Carte

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ “BUCOVINA” AL JUDEŢULUI SUCEAVA

Pagina 1 din 161

Col. drd. ION BURLUI Lt.col. SORIN POPOVICI

PREGĂTIREA OPERATIVE

SUBUNITĂŢILOR

~ Aspecte de principiu teoretice şi practice ~

Tehnoredactare şi text: Plt. Simona Cojocar

~2011~

Pagina 2 din 161

CUPRINS

GHID (ÎNDRUMĂTOR) AL BINOMULUI DE STINGERE ŞI DE ASIGURARE PE TIMPUL INTERVENŢIEI

1

I.

ROL ŞI ÎNDATORIRI ALE BINOMULUI DE STINGERE

1

II.

INCENDIUL ŞI FENOMENELE SALE

2

II.1.

ARDEREA

2

II.2.

OBSERVAREA INCENDIULUI ŞI MEDIUL ÎN CARE SE MANIFESTĂ

2

III.

IV.

V.

CĂLDURA

3

III.1.

TRANSMITEREA CĂLDURII PRIN CONDUCŢIE

4

III.2.

TRANSMITEREA CĂLDURII PRIN CONVECŢIE

4

III.3.

TRANSMITEREA CĂLDURII PRIN RADIAŢIE

4

PROCEDEE ŞI SUBSTANŢE DE STINGERE A INCENDIILOR

5

IV.1.

RĂCIREA ZONEI DE ARDERE

5

IV.2.

ÎNLĂTURAREA SUBSTANŢELOR COMBUSTIBILE NEINCENDIATE DIN ZONA DE ARDERE

5

IV.3.

IZOLAREA SUBSTANŢELOR COMBUSTIBILE DE OXIGENUL DIN AER

5

SUBSTANŢE DE STINGERE A INCENDIILOR ŞI FOLOSIREA ACESTORA

5

V.1.

5

APA V.1.1.

VI.

MODURI DE UTILIZARE A JETURILOR

6

MODALITĂŢI DE LUCRU ALE BINOMULUI DE STINGERE

10

VI.1.

10

POZIŢII DE LUCRU ALE BINOMULUI

Pagina 3 din 161

VII.

VIII.

IX.

X.

VI.2.

MODALITĂŢI DE AMPLASARE ALE BINOMULUI

12

VI.3.

ANALIZA SITUAŢIEI LA LOCUL INTERVENŢIEI

15

METODE DE PĂTRUNDERE ŞI DE REFULARE A APEI

17

VII.1.

MODALITĂŢI DE ACŢIUNE

17

VII.2.

MODALITĂŢI DE PĂTRUNDERE ALE BINOMULUI ÎN SPAŢII ÎNCHISE ŞI SEMIDESCHISE

23

TEHNICA LUCRULUI PENTRU STINGEREA INCENDIILOR

29

VIII.1.

REGULI GENERALE DE LUCRU

29

VIII.2.

STINGEREA INCENDIILOR DE SUBSTANŢE COMBUSTIBILE SOLIDE

29

VIII.3.

STINGEREA INCENDIILOR DE SUBSTANŢE COMBUSTIBILE LICHIDE ŞI GAZOASE

31

VIII.4.

STNGEREA INCENDIILOR DE INSTALAŢII ELECTRICE

35

VIII.5.

STINGEREA INCENDIILOR LA FABRICI DE LACURI, VOPSELE, CAUCIUC

36

STINGEREA INCENDIILOR LA ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE

37

IX.1.

STINGEREA INCENDIILOR LA ETAJELE CLĂDIRILOR

37

IX.2.

STINGEREA INCENDIILOR LA PODURILE CLĂDIRILOR

40

IX.3.

STINGEREA INCENDIILOR DIN SUBSOLURI

41

REGULI ŞI MĂSURI DE SECURITATE

42

ACTIVITĂŢI DE PREGĂTIRE A SUBUNITĂŢILOR SPECIALE DE SALVATORI

45

ECHIPA DE SALVARE

46

ÎNCADRARE ŞI ÎNDATORIRI

46

MATERIALE DIN DOTAREA ECHIPEI DE SALVARE

47

Pagina 4 din 161

NODURILE

50

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN TOATE SITUAŢIILE DE URGENŢĂ

58

METODE PENTRU SCOATEREA VICTIMELOR DIN DIFERITE SPAŢII

60

METODE PENTRU TRANSPORTUL VICTIMELOR LA LOCUL ACORDĂRII PRIMULUI AJUTOR

63

ACŢIUNEA ECHIPEI DE SALVARE, A PERSOANELOR ŞI ANIMALELOR DIN FÂNTÂNI, PUŢURI, CANALE, BECIURI

65

EXERCIŢII MODEL

65

PROCEDURA DE INTERVENŢIE

66

TRASEE DE PREGĂTIRE FIZICĂ

74

ACŢIUNEA ECHIPEI DE SALVARE PENTRU SALVAREA PERSOANELOR ŞI ANIMALELOR DE LA ETAJELE CLĂDIRILOR SAU DE LA ÎNĂLŢIMI

76

EXERCIŢII MODEL

76


77


88

ACŢIUNEA ECHIPEI DE SALVARE PENTRU SALVAREA PERSOANELOR ŞI ANIMALELOR SURPRINSE DE VIITURI

90

EXERCIŢII MODEL

90


91


96

ACŢIUNEA ECHIPEI DE SALVARE PENTRU RECUPERAREA PERSOANELOR ŞI ANIMALELOR ÎNECATE

96

EXERCIŢII MODEL

96


97

TEME DE ANTRENAMENT CU APARATUL DE RESPIRAT ACTIVITATEA ECHIPEI DE SALVARE PENTRU SALVAREA PERSOANELOR ŞI ANIMALELOR DE SUB DĂRÂMĂTURI Pagina 5 din 161

102 103

EXERCIŢII MODEL

103


105

TEME DE ANTRENAMENT CU APARATUL DE RESPIRAT

113


114

ACTIVITĂŢI DE ORGANIZARE ŞI CONDUCERE A PREGĂTIRII PENTRU INTERVENŢIE A PERSONALULUI OPERATIV

115

I.

IMPORTANŢA ŞI SCOPUL PREGĂTIRII PENTRU INTERVENŢIE

116

II.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE

116

III.

METODE DE PREDARE DE LUCRU, DE VERIFICARE ŞI DE CUNOAŞTERE

117

IV.

ORGANIZAREA, SCHIMBAREA ZILNICĂ A GĂRZII DE INTERVENŢIE

121

V.

METODOLOGIA DE ORGANIZARE ŞI DESFĂŞURARE A PREGĂTIRII PENTRU INTERVENŢIE

122

METODOLOGIA DE ORGANIZARE A ŞEDINŢELOR DE STINGERE A INCENDIILOR

123

METODOLOGIA DE ORGANIZARE A ŞEDINŢELOR DE INSTRUCŢIE LA TEHNICA DE INTERVENŢIE

125

METODOLOGIA DE ORGANIZARE A ŞEDINŢELOR DE EDUCAŢIE FIZICĂ

128

METODOLOGIA DE ORGANIZARE A ŞEDINŢELOR DE INSTRUCŢIE DE FRONT

132

BIBLIOGRAFIE

134

PREFAŢĂ Motto: Cu cât va curge mai multă transpiraţie în poligonul de pregătire cu atât va curge mai puţin sânge la intervenţie.

Pagina 6 din 161

Activitatea pe care o desfăşoară pompierii depinde îndeosebi de ceva ce oamenii obişnuiţi, care văd echipajele în acţiune, nu prea cunosc. Vorbim aici despre partea de antrenament, pregătire, de înţelegerea fenomenelor care se întâmplă într-un incendiu, de pregătirea psihologică înainte şi după intervenţie. Această parte mai puţin cunoscută a activităţii pompierilor, dacă este parcursă aşa cum trebuie, poate realiza o echipă bine pregătită care este în măsură să înfrunte orice situaţie de urgenţă, să o gestioneze cât mai corect, deoarece fiecare membru ştie foarte bine ce are de făcut. Aceasta determină ca nu de puţine ori să se execute la intevenţii, din automatism activităţi care fac parte dintr-un angrenaj foarte bine pus la punct, dintr-o procedură de intervenţie. Evoluţia societăţii şi dezvoltarea economică au determinat multiplicarea şi diversificarea tipurilor de intervenţii. Pregătirea operativă a subunităţilor trebuie să vină permanent în întâmpinarea posibilelor probleme ce apar pe timpul intervenţiilor, a riscurilor la care sunt expuşi servanţii. În contextul actual al pregătirii operative, instruirea profesioniştilor în domeniul situaţiilor de urgenţă şi mai ales perfecţionarea pregătirii acestora determină îmbunătăţirea permanentă a metodicii de transmitere a cunoştinţelor în vederea însuşirii şi formării corecte a priceperilor şi deprinderilor. Instructorii au principalul rol în ridicarea nivelului de pregătire a personalului operativ. Lucrarea de faţă se doreşte să constituie un real ghid în activitatea acestora, în procesul de însuşire şi formare a priceperilor şi deprinderilor, a metodelor de pregătire, a indicaţiilor metodice impuse. Lucrarea a fost elaborată având la bază experienţa acumulată de autori pe timpul intervenţiilor, respectând procedurile de intervenţie stabilite de regulamentele în vigoare, şi cu ajutorul materialelor obţinute în urma relaţiilor de colaborare cu Departamentul Seine – en - Marne – Serviciul de incendii, care au pus la dispoziţie întreaga gamă a regulamentelor de intervenţie franceze. Vizitele reciproce ce au avut loc, schimburile de experienţă cu partea franceză au dat un impuls în vederea adoptării programelor de pregătire la standarde înalte, au mărit cerinţele şi exigenţele de evaluare a personalului şi nu în ultimul rând au pus bază modernizării poligoanelor proprii de instrucţie. Sperăm că la finalizarea bazelor de pregătire ale I.S.U. „Bucovina” Suceava să putem aplica toate cunoştinţele de specialitate, să le perfecţionăm şi să le îmbunătăţim continuu. Toate acestea vor concura la îndeplinirea scopului final al instructorului şi servantului: o pregătire complexă care să fie suportul reducerii timpului de intervenţie, cu implicaţii directe în protejarea şi salvarea vieţii oamenilor pe timpul situaţiilor de urgenţă.

Autorii

Pagina 7 din 161

GHID (ÎNDRUMĂTOR) AL BINOMULUI DE STINGERE ŞI DE ASIGURARE PE TIMPUL INTERVENŢIEI CAP. I ROL ŞI ÎNDATORIRI ALE BINOMULUI DE STINGERE (INTERVENŢIE ÎN SITUAŢIE DE URGENŢĂ) Chiar dacă modul de acţiune, dispozitivul de intervenţie este stabilit de şeful sau comandantul intervenţiei, eficienţa acţiunii stă pe umerii militarilor ce pătrund operativ, refulează agentul de stingere cât mai util, limitează propagarea şi reduc pagubele ce se pot produce. Tehnica de intervenţie a dus la apariţia unor ţevi de stingere care pot permite pătrunderea şi refularea substanţelor de stingere sub diferite forme şi debite ale jetului. Stingerea rapidă a incendiilor este lucrul pe care îl doresc toţi cei ce participă la eveniment astfel că se impune în selecţia servanţilor din binomul de stingere personal cu deosebite calităţi fizice şi psihice precum curajul, dârzenia, iniţiativa şi o deosebită capacitate de efort. Luarea deciziilor într-un timp scurt pentru salvarea persoanelor, pentru refularea substanţelor de stingere, transmiterea pericolelor celorlalţi servanţi, asumarea riscului pentru manevre ale acţiunii imediate sunt câteva elemente esenţiale de care ţinem cont în selecţia binomului de atac. Când spunem binom de atac, vom spune întotdeauna pericol, risc permanent astfel că instructorii au o mare responsabilitate în alegerea şi pregătirea servanţilor ce vor comune acest modul. Prin specificul îndatoririlor binomul de stingere se va afla întotdeauna cât mai aproape de zona de ardere a incendiului şi va acţiona direct pentru lichidarea acestuia. Binomul de stingere are următoarele îndatoriri: -

să asigure prin acţiunea sa activitatea de salvăre a persoanelor şi bunurilor de către celelalte binoame de intervenţie; să se amplaseze cât mai apropiat de zona de ardere pentru eficienţă în refularea substanţelor de stingere; să protejeze bunurile neafectate oprind propagarea incendiului în limitele găsite; să comunice orice modificare a situaţiei operative ce se produce pe timpul acţiunii şi care necesită noi măsuri; să ia măsuri de păstrare a urmelor şi probelor ce pot duce la stabilirea cauzelor de incendiu; să comunice observaţiile desprinse din evoluţia incendiului; să respecte măsurile de securitate şi sănătate în muncă stabilite; servanţii binomului de stingere vor coopera şi se vor proteja reciproc urmărind: o evoluţia situaţiei incendiului; o eventualele explozii; o eventualele surpări, demolări ale elementelor de construcţie; o angrenarea în diverse situaţii.

Pagina 8 din 161

NOTĂ: Binomul de atac, în acţiunea de intervenţie, va acţiona ca un singur servant ce îndeplineşte sarcini diferite; nu se va executa retragerea din dispozitiv decât împreună sau de către un servant doar în situaţia chemării în ajutor a binomului de asigurare – salvare.

CAP. II INCENDIUL ŞI FENOMENELE SALE Focul ca şi una din cele mai vechi descoperiri ale omului a însoţit progresul umanităţii de-a lungul evoluţiei umane. Uneori acesta poate avea efect de distrugere când arderea declanşată cu sau fără voia omului scapă de sub control producând pagube materiale uneori chiar şi pierderi de vieţi omeneşti. În acest caz putem spune că avem de a face cu un incendiu. II.1. ARDEREA este o reacţie de oxidare însoţită de dezvoltare de căldură şi emisiune de lumină (flacără) care pentru a avea loc sunt necesare întrunirea următoarelor condiţii: -

existenţa substanţei combustibile; prezenţa substanţei care întreţine arderea (oxigenul); realizarea temperaturii de aprindere. II.1.1 Arderile se clasifică după: - Tipul de reacţie:

- arderi complete; - arderi incomplete.

- Existenţa flăcării: - cu flacără; - fără flacără (mocnite). - După propagarea flăcării: - arderi normale sau deflagraţii; - arderi rapide (explozii). II.2. OBSERVAREA INCENDIULUI ŞI A MEDIULUI ÎN CARE SE MANIFESTĂ Încă de la primele acţiuni binomul de stingere va efectua o analiză atentă a mediului în care se manifestă incendiul urmărind următoarele elemente:

Elemente de identificare şi analiză ale incendiului Fig. nr.1 -

intensitatea, culoarea şi propagarea flăcării şi fumului; Pagina 9 din 161

pericolul exploziei unor recipiente aflate sub presiune; pericolul cedării elementelor de construcţie; riscul electrocutării personalului; temperatura ridicată în zona de acţiune; scurgeri de gaze ce pot produce inflamări sau explozii pe timpul intervenţiei. Odată identificat pericolul, binomul îşi asigură protecţia şi informează personalul şi ceilalţi servanţi participanţi la acţiune. -

Observarea precisă a focului şi fumului şi supravegherea permanentă a mediului va permite binomului să decidă ce are de făcut, să aplice metode şi tehnici adaptate situaţiei, să respecte regulile de securitate şi sănătate în muncă individuale şi colective. În activitatea de „citire” a incendiului se vor ţine cont de următoarele: - culoarea, densitatea, modul de stratificare a fumului; - culoarea, forma şi intensitatea flăcării; - direcţia de propagare şi volumul compuşilor de ardere; NOTĂ: Se va analiza posibilitatea dirijării fumului şi implicit a flăcării funcţie de situaţia incendiului, astfel: funcţie de situaţie se va analiza oportunitatea deschiderii uşilor şi ferestrelor pentru evacuare sau pericolul ce îl implică deschiderea acestora; - se va urmări decomprimarea spaţiului afectat de incendiu pentru evitarea răbufnirilor, fenomenelor back – draft şi flash – over; - se vor asculta permanent zgomotele produse de ardere. La accesul într-un spaţiu închis se vor mai ţine cont de următoarele: -

-

analiza temperaturii ce s-a realizat în interior prin atingerea elementelor constructive ale căii de acces (se ţine cont de transmiterea căldurii prin radiaţie); observarea atentă a tuturor factorilor ce pot genera explozii, inflamări (funcţie de caracteristicile elementelor constructive şi caracteristicile incendiului); prezenţa fumului în exteriorul zonei de ardere prin fisuri, deteriorări ale elementelor de construcţie; pregătirea ţevilor de refulare în virtutea executării testului de uşă şi al testului de plafon după pătrundere; accesul binomului în etape şi numai după o bună sudiere pe distanţe scurte de 1-2m în punctele cele mai optime pentru studierea fenomenului.

Elemente de identificare ale fumului nr.1 Substanţe combustibile Lemn Produse petroliere Fosfor Materiale plastice Bumbac, ţesături Cauciuc Hârtie, fân, paie

Tabel

Caracteristicile fumului Culoare Miros Negru - cenuşiu De răşină Negru De ţiţei Alb Usturoi Cenuşiu închis Înţepător, amoniac deschis Brun Specific Negru - brun Usturoi Alb gălbui -

Dezvoltatrea şi propagarea arderii sunt facilitate de:

Pagina 10 din 161

Gust Acrişor Acrişor Acid Acrişor Acid -

-

existenţa substanţelor combustibile care ard cu rapiditate şi dezvoltă temperaturi ridicate; existenţa elementelor combustibile ale construcţilor şi instalaţiilor; prezenţa diferitelor deschideri, treceri neprotejate care facilitează schimbul de gaze; deplasarea produselor arderii puternic încălzite; transportul diferitelor materiale aprinse datorită curenţilor de aer; distanţa mică între construcţii sau alte materiale combustibile depozitate; prăbuşirea diferitelor elemente de construcţie precum şi exploziile produse pe timpul incendiului.

CAP.III CĂLDURA Căldura este o formă de energie, o manifestare a stării de agitaţie mecanică a moleculelor şi atomilor unui corp. Reacţiile de ardere pe timpul incendiului sunt însoţite de degajare de căldură ce favorizează crearea unor puncte calde care pot provoca aprinderea substanţelor combustibile în zona respectivă, conducând astfel la autoîntreţinerea arderii după îndepărtarea sursei de aprindere. III.1. TRANSMITEREA CĂLDURII PRIN CONDUCŢIE Are loc prin fenomenul de transmitere a căldurii de la un corp cald la unul rece datorită moleculelor din masa corpului, fără ca materia să se deplaseze sau să sufere deformaţii. Transmiterea căldurii prin conducţie nu se face de toate corpurile în aceeaşi măsură, în timp ce metalele o transmit cu uşurinţă, azbestul sau pluta o transmit foarte greu.

III.2. TRANSMITEREA CĂLDURII PRIN CONVECŢIE Este caracteristic lichidelor şi gazelor care au o coeziune mai redusă între molecule. Masa de fluid, aflat în imediata apropiere a sursei de căldură, se încălzeşte şi se ridică, lăsând locul unei mase de fliud rece. Se formează astfel un circuit care propagă căldura în spaţiu.

Pagina 11 din 161

III.3. TRANSMITEREA CĂLDURII PRIN RADIAŢIE Orice corp cald radiază căldură în spaţiul înconjurător. La incendii transmiterea căldurii nu se face numai printr-un singur mod (conducţie, radiaţie sau convecţie), ci prin două sau chiar prin toate formele deodată.

CONCLUZIE: Şefii de ţeavă trebuie să acţioneze pentru a preveni propagarea incendiilor prin: -

răcirea continuă a elementelor de costrucţie sau a materialelor combustibile supuse unei încălziri puternice; răcirea curentului de fum cu ajutorul jeturilor de apă pulverizată; reducerea temperaturii în zonele de ardere; ecranarea zonelor recuprinse de incendiu prin crearea unei perdele de apă, întinderea unor prelate permanent stropite etc; izolarea termică a materialelor cu ajutorul unui strat de spumă, mase pulverulente (nisip, pământ etc.)

CAP. IV PROCEDEE ŞI SUBSTANŢE DE STINGERE A INCENDIILOR Stingerea unui incendiu necesită oprirea procesului de ardere printr-un anumit procedeu. Prin procedeu de stingere se înţelege activitatea specifică desfăşurată pentru înlăturarea sau micşorarea acţiunii sau a influenţei factorilor ce determină arderea (materiale combustibile, oxigen, sursa de aprindere), astfel: IV.1. RĂCIREA ZONEI DE ARDERE Se realizează prin introducerea în zona respectivă a unor substanţe capabile să preia o parte din cantitatea de căldură necesară continuării arderii. Pentru răcire se folosesc substanţe cu proprietăţi certe de absorbţie a căldurii de pe suprafeţe incendiate sau puternic încălzite. Pagina 12 din 161

IV.2. ÎNLĂTURAREA SUBSTANŢELOR COMBUSTIBILE NEINCENDIATE DIN ZONA DE ARDERE Propagarea incendiilor poate fi oprită dacă se îndepărtează substanţele combustibile din zona de ardere prin evacuarea acestora sau prin crearea unor intervale de protecţie. Aceasta se poate realiza în cazul inceniilor de substanţe combustibile solide, de exemplu prin desfacerea stivelor şi îndepărtarea materialelor prin crearea unor intervale de protecţie la incendiile de acoperiş, la păduri, lanuri etc.

IV.3. IZOLAREA SUBSTANŢELOR COMBUSTIBILE DE OXIGENUL DIN AER Constă în izolarea zonei de ardere de mediul înconjurător. În încăperi, acest procedeu se bazează pe închiderea tuturor golurilor (uşi, ferestre etc.) pentru a se împiedica accesul de aer proaspăt din exterior. După un timp oarecare, procentul de oxigen scade şi arderea devine incompletă, până când încetează. În activitatea practică acest procedeu este aplicat în cazul unor incendii izbucnite în încăperi mici, cu un număr redus de goluri, ce pot fi închise ermetic, cu elemente de construcţie care nu prezintă pericol de distrugere, iar substanţele combustibile aprinse nu conţin aer care să întreţină arderea în lipsa oxigenului. În unele situaţii incendiul poate fi lichidat şi prin inundarea zonelor de ardere cu apă, cu spumă cu coeficient mare de înfoiere sau cu gaze inerte. La inundarea cu apă se poate recurge numai în cazul când nu există posibilitatea ca apa să se scurgă în cantităţi mari din încăperea respectivă, obiectele aprinse nu plutesc sau nu intră în reacţie cu apa.

CAP.V. SUBSTANŢE DE STINGERE A INCENDIILOR ŞI FOLOSIREA ACESTORA Substanţele stingătoare sunt acele substanţe care în funcţie de proprietăţi, utilizate în zona incendiată opresc arderea. Ele pot fi în stare gazoasă, lichidă sau solidă precum şi sub formă de amestec. Cele mai răspândite sunt: apa, spuma chimică şi mecanică, pulberile, gazele inerte. V.1. APA Este cea mai folosită substanţă de stingere întrucât este foarte răspândită în natură are o mare capacitate de a absorbi căldura şi pătrunde uşor în materialele combustibile unde are loc arderea. Este utilizată în diferite moduri, trecând în stare de vapori după refularea în zona de ardere, absorbând o importantă cantitate de căldură şi ca urmare, scăzând temperatura în zona de ardere. În acţiunea de stingere apa se întrebuinţează sub formă de jet compact, formă de ploaie, de ceaţă sau pulverizată. Transformându-se în aburi, gaz saturat, apa crează un strat izolator faţă de incendiu şi, în acest fel, conţinutul procentual de oxigen disponibil reacţiei de oxidare se reduce. Prin urmare, ea acţionează asupra a două din principalele elemente ale procesului de ardere – căldura şi oxigenul. Dacă unul dintre acestea este înlăturat, arderea încetează. La majoritatea incendiilor apa se foloseşte sub formă pulverizată, deoarece eficienţa de stingere este mai ridicată, se consumă o cantitate mai mică, în contact cu suprafeţele încinse trece mai uşor de la starea de particule lichide la aceea de vapori, formând un strat izolator ce împiedică accesul oxigenului în zona de ardere şi absorbind o cantitate mai mare de căldură într-un timp mai scurt decât dacă ar fi folosită sub formă de jet compact, ajută la depunerea particulelor solide aflate în suspensie, reducând astfel posibilitatea de propagare a acestora în zonele vecine, protejând mai bine participanţii la acţiunea de stingere. Pagina 13 din 161

Jetul pulverizat se obţine cu ajutorul ţevilor şi ajutajelor speciale, ori prin închiderea parţială a ajutajelor pentru jeturi compacte. În funcţie de presiune, lungimea jetului pulverizat variază între 5 şi 6m, iar suprafaţa de acţiune a acestuia este de aproximativ 20 – 30 m2. Pentru folosirea corectă a jetului pulverizat este necesar să se respecte următoarele reguli: să fie dirijat direct asupra materialelor aprinse; pentru reducerea temperaturii şi densităţii fumului, jetul pulverizat să fie îndreptat spre focar şi zona din jurul acestuia, prin manevrarea ţevii în scopul cuprinderii unui spaţiu cât mai mare din zona de ardere; - la încăperile cu mult praf combustibil aflat în suspensie sau depus pe diferite elemente, jetul pulverizat se va folosi pentru umectarea acesteia şi împiedicarea formării amestecului de praf combustibil şi aer, care poate provoca explozii. La stingerea unor incendii de substanţe combustibile apa se proiectează şi sub formă de jet compact, pentru a se folosi astfel şi forţa sa de şoc, cu ajutorul căreia se poate realiza dislocarea părţilor carbonizate şi pătrunderea ei în masa materialului aprins sau trimiterea la distanţă mai mare şi punct fix a substanţelor de stingere. Trebuie să se aibă în vedere şi faptul că folosirea neraţională a jetului compact poate provoca şi pagube. De asemenea, dacă se foloseşte o cantitate prea mare de apă, aceasta nu are timp să se transforme în vapori şi, prin scurgere, poate duce la deteriorarea clădirilor sau crează premise pentru degradarea materialelor şi elementelor de construcţie, dincolo de risipa de substanţe de stingere. De aceea, stingerea incendiilor cu jet compact se execută prin deplasarea rapidă a acestuia în zona de ardere, acţionându-se în partea superioară a substanţei care arde, astfel încât apa ce se scurge să contribuie şi ea la stingere. -

Jetul compact se obţine prin folosirea ţevilor manuale obişnuite, şi a tunurilor de apă. Lungimea jetului compact depinde de ajutajul ţevii, presiunea cu care se refulează apa şi unghiul de proiectare al ei, fiind de 20 – 30 m la ţevile B şi C, 6 – 7 m la ţeava D şi peste 60 m la tunurile de apă. V.1.1. Moduri de utilizare a jeturilor Pentru o acţiune eficace şeful de ţeavă trebuie să optimizeze modul de refulare al jetului de apă ţinând cont de raza de acţiune, suprafaţa incendiată şi implicit suprafaţa de răcire. Totodată se va urmări întotdeauna protecţia binomului în condiţiile apariţiei unei degajări puternice de căldură, a unui flash – over răspândit. Cele mai utilizate moduri sunt: jetul prin impuls; jetul pulverizat; jetul compact. V.1.1.1. Jetul prin impuls Se caracterizează printr-o refulare de scurtă durată a unui volum de apă asupra focarului. În acest mod proiecţia prin stratul de fum al jetului de apă are ca rol destratificarea fumului şi evitarea împingerii focului. De regulă se foloseşte în spaţii închise sau semi – închise în mod special pentru neutralizarea stratului de fum şi evitarea unei explozii sau inflamări a fumului prin răcire şi producere de vapori de apă. -

Pagina 14 din 161

Închis

Deschis

Jetul prin impuls (deschiderea/închiderea ţevii de refulare) Fig. nr.2

Fig. nr.3 Menţinerea stratificării perdelei de fum

Destratificarea perdelei de fum

ATENŢIE! Într-un spaţiu închis sau semideschis refularea nepotrivită a apei în stratul de fum în partea înaltă a spaţiului poate perturba stratificarea şi provoca o învăluire a gazelor fierbinţi ce ar surprinde binomul şi împiedica deplasarea spre focar.

DE REŢINUT! Metoda prin impuls de regulă diminuează pagubele făcute de apă şi permite observarea acţiunii apei asupra focarului. Se recomandă utilizarea îndeosebi în situaţiile în care nu avem certitudinea întreruperii curentului electric. V.1.1.2. Jetul pulverizat Jetul pulverizat este un jet de apă compus din picături prin care se realizează o suprafaţă maximă de perdea de apă cu rol de absorbţie a maximului de căldură. Permite încetinirea fenomenului de piroliză şi produce vapori ce acţionează prin înăbuşire (reduce cantitatea de oxigen liber).

Pagina 15 din 161

Se utilizează în mod deosebit pentru răcirea zonelor incendiate şi protecţia materialelor sau structurilor.

Efectul de antrenare al aerului din spatele şefului de ţeavă spre faţă, permiţând intrarea aerului curat

Ecran de protectie

Absorbtie de caldura

Caracteristicile şi modul de aplicare în spaţiu a jetului pulverizat Fig. nr.4

DE REŢINUT! Se impune identificarea substanţelor peste care se va proiecta apa şi adaptarea debitului pentru protecţia elementelor din vecinătate în scopul prevenirii propagării incendiului.

Jetul pulverizat se va folosi de regulă în situaţiile în care: în încăperi există praf combustibil; se evită deteriorarea obiectelor sau materialelor în contactul cu apa; se impune un consum minim de apă (rezerva de apă insuficientă); Se foloseşte de regulă la stingerea incendiilor de lemn, cărbuni, ţesături, pentru prevenirea ridicării prafului combustibil sau pentru cel aflat în suspensie. -

DE REŢINUT! Binomul de stingere se va amplasa cât mai aproape de zona de ardere deoarece jeturile pulverizate nu pot atinge puncte îndepărtate.

Pagina 16 din 161

V.1.1.3. Jetul compact Se caracterizează prin refulare neîntreruptă a substanţei de stingere cu o însemnată forţă de şoc pe o suprafaţă mică şi după caz, la o distanţă mare. Se utilizează de regulă la stingerea incendiilor de substanţe solide şi în anumite cazuri de lichide şi gazoase. Se pot utiliza pentru: -

-

stingerea jeturilor de gaze din conducte, erupţii etc.; stingerea incendiilor de lichide combustibile izolate care plutesc pe apă în „ochiuri” şi cu grosimea stratului de până la 5 cm; stingerea incendiilor izbucnite la rezervoare cu produse vâscoase; stingerea incendiilor în spaţii închise şi care necesită cantităţi mari de apă; stingerea incendiilor de solvenţi polari (metanol, etanol, butanol). Stingerea se bazează pe reducerea prin diluare a presiunii substanţei aprinse, precum şi pe modificarea proprietăţilor acestora care prin răcire şi diluare îsi pierd capacitatea de ardere.

DE REŢINUT! Jetul compact va fi folosit pentru dislocarea şi întreruperea fenomenului de ardere (separarea zonei de ardere de zona înconjurătoare în care se află oxigen), pentru oprirea sau dirijarea jetului de gaz (separarea flăcării de jetul de gaz la o oarecare înălţime de locul de evacuare ale acestora). ATENŢIE! Se interzice folosirea jetului compact de apă pentru stingerea incendiilor la aparatură electronică sau la articole de sticlărie expuse în laboratoare, magazine şi depozite, întrucât forţa de şoc poate produce pagube mai mari chiar decât incendiul.

Aplicarea în spaţiu a jetului compact Utilizarea jetului compact funcţie de situaţia întâlnită are ca rol măturarea unei suprafeţe mari în zona de ardere, o acţiune combinată pentru izolarea flăcării şi fumului. Şeful de ţeavă poate efectua o măturare orizontală sau verticală, o mişcare în cerc, în opt sau folosind metoda literelor.

Direcţii de acţiune ale jetului Fig. nr.5 Pagina 17 din 161

Tehnica de refulare în „8” Fig. nr.6

Şeful de ţeavă manipulează ţeava făcând opturi, începand cu tavanul clădirii. Acestă tehnică permite o maturare globală a volumului continuu. Şeful de teava poate realiza un "creionaj" marcând una din literele T, Z,O, punctul de plecare al realizarii literei fiind partea de sus. Seful de teava traseaza litera si inchide teava. Trasarea literei are ca obiectiv dirijarea jetului in spatiu intr-un mod dinamic in functie de configuratia locurilor si trasarea fiecarei litere. Spre exemplu, T poate fi folosita intr-un culoar, Z intr-o locatie medie, cu o ”maturare” centrala asupra focului si permitand maturarea focului, fumului si peretilor. Inchiderea tevii dupa trasare permite evaluarea debitului de refulare.

Tehnica literelor: T, Z, O Fig. nr.7 Pagina 18 din 161

ATENŢIE! În locaţiile închise sau semi-deschise, din cauza ”măturatului ” efectuat în spaţiu, de către jet, tehnicile de aplicare a apei pot duce după sine o destratificare a fumului.

CONCLUZIE: Jetul compact având rază mare de acţiune şi o bună penetrare are ca şi inconvenient o răcire slabă şi o suprafaţă de contact redusă în zona de ardere. Se impune a fi bine reglat la plecarea din ţeavă pentru a ajunge sub formă compactă asupra focarului.

ATENŢIE! Jetul compact favorizează trecerea uşoară a electricităţii. Jetul compact provoacă un efect de recul ce poate destabiliza servantul şef de ţeavă.

CAP.VI. MODALITĂŢI DE LUCRU ALE BINOMULUI DE STINGERE VI.1. Poziţii de lucru ale binomului de stingere În timpul acţiunii, binomul adoptă o poziţie în spaţiul incendiat, adaptată circumstantelor (riscul pierderii echilibrului în locul cu fum şi caldură mare trebuie să se lase in jos). Binomul trebuie să facă faţă incendiului. Poziţia cea mai stabilă şi comodă este poziţia în picioare pentru că permite o progresie rapidă si un mai bun control de orientare a asezării. Coechipierii se pot pozitiona de o parte si de alta a furtunului pentru a ameliora stabilizarea şi a facilita observaţia.

Pagina 19 din 161

Fig. nr.8 De o parte si de alta a furtunului

De aceeasi parte a furtunului

Pozitia binomului în picioare cu o teavă pentru două mâini Fig. Nr.9

Pentru a facilita o acţiune „plonjon” (stingerea unui vehicul incendiat, incendiu violent) pentru patrundere, printr-o deschizătură, şeful de teavă poate adopta o pozitie în picioare, cu furtunul pe umăr, ajutat de coechipierul său care pozitionează el însusi furtunul în pozitia cea mai bună. Într-o locatie închisă sau semi deschisă, în prezenta fumului inaintarea se va face în pozitie ghemuita (pe vine) sau în genunchi dacă starea solului o permite (lipsa materiale Pagina 20 din 161

căzute, obiecte tăioase) pentru a rămâne sub stratul de fum, la nivelul termic cel mai scăzut. În caz de necesitate a unei stabilizări, binomul va putea adopta pozitia în genunchi, mai sigură.

