „profeţi”. Ei nu îşi imaginează viitorul, ci doar se deplasează cu câteva grade înainte, către un anumit nivel al realităţii, pe care restul umanităţii o să-l atingă într-o zi. Ei ne vorbesc „de acolo” şi ne spun despre ce simt ei în „timpul prezent” al lor. Ei ar putea tot aşa de uşor să fie mari istorici, regresând în stadii pe care umanitatea le-a experimentat cândva, să le simtă şi să ne spună despre ele. Putem adesea să găsim în scrieri cabaliste ce descriu evenimente înainte de timpurile lor proprii, cum a fost Abraham, care cutreiera dintrun loc în altul, întâlnind oameni care învăţau ce a spus şi ce a făcut el. Ca să cunoască toate acestea, un cercetător cabalist trebuie să se întoarcă înapoi în timp ca să găsească acelaşi stadiu pe care-l avea Abraham, acesta însemnând un anumit grad, şi să ne vorbească despre acea realitate, fiind total prezent în ea. Un cabalist poate transmite impresii din acel timp. Baal HaSulam descrie aceasta în următorul mod: Dar, deoarece aceia au atins gradul în care se afla Abraham, ei văd şi cunosc ce Abraham a văzut şi a ştiut. Din această cauză, ei ştiu ceea ce Abraham ar spune, şi la fel ca în toate vorbele înţelepţilor noştri, ei au interpretat versetele din Tora. Toate acestea din cauză că ei au atins deasemeni gradul, şi fiecare grad din spiritualitate este o realitate. Fiecare vede realitatea, precum cei care vin în oraşul Londra din Anglia, văd ce este în acel oraş şi ce se vorbeşte acolo. –Baal HaSulam, Shamati, articol 98: Spiritualitatea este aceea care nu va fi niciodată pierdută.
- 85 -
În plus faţă de abilitatea de a călători în timp, cabaliştii descoperă şi alte forţe în realitate. Nu este nici o coincidenţă că legendele vorbesc despre fantome, demoni şi îngeri. Deşi, de fapt au un înţeles foarte diferit de modul în care sunt descrişi în mod curent, aceste forţe există. Un cabalist care cercetează profunzimea naturii, începe să vadă forţele cu care operează aceasta, se conectează la ele şi le foloseşte pentru beneficiul tuturor, al său şi al umanităţii. Acceptarea studiului realităţii necesită anumite eforturi, dar deasemeni captivează întreaga viaţă interioară a cuiva şi furnizează o împlinire totală. O persoană care studiază realitatea, descoperă motivul existenţei noastre, ştie unde trebuie să ajungem toţi şi înţelege motivele multiplelor noastre probleme. De aceea, Cabala nu este doar o cercetare ştiinţifică teoretică. Mai degrabă, este o metodă practică ce intenţionează să ne ajute în fiecare moment al vieţii noastre. Prin intermediul Cabalei, persoana descoperă viitorul, trecutul, atributele sale atunci când a descins pentru prima oară în această lume, cu multe vieţi în urmă, şi calea pe care trebuie să o străbată. Văzând ambele capete ale frânghiei, persoana înţelege ce trebuie să facă şi cum o poate face cel mai bine. Cabaliştii pot deasemeni să vadă forţele care operează asupra lor în orice moment dat, cum ar fi de exemplu faptul că o persoană ar trebui să se căsătorească cu o anumită individualitate, sau de ce copii cuiva sunt aşa precum sunt. Toate aceste detalii sunt predeterminate. Astăzi, de fapt, chiar şi ştiinţa recunoaşte că această informaţie este determinată în gene. Există o poveste faimoasă despre nişte gemeni care sunt separaţi la o vârstă fragedă şi care pierd contactul unul cu celalalt. Treizeci de ani mai târziu ei s-au reîntâlnit şi au descoperit că ambii aveau aceeaşi ocupaţie, că nevestele lor aveau acelaşi nume şi că ei au trăit în case cu acelaşi număr al străzii. Materia se desfăşoară în acest mod, deoarece informaţia noastră internă defineşte tot ceea ce ni se va întâmpla în fiecare dintre stadiile pe care le vom experimenta în viaţă.
- 86 -
Cabala numeşte aceste aranjamente interne care ghidează cursul vieţii cuiva, Reshimot. Reshimot există în fiecare persoană, şi fiecare fază pe care persoana o experimentează este menită să o înveţe ceva ce o va propulsa către obţinerea ultimului scop. Dacă am fi cunoscut forţele ce operează asupra noastră şi asupra structurii noastre interioare, ne-am fi putut pregăti pentru fiecare stadiu viitor. Dacă am fi ştiut cum să fim în echilibru cu legea generală a realităţii, atunci realitatea ne-ar fi părut total opusă aparenţei sale actuale. Înţelepciunea Cabala, nu este menită să ne înveţe despre realitate într-o manieră ştiinţifică, astfel încât să putem filozofa despre „locuitorii” Lumilor Superioare. Mai degrabă, ne învaţă cum să ne controlăm destinul în fiecare clipă. Toate forţele şi evenimentele care ne presează, sunt menite să ne ajute să devenim conducătorii propriei noastre realităţi. „Conducătorii realităţii” înseamnă că suntem în echilibru cu realitatea, în fiecare moment al existenţei. De aceea, scopul nostru este să descoperim ce implică „aflarea în stadiul de echilibru”.
- 87 -
CONTROLÂND LUMEA MATERIALĂ Cabaliştii cercetători ai realităţii, au descoperit că realitatea constă din lumea noastră şi din lumile superioare. Cea mai joasă dintre toate lumile, este lumea noastră materială; toate celelalte sunt lumi spirituale. În lumile spirituale, nu există ceva precum materia fizică, în forma în care ea există în lumea noastră materială. Substanţa lumilor spirituale constă doar din dorinţe, forţe şi gânduri. Noi credem că putem controla materia lumii noastre, dar când ne ridicăm pe un nivel mai înalt, imediat ne dăm seama că materia este doar o consecinţă. Materia este operată de către Forţele Superioare, Lumile Superioare. Deoarece noi încă nu ne aflăm în aceste lumi, nu suntem în stare să le controlăm. Dacă dorim să schimbăm măcar ceva, trebuie să ne ridicăm la un grad aflat deasupra celui al nostru, unde pregătirile au fost făcute înainte de a fi implantate în noi. Doar la acel nivel vom obţine un anumit nivel de înţelegere şi abilitatea de a schimba ceva. Viaţa ne dovedeşte în mod repetat că noi nu controlăm nimic, şi mai mult de atât, noi ne aflăm în anii noştri de aur, înainte de a ne da seama că viaţa deja a trecut. În ciuda progresului tehnologic, umanitatea este complet zăpăcită în legătură cu progresul său viitor. Suntem într-un stadiu teribil, deoarece ne aflăm cât putem de departe de echilibru, şi până să găsim cunoaşterea şi puterea de a schimba ceva la un nivel mai înalt decât materia, nu vom avea nici o clipă de linişte. Doar când ne ridicăm la gradele şi forţele care operează în lumea noastră, vom găsi mult doritul echilibru.
- 88 -
DESCHIZÂNDU-NE OCHII Toată realitatea este un singur şi neschimbat gând de dăruire. Cabaliştii se referă la acest gând, prin numele „Gândul Creaţiei”. Ei spun că Esenţa sa este voinţa Creatorului de a fi bun cu Creaţia Sa. Dacă nu ne raportăm în mod similar la gândul de compasiune al realităţii, atunci ne aflăm în dezechilibru cu acesta, şi acest lucru îl experimentăm ca şi suferinţă. Bineînţeles că nu o simţim în mod natural. Şi chiar şi după ce o facem, ni se pare greu de înţeles. Dacă am vedea că acesta este modul în care realitatea operează, atunci ne-am schimba drumurile. De aceea, singurul nostru ţel ar trebui să fie deschiderea ochilor noştri, pentru a vedea că aceasta este situaţia. Înţelepciunea Cabalei ne ajută să vedem aceasta; când vom vedea, atunci cu siguranţă ne vom schimba. Dacă am văzut că ceva îmi poate îmbunătăţi situaţia, o să fac tot ce este posibil să obţin acel lucru. Şi dacă ar fi trebuit să dau ceva pentru a induce îmbunătăţirea, aş fi dat, atâta timp cât starea existenţei mele ar fi mai bună. De aceea, prima dificultate este să ne deschidem ochii şi să vedem ce ne este în prezent ascuns. Toate stadiile noastre evolutive sunt prehotărâte în Gândul Creaţiei, dar modul şi ritmul în care le traversăm depind în întregime de noi. Într-adevăr, am putea păşi pe acest drum chiar şi astăzi, şi să echivalăm cu Gândul Creatorului.
- 89 -
STRUCTURA REALITĂŢII De-a lungul existenţei sale, umanitatea şi-a utilizat cele cinci simţuri pentru a cerceta realitatea în care trăieşte, şi să înţeleagă descoperirile formulate de ştiinţe. Scopul ştiinţei şi cunoaşterea acumulată de umanitate, este de a îmbunătăţi vieţile noastre şi să ne ajute mai eficient să folosim lumea în care trăim. Înţelepciunea Cabalei, spre deosebire de toate celelalte ştiinţe, cercetează realitatea a cărei existenţă eludează o persoană obişnuită. Pentru a cerceta această realitate, persoana trebuie să fie echipată cu un alt simţ, un simţ ce percepe „Lumea Superioară”. Cu această abilitate adiţională senzorială, persoana poate să înţeleagă informaţia despre Lumea Superioară şi să o experimenteze. Ca orice om de ştiinţă obişnuit, un cabalist poate înregistra reacţii ale acţiunilor. Cabaliştii sunt cercetători ai Lumii Superioare, şi astfel, ei au înregistrat descoperirile lor de-a lungul a mii de ani de cercetare. Colecţia înregistrărilor lor constituie înţelepciunea Cabalei. Înţelepciunea Cabala, descrie acţiunile ce au originea în Creator şi care vin în jos spre lumea noastră prin intermediul Lumilor Superioare. Totodată descrie modul în care ei trec dincolo de realitatea corporală pe care noi toţi o putem percepe cu cele cinci simţuri obişnuite. Lumea noastră este o consecinţă a Lumilor Superioare. De aceea, înţelepciunea Cabalei conţine cunoaşterea despre Lumile Superioare şi despre lumea noastră. Lumile Superioare se referă la un nivel mai înalt al existenţei decât lumea noastră, unde timpul, spaţiul şi mişcarea nu există, ci doar forţe abstracte. Rezultă că înţelepciunea Cabalei conţine existenţa tuturor timpurilor aşa cum sunt ele exprimate în lumea noastră. Cabala este destinată să ne ajute să cercetăm toate stadiile existenţei. Această secvenţă de stadii, include stadiul nostru dinainte ca sufletele noastre să se îmbrace în corpuri fizice, toate fazele noastre în timp ce existăm în lume, şi situaţia noastră din clipa în care sufletul părăseşte corpul şi se reîntoarce la rădăcina sa în Lumea Superioară. - 90 -
Cabala are legătură cu tot ce extinde de la Creator către realitatea pe care El a creat-o, şi pe care o conduce către scopul dorit de El. Cabala nu are legătură cu Creatorul în sine. În lumina crizei prin care trece umanitatea şi a creşterii senzaţiei de neajutorare şi goliciune, a sosit timpul ca înţelepciunea Cabalei să iasă la suprafaţă. Cabala explică faptul că scopul realităţii este de a ridica umanitatea către un nivel al egalizării cu Creatorul. Scopul declinului umanităţii în această lume, este de a ne facilita creşterea independentă la un nivel mai înalt al realităţii – nivelul Creatorului. În timp ce ne aflăm în această lume şi ascensionăm către Creator, noi avem ambele capete ale realităţii, din moment ce suntem în lumea noastră fizică, şi sufletele noastre la nivelul Creatorului. Acesta este scopul existenţei noastre, predeterminate de către Creator, care ne conduce către el. La sfârşitul tuturor încarnărilor noastre în această lume, sufletele noastre vor atinge gradul Creatorului. Din punctul de vedere al Creatorului, începutul procesului şi sfârşitul acestuia, se află în acelaşi punct. Dar în timp ce nu există conceptul de timp pentru Creator, pentru noi procesul se extinde de-a lungul mileniilor, o lungă perioadă de timp, suficientă pentru noi ca să atingem înţelegerea şi calităţile necesare ca să evoluăm. Aceasta ne va ajuta gradat să devenim din ce în ce mai mult precum Creatorul, şi în final să devenim parteneri egali cu El. Procesul este în principal unul de evoluţie treptată. Procesul evolutiv al umanităţii este ca şi decojirea unui fruct: uscat şi amar în stadiu necojit, şi dulce şi zemos la final. Dacă nu am şti cum să decojim fructele, atunci am fi avut o impresie eronată despre amărăciunea fructului, care decojit ar fi probabil şi mai amar. Dar din moment ce ştim cât de bună este finalitatea procesului, putem justifica întreaga acţiune de decojire. De aceea, doar cei care cunosc finalitatea procesului, îl pot justifica; dacă noi, deasemeni, am putea să ne vedem stadiul viitor, atunci am înţelege acţiunile Creatorului şi le-am justifica.
- 91 -
PE SCARA GRADELOR „Escaladarea gradelor Lumilor Superioare” este un termen generic pentru toate discernămintele noi pe care le colectăm de-a lungul drumului spiritual, îmbunătăţirea perpetuă interioară, şi noile calităţi pe care cineva şi le asumă în fiecare moment. După cum am menţionat anterior, creatura este compusă din voinţa de a primi plăcere. Această voinţă este divizată în cinci părţi elementare, numite „cinci grade ale Aviut (grosime)”. Ele sunt gradate de la Aviut zero (rădăcina) până la Aviut patru. De aceea, termenul Aviut serveşte la măsurarea intensităţii dorinţei. Fiecare dintre gradele de bază ale Aviut este divizat în cinci subgrade, şi fiecare dintre acestea sunt divizate încă odată în subsubdiviziuni. De aceea, voinţa de a primi este împărţită în 125 grade, şi ni se cere să le corectăm pe toate. Corecţia dorinţei înseamnă să folosim dorinţa pentru plăcere, pentru a aduce plăcere altuia. O asemenea folosinţă este numită „a da” sau „a dărui”. Atributul Creatorului este de a dărui, şi abundenţa ce provine de la El către creaturile Sale, este o expresie a dorinţei Sale de a da. De aceea, corectarea egoului uman de la a vrea să mulţumească sinele, la a vrea să dăruiască, este considerată o ascensiune în grade. Cu fiecare grad, persoana capătă şi mai multă dorinţă de a dărui şi în consecinţă se simte mai asemănător cu Creatorul. Cu fiecare ascensiune, persoana se apropie şi mai mult de atributul Creatorului şi de scopul vieţii sale. Procesul persistă până când se dobândeşte atributul Creatorului în toată deplinătatea şi se devine identic cu El. Pentru a permite fiinţelor umane să se corecteze, Creatorul a creat lumile şi gradele acestora, înainte ca El să creeze omul. Doar după aceea a fost creată umanitatea şi coborâtă în această lume. De aici, noi oamenii, trebuie să urcăm înapoi către rădăcinile noastre. Prin urmare, Cabala are de-a face cu două succesiuni: „De Sus în jos” trecând prin
- 92 -
revărsarea lumilor şi a gradelor acestora, şi „de jos în Sus”, aceasta însemnând ascensiunea sufletului prin aceleaşi grade. Lumile care provin de la Creator sunt Ein Sof, Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira, Assiya şi în final, lumea noastră (Figura 12). Cabala descrie ambele aspecte, crearea lumilor şi cum un suflet descinde de la Creator prin toate lumile în jos până la a noastră. Între Lumile Superioare şi lumea noastră, este „bariera” care separă lumea materială de lumea spirituală.
Figura 12 Mai jos de barieră, corpul şi sufletul se află la nivelul acestei lumi, şi noi începem procesul corecţiei noastre la acest nivel. Din această lume, sufletul urcă prin acumularea de cunoştinţe despre realitatea spirituală, traversând lumile Assiya, Beria, Yetzira, Atzilut, Adam Kadmon şi în final se reîntoarce în lumea Ein Sof. Acolo, într-un stadiu numit Gmar Tikkun (sfârşitul Corecţiei), sufletul este reunit complet cu Creatorul.
- 93 -
Înţelepciunea Cabala cuprinde întreaga realitate aflată sub Creator: lumile, totul din interiorul lor, coborârea sufletului în această lume şi întoarcerea acestuia în sus. Cu alte cuvinte, înţelepciunea Cabalei conţine toate stadiile şi situaţiile umanităţii. Toate lumile, inclusiv a noastră, stau una sub cealaltă. De aceea, toate lumile cuprind aceleaşi elemente. Lumina provine de la Creator şi traversează toate lumile în jos, spre această lume. De aceea, fiecare element care este prezent în lumea Ein Sof, este deasemeni prezent în toate celelalte lumi. Cabaliştii definesc această relaţie ca „rădăcini şi ramuri”: Deci, nu există nici un lucru în realitate, sau un eveniment al realităţii, care să fie găsit într-o lume inferioară, pe care să nu îl regăsim asemenea şi în lumea de deasupra acesteia, identice ca două picături într-un lac, şi ele sunt numite „Rădăcină şi Ramură”. Aceasta înseamnă că lucrul găsit în lumea mai joasă, este considerat o ramură a şablonului său, găsit în lumea superioară, fiind rădăcina lucrului de jos, şi acesta este locul în care a fost imprimat şi menit să fie. —Baal HaSulam, Esenţa Înţelepciunii Cabalei Din această cauză, noi vedem că fiecare element şi detaliu din această lume, cu toate conexiunile sale, este prezent şi în toate Lumile Superioare, de la Assiya la Ein Sof. Universul, planeta Pământ, inanimatul, vegetalul, animatul şi vorbitorul, toate sunt găsite deasemeni, în lumile de deasupra acestei lumi. Este doar o singură diferenţă între elementele acestei lumi şi elementele Lumilor Superioare: în Lumile Superioare, elementele sunt forţe, iar în lumea noastră, ele sunt materie. Atingerea Lumilor Superioare permite persoanei să vadă forţele care operează asupra fiecărui lucru din lume. Când atingem Lumea Superioară, ştim modurile în care se comportă fiecare element din realitatea lumii, motivul acestui comportament şi calităţile sale. înţelepciunea Cabalei ne facilitează ascensiunea în Lumea Superioară şi - 94 -
permite ca să observăm comportamentul fiecărui obiect în această lume de sus. Trecerea barierei este un proces gradat. Studierea Cabalei cu scopul de a fi aproape de atributul Creatorului – atributul de dăruire – îmbunătăţeşte puterea persoanei. Perspectivele din ce în ce mai subtile, se referă la realitatea pe care persoana o trăieşte. Persoana începe să simtă operaţiile desfăşurate în spatele „scenei” materiei, forţele care operează materia vizibilă şi perceptibilă. Un cabalist continuă să simtă aceeaşi realitate ca şi înainte, cu cele cinci simţuri obişnuite, dar în acelaşi timp percepe forţele din spatele graniţei perceptuale ale celor cinci simţuri, cu ajutorul celui de al şaselea simţ. Realitatea ascunsă devine din ce în ce mai lucidă, şi existenţa unei alte realităţi dincolo de tabloul acestei lumi, devine aparentă. Revelarea realităţii spirituale este divizată în trei faze, numite Ibur (gestaţie), Katnut (copilărie) şi Gadlut (maturitate). În prima fază, Ibur, ne putem vedea propriul stadiu, dar nu îl putem înţelege. În a doua fază, Katnut, noi înţelegem că ceva se întâmplă, dar încă nu putem participa în mod independent la acţiunea spirituală. În a treia fază, Gadlut, obţinem puterea şi înţelepciunea de a participa în acţiunea spirituală şi influenţăm realitatea spirituală. La al treilea nivel, noi începem să determinăm curgerea forţelor din Lumea Superioară spre lumea noastră şi înapoi. Ca indivizi, devenim atunci participanţi activi, conductori prin care curgerea călătoreşte de sus în jos şi de jos în sus. La nivelul Gadlut, ne dăm seama de partea noastră şi operăm ca şi conectori între lumi. Acesta este stadiul nostru corectat şi fiecare persoană îl poate atinge. Fiecare persoană poate simţi fiecare lucru şi element al fiecărei lumi. Tot ce avem nevoie este un simţ special, subtil, o abilitate de a discerne şi de a simţi. Chiar şi în această lume, discernem considerabil diferenţa dintre senzaţiile unui copil mic, un tânăr, un adult şi un om de ştiinţă. Studiul Cabalei construieşte continuu noi intuiţii şi discernăminte în noi, eventual conducându-ne către perceperea Lumilor Superioare.
- 95 -
De sus putem înţelege de ce Cabala conţine toate învăţăturile şi ştiinţele acestei lumi. Fără explicaţii adecvate, am fi pierduţi şi am crede că ştiinţa Cabalei este o învăţătură mistică de vrăjitorii şi miracole. Sunt unele persoane care o raportează la Iudaism, dar de fapt înţelepciunea Cabala nu are nici o legătură cu vreun misticism, religie sau orice altă fantezie făcută de om. Scopul înţelepciunii Cabalei este unul singur: să aducă umanitatea într-o congruenţă cu Creatorul, prin corecţii graduale. Cabala este o metodă cu atâta succes în corectarea egoismului umanităţii, exact pentru că este scrisă de aceia care sunt deja corectaţi. Dorinţa cuiva de a fi lângă stadiul descris în cărţile cabaliste, face ca acele stadii „să proiecteze o forţă de corectare” peste stadiul prezent al persoanei. Această forţă se numeşte „Lumina Înconjurătoare”. Ea schimbă calităţile persoanei, făcând ca individualităţile să poată simţi stadiul lor corectat, prin formarea gradată în interiorul lor, a calităţilor altruiste. Studiul Cabalei se concentrează pe lumea Atzilut. Lumea Atzilut, numită şi „Lumea Corecţiei”, este dincolo de Parsa. Este un sistem proiectat special pentru a corecta o persoană, oricând doreşte aceasta. Lumina ce umple sufletul corectat al unei persoane în lumea Atzilut, străluceşte peste stadiul prezent al cuiva, ca şi Lumina Înconjurătoare, o forţă ce corectează natura umană, de la egoism la altruism. Lumina Înconjurătoare elevează sufletul prin toate lumile până când acesta se întoarce la rădăcina lui. De aceea, lumea Ein Sof este ultimul ţel, lumea noastră fiind punctul de start şi îmbunătăţirea atributelor umane este numită „ascensiunea în gradele lumilor”. Cabala este destinată acelora care se întreabă care este scopul vieţilor lor, pentru aceia care nu sunt satisfăcuţi de plăcerile lumeşti cum ar fi: sexul, bogăţia, onoarea sau cunoaşterea. Când întreaga umanitate se trezeşte ca să se întrebe în legătură cu scopul vieţii, înţelepciunea Cabalei va ieşi la suprafaţă. Cabaliştii au arătat că anul 1995 este începutul acestor timpuri, şi de aici rezultă necesitatea diseminării acestei înţelepciuni.
- 96 -
PATRU LIMBAJE ÎN ÎNŢELEPCIUNEA ADEVĂRULUI Cabaliştii, după cum am menţionat anterior, cercetează Lumea Superioară, lumea de dincolo de percepţia unei persoane obişnuite. De aceea, descriu atingerile cabaliştilor raportate la Lumea Superioară, dar deoarece nu suntem conştienţi de existenţa unei lumi spirituale înafară de propria noastră lume, noi atribuim lumii noastre cuvintele lor, fenomen numit „materializare”. Când a fost scrisă Tora (Cele Cinci Cărţi ale lui Moise), oamenii Israelului se aflau pe un grad spiritual. Dar după două mii de ani de detaşare de spiritualitate, de la căderea Celui de al Doilea Templu, povestirile din Tora par să se refere la episoade istorice sau la o conduită morală. Dar nu acesta este cazul nostru. Fiecare element din lume este conectat la acelaşi element în toate celelalte lumi, printr-o conexiune de tip „rădăcină şi ramură”. Bazându-se pe acest principiu, cabaliştii au dezvoltat un limbaj care se referă la paralelismul dintre Lumile Superioare şi propria noastră lume. Astfel, procesele dezvăluite în lumea spirituală sunt descrise folosind denumiri ale ramurilor luate din lumea noastră. Cabaliştii folosesc patru limbaje diferite pentru a explica modul în care putem găsi gradul Creatorului şi cum ne putem îndrepta spre forţa de Corectare care va schimba natura noastră, de la egoism la altruism. Aceste limbaje sunt limbajul Bibliei, limbajul legilor, limbajul legendelor şi limbajul Cabalei. În eseul său, Înţelepciunea şi Esenţa Cabalei, Baal HaSulam a scris că erau patru limbaje în înţelepciunea adevărului, şi Esenţa înţelepciunii Cabalei nu este diferită de Esenţa Bibliei. Totuşi, legile, legendele şi limbajul Cabalei sunt cele mai convenabile şi apropiate pentru folosinţă. Diferenţa dintre limbaje constă în acurateţea lor. Limbajul Cabalei este mult mai precis în descrierea conexiunilor dintre rădăcina din - 97 -
Lumea Superioară şi ramura din lumea de jos. Cu cât mai exact se conectează o persoană cu propria Rădăcină Superioară, cu atât mai mare este forţa de Corectare pe care o primeşte. Limbajul Cabalei se aplică termenilor care nu există în lumea noastră, precum „lumi” şi „Sfirot”, harţilor şi formulelor. Acest limbaj ne ajută să evităm confuzia şi materializarea şi ne facilitează o abordare clară şi ordonată a studiului. Limbajul Cabalei este esenţial diferit de alte limbaje, datorită modului clar şi neechivoc în care descrie scopul Creaţiei – similaritatea dintre creatură şi Creator, şi transformarea egoismului în altruism. În prezent, cartea cea mai importantă cu texte cabaliste este Talmud Eser Sfirot (Studiul celor Zece Sfirot) – a lui Baal HaSulam, scrisă în şase volume, bazată pe scrierile lui Ari. În doar 2000 pagini, Talmud Eser Sfirot expune structura Lumilor Superioare, acompaniate de hărţi, glosare şi tabele cu întrebări şi răspunsuri pentru revizuirea materialului de studiu. În introducerea cărţii, Baal HaSulam elaborează motivul pentru care limbajul Cabalei este preferat oricărui alt limbaj al generaţiei noastre. Astăzi, umanitatea a ajuns la ultima fază a evoluţiei voinţei de a primi. Acesta este motivul pentru care Baal HaSulam a adaptat metoda lui Ari, la structura sufletelor generaţiei noastre – pentru a o face accesibilă tuturor.
- 98 -
SCHIMBAREA MEA Mulţi oameni greşesc făcând conexiunea între înţelepciunea Cabalei şi Religia Iudaică. De fapt, Cabala şi religia sunt fundamental diferite. Scopul religiei este de a calma oamenii; hrăneşte speranţa că dacă mă rog, atitudinea Creatorului faţă de mine, se va schimba. Cabala are o abordare foarte diferită: Rădăcina cuvântului „rugăciune” (ebraică: Tfila) înseamnă „sentinţă” sau „judecată” (ebraica: Palal). Cu alte cuvinte, persoana se judecă singură, examinează diferenţa în calitate între sine şi Creator, şi cere să primească puterea ca să-şi corecteze propriile atribute. Înţelepciunea Cabalei explică faptul că Creatorul este neschimbător. Atitudinea Lui faţă de creaturile Sale este categorică – El este bun şi face bine atât celor buni cât şi celor răi. Toata lumea simte presiunea constantă a Forţei Superioare, în concordanţă cu distanţa proprie faţă de aceasta. Când cineva se află departe de forţa Superioară, presiunea este mare, şi când cineva se apropie de forţa Superioară, presiunea este mult mai uşoară. Deşi forţa Superioară angajează diverse căi de a ne atrage înspre ea, scopul Său este întotdeauna acelaşi – de a aduce fiecare fiinţă umană către perfecţiune. Dacă dorim o schimbare spre mai bine, noi suntem aceia care trebuie să ne schimbăm. Trebuie să ne ridicăm la un nivel mai înalt, şi la fiecare ascensiune ne vom simţi mai aproape de Creator şi sufletele noastre vor fi împlinite şi satisfăcute. Nu există nici o altă cale de a induce schimbarea în vieţile noastre. De-a lungul întregii istorii, umanitatea a cerut schimbarea ce ar veni de la forţa Superioară, dar această schimbare nu a venit. Forţa Superioară aşteaptă ca schimbarea să vină de la noi. Până când nu evoluăm prin înţelepciunea Cabalei, căile noastre vor rămâne pline de chinuri. Loviturile care ne împing de la spate, ne determină să căutam un alt loc care pare mai bun. Dar ne ia doar puţin timp ca să vedem că noul loc nu este la fel de bun după cum părea a fi cel anterior. De aceea, ne relocăm şi scena se tot repetă. - 99 -
Totuşi, dacă evoluăm prin intermediul Cabalei, stadiul nostru corectat se va proiecta în stadiul prezent şi îl va ilumina. Cu această Lumină, vom şti cum să înaintăm. Dacă ştim care este scopul corect pe care trebuie să-l avem în vedere, vom fi atraşi spre el cu bucurie. Aceasta este diferenţa între evoluţia obişnuită umană şi evoluţia în concordanţă cu înţelepciunea Cabalei. Astăzi, lumea evoluează într-un mod inconştient, fără să înţeleagă motivele propriei existenţe. Umanitatea nu ştie către ce este condusă şi de ce fiecare persoană se naşte, trăieşte şi moare. Înţelepciunea Cabalei ne deschide ochii şi ne ghidează către perfecţiunea şi eternitatea care vin odată cu obţinerea gradului Creatorului. Când începem să examinăm poziţia noastră folosind înţelepciunea Cabalei, descoperim că atitudinea Creatorului faţă de noi are un scop. Devine evident că să-i cerem Creatorului să îşi schimbe atitudinea faţă de noi, nu are nici un sens. Dacă înaintăm cu ajutorul Luminii, ritmul nostru va întrece suferinţele şi vom progresa foarte repede. Acesta este întregul beneficiu din studiul Cabalei: accelerarea progresului spiritual, ca să învingem suferinţa. Astăzi, la începutul secolului 21, umanitatea se află pe marginea unei prăpăstii: abuzul de droguri este în plină dezvoltare, şi disperarea şi frica de totală distrugere nu vor lăsa umanităţii să aibă o altă alegere decât să fugă de suferinţa ce ne împinge din spate. Din toate acestea, putem vedea clar că descoperind că atitudinea Creatorului faţă de noi este consecventă, are o importanţă supremă. Această atitudine a Creatorului, ne face capabili să ne întoarcem către El, la fel ca spre un însoţitor de călătorie şi să-i cerem ajutorul, înţelepciunea şi puterea de a progresa către El. O astfel de cerere îşi găseşte instantaneu, răspunsul Creatorului. El ne va dezvălui Lumile Superioare şi ne va învăţa cum să progresăm. La fel cum ne învăţăm proprii copii să îşi folosească cu înţelepciune realitatea înconjurătoare, tot aşa Creatorul procedează cu cabaliştii. El le revelează lumile spirituale şi le permite să intre în aceste
- 100 -
lumi. În acest stadiu, cabaliştii simt Forţele care operează în realitate şi încep independent şi cu înţelepciune să participe în acest proces. Înţelepciunea Cabalei, mută persoana de la progresul prin intermediul forţei negative care îl împinge de la spate, către un progres mai uşor şi mai rapid, prin intermediul forţei pozitive care îl trage spre înainte. Cabala este unică prin faptul că dezvoltă abilităţile noastre de a recunoaşte răul şi de a-l confirma. Ne dezvoltă vederi subtile şi ascuţite despre bine şi rău. Dificultatea de a discerne între bine şi rău constă în faptul că adevăratul rău – egoul nostru – ne pare a fi bun. Suntem obişnuiţi să tratăm ego-urile noastre ca pe mijloace de evoluţie. De fapt, plăcerile noastre, mijloacele noastre de trai, propria noastră Esenţă şi sinele nostru personal, sunt simţite în ego-urile noastre. Cabala ne ajută să discernem ce ne răneşte, cum poate fi corectat, şi ne permite să progresăm în fiecare fază a evoluţiei. Diferenţa între o evoluţie individuală înaltă şi una mai joasă a cuiva, constă în abilitatea de a discerne binele de rău. Putem compara aceasta, cu un calibru. Cu cât mai mică este unitatea pe care o măsoară calibrul, cu atât mai mare este precizia instrumentului. Studiul Cabalei ne face să ne creştem senzitivitatea discernerii între spiritualitate şi corporalitate, între dăruire şi autorecepţie. Dacă o persoană contemporană are oportunitatea de a auzi despre Cabala şi de posibilităţile pe care aceasta le oferă, o astfel de persoană poate să îşi realizeze scopul creaţiei sale: de a se ridica prin toate lumile în sus la Ein Sof, în timp ce încă trăieşte în lumea fizică.
