Auditul Contului de Profit si Pierdere

CUPRINS

CAPITOLUL I. Stadiul cunoaşterii în domeniu. Sinteză din literatura de specialitate. 1 1.1. Aria de definiţie şi aplicabilitate a temei. Definiţii si concepte cheie 1 1.2. Referenţial contabil. Standarde şi reglementări contabile în domeniu 3 1.3. Sinteza din literatura de specialitate (lista titlurilor de cărţi şi articole cu evidenţierea principalelor contribuţii la rezolvarea temei în domeniu) 6 1.4. Recunoaşterea şi evaluarea elementelor, tranzacţiilor şi evenimentelor. Principiile şi regulile evaluării 16 1.5. Tratamentele şi practicile contabile specifice 18 1.5.1. Contabilitatea primară. Sistemul de conturi şi contabilitate 18 1.5.2. Contabilitatea de raportare. Situaţiile financiare specifice. Prezentarea informaţiilor  20 1.6. Interpretări şi analize financiare 23 CAPITOLUL II. Contribuţii personale. Proiect de perfecţionare şi aprofundare Studiu de caz : Auditul financiar contabil al contului de profit şi pierdere 26 BIBLIOGRAFIE 43

CAPITOLUL I. STADIUL CUNOAŞTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA DE SPECIALITATE 1.1. Aria de definiţie şi aplicabilitate a temei. Definiţii şi concepte cheie. Una dintre definiţiile auditului, la care se face referire tot mai frecvent în literatura de specialitate, este cea publicată în 1973, în cadrul Declaraţiei privind conceptele de bază ale auditului.

Potrivit acesteia, „auditul  este un proces sistematic de obţinere şi evaluare în mod

obiectiv obiectiv a unor afirmaţii privind acţiunile acţiunile şi evenimentele evenimentele cu caracter economic, economic, în vederea aprecierii aprecierii gradului de conformitate conformitate a acestor acestor afirmaţii afirmaţii cu criteriile criteriile prestabilite prestabilite,, precum şi de comunicare a rezultatelor către utilizatorii interesaţi.”¹ „...afirmaţiile (declaraţiile, aserţiunile) privind acţiunile şi evenimentele cu caracter  economic... ”

se referă la acele afirmaţii pe care le face conducerea unei companii şi care pot

fi incluse în situaţiile financiare supuse auditului. Declaraţiile făcute de conducerea unei întreprinderi au la bază contabilizarea tranzacţiilor şi evenimentelor economice, proces care

2

CAPITOLUL I. STADIUL CUNOAŞTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA DE SPECIALITATE 1.1. Aria de definiţie şi aplicabilitate a temei. Definiţii şi concepte cheie. Una dintre definiţiile auditului, la care se face referire tot mai frecvent în literatura de specialitate, este cea publicată în 1973, în cadrul Declaraţiei privind conceptele de bază ale auditului.

Potrivit acesteia, „auditul  este un proces sistematic de obţinere şi evaluare în mod

obiectiv obiectiv a unor afirmaţii privind acţiunile acţiunile şi evenimentele evenimentele cu caracter economic, economic, în vederea aprecierii aprecierii gradului de conformitate conformitate a acestor acestor afirmaţii afirmaţii cu criteriile criteriile prestabilite prestabilite,, precum şi de comunicare a rezultatelor către utilizatorii interesaţi.”¹ „...afirmaţiile (declaraţiile, aserţiunile) privind acţiunile şi evenimentele cu caracter  economic... ”

se referă la acele afirmaţii pe care le face conducerea unei companii şi care pot

fi incluse în situaţiile financiare supuse auditului. Declaraţiile făcute de conducerea unei întreprinderi au la bază contabilizarea tranzacţiilor şi evenimentelor economice, proces care

2

impli implică că colect colectarea area,, agregar agregarea, ea, clasif clasifica icarea, rea, înregi înregistr strarea area şi, ca obiect obiectiv iv final final raporta raportarea rea informaţiilor de natură contabilă. „...proces sistematic de obţinere şi evaluare în mod obiectiv a unor afirmaţii... ” impl implic icăă din din punct punct de veder vederee meto metodo dolo logi gicc cole colect ctare areaa de probe probe (elem (elemen ente te proba probant nte) e) şi evaluarea probelor care susţin opinia auditorului că afirmaţiile sunt în conformitate cu criteriile prestabilite. „...comunicarea obiectivul final al acestui proces, comunicarea către utilizatorii interesaţi interesaţi ”, este obiectivul deoarece, în caz contrar, auditul nu ar avea finalitate. Auditul ,

definit conform Normelor Naţionale de Audit², reprezintă „examinarea

profesională a unei informaţii în vederea exprimării unei opinii responsabile şi independente, ___________________  ¹ V.M. O’Reilly, M.B. Hirsch, P.L. Defliese, H.R. Jaenicke – „Montgomery’s auditing”, Ed. a XI-a, 1990, NewYork  ² CECCAR – „Norme Naţionale de Audit”, 1999, Editura CECCAR, Bucureşti

prin raportarea la un criteriu standard de calitate”, obiectivul auditului, indiferent de tipul acestuia, fiind acela de „îmbunătăţire a utilizării informaţiei”. Nici un audit nu poate furniza o asigurare absolută că situaţiile financiare nu conţin erori sau fraude semnificative. Erorile pot exista fie ca urmare a procesării incorecte a datelor  contabile, fie din cauza utilizării unui raţionament greşit în selectarea şi aplicarea standardelor de contabilitate. Există riscul ca auditorul să nu le poată depista, indiferent de rigurozitatea cu care aplică standardele de audit. Contul de profit şi pierdere sau contul de rezultate este documentul contabil de sinteză care măsoara performanţele activităţii unei întreprinderi, în cursul unei perioade date. El constituie o sinteză a contabilităţii de flux la nivel microeconomic, deoarece pune în evidenţă fluxurile de valoare care au contribuit la creşterea sau micşorarea bogăţiei unei întreprinderi, pentru o anumită durată. Însă, definirea performanţei firmei se face diferit, în funcţie de interes interesele ele utiliz utilizato atoril rilor or de inform informaţi aţiee contab contabilă ilă şi de postula postulatel telee şi princi principii piile le contab contabile ile reţinute pentru determinarea rezultatului. Astfel, unii utilizatori de informaţie contabilă sunt interesaţi mai mult de informaţia privind profitul întreprinderii, pe când alţii urmăresc fluxurile (viitoare) de trezorerie.

3

1.2. Referenţialul contabil. Standarde şi reglementări contabile în domeniu

Potrivit art. 19 alin.(1) din Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 61/2001, în contabilitate, profitul şi pierderea se stabileşte lunar, cumulat de la începutul anului. În acest sens, conturile de cheltuieli şi conturile de venituri în care se înregistrează, în funcţie de natura lor, veniturile, respectiv cheltuielile, se închid provizoriu, prin rezultatul exercitiului. Rezultatul efectiv al exerciţiului se stabileşte anual şi reprezintă sodul final al contului de profit şi pierdere. Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare, cu aprobarea adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor.

Litera şi spiritul normei IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare” 

Este cunoscut că normele contabile internaţionale se referă, în general, la evaluarea, prezent prezentarea area şi comuni comunicar carea ea inform informaţi aţiilo ilorr ce compun compun struct structura ura situaţ situaţiil iilor or financ financiar iaree ale întreprinderilor. Trei dintre normele elaborate de IASC au fost legate de structurile informaţionale prezentate în deja clasicile situaţii financiare, bilanţul, contul de profit şi pierdere şi anexa. Cele trei norme se refereau la: -

norma 1 (IAS 1): „Publicarea „Publicarea metodelor metodelor contabile”; contabile”;

-

norma norma 5 (IAS (IAS 5): „Informa „Informaţii ţiile le pe care o întrepr întreprind indere ere trebuie trebuie să le furnize furnizeze ze în situaţiile financiare”;

-

norma 13 (IAS (IAS 13): „Prezent „Prezentarea area activului activului pe termen termen scurt şi şi a pasivului pasivului pe pe termen termen scurt”. În locul lor şi pe baza proiectului de enunţ de principii, organismul internaţional a

elaborat o noua normă, IAS 1, intitulată „Prezentarea situaţiilor financiare”(Presentation of  Financial Statements).

4

Abordarea generală a IASC este trasată în „Cadrul pentru elaborarea şi prezentarea situaţiilor financiare” (cadrul contabil conceptual internaţional), care, la rândul lui, este legat strâns de conceptele de situaţii ale organismului american de normalizare (FASB). Simplificând argumentele, această abordare cuprinde un model economic simplu, care implică mişcările de valoare în bogăţia (activul net) unei companii de la un exerciţiu la altul. Conceptual, întreprinderile ar trebui să-şi întocmească bilanţurile evaluând atât activele cât şi datoriile la valorile lor curente la sfârşitul anului. Atunci, evolutia valorii bogăţiei de la un bilanţ la următorul (evoluţia datorată altor cauze decât dividendelor plătibile şi schimbărilor  în mărimea capitalurilor datorate relaţiilor cu proprietarii) ar trebui să fie analizată fie într-o situaţie a schimbărilor în capitaluri, fie într-o situaţie alternativă privind performanţele întreprinderii. În aceste condiţii, contul de profit şi pierdere ar trebui să se focalizeze pe elementele definitorii ale rezultatelor operaţionale (din exploatare) şi pe cele ale operaţiilor  de natură financiară. După o parte introductivă, norma IAS 1 se articulează în jurul a două capitole principale: (i) consideraţii generale privind prezentarea situaţiilor financiare şi (ii) structura şi conţinutul diferitelor componente ale situaţiilor financiare.