Fig. nr. 11 Pozitia ghemuită

În caz de flăcării, lux termic, binomul poate ascunzis protejânduîmprăstiat de maxim.

nevoie (întoarcerea reluarea focului) efectua o actiune de se cu teava cu jet protectie, la debit

Fig. nr.12 Pagina 21 din 161

Poziţie de deplasare în genunchi cu ţeava de refulare

În cazul aparitiei unui fenomen termic (explozie) binomul trebuie să plonjeze la sol, regrupat cu fata la pământ si să mentină teava deasupra căstilor în jet împrăstiat de protectie, la debit maxim.

Pozitia de ascunziş sub protecţia ţevii

VI.2. Modalităţi de amplasare ale binomului de stingere funcţie de situaţia şi locaţia incendiului Întotdeauna binomul de stingere va urmări focarul principal şi va respecta dispozitivul stabilit. Deplasarea spre focarul principal se va realiza în progresie şi cu o ţeavă alimentată urmărindu-se protecţia împotriva căderilor de la înălţime, surprinderea dislocării materialelor şi a elementelor de construcţie, prevenirea exploziilor etc. În aer liber si în măsura posibilitătilor, binomul de stingere se pozitionează pentru a realiza refularea, la nivelul planului focului sau lejer deasupra, în afară fumului si radiatiei. El are ca prioritate vegherea asupra protectiei sau împotriva căderilor de la înăltime si stabilizarea pozitiei sale.

Pagina 22 din 161

DA

NU Planul focarului

Pozitia binomului de atac

Fig. nr.14 Binomul utilizează mijloacele de protectie si acoperire existente (părti stabile ale unei constructii, după un perete), pentru a securiza actiunea sa. Binomul încearcă să efectueze acţiunea din partea (neatinsa, de foc sau de fum) pentru a lucra în cele mai bune conditii posibile si a împiedica orice propagare. În aer liber acţiunea trebuie condusă daca este posibil în directia vântului.

vânt DA

NU

Poziţia binomului funcţie de curenţii de aer Fig. nr.15

După aplicarea metodei de acţiune initială, îndată ce binomul de stingere se poate apropia de focar, un jet împrăştiat adaptat, antrenand substanţele în ardere si fumul, va fi aplicat în jeturi succesive, de scurtă durată pentru a învinge definitiv flăcările.

Pagina 23 din 161

Jeturi succesive de scurtă

Acţiune asupra fumului

Acţiune asupra flăcării

Atac final cu jet pulverizat

Fig. nr.16

Dacă este necesar, binomul opreste propagarea focului între o zonă cu foc si o zonă neatinsă, având un ecran de apă.

Oprirea propagării

Fig. nr.17

Înainte de a evalua eficacitatea actiunii sale, seful de teavă întrerupe momentan proiectia apei pentru a permite vaporilor să se disipeze. oprirea difuzării apei

împrăştierea vaporilor

Pagina 24 din 161

focul nu mai este vizibil

Oprirea refulării apei

Fig. nr.18 Seful de teavă veghează să nu se atingă obiectele pentru a nu le deteriora si refuleaza apa necesară pentru a limita pagubele.

seful de teavă are grijă să nu stingă flacăra, acumularea de gaze putând provoca o explozie. Actiunea sefului de teavă Oprirea in reful apei dacă este posibil, elementele va consta aării proteja, amenintate de foc.

Limitarea degajării în urma utilizării ţevilor de apă

În cazul unei scurgeri de gaze,

În prezenţa fumului care limitează vizibilitatea, o flacără suierândă" trebuie sa alerteze binomul de atac de prezenta posibilă a unei scurgeri de gaz.

Flacara suierânda din teava Fig. nr.19

VI.3. Analiza situaţiei la locul intervenţiei În afară de cunoasterea regulilor de actiune, trimiterea apei asupra focarului si folosirea jetului tevii de refulare, binomul de stingere trebuie să dea dovadă si de un comportament adecvat si adaptat în functie de situatia cu care se confruntă. Această capacitate de analiză si de luare de decizii de către echipă este indispensabil binomului de stingere. Într-adevăr, contactul şef de dispozitiv-binom de atac, poate fi întrerupt în timpul fazelor de progresie, lăsând binomul de atac în autonomie (să actioneze singur). Alegerile echipei sunt deci decisive. Pagina 25 din 161

ATENŢIE! Binomul de stingere nu trebuie să acţioneze într-o manieră independentă ci să analizeze situaţia să actioneze într-o manieră adaptată, atât pentru protectia sa cât si pentru eficacitatea interventiei sale dupa principiul: A IDENTIFICA

A EVALUA

A ACŢIONA

În cazul unei actiuni asupra mediului său, binomul de stingere evaluează rezultatul şi actionează în consecintă. A ACŢIONA

A EVALUA

A REACŢIONA

Astfel, binomul de stingere, poate să adopte, în functie de elementele furnizate de natura interventiei si de mediu sau de indicatiile sefului de dispozitiv, o atitudine defensivă sau ofensivă în timpul actiunii. Crearea atitudinii defensive se poate produce in situatii de accidentare a sefilor de teava Fără a atinge eventualele răni ale personalului angajat, asteptarea binomului de stingere riscă destabilizarea dispozitivului prin întreruperea acţiunii pe care o ducea şi prin necesitatea angajării în acţiune a unui binom de salvare. Salvarea binomului de stingere contribuie la reuşita acţiunii operaţionale.

DE REŢINUT! Dacă siguranta sa este grav amenintată. binomul de stingere trebuie să-si asigure salvarea în mod prioritar actiunii în curs.

Atitudinea defensivă înseamnă pentru binomul de stingere, să-şi privilegieze siguranta, în timpul actiunii sale. Aceasta este pusă în aplicare în prezenta unor pericole identificate (riscul exploziilor), risc de prăbusire, intensitate termică ridicata , risc de propagare. Actiunea generală vizează pentru binomul de atac, controlul pe cât posibil al flăcărilor în timpul propagării, fără să se angajeze în actiuni în mod nesăbuit. Focarul poate atunci să nu fie atacat direct, actiunea vizând siguranta mediului, înaintea oricărui angajament. Binomul de atac actionează deci, luând în considerare: ─ ─ ─ ─ ─

distanta, în raport cu focarul, configuratia locului, (ex. :protectia după perete, pozitia sub structurile de usă), cunoasterea unui itinerar de întoarcere, actiunea de întoarcere sub protectia jetului, pozitionarea în aer liber sub protectia structurii etc.

DE REŢINUT! Binomul de stingere trebuie să dea dovadă de o vigilentă extremă si să treacă la actiune având în considerare riscul evaluării impactului, asupra sigurantei sale.

Când orice pricol este respins, binomul de atac poate să treacă la modul ofensiv. Pagina 26 din 161

Atitudinea ofensivă constă în absenta pericolului identificat, în purcederea la acţiune cu tehnica adoptată, binomul progresând spre foc, efectuând înainte o scanare a situaţiei. Acţiunea trebuie condusă rapid si eficace, pentru a putea efectua o salvare eventuală, pentru a stinge focul repede sau pentru a evita propagarea lui. Totusi, binomul de stingere trebuie să fie pregătit să adopte o atitudine defensivă în caz de pericol. El poate fi susţinut în actiunea sa de măsuri coordonate, cum ar fi o ventilatie a zonei actiunii, un binom de sprijin si sustinere, un binom de sigurantă si protectie, crearea unui itinerar de întoarcere.

Atitudine ofensiva Fig. nr.20

CAP. VII. METODE DE PĂTRUNDERE ŞI DE REFULARE A APEI Oricare ar fi metoda de stingere utilizată, obiectivul principal este stingerea incendiului, fără a face mai multe pagube, în mod special cele legate de utilizarea apei, pe care nu le-a făcut focul însuşi. Acest rezultat poate fi obtinut de şeful de ţeavă printr-o utilizare raţională a jeturilor şi debitelor, dar în mod egal prin punerea în practică a tehnicilor adaptate situaţiilor ivite, cu care poate fi confruntat (foc localizat, foc invizibil, spatiu total închis).

ATENŢIE! Alegerea tehnică trebuie să ia în considerare, în primă fază, localizarea incendiului, pentru a exploata cât mai bine mediul (foc în aer liber sau spatiu închis sau semi-deschis).

Şeful de ţeavă veghează atunci la exploatarea tuturor posibilitătilor oferite de tipul de jet folosit, în funcţie de situaţie: ─ răcirea atmosferei pentru a diminua activitatea termică si a îmbunătăţi mediul său de atac, ─ neutralizarea spatiului producând vapori în manieră eficace şi ratională, ─ atacul în inima focarului utilizând raza de actiune si forta jetului, Pagina 27 din 161

─ utilizarea peretilor despărtitori pentru a devia un jet sau pentru a produce vapori,etc. Şeful de teavă trebuie ca prin intermediul apei proiectate, "să controleze" focul si fumul pentru a obtine o stingere rapidă si sigură, stopând propagările şi limitând pagubele. El purcede deci la acţiune, observând rezultatele acţiunii sale, repoziţionează şi schimbă tehnica dacă este necesar. Dacă siguranta lui este ameninţată, binomul de stingere se îndepărtează, protejându-se eventual cu jetul ţevii sau păraseşte spaţiul, în cazul focului în spaţiul închis sau semi-deschis.

ATENŢIE! Actiunea sefului de teavă nu se limitează la realizarea atacului, în manieră statică, ci consistă în punerea în aplicare a tehnicilor de atac, prin intermediul tevii, permitându-i să fie eficace asupra spatiului incendiat.

VII.1. Modalităţi de acţiune pe timpul refulării substanţelor de stingere

Modalităţile de acţiune, de bază, utilizabile, indiferent de locaţiile incendiate din aer liber sau din spatiile închise sau semi-deschise, sunt: ─ ─ ─ ─

acţiunea directă; acţiunea la înăltime; acţiunea indirectă; acţiunea combinată.

VII.1.1 Acţiunea directă din acelaşi plan

DE REŢINUT! Atacul direct rezidă în proiectarea apei în jet pulverizat sau în jet compact asupra focarului localizat si vizibil. Apa trebuie să fie aplicată, în jeturi de scurtă durată, direct, asupra combustibilului incendiat până ce atmosfera din jurul focarului se răceşte. Asupra focarelor importante sau de mare anvergură în aer liber se poate utiliza jetul compact si continuu, dacă este necesar .

Pagina 28 din 161

Proiectia apei în jet pulverizat si vizibil sau în jet compact

Jet divizat spre focarul localizat si vizibil, de scurtă durată sau continuu cu sau fără efect de mătură

Acţiunea directă Fig. nr.21

Jetul compact este folosit mai ales în atacul direct asupra jocurilor în aer liber, dar poate fi folosit în egală măsură în timpul propagării focurilor vizibile în spaţii închise sau semideschise, dacă circumstantele o cer (ex.: intensitatea incendiului, depărtarea de focar, imposibilitatea de a penetra spaţiul, etc.).

ATENŢIE! În spatiul închis sau semi-deschis, atacul direct trebuie să fie condus corect, pentru a nu perturba stratificarea fumului prin actiunea tevei si producerea exagerată de vapori de apă.

Binom de atac îndepărtat de focar (intensitate, penetrare imposibilă)

Proiectia apei prin jet compact sau pulverizat

Jetul dirijat spre focarul vizibil

Necesitatea conservării stratificării fumului

Acţiunea directă în spatiul închis sau semi-deschis asupra unui focar vizibil Fig. nr.22 Pagina 29 din 161

VII.1.2 Acţiunea la înăltime Pentru a ataca focul şi a-l domina, din exterior, printr-o deschizătură a clădirii, şeful de dispozitiv poate decide punerea în functiune a unei ţevi de la înălţime ( scară aeriană, cu sau fără mijloc de ridicare aerian, scări manuale). Şeful de teavă va folosii jetul dcompact sau jetul pulverizat, în funcţie de distanţa până la focar.

În cazul utilizării unei scări manuale, şeful de teavă, va avea grijă să nu manevreze ţeava pe plan orizontal, pentru a nu antrena o reacţie a scării. Totuşi această manevră este posibilă pentru anumite scări aeriene. Este convenabil atunci să se facă ţinând seama de recomandarea de utilizare a constructorului.

DA NU

NU DA

Acţiunea pe o scară Fig. nr.23

Pentru a evita orice fel de accident, seful de teavă si furtunul de alimentare trebuie să fie ancoraţi. O scară manuală poate fi folosită în caz de necesitate (ex.: acces unic, atacul pe deasupra peretelui, protectia unei operatiuni de salvare, etc.), pentru a purcede la acţiune de la o înăltime mică sau din exterior printr-o deschizătură situată la primele două etaje ale clădirii. Stabilitatea scării trebuie să fie asigurată (perete de sprijin stabil, sol stabil) în special prin ancorare.

Punct de ancorare

Acţiunea pe o scară manuală Fig. nr.24

Pagina 30 din 161

DE REŢINUT! Este necesară legarea scării si furtunului de scară, pentru a evita orice risc de cădere a şefului de teavă, în special în caz de reactie a ţevii. Şeful de ţeavă poate să le lege el însusi de scară, dacă o consideră necesar.

ATENŢIE! În timp ce seful de ţeavă purcede la o acţiune la înăltime într-o clădire printr-o deschizătură, el va avea grijă să nu : ─ rănească servanţii aflaţi în acţiune, la nivel inferior; ─ “îmbrâncească” focul; ─ perturbe ieşirea fumului şi gazului cald. VII1.3. Reguli aplicabile în spatiile închise sau semi-deschise Interventia binomului de stingere în spatiu închis sau semi-deschis trebuie să ia în considerare specificitatea mediului înconjurător (pereti, deschizături), pentru a utiliza mai bine posibilităţile de punere în aplicare a tehnicilor cunoscute. Trebuie de asemenea a se păzi de eventuale accidente care pot surveni în aceste spatii, printr-o apreciere precisă a situatiei existente şi pericolelor potenţiale (risc de scântei, explozii, ambiantă termică ridicată). Elemente favorabile de tinut cont, pentru acţiune: ─ ambianta termică a spaţiului care permite accesul binomului; ─ prezenta pereţilor care pot servi la devierea jeturilor; ─ prezenţa unei deschizături, pentru o eventuală ventilaţie; ─ posibilitatea, în spatiul închis sau semi-deschis de a izola atmosfera utilizând producerea vaporilor de apă; ─ prezenta stratificării fumului în partea înaltă a spatiului. Elemente defavorabile de luat în cont pentru a dirija acţiunea: ─ riscurile de explozie si scântei; ─ vizibilitatea redusă de prezenta fumului care încetineste progresia si face dificilă identificarea elementelor din spatiul respectiv; ─ ambianta termică crescută a volumului care nu permite accesul binomului; ─ riscuri de prăbusire sau de cădere de materiale; ─ riscul electrocutării prin prezenta elementului sub tensiune; ─ iesirea fumului spre exterior, prin deschizături, cu risc să încălzească vecinătăţile; ─ riscul de “îmbrâncire” a focului sau a fumului spre un spatiu adiacent; ─ riscul de producere excesivă de vapori de apă de către şeful de teavă care poate să rănească echipajul; ─ pagubele produse de apă, printr-o aplicare excesivă sau inadaptată a jetului.

VII.1.4 Acţiunea indirectă VII.1.4.1 Metoda 1 ATENŢIE! Acţiunea indirectă constă în proiectarea apei spre acoperisul spatiului, în jet pulverizat, începând de la exteriorul spaţiului în foc printr-o uşă sau o fereastră. Apa trebuie să fie aplicată cu jeturi de scurtă durată. Pagina 31 din 161

Focar intens si non vizibil

Proiectia apei spre tavanul spatiului, în jet pulverizat de scurtă durată

Acces imposibil, amenintare de prăbusire, risc de surprindere

Stingere indirectă Fig. nr.25

Această tehnică este folosită atunci când binomul nu vede focarul si nu poate intra în spaţiul respectiv când din cauza intensităţii focului există risc de prăbuşire a structurii sau risc de surprindere. Ea vizează răcirea părţii înalte a spaţiului şi iniţierea stingerii prin încetinirea activităţii focarului. În plus, scăderea temperaturii antrenează o contracţie a stratului de fum care îi limitează propagarea.

ATENŢIE! Acţiunea indirectă trebuie să fie controlată pentru a nu destructura stratul de fum. Orice mişcare de scanare cu furtunul, putând perturba echilibrul termic al volumului. Într-un spatiu standard (cameră, apartament ) şeful de ţeavă trebuie să ia în vizor stratul de fum de la nivelul tavanului pentru a realiza un unghi de aproximativ 45º cu podeaua. Odată ce atmosfera din acel spatiu se răceste si spatiul este ventilat, binomul de stingere poate intra şi poate efectua o acţiune directă asupra focarului.

Pagina 32 din 161

VII.1.4.2 Metoda 2 Într-un spatiu total închis, acţiunea indirectă poate de asemenea să consiste în producerea unei mari cantităti de vapori, dirijând jetul asupra ansamblului de suprafeţe calde (pereţi si tavan) concomitent şi asupra flăcărilor. Vaporii de apă produşi prin proiecţia de apă asupra unui focar sau asupra pereţilor calzi permite izolarea atmosferei şi alunga prin deschiderile existente gazul de combustie, spre exterior. O concentratie de 10 la 35% de vapori în interiorul spaţiului este necesar pentru obţinerea unei stingeri eficace. În functie de căldura din spaţiu, această producere de vapori sub acţiunea ţevii poate fi foarte rapidă. În plus, răcirea graduală a ambianţei termice antrenează o condensare a vaporilor creând o depresiune care antrenează intrarea aerului curat, facilitând acţiunea binomului şi stabilirea unui curent propice evacuării fumului. Acţiunea trebuie condusă din exteriorul spaţiului, şi în absenţa persoanelor din interiorul spaţiului în cauză sau spaţiilor adiacente, tinând cont de producerea vaporilor fierbinţi.

Acţiunea condusă din exteriorul spatiului

Producerea de vapori dirijând jetul asupra ansamblului de suprafete calde si cu flăcări

Evacuarea amestecului de gaze – vapori spre exterior, printr-o deschizătură prin supresie

spatiu total închis

Stingerea indirectă prin producerea de vapori de apă Fig. nr. 26

De la realizarea unei ventilaţii care generează evacuarea amestecului gazos spre exterior, acţiunea directă asupra focarului, devenit vizibil, poate fi interprinsă. ATENŢIE! Aceasta metoda prezita riscul unei cantitati orientate de a impunge fumul si caldura in compartimentele adiacente. Inlocuirea lui de catre binomul de atac trebuie sa fie validata si controlata de catre seful de dispozitiv. VII.1.4.3 Metoda 3 O altă tehnică constă în dirijarea unui jet compact direct de către şeful de ţeavă asupra tavanului, de deasupra focarului. Apa este astfel fracţionată şi cade în ploaie. Acţiunea trebuie condusă din exteriorul spaţiului, ţinându-se cont de producerea de vapori fierbinţi şi de destratificarea fumului. Pagina 33 din 161

Pozitia binomului se stingere

Directia jetului direct

Directia jetului indirect

Stingere indirectă cu ajutorul tavanului Fig. nr. 27 VII.1.5 Acţiunea combinată ATENŢIE! Stingerea combinată consta in asocierea atacului direct cu cel indirect si manevrand teava cu jetul difuzat de atac asupra focului si a stratului de fum.

Jetul difuzat de atac, tehnica 8urilor, a literelor sau jetul adaptat largit

Stingerea fumului

Producerea vaporilor de apa

Risc major de destratificare a fumului

Refularea apei asupra incendiului

Stingerea focarului

Acţiunea combinată Fig. nr.28

Efectul scontat este o acţiune globală în spaţiul incendiat, acţionând în acelaşi timp la răcirea şi la izolarea atmosferei, cât şi la acţiunea asupra focarului principal cu jeturile de apă. Acestă acţiune va genera dupa sine o producţie importantă de vapori supraîncalziţi, care va sprijini acţiunea ţevii, acţionând prin sufocare si supresie (o acţiune de comprimare Pagina 34 din 161

asupra gazelor şi vaporilor, particulelor de fum ce determină deplasarea masei dintr-o zonă în alta). Este preferabil de a realiza acestă acţiune din exterior. Acest atac este realizat utilizând tehnica 8-urilor, a literelor sau a unui jet adaptat largit.

ATENŢIE! Riscul destratificarii fumului este major in cazul unui atac combinat,tinand cont de actiunea verticala si laterala a jetului, creand o agitatie în atmosfera spaţiului respectiv.

VII.2. Modalităţi de pătrundere a binomului de stingere în spatiul inchis si semideschis REGULI GENERALE LA PĂTRUNDERE

Evaluarea temperaturii Fig. nr.29 i

Pagina 35 din 161

1. În timpul interventiei asupra focarului în spatiu închis sau semideschis binomul de stingere trebuie sa dispună de o ţeavă care să permită un debit de până la 500 l/min, pentru a fi în măsură de a face faţă unui risc de fenomen termic (debitul de apă de până la 500 l/min se recomandă pe linia de furtun tip B cu care se realizează dispozitivul până la distribuitor). 2. Binomul de stingere va investiga focul şi va avea grijă să nu manipuleze vreo deschizătură (uşă, fereastră) înainte de a fi evaluate temperatura pentru a nu provoca un fenomen termic.

ATENŢIE! Această evaluare se va face atingând deschizăturile (cladire, panou, sticla, mânere) cu mâna fără mănuşă, daca este necesar, de jos în sus pentru a evalua caldura radianta. În cazul unei uşi, acest lucru poate fi realizat prin proiecţia slabă a unei cantităţi de apă spre partea de sus a uşii, producerea de vapori indicând un nivel termic crescut.

3. Binomul de stingere nu va realiza deschiderea unui spaţiu decât în prezenţa apei din ţeavă şi adăpostindu-se în afara unghiului de expansiune a flăcărilor stând de-a lungul peretelui. În măsura posibilă, servanţii vor sta de aceeaşi parte a deschizăturii şi de aceeaşi parte a furtunului pentru a putea coordona acţiunea lor si modul de deplasare (atac static, penetrare, intoarcere) şi asigura proiecţia prin intermediul ţevii, dacă va fi necesar.

ETAPELE BINOMULUI DE STINGERE ÎN ACŢIUNEA DE PĂTRUNDERE

Elementele de analiza la patrunderea in incaperi surprinse de incendiu Fig. nr.30

1. Atingerea uşilor şi mânerelor pentru a estima căldura radiantă sau a o sista cu ţeava.

2. Observarea tuturor semnalelor de alarmă semnificative care pot anunţa un fenomen termic(explozii). 3. Deschiderea spaţiului, dacă concluziile trase în urma a două acţiuni precedente autorizează acest lucru având grijă la proiecţie. 4. Testarea temperaturi fumului din tavan prin volumul de apă proiectat in jet pulverizat. 5. Dacă apa cade înapoi sub formă de picături temperatura este conventională, iar riscul termic slab. 6. Daca apa se vaporizează temperatura este importantă iar riscul maximal: răcirea stratului de fum în jet pulverizat. Binom de atac in afara unghiului de expansiune al flacarilor De-a lungul peretelui, de aceeasi parte a usii si a furtunului

Prezenta apei in teava

Reguli de poziţionare Fig. nr.31

Dacă o cercetare în prealabil a focului prezice un puternic potenţial termic, în interiorul spaţiului, şeful de ţeavă poate efectua jeturi de apă prin impulsie spre partea de sus a uşii de la intrare înainte de a intra. Într-un culoar alăturat focului, această acţiune poate împinge gazul supraîncalzit spre inflamare, în momentul deschiderii. De asemenea, după deschidere, în caz de scurgeri importante de gaze supraîncalzite care se degajă spre exterior, şeful de ţeava are grijă să le răcească pentru a evita orice aprindere în momentul amestecului lor cu aerul. În cazul unei intensităţi termice puternice binomul nu va intra decât dupa ce va întreprinde un test al tavanului, izolarea fumului şi răcirii.

TESTUL DE TAVAN

Testul de tavan consistă în evaluarea temperaturii stratului de fum în partea înaltă a spaţiului. El este efectuat prin proiecţia unui volum slab de apă şi jet pulverizat în stratul

de fum situat in partea înalta a spaţiului respectiv, fără a atinge pereţii. Şeful de ţeavă trebuie să proiecteze apa chiar în faţă sau sub binom pentru a putea aprecia căderea ei eventuală sau vaporizarea. Dacă apa proiectată se vaporizează binomul de siguranţă trebuie să considere că riscul de explozie este important. Ei vor trece in defensivă şi trebuie să actioneze imediat asupra stratului de fum sau să se replieze imediat.

Apa in vaporizare = pericol imediat; Strat de fum in partea inalta

Caderea picaturilor de apa = pericol minim

Proiectia unui volum slab de apa in jet difuzat de atac

Intensitate termică puternică

Testul cu tavanul Fig. nr.32

ATENŢIE! În prezenţa unui strat de fum în partea înaltă a spaţiului,testul cu tavanul trebuie să fie efectuat în mod sistematic de către şeful de ţeavă înainte de a intra şi reluat în timpul progresiilor, pentru a putea garanta siguranta binomului.

Izolarea fumului de răcire se obţine cu ajutorul unei ţevi cu jet pulverizat : fie proiectând volumul de apă prin impuls deschis/închis în stratul de fum, în partea înalta, până ce apa nu se mai vaporizează; - fie creionând pentru a acoperi o zonă mai largă creionajului se poate face urmând tehnica literelor. Şeful de ţeavă dozează cantitatea de apă refulată care trebuie să se vaporizeze compact în stratul de fum. El va evita de asemenea producerea de vapori de apă fierbinţi prin contactul apei cu pereţii calzi rezultând căderi de apă provocatoare de pagube. El va avea grijă să nu destructureze stratul de fum. -

Nedestructurarea stratului de fum

Cantitatea de apa dozată pentru a evita producerea de vapori fierbinţi

Proiecţia volumului de apă care se vaporizează complet

Jetul pulverizat

Intensitate termica puternică

Elemente avute în vedere la destratificarea fumului Fig. nr.33

El închide apoi robinetul ţevii şi observă situaţia. După izolarea fumului în procedeul de răcire, binomul de siguranţă trece în ofensivă şi poate purcede la faza de stingere.

ATENŢIE! În caz de risc iminent de explozie,binomul de siguranţă evacuează locul imediat sub protecţia ţevii în jet pulverizat dirijat spre stratul de fum .

DE REŢINUT! -

-

Ansamblul acestor operaţiuni trebuie să fie aplicat de către cei aflaţi în acţiune, înainte de a intra in orice spaţii şi în timpul deplasării, la un interval de timp regulat şi la fiecare schimbare a situaţiei. Se va impune un angajament minim al personalului de pătrundere în spaţiile predispuse spre un dezastru. Progresia binomului trebuie să se faca în etape de 1 – 2 m şi la capătul cărora se va face un nou test de tavan.

Pozitia binomului pentru a permite ventilatia

Fig. nr.34

Binomul are grijă să se lase în jos (în genunchi sau pe vine) pentru a permite aerului să pătrundă în spaţiul respectiv sau fumului şi gazului cald să iasa deasupra lui. DE REŢINUT! În timpul deplasării într-un spaţiu, servanţii rămân aproape de sol, unde atmosfera e mai puţin caldă. Ei trebuie să controleze soliditatea podelei şi să evalueze situaţia, în măsura posibilului, de-a lungul pereţilor.

Pozitia binomului în deplasare Fig. nr.35

Binomul de siguranţă poate să-şi vadă intrarea şi pătrunderea facilitate, prin punerea în funcţiune a unei ventilaţii adaptate de către şeful de dispozitiv, permiţând diminuarea căldurii ambiante şi facilizarea vizibilităţii. Această ventilaţie permite, de asemenea evacuarea fumului şi gazelor calde, diminuarea riscului de explozie. În cazul în care binomul purcede la acţiune, în aceeaşi direcţie ca şi ventilaţia, proiecţia apei prin ţeavă poate ameliora evacuarea fumului şi gazelor arse. Evacuarea gazului si fumului spre exterior

Ameliorarea evacuarii gazurilor si fumului spre exterior prin proiectia apei in acelasi sens ca si ventilatia

Crearea unei ventilatii adaptate

Punerea in functiune a unei ventilaţii pentru a facilita actiunea binomului Fig. nr.36

În anumite cazuri, binomul de siguranţă poate fi chemat să efectueze o acţiune de sprijin (acces unic, salvarea către o intrare de unde “scapă” fumul şi gazele calde). Acţiunea trebuie să fie rapidă, izolând fumul pentru a suprima orice risc de fenomen termic (dacă este posibil) cu protecţia unui binom de siguranţă şi punerea în lucru de către şeful de dispozitiv a unui mijloc care permite anihilarea fumului şi gazelor calde (ventilaţia).

Izolarea fumului

Binom de asigurare pentru sprijin

Evacuarea fumului si a gazelor calde Acţiune ofensivă rapidă de catre binomul de atac

Pătrunderea în spaţiu pentru a facilita evacuarea fumului şi a gazelor Fig. nr. 37

În cadrul incendiilor de subsol, căldura acumulată poate fi foarte mare. Dacă accesul se face printr-o scară care dă exact în zona afectată şi dacă accesul binomului este necesar, acesta se va proteja printr-un jet difuzat de protecţie.După ce regulile de intrare sunt aplicate şi binomul de siguranţă adoptă o atitudine defensivă. Binomul de siguranţă ia o poziţie adaptată situaţiei pentru a intra în acel loc, pentru a preveni orice cădere. Şeful de ţeavă este apărat de coechiperul său. Şeful de ţeavă are grijă, deasemenea, să protejeze echipa de ieşirea gazelor calde acumulate în partea înaltă a volumului şi să răcească stratul de fum cu ajutorul jetului difuzat de atac.

ATENŢIE! Pentru a fi eficace şi a acţiona cu siguranţă maximă în timpul stingerii unui incendiu, binomul de siguranţă trebuie să aplice planul de acţiune stabilit de şeful de dispozitiv într-o maniera coordonată, respectând strict principiile generale de punere în funcţiune a unei ţevi (tehnici de baza, atitudine de acţiune, metode de atac).

CAP. VIII. TEHNICA LUCRULUI PENTRU STINGEREA INCENDIILOR VIII.1. Reguli generale de lucru pentru binomul de stingere Pe timpul intevenţiilor pentru stingerea incendiilor, binomul de stingere va respecta următoarele reguli: -

-

-

se va amplasa astfel încât substanţa stingătoare folosită să aibă eficienţa maximă iar poziţia aleasă să le asigure protecţia sau retragerea imediată în cazul producerii unor fenomene de natură să le pună viaţa în pericol; va începe acţiunea de stingere pe direcţiile unde sunt persoane în pericol, urmărind în primul rând salvarea acestora, apoi pe direcţia în care se propagă incendiul; acţiunile vor fi permanent ofensive, retragerea fiind permisă numai în cazuri deosebite, cu aprobarea sau la ordinul comandantului stingerii; va proteja acele părţi ale construcţiei de care depinde integritatea şi rezistenţa acesteia, luând toate măsurile pentru a preveni prăbuşirea unor elemente de construcţii care să pericliteze viaţa oamenilor, să slăbească rezistenţa clădirii sau să determine dezvoltarea incendiului; în interiorul clădirilor, apa va fi folosită, de regulă, în cantităţi strict necesare, utilizându-se ţevi cu robinet sau cu ajutaj pulverizator; pentru stabilirea substanţei stingătoare şi a modului ei de folosire precum şi a măsurilor şi mijloacelor de protecţie necesare pe timpul acţiunii, este necesar să se cunoască specificul comportării diferitelor materiale în timpul arderii; când arderea are loc pe suprafeţe verticale substanţele stingătoare vor fi refulate, de regulă, dinspre partea superioară; la folosirea pulberilor se va urmări refularea de la o distanţă cât mai mică; la stingerea lichidelor combustibile cu ajutorul spumei nu se va îndrepta jetul spre locul arderii decât după obţinerea unei spume de calitate

VIII.2. Stingerea incendiilor de substanţe combustibile solide Din această categorie fac parte: lemnul, păioasele, hârtia, cerealele, bumbacul, ţesăturile etc. Binomul de stingere la astfel de incendii se impune a se amplasa de regulă cât mai aproape de focar, pe acelaşi plan cu acesta sau mai sus şi funcţie de curenţii de aer (de regulă, cu faţa la focar şi contrar direcţiei din care bate vântul sau lateral). VII.2.1. Stingerea incendiilor de materiale lemnoase Temperatura de aprindere a lemnului este cuprinsă între 270 – 300 ºC putând dezvolta pe timpul arderii temperaturi de peste 1000 ºC . Datorită numeroaselor utilizări şi tratamentelor la care este supus lemnul în elementele de construcţie, propagarea arderii acestuia se realizează în moduri şi viteze diferite şi se degajă mari cantităţi de fum şi gaze de ardere. Pentru o acţiune eficientă se recomandă a se refula apa asupra zonei de ardere de sus în jos şi de departe către aproape. De regulă, se utilizează cantităţi însemnate de apă la stingerea incendiilor în depozitele de buşteni prin folosirea jeturilor compacte urmărindu-se inclusiv dislocarea unor stive. Se va urmări întotdeauna protecţia elementelor de construcţie sau a stivelor învecinate prin utilizarea ţevilor cu jet pulverizat şi în mod deosebit se va urmări locul de amplasare al binomului de stingere pentru evitarea surprinderii acestora în condiţiile prăbuşirii halelor, stivelor, elemente de construcţie.

