Brosura subiecte rezolvate

 Prof. Pogan Mihai  Mihai 

 Bacalaureat 2011  Limba  și literatura română

 Subiecte propuse  și rezolvări posibile

 Editura Gutenberg   Arad – 2011

Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 1

Descrierea CIP

Datele editurii

Carte apărută în regia autorului 

 Tipărit la …

Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 2

 Preliminarii  Aceas Această tă carte carte nu nu se dore dorește a fi o repl replică ică la la căr căr țile publ public icate ate de de minist minister er și care umplu umplu librăriile librăriile în fiecare an pentru a ajuta, chipurile chipurile,, pe cei care sus țin examenu examenull de bacalaure bacalaureatul atul.. Cartea Cartea mea se vrea a fi doar rodul rodul experien ței de la cated atedră ră,, oferi ferinnd celo elor inte interresa esa ți nu subi subieecte și solu solu ții preten eten țioas ioasee și  prețioase, ci formulări de subiecte de exigen ță medie, înso țite de rezolvări și solu soluții orient orientati ative ve.. Ea va folosi folosi mai mai degrabă degrabă celui celui care stăpâne stăpâne ște cât de cât materia materia și îl ajută ajută să se oriente orienteze ze printre printre mul mul țimea de de subiecte. subiecte. Am Am respectat respectat  programa propusă propusă de minister, de și nu întotdeauna întotdeauna mi s-a părut a fi coerentă și  bine structurată, ci mai degrabă confuză. Cred că prea desele schimbări ale  programei, după modelul european, nu ajută pe nimeni, ci derutează pe toată lumea lumea,, pe profeso profesori ri și pe elevi elevi deopot deopotriv rivă. ă. Mai mu mult, lt, devine devine o progr programă amă superfici superficială ală și artificială artificială,, care uită de cei pentru care trebuie trebuie conceput concepută, ă, de nivel nivelul ul elevilo elevilorr cu un anumit anumit „o „oriz rizon ontt de a șteptar teptare”. e”. Pentru Pentru a salva salva aceas această tă situa situație, profeso profesorul rul de la clasă clasă trebu trebuie ie să inter intervin vinăă promp prompt,t, să salvez salvezee ce se mai poate salva. Cu acest acest gând gând am porni pornitt la scrie scriere reaa aces aceste teii căr căr ți, cunos cunoscâ când nd nivel nivelul ul și așteptările teptările elevilor elevilor,, în numele numele accesi accesibil bilită ită ții. Și aceast aceastaa pentru pentru că nu o ddată ată mam întâln întâlnit it cu situa situa ția când când elevul elevul mă între întreba ba ce vrea vrea să spună o cerin cerin ță pre țios formu formulat lată, ă, iar când am „tradu „tradus” s” cerin cerin ța, elevu elevull a pu putu tutt rezolv rezolvaa sarcin sarcinaa de învă învățare. are. Așadar, adar, să las pre prețiozita iozitate teaa la la o parte parte și să să scri scriuu pe pe în în țelesul elesul elevi elevilor lor a fost călăuza călăuza mea. mea. De aceea am formulat formulat mai simplu simplu subiect subiectele ele și am propus propus solu soluții posib posibil ilee de rezol rezolva vare re,, co conn știen tientt de faptu faptull că, că, în func func ție de nive nivelu lull de  pregătire al elevului, elevului, de sensibilitatea sensibilitatea acestuia, solu țiile se pot „personaliza”. „personaliza”.

Se știe că exame examenul nul de de bacalau bacalaureat reat urmăre urmăre ște în în primul primul rând să arate arate compet competen ența candi candidat datulu uluii atât atât în ceea ceea ce priv privee ște comentarea unui text dat, la prima vedere, vedere, cât și pentru a ilustra ilustra capacitatea capacitatea candidatului candidatului de a redacta texte literare. Prin aceasta se încearcă evitarea memorării unor  comentarii comentarii stas de care sunt sunt pline toate librăriile librăriile ( și internetul). internetul). Aceasta Aceasta nu înseamnă că elevul se poate prezenta la examen doar citind cartea mea, me a, pitulân pitulând-o d-o pe und undeva eva,, și fără fără a repet repetaa ma mater teria ia predată predată conform conform Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 3

 programei școlare de-a lungul celor patru ani de liceu. El trebuie să știe că are în față două probe, destul de solicitante,  pentru disciplina limba și literatura română: proba orală a competen țelor lingvistice și proba scrisă, cu cele trei subiecte: I. analiza stilistică a unui text la  prima vedere din poezie, proză sau dramaturgie, cuprinzând nouă itemi (cerințe) complecși, cu referire la diferite niveluri ale limbajului: ortografic și fonetic, lexical, morfo-sintactic, semantic și stilistic; II. eseul argumentativ, o compunere de 15-20 de rânduri, cu trei momente distincte: ipoteza, două argumente persuasive (convingătoare) și o concluzie ce se dorește a fi cât se poate de personală, dovedind originalitate și spontaneitate; III. e seul structurat sau nestructurat , acela care trebuie să dovedească parcurgerea materiei conform  programei. Dacă analiza stilistică poate veni cu texte la prima vedere, eseul structurat are în atenție mai ales autorii canonici: Mihai Eminescu, Ion

Creangă, I.L. Caragiale, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, G. Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, G. Călinescu, E. Lovinescu, Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu. Atenție! Ministerul nu a respectat întotdeauna  precizarea conform căreia eseul structurat să se refere numai la autorii canonici. Nu este prima dată când ei fac a șa cum vor, parcă uitând ce-au zis cu o zi înainte. Candida ții au avut, totu și, parte de bunăvoin ță în momentul în care s-a propus un eseu structurat cu planul dat, pentru că, să fim sinceri, e greu să concepi un plan de idei și să-l și dezvol ți adecvat și convingător, chiar  dacă ai repetat materia. Nu se știe ce ne poate oferii viitorul, dacă ne pomenim cu un enunț pentru eseu pornind de la un citat și al cărui plan trebuie să-l concepem noi, întocmai și la timp. De aceea, ne-am gândit să includem în această bro șură subiecte ce se referă la autorii canonici, pentru redactarea eseului structurat, iar la primul subiect de la proba scrisă propunem toate cele trei feluri de texte: lirice, epice și dramatice, pentru că și aici ne poate a ștepta o surpriză. Dacă ani la rândul analiza stilistică a pornit de la un text poetic, anul trecut a venit cu două variante pentru proba scrisă în care aveam un text dramatic referitor la comedie. Suntem precauți și în acest sens, venind cu text epic și cu text dramatic, nu numai aparținând comediei, ci și celorlalte specii dramatice: tragedia și drama. Se și precizează acest aspect în Programa pentru bacalaureatul pe 2011: „Pentru proba scrisă, elevii trebuie să studieze în mod aprofundat cel pu țin Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 4

numărul minim de texte prevăzute în programa școlară, aparținând autorilor canonici sau prozei narative, poeziei sau dramaturgiei românești despre care să poată redacta un eseu structurat, un eseu liber sau un eseu argumentativ, în care să aplice conceptele de istorie și teorie literară (perioade, curente literare/ culturale, elemente de analiză tematică, structurală și stilistică) menționate în programă …”.

 Exigenț ele probei orale Competențe lingviste la limba și literatura română

Aceeași programă enumeră exigen țele bacalaureatului, pe care noi le vom explica în legătură cu fiecare probă și moment al acesteia, începând cu exigențele și competențele pentru proba orală, cea a competen țelor lingvistice, ce va avea loc pe data de 6 - 8 iunie 2011. Evaluarea competen țelor lingvistice este proba A, este proba orală și impune candidatului următoarele exigen țe. Subiectele cuprind texte literare și nonliterare, fic ționale și nonfic ționale, şi itemi (cerințe) corespunzători descriptorilor competenţelor din programele  pentru bacalaureat. Subiectele vor avea un grad de complexitate care să  permită tratarea lor integrală în maximum 10-15 minute. La probele orale, candidatul extrage un bilet şi primeşte hârtie ştampilată pentru ciornă. Pentru elaborarea răspunsurilor se acordă fiecărui candidat câte 15 minute, iar   pentru susţinerea acestora în faţa comisiei, câte 10 - 15 minute. Rezultatul obţinut de fiecare candidat la proba de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română, respectiv în limba maternă, nu se exprimă  prin note sau prin calificativ admis/respins, ci prin stabilirea nivelului de competenţă corespunzător grilei aprobate la nivel naţional. În func ție de felul cum răspunde, candidatul poate primi trei feluri de calificative: 1. utilizator mediu, dacă citește, cât de cât, cursiv, dacă recunoa ște o idee din text, dacă o exprimă clar și coerent, fără a face gre șeli de exprimare și comunicând firesc; 2. utilizator avansat, dacă citește expresiv, cursiv și cu intona ția cerută de specificul textului, eviden țiind ideile din text, răspunzând corect la cel  puțin două cerințe ale textului, comunicând firesc cu cei doi profesori din comisie și utilizând corect limba literară în timpul expunerii; 3. utilizator experimentat, dacă citește foarte frumos, cursiv, cu intona ția firească, identificând mesajul textului, cu argumente persuasive și răspunsuri corecte la toate cerințele, impresionând prin ținută aleasă și o exprimare corectă. Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 5

Atunci când citește textul, candidatul va fi atent pentru a identifica toate componentele sistemului de comunicare. Este momentul să amintim aici ce se înțelege prin sistemul de comunicare, așa cum a fost el explicat de Roman Iacobson în 1963. Actul comunicării verbale (orale sau scrise) con ține mai multe elemente de bază, așa cum rezultă ele din schema de mai jos:

Fiecare dintre componentele sistemului de comunicare î și are importan ța sa în actul comunicării, îndeplinind o func ție, după cum urmează: când atenția comunicării se orientează spre emițător, avem o funcție emoțională, pentru că ghicim starea sufletească, emoțională a acestuia; dacă atenția se orientează spre receptor, avem o funcție de adresare directă, conativă, de legătură între receptor și emi țător, exprimată mai ales  prin verbe la imperativ și substantive la vocativ: „Ioane, du-te la tablă!”;  pentru că orice text vorbe ște despre ceva, se referă la ceva sau cineva, avem și funcția referențială, așa cum ne arată mesajul: „Elevul merge la școală cu autobuzul” – referentul arată condi ția elevului; funcția fatică este cea care asigură legătura dintre emi țător și receptor: „Ioane, mă auzi? Stai cuminte!” funcția metalingvistică se referă la codul folosit pentru a se alcătui un mesaj. Codul poate fi unul auditiv – succesiune de sunete, în comunicarea orală, și cod grafic, succesiune de grafeme, cuvinte, etc., in exprimarea scrisă; foarte importantă este și funcția poetică, ce se axează pe mesaj, pe text,  pe posibilitățile multiple de interpretare și receptare a acestuia. Toate componentele acestea se pot observa imediat după ce citim un text și cele mai frecvente cerin țe au în vedere autorul, cel care a scris textul, mesajul, textul pe care-l citim, și receptorul, adică cel care citește textul, cui •

•

•

•

•

•

Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 6

se adresează acesta cu predilec ție. Aceste componente sunt și în func ție de specificul textului, care poate fi: 1. text informativ, cel care cuprinde date, fapte, fenomene despre o realitate dată; 2. text descriptiv, cu descriere a unui mediu social, a unui obiect,  personaj, colț de natură; 3. text narativ, în cadrul căruia se povestește ceva sau despre ceva, printrun narator la persoana I sau la persoana a III-a: 4. text argumentativ, care arată ca pozitive sau negative, adevărate sau false, faptele precizate în text. Vom lua câteva texte ilustrative. Textul informativ  – are ca scop transmiterea unor informa ții precum știri și articole din ziare și reviste, citate din lucrări știin țifice, anun țuri, reclame, rețete culinare, etc. Iată și un text de acest fel: „Primarul Iuliu Ilyes a citit în faţa a sute de copii povestea „Floarea Sincerităţii” iar Marius Mureşan, şeful poliţiei de ordine publică a citit   povestea „Turtiţa”. Evenimentul s-a desfăşurat la Casa de Cultură a Sindicatelor de la ora 10.00. Şase personalităţi sătmărene au citit în această dimineaţă poveşti în faţa a sute de copii care s-au adunat la Casa de Cultură a Sindicatelor la evenimentul intitulat „Personalităţi publice citesc pentru copii”. Primarul, Iuliu Ilyes, şeful poliţiei de Ordine Publică, Marius  Mureşan, interpreta de muzică populară, Maria Carmen Sas, bibliotecarele,  Liliana Costea şi Raluca Constantinescu şi actorul maghiar Rappert Gabor  au citit simultan câte o poveste, adunând în jurul lor zeci de copii.” (Leontina Volosciuc, Personalităţi sătmărene au citit poveşti pentru copii, articol din ziarul „Adevărul” , sâmbătă, 30 oct 2010) „Se spune, cu un licăr romantic în ochi, că „banii n-aduc fericirea“. Nu  prea sunt de acord. Dacă banii aduc ceva, apoi tocmai asta aduc: un fel de  fericire. Fie una directă, materială, care nu e chiar de lepădat, fie una mai  subtilă, în funcţie de calitatea posesorului (fericirea de a dărui, de a aduce bucurii altora, de a face opere de binefacere, de a crea instituţii, pe scurt de a-i face fericiţi pe alţii). Că banii nu îţi umblă, neapărat, la sufleţel, că faptul  de a avea bani nu garantează nici liniştea lăuntrică, nici căsnicia ideală, nici buna dispoziţie, nici sănătatea, nici înţelegerea superioară a lucrurilor, e adevărat. Dar există vreo sursă lumească a unor astfel de „bunuri“? E   sărăcia mai productivă? E obligatoriu ca omul cu bani să fie o otreapă sau un melancolic nevindecabil? Tot ce se poate spune e că „fericirea“ nu depinde de bani. Că drumul spre ea are alte repere, alte determinări, ba chiar că obsesia de a o căuta, cu buzunarul plin sau gol, e un mod aproape  sigur de a nu o găsi.” Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 7

(Andrei Pleșu, Ce nu aduc banii, articol din ziarul „Dilema veche”, nr. 350, 28 octombrie - 3 noiembrie 2010) Și acum să vedem ce fel de cerin țe se pot formula pentru un astfel de text informativ: I.Ce poți spune despre autorul textului și despre situa ția de comunicare ? 1. Cine este autorul textului? 2. Ce tip de text este acesta? 3. Cui se adresează textul? II. Care este părerea ta despre ce se afirmă în text ? Dar să luăm pe rând cele două texte și să sugerăm răspunsuri posibile. Citim cu atenție, o dată, de două ori, primul text și stabilim tema acestuia, aspectul general la care el se referă - lectura pentru copii - a șa cum se vede chiar la începutul textului. Identificăm autorul, care e precizat la sfâr șitul citatului: Leontina Volosciuc. Tot din trimiterea de la sfâr șit ne dăm seama că este vorba despre un text dintr-un ziar, un text informativ, apar ținând stilului  publicistic. Caracterul informativ al textului se vede din precizările referitoare la un eveniment, pe care le observăm u șor în text prin secven ța: „Evenimentul   s-a desfăşurat la Casa de Cultură a Sindicatelor de la ora 10.00…..”. Atenție ! Prin identificarea corectă a unor secvențe dovedești că ai înțeles bine textul, ai perceput mesajul citatului, putând să răspunzi și următoarei cerin țe: Cui se adresează textul? În cazul nostru este vorba despre cititorul de presă,  părinții și copii care îndrăgesc cititul, mai ales că este vorba despre o ac țiune ce are un scop nobil, cultivarea interesului pentru lectură, ac țiune în care se implică „personalităț i sătmărene” , care sunt enumerați spre finalul citatului. Și ultima cerință este u șor de „rezolvat”, pentru că po ți să- ți exprimi părerea despre importanța lecturii pentru omul zilelor noastre. Pentru cel de-al doilea text, apar ținând lui Andrei Ple șu, o personalitate a culturii noastre contemporane, se pot formula cerin țe oarecum asemănătoare: Ce poți spune despre autor? Dar se poate formula o cerin ță referitoare la specificul nara țiunii, una la persoana I, și la identificarea mărcilor lexicogramaticale: „Nu prea sunt de acord” , prin verbul la modul indicativ, timpul  prezent, persoana I, numărul singular. Altă cerin ță se poate referi la tema textului, o meditație despre bani. Dar cea mai importantă cerin ță pentru un astfel de text are în vedere prezentarea argumentată a părerii referitoare la importanța banilor pentru orice om. Reamintim că răspunsul implică schi țarea  pe ciornă a unui mic plan de idei, cuprinzând cele trei momente ale unui scurt eseu argumentativ, ipoteza, o formulare generală precum aceasta: „Consider  că goana după bani este și bună uneori, dar poate să aducă și prejudicii morale”. Argumentele pro și contra ideii aduc exemple concrete din experiența personală sau experien ța altor cunoscu ți. Concluzia poate include Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 8

comentarea unui cunoscut proverb: „Banu-i ochiul dracului”. Se poate formula o cerință privind mesajul textului, acela în care se identifică secven ța finală a citatului, ce arată părerea autorului despre bani, explicată răspicat: „Tot ce se poate spune e că „fericirea“ nu depinde de bani.” Dar să luăm acum și un altfel de text, un text descriptiv. Acesta poate fi luat dintr-o lucrare știin țifică sau dintr-o lucrare beletristică, cu referire la cele două stiluri funcționale: tehnico- știin țific și beletristic. Iată și cele două texte  posibile. Mai întâi luăm un text din domeniul știin ței, mai precis, din domeniul istoriei religiilor, o știin ță în cadrul căreia M. Eliade rămâne inegalabil, cunoscut și recunoscut pe plan universal: „Stâlpul sacru al tribului achilpa „susţine“ lumea acestuia şi îi asigură comunicarea cu Cerul. Este prototipul unei imagini cosmologice care a cunoscut o largă răspândire: aceea a stâlpilor cosmici pe care se sprijină Cerul şi care deschid în acelaşi timp calea către lumea zeilor. Înainte de creştinare, celţii şi germanii mai păstrau cultul acestor stâlpi sacri. Chronicum laurissense breve, scrisă prin anul 800, arată cum Carol cel   Mare, în timpul unui război cu saxonii (772), a poruncit să fie dărâmat un templu din oraşul Eresburg, precum şi lemnul sacru al „vestitului Irmensûl“. Calea Lactee nu este altceva decât imaginea, vizibilă pe Cer, a Stâlpului cosmic. Universul, această lucrare a zeilor, este preluat însă şi imitat de către oameni, la scara şi după puterile lor. Axis mundi, care se vede pe Cer   sub forma Căii Lactee, este prezent în casa de cult sub forma unui stâlp  sacru. Acesta este un trunchi de cedru, lung de zece- doisprezece metri, din care mai mult de jumătate iese prin acoperişul casei de cult. Stâlpul are un rol de căpetenie în ceremonii, pentru că el conferă casei o structură cosmică.  În cântecele rituale, casa este numită „lumea noastră“, iar candidaţii la iniţiere adăpostiţi în această casă rostesc: „Sunt în Centrul Lumii… Sunt  aproape de Stâlpul Lumii“ etc. Asimilarea Stâlpului cosmic cu stâlpul sacru  şi a casei de cult cu Universul se întâlne ște şi la populaţia nad’a din insula  Flores. Stâlpul de sacrificiu este numit „Stâlpul Cerului“ şi, conform credinţei, susţine bolta cerească.” (Mircea Eliade, Sacrul și profanul  , Editura Humanitas, București, 1995) După lectura atentă a textului, destul de amplu ales pentru frumuse țea lui,  pentru bogăția informațiilor, se pot formula cerin țe obi șnuite: încadrarea textului într-un stil func țional. Dacă știm că istoria religiilor este o știin ță, atunci putem afirma cu certitudine că textul apar ține stilului știin țific și este unul descriptiv. Bine, poate zice candidatul, unde este descrierea știin țifică  prezentă, prin ce secvență se observă? Nu e greu să identificăm și să Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 9

transcriem următoarea secven ță edificatoare: „Axis mundi, care se vede pe Cer sub forma Căii Lactee, este prezent în casa de cult sub forma unui stâlp  sacru. Acesta este un trunchi de cedru, lung de zece- doisprezece metri, din care mai mult de jumătate iese prin acoperişul casei de cult” . Dar mai tentantă este cerința identificării unor caracteristici ale stilului știin țific, pe care le reamintim și le exemplificăm pe baza aceluia și citat. 1. Receptorul (cititorul) unei cărți știin țifice este unul avizat, interesat și având cunoștințe dintr-un domeniu știin țific, cum ar fi aici cititorul preocupat de istoria religiilor și având un „orizont de a șteptare” pentru acest domeniu de cunoaștere; 2. Despre autor putem spune că este un om de știință, preocupat de  prezentarea unor date strict obiective și fără subiectivitate, cu preocupare deosebită pentru argumentare. Spre exemplu, în textul dat M. Eliade vrea să demonstreze că din cele mai vechi timpuri oamenii au dat stâlpului semnificații mistice, religioase, fiind considerat un „axis mundi”, centru al lumii, ce asigură „cosmicizarea” existen ței umane și, implicit, con-sacrarea acesteia prin rela ția cu Divinitatea. De aceea, Eliade dă exemple în acest sens, așa cum arată și fragmentul „Asimilarea Stâlpului cosmic cu stâlpul sacru şi a casei de cult cu Universul se întâlne ște şi la populaţia nad’a din insula  Flores”; 3. Stilul folosit în textele științifice este unul caracterizat prin claritate, concizie și precizie, incluzând specializarea limbajului pe un anumit domeniu, folosirea unor simboluri, a neologismelor, a frazei concise și cu o coordonare copulativă, etc. Cuvintele au sensuri denotative și se evită figurile de stil tocmai prin nevoia de precizie și claritate. Și în textul dat se pot observa aceste caracteristici ale stilului: cuvinte cu sens denotativ: stâlp, cel ți, germani, război; cuvinte cu sens simbolic: Cerul, Stâlpul Lumii, Calea Lactee, etc; folosirea unor neologisme: sacru, ceremonie, conferă; spre argumentare se folosesc formule și expresii celebre, redactate de obicei în limba latină, etc. La fel de bine putem ilustra specificul unui text descriptiv apelând la un citat aparținând stilului beletristic, unde acest mod de expunere apare mai ales în proză, dar și în poezia epică, unde se poate referi la prezentarea unui  personaj – portret, a unui col ț de natură – peisaj, a unui mediu social – lumea satului sau lumea orașului și pentru prezentarea de interioare. Și pentru că  printre autorii canonici se numără și Liviu Rebreanu, să alegem o descriere din romanul Ion, una referitoare la mediul social, lumea satului, a șa cum o arată și următorul citat: „Satul parcă e mort. Zăpuşeala ce pluteşte în văzduh ţese o tăcere năbuşitoare. Doar în răstimpuri fâşâie alene frunzele adormite prin copaci. Un fuior de fum albăstriu se opinteşte să se înalţe dintre crengile pomilor, se Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 10