- 101 -
ATITUDINEA POTRIVITĂ FAŢĂ DE REALITATE Cabala în ebraică înseamnă „recepţie”. După cum certifică numele său, Cabala ne învaţă cum să primim. Având o atitudine corectă faţă de realitate, este posibil să experimentăm plăcere nesfârşită. Această plăcere nesfârşită nu este furnizată de sex, hrană, o maşină nouă, o casă mare, sau altă plăcere lumească, trecătoare. În schimb, provine de la acele delicii care ne umplu cu o asemenea încântare minunată, încât am transcende orice senzaţie de timp, pentru a le primi. Percepem trecerea timpului, prin fluctuaţia dintre sentimentele bune sau rele, sau senzaţiile de împlinire şi absenţa împlinirii. Totuşi, când ne aflăm într-un stadiu de exaltare, nu mai percepem timpul. Înţelepciunea Cabalei ne spune că putem elimina atât timpul, cât şi senzaţia de distanţă sau orice alte limitări sau graniţe. Cine a atins un asemenea stadiu, cu siguranţă trăieşte într-o lume infinită şi nelimitată. Vieţile noastre vor conţine întotdeauna două elemente opuse – plăcere şi dorinţă, plus şi minus. O plăcere care cuprinde o dorinţă, o satisface şi o anulează. Ne intersectăm cu acest fenomen în fiecare zonă a vieţii noastre. Când plusul neutralizează minusul, sfârşim prin a nu mai simţi nimic. Atâta timp cât scurt-circuităm plăcerea şi dorinţa, vom fi închişi într-o ecuaţie a cărei sumă este zero. Totuşi, puneţi un rezistor între aceste opoziţii şi ele vor lucra perfect, creând o încântare veşnică. Cabaliştii explică faptul că plăcerea provine de la Forţa Superioară. Această Forţă ne trimite plăcere deoarece ne iubeşte. Când încercăm să primim plăcerea direct, plăcerea ne anulează dorinţa de a ne bucura de ea, iar plăcerea se opreşte. Şi totuşi, există o altă cale de a ne raporta la plăcere: dacă am putea descoperi iubirea Forţei Superioare faţă de noi şi să răspundem iubirii Lui cu iubirea noastră, am deveni egali cu Forţa Superioară. Fiecare parte ar dori să o mulţumească pe cealaltă, şi dorinţa de a mulţumi pe celălalt ar fi bucuria fiecărei părţi. De aceea, plăcerea ar veni din - 102 -
exterior, fiind originară din interiorul fiecărei părţi, o consecinţă a iubirii fiecărei părţi pentru celalalt. Acesta este motivul pentru care plăcerea din iubire, nu distruge dorinţa pentru aceasta, şi creatura primeşte o nesfârşită senzaţie de plăcere, care este simţită ca viaţă veşnică. Haideţi să clarificăm aceasta cu un exemplu: când o mamă dă fiicei ei o bomboană, fiica se bucură de plăcerea dată de aroma bomboanei. Îndată ce bomboana se termină, plăcerea dispare. Totuşi, dacă fiica se raportează la mama sa, în loc să se raporteze la bomboană, ea ar putea să se gândească la iubirea mamei pentru ea, acesta fiind motivul pentru care îi dă bomboana. Ar putea atunci decide să primească bomboana, nu pentru că este gustoasă şi încântătoare, ci deoarece ea a dorit să întoarcă iubirea, mamei sale. Modul în care ea ar putea să-şi exprime iubirea pentru mama ei, ar fi să primească bomboana pe care mama a vrut să i-o dea. Deşi, fiica ar trebui să nu se raporteze la plăcerea pe care i-o dă bomboana, ci la bucuria pe care o primeşte mama din plăcerea fiicei pentru bomboană. Aceasta creează o relaţie complet nouă între dăruitor şi primitor. Acum, cei doi au egalizat. De aceea, problema plusului şi minusului care se neutralizează unul pe altul este rezolvată, deoarece primitorul – un minus – a devenit dăruitor – un plus. Dacă vasul primeşte Lumina doar ca să returneze iubirea Celui Superior, atunci egalizează complet cu Dăruitorul, cu Cel Superior. Plăcerea nu mai acoperă dorinţa, şi plăcerea încetează. Nu are importanţă cine dă şi cine primeşte. Doar intenţia contează, modul în care ne raportăm la dăruire şi primire. Ne putem raporta la Forţa Superioară într-un asemenea mod încât să nu existe primitori, ci doar Dăruitori. O astfel de intenţie ne-ar permite să primim nu din cauza faptului că vrem plăcerea, ci deoarece vrem să mulţumim Forţa Superioară. La sfârşitul procesului, şi deoarece acţionăm la fel cum Forţa Superioara o face, vom atinge gradat motivele Sale, statura şi gradul. Când putem executa acest proces în interiorul nostru, putem începe să simţim o conexiune cu Forţa Superioară; vom simţi că i-am atins - 103 -
motivul, că învăţăm cum să primim de la Ea şi cum putem să-I dăm plăcere. Este nevoie doar de acest simplu act de schimbare a intenţiei de a deveni din ce în ce mai mult similari cu eternă şi fără de margini Forţă Superioară. Pentru a face un astfel de act, avem nevoie de dezvăluirea Forţei Superioare, de senzaţia că există o Forţă Superioară, că ne iubeşte şi că vrea să ne umple cu abundenţă. Dacă am simţi toate acestea, atunci am începe să simţim relaţia dintre noi şi Forţa Superioară. De aceea, singura dificultate ce stă în faţa noastră este găsirea unei căi de a descoperi Forţa Superioară, de a o simţi şi de a menţine contactul cu aceasta. Studiul Cabalei ajută fiecare persoană să dezvolte acest tip de contact. Relaţia dintre fiinţa umană şi Forţa Superioară, începe îndată ce persoana simte că există un „câmp” care susţine întreaga realitate, o Forţă Superioară, şi că el sau ea se află în interiorul acesteia. Dacă doar am începe să simţim că această forţă există şi că se raportează la noi cu iubire, dorind ca noi să o cunoaştem şi să ne apropiem de ea, atunci vom începe să dezvoltăm în mod natural acest tip de relaţie. Oamenii care au experimentat moartea clinică vorbesc despre o Lumina Sublimă care ne aşteaptă, şi mulţi cercetători încep deasemeni să ia în consideraţie concepte similare. Dar nu este necesar să experimentam asemenea situaţii dificile pentru a simţi Lumina. Studiul Cabalei poate să ne facă în mod gradat să simţim Forţa Superioară. Începem să cercetăm realitatea şi să acţionăm în concordanţă cu ce descoperim şi percepem. Când simţim această Forţă în exteriorul nostru, descoperim că Forţa Superioară ne iubeşte; începem atunci să simţim că Forţa Superioară există pentru a ne aduce nouă beneficii şi că Ea există pentru a ne bucura pe noi. Ne dezvoltăm astfel atitudinile reciproc. Nu este nici o fantezie aici; acestea sunt lucruri foarte reale şi măsurabile. Cabaliştii măsoară forma şi puterea cu care această Forţă vine către ei, presiunea pe care o exercită asupra lor, rezistenţa corespunzătoare pe care ei trebuie să o aplice, cum se pot conecta la Ea,
- 104 -
cum o pot asimila, în care dintre dorinţele lor pot deja să fie ca Ea, şi în care încă nu pot. Cabaliştii sunt impresionaţi de Forţa Superioară şi îi întorc iubirea până la extensia în care Forţa Superioară le pare ca este iubitoare, şi că le doreşte binele. Suntem „vase care simt”, deoarece totul începe din senzaţia noastră despre Forţa Superioară. Noi toţi dorim ceva. Dacă am putea simţi că acest ceva a venit de la cineva, atitudinea noastră în ceea ce priveşte realitatea, s-ar schimba drastic; acum, am avea ceva la care să ne raportăm. Studiul Cabalei ne poate ajuta să simţim Forţa Superioară, senzaţia de Dăruitor.
REALITATEA EXTERIOARĂ
În minutul în care începem să simţim Forţa Superioară şi să construim o relaţie cu Ea, începem să simţim realitatea exterioară. Cabaliştii spun că nu există nimic în jurul nostru înafara Forţei Superioare, că ne aflăm într-un câmp care umple întreaga realitate. Când începem să simţim acest câmp, corpurile noastre devin complet insignifiante. Începem să simţim unde existăm noi permanent, nesfârşit, cu sau fără corpurile noastre. Într-un asemenea stadiu, nu mai depindem de senzaţiile pe care le primim prin intermediul celor cinci simţuri ale noastre. Începem să percepem realitatea exterioară de dincolo de cele cinci simţuri, suplimentar faţă de percepţia noastră senzorială naturală. Când aceasta se întâmplă, viaţa fizică sau moartea nu mai contează. Acest stadiu este deasupra senzaţiei de viaţă pe care o experimentăm în timp ce ne aflăm în „cutia” noastră; devenim conectaţi la viaţa fără margini ce ne
- 105 -
înconjoară. Deşi noi continuăm să existăm în această lume, noi ne trăim vieţile simultan în toate lumile, pentru totdeauna. O asemenea senzaţie este evocată prin perceperea celor două forme a realităţii: realitatea percepută prin intermediul celor cinci simţuri, şi realitatea exterioară. De fapt, senzaţia unei realităţi exterioare umbreşte senzaţia realităţii percepute cu cele cinci simţuri, deoarece este mult mai intensă, nemărginită şi nesfârşită.
TRECÂND BARIERA
Când Forţa Superioară apare unei persoane ca fiind iubitoare şi evocă Forma de Dăruire în acea persoană, aceasta „trece bariera” şi intră în „lumea spirituală”. Acest proces este foarte similar modului în care sa dezvoltat fotografia. Când eram copii, am fi făcut poze pe un film, am fi introdus filmul în substanţe chimice pentru a developa fotografia. Când filmul ar fi fost scufundat în substanţe chimice, am fi văzut cum poza devenea gradat din ce în ce mai clară. Suntem obişnuiţi să privim lumea ca pe o realitate în care oamenii, organizaţiile şi instituţiile publice influenţează cursul vieţilor noastre, cum ar fi vecinii noştri, angajatorii noştri şi guvernul nostru. Încet şi gradat, prin acţiuni menite să descopere Forţa Superioară, noi începem să simţim ce stă cu adevărat în spatele a tot ceea ce se întâmplă în lume. Vom începe să vedem cum operează această forţă asupra oamenilor, ca asupra unor păpuşi pe sfoară, şi vom înţelege ce vrea Ea de la noi. Încet, prin intermediul experienţelor noastre de viaţă, vom începe să vedem că totul vine de la o singură atitudine a cuiva, a acestei Forţe Superioare care operează asupra noastră. Acesta este un punct în care înţelepciunea Cabalei, începe cu adevărat. Tot ceea ce se întâmplă anterior acestuia, se numeşte „perioada de pregătire”, înaintea trecerii barierei. Din momentul în care persoana începe să simtă Forţa Superioară şi vine în contact cu aceasta, începe să - 106 -
înţeleagă instrucţiunile din cărţile Cabalei, care sunt scrise special pentru cititori. Aceste cărţi, spun cabaliştilor ce ar trebui să îi preocupe, ce să facă şi la ce reacţii să se aştepte. Acest proces este similar cu modul în care adulţii îi învaţă pe copii să se poarte. Deoarece copii nu cunosc regulile de comportament în această lume, noi îi avertizăm despre lucruri care ar putea să-i facă să eşueze şi le sugerăm cum să se poarte. Cabaliştii au scris instrucţiunile lor, în exact aceeaşi manieră. Cărţile de Cabala sunt de fapt manuale ce ne informează cum putem avansa mai repede şi cum să ne îmbunătăţim relaţiile cu Forţa Superioară, o relaţie pe care o numim „lumea spirituală”.
ECHIVALENŢA DE FORMĂ Am stabilit până acum că natura Luminii este opusă de aceea a vasului: una dăruieşte şi alta primeşte. Când Lumina umple vasul, îl anulează. Cu alte cuvinte, dorinţa de a se bucura este neutralizată de plăcerea ce îl satisface. Ca rezultat, oamenii sunt implicaţi în urmărirea constantă de noi plăceri, dar niciodată nu se descurcă să menţină aceste plăceri. Nici o plăcere nu e posibilă cu adevărat, atâta timp cât contactul dintre Lumină şi individ, se bazează pe o primire individualistă. Pentru a primi plăcerea adevărată, persoana trebuie să primească cu intenţia de a satisface Forţa Superioară. Dacă cineva menţine această intenţie, el sau ea vor fi umpluţi în acelaşi timp cu plăcere şi cu recunoaşterea Dăruitorului. Dacă cineva primeşte cu scopul de a satisface Forţa Superioară, acela începe să cunoască această Forţă, care îi aduce în schimb persoanei ce primeşte, o senzaţie a realităţii exterioare. Daca noi primim dintr-un interes solitar egoistic, de fapt ne simţim doar pe sine. Primirea cu intenţia dăruirii către Forţa Superioară, ne face capabili să cunoaştem această Forţă. Prin intermediul unei astfel de
- 107 -
percepţii, noi transcendem prin propria „cutie” şi experimentăm realitatea noastră înconjurătoare. Senzaţia realităţii exterioare, ne aduce către un nivel al existenţei care înlocuieşte existenţa vieţii şi a morţii în această lume. Recepţia dintr-un interes egoist, numită „recepţie egoistă”, este descalificată, şi persoana transcende către recepţia din suflet, numită „recepţia cu scopul de a dărui” Forţei Superioare. Pentru ca persoana să înceapă a primi cu scopul de a dărui, aceasta trebuie să simtă Forţa Superioară. Simţirea Forţei Superioare ca pe un Dăruitor, evocă ruşine în primitor, şi ca rezultat apare decizia în acea persoana, de a primi doar cu condiţia de a returna plăcere către Dăruitor. Dar, Forţa Superioară este încă ascunsă lumii noastre. Pentru a fi dezvăluită, noi ar trebui să ne bucurăm de o plăcere dublă egoistă, primită de la plăcerea în sine şi de la contactul cu Cel Superior. Un asemenea stadiu ne-ar „bloca” egoistic pe Forţa Superioară, de la care extragem plăcere, şi niciodată nu am fi capabili de a-i returna iubire Dăruitorului. De aceea, prima condiţie pentru a simţi Forţa Superioară este de a scăpa de egoism. Simţirea existenţei Forţei Superioare nu poate fi percepută în egoul uman. Dacă am fi primit Forţa Superioară cu dorinţa noastră egoistă, am fi devenit o Klipa (coaja). Klipa este o dorinţă de o intensitate atât de mare a egoismului, încât persoana nu este capabilă să se elibereze de ea. Singura cale de a se elibera de ego este să egalizeze în formă, cu Sufletul Colectiv. SUFLETUL COLECTIV Noi toţi suntem creaţi ca un singur Kli (vas) numit Adam ha Rishon (Primul Om). Suntem legaţi împreuna în acest Kli, ca părţi ale unui singur sistem. Pentru a-i permite Kli-ului să se corecteze, structura spirituală a lui Adam ha Rishon a fost sfărâmată în numeroase particule. Aceste particule sunt sufletele individuale care îmbracă corpurile noastre - 108 -
în această lume. Rezultatul sfărâmării este acela că fiecare persoană este limitată la dorinţa sa egoistă, fiind oarbă la alţii şi simţindu-se doar pe sine. Astăzi, după o lungă perioadă evoluţionară, oamenii încep să simtă punctele din inimile lor, punctele ce îi conduc spre reconectarea cu Forţa Superioară, spre căutarea spiritualităţii. În acest stadiu, noi trebuie să obţinem puterea de a depăşi egoismul nostru şi de a-l transcende, din moment ce vom fi capabili de a ne conecta cu Forţa Superioară şi de a fi atraşi lângă ea, doar în situaţia în care egalizăm cu Ea. Modul în care noi putem să ne conectăm cu Forţa Superioară, este că aceia care împărtăşesc aceleaşi scopuri spirituale, să se unească. Deşi fiecare dintre ei este subjugat voinţei proprii de a primi, ei toţi doresc să o depăşească. Un asemenea mediu înconjurător social este definit ca un „mediu înconjurător spiritual”. Cu ajutorul acestuia, persoana poate sparge zidul care o separă de ceilalţi. În timp ce aceia aflaţi într-un „mediu înconjurător spiritual” pot fi încă egoişti, ei fac totuşi tot ce pot ei mai bine, pentru a crea o structură similară cu cea a structurii corectate a sufletului Adam ha Rishon. Nu putem reuşi cu această sarcină de unii singuri, deoarece aceasta contrazice natura umană. Ceea ce putem face este să dobândim o dorinţă intensă şi să ne unim cu ceilalţi. Aici este punctul în care intervine înţelepciunea Cabalei. Cărţile de Cabala descriu stadiul corectat al sufletelor şi diferenţa dintre acestea şi stadiile corupte. Diferenţa cheie este intenţia cu care ne folosim propria natură. Corecţia presupune să ne schimbăm scopul pentru care ne folosim dorinţa – de la inducerea auto-mulţumirii, către beneficiul altora. Când studiem în mod corect Cabala autentică, descriem propriul stadiu corectat. Această descriere ne arată Lumina care deja umple stadiul nostru corectat, pentru a corecta sufletul nostru. * Nu există timp în lumea spirituală, nici spaţiu şi nici mişcare. Lumile Superioare nu se află deasupra noastră în sensul fizic al acestui cuvânt. „Ascensiunea” înseamnă de fapt „redobândirea conştienţei”. - 109 -
Studiul Cabalei, ne cere să dăm deoparte hainele corporale ale senzaţiilor şi percepţiilor lumeşti, şi să penetrăm prin materie, în forţa din spatele acesteia. In spiritualitate, ne întoarcem de la observarea tabloului realităţii, către cunoaşterea Forţelor ce îl pictează. Începem să înţelegem cum este făcută realitatea, să dobândim abilitatea de a ne conecta cu Forţele care au creat tabloul şi în final să le guvernăm. Cabala este cheia noastră către „Camera de control” a realităţii.
- 110 -
PERCEPŢIA REALITĂŢII
- 111 -
CONSTRUIND KLI-UL SPIRITUAL (VAS/UNEALTA)
CONSTRUIREA KLI-ULUI Esenţa muncii noastre este construirea Kli-ului. Dacă ştim cum să construim unealta noastră pentru percepţia corectă, noi vom înţelege unde ne aflăm cu adevărat. După cum am mai spus în secţiunea anterioară a cărţii, substanţa noastră constă dintr-o dorinţă de a primi încântare şi plăcere. Dacă putem face ca această substanţă să fie sensibilă la intuiţiile referitoare la primire şi dăruire, vom fi capabili să o folosim pentru a percepe lumea spirituală. Este similar cu modul în care un minereu de fier brut, este topit pentru a crea părţile unui motor. Când aceste părţi sunt asamblate corect, ele dau naştere unui motor funcţionabil. În mod similar, trebuie să lucrăm cu sine pentru a percepe spiritualitatea. Construirea Kli-ul spiritual se aseamănă foarte mult cu sculptarea – trebuie să sapi în materia primă şi să o şlefuieşti până când apare forma dorită. Materia primă, în acest caz, constă în dorinţele noastre, gândurile şi intenţiile noastre. Creatorul a format Creaţia cu intenţia de a face bine creaturilor Sale. Pentru a-şi îndeplini scopul, El a creat un Kli – o voinţă de a primi – care ar fi primit darul Său. La început, această voinţa nu are formă. Să dăm formă voinţei de a primi, este munca noastră până când aceasta va fi îmbrăcată în forma sa finală – dăruirea, forma Creatorului.
- 112 -
Substanţa în sine rămâne cum a fost făcută la început – o voinţă de a primi plăcere – dar schimbând intenţia în dăruire, îşi aliniază modul de operare la acela al Creatorului. De aceea, intenţia este forma. Cărţile de Cabala descriu formele pe care ar trebui cineva să le creeze în voinţa de a primi, pas cu pas, pentru ca în final să simtă beneficiile ce vin de la Creator. Voinţa generală de a primi, constă în 613 dorinţe, şi fiecare din acestea are deasupra fie un scop de a primi, fie un scop de a dărui. Aceste forme de recepţie sau de dăruire ce „îmbracă” fiecare dorinţă, determină gradul de atingere spirituală a persoanei. Un grad este un anumit nivel de putere al Formei de dăruire. Aceasta permite beneficiilor Creatorului să se manifeste în voinţa de a primi. Diversele împliniri din interiorul voinţei de a primi, sunt originea multor nume ale Creatorului. Percepţia individuală este aceea care numeşte Creatorul, în concordanţă cu aromele pe care ea le simte în interiorul dăruirii Creatorului. Îndată ce cabaliştii au atins natura realităţii şi au studiat-o, ei au divizat maniera de a recunoaşte realitatea în patru nivele: Materie, Forma în Materie, Forma Abstractă şi Esenţa. Cabala este o metodă practică de studiu care îi conduce pe cei ce o cercetează, într-un mod bun şi sistematic printr-un traseu evolutiv. Ca şi oricare altă metodă ştiinţifică, metoda Cabalei îi învaţă pe cercetătorii săi ce să facă, la ce rezultate să se aştepte, şi le expune motivele acestor rezultate. Cabala nu se implică în descrierea stadiilor teoretice pe care cineva nu le poate atinge independent şi în deplină cunoştinţă de cauză. Cabala defineşte graniţele în interiorul cărora, realitatea poate fi corect percepută: Materie şi Formă în Materie. Cabaliştii percep discernăminte adiţionale, Forma Abstractă şi Esenţa, doar vag şi fără siguranţă; asta din moment ce Cabala nu este interesată deloc de aceste forme. Aceste graniţe se aplică atât cercetărilor în lumea corporală cât şi în lumea spirituală. Chiar şi în lumea noastră, cercetătorii responsabili şi oamenii de ştiinţă, nu studiază Formele Abstracte şi Esenţa, ci explorează doar Materia şi Forma în Materie. - 113 -
REACŢIA SIMŢURILOR Noi existăm în lume, dar nu ştim ce este în exteriorul nostru. De exemplu, nu ştim ce există în exteriorul urechilor noastre, nu putem identifica „acel ceva” ce presează asupra timpanelor noastre. Tot ceea ce noi simţim, este propria noastră reacţie la acel „ceva”. De aceea, numele pe care îl dăm unui fenomen exterior, este de fapt numele propriei noastre reacţii la acel fenomen. Destul de posibil ca să existe frecvenţe sau fenomene diferite de cele pe care le creăm în interiorul urechilor noastre. Totuşi, urechile noastre reacţionează într-o manieră unică la acel „ceva” necunoscut din exterior, şi este acea reacţie prin care noi definim fenomenul. Tot ceea ce noi putem face, este să studiem propriile noastre reacţii la acel fenomen, cu alte cuvinte, ceea ce se întâmplă în interiorul nostru. Rezultă că percepţia noastră despre lume, este foarte limitată. Dacă începem să înţelegem că ceea ce noi vedem nu este ceea ce se întâmplă de fapt în exteriorul nostru, putem aborda cercetarea despre modul în care percepem noi realitatea, într-un mod cu totul nou. De fapt, există o anumită Esenţă care operează asupra noastră, dar niciodată nu o să o simţim în adevărata sa formă. Tot ceea ce noi putem simţi este reacţia noastră interioară la aceasta. Ideea pe care noi o avem despre lume, este suma reacţiilor noastre interioare, dar noi nu avem cum să cunoaştem ceea ce este de fapt prezent în exteriorul nostru. Dacă vrem să ne raportăm la realitate în mod corect, trebuie să cunoaştem limitele propriei noastre percepţii. Nu ne putem înşela singuri, crezând că percepem adevărata realitate, deoarece nu avem o percepţie reală a Esenţei sale, sau a Formei Abstracte. Noi putem doar recunoaşte Forma care se îmbracă în Materia noastră. Deşi este regretabil că trebuie să ne limităm, totuşi acesta este modul în care sunt lucrurile.
- 114 -
După cum am mai spus, nu putem percepe întregul tablou, ci doar reacţia noastră la acesta. Deasemeni, nu putem şti cât de aproape este Forma percepută de noi în Materia noastră, de Forma Abstractă care există în afara materiei noastre, şi care o afectează. În acelaşi mod simţim ceea ce ne înconjoară, Kli-ul spiritual percepe realitatea spirituală. Acest Kli poate simţi doar propria sa reacţie la Lumina din interiorul său; nu poate spune nimic despre Lumina din exteriorul Kli-ului care o percepe. Kli-ul înţelege şi determină ce este Lumina, ce este un Kli, şi ceea ce Kli-ul vrea de la Lumină, prin intermediul reacţiei sale intrinsece. Toate aceste descrieri, nu au legătură cu fenomenele, aşa cum sunt ele în exteriorul Kli-ului. Baal HaSulam a fost foarte insistent în explicarea acestor subiecte, în a sa Prefaţă la Cartea Zohar, deoarece Cabala are legătură doar cu construirea Kli-ului pentru o percepţie a realităţii: De exemplu, simţul vederii ne oferă doar umbre ale esenţei vizibile, în concordanţă cu modul în care ele sunt formate, în opoziţie cu Lumina. În mod similar, simţul auzului este doar o forţă de lovire în aer, a unei părţi de Esenţă. Aerul este respins datorită acestei forţe, loveşte timpanul din urechea noastră şi noi auzim că există ceva Esenţă în apropierea noastră. Simţul mirosului este doar aer care vine din Esenţă, loveşte nervul olfactiv, şi noi mirosim. Deasemeni, simţul gustului este rezultatul atingerii unei părţi de Esenţă de către nervii gustului. De aceea, tot ceea ce ne oferă aceste patru simţuri, sunt doar manifestări ale unor acţiuni ce provin din o parte a Esenţei, şi nu sunt Esenţa în sine. Chiar şi simţul atingerii, cel mai puternic dintre aceste simţuri, care separa căldura de răcoare, solidul de moale, toate acestea sunt doar manifestările acţiunilor din cadrul Esenţei; ele sunt doar incidente ale Esenţei. Fierbinţeala poate fi răcorită, răcoarea poate fi încălzită; solidul poate fi transformat în lichid prin intermediul unor operaţii chimice, şi lichidul poate fi transformat în aer, adică în gaz, iar aici - 115 -
toate discernămintele celor cinci simţuri ale noastre, nu mai sunt valabile. Totuşi, Esenţa încă există, deoarece încă odată poţi transforma aerul în lichid şi lichidul în solid. De aceea este evident că vedeţi cum cele cinci simţuri nu ne revelează nici o parte a Esenţei, ci doar incidente şi manifestări ale acţiunilor esenţei. Rabbi Yehuda Ashlag (Baal HaSulam), Prefaţă la Cartea Zohar, art. 12 De aceea, percepţia corectă a realităţii este de o importanţă covârşitoare pentru noi. Graniţele nu sunt setate ca să limiteze sau să ne diminueze cunoaşterea, sau ca să ne oprească să cercetăm anumite subiecte interzise. Din contră, când ne detaşăm de părţile pe care nu le controlăm, ne provocăm confuzie. Dacă ne limităm câmpul de percepţie la zone pe care le putem controla, vom putea percepe adevăratul tablou al realităţii. Urmând această condiţie cu conştiinciozitate, vom putea să progresăm corect. În stadiul nostru prezent, nu avem nici o percepţie despre Lumina Superioară. Aceasta se datorează opoziţiei dintre vasele noastre egoiste şi Lumina altruistă. Dacă vasele noastre s-ar fi potrivit cu Lumina, cu alte cuvinte dacă am fi potrivit dorinţa noastră de a primi, cu Lumina, am fi capabili să o percepem. O asemenea „potrivire” este numită „îmbrăcăminte (înveliş)”. Învelişul se referă la atingerea intenţiei de a dărui, peste dorinţă de a primi, o intenţie pe care cineva o poate primi doar de la Lumină. Pentru a primi acea intenţie de la Lumină, persoana trebuie să aibă „un punct din inimă”, sau un fragment de Lumină în interiorul voinţei de a primi. Folosind asta, persoana începe să favorizeze potrivirea între Kliul său şi Lumină. Punctul din inimă este un fragment de intenţie de a dărui, şi prin el persoana poate începe să folosească restul „inimii”, adică restul voinţei de a primi. Dacă cineva îşi poate folosi propria dorinţă cu intenţia de a dărui, aceasta este considerată „îmbrăcămintea Luminii”.