Datorită suprafeţelor mari pe care se intervine, intervenţia va fi sectorizată stabilindu-se sectoare de stingere şi sectoare de protecţie. Binomul de asigurare – salvare poate sprijini acţiunea de stingere prin crearea unor căi de pătrundere şi acces, tăieri ale elementelor de construcţie sau evacuarea materialelor neaprinse din zona de ardere. La fabricile de mobilă binomul de stingere va avea întotdeauna în calcul pericolul exploziei datorită prafului combustibil depus sau instalaţiilor din secţii. La secţiile de lăcuire sau în locurile în care se află mari cantităţi de substanţe combustibile lichide se vor utiliza, de regulă, ţevi generatoare de spumă sau numai jeturi pulverizate. Amplasarea servanţilor, şi îndeosebi a binomului de stingere, se va realiza sub elementele portante ale construcţiilor respectându-se regulile stabilite la pătrunderea în spaţii închise. VIII.2.2. Stingerea incendiilor de păioase O caracteristică aparte a incendiilor de păioase o reprezintă propagarea cu repeziciune şi pe suărafeţe mari datorată vântului, gradului de uscăciune al acestora, modului de depozitare etc. Pe timpul incendiului se degajă temperaturi medii şi cantităţi însemnate de fum. De regulă, se va urmări, de către binomul de stingere refularea apei cu jet pulverizat, urmărirea stingerii scânteilor produse şi transportate de curenţii de aer, protejarea suprafeţelor învecinate. Se recomandă crearea unor zone de siguranţă în lanurile de păioase care sunt surprinse de incendiu pentru evitarea propagării pe direcţia vântului. La stingerea stivelor de furaje se poate apela la utilaje pentru răsturnare şi desfacere concomitent cu utilizarea jetului de apă pulverizat pentru prevenirea aprinderii. Pe suprafeţe mari se pot utiliza pentru stingere mături, furci, lopeţi, oprindu-se propagarea prin izolarea de aerul atmosferic (baterea păioaselor). VIII.2.3. Stingerea incendiilor de hârtie, bumbac, ţesături Binomul de stingere, la acest tip de incendii, va acţiona, de regulă, cu jeturi pulverizate, urmărind în mod deosebit protejarea maşinilor şi utilajelor. Respectându-se modalităţile de pătrundere în spaţii închise, după identificarea focarului se va urmări protecţia împotriva propagării prin goluri (diverse instalaţii, locuri de trecere, uşi, ferestre). După caz, stingerea materialelor poate avea loc pe locurile de evacuare, ţinându-se cont de faptul că baloţii de bumbac se impun a fi desfăcuţi. Incendiile izbucnite la elementele de construcţie ale depozitelor de hârtie, bumbac, vor fi stinse prin utilizarea jeturilor de apă compacte, protejându-se elementele de susţinere. VIII.2.4 Stingerea incendiilor la depozitele de cereale Incendiile produse la cereale degajă temperaturi de până la 1000 ºC, de regulă, arderea fiind mocnită şi cu viteze mici de propagare. La aceste incendii se degajă mari cantităţi de fum şi gaze, îndeosebi CO2 şi CO, existând în permanenţă riscul producerii exploziilor datorat prafului în suspensie. De regulă, trebuie urmărite următoarele: -

la magazii se vor utiliza jeturi pulverizate care vor fi refulate asupra cerealelor după stingerea elementelor de construcţie;

-

după caz, se poate executa deplasarea pe suprafaţa cerealeor utilizându-se punţi improvizate; concomitent cu acţiunea de stingere se va urmări în permanenţă evacuarea masei de cereale neaprinsă şi învecinată; când nu există posibilitatea evacuării cerealelor se vor utiliza prelate umede; se recomandă utilizarea ţevilor perforate pentru stingerea masei de cereale în interiorul căreia se desfăşoară arderea; la morile de cereale se va urmări utilizarea jetului pulverizat pentru umezirea prafului aflat în suspensie şi evitarea formării de amestecuri explozive;

ATENŢIE! La depozitele de făină se va evita utilizarea apei în cantitate mare pentru evitarea formării unei cruste (făină umezită şi transformată în pastă) ce împiedică acţiunea apei.

VIII.2.5 Stingerea incendiilor de mase plastice Aceste incendii se caracterizează prin degajări de mari cantităţi de fum şi gaze de ardere cu real pericol pentru binomul de stingere. De regulă, au loc propagări rapide datorită revărsărilor de produse încălzite şi comportărilor diferite ale maselor plastice pe timpul arderii. Unele dintre acestea ard cu flacără luminoasă şi mari degajări de fum, altele cu flăcări mici şi cu degajări slabe de fum.

ATENŢIE! De regulă, la arderea materialelor plastice are loc fenomenul topirii şi picurării ce reprezintă un real pericol pentru personal

Pentru stingere se utilizează jeturi de apă pulverizate sau spumă concomitent executându-se protecţia elementelor de construcţie şi a instalaţiilor existente. Binomul de asigurare va acţiona pentru evacuarea materialelor, executarea deschiderilor, evacuarea fumului şi gazelor pentru crearea condiţiilor de lucru.

VIII.3. Stingerea incendiilor de substanţe combustibile lichide şi gazoase Incendiile de substanţe combustibile lichide sunt însoţite de mari degajări de temperatură, peste 1000 ºC, fum şi gaze toxice. Arderea acestora poate avea loc la diferite instalaţii, rezervoare sau revărsări. De regulă, pentru stingere, se vor utiliza combinat jeturi de apă şi spumă pentru protecţie respectiv pentru stingere. Întotdeauna refularea va urmări crearea unui covor de spumă asupra stratului de combustibil evitându-se balbotarea acestuia. Reprizele de acţiune pentru stingere cu spumă vor fi conduse simultan de la autospeciale la ordinul comandantului intervenţiei pentru buna eficienţă a refulării. În rezervoarele cu produse negre sau ţiţei se interzice introducerea apei pentru evitarea producerii fenomenului de fierbere şi debordarea produsului incendiat. Pentru stingerea incendiilor de lichide combustibile revărsate se va urmări realizarea unui strat de spumă, apă pulverizată, nisip sau pământ când stratul de lichid nu depăşeşte 5 cm grosime.

Pentru straturi de lichid cu grosimi mai mari de 5 cm se va utiliza obligatoriu spumă sau pulbere. Cu toate ca in acest caz se utilizeaza spuma pentru a realiza extinctia unui foc de hidrocarbura anumite focuri de acest tip de suprafata redusa pot fi stinse (in caz de necesitate) prin pulverizarea apei.

Jet pulverizat în timpul deplasării

Partea de jos a jetului pulverizat, totdeauna in contact cu suprafata panzei de apa

Foc de lichid combustibil pe suprafata redusa

Distanta adaptata

Stingerea unui incendiu de lichid combustibil revărsat Fig. nr.38

De fapt, apa proiectata sub forma de picaturi in cantitate suficienta si aplicata intr-o maniera eficace absoarbe caldura degajata, conducand la extinctia suprafetei in flacari. Şeful de ţeavă trebuie să utilizeze un jet pulverizat la distanta – adaptata pentru a acoperi o suprafata mare. El trebuie sa deplaseze teava lent si sa aiba grija ca pozitia de jos a jetului pulverizat sa fie in contact cu suprafata panzei de lichid incendiat. Jetul nu trebuie sa fie “aruncat” pentru a evita orice fel de proiectie, iar actiunea lui nu trebuie sa se raspandeasca pe toata suprafata focarului.

DE REŢINUT! Binomul de stingere nu trebuie sa stea langa revarsarile de combustibil sau langa panzele de apa continand combustibil pentru a evita riscul unor arsurii in caz de inflamare inopinata.

ACŢIUNEA DE PROTECTIE A BINOMULUI DE STINGERE

Una sau mai multe tevi cu jet pulverizat pot servi drept protectie in timpul unei deplasări spre locul închiderii unei vane (robinet) pe conducta inflamată. In cazul unui foc mare, inchiderea robinetului pe conducta ce a luat foc poate fi efectuata de catre un operator protejat de catre doua binoame de siguranta, cu ajutorul a doua tevi cu jet pulverizat.

Jeturile tevilor trebuie sa se intersecteze pentru a asigura o protectie maxima. Echipamentul de protectie individuala trebuie sa fie optim, iar miscarile celor care intervin trebuie sa fie lente si coordonate, pentru a actiona cu siguranta. Ansamblul echipei trebuie sa faca fata focului in orice conditie. Dupa inchiderea robinetului, echipele revin la punctul de plecare, retragandu-se sub protectia tevii pentru a evita revenirea unui incendiu. Racirea instalaţiei incendiate este efectuata imediat după începerea operaţiunilor de stingere, cu ajutorul unei tevi cu jet pulverizat adaptat.

Deplasarea binoamelor pentru inchiderea robinetului pe o conducta incendiată Fig. nr.39

DILUAREA UNUI NOR DE GAZ INFLAMABIL

Jet difuzat cu cea mai mare deschidere posibila

Diluarea unui nor de gaz Fig. nr.40

O teava in pozitie de jet pulverizat cu cea mai mare deschidere posibila, permite diluarea in aer a unui nor de gaz inflamabil (ex.:scurgerea de gaz). Apa trebuie proiectata in sensul directiei vantului.

CREAREA PERDELELOR DE APA Pentru a proteja un element ameninţat de foc aflat în apropierea unui incendiu de lichide combustibile sau pentru a stopa o eventuala propagare a incendiului, se poate utiliza o perdea de apa cu jet drept sau jet cu deschiderea cea mai mare posibila. Suprafata apei interpusă trebuie să fie suficientă pentru a asigura absorbţia de caldura necesară. In cazul unei stopari a progresiei unui nor de gaz sau de vapori, şeful de ţeava trebuie să realizeze o perdea de apa, orientand jetul perpendiculat pe sensul vantului.

Perdea de apa cu jet difuzat cu cea mai mare deschidere posibila

Perdea de apa cu jet drept

Perdea de apă Fig. nr.41

RACIREA UNEI CISTERNE CU CONTINUT COMBUSTIBIL

Când rezervoare sau cisterne cu lichide sau gaze inflamabile sunt expuse actiunii flacarilor, racirea se poate asigura printr-un jet drept utilizat la deschiderea maxima.

ATENŢIE! A se tine cont de riscurile expunerii personalului, utilizarea tevilor de apa pentru racirea rezervoarelor trebuie sa se limiteze la actiuni localizate, necesitate de catre o actiune operationala speciala (salvare,evacuare), punerea in lucru a tevilor pe suport trebuie sa fie privilegiata.

In cazul unui volum nonsferic apropierea se face perpendicular pe axa continutului, niciodata de la extremitati. De fapt sub actiunea caldurii, rezervorul risca sa se rupa si sa explodeze si sa se transforme in proiectil. Jetul trebuie sa fie proiectat pe partea superioara a rezervorului sau a cisternei, pentru ca apa sa se scurga de o parte si de alta, creand o pelicula de lichid potrivita pentru racirea peretilor rezervorului.

VAPORI

LICHID

Jet dirijabil pe partea superioara, deasupra nivelului lichidului Fig. nr.42

In orice caz apa proiectata trebuie sa fie dirijata, pentru eficacitate, deasupra nivelului lichidului din rezervor. In masura posibilului, personalul de interventie se va plasa protejanduse in spatele unor ecrane (alte vehicule, elemente de mobilier, vehicul de incendiu, etc). Când scăpările de gaze combustibile sunt mari nu se va acţiona direct la stingerea lor ci se vor lua măsuri de limitare a incendiului prin acoperire, îndepărtare sau umezirea materialelor expuse aprinderii. Încetarea arderii se va obţine prin oprirea scurgerii gazului.

DE REŢINUT! În cazul aprinderii gazului scăpat din conducte de alimentare a localităţilor sau clădirilor se vor respecta următoarele reguli: -

-

se vor îndepărta persoanele din zonă; se va opri circulaţia, când există riscul surprinderii de explozie; se interzice folosirea focului; se anunţă echipele specializate; se refulează jet pulverizat pentru protecţia clădirilor şi instalaţiilor.

VIII.4. Stingerea incendiilor de instalaţii electrice (centrale electrice, transformatoare)

ATENŢIE! Acţiunea de stingere executată de către binom va începe numai după scoaterea de sub tensiune a tuturor instalaţiilor.

La centralele electrice este posibilă formarea unor amestecuri explozive de hidrogen şi aer în sala turbinelor, incendiul putându-se propaga prin canalele de cabluri de la o instalaţie la alta. De regulă, se degajă cantităţi mari de fum şi gaze toxice care purtate de curenţii de aer inundă în scurt timp toate încăperile.

DE REŢINUT! În permanenţă există riscul prăbuşirii elementelor de construcţie incendiate.

Cele mai multe incendii la centralele electrice izbucnesc în sala turbinelor la instalaţiile cu ulei şi la tunelurile cu cabluri.

ATENŢIE! Dacă pe timpul intervenţiei apar furnicături pe corp se poate deduce că instalaţia se află sub tensiune.

La transformatoare incendiile se caracterizează prin : arderea uleiului din cuvă transformatoarelor însoţită de formarea unui fum gros; scurgerea uleiului din cuvele transformatoarelor şi pătrunderea incendiului în interiorul acestora; - formarea de amestecuri explozive ca urmare a disocierii uleiului din transformatoare. Pentru stingerea incendiilor la transformatoare se va acţiona cu apă pulverizată, spumă, bioxid de carbon, pulberi stingătoare, nisip. -

DE REŢINUT! Este interzisă injectarea apei direct în interiorul transformatorului pentru a se evita scurgerea uleiului încălzit.

În scopul localizării incendiului se va acţiona pentru răcirea cuvei transformatorului utilizându-se jeturi pulverizate de apă iar pentru lichidarea incendiului în cuvă se va utiliza spuma . La tunelurile cu cabluri electrice dezvoltarea incendiilor este favorizată de învelişul din material combustibil al cablurilor electrice avându-se în vedere următoarele: -

incendiile se dezvoltă relativ încet cu degajări de temperatură mici, cu fum dens şi iritant; incendiile se propagă cu repeziciune mai ales pe verticală (schimb puternic de gaze); se degajă mari cantităţi de oxid de carbon şi acid cianhidric fiind foarte nociv pentru personal; în tuneluri când cablurile nu sunt sub tensiune se poate utiliza spuma sau apa pulverizată iar în caz contrar se vor utiliza doar pulberi şi gaze inerte.

VIII.5. Stingerea incendiilor la fabrici de lacuri, vopsele, cauciuc Aceste tipuri de incendii sunt caracterizate printr-o propagare violentă şi cu repeziciune. Au loc pe timpul arderii mari degajări de temperatură care afectează rezistenţa materialelor de construcţie. Există pericolul producerii unor amestecuri explozive.

Pentru stingere, binomul va utiliza spumă sau pulberi şi în condiţii impuse apă, dar numai în jeturi pulverizate.

CAP.IX. STINGEREA INCENDIILOR LA ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE Activitatea de intervenţie a binomului de stingere va urmări întotdeauna studiul elementelor de construcţie şi importanţa abordării acestora. Astfel, întotdeauna binomul de stingere va urmări prioritar protejarea elementelor portante, a celor combustibile astfel încât să existe eficienţă în refularea substanţelor de stingere. Materialele de construcţie utilizate au comportări diferite pe timpul incendiilor astfel că se impune cunoaşterea caracteristicilor acestora. Pe timpul incendiului asupra materialelor acţionează temperaturi înalte ce pot determina scăderea rezistenţei lor, astfel că se impune protecţia prin răcire în unele situaţii, dar totodată

există posibilitatea unei acţiuni negative pe timpul folosirii neraţionale a substanţelor de stingere. IX.1. Stingerea incendiilor la etajele clădirilor Propagarea incendiului se realizează de regulă, în plan vertical de jos în sus şi în plan orizontal. De regulă, se degajă mari cantităţi de fum ce pot inunda încăperile sau casa scărilor iar incendiul se poate propaga cu repeziciune când există goluri în construcţie.

ATENŢIE! Acţiunea de localizare – lichidare se va realiza după o atentă analiză a locaţiei şi a zonei focarului principal pentru evitarea surprinderii. DE REŢINUT! Comandantul intervenţiei va stabili sectoare de intervenţie pe toate etajele ce pot fi afectate persoanele sau bunurile.

Se vor avea în vedere următoarele: binomul de stingere se va amplasa cât mai aproape de focar în încăperile învecinate sau în exterior pe scările din dotare; - de regulă, are loc răcirea sau umezirea elementelor de construcţie pe direcţia de propagare; - apa va fi utilizată raţional pentru evitarea deteriorării celorlalte nivele; - bunurile ce nu pot fi evacuate vor fi protejate prin jeturi pulverizate sau după caz acoperite cu prelate sau alte mijloace; - binomul de asigurare va acţiona pentru efectuarea unor deschideri în elementele de construcţie pentru descoperirea căilor ascunse de propagare a incendiului, pentru evacuarea bunurilor. O teava poate fi amplasată pe sol sau în aer pentru a opri propagarea focului spre exterior, la etajele superioare ale unui imobil. -

Seful de teava are grija sa nu dirijeze jetul direct inauntru, pentru a nu rani binoamele angajate in actiune, sa nu impinga focul si sa nu perturbe iesirea fumului si a gazelor calde. El isi creeaza actiunea din momentul stoparii propagari focului. In cazul utilizarii unei scari exterioare, ca si in cazul unui atac la inaltime, el are grija sa nu manevreze teava in plan orizontal pentru a nu antrena o reactie a scarii.

Stoparea propagarii

Jet nedirijat direct inauntru

Refularea apei folosindu-se: Teava de la sol

Teava de pe o scară Fig. nr.43

DISPERSAREA FUMULUI ŞI TEMPERATURII PRIN JET DE APĂ

Aceasta este o procedură simplă, deşi limitată, pentru a facilita evacuarea de căldură, fum, gaze şi vapori a unui volum. Această tehnică este utilizată pentru a aerisi un spaţiu cu fum după pătrundere, dacă acesta nu este afectat de un incendiu şi de posibilitatea unei propagări. Dispersarea prin jet de apă constă în proiectarea din interior a unui volum de apă, jet pulverizat printr-o deschidere care să acopere cel puţin 90% din suprafaţă, vârful ţevii fiind plasat la circa 0,5m. Aerul aspirat prin jetul pulverizat antrenează şi gazele produse de ardere. Principalul dezavantaj al acestei metode constă în riscul de a provoca, în anumite cazuri, daune suplimentare prin apa utilizată excesiv.

Dispersarea compuşilor de ardere prin jet de apă Fig. nr.44

Anihilarea gazelor calde şi a fumului de ardere

Pentru a evita riscul de aprindere a gazelor evacuate printr-o deschidere şi o eventuală propagare, ele pot fi annihilate prin intermediul unei ţevi cu jet pulverizat. Şeful de ţeavă supraveghează dirijarea jetului lent spre deschidere, niciodată în interior, pentru a nu bloca evacuarea fumului şi pentru a facilita ventilarea.

Anihilarea compuşilor de ardere prin jet

Răcirea sau umidificarea unei suprafeţe

O ţeavă poate fi pusă de pe un plan drept sau o schelă procedând la răcire sau umidificarea unei suprafeţe, a unui volum sau a radiaţiei. Şeful de ţeavă poate efectua o măturare pentru a acoperi toată suprafaţa de răcit.

Răcirea unei suprafeţe Fig. nr.46

Protecţia unui servant sau a unui binom

O ţeavă sub presiune poate fi situată în apropiere pentru a securiza acţiunea. Şeful de ţeavă trebuie să rămână atent în apropiere pentru a interveni în caz de pericol.

Ţeavă de protecţie

Fig. nr.47 IX.2. Stingerea incendiilor la podurile clădirilor Aceste incendii se caracterizează prin propagare rapidă favorizată de combustibilitatea elementelor de construcţie ale acoperişului prin mari degajări de fum care pot pătrunde şi la etajele inferioare sau case de scări. De regulă, binomul de stingere va utiliza jeturi pulverizate asupra elementelor şi materialelor combustibile şi jeturi compacte pentru desprinderea celor arse de cele nearse. Se vor avea în vedere următoarele: se va acţiona din acelaşi plan sau pe un plan superior celui afectat de focarul principal; se va executa desfacerea acoperişului pentru evacuarea fumului, pătrunderea servanţilor sau după caz întreruperea continuităţii arderii; - se va crea o fâşie de siguranţă pe direcţia opusă propagării prin amplasări de ţevi şi evacuări de materiale; - se recomandă acţiunea binomului de stingere pe scări şi autoscări pentru protecţia acestuia; - se va evita refularea apei în cantităţi mari pentru reducerea daunelor colaterale; - se va urmări lichidarea tuturor focarelor, urmărindu-se îndeosebi locurile de îmbinare ale elementelor de construcţie; - se va urmări protecţia tuturor elementelor de construcţie prin utilizarea jeturilor pulverizate. ATENŢIE! Binomul de stingere, în acţiune, va fi întotdeauna predispus căderii în gol datorită planşeelor şi tavanelor false ce se realizează în clădiri. -

Binomul de siguranţă va realiza deschideri pentru evacuarea fumului, evacuarea persoanelor şi supravegherea elementelor de construcţie. După caz, se execută evacuarea bunurilor materiale. IX.3. Stingerea incendiilor din subsoluri Incendiile la subsoluri se caracterizează prin posibilitatea propagării la parter şi etaje, ventilaţie redusă prin degajarea unor mari cantităţi de fum şi gaze toxice şi prin creşterea rapidă a temperaturii, uneori peste 1000ºC. Binomul de stingere va urmări întotdeauna să se amplaseze cât mai aproape de focarul principal şi va avea în vedere următoarele: -

-

daca accesul se face printr-o scara care da exact in zona afectata si daca penetrarea binomului e necesara, acesta se va proteza printr-un jet difuzat de protectie; după aplicarea regulilor de intrare binomul de atac adopta o atitudine defensiva; binomul ia o pozitie adaptata pentru a intra in acel loc, pentru a preveni orice cadere a elementelor de construcţie; seful de teava este protejat de coechiperul sau; seful de teava are grija, deasemenea, sa protejeze echipa de iesirea gazelor calde acumulate in partea inalta a volumului si sa raceasca stratul de fum cu ajutorul jetului pulverizat. Protectia echipei impotriva iesirii gazelor calde; Izolarea stratului de fum printr-un jet pulverizat Potential mare de gaz si fum

Protectia in timpul penetrarii si coborarii in spatiul respectiv printr-un jet pulverizat.

Pozitia de coborare adaptata; securizarea sefului de teava

Elemente de analiză la pătrunderea în subsol a binomului de stingere Fig. nr.48 Binomul de siguranţă va sprijini acţiunea executând următoarele: -

-

-

va supraveghea zona unde acţionează binomul de stingere; va urmări închiderea tuturor robinetelor, conducte de gaze, lichide din zonă; va asigura iluminarea subsolului; va evacua materialele din zonă, va executa demolări, tăieri, demontări de elemente de construcţie pentru evacuarea fumului, a binomului de stingere în cazul surprinderii; va proteja elementele de construcţie; după stingere va evacua apa din subsol.

CAP.X. REGULI ŞI MĂSURI DE SECURITATE X.1. Reguli de securitate individuala si colectivă Înainte de orice angajament, echipajul binomului de siguranţă controlează fiecare componentele echipamentului de protecţie individual al echipajului binomului de stingere.

Control încucişat al protecţiei individuale

Binom indisociabil Fig. nr.49

Binomul de siguranţă operează pe sectorul desemnat lui de şeful de dispozitiv şi va rămâne indisociabil pe toată durata angajamentului oricare ar fi situaţia întâlnită (dificultăţi de acţiune, apariţia unui incident sau a unui accident, salvarea vreunei victime sau pompier). Se realizează control încrucişat al protecţiei individuale; coechiperul oferă ajutor şi şefului de ţeavă, în special în manipularea furtunului, îl restabileşte în poziţia sa dacă este necesar. El obsevă mediul înconjurător în permanenţă pentru a asigura acţiunea binomului. În cazul unei vizibilităţi reduse (întuneric, fum gros), binomul de siguranţă trebuie, pentru a rămâne indisociabili, să foloseasca o legătură personală (cod de semne şi semnale). Când se foloseste cordiţa de legatura: ─ daca este necesară o libertate mai mare de mişcare pentru a asigura acţiunea, coechiperii pot să se ţină unul de altul prin cordiţa de legătură la 1 – 2 m; ─ în caz de necesitate de evacuare urgentă (ex.prabuşire iminenta) şi de vizibilitate redusă care nu garantează drumul de întoarcere prin intermediul furtunului care alimentează ţeava, binomul va utiliza cordiţa de legătură pentru a găsi ieşirea în siguranţă. Stabilitatea structurilor clădirilor trebuie evaluată în împrejurimile clădirilor sinistrate înainte de a intra şi a acţiona (fragilitatea elementelor de susţinere, fisura peretilor,etc).

Evaluarea stabilitatii structurilor Fig. nr.50

Binomul de siguranţă trebuie să aprecieze stabilirea solului şi să supravegheze părţile ce îşi pot schimba poziţia. Şeful de ţeavă are grijă să nu dirijeze jetul tevii sale spre un alt binom în acţiune, pentru a evita orice accident.

Controlul refulării substanţelor de stingere Fig. nr. 51

ATENŢIE! Este interzisă utilizarea ţevii pentru a proiecta pe hainele de protecţie a unui coechiper care a fost supus la temperaturi mari, pentru a-l raci. De fapt, producerea de vapori la temperatura ridicată, indusă de apă proiectată pe hainele de protecţie, riscă să rănească (opărească) grav purtatorul.

Totusi, racirea unui coechiper cu ajutorul unei tevi este posibilă doar daca poarta o haina de protectie adaptata.

Analiza fenomenelor prin observare – ascultare (primul servant va analiza de regulă sus – jos, al doilea stânga - dreapta) Fig. nr. 52

In general seful de teava isi inchide teava in timpul deplasarii sau cand nu mai observa foc el poate totusi, in anumite cazuri, sa pastreze teava deschisa pentru a purcede la deplasare (ex.radiere termica si portanta) sau pentru a se retrage. In cazul unei alimentari cu apa, seful de teava va tine teava partial deschisa pentru a evita orice accident in caz de in presiune neanuntata (jet dirijat spre un alt binom, dezechilibru, lovitură de berbec).

ATENŢIE! In timpul deplasării, binomul de stingere va ramane atent la piedicile din jur, mai ales in absenta vizibilitatii (intuneric, fum): scari, gropi, cablu electric atarnat din tavan, materiale in curs de cadere

Prezenta scanteilor, trosniturilor, caracteristice in timpul unui incendiu, o senzatie de furnicaturi la nivelul mainilor sefului de teava pot indica prezenta echipamentelor sub tensiune (ricuri electrice) si trebuie sa antreneze punerea in siguranta a binomului si informarea sefului de dispozitiv.

In fata acestor riscuri electrice si in caz de necesitate absoluta de utilizare a tevii, binomul de stingere adapteaza distanta (deplasarea maxima ) iar seful de teava utilizeaza si orienteaza jetul potrivit necesităţilor (jet indepartat cu un unghi de deschidere de min. 30 de grade).

ATENŢIE! In orice caz trebuie prevăzut şi repetat, itinerariul de intoarcere si de salvare! Se realizează prin: -

-

comunicatie existenta (scari, culoare, terase, acoperis ); deschizaturi (ferestre, usi, trape ); linia ghid la locul ei; linia ghid reprezentata de asezare; in acest caz, seful de teava isi inchide teava, iar binomul urmeaza furtunul pana la iesire; scara portabila sau aeriana accesibila printr-o deschizatura (fereastra, terasa ).

Membrii binomului de stingere comunica intre ei, precum si cu celelalte binoame in actiune. Binoamele informeaza despre evolutia situatiei si pot, in plus, să ceară mijloace pentru facilizarea acţiunii lor (punerea in functiune a unei ventilatii, sustinuta de un alt binom, binomul de securitate).

ACTIVITĂŢI DE PREGĂTIRE A SUBUNITĂŢILOR SPECIALE- SALVATORI

Motto: „Curajul este frica căreia îi rezişti cu un minut mai mult, curajul este scara pe care urcă celelalte virtuţi, curajul te conduce în ceruri, frica la moarte. Cei curajoşi nu simt gustul morţii decât o singură dată”

Scopul lucrării este de a oferi instructorilor minimum de algoritm (sinoptic) al activităţilor ce trebuie executate la pregătirea salvatorilor, având principal rol de ghid în acţiunile la care vor participa. Plecând de la premisa că la locul intervenţiei „se află o victimă şi nu putem accepta să mai apară una”, regulile stabilite în material se bazează pe regulamentele în vigoare şi pe exprienţa celor ce l-au întocmit, pe cazuri rezolvate cu mijloacele (uneori improvizate) şi forţele minime avute la dispoziţie..

BAZA LEGALA: •

REGULAMENTUL INSTRUCTIEI DE SPECIALITATE A POMPIERILOR DE SPECIALIA MILITARI; -

MANUALUL TACTICA STINGERII INCENDIILOR – Ediţia 1979

GHID DE REFERINŢĂ : •

MANUALUL DE SPECIALITATE AL POMPIERILOR FRANCEZI

Încadrarea echipei

Echipa de salvare este formata din minim patru militari pompieri (două binoame) din cadrul grupelor de pe autospecialele de intervenţie, îndeplinind următoarele funcţii: -

Seful de echipa (comandantul de echipaj al autospecialei); Trei servanţi ( servanţi de pe autospeciala).

Echiparea servanţilor

Aceştia se echipează pentru îndeplinirea misiunii astfel: Seful de echipa: -

centura (brau)cu doua cârlige de siguranţa toporaş cordita de salvare aparat de respirat (la ordin) lanterna (lampa electrica portativa) radiotelefon fluier

-

centura( brau) cu doua cârlige de siguranţa cordita de salvare toporaş sau topor tarnacop aparat de respirat (la ordin) trusa medicala lanterna (lampa electrica portativa) radiotelefon fluier

Servantii:

Îndatoririle servanţilor din echipa de salvare

Comandantul echipajului de salvatori: -

participa la executarea recunoaşterii, singur sau cu întreaga echipa; analizează situaţia si da misiunea echipei in punctul de lucru repartizat; verifica echiparea, executarea îndatoririlor si respectarea masurilor de prevenire a accidentelor de către servanţi; acorda primul ajutor ranitilor, executa si conduce acţiunile de transport ale acestora; executasi ordona sa se execute prin metodele si procedeele ordonate salvarea oamenilor, animalelor si evacuarea bunurilor materiale; organizează, executa si conduce operaţiile de tăieri, desfaceri, demolări si consolidări ale elementelor de construcţie; mânuieşte accesoriile de protecţie individuala, de prim ajutor, pentru salvări si accesoriile de iluminat, la ordin sau la nevoie;

- asigura legătura radio cu punctul de comanda al intervenţiei, si cu subunitatea. Servanţii: -

însoţesc sau asigura pe seful echipei pe timpul executării recunoaşterii, la ordin; acorda primul ajutor răniţilor si asigura evacuarea acestora; mânuiesc accesoriile de protecţie individuala, de prim ajutor, pentru tăieri, demolări si cele de iluminat, la ordin sau la nevoie; menţin permanent legătura (prin semne, semnale sau radio) cu şeful echipei şi cu subunitatea.

MATERIALE DIN DOTAREA ECHIPELOR DE SALVATORI

1.

Sacul de transport: -

2.

Este destinat aranjării şi transportării materialului;

Coarda: - CORZI SI CORDITE cu lungimi diferite de la minim 20 la 50 de m -

3.

extremitatea acestora vor avea obligatoriu posibilitati de legatura pentru a se asigura o uzură uniformă, a se alterna folosirea extremităţilor.

Coborâtorul: cand este in dotare (in cazuri deosebite se vor suplimenta in locul coboratorului numarul carligelor )

-

4.

Cârlige: -

-

5.

6 cârlige minim, simetrice, cu şurub şi, opţional un cârlig cu blocare automată; rezistenţă la 200kg (ax mare) şi la 750kg (ax mic); recomandat ar fi 9 cârlige minim, simetrice, cu şurub şi un cârlig cu blocare automată; astfel, se permite legătura cu alte materiale.

Scripete: (Cand este in dotare) se vor utiliza in lipsa acestuia coturi de furtul -

-

6.

de tip 8, rezistenţă 2000kg; serveşte la controlarea vitezei de coborîre a victimei sau a personalului; la asigurarea victimei sau salvatorului în momentul urcării sau pentru protecţia împotriva căderilor trebuie să fie în punct fix.

1 scripete minim, cu dispozitiv fix sau mobil; rezistenţă la ruptură 2000kg; diametrul canalului: 12-13mm; poate servi la devierea corzii sau pentru a face un dispozitiv de urcare - coborare

Hamul special sau improvizat din coarda de sustinere

NOTA: În situaţiile în care subunitatea nu are în dotare ham, se va putea utiliza , înlocui cu triunghi de evacuare sau doua centuri de siguranţă.

7. Cordeluţa (cand este in dotare)

-

un inel de cordeluţă închisă de un nod de 8, pentru a facilita tracţiunea în timpul ridicării.

Aranjarea materialelor în sac

Aranjarea materialelor în sac trebuie să permită utilizarea rapidă şi optimă a ansamblului de materiale.

Verificarea materialelor

1. Întreţinerea şi controlul corzii: - prima folosire a corzii: • a se raporta la recomandările producătorului; - întreţinere: - controlul: •

după folosire, dacă coarda este murdară, se spală cu multă apă, fără detergent, apoi se întinde la uscat, la umbră; după utilizare, se periază pentru a elimina nisipul şi micile pietricele. durata maximă de întrebuinţare a corzii este de 7 ani;

2. Întreţinerea şi controlul pieselor metalice: - piesele metalice trebuie să fie curăţate şi controlate. a) Întreţinerea şi controlul echipamentului din fibre sintetice:

- durata de utilizare a acestor echipamente este direct legată de condiţiile de folosire şi întreţinere; - amortizarea căderii unei persoane, oricare ar fi înălţimea, poate antrena după control, gruparea corzii, a garniturii sau a inelelor cusute; - cauzele grupării imediate a echipamentului din fibre sintetice sunt: • •

expunerea în atmosferă corozivă; o componentă consumată sau arsă; • murdărie de la produsele corozive; • teacă uzată sau tăiată. - întreţinerea acestor materiale implică responsabilului cu echipamentul de salvare, la nevoie, o colaborare cu o persoana dintr-o echipă specializată.

1. Puncte fixe

Este considerat punct fix orice obiect sau structură ancorată convenabil, care oferă o rezistenţă suficientă efortului cerut. Exemple: căpriori, bârne, stâlpi.

2. Amaraje - amarajul este elementul esenţial dintr-un dispozitiv de coborîre, de ridicare sau protecţie împotriva căderilor; - este realizat cu ajutorul corzilor si a cârligelor; - un amaraj principal trebuie să fie dublat întotdeauna de acelaşi punct fix şi să fie la fel de rezistent; dacă nu, a se alege două puncte fixe;

Utilizarea amarajelor: Punct fix principal

Punct fix

Inele cusute Punct fix de siguranţă situat deasupra punctului fix portabil

1. Repartitia greutăţii pe 2 puncte fixe

2. Doar un punct fix lucrează, al doilea e pregătit să preia releul.

DE RETINUT:

Daca nu exista coborator se vor utiliza mai multe carlige de siguranta.