bălăbăneşte ca o matahală ameţită şi se prăvale peste grădinile prăfuite, învăluindu-le într-o ceaţă cenuşie.  În mijlocul drumului picoteşte câinele învăţătorului Zaharia Herdelea, cu ochi întredeschişi, suflând greu. O pisică albă ca laptele vine în vârful   picioarelor, ferindu-se să nu-şi murdărească lăbuţele prin praful uliţei,  zăreşte câinele, stă puţin pe gânduri, apoi iuţeşte paşii şi se furişează în livada îngrădită cu nuiele, peste drum. Casa învăţătorului este cea dintâi, tăiată adânc în coasta unei coline, încinsă cu un pridvor, cu uşa spre uliţă şi cu două ferestre care se uită tocmai în inima satului, cercetătoare şi dojenitoare. Pe prichiciul pridvorului, în dreptul uşii, unde se spală dimineaţa învăţătorul, iar după-amiază, când a isprăvit treburile casei, d-na Herdelea, străjuieşte o ulcică verzuie de lut. În ogradă, între doi meri tineri, e întinsă veşnic frânghia pe care acuma atârnă nişte cămăşi femeieşti de stambă. În umbra cămăşilor, în nisipul fierbinte se  scaldă câteva găini, păzite de un cocoş mic cu creasta însângerată.” Liviu Rebreanu, Ion (Capitolul I. Începutul  ) Textul se adresează cititorilor de literatură beletristică, cititori care se transpun în lumea imaginară a unei opere literare, o lume a frumosului, a idealului, așa cum o imaginează și Rebreanu în romanele sale. Textul de mai sus aparține stilului beletristic, stil ce presupune, printre altele, influen ța unui curent literar, realismul în cazul lui Rebreanu, ce impune o nara țiune la  persoana a treia, omniscientă, a șa cum observăm chiar la începutul citatului și așa cum o dovedesc verbele: e și  plutește, la modul indicativ, timpul prezent,  persoana a treia, singular. Avem aici vocea autorului în text prin mijlocirea unui narator omniscient ce prezintă o imagine a satului. De aceea, marele  prozator apelează mai ales la imagini vizuale precum: frunze, copaci, fuior de fum, etc. Scriitorul a știut să apeleze la un stil artistic, de și în critica literară se vorbește adesea despre stilul anticalofil ce-l caracterizează. A șa că apar în text, chiar dacă mai puține, și câteva figuri de stil: peste sat s-a a șternut o „tăcere năbușitoare” (epitet), „frunzele adormite fâ șâie prin copaci” (personificare), „fuiorul de fum albăstriu (…) se bălăbăne ște ca o matahală ameț ită” (epitet cromatic și compara ție). Și de ce folose ște scriitorul aceste figuri de stil? Tocmai pentru a prezenta o viziune personală asupra satului tradițional, în structura sa autarhică (închisă), expresie a dăinuirii noastre pe aceste meleaguri de milenii. Ni se poate cere să identificăm segmentele descriptive și tipurile ale descrierii întâlnite. După o descriere a drumului ce intră în sat, simbol al pătrunderii cititorului în universul imaginar al romanului, mai avem o descriere referitoare la animalele de pe lângă casa învățătorului Herdelea, câinele și pisica, „personaje” nelipsite din lumea satului, ca apoi să fie descrisă casa învă țătorului. Și această descriere a casei Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 11

 presupune o adevărată măiestrie artistică: nu numai că include câteva detalii imagistice: așezată în „coasta unei coline”, cu pridvor, „cu uşa spre uliţă” și „cu două ferestre” care „se uită” spre sat, în semn de autoritate pe care o au locuitorii acestei case asupra întregului sat, dând posibilitate prozatorului să arate că învățătorul era respectat de către cei din sat. Și acum se conturează și o cerință firească: Precizează- ți părerea despre rolul „dascălului” în comunitatea rurală. Răspunsul e la îndemâna oricui, și mai ales pentru copiii de la țară, care nu se poate să nu-și amintească de primul lor învă țător și cât de mult a însemnat el pentru primii pa și făcu ți în școală. Și pentru un text de tip narativ putem apela fie la un text beletristic, un citat dintr-o specie literară apar ținând genului epic: basm, schi ță, povestire, nuvelă sau roman, fie la un text aparținând stilului publicistic. Uitându-ne din nou la autorii canonici, alegem un fragment din povestirea Fântâna dintre  plopi, din Hanu-Ancuței , de Mihail Sadoveanu. „Soarele bătea pieziş în hanul Ancu ț ei, scânteind geamurile zăbrelite. Lăutarii se sculaseră din cotloanele lor şi-şi sticleau din ții; Ancu ț a cea  sprâncenată ațâț a iar focul în covrul vechi de spuză; noi, gospodarii şi cărăuşii din Ț ara-de-Sus, ne uitam numai cu coada ochiului la oalele goale înşirate pe lângă pro ț apuri. Dar scripcile şi cobzele încă n-aveau cătare. Şi nici comisul Ioni ț ă de la Drăgăneşti nu-şi începu povestea pe care o aşteptam. Căci pe şleahul Romanului se vedea venind un călăre ț , învăluit în lumină şi-n pulberi. Calu-i pag, cu grumazul încordat şi cu coama fluturând, în buiestru iute, luneca spre noi.  Înspre munț i erau pâcle neclintite; Moldova curgea lin în soarele auriu într-o singurătate şi-ntr-o linişte ca din veacuri; şi câmpurile erau goale şi drumurile pustii în patru zări; iar călăre ț ul pe cal pag parcă venea spre noi de demult, de pe depărtate tărâmuri. Şi cum ajunse drept la han, coti, căci aici îi erau sor ț ii să se oprească. Îşi scoase pălăria de pâslă neagră şi ne  pofti la toț i bună-ziua şi noroc bun”. Mihail Sadoveanu, Hanu-Ancuț ei (Fântâna dintre plopi ) Pentru un asemenea text, apar ținând stilului beletristic, sunt posibile mai multe feluri de cerin țe. Pentru formularea acestora aruncăm din nou privirea asupra sistemului de comunicare, cu toate componentele lui. Prima cerin ță  poate viza emițătorul, cu dubla lui identitate: de autor, persoana fizică, scriitorul Mihail Sadoveanu, cel care pentru monumentala sa operă a fost numit „Ceahlăul literaturii române”, și de narator, acea voce a scriitorului în text. Cu ajutorul acestei „voci” se prezintă „rama” povestirii, atmosfera de lume mitică, ideală, eternă, căci „hanul” este un fel de „axis mundi”, cum ar  zice M. Eliade, un centru al lumii, loc favorabil spunerii pove știlor cu înțelesuri profunde privind „matricea spirituală” a poporului român, o Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 12

Moldovă eternă, frumoasă, a șa cum a vrut-o Sadoveanu. Specificul narativ al textului este evident chiar la început, când ni se spune că „soarele bătea  pieziș”, că lăutarii se sculaseră și „își sticleau dinț ii” fiind bine dispuși, iar  Ancuța ațâța focul, etc. Narațiunea este la persoana a treia, omniscientă. O altă cerință poate să fie orientată spre mesaj, textul în sine, cu referire la „poetica” textului, sau la stilul scriitorului, felul cum acesta alege cele mai  potrivite valori esteticii ale limbajului. Cerin ța ar putea fi formulată astfel: Identificați o particularitate de limbaj prezentă în text și o explica ți. Remarcăm în acest sens un limbaj ușor arhaic și regional dat de prezen ța unor  cuvinte precum: cotloane, a a țâ ța (focul) , spuză, proțapuri, șleah, etc. Tot la nivelul limbajului ar fi de precizat faptul că are două momente de structură . Dacă la începutul textului avem un text narativ, în partea a doua se trece la un text descriptiv, cu o descriere de tip peisaj, prin succesiune de imagini vizuale: munți, pâcle, (apa) Moldovei, soarele auriu, câmpurile, drumurile, toate conturând un peisaj mirific, parcă desprins din basm, o lume mitică, „şintr-o linişte ca din veacuri” . Urmează o descriere de tip portret, cu referire la acel „călăreț”, și el sosind parcă din lumea ideală a pove știlor, „ … parcă venea spre noi de demult, de pe depărtate tărâmuri” . Altă cerință poate viza receptorul, acel cititor pasionat de lumea pove știlor, care poate fi copilul, dar  și omul matur mișcat de frumusețea acestor pove ști pline de tâlcuri. Însă cea mai interesantă cerin ță ar fi aceea privind părerea personală a candidatului, având în vedere o secvență din text. Ea poate fi formulată în felul următor: Exprimă-ți părerea argumentată despre importan ța salutului pentru omul bine educat, pornind de la secven ța: „Îşi scoase pălăria de pâslă neagră şi ne pofti la toți bună-ziua şi noroc bun”. Veți spune că sunt prea multe sugestii de răspuns, dar candidatul le va alege pe acelea pe care le consideră mai semnificative pentru nivelul lui de cuno știn țe. Ar fi cazul să facem câteva precizări și referitor la textul argumentativ, text cu ajutorul căruia se prezintă cel mai bine părerea personală a candidatului. „Albert Lasker, care este considerat părintele reclamei moderne, spunea : “…reclama este tehnica de vânzare făcută publică prin tipărituri”. În prezent  există multe concepte bine construite cu privire la ce este publicitatea şi tindem să avem opinii în legătură cu publicitatea adânc înrădăcinate în noi. Se apreciază că publicitatea poate fi definită ca proces de comunicare de marketing, proces economic şi social, de relaţii cu publicul, proces de informare, de presiune în funcţie de punctul de vedere considerat.  Asociaţia Naţională de Marketing ne oferă o definiţie de marketing : “  publicitatea este o comunicare nonpersonală, o informaţie de natură Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 13

 pesuasivă privind produse sau idei; de obicei plătită de sponsori identificaţi  pentru a fi transmisă prin mijloace de comunicare în masă. “ -  publicitatea este destinată unor grupuri de oameni şi nu indivizilor deci este nonpersonală; -  publicitatea este plătită de un sponsor identificabil; -  publicitatea este o acţiune persuasivă capabilă să învingă rezistenţele,  să influenţeze, sau să schimbe comportamentul consumatorului faţă de un bun sau serviciu; -  publicitatea ne atinge prin diferite canale de comunicare în toate  segmentele vieţii cotidiene.  Publicitatea are o influenţă mai mare asupra societăţii contemporane şi asupra activităţii comerciale.” Text adaptat pentru exemplificare În mod deliberat am ales un text referitor la rolul pe care-l are publicitatea în societatea contemporană și gândindu-mă la posibilitatea formulării unor  cerințe de tip argumentativ. Dar să conturăm mai întâi aceste cerin țe pentru a ne familiariza cu ele: [ Citește cu voce tare textul ] I. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situa ția de comunicare din textul dat: a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării ?  b. Ce elemente importante de con ținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat ? c. Ce tip de text este acesta (informativ, narativ, descriptiv sau argumentativ) ? Argumentează- ți răspunsul. II. Care este opinia ta despre rolul reclamei în societatea contemporană ? Susține, cu argumente, opinia prezentată. Cerințele acestea sunt tipice pentru examenul oral de competen ță la limba română și presupun trei secven țe : 1. Precizările din parantezele drepte care cer o lectură „cu voce tare” a textului, pe care eu a ș reformula-o în felul următor : Cite ște clar, expresiv și cu voce tare textul !” Aceasta pentru că, din păcate, sunt mul ți elevi care au  pierdut noțiunea cititului cu o intona ție firească, după specificul textului. Diferențiat se va citi un text informativ, cu voce tare, și altfel se va citi un text aparținând stilului beletristic, descriptiv sau narativ. Nu înseamnă că elevul trebuie să fie un actor, ci pur și simplu să citească firesc, fără să strige, pentru că oricum cei mari nu se mai uită la condi ția elevului de astăzi, ci se uită mai degrabă la modele de subiecte furate de prin Europa. Dar asta e altă poveste. Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 14

2. Prima cerință mare are în vedere sistemul de comunicare cu rela ția dintre emițător, text și receptor și prin referire expresă la con ținutul textului: idei, imagini, motive, particularită ți ortografice, fonetice, lexicale, gramaticale, semantice și stilistice ale textului. 3. Ultima parte a cerin țelor vine cu un accent deosebit pus pe opinia candidatului referitoare la o idee din text, la un „referent”, o temă a acestuia, etc. Și acum să vedem cum s-ar putea răspunde textului dat pentru acest bilet de examen. Îl citim de două-trei ori, până îl în țelegem, până când stabilim tema acestuia sau referentul: despre ce se vorbe ște la modul general în text. Dacă elevul citește cu atenție textul, nu se poate să nu în țeleagă că tot ce se spune în textul dat se referă la publicitate. Scopul comunicării este ca cititorul, indiferent de gradul de cultură, să fie informat despre ce se în țelege  prin publicitate. Elementele importante de con ținut ar fi: este precizat  părintele reclamei moderne, avem o defini ție a publicită ții, după Asociaţia  Naţională de Marketing, etc. Tipul de text este unul evident informativ și se include în stilul științific. Că a șa stau lucrurile se vede și din folosirea neologismelor specializate: marketing, persuasivă, sponsori, comunicare în masă, etc. Ultima cerință ni se pare deosebit de importantă pentru că impune candidatului conturarea pe ciornă a unui scurt eseu argumentativ, cu cele trei momente de structură. a. Formularea ipotezei: „Consider că publicitatea este foarte importantă în societatea contemporană”;  b. Argumentele vor fi identificate în text: publicitatea ne vizează pe noi pe toți, este interesul fiecăruia și a tuturor; implică un sponsor, cu atitudine interesată și persuasivă; îi ajută pe comercian ți în mod deosebit; c. În concluzie, publicitatea e bună, dar cu măsură, mai ales cea de la televizor sau prin afișele ce murdăresc ora șul, când este excesivă sau vizează doar câștigul.  Precizare. Un elev care nu se prezintă la probele orale poate participa la probele scrise, însă nu poate promova examenul de bacalaureat.

 Exigenț ele probei scrise Dacă proba de competențe lingvistice e destul de accesibilă, proba scrisă impune o atitudine mai responsabilă și nu numai pentru că este mai complexă, ci și pentru faptul că e o probă scrisă. Nu odată am putut întâlni Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 15

elevi ce răspund bini șor la proba orală, iar când sunt pu și în situa ția de redactare a răspunsului, au o exprimare destul de săracă și greoaie, altfel zis, nu au deprinderea unui răspuns scris, cu mai multe cauze, pe care nu vreau să le amintesc aici. Cum se poate remedia această situa ție? Exersând, scriind și în clasă și, mai ales, acasă, prin efectuarea cu seriozitate a temelor, mai ales a compunerilor de tot felul. Iată acum care ar fi exigen țele probei scrise, cu cele trei subiecte diferite. Le vom lua pe rând și le vom explica prin subiecte propuse, ce au și răspunsuri sugerate, posibile. Primul subiect presupune o analiză stilistică a unui text la prima vedere, aparținând genului epic, liric sau dramatic, sau în proză, versuri sau dramatic. Cerințele sunt formulate în func ție de nivelul stilistic al textului. Pentru o mai bună în țelegere, vom lua spre exemplificare mai întâi un text liric și vom formula cerin țele cele mai potrivite, precizând și nivelul stilistic la care acele cerințele se referă: „Din clarul miez al vârstei râd tinereţii tale, Trufaşa-ţi frumuseţe în faț ă o privesc Şi ochilor tăi, aştri tulburători de cale, Opun intensu-mi geniu în care se topesc. Mã-nfăţişez cu duhul, nu te sărut pe gură, Plecat ca peste o floare, te rup şi te respir... Şi nu mai eşti de-acuma trupească o făptură, Ci un potir de unde sug viaţa şi strâng mir. Nu-mi număr anii, seva nu stă în gingăşie: Cu ideala forţă mi-apropii ce mi-e drag, Înjug virtuţi şi patimi la marea poezie, În care, fără urme de pulbere târzie, Te-amestec şi pe tine cu sila; pentru mag, Pământul n-are margini, nici cerurile prag”. Vasile Voiculescu, Sonetul CLVIII 

La nivel ortografic: 1. Precizează rolul cratimei din structura „Trufaşa-ţi frumuseţe” – cea mai frecventă cerință ce apare în biletele de examen și care presupune un răspuns cât se poate de simplu: leagă două părți de vorbire diferite, un adjectiv de un adjectiv pronominal posesiv, în situa ția unei exprimări cursive. În schimb, în structura „Mã-nfăţişez cu duhul” cratima mai are un rol, acela de a înlocui vocala î , tot în contextul unei exprimări fluente; 2. Motivează rolul virgulei din versul al treilea: „Şi ochilor tăi, aştri tulburători de cale, / Opun …” . Elevul va fi tentat să răspundă eronat, că ar fi Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 16

vorba despre o pauză, despre o enumera ție, etc., numai că aici virgulele marchează prezența în text a unei construc ții incidente, o precizare în plus, cu semnificații metaforice, referitoare la frumuse țea deosebită a ochilor iubitei. Tot o explicație asemănătoare se poate da și pentru secven ța „În care, fără urme de pulbere târzie, / Te-amestec”. Virgula este folosită pentru enumera ție în ultimul vers: „Pământul n-are margini, nici cerurile prag”; 3. Menționează valoarea stilistică a punctelor de suspensie de la sfâr șitul versului: „Plecat ca peste o floare, te rup şi te respir ...”. Este o altă posibilă cerință privitoare la semnele de punctua ție, mai ales că ea vizează o valoare stilistică, marchează o stare lirică de mare intensitate emo țională, în sensul că despre iubită poetul ar mai putea spune multe lucruri minunate, emula ția lirică s-ar putea continua mult și bine. La nivelul componentelor de structură ale textului poetic, se pot formula cerințe referitoare la conținutul și forma textului: eul liric, imagini, temă(e), idee, motive, compoziție, momente lirice, semnifica ția titlului, comentarea unei strofe sau a unui vers; strofă, specificul versifica ției: ritm, rimă, măsură, etc. 1. Menţionează două teme/motive literare, prezente în poezie. Cerin ța aceasta este și trebuie să fie nelipsită din analiza stilistică a textului literar   pentru că este fundamentală pentru mesajul textului. Nici răspunsul nu este dificil: aspectul general despre care se vorbe ște în text este tema. Numai dacă nu citești cu atenție textul nu vei înțelege că tema este dragostea și te ajută în sensul acesta și secvențele: „Şi ochilor tăi”, „ … nu te sărut pe gură …”. Dacă vrei să identifici două teme, a șa cum cer cei de la comisia pentru examene, este clar faptul că poetul se mai referă și la „marea poezie” – cea de-a doua temă. În schimb, dacă alegi doar o temă, atunci iei versurile pe rând și vezi că se pot aminti și câteva motive prezente în text, prin care poetul aduce un omagiu atât iubirii cât și poeziei. De aceea el vorbe ște despre tinerețea iubitei, ochii ei, făptura, etc. 2. Identifică ideea centrală a poeziei și o ilustrează cu o secven ță potrivită  – cerința cea mai importantă și în acela și timp și cea mai dificilă pentru elevi. Și de ce? Pentru că se face de obicei o lectură superficială a textului liric și atunci sigur nu se poate recunoa ște faptul că o idee se referă la felul în care un  poet dezvoltă, ilustrează în mod personal o temă. Altfel zis, despre iubire vorbesc toți poeții, dar fiecare o face în felul său. Și acum să vedem cum  prezintă V. Voiculescu iubirea: nu este văzută doar biologic, ci mai ales spiritual, a șa cum o arată versul „Mã-nfăţişez cu duhul, nu te sărut pe gură …”. Există și alt vers prin care poetul refuză tenta ția biologicului în iubire: ” Şi nu mai eşti de-acuma trupească o făptură”. Mai simplu și pe în țelesul tuturor, iubita este o zeiță ce-l inspiră pe poet pentru a scrie „marea poezie”, o Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 17

 poezie frumoasă, vorbind despre idealurile mari al oamenilor, căci „Pământul  n-are margini, nici cerurile prag” . Rețineți: dacă nu recunoaștem bine ideea versurilor, nu răspundem corect nici altor cerințe! 3. Precizează două mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază  prezenţa eului liric în textul dat. Eul liric se define ște ca fiind vocea poetului în text, iar mărcile acestei voci sunt, de obicei: pronumele personal, verbe la modul indicativ, persoana I, adjective pronominale posesive, și altele. În textul de mai sus, mărcile lexico-gramaticale sunt verbele râd, privesc și  pronumele personal în cazul dativ din structura: „ce mi -e drag”. 4. Comentează, în 6-10 rânduri, primele patru versuri ale poeziei, prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poetică şi mijloacele artistice. Aici vom răspunde bine dacă am stabilit deja ideea centrală a poeziei, care se regăse ște și în aceste prime versuri. Aceasta pentru că ni se spune clar să avem în vedere două momente. Mai întâi stabilim ideea versurilor: poetul nu se lasă ademenit de ispita ce vine dinspre tinere țea iubitei, chiar dacă se află la  jumătatea vieții, la „miezul” ei, și se dedică mai ales „geniului” său, crea ției, o creație care este intim legată și de imaginea iubitei. Pentru a exprima acest gând, poetul apelează la o serie de „trucuri” poetice, la o serie de  particularități de limbaj. Dintre acestea voi aminti doar două: valoarea stilistică a inversiunii și frumuse țea unei metafore. În primul vers inversiunea are în vedere referiri exprese la vârsta poetului, cel care „râde” vie ții, iar în versul al doilea prin inversiune se insistă asupra frumuse ții „trufa șe” a iubitei. Rolul inversiunii tocmai acesta este, să pună pe primul plan o idee, un sentiment, o stare lirică, etc. Metafora este o „altă reprezentare”, când un cuvânt are alt înțeles, cum este și cazul cuvântului aștri, pentru a sublinia  privirea plină de farmec, spiritualizată a iubitei, ochii ei fermecători, oarecum divinizați prin forța expresivă a metaforei, care nici nu e una profundă, ci mai degrabă una explicită, accesibilă. 5. Prezintă semnificaţia titlului, în relaţie cu textul poeziei date. Este tot o cerință legată de componentele textului poetic și îl pune pe candidat în situa ția de a face o legătură între titlu, care de obicei con ține motive ce se regăsesc în textul poetic, și con ținutul poeziei. De aceea, explicarea unui titlu porne ște de la identificarea acestor motive din titlu și raportarea lor la textul poetic, cu referire la ideea poetică. Textul de mai sus are un titlu generic desemnând faptul că Voiculescu a scris sonete, poezii cu formă fixă, incluzând 14 versuri, iar versurile finale condensează medita ția poetică ce au mai degrabă aspect de maximă, de sentință, exprimând în câteva cuvinte mari adevăruri despre lume și viață. Concret, poetul ne spune că poezia presupune o mare iubire, dar și o raportare prin această iubire la valorile eterne ale existen ței terestre și cosmice în același timp. Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 18

