4
1.2 SINELE CA MODALIT MODAL ITATE ATE DE PĂTRUNDERE PĂTRUNDER E ÎN STRUCTURA PERSONALITĂŢI PERSONALITĂŢIII 1.2.1.Delimitari concet!ale Problematica Sinelui a constituit şi constituie una din problemele îndelung studiate studiate de ştiinţele ştiinţele sociale. sociale. Sinele (în limba limba engleza engleza “self”, în franceza franceza “soi”) “soi”) şi constructul “conceptie de Sine” şi “estimare de Sine” sunt concepte centrale în teoriile fenomenologice ale personalităţii şi în cele psiodinamice. Semnificaţia procesuală a Sinelui este legată de propriul comportament, de autoe!aluare şi de perceperea propriei eficienţe. "neori termenul de “Sine” este folosit ca un obiect de studiu, caz în care indi!idul dispune de cunoştinţe prin care se e!aluează acesta similar modului cum se realizează e!aluarea altei persoane. #onceptul de Sine este o suma a tuturor caracteristicilor indi!iduale mentale şi fizice fizice şi a modulu moduluii de e!alua e!aluare re a lui. lui. $l compo comportă rtă trei trei aspect aspecte% e% Sinele Sinele cogniti! cogniti!&& potenţialul intelectual' intelectual' Sinele afecti!' Sinele comportamental& acţiunea. acţiunea. Prac ractic, se consideră că Sinele se dez!oltă pe trei direc recţii (!ezi figura)%imaginea de Sine' Sinele ideal'estimarea de Sine. #onceptul de Sine maginea de Sine
Sinele ideal $stimarea de Sine
*ig nr.+& nr.+& #onceptul de sine maginea de Sine este un construct mental comple, ce se elaborează treptat în cursul e!oluţiei ontogenetice a indi!idului, în paralel şi în str-nsă interacţiune cu
. /a0rence& $nancing Self&$steem in te #lassroom, Paul #apman Publising /.1..223, pag.. pag..
3
elaborarea conştiinţei lumii obiecti!e, este conştiinţa faţă de caracteristicile mentale şi fizice. maginea de Sine corespunde cu personalitatea autoe!aluată, care cuprinde totalitatea ideilor, credinţelor indi!idului despre propria persoană. 5olul imaginii de Sine este ma6or în alegerea !alorilor, scopurilor, în integrarea şi organizarea !ieţii psiice. $ste nucleul central al personalităţii şi elementul definitoriu al statutului şi rolului social. maginea de Sine se include încă de la început ca factor mediator principal între stările interne de necesitate (moti!aţie) şi situaţiile şi solicitările eterne. 7odul general de raportare a indi!idului la realitate şi gradul de !eridicitate şi adec!are a opţiunilor, otăr-rilor şi acţiunilor !or depinde nemi6locit de calitatea imaginii de Sine ( completitudine, fidelitate, obiecti!itate). maginea de Sine este indisolubil legată de apariţia şi dez!oltarea $ului, în special a $ului fizic. $ul este un construct personal prin intermediul căruia indi!idul se conceptualizează pe Sine, se autoe!aluează şi îşi anticipă comportamentul. $ul şi conştiinţa sunt complementare, distincte, eist-nd concomitent de&al lungul întregii !ieţi conştiente a indi!idului. #onştiinţa este infrastructura $ului, suprastructurarea conştiinţei fiind $ul. "na din premisele fundamentale ce duce la apariţia şi formarea $ului este conştiinţa, dar odată apărut ridică conştiinţa la un ni!el superior de adaptabilitate, energie, optimalitate şi dez!oltare. 8. 9ames a fost primul care a acordat atenţie dialecticii dez!oltării conştiinţei de Sine şi a distanţei dintre “eu” şi “Sine”. $ul este un fapt de conştiinţă indi!iduală, $ul şi personalitatea nu sunt identice, ci se află într&o interacţiune şi interdependenţă. maginea de Sine face parte din structura psiologică a $ului Personalitatea totală al cărei nucleu de!ine “$ul” şi “Sinele” este duală şi constă din “$ul” cel ce cunoaşte şi este conştient de “Sinele” care este cel cunoscut. : Sinele cuprinde trei feluri de elemente% :
7. ;olu& inamica personalităţii,
E
Sinele corporal material, se
referă la corp, !eştminte, obiecte, dar şi prieteni,
!ecini, deci Sinele material se referă la tot ceea ce posedă persoana'
