COMISIE METODICĂ ’’Cel
care cunoaşte pe alţii - e învăţ at. at. Cel ce se cunoaşte pe sine – e înţelept’’. Lao Tse Tse – filo filosof sof
CENTRUL JUDEŢEAN DE RESURSE ŞI ASISTENŢĂ EDUCAŢIONALĂ CABINETUL DE ASISTENŢĂ PSIHOPEDAGOGICĂ ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. NR. 29 ’’SFÂNTA ’’SFÂNTA ANA’’, GALAŢI
AMELIORAREA AMELIORAREA PERFORMANTELOR PERFORMANTELOR INDIVIDUALE PRIN TEHNICI DE CONSILIERE A ELEVILOR CU STIMĂ
SCĂZUTĂ
DE SINE
pppp
SUSTINĂTOR: SUSTINĂTOR: PROFESOR PSIHOLOG IONAŞCU IONAŞCU GRIGORE
’’Mă hrănesc cu muzică mai mult decât cu alimente. Adică beau muzică (e ceva ca
apa sonoră). Cred că aş putea asculta la infinit...E ca o poartă care mă deschide spre interior şi spre exterior. Sunt vibraţii vitale pentru mine. Am senzaţia că dansez interior continuu. De multe ori se vede şi pe dinafară, sau chiar o fac; n-ar avea nici un sens să mă opun’’. (IOLANDA MITROFAN- Autoterapie) Autoterapie)
18.III.2010 1
IMAGINEA DE SINE este modul în care o persoana îşi percepe propriile caracteristici fizice, cognitive, emoţionale, sociale şi spirituale;
este o reprezentare mentală a propriei persoane, un “tablou” în care sunt incluse cunoştinţe despre sine (abilităţi, comportamente, emoţii, cunoştinţe, valori, etc.) şi care ne ajută să ne reglăm comportamentul
în societate;
Consecinţe ale imagini de sine negative / pozitive Imagine de sine negativă
Scăderea performanţelor şcolare sau la locul de muncă, datorită subestimării resurselor, neasumării responsabilităţilor; Relaţii nearmonioase în cadrul familiei (lipsa de respect faţă de sine favorizează lipsa respectului manifestat faţă de ceilalţi membri din familie; în timpul conflictelor se învinovăţesc excesiv sau îi critică pe ceilalţi); Relaţii deficitare cu cei de aceeaşi vârstă (elevii vor să îşi menţină stima de sine crescută impunându se, însă fac acest lucru nerespectând drepturile celorlalţi şi valoarea lor, ceea ce afectează relaţiile cu aceştia) Imagine de sine pozitivă
Creşterea performanţelor şcolare (persoana îşi estimează corect resursele, îşi asumă responsabilităţi în conformitate cu cerinţele şi resursele proprii); Relaţii armonioase în cadrul familiei (respectul de sine determinat de o imagine de sine pozitivă favorizează manifestarea respectului din partea celorlalţi; rezolvarea conflictelor este mai simplu de realizat în condiţiile în care cei implicaţi în conflict nu se autoînvinovăţesc şi nu îi învinovăţesc pe ceilalţi); Relaţii bune cu colegii şi prietenii de aceiaşi vârstă (elevii îşi pot pune în evidentă calităţile fără a l e devaloriza pe ale celorlalţi).
STIMA DE SINE
Reprezintă dimensiunea evaluativa a imaginii de sine şi se referă la modul în care ne considerăm ca persoane în raport cu propriile aşteptări şi cu ceilalţi (de exemplu:mai buni sau mai putini buni); valoarea unei persoane nu decurge doar din perform anţele realizate de aceasta într -un anumit domeniu, ci din ansamblul tuturor comportamentelor, acţiunilor şi potenţialităţilor sale trecute, prezente şi viitoare pe toate palierele vieţii. Un elev poate avea note mici la şcoală însă să fie în acelaşi timp o persoana altruistă, respectuoasă şi săritoare, trăsături pentru care merită respectul nostru;
2
copiii îşi evaluează imaginea de sine pornind de la părerile şi reacţiile adulţilor. Aprecierile sau criticile
acestora sunt preluate şi interiorizate de către copil, ducând la formarea unei stime de sine scăzute sau ridicate. Persoane cu stimă de sine ridicată :
interpretează situaţiile noi ca fiind provocatoare, nu ameninţătoare; preferă independenţa; îşi asumă responsabilităţi; se implică în rezolvar ea unor sarcini noi; îşi exprimă adecvat emoţiile pozitive şi pe cele negative; îşi asumă consecinţele acţiunilor lor sunt mândri de realizările lor Persoane cu stimă de sine scăzută: sunt nemulţumite de persoana lor în general; evită responsabilităţile sau sarcinile noi;
se simt lipsite de valoare;
refuză să îşi asume consecinţele faptelor lor; manifestă toleranţa scăzută la frustrare; manifestă rezistenţă scăzută la presiunile negative ale grupului; îşi exprimă într-o manieră neadecvată emoţiile sau şi le neagă; consideră manifestarea emoţiilor o dovadă de slăbiciune.