La nivelul lexical sunt posibile iarăși câteva cerințe: câmp semantic, sens contextual, sens propriu, sens figurat, polisemie, expresii/locuţiuni, sinonime, derivate cu sufixe și prefixe, omonime, paronime, antonime, etc. Iată câteva dintre cerințele ce vizează nivelul lexical: 1. Scrie câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor miez și trufașă. Sinonimele sunt cuvinte cu sens apropiat, nu identic. Sinonimele contextuale trebuie să aibă în vedere sensul din text al cuvântului pentru care căutăm un sinonim. Spre exemplu, pentru cuvântul miez, ar fi posibile cuvintele toi (toiul vie ții) sau mijloc (perioada de mijloc a vârstei omului), iar   pentru cuvântul trufașa (frumusețe) se potrivesc sinonimele mândră sau arogantă. 2. Scrie două expresii/locuţiuni care conţin verbul a se topi. Vom răspunde prin menționarea unor expresii, pentru că ele sunt „mai expresive” în ceea ce privește semnificația unui înțeles unitar al îmbinării măiestrite de cuvânte, pentru că aduc o conotație asemănătoare metaforei. Iată care ar fi cele două expresii: „a se topi după cineva” - a ține foarte mult la cineva, a iubi cu patimă pe cineva - și „a se topi de râs” - a râde grozav, cu mare poftă de ceva sau de cineva, la fel ca mai cunoscuta expresie „A se topi de dorul cuiva”, a cărei înțeles nu cred că trebuie să-l precizăm pentru că se folose ște atât de frecvent. 3. Alcătuieşte câte un enunţ în care cuvintele floare şi sevă să aibă sens conotativ. Răspunsul e cât se poate de simplu: Cuvântul floare are conota ție metaforică în enunțul: „Iubito, tu e ști floarea vie ții mele”, iar pentru cuvântul sevă s-ar potrivi enun țul „Colegul meu e numai sevă” (viguros, puternic, sănătos). 4. Identifică în text un câmp semantic referitor la ființa umană. Câmpul semantic este o noțiune tot din domeniul lexicului și are în vedere înrudirea cuvintelor prin referire la un domeniu comun, la o sferă de via ță materială sau spirituală. În textul de mai sus, pentru sfera semantică ființă umană ar fi cuvintele: ochi, gură, făptură, duh. 5. Identificați în text două cuvinte formate prin derivare cu sufixe. Cuvintele din text formate prin derivare cu sufixe sunt: trupească și gingășie. Pentru cuvântul trupească avem rădăcină substantivul trup + suf. -ească, iar   pentru cuvântul gingă șie avem adjectivul ginga ș + suf. -ie. 6. Alcătuieşte două enunţuri pentru a ilustra polisemia substantivului  patimă. Substantivul patimă este polisemantic și are două sensuri mai cunoscute: 1) sentiment de afecțiune puternică și durabilă (pentru cineva sau ceva); pasiune; dragoste: „Colegul mă iube ște cu multă patimă, zice Ileana”; 2) obișnuință anormală nedirijată de voin ță și de ra țiune; viciu. „Vecinul nostru are patima beției”. Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 19

La nivel morfosintactic se impun cerințe referitoare la valoarea stilistică a unor părți de vorbire pentru mărci ale eului liric: pronumele personal, verbul la modul indicativ, și anumite timpuri, adjectivul pronominal posesiv. Spre exemplu: 1. Evidenţiază valoarea expresivă a două verbe la modul indicativ, din textul dat. Verbele la modul indicativ sunt: râd și  privesc, ambele fiind expresia eului liric (vocea poetului în text) și au o încărcătură semantică dată de așa-numitul prezent etern, cu mare încărcătură emoțională referitoare la expresia directă a bucuriei pricinuită de sentimentul profund al iubirii. 2. Evidenţiază valoarea expresivă a adjectivului în textul de mai sus. Avem în vedere valoarea expresivă din structura „trupească o făptură”, o adevărată licență poetică prin care este sus ținută inversiunea ca figură de stil. De menționat faptul că nu orice inversiune adjectivală are valen țe stilistice, ci numai inversiunile mai originale, cum este și cazul celei de mai sus, în cazul căreia accentul se pune pe spiritualizarea iubirii, aceasta fiind mai degrabă o iubire spiritualizată și nu una „trupească”. Aceea și inversiune mai este susținută și la nivel sintactic, când diferite păr ți de propozi ție secundare, mai ales complemente de tot felul, preced subiectul și predicatul, și aceasta tot în sens stilistic, de mare expresivitate. O asemenea situa ție avem chiar la începutul acestui sonet: „Din clarul miez al vârstei râd tinereţii tale”. 3. Evidenţiază valoarea expresivă a construc ției participiale din versul „Plecat ca peste o floare, te rup şi te respir...”. Aici construc ția participială anticipă o frază coordonată copulativ prin conjunc ția și, iar efectul stilistic este remarcabil: un gest de reveren ță în fa ța iubitei. La nivel semantic intră prezența în text a unor figuri de stil și explicarea acestora, precum și încadrarea textului liric în una dintre caracteristicile textului liric, de exemplu: expresivitate, ambiguitate, sugestie, reflexivitate),  prezente în textul dat. Nici curentele literare nu sunt uitate dintre cerin țe, atunci când se cere identificarea unor trăsături ale unui curent în textul dat, eventual explicarea acelor trăsături. 1. Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în versul „Şi ochilor  tăi, aştri tulburători de cale…”. Nu trebuie să ai cuno știn țe aprofundate de teorie literară pentru a defini metafora: figură de stil care constă în a da unui cuvânt o semnificație nouă, printr-o compara ție subîn țeleasă (din lat. metaphora). Ochii iubitei sunt denumi ți „a ștri” pentru că luminează „calea”, inspirația, dar în același timp sunt ispititori pentru poet, pot „tulbura” lumina geniului. 2. Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu: expresivitate, ambiguitate, sugestie, reflexivitate), prezentă în textul dat. Aici  pot fi ilustrative versurile finale, prin reflexivitatea lor, prin caracterul lor  Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 20

 profund meditativ, cu un evident caracter senten țios, concentrând în câteva cuvinte mari adevăruri despre lume și via ță, așa cum vedem adesea în sonetele voiculesciene. O asemenea „reflexivitate” e concentrată în versul final: „Pământul n-are margini, nici cerurile prag”. 3. Precizează caracteristicile unui sonet pe baza poeziei date. Se știe că sonetul este poezie cu formă prozodică fixă, alcătuită din 14 versuri repartizate în două catrene cu rimă îmbră ți șată și două ter ține cu rimă liberă. (din fr. sonnet, it. s onetto ) . Și sonetul voiculescian are 14 versuri, cu structura de monostrofă, doar că ultimele două versuri sunt pu țin decalate, tocmai  pentru că ele au un statut aparte în structura sonetului, generalizând medita ția  poetică, de unde aspectul de maximă, de sentin ță al acestor versuri. Primul subiect mai poate propune și o analiză stilistică a unui text la prima vedere aparținând genului epic și incluzând cerințe la fel de complexe, dar specifice unui asemenea text. De aceea luăm și aici un exemplu: „A apucat pe hangiț ă de mână, şi ea nu s-a sfiit, ci numai clipea domol ca o mâță desmierdată. Iar noi am rămas tăcuți, căci am înț eles că mazâlul vrea  să ne spuie întâmplarea lui de demult. - Domnilor şi fra ț ilor, a vorbit căpitanul Isac de la Bălăbăneşti, ascultaț i ce mi s-a întâmplat pe-aceste meleaguri, când eram tânăr. Deatuncea au trecut ani peste douăzeci şi cinci. Catastihul acelor vremuri a început să mi se încurce. Eram un om buiac şi ticălos. Calul meu sta hojma cu şaua pe dânsul şi bătrânii mei nu-mi vedeau obrazul cu săptămânile.  Maică-mea mă bocea în fiecare duminică şi mă blăstăma şi dădea leturghii lui popa Nastasă, ca să mă liniştesc şi să mă-nsor. Iar tatu-meu tăcea şi-o  privea într-o parte căci şi el fusese ca mine şi-i făcuse multe zile amare. Om nevrednic nu pot să spun c-am fost. Aveam oi şi imaşuri şi negu ț am toamna vinuri; dar îmi erau dragi ochii negri, şi pentru ei călcam multe hotare.  Dumnealui comisul Ioni ț ă să vă spuie câte drumuri am bătut, căci şi el avea  patima mea în zilele lui şi eram de multe ori tovarăşi.  Aşa, într-o toamnă ca asta, duceam vinuri la ț inutul Sucevei. Şi eram în  popas aici, la hanul Ancu ț ei, cu cărăuşii şi cu antalele. Şi mă aflam în mare mâhnire, căci dragostea mea din anul acela se desfrunzise cu vara. Iar mama acestei Ancuț e se uita pe sub sprâncene la mine şi râdea, căci nici vinul numi plăcea, nici pe lăutari nu-i sufeream. Umblam bezmetic şi singur ca un cuc”.  Mihail Sadoveanu, Fântâna dintre plopi  Mazâl - membru al unui corp de cavalerie format din boierii sco și din func ț ie. Catastih - catastif, caiet gros de format mare în care se notau diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; registru, condică. Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 21

 Hojma - în repetate rânduri, mereu, întruna.

Începem comentarea și de data aceasta prin formularea unor cerin țe la nivel fonetic și ortografic. 1. Explica ți semnele de punctua ție folosite în primul aliniat. În primul aliniat este folosită virgula pentru a marca, pe rând, o enumera ție, o coordonare copulativă și una adversativă în prima frază. Aceea și virgulă marchează un raport de subordonare, între o principală și o circumstan țială de cauză, în cadrul celei de-a doua fraze. Mai întâlnim în primul paragraf și liniuța de unire în secvența „ ea nu s-a sfiit”, unde leagă două părți de vorbire diferite: pronumele reflexiv se, marcă a diatezei reflexive, și verbul ce urmează, la indicativ, timpul perfect compus. Trebuie amintit și punctul ca semn ortografic marcând sfârșitul propozi ției sau frazei. 2. Identificați în citat câteva arhaisme și motiva ți prezen ța lor în text. Cerința aceasta vizează nivelul lexical, cu referire la cele două feluri de arhaisme: fonetice: catastih, să spuie, desmierdată și lexicale: mazâl, hojma. 3. Transcrieți două cuvinte formate prin derivare cu sufixe. Derivarea cu sufixe, particule așezate înaintea cuvântului-rădăcină, este foarte productivă în limba română, iar în text avem următoarele cuvinte derivate: nevrednic –  ne+vrednic și desfrunzise – des + frunzise. 4. Precizați valoarea stilistică a verbelor din ultimul aliniat al citatului. Cerința aceasta este la nivel gramatical, morfologic și nu e greu de rezolvat, dacă știm puțină gramatică, dacă recunoa ștem verbele, păr ți de vorbire ce arată o acțiune sau o stare și se conjugă, î și schimbă forma după mod, timp,  persoană și număr. În ultimul aliniat avem următoarele verbe: deceam, eram, mă aflam, se desfrunzise, se uita, râdea, nu-mi plăcea, nu sufeream, umblam. Majoritatea verbelor enumerate se referă la starea nelini ștită a celui ce suferise din dragoste, a celui ce avea patima dragostei încă din tinere țe, de aceea sunt folosite verbe la un timp al trecutului cu valoare durativă cum este imperfectul, un timp al povestitorului, al evocării evenimentelor din tinere țe ce au marcat viața lui Neculai Isac. 5. Demonstrați specificul nara țiunii în textul dat. Avem o cerin ță la nivelul componentelor de structură, la nivelul no țiunilor de teorie literară folosite în analiza stilistică, la no țiunea de mod de expunere: nara țiunea, descrierea și dialogul. În textul dat avem o nara țiune la persoana a treia, omniscientă, prin vocea naratorului care știe tot despre faptele povestite, naratorul fiind o voce a scriitorului în text. Prezența acestei voci este dată de mărcile gramaticale vizând persoana a treia, pronume și verbe, cum ar fi în următoarea secven ță: „(El  ) A apucat pe hangiț ă de mână, şi ea nu s-a sfiit…”. Această voce a naratorului are aici o func ție precisă, aceea de a contura „rama” povestirii, Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 22

împrejurările, atmosfera de la Hanul Ancu ței prielnică povestirilor, cum este cea spusă de Neculai Isac. 6. Identificați în text câțiva conectori și preciza ți rolul lor în text. Și cerința aceasta vizează aspecte de compozi ție și de structură a textului. Conectorii sunt cuvinte sau grupuri de cuvinte ce fac o legătură între momentele epice ale unui text, între ceea ce s-a povestit deja și ceea ce urmează a se povesti pe firul epic, asigurându-se continuitatea, omogenitatea textului. Acești conectori au valori morfologice diferite, mai ales aceea de conjuncție, dar și adverbe și tot felul de locu țiuni. Să transcriem ace ști conectori: și, iar, de-atunci, așa, și alții. Conectorii aceștia au și o valoare stilistică, fiind și o marcă a oralită ții. 7. Identificați o figură de stil caracteristică textului narativ. Ne situăm  printr-o asemenea cerință la nivelul semantic, pentru că se are în vedere expresivitatea textului impusă de valen ța estetică, beletristică a acestuia. Avem în vedere prezența în text a enumera ției, cea care conferă nara țiunii un ritm alert, așa cum ne arată și secvența: „Maică-mea mă bocea în fiecare duminică şi mă blăstăma şi dădea leturghii lui popa Nastasă, ca să mă liniştesc şi să mă-nsor”. 8. Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului epic. O caracteristică a textului epic este și oralitatea, aspectul vorbit al textului, caracteristică foarte expresivă atunci când apare vocea unui povestitor în text. Povestitorul este  Neculai Isac și două ar fi mărcile oralită ții în acest text: folosirea formulei de adresare: „Domnilor şi fraților” și fonetisme populare precum:  blăstăma, să spuie, Nastasă, etc. 9. Exprimă-ți părerea despre condi ția omului îndrăgostit printr-un scurt eseu argumentativ. Aten ție! Aici trebuie să redactăm un scurt eseu, de 5-6 rânduri, în cadrul căruia să formulăm o ipoteză de tipul: „Omul îndrăgostit se comportă ciudat, ceea ce mi se pare firesc”. Urmează două argumente preluate din text: „Şi mă aflam în mare mâhnire”; „… nici vinul nu-mi plăcea, nici pe lăutari nu-i sufeream” . Firesc vine și o concluzie simplă: „ Și ce-i rău în aceasta, e ceva normal să suferi din dragoste, să ai parte și de suferin ță, dacă iubești cu toată fiin ța ta”. Analiza stilistică a unui text dramatic își are și ea specificul ei, are cerințe  potrivite pentru un asemenea text. Iată un exemplu în acest sens: „RICĂ (intră, se opreşte pe prag, vede pe Veta în spate, răsuflă din adânc,  pune mâna la inimă şi înaintează în vârful degetelor până la spatele  scaunului ei; cade în genunchi şi începe cu putere): Angel radios! VETA (dă un ţipăt, se scoală şi fuge în partea ceailaltă a scenii făcându-şi cruce şi scuipându-şi în sân): A! Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 23

 RICĂ (întorcându-se în genunchi spre partea unde a fugit ea): Angel  radios! Precum am avut onoarea a vă comunica în precedenta mea epistolă, de când te-am văzut întâiaşi dată pentru prima oară mi-am pierdut uzul  raţiunii; da! Sunt nebun... VETA: Nebun! (strigând.) Săriţi, Chiriac! Spiridoane!  RICĂ: Nu striga, madam, (se târăşte un pas în genunchi) fii mizericordioasă! Sunt nebun de amor; da, fruntea mea îmi arde, tâmplele-mi  se bat, sufer peste poate, parcă sunt turbat. VETA: Turbat?... Domnule, spune-mi degrab', c-aminteri, strig: cine eşti, ce pofteşti, ce cauţi pe vremea asta în casele oamenilor?  RICĂ (se ridică şi se apropie de dânsa tăindu-i drumul): Cine sunt? Mă întrebi cine sunt? Sunt un june tânăr şi nefericit, care sufere peste poate şi iubeşte la nemurire. VETA: Ei! Ş-apoi? Ce-mi pasă mie! (după o mică reflecţie.) Vai de mine!  Ăsta e vun pungaş: a aflat că nu-i dumnealui acasă şi umblă să ne  pungăşească. (tare strigând.) Chiriac! Spiridoane! Săriţi! Hoţii!  RICĂ (cu mâinile rugătoare): Nu striga! Nu striga! Fii mizericordioasă; aibi pietate! M-ai întrebat să-ţi spui cine sunt, ţi-am spus. Mă întrebi să-ţi  spui ce caut... Ingrato! Nu mi-ai scris chiar tu însuţi în original? VETA: Eu?  RICĂ: Da! (se ridică.) Nu mi-ai scris să intru fără grijă după zece ceasuri la numărul 9, strada Catilina, când oi vedea la fereastr că se micşorează lampa? Iată-mă. M-am transportat la localitate pentru ca să-ţi repet că te iubesc precum iubeşte sclavul lumina şi orbul libertatea.(…) VETA (a ascultat cu mult interes toată tirada lui Rică şi-l întrerupe izbucnind de râs): Ha! Ha! Ha! Acu înţeleg eu tot! Ha! Ha! Ha!  RICĂ: Râzi, râzi, ingrato, de amoarea mea?”. I.L. Caragiale, O noapte furtunoasă, Actul II, scena II