- 116 -
Haideţi să ne întoarcem pentru un minut la modul în care funcţionează simţul auzului: pentru a auzi, trebuie întotdeauna să ne menţinem echilibrul presiunii dintre noi şi ceea ce ne înconjoară. Pentru a echilibra presiunea din exterior ce acţionează asupra timpanelor noastre, un mecanism delicat creează presiune egală, în direcţia opusă, dinspre interior. De aceea, părem să măsurăm presiunea din exterior, dar de fapt, măsurăm presiunea pe care o creăm în interior, ca răspuns la presiunea externă. Toate instrumentele noastre de măsură funcţionează în concordanţă cu acest principiu. Putem demonstra acest lucru folosind o măsurătoare mecanică. Mai multe obiecte participă la această măsurătoare: un arc, un cadran şi obiectul care va fi cântărit. Plasând obiectul pe dispozitiv, creăm o presiune descendentă (figura 13). Pentru a echilibra presiunea, arcul opune rezistenţă, ascendent. Cadranul măsoară atunci presiunea ascendentă pe care arcul o aplică, şi prezintă acest lucru ca şi greutatea obiectului. Măsurarea presiunii mecanismului nostru interior, este definită ca „măsurarea Formei în Materie şi Materia”.
Figura 13
- 117 -
Acum haideţi să ne întoarcem la Kli-ul spiritual. Forma în materie, în spiritualitate, este reacţia Kli-ului la ceea ce este în exteriorul său. Este numită „intenţie”. Intenţia cu care substanţa (voinţa de a primi) este folosită, echilibrează ceea ce vine de Sus, adică de la Creator. Cu acest lucru, un cabalist poate măsura similaritatea intenţiei sale, cu intenţia Creatorului. Un cabalist percepe întregul scop al voinţei de a primi încântare şi plăcere. Dacă un cabalist poate folosi o parte din asta, cu intenţia de a dărui, acesta ar fi un act spiritual. Şi asta deoarece folosirea oricărei părţi a voinţei de a primi cu intenţia de a dărui, înseamnă că el/ea a echilibrat presiunea Creatorului. Un asemenea act este numit „construirea unui Partzuf spiritual” (faţă), un termen care indică măsura echivalenţei dintre Creator şi creatură, dintre Lumina şi Kli. Cabaliştii folosesc Partzufim (pluralul de la Partzuf) pentru a testa cât de mult vrea Creatorul să dea şi câtă plăcere pot ei returna Creatorului. De exemplu, dacă intensitatea intenţiei de a dărui cu care cineva poate lucra, este un înveliş de douăzeci de procente din Lumină, cele optzeci de procente rămase ale Luminii vor fi respinse fără a fi primite. Cu alte cuvinte, cineva poate doar echivala cu Creatorul în douăzeci de procente din voinţa de a primi, în substanţa proprie. Acesta este motivul pentru care persoana nu va activa cele optzeci de procente ce au rămas din voinţa de a primi, şi le va restricţiona. Percepţia noastră despre Creator, depinde de puterea intenţiei noastre, asupra Materiei noastre. La fel ca şi greutatea şi arcul, nu putem măsura nimic decât propria intenţie. Intenţia de a dărui este Forma pe care o măsurăm şi de aici provine termenul „Învăţare Formativă” pe care cabaliştii îl folosesc pentru a descrie modul în care noi studiem. Am numit adesea intenţia de a dărui, „al şaselea simţ”. Acest termen subliniază că prin intermediul intenţiei de a dărui, persoana poate simţi ce este prezent dincolo de cele cinci simţuri naturale ale noastre. Al şaselea simţ al nostru lucrează exact ca şi celelalte cinci simţuri. Singura diferenţă dintre ele, este aceea că cele cinci simţuri originale sunt prezente natural în noi, în timp ce al şaselea simţ este ceva ce - 118 -
trebuie să construim singuri. În timp ce senzitivitatea simţurilor naturale poate varia odată cu vârsta sau datorită altor elemente, totuşi este natural pentru noi să funcţionăm cu toate cele cinci simţuri. După cum am afirmat anterior, noi suntem cei ce trebuie să construiască al şaselea simt. Aceasta deoarece al şaselea simţ nu este un simţ în sensul obişnuit al cuvântului, ci mai degrabă o intenţie. Scopul nostru este să studiem formele prin care Creatorul dăruieşte, şi când facem acest lucru independent, ne construim ca şi „creaturi” care există cu propriile drepturi. Aceasta este diferenţa dintre umanitate şi toate celelalte părţi ale Creaţiei.
CONSTRUIND FORMELE CORECTE Lumea spirituală ne este ascunsă. De aceea, nu putem înţelege cum să acordăm instrumentele noastre de percepţie, în mod corect; pur şi simplu nu ştim ce este ceea ce trebuie să percepem. Din acest motiv, cabaliştii ne vin în ajutor şi ne sfătuiesc cum ar trebui să ne poziţionăm instrumentele de percepţie, astfel încât să putem percepe Lumina Superioară. Cabaliştii spun că Lumina Superioară este abstractă. Totuşi, asta nu înseamnă că orice formă pe care fiinţa umană o poate crea, o va face capabilă să perceapă ceva din Lumina Superioară. Percepţia Luminii Superioare este posibilă doar când persoana îşi ajustează Kli-ul propriu la una din cele 125 Forme create exact pentru acest scop. De aceea, scara spirituală constă în 125 grade. Fiecare grad desemnează o formă şi mai avansată de a primi Lumina, în propriul Kli. Cabaliştii descriu cum putem localiza aceste forme, cum le putem studia, şi cum să le aplicăm Materiei noastre. Deasemeni ei ne învaţă cum să proiectăm voinţa noastră de a primi, într-un asemenea mod încât să „ne putem prezenta” înaintea Luminii Superioare în forme care sunt „potrivite” Luminii.
- 119 -
Este un fenomen similar care se manifestă la nivel corporal. Mulţi cercetători pretind că umanitatea nu poate percepe un fenomen extern, atâta timp cât nu este prezent în mintea persoanei, într-o formă similară. Filmul „What the Bleep do we know? – Ce ştim noi?”, ne oferă un bun exemplu al acestui concept prin povestirea despre americanii nativi care priveau la sosirea armadei lui Columb, pe ţărmul Americii. Povestirea spune că indienii care stăteau la ţărm, nu puteau vedea de fapt navele care ancorau nu departe de mal. Shamanul, un om imaginativ, a fost deranjat de mişcările neobişnuite ale undelor apei, fără ca să fie vreun motiv aparent. Timp de mai multe ore el a privit apa încercând să îşi dea seama ce cauza aceste unde. Datorită eforturilor sale, în final el a reuşit să discearnă forma corpurilor care produceau undele şi deci a fost în stare să vadă navele. Ulterior, el a descris oamenilor din trib, ceea ce vedea şi deoarece aceştia aveau încredere în el, au reuşit la rândul lor să creeze forma navelor, până când toţi au văzut corabiile lui Columb. Cabaliştii afirmă că nimic nu există în exteriorul minţii umane. Crearea unui model despre corabii în mintea shamanului, a construit tabloul navelor pentru acesta. De fapt, o navă nu exista în exteriorul a nimic; suntem doar noi cei care suntem condiţionaţi să ne raportăm la realitate ca şi cum ar exista o realitate exterioara independentă, în care noi facem descoperiri zilnice. Totuşi, cabaliştii spun că toate inovaţiile sunt numai noi modele în propriile minţi. Îndată ce dobândim o adevărată viziune asupra realităţii, simţim că viziunea anterioară a fost o ficţiune completă, ca şi un vis. Dacă vrem să percepem actuala realitate, trebuie să construim modele reale în interiorul nostru. Acesta este înţelesul ascensiunii de la lumea fictivă, către lumea reală. Într-adevăr, acesta este motivul pentru care umanităţii i-a fost dată înţelepciunea Cabalei, şi ceea ce evocă aceste modele în interiorul nostru.
- 120 -
ŞABLOANELE PERCEPŢIEI MODALITĂŢI DE ÎNVĂŢARE Instrumentele noastre de percepţie nu pot niciodată să pătrundă Esenţa, corespunzătoare nivelului nostru. Deşi ceea ce percepem este într-adevăr Esenţa, o putem percepe doar prin intermediul Materiei, şi nici măcar nu ne putem imagina cum este de fapt Esenţa. Mai mult, nici măcar nu putem dori să percepem Esenţa. De exemplu, nici unul dintre noi nu simte că un al şaselea deget suplimentar, ar fi binevenit. Totuşi, dacă am putea să ne imaginăm că am avut cândva un al şaselea deget, şi că am putea face ceva cu acesta, ceva ce nu putem face astăzi, atunci am putea vorbi despre o nevoie de a avea acest deget. Dar dacă noi nu am avut niciodată un deget suplimentar, nici măcar nu am putut să ne imaginăm ce beneficiu ne-ar aduce acesta. Şi de aceea nu ne vom dori niciodată un al şaselea deget. În mod similar, din moment nu am simţit niciodată vreo Esenţă, nu putem dori să percepem Esenţa. Atingerea Materiei, manifestarea acţiunilor Esenţei care este prezentă în interiorul Materiei, este satisfăcătoare. Comentariul de mai sus naşte o întrebare importantă: Dacă noi nu putem percepe Esenţa, cum au putut cabaliştii să ştie de existenţa ei? Pentru moment, vom lăsa această întrebare să nu aibă raspuns, dar promitem să ne întoarcem la ea mai târziu. * Voinţa de a primi este Materie. Este divizată în cinci grade. Când voinţa de a primi este integrată cu intenţia de a dărui, ea adoptă diferite Forme, de la cea mai opusă faţă de Creator, până la Însăşi Forma Creatorului. În timp ce ne dezvoltăm spiritual, studiem gradat toate calităţile pe care Materia şi le-ar putea asuma. Aceasta este numită „Învăţarea Formativă”. - 121 -
Avem o dorinţă autentică de a dobândi Formele dăruirii care sunt îmbrăcate în Materie. O dorinţă autentică este o dorinţă ce provine din faptul că am avut cândva această Formă, şi nu o mai avem acum. Materia noastră, voinţa de a primi, a fost iniţial creată într-o Formă corectată, adică Forma dăruirii, care a fost apoi inversată în recepţie. Redobândirea Formei de dăruire prin intermediul propriilor noastre eforturi, este Esenţa corecţiei noastre. Acest proces ar trebui să fie efectuat folosind acelaşi şablon care a fost creat în timp ce aveam Forma de dăruire şi se bazează în totalitate pe experimente practice. De aceea, acest proces este în întregime sigur. Totuşi, filozofia se ocupă de idealuri captate din Materie. Este complet opusă metodei Cabalei, deoarece se bazează pe studiul Formelor Abstracte. Filozofia discută calităţi precum adevăr, falsitate, mânie şi valoare, cât timp nu sunt îmbrăcate în Materie, asociind Formelor Abstracte denumiri precum „adevărul e bun, minciuna e rea”. Aceasta creează îngrijorarea că oamenii se vor raporta la asemenea declaraţii ca şi la idealuri şi vor adera fanatic la acestea. Baal HaSulam demonstrează aceasta printr-o parabolă despre o persoană care era atât de preocupată de calitatea adevărului încât, atunci când a întâlnit o oportunitate de a salva oamenii de la moarte, el a ales să nu facă acest lucru deoarece asta presupunea să spună o minciună. Aceasta parabolă demonstrează greşeala angajării în Formele Abstracte, deoarece nu avem cum judeca o anumită calitate ca fiind bună sau rea, atunci când nu este îmbrăcată în Materie. Doar atunci când Forma este îmbrăcată în Materie, putem determina dacă ceva este benefic pentru evoluţia Materiei sau în detrimentul său. Singurul criteriu este evoluţia Materiei faţă de realizarea scopului Creaţiei. * În timp ce ne-am putea imagina în mod eronat Formele Abstracte, Esenţa este ceva complet de neimaginat pentru noi. În mod logic - 122 -
presupunem că dincolo de Forma care îmbracă Materia şi Forma Abstractă, există o fundaţie care susţine toate celelalte Forme, ceea ce noi numim „Esenţă”. De aceea, noi vedem că abilitatea noastră este limitată, că putem doar dobândi Materia şi Forma îmbrăcate în aceasta. Totuşi, nu putem evita să ne întrebăm de ce Creatorul nu ne-a creat având abilitatea de a percepe Forma Abstractă şi Esenţa. Răspunsul este simplu: dacă am fi putut atinge Forma Abstractă şi Esenţa, am fi văzut Esenţa îmbrăcată în tot, acţionând totul, de la prima fază până la ultima. Un asemenea tablou complet ne-ar priva de senzaţia libertăţii de alegere; ne-ar împiedica de la studiul imaginii Creatorului şi construirea acesteia în interiorul nostru. Arătând deja că nimic nu există în afara propriului Kli, putem defini acum termenii „această lume” şi „Lumea Superioară”, ca descrieri ale modurilor de percepţie a realităţii. „Aceasta Lume” este percepţia realităţii din interiorul Kli-ului în timp ce lucrăm cu scopul de a primi. „Lumea Superioară” este percepţia realităţii din interiorul Kli-ului în timp ce lucrăm cu scopul de a dărui, altruist.
TABLOUL COMPLET Cabaliştii descriu doar ceea ce au atins cu siguranţă, în interiorul vaselor proprii, adică Forma în Materie şi Materia. Materia este voinţa de a primi şi Forma în Materie este Forma de dăruire îmbrăcată în interiorul voinţei de a primi. De fapt, creatura atinge întotdeauna întregul tablou, dar întrebarea este: cât de siguri putem fi de ceea ce este dezvăluit? De exemplu, când percepem un anumit tablou, de unde ştim ce percepem? Care parte a percepţiei noastre ale acelui tablou este sigură şi care nu este? Din moment ce instrumentele noastre sunt limitate, nu putem fi siguri. Poate ca lentilele prin care observăm realitatea, ne arată
- 123 -
ceva plan în faţa noastră, când de fapt, există o prăpastie chiar lângă piciorul nostru. Ar putea următorul pas al nostru să ne arunce în abis? Dacă exemplul de mai sus nu pare potrivit, următorul va clarifica problema: fără măsurarea radiaţiilor, cum am putea să fim capabili să detectăm radiaţia? Am putea merge cu uşurinţă într-o zonă necunoscută, contaminată. Suntem incapabili de a construi instrumente care să ne asiste în determinările a ceea ce este demn de încredere din ceea ce este nesigur în spiritualitate. Diferenţa între ceea ce putem şi ce nu putem, stă în diferenţa dintre variatele instrumente pe care le avem la dispoziţie. Atingerea Formei Abstracte şi a Esenţei nu sunt considerate atingeri sigure. Aceasta deoarece ele sunt percepute prin „vasele externe”, şi nu prin „vasele interne”, deşi simţim în ele ceva numit „o luminiscenţă îndepărtată”. Asemenea luminiscenţă induce senzaţia că ceva există, dar nu este clar percepută de simţuri. Acesta este răspunsul la întrebarea despre cum pot cabaliştii să ştie despre existenţa Formei Abstracte şi a Esenţei. * Ar trebui să subliniem că localizarea porţii din această lume către lumea spirituală, nu este o acţiune directă. Este mai mult ca şi o căutare a unei ieşiri dintr-un cerc închis. Deşi deschiderea se află într-un anumit loc, ea poate fi văzută doar după cercetarea tuturor celor 360 grade. A construi Forma Creatorului în interior, trebuie mai întâi să cunoaştem toate Formele opuse Lui. Dacă Creatorul ar fi avut o imagine exterioară nouă, am fi fost capabili să o adoptăm imediat şi deci să terminăm procesul. Totuşi, o asemenea imagine nu există înafara noastră; este sarcina noastră să construim imaginea Creatorului în interiorul propriei noastre Materii. Mai întâi trebuie să învăţăm despre Formele opuse Creatorului, şi doar apoi putem construi Forme similare cu El. Suma imaginilor creează imaginea noastră despre Creator.
- 124 -
CREÂND MODELE Haideţi să ne întoarcem încet la corăbiile lui Columb. Shamanul nu a putut detecta navele deoarece el nu avea un model în mintea sa, despre asemenea „case mari” plutitoare. În termeni cabalistici, am putea spune că nu avea un Kli pentru a detecta Forma. Pentru ca Shamanul să detecteze nava, forma sa ar fi trebuit să preexiste în mintea acestuia, pe care ar fi comparat-o cu forma observată. El ar fi recunoscut atunci nava, bazându-se pe echivalenţa de formă între modelul preexistent şi nava pe care a văzut-o în exterior. Totuşi, pentru a fi capabili să simţim realitatea spirituală, trebuie să ne întâlnim cu cineva care să ne spună despre aceasta. De aceea, cabaliştii scriu cărţile lor. Putem folosi aceste cărţi pentru a descrie ceea ce este în exteriorul nostru şi gradat să construim Formele spirituale sau şabloanele în interiorul nostru. Şabloanele pe care le-am construit în interior, ar fi în mod inevitabil false, dar efortul susţinut şi înfometarea, ar determina Lumina să ne afecteze. Lumina construieşte treptat forme similare cu propria formă până când persoana începe să vadă actuala Lumină. Acesta este singurul mod în care putem avansa, din moment ce doar Lumina poate construi vasele în interiorul nostru. De fapt, nu ne putem imagina ce se întâmpla în jurul nostru, nici măcar acum. Suntem înconjuraţi de lumi şi puteri pe care nu le putem simţi din cauza lipsei de echivalenţă de Formă.
UN OM AL PEŞTERILOR ÎN LUMEA DE ASTĂZI Dacă ne gândim mai mult la indieni şi la navele lui Columb, am putea să ne întrebăm: dacă omul peşterilor ar fi fost născut în zilele noastre, ar fi putut el vedea maşinile şi clădirile? Răspunsul este că nu ar - 125 -
fi văzut. În acest caz, ar fi lovit el clădirile sau s-ar fi ciocnit de o maşină îndată ce ar fi păşit de pe trotuar? Înainte de a răspunde la aceste întrebări, trebuie să înţelegem că percepem doar asemenea Forme pe care simţurile noastre sunt echipate să le detecteze. De exemplu, aerul din jurul nostru, care pare a fi gol, ar putea de fapt să fie la fel de condensat şi solid ca şi cimentul. Suntem obişnuiţi să vedem această lume ca pe un spaţiu în care ne putem deplasa liber. Dar dacă vom construi instrumentele necesare percepţiei, vom simţi că lumea este de fapt umplută cu enormele puteri ale Creatorului, care nu ne permit nici o mişcare liberă. Dacă aceasta ar fi avut loc, neam fi simţit total controlaţi de către Creator, ca şi cum am fi fost „plantaţi” în ciment, incapabili de a face chiar şi cel mai mic gest liber. Deoarece omul nostru, al peşterilor, nu ar avea simţul care să perceapă Materia sau Forma în Materie, el ar fi capabil să treacă prin ziduri ca şi cum ele ar fi aer. Cabaliştii doresc să ne scoată măcar puţin din percepţia noastră obişnuită asupra lumii, spre percepţia reală pe care ei o descriu, iar lumea aceasta ar putea să ni se pară foarte ciudată. Astăzi, mulţi specialişti în fizica Quantică, descoperă că lumea are o „ciudată” regularitate a timpului, spaţiului şi a mişcării. De exemplu, ei spun că obiectele pot fi în mai multe locuri în acelaşi timp. Această ciudăţenie îi face să creadă că totul este măsurat din punctul de vedere al observatorului. Aceasta înseamnă că existenţa sau absenţa zidului omului peşterilor, la fel ca şi abilitatea de a trece prin el, sunt măsurate doar de stadiul vaselor celui ce observă. Suntem născuţi în această lume, având cinci instrumente de percepţie – cele cinci simţuri naturale – şi aceste simţuri evoluează de la generaţie la generaţie. Mediul înconjoară pe fiecare copil nou născut. Ca rezultat, când creştem, percepem lucrurile din jurul nostru ca şi fapte solide, ca Forme în Materie percepute de către cele cinci simţuri ale noastre. Şi totuşi, chiar şi percepţia noastră prin intermediul celor cinci simţuri reflectă ceea ce propriile simţuri proiectează, şi nimic mai mult. Eu sunt creatorul clădirilor, al maşinilor, Pământului, universului şi al - 126 -
întregii mele realităţi. Eu creez toate acestea în vasele mele, în senzaţiile mele. În afara mea, ele sunt amorfe. Este foarte greu să ne detaşăm de la percepţiile noastre naturale. Se pare că o privire diferită asupra realităţii, este posibilă doar după ce trecem bariera în lumea spirituală. Doar atunci noi înţelegem că lucrurile ar putea fi diferite de cum au părut a fi prima dată. De exemplu, nu putem trece prin ziduri deoarece suntem controlaţi de aceleaşi reguli pe care le-am creat. Dar Lumina Superioară este abstractă; noi suntem cei ce o limitează. Există o singură lege în realitate: „legea echivalenţei de Formă”. Cu cât egalizăm mai mult propria formă cu cea a Luminii, cu atât mai deliberaţi şi nelimitaţi vom deveni. Voinţa noastră de a deveni este divizată în 613 dorinţe. În concordanţă cu diferenţa noastră în Formă de cea a Luminii, noi desfiinţăm graniţele din jurul fiecărei dorinţe. Suma tuturor acestor limite creează forma instrumentelor noastre interne de percepţie, şi aceste instrumente produc tabloul nostru asupra realităţii. Va fi mai uşor pentru noi să înţelegem legea echivalenţei Formei, dacă luăm în consideraţie modul în care funcţionează receptoarele radio. Un receptor poate capta unde, doar când creează unde identice în interiorul lui. În mod similar, noi „captăm” lucruri ce par să existe în exterior – dar doar în concordanţă cu ceea ce noi am creat în interior. Legea echivalenţei de Formă este constantă şi circumscrie întreaga Realitate. Este validă atât pentru vasele altruiste cât şi pentru cele egoiste. Cu alte cuvinte, noi percepem realitatea corporală şi pe cea spirituală în exact acelaşi mod – prin echivalenţa de formă. Singura diferenţă între cele două vase constă în direcţia lor: unul este îndreptat către sine, şi celalalt către Creator. Totuşi, existenţa în vasele egoiste permite unui număr foarte limitat de vase să fie simţite. Specialiştii în fizica Quantică încep să descopere că dincolo de graniţele sigure ale cercetării, lumea pare a „dispărea”. Cabaliştii au scris despre asemenea „descoperiri” cu mii de ani în urmă. Ei au explicat că dincolo de această graniţă, materia fizică şi formele ei, dispar, şi - 127 -
rămân doar forţe şi forme ce sunt deasupra Materiei. Continuarea studiului de la această graniţă mai departe, va fi posibilă doar după ce cercetătorii dobândesc vasele altruiste corespunzătoare. Cabaliştii descriu regulile de bază pentru atitudinea apropiată de realitate cu şi mai multă profunzime decât o vor face vreodată oamenii de ştiinţă. Dar îndată ce aceste reguli au fost aplicate, va fi posibil progresul în cercetarea şi percepţia realităţii. Cabala a fost ţinută ascunsă până recent, deoarece umanitatea nu era pregătită să o înţeleagă corect. Descoperirile contemporane ale ştiinţei ne-au pregătit ca să înţelegem înţelepciunea Cabalei. Acesta este motivul pentru care, Cabala este dezvăluită astăzi. Haideţi să ne întoarcem pentru un minut la omul peşterilor care a păşit în timpurile noastre. Avem tendinţa de a crede că vasele noastre sunt mai bogate decât ale lui, deoarece vedem Formele care pentru el sunt inexistente. Aceasta este totuşi o greşeala: în timp ce într-adevăr am evoluat şi am dobândit impresii de la mai multe Forme decât a făcut-o omul peşterilor, construind mult mai multe vase, aceste vase de fapt ne limitează şi mai mult. Formele în materie pe care noi le percepem, au fost Forme Abstracte pentru omul peşterilor; ele nu au existat pentru el, şi de aceea, nu îl limitează. În viitor, noi vom descoperi că, cu cât vom „dobândi” mai mult, cu atât mai mult ne vom limita singuri. Noi progresăm prin dobândirea formelor şi construirea din ce în ce mai multor structuri, dar în final toate aceste structuri ne limitează la fiecare nivel al realităţii şi ne arată că nu suntem deloc liberi. Pe măsură ce evoluăm, noi absorbim numeroase impresii de la mediul nostru înconjurător, de la părinţi, profesori, prieteni şi experienţe. Aceste impresii ne fac să privim la realitate în concordanţă cu „autoprogramarea” noastră interioară. De aceea, realitatea este doar o proiecţie a programului nostru interior; ea nu există înafara vaselor noastre interne. Realitatea este o născocire a imaginaţiei noastre, dar
- 128 -
minţile noastre îi portretizează imaginea ca fiind existentă în exteriorul nostru. La fel ca în realitatea fizică, realitatea spirituală nu există înafara noastră, ci este chiar Lumina îmbrăcată într-un Kli. Înafara Kli-ului este doar abstractul, Lumina fără formă, şi vorbim doar despre Forme aplicate voinţei de a primi. Cabaliştii afirmă că în realitatea spirituală, voinţa de a primi poate adopta un număr finit de Forme discrete. Prin aderarea la toate aceste Forme, putem percepe continua influenţă a Luminii, care este imaginea Creatorului. Corporalitatea este o replică, o proiecţie a spiritualităţii, ca şi o ramură a unei rădăcini. De aceea, procesul care se desfăşoară în corporalitate este similar cu procesul spiritual. Voinţa egoistă de a primi poate să-şi asume un număr limitat de Forme, după care materia dispare – similar cu ceea ce descoperă astăzi cercetătorii. După ce persoana construieşte multe Forme, acesta devine un tablou singular al „unei” dăruiri sau al „unei” recepţii. Aceasta este o proiecţie a stadiului spiritual numit Gmar Tikkun (sfârşitul corecţiei). Gmar Tikkun este un stadiu spiritual care are loc după ce Kli-ul s-a îmbrăcat cu toate formele de dăruire a Luminii. Într-un asemenea stadiu, Lumina şi Kli-ul egalizează complet. Singurul mod în care vasul poate accelera construirea a ceea ce le lipseşte Formelor, este să aleagă mediul înconjurător adecvat pentru progresul spiritual. Un asemenea mediu ar face o singură „imagine” Formelor descrise în cărţile de Cabala, şi de aceea va induce acţiunea Luminii asupra sufletului respectiv. Lumina, în schimb, va construi atunci „senzori” pentru a detecta Formele de dăruire. De fapt, această Lumină este aceeaşi Formă Abstractă în care totul „dispare”, aşa cum a descoperit Fizica Quantică. Această Formă Abstractă proiectează Forma dăruirii peste voinţa de a primi, şi ca rezultat, „senzorii” pentru perceperea ei, încep să se formeze în noi.
- 129 -
Cabaliştii definesc această Lumină ca „Lumina ce reformează” deoarece creează Forma de dăruire din interiorul nostru, şi deci ne aduce mai aproape de stadiul nostru perfect. Astăzi, mulţi cercetători cred că la cel mai fundamental nivel, noi toţi suntem unul, şi că conexiunea dintre noi ar trebui să fie una de iubire. Totuşi, aceşti cercetători nu vor găsi o cale să realizeze acest ideal deoarece forţa de a face corecţia trebuie să fie atrasă din „partea cealaltă”, partea iubirii. Aceasta poate fi făcută doar prin studiul Cabalei. Eventual, cercetătorii vor descoperi că materia dispare complet şi că singurul lucru care există este gândul pur, dar ei nu vor fi capabili să progreseze mai departe de acest stadiu. Ei vor simţi că este o altă existenţă dincolo de a noastră, unde Materia este opusă Materiei noastre actuale şi că noi suntem conectaţi în deplină unitate. Totuşi, modul de a obţine acea Formă a existenţei, realitatea „de dincolo” de legile Quantice, poate fi învăţat de către cei care sunt deja „acolo” – cabaliştii. Este imposibil să spargi acea barieră fără să atragi Lumina găsită în cărţile de Cabala, deoarece acestea sunt singurele texte care au fost scrise din „cealaltă parte”. Dorinţa cuiva de a „ajunge acolo” de-a lungul studiului textelor autentice cabalistice, atrage Lumina asupra persoanei respective şi construieşte în interiorul sufletului persoanei, Formele în care aceasta percepe realitatea spirituală. Exact ca şi Shamanul care a trebuit să construiască formele corecte ale navelor, noi trebuie să construim Formele dăruirii pentru a fi în realitatea spirituală.
- 130 -
RECÂŞTIGAREA CONŞTIINŢEI NOI ŞI LUMEA De la naştere, noi avem instrumentele pentru percepţia realităţii fizice. În aceste instrumente sunt „particulele de informaţii” despre stadiile şi formele pe care suntem destinaţi să le realizăm – Reshimot. Prin intermediul educaţiei şi a influenţei mediului înconjurător, instrumentele noastre evoluează până când căpătăm percepţia „normală” a realităţii fizice. Totuşi acest lucru nu este valabil şi pentru percepţia realităţii spirituale. Nu avem „standarde” după care să testăm dacă construim corect vasele noastre interioare pentru a dezvălui atributele dăruirii şi descoperirea realităţii spirituale. Nu ştim ce să facem cu dorinţele noastre, cum ar trebui să le formăm, şi cu ce intenţii ar trebui să le pregătim. Pentru a veni în sprijinul nostru în aceasta privinţă, cabaliştii ne furnizează definiţiile necesare. Ei ne învaţă cum ne putem calibra instrumentele noastre de percepţie pentru a pătrunde realitatea spirituală. Percepem realitatea fizică într-o manieră predeterminată; am fost născuţi şi crescuţi fără să ni se ceară părerea în această privinţă. Şabloanele percepţiei fizice care au fost formate în noi în timp ce ne maturizam, ne fac să simţim Lumina lui Ein Sof. Această Lumină de fapt ne este opusă tot timpul – realitatea fizică în care existăm noi şi lumea ce ne înconjoară. Totuşi, nimic nu este predeterminat în ceea ce priveşte realitatea spirituală. Trebuie să ne găsim propriile căi de a percepe spiritualitatea, şi doar instrumentele pe care le vom construi ne vor furniza fiecăruia, înţelegerea despre Creator, Forţa Superioară care construieşte şi influenţează totul.