Nodurile Executarea nodurilor

In acţiunile executate pentru salvări cu coarda si cordita, se executa următoarele tipuri de noduri: nodul simplu; nodul simplu răsucit; nodul alunecător; nodul alunecător din coarda (cordita) simpla; nodul alunecător din coarda (cordita) îndoita; - nodul de îmbinare a doua corzi (cordite) simple sau încrucişate; - nodul pentru ridicat, coborât sau tras un obiect greu. Executarea nodurilor: -

-

nodul simplu se executa apucând unul din capetele corzii cu care se face un ochi si, trecând apoi capătul mai scurt prin ochi, se strânge; nodul simplu răsucit se executa apucând de capetele corzii cu care se face un ochi prin care se trece capătul mai scurt, executând in interiorul ochiului, peste corpul corzii, un inel, după care se strânge; nodul alunecător este nodul ce prezintă un ochi ce se poate mari sau micşora după dorinţa. El se executa făcând din coarda (cordita) o îndoitura in forma de V, după care se trece capătul mai scurt peste si prin interiorul V-ului si se strânge nodul; nodul alunecător din coarda (cordita) simpla se executa formând trei ochiuri, unul central si doua lateral, prin care se trec capetele opuse ale corzii, după care se strâng. Ochiul central este ochi de fixare. nodul nealunecator din coarda (cordita) îndoita se executa îndoind coarda, după care se face in jurul capătului îndoit cu cele doua capete libere un ochi, trecându-se capetele libere prin interiorul capătului îndoit si se strânge nodul; nodul de îmbinare a doua corzi (cordite) se executa petrecându-se capetele îndoite a doua corzi (cordite) unul prin celalalt si introducându-se capetele libere ale corzii

-

exterioare prin interiorul celei de-a doua; prin strângere se obţine un nod rezistent. Nodurile de îmbinare se întrebuintează când sarcina la care se aplica coarda (cordita) este prea mare pentru coarda (cordita) simpla, iar prin îndoire coarda (cordita)devine prea scurta si trebuie lungita prin îmbinare; nodul pentru ridicat,coborât sau tras un obiect se executa fixându-se unul din capetele corzii de obiect, iar cu celalalt capăt se fac inele in jurul obiectului, trecând inelele peste coarda si capătul cu care se fac acestea prin ultimul inel ce se strânge. ALTE MODELE DE NODURI

a) Nodul de 8 dublu: - se realizează la fiecare extremitate a corzii, înainte de a o pune în sac; - serveşte ca nod de securitate şi nod de amaraj;

b) Nodul francez

- se realizează cu ajutorul unei cordeluţe; - serveşte la amenajarea unei manivele de tracţiune;

c)Cheie de oprire pe 8 coborâtoare:

Reguli de bază

1. Reguli de respectat înaintea operaţiunii de salvare: • •

• • • • • •

verificarea conţinutului din sac; desemnarea personalului; evaluarea dificultăţii tehnice datorată mediului; evaluarea înălţimii sau adâncimii; evaluarea stării victimei; alegerea metodei de salvare; grupul de accesorii; chemarea de ajutoare – echipe specializate;

2. Reguli de respectat în timpul operaţiunii: a) a se alege cu grijă punctele fixe; ele trebuie să fie obligatoriu dublate de amarajele principale; b) a se interzice utilizarea de corzi sau alte materiale din grupul de salvare pentru alte operaţiuni, în afară de coborîre, ridicare sau siguranţa persoanelor; c) a se supraveghea cu atenţie coarda; atenţie la: • sa nu meargă peste dispozitive; • a se evita frecările de suprafeţe tăioase; • a se utiliza protecţiile corzilor - cordiţelor; • a nu le pune pe un sol presărat cu cioburi de sticlă, nisip, etc; • a se evita orice contact cu produse corozive, atmosferă corozivă sau părţi calde; b) a se acorda o atenţie specială cusăturilor inelelor şi nodurilor în timpul realizării dispozitivului; acestea trebuie să fie scutite de orice frecare; c) atenţie la cârlige; d) a se controla buna funcţionare a aparatelor de frînare, facînd o tracţiune pe coarda de coborîre; e) a se utiliza coborîrea în punct fix; f) a se realiza un dublu amaraj; g) a se utiliza un cârlig pentru a prelungi inelele cusute.

3. Reguli de respectat după operaţiune:

• • •

a) a se aduna materialul pentru grupul de salvare în vederea controlului; b) a se curăţa materialul; c) a se verifica starea materialului; verificarea tactilă; verificarea vizuală a pieselor metalice şi a echipamentelor din fibre sintetice; aranjarea materialului în sac. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN TOATE SITUATIILE DE URGENTA (cand nu exista personal calificat la locul interventiei sau nu a sosit si se impune acest lucru)

Executarea îndatoririlor pentru acordarea primului ajutor

Se numeşte prim ajutor îngrijirea urgenta a unui rănit sau vătămat (cu arsuri, intoxicat, etc.), înainte de acordarea unei asistente medicale calificate. La acordarea primului ajutor trebuie respectate următoarele reguli: se examinează rapid si complet victima pentru a se stabili felul vătămării; se îngrijesc imediat rănile grave, hemoragiile care ameninţa viata celui vătămat; se acorda primul ajutor pe locul unde a fost descoperit vătămatul, transportul executându-se ulterior; - se apreciază urgenta acordării primului ajutor si a transportului, in cazul in care sunt mai multe victime, respectându-se principiile: prima urgenta = vătămaţii cu hemoragii interne, hemoragii mari externe, răni penetrante toracice sau abdominale, plăgi craniene profunde, arsuri întinse, stare de soc grava, fracturi mari (deschise si închise); -

urgenta a doua = vătămaţii cu hemoragii arteriale care pot fi oprite prin aplicarea garoului, membre zdrobite de mai mica importanta ( deschise sau închise), răni adânci; urgenta a treia = ceilalţi vătămaţi cu fracturi mici închise, răni mai putina danci, contuzii mai puţin importante. Primul ajutor acordat răniţilor chiar la locul unde au fost descoperiţi, consta in : -

toaleta sumara a plăgilor si arsurilor; oprirea provizorie a hemoragiilor; imobilizarea fracturilor; combaterea socului.

1. Starea de soc Starea de soc este alterarea grava a funcţiilor vitale ale organismului, produsa in urma unor traumatisme dureroase, răniri, fracturi, arsuri, hemoragii, etc. pagina 72 din 161

Vătămatul şocat este palid, acoperit de transpiraţii reci, cu respiraţia slaba si deasa, cu pulsul slab sau accelerat. In caz de soc se vor lua următoarele masuri: -

deschiderea si desfacerea hainelor; aşezarea picioarelor pe plan mai ridicat; oprirea hemoragiei; pansarea rănilor si a arsurilor; administrarea de băuturi calde si îndulcite in cantităţi mari; acoperirea cu paturi, haine; transportarea urgenta la spital.

2. Acordarea primului ajutor medical in cazul opririi respiraţiei: - curăţirea gurii sau laringelui de eventualele secreţii si conţinut alimentar, prin ştergere sau aspiraţie; - înlăturarea posibilităţilor de astupare a cailor de respiraţie prin înghiţirea limbii, folosindu-se pentru tracţiunea acesteia mâna înfăşurată în batistă sau pensă medicală. METODE DIRECTE DE RESPIRATIE ARTIFICIALA

a) Metoda cu ajutorul dispozitivului de respiraţie artificiala: - se tine capul rănitului pe spate; - se aşează masca pe fata rănitului; - se tine cu o mana masca pe fata acestuia, iar cu cealaltă se efectuează apăsări pe burduful pentru insuflare.

b) Metoda de respiraţie gura la gura: - se aşează rănitul pe spate, cu capul uşor flexat; - se face deblocarea cailor respiratorii, tracţiunea si fixarea limbii; - servantul se aşează in genunchi, introduce o mana sub ceafa rănitului, iar cu cealaltă îl apasă pe frunte, dându-i capul pe spate; - trage aer in piept si cuprinde cu gura sa gura rănitului cat mai etanş; - strânge narile rănitului cu degetele de la mana care este aşezata pe frunte; - sufla aer in gura rănitului, urmărind cu privirea daca toracele se umfla; - părăseşte gura rănitului, dându-i posibilitatea efectuării expiraţiei (eliminarea aerului din plămâni). Acest ciclu se repeta cu un ritm de 12 ori pe minut. Important este volumul de aer insuflat si nu depăşirea frecventei de 12 insuflări pe minut. pagina 73 din 161

Când gura rănitului este încleştata si nu se poate face respiraţie gura la gura, se va face respiraţie „gura la nas”, după aceleaşi reguli ca la prima varianta a metodei. Deosebirea este ca după flexarea capului, mana care era sub ceafa se pune sub bărbia rănitului iar cealaltă rămâne aşezata pe frunte. Se impune ca servantul sa poate pune pe gura sau nasul rănitului o bucata de tifon sau o batista.( carpa)

METODE INDIRECTE DE RESPIRATIE

a) Metoda Silvester Accidentatul este culcat pe spate, sub umeri i se aşează un sul făcut dintr-un veston, o perna, o pătura, etc.,in aşa fel incit capul sa fie dat pe spate. Servantul, aşezat pe genunchi, înapoia capului rănitului, apuca antebraţele acestuia puţin mai sus de încheieturi si executa o mişcare de rotaţie prin lateral a braţelor, pana la unirea acestora înapoia capului rănitului; apoi se readuc braţele si se încrucişează deasupra pieptului rănitului, executându-se o apăsare pe pieptul acestuia. Ciclul se repeta de 14 ori intr-un minut. Manevrele vor fi făcute cu energie, dar cu mare atenţie pentru a nu provoca fracturi costale.

b) Metoda Schaffer Accidentatul este culcat cu fata in jos si cu capul puţin rotit intr-o parte, aşezat pe braţe. Servantul încalecă deasupra accidentatului, la nivelul coapselor acestuia, stand sprijinit pe genunchi si aşează mâinile la baza toracelui, efectuând comprimări bruşte, ritmice la acest nivel, dinapoi înainte. Timpul expirator trebuie sa dureze 2 – 3 secunde, după care se întrerupe comprimarea. Frecventa comprimărilor este de 12 – 14 pe minut. Aceasta metoda se aplica in următoarele situaţii: -

rănitul are braţele fracturate; fata si nasul sunt rănite, iar din gura se scurg secreţii abundente (sânge, lichide, vărsături) si nu se pot aplica celelalte metode.

c) Metoda Holger – Nielsen Accidentatul se aşează culcat cu fata in jos, iar capul aşezat pe braţe este rotit uşor lateral. Servantul sta aşezat in genunchi, in continuarea capului rănitului, cu fata spre toracele acestuia si executa următoarele operaţii: -

aplica palmele sub omoplaţii rănitului si exercita o comprimare timp de doua

secunde; pagina 74 din 161

prinde braţele rănitului imediat deasupra coatelor si se lasă uşor pe spate, trăgând de acestea cu ridicarea uşoara a toracelui rănitului de pe sol; se slăbeşte tracţiunea si se revine la poziţia iniţiala. Ciclul se repeta de 12 ori intr-un minut. In cazul fracturilor închise, primul ajutor consta in: imobilizarea victimei (interzicerea mişcărilor); imobilizarea membrului fracturat, cu ajutorul unor atele care se îmbracă cu vata si se aplica astfel incit sa cuprindă cele doua articulaţii vecine ale fracturii. Atelele se fixează de membrul fracturat prin înfăşurarea (legarea) cu fese de tifon sau pânza. In lipsa atelelor, imobilizarea se poate face cu mijloace improvizate: placaj îngust, bete potrivite, cartoane, etc. In cazul fracturării oaselor coapsei, gambei, braţului sau antebraţului (in lipsa atelelor), piciorul fracturat se leagă de cel sănătos, iar mâinile de corp.

In situaţia fracturării coloanei vertebrale, accidentatul se va culca pe spate,pe o scândura si va fi imediat transportata la spital.

pagina 75 din 161

Când s-a produs fractura coastelor, toracele se bandajează strans, in poziţie de expiraţie maxima. Primul ajutor in caz de luxaţii, când capetele oaselor ies din încheietura, consta in aplicarea pe încheietura respectiva a unui pansament strâns (compresiv) si interzicerea oricăror miscari. Articulaţia luxata se pune la loc numai de către medic. Primul ajutor in caz de fractura deschisa, când exista pericolul infectării generale, consta in punerea garoului si înfăşurarea plăgii cu pansament steril, fără medicamente, după care se imobilizează fractura cu atele.

Primul ajutor in caz de arsuri

Arsurile sunt de trei feluri: - arsuri de gradul întâi, caracterizate prin înroşire si o uşoara inflamare a pielii; - arsuri de gradul doi, caracterizate prin apariţia unor beşici pline cu lichid alb-gălbui; - arsuri de gradul trei, care prezintă, pe lângă caracteristicile celorlalte grupe, si necroze (mortificarea), lezarea adânca a ţesuturilor arse. Gravitatea unei arsuri este data, in primul rând de mărimea suprafeţei arse si apoi de gradul arsurii. Primul ajutor consta in următoarele masuri: - se scot (taie) hainele rănitului de pe suprafaţa înroşită, arsa a pielii; - la arsurile de gradul intai, se spală pielea inrosita cu apa rece, se şterge cu un tampon de vata muiata in alcool, după care se poate aplica ulei vegetal, untura de peste sau felii de cartofi cruzi; - la arsurile de gradul doi si trei se administreaza ranitilor medicamente calmante (algocalmin, antinevralgic), se aplica pe suprafaţa arsa un pansament steril uscat, evitându-se spargerea basicilor cu lichid si se evacuează urgent victima. In cazul arsurilor întinse, după ce s-au scos hainele arse, ranitii se învelesc in cearşafuri sterile sau foarte curate si in paturi călduroase si se transporta urgent la spital.

pagina 76 din 161

Metode pentru scoaterea victimelor din diferite spatii unde s-a produs evenimentul si nu pot interveni alte forte

Pentru salvare se folosesc următoarele metode si procedee:

1. Metoda tararii pe o parte – servantul se culca pe o parte, langa rănit, îl aseaza pe acesta pe piciorul sau, susţinându-i capul cu pieptul, si se taraste pe o parte folosindu-se de piciorul si mana libere, cu cealaltă mana sprijinind rănitul;

2. Metoda tararii rănitului in spate – servantul aseaza rănitul pe partea sănătoasa, se culca langa el, introducând membrele inferioare sub picioarele rănitului, după aceea si membrele superioare, pana intra complet sub rănit, si îl transporta taras;

3. Metoda tararii rănitului legat de gatul servantului – servantul întoarce rănitul cu fata in sus, ii leagă sub braţ o centura, cordita sau cordon, o îndoaie la capete si o aseaza după gat. Îngenunchind calare, cu centura după gat, trage rănitul după el; pagina 77 din 161

4. Procedeul tararii rănitului pe foaia de cort - servantul aseaza rănitul pe partea sănătoasa, introduce sub el foaia de cort, trece colturile laterale ale foii de cort peste rănit si le leagă (pentru legat se poate folosi si centura). Servantul se deplasează taras sau aplecat, in funcţie de posibilitati, târând după el foaia de cort. In lipsa foii de cort, se poate folosi o pătura sau o haina.

ATENŢIE: Aceste metode si procedee se pot folosi in toate categoriile de răniri, cu excepţia fracturilor membrelor inferioare si a fracturilor coloanei vertebrale. In situaţia fracturilor membrelor inferioare sau coloanei vertebrale se foloseşte metoda tararii pe scândura, pe foi de tabla sau de placaj, asemănător metodei tararii pe foaia de cort.

Metode pentru transportul victimelor la locul acordarii primului ajutor (personalul medical nu poate interveni in locul gasirii victimei)

Pentru salvarea si transportul ranitilor din spatii in care cei ce acorda primul ajutor pot intra in picioare se folosesc următoarele metode de ridicare si transport: 1. 2. 3. 4.

de către un singur servant: pe braţe, pe umăr, pe spate; de către doi servanţi, pe braţe; de către trei servanţi, pe braţe; de către patru servanţi, situaţie in care persoana rănita grav se aseaza pe o pătura, foaie de cort, targa, etc.

pagina 78 din 161

Pentru salvarea si transportul ranitilor din spatii in care cei ce acorda primul ajutor pot intra in picioare si cu targa sau alte mijloace improvizate pana la aceştia, se folosesc următoarele procedee de ridicare si transport: a) Cu ajutorul tărgii pliante Mânuirea tărgii pliante si regulile de aşezare a ranitilor pe targa se executa astfel: • •

•

se desface şi se aşează targa lângă rănit; servanţii se aşează de-a lungul părţii sănătoase a rănitului, unul în dreapta toracelui şi capului, celălalt în dreptul bazinului şi membrelor inferioare, după care se lasă pe un genunchi şi îşi trec mâinile pe sub rănit – primul sub cap şi omoplaţi, al doilea sub bazin şi membrele inferioare – şi, ridicând deodată rănitul de pe sol, îl aşează pe targă; servanţii apucă targa de mânere, fiecare de la câte un capăt, o ridică lin, fără smucituri şi transportă rănitul pe locul ordonat, executând deplasarea în pas cadenţat.

DE REŢINUT:

pagina 79 din 161

In funcţie de natura terenului ce urmează a fi străbătut se va tine seama de următoarele reguli: •

pe teren drept, rănitul se transporta cu picioarele înainte (fac excepţii cei cu hemoragii mari, care se aseaza cu capul înainte, in scopul supravegherii lor); • la urcare, rănitul se aseaza cu capul înainte, servantul din fata va tine targa in mod obişnuit, de mâner, iar cel din spate va ridica targa pe umeri; • la coborâre, rănitul se aseaza cu picioarele înainte, servantul care se afla la capul rănitului tine targa in mod obişnuit, iar cel din spate, de la picioare, va tine mânerele pe umeri. Daca rănitul are leziuni la membrele inferioare, transportul la urcare se face cu picioarele înainte, iar la coborâre cu capul înainte.

ATENŢIE: Raniţii cu leziuni la coloana vertebrala vor fi întinşi cu fata in sus pe o targa pe care s-a pus o scândura lata, învelita intr-o pătura. b) Cu ajutorul mijloacelor improvizate

Ca mijloc improvizat se poate folosi targa formata din doua bare de lemn sau metal introduse la marginile spaţiului creat prin îndoirea in trei a unei paturi sau a unei foi de cort. Capetele păturii (foii de cort) se prind pe lateral cu ace de siguranţa sau cu bucati de sarma, cuie, etc. Targa se mai poate improviza din doua bare de lemn sau metal si din doua bluze, vestoane, haine, camasi, etc. Ca targă, se pot folosi, de asemenea, uşile sau scările scurte peste care se aseaza o pătura.

TEMĂ: ACTIVITATEA ECHIPEI DE SALVARE A PERSOANELOR ŞI ANIMALELOR DIN FÂNTÂNI, PUŢURI, CANALE, REZERVOARE, BECIURI

Exerciţiul 1. Situaţie tactică – Garda de Intervenţie este anunţată că o persoană care lucra la săparea unei fântâni a fost surprinsă de prăbuşirea pereţilor acesteia. La sosirea la locul producerii evenimentului garda de intervenţie a constatat următoarele: pagina 80 din 161

o persoană era acoperită în totalitate de pământ, o altă persoană care a încercat să salveze victima avea fracturi şi nu se putea elibera singură din fântână. Se cere: recuperarea victimei surprinse de pământ şi a celei accidentate, acordarea primului ajutor şi transportul persoanelor la cea mai apropiată unitate medicală. -

Exerciţiul 2. Garda de intervenţie este anunţată de producerea uni accident în care este implicată o persoană care evacua apa din subsolul casei cu o motopompă (pe benzină). Deoarece încăperea nu era ventilată iar durata de lucru a fost mare, persoana s-a intoxicat cu gazele provenite de la motopompă. Victima locuia singură iar persoana care a anunţat evenimentul nu ştie când s-a produs acesta. Se cere: recuperarea victimei intoxicate, acordarea primului ajutor şi transportul la cea mai apropiată unitatea medicală.

Exerciţiul 3. Garda de intervenţie este anunţată de producerea unui accident la o staţie PECO unde doi muncitori care lucrau pentru recuperarea rezidurilor petroliere dintr-un rezervor de mare capacitate nu mai comunică cu cei din exterior. Ajunşi la locul intervenţiei echipajele au constatat că cele două persoane se află pe fundul rezervorului, posibil afectaţi de gazele şi emanaţiile din interior. Se cere: recuperarea victimelor, acordarea primului ajutor, transportul la cea mai apropiată unitate medicală.

Exerciţiul 4. Garda de intervenţie este anunţată de producerea unui accident al unui atelaj hipo într-o zonă greu accesibilă. Ajunşi la locul intervenţiei echipajele constată că atelajul se afla răsturnat într-o râpă, persoana şi animalul fiind imobilizaţi de materialele căzute peste acestea. Se cere: recuperarea persoanei şi a animalului, acordarea primului ajutor şi transportul la cea mai apropiată unitate medicală.

Exerciţiul 5. Garda de intervenţie este solicitată pentru scoaterea unui animal căzut în beciul locuinţei. La locul intervenţiei se constată că animalul se află pe spate, imobilizat într-un spaţiu greu accesibil pentru salvatori. Se cere: recuperarea animalului.

Exerciţiul 6. Garda de intervenţie este solicitată pentru salvarea unui muncitor accidentat în urma unei căzături într-un canal termic cu diametrul de 80 cm. Încercând să remedieze o defecţiune în canalul termic la o conductă muncitorul a făcut o mişcare greşită căzând în gol, în urma impactului cu solul suferind multiple traumatisme, posibil fractură de coloană. Se cere: acordarea primului ajutor, salvarea şi evacuarea muncitorului. pagina 81 din 161

Exerciţiul 7. Într-un subsol al unui imobil a fost descoperită o persoană care executa suduri oxiacetilenice într-un spaţiu neventilat. Aceasta posibil şi cu probleme cardiace a fost găsită inconştientă într-un spaţiu greu accesibil. Se cere: salvarea,evacuarea victimei şi acordarea primului ajutor.

Exerciţiul 8. Garda de intervenţie este solicitată pentru salvarea unei persoane în vârstă aflată la suprafaţa apei unei fântâni , ce a cazut in urma alunecarii pe gheata in incercarea de a scoate apa. Victima sufera de socul creat , psihic si hipotermic. Se cere: recuperarea persoanei,acordarea primului ajutor şi transportul la cea mai apropiată unitate medicală.

PROCEDURĂ PRIVIND DESFĂŞURAREA ACŢIUNILOR DE INTERVENŢIE PENTRU RECUPERAREA DE PERSOANE SI ANIMALE DIN FÂNTÂNI, PUŢURI, CANALE, REZERVOARE ( la nivelul detasamentului de interventie)

DESCRIEREA PROCEDURII Nr. ACTIVITATEA Crt. 1. PREMERGATOR SITUATIILOR DE URGENTA Responsabilităţile personalului operativ pentru executarea operaţiunilor principale de desfăşurare a intervenţiei: - * încadrarea în baremele de alertare şi deplasare la intervenţie stabilirea corectă a forţelor şi mijloacelor cu care se intervine * îmbarcarea materialelor necesare intervenţiei (dispozitiv cu scripete, ARIAC, corzi, cordiţe, căngi, ancore, prăjini, centuri de siguranţă, hamuri)

CINE EXECUTĂ

-comandantul -C+1-3 minute alertarea detasamentului, sefii C+n minute G.I.S. (n=nr de kilometri) -comandantul intervenţiei (şef - la alertare G.I.S.)

comandantul interventiei si sefii gis prin radiotelefonist - stabilirea responsabilului si modului de - şeful G.I.S. + transmitere a datelor preliminare radiotelefonist -echiparea adecvata a personalului cu echipament ce permite manevre in put, fantana etc -dotarea in limita posibilitatilor cu furtun de alimentare de la buteliile de oxigen cu lungimi

TERMEN

- partea I C+2 min -partea II C+10 min de la localizare -C+1ora la interventiile de durata -partea III - C +10 min dupa ajungerea in subunitate pagina 82 din 161

adecvate(10-15 m) pentru locurile unde nu se poate interveni cu aparatul in spate, unde nu se pot executa manevre

2. 3.

- deplasarea la locul intervenţiei

- garda de intervenţie

Culegerea datelor privind producerea evenimentului - cooptarea cetăţenilor martori LA AJUNGEREA LA LOCUL INTERVENTIEI Stabilirea personalului şi structurilor de conducere a intervenţiei - numirea personalului de conducere a intervenţiei - stabilirea necesarului de forţe, asigurat pe urgenţe( necesar de salvatori din alte ture de serviciu)

Seful comandantul intervenţiei Comandantul intervenţiei

- culegerea informaţiilor dacă victima este în viaţă şi în ce condiţii s-a produs evenimentul - stabilirea mediului toxic şi a substanţelor ce au generat evenimentul PE TIMPUL INTERVENTIEI -stabilirea daca se impune realizarea unei actiuni imediate in conditii de risc maxim dar cu sanse optime de salvare a victimelor( victimei) - stabilirea masurilor de securitate de minima siguranta pentru a nu se produce afectarea personalului propriu -stabilirea semnelor si semnalelor intre servantii salvatori pentru o buna comunicare cand se afla in imposibilitatea folosirii mijloacelor de comunicatii - stabilirea legăturii cu victima - verificarea şi stabilirea masurilor de consolidare a malurilor/pereţilor puţului/rezervorului - coborarea si inspectarea treptata a fantanii, putului , rezervorului - menţinerea calmului cetăţenilor martori prin conlucrare cu poliţia şi jandarmeria - stabilirea personalului care intervine, a modului de lucru, prezentarea măsurilor de securitate

-C+n+n1 minute (n1=nr de km n= nr. de minute necesare alertarii)

GIS, La intervenţiei

La organizarea intervenţiei

Şef GIS comandantul intervenţiei

şi C1 + 2 min.

Personalul intervenţie Şef GIS comandantul intervenţiei

de C1 + 5 min.

Personalul intervenţie

de


locul

şi

şi

pagina 83 din 161

- realizarea consolidarii peretilor , malurilor cand se impune aceasta - pătrunderea la victimă, ancorarea şi asigurarea acesteia (eventual şi acordarea primului ajutor medical) ATENTIE- se va actiona in grup de militari pentru a fi permisa retragerea imediata a personalului propriu - recuperarea salvatorilor din put dupa ancorarea victimelor - recuperarea propriu-zisă a victimei (victimelor), acordarea primului ajutor medical, transportul acesteia la UPU întocmirea documentelor la locul intervenţiei, transmiterea datelor la punctul de comandă al I.S.U. Nota: Timpul C este considerat momentul anuntarii interventiei Timpul C1 este considerat momentul ajungerii la locul intervenţiei

Reguli generale la salvarea persoanelor din gropi,beciuri, subsoluri

DE REŢINUT următoarele masuri: • • • • •

restricţionarea sau oprirea circulaţiei vehiculelor de mare tonaj care produc trepidaţii; întreruperea curentului electric, a apei si gazelor in zona respectivă; căutarea persoanelor rănite sau blocate; stabilirea locaţiei acestora; luarea legăturii cu victimele; • după caz, acordarea primului ajutor medical până la extragere, dacă este posibil; • transportarea acestora. Descoperirea şi identificarea persoanelor căzute (blocate) se execută prin ascultare, căutare, îndepărtarea materialelor şi localizarea acestora sau prin folosirea aparaturii de amplificare a zgomotelor si sunetelor produse de supravieţuitori. Îndepărtarea daramaturilor când este cazul se face de sus in jos, manual. Utilajele grele se vor folosi numai pentru îndepărtarea elementelor de construcţii mari care împiedică accesul spre victimă sau pentru crearea tunelelor de acces spre victime. DE REŢINUT: în situaţiile în care pe timpul căderii victimele au angrenat materiale de construcţie şi se află sub acestea se vor executa operaţiunile de la salvarea persoanelor de sub dărâmături.

PROCEDURĂ OPERAŢIONALĂ Activitatea propriu – zisă pentru explorare şi scoatere a victimelor pagina 84 din 161

Atribuţii: Comandantul de echipaj: desemnează personalul, indică locul de salvare, fixează mijloacele de acces Binomul de explorare (comandant de echipaj şi un servant): •

Comandantul de echipaj - se echipează cu garnitura ajutătoare si cu restul echipamentului de salvare;

Alege unul sau două puncte fixe. Realizează amarajul corzii de coborîre. Alege unul sau două puncte fixe. Realizează amarajul de coborîre • Servantul : o ajută cdt. de echipaj la instalarea dispozitivului de coborîre. o Instalează pe coardă un scripete pe care îşi va fixa garnitura cu un cîrlig. • Comandantul de echipaj verifică închizătoarea fiecărui cîrlig. • Servantul controlează coborîrea cdt . de echipaj. • Comandantul de echipaj : o se angajează în coborâre, ducînd echipamentul pregătit de binomul de urcare o Echipează victima cu un triunghi de evacuare (ham etc.) o Comandă urcarea. o Se urcă odată cu victima • Servantul participă la urcarea victimei Binomul de ridicare -

•

Comandantul de echipaj: o Se echipează cu garnitura ajutătoare si cu restul echipamentului de salvare o Alege unul sau două puncte fixe. o Realizează amarajul corzii de ridicare o Instalează pe coardă un triunghi de evacuare cu un cîrlig o Verifică închizătoarea fiecărui cîrlig o Dă coarda de evacuare echipată cu ham (triunghiul de evacuare) şi scripete şefului binomului de explorare - Ridică victima şi o ia în primire. o Participă la ridicarea şefului binomului de explorare • Servantul: Instalează dispozitivul de ridicare a victimei şi şefului de echipaj. o Adună coarda de ridicare adusă de şeful binomului de explorare o Ridică victima şi o ia în primire o Participă la ridicarea şefului binomului de explorare După operaţiune se vor verifica, întreţine şi aranja echipamentului de salvare la faţa locului.

MODELE DE REALIZAREA APUNCTELOR FIXE PE TIMPUL OPERAŢIUNILOR DE SALVARE pagina 85 din 161

Binom de explorare

Binom de urcare

Pe corzile de salvare se vor realiza noduri franceze ce au scop asigurarea dispozitivelor

Puncte de ancorare

Primul binom

Al doilea binom pagina 86 din 161

ACTIVITATEA DE SALVARE DIN PUŢURI, GROTE SAU EXCAVAŢII

DE REŢINUT: 7.

Pentru ridicarea pe verticală a victimelor conştiente sau inconştiente: pentru acest tip de salvare, se recurge de obicei la materialul de salvare tradiţional, funcţie de timpul avut la dispoziţie

ATENŢIE: 8.

adâncimea maximă autorizată pentru ridicarea unei victime în raport cu nivelul de primire este fixată de lungimea corzii.

MĂSURI DE SECURITATE

Înainte de operaţiune: Comandantul de echipaj: -

desemnează personalul; indică locul salvării; fixează mijloacele de acces;

În timpul operaţiunii:

Comandantul de echipaj: -

Se dotează cu grupul de salvare. pagina 87 din 161

-

Se echipează cu garnitura ajutătoare Se echipează cu inele şi cîrlige Se angajează în progresie, realizînd, dacă este necesar, un amaraj intermediar. Odată intervenţia finalizată, recuperează inelele cusute

Servantul: - Urmează comandantul de ehipaj. - Alege unul sau două puncte fixe. - Realizează amarajul cu 8 coborîtoare. - Verifică închizătorile cîrligelor - Asigură comandantul de echipaj în progresie. După operaţiune se va verifica, întreţine şi aranja echipamentul de salvare la faţa locului.

MODELE DE ASIGURARE A DISPOZITIVELOR DE SALVARE ÎN SITUAŢIILE CĂDERII VICTIMELOR PRIN PLANŞEE, ACOPERIŞURI

pagina 88 din 161

După terminarea operaţiunii, se verifică materialele: - tactilă: pentru a detecta corpurile străine în echipamentul din fibră sintetică, uzura tecii, deteriorarea prin căldură; - vizuală: piese metalice şi echipament din fibră sintetică – cusături, uzuri; - după inventariere, materialul este arajat în sacul de transport; La sosirea în unitate, materialele vor fi verificate din nou.

Mod de acţiune (în punctul fix constituit de un salvator)

Când, în funcţie de gradul de urgenţă al situaţiei, este imposibilă instalarea vreunui amaraj, unul din servanţi serveşte drept punct fix. Această manevră specifică este garantul rapidităţii. Totuşi, şeful echipajului trebuie să participe la susţinerea victimei. Echipierul, dotat cu garnitura ajutătoare cu coborîtor, este aşezat pe sol, cu picioarele sprijinite de perete şi controlează coborîrea. Înălţimea între al 8-lea coborâtor şi punctul de susţinere pe coardă trebuie să fie obligatoriu peste 20 cm.

MĂSURI DE SECURITATE

BINOM EXPLORARE – CĂUTARE (comandant de echipaj şi un servant) Comandantul de echipaj: -

-

Caută victima şi o aduce la locul ales pentru evacuare. Echipează victima cu triunghiul de evacuare. Acroşează comanda inelului dorsal al triunghiului. Trimite cealaltă extremitate binomului. Verifică închizătorile cîrligelor şi buna lor funcţionare. Angajează victima în coborîre. Controlează coborîrea.

Servantul: pagina 89 din 161

- Se echipează cu garnitura ajutătoare - Instalează coborâtorul sub garnitură - La ordinul cdt. de echipaj, ajută la coborâre

BINOMUL STABILIT PENTRU URCARE - COBORÂRE Servanţii: -

Îndepărtează victima de faţadă. Primesc victima. Transportă victima pe locul stabilit.

Verificarea materialelor:

pagina 90 din 161

Odată terminată operaţiunea, materialele sunt regrupate pentru verificări: -

tactilă: pentru a detecta corpurile străine în echipamentul din fibră sintetică, uzura tecii, deteriorarea prin căldură; - vizuală: piese metalice şi echipament din fibră sintetică – cusături, uzuri; - se identifică cauzele de regrupare imediată; - după inventariere, materialul este arajat în sacul de transport; - la întoarcerea centrului de ajutor, materialul va fi verificat din nou. DE REŢINUT: La sosirea în unitate materialele vor fi verificate din nou.