Se știe că genul dramatic î și are denumirea provenind de la cuvântul grecesc drama, care înseamnă „acțiune”, și se referă la o reprezentare pe scenă a unui text incluzând replici rostite de actori, cu referire la cele trei specii dramatice: tragedia, comedia și drama. Și pe bună dreptate se spune că un text dramatic nu are valoare în sine, ci doar ca reprezentare, ca spectacol. De aceea, orice dramaturg ține cont atunci când scrie o piesă de teatru de receptor, care este publicul spectator, de aceea conferă textului o structură aparte, cu două niveluri de receptare: macrostructura și microstructura. Macrostructura se referă la compoziția unei piese de teatru, incluzând acte și scene, iar microstructura se referă la existen ța personajelor implicate în acțiunea pusă în scenă de un regizor, cel care distribuie roluri actorilor, pentru Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 24

a rosti replicile din dialog, și care ține cont și de prezența în text a didascaliilor, a precizărilor din paranteze, cu mai multe func ții, de regie, de caracterizare a personajului, etc. A șadar, între cerin țe trebuie să se regăsească măcar una ce evidențiază specificul textului dramatic. 1. Menţionează două trăsături ale textului dramatic prezente în fragmentul dat. Cele două trăsături ce conferă textului dramatic un anumit specific ar fi  precizările referitoare la împăr țirea piesei pe acte și scene, precizarea  personajelor ce apar în text, Veta și Rică, existen ța unor replici, a dialogului interesant dintre cei doi, și am mai aminti precizările din paranteze, didascaliile, „învățăturile” de care are nevoie mai ales regizorul. 2. Motivați un tip de comic ilustrat de prima didascalie. Prima didascalie se referă la condiția de personaj tip, de aventurier, pe care o are Rică Venturiano, acest personaj cu un nume propriu foarte sugestiv pentru condi ția omului îndrăgostit, ce trece printr-o serie de întâmplări comice, ilustrând ceea ce se numește comic de situație: s-a îndrăgostit de Zi ța, sora Vetei, dar  greșește adresa și ajunge pe înserat tocmai la sora iubitei, Veta, so ția lui Jupân Dumitrache, personajul principal al comediei. 3. Explică semnele de ortografie prezente în structura „Ei! Ş-apoi? Ce-mi  pasă mie! (după o mică reflecţie.) Vai de mine!” . Avem aici o cerință la nivel ortografic, având în vedere prezen ța următoarelor semne de punctua ție: semnul exclamării folosit după o interjec ție; semnul întrebării după o  propoziție interogativă; iară și semnul exclama ției, după o propozi ție exclamativă; folosirea parantezelor pentru includerea didascaliilor, iar la final din nou avem o propozi ție exclamativă, care este eviden țiată prin semnul exclamației. Am putea spune, fără a gre și, că unele semne de punctua ție au valoare stilistică, pentru că arată prezen ța unor figuri de stil precum exclamația și interogația, specifice textului dramatic, mai ales în cazul comediei și tragediei, expresie a stilului oratoric, de factură clasică. 4. Motivează folosirea apostrofului în textul dat. Apostroful e folosit în secvența „Spune-mi degrab', c-aminteri …” , așa cum zice Veta, scurtând cuvintele în stil de mahalagioaică, cu o exprimare evident vulgară și de femeie  bârfitoare, răutăcioasă și amenin țătoare. Apostroful marchează tocmai lipsa unui sunet, vocala ă, la sfârșitul cuvântului. Scurtarea cuvintelor se mai numește și haplologie. Intenționat am inclus în secven ță și cuvântul aminteri, tot o pronunțare greșită, incompletă, prin lipsa consoanelor  l și t, de mahala, am zice, căci forma corectă e altmínteri, adverb ce înseamnă „în alt chip, altfel, de nu..., dacă nu..., în caz contrar” și provine din lat. alteramente. 5. Construiește un enunţ în care să folose ști o locuţiune/expresie care să conţină substantivul frunte. Pentru cuvântul frunte avem locu țiunea adverbială „a sta în frunte” și mai cunoscuta locuțiune adjectivală „loc de frunte în…”, Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 25

iar ca expresie putem aminti „a fi cu mo ț în frunte„ expresie (ironică) grozav, nemaipomenit; superior sau „a fi cu stea în frunte” – deosebit prin ceva, original, însemnat. 6. Precizează tema discuţiei dintre personajele Veta și Rică în fragmentul dat. Se vede clar care e tema discu ției – dragostea, incluzând o declara ție de dragoste amuzantă, ridicolă chiar. 7. Transcrie o replică din text rostită de Rică, pentru a ilustra comicul de limbaj. Replica din text rostită de Rică, pentru a ilustra comicul de limbaj, ar  fi următoarea, în care se amestecă stilurile, unul colocvial, familiar, și unul „oficial”, de publicist, de gazetar, incluzând forme pre țioase, neologice: „RICĂ (cu mâinile rugătoare): Nu striga! Nu striga! Fii mizericordioasă; aibi pietate! M-ai întrebat să-ţi spui cine sunt, ţi-am spus. Mă întrebi să-ţi  spui ce caut... Ingrato! Nu mi-ai scris chiar tu însuţi în original? ”. Familiare sunt aibi, să-ți spui, iar cuvintele pietate, mizericordioasă, ingrato sunt forme neologice. De ce folose ște Rică un asemenea amestec de stiluri de vorbire? Pentru a-și impresiona iubita în timpul viforoasei declara ții de dragoste. 8. Selectează, din text, două cuvinte/grupuri de cuvinte care reprezintă mărci ale adresării directe. Adresarea directă este o caracteristică a textului dramatic, mai ale că dialogul este modul de expunere relevant în piesele de teatru. Adresarea directă include formulele de adresare precum cea de la începutul textului, rostită de Rică pentru o intrare glorioasă a declara ției lui de dragoste – „Angel radios!”, formulă u șor pleonastică, dacă ne gândim la faptul că îngerii sunt înconjura ți de „raze” în pictura religioasă, iar dacă mai spunem că sunt și „radioși”, înconjura ți de raze, avem o repeti ție pre țioasă, inutilă. Intenția de a epata, de a impresiona „auditorul”, e dată și de folosirea  jargonului franțuzit: ( madam). Și atunci potrivirea cuvintelor e comică, se înțelege, și numai marele Caragiale o putea imagina. 9. Identifică și explică prezența aspectelor nonverbale și paraverbale în textul dat. Comportamentul nonverbal joacă un rol esenţial în piesele de teatru, în care mersul, poza, gesturile, mimica, manipularea unor obiecte, etc. trebuie să devină semne reprezentative ale unui om sigur de sine, pregătit să rostească o declarație de dragoste înfocată. Avem mai întâi o intrare ilustrativă  pentru condiția de îndrăgostit: „intră, se opreşte pe prag, răsuflă din adânc,  pune mâna la inimă şi înaintează în vârful picioarelor” . Urmează un gest important: „cade în genunchi”. Indicii paraverbali, în schimb, se referă la modul de a vorbi, de a pronunţa, şi la tot ceea ce însoţeşte vorbirea. Acestea sunt adeseori manifestări involuntare ale unor emoţii, ale unor stări de spirit, cum ar fi, de exemplu, tremurul vocii, râsul, bâlbâiala, oftatul, geamătul, mormăiala ezitantă, suspinele, tusea, dresul vocii, plânsul în timpul vorbirii, văicărelile, ridicarea vocii, etc. Pe de altă parte, există elemente paraverbale Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 26

 bine orientate şi special utilizate de vorbitor pentru a face comunicarea mai expresivă şi mai convingătoare. Printre acestea sunt tonul (mai ridicat sau mai coborât, apăsat, exclamativ), a șa cum î și începe Rică declara ția de dragoste, când „începe cu putere”. La fel de important este și ritmul vorbirii (lent, rapid, sacadat, cadenţat), ceea ce se vede și din felul cum decurge declara ția de dragoste, o adevărată tiradă, pe nerăsuflate: „Sunt nebun de amor; da,  fruntea mea îmi arde, tâmplele-mi se bat, sufer peste poate, parcă sunt  turbat”. Și la toate acestea se mai poate adăuga rostirea specială a unor  cuvinte sau secvenţe, intonaţia: fermă, sigură, rugătoare, imploratoare, interogativă, cadenţată, indiferentă, cu un anumit timbru al vocii, care se dorește, se înțelege, plăcut, convingător. Nu se poate ca spectatorul să nu  perceapă aceste fluctuații ale vocii când Rică exclamă pătima ș „Angel  radios” sau când o imploră pe Veta: „Nu striga, madam …! ”. Am insistat mai mult asupra aspectelor  nonverbale și paraverbale pentru că ele se confundă adesea și pentru că uneori sunt la fel de importante, dacă nu mai importante decât cuvântul în textul dramatic, unde reprezentarea pe scenă e fundamentală.

 Eseul argumentativ Al doilea subiect al probei scrise cuprinde redactarea unui eseu argumentativ, având și acesta exigențele lui. Dar ce este eseul argumentativ? O compunere cu o anumită structură și care vine să ilustreze o viziune  personală asupra unei teme date, ceea ce și spune denumirea de eseu: studiu de proporții restrânse asupra unor teme filozofice, literare sau știin țifice, compus cu mijloace originale, fără preten ția de a epuiza problema. Denumirea vine din fr. essai, care s-ar traduce liber prin „încercare”. Aceasta înseamnă că autorul unui eseu „încearcă” să ne demonstreze că are un punct de vedere  personal, despre o temă dată sau liber aleasă și ne poate spune acest lucru în  puține cuvinte. Iată cum arată un subiect pentru redactarea unui eseu argumentativ. Scrie un text de tip argumentativ, de 15-20 de rânduri, despre iubire,  pornind de la ideea exprimată în următoarea afirmaţie: „Nu există în via ță decât o singură fericire: să iube ști și să fii iubit..." (George Sand). Atenţie! În elaborarea textului de tip argumentativ, trebuie: - să respecţi construcţia discursului argumentativ: structurarea ideilor în 6 puncte scris, utilizarea mijloacelor lingvistice; - să ai conţinutul şi structura adecvate argumentării: formularea ipotezei/ a  propriei opinii faţă de ideea identificată în afirmaţia dată, enunţarea şi Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 27

dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate ipotezei, formularea unei concluzii pertinente; 18 puncte - să respecţi normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de 6 puncte exprimare, de ortografie şi de punctuaţie). Introducere: ipoteza.  Pentru început , m-aș întreba și te-aș întreba: Cine oare nu a încercat măcar o data să în țeleagă dedesubturile iubirii ?... Mă număr printre cei care și-au pus întrebări despre „misterele” iubirii și susţin ideea enunţată în citatul dat, şi anume, aceea că iubirea, de orice fel, este sentimentul care luminează şi face viaţa mai frumoasă, e sentimentul uman cel mai important, acela care te face să fii fericit, care î ți creează acea stare de  bine, de sănătate spirituală, a ș zice. Din acela și citat mai re țin ideea că o adevărată iubire presupune o atitudine reciprocă: „să iube ști și să fii iubit”, căci degeaba iubești pe cineva și el nu te iube ște, ba mai mult, te desconsideră, te ironizează, sau, și mai rău, râde de tine. Și asta spune George Sand, că iubirea adevărată e un sentiment reciproc, ceea ce voi încerca să arat mai jos. Argumente: pro sau contra.  În primul rând , atât iubirea pe care o dăruim cât şi cea pe care o primim ne face să privim viaţa şi din alte puncte de vedere şi să uităm de interesele materiale. Aşa, noi oamenii, ne dăm seama că având iubire avem o viaţă frumoasă şi învăţăm să preţuim momentele cu adevărat minunate. Acest lucru îl poate face orice tip de iubire, fie ea  părintească, pasională, pentru prieteni sau pentru oricare dintre semenii noştri, dar consider că dacă în viaţa unui om se regăsesc toate acestea, acel om poate spune că este cu adevărat împlinit.  Fireşte că iubirea aduce şi suferinţă, dar  numai cunoscând toate trăirile pe care iubirea le aduce, ne vom da seama că nu există sentiment mai înălţător ca acesta.  De aceea, aș spune prin ce am trecut eu când m-am îndrăgostit pentru prima dată. Iubitul meu era din clasa a XII-a și ne întâlneam în pauze, mergeam pe la discoteci, primeam SMS-uri de la el, până într-o zi, când mi-a aruncat o vorbă de sus: Ce mai faci, Boboaco? Altă dată mi-a dat altă poreclă: Pi șpirica. La început am luat-o ca pe o glumă, dar mai târziu am înțeles că mă ironiza, mă privea de sus. Și a fost destul. Neam evitat și am suferit și la urmă am în țeles că dacă acest sentiment nu e reciproc, nu are viață.  În al doilea rând , sunt de părere că în iubire ura nu ar trebui să existe în viaţa noastră, întrucât ne face să uităm de noi, să nu acordăm atenţie lucrurilor  frumoase din viaţă şi să ne concentrăm doar să facem rău celor din jurul nostru. Și cât de ușor se trece de la iubire la ură! Dacă ne urâm semenii, vom deveni nişte oameni frustraţi, care îşi vor da seama în final că viaţa a trecut pe lângă ei şi nu s-au bucurat de lucrurile cu adevărat importante. De aceea, nu Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 28

m-am certat cu „prietenul” meu, l-am tratat cu respect, ne vedem, vorbim și nu mă supăr … prea tare, când îl văd vorbind cu alte fete. Asta e! N-a fost să fie. Mai sper să găsesc un prieten adevărat, pe care să-l iubesc și care să mă iubească la rândul lui. Concluzie.  Aşadar , fiecare are dreptul să aleagă ce face cu viaţa lui, dar în cele din urmă toţi ne vom da seama că, așa cum am susținut prin cele afirmate anterior, prin iubire toate lucrurile frumoase sunt posibile, că acest sentiment ne face mereu să tresărim de emoţii şi că nu mai există altceva care să dea mai multă frumuseţe vieţii, pe când ura ne va aduce doar o viaţă tristă şi întunecată. De aceea mă regăsesc în spusele lui George Sand, dar la fel de grăitoare mi se par și versurile: „Dacă iube ști fără să speri / De-a fi iubit vreodată, / Se-ntunecă de reci păreri / De rău via ța toată”. Și cât de adevărate sunt aceste versuri scrise de marele nostru poet M. Eminescu, poetul nostru „nepereche”. Va mai aduc in plus o listă utilă de conectori care ajută la exprimarea ideilor de: 1. succesiune, continuitate : în primul rând, în al doilea rând , etc.; pe de o parte... pe de altă parte, în plus, de asemenea; 2. contrast: dar, însă, ci, în contrast cu, dimpotrivă; 3. ierarhizare: înainte de toate, mai presus de toate, mai important decât; 4. comparaţie: la fel cu, tot aşa, ca în comparaţie cu, în mod asemănător; 5. probabilitate: probabil, posibil, este cu putinţă, s-ar putea ca; 6. certitudine: cu siguranţă, desigur, fireşte, nu este nici o îndoială că; 7. concesie: deşi, totuşi, cu toate acestea, chiar dacă; 8. concluzie: deci, aşa, prin urmare, în concluzie, în consecinţă, la urma urmelor.

 Eseul structurat  Este doar parțial asemănător cu eseul argumentativ, mai întâi prin faptul că e mai amplu, de minim 2-3 pagini, și apoi prin faptul că presupune cunoașterea materiei, măcar repetarea operei scriitorilor canonici, dar nu numai, pentru că trebuie să stăpâne ști bine no țiunile de teorie literară prin care să dezvolți o temă și acel plan de idei ce este dat sau care trebuie să-l alcătuiești personal, având libertatea combinării ideilor. Dar să nu ui ți nici o Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 29

idee din plan, pentru că altfel vei fi depunctat. Baremul de notare are în vedere mai multe aspecte, dintre care amintim: 5.  încadrarea operei într-o specie literară; 6. evidențierea unor trăsături ale operei alese, încadrare într-un curent literar, într-o epocă literară; 7. prezentarea a patru caracteristici esențiale despre specia respectivă: temă, idee, motive, compozi ție, limbaj, personaj; incipit, final, rela ții temporale și spațiale; 8. exprimarea unei opinii argumentate despre acțiune, compoziție,  personaj, limbaj: 9. explicarea titlului prin raportare la conținut; 10.comentarea unui citat din critica literară referitor la specificul operei literare; 11.aprecieri personale despre locul scriitorului în literatura noastră, valoarea operei; 12.respectarea regulilor ortografice, exprimare îngrijită, coerența și cursivitatea ideilor; 13.evidențierea mesajului operei din perspectivă personală și, nu în ultimul rând, încadrarea în minim două pagini a eseului. Iată și aici un posibil subiect despre eseul structurat, referitor la  primul dintre autorii canonici, M. Eminescu. ***** Scrie un eseu de 2 - 3 pagini despre trăsături ale romantismului reflectate într-un text poetic studiat/în texte poetice studiate din opera lui Mihai Eminescu, pornind de la ideea exprimată în următoarea afirmaţie critică: „De la automatismul erotic, Eminescu trece la metafizică. Dragostea devine rațiunea însă și a vieț ii, mai mult, un mister cosmic. Prin ea poetul ar fi biruit moartea și ar fi dat femeii existen ț ă eternă.” (G. Călinescu,  Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, Bucure ști, 1982, p. 443)”. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: - evidenţierea trăsăturilor care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o tipologie, într-un curent cultural/literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică; - prezentarea temei, reflectată în textul poetic ales, prin referire la două imagini/idei poetice; - sublinierea a patru elemente ale textului poetic, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a poetului (de exemplu: imaginar poetic, titlu, Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 30

incipit, relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de recurenţă, simbol central, figuri semantice – tropii, elemente de prozodie etc.); - exprimarea unei opinii argumentate, despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt reflectate în textul poetic ales. Notă! În elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza, constând în  formularea tezei/a punctului de vedere cu  privire la temă, argumentaţia (cu minimum 4 argumente/raţionamente logice/ exemple concrete) şi concluzia/sinteza . Pentru conţinutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14 puncte (organizarea ideilor în  scris – 3 puncte; utilizarea limbii literare  – 3 puncte; abilităţi de analiză şi de argumentare  – 3 puncte; ortografia  – 2 puncte;  punctuaţia  – 2 puncte; aşezarea în pagină, lizibilitatea  – 1 punct). Atenție! În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 2 pagini.

 Planul eseului (orientativ) 1. Evidenţierea trăsăturilor care fac posibilă încadrarea textului poetic în romantism. Eminescu – „poetul nepereche”, cum îl nume ște G. Călinescu - este situat printre marii romantici ai lumii. Reprezentant al  perioadei „marilor clasici”, cu cei mai valoro și scriitori români, format în spirit junimist, este numit pe bună dreptate „Luceafărul” poeziei române ști. De aceea aleg poezia Luceafărul, un adevărat poem filozofic, implicând o meditație romantică profundă, pe care îl consider potrivit pentru ilustrarea temei acestui eseu, perspectiva romantică asupra dragostei. A ș continua prin comentarea citatului din G. Călinescu, cel care a studiat și explicat ca nimeni altul creația eminesciană. În esență, citatul arată că viziunea despre dragoste este antitetică: „automatismul erotic” înseamnă o iubire ce se petrece „la mijloc de codru des”, în armonia naturii, cu acea relație specific romantică natură-sentiment, a șa cum apare mai ales în poeziile din tinere țe ale poetului, spre exemplu, în poezia Lacul, din cuprinsul căreia a ș aminti doar strofa: „Să  plutim cuprinşi de farmec / Sub lumina blândei lune - / Vântu-n trestii lin  foşnească, / Undoioasa apă sune!”; În schimb, „metafizica” iubirii o vom observa mai ales în poezia de maturitate, începând cu Floare albastră și culminând cu Luceafărul. Aici dragostea devine o medita ție profundă asupra condiției creatorului, „d ragostea devine ra țiunea însă și a vie ții, mai mult, un mister cosmic”, cum zice marele Călinescu. A șadar, perspectiva antitetică asupra lumii și vieții ar fi o primă trăsătură romantică a poeziei eminesciene. Ea este strâns legată de o altă trăsătură, evadarea romantică în timp și spațiu cu ajutorul imaginației foarte bogate ce-i caracterizează pe romantici: în Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 31

Luceafărul fiind vorba despre călătoria spre Demiurg a luceafărului spre a cere dezlegarea de nemurire și în numele unei „ore de iubire”. „Metafizica”  poeziei vine desigur de la influen ța lui Schopenhauer, prin acel substrat de meditație filozofică de recunoscut mai ales în dialogul dintre Hyperion și Demiurg. 2. Prezentarea temei, reflectată în textul poetic ales, prin referire la două imagini/idei poetice. Se știe că tema Luceafărului este condiția geniului, o temă nelipsită de la romantici. No țiunea de „geniu” a fost preluată de poet de la filozofii ideali ști ai vremii, geniul fiind fiin ța superioară, capabilă să pătrundă cu puterea min ții lor sensurile adânci ale vie ții, un filozof, un înțelept, „bătrânul dascăl”, etc. Geniul este desconsiderat de societate, nefericit și incapabil de a ferici pe cineva, a șa cum poetul ne spune în acea însemnare de pe marginea manuscrisului poemului Luceafărul. Pentru a ilustra cele două imagini ale luceafărului, mă gândesc la „întruchipările” acestuia: cea prin care vrea să împărtă șească condi ția umană la chemarea arzătoare a fetei de împărat: „Ca în cămara ta să vin, / Să te privesc deaproape, / Am coborât cu-al meu senin / Și m-am născut din ape.” ; și cea  prin care se îndepărtează de lumea reală, în aspira ția lui spre ideal, prin acea detașare sceptic-romantică din finalul poemului: „Trăind în cercul vostru  strâmt, / Norocul vă petrece, / Ci eu în lumea mea mă simt / Nemuritor și rece”. 3. Sublinierea a patru elemente ale textului poetic , semnificative pentru ilustrarea viziunii romantice despre lume a poetului. Mă voi referi mai întâi la titlul poemului Luceafărul, cu cel puțin trei considerente. Cuvântul luceafăr  este de origine latină (lat. lucifer) și s-ar „traduce” prin „purtător de lumină”, mai ales că rădăcina este lux,-cis – lumină, ajungându-se firesc la numele  popular al planetei Venus, acea stea foarte strălucitoare, ce se vede mai ales dimineața. Simbolul luminii trimite la ideea de în țelepciune și, în mod firesc, la ideea de geniu, de ființă superioară în spiritul filozofiei idealiste germane. De aici și până la imaginea îngerului răzvrătit, lucifer, nu este numai un pas, el este demonul ce se vrea egalul lui Dumnezeu. Dar să nu uităm că poetul a avut în vedere și cunoscutul mit al zburătorului din folclorul românesc, acea  personificare a sentimentului iubirii ca fiin ță supranaturală ce se arată în somn tinerelor fete îndrăgostite. Toate sensurile acestea s-au contopit și au dat for ța metaforică a titlului, geniul, poetul însetat de absolut, a șa cum îl văd romanticii. Semnificativ în acest sens este și motivul fetei de împărat, preluat din basm, căruia poetul romantic îi dă o ipostază dual-antitetică, de fiin ță  pământeană, „o preafrumoasă fată” și de fiin ță superioară, dorind să- și depășească condiția, când roste ște patetic: „O, de luceafărul din cer / M-a  prins un dor de moarte”. Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 32