• Obiectivul normei Obiectivul normei IAS 1 este prescrierea bazei pentru prezentarea scopului general al situaţiilor financiare, în vederea asigurării comparabilităţii, atât cu situaţiile financiare ale întreprinderii, din perioadeleprecedente, cât şi cu situaţiile financiare ale altor întreprinderi. Pentru a-şi realiza obiectivul, norma IAS 1 expune consideraţii generale privind prezentare situaţiilor financiare, liniile directoare referitoare la structura lor şi cerinţele minimale relative la conţinutul acestora. Recunoaşterea, măsurarea şi comunicarea evenimentelor şi tranzacţiilor specifice sunt realizate în acord cu întregul referenţial contabil internaţional.

• Scopul situaţiilor financiare Situaţiile financiare sunt o reprezentare financiară structurată referitoare la poziţia financiară şi la tranzacţiile realizate de o întreprindere. Situaţiile financiare trebuie să furnizeze deci o informare despre poziţia financiară, performanţele şi fluxurile de trezorerie 5

ale unei întreprinderi, informare ce este utilă unei game largi de utilizatori, în luarea deciziilor economice. Situaţiile financiare au, de asemenea, scopul de a da seamă asupra gestiunii realizate de conducerea întreprinderii, inclusiv asupra modului în care aceasta a utilizat resursele puse la dispoziţie. Procesul de audit se desfăşoară într-un context stabilit de legislaţia fiecărui stat. Chiar  dacă auditorul este solicitat de companii în scopul creşterii credibilităţii situaţiilor financiare publicate de acestea, procesul de audit nu se poate desfăşura la întâmplare. Însuşi faptul că auditorul acţionează ca un garant al bunei-credinţe şi al profesionalismului managementului unei anumite companii implică obligaţia morală pentru auditor de a asigura la rândul său un serviciu de o înaltă calitate profesională. Datorită importanţei crescânde pe care auditul o capătă în desfăşurarea oricărei afaceri, în timp, s-a impus necesitatea elaborării de standarde profesionale în domeniu, care să asigure o calitate minimă a procesului de audit şi implicit o anumită prestanţă profesiei de auditor. 1.3. Sinteză din literatura de specialitate (Lista titlurilor de cărţi şi articole cu evidenţierea principalelor contribuţii la rezolvarea temei în domeniu)

•

Curs de pregatire profesională continuă pentru auditorii financiari (Camera Auditorilor Financiari din România 2003)

Etapele realizării auditului financiar-contabil: 1. Procesul de evaluare/acceptare a clientului (misiunii) Elemente necesare în cadrul procesului de evaluare/acceptare a unui client: •

verificarea independenţei faţă de client (deţinere de acţiuni, ponderea

onorariilor în totalul veniturilor din audit, statutul de parte afiliată); •

verificarea existenţei resurselor şi capacităţilor necesare pentru

îndeplinirea angajamentului – documentată sub forma unui plan de audit;

6

evaluare a riscurilor asociate cu elemente importante din activitatea

•

clientului (inclusiv organizarea contabilităţii, existenţa controlului intern, stilul de conducere);

2. Semnarea contractului de audit După desfăşurarea procesului de evaluare/acceptare a clientului, în urma unei concluzii pozitive, auditorul va trece la semnarea contractului (sau scrisorii de angajament): •

este necesară pentru fiecare audit

•

trebuie să precizeze clar obiectivele auditului, responsabilităţile părţilor, clauze de

confidenţialitate şi modificare •

există modele şi instrucţiuni specifice referitoare la conţinutul recomandat al unui

astfel de contract •

contractul va face parte din dosarul permanent al clientului respectiv

3. Planificarea auditului Împreună cu alte documente din dosarul permanent, acţiunile care sunt denumite generic „planificarea auditului” vor permite formarea unei imagini despre modul în care funcţionează clientul, care sunt tranzacţiile şi evenimentele semnificative/materiale . Planificarea permite stabilirea adecvată a procedurilor de audit care urmează a fi efectuate, iar la finalul acestei faze, dosarul extern permanent trebuie să fie actualizat pentru a reflecta situaţia concretă (şi curentă) a clientului, iar auditorul va avea la dispoziţie un plan de audit. Elementele de care trebuie ţinut cont în planificarea unui audit includ următoarele: •

elemente specifice legate de sistemul contabil al clientului

•

legislaţia aplicabilă (inclusiv normele specifice)

•

necesitatea implicării unor terţe părţi (cum ar fi experţi sau subcontractori) – aceasta

se documentează sub forma unui „Raport de oportunitate” •

existenţa resurselor necesare în cadrul firmei, în vederea îndeplinirii termenilor 

angajamentului

7

•

evaluarea riscului de audit specific clientului

•

evaluarea pragului de semnificaţie.

4. Evaluarea riscurilor O etapă importantă în planificarea unui audit o constituie evaluarea riscurilor.Unul dintre modelele clasice de reprezentare a riscurilor este după cum urmează: Riscul inerent – susceptibilitatea unui sold sau unei clase de tranzacţii de a conţine erori semnificative. Depinde de industria, mediul economic şi alte elemente legate de activitatea clientului. Riscul de control –  riscul neprevenirii erorilor semnificative de către sistemele de control ale clientului. Depinde de o bună înţelegere a sistemelor de control folosite de client.

Riscul de nedetectare – riscul ca procedurile de fond ale auditorului să nu detecteze o eroare semnificativă. Acest risc depinde de auditor, şi poate fi minimizat prin alegerea personalului potrivit, prin asigurarea unui nivel adecvat de control, prin alegerea corespunzătoare a eşantioanelor – adică printr-o bună planificare a auditului. Combinaţia celor 3 tipuri de riscuri formează riscul de audit – acela de a emite o opinie greşită asupra situaţiilor financiare. Fiecare componentă trebuie evaluată separat, în cadrul unei „Fişe generale a riscului de audit” – această evaluare are impact asupra programelor de lucru specifice.

5. Determinarea pragului de semnificaţie „Informaţia este semnificativă dacă omisiunea sau declararea sa eronată ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor luate pe baza situaţiilor financiare.” ISA 320. Pragul de semnificaţie trebuie stabilit ţinând cont de circumstanţele particulare ale fiecărui angajament – astfel încât sa se asigure faptul că toate problemele potenţial semnificative care ar putea afecta opinia de audit au fost luate în calcul. Mod de stabilire: •

la planificarea auditului – mai multe metode, bazate pe % din total active, cifra de afaceri, profit înainte de impozitare ◦ trebuie documentat în dosarul de audit

8

•

la finalizarea auditului – înaintea semnării opiniei, ţinând cont de efectul ajustărilor  asupra situaţiilor financiare, pragul de semnificaţie poate fi modificat. ◦ poate avea efect asupra exprimării unei opinii calificate sau necalificate.

6. Planul de audit Rezultatul etapei de planificare a auditului, planul de audit trebuie să permită stabilirea duratei lucrărilor de audit şi a resurselor necesare pentru realizarea acestuia. Este necesară verificarea concordanţei între scrisoarea de angajament şi planul de audit (obiective, durată, termene, etc.). De asemenea, planul de audit trebuie aprobat şi semnat de către persoana responsabilă, înainte de începerea lucrărilor propriu-zise. Planul de audit trebuie să acopere cel puţin: •

verificarea (preliminară) a aplicabilităţii principiului continuităţii activităţii

•

determinarea pragului de semnificaţie

•

stabilirea procedurilor care se efectuează de obicei înaintea testelor de font: 

participarea la inventarierea stocurilor (dacă sunt semnificative)



trimiterea scrisorilor de confirmare către bănci şi clienţi

•

stabilirea principalelor estimări şi a rezonabilităţii acestora

•

amploarea testelor de fond referitoare la soldurile/tranzacţiile semnificative

•

confirmarea soldurilor de deschidere, unde este cazul (în primul an de audit,de exemplu)

•

•

revizuirea şi prezentarea evenimentelor ulterioare (până la data opiniei) determinarea şi prezentarea părţilor afiliate şi a tranzacţiilor/soldurilor cu acestea – inclusiv

cu impactul asupra programelor de lucru pe secţiunile afectate

7. Programul de audit O etapă intermediară între planul de audit şi testele propriu-zise, programul de audit este o colecţie de teste dedicate unei anumite secţiuni şi adaptate nevoilor unui client. Programul de audit reflectă înţelegerea auditorului asupra clientului său, precum şi judecata sa profesională cu privire la testele necesare pentru a obţine confortul de audit (asigurarea rezonabilă că riscul de audit a fost minimizat). Astfel, programul de audit: 9

•

se stabileşte în funcţie de riscurile specifice identificate – pe baza înţelegerii activităţii clientului, obţinută în faza de planificare

•

trebuie să permită evaluarea obiectivelor (existenţa, apariţia, completitudinea, valoarea, măsurarea, apariţia, prezentarea, drepturile şi obligaţiile) asupra soldurilor şi tranzacţiilor  principale

•

include: 

teste care permit verificarea controalelor interne,



teste pentru verificarea soldurilor şi tranzacţiilor,



teste legate de prezentarea situaţiilor financiare.

8. Revizuirea sistemului contabil al clientului trebuie înregistrat suficient de detaliat pentru a permite stabilirea modului de funcţionare a afacerii, modul în care este condusă şi în care se înregistrează tranzacţiile. •

include o trecere în revistă a legilor şi normelor aplicabile activităţii clientului

•

include detalii privind părţile afiliate cunoscute (inclusiv administratorii).

9. Testele de fond Testele de fond constituie partea principală a muncii unui auditor, şi constituie suma dovezilor de audit pe care acesta le acumulează în vederea formării opiniei sale asupra situaţiilor financiare. Principalele metode de testare sunt descrise după cum urmează: •

Inspectia – revizuirea şi examinarea înregistrărilor, documentelor sau activelor  materializate.

•

Observaţia – asistarea la o operaţiune în timp ce aceasta se derulează.

•

Investigaţia/confirmarea – obţinerea de informaţii din surse din afara entităţii studiate (de exemplu scrisori de confirmare) sau din interiorul entităţii (de exemplu discuţii cu directorii).

