Andre Gide-Falsificatorii de Bani Porumbelul

falsificatorii de bani_Gide_OK.qxd

9/3/04

12:55 AM

biblioteca rao

Page 1


9/3/04

12:55 AM

Page 2

André Gide FALSIFICATORII ALSIFICATORII DE BANI PORUMBELUL Traducere din limba francez\ MIHAI MURGU ILEANACANTUNIARI

rao international publishing company


9/3/04

12:55 AM

Page 4

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României ANDRÉ GIDE Falsificatorii de bani / André Gide; trad.: Mihai Murgu. Porumbelul / André Gide; trad.: Ileana Cantuniari. Bucure[ti: RAO International Publishing Company, 2004 ISBN 973-576-546-2 I. Cantuniari, Ileana (trad.) II. Mihai, Murgu (trad.)

Tabel cronologic

821.133.1-31=135.I

RAO International Publishing Company Grupul Editorial RAO Str. Turda nr. 117-119, Bucure[ti, ROMÂNIA André Gide Les Faux-Monnayeurs

Copyright © Éditions Gallimard, 1925 Tous droits réservés. Le Ramier

Avan-propos de Catherine Gide Copyright © Éditions Gallimard, 2002, pour la présente édition. Tabel cronologic IRINA MA MAVRODIN VRODIN Coperta colec]iei CORNELIU ALEXANDRESCU Ilustra]ia copertei FRANCIS BACON, Personage ecrivant réflete dans un miroir

© RAO International Publishing Company, 2004 pentru versiunea `n limba român\ Tiparul executat de R.A. „Monitorul Oficial“ Bucure[ti, România 2004 ISBN 973-576-546-2

Se na[te la Paris (`n Strada Médicis, nr. 19), dintr-o familie de strict\ tradi]ie protestant\, at`t pe linie matern\ c`t [i pe linie patern\, André Gide. Tat\l este profesor universitar, specialist `n Drept, mama apar]ine marii burghezii. Locul de ba[tin\ al familiei tat\lui este Languedocul, iar al familiei mamei, Normandia. Unul dintre unchii lui André Gide este celebrul economist Charles Gide. ~nc\ din copil\rie, Gide manifest\ o sensibilitate cu totul neobi[nuit\, exacerbat\ de severa educa]ie protestant\. Fragil, nervos p`n\ la limita patologicului, are `nc\ de acum sentimentul c\ el „nu-i a[a cum s`nt ceilal]i“. 1877: Este `nscris la École Alsacienne [i apoi la liceul din Montpellier. Absenteaz\ mult de la [coal\, starea s\n\t\]ii lui fiind precar\. ~[i petrece vacan]ele la Uzès, la bunica din partea tat\lui. 1887-1890: Urmeaz\ cursuri de retoric\ [i de filosofie la Paris, dar starea s\n\t\]ii sale nu-i permite o frecven]\ regulat\ [i nici s\ le duc\ la bun sf`r[it. E perioada `n care ì cite[te cu pasiune pe Goethe, pe Schopenhauer, pe Barr ès. ~i cunoa[te pe Pierre Louÿs [i pe Paul Valéry, cu care devine prieten. 1891: ~l cunoa[te pe Mallarmé. Intr\ `n cercurile simboliste, fiind atras de estetica simbolist\. ~i cunoa[te, de asemenea, pe Barr ès [i pe Wilde. Public\ Les Public\ Les Cahiers d’Andr é Walter (Paris, Walter (Paris, L’Art indépendent), oper\ ce r\spunde `n bun\ m\sur\ – prin ermetismul ei – esteticii simboliste [i cu al c\rei personaj pare a se identifica. Apare [i Traité du Narcisse (idem). 1892: Chemat pentru serviciul militar, este reformat din cauza unei tuberculoze. Apare Les Apare Les Poésies d’An dré Walter .

1869, 22 noiembrie:


6

9/3/04

12:55 AM

Page 6

IRINA M AVRODIN Apar Le Voyage d’Urien [i La Tentative amoureuse. ~n luna octombrie, André Gide porne[te `ntr-o c\l\torie pe mare, spre Tunisia. ~nso]it de prietenul s\u, pictorul P.A. Laurens, ajunge la destina]ie bolnav [i cu sentimentul c\ via]a `ns\[i ì este amenin]at\. E cast [i obsedat de ideea p\catului, fidel iubirii pe care i-o consacr\ `nc\ de la v`rsta de cincisprezece ani uneia dintre veri[oarele sale, Madeleine Rondeaux, [i c\reia aceasta ì r\spunde `n acela[i spirit cornelian, nuan]at de elanuri mistice, sim]ind `n iubita lui nu numai o logodnic\, dar [i o sor\. Dup\ doi ani, `n 1895, se `ntoarce `n Fran]a eliberat – `n urma unei experien]e esen]iale pentru sine: iubirea homosexual\ – de vechile interdic]ii fizice [i morale, [i cu o mare sete de via]\. ~l st\p`ne[te acum certitudinea c\ nici o dorin]\ nu-i este str\in\ [i c\ exist\ o parte din fiin]a lui pe care – cunosc`nd-o `n sf`r[it – nu o va mai putea niciodat\ nega. Perioada aceasta ì va marca `ntreaga oper\. 1895: Moare mama lui André Gide. 8 octombrie – And ré Gid e se c\s\tore[t e cu veri[oar a sa Madelein e Rondeaux, dintr-o imens\ dorin]\ de comuniune spiritual\. Aceasta accept\ s\ fac\ o c\s\torie alb\. T`n\ra pereche face o c\l\torie de nunt\ `n Elve]ia, Italia, Africa de Nord. ~nc\ `n cursul acestei c\l\torii, f\cute [i `n locurile unde Gide tr\ise marea „revela]ie african\“, izbucne[te conflictul dintre cele dou\ exigen]e contrarii, care se vor manifesta chinuitor de-a lungul `ntregii existen]e a scriitorului. E o criz\ ce nu-[i va g\si niciodat\ rezolvarea altminteri dec`t prin oper\. Apare Paludes. 1897: Apare Les Nourritures terrestres, carte capital\, greu de `ncadrat `ntr-un gen (ca, de altfel, toate operele lui Gide), marc`nd o dat\ dintre cele mai importante `n g`ndirea gidian\ ( le gidisme). 1899: Apar Philoct èt e, Billets à Ang è le, Le Prométhée mal en cha`né . 1901: Apare piesa de teatru Le Roi Candaule. 1902: Apare importantul roman L’Immoraliste. 1903: Apare Prétextes. 1904: Apare piesa de teatru Saül. 1906: Apare Amyntas (text urmat de Mopsus, Feuille de rou te etc.). 1907: Apare Le Retour de l’en fant prodigue . 1893:

1893-1894:

TABEL CRONOLOGIC

7

André Gide fondeaz\ publica]ia [i editura N.R.F., `mpreun\ cu Copeau, Schlumberger, Ghéon. Apare La Porte étroi te. 1910: Apare Oscar Wilde. 1911: Apar Isabell e, Nouveau x prétext es, Dostoïe wsky d’apr è s sa correspondance. 1912: Ca redactor [i mentor al revistei [i editurii La Nouvel le Revue française (devenit\, ulterior, editura Gallimard), Gide respinge manuscrisul ce-i fusese adus de c\tre Proust ( Du cot é de chez Swann), eroare adeseori citat\ de critica literar\ [i pe care Gide `nsu[i nu [i-a putut-o niciodat\ ierta. 1913: Este deschis teatrul Le Vieux-Colombier, condus de Copeau, care devine un fel de anex\ teatral\ a editurii N.R.F. André Gide `l cunoa[te pe Roger Martin du Gard, cu care va purta o important\ coresponden]\. 1914: Public\ Les Ca ves du Vatican. Are loc ruptura cu Claudel (pe motive de moral\ religioas\). Face o c\l\torie `n Turcia. 1915-1916: Tr\ie[te o mare criz\ religioas\. 1917-1918: C\l\tore[te `n Elve]ia, apoi `n Anglia, cu prietenul s\u Marc Allégret. Profund afectat\, Madeleine, so]ia scriitorului, arde toate scrisorile pe care le primise de la Gide, `nc\ din prima tinere]e. 1919: Apare La Symphonie past orale. 1921: Este violent atacat de Henri Massis, reprezentant al catolicilor de dreapta. 1922: Apar Charles-Louis Philippe, Numquid et Tu? 1923: Se na[te Catherine, fiica lui André Gide [i a Elisabethei Van Ryssenberghe. Apare Dostoïewsky . 1924: Apar Corydon, adev\rat „tratat“ asupra homosexualit\]ii, [i Incidences. 1925: Apare singurul text intitulat de Gide „roman“: Les Faux-Monnayeurs. 1925-1926: Face o c\l\torie `n Africa. 1926: Apare Si le grain ne meu rt . 1927: Public\ Voyage au Con go. 1928: Apare Le Retour du Tchad . Se mut\ `n strada Vaneau din Paris, unde va locui p`n\ la moarte. 1929: Apar L’École des femmes, Montaigne. 1909:


8

9/3/04

12:55 AM

Page 8

IRINA M AVRODIN Apar Robert [i piesa de teatru Oedipe. Gide `[i afirm\ public simpatia pentru comunism [i pentru Uniunea Sovietic\, duc`nd [i o activitate politic\. 1934: Apare piesa Perséphone. 1935: Prezideaz\, `mpreun\ cu Malraux, primul congres `ntru ap\rarea culturii. Apare Les Nouvelles Nour ritures terrest res. 1936: Apare Genevi è ve. 1936-1937: Gide face o c\l\torie `n U.R.S.S. Public\, `n 1936, Retour de l’U.R.S.S., apoi, `n iunie 1937, Retouches à mon retour de l’U.R.S.S. Rupe cu partidul comunist. 1938: Moare so]ia scriitorului. André Gide scrie Et nunc mane t in Te, analiz\ lucid\ [i de mare cruzime a raporturilor sale cu Madeleine Rondeaux Gide. 1939: La ini]iativa lui Gide, apare Tableau de la littérature française de Corneill e à Chénier, cu o prefa]\ de Gide [i av`ndu-i drept colaboratori pe Valéry, Benda, Giraudoux, Malraux, Thibaudet etc. 1939-1940: Este publicat Jurnalul (1889-1939) lui Gide. Scriitorul condamn\ regimul de l a Vichy. Se retrage de la N.R.F., devenit\, prin Drieu de La Rochelle, colabora]ionist\. 1942-1945: St\ la Tunis, apoi la Alger. 1943: Apare Interviews imagi naires. 1946: Apare partea a doua a Jurnalulu i (1939-1942). La Sy mphonie pastorale este ecranizat\. Apare Thésée. 1947: Lui André Gide i se acord\ Premiul Nobel pentru literatur\. 1948: Apare Correspondance avec Francis Jammes. 1949-1950: André Gide apare `n dou\ filme: Via]a `ncepe mìne, d e Nicole Vedr ès, [i Cu A. Gide, de Marc Allégret. La 13 decembrie are loc premiera piesei Les Caves du Vatican (adaptare dup\ romanul lui Gide cu acela[i nume). 1949: Apare Feuillets d’au tomne. 1950: Apar Littérature engagée, ultima parte a Jurnalului (1942-1949), Correspondance avec Paul Claudel. 1951: Luni, 19 februarie, moare la Paris André Gide. Ultimele sale cuvinte au fost: „Lupta se d\ `ntotdeauna `ntre ra]iune [i opusul ei“. Este `nmorm`ntat cu slujb\ religioas\ la Cuverville, spre marea indignare a multor scriitori.

TABEL CRONOLOGIC

9

Apare postum Ainsi soit-i l. Correspondance avec Paul Valéry . 1968: Correspondance avec Roger Martin du Gard [i Correspondance avec François Mauriac.

1930:

1952:

1932-1933:

1955:

Irina Mavrodin


9/3/04

12:55 AM

Page 10

FALSIFICATORII DE BANI Traducere din limba francez\ MIHAI MURGU

Lui Roger Mart in du Gard ì dedic primul meu roman, `n semn de ad`nc\ priete nie. A.G.


9/3/04

12:55 AM

Page 12

PARTEA ~NT~I


9/3/04

12:55 AM

Page 14

Paris I Parc\ se aud pa[i pe coridor, `[i spuse Bernard. ~n\l]\ capul [i `[i `ncord\ auzul. Dar nu: tat\l [i fratele s\u aveau treab\ la Palatul de Justi]ie; mama era `ntr-o vizit\; sora, la un concert; iar mezinul, micu]ul Caloub, `n fiecare zi, dup\ ce termina [coala, se ducea `ntr-un pension. Bernard Profitendieu r\m\sese acas\, ca s\ toceasc\ pentru bacalaureat; nu mai avea `naintea lui dec`t trei s\pt\m`ni. Familia ì respecta singur\tatea; diavolul, nu. De[i Bernard `[i scosese vesta, se sufoca de c\ldur\. Fruntea-i era transpirat\. O pic\tur\ de sudoare i se prelinse de-a lungul nasului [i c\zu pe scrisoarea ce-o ]inea `n m`n\: – Seam\n \ cu o lacrim\ , g`nd i el. D ar mai bine s \ asuzi dec`t s\ pl`ngi. Da, data vorbea de la sine. Nu `nc\pea nici o `ndoial\: `ntr-adev\r, despre el, Bernard, era vorba. Scrisoarea ì era adresat\ mamei sale; o scrisoare de dragoste, veche de [aptesprezece ani; nesemnat\. – Ce `nseamn\ aceast\ ini]ial\? Un V care poate s\ fie la fel de bine un N... S-ar c\dea oare s-o `ntreb pe mama?... S\ avem `ncredere `n bunul ei gust. Am toat\ libertatea s\-mi `nchipui c\ a fost un prin]. {i ce-a[ c`[tiga afl`nd c\ s`nt fiul unui m`rlan oarecare? Ne[tiind cine ]i-e tat\, nici nu-]i mai e team\ c\ ai putea s\-i semeni. Orice investiga]ie oblig\. Din descoperirea noastr\ s\ nu re]inem dec`t c\ ne-am u[urat de-o povar\. S\ nu mai insist\m. Pentru ast\zi ajunge. Bernard `mp\turi scrisoarea. Avea acela[i format, ca [ i celelalte dou\sprezece din pachet. Erau legate cu o panglic\ roz, pe care el


16

9/3/04

12:55 AM

Page 16

ANDRÉ GIDE

nu-[i d\du osteneala s-o dezlege; o f\cu s\ alunece la loc a[a cum fusese `nainte, ca o banderol\ `n jurul teancului. Puse pachetul `n caseta din care `l scosese, [i caseta `n sertarul consolei. Sertarul nu era deschis; `[i dezv\luise secretul pe sus. Bernard fix\ la locul lor lamelele desf\cute ale capacului de lemn, p e care avea s\-l acopere cu o plac\ grea de onix. ~ncet [i cu precau]ie o l\s\ `n jos, puse deasupra dou\ candelabre de cristal [i greoaia pendul\ pe care, din simplu amuzament, tocmai o reparase. Pendula sun\ de patru ori. O potrivise exact. – D omnu l j udec\t or de inst ruc]i e [ i d omnu l a vocat, fiul lui, nu se vor `ntoarce `nainte de [ase. Am tot timpul. {i e necesar ca domnul judec\tor, c`nd va veni acas\, s\ g\seasc\ pe birou frumoasa scrisoare, `n care ì voi notifica plecarea mea. Dar `nainte de a o scrie, simt o teribil\ nevoie de a-mi limpezi pu]in g`ndurile; [i s\-l caut pe scumpul meu Olivier, ca s\ m\ asigur, fie [i provizoriu, de un cote]. Oh, prietene, pentru mine a sosit timpul s\-]i pun bun\voin]a la `ncercare, iar pentru tine s\-mi ar\]i c`t valorezi. Frumos `n prietenia noastr\ a fost faptul c\, p`n\ acum, nu ne-am servit niciodat\ unul de cel\lalt. Ei! dar un serviciu care te amuz\ c`nd `l oferi nu poate fi s`cìtor c`nd `l ceri. Problema e doar c\ Olivier nu va fi singur. At`ta pagub\, dar o s\ reu[esc eu s\-l iau la o parte. Vreau s\-l `nsp\im`nt cu calmul meu. C\ci mai ales `n situa]iile extraordinare m\ simt cel mai `n largul meu. Strada T..., unde Bernard Profitendieu locuise p`n\ `n ziua aceea, se afl\ `n imediata apropiere a parcului Luxembourg. Acolo, pe vasta alee de l`ng\ f`nt`na Médicis, obi[nuiau s\ se `nt`lneasc\ `n fiecare miercuri, `ntre patru [i [ase, c`]iva colegi de-ai lui. Se discuta art\, filozofie, sport, politic\ [i literatur\. Bernard mergea foarte repede; dar, trec`nd de poarta parcului, `l z\ri pe Olivier [i `ncetini pasul. Adunarea din ziua aceea era mai numeroas\ ca de obicei; datorit\ timpului frumos, f\r\ `ndoial\. Veniser\ [i unii pe care Bernard `nc\ nu-i cuno[tea. Fiecare dintre ace[ti tineri, de `ndat\ ce ajungea `n fa]a celorlal]i, intra `n pielea unui personaj ticluit [i `[i pierdea aproape cu des\v`r[ire naturale]ea. Olivier ro[i v\z`ndu-l pe Bernard c\ se apropie [i, p\r\sind-o destul de brusc pe o t`n\r\ cu care st\tea de vorb\, plec\ `ntr-alt\

FALSIFICATORII DE BANI

17

parte. Bernard era prietenul lui cel mai intim [i de aceea Olivier avea grij\ s\ nu lase impresia c\ l-ar c\uta cu tot dinadinsul; uneori, se pref\cea chiar c\ nu-l vede. ~nainte de a ajunge l`ng\ el, Bernard trebui s\ `nfrunte mai multe grupuri [i, cum el `nsu[i se pref\cea c\ nu-l caut\ pe Olivier, z\bovea din loc `n loc. Patru colegi de-ai s\i `l `nconjurau pe un b\rbos cu ochelari, mult mai `n v`rst\ dec`t ei [i care ]inea `n m`n\ o carte. Era Dhurmer. – Ce vrei, spune a el adres `ndu- se ` n s pecial unuia , da r v \dit `nc`ntat c\ e ascultat de to]i. Am ajuns p`n\ la pagina treizeci, f\r\ s\ g\sesc o singur\ culoare, un singur cuv`nt care s\ picteze. Vorbe[te de o femeie [i nu [tiu nici m\car dac\ rochia ei era ro[ie sau albastr\. Or, c`nd nu exist\ culori, eu pur [i simplu nu v\d nimic. {i din nevoia de a exagera, cu at`t mai mult cu c`t se sim]ea mai pu]in luat `n serios, insista: Absolut nimic. Bernard nu-l mai asculta pe cel care vorbea; socotea c\ e necuviincios s\ plece de l`ng\ ei prea repede, dar tr\gea cu urechea la al]ii care se certau `n spatele lui [i c\rora li se al\turase Olivier, dup\ ce o p\r\sise pe t`n\ra cu care discuta; unul dintre ace[tia, a[ezat pe o banc\, citea L’Action Française. C`t de grav pare Olivier Molinier `n compara]ie cu ceilal]i! De[i e unul dintre cei mai tineri. Figura sa aproape copil\reasc\ [i privirea ì dezv\luie precocitatea g`ndirii. Ro[e[te foarte u[or. E delicat. {i zadarnic se arat\ afabil cu to]i, c\ci nu [tiu ce reticen]\ secret\, ce sfial\ ì ]ine pe camarazii s\i la dis tan]\. Sufer\ din cauza asta. Dac\ n-ar fi Bernard, ar suferi [i mai mult. Molinier se oprise c`te o clip\, a[a cum face Bernard acum, `n fiecare grup; din complezen]\, dar nimic din ce aude nu-l intereseaz\. Se aplec\ peste um\rul celui care citea. Bernard, f\r\ s\ se `ntoarc\, `l auzi spun`nd: – Nu e bine pentru tine s\ cite[ti ziarele; v\d c\ ]i se urc\ s`ngele la cap. {i cel\lalt replic\ acru: – {i tu, de `ndat\ ce se vorbe[te de Maurras, te `nverze[ti. Apoi un al treilea, pe un ton zeflemitor, `ntreb\: – Articolele lui Maurras te amuz\? {i primul r\spunse:


18

9/3/04

12:55 AM

Page 18

ANDRÉ GIDE

– M\ adorm; dar consider c\ are dreptate. Apoi un al patrulea, a c\rui voce Bernard n-o recunoscu: – Tu crezi c\ tot ce nu-i plictisitor e lipsit de profunzime. Primul riposteaz\: – Iar tu crezi c\ e destul s\ fii dobitoc pentru a fi [i amuzant! – Vino, spuse `ncet Bernard, apuc`ndu- l brusc pe Olivier de bra]. ~l trase c`]iva pa[i mai `ncolo: R\spunde-mi repede; s`nt gr\bit. E adev\rat ce mi-ai spus, c\ nu dormi la acela[i etaj cu p\rin]ii t\i? – }i-am ar\tat u[ a camerei mele; d\ direct p e scar\, cu c`teva trepte mai jos de apartamentul nostru. – ~mi spuneai c\ [i fratele t\u doarme cu tine, nu? – Da, Georges. – Numai voi doi, singuri? – Da. – {i micu]ul [tie s\-[i ]in\ gura? – Da, dac\ e nevoie. Dar de ce? – Ascult\, eu am plecat de-acas\; sau, `n orice caz, voi pleca `n seara asta. Nu [tiu `nc\ unde o s\ m\ duc. M\ po]i primi la tine pentru o noapte? Olivier deveni foarte palid. Era at`t de emo]ionat, `nc`t nici nu se putea uita la Bernard: – Da, spuse, dar s\ nu vii `nainte de unsprezece. Mama coboar\ `n fiecare sear\, ca s\ ne spun\ noapte bun\ [i s\ ne `ncuie u[a cu cheia. – {i-atunci, cum facem? Olivier z`mbi: – Am [i eu o cheie. O s\ ba]i `ncet, ca s\ nu-l treze[ti pe Georges dac\ doarme. – {i portarul m\ las\ s\ trec? – O s\-l anun]. Oho, s`nt `n rela]ii foarte bune cu el! De altminteri, chiar el mi-a dat cealalt\ cheie. Pe cur`nd! Se desp\r]ir\ f\r\ s\-[i dea m`na. {i `n timp ce Bernard pleca g`ndindu-se la scrisoarea pe care voia s-o scrie, iar magistratul urma s-o g\seasc\ pe birou, c`nd se va fi `ntors acas\, Olivier, care nu dorea s\ fie v\zut c\ st\ de vorb\ numai cu Bernard, se duse la Lucien Bercail, pe care ceilal]i nu prea `l b\gau `n seam\. Lui Olivier i-ar pl\cea mult, dac\ nu l-ar prefera pe Bernard. Pe c`t este Bernard de `ntreprinz\tor, pe at`t e Lucien de timid. Se simte


19

c\ e slab; pare c\ nici nu exist\ dec`t prin inim\ [i prin inteligen]\. Rar `ndr\zne[te s\ fac\ el primul pas, dar nu mai poate de bucurie de `ndat\ ce-l vede pe Olivier apropiindu-se. Toat\ lumea b\nuie[te c\ Lucien scrie versuri; totu[i, dup\ c`te `mi dau seama, numai lui Olivier i-a dezv\luit Lucien proiectele sale. Se retraser\ am`ndoi spre cap\tul terasei. – A [ v rea, spu nea Luci en, s\ pov este sc n u i sto ria unu i p ersonaj, ci a unui loc – uite, de exemplu, istoria unei alei dintr-un parc, a[a cum e asta, s\ povestesc ce se petrece aici – de diminea]a p`n\ seara. Sosesc, `n primul r`nd, bonele cu copiii, doicile `nzorzonate cu panglici... Nu, nu... mai `ntì, oamenii aceia cenu[ii, f\r\ sex [i f\r\ v`rst\, care m\tur\ aleea, ud\ iarba, r\s\desc florile, `n sf`r[it, preg\tesc scena [i decorul `nainte de a se deschide por]ile, `n]elegi? Apoi, intrarea doicilor. Copiii se joac\ `n n isip , se cion d\ne sc; b onel e le ard c`te o pa lm\. Pe ur m\ vin [colarii din clasele mici – apoi muncitoarele. Mai s`nt [i oameni s\raci care vin s\ m\n`nce pe c`te-o banc\. Mai t`rziu, tineri care [i-au dat `nt`lnire; al]ii care se evit\ sau cei care se izoleaz\, vis\torii. Apoi mul]imea, `n momentul c`nd `ncepe muzica [i se `nchid magazinele. Elevi, ca `n clipa asta. Seara, `ndr\gosti]i care se s\rut\ sau al]ii care se despart pl`ng`nd. ~n sf`r[it, c`nd se las\ noaptea, un cuplu de b\tr`ni... {i, dintr-o dat\, un r\p\it de tob\: ora `nchiderii. Toat\ lumea iese. Piesa s-a terminat. ~n]elegi: ceva ce ]i-ar da impresia c\ totul [i toate s-au sf`r[it, impresia mor]ii... dar f\r\ s\ se vorbeasc\ de moarte, bine`n]eles. – Da, v\d foarte bine scena, spuse Olivier, care se g`ndea la Bernard [i nu ascultase un cuv`nt. – {i asta `nc\ nu e tot ul, nu e tot ul! relu \ Luci en, cu ardoare. A[ vrea, `ntr-un fel de epilog, s\ ar\t aceea[i alee, noaptea, dup\ ce toat\ lumea a plecat, pustie, mult mai frumoas\ dec`t ziua; iar marea t\cere amplific\ toate zgomotele naturii: zgomotul f`nt`nii, al v`ntului prin frunze [i c`ntecul unei p\s\ri de noapte. M-am g`ndit la `nceput c\ ar putea s\ se plimbe [i ni[te umbre, poate statui... dar cred c\ ar fi cam banal; ce p\rere ai?


20

9/3/04

12:55 AM

Page 20

ANDRÉ GIDE


– Nu, f\r\ statui, f\r\ statui, protest\ distrat Olivier; apoi, remarc`nd privirea trist\ a celuilalt: Ei, afl\, b\tr`ne, c\, dac\ reu[e[ti, va fi ceva uluitor! strig\ el, cu entuziasm.

II Nu exi st\ n ici o urm\, `n scrisori le lu i Pou ssin, de vreo obliga]ie pe care el [i-ar fi asumat-o fa]\ de p\rin]i i s\i. Mai pe urm\, n-a l\sat niciodat \ s\ se vad\ regretul c\ s-a `ndep\rtat de ei. Transplantat de bun\voie la Roma, a pierdut orice dorin]\ de a se `ntoarce, ba ch iar, parc\, orice amint ire. PAUL DESJARDINS (POUSSIN)

Domnul Profitendieu era gr\bit s\ ajung\ acas\ [i g\sea c\ domnul Molinier, colegul s\u care-l `nso]ea de-a lungul bulevardului Saint-Germain, mergea foarte `ncet. Albéric Profitendieu avusese, la Palatul de Justi]ie, o zi deosebit de `nc\rcat\: era `ngrijorat fiindc\ sim]ea o anume greutate `n partea dreapt\; la el, oboseala se r\sfr`ngea asupra ficatului, care era cam sensibil. Se g`ndea la baia ce avea s-o fac\; nimic nu-l odihnea mai bine, dup\ o zi de munc\, dec`t o baie bun\, `n vederea c\reia nu m`ncase nimic, socotind c\ este mai prudent s\ intre `n cad\, chiar dac\ apa e doar c\ldu]\, cu stomacul gol. La urma urmelor, poate c\ nu era vorba dec`t de-o prejudecat\, dar prejudec\]ile s`nt pilonii civiliza]iei. Oscar Molinier lungea pasul c`t putea [i f\cea eforturi, ca s\ se ]in\ dup\ Profitendieu, dar era mult mai scund dec`t cel\lalt [i avea picioarele mai scurte; `n plus, av`nd inima c\ptu[it\ cu gr\sime, `[i pierdea repede suflul. Profitendieu, verde `nc\ la cei cinzeci [i cinci de ani ai s\i, f\r\ burt\ [i sprinten la mers, l-ar fi p\r\sit cu drag\ inim\, dar ]inea foarte mult la convenien]e; colegul s\u era mai `n v`rst\ [i pe o treapt\ ierarhic\ mai `nalt\: ì datora respect. ~n plus, mai avea s\ se fac\ iertat [i pentru averea sa, care, de la moartea socrilor, devenise considerabil\, `n timp ce domnul Molinier n-avea

21

alt venit dec`t salariul s\u de pre[edinte de Camer\, salariu derizoriu [i dispropor]ionat de mic, `n compara]ie cu `nalta situa]ie pe care o de]inea cu o mare demnitate, destinat\ s\-i mascheze mediocritatea. Profitendieu `[i ascundea ner\bdarea; se `ntorcea spre Molinier [i-l vedea [terg`ndu-se de transpira]ie; de fapt, ceea ce-i spunea Molinier `l interesa foarte mult; numai c\ punctele lor de vedere fiind diferite, discu]ia `ncepea s\ devin\ aprins\. – Pune]i casa sub supraveghere, spunea Molinier. Cere]i rapoarte de la portar [i de la falsa servitoare, va fi foarte bine. Dar ave]i grij\ ca nu cumva, `naint`nd prea mult cu aceast\ anchet\, s\ nu sc\pa]i din mìni afacerea... Vreau s\ spun c\ ea risc\ s\ v\ duc\ mult mai departe dec`t a]i fi putut crede la `nceput. – Asemenea preocup\ri nu au nimic de-a face cu justi]ia. – Ei, haide! Haid e, prietene; [tim noi ce ar trebu i s\ fie jus ti]ia [i ce este. Facem tot ce putem, se `n]elege; dar orice am face, nu ajungem dec`t la o aproxima]ie. Cazul care v\ preocup\ acum este extrem de delicat: din cincisprezece inculpa]i sau care, mai bine zis, la un singur cuv`nt de-al dumneavoastr\, ar putea s\ fie mìne inculpa]i, nou\ s`nt minori. {i c`]iva dintre copiii ace[tia, [ti]i foarte bine, s`nt din familii c`t se poate de onorabile. Iat\ de ce consider c\ `n aceast\ `mprejurare chiar [i un singur mandat de arestare ar fi o nemaipomenit\ st`ng\cie. Ziarele partidelor vor scrie f\r\ `ndoial\ despre aceast\ afacere [i ve]i da ap\ la moar\ tuturor [antaji[tilor [i calomniatorilor. Zadarnic: `n ciuda pruden]ei dumneavoastr\, anumite nume proprii tot vor fi rostite... Nu am c\derea s\ v\ dau sfaturi [i [ti]i c\ mai degrab\ s`nt bucuros s\ ascult p\rerea dumneavoastr\, deoarece totdeauna v-am recunoscut [i apreciat vederile elevate, luciditatea [i spiritul de dreptate... Dar, `n locul dumneavoastr\, iat\ cum a[ ac]iona eu: a[ c\uta un mijloc de a pune cap\t acestui scandal, re]in`nd numai patru sau cinci instigatori... Da, [tiu, s`nt greu de dibuit; dar ce naiba! asta ne e meseria. A[ lua m\suri s\ fie `nchis apartamentul, teatrul acelor orgii, [i a[ proceda `n a[a fel `nc`t s\-i previn pe p\rin]ii acestor tineri neru[ina]i, dar f\r\ zarv\, `n secret, [i numai pentru a `mpiedica recidivele. Da, desigur, s\ fie `nchise femeile; cu asta s`nt `ntru totul de acord cu dumneavoastr\; am impresia c\ avem de-a face `n acest caz cu c`teva creaturi de o mare perversitate [i de care e foarte bine s\ cur\]\m societatea. Dar, `nc\ o dat\, nu-i aresta]i pe copii;


22

9/3/04

12:55 AM

Page 22

ANDRÉ GIDE

mul]umi]i-v\ s\-i speria]i, apoi lipi]i peste `ntreaga afacere eticheta „au ac]ionat f\r\ discern\m`nt“, iar ei s\ r\m`n\ mult\ vreme `nc\ mira]i c\ au sc\pat numai cu spaima... G`ndi]i-v\ c\ trei dintre ei nu au `nc\ paisprezece ani [i c\ p\rin]ii lor ì consider\, f\r\ discu]ie, ni[te `ngera[i puri [i inocen]i. Dar, la drept vorbind, drag\ prietene, ia s\ vedem, a[a `ntre noi, oare la v`rsta lor, nu ne st\tea [i nou\ g`ndul la femei? Se opri, mai sufocat de propria elocin]\ dec`t de mers, [i `l for]\ pe Profitendieu, pe care-l ]inea de m`nec\, s\ se opreasc\ [i el: Sau, dac\ ne g`ndeam la femei, relu\ el, era la modul ideal, mistic, religios, ca s\ zic a[a. Vede]i, copiii \[tia de ast\zi nu mai au nici un ideal... Apropo, ce mai fac ai dumneavoastr\? Bine`n]eles c\ tot ce am spus nu se refer\ la ei. {tiu c\ sub supravegherea dumneavoastr\ [i cu educa]ia ce le-o da]i, n-ave]i a v\ teme din partea lor de asemenea r\t\ciri. ~ntr-adev\r, Profitendieu n-avusese p`n\ acum dec`t motive s\ se laude cu fiii s\i, dar nu-[i f\cea iluzii: cea mai bun\ educa]ie din lume nu putea face nimic `n fa]a unor instincte rele; slav\ Domnului, copiii lui n-aveau instincte rele, a[a cum f\r\ `ndoial\ nu aveau nici copiii lui Molinier; se p \zeau deci ei singuri de rela]iile periculoase [i de lecturile proaste. C\ci la ce ajut\ s\ interzici ceea ce nu po]i `mpiedica? C\r]ile pe care nu-i dai voie s\ le citeasc\, oricum copilul le cite[te pe ascuns. ~n ceea ce-l privea, sistemul lui era mult mai simplu: nu le interzicea cititul c\r]ilor proaste, dar proceda `n a[a fel `nc`t copiii lui s\ nu aib\ poft\ s\ le citeasc\. ~n leg\tur\ cu afacerea despre care discutau, avea s\ se mai g`ndeasc\ [i promitea ca, `n orice caz, s\ nu fac\ nimic f\r\ s\-l `ncuno[tiin]eze pe Molinier. Pur [i simplu, va fi exercitat\ `n continuare o supraveghere discret\ [i, pentru c\ r\ul dura de trei luni `ntregi, putea foarte bine s\ mai continue c`teva zile sau c`teva s\pt\m`ni. ~n plus, vacan]a [colar\ avea s\-i `mpr\[tie pe delincven]i. La revedere. Profitendieu putea, `n sf`r[it, s\ gr\beasc\ pasul. De `ndat\ ce ajunse acas\, alerg\ spre baie [i deschise robinetele de la cad\. Antoine, care p`ndea `ntoarcerea st\p`nului, f\cu `n a[a fel `nc`t drumurile s\ li se `ncruci[eze pe coridor. Acest servitor credincios slujea `n cas\ de cincisprezece ani; ì v\zuse pe copii cresc`nd. Avusese prilejul s\ afle multe lucruri [i b\nuia [i mai multe, dar se f\cea c\ nu remarc\ nimic din ceea ce i se ascundea. Antoine ì era drag lui Bernard. Nu voise s\ plece


23

f\r\ a-[i lua r\mas-bun de la el. {i poate c\ din pricina m`niei ce-o `ncerca fa]\ de familie se bucura pun`ndu-l la curent pe un simplu servitor de aceast\ plecare, pe care cei apropia]i o ignorau; dar mai trebuie spus, pentru a-l justifica pe Bernard, c\ nici unul dintre ai s\i nu era atunci acas\. ~n plus, Bernard n-ar fi putut s\-[i ia r\mas-bun de la ei f\r\ ca ace[tia s\ `ncerce s\-l re]in\. Se temea de explica]ii. Lui Antoine putea s\-i spun\ pur [i simplu: „Plec“. Numai c\, f\c`nd acest lucru, ì `ntinse m`na `ntr-un mod at`t de solemn, `nc`t b\tr`nul servitor se mir\: – Domnul Bernard nu se `ntoarce la cin\? – Nici la culcare, Antoine! {i cum cel\lalt st\tea nedumerit, ne[tiind prea bine ce trebuie s\ `n]eleag\, nici dac\ trebuie s\-l `ntrebe mai multe, Bernard repet\ [i mai ap\sat: „Plec“, apoi ad\ug\: Am l\sat o scrisoare pe biroul lui... Nu se putu hot\r` s\ spun\: tata [i relu\: ... pe masa din birou. Adio! Str`ng`ndu-i m`na lui Antoine, era emo]ionat de parc\ `n aceea[i clip\ [i-ar fi luat r\mas-bun de la propriul trecut. Repet\ `n fug\: „adio“, apoi plec\, st\p`nindu-[i cu greu hohotul de pl`ns, pe care-l sim]ea `n g`t. Antoine b\nuia c\ `[i asum\ o grea r\spundere, l\s`ndu-l s\ plece – dar cum l-ar fi putut opri? De altminteri, Antoine `[i d\dea seama c\ plecarea lui Bernard este pentru `ntreaga familie un eveniment nea[teptat, monstruos, dar rolul s\u de servitor perfect ì cerea s\ nu se arate mirat de nimic. N-avea voie s\ [tie ceea ce domnul Profitendieu nu [tia. F\r\ `ndoial\ c\ ar fi putut s\-i spun\ pur [i simplu: „Domnul [tie c\ domnul Bernard a plecat?“ dar `n acest fel pierdea orice avantaj, ceea ce era foarte nepl\cut. {i `[i a[tepta st\p`nul cu mult\ ner\bdare, numai pentru a-i strecura, pe un ton neutru, deferent, [i ca o simpl\ informa]ie pe care Bernard l-ar fi `ns\rcinat s-o transmit\, aceast\ fraz\ preg\tit\ de mult\ vreme: – ~nainte de a pl eca, domnul Bernard a l\sat o scriso are pentru domnul, `n birou. Fraz\ at`t de simpl\, `nc`t risca s\ treac\ neobservat\; `n zadar c\utase ceva mai izbitor, nu g\sise nimic care s\ sune totodat\ [i firesc. ~ns\ cum lui Bernard nu i se `nt`mpla niciodat\ s\ lipseasc\, domnul Profitendieu, pe care Antoine `l observa cu coada ochiului, nu-[i putu st\p`ni o tres\rire:


24

9/3/04

12:55 AM

Page 24

ANDRÉ GIDE

– Cum adic\! ~nainte de... ~[i reg\si imediat st\p`nirea de sine; nu voia s\ par\ mirat `n fa]a unui om inferior; sentimentul superiorit\]ii sale nu-l p\r\sea niciodat\. Termin\ pe un ton foarte calm, `ntr-adev\r magistral: – Foarte bine! {i intr`nd `n cabinetul s\u: – Unde spuneai c\ e scrisoarea aceea? – Pe biroul dumneavoastr\. Intr`nd `n `nc\pere, Profitendieu v\zu, `ntr-adev\r, un plic pus foarte la vedere `n fa]a fotoliului unde obi[nuia el s\ se a[eze ca s\ scrie; numai c\ Antoine nu voia s\-l lase `n pace chiar at`t de repede, [i domnul Profitendieu nu citise `nc\ dou\ r`nduri din scrisoare, c\ `l [i auzi cioc\nind la u[\: – Am ui tat s\ v\ spun c\ v\ a[teapt\ dou\ persoan e `n salo nul cel mic. – Ce persoane? – Nu [tiu. – S`nt `mpreun\? – Nu s-ar p\rea. – {i ce mai vor de la mine? – Nu [tiu. Ziceau c\ vor s\ v\ vad\. Profitendieu sim]ea c\ `[i pierde r\bdarea: – Am mai spus-o [ i o repet c\ nu vreau ca lumea s\ vin \ s\ m\ deranjeze aici – [i mai ales la aceast\ or\; am zilele [i orele mele de primire la Tribunal... De ce i-ai l\sat s\ intre? – Spuneau c\ au s\ v\ spun\ ceva urgent. – S`nt de mult\ vreme aici? – De aproape o or\. Profitendieu f\cu vreo c`]iva pa[i prin camer\ [i `[i [terse fruntea cu palma; `n cealalt\ m`n\ ]inea scrisoarea lui Bernard. Antoine st\tea `n fa]a u[ii, demn, impasibil. ~n sf`r[it, avu bucuria s\-l vad\ pe judec\tor pierz`ndu-[i calmul [i s\-l aud\, pentru prima oar\ `n via]a lui, b\t`nd din picior [i strig`nd: – S\ fiu l\sat `n pace! S\ fiu l\sat `n pace! Spune-le c\ s`nt ocupat. S\ vin\ alt\ dat\. Abia ie[i Antoine [i Profitendieu alerg\ la u[\: – Antoine! Antoine!... {i pe urm\ du-te [i `nchide robinetele de la cad\! Parc\ de baie ì mai ardea lui! Se apropie de fereastr\ [i citi:


„Domnule, Am `n]eles `n urma unei anumite descoperiri, pe care am f\cut-o `n aceast\ dup\-amiaz\, c\ trebuie s\ `ncetez de a v\ mai considera tat\, ceea ce pentru mine e o imens\ u[urare. Sim]ind at`t de pu]in\ dragoste pentru dumneavoastr\, am crezut mult\ vreme c\ s`nt un fiu denaturat; prefer s\ [tiu c\ nu v\ s`nt fiu deloc. Socoti]i poate c\ v\ datorez recuno[tin]\ pentru c\ m-a]i tratat la fel ca pe copiii dumneavoastr\; numai c\, `n primul r`nd, am sim]it `ntotdeauna c\ v\ purta]i altfel fa]\ de ei dec`t fa]\ de mine; [i apoi v\ cunosc destul de bine pentru a [ti c\ tot ce a]i f\cut pentru mine se datora ororii dumneavoastr\ de scandal [i dorin]ei de a ascunde o situa]ie care nu v\ onoreaz\ prea mult – `n sf`r[it, pentru c\ nu putea]i face altfel. Am preferat s\ plec f\r\ s-o rev\d pe mama, deoarece m\ temeam c\, lu`ndu-mi definitiv r\mas-bun de la ea, m-a[ fi putut `nduio[a [i, de asemenea, pentru c\ s-ar fi putut sim]i, fa]\ de mine, `ntr-o situa]ie jenant\ – ceea ce mi-ar fi fost dezagreabil. M\ `ndoiesc c\ nutre[te pentru mine o prea mare afec]iune; cum am stat mai mult la pension, n-a avut c`nd s\ m\ cunoasc\, [i, pentru c\ vederea mea ì amintea de un lucru din via]a ei pe care ar fi voit s\-l uite, cred c\ m\ va vedea plec`nd cu u[urare [i cu pl\cere. Spune]i-i, dac\ ave]i curajul, c\ nu-i port pic\ pentru c\ m-a n\scut bastard; c\, dim potriv\, prefer s\ [tiu c\ nu s`nt al dumneavoastr\. (Ierta]i-m\ c\ vorbesc `n acest fel; nu am inten]ia s\ v\ insult, dar ceea ce spun v\ va permite s\ m\ dispre]ui]i [i s\ v\ sim]i]i astfel mai u[urat.) Dac\ dori]i s\ p\strez t\cerea asupra motivelor secrete care m-au f\cut s\ p\r\sesc c\minul dumneavoastr\, v\ rog s\ nu `ncerca]i s\ m\ sili]i s\ m\ `ntorc. Hot\r`rea mea de a v\ p\r\si este irevocabil\. Nu [tiu c`t v-a costat `ntre]inerea mea p`n\ la aceast\ dat\; puteam accepta s\ tr\iesc pe cheltuiala dumneavoastr\ at`ta vreme c`t nu [tiam nimic, dar e de la sine `n]eles c\ de acum `nainte prefer s\ nu mai primesc nimic de la dumneavoastr\. Ideea c\ v\ s`nt dator cu ceva `mi este insuportabil\ [i cred c\, dac\ ar fi s-o iau de la cap\t, a[ prefera mai degrab\ s\ mor de foame dec`t s\ m\ a[ez la masa dumneavoastr\. Din fericire, parc\-mi amintesc din c`te am auzit spun`ndu-se c\ mama, c`nd v-a]i c\s\torit, era mai bogat\ dec`t dumneavoastr\. S`nt deci liber s\ cred c\ n-am tr\it dec`t pe spezele ei. ~i mul]umesc [i, socotind c\ pentru rest s`ntem chit, ì cer s\ m\ uite. Ve]i g\si cum s\ explica]i gestul meu celor care se vor mira de

25


26

9/3/04

12:55 AM

Page 26

ANDRÉ GIDE plecarea mea. V\ `ng\dui s\ arunca]i toat\ vina asupra mea (de[i [tiu bine c\ nu-mi ve]i a[tepta permisiunea pentru a face acest lucru). Semnez cu ridicolul dumneavoastr\ nume, pe care a[ vrea s\ vi-l pot restitui [i s`nt ner\bd\tor s\-l dezonorez. Bernard Profitendieu P.S.: Las toate lucrurile mele lui Caloub, care, sper pentru dumneavoastr\, le va folosi mai legitim dec`t mine.“

Domnul Profitendieu se `ndrept\, cl\tin`ndu-se, spre un fotoliu [i se a[ez\. Ar fi vrut s\-[i clarifice g`ndurile, dar ideile i se `nv`rteau confuz prin cap. Mai mult, sim]ea o mic\ `n]ep\tur\ `n partea dreapt\, sub coaste; nici o `ndoial\: `ncepuse criza de ficat. Se g\se[te, oare, `n cas\ ap\ de Vichy? {i m\car dac\ s-ar fi `ntors [i so]ia sa acas\! Cum avea s-o `n[tiin]eze de fuga lui Bernard? Trebuia s\-i arate scrisoarea? E nedreapt\ aceast\ scrisoare, oribil de nedreapt\. Iar el ar trebui s\ fie mai ales indignat din pricina ei. Ar vrea s\ ia triste]ea drept indignare. Respir\ profund [i la fiecare expira]ie exclam\ un „ah! Dumnezeule!“ scurt [i slab ca un suspin. Durerea de sub coast\ i se confund\ cu triste]ea, i-o dovede[te [i i-o localizeaz\. I se pare c\ simte sup\rarea la ficat. Se arunc\ `ntr-un fotoliu [i recite[te scrisoarea lui Bernard. Ridic\ trist din umeri. ~n mod cert, aceast\ scrisoare e plin\ de cruzime fa]\ de el; dar simte `n ea mai ales dispre], sfidare, arogan]\. Niciodat\ vreunul dintre copiii lui, copiii lui adev\ra]i, n-ar fi fost capabil s\ scrie astfel, a[a cum nici el `nsu[i n-ar fi fost `n stare; o [tie prea bine, fiindc\ `n ei nu exist\ nimic din ceea ce n-ar fi putut reg\si [i `n el. Desigur, a socotit `ntotdeauna c\ trebuie s\ condamne acel altceva, aspru, ne`mbl`nzit, pe care `l sim]ea `n firea lui Bernard, [i zadarnic mai crede a[a [i acum, pentru c\ `[i d\ bine seama c\ tocmai de aceea l-a iubit, a[a cum nu-i iubise niciodat\ pe ceilal]i. De c`teva clipe se auzea `n camera de al\turi Cécile, care, `ntorc`ndu-se de la concert, se a[ezase la pian [i repeta cu obstina]ie aceea[i fraz\ dintr-o barcarol\. ~n cele din urm\, Albéric Profitendieu nu mai rezist\. ~ntredeschise u[a salonului [i, cu o voce pl`ng\rea]\, aproape implor`nd, c\ci colicele hepatice `l f\ceau acum s\ sufere groaznic ([i, de altminteri, a fost totdeauna oarecum timid cu ea):


27

– Micu]a mea Cécile, n-ai vrea s\ vezi dac\ nu e cumva `n cas\ ni[te ap\ de Vichy? Iar dac\ nu e, trimite s\ cumpere. {i dac-ai fi dr\gu]\ s\ nu mai c`n]i la pian. – E[ti bolnav? – O, nu, nu. Dar pur [ i simplu trebui e s\ reflectez pu]in p`n \ la cin\, [i muzica ta m\ deranjeaz\. {i, din gentile]e, pentru c\ suferin]a `l face cumsecade, adaug\: Era foarte dr\gu] ce c`ntai mai ‘nainte. Ce era? Dar iese `nainte de a auzi r\spunsul. De altfel, fiic\-sa, care [tie c\ el nu se pricepe deloc la muzic\ [i confund\ Vino, Poupoule cu mar[ul din Tannhäuser (cel pu]in, a[a pretinde ea), nici nu are inten]ia s\-i r\spund\. Dar iat\-l c\ iar\[i deschide u[a: – Mama nu s-a `ntors? – Nu, `nc\ nu. E absurd. Se va `ntoarce at`t de t`rziu, `nc`t el nu va mai avea timp s\-i vorbeasc\ `nainte de cin\. Ce ar putea inventa pentru a explica, provizoriu, absen]a lui Bernard? Nu putea totu[i s\ le spun\ adev\rul, s\ dezv\luie copiilor secretul u[ur\t\]ii trec\toare a mamei lor. Ah! totul era at`t de definitiv iertat, uitat, reparat. Na[terea unui ultim copil pecetluise `mp\carea dintre ei. {i dintr-o dat\ acest spectru r\zbun\tor, care apare din trecut, acest cadavru pe care valurile `l aduc... Ei! dar asta ce mai e? U[a biroului se deschide f\r\ zgomot; repede v`r\ scrisoarea `n buzunarul interior al vestonului; draperia se ridic\ u[urel. E Caloub: – T\ticule, spune-mi... Ce vrea s\ zic\ fraza asta latineasc\. Nu `n]eleg nimic din ea... – }i-am mai spus s\ nu intri f\r\ s\ ba]i la u[\. {i-apoi nu vreau s\ vii s\ m\ deranjezi a[a, hodoronc-tronc. V\d c\ te-ai obi[nuit s\ ceri mereu ajutor [i s\ te bizui pe al]ii, `n loc s\ faci un efort personal. Ieri ai venit cu o problem\ de geometrie, ast\zi e o... din cine-i fraza aia `n latin\? Caloub `ntinde caietul: – Nu ne- a spus, dar uit\- te pu]in: tu o s- o recuno [ti. Ne-a dictat-o, dar s-ar putea s-o fi scris gre[it. A[ vrea s\ [tiu m\car dac\ e corect... Domnul Profitendieu ia caietul, dar suferin]a ì e prea mare. ~l `mpinge u[urel pe copil:


28

9/3/04

12:55 AM

Page 28

ANDRÉ GIDE

– Mai t`rziu. ~ndat\ o s\ cin\m. Charles s-a `ntors acas\? – A cobor`t la el `n cabinet. (Avocatul `[i prime[te clien]ii la parter.) – Spune-i s\ vin\ p`n\ la mine. Du-te repede. Se aude soneria. ~n sf`r[it, sose[te doamna Profitendieu; se scuz\ c\ a `nt`rziat; a trebuit s\ fac\ multe vizite. Se `ntristeaz\ v\z`nd c\ so]ul ei e suferind. Ce-ar putea face pentru el? ~ntr-adev\r, arat\ foarte r\u. – N-o s\ poat\ m`nca. Vor lua masa f\r\ el. Dar dup\ cin\ ea [i copiii o s\ vin\ la el. – Bernard? – Ah! era s\ uit; prietenul lui... `l [tii, cel cu care repeta la matematic\, a venit s\-l invite la cin\. Profitendieu se sim]ea mai bine. La `nceput, se temuse c\ e prea suferind ca s\ poat\ vorbi. Totu[i, important era s\ explice dispari]ia lui Bernard. De-acum [tia ce avea de spus, oric`t de dureros ar fi fost. Se sim]ea ferm [ i hot\r`t. Singura lui team\ era c\ so]ia sa l-ar putea `ntrerupe cu pl`nsete sau cu un ]ip\t, sau c\ i s-ar putea face r\u... Dup\ o or\, ea intr\ `mpreun\ cu cei trei copii se apropie de el. O invit\ s\ se a[eze al\turi, l`ng\ fotoliul lui: – ~ncearc\ s\ te st\p`ne[ti, ì spune `n [oapt\, dar pe un ton hot\r`t, [i s\ nu sco]i un cuv`nt, m\ `n]elegi? Vom discuta dup\ aceea `ntre noi. {i `n timp ce vorbe[te, ì ]ine o m`n\ `ntre mìnile sale: – Hai, [ede]i, copii! M\ simt st`njenit c`nd v\ v\d st`nd `n picioare, `n fa]a mea, ca la un examen. O s\ v\ spun un lucru foarte trist... Bernard ne-a p\r\sit [i n-o s\-l mai vedem... O vreme. Trebuie s\ v\ aduc la cuno[tin]\ ast\zi ceea ce v-am ascuns la `nceput, din dorin]a ca voi s\-l iubi]i pe Bernard ca pe un frate; c\ci eu [i mama voastr\ `l iubim ca pe propriul copil. Dar nu e copilul nostru... [i un unchi de-al lui, un frate de-al mamei lui adev\rate, care ni l-a `ncredin]at `nainte de a muri... a venit `n seara asta [i l-a luat. Cuvintele ì s`nt urmate de o t\cere penibil\ [i se aude doar smiorc\itul lui Caloub. Fiecare a[teapt\, g`ndind c\ va mai urma ceva. Dar el face un gest cu m`na: – Acum pleca]i, dragii mei! Trebuie s\ vorbesc cu mama. Dup\ ce ei pleac\, domnul Profitendieu nu spune nimic, mult\ vreme. M`na pe care doamna Profitendieu o l\sase `ntre mìnile lui e ca moart\. Cu cealalt\, `[i duce batista la ochi. St\ cu cotul


29

proptit de masa cea mare [i `[i `ntoarce fa]a ca s\ pl`ng\. Printre hohote, Profitendieu o aude [u[otind: – Oh! c`t e[ti de crud... Oh! l-ai alungat... Mai adineauri hot\r`se s\ nu-i arate scrisoarea lui Bernard, dar `n fa]a acestei acuza]ii at`t de nedrepte, i-o `ntinde: – Uite: cite[te! – Nu pot. – Trebuie s-o cite[ti. Nu se mai g`nde[te la suferin]a lui. O urm\re[te din ochi, p`n\ c`nd termin\ de citit toat\ scrisoarea, r`nd dup\ r`nd. ~nainte, `n timp ce vorbea, abia `[i st\p`nise lacrimile; acum nu mai e nici m\car emo]ionat; `[i prive[te so]ia. Cu aceea[i voce t`nguitoare, printre hohote de pl`ns, ea [opte[te iar: – Oh! de ce i-ai vorbit despre asta... N-ar fi trebuit s\-i spui... – Dar vezi bine c\ nu i-am spus nimic... Cite[te mai bine! – Am citit bine... Dar atunci cum a descoperit? Cine i-a spus?... Cum? La asta se g`nde[te ea? Aceast\ `ntrebare `l `ntristeaz\ [i mai mult. Vai! Profitendieu simte `n mod nedeslu[it c\ g`ndurile lor o iau pe c\i diferite. {i `n timp ce ea se vait\, acuz\, revendic\, el `ncearc\ s\ `ndrepte acest spirit `nd\r\tnic spre sentimente mai cucernice: – Iat\ isp\[irea, spune el. S-a ridicat din nevoia instinctiv\ de a domina; st\ acum drept, uit`nd [i nep\s`ndu-i de durerea sa fizic\, [i pune m`na cu gravitate, cu duio[ie, cu autoritate pe um\rul lui Marguerite. {tie foarte bine c\ ea nu s-a c\it dec`t superficial de ceea ce el voise totdeauna s\ considere a fi fost o sl\biciune trec\toare; ar vrea s\-i spun\ c\ aceast\ durere, aceast\ `ncercare i-ar putea sluji ca r\scump\rare, dar caut\ `n van o formul\ care s\-l satisfac\ [i pe care ea s-o poat\ `n]elege. Um\rul lui Marguerite rezist\ la u[oara ap\sare a mìnii lui. Marguerite [tie prea bine c\ `ntotdeauna [i insuportabil pentru ea, el extrage din cele mai m\runte evenimente ale vie]ii o `nv\]\tur\ moral\, n\scut\ de fapt `n mintea lui; interpreteaz\ [i traduce totul dup\ dogma lui. Se apleac\ spre ea. Iat\ ce-ar vrea s\-i spun\: – S\rmana mea prieten\, vezi tu: dintr-un p\cat nu se poate na[te nimic bun. N-a ajutat la nimic c\ am ascuns gre[eala ta. Vai, am f\cut ce am putut pentru acest copil; l-am tratat ca pe propriul fiu. Dumnezeu ne arat\ acum c\ a fost o eroare s\ pretinzi...


30

9/3/04

12:55 AM

Page 30

ANDRÉ GIDE

Dar se opre[te chiar de la prima fraz\. {i f\r\ `ndoial\ c\ ea `n]elege aceste c`teva cuvi nte at`t de pline de sub`n]eles; f\r\ `ndoial\ c\ i-au p\truns `n inim\, deoarece iar izbucne[te `n hohote de pl`ns, mai violente dec`t la `nceput, ea, care de c`teva clipe nu mai pl`ngea; apoi se apleac\, de parc\ e gata s\ `ngenuncheze `n fa]a lui, iar el se `ncovoaie peste ea [i o sprijin\. Ce spune printre lacrimi? Se las\ `n jos p`n\ la buzele ei. Aude: – Vezi... Vezi... Ah! d e ce m-ai ier tat...? Ah! n-ar fi treb uit s \ m\ `ntorc la tine! Aproape c\-i obligat s\-i ghiceasc\ vorbele. Apoi ea tace. Nici nu poate spune mai mult. Cum s\-i fi spus c\ se sim]ea `ntemni]at\ `n virtutea pe care el i-o pretindea; c\ se sufoca; [i c\ acum nu at`t gre[eala o regret\, ci mai cu seam\ c\in]a ei? Profitendieu se ridic\: – S\rmana mea p rieten\, spune pe un ton demn [i s ever, mi se pare c\ `n seara asta e[ti pu]in cam `nd\r\tnic\. E t`rziu. Ar fi mai bine s\ mergem la culcare. O ajut\ s\ se ridice, apoi o conduce p`n\ la camera ei, o s\rut\ pe frunte, apoi se `ntoarce `n birou [i se pr\bu[e[te `ntr-un fotoliu. Lucru ciudat, criza de ficat i s-a potolit; dar se simte fr`nt. St\ cu fruntea proptit\ `n palme, prea trist ca s\ pl`ng\. Nu aude c\, de fapt, cineva bate la u[\, dar la zgomotul u[ii care se deschide, ridic\ privirea: e fiul s\u, Charles: – Am venit s\-]i spun noapte bun\. Charles se apropie. El s-a l\murit cum stau lucrurile. Vrea s\-i dea de `n]eles acest lucru. {i ar vrea s\-i dovedeasc\ mila sa, dragostea, devotamentul, dar cine-l mai crede pe un avocat: se exprim\ c`t se poate de st`ngaci sau poate devine st`ngaci tocmai pentru c\ sentimentele lui s`nt sincere. ~[i `mbr\]i[eaz\ tat\l. Felul lui insistent de a-[i pune, de a-[i sprijini capul pe um\rul tat\lui s\u `l convinge pe acesta c\ fiul s\u a `n]eles. A `n]eles at`t de bine, `nc`t iat\-l c\, ridic`ndu-[i pu]in capul, `ntreab\, cu aceea[i st`ng\cie cu care le face pe toate, dar inima-i este at`t de chinuit\, `nc`t nu se poate ab]ine s\ nu `ntrebe: – {i Caloub? ~ntrebarea e absurd\, c\ci pe c`t se deosebea Bernard de ceilal]i copii, pe at`t era de evident c\ micul Caloub era din familie. Profitendieu `l bate pe um\r: – Nu; nu, lini[te[te-te; numai Bernard.


31

Atunci Charles, senten]ios: – Dumnezeu `l alung\ pe intrus pentru c\... Dar Profitendieu `l opre[te; de ce s\-i vorbeasc\ `n felul acesta? – Taci! Tat\l [i fiul nu mai au nimic s\-[i spun\. S\-i p\r\sim, deci. ~n cur`nd, va fi ora unsprezece. S-o l\s\m pe doamna Profitendieu `n camera ei, a[ezat\ pe un scaun care nu e deloc confortabil. Nu mai pl`nge; nu se mai g`nde[te la nimic. Ar vrea [i ea s\ fug\; dar n-o va face. C`nd era cu amantul ei, tat\l lui Bernard, pe care noi n-o s\-l cunoa[tem, `[i spunea: Las\, totul e zadarnic; niciodat\ n-o s\ fii altceva dec`t o femeie cinstit\. ~i era fric\ de libertate, de crim\, de dezm\]; drept care, dup\ zece zile, s-a `ntors poc\it\ acas\. Pe bun\ dreptate p\rin]ii ei ì spuneau cu ani [i ani `n urm\: Tu nu [tii niciodat\ ce vrei. S\ ne oprim aici. Cécile a [i adormit. Caloub se uit\ cu dezn\dejde la lum`nare; nu va dura destul ca s\ poat\ termina romanul de aventuri cu care `[i omoar\ vremea de la plecarea lui Bernard. A[ fi fost curios s\ aflu ce i-o fi povestit Antoine prietenei lui, buc\t\reasa; dar nu po]i trage cu urechea peste tot. Iat\ c\ a sosit [i ora la care Bernard se duce s\-l `nt`lneasc\ pe Olivier. Nu prea [tiu unde a cinat `n seara asta [i nici m\car dac\ o fi cinat. A trecut f\r\ necazuri pe l`ng\ loja portarului; urc\ sc\rile pe furi[...

III Plenty and peace breed cowards; hardness ever Of hardiness is mother.1 SHAKESPEARE

Olivier se v`r`se `n pat, ca s\ primeasc\ s\rutul mamei sale, care, `n fiecare sear\, venea s\-i `mbr\]i[eze, `n pat, pe cei doi copii mai mici. Ar fi putut s\ se `mbrace din nou, ca s\-l `nt`mpine pe 1 „Bel[ugul [i pacea z\mislesc la[i; vitregia e-ntotdeauna / Acurajului mum\.“ (engl.).


32

9/3/04

12:55 AM

Page 32

ANDRÉ GIDE

Bernard, dar nu era sigur c\ ea nu se va `ntoarce [i se mai temea [i s\ nu-[i trezeasc\ fratele mai mic. De obicei, Georges adormea repede [i se trezea t`rziu; s-ar putea nici s\ nu observe c\ s-a petrecut ceva insolit. Auzind un fel de r`cìt discret la u[\, Olivier s\ri din pat, `[i v`r`, gr\bit, picioarele `n papuci [i alerg\ s\ deschid\. Nu era nevoie s\ aprind\ lum`narea; razele lunii luminau destul de bine camera. Olivier `l str`nse pe Bernard `n bra]e: – C`t te-am mai a[teptat! Nu-mi venea s\ cred c\ o s\ vii. P\rin]ii t\i [tiu c\ nu dormi acas\ `n seara asta? Bernard prive[te drept `naintea lui, `n `ntuneric. D\ din umeri: – Crezi c-ar fi trebuit s\ le cer voie, ce p\rere ai? Tonul vocii lui e de o ironie at`t de rece, `nc`t Olivier simte imediat c`t de absurd\ e `ntrebarea. ~nc\ nu a `n]eles c\ Bernard a plecat „pentru totdeauna“; crede c\ inten]ioneaz\ s\ se culce `n alt\ parte doar `n seara asta [i nu-[i explic\ prea bine motivul acestei tr\sn\i. ~l `ntreab\: – C`nd socote[te Bernard c\ se va `ntoarce acas\? – Niciodat\! ~n mintea lui Olivier se face lumin\. ~[i d\ mare silin]\ s\ se arate la `n\l]imea situa]iei [i s\ nu se lase surprins de nimic; totu[i: „E colosal ce faci“, ì scap\. Lui Bernard nu-i displace s\-[i uluiasc\ pu]in prietenul; [i mai ales e sensibil la admira]ia care r\zbate din aceast\ exclama]ie; dar ridic\ iar\[i din umeri. Olivier ì ia m`na; e foarte grav; `l `ntreab\ `ngrijorat: – Dar... de ce pleci? – Ei, b\tr`ne, e vo rba de probleme de fami lie. Mai mult nu-]i pot spune. {i ca s\ nu par\ prea serios, se distreaz\ f\c`nd, cu v`rful pantofului, s\ cad\ papucul pe care Olivier `l leg\na pe v`rful degetelor de la picioare, c\ci am`ndoi se a[ezaser\ pe pat. – {i unde o s\ locuie[ti? – Nu [tiu. – {i din ce-o s\ tr\ie[ti? – O s\ v\d eu. – Ai bani? – Pentru micul dejun de mìne. – {i dup\ aceea?


33

– Dup\ aceea va trebui s \ caut. Las’ c-o s\ g\ses c eu ceva. Vei vedea. O s\-]i povestesc. Olivier are pentru prietenul s\u o admira]ie imens\. {tie c\ e hot\r`t din fire; totu[i, `nc\ se mai `ndoie[te; c`nd va ajunge la cap\tul posibilit\]ilor [i c`nd, `n cur`nd, va fi `ncol]it de nevoi, nu va c\uta s\ se `ntoarc\ acas\? Bernard `l lini[te[te: va `ncerca orice mai degrab\ dec`t s\ se `ntoarc\ la ai s\i. {i cum repet\ de mai multe ori [i tot mai s\lbatic: orice – pe Olivier `l cuprinde spaima. Ar vrea s\ vorbeasc\, dar nu `ndr\zne[te. ~n cele din urm\, `ncepe, plec`ndu-[i capul [i cu o voce nesigur\: – Bernard... oricum, cred c\ n-ai inten]ia s\... Dar se opre[te. Prietenul lui `[i ridic\ privirea [i, f\r\ s\-l vad\ prea bine pe Olivier, `[i d\ seama de stinghereala lui. – S\ ce? `ntreab\ el. Ce vrei s\ spui? Vorbe[te! S\ fur? Olivier cl\tin\ din cap. Nu, nu despre asta e vorba. Deodat\ izbucne[te `n hohote de pl`ns; `l str`nge pe Bernard `n bra]e cu mi[c\ri convulsive: – Promite-mi c\ tu n-o s\ te apuci de... Bernard `l `mbr\]i[eaz\, apoi `l `mpinge r`z`nd. A `n]eles: – Asta ]i-o promit. Nu, n-o s\ fac pe pe[tele. {i adaug\: Recunoa[te totu[i c\ ar fi treaba cea mai simpl\. Dar Olivier se simte lini[tit; [tie foarte bine c\ ultimele cuvinte s`nt spuse numai din afectare [i din cinism. – {i cu examenul, ce faci? – Da, povestea asta m\ cam plictise[te. N-a[ vrea totu[i s\-l ratez. Cred c\ s`nt preg\tit, problema e mai degrab\ s\ nu fiu obosit `n ziua aceea. Trebuie s\ rezolv treaba repede. E pu]in riscant; dar... o s-o scot eu la cap\t; vei vedea. O clip\ nu-[i mai vorbir\. C\zu [i al doilea papuc. Bernard: – O s\ r\ce[ti. V`r\-te `n pat! – Nu, tu te culci `n pat. – Glume[ti! Hai, repede, `l for]eaz\ pe Olivier s\ intr e `n a[ternutul r\v\[it. – {i tu? Unde-o s\ dormi? – N-are importan]\ unde. Pe jos. ~ntr-un col]. Trebuie s\ m\ obi[nuiesc. – Nu, ascult\! Vreau s\-]i spun ceva, dar nu pot dac\ nu te simt l`ng\ mine. Vino [i tu `n pat! {i dup\ ce Bernard, care s-a dezbr\cat


34

9/3/04

12:55 AM

Page 34

ANDRÉ GIDE

`ntr-o clip\, veni l`ng\ el: {tii ce ]i-am spus data trecut\... S-a f\cut. Am fost [i eu acolo. Bernard `n]elege despre ce e vorba. ~l str`nge l`ng\ el pe prietenul care continu\: – Ei, a fl\, b \tr`n e, c\ e dezgus t\tor. E o ribil ... Du p-aceea `mi venea s\ scuip, s\ vomit, s\-mi smulg pielea de pe mine, s\ m\ omor. – Exagerezi. – Sau s-o omor pe ea... – Ea cine era? Sper m\car c\ n-ai fost imprudent. – Nu, e o dam\ pe care Dhurmer o cunoa[te bine; el mi-a prezentat-o. Dar mai ales m\ `ngre]o[a conversa]ia ei. M\ tutuia `ntruna. {i era groaznic de t`mpit\! Nu `n]eleg de ce nu se tace `n momentul acela. A[ fi vrut s\-i pun un c\lu[, s-o g`tui... – S\rmanul meu prieten! Dar trebuia, oricum, s\ te g`nde[ ti c\ Dhurmer nu-]i putea oferi dec`t o idioat\... M\car era frumoas\? – Da’ ce, `]i `nchipui c\ m-am uitat la ea? – Idiotul e[ti tu. E[ti o bomboan\ de b\iat. Hai s\ dormim! Dar m\car ai sim]it [i tu... – Fir-ar s\ fie! P\i, to cmai asta m\ dezgust\ cel mai mult: cum de totu[i am putut... `n]elegi, de parc\ a[ fi dorit-o. – Ei bine, b\tr`ne, afl\ c\ e extraordinar! – Mai bine t aci. Dac\ asta-i dragostea, eu m-am lecuit p entru mult\ vreme. – E[ti un copil. – A[ fi vrut s\ te v\d `n locul meu. – Eh, eu, [ti i [i tu c\ nu pr ea alerg dup\ ele. }i-am mai spus: a[tept aventura. A[a, la rece, asta nu-mi spune nimic. Ceea ce `nseamn\ c\, dac\ eu... – C\ dac\ tu?... – C\ dac\ ea... Adic\ nimic. S\ dormim. {i brusc ì `ntoarse spatele, `ndep\rt`ndu-se pu]in de corpul a c\rui c\ldur\ `l st`njenea. Dar Olivier, dup\ o clip\: – Spune-mi... crezi c\ Barr ès va fi ales? – Ei, fir-ar s\ fie!... Asta te doare pe tine? – Pu]in `mi pas\! Auzi... Stai s\-]i spun... Se propte[te de um\rul lui Bernard, care se `ntoarce: Frate-meu are o amant\. – Georges?


35

Cel mic, care se face c\ doarme, dar ascult\ totul, cu urechile ciulite `n `ntuneric, auzindu-[i numele, `[i ]ine r\suflarea. – E[ti nebun! M\ refeream la Vincent. (Mai mare dec`t Olivier, Vincent a terminat primii ani de medicin\.) – }i-a spus el? – Nu. Am aflat f\r\ ca el s\ b\nuiasc\. P\rin]ii mei nu [tiu nimic. – {i ce-ar spune dac\ ar afla? – Nu [tiu. Mama ar fi disperat\. Tata i-ar cere s-o rup\ cu ea sau s-o ia de nevast\. – Ei, fir-ar s\ fie! Burghezii cinsti]i nu `n]eleg c\ po]i fi cinstit [i altfel dec`t ei. {i cum de-ai aflat? – Iat\ cum: de c`tva timp Vincent iese noaptea, dup\ ce p\rin]ii mei se culc\. Nu face zgomot c`nd coboar\, dar eu ì recunosc pa[ii `n strad\. S\pt\m`na trecut\, cred c\ mar]i, noaptea era at`t de cald\, c\ nu puteam s\ stau `n pat. M-am a[ezat deci la fereastr\ ca s\ mai respir [i eu. {i-am auzit u[a de jos deschiz`ndu-se [i `nchiz`ndu-se. M-am aplecat [i, c`nd a trecut pe sub felinar, l-am recunoscut pe Vincent. Era dup\ dou\sprezece noaptea. Asta a fost prima oar\. Vreau s\ spun: prima oar\ c`nd `l observam. Dar de atunci, afl`nd eu cum stau lucrurile, st\team la p`nd\ – dar numai a[a, f\r\ s\ vreau – [i aproape `n fiecare noapte `l auzeam ie[ind. El are cheia lui [i tata [i mama i-au aranjat `n fosta noastr\ camer\, a lui Georges [i a mea, un cabinet de consulta]ii, pentru c`nd va avea clientel\. Camera lui e al\turea, `n st`nga vestibulului, `n timp ce restul apartamentului e la dreapta. A[a c\ poate ie[i [i intra c`nd vrea, f\r\ s\ se [tie. De obicei, eu nu-l aud c`nd se `ntoarce, dar alalt\ieri, luni sear\, nu [tiu ce aveam; m\ g`ndeam la proiectul de revist\ al lui Dhurmer... Nu puteam s\ dorm. {i am auzit voci pe scar\; m\ g`ndeam c\ e Vincent. – {i ce o r\ er a? `nt reb\ Ber nard, nu at`t din dorin]a de a afla ora, c`t pentru a ar\ta c\ e interesat. – Cam trei di minea]a, mi se pare. M-am ri dicat [i mi-am li pit urechea de u[\. Vincent discuta cu o femeie. Sau, mai degrab\, vorbea numai ea. – {i-atunci de unde [tii c\ era chiar el? C\ to]i locatarii trec prin fa]a u[ii tale. – E-adev\rat [i uneor i m\ deranjeaz\ groaznic fii ndc\ mai ales la orele t`rzii fac mare t\mb\l\u c`nd urc\; ì doare undeva de


36

9/3/04

12:55 AM

Page 36

ANDRÉ GIDE

oamenii care dorm!... Numai c\ de data asta nu putea fi dec`t el; o auzeam pe femeie repet`ndu-i numele. Spunea... `h! mi-e [i sc`rb\ s\ spun... – Hai, d\-i drumul! – ~i spunea: „Vincent, iubitul meu, dr agostea mea, ah! nu m \ p\r\si]i!“ – ~i vorbea cu „dumneavoastr\“? – Da. Nu-i a[a c\-i foarte curios? – Zi mai departe! – „Acum nu mai ave]i dreptul s\ m\ p\r\si]i. Ce-a]i vrea s\ ajung? Unde a]i vrea s\ m\ duc? Spune]i-mi ceva! Vorbi]i-mi!“ – {i ì spunea din nou pe nume [i repeta: „Iubitul meu, iubitul meu“, cu o voce din ce `n ce mai trist\ [i din ce `n ce mai sc\zut\. Apoi am auzit un zgomot (probabil c\ ea s-a aruncat `n genunchi). – {i el nu r\spundea nimic? – Probabil c\ el urcase ultimele trepte; am auzit u[a apartamentului `nchiz`ndu-se. Dup\ aceea ea a r\mas mult\ vreme acolo, cam pe l`ng\ u[a mea. O auzeam pl`ng`nd. – Ar fi trebuit s\-i deschizi. – N-am `ndr\znit. Vincent ar fi fost furios dac\ ar fi [tiut c\ s`nt la curent cu toate pove[tile lui. {i nici n-a[ fi [tiut ce s\-i spun. Bernard se `ntoarse spre Olivier: – ~n locul t\u, eu i-a[ fi deschis. – Da, fir-ar s \ fie, tu e[ ti ` ntotdeauna `ndr\zne]. Faci to t ce-]i trece prin cap. – E un repro[? – Nu, te invidiez. – {i [tii cine era femeia aceea? – De unde s\ [tiu? Noapte bun\! – Ia spune... e[ti sigur c\ Georges nu ne-a auzit? [opte[te Bernard la urechea lui Olivier. Stau am`ndoi un moment la p`nd\. – Nu. Doarme, reia Olivier cu tonul lui obi [nuit; de altminteri, nici n-ar fi `n]eles. {tii ce l-a `ntrebat zilele trecute pe tata?... De ce... De data asta Georges nu mai rezist\; se ridic\ pe jum\tate din pat [i, t\indu-i vorba fratelui s\u: – T`mpitule, strig\, n-ai v\zut c\ am f\cut-o dinadins?... P\i, ce dracu’, am auzit tot ce-a]i spus mai adineauri; [i nici nu v\d de ce trebuie s\ r\m`ne]i cu gura c\scat\. ~n ceea ce-l prive[te pe Vincent, le


37

[tiam pe toate de mult\ vreme. Da’ acum, pui[orilor, vorbi]i mai `ncet c\ mi-e somn. Sau t\ce]i. Olivier se `ntoarce cu fa]a spre perete. Bernard, care nu doarme, se uit\ prin odaia ce `n lumina lunii parc\-i mai mare. La drept vorbind, abia o cunoa[te. Olivier nu st\ niciodat\ aici `n timpul zilei. {i `n pu]inele ocazii c`nd Bernard a venit la el, s-au `nt`lnit `n apartamentul de sus. Razele lunii atingeau acum picioarele patului `n care, `n sf`r[it, Georges adormise; a auzit aproape tot ce povestise fratele s\u; are la ce s\ viseze. Deasupra patului lui Georges deslu[e[te o mic\ etajer\, cu dou\ rafturi, pe care s`nt a[ezate c\r]ile de [coal\. Pe o mas\, l`ng\ patul lui Olivier, Bernard z\re[te o carte de format mare. ~ntinde m`na [i o ia ca s\-i vad\ titlul: – Tocqueville; dar c`nd s-o pun\ la loc, cartea cade [i zgomotul `l treze[te pe Olivier. – Ce, te-ai apucat acum s\-l cite[ti pe Tocqueville? – Mi-a `mprumutat-o Dubac. – {i-]i place? – E cam plicticos. Dar are [i lucruri foarte bune. – Ascult\! Ce faci tu mìne? A doua zi fiind joi, liceenii au liber. Bernard se g`nde[te c\, eventual, s-ar putea `nt`lni cu prietenul s\u. Inten]ioneaz\ s\ nu mai mearg\ la liceu; [i pretinde c\ s-ar putea lipsi de ultimele lec]ii [i c\ va reu[i s\ `nve]e singur pentru examen. – Mìne, spune Olivier, la unsprezece, m\ duc la gara Saint-Lazare, la trenul de Dieppe, s\-l a[tept pe unchiul meu Édouard, care se `ntoarce din Anglia. Dup\-amiaz\, pe la trei, m\ `nt`lnesc cu Dhurmer la Luvru. ~n restul timpului trebuie s\ `nv\]. – Cine-i unchiul Édouard? – E un frate vitreg de-al mamei. E plecat de vreo [ase luni [i eu abia `l cunosc; dar `mi place foarte mult. Nu [tie c\ vin s\-l `nt`mpin [i mi-e team\ c\ n-o s\-l recunosc. Nu seam\n\ deloc cu ceilal]i din familie; e un om deosebit. – {i ce face? – Scrie. I-am citit aproape toate c\r]ile; dar de mult n-a mai publicat nimic. – Scrie romane? – Da; un fel de romane. – {i de ce nu mi-ai vorbit niciodat\ de el?