4. Romantică este și compoziția poemului, ce are la bază aceeași viziune antitetică, cu referire la cele două sfere ale existen ței : real-terestră și idealcosmică. Dacă începutul și sfâr șitul poemului (partea I și partea a IV-a) interferează cele două sfere existențiale, partea a doua eviden țiază numai sfera terestră prin idila Cătălin-Cătălina, iar partea a patra se referă exclusiv la sfera cosmică, prezentând călătoria lui Hyperion spre Demiurg. Și mai importantă  pentru aspectul romantic al poemului ni se pare acea interpretare a Luceafărului ce ar exprima ipostazele creatorului, ca fiin ță umană, precum Cătălin și Cătălina, ca demon, răzvrătit, ca fiin ță superioară precum Hyperion  – „Cel care merge pe deasupra”. 5. Exprimarea unui punct de vedere personal despre mesajul textului. M-aș referi aici la interpretarea poemului, mai ales la felul în care s-a comentat ultima strofă, în care s-ar eviden ția pesimismul poetului, când Hyperion zice: „Trăind în cercul vostru strâmt / Norocul vă petrece, / Ci eu în lumea mea mă simt / Nemuritor și rece."  Eu aș vedea în aceste versuri finale nu atât pesimismul poetului, ci în primul rând în țelepciunea geniului, a  poetului, cel care a în țeles că lumea a șa e făcută, are două dimensiuni, una reală și alta ideală, iar drama umană de aici rezultă, din aspira ția permanentă spre mai mult, spre mai frumos, altfel existen ța noastră ar fi condamnată să se limiteze la ceea ce poetul nume ște metaforic „cercul vostru strâmt”. Mesajul acesta ar fi: dacă sufletul nu ți-e plin de aspira ții înalte, trăie ști degeaba, „faci umbră pământului”, cum se mai spune prin vocea în țeleaptă a omului din  popor. ***** Următorul eseu structurat va fi unul epic și îl vom alege tot din crea ția scriitorilor canonici. Cel mai potrivit text ni se pare a fi nuvela Moara cu noroc, de Ioan Slavici, un alt „mare clasic”. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini despre relaţia dintre incipit  şi  final  într-o nuvelă psihologică studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: - prezentarea a patru componente de structură şi / sau de compoziţie a nuvelei psihologice pentru care ai optat (de exemplu: temă, viziune despre lume, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, tehnici narative, secvenţă narativă, episod, relaţii temporale şi  spaţiale, personaj, modalităţi de caracterizare a personajului, etc.); - ilustrarea trăsăturilor  incipitului , prin referire la textul narativ ales; - comentarea particularităţilor construcţiei  finalului în textul narativ ales; - exprimarea unei opinii argumentate despre semnificaţia/ semnificaţiile relaţiei dintre incipitul şi finalul nuvelei alese. Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 33

Notă! Ordinea integrării reperelor în cuprinsul lucrării este la alegere. Pentru conţinutul eseului vei primi 16 puncte (câte 4 puncte pentru fiecare cerinţă/ reper); pentru redactarea eseului vei primi 14 puncte (organizarea ideilor în scris  – 3 puncte; utilizarea limbii literare  – 3 puncte; abilităţi de analiză şi argumentare  – 3 puncte; ortografia  – 2 puncte;  punctuaţia – 2 puncte; aşezarea în pagină, lizibilitatea  – 1 punct). Atenție! În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 2 pagini.

 Planul eseului (orientativ) 1. Introducere. Componente de structură. Aș începe redactarea eseului  prin stabilirea operei despre care vreau să vorbesc în cele ce urmează – nuvela Moara cu noroc, de Ioan Slavici. Reamintesc defini ția nuvelei – specie a genului epic în proză, mai amplă decât povestirea, cu personaje bine conturate, având ca mod de expunere fundamental nara țiunea, de cele mai multe ori la persoana a III-a. Slavici este un reprezentant de seamă al nuvelei realiste, în care analiza psihologică este bine reprezentată. A șa se întâmplă și în cazul nuvelei Moara cu noroc, al cărei personaj principal, protagonist, este cârciumarul Ghi ță. Nu întâmplător G. Călinescu o consideră „nuvelă solidă cu subiect de roman” și pentru că Ghiță este analizat magistral și sub aspectul complexității sufletești. Prin acest personaj Slavici ilustrează ca temă viața țărănească în momentul pătrunderii rela țiilor capitaliste în via ța satului . Ghiță este cizmarul satului și dore ște din tot sufletul să- și schimbe condi ția, de aceea acceptă complicitatea cu Lică Sămădăul. Publicată în anul 1881 în volumul Novele din popor, nuvela are un pronun țat caracter moralizator, este o pledoarie pentru echilibrul moral, chibzuin ță, stăpânire de sine și dobândirea fericirii prin iubire –  ideea nuvelei. Aspectul moralizator de sorginte populară se regăsește în sfaturile soacrei lui Ghiță, care nu în țelege pornirile tinerilor șii îndeamnă la cumpătare, împotrivindu-se mutării la Moara cu noroc. Ea le vorbește atât de convingător despre lini ștea colibei, cea care te poate face fericit și nu goana după avuții. Până și titlul este sugestiv în acest sens. Pentru Ghiță „moara” aduce la început bunăstare, este „cu noroc” pentru familie, dar  aceeași moară poate aduce și nenorocirea pentru omul prea lacom. Putem considera „moara” ca motiv central legat de destinul omului, un fel de „axis mundi”, cum ar zice M. Eliade, un loc al protec ției și bunăstării, al siguran ței, numai că acest loc se dovedește nu un loc bun, ci mai degrabă „locul rău”, a șa cum apare el în creația populară. 2. Ilustrarea trăsăturilor incipitului are o importanță deosebită pentru evidențierea specificului unei nuvele . Chiar de la început avem cele două voci Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 34

ale nuvelei: vocea soacrei și vocea lui Ghi ță, amândouă prezentate cu obiectivitate, a șa cum presupune o nuvelă realistă. Vocea soacrei include câteva referințe fundamentale despre modul de a gândi al omului din popor: credința în Dumnezeu, considera ții reținute despre căutarea norocului și semnificația deosebită a „colibei” ca „axis mundi”, loc al protec ției, al siguranței zilei de mâine, un „centru al lumii” unde omul se știe apărat. Dacă vocea soacrei e așezată, lini ștită, cea a lui Ghi ță este ar țăgoasă, hotărâtă și arată că într-adevăr Slavici a imaginat în crea țiile sale oameni energici, gata oricând să lupte cu viața. Un detaliu nu trebuie să ne scape din vorbele soacrei: ea face o caracterizare a Anei, tânără, a șezată (lini ștită), blândă la fire și de aceea nu și-o putea închipui cârciumări ță. Am putea adăuga câteva referințe despre ceea ce se numește comunicare paraverbală impusă de acest dialog între soacră și ginere. De obicei într-un asemenea dialog vocea  puternică este a soacrei, care vrea să se impună întotdeauna în fa ța ginerelui, dar aici intonația vocii este mai decisivă în cazul lui Ghi ță. Avem aici de fapt un prolog, un gând al scriitorului, cel care prefigurează oarecum ce se va întâmpla odată cu mutarea la moara cu noroc. În acest sens se creează și un suspans în relație cu implicarea cititorului. 3. Comentarea particularităţilor construcţiei finalului în textul narativ ales. De data aceasta apare vocea naratorului omniscient: „Bătrâna ședea cu copii pe-o piatră de lângă cele cinci cruci și plângea cu lacrimi alinătoare. Se vede c-au lăsat ferestrele deschise! zise ea într-un târziu. Sim ț eam eu că nu are să iasă bine; dar a șa le-a fost dat! … Apoi ea luă copiii și plecă mai departe”. Narațiunea este la persoana a III-a, a șa cum se arată prin rela ția substantiv-verb. Despre verbe putem spune că nu sunt întâmplător la imperfect, dacă facem o legătură cu evenimentul petrecut nu cu mult timp în trecut și cu persistența lui în sufletul bătrânei. Ea este marcată de moartea celor dragi, dar păstrează aceeași atitudine aparent senină, mioritică am zice,  pentru că are „lacrimi alinătoare”, pune nenorocirea pe seama întâmplării, a sorții, așa cum ar zice omul din popor : „Ce ți-e scris în frunte ț i-e pus” . Mai remarcăm faptul că pentru bătrână via ța merge mai departe, ea nu este singură, ci alături de copii, simbol al perpetuării vie ții. 4. Caracterul moralizator al nuvelei. Mesajul ei. Există și o corelație între incipitul nuvelei și finalul acesteia. Mă refer din nou la vocea bătrânei, care î și amintește scena de la început, când i-a avertizat pe cei tineri, a  presimțit că se poate întâmpla ceva rău dacă nu sunt cumpăta ți. După felul cum vorbește ea, rostind un monolog, dând glas în țelepciunii omului din  popor, rostește parcă o maximă plină de în țelepciune și învă țătură: to ți cei Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 35

care nu sunt cumpătați, cei care nu-și controlează pornirile și patimile sfâr șesc rău. Păcatele omenești trebuie purificate, iar purificarea s-a făcut prin incendierea morii. Și astfel se conturează mesajul nuvelei: multe se pot întâmpla în via ță, dar suntem datori să luptăm cu via ța, să mergem mai departe, așa cum face bătrâna, plecând și luând copiii de mână. Se demonstrează încă o dată că nuvela are un profund caracter moralizator. ***** Scrie un eseu de 2 - 3 pagini în care să prezinţi specificul unei nuvele fantastice studiate. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: - evidenţierea tipului de nuvelă pentru care ai optat şi a trăsăturilor care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural/literar, într-o  perioadă sau într-o orientare tematică; - prezentarea temei nuvelei , reflectată în textul narativ ales, prin referire la două episoade/secvenţe narative; - sublinierea a patru elemente ale textului narativ , semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a autorului/a naratorului (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, tehnici narative, construcţia personajului, modalităţi de caracterizare, limbaj, etc.); - exprimarea unei opinii argumentate, despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt reflectate în nuvela aleasă.

 Planul eseului (orientativ) 1. Evidenţierea tipului de nuvelă pentru care am optat şi a trăsăturilor nuvelei fantastice. Pentru redactarea acestui eseu despre o nuvelă fantastică m-am gândit la nuvela Sărmanul Dionis, scrisă de M. Eminescu, cunoscut nu numai ca mare poet romantic, ci și ca prozator de valoare. Poetul era tânăr în 1872, abia întors de la studii din străinătate, când citea la Junimea această nuvelă, care va fi publicată și în revista „Convorbiri literare” a societății Junimea în acela și an. Această nuvelă se deta șează net de  proza vremii mai întâi prin perspectiva romantică ce impune o temă preferată, condiția geniului, acea fiin ță superioară capabilă să se „obiectiveze”, să  pătrundă sensurile profunde ale lumii. O asemenea fiin ță superioară este și  personajul principal al nuvelei, Dionis. El este implicat într-o aventură a cunoașterii a unui personaj excepțional în situa ții excep ționale –  ideea centrală a nuvelei. Aventura spiritului romantic, această „evadare” în imaginar, este concretizată prin for ța de expresie a fantasticului. De amintit că Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 36

fantasticul se define ște ca no țiune estetică prin abaterea de la ordinea recunoscută, ruperea de lumea reală, prezen ța misterului în cadrul realului, starea de incertitudine a personajului implicat imaginar în fapte neobi șnuite și chiar personajul având trăsături neobi șnuite, o sensibilitate enormă. Toate determinantele acestea ale fantasticului se recunosc în textul nuvelei, după cum vom vedea. 2. Prezentarea temei și a ideii nuvelei, reflectate în textul narativ ales, prin referire la două episoade/secvenţe narative. Spuneam la început că tema nuvelei o reprezintă condi ția geniului și de aceea voi alege două episoade care eu cred că sunt importante în economia nuvelei. A ș aminti în acest sens incipitul nuvelei, cuprinzând acel monolog al lui Dionis și meditația idealistă pe care acesta o împărtă șe ște, spunând că „lumea-i visul   sufletului nostru”. O asemenea gândire va relativiza ideea de spa țiu și timp, va susține posibilitatea evadării prin imaginar într-o lume de vis, o călătorie inițiatică favorizată de fantastic, prin acea întoarcere în timp și spa țiu până în vremea lui Alexandru cel Bun, când Dionis î și schimbă identitatea, devenind călugărul Dan, inițiat de maestrul Ruben. Un alt episod ilustrativ atât pentru tema nuvelei, cât și pentru ideea acesteia este și acela ce prezintă „pactul cu diavolul”, cu lucifer, în dorin ța lui Dan de a se ini ția în tainele lumii, având revelația apropierii sau identificării cu Dumnezeu. Episodul vorbe ște grăitor  despre limita cunoașterii umane. 3. Sublinierea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru viziunea fantastică despre lume a autorului/a naratorului. Dintre componentele de structură ale nuvelei ce valorifică fantasticul a ș aminti mai întâi compoziția nuvelei. Nara țiunea se desfă șoară pe mai multe planuri temporale și spațiale, care interferează sau se separă pe parcurs. Primul plan este unul real, cel al capitalei, al Bucure știului de pe la mijlocul secolului al XIX-lea, și ni-l prezintă pe Dionis, un copil sărac, orfan și trăind în condi ții insalubre într-o casă dărăpănată și plimbându-se pe străzile noroioase. Acest mediu ostil motivează „evadarea” în lumea visului. Urmează un episod ce  prezintă trecerea în plan fantastic, prin cercetarea acelei căr ți de astrologie. Magia este aceea care îi permite lui Dionis să pornească în aventura ini țiatică. Prin întoarcerea în timp, Dionis alege un spa țiu medieval cu valențe mitice și cu mare densitate de aspecte fantastice: călătoria în timp, ambiguitatea realitate-vis percepută ca atare de cititor, sufletul ce călătore ște în timp,  prezența acelui simbol demonic al ochiului, transformarea Pământului într-o mărgea. Și portretul personajului include suficiente trăsături ale fantasticului: un chip frumos, cu chipul palid, o fiin ță ce nu pare a fi de pe acest tărâm, predispus prin această imagina ție debordantă la o aventură inițiatică. Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 37

4. Exprimarea unei opinii argumentate, despre modul în care fantasticul este reflectat în nuvelă . Formulăm mai întâi o ipoteză despre fantastic: Eminescu este inegalabil în felul în care a știut să valorifice fantasticul în nuvelă. Argumentăm această părere prin: a) felul în care conturează portretul lui Dionis, folosind antiteza pentru alcătuirea portretului: pe de o parte condi ția de fiin ță umilă, pământeană, iar   pe de altă parte aspectul de fiin ță angelică, „metafizică”, dornică să evadeze în imaginar prin această aventură a cunoa șterii: „Umbra eroului nostru dispărea  prin şiroaiele ploii, care dederă capului său aspectul unui berbec plouat  , şi te mirai ce mai rezistă torentelor de ploaie — hainele lui ude - sau metafizica (…) Faţa era de acea dulceaţă vânătă albă ca şi marmura în umbră, cam trasă fără a fi uscată, şi ochii tăiaţi în forma migdalei erau de acea intensivă voluptate pe care o are catifeaua neagră” . Textul arată măiestria poetului de conturare a unui portret antitetic, prin contrastele alb-negru, iar paloarea fe ței arată chipul serafic al lui Dionis, de o frumuse țe stranie;  b) fantasticul, printr-o imagina ție debordantă, apare și în descrierea peisajului lunar. „Şi ce frumos făcuse el în lună! Înzestrat cu o închipuire urieşească, el a pus doi sori şi trei luni în albastra adâncime a cerului şi dintr-un şir de munţi au zidit domenicul său palat. Colonade — stânci sure,  streşine — un codru antic ce vine în nouri. Scări înalte coborau printre coaste prăbuşite, printre bucăţi de pădure ponorâte în fundul râpelor până într-o vale întinsă tăiată de un fluviu măreţ care părea a-şi purta insulele sale ca pe nişte corăbii acoperite de dumbrăvi. Oglinzile lucii a valurilor lui răsfrâng în adânc icoanele stelelor, încât, uitându-te în el, pari a te uita în cer”. Nici nu e un efort mare să observăm că în acest text imaginea „urieșească” a poetului i-a permis valorificarea unor motive din basm, îmbinate cu motivul biblic al raiului. În concluzie, Eminescu e neîntrecut nu numai ca poet, ci și ca prozator,  pentru că și în proză imaginarul poetic este foarte bogat și are ca sursă fantasticul basmului popular în primul rând. ***** Scrie un eseu de 2 - 3 pagini despre  particularităţile de construcţie a unui  personaj dintr-o operă dramatică studiată, aparţinând  perioadei interbelice. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: - prezentarea a patru elemente ale textului dramatic , semnificative  pentru realizarea personajului ales (de exemplu: construcţia subiectului,  particularităţi ale compoziţiei, conflict, modalităţi de caracterizare, limbajul   personajelor, notaţiile autorului etc.); Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 38

- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales,  prin raportare la conflictul / conflictele operei dramatice studiate; - relevarea principalei trăsături a personajului ales, trăsătură ilustrată  prin două scene/ secvenţe/ situaţii semnificative sau prin citate comentate; - exprimarea unui punct de vedere argumentat , despre modul în care se reflectă o idee sau tema operei dramatice în construcţia personajului pentru care ai optat.

 Planul eseului (orientativ) 1. Prezentarea a patru elemente ale textului dramatic. Pentru redactarea acestui eseu structurat m-am gândit să vorbesc despre marele poet,  prozator și dramaturg din perioada interbelică Lucian Blaga, numit și „poetul din Lancrăm”, după numele satului natal. Din crea ția sa dramatică, cea mai cunoscută este piesa Meșterul Manole, cea care a văzut lumina rampei pe scena Teatrului Național din București în anul 1929. Încă de la început piesa s-a bucurat de succes mai ales prin faptul că spectatorii cuno șteau o sursă de inspirație, cea a cunoscutei balade populare Monastirea Argeșului. Este interesant felul în care dramaturgul valorifică miturile române ști din  perspectiva expresionismului, ridicând folclorul românesc la nivelul dramaturgiei universale moderne. Nu întâmplător dramaturgul plasează acțiunea piesei „pe Argeș în jos” și într-un „timp mitic românesc”. De la început trebuie să spun că Meșterul Manole este o dramă de idei, în măsura în care ilustrează o dezbatere pe tema condiției creatorului, ilustrând ideea  jertfei creației, de aceea acțiunea piesei este una simbolică, ajutând dezbaterii de idei. Ideea sacrificiului pentru crea ție este magistral ilustrată prin personajul principal, Meșterul Manole, prezentat chiar de la început în camera sa de lucru, socotind neîncetat pentru a afla motivul surpării zidurilor. În mod intenționat Blaga a sărit peste un motiv al baladei, cel al căutării locului pentru zidirea mănăstirii, acesta fiind nesemnificativ în economia dezbaterii despre jertfa creatorului. A șadar, incipitul piesei doar conturează cadrul meditației, apoi dramaturgul trece direct la intrigă – surparea zidurilor   – atunci când se conturează și conflictul tragic. Unul interior, manifestat în sufletul creatorului, între ra țional și ira țional în crea ție. Accentul cade pe zbuciumul sufletesc al lui Manole, cel care nu poate accepta ideea jertfei în creație, mai ales când cea sacrificată este chiar so ția sa Mira. 2. În galeria personajelor un loc important îl are Meșterul Manole, conturat în manieră expresionistă. Se știe că personajele expresioniste au valoare simbolică și nu interesează în mod deosebit statutul lui social. De Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 39

aceea e suficient să spunem că el reprezintă creatorul dintotdeauna, acela care se jertfește în tot ceea ce face. El e „meșterul”, un „ales”, cu o existen ță dramatică, cu o condi ție tragică. Personajului tragic i se pun în fa ță două  posibilități, două alternative, și nici una nu poate fi evitată. A șa se întâmplă și cu Meșterul Manole: de o parte e arta, creația, biserica, fără de care nu poate trăi, iar de cealaltă parte este chemarea vie ții, ilustrată atât de frumos prin soția lui Manole, Mira. Se spune că nu întâmplător a schimbat dramaturgul numele Anei, căci Mira este cea care se miră și care admiră puterea de sacrificiu a marelui meșter. Și de aceea și Mira este un personaj simbolic și nu întâmplător ea nu este tristă când înțelege „jocul” me șterilor. Conflictul interior este irevocabil, de nerezolvat decât prin moarte, dar o moarte tragică, asumată, a șa cum se vede din finalul piesei, când nici mânia poporului sau a boierilor și călugărilor  nu-l mai pot opri pe Manole din destinul lui înăl țător conferit prin jertfa creației. 3. Destinele celor două personaje sunt construite prin dezvoltarea mai multor motive literare: al surpării zidurilor, al zidirii Mirei, al jurământului, al morții ca joc. Acestea ar fi „acțiunile” prin care se caracterizează personajele. Dar mai sunt și alte modalități de caracterizare: cea directă, prin „vocea” dramaturgului din didascalii, referitoare și la Manole și la Mira. Am putea da multe asemenea însemnări din paranteze, cu func ția fundamentală de caracterizare a personajelor. Spre exemplu, există un dialog între cei doi la sfârșitul actului al III-lea, cu încărcătură emo țională deosebită, eviden țiată și  prin didascalii: „MIRA: (Îl privește cu mare și liniștită iubire) Me ștere. (…) (Suspină ușurată, se-ntoarce spre el) Ei de ce tac ? Altădată erau mai fire ști. MANOLE: (Cu liniște neomenească) Ieși din încălț ăminte ca să intri desculț ă în zid.” Caracterizarea din perspectiva altor personaje este la fel de evidentă, atunci când Manole este „judecat” de către ceilal ți me șteri: „UNUL: Ce tot cercetează Meșterul Nenoroc ? Măi-măi, amarnic s-au  zvârcolit măruntaiele muntelui !” . Autocaracterizarea o vom ilustra prin vocea Mirei, ce se adresează lui Găman: „Scutură-te, Gămane, ca zmeii tărâmului celuilalt, încă o dată – a șa – scutură-te ! Tu e ști pământul marele, eu sunt biserica – jucăria puterilor !” Am ilustrat doar câteva modalită ți de caracterizare, deși ele sunt mai multe, tocmai pentru a putea contura un  personaj de dramă în toată complexitatea sa. 4. Exprimarea unui punct de vedere argumentat impune mai întâi formularea unei ipoteze, care ar putea fi următoarea: Personajele lui L. Blaga din această piesă sunt conturate în manieră expresionistă. De aceea vom reaminti mai întâi că printre elementele stilului expresionist prezent în opera Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 40

lui Blaga recunoaștem: plasarea omului în centrul universului, aspira ția spre absolutul creației. Personajele sunt simboluri sau idei în ac țiune, vorbindu-se astfel de depersonalizarea personajului in teatrul expresionist. Și acum să aducem argumentele: Meșterul Manole se raportează la absolut în condi ția sa de creator, sacrifică totul pentru creație, fiind capabil să înfrunte for țele răului în numele creației. El este simbolul creatorului dintotdeauna. Și alte personaje sunt simbolice, dacă ne gândim la Bogumil, cel care cere insistent jertfa, ilustrând iraționalul din actul crea ției. Prin urmare, aceste personaje nu au identitate socială, ci mai degrabă au o identitate „metafizică”, simbolică, a șa cum sunt mai toate personajele din dramaturgia modernă.