Salvarea animalelor

Salvarea animalelor căzute in gropi sau canale se face astfel: - servanţii echipaţi cu chingi (furtune de refulare), corzi şi cordiţe, unelte, coboară in locul unde a căzut animalul, trec chingile (furtunurile) pe sub animal in regiunea pieptului si abdomenului, după care leagă capătul fiecărei corzi de cate o chinga; - se amenajează ca taluz (panta) una din marginile canalului (gropii); - se scoate animalul trăgându-se de corzi (furtun) pe partea taluzului, după ieşirea prealabila a servanţilor. Daca animalul a căzut in picioare se amenajează o rampa pana in fundul gropii, după care acesta este forţat sa urce rampa, folosindu-se de coarda trecuta peste crupa. Notă: Din grajdurile afectate, animalele vor fi salvate pe uşa, daca construcţiile nu sunt cuprinse in totalitate de flăcări sau prin deschideri practicate in pereţii opuşi locului incendiului. Pentru salvarea cailor si a cornutelor mari se va folosi personalul care le îngrijeşte in permanenta. Daca animalele au intrat in panica, pe timpul executării salvării lor, li se vor acoperi capetele cu o prelata sau un sac. Pentru evacuarea cornutelor mici, se va scoate in mod forţat mai întâi berbecul, după care toate celelalte animale vor alerga singure afara. Pentru salvarea porcilor, aceştia vor fi traşi in exterior, unul cate unul, de picioarele de dinapoi. Pasările si animalele mici se vor salva folosindu-se coşuri, panere, etc. Toate animalele evacuate trebuie sa fie legate sau duse intr-un ocol si supravegheate, pentru a evita reîntoarcerea lor in grajdurile si încăperile cuprinse de incendiu. DE REŢINUT: Pentru salvarea animalelor îngropate sub dărâmături se procedează ca la salvarea persoanelor.

pagina 91 din 161

Se recomandă ca antrenament în condiţiile procedurii sus menţionate să se desfăşoare următoarele teme: TEMA 1  verificarea buteliei si calculul posibilitatii de utilizare.  antrenament in folosirea aparatului in medii toxice (fum si gaze) – se vor folosi beciurile de antrenament - citirea indicatiei manometrului, stabilirea consumului realizat,verificarea pulsului militarului, pauza 10 minute, hidratarea organismului TEMA 2  verificarea buteliei si calculul posibilitatii de utilizare.  antrenament in labirintul de salvare din medii toxice si spatii inguste – 25 minute citirea indicatiei manometrului, stabilirea consumului realizat,verificarea pulsului militarului, pauza 10 minute, hidratarea organismului TEMA 3 

verificarea buteliei si calculul posibilitatii de utilizare. antrenament indelungat in labirintul de salvare din medii toxice si spatii inguste si diferite sunete (care se aud la incendii) - citirea indicatiei manometrului, stabilirea consumului realizat,verificarea pulsului militarului, pauza 10 minute, hidratarea organismului.

Se recomandă la educaţie fizică desfăşurarea următoarelor trasee de pregătire:

TRASEUL NR.1 Start – alergare 15 m. – trecerea prin tubul suspendat – parcurgerea tubului îngropat – escaladarea acestuia – coborârea scărilor metalice – alergare 10 m. – parcurgerea capcanei – escaladarea punţii suspendate – parcurgerea traseului din boxele GAZ (primele două) prin mers târâş (în diferite moduri) – parcurgerea holului GAZ fără vizibilitate – Sosire (zona rampei auto).

TRASEUL NR.2 Start – alergare 15 m. – trecerea prin tubul suspendat – parcurgerea tubului îngropat – escaladarea acestuia – alergare 25 m. – trecerea pe sub rampa auto – alergare 20 m. – coborâre în beciul de alimente – ridicarea unui manechin – transportul acestuia afară pe scări – Sosire.

TRASEUL NR. 3 Start – parcurgerea unui traseu prin beciul de alimente (zona rafturilor) cu vizor obturat – găsirea manechinului – trasportul acestuia pe scări – transportul cu targa ajutat de un coleg la ambulanţă – Sosire (zona centralei). pagina 92 din 161

TRASEUL NR.4 Start – alergare 25 m. – coborâre în beciul subunităţii – deplasare pe ţevi – găsirea unui manechin – transportul şi ridicarea acestuia din beci – transportul pe targă până la ambulanţă.

TRASEUL NR.5 Start-alergare 15m-trecerea pe sub capcana pisica- patrunderea in beciul de alimente cu vizibilitate redusa si deplasare pe un traseu stabilit- trecerea peste rafturi si materialealergare 15m-sosire

TRASEUL NR.6 Start-alergare 25m-deplasare pe palme si varfurile picioarelor- patrunderea in beciul de alimente cu vizibilitate redusa si deplasare pe un traseu stabilit- gasit o victima( manechin ) trecerea peste obstacole asimetrice ( cauciucuri) cu victima pe umeri, brate etc punerea pe targa -alergare 15m-sosire

TRASEUL NR.7 Start-alergare 25m-deplasare ghemuit pana la intarea in demisol- patrunderea in demisol cu vizibilitate redusa si deplasare pe un traseu stabilit- gasit o victima( manechin )trecerea peste materiale cu victima pe umeri, brate etc punerea pe targa-alergare 15m-sosire

TRASEUL NR.8 Start-alergare 25m-deplasare aplecat pana la intarea in demisol- patrunderea in demisol cu vizibilitate redusa si deplasare taras pe un traseu stabilit- gasit o victima( manechin ) transportat victima pe umeri, braţe, scari etc.

pagina 93 din 161

TEMĂ: ACŢIUNEA ECHIPEI DE SALVARE PENTRU SALVAREA PERSOANELOR ŞI A ANIMALELOR DE LA ETAJELE CLĂDIRILOR SAU DE LA ÎNĂLŢIMI

Exerciţiul 1. Garda de intervenţie este anunţată de producerea unui accident la o centrala termică, doi muncitori care desfăşurau o activitate de reparare a coşului centralei s-au detzechilibrat şi au căzut unul între clădirea centralei şi coşul de fum, iar celălalt a rămas suspendat pe scara metalică încastrată în coş. Se cere: deblocarea persoanelor, acordarea primului ajutor acestora şi transportul la cea mai apropiată unitate medicală.

Exerciţiul 2. Garda de intervenţie este anunţată de producerea unui accident în care este implicat un muncitor care executa lucrări de asterială la acoperişul casei. Acesta s- a dezechilibrat iar în urma impactului şi-a fracturat membrele inferioare. Nu se cunoaşte dacă victima prezintă şi alte leziuni care i-ar putea pune în pericol viaţa. Se cere: recuperarea victimei rămasă blocată în podul locuinţei, acordarea primului ajutor şi transportul la cea mai apropiată unitate medicală.

Exerciţiul 3. Garda de intervenţie este anunţată pentru a interveni la recuperarea unui animal (pisică) dint-un copac şi care refuză să coboare la îndemnul proprietarului. Se cere: recuperarea animalului şi predarea acestuia către stăpân.

Exerciţiul 4. Garda de intervenţie este anunţată pentru salvarea unei persoane cu handicap psihic aflată pe o clădire înaltă în centru oraşului şi care ameninţă cu sinuciderea. Se cere: sprijin echipajelor de ambulanţă în recuperarea în siguranţă a persoanei.

Exerciţiul 5. Garda de intervenţie este solicitată în zona unei explozii a unui imobil (bloc de locuinţe). Echipajele ajunse la faţa locului constată că în urma exploziei a avut loc dislocarea unor elemente de construcţii şi prăbuşirea casei scărilor. Un grup de cetăţeni a rămas imobilizat în partea superioară a blocului. Se cere: aducerea în siguranţă a grupului de cetăţeni şi acordarea primului ajutor acestora.

pagina 94 din 161

Exerciţiul 6 Garda de intervenţie este solicitată la un obiectiv ce dispune de centrala termica la care in urma unor lucrari de reparatii la cos ,schela s-a desprins si a creat dezechilibrarea muncitorilor aflati la inaltime. Echipajele ajunse la faţa locului constată că un muncitor a ramas pe cos pe scara exterioara a acestuia , in timp ce un altul a cazut in gol, suferind multiple traumatisme. Se cere: aducerea în siguranţă a muncitorului pe sol şi acordarea primului ajutor acestora.

Exerciţiul 7 Garda de intervenţie este solicitată la o locuinta unde proprietarul( stapanul) unei pisici a incercat recuperarea acesteia dintr-un copac , si a cazut in gol fiind prins intre ramuri. In urma cazaturii a suferit suferind multiple traumatisme si este incostienta. Nu a fost recuperata nici pisica din copac. Se cere: aducerea în siguranţă a proprietarului pe sol şi acordarea primului ajutor, recuperarea pisicii.

PROCEDURĂ PRIVIND DESFĂŞURAREA ACŢIUNILOR DE INTERVENŢIE PENTRU SALVAREA PERSOANELOR ŞI ANIMALELOR DE LA ETAJELE CLĂDIRILOR ŞI DE LA ÎNĂLŢIMI ( la nivelul detasamentului de interventie)

DESCRIEREA PROCEDURII Nr. ACTIVITATEA Crt. 1. PREMERGATOR SITUATIILOR DE URGENTA Responsabilităţile personalului operativ pentru executarea operaţiunilor principale de desfăşurare a intervenţiei: - * încadrarea în baremele de alertare şi deplasare la intervenţie stabilirea corectă a forţelor şi mijloacelor cu care se intervine * îmbarcarea materialelor necesare intervenţiei (dispozitiv cu scripete, ARIAC, corzi, cordiţe, căngi, ancore, prăjini, centuri de siguranţă, hamuri)

CINE EXECUTĂ

TERMEN

-comandantul -C+1-3 minute detasamentului, sefii alertarea C+n minute G.I.S. (n=nr de kilometri) -comandantul intervenţiei (şef - la alertare G.I.S.)

comandantul interventiei si sefii gis prin radiotelefonist - stabilirea responsabilului si modului de - şeful G.I.S. + transmitere a datelor preliminare radiotelefonist

- partea I C+2 min -partea II C+10 min de la localizare -C+1ora la pagina 95 din 161

-echiparea adecvata a personalului cu echipament ce permite manevre in case de scări sau spaţii înguste -dotarea in limita posibilitatilor cu furtun de alimentare de la buteliile de oxigen cu lungimi adecvate(10-15 m) pentru locurile unde nu se poate interveni cu aparatul in spate, unde nu se pot executa manevre - garda de intervenţie

-C+n+n1 minute (n1=nr de km n= nr. de minute necesare alertarii)

- deplasarea la locul intervenţiei 2. 3.

Culegerea datelor privind producerea evenimentului - cooptarea cetăţenilor martori LA AJUNGEREA LA LOCUL INTERVENTIEI Stabilirea personalului şi structurilor de conducere a intervenţiei - numirea personalului de conducere a intervenţiei - stabilirea necesarului de forţe, asigurat pe urgenţe( necesar de salvatori din alte ture de serviciu) - culegerea informaţiilor dacă victima este în viaţă şi în ce condiţii s-a produs evenimentul - stabilirea mediului toxic şi a substanţelor ce au generat evenimentul sau cauzele producerii acestuia PE TIMPUL INTERVENTIEI - stabilirea daca se impune realizarea unei actiuni imediate in conditii de risc maxim dar cu sanse optime de salvare a victimelor( victimei) - stabilirea masurilor de securitate de minima siguranta pentru a nu se produce afectarea personalului propriu -stabilirea semnelor si semnalelor intre servantii salvatori pentru o buna comunicare cand se afla in imposibilitatea folosirii mijloacelor de comunicatii - stabilirea legăturii cu victima - verificarea şi stabilirea masurilor de securitate - inspectarea şi deplasarea treptată în spaţiu a salvatorilor - menţinerea calmului cetăţenilor martori prin conlucrare cu poliţia şi jandarmeria

interventiile de durata -partea III - C +10 min dupa ajungerea in subunitate



locul

La organizarea intervenţiei C1 + 2 min.


şi

C1 + 5 min. Personalul intervenţie Şef GIS comandantul intervenţiei

de


de


şi

şi

pagina 96 din 161

- stabilirea personalului care intervine, a modului de lucru, - realizarea consolidarii locului unde se intervine - pătrunderea la victimă, ancorarea şi asigurarea acesteia (eventual şi acordarea primului ajutor medical) ATENTIE- se va actiona in grup de militari pentru a fi permisa retragerea imediata a personalului propriu - recuperarea salvatorilor dupa ancorarea victimelor - recuperarea propriu-zisă a victimei ( victimelor), acordarea primului ajutor medical, transportul acesteia la UPU întocmirea documentelor la locul intervenţiei, transmiterea datelor la punctul de comandă al I.S.U. Nota:

Timpul C este considerat momentul anuntarii interventiei; Timpul C1 este considerat momentul ajungerii la locul intervenţiei

ACŢIUNEA DE SALVARE PE FAŢADĂ (EXTERIORUL CLĂDIRII, COŞULUI, TURNULUI ETC.)

DE REŢINUT: În evacuarea, salvarea pe verticală a victimelor conştiente sau inconştiente: soluţia cea mai simplă şi coerentă este găsită în funcţie de cazul pericolului imediat; în momentul salvării, poate fi suficient a urca sau a coborî victima cîţiva metri, pentru a o lăsa în siguranţă. ATENŢIE: Înălţimea maximă autorizată pentru evacuarea unei victime în raport cu nivelul de primire este fixată de lungimea corzii.

pagina 97 din 161

MODELE DE ASIGURARE A DISPOZITIVELOR DE SALVARE

ATENŢIE:

Distanţa între amaraje ( dispozitiv de siguranţă) este determintă de elasticitatea corzii. Lungimea corzii după ultimul punct de întoarcere trebuie să fie întotdeauna inferioara acestei înălţimi, astfel încît să se poata opri căderea salvatorului înainte ca el să se lovească de un obstacol (sol).

Grindă, bîrnă

Punctele de siguranţă trebuie să fie neaparat deasupra sau la acelaşi nivel cu axa de deplasare. DE REŢINUT: În situaţiile când pe faţadă (exterior) nu este acces, se execută recunoaşterea în vederea amplasării dispozitivului în una din încăperi. pagina 98 din 161

Se va alege varianta optimă care permite coborârea unui salvator, plecând de la etaje superioare şi de a accede la etaje inferioare, în cazul în care faţada nu este accesibilă scărilor.

ATENŢIE: Înainte de a precede la aceasta manevră, trebuie determinat itinerariul de ieşire al salvatorului. Înălţimea maximă autorizată între cele doua puncte de aştepare nu poate depăşi lungimea corzii.

Procedura operaţională Operaţiunea de salvare din exterior: Înainte: Comandantul de echipaj: -

desemnează personalul; indică locul salvării; fixează mijloacele de acces

Binom de explorare – căutare - salvare Comandantul de echipaj: -

Se dotează cu echipamentul de salvare. Se prezintă la locul desemnat.

pagina 99 din 161

Servantul: -

Urmează cdt. de echipaj. Ascultă comenzile.

Binom de asigurare Servanţii: -

Se dotează cu materialele ordonate.

În timpul operaţiunii: Binom de explorare – căutare - salvare Comandantul de echipaj: - Caută victima şi o duce la locul ales pentru evacuare. - Alege unul sau două puncte fixe. - Realizează amarajul. - Instalează dispozitivul de coborîre după ce estimează înălţimea. - Leagă garnitura ajutătoare (cârligul de siguranţă) a victimei la coardă, cu ajutorul cîrligului. - Verifică inchizătorile tuturor cîrligelor. - Angajează victima în coborîre, fără a lăsa firul corzii liber. - Controlează coborîrea victimei Servantul: -

Ajută la transportul victimei. Echipează victima cu hamul (triunghiul de evacuare) asigurat cu garnitura ajutătoare (cârlig de siguranţă) - Trimite cealaltă extremitate la al 2-lea binom. - Angajează victima în coborîre Binom de asigurare Servanţii: -

Îndepărtează victima de faţadă. Primesc victima. După operaţiune se va verifica, întreţine şi aranja echipamentul de salvare la faţa locului.

MODEL DE ANCORARE SI DE MANEVRA IN SITUATII DE URCARE SAU COBORÂRE A VICTIMEI

DE RETINUT: se vor realiza puncte de sustinere minim doua si de locuri diferite ATENTIE: se pot utiliza in lipsa coboratorului,scripeti sau carlige de siguranta dar pe distante si inaltimi mici pagina 100 din 161

2 puncte de ancorare, 2 inele cusute Primul binom Al doilea binom

Actiune de urgenta si in lipsa posibilitatii executarii unor amaraje, legaturi fixe, cu ajutorul unui singur servant ca punct de sustinere

Când, în funcţie de gradul de urgenţă al situaţiei, este imposibilă instalarea vreunui amaraj, echipierul serveşte drept punct fix. Această manevră specifică este garantul rapidităţii. Totuşi, şeful echipajului trebuie să participe la susţinerea victimei. Echipierul, dotat cu garnitura ajutătoare cu coborîtor (cârlig de siguranţă), este aşezat pe sol, cu picioarele sprijinite de perete şi controlează coborîrea. Binom de explorare – căutare - salvare Comandantul de echipaj: -

Caută victima şi o aduce la locul ales pentru evacuare. Echipează victima cu triunghiul de evacuare. Acroşează comanda inelului dorsal al triunghiului. Trimite cealaltă extremitate binomului Verifică închizătorile cîrligelor şi buna lor funcţionare. Angajează victima în coborîre. Controlează coborîrea.

Servantul: -

Se echipează cu garnitura ajutătoare Instalează coborîtorul sub garnitură La ordinul cdt. de echipaj, ajută la coborîre

pagina 101 din 161


Îndepărtează victima de faţadă. Primeşte victima.



Servantul: -






Servantul: -


pagina 102 din 161



ATENŢIE: Înălţimea între al 8-lea coborâtor, (cotul de furtun) amplasat pe pervaz, (marginea de reazem) şi punctul de susţinere pe coardă de pe servant trebuie să fie obligatoriu peste 20 cm

Verificarea materialului: Odată terminată operaţiunea, materialele sunt regrupate pentru verificări: pagina 103 din 161

-

tactilă: pentru a detecta corpurile străine în echipamentul din fibră sintetică, uzura tecii, deteriorarea prin căldură; - vizuală: piese metalice şi echipament din fibră sintetică – cusături, uzuri; - se identifică cauzele deteriorarii corzilor; - după inventariere, materialul este arajat în sacul de transport; - la întoarcerea centrului de ajutor, materialul va fi verificat din nou. La sosirea în unitate materialele vor fi verificate din nou.

MASURI PE TIMPUL EXPLORĂRII LOCULUI DE STABILIRE AL PUNCTELOR DE INSTALARE AL DISPOZITIVELOR ÎN ÎNCĂPERI SAU DIVERSE LOCAŢII

DE REŢINUT: Când se execută salvarea, evacuarea în diverse locaţii necunoscute se va executa o recunoaştere prin deschiderea tuturor uşilor din spaţiile limitrofe, alăturate, dispozitivul de coborâre, urcare fiind montat în cea mai bună variantă. Această operaţiune este efectuată de un binom respectandu-se regulile:. Instalarea dispozitivului de coborîre este aceeaşi ca şi pentru operaţiunea de salvare pe faţadă, pe exterior. Comandantul de echipaj este echipat cu centuri de siguranţă, iar servantul controlează coborârea. Conceperea anumitor legături permite preluarea şi transportul victimei pe spatele salvatorului, cu ajutorul centurilor de siguranţă, hamului etc. DE RETINUT: În cazul unei victime inconştiente, salvatorul trebuie să urmarească urmatoarele: • •

cu

• • • • •

Să treacă victima prin centuri (chingele inferioare ale hamului)şi să le închidă. Să treacă braţele victimei pe umeri Să se poziţioneze cu spatele la victimă. Să treacă braţele peste braţele victimei Să ia poziţia de ridicare corectă, victima fiind pe spatele său.

Să plaseze victima în spaţiu sigur Să pună centurile , hamul pe sol, lângă spatele victimei, chingele( cataramele ) desfăcute. • Să răstoarne victima pe centuri (harnaşament). • Să treacă victima prin centuri,( ham) fără a le închide. • Să se poziţioneze cu spatele la victimă. • Să închidă cataramele • Să ia poziţia de ridicare corectă, victima fiind pe spatele său. • Să ajusteze închiderea cataramelor, (chingilor harnaşamentului.) În cazul unei victime conştiente:

pagina 104 din 161

ACTIUNI IMPROVIZATE CU GRUPURI DE SERVANŢI PENTRU SALVAREA PERSOANELOR DE LA ETAJELE CLĂDIRILOR SI DE LA INALTIMI

a) Coborârea ranitilor cu ajutorul tărgii si corzilor Când scările nu pot fi folosite sau nu sunt disponibile, se utilizează coborârea prin golurile rezultate din dărâmare, golurile ascensoarelor si chiar golurile executate special in planşee. Coborârea se poate executa a ajutorul a doi sau patru servanţi, care leagă cele doua capete ale tărgii cu cordite si încep coborârea victimei prin golul existent sau practicat, după ce persoana respectiva a fost asigurata pe targa.

b) Coborârea ranitilor cu ajutorul scripeţilor Este o metoda practica, constând in coborârea tărgii cu ajutorul corzii si al unui scripete ancorat la inaltime, de o parte solida si sigura a construcţiei. Când este posibila ancorarea scripetelui de o balustrada, de faţada sau de alte parţi rezistente ale construcţiei, se utilizează un sistem de ancoraj cu o bila rezistenta bine fixata.

pagina 105 din 161

c) Coborârea ranitilor cu ajutorul funicularului Procedeul se foloseşte in cazul existentei unui număr mare de persoane de salvat, aflate in stare grava. Funicularul se realizează dintr-un cablu de otel, bine ancorat si un scripete de care se fixează fie targa cu accidentatul, fie coşul de salvare sau chiar o persoana legata cu brâu de salvare, ce se asigura cu cordita.

d) Coborârea ranitilor prin folosirea scărilor din dotare Persoanele rănite sunt coborâte cu targa, prin alunecare pe scara înclinata. In acest scop, targa se leagă la un capăt cu corzi ce vor fi dirijate de doi servanţi aflaţi la etajul de unde se executa salvarea, in timp ce un al treilea servant coboară cu targa pe scara, dirijând-o prin alunecare, pana jos. pagina 106 din 161

Când rănitul nu poate fi coborât de la înălţime prin metoda alunecării pe scara, se procedează la coborârea tărgii pe doua scări amplasate la o distanta corespunzătoare lungimii acesteia.

Coborârea răniţilor de la înălţime se poate executa, de asemenea, cu ajutorul scării rezemate si folosita ca macara, cu un scripete montat pe una din trepte (bine întărita). In acest caz, se coboară targa, eliberându-se , puţin cate puţin coarda prin mutarea alternativa a mâinilor.

pagina 107 din 161

Coborârea rantiilor cu targa prin înclinarea treptata a unei scări este un alt procedeu in care unul din capetele tărgii se fixează cu cordite de legat furtunuri de partea superioara a scării, iar celalalt capăt se leagă cu corzi ce vor fi dirijate de servanţii ramaşi la nivelul de unde se executa salvarea. De pe sol, scara va fi coborâta prin inclinare treptata, veghindu-se ca targa, dirijata de sus, sa se menţină permanent in poziţie orizontala, pana la aşezarea ei pe pământ.

Pentru pregătirea echipelor se recomandă antrenament cu aparatele de respirat în cadrul următoarelor teme: pagina 108 din 161

TEMA1  verificarea buteliei si calculul posibilitatii de utilizare.  mers in cadenta progresiva cu aparatul timp de 10 minute – citirea indicatiei manometrului, stabilirea consumului realizat,verificarea pulsului militarului, pauza 10 minute, hidratarea organismului parcurgeraea unui traseu astfel : escaladarea unui gard, trecerea peste casuta macheta, trecerea printr-un tunnel sau capcana pisica, trecerea peste barna de echilibru, parcurgerea unui teren accidentat ( cauciucuri, arbori defrisati, etc.) - citirea indicatiei manometrului, stabilirea consumului realizat,verificarea pulsului militarului, hidratarea organismului.

TEMA 2  verificarea buteliei si calculul posibilitatii de utilizare.  activitatea de interventie minim 20 minute – coborat materiale din autospeciala, trecut casuta machete, escaladarea unui gard, acordat prim ajutor unei victime, transportul unei victime (manechin) pe brate sau cu ajutorul targilor - citirea indicatiei manometrului, stabilirea consumului realizat,verificarea pulsului militarului, pauza 10 minute, hidratarea organismului TEMA 3  verificarea buteliei si calculul posibilitatii de utilizare.  antrenament in transportul unei victime de catre echipe de 2 militari, folosind diferite procedee, timp de 15 min. fiecare echipa - citirea indicatiei manometrului, stabilirea consumului realizat,verificarea pulsului militarului, pauza 10 minute, hidratarea organismului. TEMA 4  verificarea buteliei si calculul posibilitatii de utilizare.  parcurgerea unui traseu prin curte, avand vizorul obturat, militarul ajutandu-se doar de indicatiile colegului din binom - citirea indicatiei manometrului, stabilirea consumului realizat,verificarea pulsului militarului, pauza 10 minute, hidratarea organismului. Pentru temele de educaţie fizică se recomandă parcurgerea următoarelor tipuri de trasee (se vor completa şi se vor modifica funcţie de asigurarea materială avută la dispoziţie) se vor:

TRASEUL NR.1 Start – alergare 15 m. – escaladarea bârnei de echilibru – trecerea peste pilonii inegali – parcurgerea frânghiei suspendate (cablu suspendat) – alergare 20 m. – escaladarea gardului de 3m. – alergare 25 m – Sosire

TRASEUL NR.2 pagina 109 din 161

Start – alergare 15 m. – escaladarea căsuţei machetă – alergare 10 m. – parcurgerea punţii suspendate – escaladarea turnului de instrucţie până la etajul 3 – coborârea laterală a acestuia (pe scara exterioară) – alergare 10 m. – escaladarea gardului de 3 m. – coborârea pe scară a acestuia – alergare 25 m. – parcurgerea pilonilor inegali – parcurgerea punţii suspendate la înălţime – alergare – Sosire.

TRASEUL NR.3 Start – alergare 15 m. Transportând scara de fereastră – escaladarea cu ajutorul acesteia până la etajul 3 – coborârea pe funicular – alergare 10 m. – parcurgerea scării pisică – parcurgerea pilonilor inegali – parcurgerea punţii suspendate la înălţime – alergare – Sosire

TRASEUL NR.4 Start – urcare pe turnul de instrucţie până la etajul 3 pe scara exterioară – coborâre pe scara de fereastră până la parter – alergare 35 m. – parcurgerea pilonilor inegali – parcurgerea punţii suspendată la înălţime – escaladarea foişorului – coborârea prin săritură – Sosire.

TRASEUL NR.5 Start – alergare 15m – escaladarea căsuţei machetă – deplasare rapidă 10m – escaladarea gardului de 2m fără elan – alergare 20m – trecerea peste rezervoare – urcare în podul centralei termice – coborâre pe scara exterioară – deplasare 20m – Sosire.

TRASEUL NR.6 Start – alergare 15m – urcare pe scara exterioară a centralei – coborâre pe scara interioară – alergare 25m – traversat piloni inegali (teren accidentat) – deplasare 10m – trecere peste obstacole (bârnă de echilibru, punte) – deplasare 20m – Sosire.

TRASEUL NR.7 Start – alergare 15m – trecere peste puntea suspendată – deplasare 10m – trecere peste pilonii inegali – deplasare 15m – escaladare gard 2m fără elan – urcare pe scara exterioară – coborâre pe scara interioară (manual) – deplasare 20m – Sosire.

pagina 110 din 161

TEMĂ: ACŢIUNEA ECHIPEI DE SALVARE PENTRU SALVAREA PERSOANELOR ŞI ANIMALELOR SURPRINSE DE VIITURI (REVĂRSĂRI DE APE)

Exerciţiul 1. În urma unor ploi puternice, urmate de viituri, râul Suceava s-a revărsat, apele au ajuns în piaţa din localitate inundând chioşcurile şi magazinele. În unul din chioşcuri s-au refugiat un grup de persoane care nu s-au evacuat la timp. Se cere: Luarea măsurilor de salvare a persoanelor şi bunurilor, înlăturarea celorlalte efecte negative.

Exerciţiul 2. În urma unor avarii tehnice în reţeaua de alimentare cu apă a unui bloc de locuinţe, a fost inundat subsolul, apa crescând în continuare, ameninţând să inunde încăperile de la parterul clădirii. Se cere: luarea măsurilor de salvare – evacuare a persoanelor aflate la parterul clădirii, verificarea subsolului după întreruperea alimentării cu apă de la reţeaua oraşului, evacuarea apei, remedierea defecţiunii ce a provocat avaria, realimentarea cu apa a blocului şi înlăturarea efectelor negative lăsate de inundaţie în subsolul tehnic.

Exerciţiul 3. Garda de intervenţie este anunţată că în urma cedării unei amenajări piscicole din zona comunei Grăniceşti (Horodnic, Brodina) apa revărsată a inundat un grup de case fiind în pericol de înec persoanele aflate în locuinţe. Se cere: salvarea, evacuarea persoanelor aflate în pericol, transportul acestora în zone de siguranţă şi acordarea primului ajutor.

Exerciţiu 4. Garda de intervenţie este alertată pentru salvarea unei turme de oi ce a fost surprinsă de apele revărsate pe râul Suceava (Siret) în urma cedării unei porţiuni de mal în zona Frătăuţi, Bălineşti, Vicov de Jos. Ajunşi la faţa locului echipajele au constatat că un număr de aproximativ 200 oi, 4 persoane erau izolate la o distanţă de aproximativ 150 m. De drumul de acces. Se cere: salvarea persoanelor şi animalelor izolate prin aducerea într-o zonă de siguranţă cu ajutorul bărcilor din dotare.

Exerciţiul 5. În urma precipitaţiilor puternice şi a viiturilor formate o porţiune din mal pe o lungime de aproximativ 10 m. riscă să cedeze şi să inunde un cvartal de locuinţe în zona pârâului Putna. pagina 111 din 161

Se cere: consolidarea malului cu ajutorul sacilor de nisip, luarea măsurilor de evacuare a cetăţenilor şi de limitare a efectelor ce se pot produce ca urmare a cedării digului.

PROCEDURĂ PRIVIND DESFĂŞURAREA ACŢIUNILOR DE INTERVENŢIE PENTRU RECUPERAREA DE PERSOANE SURPRINSE DE VIITURI ( la nivelul detasamentului de interventie)

DESCRIEREA PROCEDURII Nr. ACTIVITATEA Crt. Premergator activitatii de interventie: Responsabilităţile personalului operativ 1. pentru execuatarea operaţiunilor principale de desfăşurare a intervenţiei: - - încadrarea în baremele de alertare şi deplasare la intervenţie - stabilirea corectă a forţelor şi mijloacelor cu care se intervine - stabilirea timpului necesar pentru imbarcarea tuturor materialelor (care nu pot fi mentinute permanent pe AIT)

CINE EXECUTĂ -comandantul detasamentului, sefii G.I.S. -comandantul intervenţiei (şef G.I.S.)

TERMEN

-C+1-3 minute alertarea -C+n minute (n=nr de kilometri)

- partea I C+2 min -partea II - stabilirea responsabilului si modului de comandantul interventiei si sefii C+10 min de la transmitere a datelor preliminare pagina 112 din 161

2. 3.

gis prin localizare radiotelefonist -C+1ora la interventiile de - şeful G.I.S. durata -partea III + radiotelefon - C +10 min dupa La alertarea garzii de interventie ajungerea in ist * îmbarcarea materialelor necesare subunitate intervenţiei (veste de salvare, corzi, cordiţe, căngi, ancore, prăjini, centuri de siguranţă, - la alertare hamuri) -C+3 minute(fara *remorcarea bărcii pneumatice garda de BP si materiale complexe) intervenţie - C+5 minute (cu -echiparea personalului cu echipamentul toate materialele adecvat functie de anotimp si de situatie ordonate) ( se recomanda costumul unic pentru interventie) -C+n+n1 minute - deplasarea la locul intervenţiei (n1=nr de km n= nr. de minute necesare alertarii functie de situatie) Culegerea datelor privind producerea Seful GIS, La locul intervenţiei evenimentului comandantul - cooptarea cetăţenilor martori intervenţiei LA AJUNGEREA LA LOCUL INTERVENTIEI Comandantul La organizarea Stabilirea personalului şi structurilor de intervenţiei intervenţiei conducere a intervenţiei functie de situatie - numirea personalului de conducere a C1 + 3 min. intervenţiei in cazul unor situatii de Şef GIS şi urgenta C1 + 5 min. - stabilirea necesarului de forţe, comandantul asigurat pe urgenţe( daca se impun intervenţiei cadre salvatori aflati in turele libere) - stabilirea dispozitivului de intervenţie pentru acţiune imediată - stabilirea unor echipe pentru găsirea altor posibilităţi de acces către victimă - stabilirea legăturii cu victima - menţinerea calmului cetăţenilor martori prin conlucrare cu poliţia şi jandarmeria de PE TIMPUL DESFASURARII INTERVENTIEI Personalul - stabilirea punctelor de ancorare (minim 2) a intervenţie bărcii pneumatice GIS şi - prezentarea normelor de securitate şi Şef comandantul asigurarea măsurilor de securitate a intervenţiei servanţilor - echiparea obligatorie cu veste de salvare si echiparea cu materialele impuse pagina 113 din 161

Nota: se va evita utilizarea costumelor NOMEX pe timpul actiunii in barca pneumatica, acestea acumuland cantitate insemnata de apa la caderea in parau, rau etc, se vor utiliza costumul unic sau costumele vechi de protectie impotriva apei ATENTIE- nu se va executa asigurarea servantilor de manerele barcii, sau alte zone ale acesteia - lansarea bărcii la apă, de regulă pe revărsări sau locuri posibile ATENTIE-pe viitură nu se va folosi motorul NOTA: Se vor stabili masuri de recuperare a personalului in cazul producerii unor situatii neprevazute, dezracordarea corzilor de siguranta , ruperea, spargerea barcii etc ATENTIE Lansarea barcii nu se va efectua cu pupa spre amonte - menţinerea legăturii cu punctul de comandă al ISU pentru prevenirea personalului în eventualitatea unor alte viituri - în cazul în care apele sunt în regresie iar victimele se afla in zone sigure( refugiu, grind ce nu se poate prabusi sau surpa) NU SE VA RISCA declanşarea acţiunii de intervenţie, menţinându-se legătura cu victima si prezentandui situatia - recuperarea victimei, acordarea primului ajutor medical şi transportul acestora la U.P.U. întocmirea documentelor la locul intervenţiei, transmiterea datelor la punctul de comandă al I.S.U.