38

9/3/04

12:55 AM

Page 38

ANDRÉ GIDE

– Pentru c\ ai fi vrut s\-i cite[ti c\r]ile; [i dac\ nu ]i-ar fi pl\cut... – Ei hai, spune p`n\ la cap\t! – Ei bine, m-ar fi sup\rat. Asta-i. – {i de ce spui c\-i un om deosebit? – Nu prea [tiu. }i-am spus c\ abia `l cunosc. E mai mult un presentiment. ~mi dau seama c\ se intereseaz\ de multe lucruri care nu-i intereseaz\ pe p\rin]ii mei [i c\ po]i vorbi cu el despre orice. S-a `nt`mplat odat\, cu pu]in timp `nainte de plecarea lui; luase masa la noi; [i `n timp ce vorbea cu tata, l-am sim]it c\ mereu se uita la mine, [i asta m\ cam st`njenea; tocmai voiam s\ ies din camer\ – eram `n sufragerie [i to]i st\teau de vorb\ la cafea; iar el a `nceput s\-l `ntrebe pe tata `n leg\tur\ cu mine, ceea ce m-a st`njenit [i mai mult; [i deodat\ tata se ridic\ s-aduc\ versurile pe care tocmai le scrisesem [i pe care fusesem at`t de idiot s\ i le ar\t. – Versuri de-ale tale? – Bine`n]eles; doar le [tii; s`nt versur ile despre care s puneai c\ seam\n\ cu Balconul. {tiam c\ nu fac dou\ parale sau, `n orice caz nu mare lucru, [i eram foarte nec\jit de ideea tatei. O clip\, `n timp ce tata c\uta versurile acelea, am r\mas numai noi doi `n sufragerie, unchiul Édouard [i cu mine, [i sim]eam cum m\ fac ro[u ca focul; nu [tiam ce s\-i spun; a[a c\ m\ uitam pe pere]i – ca [i el de altfel; a `nceput s\-[i r\suceasc\ o ]igar\, apoi, a[a, ca s\ m\ scoat\ din `ncurc\tur\, pentru c\ a v\zut c\ ro[esc, s-a ridicat [i s-a dus s\ priveasc\ pe fereastr\. Fluiera. {i deodat\ `mi zice: „Eu s`nt [i mai st`njenit dec`t tine“. Dar cred c\ o spunea numai din amabilitate. ~n sf`r[it intr\ tata; ì d\ versurile mele unchiului Édouard, care `ncepe s\ le citeasc\. Eram at`t de enervat, `nc`t, dac\ mi-ar fi f\cut complimente cred c\ l-a[ fi `njurat. Evident c\ tata tocmai asta a[tepta – complimente; [i cum unchiul nu spunea nimic, a `ntrebat: „Ei, ce p\rere ai?“ Iar unchiul ì spune r`z`nd: „Mi-e jen\ s\ vorbesc fa]\ de tine“. Atunci tata a ie[it, r`z`nd [i el. {i c`nd am r\mas din nou singuri, mi-a spus c\ socotea versurile mele foarte proaste; numai c\ mie asta mi-a f\cut pl\cere; [i m-a bucurat mai mult c`nd mi-a ar\tat cu degetul dou\ versuri, singurele care `mi pl\ceau din tot poemul, m-a privit z`mbind [i mi-a spus: „Astea s`nt bune“. Nu-i a[a c\ e nemaipomenit? {i dac-ai [ti pe ce ton mi-a vorbit! L-a[ fi s\rutat. Pe urm\, mi-a spus c\ eroarea mea consta `n faptul c\


39

porneam de la o idee, [i nu m\ l\sam `ndeajuns condus de cuvinte. La `nceput, nu l-am `n]eles prea bine; dar acum cred c\ [tiu ce voia s\ spun\ – [i c\ are dreptate. O s\-]i explic asta alt\ dat\. – Acum `n]eleg de ce vrei s\-l `nt`mpini. – Ei, ce ]i- am povestit acum e nimic [i nici nu [tiu de ce ]i-am povestit. Ne-am mai spus atunci `nc\ multe alte lucruri. – La unsprezece [i jum\tate ai spus? Dar de unde [tii c\ va sosi cu trenul acela? – Pentr u c\ i-a scris mamei o carte po[tal\; [i am veri ficat `n Mersul trenurilor. – O s\ iei masa cu el? – O, nu, la pr `nz trebuie s\ fi u acas \. Abia o s \ am timp s\-i str`ng m`na. Dar asta mi-ajunge... Ei, dar ia spune, `nainte s-adorm: c`nd te mai v\d? – Abia dup\ c`teva zile. Dup\ ce-mi rezolv problemele. – Oricum... dac-a[ putea s\ te ajut cu ceva... – S\ m\ aju]i? – Nu. C\ci nu-i vorba de- o joac\. {i mi s-ar p \rea c\ tri[ez. Somn u[or!

IV Tat\l meu era un prost, dar mama avea mult\ minte, era quietist\; era o femeie firav\ [i bl`nd\, care ade sea `mi spunea: „B\iete, tu o s\ aju ngi ` n iad “. Dar nu se am\ra deloc din pricina ast a. FONTENELLE

Nu, nu la amanta lui se ducea Vincent Molinier c`nd ie[ea pe furi[ `n fiecare sear\. De[i merge repede, s\-l urm\rim. Din cap\tul de sus al str\zii Notre-Dame-des-Champs, unde locuie[te, Vincent coboar\ p`n\ `n strada Saint-Placide, care-i `n prelungirea celei dintì; apoi `n strada du Bac, pe care se mai v\d c`]iva burghezi `nt`rzia]i. Se opre[te `n strada Babylone, `n fa]a unei u[i care se


40

9/3/04

12:55 AM

Page 40

ANDRÉ GIDE

deschide. Iat\-l la contele de Passavant. Dac\ n-ar veni des pe-aici, n-ar intra cu at`ta `ndr\zneal\ `n aceast\ cas\ fastuoas\. Lacheul care ì deschide [tie foarte bine c`t\ timiditate se ascunde sub aplombul lui pref\cut. Vincent nu-i d\ p\l\ria, [i, cu un gest afectat, o arunc\, de departe, pe un fotoliu. Totu[i, Vincent nu vine aici de mult\ vreme. Robert de Passavant, care se declar\ acum prietenul lui, este prietenul multora. Nu prea [tiu cum s-a cunoscut Vincent cu el. F\r\ `ndoial\ c\ la liceu, de[i Robert de Passavant este evident mai `n v`rst\ dec`t Vincent; nu s-au mai v\zut vreo c`]iva ani, apoi, de cur`nd, s-au `nt`lnit iar, `ntr-o sear\ c`nd, `n mod cu totul excep]ional, Olivier `[i `nso]ea fratele la teatru; `n antract, le-a oferit am`ndurora `nghe]at\; aflase `n seara aceea c\ Vincent tocmai `[i terminase externatul, c\ era nehot\r`t, ne[tiind dac\ va profesa ca intern; sincer vorbind, [tiin]ele naturale `l atr\geau mai mult dec`t medicina; dar fiind obligat s\-[i c`[tige existen]a... Pe scurt, Vincent a acceptat cu drag\ inim\ oferta remuneratorie pe care i-o f\cu pu]in dup\ aceea Robert de Passavant de a veni `n fiecare sear\ s\ aib\ grij\ de tat\l s\u, care, dup\ o opera]ie destul de grea, r\m\sese foarte sl\bit; trebuia s\ i se schimbe pansamentele, s\ i se fac\ sondaje complicate, injec]ii, `n sf`r[it, nu mai [tiu ce alte lucruri care pretindeau mìni de expert. Dar, `n afar\ de acestea, vicontele avea motivele lui secrete s\ [i-l apropie pe Vincent; iar acesta avea motivele lui s\ accepte. Motivul secret al lui Robert vom `ncerca s\-l descoperim mai pe urm\; al lui Vincent, iat\-l: avea mare [i urgent\ nevoie de bani. Dac\ e[ti un om de caracter [i dac\ o educa]ie s\n\toas\ ]i-a inculcat din timp sim]ul responsabilit\]ii, nu-i faci un copil unei femei f\r\ s\ te sim]i c`t de c`t angajat fa]\ de ea, mai cu seam\ dac\ femeia aceea [i-a p\r\sit so]ul, ca s\ te urmeze. Vincent dusese p`n\ atunci o via]\ destul de virtuoas\. Aventura lui cu Laura i se p\rea, dup\ cum b\tea v`ntul, sau monstruoas\, sau foarte fireasc\. E adesea suficient s\ faci adunarea unei anume cantit\]i de fapte, foarte simple [i fire[ti dac\ s`nt luate fiecare `n parte, pentru a ob]ine un total monstruos. ~[i spunea de nenum\rate ori acest lucru, `n timp ce se plimba de unul singur, dar cu asta nu rezolva nimic. F\r\ discu]ie c\ nu s-a g`ndit niciodat\ c\ o va `ntre]ine definitiv pe aceast\ femeie, c\s\torindu-se cu ea dup\ divor] sau tr\ind cu ea f\r\ s\ se c\s\toreasc\; era silit s\ recunoasc\ cinstit c\ nu sim]ea pentru ea o mare dragoste; dar


41

[tia c\ st\ la Paris f\r\ s\ aib\ din ce tr\i; [i c\ lui ì datora situa]ia ei disperat\: era obligat deci s\-i dea acest prim ajutor precar, pe care cu mare greutate putea s\ i-l asigure – ast\zi mai pu]in dec`t ieri, [i cu mult mai pu]in dec`t `n zilele precedente. Pentru c\ s\pt\m`na trecut\ mai avea cei cinci mii de franci pe care cu greu [i cu multe sacrificii maic\-sa ì pusese deoparte pentru a-i facilita `nceputul carierei; cei cinci mii de franci ar fi fost de ajuns, c`nd amanta lui avea s\ nasc\, pentru `ntre]inerea ei `ntr-o clinic\ [i primele nevoi ale copilului. Dar de sfatul c\rui demon ascultase el atunci? ~n g`nd, suma ì [i fusese `nm`nat\ acelei femei, c\reia ì era destinat\, [i, dac\ ar fi sustras ceva, s-ar fi sim]it vinovat – ce demon i-a [optit `ns\, `ntr-o anume sear\, c\, probabil, ar fi insuficient\? Nu, n-a fost Robert de Passavant. Robert nu spusese nimic `n aceast\ privin]\; numai c\ propunerea lui de a-l duce pe Vincent `ntr-un tripou a fost f\cut\ chiar `n seara aceea. Iar Vincent acceptase. Perfidia acelui tripou consta `n aceea c\ acolo totul se petrecea `ntre oameni de lume, `ntre amici. Robert `l prezent\ pe prietenul s\u Vincent unora [i altora. Luat pe nea[teptate, Vincent nu se putu av`nta `n joc, `n seara aceea. Avea la el o sum\ foarte mic\ [i refuz\ cele c`teva bancnote pe care vicontele se oferise s\ i le dea cu `mprumut. Dar, cum c`[tiga, regret\ c\ nu riscase mai mult [i `[i promise s\ revin\ a doua zi. – De-acum toat\ lumea de aici te cunoa[te; nu mai e nevoie s \ te `nso]esc, ì spuse Robert. Erau la Pierre de Brouville, c\ruia `n mod obi[nuit i se spunea Pedro. ~ncep`nd din acea sear\, Robert de Passavant `[i puse ma[ina la dispozi]ia noului s\u prieten. Vincent sosea pe la orele unsprezece, st\tea de vorb\ un sfert de ceas cu Robert, fum`nd o ]igar\, urca la primul etaj, unde r\m`nea cu contele c`teodat\ mai mult, alt\ dat\ mai pu]in, dup\ toanele acestuia [i dup\ cum se sim]ea mai bine sau mai prost; apoi automobilul `l ducea la Pedro `n strada Saint-Florentin, de unde `l lua dup\ o or\ [i `l conducea, nu chiar p`n\ acas\, c\ci se temea s\ nu atrag\ aten]ia alor s\i, ci p`n\ la cea mai apropiat\ r\sp`ntie. Alalt\ieri noapte, Laura Douviers, a[ezat\ pe treptele sc\rii care duce spre apartamentul familiei Molinier, `l a[teptase pe Vincent p`n\ la orele trei; abia atunci se `ntorsese acas\. De fapt, `n noaptea aceea Vincent nu fusese la Pedro. Nu mai avea ce s\ piard\. De


42

9/3/04

12:55 AM

Page 42

ANDRÉ GIDE

dou\ zile, din cei cinci mii de franci nu-i mai r\m\sese nici o centim\. O [i avertizase pe Laura; ì scrisese c\ nu mai putea face nimic pentru ea; c\ o sf\tuia s\ se `ntoarc\ la so]ul sau la tat\l ei; s\ m\rturiseasc\ tot. Numai c\ Laurei m\rturisirea i se p\rea imposibil\ [i nici nu se putea g`ndi la o asemenea eventualitate cu s`nge rece. Mustr\rile amantului nu trezeau `n ea dec`t indignare, iar aceast\ indignare n-o p\r\sea dec`t pentru a face loc disper\rii. ~n aceast\ stare o g\sise Vincent. Ea voise s\-l re]in\; el se smulsese din bra]ele ei. Desigur, trebuise s\ fac\ un efort de voin]\, pentru c\ era un om sensibil; dar fiind mai mult `nclinat spre voluptate dec`t `ndr\gostit, `[i f\cuse cu u[urin]\ din duritate o datorie. N-a r\spuns rug\min]ilor [i lacrimilor ei; [i, a[a cum Olivier, care ì auzise, i-a povestit ulterior lui Bernard, Laura a r\mas, dup\ ce Vincent a `nchis u[a `n urma lui, pr\bu[it\ pe trepte, hohotind mult\ vreme `n bezn\. De atunci, din noaptea aceea, au trecut mai bine de patruzeci [i opt de ore. Cu o sear\ `n urm\, Vincent nu s-a mai dus la Robert de Passavant, al c\rui tat\ p\rea c\ s-a `ns\n\to[it. ~n aceast\ sear\ `ns\, o telegram\ `l chemase din nou. Robert voia s\-l vad\. C`nd Vincent intr\ `n camera aceea `n care Robert st\tea de obicei, servindu-i drept birou [i fumoar, [i pe care [i-o amenajase [i `mpodobise dup\ propriul gust, Robert ì `ntinse neglijent m`na, peste um\r, f\r\ s\ se ridice. Robert scrie. E a[ezat `n fa]a unui birou acoperit cu c\r]i. ~n fa]a lui, u[a cu geamuri care d\ `n gr\din\ e deschis\ spre clarul de lun\. Vorbe[te f\r\ s\ se `ntoarc\: – {tii la ce s criu acum?... Dar n-o s\ spui nim\nui... da? ~mi promi]i?... Un manifest pentru primul num\r al revistei lui Dhurmer. Fire[te c\ n-o s\-l semnez... cu at`t mai mult cu c`t `mi fac propriul elogiu... {i apoi, fiindc\ oricum se va descoperi c\ eu s`nt cel care o comanditeaz\, prefer s\ nu se [tie prea repede c\-i s`nt [i colaborator. A[a c\ nici un cuv`nt! Dar parc\ mi-ai spus c\ t`n\rul dumitale frate scrie, nu-i a[a? Cum ziceai c\-l cheam\? – Olivier, spune Vincent. – Olivier, da, uitasem... Dar nu sta `n picioare! Ia loc `n fotoliu! Nu ]i-e frig? S\ `nchid u[a?... Mi se pare c\ face versuri, nu-i a[a? Ar trebui s\-mi aduc\ vreo c`teva. Fire[te c\ nu promit nimic... dar, oricum, m-ar mira s\ fie proaste. Fratele dumitale pare foarte


43

inteligent. {i apoi se simte c\ e foarte la curent. A[ vrea s\ stau de vorb\ cu el. Spune-i s\ vin\ pe la mine. Ce zici? Pot conta pe dumneata? Vrei o ]igar\? – ì `ntinde cutia lui de argint. – Cu pl\cere. – {i-acum ascult\-m\, Vincent; trebuie s\-]i vorbesc foarte serios. Te-ai purtat ca un copil, seara trecut\... [i eu, de altfel. Nu spun c-am gre[it duc`ndu-te la Pedro; dar m\ simt oarecum r\spunz\tor de banii pe care i-ai pierdut. ~mi spun c\ eu te-am f\cut s\-i pierzi. Nu [tiu dac\ asta se poate numi remu[care, dar `ncepe s\-mi tulbure somnul [i digestia, pe cuv`ntul meu! {i-apoi m\ g`ndesc la biata femeie de care mi-ai vorbit... Dar asta-i o alt\ poveste; nu m\ amestec; e ceva sf`nt. Ceea ce vreau s\-]i spun e c\ doresc, vreau, da, indiscutabil, s\-]i pun la dispozi]ie o sum\ echivalent\ cu aceea pe care ai pierdut-o. Cinci mii de franci, nu-i a[a? {i pe care s-o joci din nou. Aceast\ sum\, repet, consider c\ eu te-am f\cut s-o pierzi; c\ deci ]i-o datorez; a[a c\ n-ai de ce s\-mi mul]ume[ti. Mi-o restitui, dac\ vei c`[tiga. Dac\ nu, at`ta pagub\ pentru mine! Dar vom fi chit. Du-te la Pedro `n seara asta, ca [i cum nimic nu s-ar fi `nt`mplat. Vei merge cu ma[ina, care dup\ aceea se va `ntoarce aici, ca s\ m\ duc\ la Lady Griffith, unde o s\ te rog s\ vii [i dumneata. Ne-am `n]eles, nu-i a[a? Ma[ina se va `ntoarce s\ te ia de la Pedro. Deschide un sertar, din care scoate cinci mii de franci [i-i d\ lui Vincent: – Hai, repede... – {i tat\l dumitale... – Ah! am uitat s\-]i spun: a murit acum... Scoate ceasul din buzunar [i exclam\: – Ei dr\cie, ce t`rziu s-a f\cut! ~n cur`nd e miezul nop]ii! La revedere... Pleac\ repede: – Da, cam acum patru ore. Toate acestea s`nt spuse f\r\ nici o precipitare, ci, dimpotriv\, oarecum nep\s\tor. – {i nu r\mì s\... – S\-l priveghez? ` l `ntrerupe Rob ert. Nu, asta e tr eaba fratelui meu mai mic; e sus, `mpreun\ cu b\tr`na lui bon\, care se `n]elegea cu defunctul mai bine dec`t mine. {i cum Vincent continu\ s\ stea n emi[cat, reia: – Ascult\, dragu l meu prieten, n- a[ vrea s\-]i p ar cinic, dar am oroare de sentimente de comand\. Mi-am confec]ionat [i eu, `n


44

9/3/04

12:55 AM

Page 44

ANDRÉ GIDE

inim\, pentru tat\l meu, o dragoste filial\ pe m\sur\, dar care chiar de la `nceput mi-a devenit cam larg\, a[a c\ a trebuit s-o str`mtez. Toat\ via]a lui, b\tr`nul nu mi-a oferit dec`t necazuri, constr`ngeri [i nepl\ceri. {i dac\ i-a mai r\mas un dram de dragoste `n inim\, e c`t se poate de sigur c\ nu-mi era rezervat\ mie. Primele mele elanuri fa]\ de el, de pe vremea c`nd nu [tiam ce este re]inerea, nu mi-au atras dec`t bruftuluieli care m-au `nv\]at minte. Ai v\zut [i singur, c`nd `l `ngrijeai... }i-a mul]umit vreodat\? S-a uitat m\car `n treac\t la dumneata sau ]i-a z`mbit m\car o dat\? Totdeauna a crezut c\ totul i se datoreaz\. Oh! era ceea ce se nume[te un caracter. Am impresia c\ pe mama a f\cut-o s\ sufere foarte mult, de[i a iubit-o, dac\ a iubit cu adev\rat vreodat\. Cred c\ i-a f\cut pe to]i din jurul lui s\ sufere, pe oamenii din preajm\-i, cìnii, caii [i amantele; pe prieteni nu, c\ nu a avut nici unul. Era, cred, un om de mare valoare „`n patria sa“, cum se spune; dar n-am reu[it niciodat\ s\ aflu `n ce consta aceast\ valoare. Era foarte inteligent, e cert. La drept vorbind, aveam [i mai am `nc\ pentru el o anume admira]ie. Ceea ce nu `nseamn\ `ns\ c\ acum o s\-mi scot batista... c\ o s\-mi storc ni[te lacrimi... nu, nu mai s`nt copil. Hai! Pleac\ repede [i peste o or\ ne vedem la Lilian. – Cum? te sim]i jenat c\ nu e[ti `n smo ching? Ce prostie! Dar de ce? Doar vom fi singuri. Iat\, `]i promit c\ voi r\m`ne [i eu `n veston. Aprinde-]i o ]igar\ `nainte de plecare [i trimite-mi ma[ina c`t mai repede; dup\ aceea va veni s\ te ia. ~l privi pe Vincent plec`nd, ridic\ din umeri, apoi se duse `n camera lui, pentru a-[i `mbr\ca haina de sear\, care-l a[tepta `ntins\ pe o sofa. ~ntr-o camer\ de la primul etaj, b\tr`nul conte z\cea pe patul mortuar. I s-a pus un crucifix pe piept, dar s-a omis s\ i se a[eze mìnile cruci[. O barb\ de c`teva zile `ndulcea contururile b\rbiei lui voluntare. Ridurile transversale care-i br\zdau fruntea, sub p\rul cenu[iu ridicat ca o perie, p\reau mai ad`nci [i parc\ mai destinse. Ochii-i s`nt `nfunda]i sub arcadele spr`ncenelor, n\p\dite de dou\ smocuri de p\r. Tocmai pentru c\ n-o s\-l mai vedem, `l contemplu acum mai `ndelung. La c\p\tìul patului e un fotoliu pe care [edea Séraphine, b\tr`na bon\. Iat-o c\ s-a ridicat. Se apropie de o mas\ pe care o lamp\ cu ulei, de mod\ veche, lumineaz\ foarte slab


45

`nc\perea. Un abajur concentreaz\ lumina asupra c\r]ii pe care o cite[te t`n\rul Gontran... – S`nte]i obosit, domnule Gontran! A]i face mai bine s\ merge]i la culcare. Gontran ridic\ o privire foarte bl`nd\ spre Séraphine. P\rul lui blond, pe care [i-l `ndep\rteaz\ de pe frunte, ì at`rn\ `n [uvi]e peste t`mple. Are cincisprezece ani [i fa]a lui, aproape feminin\, nu exprim\ `ns\ dec`t duio[ie [i dragoste. – Da, [i tu ce faci? C\ci tu ar tr ebui s\ dormi , draga mea Fine! ~nc\ din noaptea trecut\ ai stat mereu treaz\. – Oh! eu m-am obi [nuit s\ stau d e veghe; [i-apoi am d ormit `n timpul zilei, pe c`nd dumneavoastr\... – Nu, las\! Nu m\ simt obosit. {i `m i face bine s \ stau aici, ca s\ meditez [i s\ citesc. L-am cunoscut at`t de pu]in pe tata; cred c\ l-a[ uita cu des\v`r[ire dac\ acum nu l-a[ privi bine. O s\-l veghez p`n\ se va face ziu\. Spune-mi, Fine, de c`t\ vreme e[ti la noi? – S`nt aici din anul de dinaintea na[terii dumneavoastr\; [i dumneavoastr\ ve]i avea `n cur`nd [aisprezece ani. – O ]ii bine minte pe mama? – Dac-o ]in mint e pe mama dumneavoatr\? Auzi vorb\! Asta-i ca [i cum m-a]i `ntreba dac\ [tiu cum m\ cheam\. De bun\ seam\ c\-mi aduc aminte de mama dumneavoastr\. – {i eu mi-o amint esc pu]in, dar nu prea bine... n-aveam dec`t cinci ani c`nd a murit. Spune-mi... tata st\tea de vorb\ cu ea? – Depind ea de zile. C\ci n-a fos t niciod at\ prea vorb\re] tat\l dumneavoastr\; [i nu-i pl\cea ca altul s\-i adreseze primul cuv`ntul. Dar oricum, vorbea ceva mai mult dec`t `n anii ace[tia din urm\. {i-apoi, [ti]i ce, eu cred c\ e mai bine s\ nu r\scolim amintirile [i s\-l l\s\m pe bunul Dumnezeu s\ le judece pe toate. – Crezi, `ntr-adev\r, c\ bunul Dumnezeu se va ocupa de toate astea, draga mea Fine? – P\i, cine altul, dac\ nu bunul Dumnezeu? Gontran `[i lipe[te buzele de m`na aspr\ a lui Séraphine: – {tii ce trebuie s\ faci acum? – S\ mergi s\ te culci. ~]i pr omit c\ te trezesc de `ndat\ ce se va lumina de ziu\; [i-atunci o s\ m\ duc eu la culcare. Te rog. De `ndat\ ce Séraphine `l l\s\ singur, Gontran se arunc\ `n genunchi la picioarele patului; `[i cufund\ fruntea `n a[ternut, dar


46

9/3/04

12:55 AM

Page 46

ANDRÉ GIDE


nu reu[e[te s\ pl`ng\; nici un imbold nu-i r\scole[te inima. Ochii-i r\m`n cu disperare usca]i. Atunci se ridic\. Se uit\ la fa]a aceea impasibil\. E o clip\ solemn\ [i el ar vrea s\ `ncerce un sim]\m`nt sublim [i rar, s\ aud\ o comunicare de pe cel\lalt t\r`m, s\-[i av`nte g`ndirea `n zone eterice, suprasensibile – dar g`ndirea lui r\m`ne ag\]at\ de p\m`nt. Prive[te mìnile livide de mort [i se `ntreab\ c`t\ vreme `nc\ unghiile vor mai continua s\ creasc\. E surprins v\z`nd c\ mìnile nu s`nt `ncruci[ate. Ar vrea s\ se apropie, ca s\ le `mpreune [i s\ a[eze `ntre ele crucifixul. Da, e o idee bun\. Se g`nde[te c\ Séraphine va fi foarte mirat\ c`nd va vedea mortul cu mìnile `mpreunate [i se amuz\ chiar de pe acum de uimirea ei; apoi imediat se dispre]uie[te pentru c\ acest g`nd l-a amuzat. Totu[i, se apleac\ asupra patului. Apuc\ bra]ul mortului, bra]ul cel mai `ndep\rtat de el; care e ]eap\n [i refuz\ s\ se `ndoaie. Gontran vrea s\-l for]eze, dar se mi[c\ tot corpul. Apuc\ cel\lalt bra]; \sta pare a fi mai suplu. Gontran aproape c\ reu[e[te s\ a[eze m`na la locul cuvenit; ia crucifixul [i `ncearc\ s\-l strecoare [i s\-l men]in\ `ntre degetul mare [i celelalte degete; dar contactul cu aceast\ carne rece ì provoac\ o stare de sf`r[eal\. Are impresia c\ i se va face r\u. Ar vrea s-o cheme pe Séraphine. Se `ndep\rteaz\ de pat, l\s`nd crucifixul s\ alunece pe cear[aful [ifonat, iar bra]ul s\ recad\ inert la locul de unde-l ridicase; [i `n marea lini[te funebr\, aude deodat\ un brutal „Dumnezeii Dumnezeilor“, care `l umple de spaim\, ca [i cum un altul... Se `ntoarce; dar nu: e singur. {i chiar din gura lui a ]`[nit aceast\ `njur\tur\ sonor\. Apoi se a[az\ din nou [i se cufund\ `n lectur\.

V Era un suflet [i un trup `n care nu intr\ nici un ghimpe. SAINTE-BEUVE

Lilian se ridic\ pe jum\tate [i atinse cu v`rful degetelor p\rul castaniu al lui Robert:

47

– ~ncepi s\ chele[ti, dragul meu. Fii atent: abia ai `mplinit trei zeci de ani. Calvi]ia o s\-]i vin\ foarte prost. Prea iei via]a `n serios. Robert `[i ridic\ fa]a spre ea [i o prive[te z`mbind: – Nu c`nd s`nt l`ng\ dumneata, te asigur. – I-ai spus lui Molinier s\ vin\ [i el aici? – Da; din moment ce mi-ai cerut. – {i... i-ai `mprumutat bani? – Cinci mii de franci, ]i-am spus – pe care iar o s\-i piard\ la Pedro. – Dar de ce crezi c-o s\-i piard\? – S`nt sigur. L-am v\zut din prima sear\. Joac\ anapoda. – A avut timp s\ `nve]e... Pariem c\ `n seara asta va c`[tiga? – Dac\ vrei. – Oh! dar te rog s\ nu accep]i pariul ca o peniten]\. ~mi place ca tot ce se face s\ fie f\cut f\r\ constr`ngere. – Nu te sup\ra. Ne-am `n]eles. ~n cazul `n care c`[tig\, dumitale `]i va restitui banii. Dac\ pierde, mi-i `napoiezi dumneata. ~]i convine? Ea ap\s\ pe butonul unei sonerii: – Adu-ne Tokay [i trei pahare. – {i dac\ s e `ntoarce numai cu cei cinci mii de franci, ì l\s\m lui, nu-i a[a? Adic\ dac\ nici nu pierde, nici nu c`[tig\... – Asta nu se `nt`mpl\ niciodat\. E curios `ns\ c`t de mult te interesezi de el. – E curios c\ nu-l g\se[ti interesant. – Pentru dumneata e interesant, fiindc\ e[ti `ndr\gostit\ de el. – E adev\rat, dragul meu. Dumitale `]i pot m\rturisi acest lucru. Dar nu din pricina asta m\ intereseaz\. C`nd m\ `ndr\gostesc de cineva, de obicei `ncepe s\ m\ lase rece. Reap\ru servitorul aduc`nd, pe o tav\, vinul [i paharele. – Vom bea `n primul r`nd pen tru pari u; apoi vom bea din no u `mpreun\ cu c`[tig\torul. Valetul le turn\ v in [i ei ciocnir\. – Mie, Vincent \sta al dumitale mi se pare cam plicticos. – Eh! Vincent „al meu“!... Ca [i cum nu pentru dumneata l-ai fi adus aici. {i-apoi te sf\tuiesc s\ nu mai spui peste tot c\ te plictise[te. S-ar `n]elege prea u[or de ce-l frecventezi. Robert, `ntorc`ndu-se pu]in, `[i lipi buzele de piciorul gol al lui Lilian, care [i-l retrase imediat, ascunz`ndu-[i-l sub evantaiul de l`ng\ ea.


48

9/3/04

12:55 AM

Page 48

ANDRÉ GIDE

– Ar trebui s\ ro[esc? spune el. – C`nd e[ti cu mine, nu trebuie s\ te str\duie[ti. Fiindc\ oricum n-ai reu[i. ~[i goli paharul, apoi: – M\ obligi s\-]i spun, dragul meu, c\ ai toate calit\]ile unui om de litere: e[ti vanitos, ipocrit, ambi]ios, versatil, egoist... – M\ cople[e[ti. – Da, toate astea s`nt fermec\toare. Dar n-o s\ f ii niciodat\ un bun romancier. – Pentru c\?... – Pentru c\ nu [tii s\ ascul]i. – Mi se pare c\ ascult tot ce spui dumneata. – Ei, las\; el, care nu e un literat, [tie mult mai bine s\ m\ asculte. Iar c`nd s`ntem `mpreun\, mai degrab\ eu s`nt aceea care ascult\. – Dar el aproape nici nu [tie s\ vorbeasc\. – Asta pentru c\ dumneata vorbe[t i tot timpul. Te cunosc: nu-l la[i s\ scoat\ o vorb\. – {tiu dinainte ce mi-ar putea spune. – Crezi? Cuno[ti povestea lui cu femeia aceea? – Ah! pentru mine afacerile sentimentale s`nt cele mai plicticoase. – Mie `mi place chiar [i-atunci c`nd vorbe[te despre [tiin]ele naturii. – {tiin]ele naturii s`nt [i mai plicticoase dec`t afacerile sentimentale. Am impresia c\ ]i-a ]inut o prelegere. – M \car de-a[ putea s\-]i redau ce m i-a spus ... E p asion ant, dragul meu. Mi-a povestit o gr\mad\ de lucruri despre animalele marine. Iar pe mine m-au interesat `ntotdeauna vie]uitoarele m\rii. {tiai c\ `n America se construiesc acum vapoare cu ferestre pe laturi, ca s\ po]i vedea de jur `mprejur, `n fundul oceanului? Se pare c\ e ceva minunat. Se pot vedea corali vii [i... [i... cum le zice? – madreporari, spongieri, alge, bancuri de pe[ti. Vincent spune c\ exist\ soiuri de pe[ti care mor c`nd apa devine prea s\rat\ sau mai pu]in s\rat\, `n timp ce al]ii, dimpotriv\, suport\ varia]iile de salinitate [i stau pe marginea curen]ilor, acolo unde apa devine mai pu]in s\rat\, [i-i m\n`nc\ pe primii c`nd ì las\ puterile. Ar trebui s\-l rogi s\-]i vorbeasc\... Te asigur c\ e foarte interesant. C`nd vorbe[te devine extraordinar. Nu-l


49

mai cuno[ti... Dar dumneata nu [tii s\-l faci s\ vorbeasc\... E ca atunci c`nd vor be[te despre pov estea lui cu Laura Douviers... Da, a[a o cheam\ pe femeia aceea... {tii cum a cunoscut-o? – }i-a spus? – Mi-a spus tot ul. {tii foarte bin e, fioros ule! {i ì m`ngìe fa]a cu penele evantaiului `nchis. – }i-ai putut `nchipui c\, din seara c`nd l-ai adus prima oar\ aici, a venit `n fiecare zi s\ m\ vad\? – ~n fiecare zi! Nu, `ntr-adev\r, n-a[ fi b\nuit. – ~ntr-a patra, n-a mai rezistat; mi-a povestit totul. {i dup\ aceea, `n fiecare zi mai ad\uga c`te un am\nunt. – {i nu te plictisea? E[ti fenomenal\. – }i-am spus c\-l iubesc. {i `l apuc\ de bra] cu emfaz\. – Iar el... el o iube[te pe femeia aceea? Lilian `ncepu s\ r`d\: – O iubea. – Oh! la `nceput a trebuit s\ las impresia c\ ea m\ intereseaz\ foarte mult. A trebuit chiar s\ pl`ng `mpreun\ cu el. {i totu[i eram groaznic de geloas\. Acum nu mai s`nt. S\ vezi cum a `nceput povestea; erau am`ndoi la Pau, `ntr-o cas\ de s\n\tate, un sanatoriu, unde au fost trimi[i [i unul, [i cel\lalt, fiindc\ medicii sus]ineau c\ s`nt tuberculo[i. De fapt, bolnav nu era nici unul. Am`ndoi credeau `ns\ c\ s`nt `ntr-o stare foarte grav\. ~nc\ nu se cuno[teau. S-au v\zut pentru prima oar\ odat\, c`nd s-a `nt`mplat s\ stea `ntin[i, unul l`ng\ altul, pe terasa unei gr\dini, fiecare `ntr-un [ezlong, printre al]i bolnavi care st\teau la aer, c`t era ziua de lung\, ca s\ se vindece. Cum se credeau condamna]i, [i-au b\gat `n cap c\ orice ar face, pentru ei nu poate avea nici o consecin]\. El ì repeta mereu c\ nici unul, nici cel\lalt nu mai are de tr\it dec`t o lun\; [i era prim\var\. Ea venise acolo singur\. So]ul ei e un profesora[ de francez\ `n Anglia. Ea l-a p\r\sit ca s\ vin\ la Pau. Era m\ritat\ de trei luni. El a trebuit s\ fac\ sacrificii uria[e ca s-o trimit\ acolo. ~i scria zilnic. Ea era dintr-o familie foarte onorabil\; foarte bine crescut\, foarte rezervat\, foarte timid\. Iar acolo... Nu prea [tiu ce a putut Vincent s\-i spun\, dar `ntr-a treia zi i-a m\rturisit c\, de[i s-a culcat cu so]ul ei, nu [tia `nc\ ce-i pl\cerea. – {i el ce i-a spus? – El i-a luat m`na, care at`rna al\turi de [ezlongul ei, [i [i-a lipit-o `ndelung de buze. – {i dumneata ce-ai spus c`nd ]i-a povestit toate astea?