Sinele social
constă din reputaţia şi recunoaşterea unei identităţi anume,
consideraţia pe care o obţine persoana în mediul său. "nele componente ale Sinelului social au o mai mare pondere şi o mai mare importanţă dec-t altele& onoarea, reputaţia. Sinele social încorporează o eperienţă socială de roluri şi statute sociale'
Sinele spiritual se
eprimă prin conştiinţa propriei acti!ităţi, a tendinţelor şi
aptitudinilor psiice. =ceasta este “sanctuarul emoţiilor şi dorinţelor” (8. 9ames), este teritoriul actelor de !oinţă şi reprezintă trăirile prin care omul se simte mai profund pe Sine însuşi, at-t prin percepţia lumii, c-t şi prin procesele intelectuale pe care le posedă
1.2.2.Teorii c! ri"ire la #tr!ct!rarea Sinel!i Procesul dez!oltării imaginii de Sine a fost sesizat de către #oole>&22:& prin teoria “pri!irii în oglindă a Sinelui”. =ceasta afirmă că indi!idul îşi formează imaginea de Sine pe măsură ce primeşte feedbac?&uri de la alţii. $ste un proces de reflectare a mediului astfel înc-t capacităţile cogniti!e să facă posibil pentru indi!id reflectarea şi interpretarea propriei eperienţe. e problemele genezei şi dez!oltării conştiinţei şi imaginii de Sine s&au mai ocupat ;.8.=llport, 9.@.
+
A. Pa!elcu& #unoaşterea de sine şi cunoaşterea personalităţii,
B
C
faţeta “aşa cum se percepe şi se apreciază subiectul la un moment dat”. =ceasta se
include ca !erigă mediatoare în organizarea şi desfăşurarea comportamentului situaţional curent, particip-nd nemi6locit la formularea scopurilor şi alegerea mi6loacelor'
faţeta “ aşa cum ar dori subiectul să fie şi să pară”'
faţeta “aşa cum crede subiectul că este perceput de alţii” "ltimele două stau la baza proceselor interne de automodelare şi
autoperfecţionare şi a reglării relaţiilor interpersonale. *iecare din aceste faţete îndeplineşte o funcţie reglatoare specifică în organizarea şi desfăşurarea comportamentului, introduc-nd medierile sale în raportul dintre solicitările interne şi cele eterne. ;.8. =llport reuneşte 4 sub numele de proprium cele şapte etape ale dez!oltării sale%
Sim$!l E!l!i cororal. Simpla senzaţie corporală nu da naştere unui simt al
$ului& aceasta nu are loc& de la naştere& p-nă c-nd nu este recunoscută ca recurentă. Simţul $ului corporal se dez!oltă nu numai prin senzaţii pragmatice recurente, ci şi din frustrării care apar “acolo afară”. Simţul corporal răm-ne pe toata durata !ieţii o ancoră a conştiinţei de Sine, este mărturia de bază a eistenţei noastre. 1otuşi el nu reprezintă întregul $u.
Sim$!l !nei i%entit&$i %e Sine. dentitatea de Sine este într&o continuă de!enire.
$a începe să se contureze odată cu propriul nume, cu stabilirea identităţii de Sine. Pe l-ngă numele propriu, !ariatele obiecte pregătesc o stabilizare importantă a identităţii de Sine. Fmbrăcămintea îl a6ută pe copil să se delimiteze de mediu încon6urător'
Re#ect!l 'a$& %e Sine. aca simţul corporal reprezintă piatra de temelie, iar
simţul identităţii de Sine cadrul Sinelului, respectul faţă de Sine este unul din structurile sale. 5espectul faţă de Sine este legat de m-ndria de a realiza ceea ce
4
;.8.=llport & Dp. citate, 22, pag. BE,
2
subiectul şi&a propus. acă m-ndria este legată de obţinerea succesului, ruşinea implica eşecul ceea ce presupune a&i lasă să facă pe alţii ceea ce subiectul poate'
E(ten#ia E!l!i. Simţul corporal, respectul de Sine sunt componente ale
conceptului de Sine, dar trebuie să luăm în considerare cel mai important aspect& ceilalţi oameni. #onform lui =llport etensia $ului implică epansiunea proprie pentru a include alţi semnificanţi importanţi ai mediului. =stfel, familia de!ine parte a Sinelui'
Ima)inea E!l!i este compusă din aspiraţii, speranţe ce se dez!oltă în raport de
percepţia şi epectaţiile pe care alţii le au faţă de un subiect. Pentru a se dez!olta se realizează o comparaţie între actualul comportament şi cel aşteptat.'