Personalul intervenţie Şef GIS comandantul intervenţiei

de şi

La finalizarea interventiei


şi

Nota: Timpul C este considerat momentul anuntarii interventiei Timpul C1 este considerat momentul ajungerii la locul intervenţiei

PROCEDURĂ OPERAŢIONALĂ

La sosirea la locul intervenţiei vor fi respectate următoarele reguli generale: -

se va încerca luarea contactului cu victima; stabilirea stării acesteia; stabilirea riscului imediat în funcţie de evoluţia debitului de apă; pagina 114 din 161

-

-

stabilirea pericolului imediat pentru forţele de intervenţie; culegerea informaţiilor privind configuraţia albiei în zonă şi a modificărilor produse de viitură; formarea echipelor pentru stabilirea căilor de acces; urmărit ca pe fundul albiei să nu existe materiale ce pot răni persoanele, salvatorii aflaţi în deplasare; stabilirea posibilităţilor de acces: o punte din buşteni; o aruncare colaci salvare; o folosirea unor mijloace flotabile (butoaie); stabilirea metodelor şi căilor de acces funcţie de posibilităţile de asigurare ale servanţilor; dacă victimele sunt conştiente se pot utiliza modalităţi de traversare a cursului prin aruncarea corzilor şi cordiţelor către aceştia prin realizarea unui dispozitiv de deplasare.

ATENŢIE: Pe timpul deplasării servanţilor prin apele revărsate aceştia vor fi asiguraţi iar distanţa dintre servanţi nu va depăşi 4 – 5 m. - se vor apela la mai multe echipe pentru stabilirea unui releu de servanti - lant de militari in timpul deplasarii; stabilirea posibilităţii lansării bărcii în amonte pe curs (firul apei) până la refugiul unde se află victimele; ATENŢIE:

Barca va fi lansată fără motor pe viitură. - se va evita cursul apei în linie dreaptă (pe aceast traseu viteza apei este amplificată). DE REŢINUT: Barca va fi ancorată în minim 2 puncte fixe. Unul din punctele fixe poate fi transformat mobil doar în situaţia în care există personal suficient pe malul pe care se execută ancorarea. ATENŢIE: Se va stabili modalitatea aruncării corzilor de salvare din barcă pe mal în timpul deplasării.

DE REŢINUT: Corzile care asigură ancorarea nu vor fi înnodate sau prelungite. Se vor folosi cele mai lungi, de circa 50 m pentru operaţiunea de ancorare. Se va stabili strict modul de recuperare al servanţilor dacă barca deviază de la cursul spre refugiul cu victime. ATENŢIE: Militarii din barcă nu se vor asigura prin legare de mânerele bărcii (corzile acesteia). pagina 115 din 161

IMPORTANT: Echipajele de salvare vor avea în vedere, în durata acţiunii de salvare, de următoarele perspective: o pericolul pentru victime funcţie de surparea refugiului pe care se află; o evoluţia stării acestora; o probabilitatea unei noi viituri sau revărsări. DE REŢINUT: Comandantul intervenţiei va menţine permanent legătura cu subunitatea sau cu punctul de comandă al inspectoratului. o o o o o o

se va monitoriza permanent probabilitatea cedării unui mal (dig) din apropiere; temperaturile scăzute şi evoluţia acestora; lipsa apei pentru victime; şocul psihic al acestora şi instaurarea panicii; materialele ce lovesc pe apă refugiul (grindul, insula); timpul de recuperare minim necesar.

ACTIVITĂŢI PENTRU SALVAREA PERSOANELOR DIN LOCUINŢE

DE REŢINUT: Se va respecta sinopticul celor prezentate mai sus. Pe timpul deplasării spre locuinţe se vor identifica punctele cele mai înalte şi solide din zonă (case cu etaj, stâlpi cu posibilităţi de urcare). ATENŢIE: Deplasarea spre locuinţe se va realiza numai după o inspectare prealabilă a zonei de către un echipaj de explorare – căutare. Nu se vor efectua deplasări cu barca peste mai mulţi curenţi de apă fără a exista un punct de refugiu al servanţilor salvatori (pe străzi paralele se creează întotdeauna curenţi de apă ce traversează direcţia de dplasare a salvatorilor).

DE REŢINUT: Se va evita manevrarea răsturna).

bărcii printre materiale ce pot lovi barca (deteriora sau

Se va evita utilizarea bărcii pe timp de noapte sau fără o iluminare corespunzătoare a zonei, crearea posibilităţilor de manevră a servanţilor.

IMPORTANT:

pagina 116 din 161

Persoanele salvate care au înghiţit apa vor fi aşezate pe partea dreaptă, cu capul în jos, sprijinit, şi li se va deschide gura pentru evacuarea acesteia. La nevoie, în acelaşi scop, persoana va fi culcată cu faţa în jos, apucată de picioare şi rotită. După evacuarea apei, se va face respiraţie artificială şi masaj cardiac extern.

SALVAREA ANIMALELOR PE TIMPUL REVĂRSĂRILOR DE APE CAUZATE DE VIITURI

DE REŢINUT: Se respectă în prealabil regulile stabilite mai sus. Se cooptează persoane ce cunosc animalele, eventual comportamentul acestora. Se lansează barca în amonte pe firul apei pentru ajungerea în locul necesar posibilităţii creării unui funicular. După caz, transportul animalelor cu ajutorul funicularului poate implica reluarea lansării bărcii în amonte şi revenirea din aval pe mal până la locul lansarii. - Când există posibilitatea (apa are adâncime ce permite deplasarea salvatorilor) se va recurge la efectuarea unei navete cu transporturi de animale. Barca va avea un capac din rigle, grilaj care permite prevenirea săririi în apă a animalelor. - După caz proprietarii animalelor vor însoţi barca permanent. - Dacă este posibil animalele mici (oi, capre, porci) se pot transporta în cupele utilajelor grele (când configuraţia albiei permite deplasarea). - În condiţiile imobilizării animalelor în mâl, nămol se va apela la accesorii cu suprafeţe cât mai mari de contact cu solul şi prin improvizări de realizare a unor poduri din scânduri, prelate etc. ATENŢIE: -

A nu se depăşi greutatea bărcii datorită numărului de animale. Dacă se execută funicular se va asigura suplimentar barca pentru recuperare în cazul ruperii acestuia. DE REŢINUT: Animalele vor fi scoase din zonă de alte echipaje cât mai departe de apă şi păzite (de regulă acestea revin) Pe timpul inundaţiilor, echipele de salvare vor deschide uşile grajdurilor sau coteţelor, pentru a da posibilitatea animalelor sa se refugieze din locurile inundate. Daca apele sunt mari si se găsesc animale care nu au posibilitatea sa atingă uscatul, precum si animale ce nu sunt bune înotătoare, acestea vor fi salvate pe bărci sau plute.

pagina 117 din 161

Pentru pregătirea echipelor se recomandă antrenament cu aparatele de respirat în cadrul următoarelor teme: TEMA 1  verificarea buteliei si calculul posibilitatii de utilizare.  mers in teren accidentat (varianta 1 din dosarul de pregatire) timp de 20 minute citirea indicatiei manometrului, stabilirea consumului realizat, verificarea pulsului militarului, pauza 10 minute, hidratarea organismului. TEMA 2  verificarea buteliei si calculul posibilitatii de utilizare.  mars fortat in cadenta progresiva pana la golirea buteliei - citirea indicatiei manometrului, stabilirea consumului realizat,verificarea pulsului militarului, pauza 10 minute, hidratarea organismului. TEMA 3 

verificarea buteliei si calculul posibilitatii de utilizare.  antrenament in transportul unei victime de catre echipe de 2 militari, folosind diferite procedee, timp de 15 min. fiecare echipa - citirea indicatiei manometrului, stabilirea consumului realizat,verificarea pulsului militarului, pauza 10 minute, hidratarea organismului. Pentru temele de educaţie fizică se recomandă parcurgerea următoarelor tipuri de trasee (se vor completa şi se vor modifica funcţie de asigurarea materială avută la dispoziţie) se vor:

TRASEUL NR. 1 Start – alergare 15m – trecere peste obstacole asimetrice – deplasare 15m – străbătut teren accidentat – alergare 10m – trecere peste puntea suspendată – mers în diferite moduri (aplecat, ghemuit) 20m – transportul unui manechin pe o distanţă de 20m – Sosire.

TRASEUL NR.2 Start – alergare 15m – escaladat gard 2m – trecerea peste puntea suspendată (bancă, trunchi copac) – sărituri peste obstacole (gropi) – marş forţat 30m transportând o greutate pe umeri - Sosire.

TRASEUL NR.3 Start – alergare 15m – tras un cauciuc aflat la 15m cu furtunul de refulare – alergare 20m – trecerea peste o bârnă (punte) – sărituri succesive (simularea trecerii unui curs de apă de joasă adâncime) – trecere peste piloni inegali (pietre) – deplasare 20m – Sosire. pagina 118 din 161

TEMĂ: ACTIVITATEA ECHIPEI DE SALVARE PENTRU RECUPERAREA PERSOANELOR ŞI ANIMALELOR ÎNECATE (IMOBILIZATE ÎN SITUAŢII DEOSEBITE )

Exerciţiul 1. : Garda de intervenţie este anunţată pentru recuperarea a două persoane dispărute, aflate la pescuit într-o barcă pe lacul de acumulare (lac, iaz, bazine de decantare). Ajunşi la locul intervenţiei echipajele sunt informate de martorii aflaţi pe malul apei că aceştia au comunicat în urmă cu aproximativ 10 minute pentru ultima dată cu victimele. Se cere: recuperarea victimelor şi stabilirea împrejurărilor producerii situaţiei.

Exerciţiul 2. Garda de intervenţie este anunţată pentru a interveni la recuperarea unui animal (cal) dintr-un iaz; Animalul, nesupravegheat, s-a speriat de trecerea unui camion prin zonă, a intrat în apă, şi a rămas împotmolit în nămol. Se cere: Recuperarea animalului şi predarea acestuia către stăpân.

Exerciţiul 3. Garda de intervenţie este solicitată pentru recuperarea unei persoane dispărute în zona râului Suceava – pod pasarelă (punte suspendată Vicov, pod Siret etc.). ajunşi la locul intervenţiei echipajele sunt informate că un pescar a dispărut în apă în încercarea de a-şi salva colegul căzut. Acesta a fost ajutat să ajungă la mal, salvatorul dispărând în adâncuri. Se cere: acordarea primului ajutor persoanei aflate pe mal în stare de şoc şi recuperarea corpului persoanei dispărute.

Exerciţiul 4. Garda de intervenţie este solicitată la un accident rutier produs în zona podului de peste râul Suceava (Siret) – zona Frătăuţii Noi (Zamostea). Ajunşi la faţa locului echipajele au constatat că în urma coliziunii între două autoturisme, acestea au plonjat de la o înălţime de aproximativ 10 metri în albia râului. În urma accidentului trei persoane sunt dispărute iar alte două au fost proiectate în zonă având multiple traumatisme. Se cere: acordarea primului ajutor victimelor şi recuperarea celorlalţi pasageri. Exerciţiul 5. Garda de intervenţie este solicitată pentru acordarea ajutorului privind recuperarea a două animale (cai) în zona Ulma (Volovăţ, Văşcăuţi). La faţa locului s-a constatat că o persoană cu un atelaj a încercat traversarea râului printr-o zonă ce a suferit modificări în urma inundaţiilor. Cei doi cai s-au înnecat in urma rasturnarii atelajului si nu pot fi recuperati. Se cere: recuperarea animalelor si a atelajului

PROCEDURĂ PRIVIND DESFĂŞURAREA ACŢIUNILOR DE INTERVENŢIE pagina 119 din 161

PENTRU RECUPERAREA DE PERSOANE ( animale) ÎNECATE ( la nivelul detasamentului de interventie)

DESCRIEREA PROCEDURII Nr. ACTIVITATEA Crt. 1. PREMERGATOR ACTIUNILOR DE INTERVENTIE Responsabilităţile personalului operativ pentru executarea operaţiunilor principale de desfăşurare a intervenţiei: - -încadrarea în baremele de alertare şi deplasare la intervenţie -stabilirea corectă a forţelor şi mijloacelor cu care se intervine * îmbarcarea materialelor necesare intervenţiei (ancore, corzi, cordiţe, căngi, ancore, prăjini, centuri de siguranţă, hamuri) *remorcarea bărcii pneumatice( cand se impune functie de situatie)

CINE EXECUTĂ

TERMEN

-comandantul -C+1-3 minute detasamentului, sefii alertarea C+n minute G.I.S. (n=nr de kilometri) -comandantul intervenţiei (şef - la alertare G.I.S.)

comandantul interventiei si sefii gis prin radiotelefonist

+ - partea I C+2 min -partea II C+10 min de la localizare -C+1ora la interventiile de durata Nota : Stabilirea tinutei de interventie, functie de - garda de intervenţie -partea III - C +10 min dupa anotimp si de faptul ca tinuta NOMEX ajungerea in acumuleaza foarte usor apa si nu se poate subunitate inota in caz de accident( cadere in apa) - stabilirea responsabilului si modului de - şeful G.I.S. transmitere a datelor preliminare radiotelefonist

C+n+n1 minute (n1=nr de km n= nr. de minute necesare alertarii)

- deplasarea la locul intervenţiei 2.

LA AJUNGEREA LA LOCUL INTERVENTIEI Seful Culegerea datelor privind producerea comandantul evenimentului intervenţiei - cooptarea cetăţenilor martori - culegerea informatiilor privind zona si locul producerii evenimentului

3.

Stabilirea personalului conducere a intervenţiei

şi

structurilor

de Comandantul intervenţiei


locul

La organizarea intervenţiei pagina 120 din 161

numirea personalului de conducere a intervenţiei - stabilirea necesarului de forţe, asigurat pe urgenţe - stabilirea dispozitivului de intervenţie pe o rază de aproximativ 200-300 m aval de locul producerii evenimentului - menţinerea calmului cetăţenilor martori prin conlucrare cu poliţia şi jandarmeria - stabilirea zonelor de căutare, în principal maluri, poduri, grote, zone de liniştire - pe apa stătătoare se vor utiliza balize de marcare a perimetrelor de căutare pentru extinderea ariei de acţiune - dupa caz, cand exista aprobare se va interveni cu mai multe echipaje si pe arie mai extinsa sub coordonare unitara -

C1 + 3 min. Şef GIS comandantul intervenţiei

şi


şi

DESFASURAREA INTERVENTIEI -inceperea cautarilor cu materialele din dotare Şef GIS pe zonele stabilite - rascolirea terenului si dezafectarea comandantul intervenţiei punctelor cu aluviuni -cautarea zonelor de depunere a materialelor, ( unda de viitura poate transporta cu usurinta persoanele pe zone extinse) - extinderea căutărilor în aval în zone cu aluviuni la distanţe de câţiva km - utilizarea câinilor dresaţi pentru căutări de persoane CAND EXISTA INFORMATII CA PERSOANELE POT FI IN ZONE IZOLATE( in puncte de refugiu formate de cursurile de apa in urma viiturii) - stabilirea personalului care intervine, a modului de lucru, prezentarea măsurilor de securitate - echiparea servantilor cu veste de salvare si cu materialele ordonate functie de situatie - lansarea bărcii la apă daca este cazul si apa in regresie dupa viitura

C1 + 5 min.

şi

ATENTIE- nu se va executa asigurarea servantilor de manerele barcii, sau alte zone ale acesteia ATENTIE-pe viitură nu se va folosi motorul Lansarea barcii nu se va efectua cu pupa spre amonte - menţinerea legăturii cu punctul de comandă al ISU pentru prevenirea personalului în eventualitatea unor alte viituri pagina 121 din 161

-se va alege traseul cel mai sigur si cunoscut sau prezentat cu sanse optime ATENTIE -chiar daca sunt informatii ale persoanelor din zona privind terenul, acesta cu siguranta a fost schimbat si modificat de viitura - după recuperarea trupului, solicitarea serviciului de medicină legală pentru preluarea acestuia întocmirea documentelor la locul intervenţiei, transmiterea datelor la punctul de comandă al I.S.U.


DE REŢINUT: Se respectă aceleaşi operaţiuni ca şi cele menţionate la salvarea persoanelor şi animalelor surprinse de viituri cu următoarele completări: echipajele de căutare vor sectoriza zona de acţiune şi vor cerceta amănunţit pentru prima perioadă la locul producerii evenimentului; - se vor efectua marcări ale zonelor de căutare deoarece acţiunile sunt de durată, necesită efort susţinut şi se execută pe suprafeţe întinse. ATENŢIE: -

Cursul apei pe timpul viiturii de regulă este diferit de cel de după retragere. Se impune a se stabili funcţie de informaţiile culese la faţa locului, sectoare de căutare în afara celor din zona albiei. DE REŢINUT: Pe timpul căutării în ape stătătoare se impune balizarea zonelor astfel încât să nu existe o suprapunere a acţiunii.

pagina 122 din 161

PROCEDURĂ PRIVIND DESFĂŞURAREA ACŢIUNILOR DE INTERVENŢIE PE TIMPUL INUNDATIILOR IN SCOPUL LIMITARII SI INLATURARII EFECTELOR ACESTORA ( la nivelul detasamentului de interventie)

DESCRIEREA PROCEDURII Nr. ACTIVITATEA Crt. 1. PREMERGATOR ACTIUNILOR DE INTERVENTIE

CINE EXECUTĂ

TERMEN

-C+1-3 minute alertarea Responsabilităţile personalului operativ pentru - C+n minute (n=nr executarea operaţiunilor principale de desfăşurare a -comandantul de kilometri) intervenţiei: detasamentului, - la alertare - -încadrarea în baremele de alertare şi deplasare la sefii G.I.S. - partea I C+2 min -partea II intervenţie -comandantul -stabilirea corectă a forţelor şi mijloacelor cu intervenţiei (şef C+10 min de la localizare locului care se intervine G.I.S.) afectat -stabilirea persoanelor si modului de Suplimentat la in -C+1ora transmitere a informatiilor, a datelor operative personalul de punctul de interventiile tanundu-se cont de amploarea interventiilor durata comanda -partea III - C +10 min dupa ajungerea in subunitate C+n+n1 minute (n1=nr de km n= nr. de minute necesare alertarii) -

-

transmiterea informatiilor privind introducerea codului de avertizare meteo sau hidro, a zonelor de pericol, a cursurilor de apa ce pot afecta localitatile

in punctul de primirea comanda si prin La informarilor mesaje sms Cdt. detasament

Sefii gis MASURI PRELIMINARE ALERTARII *instiintarea personalului din turele libere personalul despre introducerea codului de avertizare * îmbarcarea materialelor necesare intervenţiei (ancore, corzi, cordiţe, căngi, ancore, prăjini, centuri de siguranţă, hamuri) *remorcarea bărcii pneumatice( cand se impune

si La primirea informarilor

pagina 123 din 161

functie de situatie) *imbarcarea mijloacelor de iluminare(generator) pentru situatiile cand se impune Nota: se poate apela la autospecialele de descarcerare in situatiile deosebite( de regula autospecialele de descarcerare vor fi in rezerva pentru evenimente grave si cu risc maxim)

- comandantul interventiei si sefii gis prin radiotelefonist

- stabilirea responsabilului si modului de transmitere garda a datelor preliminare in punctul de comanda ( un sef intervenţie gis din tura libera)

de

C+n+n1 minute (n1=nr de km n= nr. de minute necesare alertarii functie de situatie

- deplasarea la locul intervenţiei

2.

3.

LA AJUNGEREA LA LOCUL INTERVENTIEI Culegerea datelor privind producerea evenimentului - cooptarea cetăţenilor martori - culegerea informatiilor privind zona si locul producerii evenimentului Stabilirea personalului şi structurilor de conducere a intervenţiei - numirea personalului de conducere a intervenţiei - stabilirea necesarului de forţe, asigurat pe urgenţe functie de situatia gasita - culegerea si prelucrarea informatiilor privind persoanele aflate in pericol DESFASURAREA INTERVENTIEI PE TIMPUL VIITURILOR, REVARSARILOR DE APA -coptarea CLSUsi a persoanelor credibile in actiunile imediate de salvare a persoanelor aflate in pericol NOTA:se vor urmari operatiunile din cadrul Procedurii salvarilor persoanelor surprinse de viituri - menţinerea calmului cetăţenilor martori prin conlucrare cu poliţia şi jandarmeria - evacuarea persoanelor care nu au raspuns avertizarilor in timpul stabilit -realizarea digurilor sau a barajelor pentru devieri de torenti de apa sau chiar cursuri cand exista mijloace -deblocarea podetelor, a cursurilor prin inlaturarea aluviunilor , a materialelor ce au produs blocaje - urmarirea zonelor unde se produc blocajele torentilor de apa, sau cursuri( capuri de pod, podete, poduri), si dirijarea apei -evacuarea materialelor din locuintele si obiectivele ce pot fi afectate

Seful GIS, La locul intervenţiei comandantul intervenţiei Comandantul intervenţiei


Şef GIS şi comandantul C1 + 5 min. intervenţiei

comandantul intervenţiei si sefii gis, cdt. echipaje

pagina 124 din 161

-transportul persoanelor afectate in zone de siguranta ( scoli, camine, internate, sali de sport) - raportarea nevoilor persoanelor afectate de precipitatii, inundatii, asistenta medicala si hrana DESFASURAREA INTERVENTIEI DUPA RETRAGEREA APELOR NOTA: Constituirea de comisii mixte de la inspectorat(subunitati) si primarii(CLSU) pentru stabilirea prioritatilor de interventie in inlaturarea efectelor, stabilirea eficientei actiunii de evacuare a apei daca panza freatica nu este in retragere -formarea grupului de echipaje pentru actiunile ulterioare, flux permanent cu personal, inclusiv din turele libere -consolidarea locuintelor ce se pot prabusi , pana la evacuarea bunurilor si transportul acestora in zone indicate - rascolirea terenului si dezafectarea punctelor de trecere ale populatiei spre locuinte, de aluviuni -indepartarea aluviunilor, mălului din locuinte si de pe principalele zone de acces -recuperarea bunurilor ce se pot refolosi -decolmatarea fantanilor, prioritar pe grupuri de locuinte - la ordin distribuirea de ajutoare populatiei, si a apei potabile - mentinerea permanenta a legaturii cu membrii CLSU pentru culegerea informatiilor cu nevoile din localitatile afectate, transmiterea informatiilor de actiune turelor de serviciu întocmirea documentelor la locul intervenţiei,centralizarea datelor din teren in punctul de comanda al detasamentului si transmiterea datelor la punctul de comandă al I.S.U. Nota: Timpul C este considerat momentul anuntarii interventiei Timpul C1 este considerat momentul ajungerii la locul intervenţiei

La antrenamentul cu aparatul de respirat se recomandă parcurgerea următoarelor teme:

TEMA 1  verificarea buteliei si calculul posibilitatii de utilizare.

pagina 125 din 161

 mers in cadenta progresiva cu aparatul timp de 10 minute – citirea indicatiei manometrului, stabilirea consumului realizat,verificarea pulsului militarului, pauza 10 minute, hidratarea organismului  parcurgeraea unui traseu astfel : escaladarea unui gard, trecerea peste casuta macheta, trecerea printr-un tunnel sau capcana pisica, trecerea peste barna de echilibru, parcurgerea unui teren accidentat ( cauciucuri, arbori defrisati, etc.) - citirea indicatiei manometrului, stabilirea consumului realizat,verificarea pulsului militarului, hidratarea organismului. TEMA 2  verificarea buteliei si calculul posibilitatii de utilizare.  mers in cadenta progresiva cu aparatul timp de 30 minute – citirea indicatiei manometrului, stabilirea consumului realizat,verificarea pulsului militarului, pauza 10 minute, hidratarea organismului  exercitii de forta la helcometru si scara oblica  verificarea pulsului militarului, hidratarea organismului TEMA 3  verificarea buteliei si calculul posibilitatii de utilizare.  mers in teren accidentat (varianta 1 din dosarul de pregatire) timp de 20 minute - citirea indicatiei manometrului, stabilirea consumului realizat, verificarea pulsului militarului, pauza 10 minute, hidratarea organismului. TEMA 4  verificarea buteliei si calculul posibilitatii de utilizare.  parcurgerea unui traseu in care sa se desfasoare activitati de efort sustinut (deplasarea unei anvelope prin rasturnare- pe o anumita distanta, urcarea treptelor pana la etajul II al corpului administrative, alte exercitii fizice – flotari , genuflexiuni, tractiuni, uracrea si cobaorarea pe A.Sp.I.S.I. ) - citirea indicatiei manometrului, stabilirea consumului realizat,verificarea pulsului militarului, pauza 10 minute, hidratarea organismului. TEMA 5  verificarea buteliei si calculul posibilitatii de utilizare.  mers in teren accidentat (varianta 1 din dosarul de pregatire) timp de 20 minute - citirea indicatiei manometrului, stabilirea consumului realizat, verificarea pulsului militarului, pauza 10 minute, hidratarea organismului. TEMA 6  verificarea buteliei si calculul posibilitatii de utilizare.  mars fortat in cadenta progresiva pana la golirea buteliei - citirea indicatiei manometrului, stabilirea consumului realizat,verificarea pulsului militarului, pauza 10 minute, hidratarea organismului. pagina 126 din 161

TEMA 7  verificarea buteliei si calculul posibilitatii de utilizare.  antrenament in transportul unei victime de catre echipe de 2 militari, folosind diferite procedee, timp de 15 min. fiecare echipa - citirea indicatiei manometrului, stabilirea consumului realizat,verificarea pulsului militarului, pauza 10 minute, hidratarea organismului. TEMA 8  verificarea buteliei si calculul posibilitatii de utilizare.  parcurgerea unui traseu prin curte, avand vizorul obturat, militarul ajutandu-se doar de indicatiile colegului din binom - citirea indicatiei manometrului, stabilirea consumului realizat,verificarea pulsului militarului, pauza 10 minute, hidratarea organismului.

TEMĂ: ACTIVITATEA ECHIPEI DE SALVARE A PERSOANELOR ŞI ANIMALELOR DE SUB DĂRÂMĂTURI

Exerciţiul 1. În urma unui cutremur ce s-a resimţit în oraş cu o magnitudine de circa 6 grade, în zona străzii 1 Mai (bloc turn)(cartier Vest Siret, cartier Centru Vicov), mai multe clădiri s-au prăbuşit, îndeosebi blocuri de locuinţe. Garda de intervenţie este solicitată pentru salvarea, evacuarea de sub dărâmături a unei familii cu 8 membrii ce nu a reuşit să se evacueze şi care se află sub dărâmături. Se cere: salvarea persoanelor şi consolidarea elementelor de construcţii.

Exerciţiul 2. În urma unei acumulări de gaz pe casa scării unui bloc de locuinţe a avut loc o explozie ce a dislocat mai multe elemente de construcţie (pereţi despărţitori). După primele informaţii au fost surprinse de explozie şi se află sub dărâmături 3 persoane Nu se cunoaşte starea celorlaţi locatari şi numărul acestora. Se cere: salvarea, evacuarea de sub dărâmături a victimelor, acordarea primului ajutor şi transportarea acestora la cea mai apropiată unitate medicală. pagina 127 din 161

Exerciţiul 3. O acumulare de gaz l a o centrală termică a dus la producerea unei explozii ce a surprins 2 persoane în urma dislocării elementelor de construcţie din zonă. Se cere: evacuarea victimelor de sub dărâmături, acordarea primului ajutor şi transportul acestora la cea mai apropiată unitate medicală.

Exerciţiul 4. În urma unui accident rutier un autocamion de mare capacitate a derapat şi a lovit o gospodărie. În urma coliziunii planşeul construcţiei s-a prăbuşit şi a produs 4 victime. Se cere: descarcerarea şi evauarea victimelor, acordarea primului ajutor şi transportul acestora la spital.

Exerciţiul 5. În urma ploilor abundente şi a viiturii create au fost distruse de apă un grup de locuinţe. După scăderea debitului apei s-a primit informaţia că într-o locuinţă, sub elemente de construcţie şi aluviuni se află un grup de persoane ce nu a reuşit să se evacueze. Se cere: salvarea, evacuarea acestora şi acordarea primului ajutor.

Exerciţiul 6. În urma unei explozii într-un beci aflat la subsolul unui imobil, datorită nerespectării normelor de către o persoană ce transvaza GPL în butelii a avut loc un incendiu. Ajunşi la faţa locului echipele de salvatori au constatat că incendiul se manifesta la subsol, proprietarul se afla sub dărâmături fără a se cunoaşte locaţia şi starea acestuia. Se cere: localizarea, lichidarea incendiului, înlăturarea materialelor, salvarea şi evacuarea victimei, acordarea primului ajutor acesteia

PROCEDURĂ PRIVIND DESFĂŞURAREA ACŢIUNILOR DE INTERVENŢIE pagina 128 din 161

PENTRU SALVAREA PERSOANELOR DE SUB DARAMATURI ( la nivelul detasamentului de interventie)

DESCRIEREA PROCEDURII Nr. ACTIVITATEA Crt. 1. PREMERGATOR SITUATIILOR DE URGENTA Responsabilităţile personalului operativ pentru executarea operaţiunilor principale de desfăşurare a intervenţiei: - * încadrarea în baremele de alertare şi deplasare la intervenţie stabilirea corectă a forţelor şi mijloacelor cu care se intervine * îmbarcarea materialelor necesare intervenţiei (dispozitiv cu scripete, ARIAC, corzi, cordiţe, căngi, ancore, prăjini, centuri de siguranţă, hamuri) - stabilirea responsabilului si modului de transmitere a datelor preliminare -echiparea adecvata a personalului cu echipament ce permite manevre in case de scări sau spaţii înguste -dotarea in limita posibilitatilor cu furtun de alimentare de la buteliile de oxigen cu lungimi adecvate(10-15 m) pentru locurile unde nu se poate interveni cu aparatul in spate, unde nu se pot executa manevre

CINE EXECUTĂ

TERMEN

-comandantul -C+1-3 minute detasamentului, sefii alertarea C+n minute G.I.S. (n=nr de kilometri) -comandantul intervenţiei (şef - la alertare G.I.S.) - partea I C+2 comandantul min interventiei si sefii gis -partea II C+10 min de la prin radiotelefonist - şeful G.I.S. + localizare -C+1ora la radiotelefonist interventiile de durata -partea III - C +10 min dupa ajungerea in subunitate

-C+n+n1 minute (n1=nr de km n= nr. de minute necesare alertarii) GIS, La locul intervenţiei

- garda de intervenţie - deplasarea la locul intervenţiei 2. 3.

Culegerea datelor privind producerea evenimentului - cooptarea cetăţenilor martori LA AJUNGEREA LA LOCUL INTERVENTIEI Stabilirea personalului şi structurilor de conducere a intervenţiei - numirea personalului de conducere a intervenţiei - stabilirea necesarului de forţe, asigurat pe urgenţe( necesar de



Şef GIS comandantul

şi pagina 129 din 161

salvatori din alte ture de serviciu) - culegerea informaţiilor dacă victima este în viaţă şi în ce condiţii s-a produs evenimentul - stabilirea mediului toxic şi a substanţelor ce au generat evenimentul sau cauzele producerii acestuia PE TIMPUL INTERVENTIEI - stabilirea daca se impune realizarea unei actiuni imediate in conditii de risc maxim dar cu sanse optime de salvare a victimelor( victimei) - stabilirea masurilor de securitate de minima siguranta pentru a nu se produce afectarea personalului propriu -stabilirea semnelor si semnalelor intre servantii salvatori pentru o buna comunicare cand se afla in imposibilitatea folosirii mijloacelor de comunicatii - stabilirea legăturii cu victima - verificarea şi stabilirea masurilor de securitate - inspectarea şi deplasarea treptată în spaţiu a salvatorilor - menţinerea calmului cetăţenilor martori prin conlucrare cu poliţia şi jandarmeria - stabilirea personalului care intervine, a modului de lucru, - realizarea consolidarii locului unde se intervine - pătrunderea la victimă, ancorarea şi asigurarea acesteia (eventual şi acordarea primului ajutor medical) ATENTIE- se va actiona in grup de militari pentru a fi permisa retragerea imediata a personalului propriu - recuperarea salvatorilor dupa ancorarea victimelor - recuperarea propriu-zisă a victimei ( victimelor), acordarea primului ajutor medical, transportul acesteia la UPU întocmirea documentelor la locul intervenţiei, transmiterea datelor la punctul de comandă al I.S.U.

intervenţiei C1 + 5 min. Personalul intervenţie Şef GIS comandantul intervenţiei

de


de


şi

şi


pagina 130 din 161

Salvarea persoanelor îngropate sub daramaturi DE REŢINUT următoarele masuri: • • • • • • •

restricţionarea sau oprirea circulaţiei vehiculelor de mare tonaj care produc trepidaţii; întreruperea curentului electric, a apei si gazelor in zona respectivă; căutarea persoanelor rănite sau blocate; stabilirea locaţiei acestora; luarea legăturii cu victimele; după caz, acordarea primului ajutor medical până la extragere, dacă este posibil; transportarea acestora. Descoperirea şi identificarea persoanelor căzute (blocate) se execută prin ascultare, căutare, îndepărtarea materialelor şi localizarea acestora sau prin folosirea aparaturii de amplificare a zgomotelor si sunetelor produse de supravieţuitori. Îndepărtarea daramaturilor când este cazul se face de sus in jos, manual. Utilajele grele se vor folosi numai pentru îndepărtarea elementelor de construcţii mari care împiedică accesul spre victimă sau pentru crearea tunelelor de acces spre victime Când intrările în subsoluri sunt blocate de cantitati mari de daramaturi, pătrunderea se realizează prin puţuri executate paralel cu pereţii sau prin tunele de secţiune triunghiulara sau trapezoidala, căptuşite la exterior cu scânduri, traseul acestora urmând a ocoli conductele de apa, gaze si cablurile electrice întâlnite. Operaţiile de taiere, de spargere executate in pereţi si cele de demolare se vor realiza numai după consolidarea elementelor de construcţie, iar golurile practicate vor avea forma de „V” cu vârful in jos. DE REŢINUT: Se acţionează în regim de urgenţă doar în situaţiile în care există şanse reale de recuperare în viaţă a persoanelor. Se utilizează panouri, stâlpi siguri pentru consolidarea elementelor de construcţie, înaintându-se treptat şi fără suplimentarea greutăţii pe locul acţiunii. ATENŢEI: Greutatea servanţilor impune evacuarea materialelor în prealabil pentru evitarea suprasarcinii.