- 131 -
Ar trebui să nu uităm că realitatea este construită în interiorul nostru. Calităţile noastre interioare reflectă „o umbră” peste Lumina abstractă, prin crearea tabloului nostru despre lume, atât spiritual cât şi fizic. De aceea, modul în care vom percepe Creatorul, depinde doar de propriile noastre calităţi. * Înţelepciunea Cabalei şi-a menţinut poziţia în ceea ce priveşte percepţia realităţii de mii de ani. În schimb, ştiinţa a cultivat abordarea sa, prin mai multe etape cheie. Percepţia clasică, a cărui protagonist a fost Isaac Newton, afirmă că lumea există în sine, chiar dacă noi o percepem sau nu. După cum ştiinţa biologiei a evoluat, ne-a permis să vedem lumea prin intermediul ochilor altor creaturi. Am descoperit că variate animale percep lumea în moduri foarte diferite. De exemplu, o albină vede mii de tablouri, care se combină pentru a crea tabloul lumii din jurul acesteia. Un câine percepe lumea în primul rând ca „pete de parfum”. Apoi, Einstein a descoperit că schimbarea vitezei observatorului produce tablouri ale realităţii, fundamental diferite. Aceste descoperiri ne-au redeschis o a doua abordare, care afirmă că tabloul lumii depinde de cel ce îl percepe. Observatorii cu diferite calităţi şi simţuri, percep tablouri diferite ale lumii. De aceea, ca şi în prima abordare, lumea încă a existat independent de observatorii săi. Diferenţa între prima şi a doua abordare este că lumea apare diferit în ochii diferiţi ai celor ce o percep. O a treia abordare care a evoluat, ne sugerează că observatorul afectează lumea, şi de aceea afectează tabloul pe care acesta îl percepe. În concordanţă cu această a treia şcoală, percepţia realităţii este un tablou obişnuit, rezultat din atributele observatorului şi atributele obiectului observat. Cu alte cuvinte, observatorul percepe ceva într-un anumit mod, deoarece acesta este modul în care el este construit, în comparaţie cu calităţile actuale ale lumii. Această abordare afirmă că există o corelaţie - 132 -
între individ şi lume, în sensul că cel ce percepe, influenţează tabloul lumii pe care el/ea o percepe. Diferenţa între a doua şi a treia abordare este următoarea: a doua abordare afirmă că noi nu influenţăm lumea şi că tabloul lumii se schimbă în ochii noştri, deoarece noi ne schimbăm. A treia abordare, totuşi, afirmă că noi influenţăm lumea, că percepţia noastră despre lume este o combinaţie a calităţilor individuale şi ale acelora ale lumii. Astăzi, sunt chiar şi alţii care pretind că sunt infinite posibilităţi, şi că observatorul „alege” pe care dintre ele să le perceapă, în concordanţă cu atributele sale. Această ultimă abordare este cea mai apropiată de cea cabalistică. Diferenţa fundamentală între ele, stă în definiţia „existenţei lumii”. Afirmaţia că lumea are nesfârşite forme posibile, se bazează pe presupunerea că dacă eu operez într-un anumit mod, lumea va „reacţiona”. Abordarea cabalistă afirmă că lumea este total abstractă; nu îşi asumă nici o formă. Nu există nimic înafara noastră, ci doar o neschimbată Lumină abstractă. Chiar şi când ne schimbăm în raport cu Lumina şi percepem o parte a Acesteia, nici o schimbare nu este indusă în Lumină. Tot ceea ce percepem este măsura congruenţei noastre interne cu Lumina şi nimic mai mult. Din tot ceea ce am spus până acum, putem vedea că viaţa noastră reală este foarte diferită de modul în care o percepem. Tabloul realităţii pentru fiecare dintre noi depinde în totalitate de atributele noastre interioare. Tabloul este construit din proiecţii ale atributelor noastre peste Lumina abstractă. Practic, faptul că vieţile noastre sunt o ramură a ceea ce se întâmplă în interiorul nostru, poartă implicaţii profunde. Toate procesele pe care le experimentam, chiar şi pe cele incluzând viaţa şi moartea, sunt rezultatele directe ale percepţiei vaselor noastre. Mai mult, depinde de noi să le schimbăm. Schimbarea vaselor noastre ne va permite să trecem din lume în lume şi din realitate în realitate. Putem atunci atinge cele
- 133 -
mai înalte nivele ale existenţei, în care suntem total încorporaţi în Lumina abstractă.
EXPERIMENTÂND EIN SOF Singura diferenţă dintre vasele ce percep realitatea corporală şi acelea care percep realitatea spirituală, constă în intenţie. Vasele corporale sunt egoiste şi vasele spirituale sunt altruiste. Intenţia este raportată la atitudinea cuiva faţă de folosirea produsului dorinţei sale. Singura stare care există cu adevărat, este starea Ein Sof (Infinitul). În această stare, Lumina este prezentă în interiorul Kli-ului. Totuşi, starea este ascunsă, şi ascunderea ne împiedică să experimentăm starea Ein Sof. Intenţia altruistă îndepărtează treptat această ascundere şi dezvăluie Lumina care umple permanent Kli-ul. Dacă păstrăm în minte această descriere, ne vom aminti că niciodată nu revelăm o Lumină în exteriorul vaselor. Când cabaliştii spun că Lumina intră şi iese din vase, ei doresc să sublinieze cum cineva este atras mai aproape de atingerea unei stări constante. În termeni cabalişti, Ein Sof este o stare de „completă odihnă”, adică este neschimbată. Munca noastră este ca gradat să pregătim instrumentele noastre de percepţie, pentru a înţelege acea stare. De aceea, singura schimbare este în capacitatea noastră de a percepe. Când Lumina „îmbracă” o persoană şi aceasta simte cum ea intră treptat, starea constantă devine treptat mai clară, pe măsură ce persoana se trezeşte pentru a o simţi. Lumina de fapt, niciodată nu intră şi nici nu iese. Devine doar mai clară şi mai evidentă, adică mai mult revelată şi mai puţin ascunsă. Pe măsură ce Lumina devine mai evidentă în Kli, ne arată că suntem de fapt în lumea Ein Sof, în starea constantă, şi că trebuie să descoperim că aceasta este singura stare de existenţă. De aceea, Forma Abstractă nu exista deloc. Lumina ce creează Kli-ul, îl umple imediat. Nu există nici o întrerupere între facerea Kli-ului şi umplerea sa. Când - 134 -
cabaliştii spun că Lumina emite de la Creator, ei se referă la faptul că deja este un Kli, care este umplut cu Aceasta. Nu trebuie să uităm că, spre deosebire de timpul folosit în limbajul nostru, în spiritualitate nu există nici un timp. Acesta este motivul pentru care spunem că un Kli a fost mai întâi făcut şi apoi umplut. Dar în spiritualitate, aceste fraze sunt simultane; începutul şi sfârşitul sunt în acelaşi punct. De aceea, Forma Abstractă este de fapt non-existenţă, din moment ce Forma, sau Lumina, este deja îmbrăcată în vasul său. Imaginaţia noastră poate separa Lumina de Kli. Putem presupune că Lumina din Kli, există probabil şi în afara Kli-ului, deşi nu avem nici o percepţie a ceea ce este în exteriorul Kli-ului. Să încercăm să demonstrăm acest concept: presupunem că există un Kli în care eu percep întreaga realitate. Presupunem deasemeni că există un alt Kli în care eu percep o parte din realitate, şi un alt Kli în care nu pot percepe nimic. Corectarea vaselor mele se referă la expansiunea lor de la mic la mare şi chiar la şi mai mare. Dacă spun că Lumina umple vasul meu, nu înseamnă că Ea nu îl umplea şi înainte, dar acum am descoperit eu această realitate. Putem compara acest proces cu un pacient inconştient care treptat îşi recapătă cunoştinţa. Rudele şi prietenii lui îl înconjoară, aşteptându-l ca să se trezească. Pe măsură ce el deschide ochii, începe să îi recunoască pe cei din jur. Din perspectiva pacientului, realitatea „ a venit la el” şi a umplut vasul său cu senzaţii, deoarece noi măsurăm totul din perspectiva celui ce primeşte. Termenul Ein Sof, nu se referă la ceva din afara creaturilor. Se referă la Gândul Creaţiei. Toate creaturile, fără nici o excepţie, sunt deja în acea stare, cu toate umplerile lor. Starea noastră prezentă este de aceea numită „stare imaginară”. Noi suntem pacientul inconştient; credem că existăm într-un anumit mod, şi că treptat ne trezim ca să vedem realitatea actuală. La sfârşitul procesului, fiecare creatură va fi deplin conştientă de adevărata sa stare.
- 135 -
În a sa Introducere la Cartea Zohar, Baal HaSulam descrie trei stadii pe care sufletele le experimentează în procesul de trezire la adevărata lor stare. Primul stadiu este începutul Creaţiei şi conţine tot ce mai târziu va evolua. Al doilea stadiu este naşterea sufletelor. Al treilea stadiu este când sufletele obţin ceea ce deja era prezent în primul stadiu. Cu alte cuvinte, primul stadiu se referă la existenţa potenţiala a sufletelor; în al doilea, ele sunt inconştiente, şi în al treilea ele se întorc la starea lor originară. Suntem obişnuiţi cu un mod de operare prin care mai întâi decidem să facem ceva, apoi executăm decizia noastră, şi avem rezultatul aşteptat la sfârşitul execuţiei deciziei noastre. Totuşi, Creatorul este complet. De aceea, pentru El nu există nici o diferenţă între decizie şi execuţie. Conceptul de timp nu se aplică şi Creatorului. De aceea spunem că în Gândul Creaţiei, de a face bine creaţiilor Sale, începutul, mijlocul şi sfârşitul sunt integrate inseparabil. Este percepţia noastră cea care divide acest Gând în trei straturi. Conceptul de timp se aplică creaturilor deoarece noi suntem necorectaţi. Trei stadii există în noi: (1) corupţia, (2) pregătirea pentru corecţie şi corecţia, (3) echivalenţa de Formă şi umplerea. Aceasta secvenţă de acţiuni creează sentimentul nostru de timp. Pe măsură ce Reshimot apar în noi, ele ne fac să dorim şi să gândim variate lucruri. Când Reshimot se schimbă, tot aşa face şi gândul meu. Diferenţa între gândul meu cu un minut în urmă şi gândul meu în prezent, creează senzaţia că timpul trece. Când gândurile noastre şi dorinţele se schimbă încet, simţim că timpul „trece încet”. În schimb, când noi gânduri şi noi dorinţe apar brusc în mintea noastră, simţim că timpul „zboară”. La dobândirea primului stadiu spiritual, simţim că suntem într-un proces spiritual, adică un timp spiritual. În acel stadiu, nu mai simţim timpul corporal şi ne identificăm complet cu procesul spiritual, în care timpul este măsurat de către schimbări şi acţiuni ce se referă la contactul nostru cu Creatorul.
- 136 -
Frecvenţa „semnalelor de du-te-vino” de la noi (acum cabalişti) la El creează senzaţia de timp. Nu mai e vorba de o întrebare despre numărul de ani pe care-i petrecem în corpurile fizice. Când toate Reshimot au ieşit la suprafaţă, sunt corectate, şi umplute cu toate Luminile, alternanţa între stadii încetează. Deoarece nu mai sunt deficienţe pentru a fi umplute şi noi suntem într-un stadiu de întregire, senzaţia de timp, spaţiu şi mişcare, dispar deasemeni.
A CONSTRUI O CASĂ Înţelegerea facerii Creaţiei poate fi simplificată printr-un exemplu: o persoană care doreşte să construiască o casă, va desena mai întâi casa în forma finală. După aceea, persoana trebuie să planifice cu atenţie munca, în etape şi apoi să le execute. Acesta nu este şi cazul Creatorului. În aceeaşi clipă în care Creatorul a gândit crearea creaturilor, acestea au fost făcute, şi au apărut în forma corectată. Deci, din perspectiva Creatorului, noi suntem deja în forma corectată. Nu are nici o importanţă că noi descoperim gradat adevărata noastră stare. De aceea, când dorim să primim putere, ne întoarcem la starea Ein Sof, pe care noi o numim „Creator”. Pentru a primi putere şi discernământ, ne întoarcem la realitatea corectată în care noi deja existăm, şi către care trebuie să aspirăm. Ein Sof este Gândul, şi lumea Atzilut este planul detaliat – acestea sunt cele două faze ce preced execuţia Gândului. Este similar cu modul în care cineva gândeşte despre construcţia unei case, atunci când îşi pune pe hârtie gândurile chiar şi fără să aibă materiale de construcţie. Sub lumea Atzilut este Parsa, separaţia între Atzilut şi lumea de sub aceasta. Creaturile încep de la Parsa în jos. Totuşi, Creatorul nu trebuie să aştepte acţiunile creaturilor. Pentru El, Gândul şi Planul sunt întreaga realitate. Sub Parsa există lumile Beria, Yetzira, Assiya şi mai jos de acestea, se află Această Lume (figura 14). - 137 -
Figura 14 Lumina vine din lumea Atzilut în jos, în concordanţă cu dorinţa persoanei de a „construi casa”. Această dorinţă, pe care cineva o ridică spre Lumina Superioară, este intenţia de a mulţumi Creatorul şi de a se asemăna cu El. Cu alte cuvinte, este intenţia de a obţine similaritate cu Creatorul. Procesul de dăruire către Creator, constă într-un început şi un sfârşit. Nu doar că începutul şi sfârşitul preexistă, dar fiecare are stadii intermediare. Persoana cunoaşte în avans stadiul prin care trebuie să treacă, deoarece în concordanţă cu planul, predefiniţia fiecărui stadiu provine din Kli-ul care trebuie să facă o corecţie treptată. Există diverse dorinţe în Kli, interconectate una cu cealaltă. Ele pot fi comparate cu organele unui singur corp, în care fiecare este necesar pentru a construi intenţia de a dărui. Corectarea unei dorinţe, le influenţează pe toate celelalte, care trebuie să se manifeste în locul potrivit, în ordinea corecţiei. Nu este nimic în viaţa cuiva, care să nu fie prederminat de structura voinţei de a primi, aşa cum calea corecţiei este predefinită şi divizată într-o ordine prestabilită. Noi suntem întotdeauna în ultimul stadiu, chiar şi acum. Pe măsură ce Reshimot apare la suprafaţă şi ne pune în diverse stadii, tot ceea ce - 138 -
facem este să le îndeplinim pe fiecare. Nu putem alege ce stadii vom experimenta, dar putem fi sprijiniţi de mediul înconjurător pentru a realiza cât mai eficient fiecare stadiu. Deci noi vom progresa de la un stadiu la următorul. Mai mult, chiar şi modul în care realizăm stadiile în care ne aflăm, este predeterminat. Nimic nu e nou din perspectiva Creatorului; este doar ascuns de noi, astfel încât să alegem independent să evoluăm spiritual. Mai târziu, când nu ne vor mai afecta eforturile, vom descoperi că succesul nostru şi căderile în atingerea acestor stadii, au fost deasemeni predeterminate. Când aceasta are loc, noi vom fi absolut integraţi sub ghidarea perfectă a Creatorului. Dacă ar fi să corectăm dincolo de interesul nostru în rezultatele pe care le simţim în vasele noastre, noi nu am mai fi influenţaţi de ceea ce se întâmplă la început, mijloc şi sfârşit. La fel ca şi Creatorul, începutul, mijlocul şi sfârşitul, s-ar egaliza în noi şi ar deveni un singur stadiu. Acesta este motivul pentru care aceia care se corectează pe sine, transcend timpul şi efectul stadiilor temporare. Corecţia prin care trebuie să trecem constă în detaşarea de interesul de sine. Putem defini o creatură ca pe „ceva” care se simte pe sine detaşată de Creator, şi aparent are propriile drepturi. Din punctul de vedere al creaturii, casa nu este încă terminată. Creatura simte că poate contribui cu ceva la construcţia acesteia. Când creatura începe să descopere proiectul care are scopul de a construi casa, se consideră că, creatura s-a adus singură înapoi în Ein Sof. Eforturile sale de a găsi consiliere şi tărie pentru a înţelege planul Creatorului şi de a-l realiza, aduce creatura într-o familiaritate interdependentă cu planul, şi într-o includere ulterioară în casa finalizată. Totuşi, acest proces se desfăşoară exact atunci când creatura adaugă aparent fiecare piuliţă, bolţ, tablă sau cărămidă, necesare construcţiei. Această contribuţie constituie dorinţa persoanei de a fi încorporată în casă, nu în construcţia actuala a ei. Materia primă, metalele, lemnul şi cărămizile, sunt toate dorinţe. Persoana are nevoie doar să-şi dorească să plaseze fiecare dorinţă în locul potrivit acesteia, în - 139 -
concordanţă cu Planul Creatorului. Construind casa făcută din dorinţe, persoana dobândeşte Gândul Creatorului. Aceasta este recompensa creaturii. Gândul Creaţiei poate fi atins doar în interiorul acestei lumi. În timp ce se află în această lume, un cabalist studiază treptat acţiunile Creatorului direct de la El, şi începe să vrea să facă acelaşi lucru. Cabaliştii numesc acest proces „te cunoaştem din propriile acţiuni”. Ceea ce rezultă din acest proces este atingerea gândirii Creatorului, a Gândului Său. Gândul Creatorului precede facerea creaturii. De aceea, după obţinerea acestuia, persoana nu numai că se aduce singură înapoi la locul său de naştere, dar se ridică şi pe un nivel superior, trecând peste nivelul „creaturii” şi atingând actualul nivel, al Creatorului. Într-un asemenea punct putem spune că ei sunt o singură minte, în adeziune, sau în echivalenţă de Formă. Mai exact, planul apare la primul contact cu spiritualitatea. Aceasta deoarece fiecare nivel spiritual este o structură completă de zece Sfirot. Substanţa construcţiei, structura sa, chiar şi constructorul său, toate devin cunoscute la apariţia primului tablou. După admiterea în lumea spirituală, persoana devine mai bună şi mai familiarizată cu structura sa, deoarece spiritualitatea este construită doar cu consimţământul persoanei, faţă de fiecare treaptă a procesului. Consimţământul se referă la intenţia persoanei de a dărui, la intenţia altruistă. Independenţa cuiva şi libertatea de alegere, „locul de muncă” al cuiva, sunt în concordanţă cu intenţia altruistă. Aceasta este ceea ce Creatorul nu a adăugat niciodată, şi nici nu poate adăuga. Lumea Ein Sof este casa pe care Creatorul o dăruieşte creaturii cu atâta iubire, dar aceasta trebuie să întoarcă aceeaşi iubire pentru El, şi făcând acest lucru, construieşte aparent aceeaşi casă pentru Creator. De aceea creatura întoarce acţiunile Creatorului, egalizează cu El şi de aceea se ridică spre Gândul Creaţiei.
- 140 -
LUMILE SUNT ÎN INTERIOR Lumile Superioare şi treptele acestora există doar în ceea ce ne priveşte, şi nu pentru ele. Lumile există în potenţial, aşteaptă să ne corectăm şi să descoperim formele lor spirituale. În acel stadiu, noi vom fi prezenţi imediat, cu toate gradele dintre noi şi Ein Sof, începând cu gradele imediat adiacente. O încărcare în câmpul magnetic „simte” influenţa câmpului asupra sa, şi de aceea „ştie” că acel câmp există. Dacă încărcarea nu ar fi în interiorul câmpului, nu ar fi „simţit” efectul câmpului magnetic; de fapt, nici măcar nu ar fi ştiut dacă acel câmp există. În mod similar, când părăsim atmosfera terestră, descoperim că înafară, spaţiul este întunecat. Poate sună ciudat, considerând că razele soarelui se împrăştie în spaţiu, dar dacă nimic nu s-ar afla în calea razelor şi nu le-ar „captura”, noi nu am putea detecta existenţa luminii. Un alt exemplu elocvent al acestui principiu, poate fi observat când privim lumina solară venind printr-o fereastră deschisă, într-o cameră în care se află ceva praf în aer. Cu alte cuvinte, dacă creatura nu simte un anumit lucru, nu poate spune că există înafară. Într-un asemenea stadiu, spunem că tot ceea ce există este Gândul Creaţiei de a face bine aceleia ce a fost creată. Creatura, care este în Ein Sof, descoperă Ein Sof în concordanţă cu corectările sau corupţiile sale relative. Gradele de intensitate în care este simţită Lumina în fiecare nivel spiritual, de la Ein Sof la creatură, depinde doar de creatura individuală. Din acest motiv, spunem că toate lumile sunt în interiorul fiecărei creaturi, şi doar după ce percepem anumite părţi ale Gândului Creaţiei, devenim conştienţi de existenţa acestui Gând. Nu putem vorbi despre Creator, atingere, sau împlinire, dacă nu este din punctul de vedere al atingerii individuale, adică atunci când nu este un Kli, nu este nici Lumină. Cu alte cuvinte, fără o creatură, nu există Creator.
- 141 -
ACCELERÂND DEZVOLTAREA Lumina din Ein Sof umple întreaga realitate, întreaga voinţă de a primi ceea ce Ea a creat. Aceasta operează în interior pentru aducerea spre egalizare a formei sale cu Sinele. Presiunea Luminii asupra voinţei de a primi, este constantă, neschimbată în cantitate sau calitate. În consecinţă, schimbări continue se dezvăluie în voinţa de a primi, lucru pe care noi îl numim „providenţa generală”, „de Sus”, adică de la Creator către creatură. Deoarece această atitudine este permanentă şi neschimbată,, se numeşte „Ein Sof, care se află în repaus deplin”. Termenul „Ein Sof”, subliniază faptul că Creatorul este neschimbat şi că scopul Său este deasemeni neschimbat – de a aduce creatura la Gmar Tikkun (sfârşitul Corecţiei). Progresul către Gmar Tikkun are loc prin intermediul presiunii Luminii asupra Kli-ului, care eventual va face Kli-ul să simtă că se află în contradicţie cu stadiul Luminii. Datorită presiunii pe care aceasta o creează, cabaliştii numesc acest drum, „calea durerii”. În timpul parcurgerii acestei căi, totul se întâmplă într-un anumit timp, presiunea constantă a Luminii asupra Kli-ului inducând formarea diverselor forme în Kli, până când acestea sunt epuizate şi Kli-ul atinge al său Gmar Tikkun. La sfârşitul evoluţiei naturale a voinţei de a primi aflate în fiinţele umane, după multe cicluri de viaţă, fiecare începe să simtă că aici este ceva mai înalt, un Dăruitor. În acea fază, persoana începe să acumuleze intuiţii care nu aparţin voinţei de a primi, ci voinţei de a dărui, care a pătruns voinţa de a primi în clipa spargerii vaselor. Într-un asemenea stadiu, persoana se află între două forţe – voinţa de a dărui şi voinţa de a primi. Un asemenea stadiu îi permite să îşi accelereze propria dezvoltare şi să progreseze mai rapid decât ar face-o sub influenţa presiunii naturale a Luminii asupra Kli-ului. Totuşi, evoluţia accelerată către atributul dăruirii, nu poate fi făcută prin intermediul propriului ego. Singurul mod de a atinge - 142 -
atributul dăruirii, este de a-l primi de la Creator. Munca personală este de a găsi o cale prin care să primim Forma de dăruire „de Sus”, fără a experimenta toate relele din Kli, experienţe ce ar forţa creatura să sară de la recepţie la dăruire, prin intermediul durerii şi a chinurilor. Alegerea acestei căi este numită „evoluţia de jos în sus”. În ea, ne îndreptăm către presiunea Luminii şi aducem sistematic asupra noastră, toate stadiile, unul câte unul. Parcurgând această cale, vrem să progresăm către Creator, către dobândirea Formei Dăruirii, şi făcând aceasta, sărim peste alte stadii. Marele beneficiu al acestei căi alternative, numite „calea Luminii”, este că persoana experimentează aceleaşi stadii, fiecare dorinţă şi opoziţia sa faţă de Creator, dar nu datorită presiunii de dincolo, ci datorită setei de Lumina. Această cale permite persoanei să experimenteze rapid discernămintele necesare, într-o manieră mult mai controlată. Calea Luminii este similară cu descoperirea că suntem bolnavi, şi cu luarea medicamentului potrivit înainte ca boala să se manifeste. De aceea, propria noastră dorinţă ne poate scuti de mari dureri şi necazuri. Dacă suntem atraşi către Lumină, asta se întâmplă cu propriul nostru acord; adică, spre Forma de dăruire deasupra voinţei de a primi, evitând astfel afecţiuni teribile. Acesta este motivul pentru care înţelepciunea Cabalei a fost dată umanităţii. Fără aceasta, umanitatea ar progresa natural, pas cu pas, fiecare fază ţinând până când negativitatea sa ar fi expusă total, şi noi am fi forţaţi să intrăm într-un nou stadiu. Studiul înţelepciunii Cabalei şi folosirea ei pentru a atrage Lumina, ne va ajuta să evoluăm într-un mod foarte diferit, plăcut şi rapid.
CONSTRUIND CREATORUL DIN INTERIOR După cum am explicat anterior, toate schimbările au loc în interiorul nostru, deşi par să aibă loc în exterior. Ar trebui să înţelegem că fără experimentarea schimbărilor ca fiind în exterior, nu am fi - 143 -
capabili să realizăm contactul cu Creatorul şi nici măcar să credem că El există şi că are o influenţă asupra noastră. Este exact iluzia ce ne permite să percepem Lumina, ca pe ceva ce vine din exteriorul nostru. Când raportăm ceea ce se întâmplă în noi, la existenţa unui Creator exterior, putem construi o atitudine faţă de asta şi ajungem să înţelegem cine este Creatorul şi cum vrea El să ne dăruiască. Dacă nu am atribui experienţele noastre interioare Creatorului, am fi incapabili să percepem ceva din El. Mai mult, am fi incapabili să construim intenţia de a dărui Creatorului. Pe măsură ce evoluăm, construim treptat o imagine mai adevărată a Creatorului. La finalul procesului de construire, atingem Lumina Simplă, Dăruitorul, Binele Suprem, pe Acela care este într-un stadiu de iubire eternă şi neschimbată. Senzaţia iluzorie că există o conexiune între Creator şi creatură, se schimbă în concordanţă cu schimbările din creatură. Aceasta permite persoanei să imagineze Creatorul, în concordanţă cu propriile atribute. De fapt, făcând acest lucru, persoana construieşte Creatorul din interior; nu există o altă cale de a simţi Creatorul. Proiectarea atributelor cuiva, asupra Luminii abstracte, iluminează nivelul de deasupra nivelului său prezent, care este nivelul pe care-l imaginează persoana ca fiind Creatorul. De aceea, ne referim la un nivel ceva mai ridicat decât al nostru, pe care o să-l atingem ulterior, ca fiind Creator. Îndată ce am egalizat cu atributele dăruirii acelui nivel, noi „luăm” locul Creatorului. Acum, acea persoană este în locul în care Creatorul a fost anterior (din punctul nostru de vedere). De aceea, pe măsura ce evoluăm, întotdeauna ne imaginăm următorul nivel, prin intermediul proprietăţilor noastre corupte. Construim imaginea Creatorului, la care aspirăm să devenim, în raport cu atributele noastre proprii. Aceasta este singura cale de a percepe orice Formă a Creatorului, singura cale în care putem aborda Lumina abstractă. Această senzaţie imaginară ne ajută să construim nivelul prezent, la fel de bine ca şi pe cel următor. Ne facilitează înţelegerea punctului în - 144 -
care să ne întoarcem, atunci când vrem să mobilizăm puterea. Deşi apare din interior, imaginea Creatorului pe care-l construim, demonstrează diferenţa între stadiul nostru prezent şi cel următor. De aceea, ne dăm seama de diferenţa dintre noi şi Creator. Aceasta este singura cale de a învăţa ce este Deasupra, deoarece Creatorul nu are Forma pe care să o percepem. De aceea, construim Creatorul în interiorul nostru.
- 145 -
DESCRIIND REALITATEA Am putea compara o fiinţă umană cu o cutie cu senzori, închisă: ochii, urechile, nasul, gura şi mâinile, reprezentând cele cinci simţuri: vederea, sunetul, mirosul, gustul şi atingerea. După cum am spus anterior, principiul fundamental în perceperea realităţii este „echivalenţa de Formă”, ceea ce înseamnă echilibrul presiunilor. Simţurile funcţionează ca senzori, fiecare cu o reacţie diferită faţă de presiune, depinzând de modul în care e făcut senzorul. Senzorul vederii evocă o reacţie a luminii, întuneric şi culori; senzorul sunetului evocă sunetele; senzorul mirosului evocă miresmele; gustul, aromele; şi atingerea, senzaţii cum ar fi tare, moale, cald şi rece. Reacţia simţurilor este transferată centrului de control din creier, acolo unde informaţia este comparată cu date care deja există în memorie, rezervorul impresiilor anterioare. În această manieră, procesăm ceea ce simţurile noastre colectează, determinăm cea mai avantajoasă reacţie, şi studiem locul în care ne aflăm şi cum să funcţionăm cel mai bine în mediul nostru înconjurător. Când procesul este complet, informaţia este „proiectată” pe un „ecran” din interiorul creierului, descriind ceea ce aparent este în faţa noastră (Figura 15).