 Proba scrisă la limba  și literatura română  Subiecte propuse  și  sugestii de rezolvare Varianta 1  Subiectul I Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

30 de puncte Pagina 41

Citeşte cu atenţie textul şi răspunde cerinţelor : „Ş-odată cheamă Spânul pe Harap-Alb şi-i zice răstit: — Acum degrabă să te duci cum îi şti tu şi să-mi aduci sălăţi de aceste din Grădina Ursului. Hai, ieşi repede şi porneşte, că nu-i vreme de pierdut.  Dar nu cumva să faci de altfel, că nici în borta* şoarecului nu eşti scăpat de mine!  Harap-Alb iese mâhnit, se duce în grajd şi începe a-şi netezi calul pe coamă, zicând:  — Ei, căluţul meu, când ai şti tu în ce necaz am intrat! Sfânt să fie rostul  tătâne-meu, că bine m-a învăţat! Aşa-i că, dacă n-am ţinut seamă de vorbele lui, am ajuns slugă la dârloagă şi acum, vrând-nevrând, trebuie s-ascult, că mi-i capul în primejdie?  — Stăpâne, zise atunci calul; de-acum înainte, ori cu capul de piatră, ori cu piatra de cap, tot atâta-i: fii odată bărbat şi nu-ţi face voie rea. Încalecă  pe mine şi hai! Ştiu eu unde te-oi duce, şi mare-i Dumnezeu, ne-a scăpa el şi din aceasta!  Harap-Alb, mai prinzând oleacă la inimă, încalecă şi se lasă în voia calului, unde vrea el să-l ducă.”  Ion Creangă, Povestea lui Harap Alb *Bortă - gaură; scorbură; groapă; vizuină. – Din ucr. bort  .

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.

Stabilește tema și ideea basmului, pornind de la textul dat; Precizează motivul central ilustrat în citatul de mai sus; Explică semnificația titlului pe baza acestui citat; Recunoaşte specificul narațiunii, precizând și mărcile ei gramaticale; Identifică un conector în structura textului și-i arată func ția; Motivează folosirea cratimei în segmentul „şi-i zice răstit”; Stabilește oralitatea textului prin cel pu țin două particularită ți de limbaj; Explică umanizarea fantasticului ca dovadă a măiestriei artistice; Conturează mesajul basmului pe baza afirma țiilor lui Harao-Alb.

1. Se știe că tema operei literare reprezintă aspectul general despre care se vorbește în acea creație literară, iar orice fragment din acea operă include tema. De aceea este ușor de recunoscut tema basmului cult Povestea lui Harap-Alb: condiția unui adolescent. Iar ideea presupune o viziune a scriitorului asupra condi ției adolescentului: încercările prin care trece acesta  pentru a se maturiza, pentru a se pregăti pentru via ța de om matur. Textul se Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 42

referă clar la această maturizare, prin prezentarea condi ției lui Harap-Alb, care trece prin mai multe încercări, până ajunge „slugă la dârloagă”, cum el însu și mărturisește; 2. Știu că prin motive se concretizează o idee a operei literare. Și pentru că ideea operei se referă la încercările la care este supus Harap-Alb până când se va maturiza, în text observ ca motiv prima dintre cele trei încercări la care este supus eroul în finalul basmului – să aducă „sălă țile” din Grădina Ursului; 3. Titlul operei se explică având în vedere componentele acestuia, motivele prezente în titlu, și prin raportare la con ținutul operei respective. În titlu se vorbe ște despre „povestea” prezentă în basm, fapte și întâmplări fabuloase, iar basmul prin aceasta este o specie a genului epic, având ca mod de expunere fundamental narațiunea la persoana a III-a, nara țiune ce o vedem  prezentă chiar la începutul fragmentului: „ … cheamă Spânul pe Harap-Alb  şi-i zice”. Tot în titlu e prezent și eroul basmului, protagonistul, Harap-Alb, al cărui nume include ca figură de stil un oximoron: el este harap, tuciuriu la culoare, țigan, rob, dar un rob alb. Harap-Alb a devenit robul Spânului, de aceea Spânul i se adresează pe un ton răstit, umilitor, amenin țător. 4. Aminteam mai sus despre specificul nara țiunii, la persoana a III-a, omniscientă, iar mărcile gramaticale ale acesteia, păr țile de vorbire prin care se observă sunt: substantivul propriu Spânul (el) și verbele: cheamă și zice; 5. Citind cu atenție textul, am observat prezen ța unui conector, un cuvânt cu un rol deosebit într-un text narativ, legând episoadele între ele, „conectând” diferite momente epice, asigurând cursivitate și continuitate faptelor povestite, mai ales ca marcă a oralită ții. Conectorul din text este conjuncția coordonatoare copulativă și: „Ş-odată”, „şi începe”, „şi se lasă”; 6. Cratima este liniuța scurtă ce leagă două păr ți de vorbire diferite în situația unei exprimări cursive. A șa este și în cazul secven ței „şi-i zice răstit” , unde ea mai ține și locul vocalei î – îi. La fel se explică și secvența „să-mi aduci”. În primul caz cratima leagă conjunc ția și de pronumele personal îi; 7. Știm că oralitatea este o trăsătură ce dă textului impresia de „realitate”, o reprezentare scenică, încât parcă îi vedem pe cei doi discutând aprins. O marcă a oralității ar fi folosirea unor formule de adresare, a șa cum apar ele și în text: „căluţul meu” și „stăpâne”, atunci când e prezentat dialogul dintre Harap-Alb și calul său, prin ceea ce se mai nume ște și umanizarea fantasticului în Povestea lui Harap-Alb; 8. Tocmai vorbeam despre „umanizarea fantasticului” prin care eroii  basmelor lui Creangă au trăsături și comportamente mai degrabă țărăne ști, faptele fiind localizate în lumea satului. De aceea Spânul, personaj din basm, se adresează lui Harap-Alb pe un ton răstit. Tonul lui poruncitor se mai vede și prin forma verbală de imperativ - hai! . Tot ca expresie a oralită ții Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 43

identificăm în text și o interjec ție - ei! , prin care Harap-Alb î și exteriorizează supărarea; 9. Înțeleg prin mesaj un raport între text și cititor, ce „învă țătură” îmi transmite citatul, prin ce mă poate impresiona, plăcut sau neplăcut, citind textul. În acest sens m-aș opri asupra spuselor lui Harap-Alb, care sunt destul de clare: cine nu ascultă de părin ți are necazuri în via ță, ajunge „slugă la dârloagă”, să-i slujească pe al ții, să fie desconsiderat și umilit.

 Subiectul al II-lea

30 de puncte

Scrie un text de tip argumentativ, de 15-20 de rânduri, despre adevăr,  pornind de la idea identificată în următoarea afirmaţie: „Toate adevărurile  sunt ușor de înț eles de îndată ce acestea sunt descoperite; important este să le descoperi.”( Galileo Galilei  ).

Formularea ipotezei Încep redactarea acestui scurt eseu prin precizarea că avem în citatul de mai sus referiri la adevăr, despre care se spune, în esență, că trebuie căutat cu orice preț. Căutarea adevărului este lucrul cel mai important în via ța omului. De altfel, Galileo Galilei spune destul de clar că în momentul în care ai descoperit adevărul, acesta e u șor de în țeles, e clar ca lumina zilei, cum se spune adesea. Susținerea argumentelor Spre argumentarea celor de mai sus, a ș aduce două argumente legate de  puțina mea experiență de via ță. Mai întâi mă refer la o întâmplare cât se poate de convingătoare. Unii dintre colegii mei preferă minciuna în locul adevărului, și aceasta chiar în situa ții comice. Îi întreabă profesorul de ce au întârziat la prima oră și ace știa pun vina mai ales pe șoferul autobuzului care întârzie mereu. Numai că noi cu to ții știm adevărul, știm că unii dintre colegi se abat din drumul către școală pentru „a se încălzi” pe undeva și pentru a scăpa de începutul orei, când pot fi asculta ți. În al doilea rând, a ș vorbi despre atitudinea mea fa ță de cei care mă mint.  Nu o dată mi s-a întâmplat să fiu min țit chiar de „prieteni”. Spre exemplu, îi întreb ceva banal: dacă și-au făcut tema la vreo materie sau să-mi spună de unde și-au procurat ceva, o carte, etc. Când văd că ei, inten ționat, din răutate sau prostie, din invidie, evită adevărul, caut să le arat că știu care este adevărul și de ce se comportă așa. Cu alte cuvinte, le spun „verde-n fa ță” ce am de spus. Formularea concluziei Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 44

În concluzie, aș spune că Galileo Galileu, cel care și-a riscat via ța pentru a spune adevărul, afirmând că Soarele stă nemi șcat în centrul universului și că Pământul nu se află în centrul universului, ci „se mi șcă”. Astfel a intrat în conflict cu Biserica Catolică. Este cunoscută fraza rebelă „ Și totuși, se mișcă!”, ce i se atribuie. Cu atât mai mult, consider afirma ția sa de mai sus demnă, întemeiată: trebuie să ai curajul să spui cu glas tare adevărul, chiar  dacă sinceritatea ar putea să-ți aducă suferin ță și neplăceri.

 Subiectul al III-lea

(40 de puncte)

Scrie un eseu de 2 - 3 pagini despre particularităţile nuvelei istorice, prin referire la o operă literară studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele momente.  Planul eseului (orientativ) I. Tipul de nuvelă pentru care ai optat . Nuvela istorică aleasă este Alexandru Lăpușneanul , de Costache Negruzzi. Aș începe eseul cu defini ția nuvelei, specie a genului epic în proză. Mai amintesc și inspira ția istorică, referitoare la cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lăpu șneanul. Facilă este și stabilirea temei, istoria Moldovei din sec. al XVI-lea. Dar scriitorul a vrut să prezinte în viziune personală acest moment istoric, conturând ideea nuvelei: consecin țele deținerii puterii politice de către un domnitor crud și stăvilirea lăcomiei boierilor. Scriitorul a știut să îmbine inspira ție realistă, istoria Moldovei consemnată de către cronicarul moldovean G. Ureche, și imaginație romantică referitoare la împrejurările mor ții lui Mo țoc în condi țiile cunoscute. II. Prezentarea a patru elemente de construcţie. Am în vedere mai întâi narațiunea omniscientă, cronologică, la care se adaugă echilibrul compozițional, cele patru capitole cu moto-uri semnificative:  I Dacă voi nu mă vreț i, eu vă vreu …” despre întoarcerea lui Lăpușneanul, incluzând expozițiunea și intriga;  II. Ai să dai sama, Doamnă ! - cuprinzând desfășurarea acțiunii;  III. Capul lui Moț oc vrem! – punctul culminant;  IV. De mă voi scula, pre mul ți am să popesc și eu… - prezintă deznodământul, moartea lui Lăpușneanul, Nuvela este clasică prin compozi ție și romantică  prin tema istorică și prin imagina ția bogată a scriitorului, cu un personajul excepțional și în situații excep ționale. Se impune prezentarea unui episod despre uciderea lui Moțoc prin implicarea mul țimii, ca personaj colectiv. Conflictul este unul exterior prin lupta dintre boieri și domnitor. Rela țiile temporale și spațiale arată fapte din Moldova, din a doua domnie a lui Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 45

Lăpușneanul, sosirea la domnie și faptele imediate din primele trei capitole, iar ultimul capitol prezintă fapte petrecute după patru ani, la cetatea Hotinului. III. Evidenţierea relaţiilor dintre două personaje . Aș aminti relația dintre domnitor și soția sa, Doamna Ruxanda, bună, miloasă, amenin țată de soțiile boierilor uci și în capitolul al doilea. Domnitorul Lăpu șneanul este crud, hotărât, viclean, disimulat, inteligent, abil, diplomat. Aceste trăsături se pot ilustra cu fapte din nuvelă, precum uciderea celor 47 de boieri, spre exemplu. IV. Exprimarea unui punct de vedere argumentat , despre modul în care se reflectă o idee: a) ipoteza. Consider că faptele pline de cruzime ale lui Lăpu șneanul sunt pe deplin justificate, conform realită ților medievale române ști și concepției moralizatore a scriitorului din perspectivă realistă;  b) argumente: 1. Scriitorul respectă adevărul istoric privind atitudinea trădătoare a unor   boieri în perioada domniilor medievale; 2. Personajul principal, protagonistul, din perspectiva lui G. Călinescu, e  prezentat „ca orice om viu și întreg”, iar prin complexitatea portretului se motivează faptele ie șite din comun. c) concluzie: Prin urmare, Negruzzi rămâne inegalabil prin for ța de expresie artistică ce conturează un personaj memorabil. A șa se face că faptele  pline de cruzime sunt motivate prin atitudinea trădătoare a boierilor.

Varianta 2  Subiectul I

30 de puncte

Citeşte cu atenţie textul şi răspunde cerinţelor :  Poetul  Tu eşti o undă, eu sunt o zare,  Eu sunt un ţărmur, tu eşti o mare, Tu eşti o noapte, eu sunt o stea,  Iubita mea.

 Poetul  Tu eşti o frunte, eu sunt o stemă,  Eu sunt un geniu, tu o problemă,  Privesc în ochii-ţi să te ghicesc Şi te iubesc!

 Iubita  Iubita Tu eşti o ziuă, eu sunt un soare,  Îți par o noapte, îț i par o taină  Eu sunt un flutur, tu eşti o floare,  Mutată-n pala a umbrei haină,  Eu sunt un templu, tu eşti un zeu  Iţi par un cântec sublim încet,  Iubitul meu.  Iubit poet ? Tu eşti un rege, eu sunt regină, O, tot ce-i mistic, iubite barde,  Eu sunt un caos, tu o lumină,  În acest suflet ce ţie-ţi arde,  Eu sunt o arpă muiată-n vânt  Nimica nu e, nimic al meu Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011 Pagina 46 Tu eşti un cânt.  E tot al tău.

M. Eminescu, Replici (1869)

1. Scrie câte un sinonim contextual pentru cuvintele undă şi zare. 2. Precizează rolul virgulelor din prima strofă. 3. Menţionează două mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază  prezenţa eului liric în textul dat. 4. Precizează două teme/ motive literare identificate în poezia dată. 5. Prezintă două particularităţi compozi ționale ale textului. 6. Explică o figură de stil din versul „ Eu sunt un templu, tu eşti un zeu” . 7. Exprimă-ţi opinia argumentată despre relaţia dintre titlu şi textul  poetic. 8. Comentează, în 6 - 10 rânduri, a treia strofă, prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poetică şi mijloacele artistice. 9. Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu: expresivitate, ambiguitate, sugestie, reflexivitate), prezentă în textul dat. 1. Sinonimele contextuale pentru cuvintele undă şi zare ar putea fi val și lumină pentru că ambele se referă la familiaritatea, intimitatea, apropierea prin sentimentul iubirii a celor doi, poetul și iubita sa. Desigur, cele două cuvinte au valoare conotativă, sunt metafore. Și se știe că metafora este o figură de stil rezultată dintr-o comparație subîn țeleasă prin substituirea cuvântului obiect de comparație cu un cuvânt-imagine; din lat. metaphora , Prin urmare, cuvântul undă se referă la condi ția de fiin ță trecătoare, pământeană a iubitei, cea care „unduiește” prin viață, sau „face valuri”, cum atât de simplu dar plastic zice omul simplu. La rândul lui, poetul este o „replică” luminoasă, o lumină, însetat de cunoaștere, așa cum apare luceafărul fetei de împărat în cunoscutul  poem. Și perspectiva antitetică a celor doi, poetul și iubita, se continuă de-a lungul primei strofe. 2. Cea de-a doua cerință este relativ simplă, pentru că majoritatea elevilor  știu că o funcție a virgulei este aceea de a marca o enumera ție în text, și de aceea se folosește virgula în prima strofă, cu precizarea că ultima virgulă izolează o expresie la vocativ, o formulă de adresare: „Iubita mea”. 3. Prezența eului liric presupune o voce a poetului în text la persoana I, evidențiată prin mai multe „mărci”, adică păr ți de vorbire: pronume, verb, adjectiv pronominal posesiv, toate având persoana I. Cele două mărci ale eului liric ar fi u șor de recunoscut chiar la începutul citatului, când poetul zice: „…eu sunt o stea ”, unde avem pronumele personal eu la persoana I și verbul sunt la modul indicativ, timpul prezent, persoana I, numărul singular. 4. Pentru această cerință reamintesc faptul că tema și motivul literar sunt două componente de structură foarte importante într-o crea ție literară. Tema Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 47

se referă la aspectul general despre care „vorbe ște” scriitorul, iar  motivul deja  particularizează tema, cu scopul de a dezvolta o idee, un gând al scriitorului, o meditație, o concepție. În textul de mai sus, tema este mai mult decât evidentă, iubirea. Aceasta pentru că avem și două motive prezente în text,  poetul și iubita sa, fiecare având o anumită condi ție: iubita este „o noapte”, iar   poetul este „o stea”, două fiin țe contrarii, dar unite prin sentimentul iubirii care este o aspirație permanentă ce dă sens existenței umane – iată și ideea  poeziei. Iubirea înseamnă dorință de apropiere, de cunoa ștere a două fiin țe total diferite, așa cum o arată textul final prin vocea fetei, cea care va recunoaște diferența ce-i desparte, dar îi și une ște. Și nu credem că gre șim dacă spunem că prin această mică poezie avem un Luceafăr în miniatură. Poetul este geniul, acea ființă superioară ce se deta șează prin în țelepciunea sa de tot ce e trecător, de tot ce e „a umbrei haină”, pentru a fi „mistic”, sau „nemuritor și rece”. (Scuze pentru explica țiile în plus, dar poezia este genială, încât nu am rezistat tenta ției exhaustive). 5. Compoziția unui text poetic presupune formă și con ținut. La nivelul formei, avem „replicile” celor două voci, a poetului și a iubitei, prima fiind de fiecare dată a poetului, urmată de răspunsul iubitei. Avem șase ter ține și fiecare se termină cu un vers scurt, o formulă de adresare firească pentru un dialog imaginar ca procedeu compozi țional. La nivelul con ținutului, se evidențiază cele patru momente lirice, prin interven ția celor două „voci”. Dacă prima voce este a poetului, ea este mai concisă, pentru că are caracter  aforistic: multă înțelepciune, în pu ține cuvinte. Vocea iubitei este mai consistentă, pentru că ea vorbește mai mult. Dar la ce se referă concret cele două „voci” ? Poetul arată diferența dintre cei doi și dorin ța lui de apropiere, de cunoaștere prin implicare deosebită. La rândul ei, iubita recunoa ște superioritatea geniului, a poetului, ceea ce nu o sperie, nu o determină să renunțe la marea ei iubire. Și, am spune, ea seamănă aici cu fata de împărat din Luceafărul, îndrăzneață, insistentă, mergând până la ai cere luceafărului renunțarea la nemurire pentru acea „oră de iubire”. 6. În versul „Eu sunt un templu, tu eşti un zeu” avem antiteza romantică, figură de stil bazată pe opozi ția dintre două idei, fenomene, situa ții, personaje, expresii, etc., care se pun reciproc în relief. Această antiteză vizează opozi ția real-ideal prin cele două metafore: templu și zeu. 7. Pentru a comenta strofa a treia, spunem mai întâi că ea ilustrează „vocea” iubitei, cu aceeași perspectivă antitetică a celor două fiin țe: a iubitei și a poetului. Mai întâi recunoa ștem ideea acestei strofe, gândurile iubitei: geniul, poetul e mai presus decât ea și o spune răspicat și cu demnitate și cumințenie, am spune. Pentru a exprima această diferen ță dintre ei, se folosesc Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 48

trei antiteze, având la bază opozi ția pronumelor personale: tu – eu; eu – tu; eu  – tu. 8. Opinia argumentată înseamnă ca mai întâi să formulez o ipoteză: poezia aceasta mi se pare a fi genială. În sprijinul acestei afirma ții voi aduce două argumente: a) îmi place în mod deosebit compozi ția, pentru că dă impresia unui dialog viu între cei doi îndrăgosti ți, parcă îi vedem în fa ța noastră vorbind cu înțelepciune fiecare la rândul lui și în modul personal de a în țelege viața: mai simplu pentru iubită și mai profundă, chiar filozofică, pentru poet. În al doilea rând, îmi plac și metaforele prezente în cele două voci, dintre care în mod deosebit remarc metaforele noapte și stea pentru că se referă la cele două sfere ale existenței, întuneric și lumină, care permit considerarea acestei  poezii ca o poezie ce pune în spirit romantic problematica cunoa șterii prin iubire. În concluzie, pentru mine poezia Replici este un giuvaer, o nestemată a liricii eminesciene. 9. Dintre caracteristicele limbajului poetic a ș alege reflexivitatea. Și oare de ce ? Pentru că poezia poate fi în țeleasă în două feluri: simplist, ca un dialog între doi îndrăgostiți, cu replici când grave, când șăgalnice, dar și ca o meditație profundă asupra vieții văzută dual. Și ar fi suficient, cred, să reamintesc în acest sens versul „ Tu eşti o frunte, eu sunt o stemă”,  pe care cred că nu mai trebuie să-l mai explic, pentru că medita ția filozofico-poetică este la ea acasă.