•

Calculul – verificarea exactităţii matematice a înregistrărilor contabile sau efectuarea de calcule independente. Testele de fond se aplică la două nivele diferite: 10

•

testarea controalelor interne

•

verificarea soldurilor şi tranzacţiilor.

10. Testarea controalelor interne Controalele interne reprezintă colecţia de proceduri prin care conducerea unei firme se asigură că hotărârile sale sunt îndeplinite de către angajaţi, astfel încât să se poată atinge obiectivele propuse. Scopul testării controalelor interne este acela de a obţine confort din modul în care clientul îşi controlează el însuşi activitatea, reducând astfel numărul dovezilor necesare a fi obţinute prin verificări detaliate ale soldurilor propriu-zise.

11. Verificarea soldurilor şi tranzacţiilor În plus faţă de testele asupra controalelor, care pot aduce confort asupra anumitor  obiective de audit, testele asupra soldurilor şi tranzacţiilor includ aşa-numitele teste substantive: •

Proceduri analitice – analiza corelaţiilor dintre datele financiare din cadrul aceleiaşi

perioade sau din perioade diferite •

Teste de detaliu – teste care implică verificarea documentelor primare pe care se

bazează sodurile sau tranzacţiile incluse în situaţiile financiare.

12. Proceduri analitice Procedurile analitice pot fi efectuate în trei etape ale auditului, cu scopuri şi rezultate diferite: •

în faza de planificare (denumite proceduri analitice preliminare) – pentru a contribui la

evaluarea riscurilor, a modificărilor semnificative faţă de anii anteriori, etc. •

în cursul testelor de fond - pentru a permite obţinerea de probe de audit referitoare la

solduri şi tranzacţii •

la finalizarea auditului – pentru a stabili rezonabilitatea situaţiilor financiare. În principiu, aplicarea procedurilor analitice implică parcurgerea a cel puţin patru

etape:

11

1. dezvoltarea unei aşteptări anterioare 2. definirea diferenţei semnificative 3. efectuarea calculelor  4. investigarea diferenţelor între aşteptarea auditorului şi rezultatul testului. Obţinerea explicaţiilor trebuie să fie însoţită de investigarea documentelor care vor  forma probele de audit.

13. Teste de detaliu Atunci când din motive practice nu pot fi testate toate elementele unei populaţii, se apelează la metode specifice de selecţie. Acestea sunt: 

testare selectivă - înseamnă selectarea şi testarea unor elemente specifice ţinând cont de o anumită caracteristică, care vor permite acoperirea riscurilor identificate.



testare pentru alegere/respingere – constă în aplicarea de teste (adesea recalculare) asupra unei părţi a populaţiei pentru a determina dacă se acceptă (sau respinge) ideea că populaţia respectivă are o anumită caracteristică.



eşantionare – poate fi statistică sau non-statistică, şi este folosită pentru a determina mărimea erorilor posibile într-o anumită populaţie, fără a testa întreaga populaţie.

14. Teste legate de prezentarea situaţiilor financiare Acesta includ teste care nu se desfăşoară în mod necesar asupra unui sold anume, dar  au o mare importanţă în determinarea corectei prezentări a situaţiilor financiare în conformitate cu standardele contabile respective. Ele includ: •

reluarea corespunzătoare a soldurilor de deschidere

•

aplicarea consecventă a politicii contabile

•

evaluarea principiului continuităţii-inclusiv obţinerea de declaraţii scrise referitoare la acesta

•

investigaţii referitoare la aplicarea corectă a legislaţiei esenţiale pentru desfăşurarea activităţii (obţinerea licenţelor, etc)

•

investigaţii referitoare la părţile afiliate.

15. Sumarul erorilor neajustate 12

Sumarul erorilor neajustate reprezintă o listă a tuturor erorilor depistate în cursul auditului, considerate nesemnificative în mod individual (sub pragul de semnificaţie). Este important ca la finalizarea auditului să se calculeze efectul cumulat al tuturor  erorilor neajustate – pentru a stabili dacă acesta nu depăşeşte pragul de semnificaţie stabilit pentru audit. În acest caz, o parte dintre erori va trebui ajustată – preluate în conturi, pentru a menţine sumarul în limitele admise. Revizuirea sumarului erorilor neajustate şi a efectului acestuia asupra opiniei de audit trebuie documentate în dosarul de audit.

16. Dosarul extern permanent Executarea fiecărui pas rezultă în crearea unui numar de documente care trebuie reţinute, formând astfel un dosar extern de audit. Dosarul de audit poate conţine documente în formă fizică sau electronică. Rolul dosarului de audit este acela de a permite evideţierea muncii de audit, precum şi de a păstra dovezile pe baza cărora s-a format opinia de audit. Din acest motiv, un dosar  permanent trebuie să conţină: •

documente referitoare la planificarea auditului;

•

documente referitoare la angajament – contractul de audit, scrisoarea de reprezentare, scrisorile de la avocaţi, scrisoarea de la auditorul anterior;

•

documentaţie referitoare la clienţi cerută prin lege (statut, componenţa AGA, extrase în procese verbale, legislaţie relevantă, copii ale contractelor semnificative de proprietate, leasing, etc);

•

alte documente referitoare la client (organigrame, persoane de contact, conturi la bănci, administratori, număr angajaţi, părţi afiliate);

•

documentaţie referitoare la sistemul contabil (politicile contabile semnificative, descrierea

modului de organizare a departamentului contabil şi a sistemului

informatic folosit). 17. Dosarul extern curent

13

Dosarul extern curent include toate informaţiile relevante pentru perioada auditată –  depinzând de circumstanţele specifice. Se recomandă standardizarea aspectului acestor dosare la nivelul firmei, pentru a spori nivelul de calitate a muncii de audit. Nu este necesară păstrarea ciornelor şi a versiunilor, altele decât cele finale, pe care se bazează concluziile de audit, şi, în final, opinia.

18. Finalizarea auditului Această fază a auditului include un număr de activităţi importante care se efectuează între încheierea lucrărilor propriu – zise de audit şi semnarea opiniei de audit, printre care: •

revizuirea şi supravegherea activităţii angajaţilor 

•

revizitarea planificării iniţiale – inclusiv a riscului de audit şi a pragului de semnificaţie – pe baza elementelor noi, descoperite în cursul activităţii de audit

•

revizuirea situaţiei erorilor neajustate – cu dovezi asupra evaluării impactului acestora asupra opiniei de audit

•

revizuirea punctelor în dispută, şi rezolvarea acestora

•

revizuirea analitică a situaţiilor financiare, pentru a stabili rezonabilitatea acestoracu explicaţii pentru abaterile semnificative

•

revizuire generală a situaţiilor financiare pentru a verifica consecvenţa cu rezultatele procedurilor de audit

•

verificarea prezentărilor din situaţiile financiare – în conformitate cu standardele contabile şi legislaţia în vigoare

•

revizuirea evenimentelor ulterioare datei bilanţului – ajustabile/neajustabile?

•

întâlnirea finală cu administratorii – inclusiv rezolvarea disputelor, prezentarea opiniei

•

emiterea unei scrisori către conducere (de obicei, aceasta prezintă acele elemente ale controlului intern care pot fi/ trebuie îmbunătăţite de către client)

•

verificarea realizării tuturor obiectivelor din planul de audit

•

verificarea obţinerii scrisorilor de la avocaţi

14

•

proceduri referitoare la acceptarea renumirii ca auditor (specifice fazei de evaluare/ acceptare a clientului). Opinia de audit nu trebuie emisă în absenţa unei scrisori de reprezentare din partea

clientului. Cele două documente trebuie să aibă aceeaşi dată.

19. Semnarea opiniei de audit Raportul/ opinia de audit se întocmeşte de către auditor pe baza concluziilor trase în urma activităţii de audit. Acesta se adresează acţionarilor clientului auditat. Opinia trebuie să respecte normele Camerei Auditorilor Financiari din România, precum şi alte acte normative care reglementează activitatea de audit. Opinia de audit trebuie semnată de un auditor financiar, cu numele său întreg, aşa cum este înscris în Tabloul Camerei Auditorilor Financiari din România.

•

Auditul financiar contabil 

Auditul contului de profit şi pierdere Contul de rezultate reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate şi a veniturilor generate în urma consumurilor de resurse de către întreprindere în cursul unui exerciţiu financiar. Auditorul, pe baza obiectivelor de audit, se asigură dacă: -

toate cheltuielile au fost incluse în situaţiile financiare

-

toate cheltuielile şi cumpărările au fost corect însumate şi corect înregistrate; aceste cheltuieli şi achiziţii au fost tranzacţii reale în activitatea entităţii auditate. Sumele evidenţiate în situaţiile financiare sunt conforme cu instrumentările tehnice contabile;

-

toate achiziţiile şi cheltuielile sunt aferente exerciţiului financiar al perioadei curente.