Figura 15 - 146 -
În acest proces, necunoscutul ce ne înconjoară devine „cunoscut” şi o imagine a realităţii exterioare, este creată. Totuşi, imaginea nu este a unei realităţi exterioare, ci pur şi simplu o imagine interioară, rezultatul structurii simţurilor umane şi a datelor preexistente. Dacă am fi avut simţuri diferite, am fi produs un tablou complet diferit. Este posibil ca, dacă am fi perceput prin intermediul simţurilor diferite, ceea ce apare a fi lumină, ar apărea ca fiind întuneric, sau chiar ceva fundamental diferit pe care nu ni-l putem imagina dacă ar apărea în faţa noastră. Ştiinţa cunoaşte deja de ceva vreme, aceste lucruri. Astăzi, putem înlocui simţurile, folosind lucruri fabricate de om, precum ar fi dispozitivele electronice. Deşi ştiinţa nu stăpâneşte încă pe deplin aceste tehnici, odată cu trecerea vremii, va fi capabilă să mărească cercetările despre simţurile noastre, să creeze organe noi şi chiar să producă un corp nou. Dar chiar şi aşa, având un nou corp, tabloul va rămâne în interior. Ştiinţa a dovedit cu mult timp în urmă, că senzaţiile de a se afla în anumite locuri şi situaţii, pot fi evocate prin stimulare electrică asupra creierului, în conjucţie cu informaţiile aflate în memorie. Toate cele de mai sus, ne învaţă că tot ce simţim provine din interior, indiferent de realitatea ce ne înconjoară. Nu putem fi siguri nici măcar că există o realitate înconjurătoare. Datorită tabloului lumii „exterioare” care se află în noi, cabaliştii se referă la lumea pe care o vedem, ca la „lumea imaginară”. Totul este făcut dintr-o dorinţă de a se bucura. În fiinţele umane, această dorinţă generală de a se bucura perpetuu, evocă dorinţe de a-şi lua plăcerea din lucruri particulare, care se schimbă la fiecare moment. Combinate cu informaţiile stocate în memorie, aceste dorinţe influenţează simţurile noastre, către ceea ce este dorit pe moment. Evoluţia de-a lungul generaţiilor, a dorinţei pentru plăcere, ne conduce eventual către o dorinţă pentru ceva necunoscut, numit „punct din inimă”. Astăzi, această dorinţă este trezită în mulţi dintre noi. Problema cu această dorinţă, este că nu există informaţii corespondente în memoria noastră, la care să ne raportăm. Până şi - 147 -
simţurile nu pot localiza o sursă de satisfacţie pentru această nouă poftă. Când acea dorinţă apare în noi, rămânem neajutoraţi deoarece nimic din lumea din jurul nostru nu o poate satisface. Dar când această dorinţă apare, face ca viaţa noastră de dinaintea apariţiei sale, să pară respingătoare. Punctul din inimă este începutul unui întreg sistem de simţuri, complet detaşat de sistemul natural prezent. Când acest nou sistem este pe deplin dezvoltat, va fi numit „suflet”. Sufletul va conţine un nou creier, o nouă memorie şi un nou „ecran”. Folosindu-l, persoana vede un tablou al unei lumi complet noi, acela al lumii spirituale. De aceea, sunt două sisteme senzoriale separate care operează similar: sistemul corporal natural şi sistemul spiritual. În sistemul natural, tabloul lumii apare în momentul naşterii. Nu a trebuit să facem nimic ca să îl creăm, ceea ce constituie o diferenţă substanţială faţă de sistemul spiritual. Experimentăm multe lucruri pe parcursul vieţii, experienţe care ne îmbogăţesc şi ne dezvoltă memoria, ne intensifică abilităţile de a procesa subtilităţi din ce în ce mai mari şi de a face interconexiuni şi conotaţii numeroase. Ca rezultat, tabloul creat în minţile noastre, creşte şi devine din ce în ce mai lucid. Aceasta este diferenţa dintre percepţia copilărească despre lume şi percepţia matură. Pentru ca punctul din inimă să evolueze într-un sistem al percepţiei spirituale, persoana trebuie să dobândească o mare dorinţă pentru asta. Din moment ce lumea spirituală este ascunsă, singura cale de a intensifica dorinţa pentru ea, este prin intermediul mediului înconjurător potrivit. Când persoana doreşte să progreseze spiritual, este condusă spre un mediu apropiat, în concordanţă cu măsura voinţei sale de a primi. Acesta este un proces natural, care are loc ca rezultat al legii echivalenţei de Formă, prin care persoana este situată în sistemul spiritual, în concordanţă cu dorinţa proprie de a face parte din asta. Acest mediu înconjurător cuprinde trei elemente: un ghid cabalist, texte cabaliste şi o societate de oameni cu dorinţa similară. Din acest moment, evoluţia persoanei depinde de dorinţa proprie de a utiliza în mod corect mediul înconjurător, adică de a intensifica dorinţa pentru spiritualitate. Atunci, şi doar atunci când, dorinţa pentru spiritualitate - 148 -
creşte la intensitatea necesară pentru a crea un alt sistem senzorial, tabloul lumii spirituale va fi creat în acea persoană. Acesta este singurul motiv pentru care au fost scrise textele cabaliste. Studiind în mod corect aceste texte, este facilitată construcţia sufletului. Baal HaSulam (cabalistul Rabbi Yehuda Ashlag) descrie aceasta în următorul mod: De aceea trebuie să ne întrebăm, de ce atunci, au obligat cabaliştii pe fiecare persoană să studieze înţelepciunea Cabalei? Într-adevăr este un lucru măreţ în aceasta, care merită să fie făcut public: Este un minunat, de nepreţuit remediu pentru aceia care se angajează în înţelepciunea Cabalei. Deşi ei nu înţeleg ce învaţă, prin intermediul dorinţei imense de a înţelege ceea ce învaţă, ei trezesc asupra lor Luminile ce le înconjoară sufletele. ... când cineva se angajează în această înţelepciune, menţionând numele Luminilor şi a vaselor ce au legătură cu sufletul propriu, face ca ele să strălucească asupra sa, într-o anumită măsură. Totuşi, acestea strălucesc pentru persoană, fără să învelească interiorul sufletului său datorită lipsei vaselor capabile de a le primi. În ciuda acestui lucru, iluminarea pe care persoana o primeşte de fiecare dată pe parcursul drumului, atrage asupra sa bunăvoinţa de Sus, conferindu-i abundenţa sanctităţii şi a purităţii, care o duc mai aproape de găsirea perfecţiunii. Baal HaSulam, Introducere la studiul celor Zece Sfirot, art.155 Îndată ce noul tablou al realităţii apare, se dezvăluie şi o rămăşiţă a evoluţiei, într-un proces pe care cabaliştii îl numesc „sufletul personal te învaţă”. Tabloul lumii corporale devine mai clar pe măsură ce persoana se maturizează şi acumulează impresii. Aici, deasemeni, persoana acumulează senzaţii şi impresii ale lumii spirituale, care îmbogăţesc noua memorie şi abilităţile analitice ale noii minţi. Consecvent, tabloul lumii creat în interiorul noului sistemul senzorial, devine şi mai clar. Moartea corpului fizic înseamnă că sistemul natural a încetat să funcţioneze. Simţurile nu mai transferă informaţii creierului şi acesta se opreşte din procesul de proiectare a tabloului lumii corporale, pe - 149 -
„ecranul” din interiorul său. Din moment ce nici dorinţa şi nici împlinirile din punctul din inimă – din care a evoluat lumea spirituală – nu aparţin acestei lumi, acest punct continuă să existe după despărţirea de trup. Dacă persoana a ajuns să perceapă propria existenţă în sistemul spiritual şi a putut să se identifice pe sine cu acesta înainte de a-şi părăsi trupul, acea persoană va continua să simtă existenţă sa spirituală, după moartea trupului. Aceasta este semnificaţia existenţei sufletului. * Conform cu cabaliştii Baal HaSulam şi Sfântul Ari, pentru a-i numi doar pe doi dintre ei, tot ceea ce există în exteriorul nostru este Lumina care umple întreaga realitate şi care este în complet repaus. Deşi ne aflăm în interiorul acestei Lumini, simţim ca şi cum am fi într-un corp situat în interiorul unui univers înconjurător. Până acum, după cum am mai afirmat, impresiile ne umplu prin intermediul celor cinci simţuri. De aceea, dacă tot ceea ce există în jurul nostru este Lumina neschimbată, ce ne face să percepem schimbarea constantă? Pentru a răspunde acestei întrebări, trebuie să ne reîntoarcem la Reshimot (Reminiscenţe). După cum am spus mai devreme, în interiorul voinţei de a primi, este un lanţ de Reshimot, un lanţ care evocă continuu, noi Reshimot. Tabloul lumii interne pe care îl experimentăm, este de fapt o manifestaţie a diferenţei, a contradicţiei dintre prezentul Reshimo (singularul pentru Reshimot) care este activ şi Lumina. Lumina exterioară nouă, nu se schimbă; doar Reshimot din interiorul nostru se schimbă. Percepţia noastră despre sine şi despre lumea din jurul nostru, rezultă din proiecţia schimbărilor interne ce apar în dorinţa noastră faţă de Lumina constant în repaus. Reînnoirea Reshimot şi calea prin care persoana le realizează, creează tablourile noastre schimbătoare despre lume.
- 150 -
ÎNŢELEGEREA GENEI SPIRITUALE ______________________________________________
- 151 -
RESHIMO Percepţia noastră despre sine şi realitate, determină modul în care simţim toate acestea. Aceasta este baza tuturor cercetărilor noastre. Trebuie să înţelegem ce este o fiinţă umană, şi dacă avem vreo existenţă personală. Poate că specialiştii în Fizica Quantică, au dreptate atunci când susţin că omul, ca toată materia, este doar un „pachet de unde”. Poate că actuala realitate este foarte diferită de ceea ce noi vedem în prezent. Totuşi, dacă putem stabili un principiu fundamental şi obiectiv care nu va depinde de senzaţiile noastre subiective, un principiu care „ne” defineşte şi defineşte „realitatea”, vom avea un standard prin care să evaluăm percepţia noastră actuală. Mulţi cercetători cred că, cu cât progresăm mai mult în cercetările noastre, cu atât mai neclare şi mai vagi devin lucrurile. Ei simt că bâjbâim pe întuneric. Neînţelegerea noastră despre sine şi lume, se află în centrul crizei globale actuale, cu care ne confruntăm în prezent. Fără discuţie că abordarea ştiinţifică a cercetărilor profunzimilor realităţii este una bună, dar descoperim că este o graniţă, un impas pe care nu-l putem penetra. Natura umană, percepţia umană, şi tot ceea ce ştiinţa a descoperit, nu vor facilita o mişcare de avansare. Vom simţi că dintr-un anumit punct de vedere, totul devine „intangibil” şi se „evaporează”. Aceasta este ceea ce Fizica Quantică deja începe să descopere – că materia „se pierde” brusc, lăsând cercetătorii într-un fel de vid. O senzaţie a acestui lucru, provine din pierderea simţirii realităţii prezente, înainte de a percepe „abordarea” realităţii Superioare. Aceasta se întâmplă când persoana nu posedă uneltele de percepţie ale acelei „alte” realităţi. Baal HaSulam afirmă (în articolul său, Esenţa Înţelepciunii Cabala), că singurul mod de a obţine acea metodă, este de a învăţa de la un cabalist, care deja o stăpâneşte.
- 152 -
O ÎNĂBUŞIRE Stadiul nostru în această lume, este departe de stadiul nostru real, departe de standardul pe care l-am menţionat anterior, numit Ein Sof, în care suntem toţi conectaţi ca o singură dorinţă umplută cu Lumina Superioară. Separarea, sau „excluderea”, are loc pentru a ne permite să ne ridicăm de la nivelul dorinţei, la un nivel superior dorinţei în sine, adică nivelul intenţiei. Aceasta ne permite să facem alegeri libere şi să obţinem discernăminte şi revelaţii cu care să putem transcende gradul de creatură-primitoare şi să atingem gradul de Creator-dăruitor. Coborârea din stadiul Ein Sof, către stadiul acestei lumi, apare prin divizarea singurului Kli, în multe particule. În spiritualitate, „excluderea” înseamnă „diferenţe în calităţi”. Apropiindu-ne independent de adevăratul stadiu, începem să înţelegem Gândul Creaţiei, dincolo de stadiul Ein Sof. De aceea suntem învăţaţi cum să ne întoarcem singuri la stadiul Ein Sof. Dar pentru ca noi să ne întoarcem la Ein Sof, trebuie mai întâi să cunoaştem Esenţa acelui stadiu. Noi suntem toţi în stadiul Ein Sof, un stadiu al iubirii şi a garanţiei mutuale, formând un Kli pentru Lumina Superioară. Pentru a ne întoarce din aceasta lume către Ein Sof, trebuie să încercăm să clădim stadii similare în relaţiile dintre noi. Ein Sof este adevăratul stadiu existenţial, deşi pentru moment ne aflăm într-un stadiu imaginar în concordanţă cu simţurile noastre confuze. Cu alte cuvinte, ne aflăm în stadiul Ein Sof chiar şi acum, dar simţurile noastre sunt „învăluite” cu praf, care ne estompează percepţiile. Trebuie să „curăţăm” simţurile noastre. De aceea, stadiul Ein Sof este standardul pe care muncim ca să-l atingem. * Nu putem niciodată să înţelegem un stadiu, cât încă ne aflăm în el. Stadiul prezent devine mai clar doar dacă urcăm într-un stadiu mai înalt. Metoda Cabalei ne furnizează un nou tablou şi o privire de ansamblu care ne permite să înţelegem realitatea noastră anterioară. Destul de - 153 -
interesant este că nu întâlnim multe obstacole când avem de-a face cu stadiile inanimat, vegetal şi animat. Totuşi, când participăm la propriul nostru grad – vorbitor – în mod invariabil eşuăm. Neajutorarea noastră în a rezolva problemele sociale şi familiale ale timpurilor noastre, este doar una din multiplele mărturii ale acestui stadiu. Metoda Cabalei ne ridică la un stadiu mai înalt decât stadiul nostru prezent. Din această nouă perspectivă, putem vedea şi analiza stadiul nostru anterior. Aceasta este diferenţa fundamentală dintre modul de cercetare cabalistic şi metodele obişnuite ale ştiinţei. În cercetarea ştiinţifică, cercetătorii încearcă să penetreze aceeaşi realitate în care persoana se află, întocmai ca un copil care încearcă să studieze ce înseamnă să fi copil. Totuşi, în Cabala, cercetătorii cabalişti se ridică deasupra nivelului prezent şi studiază nivelul inferior, anterior. Cabaliştii nu se angajează în studiul realităţii într-o manieră obişnuită ştiinţifică. Ei nu încearcă să lărgească percepţia lor îngustă într-o perspectivă mai largă, deoarece ei nu cred că acest lucru este posibil. Doar corecta cercetare a realităţii poate facilita progresul nostru către dobândirea următorilor paşi. Fără o cercetare adecvată, pur şi simplu vom rămâne la nivelul studierii materiei. Cercetarea adecvată, îl elevează pe cercetător la nivelul Forţelor care operează dincolo de materie. Când percepem aceste Forţe, percepem deasemeni şi ce s-a întâmplat în planul material, din moment ce Forţele devin ale noastre. Cercetătorul simte aceste Forţe ca şi conducătoare ale propriei vieţi, aflate la dispoziţia sa, percepându-le concret, prin intermediul simţurilor şi nu din punct de vedere intelectual. O persoană nu poate cerceta realitatea unui nivel mai înalt decât natura, pe care oamenii de ştiinţă o percep folosind doar percepţia raţională şi senzorială. Ca să se mute spre o realitate superioară, persoana trebuie să-şi schimbe propriile simţuri. Instrumentele sofisticate de cercetare, nu ne vor ajuta în acest caz. Studiind natura, ne putem imagina o realitate superioară opusă nouă, în care totul este îndreptat spre dăruire în loc de recepţie. Putem deasemeni să presupunem că dincolo de natura noastră egoistă, totul - 154 -
operează cu iubire şi în interconectare, şi că de fapt totul este un singur Gând. Oamenii de ştiinţă au descoperit că toate părţile realităţii sunt armonios conectate, că fiecare parte le ajută pe celelalte şi este vitală în sistemul colectiv. Părţile realităţii sunt „considerate” una faţă de alta, ca şi celulele unui singur corp. Această descoperire i-a adus pe cercetători la ipoteza că legea generală pentru fiecare parte a realităţii, este legea iubirii. Singura problemă este că cercetătorii nu se pot ridica la acel nivel ca să poate fi acea natură. Dacă oamenii de ştiinţă ar putea să-şi schimbe propria natură în concordanţă cu ceea ce ei cred că este prezent dincolo de nivelul fizic, atunci ei ar descoperi că dincolo de „materia ascunsă”, există o realitate foarte reală şi solidă ca o rocă, tot atât de reală ca şi cea pe care ei o cunosc acum. Ei ar putea percepe Forţele, interconexiunile lor, şi sistemele acestora. Dar pentru ca cercetătorii să descopere toate acestea, trebuie să existe o congruenţă de formă între cercetător şi nivelul acestor Forţe. Putem compara aceasta, cu o plimbare într-o cameră complet întunecată. Prima oară, nu vedem obiectele din cameră, dar dacă aprindem lumina, vom fi capabili să le vedem. Bineînţeles că obiectele se aflau acolo, ca să spunem asta, dar abilitatea noastră de a le percepe era necorespunzătoare. Ca urmare, ceea ce trebuie să facem este să ne potrivim cu Forţele care există deja în realitate; şi modul prin care egalăm cu ele, este metoda Cabalei.
REALITATEA VIRTUALĂ Numeroase teorii pretind că există interminabile realităţi simultan. Cabala afirmă că este una singură. Această realitate este numită Malchut de Ein Sof, adică Malchut a lumii Ein Sof. Nimic altceva nu există. Termenul Malchut de Ein Sof, descrie creatura în stadiul ei perfect şi
- 155 -
etern. Orice altceva înafară de Malchut de Ein Sof, este numită „realitate virtuală”. Realitatea virtuală este constituită din variate imagini care apar înaintea Malchut de Ein Sof şi care sunt împărţite în diferite grade ale conştienţei. În consecinţă, Malchut de Ein Sof simte din ce în ce mai puţin din sinele său şi din umplerea sa. Procesul pierderii conştienţei se intensifică până când Malchut de Ein Sof atinge punctul său cel mai de jos, stadiul cel mai confuz şi detaşat, numit „această lume”. În acest stadiu, Malchut de Ein Sof ia forma sufletelor umane care se simt deconectate unul faţă de celălalt. Aceasta este din tabloul realităţii în care trebuie să tindem să ne întoarcem către stadiul Malchut de Ein Sof. Când spunem că realitatea noastră este virtuală, ne referim la discernământul pe care l-am făcut când am descoperit că aşa stau lucrurile. Perceperea unei asemenea realităţi ca fiind virtuală, nu ne împiedică de a lucra cu ea; trebuie doar să înţelegem că aceasta este una din fazele pe care trebuie să le experimentăm. Aceasta poate fi comparată cu un copil care are multe fantezii. Fanteziile nu anulează lumea copilului şi ştim că aceste fantezii sunt corespunzătoare stadiului de dezvoltare al copilului. În mod similar, când intrăm într-o realitate superioară, ne raportăm la realitatea anterioară, ca şi cum ar fi fost ficţiune, deşi aceasta este foarte reală pentru cei care se află încă la acel nivel. Există un fel de barieră între realitatea spirituală şi cea corporală. Nu putem vedea Forţele din spatele acestei lumi, pînă când nu trecem bariera, dar aceste Forţe descriu tabloul lumii din interiorul nostru, întrun mod asemănător în care vectorii electrici creează imaginile la TV sau pe ecranul calculatorului. Când privim la ecran, vedem un tablou tridimensional colorat, dar de fapt nu este nimic decât o combinaţie de forţe electrice care pot fi procesate, transferate şi depozitate. Adevărul este că noi, deasemeni existăm într-un tablou asemănător, cu diferenţa că ecranul este în interiorul nostru.
- 156 -
Aceia care se ridică până la nivelul acestor Forţe, văd cum sunt ei cu adevărat , în timp ce tabloul pe care îl creează, este imaginar. Aceste Forţe creează în mod constant diferite imagini, chiar dacă Forţele în sine rămân aceleaşi. În total sunt 125 grade de realizare. Cu cât mai sus de ridicăm, cu atât mai corect şi mai adevărat vom percepe modul în care aceste forţe se conectează. La sfârşitul acestei scări, percepem fuzionarea acestor Forţe, numita Ein Sof. Principiul care se observă de aici este că putem defini o noţiune, doar atunci când o atingem şi o percepem. Din acest motiv, toţi cabaliştii sunt de acord cu o lege fixă rostită de Baal HaSulam “Ceea ce nu putem atinge, nu definim prin cuvinte”
MEDITAŢIA COLECTIVĂ Mulţi oameni tind să creadă că umanitatea îşi poate îmbunătăţi situaţia, atunci când doreşte acest lucru. Un asemenea exemplu este meditaţia colectivă, adesea practicată în toată omenirea, cu scopul de a creşte calitatea vieţii noastre. Fără nici un dubiu, conectarea oamenilor într-un singur gând, influenţează realitatea. Puterea gândului este întradevăr imensă. Totuşi, trebuie să înţelegem că doar gândindu-ne la asta, nu vom induce nici o influenţă benefică asupra realităţii, aşa după cum mulţi dintre noi s-ar putea să dorească. Din moment ce natura noastră este egoistă, cele mai bune gânduri ale noastre, vor fi focalizate tot pe primirea de beneficii pentru noi. Situaţia noastră va începe să se îmbunătăţească doar atunci când vom realiza că natura noastră egoistă este rea. Dacă înţelegem că doar dobândind o natură nouă, altruistă, putem să fim fericiţi, doar atunci vom înflori şi prospera. O asemenea recunoaştere ne va forţa să ne înlocuim propria natură. Acţiuni precum meditaţia colectivă, nu fac ca umanitatea să avanseze către Creator, cu alte cuvinte către natura altruistă. Ele se - 157 -
bazează pe capacitatea noastră de a extinde folosirea forţelor noastre egoiste; de aceea, nici un plan al umanităţii nu va ajuta la îmbunătăţirea lumii noastre. Aceste acţiuni ne vor conduce eventual către o descoperire mai rapidă a răului din egoismul nostru. De fapt, orice alăturare a multor oameni cu scopul de a atinge un ţel comun, pozitiv sau negativ, accelerează descoperirea răului, dar acesta nu este un mod dezirabil pentru progres. Evoluţia optimă are loc doar când persoana atrage „Lumina Superioară”. Forţa spirituală expune defectele şi în acelaşi timp le corectează, dar pentru a face asta, trebuie să existe o metodă de corecţie. În absenţa unei asemenea metode, umanitatea va fi obligată să evolueze prin intermediul chinurilor şi necazurilor. În final, suferinţa acumulată va face umanitatea să îşi dea seama că nimic nu poate fi făcut de unul singur. Atragerea Luminii Superioare este rezultatul efortului de a fi similar cu stadiul Ein Sof – singurul stadiu care există cu adevărat, în care toţi suntem conectaţi ca unul singur aflat în opoziţie cu Creatorul. Nu avem nevoie să construim fantezii într-un efort de a reasambla stadiul final, deoarece deja ne aflăm în el. Tot ceea ce avem nevoie este să dorim să primim forţa de corecţie din acel stadiu şi această forţă ne va face de fapt să ne aflam acolo. Textele cabaliste descriu stadiul corectat. Dacă citim aceste texte şi vrem să ne aflăm în stadiul corectat, suntem „traşi” în Lumină, în acelaşi mod în care o persoană inconştientă priveşte un TV. Lumina acţionează asupra cititorului, trezindu-l şi ajutându-l să înceapă urcarea. De aceea, noi vedem că semnificaţia unor asemenea termeni precum „Lumina” şi „Superioară” este forţa Superioară care corectează şi umple creatura; „Superioară” înseamnă de fapt un stadiu mai corectat, adică un stadiu mai înalt de dăruire către Creator.
- 158 -
CE ESTE CREATORUL? Creatorul este ceea ce persoana percepe a fi Gradul Superior. Termenul ebraic Boreh (Creator), indică invitaţia de „a veni” şi „a vedea” (Bo înseamnă „vino”, Re'eh înseamnă „vezi”). Acela ce atinge gradul cel mai înalt, se află în starea de adeziune cu Creatorul. Înainte de a atinge stadiul cel mai înalt, întotdeauna va apare o imperfecţiune în această adeziune, deşi aceasta nu este cu adevărat o imperfecţiune ce a ieşit la iveală în acea persoană. Aceste dorinţe apar astfel încât să le corectăm şi prin intermediul corecţiei să intensificăm adeziunea noastră cu Creatorul. Pentru fiecare nouă dorinţă care apare, Creatorul pare mai înălţat decât înainte. Pe măsură ce persoana descoperă opoziţia dintre Gradul Superior şi nivelul său de altruism, persoana trebuie să îşi mobilizeze tăria de a se ridica la acest grad. De aceea, anterior stadiului Ein Sof, în care toate finalurile ajung împreună, nu există un Creator absolut. Singura definiţie pe care o putem da termenului „Creator” este (până atingem Ein Sof) „mai înalt” decât sunt eu. Gradul Superior construieşte, creează, generează, corectează şi umple gradul inferior. Creatorul apare ca un amestec de calităţi superioare acelora pe care persoana le posedă în prezent. Reshimot care se trezesc, determină persoana să vadă de fiecare dată, un grad mai înalt. Cu toate acestea, descrierea Creatorului este întotdeauna proiecţia calităţilor prezente ale persoanei, asupra Luminii Abstracte. Presiunea Luminii Abstracte este constantă; schimbările şi mişcările au loc doar în interior. Deşi doar Reshimot se schimbă în interiorul nostru , ni se pare ca şi cum Acela care se schimbă, este Creatorul.
- 159 -
REALIZÂND RESHIMOT O persoana care nu este cabalistă, realizează involuntar aducerea la suprafaţă a Reshimot. O asemenea persoană reacţionează în concordanţă cu condiţiile în care se află: educaţie, mediu înconjurător, forţe interne, sănătate şi aşa mai departe. În acest mod, persoana este „adusă” prin variate emoţii şi impresii şi în final ajunge la dorinţa pentru spiritualitate. În timp ce progresează, „în ciuda sinelui”, persoana acumulează impresii din bucuriile şi supărările vieţii, colecţionând discernăminte şi folosindu-le de-a lungul drumului. Aceasta este o fază pregătitoare în care persoana acumulează impresii numeroase în legătură cu propria voinţă de a primi şi experimentează în interior, realizarea Reshimot. Deşi nu suntem conştienţi de acest lucru, toate impresiile rămân în creier, şi când un anumit Reshimo iese la suprafaţă, Reshimot care sunt necesare pentru asta, sunt deasemeni trezite. Noi nu putem controla acest proces; evenimente pe care le-am experimentat cu mulţi ani înainte, ies la suprafaţă brusc şi nu putem înţelege motivul. Mai mult, deoarece sufletele sunt interconectate într-un singur sistem, fiecare impresie „personală” a cuiva sau a unui grup de persoane, afectează fiecare alt suflet. Procese ce se dezvăluie într-un anumit loc pe Pământ, afectează toţi locuitorii planetei, chiar dacă ei nu sunt conştienţi de acest lucru. În prezent suntem incapabili să înţelegem cum este transmisă această informaţie, dar devine foarte clar după atingerea stadiului Ein Sof. Noi accelerăm apariţia acestor Reshimot, deoarece suntem părţi ale unui singur sistem. Raportat la Lumina Superioară, noi toţi existăm ca şi o singură creatură; fiecare dintre noi este cuprins în toţi ceilalţi. Fiecare este ca şi un singur Kli pe care Creatorul l-a creat ca o hologramă şi fiecare persoană este cuprinsă de „sine” şi de încorporarea sau existenţa sa în toate celelalte suflete. Încorporarea unei persoane în toate celelalte suflete, este bidirecţională, adică persoana este în interiorul celorlalte suflete şi toate sufletele sunt în interiorul acelei persoane. Acesta este - 160 -
motivul pentru care voinţa de a primi conţine atât de multe discernăminte şi schimbări. Întotdeauna există contact între Lumina Superioară şi individ, dar conectarea cuiva la acest contact, variază. Lumina Superioară străluceste deasupra dorinţei din interiorul nostru, evocând o senzaţie pe care noi o numim „tabloul lumii mele”, chiar dacă este vorba de această lume sau de lumea spirituală. Această senzaţie se schimbă constant, atât sub influenţa propriului Reshimo, cât şi a integrării personale în Reshimot ale altor suflete. Suma acestor schimbări, creează dinamica tabloului persoanei, asupra vieţii. ALEGÂND VIITORUL Credem că avem multe posibilităţi de a alege viitorul. Dar alegerea înseamnă să vedem viitorul, deci pe ce se bazează aceasta alegere? Cum ştie o persoană, care viitor este mai bun? Dacă am vedea rezultatul alegerii unei opţiuni, şi rezultatul alegerii altei variante, am şti care este mai bună. Dar în realitate, nu există opţiuni din care să alegem. Un anumit Reshimot se trezeşte în interiorul unei anumite voinţe de a primi, adică în interiorul unei persoane care se află într-un anumit mediu înconjurător. Ulterior, acea persoană realizează Reshimo, acumulând impresii adiţionale din evenimentele vieţii. Dacă ne-am fi dat seama că suntem doar marionete şi că în acelaşi timp noi putem schimba viitorul nostru, atunci ne-am afla într-un punct în care am putea alege. Cu alte cuvinte, am putea apoi alege un mediu înconjurător care să ne influenţeze pozitiv şi să ne sprijine în dezvoltarea noastră spirituală. Un asemenea mediu, ne-ar ajuta să realizăm acel Reshimo aflat pe aceeaşi direcţie şi pe scara preexistentă, dar am face asta de bună voie şi nu aflaţi sub influenţa vreunei presiuni. În orice stadiu dat, Reshimo din voinţa de primire trezită şi mediul, sunt toate predeterminate. Chiar dacă cineva ar fi avut vreo nevoie de a realiza Reshimo, aceasta ar veni din interior, şi chiar dacă persoana ar fi - 161 -
folosit mediul înconjurător pentru a accelera dezvelirea Reshimo, asta ar duce doar la scurtarea perioadei de dezvelire predeterminată. Totuşi, eforturile noastre de a fi parte a unui mediu înconjurător care este interesat de evoluţia spirituală ne oferă un nou intelect „intelectul cuprinzător” care se referă la intenţia Creatorului faţă de creaturi. Dobândind acel intelect înseamnă să descoperim acea intenţie şi ascensiunea gradată către nivelul Creatorului. Acesta este marele premiu. Trebuie să înţelegem că singuri, ne putem dori orice, cu excepţia modului corect în care să avansăm către scopul real. O persoană singură este ca o persoana oarbă – incapabilă de a vedea calea progresului corect. Nu putem vedea ieşirea din această lume, către Lumea Superioară, de la voinţa de a primi, către voinţa de a dărui. Nu putem nici măcar vedea că asemenea lucru există şi că în el stă salvarea noastră. Rezultă de aici că punctul de liberă alegere este foarte, foarte subtil. Putem alege un mediu înconjurător care ne va aduce către un stadiu în care Lumina Superioară schimbă calitatea noastră şi prin intermediul acţiunii acelei Lumini, noi vom fi capabili să intrăm în realitatea superioară. Dar singuri, fără o metodă sau fără un mediu social, nu putem să descoperim spiritualitatea. * Termeni precum „lumi paralele” şi „universuri paralele” devin foarte la modă. Multe persoane găsesc posibilitatea de a-şi alege propriul viitor feeric. Există meditaţii care oferă abilităţi de a alege de la prima oră a dimineţii, evenimentele zilei următoare. Vorbind din punct de vedere psihologic, în acest mod, persoana se auto „programează” şi predetermină o manieră specifică în care să accepte Reshimot care vor ieşi la suprafaţă în acea zi. Şi totuşi, rămâne întrebarea dacă putem sau nu să creăm de fapt, o realitate diferită, făcând acest lucru. Nu putem spune ca o asemenea persoană este excepţională, deoarece noi toţi avem propriile predispoziţii despre viaţă. Toţi avem
- 162 -
obiceiuri cu care începem o zi din viaţa noastră, chiar dacă acestea sunt exerciţii fizice sau o vizită la un terapeut. Chiar daca ne programăm ziua în mod conştient sau inconştient, rămâne faptul că tabloul realităţii noastre este determinat în întregime de Reshimo din interiorul nostru. Acest Reshimo ne situează în acest tablou şi creează toate deciziile incluse în el. În mod corespunzător, eforturile noastre conştiente de a „alege” ceea ce se va întâmpla, sunt doar produsul unui Reshimo ce încă nu a fost dezvelit şi nimic altceva. MEMORIA Toate tablourile care ne formează viaţa, sunt conectate unul cu celălalt. De aceea, evocarea unui anumit Reshimo, adesea ne reaminteşte de experienţele din trecut. Nu ne conducem memoriile şi nici nu putem extrage unele din ele sau să reuşim să uităm altele. Reshimo determină absolut totul. Noi doar aducem „în faţă” experienţele care se trezesc şi lucrează în interiorul nostru. Dacă realizarea unui anumit Reshimo necesită asta, atunci memoriile trecutului vor ieşi la suprafaţă singure. Tot ceea ce am experimentat vreodată, rămâne în interiorul nostru şi nimic nu dispare. Un Reshimo care se trezeşte în dorinţa cuiva, este realizat în opoziţie cu Lumina şi produce un discernământ despre ceea ce se întâmplă în acel moment. În consecinţă, un alt Reshimo se trezeşte şi din moment ce toate aceste Reshimot sunt conectate, noul Reshimo îl foloseşte pe cel vechi în concordanţă cu nevoile sale. Când alte Reshimot vin şi pleacă, primul Reshimo este pierdut din memorie şi tabloul pe care îl creează se dizolvă din senzaţii. Aceste senzaţii pot fi ulterior retrezite, dacă este nevoie de ele pentru crearea unui nou Reshimo. De aceea, noi discernem un lanţ de experienţe în care Reshimot devin active şi pasive, şi pe măsură ce aceste Reshimot sunt realizate, ele acumulează impresii în interiorul nostru. Acest proces dezvăluie „Superiorul” din noi; de aceea nu putem aborda memoria noastră din care să extragem un anumit tablou din ea. - 163 -
De exemplu, în timp ce umblam pe strada s-ar putea să întâlnim un parfum familiar care ne aminteşte de o scenă din copilărie. Pe măsură ce scena apare şi dispare, noi nu îi putem înţelege scopul. Totuşi, nimic nu are loc accidental în lume, toate memoriile ieşind la suprafaţă în concordanţă cu necesitatea de a realiza actualul Reshimo. Toate sufletele sunt conectate într-un sistem singular şi comprehensiv. Putem de aceea să spunem că memoria, deasemeni, este comună tuturor. Aceasta devine şi mai clar pe măsură ce fiecare devine şi mai conectat cu celelalte suflete. Cu cât lucrăm mai conştient faţă de acest sistem, cu atât mai multe memorii vor ieşi la suprafaţă în noi, şi odata cu acestea, vor ieşi deasemeni abilităţi şi atingeri colective. Dacă ne ridicăm până la un nivel de contopire cu ceilalţi şi dacă lucrăm cu vasele lor ca şi când ar fi ale noastre proprii, vom utiliza cu siguranţă, totul din interiorul lor.