E!l ca 'actor ra$ional . =llport consideră că acesta este apropiat de ceea ce *reud
denumea $go. #a şi $goul, $ul ca factor raţional încearcă să satisfacă cererile dului, mediului etern, şi ale societăţii (Superegoul). Pe măsură ce se dez!oltă copilul de!ine capabil să g-ndească despre cum să g-ndească'
E'ort!l er#onal central consta în planificarea pe termen lung a propriul !iitor.
7odul în care se realizează această planificare a propriei !ieţi (începe din adolescenţă) depinde de obiecti!e corelate cu propriile posibilităţi. $l rezidă în concepţia despre lume şi !iaţă. $.@.$ri?son a studiat problematica identităţii de Sine, ca o teorie a de!enirii Sinelui. $l consideră că identitatea trece printr&o serie de etape de dez!oltare. "tiliz-nd metoda biografică şi analiza istorico&socio&psiologică, $ric?son consideră că după stadiile freudiene de dez!oltare (oral, anal, falic şi genital) eistă stadiile psiosociale ale dez!oltării $ului. $ric?son a emis ideea eistenţei unor componente duale& poziti!e şi negati!e& aflate în opoziţie în fiecare din cele C stadii sau cicluri ale !ieţii pe care le epune. 3 Fn primul stadiu, oral, primul an de !iata, eista relaţia bipolară de caracteristici, încredere-neîncredere ca epresii ale dependenţei copilului de calitatea 3
Aerza $, Gciopu "& Psiologia !-rstelor,
H
îngri6irii parentale. =ceste caracteristici se stratifică în nconştient ca o structura bazală, ce poate fi scimbată. Fn stadiul următor, de la &+ ani, stadiul anal, se dez!oltă autonomia şi emanciparea copilului
de tutelă !ersus simţul ruşinii şi al îndoielii ca epresie a
incapacităţii de dob-ndire a autonomiei. $cesul critic pri!ind micile accidente duc la eces de ruşine. Stadiul al treilea, B&4ani, este dominat de constituirea iniţiativei, versus vinovăţia.
niţiati!a se manifestă ca motorie şi intelectuală' se instrumentează prin
abordarea de tot felul de acţiuni, ca 6ocul, comunicarea de!enind caracteristica psiică c-nd nu este îngrădită. #iclul al patrulea, 3& ani, se constituie în 6urul inferiorizare .
sârguinţă versus
Gcoala impune reguli şi tendinţe spre s-rguinţa lărgind determinarea
socială a dez!oltării psiice. Stadiul al cincilea, :&C ani, este dominat de conştientizarea identităţii Eului, versus confuzia rolurilor .
acă identitatea $ului se
trăieşte amplu se întăresc încrederea, autonomia, iniţiati!a. #onfuzia de roluri este amplă la copiii delic!enţi. =l şaselea stadiu, perioada tinereţii şi începutul !ieţii adulte, este structurat pe intimitate versus izolare . =l şaptelea ciclu implică !-rsta adultă mi6locie şi perecea de relaţii altruism versus egocentrism.