În faza de planificare a auditului cheltuielilor, auditorul a determinat natura şi structura cheltuielilor precum şi forma de evidenţă a acestora: manuală sau computerizată. Riscurile concrete ale fiecărui obiectiv de audit al cheltuielilor a determinat şi procedurile adoptate pentru analiza riscurilor. În urma procedurilor de control intern impuse de tranzacţiile de cumpărări, auditorul apreciază calitatea acestor proceduri, precum şi identificarea unor erori de sistem sau fraudă. 15

Auditorul realizează un rezumat al testelor asupra procedurilor de control, lista testelor  asupra sodurilor şi rulajelor conturilor distinct, pe proceduri analitice şi teste de detaliu, cu scopul de a lua în considerare riscurile de fraudă ce pot apărea în legătură cu creditorii şi furnizorii. Riscurile de fraudă pot afecta obiectivele de audit. Determinarea lor este realizată prin testele de audit. Spre exemplu: pentru un eşantion de facturi se verifică natura bunurilor şi serviciilor achiziţionate şi modul cum sunt utilizate. Există riscul ca aceste bunuri şi servicii să fie utilizate în interesul personal al unor salariaţi, şi nu pentru nevoile firmei. Controlul de autorizare a plăţilor efectuate poate descoperi anumite plăţi către furnizori fictivi fără aprobarea conducerii. Astfel de riscuri pot afecta exactitatea cheltuielilor, existenţa lor şi exhaustivitatea. Este necesar ca auditorul să selecteze anumite facturi ale furnizorilor care au fost total sau parţial stornate din jurnalul de cumpărări fără nici o explicaţie. Se urmăreşte dacă ulterior  aceste facturi au fost înregistrate şi achitate fără să existe ordine de plată sau ieşiri de numerar prin casă. Astfel de riscuri afectează existenţa cheltuielilor cuprinse în contul de rezultate. Auditorul analizează valoarea erorilor peste pragul de semnificaţie al cheltuielilor şi constată dacă acestea influenţează în mod seminificativ contul de rezultate. La închiderea exerciţiului financiar contabil, auditorul examinează o serie de conturi cu valori semnificative: ratele la chirii şi/ sau dobânzile pentru contractele de leasing operaţional şi/ sau financiar, cheltuielile cu comisioane şi onorarii, salariile şi cheltuielile sociale şi fiscale, împrumuturile, declaraţiile de impunere şi deconturile de T.V.A, plăţile efectuate. Auditorul va trebui, în baza obiectivelor sale de audit, să examineze dacă: -

toate veniturile au fost incluse în situaţiile financiare

-

toate creanţele şi veniturile au fost corect însumate şi înregistrate şi dacă reprezintă tranzacţii reale ale societăţii auditate.

Auditorul analizează daca sunt corect calculate bazele de impozitare pentru diverse impozite, taxe, contribuţii şi fonduri speciale, cotele aplicate şi sumele de plată. Examinează dacă bazele de impozitare asupra conturilor de venituri sunt corect calculate şi înregistrate.

16

Alături de conducerea întreprinderii auditate, se analizează erorile constatate şi dacă auditorul recomandă efectuarea corecţiilor corespunzătoare ca fiind justificabile. Auditorul analizează situaţia comparativă a conturilor de venituri şi cheltuieli pe baza soldurilor intermediare de gestiune şi stabileşte concluziile ce se impun. 1.4. Recunoaşterea şi evaluarea elementelor, tranzacţiilor şi evenimentelor. Principiile şi regulile evaluării.

Evaluarea corectă presupune ca elementele patrimoniale să fie evaluate conform cu prevederile Legii Contabilităţii nr. 82/1991 şi cu Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate. Situaţiile financiare: bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de trezorerie, informaţiile adiţionale ce trebuie furnizate sub forma notelor la conturile anuale vor fi armonizate şi cu Standardele Internaţionale şi Naţionale de Contabilitate. Pentru o evaluare corectă, trebuie să se ţină cont de următoarele tratamente contabile: La data intrării în patrimoniu, bunurile se evaluează şi se înregistrează la valoarea de intrare denumită valoare contabilă. Auditorul trebuie să verifice dacă bunurile aduse ca aport la capitalul social au fost înregistrate în funcţie de preţul pieţei, utilitatea, starea şi amplasarea acestora, în urma evaluării efectuate potrivit legii. De asemenea, dacă bunurile obţinute cu titlu gratuit sunt evaluate la valoarea de utilitate în funcţie de preţul pietei, de starea şi amplasarea acestora. Achiziţiile cu titlu oneros sunt evaluate la costul de achiziţie şi la costul de producţie dacă sunt fabricate în întreprindere. Auditorul trebuie să verifice dacă sunt prinse toate elementele ce compun costul de achiziţie: preţul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport- aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau intrare în gestiune a bunului respectiv. De asemenea, costul de producţie se verifică cu scopul de a nu fi incluse cheltuielile generale de administraţie, cheltuielile de desfacere şi cele financiare. În costurile de producţie pot fi incluse dobânzile aferente perioadei de fabricaţie în cazul producţiei cu ciclu lung de fabricaţie, fără să cuprindă cheltuielile cu dobânzile pentru perioade în „prelungire”.

17

Auditorul trebuie să verifice dacă evaluarea creanţelor şi datoriilor este înregistrată la valoarea lor nominală, respectiv valoarea de intrare(valoarea contabilă). Evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii trebuie verificată de auditor  dacă a fost realizată la valoarea actuală sau de utilitate a fiecărui element, dacă a fost stabilită în funcţie de utilitatea bunului şi preţul pieţei . La închiderea exerciţiului, auditorul verifică dacă există diferenţe constatate în plus pentru elemente de activ, între valoarea de inventar şi valoarea de intrare, diferenţă care nu trebuie contabilizată (principiul prudenţei). Pentru diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare a elementelor de activ, auditorul constată dacă în contabilitate s-a înregistrat diferenţa prin amortismente dacă deprecierea este ireversibilă, sau dacă s-a constituit provizion în cazul în care deprecierea de valoare este reversibilă. Pentru elementele de pasiv de natura obligaţiilor sau datoriilor, diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare nu trebuie sa fie înregistrate în contabilitate, ele se menţin la valoarea de intrare(principiul prudenţei). Dacă există diferenţe constatate în plus între valoarea de inventar şi cea de intrare a elementelor de pasiv de natura obligaţiilor şi datoriilor, auditorul urmăreşte dacă această diferenţă a fost înregistrată în contabilitate prin utilizarea provizioanelor pe seama cheltuielilor. La data ieşirii din patrimoniu a bunurilor, acestea trebuie evaluate la valoarea lor de intrare. Auditorul verifică dacă imobilizările pentru care s-au constituit provizioane sunt prezentate în bilanţ la valoarea netă bilanţieră= valoarea contabilă de intrare- amortizăriprovizioane pentru deprecieri. Evaluarea la bilanţ a activelor circulante va fi evidenţiată la valoarea realizabilă netă. 1.5. Tratamentele şi practicile contabile specifice

1.5.1. Contabilitatea primară. Sistemul de conturi şi contabilitate.

Cunoaşterea de către auditor a sistemului de contabilitate şi a controlului intern oferă o planificare şi o dezvoltare eficiente ale auditului în evaluarea riscului de audit şi a 18

procedurilor ce vor fi utilizate cu scopul de a se asigura că riscul la un nivel minim acceptat este redus. Sistemul contabil reprezintă ansamblul de axiome, principii, norme şi reguli de evaluare a unei unităţi prin care operaţiunile economico-financiare sunt prelucrate prin instrumentări tehnice contabile. Sistemul contabil identifică, corelează, calculează, analizează, înregistrează şi oferă toate informaţiile cu privire la tranzacţiile sau evenimentele care au avut loc în unitate într-o perioada determinată de timp. Controlul intern reprezintă politicile adoptate de conducerea unei firme cu scopul de a asigura obiectivele manageriale privind asigurarea sistematică şi eficientă a activităţii, inclusiv protecţia activelor, prevenirea şi descoperirea erorilor şi a fraudelor, acurateţea şi realitatea instrumentării tehnice contabile, astfel încât informaţiile financiare să fie credibile. Procedurile de control pe care unitatea le stabileşte prin conducere, în scopul de a atinge obiectivele manageriale, includ: -

verificarea instrumentării înregistrărilor atât sub aspect tehnic cât şi din

punctul de vedere al calculului; -

controlul sistemului informatic privind schimburile din programe şi accesul la

fisierele de date; -

verificarea conturilor de control şi a balanţelor contabile;

-

controlul documentelor şi aporbarea lor;

-

analiza datelor interne cu sursele de informaţii externe;

-

comparaţii ale rezultatelor inventarierii tuturor activelor cu modul de

înregistrare în contabilitate; -

comparaţii ale valorilor previzionate cu rezultatele financiare obţinute. Auditorul trebuie să vizualizeze politicile şi procedurile din Codul sistemului de

contabilitate şi control intern, care sunt relevante pentru aserţiunile care fac referire la situaţiile financiare. Ansamblul de aserţiuni care sunt înglobate în situaţiile financiare se referă la: -

existenţa unui activ sau o unei obligaţii pe perioada analizată;

-

drepturi şi obligaţii, în sensul că activul sau obligaţia constatată aparţine entităţii la perioada analizată;

-

perioada în care o tranzacţie sau un eveniment priveşte unitatea în cauză;

19

-

exhaustivitate, prin aceea că toate activele, obligaţiile sau evenimentele sunt înregistrate în contabilitate;

-

evaluarea oricărui activ sau obligaţie înregistrate la valoarea contabilă justă;

-

prezentarea situaţiilor financiare în care un element este clasificat şi descris în concordanţă cu cadrul general de raportare financiară adecvat. Determinarea rezultatului exerciţiului 

Principal, formula generală de calcul al rezultatului contabil înainte de impozitare este:

Rezultatul = Veniturile din livrarea bunurilor mobile, a celor imobiliare pentru contabil care s-a transferat dreptul de proprietate, servicii prestate şi lucrări executate

-

Cheltuieli angajate pentru realizarea veniturilor 

Din punct de vedere contabil, pentru a stabili rezultatul exerciţiului, se procedează la închiderea conturilor de cheltuieli şi de venituri. Relaţiile dintre conturile intervenite cu această ocazie sunt: a) închiderea conturilor de cheltuieli pentru soldurile debitoare 121

=

Profit şi pierdere

6 Conturi de cheltuieli

b) închiderea conturilor de venituri pentru soldurile creditoare 7

=

121

Conturi de venituri

Profit şi pierdere

Modul specific de calcul şi impozitare a profitului în România generează la închiderea exerciţiului financiar definirea în plan teoretic a relaţiei de calcul al rezultatului contabil. În componenţa cheltuielilor corespunzătoare veniturilor realizate se includ şi cheltuielile cu impozitul pe profit calculat şi evidenţiat (plătit) în cursul exerciţiului. De aceea se poate aprecia că rezultatul contabil înainte de impozitare este caracterizat prin formula: Rezultatul