PUTEREA GÂNDULUI Gândul este o forţă foarte puternică. În documentarul What the Bleep Do We Know?, Dr. John Hagelin a povestit despre un experiment de meditaţie colectivă ce a avut loc în Washington D.C.. Conform celor spuse de Hagelin, a rezultat că meditaţia în masă a dus la scăderea numărului de crime în acea vară, cu douăzeci şi cinci de procente. Totuşi, în această acţiune nu există liberă alegere, din moment ce Reshimo este cel care a provocat întregul proces – decizia de a organiza meditaţia colectivă şi automat scăderea numărului de crime. Totuşi, în prezent dorim să lucrăm doar cu modul de operare al dorinţelor umane, şi nu cu nivelul aflat deasupra acestora, nivel care ne „guvernează”. Aducerea unui grup de oameni împreună, având un singur scop, creează o putere imensă. Aceasta se datorează faptului că fiecare foloseşte inconştient sistemul care deja există şi prin care toţi sunt deja conectaţi. Chiar dacă oamenii se unesc pentru scopuri rele, ei tot trezesc puteri formidabile. - 164 -
Gândurile pot schimba realitatea deoarece un gând este o expresie a dorinţei. Dorind ca realitatea să fie într-un fel sau altul, se pare că noi canalizăm viitorul nostru către direcţia dorită. Dacă nivelul crimelor creşte şi mii de oameni se unesc în meditaţie ca să îl scadă, atunci ei vor reuşi acest lucru deoarece participanţii la eveniment şi-au inserat propriile voinţe în acel Reshimo. Acesta este un potenţial brut, şi atitudinea cuiva faţă de acel Reshimo poate afecta forma pe care acesta o va lua. Conectarea oamenilor într-un gând comun, creează congruenţa cu stadiul Ein Sof, în care toate sufletele sunt deja conectate. Putem afirma că o asemenea congruenţă există chiar şi când conexiunea nu are scopul de a aborda Creatorul, cu alte cuvinte dăruirea. Altfel spus, congruenţa cu sistemul, lucrează în concordanţă cu conexiunea cu Creatorul. Conexiunea atrage puterea de Sus, care schimbă modul în care Reshimo pare să se dezvăluie. Şi totuşi, trebuie să nu uităm că atitudinile noastre faţă de Reshimo, sunt deasemeni predeterminate în interiorul acelui Reshimo. Să folosim ca exemplu meditaţia colectivă, pentru a clarifica problema liberei alegeri. Trebuie subliniate două aspecte: După trezirea unei dorinţe de a folosi puterea colectivă, persoana aplică această putere şi atinge un rezultat impresionant. Activarea dorinţelor, are ca rezultat un randament substanţial, deoarece acea persoană utilizează Reshimo, sistemul şi Lumina. Într-adevăr, nu există nici măcar un singur act în toate acestea, care să provină de la individ, din moment ce Reshimo îndeamnă acea persoană să acţioneze. Şi ca orice altă maşinărie, persoana a făcut o acţiune şi a obţinut un anumit rezultat. Singurul lucru care a implicat acel individ în proces, a fost elementul cauză şi consecinţă De fapt, deoarece noi dobândim o existenţă independentă în spiritualitate, cunoaşterea noastră nu este nimic altceva decât înregistrarea cauzelor şi a efectelor. - 165 -
LANŢUL DE RESHIMOT Percepţia noastră asupra realităţii, este senzaţia noastră raportată la Lumina Superioară. Măsurile prin care simţim Lumina, poartă denumirile de „această lume” sau „lumea spirituală”. Această lume se referă la o simţire a Luminii Superioare, prin intermediul unei intenţii egoiste, în timp ce simţirea lumii prin intermediul intenţiei altruiste este numită „lumea spirituală”. Aceste descrieri exprimă două forme ale relaţiei faţă de Lumina Superioară. Atitudinea noastră faţă de Lumina Superioară defineşte stadiul nostru, determină în care lume şi la ce nivel ne situăm. Această atitudine este determinată de Reshimo ce evoluează într-o anumită ordine, începând cu nivelul inanimat, continuând cu cel vegetal, animat şi până la vorbitor. Lanţul de Reshimot determină totul şi înafară de asta, nimic nu există. Reshimot evocă dorinţe din ce în ce mai puternice în noi, începând cu dorinţele existenţiale fizice (cele pentru sex, hrană şi familie), continuând cu dorinţele pentru prosperitate, onoare, dominaţie şi terminând cu cele pentru cunoaştere. Oamenii de ştiinţă lucrează cu cele mai înalte dorinţe ale speciei umane – dorinţele (Reshimot) pentru cunoaştere şi erudiţie. Îndată ce aducem toate Reshimot în dorinţa egoistă de a primi, ni se cere să începem corecţia noastră cu scopul de a progresa. Cabala începe acolo unde se termină abilitatea noastră de a cerceta realitatea. Aceasta se datorează faptului că înţelepciunea Cabalei, permite persoanei să schimbe un Reshimo din egoist în altruist. Realizarea unui Reshimo altruist, îi permite cercetătorului să depăşească realizarea nivelului de Reshimot care se trezeşte în acesta şi acest lucru ne duce către nivelul Forţei ce coordonează reactivarea Reshimot în lumea spirituală. Cercetătorul explorează în această lume spirituală, Forţele care formează Rădăcinile realităţii virtuale ale acelei persoane, Forţele pe care cercetătorii le caută cu atâta disperare. - 166 -
Oamenii de ştiinţă sunt nivelul evolutiv al dorinţelor, cel mai înalt în această lume. Asta este exact condiţia lor: de a nu găsi rădăcina lucrurilor sau de a nu învăţa ce se află dincolo de materie. Ei au reuşit să presupună doar că există un Gând dincolo de materie şi că acest Gând este probabil unul al iubirii şi dăruirii. Ei chiar vor ajunge să afirme liber, că trebuie să existe o altă cale, diferită, de a cerceta realitatea, cu alte cuvinte ei nu vor fi capabili să o găsească. Este imposibil să schimbi modul lor obişnuit de abordare a realizării Reshimot, fără înţelepciunea Cabalei. Fără dubii că umanitatea a trebuit să realizeze toate Reshimot până în stadiul ei prezent, fără să aibă cunoştinţe în acest domeniu. Dar astăzi, umanitatea se găseşte într-o nevoie acută de cunoaştere a motivului pentru care totul pare atât de disperat, a strigătului ce iese din inima umanităţii şi care invocă dezvăluirea înţelepciunii Cabala. Aceasta va ajuta umanitatea să realizeze Reshimot spirituale, către care acum se deplasează, Reshimot care determină intensificarea cererii spirituale a multor oameni. Dacă umanitatea aşteaptă până când cercetătorii săi vor descoperi singuri adevărul, fără sprijinul înţelepciunii Cabalei, s-ar putea să se găsească într-o avalanşă de crize, eşecuri şi dezastre, fără precedent. Acesta este motivul pentru care înţelepciunea Cabalei este acum dezvăluită, pentru a uşura tranziţia. Şi asta este deasemeni, ceea ce cabaliştii încearcă să explice umanităţii, înainte ca aceasta să cadă sub influenţa tuturor acestor preziceri.
- 167 -
REVELAT ŞI TĂINUIT Diferenţa între revelat şi tăinuit în această lume şi în lumea spirituală, constă doar în raportul cu noi. Tot ceea ce încă nu ştim – în această lume – este numit „tăinuit” Dacă ceea ce este necunoscut, devine cunoscut, atunci se transformă în „revelat”. De aceea, în orice moment dat, noi ne aflăm atât în starea revelată cât şi în cea tăinuită. Diferenţa între aceasta lume şi lumea spirituală, se află în modul în care dobândim formele şi şabloanele perceperii realităţii. Lumea spirituală este o realitate în care şabloanele necesare perceperii sale, nu vin în mod natural, din interiorul nostru sau de la mediul înconjurător. Deoarece realitatea spirituală se află sub influenţa legilor opuse legilor noastre proprii, în care existăm în prezent, lumea spirituală ne cere să inversăm atitudinile noastre. Dar unde putem găsi tăria „opusă” de a construi „forme opuse”? Dacă în mod natural suntem făcuţi să construim forme egoiste, cum vom fi capabili să construim în interiorul nostru o formă altruistă şi să percepem realitatea altruistă? O asemenea inversiune necesită un proces special, numit Segula (dezvăluire). Segula se referă la un proces indirect care traversează Sistemul Superior, şi se reîntoarce către individ. Folosind studiile Cabalei, persoana se apropie de Gândul altruist Superior. Acest Gând nu acţionează asupra voinţei de a primi, ci mai degrabă asupra punctului altruist – punctul din inimă. Similaritatea naturii atât cu punctul din inimă cât şi cu Gândul Superior, creează o conexiune între ele, şi acestea posedă aceeaşi natură. Gândul Superior acţionează asupra punctului şi îl modelează în variate şabloane, pe care le percepem ca existând înafara noastră, în lumea spirituală. De fapt, aceste Forme nu există deloc înafara noastră, ci în interior. Dar asemănător cu iluzia că tot ceea ce vedem în această lume, se află în exteriorul nostru, la fel este şi în lumea spirituală. Totuşi, când dobândim mai multe Forme spirituale, ajungem să înţelegem şi să
- 168 -
cunoaştem Gândul care dezvoltă şi construieşte aceste Forme în interiorul nostru. În timpul procesului de cunoaştere al acestui Gând, noi construim Formele interne care devin din ce în ce mai similare cu Gândul Superior. Făcând acest lucru, ne egalizăm cu acest Gând, până când devine „sinele” persoanei, după care ne ridicăm până la nivelul din care provine Gândul acesta.
O LUME INVERSATĂ Forţa Superioară creează în interiorul nostru, întregul tablou al realităţii – natura noastră, caracterul, sănătatea, dorinţele şi gândurile şi chiar şi prietenii, ţara şi lumea în care trăim. Toate acestea sunt pregătite de către Forţa Superioară. Tot ceea ce se întâmplă în interiorul nostru şi în jurul nostru, are scopul de a ne aduce către un singur rezultat: acela de a ne contopi cu această forţă. Dar dacă astfel stau lucrurile, ar trebui să ne întrebăm: „Cum poate această aşa numită Forţa Superioară binevoitoare, să creeze o asemenea realitate amară şi dură, după cum vedem în jurul nostru?”. În legătură cu acest aspect, cabaliştii spun că: „Acela care îi acuză pe ceilalţi, îi acuză de fapt de propriile sale greşeli” Tabloul lumii este complet personal şi afectat total de nivelul corecţiei atributelor persoanei. În articolul Ascunderea şi Dezvăluirea Chipului, Baal HaSulam prezintă semnificaţia perspectivei schimbării persoanei, a schimbării uneltelor de percepţie a acesteia. În acest articol, Baal HaSulam argumentează că fenomenul de percepţie din perspectiva corecţiei, este opus fenomenului de percepţie din perspectiva corupţiei. Deşi prin intermediul vaselor egoiste, se pare că persoanele au succes, prin intermediul vaselor altruiste, acestea par să sufere. Dar asta este ceea ce oamenii au schimbat de fapt? Au căzut ei de la stadiul de bogăţie la cel de zdrenţuit, de la extaz la chin? Mai mult, pot corecţiile noastre să schimbe stadiul acelora pe care noi îi observăm? - 169 -
Acela care simte realitatea spirituală şi observă pe cea corporală, percepe evenimentele şi incidentele în mod diferit de modul în care le observă persoana care nu simte spiritualitatea. O asemenea persoană vede doar cum acţiunile egoiste din lumea noastră nu sunt veridice, nocive şi creează distanţa dintre cei ce le înfăptuiesc şi Forţa Superioară. Cu cât un fenomen pare a fi mai plăcut şi mai satisfăcător (în vasele egoiste), cu atât mai departe este de natura Forţei Superioare în ochii aceluia care simte realitatea spirituală. Într-un asemenea stadiu, acea persoană va percepe totul ca fiind mult mai dureros, din moment ce îl distanţează pe acel individ de Forţa Superioară şi de calitatea de dăruire.
FENOMEN CONTRADICTORIU Pare greu de crezut că cercetătorii ar fi de acord cu afirmaţia că „noi creăm tabloul lumii în faţa ochilor noştri”. Aceasta deoarece ar însemna că nu mai este nimic de cercetat , iar cercetătorii sunt priviţi deobicei ca oameni care aspiră să schimbe lumea. Dar schimbarea lumii este imposibilă, prin folosirea metodelor tradiţionale de cercetare. În acest punct, Cabala dă cercetătorilor, unelte care să le permită să studieze şi deci să schimbe lumea. Cu alte cuvinte, Cabala va sprijini un cercetător onest, să găsească ceea ce intenţiona de la început – schimbarea lumii. Totuşi, schimbarea va fi internă şi nu externă. Înţelepciunea Cabalei, va face astfel încât ştiinţa şi percepţia umană să evolueze către următoarea fază, dincolo de timp, spaţiu şi mişcare. În acel stadiu, toate fenomenele care astăzi par contradictorii cercetătorilor, vor fuziona. Acum putem deasemeni înţelege cum evoluează treptat dorinţele noastre. Dezvoltând dorinţele de la abundenţă, către onoare şi dominaţie, şi în final către dorinţa de cunoaştere, a sosit momentul pentru dorinţa de spiritualitate, dorinţa ce induce dezvăluirea înţelepciunii Cabalei.
- 170 -
Un om de ştiinţă care studiază înţelepciunea Cabalei, este familiarizat cu fundamentul Creaţiei. Un asemenea om de ştiinţă va fi surprins să descopere cât de strâns este conectată materia la legile descoperite în lumea materială. Ulterior, această congruenţă dintre legile spirituale şi legile fizice, îl va ajuta pe cercetător să rezolve problemele din fiecare domeniu al vieţii contemporane. În ecologie, psihologie, ştiinţele sociale sau politice, în fiecare domeniu al ştiinţei, ne confruntăm cu absenţa „formulei corecte”. Înainte, lucrurile nu erau aşa de complicate. În timpul lui Newton, de exemplu, descoperirea câtorva formule, erau suficiente pentru a explica totul. Dar astăzi, am urcat la un nou nivel de cercetare a materiei şi la acest nivel, ne lipseşte formula care explică comportarea generală a materiei. Daca ştiinţa presupune să ia în considerare oamenii şi lumea în care aceştia trăiesc, Cabala afirmă că în toate domeniile noastre de cercetare, de fapt noi ne auto cercetăm şi nu cercetăm lumea din jurul nostru. În fizică, chimie, psihologie, ecologie sau în orice altă ştiinţă, noi nu cercetăm exteriorul lumii, ci lumea noastră interioară, vasele noastre interioare. Ştiinţa modernă descoperă că metoda tradiţională de cercetare a fost epuizată. Tot ceea ce acum este necesar, este să vedem că întreaga lume se află de fapt în interiorul nostru.
O NOUĂ ŞTIINŢĂ Realităţile pe care nu le putem vedea astăzi, analfabetismul influenţării gândurilor, inabilitatea de a ne adapta la societate şi la mediul înconjurător, toate sunt consecinţe ale premisei eronate, că lumea există înafara noastră. Acesta este motivul pentru care suntem incapabili să formulăm clar, reguli durabile care să ne ofere mijloace de existenţă sigure. Trebuie să înţelegem că judecăm totul din interiorul nostru şi că atunci când cercetătorii vor fi de acord, asta va marca începutul noii ştiinţe. - 171 -
Aceasta nouă ştiinţă va facilita o înţelegere clară a lumii în care noi trăim şi va face o conexiune adecvată cu realitatea. Pentru a aduce umanităţii metoda de corectare, trebuie să adoptăm punctul de vedere că noi existam în interiorul nostru. Să admitem că, schimbarea atitudinilor faţă de percepţia realităţii, nu este ceva neimportant, în special în ceea ce privesc schimbările fundamentale cu care ne confruntăm astăzi. În trecut, când apăreau noi metode, întotdeauna era necesar un timp ca să fie acceptate. Cea mai grea dintre toate este tranziţia către noua percepţie, deoarece în concordanţă cu noua percepţie, nimic nu există înafară de percepţia individuală. Toate percepţiile anterioare au susţinut faptul că există ceva înafara noastră, cu care ne conectăm, chiar dacă în gând sau acţiune. Argumentul că fiinţa umană este singura creaţie a Creatorului, şi că înafară de perceperea individuală, există doar Lumina Superioară, este dificil de înţeles. Înţelegerea faptului că tot ceea ce simţim este un fenomen interior, nu este o manevră psihologică. Ci mai degrabă, este o schimbare fundamentală care ne forţează să cercetăm în interior. Persoana nu poate fi total de acord cu noua percepţie, dar trebuie să-şi cultive şi să îmbunătăţească propriile calităţi interioare, pentru a egaliza în final forma sa cu Lumina Superioară. Când calităţile cuiva se schimbă şi nu mai sunt opuse calităţilor Creatorului, persoana începe să Îl descopere pe Creator. În acel stadiu, omul devine „transparent” raportat la Lumina Superioară, şi materia umană – voinţa de a primi – nu mai acţionează ca o subdiviziune a Luminii. * Cabala explică faptul că uneltele noastre de percepţie sunt cuprinse în cinci părţi; trei dintre aceste părţi sunt numite „vase interne” şi celelalte două sunt numite „vase externe”. Cu vasele interne, ne simţim pe noi, iar cu vasele externe, simţim lumea înconjurătoare. Vasele externe creează senzaţia unei realităţi exterioare, deoarece ele sunt vase incomplete, insuficient dezvoltate.
- 172 -
Când cineva îşi corectează vasele (inclusiv pe cele externe) în totalitate, lumea exterioară va fi simţită ca fiind interioară. De aceea, lumea externă va dispare şi va deveni Lumina simplă care umple întreaga realitate. Din moment ce persoana corectată a egalizat Lumina Superioară în toate calităţile, prin anularea diferenţelor dintre ele, acea persoana se află acum în percepţie reciprocă cu Lumina Superioară. Acest stadiu se numeşte Dvekut (adeziune), un stadiu în care persoana este total integrată în Lumina Superioară. * Diferenţa descoperită de Fizica Quantică, între comportarea materiei ca şi particulă şi comportarea acesteia ca şi undă, este echivalentă cu decalajul dintre materie – voinţa de a primi – şi Lumină. Prin intermediul Cabalei, umanitatea va ajunge să cunoască punctul la care materia trebuie sa ajungă, mai exact echivalenţa de Formă dintre materie şi Lumină. La acel moment, nu va exista nici o diferenţă din perspectiva noastră, între o undă şi o particulă, sau dintre Lumină şi materie. În prezent suntem incapabili să comparăm două lucruri contradictorii şi să le plasăm sub acelaşi acoperiş. Doar când cineva înţelege că realitatea este în interior şi că de fapt nimic nu este în exterior, doar dacă se depărtează de percepţia lui „eu” şi „în exteriorul meu”, doar atunci, aceste opoziţii devin ca un întreg.
- 173 -
LEGILE NATURII Trăim într-o lume pe care o cunoaştem parţial. Sunt multe reguli în Natura, unele pe care le descoperim cu uşurinţă deoarece sunt evidente în existenţa noastră. Legea gravitaţiei, de exemplu, este evidentă, deoarece dacă încercăm să zburăm fără a avea instrumente adecvate, vom cădea înapoi pe pământ. Unele legi sunt aplicabile doar în planul terestru, iar altele se aplică deasemeni şi spaţiului cosmic. Unele dintre aceste reguli sunt percepute prin intermediul simţurilor şi a corpurilor noastre, dar sunt şi alte legi, cum ar fi legile radiaţiilor, a căror acţiune nu o putem simţi. Putem doar vedea fenomenul pe care acestea îl produc. Nu putem percepe, auzi sau vedea undele, dar le recunoaştem efectele. Sunt şi alte reguli ale căror efecte nu le cunoaştem. Simţim anumite fenomene, dar nu putem identifica cu claritate originea acestora. Cu alte cuvinte, experienţa noastră demonstrează că dacă am fi ştiut toate aceste reguli care afectează lumea, am fi putut să fim fericiţi şi să avem succes. Unele reguli le învăţăm din experienţă, alte reguli de comportament le învăţăm copii fiind, de la părinţii noştri, de la prieteni, de la mediul înconjurător şi de la societate în general. Regulile pe care le învăţăm prin educaţie, nu sunt cunoscute de noi din naştere. Nu ne este clar că acesta este modul în care ele există în lume, dar educatorii noştri ne-au convins în diferite feluri că aşa stau lucrurile şi că aceasta este calea pe care trebuie s-o urmăm. Dacă ar putea copiii să vadă singuri, că ceva a fost greşit, atunci ei nu ar proceda astfel. Dacă cineva nu înţelege personal, că este rău să fii crud şi dăunător cu ceilalţi, dacă cineva eşuează să vadă că hoţia este un fenomen negativ, societatea demonstrează acest lucru prin penalităţi aplicate unor asemenea acţiuni.
- 174 -
Dacă am fi fost conştienţi de faptul că există o lege a realităţii ce a determinat faptul că dacă furăm, natura ar avea o reacţie negativă, atunci nu am fi făcut asta. Dacă am şti că penalitatea pentru furt ar fi boala sau că ceva teribil ce ni s-ar întâmpla, nouă sau celor dragi nouă, atunci am evita furtul. De aceea, acolo unde persoana nu vede legea şi consecinţele acţiunilor personale, societatea o ajută să determine regulile pe care trebuie să le urmeze, împreună cu sistemul de recompense şi pedepse aferent. În mod clar, ne-ar place să ştim cum operează regulile naturale şi apoi să ne comportăm în concordanţă cu ele, dar regulile privitoare la relaţiile noastre cu societatea şi cu Forţa Superioară, par să fie ascunse. Cabala afirmă că aceste reguli pot fi urmate doar pe măsură ce sunt atinse. Când umanitatea revelează întregul sistem şi înţelege conexiunea cu Forţa Superioară, atunci vom fi capabili cu siguranţă să urmăm legea generală a realităţii – legea dăruirii. Dar până atunci, nu putem forţa pe nimeni să fie într-un asemenea stadiu. * În Cabala, valoarea numerică a cuvintelor „Dumnezeu” şi „Natură”, este aceeaşi (86). Luând în considerare egalitatea acestora, deducem că tot ceea ce se află în natură în jurul nostru, atât lumea aceasta cât şi lumile superioare spirituale, sunt toate Dumnezeu. Sistemul acestor forţe este manifestarea Creatorului în faţa noastră. Cunoaştem regulile la nivel fizic, şi poate că vom şti şi legi adiţionale peste câteva sute de ani, dar nu aceasta este sursa problemelor noastre. Pe măsură ce evoluăm, trebuie să ajungem să cunoaştem legile spirituale, acelea care se referă la gradul uman din noi. În prezent, nu numai că nu le cunoaştem, dar nici măcar nu suntem aproape de înţelegerea lor. În consecinţă, umanitatea se afundă din ce în ce mai mult în situaţii critice, generaţie după generaţie şi starea noastră devine din ce în ce mai disperată. Nici una din legile fizice pe care le descoperim prin intermediul fizicii, chimiei, biologiei sau al oricărui alt domeniu de ştiinţă, nu ne va ajuta. Folosirea descoperirilor ştiinţifice în
- 175 -
beneficiul umanităţii, nu va face să avem o viaţă mai bună, mai sigură, sau mai completă, din moment ce nu ţinem cont de regulile spirituale. Ce am câştigat învăţând cum să avem mai multe recolte, dacă egoismul uman ne împiedică să ne dispensăm de ele, pentru beneficiul tuturor? Fiinţele umane folosesc împotriva lor, fiecare beneficiu din regulile pe care le-au descoperit, deoarece încă nu s-au corectat ca şi oameni. Suferim deoarece nu cunoaştem cum să dirijăm nivelul uman, vorbitor, din noi. Toate problemele umanităţii, provin dintr-un singur motiv, acela că nu ne conducem corect. Oamenii se omoară unii pe alţii, sunt frustraţi, speriaţi şi disperaţi. Toate aceste fenomene sunt maladii ale nivelului vorbitor din noi, şi nu ale nivelelor: mineral, vegetal sau animal, care se află în noi. Avem mâncare, apă şi adăpost. Pentru generaţiile trecute, condiţiile de viaţă erau mult mai aspre, dar oamenii erau mai fericiţi. Noi nu suntem fericiţi, şi totul provine din dezechilibrul dintre nivelul vorbitor din noi şi forţele naturii. Această stare nu se va schimba până când noi nu ne schimbăm, până nu studiem aceste forţe şi nu egalizăm cu ele. Suntem ca o şurubelniţă într-un motor care lucrează continuu. Dacă nu ne aflăm exact în poziţia corectă, dacă nu suntem în sincronicitate cu maşinăria, cu siguranţă vom simţi discomfort. Faptul că nu ne grăbim să corectăm poziţia noastră în raport cu aceste forţe, se poate întoarce până la urmă împotriva noastră. Cu o mie sau două mii de ani în urmă, umanitatea nu era atât de opusă mecanismului naturii. Dar astăzi, suntem mult mai evoluaţi, mai egoişti, mai cruzi şi de aceea ne aflăm într-un contrast mult mai mare cu legile naturii. Baal HaSulam afirmă că acesta este motivul pentru care suferinţa noastră se intensifică la fiecare generaţie. …natura, ca un judecător competent, ne pedepseşte în concordanţă cu dezvoltarea noastră, ca să vedem că, în măsura în care omenirea se dezvoltă, tot aşa cresc durerile şi tulburările... şi înafară de loviturile de care avem parte astăzi, trebuie deasemeni să luăm în - 176 -
consideraţie potenţiala sabie a viitorului, şi concluzia corectă ce trebuie trasă, este că în final, natura ne va înfrânge şi toţi vom fi forţaţi să ne dăm mâinile, pentru a urma regulile, cu toate măsurile ce se impun. Baal HaSulam, Pacea Sistemul legilor ce operează continuu asupra noastră, nu ne cere părerea în legătură cu acest lucru. Dacă îl vom cunoaşte, vom merge în concordanţă cu el şi vom avea o viaţă fericită. Dar dacă nu îl studiem, vom simţi un discomfort din ce în ce mai mare pe măsură ce continuăm să evoluăm şi să ne adâncim în dezechilibrul nostru faţă de sistem. Ca să descoperim regulile spirituale, trebuie să începem să ne schimbăm şi să acţionăm în concordanţă cu aceste reguli. Acesta este motivul pentru care ne-a fost dată înţelepciunea Cabalei. De aceea, ştiinţele pe care le-am cunoscut şi dezvoltat până acum, sunt raportate la nivelele mineral, vegetal şi animal, iar ştiinţa Cabalei este în relaţie cu nivelul uman vorbitor.