50

9/3/04

12:55 AM

Page 50

ANDRÉ GIDE

– Eu! A fost `ngr ozito r... Imag ineaz\ -]i c\ m-a cu prin s un r`s nebun. N-am putut s\ m\ ab]in [i nici nu puteam s\ m\ mai opresc... {i-mi venise s\ r`d nu at`t de ceea ce-mi spunea, c`t de mimica interesat\ [i consternat\ pe care o compusesem anume pentru a-l convinge s\ continue. M\ temeam s\ nu par prea amuzat\. {i, la urma urmelor, totul era foarte frumos [i foarte trist. Iar el era at`t de emo]ionat `n timp ce vorbea! P`n\ atunci n-a povestit nim\nui despre aceast\ `nt`mplare. Fire[te c\ p\rin]ii lui nu [tiu nimic. – Dumneata ar trebui s\ scrii romane. – Ei d a! M\car dac\ a[ [ti `n ce l imb\!... Fiindc\ n-a[ reu[ i s\ m\ decid `ntre rus\, englez\ [i francez\. – ~n sf`r[it, `n noaptea urm\toare, s-a dus la noua sa prieten\ `n camer\ [i acolo i-a ar\tat tot ceea ce so]ul ei nu reu[ise s-o `nve]e, [i am impresia c\ a `nv\]at-o foarte bine. Numai c\ ei fiind convin[i c\ nu mai au dec`t foarte pu]in de tr\it, fire[te c\ n-au luat nici o precau]ie [i fire[te c\, dup\ pu]in timp, dragostea av`nd [i ea un cuv`nt de spus, au `nceput s\ se simt\ mult mai bine [i unul, [i cel\lalt. C`nd ea [i-a dat seama c\ e `ns\rcinat\, au r\mas am`ndoi `ncremeni]i. Asta s-a `nt`mplat luna trecut\. ~ncepuser\ c\ldurile. La Pau, vara e insuportabil\. S-au `ntors am`ndoi la Paris. So]ul ei crede c\ ea e la p\rin]ii ei, care conduc un pension pe l`ng\ Gr\dina Luxembourg; dar ea n-a avut curajul s\ dea ochii cu ei, iar ace[tia o cred la Pau; p`n\ la urm\ `ns\, se vor descoperi toate. La `nceput, Vincent a jurat c\ n-o va p\r\si: i-a propus s\ plece `mpreun\ undeva, departe, `n America sau `n Oceania. Dar aveau nevoie de bani. Tocmai atunci te-a `nt`lnit [i a `nceput s\ joace. – Mie nu mi-a povestit nimic din toate astea. – Iar eu te rog ca nu cumva s\-i spui c\ ]i-am vorbit de el!... Se opri, tr\g`nd cu urechea: – Credeam c\ e el... Mi-a spus c\ pe dr um, de la Pau l a Paris, avea impresia c\ ea o s\ `nnebuneasc\. Abia de cur`nd `n]elesese c\ e `ns\rcinat\. St\tea `n fa]a lui, `n compartiment; erau numai ei doi. De diminea]\ ea nu scosese un cuv`nt; a trebuit s\ se ocupe el singur de toate, pentru plecare; ea n-a mi[cat un deget; p\rea c\ nu mai e con[tient\ de nimic. El i-a luat mìnile `ntr-ale lui; dar ea avea o privire fix\, r\t\cit\, se uita drept `nainte, parc\ f\r\ s\-l vad\, [i buzele i se mi[cau `ntruna. S-a aplecat spre ea. Zicea: „Un


51

amant! Un amant. Am un amant“. Repeta asta pe acela[i ton; [i mereu revenea acela[i cuv`nt, de parc\ n-ar mai fi cunoscut altele... Te asigur, dragul meu, c\ atunci c`nd mi-a spus povestea asta, n-am mai avut deloc poft\ de r`s. ~n via]a mea n-am auzit ceva mai patetic. Oricum `ns\, mi-am dat seama c\, pe m\sur\ ce vorbea, se deta[a de toate acestea. S-ar fi zis c\ sentimentele-i zboar\ o dat\ cu vorbele. S-ar fi zis c\ mi-e recunosc\tor fiindc\ emo]ia mea o `nlocuie[te oarecum pe a sa. – Nu [tiu cum ai spune asta `n rus\ sau `n englez\, dar te asigur c\ `n francez\ e foarte bine. – Mul]umesc. {tiam. Abia dup\ aceea a `nceput s\-mi vorbeasc\ despre [tiin]ele naturale; iar eu am `ncercat s\-l conving c\ ar fi monstruos s\-[i sacrifice cariera pentru dragoste. – Cu alte cuvint e, l-ai sf\tuit s\-[i s acrifice dr agostea. {i te-ai oferit s\-i `nlocuie[ti aceast\ dragoste? Lilian nu r\spunse. – De data asta cred c\ e el, relu\ Robert, ridic`ndu-se... Repede, `nc\ un cuv`nt `nainte de a intra. Tat\l meu a murit acum c`teva ore. – Ah! f\cu ea cu simplitate. – Cum ]i s-ar p\rea dac\ ai deveni contes\ de Passavant? Lilian se l\s\ brusc pe spate, r`z`nd `n hohote: – Dar, dragul meu... `mi amintesc foarte bine c\ am uitat un so] `n Anglia. Cum! Nu ]i-am spus `nc\? – Poate c\ nu. – Exist\ pe undeva un Lord Griffith. Contele de Passavant, care nu crezuse niciodat\ `n autenticitatea titlului prietenei sale, z`mbi. Aceasta relu\: – Spune-mi, te r og, nu-i a[a c\-mi propui s \ ne c\s\torim p entru a-]i masca felul dumitale de via]\? Ei bine, nu, dragul meu! S\ r\m`nem a[a cum s`ntem. Prieteni, vrei? [i-i `ntinse m`na, pe care el o s\rut\. – Eram sigur, fir-ar s\ fie, strig\ Vincent intr`nd. Tr\d\torul s-a `mbr\cat `n hain\ de sear\. – Da, ]i-am promis c\ voi r\m`ne `n ves ton, ca s\ nu t e sim] i dumneata prost, spune Robert. Iart\-m\ te rog, drag\ prietene, dar mi-am adus aminte subit c\ s`nt `n doliu.


52

9/3/04

12:55 AM

Page 52

ANDRÉ GIDE

Vincent era m`ndru; totul `n el tr\da triumful, bucuria. La intrarea lui, Lilian s\ri de la locul ei. ~l priv i o clip\ `n ochi, apoi se av`nt\ voioas\ spre Robert [i `ncepu s\-l loveasc\ `n spinare cu pumnii, s\lt`nd, dans`nd [i strig`nd (Lilian m\ cam agaseaz\ c`nd face pe copila): – A pierdut pariul! A pierdut pariul! – Ce pariu? `ntreb\ Vincent. – A paria t c \ v e]i pierd e d in nou. Haide, reped e, s pune] i c `t a]i c`[tigat? – Am avut curajul extraordinar, virtutea de a m\ opri la cincizeci de mii [i de a nu mai juca. Lilian scoase un z`mbet de pl\cere: – Bravo! Bravo! Bravo! strig\ ea. Apoi s\ri de g`tul lui Vincent, care sim]i de-a lungul trupului s\u suple]ea acelui corp arz\tor cu un ciudat miros de santal, iar Lilian `l s\rut\ pe frunte, pe obraji, pe buze. Cl\tin`ndu-se, Vincent se desprinse din str`nsoare. Scoase din buzunar un teanc de bancnote. – Iat\, `]i restit ui banii pe care mi i-ai avansat, spune el, `ntinz`ndu-i lui Robert cinci bancnote. – Acum i le datorezi lui Lady Lilian. Robert ì d\du bancnotele, pe care ea le arunc\ pe divan. G`fìa. Se duse la teras\, ca s\ respire pu]in aer. Era ceasul `n[el\tor, `ndoielnic, atunci c`nd se sf`r[e[te noaptea [i diavolul `[i face socotelile. Afar\ nu se auzea nici un zgomot. Vincent se a[ezase pe divan. Lilian se `ntoarse spre el [i, pentru prima oar\, `l tutui: – Te-ai g`ndit ce-o s\ faci cu banii? El `[i lu\ capul `n mìni [i spuse `ntr-un fel de hohot: – Nu mai [tiu. ~n timp ce Lilian se apropie de el, Vincent `[i `n\l]\ capul, iar ea ì puse m`na pe frunte; ochii lui erau usca]i [i arz\tori. – P`n\ te hot\r\[ti, o s\ bem `mpreun\, s puse ea, [i umplu trei pahare cu Tokay. Dup\ ce b\ur\: – Acum l\sa]i-m\! E t`rziu [i s`nt fr`nt\. ~i conduse p`n\ `n anticamer\, apoi, cum Robert trecuse `nainte, ea strecur\ `n m`na lui Vincent un mic obiect de metal [i-i [opti: – Ie[i `mpreun\ cu el [i `ntoarce-te dup\ un sfert de or\.


53

~n anticamer\ mo]\ia un valet, pe care ea-l scutur\ de bra]: – F\-le lumin\ domnilor p`n\ jos. Scara era `ntunecoas\, dar ar fi fost simplu s\ aprind\ becul electric; numai c\ Lilian ]inea ca `ntotdeauna un servitor s\-i vad\ oaspe]ii plec`nd. Lacheul aprinse lum`n\rile dintr-un candelabru mare pe care-l ]inea ridicat `n fa]a sa, preced`ndu-i pe Robert [i pe Vincent pe scar\. Automobilul lui Robert a[tepta `n fa]a u[ii, pe care lacheul o `nchisese `n urma lor. – Eu cred c-o s\ merg pe jos . Simt nevoia s\ um blu ca s\-mi reg\sesc echilibrul, spuse Vincent, c`nd cel\lalt deschise portiera ma[inii [i-i f\cu semn s\ urce. – Chiar nu vrei s\ te conduc? Brusc, Robert apuc\ m`na st`ng\ a lui Vincent, pe care acesta o ]inea str`ns\. Deschide palma! Hai! arat\ ce ai acolo! Vincent avea naivitatea s\ se team\ de gelozia lui Robert. Ro[i, descle[t`ndu-[i degetele. O chei]\ c\zu pe trotuar. Robert o ridic\ `n aceea[i clip\ [i o privi; r`z`nd, i-o restitui lui Vincent: – Ei, dr\cie! f\cu el; [i ridic \ din umeri. Apo i, intr`nd `n ma[in\, se plec\ spre spate c\tre Vincent, care st\tea locului `ncurcat: – Azi e joi. Spune-i fratelui dumitale c\ `l a[tept ast\zi du p\-amiaz\ la patru – [i `nchise repede portiera, f\r\ s\-i mai lase lui Vincent timp s\-i r\spund\. Automobilul plec\. Vincent f\cu vreo c`]iva pa[i pe chei, travers\ Sena; intr\ `n acea parte a parcului Tuileries care se afl\ `n afara grilajului, se apropie de un mic bazin, muie batista `n ap\ [i [i-o aplic\ pe frunte [i pe t`mple. Apoi, `ncet, se `ntoarse la locuin]a lui Lilian. S\-l p\r\sim acolo, `n timp ce diavolul se uit\ amuzat la el cum introduce f\r\ zgomot chei]a `n broasc\. E ceasul la care, `ntr-o trist\ camer\ de hotel, Laura, amanta lui de ieri, dup\ ce a pl`ns mult\ vreme [i a gemut mult\ vreme, o s\ adoarm\. Pe puntea vasului care-l aduce `n Fran]a, Édouard, la primele luciri ale aurorei, recite[te scrisoarea primit\ de la ea, scrisoare t`nguitoare, `n care ea `l cheam\ `n ajutor. ~n zare s-a [i ivit dulcele ]\rm al ]\rii sale, dar prin cea]a deas\ nu-l poate z\ri dec`t un ochi exersat. Chipul lui Dumnezeu va z`mbi `n cur`nd pe cerul f\r\ de nori. Pleoapa ro[ie a orizontului s-a [i


54

9/3/04

12:55 AM

Page 54

ANDRÉ GIDE


ridicat. Pesemne c\ la Paris e foarte cald. A sosit vremea s\ ne `nt`lnim din nou cu Bernard, care iat\ c\ s-a [i trezit `n patul lui Olivier.

VI We are all bastards; And that most ven erable man which I Did call my father, was I kn ow not where When I was stamp’d.1 SHAKESPEARE

Bernard avusese un vis absurd. Nu-[i aminte[te ce a visat. Nici nu `ncearc\ s\-[i aminteasc\ de vis, ci s\ ias\ din el. Se re`ntoarce `n lumea real\, pentru a sim]i cum corpul lui Olivier se sprijin\ de el cu toat\ greutatea. Prietenul lui, `n timpul somnului lor sau, `n orice caz, `n timpul somnului lui Bernard, se apropiase de el [i, de altminteri, patul str`mt nici nu le `ng\duia s\ stea la distan]\; se r\sucise; acum doarme pe o parte [i Bernard ì simte r\suflarea cald\ g`dil`ndu-i g`tul. Bernard nu are dec`t o scurt\ c\ma[\ de zi; de-a curmezi[ul trupului s\u, un bra] al lui Olivier ì strive[te indiscret carnea. Pentru o clip\, Bernard se `ndoie[te c\ prietenul s\u doarme cu adev\rat. Se desprinde u[urel. F\r\ s\-l trezeasc\ pe Olivier, se ridic\, se `mbrac\, apoi vine [i se `ntinde iar\[i pe pat. E `nc\ prea devreme ca s\ plece. E patru. Noaptea abia a `nceput s\ p\leasc\. ~nc\ un ceas de odihn\, de elan pentru a `ncepe cu `ndr\zneal\ ziua. De[i, de dormit, nici vorb\ nu mai poate fi. Bernard se uit\ cum se alb\stre[te geamul, prive[te pere]ii cenu[ii ai micii camere, patul de fier `n care Georges se agit\ `n somn. 1 „To]i s`ntem bastarzi / {i acest venerabil b\rbat pe care-l / Numesc tat\ se g\sea nu [tiu pe unde / C`nd am venit pe lume.“ (engl.).

55

– Peste o clip\, `[i spune el, voi pleca spre destinul meu. Ce cuv`nt frumos: aventura. Adic\ ceea ce trebuie s\ se `nt`mple. Neprev\zutul care m\ a[teapt\. Nu [tiu dac\ [i al]ii s`nt ca mine, dar de `ndat\ ce m\ trezesc, `mi place s\-i dispre]uiesc pe cei care dorm. Olivier, prietene, voi pleca f\r\ s\-mi iau r\mas-bun. Hopa! sus, bravule Bernard! A sosit timpul. ~[i freac\ fa]a cu un col] de prosop muiat `n ap\; se piapt\n\. Deschide u[a f\r\ zgomot. Afar\! Ah! c`t de salubru ì pare oric\rei fiin]e aerul care `nc\ n-a fost respirat! Bernard merge paralel cu grilajul Luxembourgului; coboar\ pe strada Bonaparte, ajunge pe chei, traverseaz\ Sena. Se g`nde[te la noua sa regul\ de via]\, a c\rei formul\ a g\sit-o de cur`nd: „Dac\ nu faci asta, cine o va face? Dac\ n-o faci imediat, c`nd atunci?“ – G`nde[te: „S\ faci fapte mari!“; i se pare c\ spre ele se `ndreapt\. „Fapte mari!“ `[i spune el, merg`nd. Dac\ m\car ar [ti ce fapte anume!... P`n\ c`nd s-o l\muri, simte c\ i s-a f\cut foame; iat\-l aproape de hale. Are paisprezece centime `n buzunar, nici o para `n plus. Intr\ `ntr-un birt; ia un corn [i o cafea cu lapte. Pre]ul: zece centime. ~i mai r\m`n patru; trufa[, las\ dou\ pe tejghea [i pe celelalte dou\ le d\ unui cer[etor care scormone[te `ntr-o lad\ de gunoi. Caritate? Sfidare? N-are importan]\. Acum se simte fericit ca un rege. Nu mai are nimic: totul e al lui, totul ì apar]ine! – „A[tept totul de la Providen]\, g`nde[te el. Dac\ ar consim]i s\-mi serveasc\ la amiaz\ o friptur\ frumoas\, `n s`nge, nu i-a[ mai zice nimic“ (c\ci asear\ nu cinase). Soarele s-a ridicat de mult\ vreme. Bernard se `ntoarce pe chei. Se simte u[or; dac\ alearg\, i se pare c\ zboar\. ~n creier, g`ndurile ì salt\ cu voluptate. G`nde[te: „Cel mai greu `n via]\ este s\ iei mult\ vreme `n serios acela[i [i acela[i lucru. A[a, de pild\, iubirea mamei mele pentru cel c\ruia ì s puneam tat\ – aceast\ iubire `n care am crezut cincisprezece ani; [i `n care ieri `nc\ mai credeam. Ei, dr\cie, dar nici ea n-a putut s\-[i ia prea mult\ vreme `n serios iubirea. Tare a[ vrea s\ [tiu dac\ o dispre]uiesc sau o stimez mai mult pentru c\ m-a f\cut bastard?... {i, de fapt, nici nu ]in prea mult s\ [tiu. Sentimentele fa]\ de p\rin]i [i str\mo[i fac parte dintre lucrurile pe care e preferabil s\ le la[i mai nel\murite. ~n ceea ce-l prive[te pe `ncornorat, treaba-i simpl\:


56

9/3/04

12:55 AM

Page 56

ANDRÉ GIDE

de c`nd m\ [tiu, l-am ur`t; acum trebuie s\ m\rturisesc fa]\ de mine `nsumi c\ din acest punct de vedere nu am prea mari merite – [i `n povestea asta e singurul lucru pe care-l regret. M\ g`ndesc numai c\, dac\ n-a[ fi for]at s ertarul acela, a[ fi putut crede toat\ via]a c\ nutresc fa]\ de tat\l meu sentimente denaturate! C`t de u[urat m\ simt acum!... Oricum, n-am for]at sertarul cu o anume inten]ie; nici nu m\ g`ndisem s\-l deschid... {i apoi mai am [i circumstan]e atenuante; `n primul r`nd, m\ plictiseam `ngrozitor `n ziua aceea. {i apoi acea «fatal\ curiozitate», cum spune Fénelon, pe care `n mod precis am mo[tenit-o de la adev\ratul meu tat\, fiindc\ `n familia Profitendieu nu e nici urm\ de a[a ceva. N-am v\zut niciodat\ om mai pu]in curios dec`t so]ul mamei mele; `n afar\, poate, de copiii pe care i i-a f\cut. Dup\ ce voi fi cinat, va trebui s\ m\ mai g`ndesc la ei... Dac\ ridici placa de marmur\ a unui gheridon [i observi c\ sertarul e c\scat, asta nu `nseamn\, orice s-ar zice, c\ ai for]at broasca. Nu s`nt un sp\rg\tor. Oricui i se poate `nt`mpla s\ ridice marmura de pe un gheridon. Tezeu avea cam v`rsta mea c`nd a ridicat st`nca. Pentru gheridon, piedica de totdeauna era pendula. {i nici nu m-a[ fi g`ndit s\ ridic placa de marmur\ a gheridonului, dac\ n-a[ fi vrut s\ repar pendula... Drept e c\ nu oricui i se `nt`mpl\ s\ g\seasc\ sub ea arme sau scrisori de dragoste vinovate! Eh! important e c\ am aflat. Nu toat\ lumea `[i poate pl\ti, ca Hamlet, luxul unui spectru denun]\tor. Hamlet! E curios c`t de diferite pot fi punctele de vedere, deosebindu-se dup\ cum e[ti fructul unei crime sau fiu legitim. Voi mai reveni asupra acestei probleme dup\ ce voi fi cinat... Oare am f\cut r\u citind acele scrisori? Dac\ a[ fi f\cut r\u... nu, a[ fi avut remu[c\ri. {i, dac\ nu le-a[ fi citit, a[ fi continuat s\ tr\iesc `n necuno[tin]\ de cauz\, `n minciun\ [i `n supu[enie. S\ respir\m aer curat. S\ plec\m `n larg! «Bernard! Bernard, aceast\ verde tinere]e...», cum spune Bossuet; a[az\-te pe banca asta, Bernard! Ce diminea]\ frumoas\


57

e ast\zi! S`nt, `ntr-adev\r, zile c`nd ]i se pare c\ soarele m`ngìe p\m`ntul. Dac\ a[ putea s\ m\ deta[ez pu]in de mine `nsumi, `n mod sigur a[ face versuri“. ~ntins pe banc\, se deta[\ at`t de bine de sine, `nc`t adormi.

VII Soarele p\trundea prin fereastra deschis\ [i m`ngìa piciorul gol al lui Vincent, care st\tea `ntins `n patul larg, odihnindu-se al\turi de Lilian. Aceasta, ne[tiind c\ el s-a trezit, se ridic\, `l prive[te [i se mir\ c\ `l vede `ngrijorat. Lady Griffith poate c\ `l iubea pe Vincent; dar iubea `n el succesul. Vincent era `nalt, frumos, zvelt, dar nu [tia cum s\ se comporte c`nd st\tea `n picioare, nici cum s\ se a[eze, nici cum s\ se ridice de pe scaun. Fa]a lui era expresiv\, dar se tundea anapoda. Ea ì admira mai ales `ndr\zneala, robuste]ea g`ndirii; era, f\r\ `ndoial\, foarte instruit, dar ei ì p\rea incult. Se ocupa cu un instinct de amant\ [i de mam\ de acest copil mare, pe care `[i luase sarcina s\-l formeze. F\cea din el opera, statuia pe care avea s-o modeleze. ~l `nv\]a s\-[i `ngrijeasc\ unghiile, s\-[i pieptene cu c\rare p\rul pe care `nainte vreme `l purta aruncat pe spate, [i fruntea, pe care noua piept\n\tur\ o ascundea acum pe jum\tate, p\rea mai palid\ [i mai `nalt\. ~n sf`r[it, `nlocui cu cravate b\t\toare la ochi modestele noduri, cump\rate de gata, pe care le purtase p`n\ acum. Hot\r`t, Lady Griffith `l iubea pe Vincent; `ns\ nu suporta s\-l vad\ taciturn sau „botos“, cum spunea ea. ~[i plimb\ u[urel degetul pe fruntea lui Vincent, de parc\ ar vrea s\ netezeasc\ un rid, o cut\ dubl\ care, pornind de la spr`ncene, taie dou\ linii verticale [i pare aproape dureroas\. – Dac\ vrei s\-mi aduci aici regrete, griji [i remu[c\ri, mai bine s\ nu mai vii, [opte[te ea, aplec`ndu-se peste el.


58

9/3/04

12:55 AM

Page 58

ANDRÉ GIDE

Vincent `nchide ochii, orbit parc\ de o lumin\ prea puternic\. Privirea lui Lilian jubileaz\, lu`ndu-i vederea: – Aici e ca `ntr-o moschee; te descal]i c`nd intri, ca s\ nu aduci noroiul de-afar\. S\ nu crezi c\ nu [tiu la ce te g`nde[ti! – Apoi, cum Vincent vrea s\-i pun\ m`na la gur\, ea se zbate cu `nc\p\]`nare: – Nu, las\- m\ s\-]i vorb esc serio s! M-am g`nd it mult la ce mi-ai spus deun\zi. Se crede `ndeob[te c\ femeile nu [tiu s\ g`ndeasc\, vei vedea `ns\ c\ depinde de care femeie e vorba... Ceea ce-mi spuneai despre rezultatele `ncruci[\rilor... [i c\ nu s e ob]in lucruri prea str\lucite prin amestec, ci mai degrab\ prin selec]ie... Ce zici? Am re]inut bine lec]ia?... Ei bine! ~n diminea]a asta am impresia c\ nutre[ti un monstru, ceva cu totul [i cu totul ridicol, [i pe care nu vei putea niciodat\ s\-l `n]arci: un hibrid rezultat dintr-o bacant\ [i Sf`ntul Duh. N-am dreptate?... }i-e sc`rb\ de tine pentru c\ ai p\r\sit-o pe Laura: citesc asta `n cuta de pe fruntea ta. Dac\ vrei s\ te `ntorci la ea, spune-mi-o acum pe loc, [i pleac\; ar `nsemna c\ m-am `n[elat `n privin]a ta [i te-a[ l\sa s\ pleci f\r\ nici un regret. Dar dac\ vrei s\ r\mì cu mine, renun]\ la mutra asta de `nmorm`ntare! ~mi aminte[ti de un anume gen de englezi, care, pe m\sur\ ce g`ndirea li se emancipeaz\, se aga]\ cu [i mai mult\ ardoare de moral\; ajung`ndu-se la situa]ia c\ nu exist\ oameni mai puritani dec`t anumi]i liber-cuget\tori... Crezi despre mine c\ s`nt f\r\ inim\? Te `n[eli: `n]eleg foarte bine c\ ]i-e mil\ de Laura. Dar atunci, ce cau]i aici? Apoi, cum Vincent `[i `ntoarse fa]a: – Ascu lt\: du-t e `n baie [i `nce arc\ s\-] i la[i regr etele sub du[. Iar eu sun s\ ne aduc\ ceaiul, ce spui? {i `nainte de plecare, o s\-]i explic un lucru pe care am impresia c\ nu l-ai `n]eles prea bine. El se ridic\. Ea sare `n urma lui: – Nu te `mb r\ca im ediat! ~n dul apul d in dr eapta ca zanului de baie g\se[ti burnusuri, haikuri, pijamale... alegi ce vrei. Vincent reapare dup\ dou\zeci de minute, `nf\[urat `ntr-o djellaba de m\tase verde-fistic. – Oh! stai pu]in! Stai pu]in s\ te aranjez eu, strig\ Lilian. Scoase dintr-un sipet oriental dou\ e[arfe late, violete; pe cea mai


59

`nchis\ la culoare i-o leg\ lui Vincent `n chip de cing\toare, iar din cealalt\ ì f\cu un turban: – G`nd uril e mele s`nt totd eauna de culoa rea `mbr \c\mi ntei (`mbr\case o pijama purpurie cu fire argintii `n ]es\tur\). ~mi aduc aminte c\ odat\, c`nd eram foarte mic\, la San Francisco, ai mei au vrut s\ m\ `mbrace `n negru, pretext`nd c\ o sor\ de-a mamei tocmai murise: o m\tu[\ b\tr`n\, pe care eu n-o v\zusem niciodat\. Am pl`ns toat\ ziua; [i eram trist\, trist\; `mi `nchipuiam c\ suf\r foarte mult, c\ o regret imens pe m\tu[a... numai din pricina negrului. Dac\ b\rba]ii s`nt acum mai serio[i dec`t femeile, asta e numai datorit\ faptului c\ s`nt mai sobru `mbr\ca]i. Pariez c\ `n clipa asta nu mai ai acelea[i idei ca mai adineauri. A[az\-te aici, pe marginea patului; [i dup\ ce-o s\ bei un p\h\rel de votc\, o cea[c\ de ceai, [i dup\ ce-o s\ m\n`nci un sandvi[, `]i voi spune o poveste. ~mi dai tu de veste c`nd pot `ncepe... Se a[ez\ pe covora[ul din fa]a patului, `ntre picioarele lui Vincent, ghemuit\ ca o stel\ egiptean\, cu b\rbia pe genunchi. Dup\ ce ea `ns\[i b\u [i m`nc\, `ncepu: – Eram pe La Bourgo gne, ai auzit de vasul \sta, `n ziua `n care a naufragiat. Aveam [aptesprezece ani. Asta `nseamn\ c\ `]i spun v`rsta mea de acum. Eram o `not\toare excelent\; [i ca s\-]i dovedesc c\ n-am o inim\ de piatr\, o s\-]i spun c\, dac\ primul meu g`nd a fost s\ m\ salvez eu, al doilea a fost s\ salvez pe cineva. {i nici nu s`nt prea sigur\ dac\ nu cumva a fost chiar primul. Sau, mai degrab\, cred c\ nu m-am g`ndit la nimic; dar nimic nu m\ dezgust\ mai mult dec`t cei care, `n asemenea clipe, nu se g`ndesc dec`t la ei; ba da: femeile care ]ip\. O prim\ barc\ de salvare a fost umplut\ mai ales cu femei [i copii; [i c`teva femei scoteau asemenea urlete, c\ `]i venea s\ `nnebune[ti. Manevra a fost at`t de prost f\cut\, `nc`t [alupa, `n loc s\ se a[eze cu burta pe ap\, s-a l\sat cu v`rful `n jos [i s-a golit de to]i care erau `n\untru, `nainte chiar de a lua ap\. Totul se petrecea la lumina tor]elor, a farurilor [i a proiectoarelor. Nici nu-]i po]i imagina c`t era de lugubru. Valurile erau destul


60

9/3/04

12:55 AM

Page 60

ANDRÉ GIDE

de mari [i zona care nu era luminat\ disp\rea dincolo de muntele de ap\, `n noapte. N-am tr\it niciodat\ via]a mai intens ca atunci; dar presupun c\ eram la fel de incapabil\ s\ judec precum un c\]el care se arunc\ `n ap\. Nici nu-mi dau prea bine seama cum s-au petrecut lucrurile; [tiu numai c\ remarcasem, `n [alup\, o feti]\ de cinci sau [ase ani, o bomboan\ de copil; [i imediat, c`nd am v\zut c\ barca se scufund\, pe ea m-am hot\r`t s-o salvez. La `nceput, era cu maic\-sa; dar femeia abia [tia s\ `noate; [i `n afar\ de asta, a[a cum se `nt`mpl\ `n asemenea cazuri, era st`njenit\ de fust\. Eu probabil c\ m-am dezbr\cat ma[inal; m\ chemau s\ urc `n barca urm\toare; desigur c\ am [i urcat; [i apoi am s\rit `n mare chiar din barc\; `mi amintesc doar c\ am `notat destul de mult\ vreme cu feti]a ag\]at\ de g`tul meu. Era `nsp\im`ntat\ [i m\ str`ngea at`t de tare, c\ nu mai puteam respira. Din fericire, cei din barc\ ne-au v\zut [i au reu[it s\ ne a[tepte sau s\ vin\ spre noi. Dar din alt motiv `]i spun aceast\ poveste. Pentru amintirea care a r\mas cea mai vie [i niciodat\ n-o voi putea [terge din minte [i din inim\: `n barca aceea eram `ngr\m\di]i vreo patruzeci de oameni, dup\ ce au mai fost pescui]i mai mul]i `not\tori r\zle]i, a[a cum m-au pescuit [i pe mine. Eram `n partea din spate [i ]ineam lipit\ de mine feti]a pe care o salvasem, ca s-o `nc\lzesc; [i pentru a o `mpiedica s\ vad\ ceea ce eu nu puteam s\ nu v\d: doi marinari `narma]i, unul cu o secure, cel\lalt cu un cu]it de buc\t\rie, care [tii ce f\ceau?... Retezau degetele sau `ncheietura mìnii `not\torilor care, ag\]`ndu-se de corzi, `ncercau s\ se urce `n barc\. Unul din marinari (cel\lalt era negru) s-a `ntors spre mine v\z`ndu-m\ cum cl\n]\neam din din]i de frig, de spaim\ [i de oroare: „Dac\ unul singur se mai urc\, s-a zis cu noi. Barca e plin\“. A mai ad\ugat c\ `n toate naufragiile se procedeaz\ la fel; numai c\, fire[te, despre asemenea lucruri nu se mai vorbe[te. Atunci cred c\ am le[inat; `n orice caz, nu-mi mai amintesc de nimic, a[a cum r\mì surd mult\ vreme dup\ ce auzi un zgomot prea puternic. {i c`nd, la bordul vasului care ne-a salvat, mi-am venit `n fire, am `n]eles c\ nu mai eram, c\ nu voi mai


61

putea niciodat\ fi aceea[i, adolescenta sentimental\ de mai `nainte; am `n]eles c\ l\sasem o parte din mine s\ se scufunde `mpreun\ cu La Bourgo gne, c\ de acum `nainte multor sentimente delicate le voi t\ia degetele [i `ncheieturile, pentru a le `mpiedica s\ se urce [i s\-mi scufunde inima. ~l privi pe Vincent cu coada ochiului [i, cambr`ndu-[i torsul, se l\s\ pe spate: – E o obi[nuin]\ care prinde bine. Apoi, cum p\rul i se desf\cuse [i ì c\dea pe umeri, se ridic\, se apropie de o oglind\ [i, `n timp ce vorbea, `[i aranj\ coafura: – C` nd am p \r\s it A meri ca, l a pu ]in tim p du p\ a ceea, mi s e p\rea c\ s`nt l`na de aur [i c\ plecam `n c\utarea unui cuceritor. Poate c\ uneori m-am `n[elat; poate c\ am comis erori; a[a cum e posibil c\ [i acum gre[esc vorbindu-]i cum `]i vorbesc. Tu `ns\ n-ai s\-]i `nchipui c\, dac\ am fost a ta, m-ai [i cucerit. Str\duie[te-te s\ te convingi c\ ì detest pe mediocri [i nu pot iubi dec`t un `nving\tor. Dac\ m\ vrei pe mine, s\ m\ vrei ca s\ te ajut s\ `nvingi. Dac\ `ns\ crezi c\ a[ vrea s\ te fac s\ pl`ngi sau c\ te-a[ putea m`ngìa sau alinta... e mai bine s\-]i spun acum, imediat: nu, b\tr`nul meu Vincent, nu de mine ai nevoie, ci de Laura. Vorbise f\r\ s\ se `ntoarc\ spre el, continu`nd s\-[i aranjeze p\rul rebel; dar Vincent ì `nt`lni privirea `n oglind\: – O s \-mi `ng\ dui s \ nu- ]i r \spu nd de c`t d isear \, sp use e l ridic`ndu-se [i dezbr\c`nd ve[mintele orientale, spre a le `mbr\ca pe cele de ora[. Acum trebuie s\ ajung repede acas\, `nainte ca fratele meu Olivier s\ plece; am s\-i comunic ceva urgent. Spuse toate acestea `n chip de scuz\ [i pentru a colora plecarea; dar c`nd se apropie de Lilian, aceasta se `ntoarse spre el at`t de sur`z\toare [i de frumoas\, `nc`t ezit\: – Doar dac\ eventual ì las un bilet pe care s\-l g\seasc\ la dejun, relu\ el. – Sta]i mult de vorb\, voi doi? – Aproape deloc. Acum `ns\ am s\-i transm it o invita]ie pentru disear\.


62

9/3/04

12:55 AM

Page 62

ANDRÉ GIDE


– Din partea lui Robert... Oh! I see1 spuse ea cu un z`mbet ciudat. Despre el va trebui s\ mai vorbim... A[adar, pleac\ repede! Dar `ntoarce-te la [ase, c\ci la [apte ne va lua cu ma[ina s\ cin\m la un restaurant din Bois. Merg`nd, Vincent mediteaz\; simte c\ sa]ietatea dorin]elor poate na[te, `nso]ind bucuria [i ad\postindu-se parc\ `n spatele ei, un anume fel de disperare.

VIII Trebuie s\ alegi: sau s\ iube[ti femeile, sau s\ le cuno[ti; nu exist\ cale de mijloc. CHAMFORT

~n rapidul de Paris, Édouard cite[te cartea lui Passavant: Bara fix\ – pro asp\t ap \rut\, [ i pe care tocmai o cump \rase `n gar\ la Dieppe. F\r\ `ndoial\ c\ aceast\ carte `l a[teapt\ la Paris; dar Édouard e ner\bd\tor s-o citeasc\. Se vorbe[te despre ea peste tot. Nici o carte de-a lui n-a avut vreodat\ onoarea de a fi expus\ `n chio[curile din g\ri. I s-a ar\tat de nenum\rate ori ce demersuri ar fi de ajuns s\ fac\ pentru a ob]ine acela[i rezultat, dar n-a `ntreprins nimic. ~[i spunea c\ `l intereseaz\ foarte pu]in dac\ se v`nd [i c\r]ile lui `n chio[curile din g\ri, dar acum simte nevoia s\-[i repete acest lucru, v\z`nd cartea lui Passavant. ~l indispune tot ce face Passavant, ca [i zarva ce se st`rne[te `n jurul lui: articolele, de pild\, `n care cartea ì este ridicat\ `n sl\vi. Da, parc-ar fi un f\cut: fiecare dintre cele trei ziare cump\rate con]ine un elogiu la adresa Barei fixe. Un al patrulea public\ o scrisoare a lui Passavant, protest la un articol mai pu]in laudativ dec`t celelalte, ap\rut `ntr-un num\r anterior al aceluia[i ziar: Passavant `[i ap\r\ cartea [i o explic\. Scrisoarea `l irit\ pe Édouard mai mult dec`t articolele. Passavant 1 „Da, `n]eleg!“ (engl.).

63

pretinde c\ vrea s\ l\mureasc\ opinia public\; de fapt, o atrage cu abilitate de partea lui. Despre nici o carte de-a lui Édouard nu s-au scris at`tea articole; e adev\rat c\ nici Édouard nu a f\cut nimic pentru a-[i atrage bun\voin]a criticilor. Pu]in ì pas\ de indiferen]a lor! Dar citind articolele despre cartea rivalului s\u, simte nevoia s\-[i spun\ din nou acest lucru. Nu pentru c\ l-ar detesta pe Passavant. L-a `nt`lnit uneori [i l-a g\sit fermec\tor. De altfel, [i Passavant s-a ar\tat fa]\ de el c`t se poate de amabil. Numai c\ ì displ\ceau c\r]ile lui Passavant, pe care `l considera mai mult un me[te[ugar dec`t un artist. Ajunge, s-a g`ndit la el destul... Édouard scoate din buzunarul vestonului scrisoarea Laurei, scrisoarea pe care o recitea pe puntea vasului; o cite[te iar: „Drag\ prietene, Ultima oar\ c`nd te-am v\zut – era, `]i aminte[ti, `n St. James’s Park, la dou\ aprilie, `n ajunul plec\rii mele spre Sud – m-ai f\cut s\-]i promit c\ `]i voi scrie dac\ m\ voi afla `n vreo `ncurc\tur\. ~mi ]in promisiunea. La cine altul dec`t la dumneata a[ putea apela? C\ci tocmai celor `n care a[ vrea s\ g\sesc un sprijin, lor mai ales trebuie s\ le ascund adresa mea. Prietene, s`nt `ntr-o situa]ie disperat\. Despre ce a fost via]a mea dup\ ce l-am p\r\sit pe Félix, o s\-]i povestesc poate c`ndva. M-a `nso]it p`n\ la Pau, apoi s-a `ntors singur la Cambridge, la `ndatoririle lui profesionale. Ce s-a petrecut acolo cu mine, p\r\sit\ [i singur\ numai cu mine `ns\mi, prim\vara, `n convalescen]\... Voi `ndr\zni oare s\-]i m\rturisesc dumitale ceea ce nu-i pot spune lui Félix? A sosit clipa `n care ar trebui s\ fim din nou `mpreun\. Dar, vai, nu mai s`nt demn\ s\ dau ochii cu el. Scrisorile pe care i le scriu de c`t\va vreme s`nt pline de minciuni, iar cele pe care le primesc de la el nu vorbesc dec`t de bucuria lui de a m\ [ti `ns\n\to[it\. De ce nu s`nt [i-acum bolnav\! De ce n-am murit acolo!... Prietene, trebuie s\ m\ plec `n fa]a eviden]ei: s`nt `ns\rcinat\; [i copilul pe care-l a[tept nu e al lui. L-am p\r\sit pe Félix de mai bine de trei luni, pe el, cel pu]in, n-a[ putea s\-l `n[el. Nu `ndr\znesc s\ m\ `ntorc la el. Nu pot. Nu vreau. E prea bun. F\r\ `ndoial\ c\ m-ar ierta, iar eu nu merit, nu vreau s\ m\ ierte. Nu `ndr\znesc s\ m\ `ntorc la p\rin]ii


64

9/3/04

12:55 AM

Page 64

ANDRÉ GIDE mei, care m\ cred tot la Pau. Tata, dac\ ar afla, dac\ [i-ar da seama, ar fi `n stare s\ m\ blesteme. M-ar renega. Cum a[ putea s\ `nfrunt virtutea lui, oroarea lui fa]\ de r\u, fa]\ de minciun\ [i de tot ce e imoral? Mi-e team\, de asemenea, c\ o s\ le `ntristez pe mama [i pe sora mea. ~n ceea ce-l prive[te pe cel care... dar nu vreau s\-l acuz; c`nd mi-a promis c\ m\ va ajuta, era `n stare s-o fac\. Dar, din nenorocire, tocmai pentru a m\ putea ajuta [i mai mult, a `nceput s\ joace. Ap ierdut suma care era destinat\ `ntre]inerii mele [i cheltuielilor c\rora trebuia s\ le fac fa]\ c`nd aveam s\ nasc. A pierdut totul. La `nceput m\ g`ndisem s\ plec cu el, indiferent unde, s\ tr\iesc cu el, m\car o bucat\ de vreme, c\ci nu voiam s\-l st`njenesc [i nici s\-i fiu o povar\; p`n\ la urm\, a[ fi reu[it s\-mi c`[tig existen]a; momentan `ns\ nu pot. ~mi dau seama c\ sufer\ fiindc\ m-a p\r\sit, [i pentru c\ nu poate face altfel, de aceea nu-l acuz, dar, oricum, m-a p\r\sit. S`nt aici f\r\ un ban. Tr\iesc pe credit `ntr-un mic hotel. Dar situa]ia asta nu poate dura. Nu [tiu ce se va `nt`mpla cu mine. Vai! drumuri at`t de `nc`nt\toare nu puteau duce dec`t spre pr\pastie. ~]i scriu la adresa din Londra pe care mi-ai dat-o chiar dumneata, dar c`nd `]i va parveni, oare, aceast\ scrisoare? {i eu care-mi doream at`t de mult s\ fiu mam\! Nu fac dec`t s\ pl`ng tot timpul. D\-mi un sfat, dumneata e[ti singura mea speran]\. Ajut\-m\ dac\ e cu putin]\, [i dac\ nu... Vai, `n alt\ situa]ie a[ fi avut mai mult curaj, dar acum n-a[ muri doar eu. Dac\ nu po]i s\ vii, dac\-mi vei scrie: Nu pot face nimic, n-a[ avea ce s\-]i repro[ez. Spun`ndu-]i adio, m\ voi str\dui s\ nu regret prea mult via]a, dar cred c\ nu-]i dai prea bine seama c\ prietenia pe care mi-ai ar\tat-o r\m`ne pentru mine lucrul cel mai frumos – n-ai `n]eles prea bine c\ ceea ce numeam eu prietenia mea pentru dumneata, `n inima mea avea un alt nume. Laura Félix Douviers P.S. ~nainte de a pune scrisoarea la cutie, o s\ m\ duc s\-l v\d pentru ultima dat\. O s\-l a[tept disear\ acas\ la el. Dac\ vei primi aceste r`nduri `nseamn\ c\ `ntr-adev\r... adio, adio, nu mai [tiu ce scriu.“

Édouard primi aceast\ scrisoare chiar `n diminea]a plec\rii sale. Adic\ se hot\r` s\ plece de `ndat\ ce o primi. ~n orice caz, nu avea inten]ia s\-[i prelungeasc\ prea mult [ederea `n Anglia. Nu vreau


65

deloc s\ insinuez c\ n-ar fi fost capabil s\ se `ntoarc\ la Paris numai pentru a o ajuta pe Laura; spun c\ era fericit c\ se `ntoarce. ~n ultimul timp, `n Anglia a dus o via]\ cu totul lipsit\ de pl\ceri; la Paris, primul lucru pe care o s\-l fac\ va fi s\ se duc\ la un bordel; [i cum acolo nu vrea s\ aib\ asupra lui h`rtii personale, ia valiza din plasa de deasupra banchetei, o deschide [i strecoar\ `n ea scrisoarea Laurei. Locul acestei scrisori nu e printre haine [i c\m\[i; scoate de sub ve[minte un caiet cartonat, pe jum\tate acoperit de scrisul lui; caut\, chiar la `nceputul caietului, anumite pagini scrise anul trecut, pe care le recite[te, [i printre care `[i va g\si loc scrisoarea Laurei.