= Venituri 20

-

Cheltuielile

contabil

realizate

corespondente veniturilor realizate

1.5.2. Contabilitatea de raportare. Situaţiile financiare specifice temei. Prezentarea informaţiilor 

Contul de profit şi pierdere prezintă importanţă pentru o gamă largă de utilizatori de informaţie contabilă, fiecare urmărind satisfacerea propriilor nevoi informaţionale. Astfel, plecând de la contul de profit şi pierdere, investitorii şi creditorii pot să evalueze fluxurile viitoare de trezorerie ale întreprinderii. În felul acesta, investitorii pot să evalueze, cu cea mai mare exactitate, valoarea economică a întreprinderii unde sunt acţionari, iar creditorii pot să determine măsura în care întreprinderea îşi va putea rambursa datoriile. Previziunea fluxurilor de trezorerie se face prin actualizarea performanţelor  (profiturilor) trecute ale întreprinderii, iar atunci când există o corelaţie raţională între performanţele trecute şi cele viitoare, estimarea rezultatelor şi fluxurilor de trezorerie viitoare nu trebuie pusă la îndoială. Contul de rezultate poate fi utilizat şi de alte categorii de utilizatori: clienţii vor să fie informaţi asupra capacităţii în care întreprinderea le poate furniza bunurile şi serviciile de care au nevoie; sindicatele sunt interesate să examineze rezultatele în vederea negocierii de noi convenţii colective; guvernele utilizează informaţiile privind rezultatele pentru fundamentarea politicilor economice şi fiscale; managerii utilizează contul de profit şi pierdere pentru evaluarea eficacităţii resurselor consumate şi proiectarea de noi strategii de firmă. Contul de profit şi pierdere cuprinde: cifra de afaceri netă, veniturile şi cheltuielile exerciţiului, grupate după natura lor, precum şi rezultatul exerciţiului (profit sau pierdere). Cifra de afaceri netă cuprinde sumele provenind din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii ce intră în categoria activităţilor curente ale persoanei juridice, după scăderea reducerilor comerciale, a taxei pe valoarea adăugată şi a altor impozite şi taxe aferente. Cifra de afaceri, în sensul prezentelor reglementări, se calculează prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri, executarea de lucrări şi prestările de servicii şi alte venituri din exploatare, mai putin rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor. 21

VENITURI În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activităţi curente, cât şi câstigurile din orice alte surse. Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate. Activităţile curente sunt orice activităţi desfăşurate de o persoană juridică ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum şi activităţile conexe acestora. Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacţii ce sunt clar diferite de activităţile curente şi care, prin urmare, nu se aşteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat, de exemplu exproprieri sau dezastre naturale. Veniturile din activităţi curente se pot regasi sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări, comisioane, dobânzi, dividende. În contabilitate, veniturile din vânzări de bunuri se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpăratori, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiţii prevăzute în contract, care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective către clienţi. Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii: -

persoana juridică a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor;

-

persoana juridică nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi facut-o, în mod normal, în cazul deţinerii de proprietate a acestora şi nici nu mai deţine controlul efectiv asupra lor; şi

-

veniturile şi, respectiv, cheltuielile ocazionate de tranzacţie pot fi cuantificate. Veniturile din prestarea de servicii se înregistrează în contabilitate pe masura

efectuării acestora. Veniturile din dobânzi, redevenţe şi dividende se recunosc astfel: -

dobânzile se recunosc periodic, în mod proporţional, pe măsura generării venitului respectiv, pe baza contabilităţii de angajamente;

-

redevenţele se recunosc pe baza contabilităţii de angajamente, conform contractului; şi

22

-

dividendele se recunosc atunci când este stabilit dreptul acţionarului de a le încasa.

CHELTUIELI Cheltuielile unităţii reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru: -

consumuri de stocuri, lucrări executate şi servicii prestate de care beneficiază unitatea;

-

cheltuieli cu personalul;

-

executarea unor obligaţii legale sau contractuale, etc. Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice şi pot rezulta sau nu ca

urmare a desfăşurării activităţii curente a persoanei juridice. Ele nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli. Conturile sintetice de venituri şi cheltuieli se pot dezvolta pe conturi analitice, în funcţie de necesităţile impuse de anumite reglementări sau potrivit necesităţilor proprii. Cheltuielile şi veniturile determinate de operţiunile asocierilor în participaţie se contabilizează distinct de către unul din asociaţi, conform prevederilor contractului de asociere. La sfârşitul perioadei de raportare, cheltuielile si veniturile înregistrate pe naturi se transmit pe bază de decont fiecărui asociat în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie. 1.6. Interpretări şi analize financiare

Contul de profit şi pierdere face parte din situaţiile financiare de închidere a exerciţiului financiar, fiind un document contabil de sinteză, care măsoară performanţele activităţii unei firme în cursul unei perioade date. În contul de profit şi pierdere este prezentat rezultatul activităţii desfăşurate de o societate pe parcursul unui exerciţiu financiar, care poate fi profit sau pierdere. Aşa cum se cunoaşte, “obiectivul situaţiilor financiare este de a furniza informaţii despre poziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice”.

23

Modul de prezentare a contului de profit şi pierdere diferă de la o ţară la alta, după conţinutul informaţional şi după forma de prezentare. După conţinutul informaţional, distingem două, şi anume: •

cont de profit şi pierdere, cu prezentarea veniturilor şi cheltuielilor după natura lor;

•

cont de profit şi pierdere, cu prezentarea după destinaţie a cheltuielilor de exploatare

(pe funcţii ale întreprinderii). După forma de prezentare, se întâlnesc: •

sub formă de listă (verticală) care prezintă formarea din treaptă în treaptă a rezultatului

exerciţiului; •

sub formă de cont (tablou bilateral), în care cheltuielile şi pierderile sunt prezentate în

partea stângă, iar veniturile şi profitul în partea dreaptă. Modelele mai sus prezentate sunt recomandate prin Directiva a IV-a a Uniunii Europene.

Analiza structurală a rezultatelor Analiza structurală a rezultatului brut al exerciţiului are ca obiectiv stabilirea contribuţiei diferitelor tipuri de rezultate la variaţia totală a rezultatului brut, precum şi evidenţierea dinamicii lor în cursul perioadei studiate. Analiza structurală a rezultatelor se poate realiza în două moduri, şi anume: după destinaţia cheltuielilor de exploatare (pentru funcţii ale întreprinderii) şi după natura cheltuielilor de exploatare a veniturilor.

Analiza structurală a rezultatului brut al exerciţiului după destinaţia cheltuielilor de exploatare Spre deosebire de analiza structurală pe baza grupării veniturilor şi cheltuielilor după natură, această metodă de analiză, cunoscută sub denumirea de metoda “costului vânzărilor”, se bazează pe informaţii privind clasificarea cheltuielilor după funcţia sau destinaţia lor ca parte a costului vânzărilor, distribuţiei sau activităţilor administrative. Informaţiile necesare analizei structurale a rezultatului brut al exerciţiului după destinaţia cheltuielilor sunt grupate astfel: 1. Cifra de afaceri netă 24

2. Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate 3. Rezultatul operaţional (marja brută) (1-2) 4. Alte venituri de exploatare 5. Costuri de distribuţie 6. Cheltuieli generale de administraţie 7. Rezultatul exploatării (3+4-5-6) 8. Venituri financiare 9. Cheltuieli financiare 10. Rezultatul financiar (8-9) 11. Venituri extraordinare 12. Cheltuieli extraordinare 13. Rezultatul extraordinar (11-12) 14. Rezultatul brut al exerciţiului (7+10+13) Corespunzător metodei de analiză structurală a rezultatului brut al exerciţiului după destinaţia cheltuielilor de exploatare, cei mai importanţi indicatori de rezultate sunt următorii: 

Rezultatul operaţional (marja brută) , calculat ca diferenţă între cifra de afaceri netă

şi costul vânzărilor: Mb = Cifra de afaceri netă – Costul vânzărilor  Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate, denumit şi costul vânzărilor , este format din: -

costul de producţie al produselor finite vândute, lucrărilor şi serviciilor  prestate pentru terţi;



costul de cumpărare al mărfurilor vândute.

Rezultatul exploatării , determinat ca diferenţă între rezultatul operaţional, la care se

adaugă alte venituri din exploatare şi se scad cheltuielile de distribuţie, şi cheltuielile generale de administraţie: RE = (Mb + Alte venituri din exploatare) – (Cheltuieli de distribuţie + Cheltuieli generale de administraţie) 25

Rezultatul extraordinar , determinat ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile



extraordinare: Rex = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare 

Rezultatul brut al exerciţiului , respectiv suma rezultatelor din activitatea de

exploatare , financiară şi extraordinară: Rb = RE + RF + Rex

CAPITOLUL II. CONTRIBUŢII PERSONALE. PROIECT DE PERFECŢIONARE ŞI APROFUNDARE STUDIU DE CAZ CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE AL S.C. U.I. MASE PLASTICE S.A. la data de 31 decembrie 2005 Denumirea indicatorului

Nr. rd.