- 177 -
CABALA - ŞTIINŢA MODERNĂ Spre deosebire de orice altă ştiinţă, Cabala ne revelează Lumea Superioară. Acesta este motivul pentru care, cel mai des este numită „înţelepciune” în loc de „ştiinţă”. Abordarea empirică, ştiinţifică a înţelepciunii Cabalei, se bazează pe aceleaşi principii de cercetare care se aplică altor domenii. Cabala, deasemeni, îl numeşte cercetător pe observator şi studiază realitatea aşa cum este simţită de fiinţa umană, dintr-o perspectivă subiectivă. Unicitatea înţelepciunii Cabalei în comparaţie cu orice alt domeniu de studiu uman, este că subiectul cercetării sale, este partea superioară a realităţii. Înţelepciunea Cabalei, ne permite să atingem rădăcinile realităţii şi nu doar un segment al întregului, ci realitatea la nivelele sale cele mai înalte, chiar înainte de a le dobândi. Atingerea rădăcinilor realităţii, îngăduie cercetătorilor să controleze evenimentele, înainte ca ele să se materializeze în lumea noastră, şi le conferă abilitatea de a interfera cu ele şi de a le schimba, de a le dirija şi a le ghida, folosind abordarea lor unică. Daca alegem dorinţa noastră într-un asemenea mod încât întreaga realitate să ne apară în direcţia dăruirii faţă de Creator, dacă dorim să trăim într-o realitate în care cele cinci simţuri sunt îndreptate către un singur scop, acela de a încânta Creatorul, atunci în acel stadiu vom determina atitudinea noastră faţă de realitatea lumilor şi la nivelul celui de „al şaselea simţ”. Aceasta înseamnă să avem o atitudine altruistă faţă de realitate, care produce o caracteristică complet diferită a realităţii percepute prin intermediul celor cinci simţuri. Nu vom atinge doar un anumit spectru al realităţii, ci rădăcina acesteia, urcând spre camera de control, la cartierul general al realităţii. Procedând astfel, ne putem ridica deasupra nivelului creaturii şi putem atinge gradul Creatorului, Sursa din care Forţa Superioară vine şi se îmbracă în materie obişnuită. Dacă ne schimbăm atitudinea faţă de forţe, în timp ce acestea încă se află în rădăcina lor, vom simţi complet
- 178 -
diferit manifestarea lor în lumea noastră. Senzaţia goală va ceda, în faţa senzaţiei Luminii Superioare. Realitatea avansează continuu către revelarea Creatorului, faţă de creaturi. Totul depinde de atitudinea persoanei faţă de realitate. Dacă creatura progresează de bună voie către scop, prin intermediul asemănării sale cu Creatorul, acea persoană va experimenta revelarea Creatorului ca o avalanşă de abundenţă crescătoare. Şi invers, dacă revelarea Creatorului se dezvăluie forţat, adică atunci când creatura nu se îndreaptă de bună voie către Creator, revelarea va fi percepută ca stresantă şi rea, indusă de diferenţa de formă dintre individul egoist şi binele superior, a cărui natură este dăruirea. Dezvăluirea Creatorului în stadiul de diferenţă a formei, aduce întuneric în viaţa persoanei. Acest întuneric este „reversul” Luminii Superioare. Aceasta deja ne umple, dar în prezent suntem incapabili să o descoperim, şi apariţia întunericului serveşte ca o trâmbiţă care ne invită să ne schimbăm atitudinea faţă de realitate şi să descoperim Lumina Superioară. Cel de-al şaselea simţ nu se adaugă celor cinci simţuri, ci mai degrabă stă dincolo de ele, separat. La fel precum voinţa noastră de a primi percepe realitatea corporală prin intermediul a cinci moduri de percepţie, care sunt cele cinci simţuri, tot aşa, al şaselea simţ al nostru include cinci moduri de percepţie al realităţii superioare. Cu ajutorul celui de al şaselea simţ, o altă realitate este percepută prin cele cinci simţuri, şi aceasta este tranziţia de la întuneric la lumina, de la goliciune, frică şi tulburare, către abundenţă, securitate, linişte, eternitate şi perfecţiune. Dobândirea celui de al şaselea simţ ne extinde cunoaşterea prin impresiile pozitive ale abundenţei. Când dobândim acest simţ, apare Lumina Superioară ca abundenţă care umple vasele, în locul întunericului. Acest nou stadiu va schimba rezultatul cercetării în ştiinţă. Fizicienii, chimiştii şi biologii vor avea noi rezultate în cercetările lor, ca şi cum ar descoperi cealaltă faţetă a monedei. Umanitatea va opri cercetarea vaselor afectate de lipsa Luminii şi în schimb va prospera şi
- 179 -
se va deschide către Lumina Creatorului cu o voinţă care într-adevăr este liberă. O asemenea experienţă va fi existenţa din perspectiva Luminii, perspectiva unui Kli corectat, din moment ce având un scop altruist, Kliul devine Lumină şi dobândeşte forma şi atributele Luminii. Umanitatea va dezvolta ştiinţe prin utilizarea celui de al şaselea simţ – intenţia altruistă. Atragerea Luminii prin egalizarea cu Aceasta, va expune umanitatea către o existenţă diferită a Naturii, existenţă îndreptată în pozitiv şi nu în negativ. Toate nivelele de existenţă sunt conţinute în interiorul omului; ele se ridică şi cad împreună cu el. Dacă o persoană devine un uman „real”, similar cu Creatorul, toată natura – inanimată, vegetală şi animată – primeşte o hrană şi o împlinire, diferite. Când umanitatea va semăna cu Creatorul, această lume va fi încorporată în lumile Beria, Yetzira, şi Assiya, şi se va înălţa împreună cu ele către Ein Sof. Întreaga Natură se va ridica atunci şi se va contopi cu Creatorul. În stadiul egoist şi corupt, persoana nu vede că tabloul realităţii este gol şi că prezenţa Creatorului lipseşte din el. Creatorul apare ca furnizorul realităţii, împreună cu achiziţionarea celui de al şaselea simţ. El apare ca fiind acela care se află în orice detaliu al realităţii şi în consecinţă, senzaţia cuiva în cele cinci simţuri, dovedeşte acel stadiu, ca şi cum ar fi un cadou de la Creator. În acel stadiu, lumea apare ca fiind măsura contactului cuiva cu Creatorul, ca şi măsură a contopirii dintre individ şi Creator. Cu cât mai mult persoana îl simte pe Creator îmbrăcat în realitate, cu atât mai mult descoperă că Creatorul se află în interiorul său şi că direcţionează simţurile sale către acea senzaţie, şi cu atât mai mult persoana se pierde. Tot ceea ce rămâne este un punct micuţ, în care persoana rămâne ca observator, privind revelarea Creatorului din interior şi din exterior. Acesta este motivul pentru care cabaliştii au spus că, Creatorul a creat Kli-ul, şi totodată l-a umplut cu tabloul lumii. Aceasta se întâmplă prin intermediul senzaţiei de „absenţă a sinelui”, ca o oportunitate care se deschide în faţa cuiva pentru a se - 180 -
stabili pe sine. Este exact acel punct pe care cineva îl poate determina, ca fiind atitudinea sa independentă faţă de realitate. Înţelegând că Kli-ul nu aparţine unui om, şi că umplerea sa nu este atribuită acestuia, omul începe să realizeze abilitatea proprie de a-şi determina atitudinea faţă de realitate. În acest punct, persoana începe să dezvolte al şaselea simţ, dincolo de celelalte cinci, un simţ în care se stabileşte pe sine. Din perspectiva Kli-ului, persoana decide cum să simtă umplerea în Kli, determinând propria identitate în raport cu această umplere. Acesta este modul în care persoana creşte, iar evoluţia ce apare este numită „înţelepciunea Cabalei”. De aceea noi vedem că ştiinţa pe care umanitatea o cultivă prin intermediul celor cinci simţuri, nu este altceva decât o fracţie a tabloului întreg al realităţii. Multe schimbări vor avea loc în ştiinţă şi graniţele sale de cercetare se vor extinde foarte mult, dincolo de cunoaşterea şi descoperirile prezentului. Fracţia din realitate, pe care omenirea deja a descoperit-o, a fost cunoscută din interiorul vaselor goale, şi nu din abundenţa ce apare în vasele corectate. Oamenii de ştiinţă recunosc că impasul în care se află, este de fapt recunoaşterea vaselor goale. Umanitatea a descoperit tot ceea ce putea fi descoperit în aceste vase, în timp ce Lumina este încă absentă în Kli. Ştiinţa umană şi toate ramurile acesteia, sunt acumulări ale cunoaşterii din poziţia lipsei abundenţei. Ştiinţa, ca orice ocupaţie umană, demonstrează negativitatea şi incapacitatea de a evolua. Astăzi, o absenţă a abundenţei în vase, conduce către creşterea disperării. Fiinţele umane îşi dau seama că toate plăcerile lumeşti – sex, hrana, familie, prosperitate, onoare, putere şi cunoaştere – nu ne oferă de fapt nici o împlinire şi ne lasă goi. Această goliciune este forţa conducătoare din spatele dorinţei de a revela ştiinţa Superioară – înţelepciunea Cabalei. Mulţi oameni de ştiinţă şi filozofi admit că se raportează la lume ca la o ameninţare reală. Din punctul lor de vedere, umanitatea şi-a pierdut atât controlul cât şi înţelegerea direcţiei către care se îndreaptă. Au mai rămas doar câţiva ani pentru ca umanitatea să continue să evolueze, înainte de a se afla pe marginea prăpăstiei, care va elimina fiecare aspect - 181 -
al vieţii umane: ecologie, societate, economie şi cultură, cercetare şi educaţie. Aceşti oameni de ştiinţă deja înţeleg că fără să descopere Gândul, Esenţa care generează materia, ştiinţa nu va fi în stare să progreseze. Ei acordă omenirii doar câţiva ani pentru a evolua şi afirma că umanitatea se confruntă în prezent cu o criză fără precedent. Umanitatea a mai cunoscut diverse preziceri şi în trecut, dar întotdeauna au apărut într-o singură latură a vieţii umane: religie, cultură, industrie sau ştiinţă. Când o parte eşua, o alta răsărea în locul acesteia; noi ideologii le înlocuiau pe cele vechi şi lumea se muta către o noua eră. Totuşi astăzi, toate ocupaţiile umane au ajuns la o totală negare. Umanitatea pare că se deplasează către religie, aşa cum a făcut înainte ştiinţa, industria şi cultura. De fapt, aceste vremuri sunt foarte diferite. Dezvoltarea unei reţele de religii şi învăţături mistice de tot felul, nu se datorează atracţiei puternice a oamenilor, ci lipsei de alegere a acestora. Umanitatea îşi pierde speranţa că ştiinţa şi tehnologia le va îmbunătăţi starea şi le va îndulci această viaţă amară. Motivul pentru noua atracţie către religie este de a testa încă odată şi pentru ultima oară, că nu va fi găsit în asta, nici un remediu sau uşurare pentru criza noastră actuală. Religiile emit teorii şi filozofii care susţin că ştiinţa şi religia pot fi combinate şi că acest lucru ne va îmbunătăţi viaţa. Dar această noţiune se va dovedi deasemeni că este greşită. Recentul interes pentru religie este totodată şi ultimul. Aceasta ne va conduce către recunoaşterea inabilităţii religiei de a furniza un răspuns adevărat ce va ieşi la suprafaţă în vasele goale. De aceea, toate procesele ce se dezvăluie astăzi, rezumă milenii de evoluţie umană în vasele egoiste. Aceste vase vor afişa în faţa noastră o întreagă realitate diferită, una a uniunii, perfecţiei, eternităţii şi a Luminii. Şi în final, descoperirea întregii umanităţi a acestei realităţi, este adevăratul scop al Creaţiei.
- 182 -
ANEXE
- 183 -
GLOSAR În toată realitatea, nu există nimic altceva înafară de Creator şi de creatură, o Lumină şi un vas, Superior şi inferior. Textele cabaliste încorporează multe nume şi denumiri care au scopul de a lumina diferite aspecte ale relaţiei dintre acestea. Aici sunt principalele atribute prin care le putem descrie pe fiecare: Creator
Creatură
Forţa Superioară, Lumina Superioară, Superior, Lumina, Creator, Dumnezeu, Divinitate, Creatorul, Atributul Dăruirii, Voinţa de a Dărui, Voinţa de a Încânta, Natura Superioară, Natura Altruismului, Natura Spirituală, Atributul lui Bina, Dăruitorul,Conducătorul, Emanatorul,Providenţa, Îndrumătorul.
Kli (Vas), Creatura, Inferiorul, Un Suflet, Atributul Primirii, Voinţa de a Primi, Natura Inferioară, Natura Egoismului, Natura corporală, Natura fizică, Atributul lui Malchut, Primitorul.
Cabaliştii diferenţiază diverse evenimente, acţiuni şi modalităţi, din ambele perspective, atât din perspectiva Celui Superior, cât şi din perspectiva celui inferior, atribuind fiecăruia, un nume unic. Ei fac acest lucru pentru a asista pe aceia care descoperă Lumea Superioară. Această carte este scrisă pentru aceia care încă trebuie să atingă Lumea Superioară; şi din acest motiv, diferenţele dintre variatele nume, nu sunt accentuate.
- 184 -
Fiecare termen cabalist, are multe interpretări ce depind de context şi de conexiunea altor elemente ale realităţii. De aceea, definiţiile din glosar sunt destinate să descrie termenii, doar în contextul în care sunt prezentaţi în această carte. Termen Forma Abstractă Adam (referitor la om sau la omenire în general) Adam ha Rishon
Adeziune Altruism
Atingere (obţinere) Atributul Creatorului Atributul creaturii Aviut (Profunzime) Barieră Binevoitor (Binele care face bine) Dăruire către Creator
Definiţie Forma de Dăruire fără înveliş material. Voinţa de a primi care obţine atributul de dăruire şi egalizează cu Creatorul, cu Lumina Superioară. Numele Adame la Elyon (“Eu voi fi precum Cel mai Înalt ,” Isaiah 14:14). Sufletul general (sau sistem) care conţine toate sufletele particulare care descind şi se învelesc în trup uman, în această lume. Rezultatul egalizării de formă a creaturii, cu cea a Creatorului. Voinţa corectată de a primi, cu intenţia de a încânta pe celălalt şi de a nu primi plăcere pentru sine; dorinţa de a dărui altora. Ultimul nivel al înţelegerii; perceperea fiecărui element dintr-un stadiu. Atributul Dăruirii. Atributul Primirii Măsura voinţei de a primi în creatură. Graniţa dintre această lume şi lumea spirituală. Atitudinea Creatorului faţă de creatură
Recepţia plăcerii de la Creator, cu intenţia de a-I aduce Lui, mulţumire
- 185 -
Spargere (Păcatul lui Adam ha Rishon) Îmbrăcăminte (Veştmânt)
Formarea intenţiei de a bucura Lumina, în interiorul creaturii.
Un proces prin care un atribut ia forma altui atribut, pentru a îndeplini astfel o anumită acţiune. Corporalitate Dorinţa de a se încânta pe sine Corecţie Schimbarea voinţei de a primi în voinţă de a dărui. Crearea lumii Ajungerea voinţei de a primi la ultimul şi cel mai materiale de jos nivel al depărtării sale de Creator, faţă de Forma de dăruire. Creator Gradul care trebuie să fie atins la sfârşitul tuturor corecţiilor. Cuvântul ebraic Boreh (Creator) provine de la cuvintele Bo Re’eh (vinovezi). Acesta este gradul pe care persoana ar trebui să vină şi să-l vadă, cu alte cuvinte să-l atingă cu propriile forţe. Creatura Voinţa de a primi care descoperă conexiunea sa cu Creatorul. Grade de Faze ale corectării intenţiei cu care este simţit atingere Atributul de Dăruire. Jinduire Supliment la voinţa de a primi. Se trezeşte în creatură, ca rezultat al efortului de a obţine ceea ce-şi doreşte. Diviziunea Divizarea sufletului general în suflete particulare, sufletului lui adică în dorinţe individuale. Când toate dorinţele Adam ha Rishon din Adam ha Rishon au avut o intenţie comună de a dărui Creatorului, ele erau unite ca una singură. Când intenţia din dorinţă s-a inversat cu scopul de auto satisfacere, fiecare dorinţă s-a simţit separată de celelalte şi de aceea sufletul general s-a divizat.
- 186 -
Egoism
Sfârşitul corecţiei Echivalenţa formă Esenţa Eternitate
de
Evoluţia voinţei de a primi
Voinţa de a primi, materia întregii creaţii, în care nu se află nici bine, nici rău şi care este folosită conştient cu intenţia de auto satisfacere (cu scopul de a primi). Această intenţie directă sau indirectă, aduce prejudiciu celorlalţi. Îndeplinirea egalizării formei creaturii cu cea a Creatorului. Dobândirea Atributului de Dăruire, în locul atributului de primire. Rădăcina şi temelia tuturor formelor. Integrarea voinţei de a primi în Atributul de Dăruire care aduce voinţei de a primi, o senzaţie de recepţie nelimitată a Luminii. Acest termen nu se raportează la voinţa de a primi în sine, ci la intenţia cu care este folosită. Toate dorinţele, de la cea mai mică până la cea mai mare, sunt prezente în interiorul nostru. Aceste dorinţe se trezesc în noi, până la punctul în care atingem scopul de dăruire către Creator. Cu alte cuvinte, evoluţia este în intenţie; intenţia este aceea care ne face capabili să folosim dorinţe adiţionale. Senzaţia de satisfacţie, fie în voinţa de a primi, fie în voinţa de a dărui. Forma de dăruire, pe care voinţa de a primi şi-o asumă. Modalitate de recepţie sau de dăruire.
Umplere (Împlinire) Forma îmbrăcată în materie Forme (Şabloane) De Sus în Jos Crearea voinţei de a primi şi diminuarea Forţei de Dăruire în creatură. De Jos în Sus Predominanţa Forţei de Dăruire în creatură. Legea Generală Legea Dăruirii. Această Lege cuprinde întreaga realitate şi obligă părţile sale să îşi egalizeze forma cu ea.
- 187 -
Dumnezeu
Divinitate, Lumina Superioară, Forţa Superioară Ibur, Katnut, Gadlut (Ibur, Yenika, Mochin) (lit. Concepţie, Alăptare, Maturitate) Imaginea Creatorului
Forţa de Dăruire globală, care conduce toate sufletele şi le aduce la egalizarea cu Ea. Proiectează Atributul Divinităţii către primitori. Atributul de Dăruire care conduce realitatea, conţinând legi particulare, atât în Lumea Superioară cât şi în lumea noastră. Cele trei stadii pe care creatura le experimentează din momentul naşterii spirituale până la corecţia completă.
Suma intenţiilor corectate în voinţa de a primi. Aceste intenţii sunt simţite în dorinţe, ca imagini ale Creatorului. Cu scopul de a O acţiune făcută cu intenţia de a aduce plăcere dărui suplimentară unei alte persoane sau Creatorului. Cu scopul de a O acţiune făcută cu intenţia de a-şi aduce proprie primi plăcere. Încarnări Stadiile pe care sufletele le experimentează în aceasta lume, în timp ce se îmbracă în trup. Încorporare Conectarea atributelor interioare. (Încorporat) Lumina Revelarea Luminii Superioare în creatură, în Interioară concordanţă cu măsura echivalenţei de Formă a sa cu Lumina. Vase interioare, Tabloul realităţii este perceput şi simţit în vasele Vase exterioare creaturii. Vasele interioare sunt vase suficient corectate pentru a evoca senzaţia realităţii interioare. Vasele exterioare sunt vase parţial corectate, evocând descrierea exteriorului, a realităţii înconjurătoare, depinzând de gradul lor de corectare. Cu cât un Kli este mai corectat, cu atât mai aproape se simte realitatea, când - 188 -
percepţia se face prin intermediul acestuia; şi cu cât mai puţin este corectat un Kli, cu atât mai îndepărtată se simte realitatea, când percepţia se face prin el. Intenţie (Scop)
Folosirea voinţei de a primi pentru propriul beneficiu sau pentru beneficiul altora. Cabalist O creatură care atinge o măsură a echivalenţei de Formă cu Creatorul. Kli (Vas) Locul în care se primeşte umplerea Trudă (Efort, Eforturile voinţei de a primi, de a aduce mai Străduinţă) aproape plăcerea. Lumina Forţa de Dăruire care operează şi umple toate sufletele. Lumina care Forţa care corectează natura egoistă şi o elevează Reformează, până la Atributul de Dăruire. Lumina Înconjurătoare, Lumina de Corecţie Iubirea pentru Dorinţa creaturii de a încânta Creatorul prin Creator orice mijloc pe care-l are la dispoziţie. Iubirea de om Dorinţa de a satisface toate nevoile altuia, fără nici o consideraţie faţă de sine. Natura Voinţa de a primi. Inferioară Malchut de Ein Dorinţa generală a întregii realităţi, creată de Sof (Malchut al Lumina Superioară. lumii Ein Sof) Masach (lit. Intenţia de a dărui celuilalt, care se află peste Ecran) voinţa de a primi din creatură. Lumea materială Realitatea simţită prin intermediul celor cinci simţuri fizice. Materia Voinţa de a primi.
- 189 -
Apropiindu-L pe Creator Lumea noastră Parsa
Partzuf
Şabloane (Forme) Perfecţiune
Obţinerea măsurilor mai mari a Atributului de Dăruire. Realitatea care este simţită în voinţa de a primi. Graniţa dintre Îndrumătorul şi Conducătorul Superior, şi creaturile cu care operează. Parsa este situată între lumea Atzilut şi lumile Beria, Yetzira, Assiya. O structura formată din zece Sfirot ale creaturii, care operează în echivalenţă de Formă cu Lumina Superioară. Modalităţi de recepţie sau dăruire.
Stadiul în care creatura este în echivalenţă de Formă cu Creatorul. Persoană (în Voinţa de a primi se află într-un stadiu de această lume) ascundere faţă de Creator. De aceea, această voinţă de a primi, nu are nici intenţia de a primi de la El şi nici intenţia de a-I dărui. Plăcere Rezultatul umplerii voinţei de a primi. Punct în inimă Trezirea dorinţei de a cunoaşte Forţa Superioară. Proces al creaţiei Proces simţit în voinţa de a primi care evoluează în echivalenţa de Formă cu Creatorul. Scopul Creaţiei A face bine absolut creaţiilor Sale, cu alte cuvinte, creatura să găsească stadiul Creatorului. Recunoaşterea Perceperea intenţiei de a primi pentru sine, în Răului detrimentul progresului spiritual al creaturii. Reshimot Dorinţele înainte de a fi realizate prin (Reminiscenţe, intermediul intenţiei. Acestea sunt „celule Amintiri) informaţionale” care conţin date despre stadiile şi formele pe care persoana le va realiza în viitor. Restricţie Restricţia voinţei de a primi din punctul de (Ţimţum) vedere al auto satisfacerii. Revelarea Dezvăluirea Atributului de Dăruire în voinţa de a Creatorului primi, în concordanţă cu măsura Masach (Ecran) care este plasat peste voinţa de a primi. - 190 -
Rădăcina Sufletului Păcatul lui Adam ha Rishon (Spargerea) Al şaselea simţ
Sufletul Naşterea spirituală Evoluţie spirituală Kli Spiritual Spiritualitate Zece Sfirot
Sistemul Superior Lumea Ein Sof Această Lume
Gândul Creaţiei A face bine creaţiilor Sale
Locul sufletului în sistemul lui Adam ha Rishon. Formarea dorinţei de a se bucura de Lumina din interiorul creaturii. Sufletul, intenţia de a dărui, Masach (Ecran). Toţi aceşti termeni se referă la un Kli spiritual care primeşte şi simte Forţa Superioară în concordanţă cu propria măsură a echivalenţei de Formă cu aceasta. Voinţa de a dărui. Dobândirea primei intenţii de a dărui (Masach) dincolo de atributele creaturii. Evoluţia intenţiei de a dărui mulţumire Creatorului, adică evoluţia Atributului de Dăruire. Locul care primeşte umplerea cu scopul de a dărui celuilalt; un mijloc de a dărui celuilalt. Atributul de Dăruire şi tot ceea ce este simţit în el. Cele zece părţi ale creaturii. Primele nouă părţi sunt calităţi ale Luminii din ea şi a zecea parte este voinţa de a primi în ea. Un stadiu în care voinţa de a primi şi Lumina din ea, sunt în dăruire reciprocă, aşa cum este determinat în Gândul Creaţiei. Stadiul în care sufletul are o abilitate nelimitată de a dărui către Creator. Cea mai mică voinţă de a primi. Nu are intenţia de a mulţumi Lumina Superioară de a fi mulţumită de ea. Motivul pentru Creaţie, referitor la scopul Creaţiei, adică forma finală a creaturii. Acţiunea Creatorului faţă de creaturile sale.
- 191 -
Forţa Superioară, Lumina Superioară, Divinitatea Natura Superioară Lumea Superioară, Lumea Spirituală Cerinţa
Atributul de Dăruire care conduce realitatea, conţinând legi particulare, atât în Lumea Superioară cât şi în lumea noastră.
Dorinţa de a dărui Stadiul care apare aceluia care atinge o măsură a echivalenţei de Formă cu Forţa Superioară.
Impresia voinţei de a primi, provocată de umplerea anterioară primirii. Voinţa de a dărui A) Natura Luminii Superioare B) Voinţa de a primi care a fost corectată într-o persoană, de intenţia de a o folosi pentru dăruire către altă persoană sau către Creator. Voinţa de a Intenţia de a aduce plăcere unui străin, înafara încânta dorinţei, a voinţei de a dărui. Voinţa de a se Dorinţa de a primi încântare şi plăcere bucura Voinţa de a primi Natura omului – dorinţa naturală de a se împlini pe sine, creată prin intermediul Luminii Superioare. Înţelepciunea Revelarea relaţiei dintre Lumină şi Kli, la fiecare Cabalei nivel al evoluţiei Kli-ului, de la începutul creerii realităţii şi până la sfârşitul corecţiei sale. Lumi Stadiile pe care cineva le experimentează în procesul egalizării atributelor sale, cu atributele Forţei Superioare, Atributele Dăruirii.