 Subiectul al II-lea

30 de puncte

Scrie un text de tip argumentativ, de 15-20 de rânduri, despre invidie ,  pornind de la ideea identificată în următoarea afirmaţie: ,,Invidia, mărturisită  sau nu, este totdeauna semn de inferioritate” (Simion Mehedinț i, Civilizație și cultură ) Eu cred că afirmaţia de mai sus vrea să exprime clar ce este invidia. Invidia este un sentiment urât, care apare în sufletul unui om atunci când se simte inferior altuia, atunci când se simte ameninţat de către altă persoană mai frumoasă, mai deşteaptă sau mai specială în felul ei de a fi. Chiar dacă acest sentiment este exteriorizat sau nu, el ne macină în sinea noastră. De exemplu, în clasa mea sunt multe persoane invidioase, pur şi simplu  pentru că o persoană are haine mai frumoase ca alta, sau poate că au la fel,  pentru un băiat sau alte motive de genul acesta care sunt chiar stupide.

Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 49

Dar pot există şi alte motive, cum ar fi atunci când invidiezi pentru că cineva cineva gânde gândește mai mult, mult, luptă luptă pe pentr ntruu sine şi este este ferici fericit,t, aceste aceste motive motive te stimulează să fii şi tu mai bun. Părerea mea este că invidia iţi face mai mult rău decât bine, dar uneori este posibil să devii mai bun atunci când invidiezi bunătatea, fericirea şi dorinţa de a lupta în viaţă a cuiva. În co conc nclu luzi zie, e, aș spun spunee că un uneo eori ri este este bine bine să fii fii invi invidi dios os,, da darr nu cu gânduri ascunse. Să fii invidios înseamnă să fii slab, să n-ai încredere în tine, cum se spune şi în afirmaţia afirmaţia de mai sus: „Invidia „Invidia (…) este întotdeaun întotdeaunaa un semn de inferioritate.” inferioritate.” Lunga Andreea – cl. a XII-a D

 Subiectul al III-lea

40 de puncte

Scrie un eseu de 2 - 3 pagini despre rolul lui Titu Maiorescu în impunerea unei noi direcţii în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIXlea,  pornind de la următoarele evaluări critice cu privire la mentorul  Junimii: „A introdus exigenţa în literatură. [...] A fost modern în gândire.” (Ioana Pârvulescu, În intimitatea secolului secolului 19 ). Ilustrarea ideilor exprimate în eseu se va face prin referire la unul dintre studiile critice de referinţă: O cercetare critică asupra poeziei poeziei române de la 1867, În contra direcţiei de azi în cultura română, Comediile d-lui Caragiale, Eminescu şi poeziile lui .  Notă! În elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza, constând în  formularea tezei/ a punctului de vedere cu  privire la temă, argumentaţia (cu minimum 4 argumente/ raţionamente critice exemple concrete etc.) şi concluzia/ sinteza . Pent Pentru ru co conţ nţin inut utul ul eseu eseulu luii ve veii  primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14 puncte ( organizarea ideilor în scris  – 3 puncte; utilizarea limbii literare  – 3 puncte; abilităţi de analiză şi de argumentare  – 3 puncte; ortografia  – 2 puncte;  punctuaţia  – 2  puncte; aşezarea în pagină, lizibilitatea  – 1 punct). În vederea acordării  punctajului  punctajului pentru redactare, redactare, eseul trebuie să aibă aibă minimum 2 pagini. pagini.

 Planul eseului (orientativ) 1. Personalitatea lui Maiorescu. A fost ardelean prin faptul că tatăl său, Ioan Maiorescu, a fost profesor la Blaj, apoi s-a stabilit în Regat, unde a îndep îndepli linit nit fun funcc ția de dire directo ctorr al școlilo colilorr român românee ști. Fiu Fiull său a făcut făcut studi studiii în străinăta străinătate, te, la Viena, ca apoi să devină devină profesor profesor universitar universitar la Ia și, făcându-se făcându-se cunosc cunoscut ut ca întemei întemeieto etorr al societ societăă ții „Junim „Junimea” ea”,, la Ia și, în 1863. 1863. S-a vrut a fi Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 50

un co conntinu tinuaator tor al lui lui Miha Mihail il Ko Kogă găln lnic icea eanu nu în idee ideeaa „d „duh uhul uluui na ționa ional” l” exprimat în cultură. cultura și literatura română îl voi 2. Rolul deosebit pe care l-a avut în cultura mennționa me iona și prin prin comen comenta tare reaa cita citatu tulu lui, i, în care care se preciz precizea ează ză faptul faptul că „a intro introdu duss ex exige igennța în litera literatur tură”, ă”, ceea ceea ce înseam înseamnă nă spirit spirit critic, critic, a șa cum spune circula printre printre junimi junimi ști - „Vine cine vrea, vrea, rămâne rămâne cine poate”. poate”. și o vorbă care circula În același citat citat se mai spune că era și „modern „modern în în gândire”, apreciere pe care care o  putem motiva prin teoria „formelor fără fond”, a șa cum este ea formulată în articolul În contra direcţiei de azi în cultura română, din 1868, unde militează  pentru o cultură „organică”, răsărită din resursele interne și prin care se respinge respinge imita imitația „formelor „formelor”” culturale culturale străine străine.. Prin aceasta aceasta el se aseamănă aseamănă în mod evident evident cu Mihail Mihail Kogălnicean Kogălniceanu, u, cel care în Introduc Introduc ție la revista „Dacia literară” milita pentru o literatură originală, românească, una care exprima „duhul „duhul național”, ional”, cu precizarea precizarea că nu trebuie trebuie să imităm imităm literatura literatura străină, străină, nu trebuie trebuie să facem facem „tradu „traducc ții”, pentru pentru că că avem și noi „sujet „sujeturi” uri” de de scris, scris, teme care care să expri exprime me speci specific ficul ul na na țional ional:: tradi tradi țiile, iile, istor istoria ia glori glorioas oasăă și frumus frumusee țile  patriei. 3. Pent Pentru ru a ilus ilustr traa și ma maii bine bine rolul rolul deos deoseb ebit it al crit critic icul ului ui în liter literat atur uraa noastră, voi aminti, în mod succint, ideile prezente în acest articol:  articolul avea un scop practic: editarea unei culegeri de literatură cu scop didac didactic, tic, în care care să se regăsea regăsească scă cei cei mai valor valoroo și poe ți români; români; face în acest acest sens sens distinc distincția între între știin tiință, care care expri exprimă mă adevă adevărul rul,, și  se face artă, menită să exprime frumosul; artico colu lull are are do două uă părți ce vo vorb rbes escc despr espree „ condi condițiunea iunea materi materială ală””  arti  pentru arte, acea „materie sensibilă”, cu ajutorul căreia se exprimă frumosul artelor, artelor, și „condi „condițiunea ideală” ideală” a creației artistice; artistice;  în mod expres se insistă asupra faptului că „materia sensibilă” în poezie nu e cuvântul, cuvântul, ci imaginea de șteptată teptată în sufletul sufletul cititorulu cititoruluii (în măsura în care cuvântul cuvântul folose folosește și științei, unde el exprimă exprimă adevărul adevărul și nu frumosul). frumosul). În ansamblu, ansamblu, articolul este structurat structurat riguros și de aceea aceea sunt date date exemple de poe poeți valoro valoroși, dar dar și exemple exemple din literatur literaturaa străină străină,, o dovadă dovadă în în plus plus pentr pentruu erudiția criticului. criticului. Îmi amintesc în acest acest sens de felul în care este prezentat prezentat D. Bolintin Bolintineanu eanu,, cu referire referire la poezi poeziaa sa de inspi inspira ra ție istori istorică că și u șor retor retorică. ică. Mai sunt sunt am amin inti tiți și al alți poe poeții româ români ni va valo loro roși, de demn mnii de de a fi incl incluu și înt într-o r-o cu cule lege gere re de uz didactic. concluzie,, aș spune spune că într-a într-adev devăr ăr Maioresc Maiorescuu a fost „mento „mentorul” rul” 4. În concluzie literaturii „marilor clasici”. A fost acea minte luminată care a sprijinit pe Eminescu, Creangă, Caragiale sau Slavici. Să ne aducem aminte căci el a fost  primul ce l-a ajutat pe Eminescu să facă studii la Viena și Berlin, intuind Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 51

genialitatea genialitatea acestuia, și tot el a fost alături alături de marele poet în momente momente grele, când a izbucnit boala neiertătoare. În sens caritabil a publicat primul volum din poeziile poeziile lui Eminescu Eminescu pentru a-l ajuta atunci atunci când i-a fost fost mai greu. Am maii pute ma puteaa spune spune că că s-a s-a impus impus nu nu nu numa maii în cult cultur uraa vrem vremii ii,, ci și în via via ța  politică,  politică, un motiv în plus pentru a spune cu mândrie: a fost încă un ardelean de-al nostru nostru ce ce s-a impus în în viața culturală culturală a tuturor românilor, și în acest sens l-aș putea putea compara compara cu alt ardelean ardelean,, Gh Gheor eorgh ghee Lazăr, Lazăr, cel care a pus bazele bazele învă învățământu ământului lui în limba limba român românăă la Bucur Bucuree ști, ti, acolo de unde unde a răsări răsăritt soarele soarele  pentru toți românii, cum atât de frumos a spus-o și Ioan Slavici în revista ”Tribuna” de la Sibiu.

Varianta 3  Subiectul I

30 de puncte

Cite Citește cu aten atenție textul textul și răspu răspunde nde cerin cerin țelor: elor: „Stă sufletul fără iubire, ca o fântână părăsită, C-un pic de apă-n fund, sălcie, sub năruirea de pereţi ... Stă-n marginea de drum fântâna netrebnică şi oropsită, Căci nimeni n-o mai cercetează; găleata-i spânzură dogită Şi-n ghizdurile putrezite cresc brusturi şi-nfloresc bureţi. Stă sufletul fără iubire, pustiu, ca mărul fără roade,  Părăginit într-o într-o livadă şi plin de lacome lacome omizi, Ce-l năpădesc în primăvară şi toată frunza încet o roade Şi toată floarea, otrăvită, se scutură curând şi cade,  Lăsându-i crengile crengile uscate ca nişte nişte sterpe pălămizi. pălămizi. Stă sufletul fără iubire cum stă o vatră ruinată, Ca un cuptor surpat de vremuri, fără de vad şi fără foc,  La care nimeni nu nu duce aluatul aluatul proaspăt în covată covată Să-l rumenească pe-ndelete dogoarea jarului, uscată, Şi să-l prefacă-n dulce azimi, mirositoare, ce se coc”. Vasile Voiculescu, Stă sufletul fără iubire

Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 52

Ghizd - împrejmuire (din piatră, din bârne, etc.) a unei fântâni, de la suprafața  pământului în sus; colac. Pălămidă - plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze spinoase, păroase și cu flori roșii.

Cerințe: 1. Scrie câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor   părăginit şi ruinată. 2  puncte 2. Explică utilizarea cratimei în structura „n-o mai cercetează”. 2 puncte 3. Alcătuieşte câte un enunţ în care cuvintele vatră şi drum să aibă sens conotativ. 2 puncte 4. Transcrie două versuri care conţin imagini ale lumii satului. 4 puncte 5. Menţionează două teme/motive literare, prezente în textul dat. 4 puncte 6. Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în prima strofă a  poeziei. 4 puncte 7. Comentează, în 6 - 10 rânduri, ultima strofă, prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poetică şi mijloacele artistice. 4 puncte 8. Prezintă semnificaţia titlului, în relaţie cu textul poeziei date. 4 puncte 9. Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu: expresivitate, ambiguitate, sugestie, reflexivitate), prezentă în textul dat. 4  puncte

1. Sinonimele contextuale pentru cele două cuvinte ar fi: a. pentru cuvântul părăginit avem sinonimul degradat, iar   b. pentru cuvântul ruinată avem sinonimul dărăpănată. 2. Cratima în structura „n-o mai cercetează” se folosește pentru că ține locul vocalei u în situația unei exprimări cursive, legând adverbul nu de  pronumele personal o în cazul Acuzativ, formă neaccentuată. 3. Cuvintele vatră şi drum au sens conotativ în următoarele enun țuri: a. Doi soldați au rămas la vatră (s-au întors acasă din armată).  b. S-a străduit mult pentru a-și croi un drum în via ță (o carieră). Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 53

4. Cele două versuri cuprinzând imagini ale lumii satului ar fi: a. „Stă-n marginea de drum fântâna netrebnică şi oropsită”;

 b. „Ca un cuptor surpat de vremuri, fără de vad şi fără foc”. 5. Mai întâi stabilesc tema poeziei, care, evident, se referă la condiția poetului, la sufletul acestuia, care este și motivul central. Dar cel mai important motiv este fântâna, cu referire la lipsa de inspira ție a poetului uitat de toți. Nu întâmplător acest motiv e prezent la începutul fiecărei strofe, devenind laitmotiv sau cuvânt cheie, cum se mai nume ște. 6. În prima strofă a poeziei avem o comparație. Compara ția este o figură de stil care constă în alăturarea a două obiecte, persoane, ac țiuni, etc. pe baza unor însușiri comune. De aceea mai întâi identificăm cei doi termeni: sufletul și fântână. Și atunci, ce însu șire comună permite compararea ? Singură și  părăsită este fântâna, singur și părăsit se simte și sufletul poetului.

 Subiectul al II-lea

30 de puncte

Scrie un text de tip argumentativ, de 15-20 de rânduri, despre iertare,  pornind de la idea identificată în următoarea afirmaţie: „ Dacă va exista ceva de iertat, întotdeauna va exista și ceva de condamnat”. (Friedrich Nietzsche) Atenţie! În elaborarea textului de tip argumentativ, trebuie: - să respecţi construcţia discursului de tip argumentativ: structurarea 6 puncte ideilor în scris, utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate; - să ai conţinutul şi structura adecvate argumentării: formularea ipotezei/ a  propriei opinii faţă de ideea identificată în afirmaţia dată, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate ipotezei, formularea unei concluzii pertinente; 18 puncte - să respecţi normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de 6 puncte exprimare, de ortografie şi de punctuaţie). Știm despre

Friedrich Nietzsche că a fost un filozof german nonconformist și că printre conceptele sale filozofice apare și no țiunea de „supraom”, de ființă umană capabilă de autodepă șire. A avut și o via ță sentimentală zbuciumată, ceea ce și explică nonconformismul acestuia. De aceea mi s-a  părut interesantă mărturia sa despre iertare și de aceea mă întreb: A putut să o Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 54

ierte pe cea care l-a trădat în dragoste ? După cum spune citatul, se pare că nu a putut-o ierta. Și aceasta pentru că formularea este una condi țională: „Dacă va exista ceva de iertat” , ceea ce înseamnă că pentru el nu prea era nimic de iertat. Precizarea finală este și mai categorică, spunând că și dacă ar fi vorba de iertare, tot ar mai rămâne ceva „de condamnat”. Părerea mea este că e bine să mai iertăm din când în când, dar să nu uităm pe cel care ne-a făcut rău, să fim vigilenți, căci „răutatea din fire n-are lecuire”. În legătură cu afirmația mea, a ș spune că și eu sunt pu țin nonconformist, dacă ne gândim la concepția creștină care ne îndeamnă să iertăm pe semenii noștri, pentru că și pe noi ne iartă Dumnezeu de atâtea ori. Nu o dată mi s-a întâmplat să iert pe cineva apropiat, care nu a în țeles bine gestul meu și atitudinea răutăcioasă a continuat: lipsă de respect, bârfe, invidie, etc. Am mai încercat încă de două-trei ori, și dacă am văzut aceea și atitudine ostilă, am adoptat o atitudine rezervată, re ținută la început, iar treptat am evitat acea relație, mergând până la refuzul de a mai comunica. Nu mai aveam ce să ne spunem, nu mai aveam încredere în acea persoană. Veți zice că nu e bine, că trebuie să iertăm de șapte ori câte șapte, că un creștin adevărat așa trebuie să facă. Eu nu cred că e bine să tolerăm obrăzniciile semenilor, aroganța lor, iar când ei persistă în atitudini denigratoare, trebuie să le-o spui direct și să-i evi ți. Aten ție, nu am spus că trebuie să îi urăști sau să le faci rău. Nu. Doar să ai o atitudine rezervată, să te  păzești de lupul nesătul și să- ți vezi de via ță mai departe. Dacă persoana va înțelege „rezerva” ta, bine, dacă nu, iară și bine va fi. Rar se întâmplă însă ca o  persoană vinovată de trădare să- și recunoască vina și atunci iertarea ta cui folosește ? Pentru că adevărata iertare trebuie să fie un sentiment reciproc, altfel e doar umilin ță din partea ta. Am întâlnit personal o situa ție în care „vinovatul” se „gudura” pe lângă mine, în semn de iertare, dar rămânea aceeași persoană arogantă și „fudulă”. Prin urmare, eu și astăzi, ca să fiu sincer până la capăt, fa ță de unele  persoane care au atentat grav la integritatea mea morală, și nu numai, am unele rezerve, le evit și pace bună. Ceea ce nu înseamnă că eu sunt neiertător  față de copii, pentru că până la urmă ei mai au sufletul curat: se supără u șor   pentru o notă mică și peste câteva ore râd și î și cer iertare pentru o boacănă făcută. Aici nu încape nici un fel de ranchiună, pentru că, mărturisit sau nu, „dascălii” adevăra ți î și iubesc elevii, a șa cum sunt ei, mai cumin ți sau mai  puțin cuminți. De aceea, v-aș îndemna să ierta ți cât mai mult și aceasta pentru că sentimentul iertării aduce în sufletul omului mare bucurie și echilibru sufletesc.

Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 55

 Subiectul al III-lea

40 de puncte

Scrie un eseu de 2-3 pagini despre compoziț ia romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război , aparţinând lui Camil Petrescu. În realizarea eseului vei porni de la ideile exprimate în următoarea afirma ție critică: „ O bună parte din volumul întâi cuprinde romanul propriu-zis (după concepțiunea noastră clasică) și anume istoria geloziei lui Ștefan Gheorghidiu. Volumul II însă e un jurnal de campanie care ar fi putut să lipsească fără a știrbi nimic din substan ț a romanului.” (G. Călinescu, O mare mobilitate a spiritului ). Nota! În elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza, constând în  formularea tezei/ a punctului de vedere cu  privire la temă, argumentaţia (cu minimum 4 exemplificări/ raţionamente logice/ exemple concrete etc.) şi concluzia / sinteza. Pentru conţinutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14 puncte.