"ltimul ciclu se conturează în anii bătr-neţii ca epresie a acti!ităţii psiice în 6urul realizării versus disperării. . Pensionarea este !ăzută ca apus al bătr-neţii dominată sau nu de înţelepciune. #onsider-nd ca eistă o legătură între componenta morală a comportamentelor şi conştiinţa de Sine, /.Iolberg a a!ut în !edere etapele parcurse de copil în 6udecarea unor dileme morale prin luarea în considerare a argumentaţiei folosite de acesta. #a urmare, acest model teoretic cuprinde şase stadii ale genezei raţionamentului moral% +, pag. B+
Ji!elul premoral sau precon!enţional (B&H ani). Standardele de 6udecare sunt eticete ale antura6ului% bun&rău, are dreptate& se înşeală, cuminte&obraznic şi cuprinde doua stadii% a) al moralităţii ascultării
în care pedeapsa şi recompensa sunt criterii foarte
puternice. $!itarea pedepsei şi supunerea la normă apar ca a!anta6e personale imediate' b) al moralităţii edonismul instrumental naiv .
#onformarea la normă este sursă de
beneficii, deci trebuie realizată pentru ca consecinţele ei, recompensa poate fi plăcută' Ji!elul moralităţii con!enţionale(H&+ ani)
este ni!elul conformării la
normele eterioare şi al 6ucării rolului de copil aşa cum acesta este cerut de către familie, societate. $l cuprinde două stadii% al moralităţii bunelor relaţii
. #opilul respectă norma din dorinţa de a fi recunoscut
ca un băiat bun său o fată bună. Fncepe să se prefigureze 6udecarea faptelor după intenţia lor, nu numai după consecinţe' d) al moralităţii legii şi ordinii .
5espectarea normelor, legilor începe să apară ca
necesitate ce reglementează conduita tuturor, fapt ce acţionează şi în beneficiul personal' Ji!elul autonomiei morale sau al interiorizării şi acceptării personale a principiilor morale (după + ani, în tinereţe) în care acceptarea normelor apare ca forme de identificare cu grupul de referinţă, prin împărtăşirea aceloraşi drepturi şi datorii. #uprinde la r-ndul lui două stadii% f) al moralităţii contractuale şi
al acceptării democratice a legii în care standardele
sunt înţelese ca rezultat al unei decizii mutuale' al moralităţii principiilor individuale de conduită în
care se cristalizează propriul
sistem de !alori morale, prin semnificaţii personale acordate conceptelor de 6ustiţie, egalitate. 9udecata de Sine este percepută ca fiind mai puternică dec-t aceea care !ine din eterior'
:
Fn 6urul imaginii de Sine se elaborează şi mecanismele de apărare a $ului. =părarea constă în modalităţi speciale de efort pentru a face faţă stresului psiic care rezulta din conflictul creat între solicitările interne şi cele eterne. #onflictul reprezintă o oportunitate pentru cunoaşterea de Sine. #onflictul poate fi un prile6 pentru definirea propriilor !alori, con!ingeri prin raportarea sistemului de !alori al persoanei faţă de cele care i se opun. #onflictul duce astfel la aprofundarea înţelegerii de Sine şi a celorlalţi. S. *reudE analiz-nd fenomenul de apărare enumera cele mai importante mecanisme% & 5eprimarea a fost considerata iniţial de către *reud forma fundamentală a apărării, toate celelalte fiind doar !ariaţii ale ei. Fn esenţă, reprimarea este procesul prin intermediul căruia e!enimentele ameninţătoare, generatoare de tensiune şi anietate ca şi ideile şi trăirile asociate cu ele sunt impuse în afara conştiinţei subiectului, astfel înc-t aceasta să nu&şi mai dea seama de eistenţa lor' & Starea reacti!ă, legată de reprimare şi negare. Persoana face un pas mai departe în negarea impulsului, afirm-nd !eement unul opus' & 5aţionalizarea, care reprezintă găsirea de pretete 6ustificati!e, aparent logice' & zolarea, prin care persoana poate separa două acti!ităţi mentale incompatibile după modalitatea de reducere a conflictului' & 7ecanismul anulării, intim legat de raţionalizare, în care o persoană încearcă prin repetarea continuă a unui impuls, a unor trăiri sau acţiuni, să le slăbească şi să le ia sub control' =m subliniat că conceptul de Sine cuprinde imaginea de Sine, Sinele ideal şi estimarea de Sine. Estimarea de Sine este
o e!aluarea a discrepanţei dintre imaginea de Sine şi
Sinele ideal. $ste în principal un proces afecti!. $ste legată de ni!elul epectaţiilor E
S. *reud& ntroducere în psianaliză. Prelegeri de psianaliză. Psiopedalogia !ieţii cotidiene,
+
celorlalţi faţă de Sine, de ni!elul de moti!are pe care subiectul îl are, de rezistenţa la scimbare. $stimarea de Sine se referă la un sistem global al unui indi!id din punctul de !edere al !alorizării sale. =cesta este relati! stabil. Pe l-ngă acest sistem global eistă o serie de sentimente diferite în raport de situaţia concretă, sentimente care nu afectează sistemul general ( !ezi figura. nr.B)C
Sistemul global al Sinelui =cademic
Jonacademic Social
*izic
Gtiinţa =ltele =bilităţi 5elaţiile cu
5elaţiile cu
alţii
familia
=parenţa
*ig.& Sistemul global al sinelui (apud, ./, 223) Putem spune că estimarea de Sine se dez!oltă ca rezultat al relaţiilor interpersonale în familie cu influenţele graduale ale şcolii şi cu influenţele din societatea în care indi!idul alege să trăiască şi să muncească. =ceste influenţe de!in Sinele determinat social.