Jurnalul lui Édouard „18 octombrie Laura nu pare s\-[i dea seama de puterea ei; eu, fiind `n stare s\ p\trund `n secretele inimii mele, [tiu prea bine c\ p`n\ acum n-am scris un singur r`nd care s\ nu fi fost indirect inspirat de ea. C`nd e cu mine, o simt copil\roas\ `nc\ [i toat\ elocven]a mea o datorez dorin]ei de a o instrui, de a o convinge, de a o cuceri. Nu v\d nimic, nu aud nimic f\r\ a m\ g`ndi imediat: oare ea ce-ar spune despre asta? Renun] la emo]iile mele [i nu le mai cunosc dec`t pe ale ei. Mi se pare chiar c\, dac\ ea n-ar fi l`ng\ mine ca s\ m\ pot preciza, personalitatea mea s-ar destr\ma `n contururi foarte vagi; nu m\ adun [i nu m\ definesc dec`t al\turi de ea. Prin ce iluzie am putut crede p`n\ acum c\ a[ putea-o modela dup\ asem\narea mea? Fiindc\, dimpotriv\, eu s`nt cel care se muleaz\ dup\ ea; [i nu remarcam acest lucru. Sau mai degrab\: printr-o stranie `ncruci[are a influen]elor iubirii, fiin]ele noastre se deformau reciproc. Involuntar, incon[tient, dou\ fiin]e care se iubesc se modeleaz\ reciproc, fiecare se str\duie[te s\ semene cu acel idol pe care-l contempl\ `n inima celuilalt... Oricine iube[te cu adev\rat renun]\ la sinceritate. ~n acest fel a reu[it s\ m\ `n[ele. G`ndul ei era peste tot al\turi de al meu. ~i admiram gustul, curiozitatea, cultura [i nu [tiam c\


66

9/3/04

12:55 AM

Page 66

ANDRÉ GIDE


numai din dragoste pentru mine se interesa cu at`ta pasiune de tot ce m\ `nc`nta pe mine. C\ci singur\ nu [tia s\ descopere nimic. Ast\zi `n]eleg c\, pentru ea, admira]ia nu era dec`t un pat unde g`ndirea ei se culca al\turi de g`ndirea mea; or, printr-asta, nu r\spundea exigen]ei profunde a naturii sale. «Nu m\ g\tesc [i nu m\ fac frumoas\ dec`t pentru tine», avea ea s\ spun\. ~n vreme ce eu a[ fi vrut s\ fac\ totul pentru ea `ns\[i, r\spunz`nd astfel unui profund imbold personal. Dar din tot ce-[i ad\uga ei pentru a-mi fi pe plac, nu va r\m`ne nimic, nici m\car un regret, nici m\car sentimentul c\ ì lipse[te ceva. Vine odat\ [i ziua c`nd iese din nou la iveal\ fiin]a cea adev\rat\, cea pe care timpul o dezbrac\ `ncet de toate ve[mintele-i de `mprumut; [i, dac\ cel\lalt e `ndr\gostit de zorzoane, nu mai str`nge la piept dec`t ni[te g\teli f\r\ trup, dec`t o amintire... dec`t nefericire [i disperare. Ah, cu c`te virtu]i, cu c`te perfec]iuni am `mpodobit-o! C`t de iritant\ e problema aceasta a sincerit\]ii! Sinceritate! C`nd vorbesc despre ea, m\ g`ndesc la sinceritatea ei. Dac\ m\ privesc pe mine, nu mai `n]eleg ce `nseamn\ acest cuv`nt. Eu nu s`nt niciodat\ ceea ce cred c\ s`nt – [i m\ schimb ne`ncetat, `n a[a fel `nc`t de multe ori, dac\ n-a[ fi de fa]\ pentru a face leg\tura `ntre ele, fiin]a mea de diminea]\ n-ar mai recunoa[te-o pe cea de sear\. Nimic nu poate fi mai deosebit de mine dec`t eu `nsumi. Numai `n solitudine `mi apare uneori substratul [i realizez o anume continuitate fundamental\; dar atunci mi se pare c\ via]a `[i `ncetine[te cursul, c\ se opre[te, iar eu pur [i simplu `ncetez s\ mai fiu. Inima nu-mi bate dec`t din simpatie; nu tr\iesc dec`t prin altul; prin procur\, a[ putea spune, prin logodn\, [i nicic`nd nu m\ simt tr\ind mai intens dec`t atunci c`nd scap de mine `nsumi spre a deveni indiferent cine. Aceast\ for]\ antiegoist\ este at`t de puternic\, `nc`t volatilizeaz\ `n mine sim]ul propriet\]ii [i, prin urmare, al responsabilit\]ii. Cu o asemenea fiin]\ nu te c\s\tore[ti. Cum s-o fac pe Laura s\ `n]eleag\ acest lucru? 26 octombrie Pentru mine nimic nu exist\ dec`t poetic ([i eu dau acestui cuv`nt sensul lui deplin) – `ncep`nd cu mine `nsumi. Uneori, mi se

67

pare c\ nici nu exist `ntr-adev\r, ci c\-mi imaginez pur [i simplu c\ s`nt. Cel mai greu lucru pentru mine este s\ cred `n propria realitate. Mereu s`nt nedumerit de mine `nsumi [i nu `n]eleg prea bine, c`nd m\ privesc ac]ion`nd, cum cel pe care-l v\d ac]ion`nd este [i cel care prive[te, [i cel care se mir\, [i se `ndoie[te c\ ar putea fi actor [i spectator `n acela[i timp. Analiza psihologic\ a pierdut pentru mine orice interes din momentul c`nd mi-am dat seama c\ omul `ncearc\ tr\irile pe care crede s\ le `ncearc\. De aici s-ar putea g`ndi c\ `[i `nchipuie c\ `ncearc\ tr\irile pe care le `ncearc\... E o situa]ie pe care o v\d clar [i `n iubirea mea: `ntre a o iubi pe Laura [i a-mi imagina c\ o iubesc – `ntre a-mi imagina c\ o iubesc mai pu]in [i a o iubi mai pu]in, ce zeu ar putea vedea vreo diferen]\? ~n domeniul sentimentelor, realul nu se distinge de imaginar. {i, dac\ e de ajuns s\-]i `nchipui c\ iube[ti, pentru a iubi, ajunge la fel de bine s\-]i spui c\ `]i `nchipui c\ iube[ti, c`nd iube[ti, pentru ca imediat s\ iube[ti mai pu]in, ba chiar s\ te deta[ezi pu]in de ceea ce iube[ti – sau s\ desprinzi din ceea ce iube[ti c`teva cristale. Dar pentru a-]i spune toate acestea, n-ar trebui oare s\ fi [i `nceput `ntr-adev\r s\ iube[ti mai pu]in? Tocmai printr-un astfel de ra]ionament, X, `n cartea mea, se va for]a s\ se deta[eze de Z – [i mai ales se va for]a s-o deta[eze pe ea de el. 28 octombrie Se vorbe[te ne`ncetat de cristalizarea brusc\ a iubirii. Lenta decristalizare, despre care nu aud niciodat\ vorbindu-se, este un fenomen psihologic ce m\ intereseaz\ `n mod deosebit. Cred c\ poate fi observat, dup\ un timp mai mult sau mai pu]in lung, `n toate c\s\toriile din dragoste. ~n mod sigur, pentru Laura nu e nimic de temut `n aceast\ privin]\ ([i e cu at`t mai bine), dac\ se c\s\tore[te cu Félix Douviers, a[a cum o sf\tuiesc ra]iunea, familia ei [i eu `nsumi. Douviers este un foarte onorabil profesor, plin de merite [i foarte capabil `n specialitatea lui (`mi amintesc acum c\ e foarte apreciat de elevii s\i) – [i c\ruia, cu timpul, Laura ì va g\si cu at`t mai multe virtu]i, cu c`t se va fi iluzionat mai pu]in la `nceput; c`nd vorbe[te despre el, chiar mi se pare c\ `n privin]a


68

9/3/04

12:55 AM

Page 68

ANDRÉ GIDE

laudelor ì mai r\m`ne datoare. Douviers merit\ mai mult dec`t crede ea. Ce admirabil subiect de roman: dup\ cincisprezece sau dou\zeci de ani de via]\ conjugal\, decristalizarea progresiv\ [i reciproc\ a so]ilor. At`ta vreme c`t iube[te [i vrea s\ fie iubit, `ndr\gostitul nu se poate ar\ta a[a cum este `n realitate [i, mai mult, nu-l vede pe cel\lalt – dimpotriv\, `n locul lui ì apare un idol pe care `l `mpodobe[te, `l divinizeaz\ [i pe care `l creeaz\. Am pus-o deci pe Laura `n gard\, [i `n ceea ce o prive[te, [i `n ce m\ prive[te. M\ str\duiesc s-o conving c\ iubirea noastr\ nu ar putea asigura nici unuia, nici celuilalt o fericire durabil\. Cred c\ aproape am convins-o.“ Édouard d\ din umeri, `nchide jurnalul peste scrisoare [i `l pune `n valiz\. Tot acolo pune [i portofelul, dup\ ce a scos din el o bancnot\ de o sut\ de franci cu g`ndul c\, desigur, ì va ajunge p`n\ va reintra `n posesia valizei pe care, la sosire, inten]ioneaz\ s-o lase la casa de bagaje. Necazul e c\ valiza nu se `nchide cu cheia; sau `n orice caz el nu are o cheie cu care s-o `ncuie. Totdeauna pierde cheile de la valize. Eh! func]ionarii de la bagaje s`nt prea prin[i cu treaba `n timpul serviciului [i nu s`nt niciodat\ singuri. O s\-[i scoat\ valiza, pe la orele patru dup\-amiaz\; o va duce acas\; apoi va merge s-o lini[teasc\ [i s-o ajute pe Laura; va `ncerca s-o ia la un restaurant s\ cineze `mpreun\. Édouard mo]\ie; pe nesim]ite, g`ndurile lui iau alt curs. Se `ntreab\ dac\ ar fi ghicit, numai citind scrisoarea Laurei, c\ ea are p\rul negru. ~[i spune c\ romancierii, prin descrierea prea exact\ a personajelor lor, mai degrab\ st`njenesc imagina]ia dec`t o ajut\ [i c\ ar trebui s\-l lase pe fiecare cititor s\ [i le `nchipuie dup\ cum ì place. Se g`nde[te la romanul la care lucreaz\ [i care nu va trebui s\ semene cu nimic din ce a scris p`n\ acum. Nu-i sigur c\ Falsificatorii de bani e un titlu bun. A f\cut o gre[eal\ anun]`ndu-l. E absurd acest obicei de a anun]a ce carte „preg\te[ti“ pentru a-i ademeni pe cititori. Numai c\ nu ademene[ti pe nimeni; `n schimb, te oblig\... Nu e sigur nici c\ subiectul e prea bun. Se g`nde[te mereu la el [i `nc\ de mult\ vreme; dar n-a scris un r`nd. At`ta doar c\ [i-a transcris `ntr-un carnet notele [i reflec]iile.


69

Scoate din valiz\ carnetul. Din buzunar scoate un stilou. Scrie: „S\ despoi romanul de toate elementele care nu s`nt specifice romanului. A[a cum, odinioar\, fotografia a debarasat pictura de grija unei anume exactit\]i, fonograful va cur\]i ca mìne romanul de dialogurile relatate, din care, de prea multe ori, reali[tii `[i fac o adev\rat\ glorie. Evenimentele exterioare, accidentele, traumatismele apar]in cinematografului; se cuvine deci ca romanul s\ i le lase lui. Chiar [i descrierea personajelor nu mi se pare defel c\ ar apar]ine exclusiv acestui gen. Da, `ntr-adev\r, nu mi se pare c\ romanul pur (`n art\, ca `n orice domeniu, pentru mine doar puritatea conteaz\) ar trebui s\ se ocupe de descrierea personajelor. A[a cum nu se ocup\ nici drama. {i s\ nu mi se spun\ c\ dramaturgul nu-[i descrie personajele pentru c\ spectatorul le vede pe scen\; c\ci de c`te ori, la teatru, n-am fost st`njeni]i de actor [i am suferit pentru c\ sem\na at`t de pu]in cu cel care, f\r\ el, noi ni-l reprezentam at`t de bine. – De obicei, romancieru l nu se `ncrede `ndeaju ns `n imagina]ia cititorului.“ Ce gar\ a trecut ca v`ntul? Asni ères. Pune carnetul la loc, `n valiz\. E clar `ns\ c\ amintirea lui Passavant `l fr\m`nt\. Scoate din nou carnetul. Scrie iar: „Pentru Passavant, opera de art\ nu e at`t un scop, c`t un mijloc. Convingerile artistice de care face el caz nu se afirm\ at`t de vehement dec`t pentru c\ nu s`nt profunde; nu s`nt dictate de nici una dintre secretele exigente ale temperamentului; ele r\spund unui comandament al momentului; lozinca lor este oportunitate. Bara fix\. Ceea ce `n cur`nd va ap\rea ca foarte vetust, la `nceput ar putea s\ par\ ca foarte modern. Fiecare complezen]\, fiecare afectare este promisiunea unui rid. Dar tocmai printr-asta place Passavant tinerilor. Pu]in ì pas\ lui de viitor. El se adreseaz\ genera]iei de azi ([i e f\r\ discu]ie mai bine dec`t dac\ s-ar adresa celei de ieri) – dar cum nu se adreseaz\ dec`t ei, ceea ce scrie el risc\ s\ se treac\ o dat\ cu ea. {tie acest lucru [i nu-[i propune s\ supravie]uiasc\; [i a[a se face c\ se ap\r\ at`t de aprig nu numai


70

9/3/04

12:55 AM

Page 70

ANDRÉ GIDE


c`nd e atacat, ci protesteaz\ de fiecare dat\ chiar [i atunci c`nd tonul criticii e mai rezervat. Dac\ ar sim]i c\ opera lui e durabil\, ar l\sa-o s\ se apere singur\ [i n-ar c\uta mereu s\ se justifice. Dar ce spun? S-ar felicita c\ e ne`n]eles [i c\ i se fac nedrept\]i care ar da b\taie de cap criticilor de mìne.“ Se uit\ la ceas. Unsprezece treizeci [i cinci. Ar fi trebuit s\ soseasc\. E curios s\ [tie dac\, prin absurd, Olivier `l a[teapt\ la gar\. Nu, e imposibil. Nici m\car nu s-ar putea presupune c\ Olivier a luat cuno[tin]\ de cartea po[tal\ prin care le anun]a p\rin]ilor acestuia `ntoarcerea sa – [i unde incidental, f\r\ inten]ie, ca [i cum pur [i simplu nu [i-ar fi dat seama ce scrie, preciza ziua [i ora – parc\ pentru a `ntinde o curs\ sor]ii, [i de dragul surprizei. Trenul se opre[te. Repede, un hamal! Nu, valiza nu e chiar at`t de grea, iar casa de bagaje nu-i prea departe. Presupun`nd c\ ar fi aici, vor reu[i oare s\ se recunoasc\ `n mul]imea aceea? S-au v\zut at`t de pu]in. Dac\ nu s-ar fi schimbat prea mult!... Ia te uit\, el s\ fie oare?

IX N-am avea nimic de regretat din cele ce s-au petrecut mai pe urm\, dac\ m\car Édouard [i Olivier [i-ar fi ar\tat mai f\]i[ bucuria pe care au resim]it-o rev\z`ndu-se; dar o ciudat\ incapacitate de a-[i evalua pre]uirea de care se bucura fiecare `n inima [i `n mintea celuilalt le era comun\ [i ì paraliza pe am`ndoi; din care cauz\, fiecare crez`nd c\ numai el e emo]ionat, preocupat doar de propria bucurie [i parc\ st`njenit c\ o resimte at`t de intens, am`ndoi se str\duiau s\ [i-o ascund\. A[a se face c\ Olivier, departe de a-l ajuta pe Édouard s\-[i arate bucuria, spun`ndu-i cu c`t\ `nfrigurare venise `n `nt`mpinarea lui, crezu de cuviin]\ s\ vorbeasc\ de un drum oarecare pe care-l avusese de f\cut prin cartierul g\rii, chiar `n diminea]a aceea, de parc\ s-ar fi scuzat c\ a venit. Scrupulos p`n\ la exces, se str\duia s\ se conving\ `n sinea lui c\ poate Édouard ì socotea prezen]a inoportun\. Mai adineauri, c`nd spusese minciuna aceea, ro[ise.

71

Édouard remarc\ acest lucru [i cum, la `nceput, `l luase pe Olivier de bra] [i-l str`nsese cu nespus\ c\ldur\, crezu, tot din scrupul, c\ acest gest `l f\cuse s\ ro[easc\. La `nceput spusese: – Am `ncercat s\ m\ conving c\ n-o s\ fii aici; dar de fapt eram sigur c\ vei veni. Putea crede c\ Olivier vede `n aceast\ fraz\ o dovad\ de `ng`mfare. {i auzindu-l cum ì r\spunde pe un ton nep\s\tor: „Tocmai aveam de f\cut un drum prin cartierul g\rii“, d\du drumul bra]ului lui Olivier, iar exaltarea lui se risipi imediat. Ar fi vrut s\-l `ntrebe pe Olivier dac\ a `n]eles c\ acea carte po[tal\ adresat\ p\rin]ilor lui era scris\ de fapt pentru el; dar c`nd s\-i pun\ `ntrebarea, nu mai avu curajul. Olivier, tem`ndu-se c\ `l plictise[te pe Édouard sau c\ va fi judecat gre[it dac\ va vorbi despre sine, t\cea. Se uit\ la Édouard [i se mir\ v\z`nd c\ buzele parc\ ì tremurau, apoi imediat plec\ privirea. Édouard dorea acea privire, dar `n acela[i timp se temea c\ Olivier l-ar putea socoti prea b\tr`n. R\sucea nervos `ntre degete o bucat\ de h`rtie. Era biletul pe care tocmai `l primise de la casa de bagaje, dar nu-i d\du nici o importan]\. „Dac\ h`rtia aceea ar fi biletul de la casa de bagaje – `[i spunea Olivier, v\z`ndu-l cum o mototole[te, apoi o azv`rle distrat – n-ar arunca-o.“ {i nu se `ntoarse dec`t o clip\, at`t c`t s\ vad\ cum v`ntul ia peticul de h`rtie [i-l duce departe `n urma lor pe trotuar. Dac\ s-ar fi uitat mai st\ruitor, ar fi putut vedea cum un t`n\r ia biletul de pe jos. Era Bernard, care, de c`nd ie[iser\ din gar\, ì urm\rea... ~n timpul acesta, Olivier se sim]ea foarte m`hnit c\ nu g\se[te ce s\-i spun\ lui Édouard [i t\cerea dintre ei deveni insuportabil\. „C`nd vom ajunge vizavi de Condorcet, `[i tot zicea `n sinea lui, o s\-i spun: Acum trebuie s\ m\ `ntorc acas\; la revedere.“ Apoi, ajung`nd `n fa]a liceului, `[i mai d\du r\gaz p`n\ la col]ul str\zii Provence. Dar Édouard, pe care t\cerea `l ap\sa, de asemenea, nu putea accepta s\ se despart\ chiar a[a. ~l invit\ pe Olivier `ntr-o cafenea. Poate c\ vinul care le fusese servit ì va ajuta s\-[i `nfr`ng\ st`njeneala. Ciocnir\. – Succes, spuse Édouard, ridic`nd paharul. C`nd e examenul? – Peste zece zile. – {i te sim]i preg\tit?


72

9/3/04

12:55 AM

Page 72

ANDRÉ GIDE

Olivier ridic\ din umeri: – Parc\ po]i s\ [tii? E de-ajuns s\ fii prost dispus `n ziua aceea. Nu `ndr\znea s\ r\spund\: „Da“, de team\ s\ nu par\ prea sigur de sine. Mai era totodat\ st`njenit de dorin]a [i, `n acela[i timp, de teama de a-l tutui pe Édouard; se mul]umea s\ dea fiec\rei fraze o turnur\ indirect\ din care, cel pu]in, „dumneavoastr\“ era exclus, astfel `nc`t, ì r\pea lui Édouard posibilitatea de a-i propune, a[a cum de altfel dorea, s\-l tutuiasc\; de fapt, `[i amintea foarte bine c\ `n aceast\ privin]\ lucrurile se [i l\muriser\, cu c`teva zile `nainte de plecarea lui. – Ai `nv\]at serios? – Destul de serios. Dar nu chiar c`t a[ fi putut. – Cei care muncesc bine au totdeauna s entimentul c\ ar putea lucra [i mai mult, spuse Édouard senten]ios. Rostise aceast\ fraz\ f\r\ voia lui; apoi imediat g\si c\ e ridicol\: – Mai scrii versuri? – Din c`nd `n c`nd... A[ avea mare nevoie de sfaturi. Ridic\ ochii spre Édouard; „de sfaturile dumneavoastr\“, ar fi vrut s\ spun\: „de sfaturile tale“. {i privirea, `n lipsa vocii, vorbea at`t de bine, `nc`t Édouard crezu c\ spune acest lucru din deferen]\ sau din gentile]e. Dar de ce a fost nevoie s\-i r\spund\, [i cu at`ta asprime: – Oh ! s faturile trebuie s\ ]i l e dai singur sau s \ le ceri camarazilor t\i! Cele ale v`rstnicilor nu fac doi bani! Olivier g`ndi: „Totu[i, nu i-am cerut nici un sfat; de ce se sup\r\?“ Le era ciud\ am`ndurora c\ nu pot scoate din ei dec`t vorbe uscate, for]ate; [i fiecare, sim]ind jena [i agasarea celuilalt, se credea obiectul [i cauza lor. Asemenea conversa]ii nu duc la nimic bun, dac\ nu le vine ceva `n ajutor. Nu veni nimic. Pentru Olivier ziua `ncepuse prost `nc\ de diminea]\. Triste]ea pe care o sim]ise la de[teptare, c`nd v\zuse c\ Bernard nu mai e l`ng\ el [i c\ plecase f\r\ s\-[i ia r\mas-bun, triste]ea aceea, dominat\ c`teva clipe de bucuria `nt`lnirii cu Édouard, urca `n el ca un val mohor`t, `nv\luindu-i toate g`ndurile. Ar fi vrut s\ vorbeasc\ despre Bernard, s\-i povesteasc\ lui Édouard c`te [i mai c`te, s\-i trezeasc\ interesul fa]\ de prietenul s\u. Dar chiar [i cel mai u[or z`mbet al lui Édouard l-ar fi r\nit, [i cuvintele i-ar fi tr\dat sentimentele pasionate [i tumultuoase care-l st\p`neau, dac\ n-ar fi riscat s\ par\ exagerate. T\cea; sim]ea cum


73

tr\s\turile i se `n\spresc; ar fi vrut s\ se arunce `n bra]ele lui Édouard [i s\ pl`ng\. Édouard judeca gr e[it aceast\ t\cere, expresia acestei fe]e contractate; iubea mult prea mult ca s\ nu-[i piard\ complet dezinvoltura. Abia `ndr\znea s\-l priveasc\ pe Olivier, pe care ar fi vrut s\-l str`ng\ `n bra]e [i s\-l alinte ca pe un copil; [i c`nd ì `nt`lni privirea mohor`t\: „Asta-i, g`ndi el. ~l plictisesc... ~l obosesc, `l exasperez. Bietul b\iat! N-a[teapt\ dec`t s\ spun eu un cuv`nt ca s\ plece.“ {i Édouard nu mai rezist\, spuse acest cuv`nt, din mil\ fa]\ de cel\lalt: – Acum trebuie s\ m\ p\r\se[ti. S`nt sigur c\ p\rin]ii te a[teapt\ cu pr`nzul. Olivier, care g`ndea `n acela[i fel, se `n[el\ [i el. Se ridic\ precipitat, `ntinse m`na. Ar fi vrut s\-i spun\ lui Édouard m\car: „C`nd te voi revedea? C`nd v\ voi revedea? C`nd ne vom revedea?“ Édouard a[tepta aceste vorbe. Nu urm\ dec`t un banal: – La revedere.

X Soarele `l trezise pe Bernard. Se ridic\ de pe banc\, av`nd o puternic\ durere de cap. ~ndr\zneala de diminea]\ `l p\r\sise. Se sim]ea `ngrozitor de singur [i cu inima plin\ de un fel de am\r\ciune pe care refuza s-o numeasc\ triste]e, dar care-i umplea ochii de lacrimi. Ce s\ fac\? {i unde s\ se duc\?... {i dac\ se `ndrept\ spre gara Saint-Lazare, la ora la care [tia c\ trebuie s\ se duc\ [i Olivier, o f\cu f\r\ o inten]ie precis\ [i f\r\ alt\ dorin]\ dec`t aceea de a-[i revedea prietenul. ~[i repro[a c\ de diminea]\ plecase a[a, pe nepus\ mas\. S-ar putea ca Olivier s\ se fi sup\rat din pricina asta. Dar nu era el fiin]a la care Bernard ]inea cum nu mai ]inea la nimeni?... C`nd `l v\zu la bra] cu Édouard, un sentiment bizar `l `ndemn\ s\-i urm\reasc\ pe cei doi [i, `n acela[i timp, `l `mpiedic\ s\ li se arate, s\ le ias\ `n cale. ~n modul cel mai penibil se sim]ea de prisos, [i totu[i ar fi vrut s\ se strecoare `ntre ei. Édouard i se p\rea fermec\tor; nu era cu mult mai `nalt dec`t Olivier [i ar\ta doar pu]in mai `n v`rst\. Bernard se decise s\-l abordeze


74

9/3/04

12:55 AM

Page 74

ANDRÉ GIDE

tocmai pe el; pentru asta a[tept\ s\ se despart\ de Olivier. Dar sub ce pretext s\ intre `n vorb\? S\-l acosteze? Exact `n clipa aceea v\zu bucata de h`rtie mototolit\ c\z`nd din m`na distrat\ a lui Édouard. O ridic\ [i v\zu c\ e un bilet de la casa de bagaje... asta-i, iat\ pretextul c\utat! ~i v\zu pe cei doi prieteni intr`nd `n cafenea; r\mase o clip\ perplex; apoi relu`nd monologul: „Un tip normal n-ar g\si altceva mai bun de f\cut dec`t s\-i duc\ `n grab\ h`rtia asta“, `[i spuse. How weary, flat and unpro fitable Seems to me all us es of this worl d!1

l-am auzit pe Hamlet spun`nd. Bernard, Bernard, ce g`nduri `]i trec prin minte? Nu mai departe de ieri cotrob\iai printr-un sertar. Pe care cale o apuci? Fii foarte atent, b\iete... Fii atent c\ la amiaz\ func]ionarul cu care a avut de-a face Édouard se va duce la mas\ [i va fi `nlocuit de un altul. {i n-ai promis tu oare prietenului t\u c\ vei `ndr\zni s\ faci orice? Se g`ndi totu[i c\ pripeala risc\ s\ compromit\ totul. Func]ionarul ar fi putut s\ fie surprins [i s\ i se par\ suspect\ aceast\ grab\; consult`nd registrul de depuneri ar fi putut s\ g\seasc\ prea pu]in normal c\ un bagaj, predat cu c`teva minute `nainte de ora dou\sprezece, e ridicat la c`teva minute dup\ aceea[i or\. ~n sf`r[it, dac\ un trec\tor oarecare, un pis\log oarecare l-a v\zut ridic`nd h`rtia... Bernard hot\r` s\ coboare p`n\ la Concorde, f\r\ grab\; exact timpul `n care un altul ar fi luat masa. C\ci se procedeaz\ destul de des `n felul acesta, nu-i a[a, adic\ depui valiza la bagaje p`n\ iei masa [i pe urm\ te duci s-o ridici? Migrena ì trecuse. Trec`nd pe l`ng\ terasa unui restaurant, lu\ f\r\ fasoane o scobitoare (erau a[ezate pe mese, `n mici fascicole), pe care avea s-o ]in\ `ntre din]i `n fa]a casei de bagaje, ca s\ aib\ aerul de om s\tul. Fericit c\ are de partea lui o `nf\]i[are pl\cut\, elegan]a costumului, distinc]ia ]inutei, franche]ea z`mbetului [i a privirii, `n sf`r[it, acel nu-[tiu-ce `n felul de a merge caracteristic celor care, tr\ind `n 1 „C`t de ostenitoare, serbede [i de[arte `mi par deprinderile acestei lumi!“ (engl.).


75

bun\stare, n-au nevoie de nimic, deoarece au totul. Numai c\ toate astea se cam ponosesc dac\ dormi pe b\nci. ~l trecur\ sudorile c`nd func]ionarul ì ceru zece centime, taxa pentru valiz\. N-avea o para. Ce s\ fac\? Valiza era acolo, pe tejghea. Cel mai ne`nsemnat semn de st`njeneal\ avea s\ dea de b\nuit; ca [i lipsa de bani. Dar diavolul nu va `ng\dui ca el s\-[i piard\ st\p`nirea de sine; strecoar\ `ntre degetele `nfrico[ate ale lui Bernard, care scotocesc prin buzunare, ca [i cum ar fi c\utat cu disperare, o minuscul\ moned\ uitat\ nu se [tie c`nd `ntr-un buzunar al vestei. Bernard i-o d\ func]ionarului. N-a l\sat deloc s\ i se vad\ tulburarea. Ia valiza [i, cu un gest simplu [i cinstit, v`r\ `n buzunar m\run]i[ul ce i se d\ ca rest. Uf! ~l trec toate c\ldurile. Unde s\ mearg\ acum? I se taie picioarele [i valiza ì pare grea. Ce-o s\ fac\ acum cu ea?... ~i trece dintr-o dat\ prin minte c\ n-are cheia. Nu, nu [i iar\[i nu; nu va for]a broasca; doar nu e ho], ce naiba!... M\car dac\ ar [ti ce-i `n ea. At`rn\ greu. Bernard e leoarc\ de sudoare. Se opre[te o clip\; las\ bagajul pe trotuar. F\r\ discu]ie, va restitui valiza; dar mai `ntì ar vrea s\ afle ce-i `n\untru. Apas\ la `nt`mplare pe `nchiz\toare. Oh! miracol! Valvele i se `ntredeschid l\s`nd s\ se z\reasc\ o perl\: un portofel `n care se v\d bancnote. Bernard scoate perla [i `nchide la loc stridia. {i acum, fiindc\ are cu ce, repede! Un hotel. {tie unul foarte aproape, pe strada Amsterdam. E mort de foame. Dar `nainte de a se a[eza la mas\, vrea s\-[i pun\ valiza la ad\post. Un b\iat care-i car\ bagajul `l conduce pe scar\. Trei etaje; un culoar... o u[\, pe care o `ncuie cu cheia, `n dosul ei fiind comoara lui... Coboar\. A[ezat `n fa]a unui biftec, Bernard nu `ndr\znea s\ scoat\ portofelul din buzunar (po]i [ti cine te observ\?), dar, `n fundul buzunarului interior, m`na lui st`ng\ pip\ie dr\g\stos. „Problema e cum s\-l fac pe Édouard s\-[i dea seama c\ nu s`nt un ho]. Ce fel de tip o fi Édouard? Poate c\ valiza ne va l\muri. E fermec\tor, asta e sigur. Dar exist\ o gr\mad\ de tipi fermec\tori care nu prea [tiu de glum\. Dac\ socote[te c\ valiza i-a fost furat\, va fi f\r\ `ndoial\ mul]umit c\ [i-o recap\t\. ~mi va fi recunosc\tor c\ i-o aduc sau dac\ nu `nseamn\ c\-i un m`rlan. Voi [ti eu cum s\ procedez ca s\-i par interesant. S\ lu\m repede desertul [i s\ urc\m `n camer\ ca s\ examin\m situa]ia. Plata [i s\-i l\s\m chelnerului un bac[i[ impresionant.“ Peste c`teva clipe, era din nou `n camer\.