Dezvoltarea unei stime de sine ridicate este favorizată de:
crearea în familie şi la şcoală a unor oportunităţi prin care elevul să obţină succes, să îşi identifice ariile în care este competent şi prin care să îşi exprime calitaţile faţă de grupul de colegi şi prieteni;
crearea unor situaţii în care copilul sau adolescentul să aibă oportunitatea de a oferi ajutor celorlalte persoane(de exemplu, activităţi de voluntariat);
identificarea succeselor de suport social (grupuri de personae care pot oferi o sustinere constantă);
dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, rezolvare de probleme şi a celor de a face faţă situaţiilor de criză;
dezvoltarea sentimentului de autoeficacitate (,,Şi eu sunt bun la ceva’’);
stabilirea unor aşteptări rezonabile, în funcţie de vârstă si abilităţi;
acceptarea necondiţionată a propriei persoane şi a celorlalţi.
Metodele folosite pentru îmbunătăţirea stimei de sine depend în mare măsură de cazele care au determinat formarea unei stime de sine scăzute. Astfel:
o stimă de sine scăzută datorată unor competenţe deficitare necesită îmbunătăţirea acestor competenţe;
3
în cazul în care nivelul scăzut al stimei de sine este cauzat de stabilirea unor standard nereali ste (prea mari), intervenţia vizeaza consilierea individului în adoptarea unor standarde cât mai realiste;
stima de sine scăzută datorată unor discriminări sociale necesită o intervenţie bazată pe o abordare empatică, care să îmbunătăţească preţuirea de sine, şi ulterior să crească nivelul stimei de sine;
când cauzele unei stime de sine scăzute sunt multiple, intevenţia corectivă folosită va fi de asemenea multi-modală.
CONSILIEREA/PSIHOTERAPIA COGNITIV-COMPORTAMENTALĂ PENTRU PERSOANELE CU STIMĂ DE SINE SCAZUTĂ
Primul program sistematic de terapie cognitivă pentru persoanele cu stimă de sine scăzută a fost elaborat de Melanie Fennell – 1997,1998, până la acea dată consilierii/psihoterapeuţii abordând această problemă împreună cu alte simptome.
Stima de sine scazută poate fi explicată prin intermediul schemelor cognitive disfuncţionale.
Durata consilierii/psihoterapiei este in medie de 7-10 sedinte.
O sedinta de consiliere/psihoterapie individuala poate dura in medie 40-50 minute.
Durata sedintelor de consiliere de grup poate dura între 45-60 minute.
Nucleul stimei de sine scăzute îl reprezintă o judecată globală, negativă şi dobândită, care odata structurată va influenţa modul de gândire, simţire şi comportament al persoanei în viaţa cotidiană şi care este menţinută şi întărită de distorsiunile cognitive şi de comportamentele dezadaptative(Fennell,1998,p.219)
Feed-back-urile reciproce dintre schemele cognitive de bază şi interpretarea imediată a evenimentelor(gândurile negative automate)generează un sistem care se autoperturbează şi este rezistent la schimbare(Tensdale, Segal şi Williams, 1994).
Fennel ( 1998), vorbeşte despre linia atitudinală care stă la baza stimei de sine scazută şi care reprezintă o convingere disfuncţională profundă ce acţionează ca un fel de fundament pe care se structurează alte probleme, unele tranzitorii, altele în profunzime.
4
MODELUL STIMEI DE SINE SCAZUTE (după Fennell,1997, p.221)
Experienţe timpurii
Temperament Absenţa aprobării, aprecierii sau interesului din partea f amiliei. Pierderi, respingeri, neglijare, doliu. Abuzuri emoţionale, fizice
Linia atitudinală de bază Autoaprecierea negativă globală a propriei persoane. (Se evaluează ca persoană).