1.*. PERCEPŢIA SOCIALĂ C
. /a0rence & Dp. citate, 223, pag. E
B
Fn cadrul teoriilor psiologiei sociale se consideră că adaptarea socială este mediată prin conceptul de “Sine social”. Se presupune că stimulii sociali sunt receptaţi şi interpretaţi în raport de semnificaţia lor personală , ca apoi aceştia să conducă la o modalitate de interacţiune cu ceilalţi. deea nu este nouă, ea iz!or-nd din concepţia lui ne defineau percepţia socială ca un segment al procesului cogniti! prin intermediul căruia indi!idul a6unge să&şi formeze o imagine despre Sine şi în acelaşi timp se conturează impresiile, aprecierile despre alţii. Fn acest amplu proces sunt implicate două aspecte. Fn primul r-nd indi!idul abordează 2
5. Killer& 1e Social Self, second edition, Pergamon Press nc, 2CH, pag. :2&+: 9. Stoetzel & Ps>cologie sociale, Paris, *lammarion, 23+, pag. 3C,
H
4
problema pornind de la Sine, iar în al doilea r-nd reprezentarea despre altul face parte din cadrul amplului proces al percepţiei de Sine.
Subiectul pătrunde şi sesizează în mod practic, intuiti! atitudinile şi sentimentele altuia, prin intermediul capacităţii sale empatice. #. 5ogers defineşte empatia ca însuşirea unei persoane de a penetra în cadrul intern de referinţă al altuia. 1ranspunerea în psiologia partenerului presupune un demers participati! !iz-nd înţelegerea altuia şi pătrunderea atitudinilor altuia. Dmul, pentru a se orienta în mediu social lipeşte o serie de “eticete” peste fapte, comportamente, e!enimente. Fn cadrul relaţiilor interpersonale indi!idul preia o serie de eticete şi clasificări ce se referă la raporturile cu alţii, la însuşirile psiice. =stfel, indi!idul îşi formează o reprezentare mintală sumară, reprezentare iz!or-tă din necesitatea indi!idului de “ a controla” realitatea printr&o reducţie a compleităţii şi diferenţelor care o compun. =ceste concept face parte din “teoriile implicite ale personalităţii”. 1eoriile implicite ale personalităţii definesc toate formele de categorizare ce ne permit să sesizăm caracteristicile altuia, să sesizăm reacţiile noastre şi să determinăm conduitele noastre !iitoare în raport de ideile preconcepute care s&au format în timp. Fn mod spontan, arăta ;. Iell>, orice persoană face anticipaţii, predicţii, se anga6ează în abstracţii şi generalizări pe cont propriu, elaborează constructe mentale bipolare. =ceasta aptitudine de a “clasifica într&un compartiment”, de a categorisi obiectele este o capacitate de adaptare indispensabilă. Subiecţii sociali care percep par a fi incapabili să funcţioneze dacă nu ar putea separa lumea socială în sectoare distincte şi semnificati!e, adică în categorii. #ategorisirea fa!orizează simplificarea, iar aceasta la r-ndul ei transformă lumea într&un loc mai pre!izibil şi mai bine controlabil:
5. ne& Social Ps>colog>, si edition, n and
3
#ategorisirea face apel la cunoaşterea conţinută într&o serie de structuri, adică la sceme sau stereotipuri. $ste !orba de o structură cogniti!ă în care atributele sunt organizate şi ale cărei relaţii sunt uşor percepute. D scemă conţine mai multe feluri de cunoştinţe. =!-nd la bază aceste cunoştinţe, procesul de formare a impresiilor este mult uşurat prin faptul că scemele influenţează rapiditatea cu care se efectuează perceperea a ceea ce este remarcat şi modul de a interpreta informaţia disponibilă. Scemele sunt instrumente cogniti!e foarte utile percepţiei şi interpretării noilor informaţii. 1otuşi, dependenţa foarte mare de aceste sceme în orice situaţie poate a!ea uneori consecinţe nefaste. Scemele ale căror categorii au fost utilizate sau acti!ate deseori sau recent tind să fie utilizate cu prioritate. Scemele uşor accesibile pot eercita o influenţă ecesi!ă în codificarea informaţiilor& ţintă. $istă şi alte tipuri de informaţii care pot focaliza şi influenţa atenţia în procesul de decodificare. nformaţia poate fi e!identă dintr&un anumit număr de moti!e. Scopurile unei persoane sunt importante în măsură în care ele dau informaţia corespunzătoare în mod e!ident. =tunci c-nd o persoană capătă o importanţă pentru un indi!id, atunci indi!idul !a fi mai atent faţă de ea. #omportamentul unui subiect poate fi considerat, de asemenea, ca fiind frapant, dacă nu corespunde persona6ului sau dacă se manifestă împotri!a normelor societăţii. Subiecţii sociali care percep se lasă dominaţi de o serie de elemente ciar la începutul procesului de formare a impresiilor. =ceşti subiecţi trăiesc însă într&o lume compleă, şi tentati!a lor de a da sens lumii antrenează în mod necesar alegeri deliberat prescurtate. Subiectul social care percepe este considerat ca un “tactician moti!at”, dispun-nd de multiple strategii cogniti!e, dintre care realizează alegeri în funcţie de “scopul propus, moti!aţii, ne!oi” (*is?e, 1a>lor). Fn general, subiecţii sociali care realizează procesul de percepere utilizează două surse de informaţii, în momentul în care îşi fac o impresie despre celălat%
cunoaşterea apartenenţei unei persoane la o anumită categorie ( de eemplu în raport de !-rstă, se)'
E
detaliile caracteristicilor sale indi!iduale. +
mpresiile despre o persoană sunt uneori în mod considerabil influenţate de apartenenţa acesteia la o anumită categorie. Fnsă, în anumite cazuri informaţia în legătură cu caracteristicile indi!iduale se impune. Jumeroşi cercetători au încercat să determine mai precis care este tipul de informaţie, categorială sau indi!idualizată, care predomină în procesul de formare a impresiilor. Fn 22H, 5. *is?e şi /. Jeuberg, au elaborat un model de eplicare predominanţei tipului de informaţie, model denumit modelul de continuum al impresiei B .