76

9/3/04

12:55 AM

Page 76

ANDRÉ GIDE


„{i-acum, valiz\ drag\, `ntre noi doi!... Un costum de schimb; pu]in prea mare pentru mine, f\r\ `ndoial\. Stofa e frumoas\ [i de bun-gust. Lenjerie; obiecte de toalet\. Nu s`nt prea sigur c\ i le voi restitui vreodat\ pe toate. {i, dovad\ c\ nu s`nt ho], iat\ h`rtiile acestea m\ vor interesa mult mai mult. S\ citim `n primul r`nd ce scrie aici. Era caietul `n care Édouard strecurase trista scrisoare a Laurei. Primele pagini le cunoa[tem; iat\ ce urma dup\ ele:

XI Jurnalul lui Édouard „1 noiembrie Acum cincisprezece zile... – am gre[it c\ n-am notat atunci, imediat. Nu pentru c\ n-a[ fi avut timp, dar inima `mi era `nc\ plin\ de Laura – sau, mai exact, nu voiam s\ m\ g`ndesc dec`t la ea; [i apoi nu-mi place s\ notez aici nimic din ce ar fi episodic, `nt`mpl\tor, [i `nc\ nu mi se p \rea c\ tot ceea ce aveam s\ povestesc pu tea avea o urmare, nici, cum se spune, c\ avea vreo importan]\; eu, cel pu]in, refuzam fa]\ de mine `nsumi s\ admit acest lucru [i, `ntr-un anume fel, tocmai pentru a-mi dovedi c\ e a[a, m-am ab]inut s\ vorbesc de faptul acela `n jurnalul meu; dar `mi dau bine seama [i zadarnic m\ ap\r c\ figura lui Olivier `mi magnetizeaz\ ast\zi g`ndurile, c\ ea le `ndrum\ cursul [i c\, f\r\ s\ ]in cont de el, n-a[ putea nici s\ m\ explic foarte bine, nici s\ m\ `n]eleg pe deplin. M\ `ntorceam de diminea]\ de la Perrin, unde fusesem s\ v\d dac\ vechea mea carte va fi reeditat\. Cum vremea era frumoas\, hoin\ream de-a lungul cheiurilor a[tept`nd s\ se fac\ ora pr`nzului. Cu pu]in `nainte de a ajunge `n dreptul lui Vanier, m-am oprit l`ng\ o tarab\ cu c\r]i de ocazie. Nu c\r]ile m\ interesau at`t, c`t un t`n\r licean, de vreo treisprezece ani, care r\scolea de zor prin

77

rafturi, sub privirea placid\ a unui supraveghetor a[ezat pe un scaun de nuiele `n fa]a dughenei. M\ pref\ceam c\ m\ uit pe stela je, dar, cu coada ochiului, `l ob servam [ i eu pe pu[ tiul acela. Era `mbr\cat cu un pardesiu tocit p`n\ la urzeal\ [i ale c\rui m`neci prea scurte l\sau s\ se vad\ m`necile vestonului. Unul din buzunarele laterale era c\scat, de[i se vedea c\ e gol; `ntr-un col] stofa se rupsese. M\ g`ndeam c\ pardesiul acela mai fusese purtat [i de al]i fra]i [i c\ fra]ii lui [i el aveau obiceiul s\ v`re prea multe lucruri `n buzunare. M\ g`ndeam, de asemenea, c\ mama lor era foarte neglijent\ sau foarte ocupat\, din moment ce n-a cusut ruptura. Dar, `n clipa aceea, pu[tiul `ntorc`ndu-se pu]in, am v\zut c\ cel\lalt buzunar era c`rpit grosolan, cu un fir de a]\ neagr\, solid [i gros. Imediat am auzit [i admonestarea matern\: «Nu mai pune dou\ c\r]i deodat\ `n buzunar; o s\-]i nenoroce[ti pardesiul. Iar ]i s-a descusut buzunarul. Te previn c\ data viitoare n-o s\ ]i-l mai cos. Uit\-te [i tu `n ce hal e[ti!...» Toate lucrurile pe care mi le spunea [i s\rmana maic\-mea [i de care nici eu nu ]ineam seama. Pardesiul descheiat l\sa s\ se vad\ haina, [i privirea mi-a fost atras\ de o mic\ decora]ie, o bucat\ de panglic\ sau mai degrab\ o rozet\ galben\ pe care el o purta la butonier\. Notez toate acestea din disciplin\ [i tocmai pentru c\ m\ plictise[te s\ le notez. La un moment dat, supraveghetorul fu chemat `n\untru; nu r\mase acolo dec`t o clip\ [i, revenind, se a[ez\ iar pe scaun; dar copilului i-a fost de-ajuns clipa aceea ca s\ strecoare `n buzunarul pardesiului cartea pe care o ]inea `n m`n\; apoi, imediat, `ncepu din nou s\ r\scoleasc\ prin rafturi, ca [i cum nimic nu s-ar fi `nt`mplat. Totu[i, era lini[tit; `[i ridic\ ochii, `mi remarc\ privirea [i `n]elese c\ `l v\zusem. Sau, `n orice caz, `[i spuse c\ poate l-am v\zut; f\r\ discu]ie c\ nu era sigur de nimic; iar `ndoiala `l f\cuse s\-[i piard\ st\p`nirea de sine, ro[i [i `ncepu s\ joace o comedioar\ prin care `ncerca s\ se arate foarte `n largul lui, dar care dovedea c\ e extrem de st`njenit. Nu-l sc\pam din ochi. Scoase din buzunar cartea furat\; o v`r` la loc; se `ndep\rt\ c`]iva pa[i; scoase din interiorul hainei un pr\p\dit de portofel foarte uzat, pref\c`ndu-se c\ scotoce[te dup\ ni[te bani despre care [tia foarte bine c\ nu exist\; f\cu o grimas\ semnificativ\, o str`mb\tur\ teatral\, adresat\ mie, evident, [i care voia s\ spun\: «Hait! n-am cu ce», av`nd, `n plus, aceast\ mic\ nuan]\: «Ce curios, credeam


78

9/3/04

12:55 AM

Page 78

ANDRÉ GIDE

c\ am cu ce», totul exprimat cu destul\ exagerare, pu]in prea subliniat, a[a cum ar face-o un actor care se teme c\ nu va fi `n]eles. Apoi, `n cele din urm\, pot aproape s\ spun: sub imboldul privirii mele, se apropie din nou de tarab\, scoase, `n sf`r[it, cartea din buzunar [i brusc o puse la locul ei. Totul fusese f\cut at`t de firesc, `nc`t supraveghetorul nu observ\ nimic. Apoi copilul ridic\ iar\[i capul, sper`nd c\ de data asta eram chit. Dar nu; `l priveam `n continuare; ca ochiul lui Cain; cu deosebirea c\ ochii mei z`mbeau. Voiam s\ stau de vorb\ cu el. A[teptam s\ plece de l`ng\ tarab\ ca s\-l abordez; dar nu se mi[ca [i st\tea ]eap\n `n fa]a c\r]ilor, [i am `n]eles c\ nu se va mi[ca at`ta vreme c`t voi continua s\-l fixez. Atunci, a[a cum se face c`nd vrei ca v`natul fictiv s\-[i schimbe locul, m-am `ndep\rtat c`]iva pa[i, ca [i cum mi-era de-ajuns c`t am v\zut. Plec\ [i el; dar nu apuc\ s\ se `ndep\rteze prea mult, c\ `l [i ajunsesem din urm\. – Ce carte era aia? l-am `ntrebat pe nea[t eptate, p un`nd totu[i `n tonul vocii mele, ca [i `n expresia fe]ei, c`t mai mult\ bl`nde]e cu putin]\. M\ privi drept `n ochi [i sim]ii cum ne`ncrederea i se risipe[te. Nu era prea frumu[el, dar ce privire dr\g\la[\ avea! Vedeam `n ea tot soiul de sentimente mi[c`ndu-se ca ierburile pe fundul unui rù. – Era un ghid al Algeriei. Dar cost\ prea mult. {i eu nu s`nt destul de bogat. – C`t? – Doi franci jumate. – Ceea ce nu te-ar fi `mpiedicat, dac\ n-ai fi v\zut c\ te observ, s-o [tergi cu cartea `n buzunar. Micu]ul f\cu un gest de revolt\ [i protest\ pe un ton foarte vulgar: – Asta-i bun\, pesemne... c\ m\ lua]i drept ho]... – cu o convingere `n stare s\ m\ fac\ s\ m\ `ndoiesc de ceea ce v\zusem. Sim]eam c\-mi scap\ dac\ insistam. Am scos trei monede din buzunar: – Hai! du-te [i cump\r-o! Te a[tept. Dup\ dou\ minute ie[ea din dughean\ r\sfoind cartea at`t de mult r`vnit\. I-am luat-o din m`n\. Era un vechi ghid Joanne, din ’71. – {i ce vrei s\ faci cu el? i-am spus, restituindu-i -l. E prea vechi. Nu mai e bun de nimic. El protest\ zic`nd c\ da; c\, de altminteri, ghidurile mai noi cost\ mult mai mult, [i c\ «pentru ce-i trebuie lui» h\r]ile dintr-\sta


79

erau foarte bune. Nu caut s\-i transcriu cuvintele, fiindc\ [i-ar pierde relieful, despuiate fiind de extraordinarul lor accent de mahala, care m\ amuza cu at`t mai mult cu c`t frazele nu erau lipsite de elegan]\. ........................................................................................................ E necesar s\ scurtez mult acest episod. Precizia nu trebuie s\ fie ob]inut\ prin detaliul relat\rii, ci prin imagina]ia cititorului, prin dou\ sau trei tr\s\turi, puse exact la locul potrivit. Cred, de altfel, c\ toate acestea ar fi mai interesante dac\ l-a[ pune pe copil s\ le povesteasc\; punctul lui de vedere e mai semnificativ dec`t al meu. Pu[tiul e `n acela[i timp jenat [i flatat de aten]ia pe care i-o ar\t. Dar povara privirii mele ì falsific\ oarecum comportarea. O personalitate prea fragil\ [i incon[tient\ `nc\ se ap\r\ [i se ascunde dup\ paravanul unei atitudini. Nimic nu e mai greu de observat dec`t fiin]ele `n formare. Ar trebui s\ le po]i privi numai dintr-o parte, din profil. Pu[tiul declar\ pe nea[teptate c\ «lui cel mai mult ì place geografia». B\nuiam c\ sub aceast\ dragoste se disimula un instinct de vagabondaj. – Ai vrea s\ mergi acolo? l-am `ntrebat. – Ei, asta-i bun\! f\cu el ridic`nd din umeri. ~mi trecu prin g`nd ideea c\ nu e fericit l`ng\ ai s\i. L-am `ntrebat dac\ locuie[te `mpreun\ cu p\rin]ii. – Da. – {i dac\ nu se prea `n]elege cu ei? Protest\ f\r\ convingere. P\rea pu]in cam `ngrijorat c\ fusese prea deschis mai adineauri. Ad\ug\: – Da’ de ce m\ `ntreba]i chestiile astea? – Nu mai a[a, i- am r \spuns imediat; apoi, ating`nd cu d egetul panglica galben\ de la butonier\: – Ce-i asta? – P\i, e o panglic\; doar se vede. Era evident c\ `ntrebarea `l punea `n `ncurc\tur\. Se `ntoarse brusc spre mine, ostil parc\, [i pe un ton zeflemitor [i insolent, de care nu l-a[ fi crezut niciodat\ capabil [i care pur [i simplu m\ n\uci: – Ia zice]i... vi se `nt`mpl\ des s\ ag\]a]i liceeni? Apoi, `n timp ce eu bìguiam confuz un simulacru de r\spuns, el `[i deschise servieta de [colar, pe care o ]inea sub bra], ca s\ v`re


80

9/3/04

12:55 AM

Page 80

ANDRÉ GIDE


ghidul `n\untru. ~n interiorul ei se vedeau c\r]ile de [coal\ [i c`teva caiete, `mbr\cate toate la fel, `n h`rtie albastr\. Am luat unul dintre ele; era un caiet de istorie. Pu[tiul `[i scrisese, pe copert\, numele cu litere mari. Inima-mi tres\ri recunosc`nd numele nepotului meu: GEORGES MOLINIER

(Inima lui Bernard tres\ri, de asemenea, citind aceste r`nduri, [i `ntreaga poveste `ncepu s\-l intereseze extraordinar de mult.) Va fi dificil, `n Falsificatorii de bani, s\ se admit\ c\ personajul care va juca rolul meu ar fi putut, r\m`n`nd `n bune rela]ii cu sora sa, s\ nu-i cunoasc\ deloc copiii. Mi-a fost totdeauna foarte greu s\ fardez adev\rul. Chiar s\ schimb culoarea p\rului mi se pare o `n[el\torie care face adev\rul mai pu]in verosimil. Toate se leag\ [i simt, `ntre toate faptele pe care mi le ofer\ via]a, dependen]e at`t de subtile, `nc`t totdeauna mi s-a p\rut c\ n-a[ reu[i s\ schimb un singur fapt f\r\ a modifica tot ansamblul. N-a[ putea totu[i s\ povestesc c\ mama acestui copil nu mi-e dec`t sor\ vitreg\, n\scut\ dintr-o prim\ c\s\torie a tat\lui meu; c\ n-am v\zut-o deloc c`t au tr\it p\rin]ii mei; c\ probleme legate de mo[tenire ne-au for]at s\ relu\m rela]iile... Toate acestea s`nt `ns\ indispensabile [i nu v\d ce-a[ putea inventa pentru a eluda indiscre]ia. {tiam c\ sora mea avea trei b\ie]i; eu nu-l cuno[team dec`t pe cel mare, student la medicin\; dar [i pe acesta l-am v\zut doar `n treac\t, deoarece, `mboln\vindu-se de tuberculoz\, a trebuit s\-[i `ntrerup\ studiile [i s\ se `ngrijeasc\ undeva `n Sud. Ceilal]i doi nu erau niciodat\ acas\ la orele la care veneam eu la Pauline; cel pe care-l aveam `n fa]a mea era f\r\ `ndoial\ ultimul. N-am l\sat deloc s\ mi se vad\ uimirea, dar, p\r\sindu-l brusc pe micul Georges, dup\ ce am aflat c\ se duce acas\ pentru masa de pr`nz, am s\rit `ntr-un taxi ca s\ ajung `naintea lui pe strada Notre-Dame-des-Champs. M\ g`ndeam c\, sosind la aceast\ or\, Pauline m\ va re]ine la mas\, a[a cum s-a [i `nt`mplat; cartea mea, din care luasem un exemplar de la Perrin, [i pe care puteam s\ i-o ofer, servea drept pretext pentru aceast\ vizit\ intempestiv\. Era pentru prima oar\ c\ m`ncam la Pauline. Gre[isem trat`ndu-l cu ne`ncredere pe cumnatul meu. Nu cred c\ e un jurist remarcabil, dar [tie s\ nu vorbeasc\ de meseria lui a[a cum nici eu nu vorbesc de a mea c`nd s`ntem `mpreun\, a[a c\ ne `n]elegem foarte bine.

81

Fire[te, c`nd am sosit `n diminea]a aceea, n-am scos un cuv`nt despre `nt`lnirea mea nea[teptat\: – Sper c\ acum voi avea prilejul s\-mi cunosc nepo]ii, i-am spus lui Pauline c`nd m-a rugat s\ r\m`n la mas\. C\ci mai s`nt doi pe care nu-i cunosc `nc\. – Oliv ier, mi-a r\spuns ea, va veni ceva mai t`r ziu, c\ci are o repeti]ie. Dar parc\ tocmai `l aud sosind pe Georges. M\ duc s\-l chem. {i, alerg`nd la u[a camerei vecine: – Georges! Vino s\-i dai bun\ ziua unchiului. Pu[tiul se apropie, `mi `ntinse m`na; eu l-am s\rutat... Admir puterea de disimulare a copiilor: n-a l\sat s\ se vad\ nici o surpriz\; de parc\ nu m\ recuno[tea. At`t c\ a ro[it foarte tare; dar maic\-sa putea crede c\ din timiditate. G`ndeam c\ poate e jenat fiindc\ `l revede pe detectivul de mai adineauri, c\ci ne p\r\si aproape imediat [i se duse `n odaia de al\turi; era sufrageria, care, dup\ c`te mi-am dat seama, slujea, de asemenea, drept camer\ de studiu copiilor, `ntre mese. Ap\ru totu[i, foarte cur`nd, tocmai c`nd intra tat\l s\u `n salon [i profit\ de clipa `n care treceam cu to]ii `n sufragerie, pentru a se apropia de mine [i a-mi str`nge m`na f\r\ s\ fie v\zut de p\rin]i. Crezui la `nceput c\ e vorba de o dovad\ de camaraderie, care m\ amuz\; dar nu: `mi deschise m`na care se `nchisese peste a lui, strecur\ `n ea un bilet pe care desigur tocmai `l scrisese, apoi `mi `ndoi degetele peste h`rtie, str`ng`ndu-le foarte tare. Bine`n]eles c\ m-am pretat la acest joc; am ascuns bile]elul `ntr-un buzunar, din care n-am putut s\-l scot dec`t dup\ pr`nz. Iat\ ce am citit: «Dac\ poveste[ti p\rin]ilor chestia cu cartea (t\iase cu o linie: te voi ur`), voi spune c\ mi-ai f\cut propuneri.»

{i ceva mai jos: «Eu ies zilnic de la liceu la orele 10.»

M-a `ntrerupt ieri vizita lui X. Convorbirea cu el mi-a pricinuit o stare de proast\ dispozi]ie. Am reflectat mult la cele spuse de X. Nu cunoa[te nimic din via]a mea, dar i-am expus planul Falsificatorilor de bani. Sfatul lui mi-e totdeauna de folos; c\ci se situeaz\ `ntr-un punct de vedere


82

9/3/04

12:55 AM

Page 82

ANDRÉ GIDE

diferit de al meu. Se teme c\ a[ putea deveni factice [i c\ a[ putea sc\pa din m`n\ adev\ratul subiect de dragul umbrei acestui subiect care e `n capul meu. Pe mine m\ nelini[te[te faptul c\ simt cum via]a (via]a mea) se separ\ aici de opera mea, c\ opera mea se `ndep\rteaz\ de via]a mea. Numai c\ asta n-am putut s\ i-o spun lui. P`n\ acum, a[a cum se cuvine, gusturile, sentimentele, experien]ele mele personale `mi alimentau toate scrierile; `n frazele cele mai bine construite sim]eam cum bate propria inim\. De acum, `ntre ceea ce g`ndesc [i ceea ce simt, leg\tura e rupt\. {i `ncep s\ cred c\ tocmai neputin]a mea de azi de a-mi l\sa inima s\ vorbeasc\ `mi proiecteaz\ opera `n abstrac]iune [i artificialitate. G`ndindu-m\ la aceast\ chestiune, am `n]eles dintr-o dat\ semnifica]ia fabulei lui Apollo [i Dafne: fericit, am g`ndit, cel care poate cuprinde `ntr-o singur\ `mbr\]i[are [i laurul, [i obiectul iubirii sale. Am povestit at`t de mult despre `nt`lnirea mea cu Georges, `nc`t a trebuit s\ m\ opresc la momentul `n care Olivier intra `n scen\. N-am `nceput aceast\ relatare dec`t pentru a vorbi de el [i n-am reu[it s\ vorbesc dec`t de Georges. Dar, c`nd s\ vorbesc de Olivier, `mi dau seama c\ dorin]a de a am`na acest moment este cauza `ncetinelii mele. De `ndat\ ce l-am v\zut, `n aceast\ prim\ zi, de `ndat\ ce s-a a[ezat la masa familial\, de la prima mea privire, sau, mai exact, de la prima sa privire, am sim]it c\ aceast\ privire pune st\p`nire pe mine [i c\ nu mai dispun de via]a mea. Pauline insist\ s\ vin s\-i v\d mai des. M\ roag\ st\ruitor s\ m\ ocup pu]in de copiii ei. ~mi d\ de `n]eles c\ tat\l lor ì cunoa[te prea pu]in. Cu c`t discut mai mult cu ea, cu at`t mi se pare mai fermec\toare. Nu-mi dau seama cum de am putut s\ n-o v\d at`ta vreme. Copiii s`nt crescu]i `n religia catolic\, dar ea `[i aminte[te de educa]ia protestant\ pe care a primit-o `n copil\rie [i, cu toate c\ a plecat din casa tat\lui nostru de `ndat\ ce el s-a c\s\torit cu mama mea, descop\r `ntre ea [i mine nenum\rate tr\s\turi comune. {i-a dat copiii la pensionul p\rin]ilor Laurei, unde eu `nsumi am tr\it mult\ vreme. De altminteri, pensionul Azaïs se m`ndre[te c\ nu are o culoare confesional\ special\ (pe vremea mea se g\seau acolo chiar [i turci), de[i b\tr`nul Azaïs, fostul prieten al tat\lui meu, care l-a `nfiin]at [i care-l conduce [i acum, a fost la `nceput pastor. Pauline prime[te ve[ti destul de bune din sanatoriul unde Vincent este pe cale de vindecare. Mi-a spus c\ ì vorbe[te de mine `n


83

scrisorile ei [i c\ ar vrea s\-l cunosc mai bine, c\ci nu l-am v\zut dec`t `n treac\t. ~[i pune mari speran]e `n fiul ei cel mare; familia face economii s`ngeroase pentru a-i permite c`t mai cur`nd s\ se instaleze – cu alte cuvinte: s\ aib\ o locuin]\ proprie pentru a-[i primi clientela. P`n\ atunci, a reu[it s\-i rezerve o parte din micul lor apartament, `ntr-o camer\ izolat\, care era liber\. Marea `ntrebare este dac\ nu cumva, din motive de s\n\tate, Vincent va trebui s\ renun]e la stagiul de intern. La drept vorbind, Vincent nu m\ intereseaz\ deloc [i, dac\ totu[i vorbesc mult despre el cu maic\-sa, o fac numai din complezen]\ [i pentru a putea imediat dup\ aceea s\ ne ocup\m mai mult de Olivier. C`t despre Georges, m\ las\ rece, abia `mi r\spunde dac\ ì vorbesc [i, c`nd m\ `nt`lne[te, `mi arunc\ priviri vag b\nuitoare. Mi se pare c\-mi poart\ pic\ fiindc\ nu m-am dus s\-l a[tept la ie[irea de la liceu – sau c\ se g`nde[te numai la vacan]\. Pe Olivier nu-l v\d mai des. C`nd m\ duc `n vizit\ la maic\-sa, nu `ndr\znesc s\ intru `n camera `n care [tiu c\ `nva]\; dac\-l `nt`lnesc `nt`mpl\tor, s`nt at`t de st`ngaci [i de `ncurcat, `nc`t nu g\sesc nimic s\-i spun, [i din pricina asta s`nt at`t de nefericit, `nc`t prefer s-o vizitez pe maic\-sa la orele c`nd [tiu c\ el nu-i acas\.“

XII Jurnalul lui Édouard (Urmare) „2 noiembrie Lung\ conversa]ie cu Douviers, care m-a `nso]it c`nd am plecat de la p\rin]ii Laurei p`n\ la Odéon, trec`nd prin Luxembourg. Preg\te[te o tez\ de doctorat despre Wordsworth, dar din ce-mi spune `mi dau seama c\ ì scap\ calit\]ile cele mai specifice ale poeziei lui


84

9/3/04

12:55 AM

Page 84

ANDRÉ GIDE

Wordsworth. Ar fi fost mai bine dac\ l-ar fi ales pe Tennyson. Simt `n Douviers o nedeslu[it\ inaptitudine, o `nclina]ie spre abstract, o anume naivitate. Totdeauna ia lucrurile [i oamenii a[a cum pretind c\ s`nt; poate [i pentru c\ el se arat\ totdeauna a[a cum este. – {tiu, mi-a spus el, c\ e[ti cel mai bun prieten al Laurei. F\r\ `ndoial\ c\ ar trebui s\ fiu pu]in gelos pe dumneata. Dar nu pot. Dimpotriv\, tot ce mi-a spus ea despre dumneata m-a f\cut s\ `n]eleg mai bine [i, `n acela[i timp, s\ doresc a deveni prietenul dumitale. Am `ntrebat-o mai zilele trecute dac\ nu-mi por]i pic\ fiindc\ o iau de so]ie. Mi-a r\spuns c\, dimpotriv\, dumneata ai sf\tuit-o s\ se c\s\toreasc\ (cred c\ mi-a spus toate astea la fel de f\r\ `nconjur) – fapt pentru care a[ vrea s\-]i mul]umesc – [i s\ nu m\ socote[ti ridicol, fiindc\ o fac foarte sincer – a ad\ugat el, for]`ndu-se s\ z`mbeasc\, dar cu o voce tremur\toare [i cu lacrimi `n ochi. Nu [tiam ce s\-i spun, pentru c\ m\ sim]eam mult mai pu]in emo]ionat dec`t ar fi trebuit s\ fiu [i total incapabil de o efuziune reciproc\. Probabil c\ i-am p\rut pu]in cam ]eap\n; dar m\ agasa. I-am str`ns totu[i m`na ce mi-o `ntinsese, c`t mai c\lduros cu putin]\. Asemenea scene, `n care ]i se ofer\ mai mult suflet dec`t ceri, s`nt totdeauna penibile. Se g`ndea, f\r\ `ndoial\, s\-mi c`[tige simpatia. Dac\ ar fi fost mai perspicace, s-ar fi sim]it furat; dar el se [i sim]ea recunosc\tor fa]\ de propriul gest, al c\rui reflex i se p\rea c\ `l surprinde `n inima mea. Cum eu nu spuneam nimic [i jenat poate de t\cerea mea: – Cred, ad\ug\ el imediat, c\ la Cambridge se va sim]i prea dezr\d\cinat\, ca s\ mai fac\ anumite compara]ii care ar fi `n dezavantajul meu. Ce voia s\ `n]eleag\ prin asta? M\ str\duiam s\ nu caut nici un r\spuns. A[tepta poate s\ protestez; ceea ce ar fi `nsemnat s\ ne am\gim [i mai mult. Face parte din categoria oamenilor a c\ror timiditate nu suport\ t\cerile [i cred c\ e de datoria lor s\ le mobileze cu avansuri exagerate; e din categoria celor care la urm\ `]i spun: «Am fost totdeauna deschis fa]\ de dumneata.» Nu, z\u, dar important nu e s\ fii deschis, ci s\-i permi]i celuilalt s\ fie. Ar fi trebuit s\-[i dea seama c\ tocmai franche]ea lui o `mpiedica pe a mea. M\car dac\ eu nu-i pot fi prieten, sper c\ va fi un so] excelent pentru Laura; c\ci, la urma urmelor, acum ì repro[ez mai cu s eam\ calit\]ile sale. Pe urm\, am discutat despre Cambridge, iar eu i-am promis c-o s\ vin s\-i v\d acolo.


85

Ce nevoie absurd\ a `ndemnat-o pe Laura s\-i vorbeasc\ de mine? Admirabil\ `nclina]ia femeilor spre devotament. De cele mai multe ori, omul iubit nu e pentru ele dec`t un cuier de care `[i at`rn\ dragostea. Cu ce sincer\ u[urin]\ a operat Laura substituirea! ~n]eleg s\ se m\rite cu Douviers; eu am fost printre primii care au sf\tuit-o acest lucru. Dar aveam dreptul s\ sper la un dram de suferin]\. C\s\toria va avea loc peste trei zile. C`teva articole despre cartea mea. Calit\]ile ce mi se recunosc cel mai frecvent s`nt tocmai cele care pe mine m\ sc`rbesc... Oare am f\cut bine l\s`nd s\ se reediteze vechiturile alea? C\ci nu mai corespund cu ceea ce `mi place acum. Dar abia acum `mi dau seama. Nu mi se pare c\, `n sensul propriu al cuv`ntului, m-a[ fi schimbat; ci c\ doar `n acest moment devin con[tient de mine `nsumi; p`n\ acum nu [tiam cine s`nt. S-ar putea s\ fi avut totdeauna nevoie de un altul, care pentru mine s\ aib\ rolul de revelator! Aceast\ carte s-a cristalizat prin Laura, [i de aceea nu mai vreau s\ m\ recunosc `n ea. Ne este interzis\ acea perspicacitate, n\scut\ din simpatie, care ne-ar permite s\ devans\m vremurile? Ce probleme ì vor fr\m`nta pe cei care vor veni dup\ noi? C\ci pentru ei vreau s\ scriu. S\ hr\nesc curiozit\]i `nc\ nedefinite, s\ r\spund unor exigen]e `nc\ imprecise, `n a[a fel `nc`t cel care ast\zi nu e dec`t un copil s\ se mire mìne c\ m\ `nt`lne[te `n drumul s\u. ~mi place foarte mult s\ simt la Olivier at`ta curiozitate, at`ta ner\bd\toare insatisfac]ie fa]\ de trecut... Uneori mi se pare c\ poezia e singurul lucru care `l intereseaz\. {i simt, recitind poeziile cu ochii lui, c`t de rari s`nt acei poe]i ai no[tri care s-au l\sat condu[i mai mult de sentimentul artei dec`t de inim\ sau de ra]iune. Ciud\]enia este c\, atunci c`nd Oscar Molinier mi-a ar\tat versurile lui Olivier, l-am sf\tuit pe acesta s\ nu se mai lase condus de cuvinte, ci s\ caute s\ [i le supun\. {i acum, tocmai dimpotriv\, mi se pare c\ el e cel care m\ `nva]\ pe mine acest lucru. C`t de trist, plicticos [i ridicol de rezonabil mi se pare ast\zi tot ce am scris p`n\ acum!


86

9/3/04

12:55 AM

Page 86

ANDRÉ GIDE


5 noiembrie A avut loc ceremonia. ~n capela de pe strada Madame, `n care n-am mai intrat de foarte mult\ vreme. Toat\ familia Vedel-Azaïs era de fa]\: bunicul, tat\l [i mama Laurei, cele dou\ surori [i t`n\rul ei frate, plus nenum\ra]i unchi, m\tu[i [i veri. Familia Douviers reprezentat\ de trei m\tu[i `n doliu, din care catolicismul a f\cut trei c\lug\ri]e; dup\ c`te mi s-a spus, locuiau `mpreun\, [i tot cu ele a locuit [i Douviers dup\ moartea p\rin]ilor lui. La galerie, elevii pensionului. Al]i prieteni ai familiei umpleau sala; eu st\team `n fundul capelei; nu departe de mine am v\zut-o pe sora mea cu Olivier; Georges era pesemne la galerie, cu colegii s\i. La armoniu, b\tr`nul La Pérouse; fa]a lui `mb\tr`nit\, mai frumoas\, mai nobil\ ca oric`nd; dar `n ochi f\r\ acea flac\r\ admirabil\ care-mi comunica o mare fervoare pe vremea c`nd luam lec]ii de pian. Privirile ni s-au `ncruci[at [i am sim]it `n z`mbetul ce mi l-a adresat at`ta triste]e, `nc`t mi-am promis s\-l a[tept la ie[ire. ~ntre timp, oamenii s-au mai mi[cat [i l`ng\ Pauline s-a f\cut un loc liber; Olivier mi-a f\cut imediat semn, a `mpins-o pu]in pe maic\-sa, ca s\ m\ pot a[eza l`ng\ el; apoi mi-a luat m`na [i a ]inut-o mult\ vreme `ntr-ale sale. Era pentru prima oar\ c\ se purta at`t de familiar cu mine. A ]inut ochii `nchi[i aproape tot timpul c`t a durat interminabila predic\ a pastorului, ceea ce mi-a permis s\-l contemplu `ndelung; seam\n\ cu ciobanul acela adormit dintr-un basorelief aflat la muzeul din Napoli, a c\rui fotografie o am pe biroul meu. A[ fi putut crede c\ doarme [i el, dac\ degetele nu i-ar fi frem\tat; m`na ì palpita ca o pas\re `ntre palmele mele. B\tr`nul pastor a crezut c\ e de datoria lui s\ expun\ istoria `ntregii familii, `ncep`nd cu bunicul Azaïs, c\ruia ì fusese coleg de clas\, la Strasbourg, `nainte de r\zboi, apoi codiscipol la Facultatea de Teologie. Am avut impresia c\ se va `mpotmoli `ntr-o fraz\ complicat\ `n care `ncerca s\ arate c\, prelu`nd conducerea unui pension [i dedic`ndu-se educa]iei copiilor, prietenul s\u de fapt nu p\r\sise preo]ia. Apoi a venit r`ndul celeilalte genera]ii. A vorbit, de asemenea, d`nd pilde moralizatoare, de familia Douviers, despre care se p\rea c\ nu [tie prea mare lucru. Noble]ea sentimentelor umbrea deficien]ele oratorice [i, `n r`ndurile asisten]ei, se auzeau

87

numeroase persoane care `[i suflau nasul. A[ fi vrut s\ [tiu ce g`nde[te Olivier; `mi `nchipuiam c\, fiind crescut `n religia catolic\, pentru el cultul protestant era desigur ceva nou [i c\, f\r\ `ndoial\, acum intra pentru prima oar\ `n acest templu. Neobi[nuita mea facultate de a m\ depersonaliza, care `mi permite s\ resimt emo]iile altuia de parc\ ar fi ale mele, m-a silit aproape s\ adopt senza]iile lui Olivier, cele pe care `mi imaginam c\ le tr\ie[te; [i cu toate c\ ]inea ochii `nchi[i sau poate tocmai din aceast\ pricin\ mi se p\rea c\ v\d `n locul lui [i pentru prima oar\ zidurile goale, auditoriul sc\ldat `n lumina abstract\ [i palid\, conturul crud al amvonului pe peretele alb din fund, rectitudinea liniilor, rigiditatea coloanelor ce sus]ineau galeriile, spiritul `nsu[i al acestei arhitecturi col]uroase [i decolorate a c\rei lips\ resping\toare de gra]ie, intransigen]\ [i parcimonie i le vedeam pentru prima oar\. Probabil c\ nu le-am remarcat mai devreme, pentru c\ fusesem obi[nuit cu ele din copil\rie... M-am g`ndit imediat la primele mele tres\riri religioase, la primele exalt\ri; la Laura [i la [coala de duminic\, unde ne `nt`lneam, monitori am`ndoi, plini de zel [i deslu[ind cu greu, `n `nfl\c\rarea aceea care ardea `n noi, orice sim]\m`nt impur, ce anume apar]inea celuilalt [i ce-I revenea lui Dumnezeu. {i, `n aceea[i clip\, l-am depl`ns pe Olivier c\ nu a cunoscut aceast\ prim\ despuiere de senzual, care ridic\ sufletul `ntr-un mod at`t de periculos deasupra apartenen]elor, [i c\ nu are amintiri asem\n\toare cu ale mele; dar faptul c\ `l sim]eam str\in de toate acestea m-a ajutat s\ evadez din mine `nsumi. Am str`ns cu pasiune m`na pe care el [i-o l\sase `ntr-ale mele, dar `n clipa aceea el [i-o retrase brusc. Deschise ochii pentru a m\ privi, apoi, cu un z`mbet [\galnic de copil, care-i tempera extraordinara gravitate a frun]ii, [opti, aplec`ndu-se spre mine – tocmai `n timp ce pastorul, reamintind `ndatoririle fiec\rui cre[tin, `mp\r]ea cu d\rnicie proaspe]ilor c\s\tori]i sfaturi, precepte [i pioase dojeni: – Mie pu]in `mi pas\: s`nt catolic. Totul m\ atrage la el [i m\ face s\ nu mai `n]eleg. La u[a sacristiei, l-am `nt`lnit pe b\tr`nul La Pérouse. Mi-a spus pe un ton oarecum trist, dar `n care nu se sim]ea nici urm\ de repro[: – Mi se pare c\ m-ai cam uitat. Am pretextat nu [tiu ce treburi, ca s\ m\ scuz c\ nu l-am v\zut at`ta vreme; i-am promis s\-i fac o vizit\ poimìne. Am `ncercat s\-l


88

9/3/04

12:55 AM

Page 88

ANDRÉ GIDE

aduc la familia Azaïs, unde eram [i eu invitat la ceaiul pe care-l d\deau dup\ ceremonie; dar mi-a spus c\ nu e deloc `n apele lui [i se teme c\ va `nt`lni prea mul]i oameni cu care ar fi trebuit, dar nu ar fi fost `n stare, s\ stea la taifas. Pauline a plecat cu Georges; m-a l\sat cu Olivier: – }i-l `ncredin]ez, mi-a s pus ea r`z`nd; ceea ce p\ru c\ `l cam agaseaz\ pe Olivier, care se `ntunec\ la fa]\. M\ trase `n strad\: – Nu [tiam c\ ai cunoscut at`t de bine familia Azaïs. A fost foarte surprins c`nd i-am spus c\ am locuit la ei doi ani. – Dar cum ai putut prefera o astf el de situa]ie c`nd ai fi putut duce o via]\ independent\? – Mi se ofereau destule comodit\]i, i-am r \spuns eu vag, neput`nd s\-i spun c\ `n vremea aceea Laura pusese st\p`nire pe toate g`ndurile mele [i c\ a[ fi acceptat p`n\ [i cel mai prost regim pentru pl\cerea de a-l suporta al\turi de ea. – {i nu te-ai sufocat `n atmosfera `mb`csit\ din magherni]a aceea? Apoi, cum nu i-am r\spuns nimic: – De altminteri, nici eu nu prea `mi dau seama cum de o suport, nici cum se face c\ mai s`nt acolo... Dar s`nt intern numai pe jum\tate. {i a[a [i e `nc\ prea mult. A trebuit s\-i povestesc despre prietenia dintre directorul «magherni]ei» aceleia [i bunicul s\u, prietenie care, mai t`rziu, a fost hot\r`toare pentru alegerea f\cut\ de mama sa. – De altfel, ad\ug\ el, `mi lipsesc termenii de compara]ie; [i f\r\ `ndoial\ c\ toate azilurile astea seam\n\ `ntre ele; s`nt gata s\ cred c\, a[a dup\ cum mi s-a spus, majoritatea celorlalte s`nt mai rele. Ceea ce nu `nseamn\ c\ n-a[ fi mul]umit s\ scap de acolo. Nu m-a[ fi dus niciodat\ dac\ n-a[ fi avut de recuperat timpul c`t am fost bolnav. {i de mult\ vreme nu mai merg la pension dec`t din prietenie pentru Armand. Aflu atunci c\ acest mai t`n\r frate al Laurei ì este coleg. ~i spun lui Olivier c\ nu-l cunosc aproape deloc. – De[i e cel mai inteligent [i cel mai interesant din toat\ familia. – Adic\ e cel care te intereseaz\ mai mult dec`t al]ii. – Nu, nu; te asigur c\ e foarte ciudat. Dac\ vrei, putem merge s\ discut\m pu]in cu el `n camera lui. Sper c\ va `ndr\zni s\ vorbeasc\ de fa]\ cu dumneata. Am ajuns `n fa]a pensionului.


89

Familia Vedel-Azaïs `nlocuise tradi]ionala mas\ de nunt\ cu un ceai mai pu]in costisitor. Vorbitorul [i biroul pastorului Vedel erau deschise pentru mul]imea de invita]i. Numai c`]iva rari intimi aveau acces `n micul salon particular al pastorului Vedel; [i pentru a evita o invazie, u[a dintre vorbitor [i salon fusese blocat\, iar din aceast\ pricin\, celor care `l `ntrebau pe unde ar putea ajunge la maic\-sa, Armand le r\spundea: – Pe co[. Era o gr\mad\ de lume. C\ldura era sufocant\. ~n afar\ de c`]iva «membri ai corpului didactic» colegi de-ai lui Douviers, societate aproape exclusiv protestant\. Miros puritan foarte specific. Duhoarea e la fel de puternic\ sau poate chiar mai asfixiant\ la `ntrunirile catolice sau evreie[ti, de `ndat\ ce ei `ntre ei `ncep s\ se simt\ `n largul lor; numai c\ de cele mai multe ori la catolici se simte o supraapreciere, iar la evrei o subapreciere de sine, de care protestan]ii nu mi se par dec`t foarte rar capabili. Dac\ evreii au nasul prea lung, protestan]ii `l au turtit; e lucru [tiut. {i nici eu `nsumi n-am remarcat calitatea deosebit\ a acestei atmosfere, c`t\ vreme eram cufundat `n ea. Un nu [tiu ce inefabil alpestru, paradiziac [i neghiob. ~n fundul s\lii, bufetul aranjat pe o mas\; Rachel, sora mai mare a Laurei, [i Sarah, sora ei mai mic\, ajutate de c`teva fete candidate la m\riti[, prietenele lor, ofereau ceai... Laura, de `ndat\ ce m-a v\zut, m-a dus `n biroul tat\lui ei, unde era `ntrunit un `ntreg sinod. Refugiindu-ne `n dreptul ferestrei, am putut discuta f\r\ s\ fim auzi]i. Cu mult `nainte, ne scrijeliser\m numele pe pervaz. – Vino s\ vezi! S`nt tot acolo , mi-a spus ea. Cred c\ nimeni nu le-a b\gat `n seam\. C`]i ani aveai atunci? Deasupra numelor scrisesem data. Am calculat: – Dou\zeci [i opt. – Iar eu, [aisprezece. S`nt zece ani de atunci. Momentul nu era prea bine ales pentru a dep\na astfel de amintiri; m\ for]am s\ schimb subiectul; `n timp ce ea m\ ducea la punctul de plecare cu o nelini[tit\ insisten]\; apoi deodat\, parc\ tem`ndu-se c\ s-ar putea `nduio[a, m\ `ntreb\ dac\-mi aminteam de Strouvilhou. Strouvilhou avea un regim special [i pe vremea aceea ì chinuia mult pe p\rin]ii Laurei. ~n principiu, urma cursurile, dar c`nd era


90

9/3/04

12:55 AM

Page 90

ANDRÉ GIDE

`ntrebat: care? sau pentru ce examen se preg\te[te, r\spundea cu indiferen]\: – Depinde. La `nceput, to]i l\sau impresia c\ ì consider\ insolen]ele drept glume, anume parc\ pentru a le toci ascu]i[ul, [i el `nsu[i le `nso]ea cu hohote de r`s; numai c\, `n cur`nd, r`sul lui deveni mai sarcastic, `n timp ce ie[irile ì deveneau mai agresive, [i eu nu `n]elegeam prea bine cum [i de ce pastorul `l mai tolera `n internat; `mi ziceam c\ poate numai din ra]iuni financiare [i pentru c\ nutrea pentru Strouvilhou un fel de afec]iune, amestecat\ cu mil\, sau c\ probabil avea o vag\ speran]\ c\ va reu[i s\-l conving\, adic\ s\-l converteasc\. {i la fel de pu]in `n]eleg de ce Strouvilhou continua s\ locuiasc\ la internat, c`nd ar fi putut foarte bine s\ se duc\ `n alt\ parte; fiindc\ nu mi se p\rea c\ este re]inut din motive sentimentale, ca mine; sau poate c\ tocmai pentru pl\cerea ce i-o ofereau aceste turniruri cu s\rmanul pastor, care se ap\ra prost [i totdeauna ì l\sa lui rolul cel frumos. – ~]i ami nte[ti c`nd l-a `ntrebat pe tata dac\ poart\ vesto nul pe sub rob\, atunci c`nd predic\? – Cum s\ nu! ~ntreba at`t de bl`nd, c\ bietul dumitale tat\ n-a remarcat nici urm\ de r\utate. Eram la mas\; rev\d s cena foarte bine... – {i tat a, care i-a r\spuns cand id c\ ro ba nu era prea groas\ [i c\ se temea s\ nu r\ceasc\ f\r\ veston. – {i ce mutr\ dezolat\ a f\cut Strouvilhou! {i cum a treb uit s\ insist\m ca `n cele din urm\ s\ declare c\ «povestea n-are prea mare importan]\», numai c\ atunci c`nd tat\l dumitale face gesturi mai largi, m`necile vestonului i se v\d de sub rob\, [i asta are un efect sup\r\tor asupra unor anumi]i credincio[i. – Dup\ care s\rmanul tata a rostit o pr edic\ `ntreag\, ]in`ndu-[i bra]ele lipite de corp [i rat`nd toate efectele oratorice. – {i, `n duminica urm\to are, s-a `ntors acas\ cu gut urai, pentru c\ `[i dezbr\case vestonul. Oh! [i discu]iile despre smochinul sterp din Evanghelie [i despre pomii care nu fac fructe... «Eu nu s`nt un pom fructifer. Eu fac doar umbr\, domnule pastor: v\ acop\r cu umbra mea.» – {i asta tot la mas\ a spus-o. – Fire[te, c\ci nu-l vedeai dec`t la mas\.