Modele de realizare a tunelelor de acces:

pagina 131 din 161

DE REŢINUT: Peretii portanti sau despartitori, stalpii sau planseele etc., prezinta pericolul ca la incercarile de deblocare sa se prabuseasca si sa provoace noi victime, atat din randul celor ce urmeaza sa fie salvati , cat si al salvatorilor. In situatia cand activitatea de salvare presupune un volum mare de munca si timp îndelungat se va ţine cont de următoarele: -

sa se efectueze deschideri in ziduri si plansee: pagina 132 din 161

o pentru asigurarea aerisirii, o pentru introducerea apei potabile si medicamentelor necesare acordarii primului ajutor material, a alimentelor o pentru introducerea sorburilor, tuburilor de aspiraţie, pentru evacuarea apei in cazul inundarii subsolurilor si adaposturilor. IMPORTANT: - Se vor folosi toate mijloacele tehnice din dotarea autospecialei pentru evacuarea fumului, gazelor si pentru iluminat (motocompresorul, perforatorul, ciocanul pneumatic, fierastraul cu panza abraziva, clestele de taiat fier-beton, aparatul de sudura, electroexhaustorul si electroventilatorul etc.). DE REŢINUT: Cand caile de acces permit apropierea, amplasarea si folosirea macaralelor (a automacaralelor), acestea vor fi utilizate cu prioritate, intrucat sunt utilaje de mare randament. In cazul lipsei macaralelor sau al imposibilitatii folosirii lor , comandantul intervenţiei va stabili sa se confectioneze pe loc dispozitive improvizate pentru ridicarea si indepartarea elementelor prabusite, in scopul realizarii unor treceri pe sub daramaturi, in vederea ajungerii, cat mai rapid, in zonele cu victime. Pentru construirea acestor dispozitive se folosesc stalpi, barne sau conducte de otel.

MIJLOACE IMPROVIZATE DE RIDICARE A ELEMENTELOR DE CONSTRUCTIE PRABUSITE

1. Macaraua-stalp.Se construieste dintr-un stalp sau o grinda, care se ingroapa 30-40 cm in pamant si se pastreaza in pozitie verticala de catre un ancoraj de cabluri sau corzi de salvare legate de tarusi. La varful stalpului se leaga un palan, iar franghia care pleaca din acesta trece printr-o mufla cu carcasa circulara, aflata la baza stalpului. Pentru a ridica o macara-stalp, se va proceda in felul urmator: se leaga palanul la cca 30cm sub capatul de sus al stalpului, cu 8-9 infasurari, si se asigura capatul cu un nod patrat.Dedesubtul si deasupra legaturii se bat niste placute din lemn , pentru a impiedica alunecare franghiei. La capatul carligului muflei fixate se executa cel putin doua infasurari, dupa care se leaga gura carligului. Se asaza apoi baza stalpului in groapa unde acesta trebuie sa fie ridicat. Deoarece dintr-o franghie (coarda sau cordita) se pot executa doua ancoraje, acestea vor fi de cca patru ori mai lungi decat stalpul. Se leaga mijlocul fiecarei franghii, cu un nod dublu, de capul de sus al stalpului, pe deasupra legaturii pentru scripete. Dupa legare, Franghiile se dirijeaza inspre punctele unde trebuie sa fie ancorate. Ancorarea lor se face in parti opuse, pe teren, cu ajutorul tarusilor. Se efectueaza o noua legatura, la 60-90 cm de la baza stalpului, fixandu-se mufla articulatain asa fel ca si cea din capatul de sus al stalpului. Se trage apoi sistemul de scripeti pana la sursa de putere. 2. In unele cazuri este recomandabil ca in locul unei macarale-stalp sa se foloseasca un dispozitiv de ridicare cu doua picioare. Deschiderea celor doua picioare ale suportului nu -

pagina 133 din 161

trebuie sa depaseasca 45 grade; dupa posibilitati e bine sa se lucreze cu un unghi de 30 grade. Cele doua puncte de sprijin de pe sol trebuie sa fie asigurate prin fixarea cu legaturi a unui dulap sau a unei bucati de lemn rotund, ori cu ajutorul unei legaturi de schela (capra). In mod provizoriu, limitarea deschiderii picioarelor dispozitivului se poate realize si prin legarea acestora cu o funie (corzi, cordite), care se prinde cu ajutorul unor noduri. Fixarea aparatului de ridicat la capatul superior al suportului se realizeaza prin asezarea pe suport a unei bucle (lat), eventual a unui inel realizat din franghie, care trebuie insa sa posede capacitatea portanta necesara. Suportul cu doua picioare se fixeaza cu ajutorul a doua franghii (coarda, cordite) de ancorare, care sunt fixate la capatul superior al acestuia. Ancorarea se realizeaza ca si la macaraua-stalp. 3. Un alt dispozitiv de ridicat este suportul trepied, format prin legarea a trei picioare support, cu ajutorul unei legaturi. Acest support serveste pentru ridicarea unor sarcini mai grele si prezinta avantajul ca nu necesita nici un fel de ancorare.

PROCEDEE DE EXECUTARE A DESCHIDERILOR IN ZIDURILE SUBSOLURILOR SAU ADAPOSTURILOR BLOCATE

In toate situatiile descrise mai sus, in afara de executarea tunelului si de captusirea lui, se pune si problema modului cum se executa deschiderile in zidurile subsolurilor sau adaposturilor blocate, pentru a se putea patrunde in incaperile sau zonele cu persoane de salvat. Zidurile cel mai frecvent intalnite in compunerea subsolurilor si adaposturilor sunt de urmatoarele tipuri: -

ziduri de caramida cu mortar de var; ziduri de caramida cu mortar de ciment; ziduri de piatra cu mortar de ciment; ziduri din beton simplu sau armat; ziduri mixte din beton simplu si caramida; ziduri din panouri prefabricate. Pentru practicarea deschiderilor in aceste ziduri, se vor folosi mijloacele simple sau tehnice din doatare, astfel:

a) La zidaria din caramida cu mortar, se va actiona cu dalta si ciocanul, spitul, ranga, perforatorul, ciocanul pneumatic, toporul, tarnacopul, etc., la inceput in zona mortarului, pana la desprinderea primelor caramizi, apoi restul acestora se vor desprinde cu usurinta. Zidaria va fi desfacuta in asa fel ca in partea superioara a deschiderii sa se creeze o bolta in forma de “V” intors. Daca exista pericol de prabusire a partii superioare a zidului, in acea zona se va fixa un buiandrug din lemn sau metal.

pagina 134 din 161

b) Intrucat zidaria din caramida cu mortar de ciment este mai rezistenta decat cea cu mortar de var, oeratiunea va fi mai grea si de durata mai lunga. Se vor folosi cu precadere mijloacele tehnice din dotare (perforatoarele si ciocanele pneumatice), situatie in care caramizile nu se vor mai desface uniform, ci sub forma de sparturi.

c) Zidurile de piatra sunt construite cu pietre mari sau mici. Spargerea acestora se executa mai greu cu dalti si ciocane de mana si mai usor cu ciocane pneumatice. Dupa spargerea unei pietre, celelalte se desprind intregi, prin actionarea la rosturi.

d)Spargerile in zidurile din beton, beton armat sau din panouri prefabricate se executa cu spitul si ciocanu, dar mai ales cu perforatoarele si ciocanele pneumatice . Armatura de beton a acestora se taie cu clestele de fier-beton, bomfaierul, fierastraul cu panza abraziva sau cu flacara oxiacetilenica.

MASURI DE PROTECTIE A SERVANTILOR LA EXECUTAREA TUNELURILOR SUB DARAMATURI

DE REŢINUT: Pe timpul sapaturilor elementele de constructie din marile gramezi de daramaturi prezinta un permanent pericol de prabusire peste lucrarile efectuate si peste servantii ce actioneaza in aceste locuri; din aceasta cauza, pentru evitarea accidentelor, se va lucra numai in tuneluri sprijinite si cu peretii captusiti. Sub protectia captuselii tavanului, care trebuie sa devanseze in permanenta frontal de lucru cu 80-90 cm, se va actiona pentru inaintare pe traseul tunelului. ATENŢIE: Pe masura inaintarii in tunel, se vor executa, in mod obligatoriu, operatiunile de armare, neadmitandu-se un front mai lung de 90 cm neprotejat. Elementele de constructie compacte, gasite pe traseul lucrarilor, nu se degajeaza, dar se sprijina temeinic cu bile sau cu bare metalice. Se recomanda, mai degraba, schimbarea traseului tunelului, decat sa se incerce strapungerea sau indepartarea unui asemenea element de constructie. DE REŢINUT: Intrucat pe timpul executarii tunelului sau a lucrarilor de acces printre daramaturi se degaja praf in cantitati foarte mari, comandantul interventiei este obligat sa asigure conditii optime de lucru servantilor, in special in tuneluri. ATENŢIE: Se va asigura exhaustarea prafului cu ajutorul exhaustoarelor din dotarea autospecialei pentru evacuarea fumului, gazelor si pentru iluminat si alimentarea punctelor de lucru cu aer neviciat, prin intermediul electroventilatoarelor din dotare sau al compresorului. Pentru pagina 135 din 161

reducerea presiunii de refularea aerului in tunel, se recomanda folosirea unei cutii metalice sau din lemn, prevazuta cu orificii de intrare-iesire la capete si avand la mijloc o placa cu mai multe orificii, prin care jetul de aer va fi dispersat, fara a turbiona paraful si molozul din frontal de lucru. DE REŢINUT: La intalnirea obstacolelor metalice (plase de sarma, fierul beton din compunerea plaselor sau prefabricatelor, gratare metalice, bare si grinzi etc.), pentru degajarea acestora vor fi folosite mijloacele din dotare: clestele de taiat fier-beton, bomfaierul, fierastraul cu panza braziva sau aparatul de sudura. ATENŢIE: Folosirea flacarii oxiacetilenice trebuie facuta numai după ce s-au luat toate masurile de protectie. DE REŢINUT: Daca pe timpul inaintarii in tunnel vor fi intalnite obstacole de genul conductelor de gaz sau apa, taierea acestora va fi, pe cat posibil, evitata. Atunci cand totusi situatia impune cu necesitate taierea lor, operatiunea va fi facuta numai dupa consultarea specialistilor in domeniul respective si dup ace s-a stabilit posibilitatea concreta a intreruperii alimentarii acestora. DE REŢINUT: In ceea ce priveste cablurile instalatiilor electrice de iluminat si forta, la descoperirea lor se vor lua urmatoarele masuri: - sistarea lucrarilor; - verificarea de catre specialisti, cu ajutorul aparatelor de masura si control, a existentei instalatiilor sub tensiune; - deconectarea instalatiilor aflate sub tensiune, inj cazul cunoasterii sau descoperirii locului de dispunere a tablourilor generale sau a tablourilor de siguranta; - echiparea servantilor ce vor executa taierea cablurilor cu manusi si cizme de cauciuc, cu placa de cauciuc si clesti izolanti; - exhaustarea tunelului, in scopul indepartarii din zona a gaszelor scapate din conductele deteriorate si prevenirii exploziilor; - taierea si izolarea cablurilor instalatiilor de iluminat. ATENŢIE: In cazul in care pe timpul efectuarii sapaturilor vor fi intalnite cabluri ale instalatiilor electrice de forta, se recomanda ocolirea lor, iar in situatii de stricta necesitate, sarcina taierii acestora va fi incredintata numai specialistilor.

ILUMINATUL PUNCTELOR DE LUCRU DE REŢINUT: pagina 136 din 161

In scopul asigurarii unor conditii optime de lucru servantilor sapători si salvatori, pe timpul executarii tunelurilor si armarilor, dar mai ales pe timpul desfasurarii operatiunilor de salvarea victimelor, o foarte mare importanta o are iluminatul locurilor de munca. Comandantul interventiei este obligat, in acest sens, sa foloseasca toate mijloacele de iluminat din dotare (generatoare, lanterne, lampi cu acumulatori, proiectoare sau chiar farurile masinilor de lupta). DE REŢINUT: Este necesar sa se instaleze proiectoare la locul de inaintare in tunel, pe traseul acestuia, cat si la intrarea in el. IMPORTANT: Se vor respecta în detectarea , salvarea , evacuarea si transportul victimelor toate procedurile din prima parte a lucrarii.

SALVAREA ANIMALELOR DE SUB DARAMATURI

DE REŢINUT: Pentru salvarea animalelor ramase blocate sub daramaturile grajdurilor, saivanelor sau ale altor constructii, interventia pompierilor consta, in primul rand, in indepartarea elementelor de constructie prabusite (plansee, ziduri, acoperisuri), folosindu-se toate mijloacele locale precum si cele tehnice din dotarea masinilor de lupta. Elementele combustibile (grinzi, plansee din scandura) se vor taia cu ajutorul fierastraielor, joagarelor si mai ales al motofierăstraielor, pentru aceasta solicitandu-se si sprijinul personalului din zona. Partile taiate vor fi dislocate manual sau prin tractare, daca prin acest ultim procedeu nu se afecteaza stabilitatea gramezii de daramaturi si nu se provoaca raniri ale animalelor. ATENŢIE: Elementele metalice se vor taia cu ajutorul bomfaierelor sau al flacarii oxiacetilenice, respectandu-se cu strictete masurile de prevenire a incendiilor, date fiind marile cantitati de materiale combustibile (pereti, plansee, asterial, invelitori sau furaje) existente in aceste zone de lucru. DE REŢINUT: Peretii din baloti de paie se vor desface prin smulgerea cu ajutorul cangilor. Cand prin recunoastere s-a stabilit ca o parte din elementele de constructie ale grajdurilor sau saivanelor prezinta pericol de daramare, inainte de inceperea operatiunilor de deblocare se va proceda la consolidarea lor cu ajutorul grinzilor din lemn sau metal cu bile sau scnduri, prevenindu-se astfel, prabusirea acestor elemente si accidentarea suplimentara a animaleor neevacuate. Pe masura ce se indeparteaza daramaturile, se scot animalele din grajduri, saivane, padocuri, maternitati sau cotete, folosindu-se procedeele clasice. pagina 137 din 161

Animalelor ranite li se va acorda asistenta veterinara corespunzatoare si apoi vor fi adapostite in grajdurile vecine neafectate sau vor fi legate si supravegheate in aer liber. Scoaterea animaleor si transportarea lor inafara constructiilor afectate va fi facuta de un ingrijitor mai ales in cazul taurinelor sau cabalinelor care ridica probleme in astfel de situatii lasandu-se greu stapanite si putand provoca accidente din cele mai grave.

SALVAREA VALORILOR CULTURALE DE SUB DARAMATURI

Avand in vedere valoarea inestimabila a unor lucrari artistice, tehnice, literare sau istorice prinse sub daramaturi, problema recuperarii acestora in conditii cat mai bune devine o datorie morala si de onoare a trupelor de pompieri. Ajuns la locul calamitatii, comandantul interventiei este obligat ca, pe timpul recunosterii, in cooperare cu persionalul ethnic sau specialistii din obiectiv (muzee, expozitii, seifuri, biblioteci, depozite etc.) sa localizeze zona de daramaturi unde se gasesc ingropate aceste valori, apartinand, majoritatea lor patrimoniului national. IMPORTANT: De asemenea, comandantul interventiei trebuie sa: stabileasca starea elementelor de constructie in zona in care sunt blocate aceste bunuri; - sa precizeze necesitatea si posibilitatea consolidarii planseelor si zidurilor; - sa stabileasca si să ia masuri de realizare printre daramaturi , a unor drumuri cat mai scurte de acces in zona cu valori materiale; ATENŢIE: -

Se interzice refularea apei sau a altor substante care ar afecta integritatea valorilor respective; DE RETINUT: Se impune a se organiza impreuna cu organele de politie paza acestor zone. Actiunea de salvare a valorilor culturale incepe prin indepartarea cu grija, manual, a daramaturilor, concomitent cu activitatea de consolidare, folosindu-se unul din procedeele analizate mai sus. - In momentul ajungerii in zona probabila de existenta a valorilor vor fi concentrate aici specialistii obiectivului pentru a lucra efectiv sau indruma lucrarile de recuperare. - La descoperirea unei parti din valorile cautate (tablouri, sculpturi, harti, aparate etc.) se sisteaza lucrul si se anunta specialistii. Sub indrumarea acestora, daramaturile vor fi inlaturate cu mare atentie, evitandu-se producerea de noi stricaciuni operelor gasite. Transportul valorilor recuperate se va face potrivit indicatiilor specialistilor, de regula, infasurate iun prelate, covoare sau alte tesaturi, in cutii sau containere si cu nmare grija pentru deplasarea lor in mare siguranta. - Dupa scoaterea din zona afectata, bunurile respective vor fi inventariate si apoi date in grija posesorilor legali in vederea intretinerii sau restaurari lor. La antrenamentul cu aparatul de respirat se recomandă parcurgerea următoarelor teme: -

pagina 138 din 161

TEMA 1  verificarea buteliei si calculul posibilitatii de utilizare.  mers in cadenta progresiva cu aparatul timp de 10 minute – citirea indicatiei manometrului, stabilirea consumului realizat,verificarea pulsului militarului, pauza 10 minute, hidratarea organismului  parcurgerea unui traseu astfel : escaladarea unui gard, trecerea peste casuta macheta, trecerea printr-un tunnel sau capcana pisica, trecerea peste barna de echilibru, parcurgerea unui teren accidentat ( cauciucuri, arbori defrisati, etc.) - citirea indicatiei manometrului, stabilirea consumului realizat,verificarea pulsului militarului, hidratarea organismului. TEMA 2  verificarea buteliei si calculul posibilitatii de utilizare.  mers in cadenta progresiva cu aparatul timp de 30 minute – citirea indicatiei manometrului, stabilirea consumului realizat,verificarea pulsului militarului, pauza 10 minute, hidratarea organismului  exercitii de forta la helcometru si scara oblica  verificarea pulsului militarului, hidratarea organismului TEMA 3  verificarea buteliei si calculul posibilitatii de utilizare.  mers in teren accidentat (varianta 1 din dosarul de pregatire) timp de 20 minute citirea indicatiei manometrului, stabilirea consumului realizat, verificarea pulsului militarului, pauza 10 minute, hidratarea organismului. TEMA 4 

verificarea buteliei si calculul posibilitatii de utilizare. parcurgerea unui traseu in care sa se desfasoare activitati de efort sustinut (deplasarea unei anvelope prin rasturnare- pe o anumita distanta, urcarea treptelor pana la etajul II al corpului administrative, alte exercitii fizice – flotari , genuflexiuni, tractiuni, urcarea si cobarârea pe A.Sp.I.S.I. ) - citirea indicatiei manometrului, stabilirea consumului realizat,verificarea pulsului militarului, pauza 10 minute, hidratarea organismul

Pentru temele de educaţie fizică se recomandă parcurgerea următoarelor tipuri de trasee (se vor completa şi se vor modifica funcţie de asigurarea materială avută la dispoziţie) se vor:

TRASEUL NR. 1

pagina 139 din 161

Start – alergare 15m – trecere peste obstacole asimetrice – deplasare 15m – străbătut teren accidentat – alergare 10m – trecere peste puntea suspendată – mers în diferite moduri (aplecat, ghemuit) 20m – transportul unui manechin pe o distanţă de 20m – Sosire.

TRASEUL NR.2 Start – alergare 15m – escaladat gard 2m – trecerea peste puntea suspendată (bancă, trunchi copac) – sărituri peste obstacole (gropi) – marş forţat 30m transportând o greutate pe umeri - Sosire.

TRASEUL NR.3 Start – alergare 15m – tras un cauciuc aflat la 15m cu furtunul de refulare – alergare 20m – trecerea peste o bârnă (punte) – sărituri succesive (simularea trecerii unui curs de apă de joasă adâncime) – trecere peste piloni inegali (pietre) – deplasare 20m – Sosire.

TRASEUL NR.4 Start – trecerea prin tubul suspendat (cauciuc ridicat pe cadru) – parcurs tubul îngropat – coborâre pe scări – mers târâş pe sub capcana pisică sau pe sub alte obstacole – târât pe o parte sau pe palme şi vârful picioarelor pe o distanţă de 10m – transportat un manechin pe spate (pe o parte) printr-un spaţiu îngust – Sosire.

TRASEUL NR.5 Start – mers ghemuit 20m – trecere peste obstacole asimetrice – vizualizarea unui obiect la distanţă – mers târâş 15m – ridicat un obiect şi transportat pe umeri 25m – trecere printr-un spaţiu îngust – Sosire.

Modalităţi şi aparate ce pot fi utilizate pentru executarea traseelor la educaţie fizică: 1. 2. -

Pentru activităţi executate în lucrul la înălţimi: Urcarea, escaladarea turnului de instrucţie, Escaladarea căsuţei machetă (inclusiv sărituri de pe platformă); Trecerea pe puntea suspendată la înălţime; Urcarea pe scările din dotare; Trecerea pilonilor inegali; Escaladarea gardului de 2 m; Escaladarea gardului de 3 m; Utilizarea funicularului; Parcurgerea frânghiei (cablului) suspendate; Sărituri din foişor; Utilizare diferite tipuri de transport. Pentru activităţi executate în lucrul în subsoluri, beciuri, gropi etc. Mersul în diferite moduri în beciurile subunităţilor(târâţ, ghemuit, aplecat); Parcurgerea capcanei pisică; pagina 140 din 161

3. -

Parcurgerea tubului suspendat şi a celui îngropat; Parcurgerea obstacolelor asimetrice (diferite înălţimi sau cauciucuri); Sărituri în adâncime (puţuri, gropi); Parcurgerea unor trasee prin canele, pe ţevi, conducte termice; Utilizare diferite tipuri de transport şi deplasare; Pentru activităţi executate în lucrul la înec, salvări pe timpul viiturilor Parcurgerea unor zone de teren accidentat; Treceri peste obstacole asimetrice; Treceri peste punţi; Treceri peste bârne de echilibru; Mers în diferite moduri (sărituri şi escaladări de obstacole), alergări în zăpadă, alergări în nisip; Vizualizări de obiecte aflate la distanţă;

Metode utilizate în parcurgerea obstacolelor, aparatelor menţionate -

izualizări şi căutări de obiecte în condiţii de vizibilitate redusă (vizor obturat, întuneric); căutări de obiecte în teren accidentat şi cu diverse obstacole; aruncări de ancoră; aruncări de cange şi tractarea obiectelor; lovituri în cauciuc cu barosul sau cu toporaşul; ridicări pe umeri sau deasupra capului a unor obiecte; răsturnări de cauciucuri; tractări de cauciucuri cu ajutorul furtunurilor de refulare;

ACTIVITĂŢI DE ORGANIZARE ŞI CONDUCERE A PREGĂTIRII PENTRU INTERVENŢIE A PERSONALULUI OPERATIV DIN DETASAMENTELE DE INTERVENTIE

pagina 141 din 161

I. Importanţa şi scopul pregătirii pentru intervenţie  Pregătirea militarilor şi a subunităţilor pentru a acţiona în condiţii de efort îndelungat atât ziua, cât şi în condiţii de vizibilitate redusă, în atmosferă viciată (fum şi gaze toxice), temperaturi ridicate  Pregătirea militarilor pentru intervenţii în cazuri de pericol şi situaţii meteorologice deosebite  Antrenarea personalului pentru cunoaşterea operaţiunilor pentru organizarea şi desfăşurarea intervenţiei, acţiunea operativă a forţelor pentru salvarea persoanelor şi bunurilor materiale în orice situaţie de urgenţă  Pregătirea subunităţilor pentru realizarea şi perfecţionarea cooperării cu celelalte forţe din comitetele pentru situaţii de urgenţă (judeţene, locale) pentru stingerea incendiilor, limitarea şi înlăturarea efectelor calamităţilor naturale şi catastrofelor  Cunoaşterea tehnicii de luptă şi a accesoriilor din dotare şi formarea deprinderilor de mânuire şi folosire cât mai eficientă a substanţelor de stingere  Verificarea personalului privind cunoaşterea raioanelor de intervenţie, a obiectivelor cu risc major, a punctelor vitale şi vulnerabile la situaţii de urgenţă  Scopul principal: ridicarea permanentă a capacităţii de intervenţie, menţinerea subunităţilor la un grad înalt de operativitate, pentru a fi în măsură să intervină cu maximă eficienţă pentru înlăturarea efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă apărute

II. Obiective operaţionale Pregătirea pentru intervenţie a personalului se realizează în scopul formării şi perfecţionării deprinderilor necesare îndeplinirii atribuţiilor în cadrul echipajelor şi gărzilor de intervenţie pentru executarea cu operativitate şi eficienţă a acţiunilor de intervenţie în situaţii de urgenţă. Astfel, responsabilitatea pregătirii revine nemijlocit instructorilor, care, în baza tematicilor la dispoziţie, a cunoştinţelor dobândite, trebuie să fie în măsură să execute instruirea personalului respectând legislaţia în vigoare. Rolul instructorului:  Să indice clar subordonaţilor sarcinile concrete ce le revin la şedinţe  Să predea clar, dinamic, captând atenţia asupra conţinutul şedinţelor  Să urmărească activizarea gândirii subordonaţilor  Să creeze convingere prin punerea de întrebări în legătură cu cele predate  Să aibă simţul răspunderii şi să-l dezvolte pe cel al subordonaţilor faţă de calitatea însuşirii cunoştinţelor  Să repete sistematic cunoştinţele, să le sistematizeze şi să perfecţioneze la subordonaţi deprinderile formate  Să cunoască nivelul real de pregătire al subordonatului  Să conştientizeze subordonaţii de necesitatea păstrării legăturii cu subunitatea, de executare a activităţilor ordonate, Implicaţiile actului de comandă, luarea deciziei, transmiterea ordinului de către instructor • Indiferent de ordin, la ce face acesta referire, este obligatoriu ca ordinul să respecte legile şi regulamentele militare • Circulaţia ordinului trebuie să fie fără distorsiuni, să fie transmis în timp operativ executanţilor • Instructorul va evita în permanenţă condiţiile care pot crea automatisme şi va urmări în fiecare moment stadiul de execuţie al ordinului pe care l-a dat pagina 142 din 161

• În elaborarea ordinului va urmări potenţialul subordonaţilor, atât fizic cât şi moral, va încerca să dovedească capacitatea pe care o are astfel încât subordonatul să se poată sprijini pe experienţa şi gândirea acestuia • Instructorii vor fi în măsură: Să elaboreze ordinul în timpul cel mai scurt Să fie în măsură să execute personal ordinul pe care îl dă o Să cunoască întocmai situaţiile asemănătoare în care au fost executate aceleaşi ordine o Să accepte soluţii emise de subordonaţi, când acestea sunt viabile o Să-şi stăpânească trăirile afective faţă de militarii din subordine o Să dovedească competenţă şi siguranţă prin ordinele pe care le dă o Să demonstreze pricepere, hotărâre şi capacitatea de a comanda efectivele o Să fie exigenţi şi să adopte o atitudine în limitele regulamentare o Intervenţiile în pregătire să fie sincere, corecte o Să ajute subordonaţii să-şi formeze un stil de muncă propriu în care să fie promovată autoritatea, fermitatea, comportarea exemplară Cerinţe pentru instructori o să fie în măsură să prezinte esenţialul din activitatea ce o desfăşoară o să se exprime clar, precis, să folosească corect termenii o să explice termenii noi pe care îi foloseşte o să dea explicaţii şi să îmbine descrierea cu explicaţia o să orienteze observarea militarilor în scopul perceperii fazelor principale pentru a putea permite comutarea atenţiei de la o activitate la alta o după caz, instructorul va executa o observare individuală pentru a putea depista la timp militarul care desfăşoară alte activităţi decât cele ordonate şi va interveni energic, cu autoritate, pentru înlăturarea acestora

III. Metode de predare, de lucru, de verificare şi de cunoaştere Sunt metodele cu care instructorii ajută subordonaţii să-şi însuşească cunoştinţele, să-şi formeze deprinderile, să-şi dezvolte calităţi fizice, intelectuale şi morale prin lucrul practic şi cu ajutorul stimulării activităţii psihice a acestora. Ca metode verbale de instruire se vor folosi: o Expunerea: constă în transmiterea orală de către instructori a cunoştinţelor într-o succesiune logică, care poate fi întreruptă pentru control şi ajutorarea înţelegerii. Pentru asigurarea înţelegerii, cunoştinţele trebuie structurate ţinându-se cont de: - sistematizarea într-o succesiune logică - structurarea în unităţi logice de învăţare - realizarea înţelegerii pentru fiecare unitate logică în parte - valorificarea înţelegerii informaţiilor; Această metodă are ca cerinţe: - să prezinte cunoştinţe exacte - să aibă un caracter educativ-formativ

pagina 143 din 161

- să trezească interesul militarilor pentru cunoştinţele predate prin prezentarea importanţei acestora - să fie clară, accesibilă, cu fraze simple, fără abuz de neologisme, fără repetări, amănunte de prisos - să aibă un caracter plastic, prezentând imagini sugestive, să le formeze reprezentări chiar şi în absenţa materialului o Descrierea: constă în formularea şi exprimarea prin cuvinte a rezultatelor percepţiei unui obiect sau fenomen aflat în faţa militarilor sau a reprezentărilor acestora. Are ca scop să planifice şi să sistematizeze perceperea, completează şi intensifică prin cuvânt perceperea. Are ca etape: - prezentarea şi explicarea schemei generale a obiectelor şi fenomenelor - prezentarea obiectului şi fenomenului real în ansamblu, a părţilor mari şi a rolului în funcţionare - descrierea în detaliu a fiecărei părţi mari - descrierea şi prezentarea întrunită a obiectului şi a fenomenului, a funcţionării acestuia cu ajutorul schemei simplificate şi a obiectului real Această metodă are ca cerinţe: - prezentarea iniţială a esenţialului, bazată pe observare - exprimarea precisă, folosirea corectă a termenilor - explicarea tuturor termenilor noi - îmbinarea descrierii, cu indicarea părţii şi explicaţiei - expunerea datelor tehnice ale elementului la care ne referim o Demonstrarea: constă în prezentarea obiectelor şi fenomenelor reale sau a modelelor însoţită de explicaţii şi orientarea şi intensificarea observaţiei, prin indicaţii Această metodă are ca cerinţe: - orientarea observării pentru asigurarea perceperii trăsăturilor caracteristice ale obiectelor şi fazelor principale - între explicaţiile ce se dau şi observare se lasă mici pauze pentru permiterea comutării atenţiei militarilor - când este posibil şi necesare, fenomenele, acţiunile, mişcările, vor fi demonstrate din mai multe poziţii şi în faze diferite - procesele, acţiunile, vor fi repetate pentru a fi înţelese şi memorate În activitatea practică această metodă îmbracă următoarele forme: 1) demonstrarea obiectelor, fenomenelor reale 2) demonstrarea cu ajutorul filmelor, fotografiilor 3) demonstrarea cu ajutorul schemelor, planşelor, materialelor grafice Metodele practice de instruire sunt: o Exersarea: constă în executarea repetată a unei acţiuni motrice sau intelectuale orientată întotdeauna spre îmbunătăţirea calităţii execuţiei. Are ca scop formarea deprinderilor şi priceperilor motrice, intelectuale şi perfecţionarea acestora. Etapele pe care le parcurge instructorul pe timpul exersării: pagina 144 din 161

- analizează acţiunea in vederea împărţirii ei în operaţii şi mişcări - analizează acţiunea din punct de vedere al elementului de transfer şi interferenţă - corectarea greşelilor comise pe timpul parcurgerii etapei analitico-sintetice o Observarea independentă: constă în însuşirea cunoştinţelor privind structura, forma şi funcţionarea obiectelor sau etapelor de desfăşurare a activităţilor, prin studiere individuală o Experienţa: constă în modificarea unor obiecte, activităţi şi provocarea altora, implicit rezolvarea acestora Are ca scop: militarii să ajungă la concluzii noi, să verifice justeţea unor cunoştinţe pe baza propriei observări, în mod practic. Are ca etape: - stabilirea scopului experienţei - pregătirea materială a experienţei - provocarea fenomenului sau procesului care exprimă subiectul respectiv o Jocul rolurilor reprezintă o îmbinare a metodelor mai sus menţionate, depinde de experienţa instructorilor şi de gradul de cunoştinţe al militarilor angrenaţi METODE DE ORGANIZARE A LUCRULUI DE CĂTRE INSTRUCTOR

1) Metoda frontală Este metoda în care toţi militarii execută aceleaşi activităţi şi în acelaşi timp, sunt dispuşi astfel încât să poată observa şi auzi tot ce se vorbeşte şi se prezintă. Necesită o asigurare materială corespunzătoare pentru fiecare militar; se aplică mai ales la şedinţele de învăţare a acţiunilor, a anumitor utilaje, armament ( mai ales la INSTRUCŢIE DE FRONT, I.T.I., teme parcurse în săli-club) 2) Metoda pe ateliere Este metoda când se execută activităţi diferite sau când materialele folosite nu sunt suficiente pentru toţi militarii. NOTĂ: Se poate executa cu atelier principal şi subatelier. 3) Metoda pe funcţii Constă în participarea militarilor la executarea în acelaşi timp a unei activităţi, mişcări, fiecare executând mişcarea care îi revine. 4) Metoda individuală Constă în lucrul direct al instructorului cu câte un militar în parte. (se foloseşte de regulă, la verificări, şedinţe practice ) METODE DE CONTROL, VERIFICARE SAU APRECIERE Principalele metode sunt: 1. Observarea curentă: se realizează zilnic, pe timpul şedinţelor sau în cadrul celorlalte activităţi pe care le desfăşoară subunitatea pagina 145 din 161

Are ca scop stabilirea gradului de pregătire a militarilor în general sau la o anumită categorie de instrucţie, stabilind atitudinea militarului faţă de muncă, de activitatea desfăşurată 2. Ascultarea orală: se aplică tuturor categoriilor de militari pentru stabilirea nivelului de cunoştinţe, fiind folosită atât pentru verificarea cunoştinţelor noi, cât şi pentru aprofundarea cunoştinţelor însuşite anterior. Instructorii au posibilitatea să observe modul cum gândesc militarii, cei care se evidenţiază, cei care sunt activi. 3. Lucrările practice: se utilizează nu numai ca metodă de pregătire ci şi ca verificare a militarilor. Acestea oglindesc calitatea cunoştinţelor însuşite, nivelul de formare a deprinderilor şi priceperilor la o anumită disciplină, reflectă modul de întocmire a planurilor pentru temele parcurse. 4. Verificarea (examenul): este o metodă de verificare specială care stabileşte nivelul de însuşire a cunoştinţelor la temele prevăzute în programul de pregătire. Se execută la încheierea cursurilor, etapelor, evaluărilor periodice, pe timpul controalelor în subunitate.