#onform acestui model, subiectul care percepe realizează e!aluarea
celuilalt conform unui continuum unic de formare a impresiilor. $!aluările bazate pe categoriile şi răspunsurile indi!idualizate constituie cele două etremităţi. =cest model afirmă%
că răspunsurile bazate pe categorii sunt prioritare faţă de raţionamentele mai
indi!idualizate'
că mişcarea de&al lungul continuumului, de la răspunsurile bazate pe categorii
p-nă la răspunsurile indi!idualizate, se face în funcţie de factori de interpretare, de moti!aţie şi de atenţie' #onform acestui model subiecţii care percep înt-lnesc, într&o primă etapă, o ţintă şi o clasează automat ca făc-nd parte dintr&un grup social particular. Fntr&o a doua etapă, ei consideră ca pertinenţă personală ţinta astfel categorisită în funcţie de actualele interese, scopuri. acă ţinta nu prezintă dec-t un interes minor, atunci procesul de formare a impresiilor !a fi scurtcircuitat şi e!aluările !or fi esenţial bazate pe categorii. acă ţinta prezintă un interes ma6or, subiectul care percepe îşi !a pune în 6oc toate resursele personale de atenţie astfel înc-t să e!alueze toate
+
5. ne& Dp. citate, 22, pag. :2. S.5.*is?e, S./.Jeuberg & = continuum of impression, from categor>& based to indi!iduating process% nfluences of information and moti!ation on attention and interpretation, J.L 22H B
C
caracteristicile personale ale ţintei, acest lucru declanş-nd căutarea unei impresii mai indi!idualizate. #ercetările asupra modalităţilor de percepere afecti!ă au arătat ca erorile de percepţie sunt mult mai puţine în cazul afinităţilor, al atitudinilor reciproce, dec-t în cazul atitudinilor unilaterale. S&a constatat, de asemenea, că erorile de percepţie sunt mai numeroase în cazul respingerilor dec-t în cazul alegerilor. =pare firesc, ca o persoană să consemneze cu oarecare 6enă o respingere sau ciar indiferenţă, moti! pentru care cota de omisiuni şi iluzii este de regulă mai mare în cazul !ectorilor afecti!i negati!i. #oncluzia care a reieşit este că a!em tendinţa de a atribui altuia & în mod 6ustificat sau nu& o atitudine asemănătoare cu a noastră, acest lucru fiind denumit în literatura de specialitate prezumţia de reciprocitate. Damenii tind să facă bune impresii celorlalţi. Fn acest sens eistă
4
c-te!a
gesturi caracteristice%
!onformismul, adică tendinţa de a împărtăşi opiniile şi !alorile celuilalt. /a limita
acestui comportament se află flatarea celuilalt, preocuparea de a intra în graţiile celuilalt prin aprobare şi laudă'
Etalarea aptitudinilor şi succeselor proprii ,
dacă o asemenea cerere directă a fost
adresată. Prezentarea aptitudinilor şi succeselor proprii din proprie iniţiati!ă face impresie proastă. Fn cazul dez!ăluirii reciproce etalarea apare firească'
"imarea modestiei , mai ales c-nd aceasta
se asociază cu performanţe, succese'
#socierea în fapt sau în relatări cu persoane de prestigiu % a sta în umbra acestora,