91

– {i o spusese pe un ton plin de ar]ag. Atunci l-a dat bunicul pe u[\ afar\. ~]i aminte[ti cum s-a ridicat deodat\, el, care de obicei st\tea cu nasul `n farfurie; [i, cu bra]ul `ntins, a spus: «Ie[i!» – P\rea enorm, `nsp\im`nt\tor; era indignat. Cred c\ `ntr-adev\r lui Strouvilhou i s-a f\cut fric\. – {i-a aruncat [ervetul pe mas\ [i a disp\rut. A plecat f \r\ s\ pl\teasc\; [i de atunci nu l-a mai v\zut nimeni. – A[ fi curios s\ [tiu ce s-a `nt`mplat cu el. – S\rmanul buni c, relu\ Laura cu o oarecare triste]e, c` t mi s-a p\rut de frumos `n ziua aceea! {tii c\ te iube[te foarte mult. Ar trebui s\ urci m\car pentru o clip\ la el `n birou. S`nt sigur\ c\ i-ar face mult\ pl\cere. Retranscriu toate acestea imediat, fiindc\ [tiu c`t e de dificil pe urm\ s\ reg\se[ti tonul just al unui dialog. Numai c\ din acest moment am `nceput s-o ascult pe Laura mai distrat. Tocmai `l z\risem, la o oarecare dep\rtare, pe Olivier, pe care `l pierdusem din vedere de c`nd Laura m\ adusese `n biroul tat\lui ei. Avea ochii str\lucitori [i tr\s\turile extraordinar de `nsufle]ite. Am aflat mai t`rziu c\ Sarah, ca s\ se amuze, ì d\duse s\ bea una dup\ alta [ase cupe de [ampanie. Armand era `mpreun\ cu el [i am`ndoi, strecur`ndu-se printre grupuri, le urm\reau pe Sarah [i pe o t`n\r\ englezoaic\ de aceea[i v`rst\ cu Sarah, care era intern\ la Azaïs de mai bine de un an. Sarah [i prietena ei au p\r\sit, `n sf`r[it, camera [i, prin u[a deschis\, i-am v\zut pe cei doi b\ie]i pornind `n fug\ dup\ ele pe sc\ri. M\ preg\team s\ ies [i eu, ced`nd rug\min]ilor Laurei, c`nd ea f\cu un pas spre mine: – Ascult\, Édouard, a[ vrea s\-]i spun... [i brusc vocea ì deveni foarte grav\, poate va trece mult\ vreme p`n\ ne vom revedea. A[ vrea s\-mi spui din nou... A[ vrea s\ [tiu dac\ a[ mai putea conta pe dumneata... ca pe un prieten. Niciodat\ n-am avut at`ta poft\ s-o s\rut ca `n clipa aceea; m-am mul]umit `ns\ s\-i s\rut m`na cu dragoste [i cu `nfl\c\rare, [optind: – Orice s-ar `nt`mpla. {i, pentru a-mi ascunde lacrimile pe care le sim]eam c\-mi umplu ochii, am alergat repede s\-l caut pe Olivier. El `mi p`ndea ie[irea, a[ezat al\turi de Armand pe o treapt\ a sc\rii. F\r\ discu]ie c\ era pu]in beat. Se ridic\, m\ trase de bra]:


92

9/3/04

12:55 AM

Page 92

ANDRÉ GIDE

– Vino, `mi spuse. O s\ fum\m o ]igar\ `n camer\ la Sarah. Fata ne a[teapt\. – Imediat. Dar m ai `n tì trebuie s\ m\ du c s\- l v \d p e Azaïs . Numai c\ n-a[ mai reu[i dup\ aceea s\ g\sesc camera. – Las\ c\ o cuno[ti fo arte bine; e fosta camer\ a Laurei, strig\ Armand. Fiindc\ era una dintre cele mai bune camere, i-o d\duser\ englezoaicei; dar cum nu pl\tea destul, `mp\r]ea camera cu Sarah. Li s-au pus dou\ paturi a[a, de form\; o treab\ destul de inutil\... – Nu-l asculta, spuse Olivier r`z`nd [i `mbr`ncindu-l; e beat. – Te sf\tuiesc s\ vorbe[ti, r elu\ Armand. A[adar, vii, nu -i a[a? Te a[tept\m. Am promis c\ voi veni. De c`nd `[i tunde p\rul ca peria, b\tr`nul Azaïs nu mai seam\n\ deloc cu Whitman. A l\sat familiei ginerelui primul [i al doilea etaj al imobilului. De la fereastra biroului s\u (acaju, rips [i moleschin\), domin\ curtea [i supravegheaz\ plecarea [i sosirea elevilor. – Vezi cum m\ r\sfa]\, `mi spuse, ar\t`ndu-mi pe mas\ un enorm buchet de crizanteme, pus acolo de mama unuia dintre elevi, veche prieten\ a familiei. Atmosfera od\ii era at`t de auster\, `nc`t aveai impresia c\ florile o s\ se ve[tejeasc\ `ntr-o clip\. M-am retras pentru un moment din mijlocul societ\]ii. S`nt b\tr`n [i zgomotul conversa]iei m\ obose[te. Dar florile astea o s\-mi ]in\ tov\r\[ie. Vorbesc `n felul lor [i [tiu s\ povesteasc\ despre slava Domnului mai bine dec`t oamenii (sau ceva asem\n\tor). Demnul b\rbat nu-[i poate imagina c`t de mult `[i plictise[te elevii cu pove[ti de acest fel; at`t de sincere `n gura lui, `nc`t reteaz\ orice ironie. Pentru mine, sufletele simple, cum e [i sufletul lui Azaïs, s`nt cel mai greu de `n]eles. Dac\ e[ti mai pu]in simplu tu `nsu]i, e[ti constr`ns s\ joci `n fa]a lor un fel de comedie; nu prea cinstit\; dar ce s\ faci? Nu po]i discuta, nu po]i pune lucrurile la punct; e[ti constr`ns s\ fii de acord. Azaïs impune `n jurul lui ipocrizia, dac\ nu-i `mp\rt\[e[ti `ntru totul credin]a. Pe vremea c`nd abia `ncepusem s\-l vizitez, eram indignat v\z`nd cum nepo]ii `l mint. A trebuit [i eu s\ fac la fel. Pastorul Prosper Vedel e prea ocupat; doamna Vedel, nu prea inteligent\, st\ cufundat\ `ntr-o reverie poetico-religioas\ `n care-[i pierde total sim]ul realit\]ii; a[a c\ bunicul se ocup\ de educa]ia [i de


93

instruirea tinerilor. O dat\ pe lun\, pe vremea c`nd locuiam la ei, asistam la o explica]ie furtunoas\, care se termina cu efuziuni patetice: – De acum ne vom spune totul. Intr\m `ntr-o er\ nou\ de franche]e [i sinceritate. (~i place s\ foloseasc\ mai multe cuvinte pentru a spune acela[i lucru – veche obi[nuin]\, r\mas\ de pe vremea c`nd era pastor.) S\ nu mai avem g`nduri ascunse, g`nduri din acelea ur`te. Vom putea s\ ne privim drept `n fa]\, ochi `n ochi. Nu-i a[a? Ne-am `n]eles. Dup\ care se cufundau [i mai mult, el `n neghiobiile lui, copiii `n minciunile lor. Aceste cuvinte i se adresau `n sp ecial unui frate al Laurei, cu un an mai mic dec`t ea, cam n\b\d\ios, [i care avusese [i aventuri amoroase. (S-a apucat s\ fac\ nego] `n colonii [i l-am pierdut din vedere.) ~ntr-o sear\, c`nd b\tr`nul a rostit din nou aceast\ fraz\, m-am dus s\-l caut la el `n birou; am `ncercat s\-l fac s\ priceap\ c\ intransigen]a lui f\cea cu neputin]\ sinceritatea pe care i-o pretindea nepotului. Azaïs aproape c\ s-a sup\rat: – N-are dec`t s\ fac\ n umai lucruri de care s\ nu se ru[ineze c`nd le m\rturise[te, a strigat el pe un ton ce nu admitea replic\. Altminteri era un om minunat; mai mult dec`t at`t: un prototip de virtute [i ceea ce se nume[te: o inim\ de aur; numai c\ judec\]ile lui erau copil\re[ti. Marea stim\ ce mi-o purta se datora faptului c\, dup\ [tiin]a lui, n-am avut amante. Nu mi-a ascuns c\ sperase s\ m\ c\s\toresc cu Laura; se `ndoie[te c\ Douviers ar fi so]ul care i se potrive[te [i mi-a repetat de mai multe ori: «Alegerea ei m\ uime[te», apoi a ad\ugat: «M\ rog, cred c\ e un b\iat cumsecade... Cum ]i se pare?...» La care am spus: – Desigur. Pe m\sur\ ce un suflet se cufund\ `n devo]iune, `[i pierde sim]ul realului, gustul, nevoia [i dragostea de realitate. Am observat acest lucru [i la Vedel, chiar dac\ n-am stat de vorb\ cu el dec`t foarte pu]in. Pe astfel de oameni str\lucirea credin]ei lor ì orbe[te, f\c`ndu-i s\ nu mai vad\ lumea ce-i `nconjoar\ [i s\ nu se mai vad\ nici pe ei `n[i[i. Pentru mine, cel mai important e s\ v\d totul limpede [i de aceea m\ uluie[te mul]imea de minciuni `n care se poate complace un habotnic. Am vrut s\-l fac pe Azaïs s\-mi vorbeasc\ despre Olivier, dar pe el `l intereseaz\ mai cu seam\ micu]ul Georges.


94

9/3/04

12:55 AM

Page 94

ANDRÉ GIDE

– Nu-l l\sa s\ vad\ c\ [tii ceea ce-]i voi spune eu acum, a `nceput el; de[i nu-i face dec`t cinste... ~nchipuie-]i c\ t`n\rul dumitale nepot [i c`]iva camarazi de-ai s\i au `ntemeiat un fel de mic\ asocia]ie, o lig\ de emula]ie reciproc\; nu-s admi[i `n ea dec`t cei pe care ì consider\ demni [i care au dat dovezi de virtute; un fel de Legiune de Onoare infantil\. Nu g\se[ti c\ e `nc`nt\tor? Fiecare poart\ la butonier\ o mic\ panglic\ – destul de pu]in b\t\toare la ochi, e adev\rat, dar pe care eu am remarcat-o, totu[i. L-am chemat pe copil `n biroul meu [i, c`nd i-am cerut s\-mi explice ce e cu insigna aceea, la `nceput s-a tulburat. Scumpul de el se a[tepta la o mustrare. Apoi, ro[ind p`n\ `n v`rful urechilor [i vorbind foarte `nc`lcit, mi-a povestit cum a luat fiin]\ micul lor club. Astea-s lucruri, vezi dumneata, de care n-ai voie s\ r`zi; c\ci ri[ti s\ jigne[ti sentimente foarte delicate... L-am `ntrebat de ce el [i colegii lui nu f\ceau treaba asta deschis, la lumina zilei. I-am spus ce admirabil\ for]\ de propagand\, de prozelitism ar putea avea, ce rol frumos ar putea ei juca... Dar la v`rsta asta iube[ti misterul... Pentru a-i c`[tiga `ncrederea, i-am spus, la r`ndul meu, c\ pe vremea mea, adic\ atunci c`nd aveam v`rsta lui, m-am `nrolat `ntr-o asocia]ie de acest fel, ai c\rei membri purtau frumosul nume de «cavaleri ai datoriei»; fiecare dintre noi primea de la pre[edintele ligii un carnet `n care-[i scria cu toat\ sinceritatea sl\biciunile [i lipsurile. A `nceput s\ z`mbeasc\ [i mi-am dat s eama c\ povestea aceea cu carnetele i-a dat o idee; n-am insistat, dar nu m-ar mira dac\ ar introduce acest sistem de carnete printre emulii s\i. Vezi dumneata, pe copiii \[tia trebuie s\ [tii cum s\-i iei; [i `n primul r`nd s\ le ar\]i c\ ì `n]elegi. I-am promis c\ nu voi sufla o vorb\ p\rin]ilor lui; cer`ndu-i `ns\ s\-mi promit\ c\ ì va spune totul mamei sale, care va fi foarte fericit\ afl`nd aceast\ poveste. Se pare totu[i c\ el [i colegii lui [i-au dat cuv`ntul de onoare s\ nu scoat\ o vorb\. Ar fi fost o st`ng\cie s\ mai insist. Dar, `nainte de a ne desp\r]i, ne-am rugat `mpreun\ ca Dumnezeu s\ le binecuv`nteze liga. S\rmane [i scumpule b\tr`n Azaïs! S`nt convins c\ pu[tiul te-a dus de nas [i c\ tot ce-a spus era minciun\. Dar cum ar fi putut Georges s\ r\spund\ altfel?... Vom `ncerca s\ l\murim acest lucru. La `nceput, n-am recunoscut camera Laurei. Tapetul od\ii fusese schimbat; atmosfera era cu totul alta. Sarah, de asemenea, mi


95

se p\rea de nerecunoscut. Credeam totu[i c\ o cunosc bine. Mi-a ar\tat `ntotdeauna foarte mult\ `ncredere. De c`nd o [tiu, eu am fost pentru ea omul c\ruia ì po]i spune totul. Numai c\ de prea mult\ vreme n-am mai fost pe la familia Vedel. Rochia ì dezvelea bra]ele [i g`tul. P\rea mai mare, mai `ndr\znea]\. {edea pe unul din cele dou\ paturi, al\turi de Olivier, lipit\ de b\iatul care se `ntinsese f\r\ fasoane [i p\rea c\ doarme. Era beat, f\r\ discu]ie; [i `n mod cert sufeream c\ `l v\d `n starea asta; dar mi se p\rea mai frumos ca oric`nd. Be]i, mai mult sau mai pu ]in, erau to]i patru. Micu]a englezoaic\ izbucnea `n hohote de r`s, `ntr-un r`s ascu]it, de care m\ dureau urechile, la cele mai absurde vorbe ale lui Armand. Acesta spunea verzi [i uscate, flatat de r`sul ei [i rivaliz`nd cu el `n prostie [i `n vulgaritate; simul`nd c\-[i aprinde ]igara de la ro[ea]a din obrajii surorii sale sau de la obrajii lui Olivier, care erau, de asemenea, `mbujora]i, sau c\ [i-a ars degetele c`nd, pe nea[teptate, cu un gest neru[inat, ì apropie unul de altul silindu-i s\-[i lipeasc\ frun]ile. Olivier [i Sarah se pretau la acest joc, ceea ce mi se p\rea extrem de penibil. Dar anticipez... Olivier `nc\ se mai pref\cea c\ doarme c`nd Armand m\ `ntreb\ deodat\, pe nepus\ mas\, ce p\rere am despre Douviers. M\ a[ezasem `ntr-un fotoliu scund [i eram `n acela[i timp amuzat, st`rnit [i jenat de be]ia lo r, de comportarea lor dezinvolt\; la urma urmelor, eram flatat c\ m-au invitat s\ vin, tocmai `ntr-un moment c`nd, dup\ toate aparen]ele, nu aveam ce c\uta printre ei. – Domni[oarele aici de fa]\... continu \ el v\z`nd c\ nu r\spund [i m\ mul]umesc s\ z`mbesc din complezen]\ pentru a fi `n ton cu ei. ~n clipa aceea, englezoaica vru s\-l `mpiedice s\ vorbeasc\ [i alerg\ dup\ el ca s\-i pun\ m`na la gur\; el se zb\tu [i strig\: – Aceste domni[oare s`nt indignate de ideea c\ Laura va trebui s\ se culce cu el. Englezoaica ì d\du drumul [i, cu o m`nie pref\cut\: – Oh! S\ nu crede]i ce spune. E un mincinos. – M-am str\duit s\ le explic, relu\ Armand mai potolit, c\ Laura, cu zestrea ei de dou\zeci de mii de franci, n-ar fi putut spera niciodat\ la ceva mai bun, [i c\, bun\ cre[tin\ cum este, va trebui s\ ]in\ cont mai ales de calit\]ile suflete[ti, a[a cum spune tat\l nostru, pastorul. Da, copiii mei. {i-apoi cum s-ar mai repopula p\m`ntul


96

9/3/04

12:55 AM

Page 96

ANDRÉ GIDE

dac\ l-am condamna la celibat pe fiecare b\rbat care nu-i un Adonis... sau un Olivier, pentru a ne referi la o epoc\ mai recent\. – Ce idiot! [opti Sarah. Nu-l asculta; nu mai [tie ce vorbe[te. – Am spus adev\rul. Nu l-am auzit niciodat\ pe Armand vorbind `n felul acesta; `l credeam [i `l mai cred `nc\ delicat [i sensibil din fire; vulgaritatea lui mi se p\rea afectat\, datorat\ `n parte be]iei, dar mai cu seam\ dorin]ei de a o amuza pe englezoaic\. Aceasta, `ntr-adev\r foarte dr\gu]\, era pesemne foarte proast\ din moment ce nu-i displ\ceau asemenea necuviin]e; dar pe Olivier de ce-l interesau toate astea?... Mi-am promis ca, de `ndat\ ce vom fi numai noi doi, s\ nu-i ascund dezgustul meu. – Dar dumneata, relu \ Armand, `ntorc`nd u-se brusc sp re mine, dumneata care nu ]ii la bani [i ai destui ca s\-]i pl\te[ti sentimente nobile, ai consim]i s\ ne spui de ce nu te-ai c\s\torit cu Laura? De[i se p\rea c\ o iubeai, iar ea, toat\ lumea [tia c\ era moart\ dup\ dumneata. Olivier, care p`n\ `n clipa aceea se pref\cuse c\ doarme, deschise ochii; privirile ni se `nt`lnir\ [i f\r\ `ndoial\ c\ n-am ro[it, pentru c\ nici unul din cei de fa]\ nu era `n stare s\ m\ observe. – Armand, e[ti insuportabil, spuse Sarah, ca pentru a m\ scoate din `ncurc\tur\, pentru c\ nu g\seam ce s\-i r\spund. Apoi, pe patul pe care la `nceput [ezuse, se `ntinse al\turi de Olivier `n a[a fel `nc`t li se atingeau capetele. Armand f\cu un salt, lu\ un paravan care st\tea pliat la capul patului, proptit de perete [i, cu gesturi de paia]\, `l desf\cu [i acoperi cu el cuplul, apoi, f\c`nd `n continuare pe bufonul, se aplec\ spre mine spun`nd `ns\ cu voce tare: – Dumneata poate nici nu [tii c\ sor\-mea e o curv\? Era prea mult. M-am ridicat; am r\sturnat paravanul din dosul c\ruia Olivier [i Sarah se ridicar\ `n aceea[i clip\. Ea avea p\rul r\v\[it. Olivier se scul\. Se duse la toalet\ [i se sp\l\ pe fa]\ cu ap\ rece: – Vino pe-aici! Vreau s\-]i ar\t ceva, `mi spuse Sarah lu`ndu-m\ de bra]. Deschise u[a camerei [i m\ conduse pe palier: – Cred c\ as ta l-ar put ea interesa pe un romancier. E un carnet pe care l-am g\sit `nt`mpl\tor; un jurnal intim al tatei; nu `n]eleg cum de l-a putut l\sa s\ se r\t\ceasc\. Putea s\-l citeasc\ oricine. L-am luat eu, ca s\ nu dea Armand peste el. S\ nu-i spui nimic.


97

Carnetul nu e prea gros. ~l po]i citi `n zece minute [i mi-l restitui `nainte de plecare. – Dar, Sarah , i-am spus, privind-o fix, ai s\v`r[it o indis cre]ie groaznic\. Ea ridic\ din umeri: – Oh! dac\ `]i `nchipui asta, vei fi foarte decep]ionat. Numai `ntr-un singur loc devine mai interesant... [i nu prea. Stai c\-]i ar\t eu! Scoase din s`n o agend\ f oarte mic\, veche de patru ani, pe care o r\sfoi o clip\, apoi mi-o `ntinse deschis\, indic`ndu-mi un pasaj: – Cite[te repede! Mai `ntì am v\zut, dedesubtul unei date [i `ntre ghilimele, acest citat din Evanghelie: – «Cel ce est e credi ncios `n lucrurile m\runte va fi [i `n cele mari», apoi: «De ce s\ am`n mereu pe mìne hot\r`rea pe care vreau s\ o iau de a nu mai fuma? Chiar dac\ n-a[ lua-o dec`t pentru a nu o `ntrista pe Mélanie (p\storeasa), d\-mi, Doamne, puterea de a scutura jugul acestei ru[inoase sclavii». (Cred c\ citez exact.) – Erau notate `n continuare luptele, rug\min]ile, rug\ciunile, eforturile, desigur, zadarnice, c\ci se repetau zi de zi. ~ntorc o alt\ pagin\ [i, dintr-o dat\ e vorba despre altceva. – E destul de emo]ionant, nu-i a[a? f\cu Sarah cu o imperceptibil\ grimas\ de ironie, dup\ ce am terminat de citit. – E mai ciudat chiar dec`t ]i-ai putea `nchipui, nu m-am putut re]ine s\-i spun, repro[`ndu-mi totodat\ c\ i-am vorbit. Imagineaz\-]i c\ nu s`nt nici zece zile de c`nd l-am `ntrebat pe tat\l dumitale dac\ a `ncercat vreodat\ s\ se lase de fumat. G\seam c\ [i eu fumez prea mult [i... Pe scurt, [tii ce mi-a r\spuns? La `nceput mi-a spus c\, dup\ p\rerea lui, se exagereaz\ mult efectele pernicioase ale tutunului, c\, `n ceea ce-l prive[te, nu le-a resim]it niciodat\ asupra propriei persoane; [i cum eu insistam: – Da, mi-a spus `n cele din urm\; m-am hot\r`t [i eu de dou\ sau de trei ori s\-l `ntrerup pentru un timp. – {i a]i reu[it? – Fire[te, mi-a spus el ca [i cum ar fi fost ceva de la sine `n]eles, din moment ce am luat hot\r`rea. E ceva nemaipomenit! Poate c\ la urma urmelor nu-[i mai aduce aminte, am ad\ugat, nevoind s-o las pe Sarah s\-[i dea seama c`t\ ipocrizie b\nuiam c\ se ascunde `n toat\ povestea. – Sau poate, relu\ Sarah, asta dovede[te c\ «a fuma» e pus `n locul altui cuv`nt.


98

9/3/04

12:55 AM

Page 98

ANDRÉ GIDE


Sarah vorbea? Eram uluit. M\ uitam la ea abia `ndr\znind s\ `n]eleg ce anume vrea s\ spun\... ~n clipa aceea, Olivier ie[i din camer\. Se piept\nase, `[i pusese `n ordine `mbr\c\mintea [i p\rea mai calm. – Ce-ar fi s\ plec\m? spuse el f\r\ s\-i pese de Sarah. E t`rziu. Am cobor`t [i, de `ndat\ ce am ajuns `n strad\: – Mi-e team\ c\ o s\ m\ judeci gre[it, `mi spuse. Ai putea crede c\ o iubesc pe Sarah. Dar nu... Oh! nici n-o detest... Dar n-o iubesc. L-am luat de bra], str`ng`ndu-i-l f\r\ s\ spun nimic. – Nici pe Armand nu trebuie s\-l judeci dup\ cele ce ]i-a spus ast\zi, relu\ el. Joac\ un fel de rol... f\r\ voia lui. ~n fond, e cu totul altfel... Nu pot s\-]i explic. Simte un fel de nevoie de a distruge lucrurile la care ]ine cel mai mult. Dar nu-i de mult\ vreme a[a. Cred c\ e foarte nefericit [i, ca s\-[i ascund\ starea asta, ia totul `n der`dere. E foarte m`ndru. P\rin]ii lui nu-l `n]eleg deloc. Ar vrea s\-l fac\ pastor. Epigraf pentru un capitol din Falsificatorii de bani: «Familia... aceast\ celul\ social\». Paul BOURGET (passim)

Titlul capitolului: REGIMUL CELULAR E cert c\ nu exist\ `nchisoare (intelectual\) din care un spirit viguros s\ nu scape; [i nimic din ceea ce te `ndeamn\ la revolt\ nu este periculos `n mod definitiv – de[i revolta poate deforma caracterul (`l contorsioneaz\, `l tulbur\, `l `n\spre[te, `l `ndeamn\ la o [iretenie nelegiuit\); [i copilul care nu cedeaz\ la influen]ele familiale o folose[te pentru a desc\tu[a din ea primele izbucniri ale energiei sale. Dar chiar [i educa]ia care `l contrariaz\ pe copil, impun`ndu-i opreli[ti, `l fortific\. Cele mai jalnice victime s`nt victimele adul\rii. Pentru a-i detesta pe cei care te flateaz\, e nevoie de o mare for]\ de caracter. C`]i p\rin]i n-am v\zut (mame, `n special) bucuro[i s\ descopere [i s\ `ncurajeze `n copiii lor cele mai proste[ti aversiuni, ranchiunele cele mai injuste, lipsa de `n]elegere, fobii... La mas\: – Las-o pe aia; nu vezi c\-i prea gras\? Scoate-i pieli]a! Asta nu-i destul de pr\jit\... – Seara, afar\: – Vai! un liliac... acoper\-]i capul, o s\-]i intre `n p\r! Etc... Dup\ ei, c\r\bu[ii mu[c\, l\custele `n]eap\, r`mele `]i fac negi. Absurdit\]i echivalente `n toate domeniile, intelectual, moral etc.

99

~n trenul local `n care m\ `ntorceam de la Auteuil, alalt\ieri, am auzit o mam\ [optind la urechea unei feti]e de zece ani, pe care o dezmierda: – Tu [i cu mine; eu [i cu tine; de al]ii nu ne pas\. ({tiu, desigur, c\ erau oameni simpli; dar [i oamenii simpli au drept la indignarea noastr\. So]ul, `ntr-un col] al vagonului, citea ziarul, lini[tit, resemnat, poate chiar `ncornorat.) Se poate imagina o otrav\ mai perfid\? Viitorul apar]ine bastarzilor. – Ce `n]eles ad`nc e `n aceste cuvinte: «Un copil din flori!» Numai bastardul are dreptul de-a fi f\cut din flori. Egoismul familial... numai cu pu]in mai hidos dec`t egoismul individual. 6 noiembrie Niciodat\ n-am fost `n stare s\ inventez. Dar stau `n fa]a realit\]ii ca pictorul `n fa]a modelului, c\reia ì spune: f\ cutare gest, ia cutare atitudine. Dac\ le cunosc bine resorturile, pot face ca modelele pe care societatea mi le furnizeaz\ s\ ac]ioneze dup\ cum doresc eu sau, cel pu]in, pot s\ aduc `n fa]a nehot\r`rii lor anumite probleme pe care ele le vor rezolva, fiecare `n felul s\u, astfel `nc`t eu s\ aflu rezultatele din reac]iile lor. Numai ca romancier m\ chinuie nevoia de a interveni, de a ac]iona asupra destinelor lor. Dac\ a[ avea mai mult\ imagina]ie, a[ construi intrigi; eu `ns\ le provoc, observ actorii, apoi scriu ce-mi dicteaz\ ei. 7 noiembrie Din tot ce-am scris ieri, nimic nu e adev\rat. R\m`ne at`t: realitatea m\ intereseaz\ ca un material plastic [i s`nt mult mai atent la ceea ce ar putea s\ fie dec`t la ceea ce a fost. M\ aplec vertiginos asupra posibilit\]ilor fiec\rei fiin]e [i depl`ng tot ceea ce carapacea moravurilor atrofiaz\.“ Bernard fu silit s\ `ntrerup\ o clip\ cititul. Privirea i se `nce]o[a. ~[i pierduse suflul, de parc\ ar fi uitat s\ respire pe c`nd


100

9/3/04

12:55 AM

Page 100

ANDRÉ GIDE


citea, at`t ì era de concentrat\ aten]ia. Deschise fereastra [i `[i umplu pl\m`nii cu aer, `nainte de a se cufunda iar `n lectur\. Evident c\ prietenia lui pentru Olivier era c`t se poate de `nfl\c\rat\; n-avea prieten mai bun [i pe nimeni nu iubea mai mult pe lumea asta, fiindc\ nu-[i putea iubi p\rin]ii; deocamdat\, era chiar exagerat de legat de aceast\ prietenie; numai c\ el [i Olivier nu `n]elegeau prietenia absolut `n acela[i mod. Bernard, pe m\sur\ ce citea, se mira tot mai mult, admira tot mai mult, dar [i cu o oarecare durere, diversitatea de care se ar\ta capabil acest prieten al lui; de[i credea c\ `l cunoa[te foarte bine. Olivier nu-i spusese nimic despre cele povestite `n jurnal. Despre Armand [i Sarah b\nuia doar c\ ar exista. {i c`t\ deosebire `n felul lui Olivier de a se purta cu ei [i cu el... Oare Bernard [i-ar fi recunoscut prietenul `n camera aceea, `ntins pe pat? ~n imensa curiozitate care-l `ndemna s\ citeasc\ pe ner\suflate, se amesteca [i o nedeslu[it\ tulburare: dezgust sau ciud\. Pu]in din ciuda pe care o resim]ise mai adineauri, v\z`ndu-l pe Olivier la bra]ul lui Édouard: ciuda de a nu fi el `n locul lui. Ciuda asta poate duce departe [i te poate `mpinge la multe prostii; ca, de altminteri, oricare alt fel de ciud\. Dar s\ trecem peste acestea. Tot ce am spus mai sus are doar rostul de a mai aerisi paginile acestui jurnal. Acum, pentru c\ Bernard [i-a rec\p\tat suflul, s\ ne `ntoarcem la el. Iat\-l deci c\ se cufund\ `n lectur\.

XIII B\tr`nii aduc pu]ine servici i. VAUVENARGUES

Jurnalul lui Édouard (Urmare) „8 noiembrie B\tr`na [i b\tr`nul La Pérouse s-au mutat din nou. Noul lor apartament, pe care `nc\ nu-l cunosc, e la mezanin, `n micul intr`nd

101

pe care-l formeaz\ foburgul Saint-Honoré `nainte de a se `ntret\ia cu Bulevardul Haussmann. Am sunat. A venit s\-mi deschid\ La Pérouse. Era f\r\ hain\, numai `n c\ma[\ [i avea pe cap un fel de bonet\ alb-g\lbuie, `n care am recunoscut `n cele din urm\ un ciorap vechi (de-al doamnei La Pérouse, f\r\ `ndoial\), a c\rui talp\ `nnodat\ se b\l\b\nea pe l`ng\ obraz, precum canaful unei tichii. ~n m`n\ avea un v\trai curbat. Era evident c\-l surprindeam tocmai c`nd f\cea pe fochistul; [i cum p\rea pu]in cam st`njenit: – Vre]i s\ revin ceva mai t`rziu? i-am spus. – Nu, nu... Intr\ aici. – {i m-a `mpins `ntr-o camer\ mic\ [i lunguia]\, cu dou\ ferestre ce d\deau spre strad\, chiar la `n\l]imea felinarelor. – A[teptam o elev\ tocmai la ora asta (era [ase); dar mi-a telegrafiat c\ nu vine. S`nt at`t de fericit c\ te v\d! A pus v\traiul pe un gheridon [i, scuz`ndu-se parc\ pentru ]inuta sa: – Servitoarea doamnei La Pérouse a l\sat focul s \ se sting\, nu vine dec`t diminea]a; a[a c\ a trebuit s\ golesc soba... – Vre]i s\ v\ ajut s\ aprinde]i focul? – Nu, nu... Te-ai putea murd\ri... ~ng\duie-mi doar s\ m\ duc s\-mi iau o hain\. Ie[i trop\ind cu pa[i m\run]i, apoi reveni aproape imediat, `mbr\cat `ntr-o hain\ sub]ire de alpaca, av`nd nasturii lips\, cu m`necile rupte, at`t de tocit\, c\ nici unui cer[etor n-ai fi `ndr\znit s\ i-o dai. Ne-am a[ezat. – M\ g\se[ti schimbat, nu-i a[a? A[ fi vrut s\ protestez, dar fiind foarte afectat de expresia istovit\ a acestei fe]e pe care o cunoscusem at`t de frumoas\, n-am [tiut ce s\ spun. El continu\: – D a, am `mb\tr`nit mult `n ultima vreme. ~ncepe s \ m\ cam lase [i memoria. C`nd vreau s\ repet o fug\ de Bach, trebuie s\ recurg la partitur\... – C`]i tineri nu s-ar mul]umi cu ceea ce mai ave]i dumneavoastr\! Relu\ cl\tin`nd din cap: – Ei! nu numai memoria mi-a sl\bit. Uite: c`nd merg, mi se pare c\ umblu `nc\ destul de repede; dar acum, pe strad\, to]i oamenii m\ dep\[esc. – Asta `nseamn\, i-am spus, c\ ast\zi lumea merge mult mai repede.


102

9/3/04

12:55 AM

Page 102

ANDRÉ GIDE

– Eh! ce s\ spun?... E ca [i cu lec]iile pe care le dau eu: elevele s`nt de p\rere c\ metoda mea le ]ine pe loc; vor s\ mearg\ mai repede dec`t mine. M\ p\r\sesc... Ast\zi toat\ lumea e gr\bit\. Complet\ cu o voce at`t de sc\zut\, `nc`t abia l-am auzit: – Aproape c\ nu mai am nici una. Sim]eam `n el at`ta disperare, `nc`t nu `ndr\zneam s\-l mai `ntreb nimic. Relu\: – Doamna La Pérouse nu vrea s\ `n]eleag\ asta. Zice c\ nu [tiu eu s\ le iau cum trebuie; c\ nu fac nimic, nici ca s\ le p\strez, nici ca s\ am [i alte eleve noi. – Eleva aceea pe care o a[tepta]i... am `ntrebat cu st`ng\cie. – Oh! pe aceea o preg\tesc pentru conservator. Vine zilnic aici s\ lucreze. – Asta `nseamn\ c\ nu v\ pl\te[te nimic. – Doamna La Pérouse `mi face mereu rep ro[uri din cauza ast a. Nu `n]elege c\ numai lec]iile astea m\ intereseaz\; da, cele care `ntr-adev\r `mi fac pl\cere s\... le dau. De la o vreme stau [i m\ tot g`ndesc. Iat\... a[ vrea s\ te `ntreb ceva: de ce `n c\r]i se vorbe[te at`t de rar de b\tr`ni?... Explica]ia e, cred eu, c\ b\tr`nii nu mai s`nt capabili s\ scrie, iar atunci c`nd e[ti t`n\r, nu te ocupi de ei. Pe cine poate interesa un b\tr`n?... De[i ar fi lucruri destul de curioase de spus despre ei. Iat\: exist\ anumite fapte din via]a mea trecut\, pe care abia acum `ncep s\ le `n]eleg. Da, abia acum `ncep s\ `n]eleg c\ nu au deloc semnifica]ia pe care o credeam eu odinioar\, s\v`r[indu-le... Abia acum `n]eleg c\ toat\ via]a am fost `n[elat. Doamna La Pérouse m-a tras pe sfoar\; fiul meu m-a tras pe sfoar\; bunul Dumnezeu m-a tras pe sfoar\... Se `nsera. Aproape c\ nu mai deslu[eam tr\s\turile b\tr`nului meu profesor; dar dintr-o dat\ a ]`[nit lumina felinarului din strad\, care mi-a ar\tat obrajii lui sc\lda]i `n lacrimi. ~n primele clipe am fost intrigat de o pat\ ciudat\ pe care o avea la t`mpl\, ceva ca o scobitur\, ca o gaur\; dar, f\c`nd o mi[care u[oar\, pata s-a deplasat [i am `n]eles c\ nu era dec`t umbra proiectat\ de un ornament al balustradei. Mi-am pus m`na pe bra]ul lui desc\rnat; tremura. – O s\ r\ci]i, i-am spus. Chiar nu vre]i s\ aprindem focul?... Haidem! – Nu... Trebuie s\ te o]ele[ti. – Cum? S`nte]i un stoic?


