inducă, din păcate, o falsă impresie, respectiv aceea în materia omorului avem o problemă, legată de judecători, procurori, etc. O impresie foarte jenantă de incoerenţă a politicii penale, nu singura de altfel, este creată şi în momentul în care privim această nouă incriminare, în raport cu prevederile din mult amânatul Nou Cod penal, cel adopte Legea nr. 301 din 2004. Aceasta deoarece legiuitorul penal a renui respectivul Nou Cod, chiar şi la elementul circumstanţial prevăzut actualmente la lit. f), negândindu-se nicidecum să-i creeze un text simetric. Renunţarea în Noul Cod penal la omorul deosebit de grav comis în condiţiile prevăzute la lit. f) s -a făcut, în contextul în care dispoziţiile privind omorul deosebit de grav au fost abrogate, şi doar o parte din elementele sale circumstanţiale se mai regăsesc în omorul calificat, care a rămas o incriminare distinctă. S-a motivat această opţiune legislativ faptul că, „aceeaşi agravare o asigură şi circumstanţa existentă, şi a săvârşirea omorului în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoriri serviciu sau publice ale victimei, şi care a fost menţinută în cadrul crimei de omor calificat.” Deşi aparent se înscrie într -o logică diferită de cea exprimată prin Legea 140/1996, renunţarea la elementul circumstanţial în discuţie este normală, în contextul în care s-a optat pentru o singură variantă calificată a omorului. Dacă ar fi procedat altfel, legiuitorul ar fi dat n; la o suprapunere de texte, aşa cum s -a arătat. În acelaşi timp, este absolut evident faptul că nu poate exista nici o corespondenţă logică, între suprimarea omorului deosebit de grav comis asupra unui magistrat, poliţist etc., propusă de Noul Cod penal, pe de o parte, şi menţinerea acestui element circumstanţial cu adăugarea unuia simetric, în care subiectul pasiv devine subiect activ, pe de altă parte. Formele infracţiunii Tentativa la omor deosebit de grav se pedepseşte conform art. 176 alin. (2) C. pen. Consumarea infracţiunii are loc, ca şi în cazul omorului simplu, în momentul în care se produce decesul victimei, iar dacă acesta survine după o perioadă mai mare de timp, încadrarea vremelnică va fi aceea de tentativă la omor deosebit de grav. Pluralitatea de elemente circumstanţiale nu constituie un concurs de infracţiuni ci o infracţiune unică. La încadrarea juridică a faptei se va ţine seama însă de toate elementele circumstanţiale incidente, ele vor fi reţinute în încadrarea juridică, şi vor influenţa individualizarea pedepsei. De asemenea, dacă sunt incidente, fără a se suprapune, şi elemente circumstanţiale ale omorului calificat, acestea vor fi şi ele reţinute în încadrare şi vor fi luate în calcul la dozarea pedepsei, în această ipoteză va fi vorba despre un omor calificat şi deosebit de grav. Sancţiuni Omorul deosebit de grav se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, deci cu cea mai gravă pedeapsă existentă în legea penală română. Aspecte procesuale În cazul omorului deosebit de grav, conform dispoziţiilor art. 27 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., competenţa aparţine în primă instanţă tribunalului. Mai trebuie menţionat că potrivit prevederilor art. 117 alin. (1) C.