a te acoperi cu gloria altuia'
"anipularea scuzelor %
a începe cu scuze pentru a fi mai bine acceptat în
continuare, a formula scuze pentru orice lezare neînsemnată. =ceste gesturi reprezintă tenici sociale !erificate pentru a face bună impresie altora. #unoaşterea acestor tenici poate dez!ălui disimularea acolo unde ea eistă.
4
5. ne & Dp citate, 22, pag. 2+.
2
Fn cadrul relaţiilor interpersonale cu conţinut afecti! apare fenomenul de cristalizare. =ceasta
constă în transfigurarea persoanelor, situaţiilor, obiectelor sub
influenţa sentimentului, pasiunii. 1ermenul de cristalizare desemnează însă un fapt real uşor de identificat în percepţia socială. Fn prima fază a actului de cristalizare are loc anticipaţia. =nticipaţia este însoţită de speranţa şi aduce prima cristalizare. Fndoiala îşi face loc, şi !a constitui apoi drumul către a doua cristalizare. *enomenul cristalizării se înt-lneşte în sentimentul de dragoste ca relaţie interpersonală, dar şi în dragostea de patrie, în pasiunea politică, artistică şi în altele. "n sentiment controlat, trăit în limite normale de intensitate a6ută la descoperirea de calităţi sau defecte reale. in punct de !edere psiologic, cristalizarea reprezintă un moment de proiecţie a personalităţii. =spiraţia transfigurează obiectul, lumea dorinţelor transformă lumea realităţilor. 1rebuie să facem distincţie 3 între cristalizarea & pre!edere sau intuiţie şi cristalizarea& amăgire, iluzie. Fn prima ipostază, !isul lucid şi critic răm-ne permeabil la informaţii şi argumente, nu pierde contactul cu realitatea, este fleibil, mobil, acceptă şi contraargumente. #ristalizarea poziti!ă conţine deci o cotă de clar!iziune. Poziti!ismul plat îşi interzice orice elemente de proiecţie. 1endinţa spre proiecţie are însă temei “$ul ideal”, dorinţa “spre mai bine”, spre “mai frumos”. #-nd cristalizarea pierde contactul cu realitatea, e!oluează spre onirism, spre delir. Spre eemplu “cristalizarea “ paranoicului duce la delir de persecuţie, în care singurul persona6 demn de preţuire este “$ul” E' la fel mitomania duce la fabulaţie. Fn asemenea situaţii cristalizarea de!ine noci!ă, ea se deosebeşte de forma negati!ă a cristalizării, alimentată de sentimente negati!e, care înlesnesc totuşi dez!ăluirea& în trăsături eagerate& a unor defecte. #ontactul cu realitatea, dinamica relaţiilor reciproce, declanşează cu timpul “decristalizarea ”. =lternanţa cristalizare& decristalizare apare ca o suită de momente în procesul ecilibrării, polaritatea !ieţii afecti!e îi conferă acest aspect ondulator. e 3
A. Pa!elcu & in !iaţa sentimentelor,
E
:H
multe ori, decristalizarea are loc graţie unei cristalizări în condiţii superioare ( o prietenie este uitată datorită cristalizării produse în persoana unui nou prieten). Perceperea şi aprecierea celorlalţi este influenţată şi de prezumţia de similitudine.