26

Execitiul financiar 

A

precendent 1 3154190

încheiat 2 3227668

3154190 0

3227668 0

O4 O5 O6 O7 O8

0 772908 673535 66700 120

0 763588 851645 42515 6939

O9

3320383

3189065

10 11 12 13 14 15 16

1159455 52851 51003 0 719482 545510 173972

1554186 9685 53069 0 702087 531740 170347

17 18 19 20 21 22 23

27273 27273 0 1393 1393 0 494451

117688 117688 0 0 0 0 290993

24

438685

250855

25 26

11785 43981

21726 18412

27 28 29

52061 52061 0

54043 213631 159588

30 31 32

2557969

2781751

762414 0

407314 0

33 34

0 0

0 0

35 36 37 38 39

0 0 757 0 0

0 0 265 0 3446

B

1. Cifra de afaceri netă (rd. 02 la 04) Producţia vândută ( ct.701+702+703+704+705+706+708) Venituri din vânzarea mărfurilor (ct. 707) Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete (ct.7411) 2. Variaţia stocurilor (ct. 711) Sold C Sold D 3. Producţia imobilizată (ct.721+722) 4. Alte venituri din exploatare (ct.7417+758) VENITURI DIN EXPLOATARE- TOTAL (rd.01+05-06+07+08) 5.a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile (ct.601+602) Alte cheltuieli materiale (ct.603+604+606+608) b) Alte cheltuieli din afară (cu energie şi apa) (ct.605) c) Cheltuieli privind mărfurile (ct.607) 6. Cheltuieli cu personalul (rd.15+16), din care: a) Salarii (ct. 621+641) b) Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială (ct. 645) 7. a) Amortizari şi provizioane pentru deprecierea imobilizărilor  corporale şi necorporale (rd. 18-19) a.1) Cheltuieli (ct.6811+6813) a.2) Venituri (ct.7813) 7.b) Ajustarea valorii activelor circulante (rd. 21-22) b.1) Cheltuieli (ct. 654 + 6814) b.2) Venituri (ct. 754+7814) 8. Alte cheltuieli de exploatare (rd.24 la 26) 8.1 Cheltuieli privind prestaţiile externe (ct. 611+612+613+ 614 +621+622+623+624+625+626+627+628) 8.2 Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (ct.635) 8.3 Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi activele cedate (ct 658) Ajustari privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli (rd. 2829) - Cheltuieli (ct. 6812) - Venituri (ct. 7812)

O1 O2 O3

CHELTUIELI DE EXPLOATARE- TOTAL (rd. 10 la 14+17+20+23+27)

REZULTATUL DIN EXPLOATARE - Profit  ( rd. 09-30) - Pierdere(rd.30-09) 9. Venituri din interese de participare (ct. 7613+7614+7615+7616) -din care, în cadrul grupului 10. Venituri din alte investiţii financiare şi creanţe care fac parte din activele imobilizate (ct. 7611+7612) - din care, în cadrul grupului 11. Venituri din dobânzi (ct.766) - din care, în cadrul grupului Alte venituri financiare(ct. 762+763+764+765+767+768)

27

VENITURI FINANCIARE- TOTAL (rd. 33+35+39) 12. Ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor  financiare deţinute ca active circulante (rd. 42-43) - Cheltuieli (ct. 686) - Venituri (ct. 786) 13. Cheltuieli privind dobânzile (ct.666) - din care, în cadrul grupului Alte cheltuieli financiare( ct. 663+664+665+667+668) CHELTUIELI FINANCIARE- TOTAL ( rd. 41+44+46) REZULTATUL FINANCIAR - Profit (rd.40-47) - Pierdere(rd.47-40) 14. REZULTATUL CURENT : - Profit (rd.09+40-30-47) - Pierdere (rd.30+47-09-40) 15. Venituri extraordinare (ct.771) 16. Cheltuieli extraordinare (ct. 671) 17. REZULTATUL EXTRAORDINAR - Profit  (rd.52-53) - Pierdere(rd.53-52) VENITURI TOTALE (rd. 09+40+52) CHELTUIELI TOTALE (rd. 30+47+53) 18. REZULTATUL BRUT: - Profit (rd.56-57) - Pierdere (rd.57-56) 19. IMPOZITUL PE PROFIT (ct. 691) 20. Alte cheltuieli cu impozite care nu apar în elementele de mai sus (ct. 698) 21. REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI FINANCIAR : - Profit  (rd.58-60-61) - Pierdere(rd.59+60+61)

40

757

3711

41 42 43 44 45 46

54 55 56 57 58 59 60

0 0 0 22765 0 12 22777 0 22020 740394 0 0 0 0 0 3321140 2580746 740394 0 196094

0 0 0 58909 0 31 58940 0 55229 352085 0 0 0 0 0 3192776 2840691 352085 0 57897

61

0

0

62 63

544300 0

294188 0

47 48 49 50 51 52 53

1. Informaţii complementare Contul de profit şi pierdere cuprinde: cifra de afaceri, veniturile şi cheltuielile exerciţiului, grupate după natura lor, precum şi rezultatul exerciţiului (profit). Rezultatul exerciţiului se defalcă în rezultatul curent şi rezultatul excepţional. La întocmirea contului de profit şi pierdere s-au avut în vedere următoarele reguli: -

posturile înscrise să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate;

- compensările între venituri şi cheltuieli nu sunt admise. Contul de profit şi pierdere cuprinde total sume debitoare sau creditoare ale veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor preluate din balanţa de verificare sintetică. Volumul şi structura cifrei de afaceri 28

În anul 2005 societatea a realizat o cifră de afaceri de 3.227.668 RON. În structură cifra de afaceri se compune din veniturile încasate din următoarele activităţi: - venituri din vânzarea produselor finite : 3.101.278 RON, reprezentând 96.08% din cifra de afaceri; - venituri din lucrări executate si servicii prestate : 126.390 RON , reprezentând 3.92% din cifra de afaceri. Ponderea o deţin veniturile din vânzările de produse finite. NOTE DIVERSE Înregistrarea operaţiunilor patrimoniale în contabilitate se face cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor justificative, după data de întocmire sau de intrare in unitate şi sistematic în conturi sintetice şi analitice. S-a verificat prin sondaj exactitatea preluării în balanţa de verificare a soldurilor şi rulajelor din conturile sintetice neconstatându-se diferenţe. Societatea a preluat în mod corect soldurile şi sumele totale din balanţa de verificare sintetică in situaţiile financiare pe anul 2005. Contul de profit şi pierdere s-a întocmit în conformitate cu realitatea datelor din contabilitate, privind perioada de raportare.

2. Programul de verificare a funcţionării procedurilor interne Pentru întocmirea documentelor justificative la nivelul S.C. U.I. MASE PLASTICE S.A. se utilizează sistemul informatic CIEL . Acesta permite: - o gestiune completă a terţilor : fişe de clienti şi furnizori, urmărire clienţi, editare scrisori clienţi; - crearea unui număr nelimitat de jurnale - configurabile ca tip de vânzare, cumpărare, trezorerie sau operaţiuni diverse; - patru moduri de culegere complet automatizată: culegere facturi clienţi/ furnizori, culegere încasări/ plăţi; - două moduri de culegere asistată: standard şi multiplă;

29

- crearea, modificarea şi căutarea unui cont după cod sau după denumire; - pre-poziţionarea automată a debitului sau a creditului în funcţie de tipul de jurnal sau tipul de cont; - calcul automat TVA; - consultare pe parcursul culegerii a listei de înregistrări, a Cărţii Mari, a planului contabil; - operaţiuni periodice; - evidenţă carnete cecuri. - rapoarte trimestriale - Bilanţ, rezultate financiare, cont de profit şi pierdere, situaţia patrimoniului, decont TVA, rapoarte de gestiune: Solduri Intermediare de Gestiune. Documentele justificative sunt supuse înainte de a fi înregistrate, operaţiunilor de sortare, evaluare şi control. În baza documentelor justificative se întocmesc note de contabilitate, care se introduc o singură dată, programul întocmind apoi jurnalele, balanţa de verificare, Cartea mare, bilanţ. Evidenţa analitică se desfăşoară pe baza aceloraşi documente justificative în cadrul fiecărui cont sintetic de materiale, clienţi, furnizori, etc. urmând ca fiecare sold sintetic să fie verificat prin balanţa analitică. Evidenţa contabilă în partidă dublă asigură înregistrarea cronologică şi sistematică a tuturor operaţiunilor simultan în debitul şi creditul conturilor, denumite conturi corespondente; stabilirea totalului sumelor debitoare şi creditoare cât şi a soldului final al fiecărui cont, întocmirea lunară a balanţei de verificare, prezentarea situaţiei patrimoniale şi a rezultatelor obţinute, a veniturilor, cheltuielilor şi profitului prin contul de profit şi pierdere. Din categoria documentelor justificative primare utilizate de societate se menţionează: -

pentru materiale - note de recepţie şi constatare de diferenţe, bon de consum, avize de

însoţire marfă; -

pentru mijloace băneşti şi decontări - chitanţă fiscală, factură

-

pentru salarii şi alte drepturi de personal – stat de salarii, listă de avans chenzinal,

ordin de deplasare; Factura ca formular cu regim special, se întocmeşte la contabilitate în baza situaţiei de lucrări emise de compartimentul tehnic.

30

Nota de intrare recepţie şi constatare de diferenţe, documentul pentru recepţia bunurilor aprovizionate. La nivelul societăţii se întocmeşte manual în două exemplare. Circulă de la: depozit – aprovizionare – compartimentul financiar contabil (aici se arhivează). Bonul de consum se întocmeşte manual în două exemplare. Circulă de la: compartimentul tehnic – gestiune pentru eliberarea cantităţilor

şi semnare - la

compartimentul financiar contabil (aici se arhivează).

3. Sinteza aprecierii controlului intern La nivelul societăţii există autocontrol realizat de personalul compartimentului contabilitate. Înaintea înregistrării operaţiei contabile de regulă se verifică dacă calculul aritmetic din document sau jurnal este corect, dacă documentul de intrare în gestiune respectiv nota de intrare recepţie are la bază date reale preluate din factura furnizorului. În scopul asigurării că nu există anomalii sau pentru descoperirea acestora efectuează controale de detectare, de exemplu: confruntările cu banca, confruntările balanţei analitice cu cea sintetică, compararea inventarului fizic cu inventarul permanent.