 Planul eseului (orientativ) 1. Locul scriitorului în literatura română. Camil Petrescu este un scriitor din perioada interbelică, o mare personalitate, cunoscut ca prozator,  poet (Versuri), dramaturg ( Jocul ielelor) și eseist (Teze și antiteze și  Noua  structură și opera lui Marcel Proust ). Trebuie să amintim de la început unitatea operei, caracterul ei modern prin aspirația spre autenticitate. Creația este o succesiune de „momente autentice de sim țire”, de cunoaștere și descoperire, nu o simplă imagina ție. Tema romanelor este condi ția intelectualului, iar  ideea romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război are în vedere inadaptarea intelectualului, drama acestuia rezultând dintr-un conflict conturat simbolic din Realia – realitatea, lumea exterioară, evenimentele cotidiene, și Idealia – lumea ideală, lumea ideilor, cele două sfere ale existenței fiind incompatibile. 2. Concepția estetică a scriitorului. Este prezentată teoretic în eseul intitulat  Noua structură și opera lui Marcel Proust . Proza tradițională e considerată depă șită, pentru că „ Până la Proust toți scriitorii î și construiesc cărțile raționalist și tipizant” , după un model anterior conceput. La Camil Petrescu romanul presupune experienț e trăite și prezentate  subiectiv. De aceea avem naraț iune la persoana I, o confesiune în care este implicat un personajnarator, în cazul acesta fiind Ștefan Gheorghidiu – un filozof într-o lume rapace, care nu-l acceptă și nu-l în țelege. Construc ția romanului este una liberă, pentru că evenimentele ac țiunii sunt selectate de memoria Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 56

involuntară și sunt prezentate prin introspecție (analiză psihologică). Ca urmare, nu mai avem ac țiune cronologică în roman. Mărturia scriitorului este elocventă: „ Să nu descriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează sim ț urile mele, ceea ce gândesc eu (…) eu nu pot vorbi onest  (sincer, cinstit – n.n.) decât la persoana I.” Creație mai înseamnă pentru Camil Petrescu nu numai autenticitate, ci și substanțialitate, adică exprimarea în scris a „esențelor concrete”, a selecta din via ța personală ceea ce crezi că este mai important, mai semnificativ, și nu toate aspectele banale ale vieții. Această concep ție literară e influen țată de doi filozofi: Bergson, filozof idealist francez, care concepe cunoa șterea ca „durată pură”, și Husserl, filozof german, potrivit căruia cunoa șterea presupune „intui ția esen țelor” vieții. 3. Ipoteza. Spunem de la început că romanul are unitate compozi țională, în ciuda celor afirmate de G. Călinescu. De altfel, afirmația lui Călinescu are niște circumstanțe atenuante, prin precizarea faptului că numai în conformitate cu viziunea sa clasică despre roman nu vede o unitate compozi țională între cele două părți ale romanului. Altfel zis, adevăratul roman este cel realist, sau clasic, așa cum îl numește el, și ne gândim concret la crea ția lui Călinescu, mai ales la romanul Enigma Otiliei. Se face aici o distinc ție netă între crea ția văzută ca fabulație, ficțiune, imaginație, și crea ția ce porne ște de la experien ța de viață a scriitorului, așa cum se întâmplă în cazul lui Camil Petrescu. Și acum să punem punctul pe i, cum se zice. Imaginația e prezentă și în  prima parte și în a doua, pentru că altfel nu mai vorbim despre o crea ție autentică. Diferit este numai raportul realitate-fic țiune. În prima parte rodul imaginației scriitorului se vede prin conturarea personajelor, prin prezentarea statutului lor social, prin folosirea memoriei involuntare, pentru a selecta aspectele „substanțiale” ale vie ții, etc. În partea a doua avem un jurnal de front, pentru că scriitorul a fost pe front și a trăit experien ța dură a războiului. Dar și aici se face o selectare a evenimentelor, cu acele scene de o duritate nemărginită a războiului. Desigur, scriitorul a trăit experien ța dură a războiului și de aceea a scris acele articole despre război publicate prin ziare –   Romanul căpitanului Andreescu sau  Proces verbal de dragoste și de război . Compoziția se referă la cele două păr ți, la cele două experien țe de via ță, dragostea și războiul, unitatea romanului fiind asigurată tocmai prin implicarea aceleiași con științe. Avem în roman un plan subiectiv – al iubirii văzute ca formă de cunoaștere și cu sentimentul pregnant al incertitudinii.  Nici la sfârșitul romanului Gheorghidiu nu are certitudinea infidelită ții so ției. Mai avem și un plan obiectiv, cel al societă ții, cu oameni meschini, interesa ți de bani și afaceri, de bogății, precum unchiul Tache. Este cunoscut de acum Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 57

capitolul intitulat Diagonalele unui testament, din care aflăm cum mo ștenirea unchiului Tache a schimbat, în rău, via ța celor doi: Gheorghidiu și Ela. Prezentarea a patru argumente privind originalitatea 4. compozițională. Aș aminti mai întâi despre rolul memoriei involuntare, cea care selectează faptele prezentate. Grăitor este chiar  incipitul: Ștefan Gheorghidiu se află pe Valea Prahovei, la „fortifica ții”. În mod inten ționat scriitorul prezintă acest episod, ce permite condamnarea intrării în război a României. În mod absolut original scriitorul face o sinteză a celor două „teme” și am în vedere episodul discu țiilor de la popotă dintre ofi țeri, ce scoate în evidență concepția ideală despre iubirea absolută a lui Gheorghidiu. Partea a doua ca „jurnal de front” o putem ilustra mai ales prin capitolul  Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu. Îmi amintesc imaginea de groază a unui mal ce s-a răsturnat peste solda ții români surprin și de bombardamentul nemților. La fel de dură este și imaginea acelui soldat ce continua să alerge după ce îi fusese retezat capul în urma exploziilor. Astfel se conturează noua concepție a lui C. Petrescu despre război, fără pagini de eroism, prezentat din  perspectiva combatantului, acel soldat terorizat de amenin țarea permanentă a morții. Suntem departe de perspectiva eroică, cum apare la Sadoveanu, în Frații Jderi. Ar mai fi de amintit faptul că romanul este o „ monografie a unor idei”, cu sinceritatea scriitorului care exprimă ce a văzut, ce a trăit direct, folosind un stil adecvat, anticalofil, cu includerea unor „documente” de via ță, acel „ jurnal de campanie” despre care vorbe ște citatul. 5. Concluzia. Consider că romanul presupune originalitate compozițională prin relația modernă dintre planul imaginar al scriitorului și „dosarele de experiență” prezentate în roman. Camil Petrescu face din Ștefan Gheorghidiu un intelectual, care, de și învins, respinge o lume reală a răului și a războiului, refuzând orice compromisuri, în numele iubirii și adevărului, pe care le vede doar în dimensiunea lor ideală.

Varianta 4  Subiectul I

30 de puncte

Citește cu atenție textul și răspunde cerin țelor de mai jos: „Așeză bancnota în portmoneu, apoi își lăsă privirile pe fereastră. - S-a făcut noapte, spuse. În sfâr șit! Se simți deodată obosit, istovit și, rezemându- și capul în palmă, închise ochii. Ramase așa până la Vama Po ștei. Încercase zadarnic să deschidă u șa cu cheia, apoi apăsase pe butonul soneriei, și după ce bătuse de mai multe Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 58

ori, cât mai puternic, la ferestrele sufrageriei, se întoarse în fa ța u șii de la intrare și începu să bată cu pumnul. Curând, la fereastra deschisă a unei case vecine apăru, din întuneric, un bărbat în căma șă de noapte și strigă răgușit: - Ce e scandalul ăsta, domnule? Ce te-a apucat? - Scuzați, făcu Gavrilescu. Nu știu ce s-a întâmplat cu nevastă-mea. Nu răspunde. Și s-a stricat și cheia, nu pot să intru în casă. -  Dar de ce să intri? Cine ești dumneata? - Gavrilescu se îndreptă spre fereastră și salută: -  Deși suntem vecini, începu el, nu cred că am avut plăcerea să vă cunosc.  Numele meu e Gavrilescu și locuiesc aici cu so ț ia mea, Elsa. - Atunci ați greșit adresa. Aici locuiește domnul Stănescu. Și nu e acasă, e  plecat la băi. - Daț i-mi voie, îl întrerupse Gavrilescu. Îmi pare râu că trebuie să vă contrazic, dar cred că faceț i o confuzie. Aici, la numărul 101, locuim noi,  Elsa și cu mine, locuim de patru ani.” M. Eliade, La ț igănci Cerințe: 1. Demonstrați lectura nuvelei, arătând locul citatului din perspectivă compozițională. 2. Motivați folosirea virgulei în secven ța „Se simț i deodată obosit, istovit  și, rezemându-și capul în palmă, închise ochii”. 3. Precizați specificul narațiunii pe baza unui fragment din text, arătând și mărcile ei. 4. Transcrieți și explicați două motive din textul dat. 5. Explicați relația sacru-profan pe baza acestui text. 6. Identificați în text aspecte nonverbale și paraverbale. 7. Alcătuiți două enunțuri cu expresii/locu țiuni con ținând cuvântul  privire. 8. Alegeți un mic fragment pentru a explica valoarea stilistică a verbului. 9. Ilustrați specificul polisemantic al substantivului  baie, prin două enunțuri semnificative.

1. Prima cerință are un scop declarat: verificarea lecturii. Elevul trebuie să dovedească faptul că a citit nuvela prin referire la compozi ția nuvelei și prin  prezentarea pe scurt a episoadelor ce preced citatul și care urmează. Este vorba despre ieșirea de „La țigănci”, acel tărâm imaginar, mitic și ideal al existenței, și încercarea de a reveni la condi ția ini țială, încercare imposibilă,  pentru că s-a petrecut un salt în timp, se scurseseră doisprezece ani. A șadar, textul prezintă acea transformare ce se petrecuse cu Gavrilescu, marcată în Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 59

text prin constatarea că monedele au fost schimbate, cheile da la u șa propriei locuințe nu se mai potrivesc, iar vecinii nu-l mai recunosc. 2. Două sunt motivele pentru care se folose ște virgula în secven ța dată:  pentru enumerarea stărilor suflete ști ale personajului și pentru delimitarea unei construcții gerunziale incidente, marcată de ultimele două virgule. 3. Narațiunea textului este la persoana a III-a, omniscientă, și aceasta se vede din următoarea secvență: „ Gavrilescu se îndreptă spre fereastră și  salută”. Atât substantivul propriu Gavrilescu, cât și verbele se îndreptă și salută arată persoana a III-a singular. 4. Cred că cele mai importante motive ar fi : personajul principal,  protagonist, implicat într-o aventură ini țiatică, Gavrilescu, și motivul ușii, un motiv ce desemnează „trecerea” în această aventură. 5. Amintita aventură arată și concepția scriitorului despre sacru și profan: în existența obișnuită, banală, „profană”, î și face din când în când apari ția sacrul, miticul, încât nu știm precis cât de u șor se face trecerea de la sacru la  profan și invers. Așa se întâmplă cu Gavrilescu, când iese de la țigănci și se îndreaptă spre casă, mai având ceva din dimensiunea sacrului, prin acea stare de toropeală, de oboseală, despre care vorbea și când era „la țigănci”. Este clar  că pentru Gavrilescu nu mai există cale de întoarcere, de și el vrea să ceară socoteală „țigăncilor”. A șadar, în plin real, tramvaiul, casa, vecinul, cârciuma, apar manifestări ale sacrului. 6. Comunicarea paraverbală are în vedere o componentă alăturată cuvântului, acea caracteristică a vocii, a intonației rostirii cuvintelor, când mai domoală, când mai aspră, a șa cum vedem și în text, când vecinul se supără că a fost trezit noaptea și strigă: „Ce e scandalul ăsta, domnule? Ce tea apucat?”, după care urmează răspunsul potolit, calm și cu scuzele de rigoare: „Scuzaț i, făcu Gavrilescu.”. Comunicarea nonverbală are în vedere gesturile, mimica, acțiuni ale personajului grăitoare pentru starea lui nedumerită: încearcă zadarnic să deschidă u șa, apasă pe butonul soneriei, ca  până la urmă să izbească cu pumnii în u șă. Toate gesturile acestea arată un  personaj agitat, intrigat de situa ția nea șteptată în care se află. 7. Pentru expresiile ce conțin cuvântul  privire aș putea alcătui următoarele enunțuri: a) Toată ora profesorul nu l-a pierdut din privire (l-a urmărit cu aten ție);  b) Străinul s-a apropiat și l-a țintit cu privirea (l-a privit insistent). 8. Pentru a explica valoarea stilistică a verbului, mă voi referi la secven ța: „Se simți deodată obosit, istovit și, rezemându- și capul în palmă, închise ochii.”, în care avem trei forme verbale diferite: verbul se sim ți , la modul indicativ, timpul perfectul simplu, diateza reflexivă: verbul închise, tot la  perfectul simplu, și verbul rezemându-și, la gerunziu, diateza reflexivă. Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 60

Variația de forme verbale vorbe ște grăitor despre starea prelungit confuză în care se afla Gavrilescu, între vis, somnolen ță, și realitate, stare explicabilă  prin ceea ce înțelegea M. Eliade prin rela ția sacru-profan, amintită mai sus. 9. Cuvântul baie este polisemantic, are mai multe sensuri, în următoarele enunțuri: a) Pe la ora patru, după meci, am făcut o baie căldu ță;  b) Din cauza presiunii, baia ma șinii s-a fisurat.

 Subiectul al II-lea 30 de puncte Scrie un text de tip argumentativ, de 15 - 20 de rânduri, despre îmbrăcăminte , prin referire la opinia exprimată în următoarea afirmaţie: „Muierea de cinste și înțeleaptă, de va fi și în haine proaste îmbrăcată, e vrednică de cinste” (Dimitrie Ț ichindeal). Pornesc la elaborarea acestui eseu argumentativ de la considera ția că are o temă accesibilă, fiecare putând să- și exprime părerea despre importan ța felului în care ne îmbrăcăm. De aceea, precizez de la început că sunt de acord cu ceea ce se spune în popor despre îmbrăcăminte, respectiv, faptul că „Nu haina face  pe om”. Este important caracterul omului, firea acestuia, și numai după aceea vine felul în care ne îmbrăcăm. Prin urmare, consider că afirma ția lui Dimitrie Țichindeal este plină de adevăr, cu precizarea că uneori omul are nevoie și de o ținută aleasă, sau mai pretențioasă. Pentru susținerea acestei păreri voi aduce câteva argumente. În primul rând, voi da un exemplu care sus ține ideea că ceea ce este în sufletul omului contează mai mult decât hainele mai îngrijite sau mai pu țin îngrijite pe care le  poartă. În situa ția aceasta se află vecinul meu, care, rămas orfan de mic copil, nu-și poate permite să se îmbrace „scump”. În schimb, sufletul său bun și  buna creștere au făcut din el o persoană apreciată de cei din jur. Era întotdeauna îmbrăcat modest, dar cu un suflet mare. Cel de-al doilea argument contrazice oarecum afirma ția de la început, în sensul că o ținută elegantă poate să te scoată în eviden ță, să impună respect. Mă gândesc la condiția unui profesor, ce se impune și prin ținuta sa la ore. Dacă e îmbrăcat mai elegant, constituie un model pentru elevi. În acela și sens îl dau ca exemplu și pe unchiul meu, care, fiind om de afaceri, nu se poate  prezenta la serviciu îmbrăcat oricum. Îmbrăcămintea îi conferă o postură de respect, de „șef”, mai ales când are întruniri de afaceri. Concluzionând, a ș putea spune că în unele situa ții, de cele mai multe ori, haina nu-l face pe om, ci omul, prin hărnicia sa, face îmbrăcămintea și este demn de respect prin aceasta, iar în alte situa ții o ținută îngrijită arată un caracter impunător, o persoană de încredere și de respect. Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 61

Text adaptat după eseul elevului Urs Răzvan, din clasa a X-a C.

 Subiectul al III-lea

40 de puncte

Scrie un eseu de 2 - 3 pagini despre  particularităţile nuvelei psihologice ,  prin referire la o operă literară studiată.

 Planul eseului (orientativ) 1. Precizarea a două caracteristici ale speciei literare nuvelă  psihologică, existente în opera literară studiată. Mai întâi reamintesc defini ția nuvelei: creație literară epică în proză, mai complexă și mai amplă decât schița, mai simplă și mai redusă ca proporții decât romanul, în care este redat un eveniment caracteristic din via ța unuia sau mai multor personaje. Se mai știe că nuvela presupune o „noutate” în reprezentarea realistă a vieții, în care este implicat complex un personaj ce are condi ția de protagonist. În  privința tipului de nuvelă pentru care am optat, mă voi opri asupra nuvelei psihologice În vreme de război, de I. L. Caragiale. Nu înainte de a preciza o  posibilă clasificare a nuvelelor lui Caragiale: nuvela situată între tragic și comic – Două loturi: nuvela fantastică - La Hanul lui Mânjoală; nuvela naturalistă și psihologică: Kir Ianulea și În vreme de război .  Nu voi trece la  prezentarea nuvelei înainte de a spune că În vreme de război este o nuvelă realistă, psihologică și naturalistă, chiar dacă analiza psihologică stă pe primul  plan. 2. Prezentarea a patru elemente de construcţie şi de compoziţie Înainte de toate amintim t ema: prezentarea unor fenomene social-patologice –  avariția ce duce la obsesie. Scriitorul arată consecin țele avari ției, pentru a contura ideea - creșterea obsesiei în cazul unui avar duce la dezumanizarea acestuia datorată lăcomiei. Pentru a ilustra această idee, scriitorul și-a ales ca  personaj principal pe cârciumarul Stavrache. Compoziția  presupune existența a trei capitole. I. Popa Iancu din Podeni jefuiește satul și vrea să-și  piardă urma pentru a scăpa de urmărire, de aceea înscenează un jaf în propria casă, iar fratele îl sfătuiește să-și piardă urma, de aceea pleacă la război cu voluntarii (de aici și titlul nuvelei). II. Stavrache î și mo ștene ște fratele plecat și e obsedat de ideea pierderii moștenirii, are co șmaruri în care îi apare fratele ca ocnaș și militar. A treia oară vine cu un tovară ș și-i cere bani pentru că îi cheltuise pe cei ai regimentului. III. Nebunia lui Stavrache și lupta cu fratele său, care cântă popește și zice: „N-am noroc!” este prezentată la sfâr șitul nuvelei. Mai avem și c ele trei planuri de structură: Mai întâi avem planul povestitorului, cu narator omniscient, care prezintă expozi țiunea ca moment Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 62

al subiectului. Sunt prezentate faptele lui Popa Iancu de la începutul nuvelei și întâlnirile cu fratele care măresc obsesia, prezentate prin analiză psihologică. Partea aceasta implică și oniricul, delirul, aiurarea asemănătoare visului,  provocată de obsesii sau de halucina ții, o situa ție patologică (de boală)  provocată de avari ție. Aș aminti în acest sens semnifica ția replicii : „Credeai c-am murit, neică !” , rostită de Popa Iancu din Podeni. Urmează planul dialogurilor, cu fetița, cu avocatul, cu preotul și cu fratele – un dialog cu umbrele, și toate acestea accentuează obsesia lui Stavrache. De fapt, aici avem prezența fantasticului, prin acele stări halucinante ale personajului. Mai este  prezent și planul naturii, cu vreme rea, ploaie, noapte întunecoasă, tocmai un cadru psihologic potrivit pentru exacerbarea obsesiilor. Am mai putea vorbi și despre punctul culminant  – întâlnirea cu fratele și reac țiile fiziologice, ce țin de influen ța naturalistă: gura deschisă, tremuratul, ochii holbați. În acest sens am aminti secvență narativă finală, cuprinzând încleștarea celor doi fra ți la cârciumă. U șor de identificat sunt și relaţiile temporale şi spaţiale: casa lui Popa Iancu, cârciuma, fapte ce se petrec în timpul Războiului pentru Independen ță, din 1877- 1878. 3. Evidenţierea relaţiilor dintre două personaje. Relațiile dintre cei doi frați sunt conflictuale și aceasta din cauza mo ștenirii. Urmările acestui conflict sunt tragice, încle ștarea dintre ei fiind pe via ță și pe moarte. Influen țele naturaliste se văd la mai multe nivele: prezentarea unui caz patologic, accentuarea aspectelor morbide, reac țiile fiziologice în cazuri de încordare sufletească, etc. 4. Exprimarea unui punct de vedere argumentat despre modul în care se reflectă o idee sau tema în nuvela În vreme de război. Pornesc în elaborarea acestui scurt eseu de la următoarea idee: întotdeauna averea sau  banul dezumanizează, a șa cum spune și vorba românească: „Banu-i ochiul  dracului”. a) I  poteza. Consider că faptele lui Stavrache sunt pe deplin nejustificate, conform concepției moralizatore a scriitorului și din perspectivă psihologică. b) Argumente: 1. Dragostea de frate trebuie să fie mai puternică decât ideea de mo ștenire. 2. Familia trebuie să fie simbolul armoniei dintre fra ți, nu a șa cum este ea  prezentată în această nuvelă sau în cunoscutul roman Enigma Otiliei, de G. Călinescu. 5. Concluzie: Prin urmare, cred că banul nu trebuie să ducă la înstrăinarea de familie.  Nuvela În vreme de război rămâne o realizare deosebită a literaturii noastre. Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 63

Calendarul  examenului de bacalaureat – 2011  Sesiunea iunie-iulie 2011

23 – 27 mai 2011 - Înscrierea candida ților la prima sesiune de examen. 27 mai 2011 - Încheierea cursurilor pentru clasa a XII-a/a XIII-a. 6 - 8 iunie 2011 - Evaluarea competen țelor lingvistice, oral – proba A. 13 – 17 iunie 2011 - Evaluarea competen țelor digitale – proba D. 20 - 23 iunie 2011 - Evaluarea competen țelor lingvistice într-o limbă de circulație internațională – proba C. 27 iunie 2011 - Limba si literatura româna – proba E a) – probă scrisă. 29 iunie 2011 - Proba obligatorie a profilului – proba E) c) – probă scrisă. 1 iulie 2011 - Proba scrisă la alegere a profilului și specializării –   proba E. 3 iulie 2011 - Afi șarea rezultatelor. 4 iulie 2011 - Depunerea contesta țiilor (orele 08:00 – 12:00). 5 - 7 iulie 2011 - Rezolvarea contesta țiilor. 8 iulie 2011 - Afișarea rezultatelor finale.

 Bibliografie 1. Adrian Costache și al ții, 100 variante de subiecte pentru examenul național de bacalaureat 2007 , Editura Art, București, 2007; 2. Cristina Ardeleanu, Gheorghe Brânzei (coord.), BAC 2010. Evaluarea competențelor lingvistice de comunicare orală în limba română , Pitești, Editura Nomina, 2009; 3. Cristina Ardeleanu, Literatura română. Modele de analiză pentru  pregătirea eseului. Clasele IX-XII, Pite ști, Editura Nomina, 2008; Prof. Pogan Mihai - Bacalaureat 2011

Pagina 64