METODE DE CUNOAŞTERE La îndemâna instructorilor, cele mai utilizate metode de cunoaştere sunt: • Observaţia: constă în urmărirea atentă şi sistematică a manifestărilor exterioare a comportamentului, putând fi surprinse cele mai variate aspecte ale personalităţii, trăsăturile temperamentale ale militarului, capacitatea de efort fizic şi psihic, promptitudinea reacţiilor şi precizia mişcărilor. Instructorul trebuie să dovedească calm şi tact, militarii să nu realizeze că sunt observaţi pentru a nu le crea posibilitatea să se abată de la conduita lor firească. • Convorbirea: constă în organizarea unor discuţii individuale sau colective, în scopul obţinerii unor date despre aspectele vieţii interioare ale acestora, aspecte care nu pot fi cunoscute prin observaţie sau alte metode. • Aprecierea şi autoaprecierea: această metodă solicită implicarea întregului grup; are avantajul că examinatorul poate dinamiza şi capta atenţia subiecţilor propunând criterii originale de apreciere. Aprecierea poate fi făcută şi de către colegi. Autoaprecierea - exigenţa cu privire la propria persoană. Instructorul trebuie să trezească ambiţia militarilor, spiritul lor de autodepăşire, de competiţie şi nu să descurajeze. • Ancheta socială prin completarea fişei de cunoaştere

Rolul instructorilor în prevenirea unor evenimente deosebite pe timpul activităţii din subunitate

• Instructorul este obligat să cunoască toate problemele care pot determina un alt timp de comportament decât cel regulamentar. Acest lucru este realizabil doar prin conştientizarea, motivarea subordonaţilor, verificarea permanentă a activităţilor desfăşurate de aceştia. • Se va urmări înţelegerea de către militari a faptului că abaterile nu vor fi acoperite, lucrurile neregulamentare vor duce la luarea de măsuri care vor avea influenţă asupra promovării ierarhice a militarului, asupra retribuirii militarului şi, după caz, în situaţii de infracţiuni, asupra statutului de militar al acestuia

pagina 146 din 161

IV. ORGANIZAREA ŞI SCHIMBAREA ZILNICĂ A GĂRZII DE INTERVENŢIE Organizarea şi planificarea serviciilor se realizează lunar de către comandantul de detaşament şi se aduce la cunoştinţa personalului din subordine în preziua intrării în serviciu (la pregătirea programului). La pregătirea personalului pentru serviciul operativ se vor stabili funcţiile şi se va verifica starea de funcţionare şi întreţinere a tehnicii de luptă şi accesoriilor din dotare. Comandantul gărzii de intervenţie va aduna gărzile astfel: Gardă veche

o Şef gardă vechi şi nou o Ajutor şef gardă vechi o Echipajele în ordinea autospecialelor din garaj

Gardă nouă

o personalul din serviciul interior şi de pază o personalul tehnic

Şeful gărzii care iese din serviciu va da raportul comandantului subunităţii folosind formula „Domnule Gradul, subunitatea este gata pentru schimbare. Sunt şeful gărzii ........”. La salutul gărzii, întreg personalul răspunde cu „Să trăiţi!” După ce îşi reia locul în formaţie şeful GIS, comandantul subunităţii va comanda „Subunitate, Pe loc REPAUS” La această comandă, Subofiţerul de Serviciu pe Gardă (ajutorul şefului GIS) nou, va ieşi în faţa formaţiei, şi se va deplasa în pas alergător către drapel. Se dă onorul la drapel prin comanda „La drapel, pentru onor, ÎNAINTE !” Se intonează imnul şi se arborează drapelul pe catarg. Se comandă „Subunitate, DREPŢI” şi „Ordinea de luptă”. Şeful GIS vechi execută 7 paşi şi dă citire ordinii de luptă. Auzindu-şi numele, militarul răspunde „Am înţeles!”, după care se deplasează la 5 paşi în faţă şi se aşează pe funcţii, astfel încât să fie poziţionaţi în dreptul militarului cu aceeaşi funcţie din garda veche. După citirea ordinii de Ordinii de Luptă, se comandă de către comandantul gărzii: „Gărzi, LA DREAPTA!” „Pentru verificarea tehnicii de luptă şi a accesoriilor, la garaj MARŞ!” După executarea verificării, comandantul de echipaj primeşte raportul servanţilor (în garaj), după formula: „Domnule Gradul materialele şi accesoriile din dotarea servantului __ sunt (nu sunt) complete şi în stare de intervenţie!” La comanda „Terminaţi verificările! Afară din garaj MARŞ!”, gărzile se adună schimbând ordinea pe platou. Şeful GIS nou comandă „Raportul comandanţilor de echipaje şi a conducătorilor auto” pagina 147 din 161

La această comandă, aceştia se adună în faţa şefului GIS, raportând: „Domnule Gradul, materialele şi accesoriile din dotarea autospecialei _____ sunt sunt) complete şi în stare de intervenţie”, respectiv:

(nu

„Domnule Gradul, autospeciala _____ este (nu este) în stare de intervenţie” Şeful GIS comandă „La DREAPTA” „În formaţie MARŞ!” Şeful GIS salută comandantul gărzii de intervenţie. Acesta ordonă „Luaţi loc în formaţie!” Comandantul gărzii de intervenţie ordonă: „Raportul şefilor gărzilor de intervenţie!” Şefii GIS se deplasează în faţa comandantului, în cadenţă, se opresc la minim 4-5 paşi şi raportează: „Domnule Gradul, sunt gradul, numele, am predat serviciul operativ pe subunitate” respectiv: „Domnule Gradul, sunt gradul, numele, am luat în primire serviciul operativ pe subunitate. Pe timpul predării-primirii nu s-au constatat probleme deosebite / s-au constatat următoarele probleme” Comandantul gărzii de intervenţie ordonă „Luaţi loc în formaţie!”. Şefii GIS salută, se întorc la dreapta şi se deplasează în pas alergător în formaţie. Comandantul Gărzii de intervenţie ordonă: „Garda de intervenţie are misiunea să apere viaţa oamenilor, proprietatea privată şi de stat împotriva incendiilor, catastrofelor şi altor calamităţi din raionul de intervenţie încredinţat”. Se comandă „Subunitate, Pe loc REPAUS” şi se fac precizări asupra unor aspecte de situaţie operativă, modificări, stare drumuri, alte indicaţii.

V. Metodologia de organizare şi desfăşurare a pregătirii pentru intervenţie Pentru uniformizarea activităţii de instruire este esenţial ca şedinţele de instrucţie să urmărească un sinoptic (algoritm) atât de către şeful gărzii, cât şi de către comandantul de echipaj. Metodologia de organizare a şedinţelor de STINGEREA INCENDIILOR Obiective de realizat: 1. Formarea deprinderilor de baza necesare tuturor servanţilor privind tehnica lucrului pentru pătrunderea şi deplasarea în clădirile cuprinse de incendiu, dezvelirea şi demolarea construcţiilor, evacuarea fumului, întreruperea curentului electric şi a gazelor;

pagina 148 din 161

2. Însuşirea corectă a poziţiilor şi procedeelor practice de lucru cu ţevile de refulare pentru limitarea sau înlăturarea acţiunii factorilor ce determină arderea în scopul reducerii timpului de stingere a incendiului şi diminuării pierderilor materiale; 3. Cunoaşterea şi aplicarea în orice situaţie a regulilor de tehnica securităţii servanţilor pe timpul acţiunilor de intervenţie şi dezvoltarea capacităţii organismului de a rezista la eforturi fizice prelungite în condiţiile folosirii mijloacelor individuale de protecţie; 4. Antrenarea militarilor pentru a fi în măsură să execute salvarea persoanelor şi evacuarea bunurilor materiale din zonele afectate de explozii, incendii şi dezastre. Şef GIS o o o

Primeşte raportul de la ajutorul şefului GIS Efectuează apelul personalului Anunţă subiectul, scopul, măsurile de securitate - echiparea regulamentară a militarilor - verificarea tuturor accesoriilor, utilajelor care vor fi utilizate - respectarea regulilor de lucru conform R.I.Sp.P.M. în toate activităţile - respectarea N.T.S.M. specifice fiecărei autospeciale şi variante de dispozitiv în parte - respectarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice pe timpul deplasărilor

o o şedinţa o o

Împarte pe ateliere participanţii Creează situaţia tactică în baza variantelor de dispozitiv în care se va desfăşura Prezintă ordinele pentru dispozitivul preliminar şi cel de intervenţie Reia dispozitivele, schimbând situaţia tactică, urmărind baremele stabilite

COMENZI: ○ se face apelul (prezenţa) ○ se trece la inspecţia efectivului de cadre prin comanda: „Pentru inspecţie, înainte, MARŞ!” ○ se execută inspecţia echipamentului şi a materialelor şi accesoriilor necesare ○ se pun întrebări privind atribuţiile, cunoştinţele participanţilor ○ se dă comanda: „În formaţie, MARŞ!” ○ se prezintă tema: „La STINGEREA INCENDIILOR executăm o şedinţă cu tema ...” ○ se prezintă scopurile şedinţei: „Şedinţa are ca scop(se prezintă 1-3 din scopuri): - formarea deprinderilor de bază necesare tuturor servanţilor privind tehnica lucrului pentru pătrunderea şi deplasarea în clădirile cuprinse de incendiu - formarea deprinderilor privind tehnica lucrului pentru dezvelirea şi demolarea construcţiilor, evacuarea fumului, întreruperea curentului electric şi a gazelor; - însuşirea corectă de către militari a poziţiilor şi procedeelor practice de lucru cu ţevile de refulare pagina 149 din 161

- cunoaşterea tehnicilor de lucru pentru localizarea, lichidarea sau protecţia obiectivelor - cunoaşterea activităţilor pentru limitarea şi înlăturarea efectelor negative produse de situaţiile de urgenţă După caz: ○ se execută, prin metoda frontală, în cadrul unei variante de dispozitiv ○ se execută, prin metoda frontală, pe structura operaţiunilor pentru pregătirea şi desfăşurarea intervenţiei ○ se execută, pe ateliere, comandându-se astfel: „Executăm şedinţa pe 3(4) ateliere, astfel: NOTĂ: Atelierele se dispun în evantai, de la stânga la dreapta. - At.1 condus de ( Grad, Nume), va executa ... loc de desfăşurare ... - At.2 condus de ( Grad, Nume), va executa ... loc de desfăşurare ... - At.3 condus de ( Grad, Nume), va executa ... loc de desfăşurare ... - At.4 condus de ( Grad, Nume), va executa ... loc de desfăşurare ... ○ se comanda : „ Comandanţii de echipaj, pe locurile indicate, pas alergător, MARŞ” ○ se comanda efectivului: „Gardă, DREPŢI; Gardă, LA DREAPTA; La comandanţii de echipaj, pas alergător MARŞ” ○ când au ajuns toţi militarii, se ordonă: „Gardă, STAI; Gardă, LA STANGA; Începeţi instrucţia!” ○ la aceasta comandă, comandanţii de echipaj fac un pas înainte, răspunzând „Am înţeles!” şi trec la executare După expirarea timpului alocat primelor activităţi se va executa: ○ şeful GIS comandă: ”Terminaţi instrucţia! Pregătirea pentru schimbarea atelierelor!” ○ se executa un scurt bilanţ de către comandantul de echipaj, după care acesta ia loc în formaţie ○ şeful GIS ordonă: „La DREAPTA; Pentru schimbarea atelierelor, înainte pas alergător, MARŞ”, At. 1 devine At. 2, At. 2 devine At. 3 , At. 3 devine At.4 şi At. 4 devine At.1 (în sensul acelor de ceasornic). ○ se comandă din nou: „STAI; LA STANGA; Începeţi instrucţia!” ○ la încheierea şedinţei, se rup rândurile cu toată garda, se aduna la nivelul şefului GIS şi se face bilanţul, în care se nominalizează militarii care s-au evidenţiat pozitiv sau negativ, se transmit sarcini pentru remedierea deficienţelor, se fac precizări privind orele următoare de pregătire Algoritm comandant echipaj: o Anunţă ce se execută la atelierul pe care îl conduce o Creează situaţia tactică, stabilind condiţiile variantei de dispozitiv primite o Prezintă comenzile şi ordinul pentru realizarea dispozitivului preliminar o Execută dispozitivele descompus, de la autospecială până la locul intervenţiei o Execută retragerea echipajului pagina 150 din 161

o Dă ordin pentru realizarea dispozitivului complet de intervenţie şi execută întrunit dispozitivul o Repetă până la însuşirea corectă a activităţii ordonate METODOLOGIA DE ORGANIZARE A ŞEDINŢELOR DE INSTRUCŢIE LA TEHNICA DE INTERVENŢIE Obiective de realizat: 1. Însuşirea caracteristicilor tehnico-tactice şi a regulilor de mânuire, exploatare şi întreţinere a accesoriilor, utilajelor şi autospecialelor, precum şi formarea deprinderilor necesare mânuirii cu precizie şi în barem a acestora pe timpul intervenţiilor în situaţii de urgenţă. 2. Învăţarea îndatoririlor servanţilor la toate autospecialele şi utilajele de intervenţie, precum şi executarea întrunită a îndatoririlor servanţilor în cadrul echipajelor, în vedera reducerii timpilor de realizare a dispozitivelor de intervenţie. 3. Formarea, dezvoltarea şi perfecţionarea deprinderilor servanţilor pentru realizarea dispozitivelor de intervenţie, fără şi în barem, la autospecialele şi utilajele pe care sunt încadraţi. 4. Perfecţionarea deprinderilor servanţilor pentru executarea variantelor de dispozitive complexe în condiţii grele (cu efective reduse, lipsa de apă, vânt puternic, pe timp de iarnă, noaptea, în prezenţa substanţelor toxice şi explozive). I. La prezentarea unui accesoriu Şef GIS o o o

Primeşte raportul Efectuează apelul Anunţă subiectul, scopul, măsurile de securitate - echiparea regulamentară a militarilor - verificarea tuturor accesoriilor, utilajelor care vor fi utilizate - nu se vor depăşi parametri de lucru prevăzuţi pentru accesorii - demonstrarea modului de lucru se va efectua cu personal autorizat şi sub strictă supraveghere - respectarea regulilor de lucru conform R.I.Sp.P.M. în toate activităţile

o o

Împarte pe ateliere Rulează atelierelor, urmărind scopurile propuse

COMENZI: ○ se face apelul (prezenţa) ○ se trece la inspecţia efectivului de cadre prin comanda: „ Pentru inspecţie, înainte, MARŞ” ○ se execută inspecţia echipamentului şi a materialelor şi accesoriilor necesare ○ se pun întrebări privind atribuţiile, cunoştinţele participanţilor ○ se dă comanda: „În formaţie, MARŞ” pagina 151 din 161

○ se prezintă tema: „La INSTRUCŢIE LA TEHNICA DE INTERVENŢIE executăm o şedinţă cu tema ...” ○ se prezintă scopurile şedinţei: „Şedinţa are ca scop(se prezintă 1-3 din scopuri): - cunoaşterea îndatoririlor servanţilor la toate autospecialele şi utilajele de intervenţie - executarea întrunită a îndatoririlor servanţilor în cadrul echipajelor; - însuşirea corectă de către militari a poziţiilor şi procedeelor practice de lucru cu ţevile de refulare - cunoaşterea tehnicilor de mânuire, funcţionare şi întreţinere a accesoriilor din dotare - cunoaşterea activităţilor pentru limitarea şi înlăturarea efectelor negative produse de situaţiile de urgenţă - formarea, dezvoltarea şi perfecţionarea deprinderilor servanţilor pentru - realizarea dispozitivelor de intervenţie, fără şi în barem, la autospecialele care sunt încadraţi.

şi utilajele pe

După caz: ○ se poate executa, prin metoda frontală (garda fiind adunată în careu), în cadrul şedinţelor de prezentare a accesoriilor complexe ○ se poate executa, prin metoda frontală, pe structura îndatoririlor servanţilor, cu ajutorul unui echipaj ○ se poate executa, pe ateliere, comandându-se astfel: „Executăm şedinţa pe 3(4) ateliere, astfel: NOTĂ: Atelierele se dispun în evantai, de la stânga la dreapta, pe grupe de accesorii, pe grupe de îndatoriri ale servanţilor - At.1 condus de ( Grad, Nume), va executa ... loc de desfăşurare ... - At.2 condus de ( Grad, Nume), va executa ... loc de desfăşurare ... - At.3 condus de ( Grad, Nume), va executa ... loc de desfăşurare ... - At.4 condus de ( Grad, Nume), va executa ... loc de desfăşurare ... NOTĂ: De regulă, şeful GIS va conduce atelierul principal la şedinţele de prezentare ○ se comandă : „Comandanţii de echipaj, pe locurile indicate, pas alergător, MARŞ” ○ se comandă efectivului: „Gardă, DREPŢI; Gardă, LA DREAPTA; La comandanţii de echipaj, pas alergător MARŞ!” ○ când au ajuns toţi militarii, se ordonă „Gardă, STAI; Gardă, LA STANGA; Începeţi instrucţia!” ○ la aceasta comandă, comandanţii de echipaj fac un pas înainte, răspunzând „Am înţeles!” şi trec la executare După expirarea timpului alocat primelor activităţi se va executa: ○ şeful GIS comandă: ”Terminaţi instrucţia; Pregătirea pentru schimbarea atelierelor” pagina 152 din 161

○ se execută un scurt bilanţ de către comandantul de echipaj, după care acesta ia loc în formaţie ○ şeful GIS ordonă: „ La DREAPTA; Pentru schimbarea atelierelor, înainte pas alergător, MARŞ!” At. 1 devine At. 2, At. 2 devine At. 3 , At. 3 devine At.4 şi At. 4 devine At.1 (în sensul acelor de ceasornic). ○ se comandă din nou: „STAI; LA STÂNGA; Începeţi instrucţia!” ○ la încheierea şedinţei, se rup rândurile cu toată garda, se adună la nivelul şefului GIS şi se face bilanţul, în care se nominalizează militarii care s-au evidenţiat pozitiv sau negativ, se transmit sarcini pentru remedierea deficienţelor, se fac precizări privind orele următoare de pregătire Comandant echipaj o Va respecta algoritmul pentru predarea unui accesoriu: 1) Denumirea accesoriului 2) Grupa din care face parte 3) La ce se foloseşte 4) Cine îl mânuieşte 5) Locul pe autospecială 6) Se descrie, se arată părţile componente şi materialul din care este confecţionat 7) Se arată practic modul de folosire 8) Se prezintă regulile de securitate şi de întreţinere NOTĂ: La şedinţele de antrenament, mai execută: 9) Crearea de situaţii în care se foloseşte accesoriul respectiv 10) Mânuirea şi încadrarea în dispozitiv 11) Întreţinere şi verificare II. La îndatoririle servanţilor Şef GIS o o o o o NOTĂ:

Primeşte raportul Efectuează apelul Anunţă subiectul, scopul, măsurile de securitate Împarte pe ateliere Rularea atelierelor, urmărind scopurile propuse La şedinţele de antrenament, mai execută:

o Creează situaţia tactică şi precizează atribuţiile pe care să pună accent comandantul de echipaj Comandant echipaj o Prezintă funcţia servantului o Prezintă echiparea pe funcţii o Enunţă şi execută pe rând, îndatoririle servantului o Ordonă echiparea pe funcţii şi execută cu servantul titular îndatoririle funcţiei (dacă este nevoie, ajutat şi de un alt servant) o Rulează la atelier toţi militarii echipajului, repetând până la însuşirea corectă NOTĂ: La şedinţele de antrenament, mai execută: o o o

Dă ordinul de executare a variantei de dispozitiv Urmăreşte întocmai executarea atribuţiilor de către servanţi Creează situaţii complexe la nivel de echipaj pagina 153 din 161

III. Instrucţia gărzii de intervenţie în executarea variantelor de dispozitiv, cu şi fără barem Şef GIS o o o o o

Primeşte raportul Efectuează apelul Anunţă subiectul, scopul, măsurile de securitate Împarte pe ateliere Prezintă variantele de dispozitiv şi baremele acestora

Comandant echipaj o Anunţă ce se execută o Stabileşte situaţia tactică o Execută dispozitivul fără barem o Comandă retragerea o Dă ordinul de intervenţie şi execută întrunit o Cronometrează timpul primului dispozitiv şi îl compară cu baremul stabilit o Se reia dispozitivul pentru atingerea baremului stabilit METODOLOGIA DE ORGANIZARE A ŞEDINŢELOR DE EDUCAŢIE FIZICĂ

Obiective de realizat: 1. formarea şi dezvoltarea calităţilor fizice de bază: rezistenta, forţă, viteză, îndemânare, precum şi a iniţiativei, ingeniozităţii, voinţei, hotărârii, încrederii în forţele proprii, curajului, atenţiei şi capacităţii de orientare 2. formarea deprinderilor de a acţiona rapid, precis şi în siguranţă, inclusiv în condiţii de oboseala fizică şi psihică 3. obişnuirea personalului cu practicarea sistematica a exerciţiilor fizice şi stimularea resurselor fizice şi psihice ale acestora

I. Gimnastică Şef GIS o o o

Primeşte raportul Efectuează apelul Anunţă subiectul, scopul, măsurile de securitate - se vor respecta indicaţiile medicale pentru militarii cu diferite afecţiuni - se va evita succedarea rapidă a eforturilor intense în timp scurt - se ţine seama de starea vremii la stabilirea duratei şedinţei, la intensitatea executării exerciţiilor - se va verifica starea şi funcţionarea aparatelor - se vor asigura militarii care execută exerciţiile

o o o

Parte pregătitoare – încălzirea organismului Rularea atelierelor, urmărind scopurile propuse Execută întrunit activităţile ce se impun pagina 154 din 161

COMENZI: ○ se face apelul (prezenţa) ○ se trece la inspecţia efectivului de cadre prin comanda: „Pentru inspecţie, înainte, MARŞ!” ○ se execută inspecţia echipamentului şi a bazei materiale ○ se pun întrebări privind starea de sănătate a participanţilor ○ se da comanda: „În formaţie, MARŞ!” ○ se prezintă tema: „La EDUCAŢIE FIZICĂ executăm o şedinţă cu tema ...” ○ se prezintă scopurile şedinţei: Şedinţa are ca scop(se prezintă 1-3 din scopuri): - formarea şi dezvoltarea calităţilor fizice de bază: rezistenţa, forţa, viteza, îndemânare - formarea şi dezvoltarea iniţiativei, ingeniozităţii, voinţei, hotărâri, încrederii în forţele proprii, curajului, atenţiei şi capacităţii de orientare - însuşirea corectă de către militari a probelor concursurilor profesionale - creşterea capacităţii de efort a militarilor în desfăşurarea unor activităţi de lungă durată - uniformizarea mişcărilor în scopul măririi coeziunii între militari După caz: ○ se poate executa, prin metoda frontală, avându-l ca model pe şeful GIS, care comandă şi execută ○ se poate executa, pe ateliere, comandându-se astfel: „Executăm şedinţa pe 3(4) ateliere, astfel: NOTĂ: Atelierele se dispun în evantai, de la stânga la dreapta, pe segmente ale probelor concursurilor profesionale, sau ale variantelor de pregătire stabilite în subunitate: - At.1 condus de ( grad, Nume), va executa ... loc de desfăşurare ... - At.2 condus de ( grad, Nume), va executa ... loc de desfăşurare ... - At.3 condus de ( grad, Nume), va executa ... loc de desfăşurare ... - At.4 condus de ( grad, Nume), va executa ... loc de desfăşurare ... NOTĂ: De regulă, şeful GIS va conduce atelierul principal ○ se comandă: „Comandanţii de echipaj, pe locurile indicate, pas alergător, MARŞ!” ○ se comandă efectivului: „Gardă, DREPŢI; Gardă, LA DREAPTA; La comandanţii de echipaj, pas alergător MARŞ!” ○ când au ajuns toţi militarii, se ordonă „Gardă, STAI; Gardă, LA STANGA; Începeţi exerciţiile!” ○ la aceasta comandă, comandanţii de echipaj fac un pas înainte, răspunzând „Am înţeles!” şi trec la executare pagina 155 din 161

NOTĂ: Şeful GIS poate ordona dispunerea atelierelor, dând ordin direct echipajelor de a se deplasa pe locurile ordonate, prin comanda „Gardă DREPŢI; Pe locurile stabilite, Pas alergător, MARŞ” După expirarea timpului alocat primelor activităţi se va executa: ○ şeful GIS comandă: ”Terminaţi exerciţiile; Pregătirea pentru schimbarea atelierelor!” ○ se executa un scurt bilanţ de către comandantul de echipaj, după care acesta ia loc în formaţie ○ şeful GIS ordonă: „ La DREAPTA; Pentru schimbarea atelierelor, înainte pas alergător, MARŞ!”, At. 1 devine At. 2, At. 2 devine At. 3 , At. 3 devine At.4 şi At. 4 devine At.1 (în sensul acelor de ceasornic). ○ se comandă din nou: „STAI; LA STÂNGA; Începeţi exerciţiile!” ○ la încheierea şedinţei, se rup rândurile cu toată garda, se aduna la nivelul şefului GIS şi se face bilanţul, în care se nominalizează militarii care s-au evidenţiat pozitiv sau negativ, se transmit sarcini pentru remedierea deficienţelor, se fac precizări privind orele următoare de pregătire Comandant echipaj o Anunţă ce se execută la atelierul pe care îl conduce o Anunţă comanda la care se execută mişcarea o Numeşte militar la asigurarea aparatului o Se demonstrează exerciţiul o Se demonstrează exerciţiul cu explicaţii o Execută pe rând, cu fiecare militar exerciţiul predat, apreciind modul de execuţie

Comenzi: ○ se prezintă atelierul „La acest atelier executăm ...” ○ se comandă : „Poziţia de gimnastică, LUAT!” ○ se dau comenzi în funcţie de activitate (asigurarea aparatului – „La asigurat - Grad, Nume”, executarea exerciţiului – „ La aparat”, militarul spunându-şi gradul şi numele) ○ la comanda: ”Terminaţi exerciţiile; Pregătirea pentru schimbarea atelierelor!”, se execută un scurt bilanţ de către comandantul de echipaj, acesta luând apoi loc în formaţie ○ şeful GIS ordonă: „Gardă, La DREAPTA; Pentru schimbarea atelierelor, înainte pas alergător, MARŞ!” At. 1 devine At. 2, At. 2 devine At. 3, At. 3 devine At. 4 şi At. 4 devine At. 1 (în sensul acelor de ceasornic). ○ se comandă din nou: „STAI; LA STÂNGA; Începeţi exerciţiile!” ○ la încheierea şedinţei, se rup rândurile cu toată garda, se aduna la nivelul şefului GIS şi se face bilanţul, în care se nominalizează militarii care s-au evidenţiat pozitiv sau negativ, se transmit sarcini pentru remedierea deficienţelor, se fac precizări privind orele următoare de pregătire La şedinţele de EDUCAŢIE FIZICĂ GENERALĂ se vor executa exerciţiile prevăzute în anexe; pagina 156 din 161

1. exerciţii individuale libere 2. exerciţii individuale pentru mobilitate 3. exerciţii individuale de forţă 4. exerciţii în doi sau pe grupuri de militari 5. exerciţii si jocuri de orientare 6. exerciţii si jocuri de sincronizare 7. jocuri dinamice:

-handbal, volei, fotbal cu piciorul;

b) Şedinţă de antrenament Şef GIS o o o o

Primeşte raportul Efectuează apelul Anunţă subiectul, scopul, măsurile de securitate Parte pregătitoare – încălzirea organismului

Comandant echipaj o Anunţă ce se execută la atelierul pe care îl conduce o Numeşte militar la asigurarea aparatului o Execută pe rând, cu fiecare militar exerciţiul predat, apreciind modul de execuţie o Execută în torent, cu militarii, la intervalele necesare evitării accidentelor

II. Exerciţii libere a) Şedinţă de învăţare Şef GIS o o o o o o

Primeşte raportul Efectuează apelul Anunţă subiectul, scopul, măsurile de securitate Parte pregătitoare – încălzirea organismului Demonstrează exerciţiul sau complexul prin Rularea atelierelor, urmărind scopurile propuse

Comandant echipaj o Demonstrează primii timpi ai exerciţiului sau segmentului variantei de pregătire o Execută întrunit aceşti timpi cu echipajul o Demonstrează următorii timpi ai exerciţiului o Execută toţi timpii predaţi o Reia exerciţiul până la o nouă comandă b) Şedinţă de antrenament Şef GIS o o

Primeşte raportul Efectuează apelul pagina 157 din 161

o Anunţă subiectul, scopul, măsurile de securitate o Parte pregătitoare – încălzirea organismului o De regulă, prin metoda frontală, va comanda şi va urmări executarea exerciţiului sau complexului de către subordonaţi METODOLOGIA DE ORGANIZARE A ŞEDINŢELOR DE INSTRUCŢIE DE FRONT Obiective de realizat: 1. formarea deprinderilor practice, până la reflex, de a executa corect, cu precizie şi vioiciune, individual şi în cadrul subunităţii a poziţiilor (mişcărilor) de front 2. imprimarea spiritului de solidaritate, ordine şi disciplină, conduită strict regulamentară în purtarea corectă a uniformei militare şi acordarea semnelor exterioare de respect în toate împrejurările 3. însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor pentru aplicarea în orice împrejurare a îndatoririlor militare, impunerea unei ţinute corecte, formarea şi dezvoltarea calităţilor moral-volitive, de conduită, caracter şi voinţă a) Şedinţă de învăţare Şef GIS o o o

Primeşte raportul de la ajutorul şefului GIS Efectuează apelul personalului Anunţă subiectul, scopul, măsurile de securitate - echiparea regulamentară a militarilor - pe timpul deplasării ia măsuri pentru siguranţa şi protecţia militarilor, urmăreşte respectarea vitezelor şi distanţelor ordonate - începe şedinţa cu mişcări uşoare de încălzire - respectarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice pe timpul deplasărilor

o o o

Comandă mişcări de front învăţate anterior Stabileşte dispunerea plutonului Stabileşte timpii de execuţie a mişcărilor

COMENZI: ○ se face apelul (prezenţa) ○ se trece la inspecţia efectivului de cadre prin comanda: „ Pentru inspecţie, înainte, MARŞ!” ○ se execută inspecţia echipamentului ○ se pun întrebări privind regulamentele militare ○ se dă comanda: „În formaţie, MARŞ!” ○ se prezintă tema: „La INSTRUCŢIE DE FRONT executăm o şedinţă cu tema ...” ○ se prezintă scopurile şedinţei: Şedinţa are ca scop(se prezintă 1-3 din scopuri): pagina 158 din 161

- formarea deprinderilor practice, până la reflex, de a executa corect, cu precizie şi vioiciune, individual şi în cadrul subunităţii a poziţiilor (mişcărilor) de front - imprimarea spiritului de solidaritate, ordine şi disciplină, conduită strict regulamentară în purtarea corectă a uniformei militare - formarea deprinderilor de acordare a semnelor exterioare de respect în toate împrejurările - însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor pentru aplicarea în orice împrejurare a îndatoririlor militare - impunerea unei ţinute corecte, formarea şi dezvoltarea calităţilor moral-volitive, de conduită, caracter şi voinţă ○ se execută, prin metoda frontală, în formaţia de instrucţie a plutonului, caz în care se comandă: „În formaţia de instrucţie a plutonului, MARŞ!” ○ prima grupă se întoarce la dreapta, a treia grupă se întoarce la stânga, execută 11 paşi înainte, după care se întorc cu faţa către şeful GIS ○ se comandă: „ Comandanţii de grupă, timp de „n” minute, executaţi ... (mişcarea ordonată)!”. ○ la aceasta comandă, comandanţii de echipaj fac un pas înainte, răspunzând „Am înţeles!” şi trec la executare ○ la finalul sedintei se rup randurile ○ se numeste o baza : „(grad, nume), se raspunde de catre militar:” ordonati” la „x” pasi de (un reper) front (un alt reper) luati baza.” ○ militarul raspunde :”am inteles” ○ dupa ce militarul numit baza, ajunge pe locul indicat se comanda : Baza grad nume acesta raspunzand: „Baza”, ridicand mana stanga în sus cu palma spre interior se comanda :” Pluton ( garda), (in formatia dorita) adunarea” ○ se repeta miscarea invatata cu toata garda. ○ la încheierea şedinţei, face bilanţul, în care se nominalizează militarii care s-au evidenţiat pozitiv sau negativ, se transmit sarcini pentru remedierea deficienţelor, se fac precizări privind orele următoare de pregătire Comandant echipaj o Anunţă ce se învaţă o Prezintă comanda o Demonstrează mişcarea o Demonstrează mişcarea cu explicaţii o Lasă timp pentru execuţia de probă o Ordonă mărirea intervalelor şi executarea sub comandă proprie o Verifică pe rând modul de executare a mişcărilor o Ordonă executarea întrunit, cu toată grupa, mişcarea b) Şedinţă de antrenament Şef GIS o o

Primeşte raportul Efectuează apelul pagina 159 din 161

o Anunţă subiectul, scopul, măsurile de securitate o Se comandă şi se execută cu plutonul o Se scot din formaţie militarii care au carenţe – aceştia execută cu comandanţii de echipaje, până la remedierea greşelilor

BIBLIOGRAFIE

1.Ordonanţa de Urgenţă nr.21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă

2. HGR 547/2005 pentru aprobarea Strategiei Raţionale de protecţie civilă 3. HGR 762/2008 pentru aprobarea Strategiei Raţionale de prevenire a situaţiilor de urgenţă 4. HGR 1492/2004 privind principiile de organizare, funcţionare şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste 5. Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 1134 /2006 privind aprobarea Regulamentului privind planificarea, pregătirea, organizarea, desfăşurarea şi conducerea acţiunilor de intervenţie ale serviciilor de urgenţă profesioniste

6. Regulamentul instrucţiei de specialitate a pompierilor militari, aprobat prin O.M.I. nr. 92/1990

7. Regulamentul pregătirii fizice – 1984

8. Regulamentul instrucţiei de specialitate a pompierilor militari 9. Ordinul Inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situaţii De Urgenţă nr. 1014/I.G. din 28.03.2007 privind Tematica pregătirii de specialitate, militare şi fizice a subofiţerilor cu funcţii operative din unităţile şi subunităţile subordonate Inspectoratului General

10.Manual de Pregătire fizică, Mr. Manea Vasile, Sg. maj. Botezatu Dan, Editura „Conexiuni” – Bacău, 1999 11. Manual tactica stingerii incendiilor 12. Îndrumătorul şefului de ţeavă 13.Metode de lucru ale binomului de stingere – manual de specialitate al pompierilor francezi 14. Metodica instrucţiei de specialitate a subunităţilor de pompieri, Partea I, 1989

pagina 160 din 161

15. Metodica instrucţiei de specialitate a subunităţilor de pompieri, Partea a II-a, 1989

pagina 161 din 161

Carte

Recommend Documents