Supoziţii disfuncţionale specifice
Stabileşte standarde în raport cu care se autoevaluează.
5
Conform acestui model, experienţele psihotraumatizante timpurii, pe fondul unei structuri temperamentale fragile, contribuie la formarea liniei de bază, respectiv a stimei de sine globale scăzută. Deoarece subiectul consideră linia de bază ca fiind adevărată, acesta elaborează supoziţii disfuncţionale sau standarde de performanţă în raport cu care este măsurată valoarea personală. Problemele apar atunci când persoana eşuează sau crede că va eşua în atingerea standardelor stabilite pe baza supoziţiilor disfuncţionale, fapt ce reprezintă o ameninţare pentru stima subiectului. Modelul postulează şi faptul că daca subiectul are anumite incertitudini legate de posibilitatea atingerii standerdelor, apare anxietatea, urmată de depresie. În cazul în care standardele chiar nu sunt îndeplinite(nu apare nici un fel de incertitudine), rezultatul este apariţia reactiei depresive. În ambele cazuri , reactia circulată este menţinută, aceasta continuind să contribuie la activarea liniei de bază.
DEMERSUL PSIHOTERAPEUTIC COGNITIV PENTRU STIMA DE SINE SCĂZUTĂ ( după Fennell,1997,p.25)
Datele care par să confirme convingerile disfuncţionale pot fi reinterpretate?
Experienţe timpurii Evaluarea vieţii
Există elemente de infirmare a acestora care au fost ignorate Linia atitudinala de bază.
Model cognitiv bazat pe prejudecăţi
Metaperspectiva Corectarea erorilor de percepere a realitaţii
Se vor cauta contraargumente. Se vor aduna date cu conţinut pozitiv.
Adresare de disfuncţionale:
întrebări
convingerilor
Construirea unei imagini de sine alternative
Există dovezi pentru reinterpretarea faptelor şi modificarea acestora? Autopercepţie echilibrată. Autoapreciere realista.
Destructurarea judecăţilor absolutiste
Activitate continuă
6
SUPOZIŢII/STANDARDE DE PERFORMANŢĂ ŞI CONVINGERI DISFUNCŢIONALE Ce standarde şi obiective personale ar fi mai realiste şi mai utile?
Reformulări
GANDURI NEGATIVE AUTOMATE Cercetarea erorilor de percepţie
Direcţionarea atenţiei către aspectele pozitive.
Relaxare, tehnici de distragere, creşterea activităţilor agreabile, împărţirea timpului, prescrierea unor sarcini Managementul simptomelor gradate, confruntarea cu situaţiile evitate, elimninarea psihopatologice si modificări în sfera comportamentelor de asigurare etc. comportamentului. Simptome
Demersul cognitivist clasic începe cu intervenţii menite să modifice gândurile negative, stările afective şi comportamentale dezadaptative, bazate pe modelele terapiei cognitive pentruanxietatea socială (Clark şi Wells,1995) şi pentru depresie (Beck, 1979).
Antecedentele şi contingenţele , expresie a stimei de sine. Antecedentele se referă la situaţia sau stimulii care imediat preced comportamentul sau sindromul ţintă (unde, când, cu cine apare / nu apare un comportament; ce se întâmplă imediat înainte de iniţierea comportamentului respectiv, în plan mental sau în realitatea fizică, care sunt expectanţele subiectului, convingerile, scopurile, interesele şi planurile sale). De menţionat că şi un eveniment din trecut, în măsura în care este reamintit şi precede comportamentul ţintă devine “antecedent” şi face parte din situaţia actuală. (ex.: “De câte ori mi -aduc aminte de teza de la matematică, de regulă când îmi fac temele la acest obiect, mă cuprinde tristeţea şi disperarea. Partea din trecutul nostru care ne influenţează prezentul este parte din prezent!