poteza asemănării sau “afinităţii” sufleteşti poate deforma, atunci c-nd
nu este fundată, cunoaşterea celorlalţi. =finităţile reale constituie însă suportul unor percepţii şi aprecieri autentice. Fn estimarea metrică şi caracterologică a oamenilor s&a rele!at tendinţa indi!idului de a se proiecta pe Sine drept etalon , de a construi bareme implicite centrate pe “$u”, de a reduce pe alţii la măsură proprie. Persoana apare astfel drept normă a propriilor sale percepţii şi aprecieri. Spre eemplu, apreciind înălţimea însoţitorilor estimările sunt mai eacte pentru !alori !ecine staturii noastre, distorsiunea de!enind e!identă pentru caracteristici mai îndepărtate. =celaşi fenomen îl regăsim şi în cazul trăsăturilor psiologice. 1endinţa de centrare pe “$u” a scării de referinţă face dificilă şi autoaprecierea. ndi!idul cu capacităţile şi !alorile sale se ia pe Sine ca măsură a lucrurilor, sesiz-nd mai greu propriile sale limite. /ocalizarea membrilor grupului în scara de estimare !ariază în funcţie de e!aluator, datorită centrării pe Sine a scării. 1endinţa de a $udeca pe alţii prin contrast constituie o alta sursă de facilitare sau distorsiune a percepţiei sociale. Fn general, o persoană !ede prin contrast acele calităţi, trăsături pe care ea le posedă şi alţii nu. $istă şi aici elemente de proiecţie, în care e!aluatorul se consideră pe Sine ca normă, ca etalon. Efectul de alo
constituie o sursă frec!entă de eroare în cunoaşterea
psiologică. Fn mod obişnuit se formează o imaginea globală despre o persoană. #a atare, aprecierile asupra trăsăturilor specifice sunt puternic influenţate de această 6udecată globală. Se produce o ni!elare în constelaţia de trăsături ale persoanei apreciate, ceea ce duce la un portret foarte puţin nuanţat. $fectul de alo dă corelaţii foarte ridicate între trăsături practic independente.
:
=ceeaşi distorsiune poate rezulta şi din ipoteza unei structuri coerente în ansamblu de însuşiri ale persoanei. Fn mod curent, oamenii sunt consideraţi mai unitari dec-t sunt. Se postulează o anumită armonie între atitudini şi trăsături. #a urmare, apare aceeaşi creştere artificială a intercorelaţiilor dintre însuşiri practic independente. Efectul indulgenţei,
al generozităţii influenţează percepţia socială. =cesta este
concretizat în tendinţa de a aprecia fa!orabil oamenii, mai ales c-nd e!aluarea pri!eşte statutul !iitor al persoanei, întruc-t ma6oritatea sunt împinşi către polul fa!orabil al scării de estimare, caracterizările date nu diferenţiază indi!izii. Pentru corectarea acestui nea6uns se utilizează tenica “alegerii forţate”. =ceasta tenică constă în alegerea din mai multe atribute oferite ca alternati!e la fiecare din aspectele fişei de e!aluare.