- 192 -
CABALIŞTII SCRIU DESPRE CABALA
Rabbi Moshe Chaim Lutzato (Ramchal) (1707-1747) Toate ocupaţiile oamenilor sunt determinate de o unică şi intrinsecă premisă, şi internalitatea se regăseşte în toţi oamenii. Este ceea ce ei numesc „Natură” a cărei cuantificare numerică este aceeaşi ca şi „Elohim” (Divinitatea). Şi adevărat este că, Creatorul este ascuns filozofilor. Ramchal, Cartea Războiului lui Moise, Regula 15
Rabbi Eliahu—Vilna Gaon (1138-1204) Rabinul nostru, [Vilna Gaon] s-a implicat în mod extensiv în studiul calităţilor naturii şi în studiile Pământului, cu scopul de a obţine înţelepciunea Tora, de a sanctifica numele Divinităţii printre naţiuni, şi de a aduce eliberarea mai aproape. Încă din tinereţea sa, el a avut întrebări din toate cele şapte învăţături. El deasemeni a cerut discipolilor lui să studieze pe cât de mult posibil, cele şapte învăţături pământene, şi aceasta a fost deasemeni cu scopul de a înălţa în ochii naţiunilor, înţelepciunea lui Israel, în concordanţă cu înţelepciunea Tora, după cum este scris: „pentru aceasta este înţelepciunea ta şi înţelegerea ta în ochii oamenilor” Rabbi Hillel Shklover în numele lui Vilna Gaon, Vocea Ţestoaseiporumbel, p. 115
- 193 -
În legătură cu studiul celor şapte învăţături, Rabbi al nostru ne-a spus: „Revelaţia Mesianică vine mână în mână cu revelaţia Torei şi apare prin intermediul dezvăluirii secretelor Torei şi a deschiderii celor şapte învăţături. Despre acest lucru se vorbeşte în Zohar (VaYera, 117) când se spune că în anul 1840, porţile înţelepciunii de sus se vor deschide şi izvorul de înţelepciune de jos, împreună cu deschiderea gradată a revelaţiei Mesianice.” Rabbi Hillel Shklover în numele lui Vilna Gaon, Vocea Ţestoaseiporumbel, p. 117 El ar fi suspinat adesea din greu şi ar fi spus: 'De ce ar trebui naţiunile să spună „Unde este înţelepciunea lui Israel?”'. El ne-ar fi şoptit adesea, ce fac pentru gloria Divinităţii aceia care percep Tora, după cum au făcut înţelepţii seculari din Israel. Mulţi dintre ei au glorificat numele Divinităţii prin cunoaşterea lor extensivă în ceea ce privea cercetarea secretelor naturii, a minunilor Creatorului. Mulţi dintre cei vrednici din naţiunile lumii, au elogiat ceea ce spuneau înţelepţii Torei în Israel – membrii Sanhedrin, Tanaaim, Amoraim, etc. Iar în ultimele generaţii, rabini precum Rambam, Baal HaTosafot şi alţii, au sanctificat numele Creatorului printre naţiuni, prin intermediul studiilor lor . Rabbi Hillel Shklover în numele lui Vilna Gaon, Vocea Ţestoaseiporumbel, p. 118 Studierea celor şapte învăţături sprijină atingerea înţelepciunii Tora şi secretele lor elevează înţelepciunea lui Israel şi sanctificarea numelui Creatorului în ochii naţiunilor, şi aduce mai aproape eliberarea. Rabbi Hillel Shklover în numele lui Vilna Gaon, Vocea Ţestoaseiporumbel, p. 118 - 194 -
Pentru a înţelege şi a atinge înţelepciunea Tora conţinută în lumina superioară, este deasemeni necesar să se studieze cele şapte înţelepciuni tăinuite în lumea inferioară, lumea naturii. Rabbi Hillel Shklover în numele lui Vilna Gaon, Vocea Ţestoaseiporumbel, p. 119 Acestea sunt cele şapte învăţături: a) înţelepciunea calculelor, a atributelor şi a măsurătorilor ; b) înţelepciunea creaţiei şi asamblării; c) înţelepciunea medicinii şi a dezvoltării; d) înţelepciunea judecăţii, a gramaticii şi a legii ; e) înţelepciunea interpretării muzicii şi a sanctităţii f) înţelepciunea corecţiei şi integrării; g) înţelepciunea IPV (între Ploaie şi Vânt) şi forţele mentale Rabbi al nostru cunoştea absolut toate aceste învăţături. Rabbi Hillel Shklover în numele lui Vilna Gaon, Vocea Ţestoaseiporumbel, p. 120 Rabbi Abraham Yitzhak HaCohen Kook (1865-1935) Raţionalitatea evoluează doar pentru că dincolo de pragul propriei conştienţe, ceea ce este ascuns acţionează, îndeplinindu-şi rolul ştiinţific şi moral. Presupunerea preponderentă, că ceea ce este ascuns, face ca ştiinţa să fie obscură şi neclară şi critica să fie corectă, este falsă. Mai precis, prin ceea ce este tainic, prin intermediul profunzimii - 195 -
motivelor sale, afirmă că baza solidă a ştiinţei este construită, inovativă şi criticismul este exact şi dureros. Combinarea acestor două abundenţe, – tainicul şi criticismul – construieşte sunetul fundaţiei pentru Lumina Binevoitoare superioară, care se află dincolo de orice cuvânt şi recunoaştere. Rabbi Kook, Orot (Lumini), p. 92 Cu cât mai multe secrete imanente ale Torei – chiar dacă sunt din perspectiva ştiinţei, a emoţiei sau din perspectiva imaginaţiei – apar, sunt răspândite şi devin calificabile pentru studiul regulat, constant, cu atât mai mult, se dezvoltă voinţa superioară a sufletului cuiva şi al sufletului omenirii. Rabbi Kook, Orot (Lumini), p. 90 Evenimentele de-a lungul timpului, dezvoltarea relaţiilor sociale şi expansiunea ştiinţelor, au rafinat din ce în ce mai mult spiritul uman. Rabbi Kook, Orot Emuna (Luminile Credinţei), p. 67 Viitorul omului, va fi într-adevăr acela în care el va evolua până la un asemenea nivel spiritual, încât nu doar că fiecare profesie o va cuprinde pe cealaltă, ci şi fiecare ştiinţă şi fiecare sentiment, vor reflecta întregul ocean al ştiinţelor şi întreaga profunzime emoţională, iar acest lucru va fi realitatea efectivă. Rabbi Kook, Orot Kodesh A (Lumini Sfinte A), p. 22
- 196 -
Există o anumită virtute sublimă, prin care, cu cât mai puternică devine o cunoaştere aparentă, cu atât mai mare este tăria orizontului tainic. Rabbi Kook, Orot Kodesh A (Lumini Sfinte A), p. 65 Omul ar trebui întotdeauna să îşi umple măsura intelectului minţii proprii naturale, în toate calităţile acestuia, astfel încât conţinutul expresiei „un suflet sănătos, într-un corp sănătos”, să fie menţinut deasemeni în aspectul său spiritual. Rabbi Kook, Orot Kodesh A (Lumini Sfinte A), p. 66 Aşa cum omul ar trebui să fie obişnuit cu natura materială şi cu legile acesteia, cum ar trebui să studieze modalităţile şi acţiunile sale prin intermediul regulilor ce guvernează lumea din care el face parte şi care îl controlează atât în interiorul său cât şi în exterior, tot aşa şi chiar mai mult, el ar trebui (şi e obligat) să se obişnuiască cu regulile naturii spirituale, care guvernează întreaga realitate, din care el face parte. Rabbi Kook, 1985, din caietele manuscriselor, Comorile lui Raayah (Rav Kook), 4, p. 23 Marea valoare a puterii dorinţei umane, a gradului său în realitate şi a importanţei sale, trebuie încă să apară prin intermediul secretelor Torei. Şi această dezvăluire va fi coroana întregii ştiinţe. Rabbi Kook, Orot Kodesh C (Lumini Sfinte C), p. 66
- 197 -
Ştiinţele se vor ocupa de aducerea tuturor detaliilor, de la potenţialul lor actual, către înclinaţiile bune şi oneste la care aspiră omenirea, şi care sunt toate nevoile vieţii materiale şi spirituale demne de respect. Rabbi Kook, Orot Teshuva (Luminile Pocăinţei), p. 50 În jurul anului 1923, profesorul Einstein a vizitat Pământul Israelului. A avut loc o întâlnire între el şi rabinul nostru, Raayah Kook. …Rav s-a referit la înţelegerea metodei profesorului şi a comentat că este un punct de vedere obişnuit în comorile ebraice antice, ca o revelaţie ce a fascinat întreaga omenire, să fie găsită în vreun colţ ascuns al literaturii noastre antice şi în special în cea ocultă, a cărei străfulgerări să urce până la înălţimile lumii conceptuale, pătrunzând fiecare grad al evoluţiei istorice, în lumea conceptelor. Deci, deasemeni au avut loc odată cu revelaţia fascinantă, care taie fiecare respiraţie a gânditorului, cu metoda sa relativ nouă, a cărei origine este deja prezentă în partea ocultă şi în cărţile cabaliste, şi în comentariile scrise despre acestea. …şi acel profesor Einstein, prin puterea minţii sale măreţe, a făcut o punte în acel ocean imens şi a găsit în acesta, o cale pentru ideile şi conceptele din care provin căile către toate ştiinţele. Natural, profesorul a ascultat cu mare atenţie şi interes, aceste cuvinte. El a abordat filozofic comentariul lui Rav, privitor la înţelegerea metodei sale, care în final este temelia percepţiei tehnice a construcţiei întregii lumi. 2002, Descrierea lui Rabbi Shmuel Shulman despre întâlnirea dintre Rav Kook şi Albert Einstein, Comorile lui Raayah (Rav Kook), 1, p. 87
- 198 -
Rabbi Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam) (1884-1954) … ei nu au nici o soluţie ştiinţifică în legătură cu modul în care este posibil ca un obiect spiritual să aibă orice fel de contact cu atomii fizici şi să-i determine să aibă orice fel de mişcare. ... Avem nevoie doar de înţelepciunea Cabalei, pentru a face un pas înainte aici, într-o maniera ştiinţifică, pentru că toate ştiinţele lumilor sunt incluse în înţelepciunea Cabalei. Baal HaSulam, Libertatea …reîncarnarea are loc în toate obiectele realităţii tangibile, şi fiecare obiect, în felul său, trăieşte o viaţă eternă. Şi deşi simţurile noastre ne spun că totul este trecător, acesta este doar modul în care par să fie lucrurile. Dar de fapt, sunt doar încarnări aici, şi nimic nu se odihneşte măcar un moment, ci se reîncarnează în roata transformărilor formei, şi nu pierde nimic din Esenţa proprie în acest mod, după cum au arătat fizicienii. Baal HaSulam, Pacea … poţi concluziona despre înţelepciunea adevărului, care conţine toate învăţăturile seculare în ea, care sunt ca şi cele şapte fiice mai mici. Baal HaSulam, Introducere la Cartea Copacul Vieţii , art. 4 După cum cineva nu-şi poate susţine propriul corp fără cunoaşterea naturii corporale... tot astfel sufletul cuiva nu are nici o - 199 -
viabilitate în lumea următoare, fără să dobândească ceva cunoaştere despre modul de aranjare a naturii sistemelor lumilor spirituale. ... Persoana se reîncarnează până când dobândeşte atingerea înţelepciunii adevărului. Baal HaSulam, Din Trupul meu, Îl voi vedea pe Creator Ştiinţa este în general divizată în două părţi. Una este numită „cunoaştere Materială” şi cealaltă este numită „cunoaştere Formativă.” …partea ştiinţei care este implicată în calitatea materialelor realităţii , atât în ceea ce privesc substanţele simple – fără forma lor – cât şi substanţele împreună cu forma acestora, este numită „cunoaştere Formativă”. Această cunoaştere se bazează pe o temelie empirică, adică pe evidenţe şi interferenţe luate din experimentele practice, iar aceste experimente sunt percepute ca fundamente pentru deducţii autentice. Cea de a doua parte a ştiinţei, care se referă doar la formele abstracte ale substanţelor, fără să aibă contact cu substanţa în sine ... De aceea, orice abordare ştiinţifică de acest fel, este obligatoriu bazată doar pe fundamente teoretice. Aceasta înseamnă că nu este luată din experimente practice, ci doar din cercetări în negocieri teoretice. Toate filozofiile elevate aparţin acestui mod. De aceea, mulţi elevi contemporani au abandonat-o, din moment ce sunt nemulţumiţi de orice negociere construită pe baze teoretice. Ei cred că este nesigură, deoarece consideră ca fiind precisă, doar fundaţia empirică. Observaţi că înţelepciunea Cabalei, este deasemeni împărţită în cele două părţi menţionate mai sus: cunoaşterea Materială şi cunoaşterea Formativă. Totuşi, există un mare merit aici, faţă de ştiinţa seculară. Aceasta deoarece aici, chiar şi cunoaşterea Formativă este construită în întregime pe critica raţiunii practice, adică pe o bază practică, empirică. Baal HaSulam, Materie şi Formă în Înţelepciunea Cabalei - 200 -
Înţelepciunea adevărului, adică înţelepciunea revelării Divinităţii, în căile Sale asupra creaturilor, la fel ca şi învăţăturile seculare, ar trebui să fie transmise din generaţie în generaţie, şi fiecare dintre acestea, adaugă noţiuni suplimentare celor ale predecesorilor. De aceea, înţelepciunea evoluează şi în acelaşi timp se adaptează expansiunii printre masele de oameni. Baal HaSulam, Înţelepciunea Cabalei şi Esenţa Sa Precum apariţia animalelor în această lume şi mijloacele de subzistenţă fac parte dintr-o înţelepciune minunată, tot astfel apariţia abundenţei Divine în lume, în acelaşi timp existenţa gradelor şi a modurilor lor de operare, se unesc într-o înţelepciune minunată, cu mult mai minunată decât ştiinţa fizicii. Aceasta se datorează faptului că ştiinţa fizicii este mai mult cunoscută ca o cunoaştere a comportamentului într-o anumită specie, care se află într-o anumită lume şi are un sistem de deplasare unic şi nici o altă învăţătură nu este inclusă aici. Nu la fel se întâmplă în înţelepciunea adevărului, din moment ce aici este orizontul pentru tot ceea ce este inanimat, vegetal, animat şi vorbitor, nivele prezente în toate lumile, în toate evenimentele şi comportamentele lor, în măsura în care sunt integrate în gândul Creatorului. De aceea, toate învăţăturile din lume, de la cea mai nesemnificativă şi până la cea mai înaltă, sunt minunat incluse în aceasta. Ea egalizează toate învăţăturile – chiar şi cele care sunt total diferite una faţă de alta, la fel precum estul este diferit de vest. Le egalizează până la un ordin care este acelaşi pentru toate, adică până când comportarea fiecărei învăţături trebuie să fie de sine stătătoare. De exemplu, ştiinţa fizicii este în concordanţă cu ordinul lumilor şi Sfirot. În mod similar este şi ştiinţa astronomiei, la fel se întâmplă şi cu muzica, şi aşa mai departe. De aceea, noi găsim că toate ştiinţele sunt aranjate şi urmează o conexiune singulară şi un singur raport – sunt - 201 -
toate similare cu ea, la fel precum un copil care se aseamănă cu strămoşii săi. Acesta este motivul pentru care ei sunt condiţionaţi unele faţă de celelalte, adică înţelepciunea adevărului este condiţionată de toate învăţăturile şi toate aceste învăţături sunt condiţionate de ea. Acesta este deasemeni motivul pentru care noi nu găsim nici măcar un singur cabalist autentic, care să nu aibă cunoaştere în toate învăţăturile lumeşti, din moment ce ele sunt prinse în însăşi înţelepciunea adevărului, şi sunt cuprinse în aceasta. Baal HaSulam, Înţelepciunea Cabalei şi Esenţa sa
- 202 -
OAMENI DE ŞTIINŢĂ REMARCABILI SCRIU DESPRE CABALA Johannes Reuchlin (1455-1522) Reuchlin, un umanist german, consilier politic al Cancelarului, un om de ştiinţă clasic şi un expert în limbi şi tradiţii antice (latină, greacă şi ebraică), a fost afiliat conducătorilor Academiei Platoniciană (della Mirandola şi alţii). Învăţătorul meu Pitagora, care este tatăl filozofiei, nu a primit niciodată acele învăţături de la greci, ci mai degrabă le-a primit de la evrei. De aceea, el ar trebui să fie numit cabalist , [... ] şi el însuşi a fost primul care a convertit numele Cabala, necunoscut grecilor, în numele grec Filozofie. Filozofia lui Pitagora a emanat din infinitul ocean al Cabalei. Aceasta este Cabala, care nu ne lasă să ne concentrăm vieţile pe pământ, ci mai degrabă ne ridică intelectul către scopuri mai înalte de înţelegere. Reuchlin, De Arte Cabbalistica Giovanni Pico della Mirandola (1463-1494) Un om de ştiinţă italian şi un filozof Platonist, a cărui De Hominis Dignitate Oratio (Cuvântare despre Demnitatea Omului), compusă în 1486, a fost o lucrare caracteristică Renaşterii. Ea a reflectat metoda sa sincretistă, de a lua cele mai bune elemente din alte filozofii şi de a le combina în propria sa lucrare. În plus, della Mirandola a cercetat Cabala, Biblia şi Coranul, după ce le-a citit în limbile acestora originale.
- 203 -
Această adevărată interpretare a legii (vera illius legis interpretatio), care i-a fost revelată lui Moise, conform tradiţiei, este numită Cabala (dicta Cabala est), ceea ce pentru evrei înseamnă acelaşi lucru precum la noi înseamnă primire (receptio). De fapt [există] două ştiinţe – cu numele pe care ei le-au onorat deasemeni: una care este numită ars combinandi şi este o măsură a progresului în ştiinţe [... ]. Cealaltă tratează forţele lucrurilor înalte, care se află dincolo de lună, care este partea cea mai înaltă a magiei naturale. Evreii, deasemeni le numesc pe amândouă Cabala. [...] Pico della Mirandola, Concluzii Paulus Ricius (~1470-1541) Ricius, un fizician şi un profesor de filozofie la Universitatea Pavia din Austria, a servit ca fizician şi consultant personal atât lui Maximilian I, Arhiduce de Austria, Rege German şi împărat Sfânt Roman, cât şi lui Ferdinand I – Rege de Boemia şi Ungaria. Abilitatea de a interpreta secretele divine şi umane, printr-un gen de lege mozaică, cu sensuri alegorice, este numită Cabala. O semnificaţie literală (a Scripturii) prezintă până la condiţiile de timp şi spaţiu. Alegoric şi cabalistic – rămâne timp de secole, nemărginită de timp şi spaţiu. Paulus Ricius, Introductoria Theoramata Cabalae
- 204 -
Philippus Aureolus Paracelsus (1493-1541) Un fizician şi alchimist germano-elveţian, Paracelsus a consacrat rolul chimiei în medicină. El este considerat ca fiind unul dintre fondatorii ştiinţei moderne. Învăţarea „artem cabbalisticam”, explică totul! Paracelsus, Das Buch Paragranum
Christian Konrad Sprengel (1750–1816) Un botanist şi profesor german, ale cărui studii despre reproducerea plantelor, l-au condus către o teorie generală a fertilizării, care este şi astăzi acceptată. Adam, primul om, a fost foarte familiarizat cu Cabala. El a cunoscut semnăturile tuturor lucrurilor, şi prin urmare, a dat tuturor animalelor, numele corespunzătoare. De aceea, limba ebraică, conţine deasemeni cele mai potrivite nume pentru toate animalele, care indică natura lor. Kurt Sprengel, Versuch einer Pragmatischen Geschichte der Arzeikunde
- 205 -
Raymundus Lullus (1235-1315) Lullus, un scriitor şi filozof spaniol, născut într-o familie prosperă în Palma, Mallorca, a avut parte de o educaţie bună şi a devenit meditatorul Regelui James II de Aragon. El a scris în arabă, latină şi catalană. A scris tratate de alchimie şi botanică, Ars Magna, şi Llibre de meravelles. Creaţia, sau limba, este un subiect adecvat al ştiinţei Cabalei... Acesta este motivul pentru care devine clar că înţelepciunea acesteia guvernează restul ştiinţelor. Ştiinţele precum teologia, filozofia şi matematica, primesc principiile şi rădăcinile lor, de la ea. Şi de aceea, aceste ştiinţe (scientiae) sunt subordonate acelei înţelepciuni (sapientia); şi principiile şi regulile lor [ale ştiinţelor] îi sunt subordonate ei [Cabalei] şi în concluzie modul lor de argumentare [al ştiinţelor], este insuficient fără ea [Cabala]. Raymundus Lullus, Raymundi Lulli Opera
Giordano Bruno (1548-1600) Acest filozof, astronom, matematician şi ocultist italian, s-a aflat dincolo de timpurile sale. Teoriile lui au anticipat ştiinţa modernă. Cele mai notabile dintre acestea, au fost teoriile sale despre universul infinit şi despre multiplicitatea lumilor, în care el a respins astronomia geocentrică tradiţională (centrată pe Pământ) şi intuitiv a mers dincolo de teoria heliocentrică coperniciană (centrată pe Soare), care încă menţineau un univers finit, cu o sferă de stele fixe. Bruno este poate, cunoscut în primul rând pentru tragica lui moarte. O victimă a propriilor credinţe, el şi-a menţinut ideile neortodoxe atunci când atât bisericile Romano-Catolice cât şi cele Reformate, şi-au reafirmat rigidele principii aristotelice şi scolastice. - 206 -
Această Cabala, dă în primul rând principiilor înalte, un nume inexprimabil; de aici, ea lasă să emane patru principii, care provin din al doilea grad, din care fiecare se ramifică iarăşi în douăsprezece [...] după cum sunt nenumărate tipuri şi subspecii. Şi într-un asemenea mod, ei desemnează cu un nume special, depinzând de limbajul lor, un Dumnezeu, un înger, un motiv, o putere, care guvernează peste fiecare specie individuală. În acest mod, este în final revelat faptul că întreaga divinitate poate fi afiliată unei singure Surse originare, ca şi întreaga lumină, care străluceşte independent şi originar, şi imaginile care se sparg în numeroase oglinzi cât şi în multe obiecte individuale, pot duce înapoi către un principiu formal şi ideal, sursa tuturor acestor imagini. Giordano Bruno, Le Opere Italiane
Gottfried Wilhelm Leibnitz (1646-1716) Leibnitz a fost un filozof, matematician şi consilier politic german, cunoscut atât ca un metafizician cât şi ca un logician şi a fost remarcat deasemeni pentru invenţia sa autonomă despre calculele diferenţiale şi integrale. În 1661, el a intrat ca student al legii, la Universitatea din Leipzig, şi aici a întâlnit idei ale unor oameni care au revoluţionat ştiinţa şi filozofia, precum Galileo, Francis Bacon, Thomas Hobbes, şi René Descartes. În 1666 el a scris De Arte Combinatoria (Arta Combinaţiilor), în care a formulat un model care este strămoşul teoretic al computerelor moderne. Din moment ce oamenii nu posedau încă adevărata cheie a secretului, setea de cunoaştere, a condus eventual aici, către vanităţi şi superstiţii de tot felul, din care în final s-a dezvoltat un fel de Cabala Vulgara, care se află la mare depărtare de cea adevărată, şi la fel
- 207 -
diverse teorii fantastice care purtau numele de magie; cărţile sunt pline cu aceste lucruri. Leibnitz, Hauptschriften zur Grundlegung der Philosophie
Friedrich von Schlegel (1772-1829) Scriitor, critic şi filozof german, contemporan cu Goethe, Schiller şi Novalis. Un pionier în lingvistica comparativă indo-europeană şi filozofia comparativă, Schlegel a influenţat profund Mişcarea Romantică timpurie germană. El este reţinut în general ca primă persoană care a stabilit termenul de romantism în contextul literar. Adevărata estetică este Cabala (citat din Decembrie, 1802). Schlegel, Kritische F. Schlegel-Ausgabe, publicist: Ernst Behler 35 Bde., Paderborn
Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832) Johann Wolfgang Goethe este cunoscut în primul rând ca cel mai mare scriitor al tradiţiei germane. Perioada Romantică în Germania (sfârşitul secolului optsprezece şi începutul secolului nouăsprezece) este cunoscută ca Era lui Goethe, şi el întruchipează preocupările generaţiei, definite de moştenirile primite de la Jean-Jacques Rousseau, Immanuel Kant, şi Revoluţia Franceză. Dimensiunea sa derivă nu doar din realizările sale literare, ca şi poet liric, nuvelist şi dramaturg, ci şi de la contribuţiile importante ca om de ştiinţă (geolog, botanist, anatomist, fizician, istoric al ştiinţelor), ca critic şi teoretician al literaturii şi artei. în ultimii treizeci de ani ai vieţii sale, el a fost imaginea culturală cea - 208 -
mai mare a Germaniei, servind ca un obiect de pelerinaj al celor din Europa şi Statele Unite. Abordarea cabalistă a Bibliei este hermeneutică, şi este într-un mod convingător îndreptată către independenţă, o extraordinară originalitate, versatilitate, totalitate, şi chiar aş putea spune de caracterul incomensurabil al conţinutului său. Goethe, Materialien zur Geschichte der Farbenlehre
- 209 -
ALTE SCRIERI
Concepte de bază în Cabala: Citind această carte, persoana îşi dezvoltă observaţiile interne şi abordările care nu existau anterior în ea. Această carte este menită contemplării termenilor spirituali. Prin extinderea în care suntem integraţi cu ajutorul acestor termeni, începem să dezvăluim structura spirituală care ne înconjoară, aproape ca şi cum o ceaţa a fost ridicată. Un ghid către Înţelepciunea ascunsă a Cabalei: Furnizează cititorului o bază solidă pentru înţelegerea rolului Cabalei în lumea noastră. Conţinutul a fost elaborat pentru a permite persoanelor din întreaga omenire, să înceapă traversarea stadiului iniţial al ascensiunii spirituale, către înţelegerea lumilor superioare. Atingerea Lumilor de Dincolo: Este primul pas către descoperirea împlinirii finale a ascensiunii spirituale în cursul acestei vieţi. Această carte este destinată tuturor acelora care caută răspunsuri, care caută o cale logică şi clară de a înţelege fenomenele lumii. Această magnifică introducere în înţelepciunea Cabalei ne furnizează un nou mod de trezire care ne încântă mintea, ne revigorează inimile şi mută cititorii către profunzimile sufletului lor. Trezirea spre Cabala: O introducere distinctă, personală, plină de respect pentru tradiţia înţelepciunii antice. Rav Laitman – un discipol al marelui Cabalist Rabbi Baruch Ashlag (fiul lui Yehuda Ashlag) – ne - 210 -
introduce într-o înţelegere profundă a învăţăturilor fundamentale ale Cabalei şi ne învaţă cum să folosim această înţelepciune ca să clarificăm relaţiile noastre cu alţii şi cu lumea din jurul nostru. Folosind ambele limbaje, ştiinţific şi poetic, el sondează cele mai profunde întrebări despre spiritualitate şi existenţă. Acest ghid unic şi provocator, ne va inspira şi înviora ca să vedem dincolo de lume şi de limitările vieţii de zi cu zi, să venim mai aproape de Creator, şi să descoperim noi profunzimi ale sufletului. Experienţa Cabala: Niciodată nu a fost limbajul Cabalei mai clar şi mai accesibil, cum este aici, în această colecţie de informaţii. Profunzimea înţelepciunii revelate în întrebările şi răspunsurile acestei cărţi va inspira reflecţie şi contemplare. Cititorii vor începe deasemeni să experimenteze o creştere a simţului de iluminare, în timp ce vor absorbi cuvintele fiecărei pagini. Experienţa Cabala este un ghid din trecut pentru viitor, revelând situaţii pe care toţi studenţii Cabalei le vor experimenta într-un anumit punct al călătoriei lor. Pentru aceia care se bucură de fiecare moment al vieţii lor, autorul oferă indicii din înţelepciunea fără sfârşit a Cabalei. Calea Cabala: „Tu nu ar trebui să-ţi faci o imagine sculptată, şi nici vreo forma asemănătoare” (Exodus 20:3). Aceasta prohibiţie din Biblie este deasemeni o bază a înţelepciunii Cabalei. Cabaliştii afirmă că de fapt nu există realitatea, ci doar ceva numit esenţa Lui, Forţa Superioară. Pe cât de straniu sună, această noţiune ascunde sub aripile sale prospectul libertăţii, a fiecărei persoane, a fiecărei naţiuni şi a întregii lumi. Structura şi percepţia realităţii sunt zonele de interes ale acestei cărţi. Dar istoria umanităţii, sau mai precis, a sufletului uman, este subteranul ce-l conduce pe cititor să înainteze în această carte. Este - 211 -
vorba despre tine; despre mine; despre noi toţi. Această carte este despre calea noastră în care am fost, calea noastră pe care ne aflăm şi calea noastră pe care vom fi, şi ce este mai important, este despre cea mai bună cale de a ajunge acolo. Ştiinţa Cabala: Este prima carte dintr-o serie de texte pe care Rav Michael Laitman, cabalist şi om de ştiinţă, le-a proiectat pentru a-i introduce pe cititori în limbajul special şi în terminologia Cabalei. Aici, Rav Laitman revelează Cabala autentică într-o manieră care este atât raţională cât şi matură. Cititorii sunt conduşi treptat la o înţelegere a proiectării logice a Universului şi a vieţii cuprinse în acesta. Ştiinta Cabala, o muncă revoluţionară care nu se potriveşte prin claritate, profunzime şi înfăţişare cu intelectul, îi va face capabili pe cititori să abordeze scrierile mult mai tehnice ale lui Baal HaSulam (Rav Yehuda Ashlag), cum ar fi Talmud Eser Sefirot şi Cartea Zohar. Deşi oamenii de ştiinţă şi filozofii vor fi încântaţi în iluminarea acesteia, profanii se vor bucura deasemeni datorită răspunsurilor satisfăcătoare în legătură cu aspectele vieţii, pe care doar Cabala autentică le furnizează. Acum, călătoriţi printre pagini şi pregătiţi-vă pentru o plimbare uimitoare în Lumile Superioare. Introducere în Cartea Zohar: Este a doua din seria scrisă de cabalistul şi omul de ştiinţă Rav Michael Laitman, care îi va pregăti pe cititori să înţeleagă mesajul ascuns al „Zohar”. Printre multe subiecte ajutătoare cu care vor lua contact în scrierea Ştiinţa Cabala, cititorii sunt introduşi în „limbajul rădăcinilor şi ramurilor”, fără de care povestirile din Zohar par a fi doar fabule şi legende. Introducere în Cartea Zohar va furniza cu siguranţă cititorilor, instrumentele necesare pentru a înţelege Cabala
- 212 -
autentică aşa cum a fost ea destinată să fie la origine, ca un scop de a atinge Lumile Superioare. Înţelepciunea Surprinzătoare: Această carte descrie primii paşi, este un curs de iniţiere în Cabala, bazat doar pe învăţături autentice ce sunt trecute de la învăţătorul Cabalist la student, pe parcursul a mii de ani. În interior este oferită o secvenţă de lecţii ce revelează natura înţelepciunii şi care explică metoda de a o atinge. Pentru fiecare persoană care se întreabă „Cine sunt eu cu adevărat?” şi „De ce mă aflu pe această planetă?”, această carte reprezintă o necesitate de a fi citită. Cabala pentru Începători: Citind această carte, veţi deveni capabili să faceţi primul pas în înţelegerea rădăcinilor comportamentului uman şi a legilor naturii. Cuprinsul cărţii prezintă fundamentele esenţiale ale abordării cabaliste şi descrie înţelepciunea Cabala şi modul în care funcţionează. Cabala pentru Începători este destinată acelora care caută o metodă sensibilă şi viabilă pentru studiul fenomenelor acestei lumi, acelora care doresc să înţeleagă cauza suferinţei şi a plăcerii, acelora care caută răspunsuri la întrebările importante în viaţă. Cabala este o metoda de investigaţie precisă şi care defineşte poziţia omului in univers. Înţelepciunea Cabala ne spune de ce există omul, de ce se naşte, de ce trăieşte, care este scopul vieţii sale, de unde vine şi către ce se îndreaptă după ce îşi completează viaţa în această lume.
- 213 -
DESPRE BNEI BARUCH Bnei Baruch este o organizaţie non-profit care răspândeşte înţelepciunea Cabalei pentru a accelera spiritualitatea omenirii. Cabalistul Rav Michael Laitman, PhD, care a fost discipolul şi asistentul personal al lui Rabbi Baruch Ashlag, fiul lui Rabbi Yehuda Ashlag (autorul comentariului Scara, despre Cartea Zohar), merge pe urmele mentorului său, şi conduce grupul prin misiunea sa. Metoda ştiinţifică a lui Laitman furnizează tuturor persoanelor, indiferent de credinţele, religiile şi culturile din care provin, instrumente precise care sunt necesare îmbarcării pe calea fascinantă a descoperirii de sine şi a ascensiunii spirituale. Focalizarea fiind prioritară pe procesul interior pe care indivizii îl parcurg în ritmul lor propriu, Bnei Baruch invită pe oamenii de toate vârstele şi toate stilurile de viaţă pentru a se angaja în acest proces plin de recompense. În ultimii ani, o reţea masivă formată în toată omenirea, caută să lămurească întrebările vieţii, a căror răspunsuri sunt ascunse. Societatea a pierdut abilitatea de a vedea realitatea, care adesea este localizată superficial şi de aceea, multe concepte greşite au apărut. Bnei Baruch stă la dispoziţia tuturor acelora care caută trezirea dincolo de standarde, a acelor oameni care vor să înţeleagă scopul nostru adevărat de a fi aici. Bnei Baruch oferă ghidare practică şi o metodă de încredere pentru înţelegerea fenomenelor lumii. Metoda autentică de învăţare, a cărui autor este Rabbi Yehuda Ashlag, nu doar că ne ajută să facem faţă încercărilor şi tributurilor vieţii de zi cu zi, dar iniţiază un proces în fiecare persoană, care să o extindă dincolo de graniţele şi limitările sale prezente.
- 214 -
Rabbi Yehuda Ashlag a lăsat o metodă de studiu pentru această generaţie, care „antrenează” în mod esenţial persoanele, să se poarte ca şi când deja au atins perfecţiunea Lumilor Superioare, în timp ce încă se află aici în lumea noastră. Citând cuvintele lui Rabbi Yehuda Ashlag, „Această metodă este calea practică de a atinge Lumea Superioară, sursa existenţei noastre, în timp ce încă trăim în această lume.” Un Cabalist este un cercetător care studiază propria natură folosind această metodă testată în timp, demonstrată şi clară. Prin intermediul acestei metode, persoana atinge perfecţiunea şi controlul asupra vieţii personale şi realizează adevăratul scop al vieţii. După cum o persoană nu poate funcţiona adecvat în această lume fără să aibă cunoaştere despre aceasta, sufletul nu poate funcţiona adecvat în Lumea Superioară fără să o cunoască. Înţelepciunea Cabalei furnizează această cunoaştere.
- 215 -
CUM SĂ CONTACTAŢI BNEI BARUCH
E-mail:
[email protected] [email protected] Web site: www.kabbalah.info
Linkuri folositoare: www.kabbalah.info.ro www.laitman.ro www.kab.tv/eng www.kabbalahlearningcenter.info http://groups.yahoo.com/group/BB_Kabbalah_RO/
- 216 -