Contingenţe şi consecinţe. Relaţiile dintre un comportament şi efectele sale, care exercită o funcţie de întărire sau penalizare a comportamentului respectiv se numesc contingenţe. O mare parte din comportamentele noastre sunt determinate de contingenţe, de întăririle pozitive sau negative (= care întăresc, perpetuează un comportament) şi de pedepsele (= care diminuează comportamentul în cauză). Nu 7
orice consecinţă este o contingenţă, ci numai acelea care au efectele mai sus menţionate. Chiulul sau evitarea unei situaţii fobice, de pildă, sunt determinate, în mare măsură, de reducerea temporară pe care o produce asupra unei stări emoţionale negative. Dimpotrivă, persistenţa în sarcină, obţinerea unor performanţe mereu mai bune pot fi rezultatul unor recompensări sistematice a comportamentelor vizate . Când un organism realizează că nu mai există nici o asociaţie între comportamentul pe care îl face şi consecinţele lui (= comportamentele sunt asociate când cu întăriri, când cu pedepse, în mod aleator) organismul învaţă că e neajutorat, ajunge la ceea ce M. Seligman numeşte “neajutorare învăţată”, care este una dintre expresiile tipice ale imaginii de sine scăzute.
Validarea socială a comportamentului individual Foarte adesea, această reacţie este deosebit de adaptativă. Fiecare dintre noi s -a aflat într-un loc străin, într -o situaţie unde trebuia urmată o anumită procedură şi, neştiind ce să facem am făcut ca ceilalţi. De cele mai multe ori, imitându-i am rezolvat problema. Comportamentul celorlalţi este o importantă sursă de informaţie, foarte utilă, pentru ghidarea propriului comportament. Exerciuţiu participativ:
Daţi 3 exemple de situaţii concrete în care comportamentul celorlalţi v -a servit drept sursă de informaţie pentru propriul comportament.
Valoarea informaţională a comportamentului celorlalţi chiar în absenţa unor întăriri explicite din partea lor, este o condiţie suficientă pentru validarea şi imitarea lui. Pentru ghidarea comportamentului nostru avem nevoie mai degrabă de informaţii decât de întăriri . Întăririle, la rândul lor, influenţează comportamentul nu atât prin funcţia lor hedonică (= ne produc stări pozitive sau ne fac să evităm stările aversive) cât prin funcţia lor informativă .Ne interesează mult mai mult informaţia decât plăcerea, pentru că informaţia este esenţială pentru adaptare şi evoluţie; plăcerea – nu! Cu cât situaţia e mai incertă, deci mai săracă informaţional, cu cât nevoia de informaţie este mai acută pentru că ne simţim ameninţaţi. Cu cât există mai mulţi actori similari nouă care realizează un comportament, cu atât mai informativ devine pentru noi comportamentul respectiv şi mai probabil să -l imităm. Cei “ca şi noi” sunt mai repede creditaţi că “ştiu ce fac” într -o situaţie ambiguă. Procentul de imitaţie creşte de la 30% la 70% dacă “modele” prezentate sunt asemănătoare cu noi înşine (Cialdini, 1993). Exerciţiu participativ:
Împreună cu un complice apropiaţi-vă la un moment dat pe stradă şi priviţi insistent într -un punct (ex.: o vitrină, un acoperiş) timp de 5-10 minute. Ce constataţi á propos de comportamentul celorlalţi?
Prevalându-ne de această tendinţă modificarea unui comportament.
de a ne valida comportamentul prin imitaţie, putem interveni în
Rezumând,
vom spune că există o puternică tendinţă de imitare a comportamentului celorlalţi. Această tendinţă se datorează nevoii de validare a propriului comportament în situaţii de incertitudine, de nesiguranţă, de carenţă informaţională, în general. În aceste condiţii socotim comportamentul unor actori sociali similari ca fiind informativ şi tindem să-l imităm. Ne validăm propriul comportament prin similitudine cu a celorlalţi. Putem induce prin imitare, diverse comportamente, prezentându-le ca fiind tipice pentru actori sociali similari.
8
PLAN DE ACTIVITATE DATA: 18.III.2010 TIPUL ACTIVITĂŢII: Consiliere
de grup(10-15 elevi)
TIPUL GRUPULUI: Mixt TEMA: Ameliorarea performanţelor individuale prin te hnici de consiliere a elevilor cu stimă de sine scăzută DURATA: 60 minute Ipoteza : Valorizarea propriilor capacitaţi determină cresterea stimei de sine, autocunoaşterea şi autocontrolul (Cu cât sunt valorizate mai mult capacităţile -cunoştinţe, deprinderi, aptitudini, cu atât sentimentul de autoeficacitate este mai mare şi, implicit, stima de sine). OBIECTIVE GENERALE:
Dezvoltarea personală prin formarea unei atitudini responsabile faţă de sine si faţă de ceilalţ i, precum si a unor deprinderi de comunicare a propriilor gânduri, sentimente, idealuri.