4. Programul de control al conturilor Pentru a da o imagine fidelă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor  obţinute trebuie respectate regulile privind evaluarea şi principiile contabile. Metodele de evaluare adoptate de unitatea patrimonială sunt aceleaşi în tot cursul exerciţiului dar şi de la un exerciţiu la altul. Principiile contabile avute la bază în controlul conturilor au fost: -

principiul prudenţei, potrivit căruia nu este admisă supraevaluarea elementelor de

activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor, ţinând cont de deprecierile, riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior; -

principiul permanenţei metodelor, care conduce la continuitatea aplicării regulilor şi

normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea;

31

-

principiul independenţei exerciţiului, care presupune delimitarea în timp a veniturilor 

şi cheltuielilor aferente activităţii unităţii patrimoniale pe măsura angajării acestora şi trecerii lor la rezultatul exerciţiului la care se referă; -

principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere a unui exerciţiu care trebuie să

corespundă cu bilanţul de închidere a exercuţiului precedent; -

principiul necompensării, potrivit căruia elementele de activ şi pasiv, trebuie să fie

evaluate şi înregistrate în contabilitate, nefiind admisă compensarea între posturile de activ şi cele de pasiv ale bilanţului, precum şi între veniturile şi cheltuielile din contul de rezultate. Metodologia de control constă in procedeele de cercetare, cunoaştere a activităţii economice şi financiare şi anume: studiul general probabil asupra activităţii ce se controlează; controlul documentar - contabil, analiza economico-financiară, controlul prin sondaj. Controlul documentar contabil este procedeul de stabilire a realităţii, legalităţii şi eficienţei operaţiilor şi activităţii economice şi financiare, prin examinarea documentelor  primare şi centralizatoare a înregistrărilor în evidenţa contabilă, a situaţiilor contabile şi bilanţurilor.

Obiective si întindere Capitol : Salarii Obiectivele auditului Întindere 1. Verificarea sumelor din statul de ianuarie plată

februarie iunie august

32

2. Verificarea totalului ştatelor de plată

iulie septembrie 3. Verificarea înregistrării statului de ianuarie salarii februarie aprilie 4. Verificarea dacă se face analiza ianuarie conturilor de salarii februarie august

Capitol : Cumpărări Obiectivele auditului Întindere 1. Verificarea secvenţei numerice a 3 secvenţe din lunile ianuarie, februarie, bunurilor recepţionate pe lista recepţiilor  aprilie, decembrie 2. Verificarea dacă factura este cuprinsă 1-3 in jurnalul de cumpărări

secvenţe

din

lunile

ianuarie,

februarie, aprilie, decembrie

3. Selecţionarea câtorva facturi şi 1-3

secvenţe

din

lunile

ianuarie,

verificarea dacă ele corespund la o februarie, aprilie, decembrie recepţie efectivă 4. Verificarea modului cum se efectuează

1-3

5. Verificarea modului in care se 1-3 regulat

analiza

din

lunile

ianuarie,

februarie, aprilie, decembrie

controlul operativ de facturare

realizează

secvenţe

secvenţe

din

lunile

contului februarie, aprilie, decembrie

furnizori, analiză ce nu a scos in relief  anomalii 6. Verificare contabilităţii câtorva facturi

1-3 secvenţe din lunile ianuarie, 33

ianuarie,

februarie, aprilie, decembrie

Capitol : Balanţa Pentru verificarea exactităţii înregistrării corecte în contabilitate a operaţiunilor  patrimoniale se întocmeşte lunar balanţa de verificare. La data de 31 decembrie 2005 situaţia soldurilor finale redate în balanţa de verificare este următoarea: SIMBOL CONT

DENUMIRE CONT

SOLD FINAL Debitoare

101* 106* 117 121* 129* 151* 167* 168* 205* 211* 212* 2131 2132 2133 214 267* 280* 281* 301* 3028 303 345* 401* 411* 419* 421* 423* 425* 431* 437* 441* 442* 444*

CAPITAL REZERVE REZULTATUL REPORTAT PROFIT SI PIRDERE REPARTIZAREA PROFITULUI PROV. PT. RISCURI SI CHELT. IMPRUMUTURI SI DATORII ASIMILATE DOBINZI AFERENTE IMPRUM. ASIM. CONCESIUNI,BREVETE,ALTE DREPT. TERENURI SI AMENAJARI CONSTRUCTII ECHIP. TEHN. APAR. SI INST. DE MAS. SI CONTROL MIJLOACE DE TRANSPORT MOBILIER, AP. BIROTICA, ECHIP PROT CREANTE IMOBILIZATE AMORTIZARI IMOB. NECORPORALE AMORTIZARI IMOB. CORPORALE MATERII PRIME ALTE MATERIALE CONSUMABILE MATERIALE DE NAT. OB. DE INVENTAR PRODUSE FINITE FURNIZORI CLIENTI CLIENTI CREDITORI PERSONAL SALARII DATORATE PERSONAL,AJUTOARE DATORATE AVANSURI PERSONAL ASIGURARI SOCIALE AJUTOR DE SOMAJ IMPOZITUL PE PROFIT TAXA PE VALOAREA ADAUGATA IMPOZITUL PE SALARII

34

294.188,28 2.937.81 74.476,00 470.870,00 127.823,48 890,00 206.992,66 7.713,12 100.700,47 66.975,68 2.218,98 13.107,65 23.961,93 204.054,84 -

Creditoare 362.500,00 62.713,62 276.584,03 194.188,28 106.103,24 82.976,98 10.416,55 1.099,94 158.207,19 6.857,45 588,24 12.546,00 18.528,38 1.573,03 41.288,05 4.041,67 3.962,80

446* 447* 448* 457* 462* 471* 512* 518* 519* 531* 532* 542*

ALTE IMPOZITE SI TAXE FONDURI SPECIALE TAXE SI VARS. ALTE DATORII CU BUGETUL ST. DIVIDENDE DE PLATIT CREDITORI DIVERSI CHELT. INREG. IN AVANS CONTURI CURENTE LA BANCI DOBANZI CREDITE BANCARE PE TERMEN S. CASA ALTE VALORI AVANSURI DE TREORERIE

TOTAL BALANTA

10.416,55 67.485,39 1.097,41 2.898,00 8.737,60

1.687.545,85

774,90 111.816,03 450,00 3.812,99 126.514,73 -

1.687.545,85

Capitol : Conturi de venituri şi cheltuieli S-a urmărit corespondenţa cu posturile din contul de profit şi pierdere, compararea diferitelor categorii de venituri şi cheltuieli cu exerciţiul precedent.

Foaie de lucru Cumpărări. Furnizori 1. Verificarea secvenţei numerice a bunurilor recepţionate pe lista recepţiilor  S-au verificat notele de intrare recepţie nr. 5482; 5493; 5504 din ianuarie 2005; notele de intrare recepţie nr. 5513; 5514; 5522 din februarie 2005; notele de intrare recepţie nr. 5556; 5560; 5571 din aprilie 2005 şi notele de intrare recepţie nr. 5880; 5884; 5886 din decembrie 2005. 2. Verificarea dacă factura este cuprinsă în jurnalul cumpărărilor  S-au verificat prin sondaj facturile de cumpărări materiale dacă sunt cuprinse în jurnalul de cumpărări, neconstatându-se omisiuni. S-au urmărit facturile astfel: - în luna ianuarie facturile : nr. 9822163/10.01.2005 furnizor – S.C. Firos SA; nr. 1620725/28.01.2005 furnizor- S.C. Arnaud Romania Chemicals S.R.L; - in luna februarie facturile : nr. 9822394/10.02.2005 furnizor – S.C. Firos SA;

35

- în luna aprilie facturile : nr. 0697859/01.04.2005 furnizor : S.C. Arnaud Romania Chemicals S.R.L; nr. 3363283/05.04.2005 furnizor : S.C. Geva Serv Consult SRL; nr. 5152494/13.04.2005 furnizor : S.C. Terom SA; - în luna decembrie facturile : nr. 1291701/09.12.2005 furnizor : S.C. Ceramica SA; nr. 2361505/13.12.2005 furnizor : S.C. Firos SRL; nr. 0677108/13.12.2005 S.C. Triton SRL. 3. Verificarea unor recepţii dacă corespund notelor de intrare recepţie: S-a urmărit prin sondaj dacă sunt întocmite corect notele de intrare recepţie, dacă au preluat în mod corect poziţiile din facturile de cumpărări. S-au verificat următoarele note de intrare recepţie şi corespunzător şi facturile, astfel: - în luna ianuarie : nota de intrare recepţie nr. 5483/10.01.2005 furnizor S.C. Firos SA corespunde cu factura de cumpărare preluând-se cele două poziţii din factură; nota de intrare recepţie nr. 5506/ 28.01.2005 corespunde cu factura furnizorului S.C. Arnaud Romania Chemicals S.R.L. Aceeaşi modalitate s-a aplicat şi pentru notele de intrare recepţie şi corespunzător  pentru facurile menţionate la punctele 1 şi 2. S-au efectuat calcule aritmetice la fiecare docuument ce a stat la baza cumpărărilor, prin sondaj. S-a urmărit concordanţa cu jurnalul de cumpărări şi cu balanţa de verificare. Notele de intrare recepţie sunt corect contabilizate în conturile de furnizori şi respectiv de materii prime, materiale şi T.V.A deductibil.