Ameliorarea performanţelor individuale prin valorizarea capacitaţilor individuale/de grup.
OBIECTIVE OPERATIONALE:
Să-şi dezvolte sentimentul de autoeficacitate (’’Şi eu sunt bun la ceva’’) Să exprime aria/ariile de competenţă întregului grup prin exteriorizarea propriilor gânduri, trăiri, comportamente;
Sa-si dezvolte toleranţa la frustrare, creativitatea si spontaneitatea.
TEHNICI DE CONSILIERE:
A da glas experienţei/poveştilor vieţii;
Dedublarea/a fi martor extern, de a obiectiva problema;
Elaborarea unor scrisori către sine (stimularea dialogului interior);
Tehnica descoperirii dirijate;
Examinarea avantajelor si dezavantajelor;
Identificarea unor alternative;
Tehnici de relaxare/tehnici creative : desenul si pictura, modelajul, teatrul, muzica,dansul;
Monitorizarea activitaţilor dupa indicatorii eficienţă si plăcere (tehnica scalei gradate); utilizarea unor scale de evaluare a evenimentelor;
Provocarea si modificarea gândurilor negative disfuncţionale.
1. Exerciţiu de evaluare a starii emoţionale (utilizarea scalei gradate: 0-10) şi scurtă prezentare personală. 0 1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
9
0 - 4 sentimente de nemulţumire, încordare 5 - 7 sentimente de multumire moderate, eficient moderat, predomină starea de bine 8 – 10 stare de relaxare, mulţumire cu grad ridicat.
2. Discuţie pe baza citatului: Omida: Cine eşti tu? Alice: În clipa asta nu prea ştiu, domnule, cine sunt ; at ât ştiu-cine eram când m-am dat jos din pat azidimineaţă, dar cred că de atunci m-am schimbat de câteva ori. ( Lewis Carroll – Alice în ţara minunilor) La ce se referă acest dialog şi cum s-ar putea aplica propriilor vieţi ? Câteva întrebări recapitulative: -
Ce s-a mai întâmplat între timp?
-
Ce reprezintă imaginea de sine?dar stima de sine?
3. ‘’Metode de stimulare a stimei de sine”- ‘’Si eu sunt valoros!’’ Participanţii sunt invitaţi să îşi aleagă, în funcţie de domeniul de interes şi dorinţa de afirmare , unul sau mai multe ecusoane ce au inscrise următoarele domenii: - Literatură; - Muzică; - Dans sportiv; - Teatru; - Modelaj; - Pictură/desen; - Altele...... Fiecare elev îşi va pune în valoare propriile talente/performanţe , astfel încât acestea să contribuie la sentimentul reusitei, al autoeficacităţii şi la dezvoltarea stimei de sine. În funcţie de dificultatea pentru care s-a elaborat planul de lucru, profesorul psiholog va distribui plicuri ce conţin sarcini de lucru personalizate.
4. Transferul concluziilor: Analiza câtorva sarcini/fişe de lucru rezolvate de elevi.
Exerciţiu de dezvoltare a stimei de sine.
10
Elevii îsi vor imagina ca sunt la o petrecere. Cel care prime şte paharul trebuie sa spună un lucru pozitiv despre sine, folosind formula: ’’Nu vreau sa ma laud, dar cred ca sunt………..’’
Reflecţie personală : Cum te-au ajutat până în acest moment şedinţele de consiliere ?
5. Evaluare: Apreciază sub raportul eficienţei personale precum si al plăcerii activitatea de astăzi, pe o scală de la 010.
0
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
0 - 4 am trăit sentimente de nemulţumire, încordare ,m-am simţit eficient puţin, activitatea a fost plictisitoare; 5 - 7 m-am simţit eficient moderat, mulţumit parţial; 8 – 10 m-am simţit relaxat, mulţumit de prestatia mea, activitatea a fost atractivă.
11
SUNT BUN!!! VREI SA-MI CUNOŞTI ADEVĂRATELE VALORI...?
E TIMPUL SĂ MĂ AFIRM …
SUNT BUCUROS CĂ ÎMI SUNTEŢI ALĂTURI...
SUMA TALENTELOR MELE…E RODUL DARULUI MOŞTENIT, DAR ŞI A EFORTULUI DEPUS…ÎNCREDEREA ÎN MINE E CHEIA CĂTRE ECHILIBRU, RELAXARE ŞI REUŞITĂ…!!! 12