Foaie de lucru Vânzări. Clienţi S-au examinat prin sondaj facturile emise de societate astfel: - luna ianuarie 2005 Factura 4561851/11.01.2005

valoare

3.213,00 RON

Factura 4561852/24.01.2005

valoare

110.251,00 RON

Factura 4561853/24.01.2005

valoare

110.251,00 RON

Factura 4561854/31.01.2005

valoare

105.69 RON

36

Suma totală a vânzărilor în luna ianuarie a fost de 3.318,69. Această sumă corespunde cu jurnalul de vânzări şi cu rulajul debitor al contului 4111- ”Clienţi” din balanţa de verificare. - luna februarie 2005 Factura 4561855/ 02.02.2005

valoare

1.232,27 RON

Factura 4561856/ 15.02.2005

valoare

7.261,38 RON

Factura 4561857/ 18.02.2005

valoare

856,80 RON

Valoarea totală a vânzărilor pe luna februarie a fost de 9350.45 RON. S-au examinat facturile precum şi contabilizarea lor, în debitul contului 4111 „Clienţi” şi in creditul conturilor 701 „Venituri din vânzarea produselor finite” şi 4427 „T.V.A. colectată”. - luna martie 2004 : S-au emis 11 facturi. Total clienţi în această lună : 335.062,52 RON. S-a verificat concordanţa cu balanţa de verificare. - luna iulie 2004 : s-au examinat documentele justificative supuse vânzării ( 1 factura), s-au efectuat calcule aritmetice precum si verificarea cu contabilitatea. Rulajul în sumă de 1.130,50 RON concordă cu soldul şi balanţa de verificare sintetică. - luna decembrie 2005 S-au examinat următoarele facturi: Factura 4561913/12.12.2005

valoare

50,33 RON

Totalul facturilor emise în luna decembrie corespunde cu jurnalul de vânzări şi cu rulajele contului 4111”Clienţi”; venituri şi T.V.A colectată din balanţa de verificare. Pentru clienţi există fişe de cont pentru operaţiuni diverse.

Foaie de lucru Plăţi personal Suma salariilor brute cuvenite personalului societăţii variază de la o luna la alta în funcţie de lucrările executate. În perioada ianuarie- decembrie 2005, veniturile brute realizate de de salariaţi (inclusiv de colaboratori) se prezintă astfel:

37

_____________________________________________________________________  Luna

Nr. total

total venituri

de salariaţi

brute (RON)

ianuarie

35

27.717,80

februarie

35

30.371,87

martie

38

35.997,31

aprilie

49

54.095,77

mai

46

33.979,98

iunie

40

33.527,39

iulie

42

33.509,00

august

73

58.451,88

septembrie

81

65.274,00

octombrie

78

64.705,00

noiembrie

56

41.297,00

decembrie

47

42.312,00

TOTAL

.

.

521.239,00

Se constată că toate sumele plătite sunt corect contabilizate. Avansurile la salarii sunt contabilizate si deduse corect din sumele totale. Prin calcule aritmetice s-au verificat sumele totale din ştatele de plată.

Foaie de lucru Cheltuieli Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura lor, care se grupează astfel: -

cheltuieli de exploatare

-

cheltuieli financiare

-

cheltuieli excepţionale

Cheltuielile de exploatare

38

La 31 decembrie 2005, cheltuielile de exploatare erau în valoare de 2.781.751,00 RON, din care cheltuieli : - privind consumurile de materii prime

1.368.380 RON

- privind materialele consumabile

185.806 RON

- privind obiectele de inventar

10.438 RON

- privind energia, apa

53.069 RON

- privind întreţinerea şi reparaţiile

5.671 RON

- privind redevenţele şi chiriile

4.741 RON

- privind primele de asigurare

15.571 RON

- privind colaboratorii

15.516 RON

- privind comisioanele

2.600 RON

- privind protocolul, reclama şi publicitatea

8.250 RON

- privind transportul

23.607 RON

- privind telecomunicaţiile

21.206 RON

- privind lucrările şi serviciile executate de terţi

55.009 RON

- privind impozitele şi taxele

21.726 RON

- privind salariile

505.723 RON

- privind asigurările şi protecţia socială

170.347 RON

- privind amortizările şi provizioanele

331.319 RON

Cheltuielile financiare. În cadrul societăţii aceste cheltuieli sunt reprezentate de cheltuielile cu dobânzile pentru creditele bancare contractate de societate, în sumă de 58.909 RON, şi cheltuieli din diferenţe de curs valutar, în sumă de 30.58 RON. S-au verificat extrasele de cont ale băncii privind dobânzile calculate şi concordanţa cu preluarea corectă în contul 666 „Cheltuieli privind dobânzile”. Aceste cheltuieli au fost preluate corect în contul de profit şi pierdere pe anul 2005. Cheltuielile extraordinare În anul 2005 societatea nu a înregistrat cheltuieli extraordinare.

39

Foaie de lucru Venituri Venituri din exploatare Se cuprind: - veniturile din vânzarea produselor finite

3.101.278 RON

- venituri din lucrari executate şi servicii prestate - venituri din producţia de imobilzari corporale - alte venituri din exploatare

126.390 RON 42.515 RON 6.939 RON

- venituri din producţia stocată (sold debitor)

88.057 RON

S-a verificat prin sondaj contarea veniturilor in lunile ianuarie, februarie şi decembrie 2005. S-a verificat prelucrarea corectă a rulajelor totale creditoare în contul de profit şi pierdere, neconstatându-se diferenţe.

Venituri financiare La 31 decembrie 2005 veniturile financiare realizate de societate erau de 3.711 RON. Aceste venituri sunt reprezentate de veniturile din dobânzi acordate de bancă la conturile de disponibilităţi, 265 RON, si venituri din diferente de curs valutar, 3.446 RON. S-au verificat extrasele de cont din lunile aprilie, august şi decembrie şi s-a constatat că au fost preluate corect în contul 766 „Venituri din dobânzi”. Rulajele conturilor 765 si 766 sunt preluate corect în contul de profit şi pierdere.

Venituri extraordinare În anul 2005 societatea a realizat venituri extraordinare din anularea provizioanelor  privind garanţiile de bună execuţie a lucrărilor, acordate clienţilor, în valoare de 159.588 RON. Acestea au fost corect preluate în contul 781 „Venituri din provizioane pentru activitatea de exploatare”.

40

RAPORT DE AUDIT FINANCIAR  CĂTRE ACŢIONARII S.C. U.I. MASE PLASTICE S.A.

În exercitarea misiunii încredinţate de către consiliul de administraţie , vă prezentăm raportul de audit financiar asupra situaţiilor financiare încheiate la 31.12.2005, ale S.C. U.I. MASE PLASTICE S.A, cu sediul în localitatea Urziceni , judeţul Ialomiţa, înregistrată la Registrul Comerţului sub. nr. J 21/583/1993, cod unic de inregistrare: R 4365530. Am auditat contul de profit si pierdere al S.C. U.I. MASE PLASTICE S.A , încheiat la 31 decembrie 2005, anexat prezentului raport.

41

Acest cont de profit şi pierdere este întocmit sub responsabilitatea conducerii societăţii. Responsabilitatea noastră este ca pe baza auditului efectuat să ne exprimăm o opinie asupra acestui cont de profit şi pierdere în baza auditului efectuat. Auditul a fost efectuat conform Standardelor Internaţionale de Audit, adoptate de Camera Auditorilor Financiari din Romania ca norme naţionale de audit. Aceste norme cer ca auditul să fie planificat şi executat astfel încât să se obţină o asigurare rezonabilă că în situaţiile financiare anuale nu sunt anomalii semnificative. Un audit consta în a examina , pe bază de sondaje, elementele justificative care să susţină sumele şi informaţiile conţinute în situaţiile financiare anuale. Auditul constă , de asemenea , în evaluarea principiilor şi metodelor contabile folosite şi estimărilor semnificative făcute de către conducerea societăţii pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale , ca şi a prezentării de ansamblu a acestor  situaţii financiare. Noi considerăm că auditul efectuat furnizează o bază rezonabilă pentru exprimarea opiniei noastre. S-au verificat elemente posterioare închiderii bilanţului de natură să influenţeze bilanţul contabil pe anul 2005. Având la bază principiile contabile de bază s-au examinat: -

facturile de cumpărări, vânzări şi note de intrare recepţie ale perioadei posterioare

închiderii exerciţiului, pentru a verifica dacă operaţiile respective nu sunt aferente exerciţiului închis (controlul principiului independenţei exerciţiului); -

încasările posterioare închiderii pentru a verifica reacoperirea creanţelor;

-

facturile de vânzare posterioare închiderii pentru a observa că stocurile nu sunt

evaluate la o sumă superioară valorii lor de realizare sau invers. Cu prilejul diverselor verificări efectuate asupra conturilor s-au adunat elemente probante ce au permis să se afirme că bilanţul contabil , contul de profit şi pierdere încorporează date coerente, prezintă o imagine fidelă, clară şi competentă a patrimoniului, rezultatelor şi situaţiei financiare. Concluzia că situaţiile financiare redau o imagine fidelă şi completă a patrimoniului şi a rezultatelor a fost obţinută şi ca urmare a : -

ţinerii corecte şi la zi a contabilităţii;

-

existenţei inventarierii patrimoniului, a corectei valorificări a acestuia şi cuprinderii

acestui rezultat în bilanţ;

42

-

preluării corecte în balanţa de verificare a datelor din conturile sintetice şi

concordanţa dintre acestea şi conturile analitice; -

corectei evaluări a patrimoniului conform reglementărilor în vigoare;

-

întocmirea bilanţului contabil pe baza balanţei de verificarea conturilor sintetice;

-

corelării datelor din anexe cu cele din bilanţ;

-

întocmirea contului de profit şi pierdere pe baza datelor din contabilitate privind

perioada de raportare. Datorită faptului că între data întocmirii situaţiilor financiare şi data raportului nu au existat operaţiuni contabile de natură să influenţeze rezultatele anului 2005 se poate obţine o asigurare rezonabilă că elementele şi informaţiile posterioare nu sunt de natură a corecta situaţiile financiare.

Bibliografie

1. Camera Auditorilor Financiari din România, Cursul de pregătire

profesională continuă pentru auditorii financiari, Bucureşti, 2003 2. Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România,

Norme naţionale de audit, Bucureşti, 1999

3. Laurenţiu Dobroţeanu, Camelia Liliana Dobroţeanu, Audit - concepte şi

practici: abordare naţională şi internaţională, Bucureşti, Ed. Economică 2002 43