103

– Oarecum. Tocmai pentru c\ aveam g`tul sensibil, n-am vrut niciodat\ s\ port fular. Totdeauna m-am luptat cu mine `nsumi. – Totul e bine at`ta timp c`t ie[i `nving\tor; dac\ `ns\ trupul nu mai rezist\... Mi-a luat m`na [i, pe un ton grav, ca [i cum mi-ar fi spus un secret: – Atunci `nvingi cu adev\rat. ~mi l\s\ m`na; continu\: – Mi-era team\ c-o s\ pleci f\r\ s\ vii s\ m\ vezi. – Unde s\ plec? l-am `ntrebat. – Nu [tiu. Dumneata c\l\tore[ti foarte mult. A[ fi vrut s\-]i spun ceva... Sper ca `n cur`nd s\ plec [i eu. – Cum? Ave]i inten]ia s\ c\l\tori]i? am spus eu cu st`ng\cie, pref\c`ndu-m\ c\ nu-l `n]eleg, `n ciuda gravit\]ii misterioase [i solemne a vocii sale. Cl\tin\ din cap: – Ai `n]eles foarte bine ce voiam s\ spun. Da, da, [tiu c\ `n cur`nd va sosi timpul. ~ncep s\ c`[tig mai pu]in dec`t se cheltuie[te cu mine; [i asta n-o pot suporta. Exist\ un anume punct pe care mi-am promis s\ nu-l dep\[esc. Vorbea pe un ton oarecum exaltat, care m\ nelini[tea: – G\se[ti [i dumneata c\ ar fi ceva r\u? N-am reu[it ni ciodat\ s\ `n]eleg de ce religia ne interzice acest lucru. M-am g`ndit mult `n ultima vreme. C`nd eram t`n\r, duceam o via]\ foarte auster\; m\ felicitam pentru for]a mea de caracter de fiecare dat\ c`nd respingeam o solicitare. Nu `n]elegeam c\ `n acest fel, `n loc s\ m\ eliberez, deveneam tot mai mult sclavul orgoliului meu. Fiecare victorie asupra mea `nsumi era un nou z\vor pus la u[a `nchisorii mele. Tocmai asta voiam s\ spun mai adineauri, c`nd ziceam c\ Dumnezeu m-a tras pe sfoar\. M-a f\cut s\ cred c\ orgoliul e virtute. Dumnezeu {i-a b\tut joc de mine. Cred c\ se joac\ cu noi ca m`]a cu [oarecele. Ne trimite ispite la care [tie c\ nu ne vom putea `mpotrivi; [i c`nd totu[i rezist\m, se r\zbun\ pe noi mai amarnic. De ce ne poart\ pic\? {i de ce... Dar te plictisesc cu `ntreb\rile astea de om b\tr`n. ~[i lu\ capul `n mìni, cum fac copiii c`nd s`nt bosumfla]i, [i r\mase t\cut mult\ vreme, `nc`t `ncepeam s\ cred c\ a uitat de prezen]a mea. St\team nemi[cat `n fa]a lui, tem`ndu-m\ s\ nu-i tulbur medita]ia. ~n ciuda zgomotului str\zii, lini[tea acestei od\i mi se


104

9/3/04

12:55 AM

Page 104

ANDRÉ GIDE

p\rea extraordinar\, [i `n ciuda luminii felinarului care ne lumina fantastic, de jos `n sus, ca rampa unei scene de teatru, zonele de umbr\, de o parte [i de alta a ferestrei, p\reau c\ se `ntunec\ `n jurul nostru, `ncremenind a[a cum `nghea]\ o ap\ lini[tit\ c`nd e ger; `ncremenind p`n\ `n str\fundul inimii mele. Vr`nd `n cele din urm\ s\ scap de spaima mea, am `nceput s\ respir zgomotos [i, g`ndindu-m\ s\ plec, gata s\-mi iau r\mas-bun, am `ntrebat din polite]e [i pentru a rupe vraja aceea: – Doamna La Pérouse e s\n\toas\? B\tr`nul p\ru c\ se treze[te. Mai `ntì repet\: – Doamna La Pérouse?... interogativ; de parc\ aceste silabe nu mai aveau pentru el nici o semnifica]ie; apoi, deodat\, aplec`ndu-se spre mine: – Doamna La Pérouse trece printr-o criz\ teribil\... care m\ face s\ suf\r foarte mult. – O criz\ de ce?... am `ntrebat. – Oh! de nimic, spuse el d`nd din umeri, ca [i cum ar fi fost ceva de la sine `n]eles. A `nnebunit complet. Nu mai [tie ce s\ n\scoceasc\. B\nuiam de mult\ vreme c`t de ad`nc\ e dezbinarea acestei vechi c\snicii, dar dorind s\ aflu lucruri mai precise: – S\rmanul meu prieten, f\cui comp\timitor. {i... de c`nd? St\tu pe g`nduri o clip\, de parc\ n-ar fi `n]eles `ntrebarea: – Oh! de foarte mult\ vreme... de c`nd o [tiu. Dar aproape imediat se corect\: – Nu; la drept vorbind, a luat-o razna numai de c`nd a `nceput s\ se ocupe de educa]ia fiului meu. Am f\cut un gest de uimire, fiindc\ nu [tiam c\ aveau copii. ~[i ridic\ fruntea, pe care o ]inuse sprijinit\ `n palme, [i, pe un ton mai lini[tit: – Nu ]i-am vorbit niciodat\ de fiul meu?... Ascult\, vreau s\-]i spun totul! Acum trebuie s\ afli totul. Ceea ce-]i voi povesti n-a[ putea spune altcuiva... Da, de c`nd cu educa]ia fiului meu; `]i dai seama c\ e mult\ vreme de atunci. La `nceput, c\snicia noastr\ a fost `nc`nt\toare. Eram foarte pur c`nd m-am c\s\torit cu doamna La Pérouse. O iubeam cu inocen]\... da, e cuv`ntul cel mai potrivit, [i nu acceptam s\-i recunosc vreun defect. Dar ideile noastre nu erau acelea[i `n privin]a educa]iei copiilor. De c`te ori voiam s\-l dojenesc, doamna La Pérouse ì lua partea `mpotriva mea; dup\ ea, ar fi trebuit s\-i trec cu vederea orice. S-au aliat `mpotriva mea. Ea l-a `nv\]at s\ mint\... Abia a `mplinit dou\zeci de ani c\ [i-a g\sit o


105

amant\. Era una dintre elevele mele, o t`n\r\ rusoaic\, foarte bun\ muzician\, de care m\ sim]eam foarte ata[at. Doamna La Pérouse era la curent; mie `ns\ mi-au ascuns totul, ca de obicei. {i f ire[te c\ n-am b\gat de seam\ c\ e `ns\rcinat\. Nimic, a[a cum `]i spun; nu b\nuiam nimic. ~ntr-o bun\ zi, mi se s pune c\ eleva mea e bolnav\; c\ nu va mai veni o bucat\ de vreme. C`nd spun c\ m\ duc eu s-o v\d, mi se zice c\ [i-a schimbat adresa, c\ e plecat\ `ntr-o c\l\torie... Abia mult mai t`rziu am aflat c\ a plecat `n Polonia ca s\ nasc\. Fiul meu s-a dus dup\ ea... Au tr\it c`]iva ani `mpreun\; dar el a murit `nainte de a se fi c\s\torit cu ea. – {i pe ea... a]i mai v\zut-o? S-ar fi zis c\ se love[te cu fruntea de un zid: – N-am putut s-o iert pentru c\ m-a `n[elat. Doamna La Pérouse corespondeaz\ cu ea. C`nd am aflat c\ tr\ie[te `n mare mizerie, i-am trimis bani... din cauza micu]ului. Dar despre asta doamna La Pérouse nu [tie nimic. Nici m\car cealalt\ n-a [tiut c\ banii s`nt de la mine. – {i nepotul dumneavoastr\?... Un z`mbet ciudat ì lumin\ fa]a; se ridic\: – A[teapt\ o clip\; o s\-]i ar\t poza lui. {i din nou ie[i alerg`nd cu pa[i m\run]i, cu capul `ntins `nainte. C`nd reveni, degetele ì tremurau `n timp ce c\uta fotografia `ntr-un portofel uria[. Se aplec\ spre mine, `ntinz`ndu-mi-o, [i `n [oapt\: – Am luat-o de la doamna La Pérouse f\r\ ca ea s\ [tie. Crede c\ a pierdut-o. – Ce v`rst\ are? am `ntrebat. – Treisprezece ani. Pare mai mare, nu-i a[a? E foarte firav. Ochii i se umpluser\ iar\[i de lacrimi; `ntinse m`na spre fotografie de parc-ar fi vrut s-o recapete c`t mai repede. M-am aplecat spre ea sub lumina slab\ a felinarului; copilul mi se p\rea c\ ì seam\n\; recuno[team fruntea mare, bombat\, ochii vis\tori ai b\tr`nului La Pérouse. Am crezut c\ ì fac pl\cere spun`ndu-i acest lucru, dar protest\: – Nu, nu, seam\n\ cu fratele meu; cu un frate pe care l-am pierdut... Copilul era bizar `mbr\cat, `ntr-o bluz\ ruseasc\ brodat\. – Unde locuie[te? – Dar de unde s\ [tiu? strig\ La Pérouse, cu un fel de disperare. }i-am spus doar c\ mi se ascunde totul. ~mi lu\ fotografia [i, dup\ ce o mai privi o clip\, o puse `n portofelul pe care-l v`r` `n buzunar:


106

9/3/04

12:55 AM

Page 106

ANDRÉ GIDE


– C`nd maic\-sa vine la Paris, nu se vede dec`t cu doamna La Pérouse care, dac-o `ntreb, `mi r\spunde: «N-ai dec`t s-o `ntrebi». Zice a[a, dar, `n fond, ar fi dezolat\ dac\ a[ vedea-o. Totdeauna a vrut s\-mi r\peasc\ orice fiin]\ care se ata[a de mine... Micu]ul Boris a fost crescut `n Polonia; `ntr-un colegiu din Var[ovia, cred. Dar c\l\tore[te `mpreun\ cu maic\-sa. – Apoi, foarte emo]ionat: – Spune [i dumneata dac\-i de crezut c\ po]i iubi un copil pe care nu l-ai v\zut niciodat\... Ei bine, micu]ul acesta e tot ce am eu acum mai scump pe lume... {i el nu [tie nimic! Frazele-i erau `ntrerupte de hohote de pl`ns. Se ridic\ de pe scaun [i se arunc\, aproape c\zu, `n bra]ele mele. A[ fi f\cut orice ca s\-i alin suferin]a; dar ce puteam face? M\ ridicai, fiindc\ sim]eam cum trupul lui firav alunec\ `n jos [i aveam impresia c\ vrea s\ `ngenuncheze. L-am sprijinit, l-am str`ns `n bra]e, l-am leg\nat ca pe un copil. S-a mai potolit. Doamna La Pérouse `l chema din camera al\turat\. – Acu[i vine [i ea... Dar dumneata nu ]ii s-o vezi, nu-i a[a?... De altminteri, e complet surd\. Pleac\ repede! – {i `nso]indu-m\ pe palier: – Nu l\sa s\ treac\ iar at`ta vreme p`n\ s\ vii la mine (vocea lui implora). La revedere, la revedere! 9 noiembrie Mi se pare c\ literatura aproape nu s-a ocupat p`n\ acum de un anume gen de tragism. Romanul s-a preocupat de ciud\]eniile unor destine, de soarta bun\ sau rea, de raporturile sociale, de conflictul dintre pasiuni, de caractere, dar deloc de esen]a fiin]ei umane. Cre[tinismul a f\cut efortul de a transpune drama pe plan moral. Dar nu exist\ romane cre[tine propriu-zise. S`nt unele care `[i propun s\ fac\ educa]ie moral\; ceea ce n-are nimic de-a face cu ce vreau eu s\ spun. Tragicul moral – care, de pild\, d\ o for]\ extraordinar\ acestor cuvinte din Evanghelie: «Dac\ sarea `[i pierde gustul, cum o s\ [i-l mai recapete?» Acest tragic m\ intereseaz\ pe mine.

107

a nu-l st`njeni, afectez fa]\ de el un fel de indiferen]\, o deta[are ironic\. Numai c`nd nu m\ vede `ndr\znesc s\-l contemplu `n voie. Uneori `l urm\resc pe strad\ f\r\ ca el s\ [tie. Ieri, mergeam `n urma lui; s-a `ntors brusc [i n-am mai avut timp s\ m\ ascund: – Unde te gr\be[ti? l-am `ntrebat. – Oh! nic\ieri. Nu par at`t de gr\bit dec`t atunci c`nd n-am ce face. Am f\cut c`]iva pa[i `mpreun\, dar n-am avut ce s\ ne spunem. Era, f\r\ discu]ie, plictisit de aceast\ `nt`lnire. 12 noiembrie Are p\rin]i, un frate mai mare, prieteni... ~mi repet acest lucru c`t e ziua de lung\ [i c\ n-am ce face aici. F\r\ `ndoial\ c\ a[ putea `nlocui orice ar sim]i el c\ ì lipse[te; dar nu-i lipse[te nimic. N-are nevoie de nimic. {i dac\ gentile]ea lui m\ `nc`nt\, nu-mi `ng\duie totu[i s\ m\ `n[el `n privin]a ei... Ah! fraz\ absurd\, pe care o scriu f\r\ voia mea [i `n care se dezv\luie inima mea duplicitar\... Mìne plec la Londra. M-am hot\r`t subit. A sosit vremea. S\ pleci pentru c\ ai prea mare poft\ s\ r\mì... Dificultatea de a m\ lep\da de o anume `nclinare spre lucrul anevoios [i oroarea fa]\ de complezen]\ (m\ g`ndesc la cea fa]\ de sine) se datoreaz\, poate, educa]iei mele puritane, din copil\rie. Am cump\rat ieri, de la Smith, un caiet englezesc, pentru a-l continua pe acesta `n care nu mai vreau s\ scriu nimic. Un caiet nou... Ah! dac\ a[ putea s\ nu mai plec!“

XIV

10 noiembrie

~n via]\ se `nt`mpl\ une ori accidente din care t rebuie s\ fii pu]in nebun ca s\ scapi cu bine.

Olivier se va prezenta la bacalaureat. Pauline ar vrea ca dup\ aceea s\ se `nscrie la Normal\. Cariera lui e gata hot\r`t\... De ce nu-i orfan, f\r\ sprijin; l-a[ fi f\cut secretarul meu. Dar lui pu]in ì pas\ de mine, nici m\car interesul ce i-l port nu-l observ\; [i cred c\ s-ar sim]i jenat dac\ l-a[ face s\-l remarce. Tocmai pentru

LA ROCHEFOUCAULD

Bernard termin\ lectura cu scrisoarea Laurei, inserat\ `n jurnalul lui Édouard. Era uluit: nici vorb\ c\ aceea care `[i striga aici


108

9/3/04

12:55 AM

Page 108

ANDRÉ GIDE

disperarea era amanta `nl\crimat\ de care Olivier ì vorbea asear\, ibovnica abandonat\ de Vincent Molinier. Bernard `n]elese c\ deocamdat\ este singurul care, datorit\ dublei confiden]e a prietenului s\u [i a jurnalului lui Édouard, cuno[tea cele dou\ fe]e ale intrigii. Era un avantaj pe care n-avea s\-l p\streze mult\ vreme; trebuia s\ joace rapid [i str`ns. Hot\r`rea fu luat\ luat\ pe loc: f\r\ s\ uite nimic din cele citite la `nceput, toat\ aten]ia i se `ndrept\ spre Laura. „De diminea]\ `nc\ nu eram sigur ce trebuie s\ fac; acum nu mai am nici un dubiu, `[i spuse el ie[ind `n grab\ din camer\. Imperativul, cum zice filozoful, este categoric: trebuie salvat\ Laura. Poate c\ datoria mea nu era s\ pun m`na pe valiz\, dar, lu`nd-o, e cert c\ datorit\ ei `ncerc acum un acut sentiment al datoriei. Important e s-o g\sesc pe Laura `nainte de a se `nt`lni cu Édouard, s\ m\ prezint [i s\-i ofer serviciile `ntr-o manier\ care s\ n-o fac\ s\ cread\ c\ a[ fi un [napan. Restul va merge de la sine. Am acum `n portofel cu ce s\ u[urez nenorocirea la fel de m\rinimos [i de generos ca [i cel mai comp\timitor dintre Edouarzi. Singura `ncurc\tur\ e procedeul. C\ci, de[i e din familia Vedel [i cu toate c\ e `ns\rcinat\ contrar legilor morale, trebuie s\ fie o fiin]\ delicat\. Mi-e u[or s\-mi `nchipui cum e o femeie de acest fel, care se `nver[uneaz\, `]i scuip\ `n obraz dispre]ul ei [i rupe `n buc\]ele bancnotele pe care i le oferi cu bun\voin]\, dar `ntr-un `nveli[ nesatisf\c\tor. Cum s\-i dau bancnotele? {i cum s\ m\ prezint eu `nsumi? Aici e aici. De `ndat\ ce treci dincolo de ce e legal [i mergi pe c\i neb\t\torite, nimere[ti `n h\]i[! S`nt, f\r\ `ndoial\, prea t`n\r pentru a m\ v`r` `ntr-o intrig\ at`t de `nc`lcit\. Dar la naiba! Tocmai asta m\ va ajuta. S\ invent\m o m\rturisire candid\; o poveste lacrimogen\ care s\-i trezeasc\ interesul fa]\ de mine. Jenant e c\ va trebui s\-i servesc [i lui Édouard aceea[i poveste; aceea[i [i f\r\ s\ m\ dau de gol. Fie! Ne vom descurca. S\ cont\m pe inspira]ia de moment...“ Ajunse `n strada Beaune, la adresa dat\ de Laura. Hotelul era foarte modest, dar curat [i cu o `nf\]i[are decent\. Dup\ indica]iile portarului, urc\ trei etaje. ~n fa]a u[ii cu num\rul 16 se opri, voi s\-[i preg\teasc\ intrarea, `[i c\uta cuvintele, dar f\r\ rezultat; atunci, lu`ndu-[i inima `n din]i, cioc\ni. O voce, dulce ca a unei surori, [i oarecum tem\toare, i se p\ru lui, spuse: – Intr\!


109

Laura era `mbr\cat\ foarte simplu, numai `n negru; de parc\ ar fi fost `n doliu. De c`teva zile de c`nd era la Paris, nu-[i d\dea prea limpede seama dac\ a[tepta ceva sau pe cineva care s\ vin\ s-o scoat\ din impas. F\cuse un pas gre[it, f\r\ discu]ie; se sim]ea vinovat\. Avea tristul obicei de a conta mai mult pe `nt`mplare dec`t pe ea `ns\[i. Nu era lipsit\ de calit\]i, dar se sim]ea f\r\ putere, abandonat\. La intrarea lui Bernard, `[i ridic\ o m`n\ spre fa]\, asemenea cuiva care ar vrea s\-[i `n\bu[e un ]ip\t sau s\-[i apere ochii de o lumin\ prea puternic\. St\tea `n picioare, f\cu f\cu un pas `napoi [i, fiind foarte aproape de fereastr\, cu m`na cealalt\ apuc\ draperia. Bernard a[tepta s\-l `ntrebe ceva; dar ea t\cea, a[tept`nd s\ vorbeasc\ el. El o privea; inima ì b\tea cu putere [i zadarnic `ncerc\ s\ z`mbeasc\. – I erta]i-m\, doamn\, c\ v\ deranjez, spuse `n cel e din urm\. Édouard X, pe care [tiu c\-l cunoa[te]i, a sosit la Paris chiar `n diminea]a asta. Am ceva urgent s\-i comunic; m-am g`ndit c\ dumneavoastr\ a]i putea s\-mi da]i adresa, [i... ierta]i-m\ c\ am venit a[a, pe nepus\ mas\, s\ v-o cer. Dac\ Bernard n-ar fi fost at`t de t`n\r, f\r\ `ndoial\ c\ Laura ar fi fost foarte speriat\. Dar era `nc\ un copil; cu privirea deschis\, cu fruntea senin\, cu gesturi re]inute, cu vocea at`t de nesigur\, `nc`t, v\z`ndu-l, teama l\s\ locul curiozit\]ii, interesului [i acelei irezistibile simpatii pe care o treze[te orice fiin]\ naiv\ [i foarte frumoas\. Pe m\sur\ ce vorbea, vocea lui Bernard `[i rec`[tig\ siguran]a. – Dar nu-i [ tiu adresa, sp use Laura. Dac\ e la Par is, va veni s \ m\ vad\ f\r\ `nt`rziere, sper. Spune]i-mi cine s`nte]i. ~i voi comunica eu. A sosit momentul s\ risc totul, g`ndi Bernard. Un fel de nebunie i se aprinse `n ochi. O privi drept `n fa]\: – Cine s`nt?... pr ietenul lui Oli vier Molinier... – Ezit\, `ndoindu-se `nc\; dar v\z`nd-o c\ p\le[te la auzul acestui nume, `ndr\zni: – Prietenul lui Olivier, fratele lui Vincent, care v-a p\r\sit `ntr-un mod at`t de la[... Fu silit s\ se opreasc\: Laura se cl\tina. Cu mìnile `ntinse `napoi c\uta `nsp\im`ntat\ un sprijin. Dar Bernard fu mai cu seam\ tulburat de geam\tul ei; un fel de vaiet prea pu]in omenesc, asem\n\tor mai degrab\ cu al unui animal r\nit ([i dintr-o dat\ v`n\torul se ru[ineaz\ sim]indu-se c\l\u), un ]ip\t at`t de bizar, at`t de deosebit de ceea ce


110

9/3/04

12:55 AM

Page 110

ANDRÉ GIDE

Bernard s-ar fi a[teptat s\ aud\, `nc`t se cutremur\. ~n]elese `n aceea[i clip\ c\ acum era vorba de via]a real\, de o durere adev\rat\ [i tot ceea ce sim]ise el p`n\ atunci i se p\ru c\ nu e dec`t fandoseal\ [i joac\. Era cuprins de o emo]ie at`t de nou\, `nc`t nu [i-o putea st\p`ni; sim]ea cum i se pune un nod `n g`t... Ei, dar cum? Iat\-l hohotind! E cu putin]\? El, Bernard?... Se repede s-o sprijine [i `ngenuncheaz\ `n fa]a ei, [optind `n timp ce pl`nge cu hohote: – Ah! ierta]i-m\... Ierta]i-m\; v-am jignit... {tiam c\ n-ave]i din ce tr\i [i... a[ fi vrut s\ v\ ajut. Dar Laura, g`fìnd, simte c\ e c`t pe ce s\ le[ine. Caut\ din priviri un loc unde s\ se a[eze. Bernard, care era cu ochii ridica]i spre ea, ì `n]elege privirea. Face un salt spre un mic fotoliu de la capul patului; cu un gest brusc, `l aduce l`ng\ femeia care se pr\vale `n el cu toat\ greutatea. Aici a intervenit un incident grotesc, pe care ezit s\-l relatez; dar el a hot\r`t rela]iile dintre Bernard [i Laura, sco]`ndu-i pe nea[teptate din `ncurc\tur\. Nu `ncerc deci s\ `nnobilez `n mod artificial aceast\ scen\: La pre]ul pe care Laura `l pl\tea pentru pensiune (vreau s\ spun: pentru pre]ul pe care hotelierul i-l pretindea), nu te puteai a[tepta ca mobilele s\ fie prea elegante; aveai `ns\ dreptul s\ n\d\jduie[ti c\ s`nt solide. Or, micul fotoliu scund pe care Bernard i-l adusese Laurei cam [chiop\ta; adic\ avea o pronun]at\ tendin]\ de a-[i `ndoi sub el un picior, a[a cum `[i v`r\ p\s\rile capul sub arip\, ceea ce e firesc la p\s\ri, dar insolit [i regretabil la un fotoliu; iar acesta `[i ascundea, de bine, de r\u, infirmitatea sub ni[te franjuri groase. Laura cuno[tea fotoliul [i [tia c\ nu trebuie folosit dec`t cu extrem\ pruden]\; dar, tulburat\ cum era, nu se mai g`ndea la asta [i nu-[i aminti c\ trebuie s\ fie precaut\ dec`t atunci c`nd `l sim]i pr\v\lindu-se sub ea. Scoase un mic ]ip\t, cu totul diferit de lungul vaiet de mai adineauri, alunec\ `ntr-o parte [i, o clip\ mai t`rziu, se pomeni lungit\ pe covor, `n bra]ele lui Bernard, care se ar\ta plin de zel. ~ncurcat, dar amuzat totu[i, se l\sase `ntr-un genunchi. A[adar, fa]a Laurei se afla foarte aproape de a lui; o privi [i ro[i. Ea f\cu un efort ca s\ se ridice. El o ajut\: – V-a]i V-a]i lovit cumva? – Nu, mul]u mesc; datorit\ dumneavoastr\. Fotoliul \sta e ridicol; a mai fost reparat o dat\... Cred c\ dac\ i se pune piciorul mai drept, o s\ ]in\.


111

– O s\ `ncerc s\-l aranjez, spuse Bernard. – Gata!... Vre]i s\ [ede]i? – Apoi, r\zg`ndindu-se: – Nu, da]i-mi mie voie... E mai prudent s\-l `ncerc eu mai `ntì. Vede]i, acum se ]ine bine. Pot chiar s\-mi mi[c picioarele (ceea ce [i f\cu, r`z`nd). Apoi, ridic`ndu-se: – {ede]i; [i dac\ `mi da]i voie s\ mai stau o clip\, o s\ iau un scaun. M\ voi a[eza l`ng\ dumneavoastr\ [i n-o s\ v\ mai las s\ c\de]i; nici o grij\... A[ vrea s\ fac altceva pentru dumneavoastr\. Era at`ta `nfl\c\rare `n vorbele lui, at`ta decen]\ `n comportare [i `n gesturi, at`ta gra]ie, `nc`t Laura nu se putu `mpiedica s\ z`mbeasc\: – Nu mi-a]i spus cum v\ numi]i. – Bernard. – Da, dar numele de familie? – N-am familie. – ~n sf`r[it, numele p\rin]ilor. – N-am p\rin]i. Adic\: s`nt ceea ce va fi copilul pe care-l a[tepa[tepta]i: un bastard. Z`mbetul disp\ru imediat de pe fa]a Laurei, jignit\ de insisten]a cu care el voia s\ intre `n intimitatea ei [i s\-i violeze secretele: – Dar, m\ rog, cum de [ti]i?... Cine v-a spus?... Nu avea]i dreptul s\ [ti]i... Bernard era pornit; acum vorbea cu voce sigur\ [i `ndr\znea]\: – {tiu ceea ce [ tie prietenul meu Olivier [ i, `n acela[i t imp, tot ce [tie prietenul dumneavoastr\ Édouard. Dar fiecare din ei nu cunoa[te `nc\ dec`t jum\tate din secretul dumneavoastr\. Probabil c\ eu s`nt singurul care `l cunoa[te `n `ntregime... Vede]i, a[adar, c\ trebuie s\ devin prietenul dumneavoastr\, ad\ug\ el mai `ncet. – C`t de indiscre]i s`nt b\rba]ii, murmur\ Laura trist\. Dar... din moment ce nu l-a]i v\zut pe Édouard, n-a avut cum s\ v\ vorbeasc\... V-a V-a scris cumva?... El v-a trimis aici?... Bernard se d\duse de gol; fusese prea repezit, ced`nd pl\cerii de a fi pu]in fanfaron. F\cu din cap semn c\ nu. Fa]a Laurei se `ntuneca din ce `n ce mai mult. ~n clipa aceea cineva b\tu la u[\. C\ vor sau nu, o emo]ie comun\ stabile[te o anume leg\tur\ `ntre dou\ fiin]e. Bernard se sim]ea prins `n capcan\. Se privir\ am`ndoi, a[a cum se privesc doi complici. Se auzir\ din nou b\t\i `n u[\. R\spunser\ `n acela[i timp: – Intr\!


112

9/3/04

12:55 AM

Page 112

ANDRÉ GIDE

De c`teva clipe, Édouard asculta `n fa]a u[ii, mirat c\ aude voci `n camera Laurei. Ultimele fraze ale lui Bernard `l l\muriser\ `ns\ pe deplin. Nu se mai `ndoia de `n]elesul lor; nu se mai `ndoia c\ acela care vorbea astfel era ho]ul care-i furase valiza. Hot\r` pe loc ce are de f\cut. C\ci Édouard f\cea parte din r`ndul acelor oameni ale c\ror facult\]i amor]esc `n fa]a situa]iilor prea obi[nuite, dar se trezesc [i devin mai active c`nd e vorba de `mprejur\ri neprev\zute. Deschise deci u[a, dar r\mase `n prag z`mbind [i privind r`nd pe r`nd la Bernard [i la Laura, care se ridicaser\: – ~ng\duie-mi, drag\ prieten\, ì spuse Laurei, cu un gest de parc\ ar fi am`nat efuziunile pentru mai t`rziu. ~n primul r`nd, a[ vrea s\-i spun c`teva cuvinte acestui domn, dac\ ar vrea s\ ias\ o clip\ pe culoar. Z`mbetul deveni mai ironic de `ndat\ ce Bernard `l ajunse din urm\: – Eram aproape sigur c\ o s\ te `nt`lnesc aici. Bernard `n]elese c\ s-a dat de gol. Nu-i mai r\m`nea dec`t s\ scape prin `ndr\zneal\; a[a cum [i f\cu, sim]ind c\ `[i joac\ atuul: – Iar eu speram s\ v\ g\sesc aici. – ~nainte de orice, dac\ n-ai f\cut-o p` n\ acum ( deoarece cred c\ pentru asta ai [i venit), vei cobor` [i vei achita nota doamnei Douviers, cu banii din valiza pe care ai g\sit-o [i care probabil c\ se afl\ la dumneata. {i s\ nu urci dec`t dup\ zece minute. Vorbise pe un ton grav, dar deloc amenin]\tor. ~ntre timp, Bernard `[i redob`ndise siguran]a de sine: – Am venit anume pentru asta. Nu v-a]i `n[elat. {i `ncep `ncep s\ cred c\ nu m-am `n[elat nici eu. – Nu [tiu ce vrei s\ spui. – C\ s`nte]i exact cum speram s\ fi]i. Édouard se str\duia zadarnic s\ par\ c`t mai sever. Se amuza colosal. ~i adres\ un fel de salut batjocoritor: – ~]i mul]umesc. R\m`ne de v\zut dac\ voi putea spune [i eu acela[i lucru. Cred c\, din moment ce e[ti aici, mi-ai citit `nsemn\rile. Bernard, care, f\r\ s\ clipeasc\, `l privea [i el drept `n ochi, z`mbi la r`ndul s\u cu `ndr\zneal\, amuzat [i impertinent, [i `nclin`ndu-se: – Pute]i fi sigur. S`nt la dis pozi]ia dumneavo astr\. Apoi, ca un elf, cobor` `n fug\ pe scar\.


113

C`nd Édouard intr\ din nou `n camer\, Laura pl`ngea. Se apropie de ea, iar ea `[i l\s\ fruntea pe um\rul lui. Pentru Édouard, efuziunile emo]ionale erau foarte jenante, aproape insuportabile. Se surprinse b\t`nd-o u[urel pe spinare, ca pe un copil care tu[e[te: – S\rmana mea Laura, spuse; haide, haide, fii rezonabil\! – Oh! Las\-m\ s\ pl`ng; pl`nsul `mi face bine. – Oricum `ns\, acum ar trebui s\ [tii ce ai de f\cut. – Dar ceai v rea s \ fac? Unde-ai vrea s\ m\ d uc? Cu cine s \ stau de vorb\? – P\rin]ii dumitale... – Dar ì cuno[ti... Ar fi `n culmea disp er\rii. Au f\cut tot ceau putut pentru fericirea mea. – Douviers?... – N-a[ `ndr\zni s\ dau o chii cu el. E at`t de bun. S\ nu crezi c\ nu-l iubesc... Dac\ ai [ti... Dac\ ai [ti... Oh! spune-mi c\ nu m\ dispre]uie[ti prea mult. – Dar Dar dim dimpot potriv riv\, \, mic micu]a u]a me meaa Laur Laura; a; dim dimpot potriv riv\. \. Cum ai put putea ea cre crede? de? {i `ncepu iar s-o bat\ u[urel pe spate. – E adev\rat adev\rat c\ atunci atunci c`nd s`nt cu dumneata nu-mi mai e ru[ine. – De c`te zile e[ti aici? – Nu mai [tiu. Am tr\it numai ca s\ te a[tept. Uneori sim]eam c\ s`nt la cap\tul puterilor. Acum mi se pare c\ n-a[ mai putea sta aici nici m\car o zi. ~ncepu s\ pl`ng\ `n hohote, aproape ]ip`nd, dar cu o voce g`tuit\: – Ia-m\ de-aici! Ia-m\ de-aici! Édouard era din ce `n ce mai st`njenit: – Asc ult\, Laura. .. Pot ole[t e-te.. . Ce... cel\la lt... nu [t iu cum `l cheam\... – Bernard, [opti Laura. – Bernard are s\ urce peste o clip\. Haide, ridic\-te! Nu trebuie s\ ne vad\ a[a. Curaj! O s\ n\scocim noi ceva, `]i promit. Haide! {terge-]i ochii! Pl`nsul n-ajut\ la nimic. Ia uit\-te `n oglind\! E[ti ro[ie toat\. Spal\-te pu]in pe fa]\. C`nd te v\d pl`ng`nd, nu m\ mai pot g`ndi la nimic... Poftim! Iat\-l; `l aud. Se duse la u[\ [i o deschise ca s\ intre Bernard; [i `n timp ce Laura, `ntoars\ cu spatele, se farda `n fa]a m\su]ei de toalet\:


114

9/3/04

12:55 AM

Page 114

ANDRÉ GIDE

– {i-acum, domnule, a[ putea s\ te `ntreb c`nd `mi va fi `ng\duit s\ intru `n posesia lucrurilor mele? Spusese aceste cuvinte privindu-l pe Bernard drept `n ochi, cu acela[i z`mbet ironic pe buze. – C`nd dori]i, domnule: dar trebu ie s\ v\ m\rtur isesc c\ acele lucruri care v\ lipsesc v\ s`nt mult mai pu]in folositoare dec`t mi-ar fi mie. S`nt sigur c\ a]i `n]elege [i mai bine ce vreau s\ spun, dac\ mi-a]i cunoa[te povestea. A[ vrea s\ [ti]i doar at`t: de azi-diminea]\ n-am unde s\ stau, s`nt f\r\ c\min [i f\r\ familie, [i eram gata s\-mi fac felul dac\ nu v-a[ fi `nt`lnit. V-am urm\rit mult\ vreme azi-diminea]\, `n timp ce discuta]i cu Olivier, prietenul meu. Mi-a vorbit mult de dumneavoastr\. A[ fi vrut s\ v\ acostez. C\utam o cale, un mijloc... C`nd a]i aruncat biletul de la casa de bagaje, am binecuv`ntat soarta. Oh! s\ nu crede]i c\ s`nt un ho]. V-am ridicat valiza tocmai pentru a intra `n leg\tur\ cu dumneavoastr\. Bernard rostise aceste fraze aproape dintr-o singur\ r\suflare. O flac\r\ extraordinar\ ì `nsufle]ea vorbele [i chipul; un fel de bun\tate, s-ar fi zis. Dup\ cum z`mbea, se putea crede c\ Édouard `l g\se[te fermec\tor. – {i-acum?... `ntreb\ el. Bernard `n]elese c\ a c`[tigat teren: – N-ave]i nevoie de un secretar? Nu pot s\ cred c\ nu mi-a[ duce la cap\t sarcinile cu bine, din moment ce le-a[ `ndeplini cu pl\cere. De data asta Édouard `ncepu s\ r`d\. Laura ì privea amuzat\ pe am`ndoi. – De... Asta r\m`ne de v\zu t; o s\ m\ mai g`ndes c. Vino s\ m\ vezi mìne, tot la ora asta, [i chiar aici, dac\ doamna Douviers ne permite... c\ci [i cu ea am de l\murit multe treburi. Stai la un hotel, cred? Ah! nu ]in s\ [tiu unde. Pu]in `mi pas\. Pe mìne! ~i `ntinse m`na. – Domnule, spuse Bern ard, `nainte de a v\ p\r\si, perm ite]i-mi s\ v\ aduc aminte c\ `n foburgul Saint-Honoré locuie[te un s\rman profesor de pian, cu numele de La Pérouse, dac\ nu m\ `n[el, care s-ar bucura foarte mult dac\ i-a]i face o vizit\. – Ia te u it\, pentru `nceput nu e deloc r\u; `] i `n]elegi v iitoarea func]ie a[a cum trebuie. – ~nseamn\ c\... `ntr-adev\r s`nte]i de acord?


115

– Despre asta discut\m mìne. La revedere! Dup\ ce mai st\tu c`teva clipe cu Laura, Édouard se duse la familia Molinier. Spera s\-l vad\ pe Olivier, cu care ar fi vrut s\ discute despre Bernard. N-o v\zu `ns\ dec`t pe Pauline, de[i `[i prelungi exasperant de mult vizita. ~n seara aceea, ced`nd presantei invita]ii pe care i-o transmisese fratele s\u, Olivier se dusese la autorul Barei fixe, la contele Passavant.

XV – M\ temeam c\ f ratele dumneavoastr\ nu v-a transmis invita]ia, spuse Robert de Passavant, v\z`ndu-l pe Olivier intr`nd. – Am `nt`rziat? `ntreb\ acesta, `naint`nd cu timiditate [i aproape `n v`rful picioarelor. Intrase cu p\l\ria `n m`n\, iar Robert i-o lu\. – S\-i g\sim un loc. A[eza]i-v\ c` t mai comod. Iat \: cred c\ `n fotoliul acesta n-o s\ v\ sim]i]i prea r\u! N-a]i `nt`rziat deloc, dac\ judec\m dup\ pendul\; dar dorin]a mea de a v\ vedea a luat-o cu mult `naintea ei. Fuma]i? – Mul]u mesc, sp use Oli vier, refuz`nd cutia p e care contele de Passavant i-o `ntinsese. Refuza din timiditate, de[i era fo arte dornic s\ guste din ]ig\rile acelea fine, ambrate, ruse[ti, f\r\ `ndoial\, pe care le vedea aliniate `n cutie. – Da, s`nt fericit c\ a]i venit. M\ temeam c\ a]i putea fi prea ocupat cu preg\tirea examenului. C`nd `l da]i? – Peste zece zile, scrisul. Dar acum nu muncesc prea mult. Cred c\ s`nt bine preg\tit [i mai ales mi-e team\ s\ nu m\ prezint prea obosit. – A]i refuza totu[i s\ v\ ocupa]i acum [i de alte treburi? – Nu... dac\ nu presupun prea multe obliga]ii. – O s\ v\ spun acum de ce v-am cerut s\ veni]i. ~n primul r`nd, pentru pl\cerea de a v\ revedea. Deun\zi am avut o scurt\ conversa]ie, `n foaierul teatrului, `n antract. Ce mi-a]i spus atunci m-a interesat foarte mult. F\r\ `ndoial\ c\ nu v\ mai aminti]i despre ce a]i vorbit. – Ba da, spuse Olivier, care credea c\ nu rostise dec`t prostii.


116

9/3/04

12:55 AM

Page 116

ANDRÉ GIDE

– Ast\zi `ns\ am s\ v\ spun lucruri mai precise... Cunoa[te]i, cred, un anume jidan, cu numele de Dhurmer. E coleg cu dumneavoastr\. – Abia ne-am desp\r]it. – Aha! deci s`nte]i `n rela]ii bune? – Da, trebuia s\ ne `nt`lnim la Luvr u ca s\ dis cut\m d espre o revist\ al c\rei director urmeaz\ s\ fie el. Robert r`se zgomotos [i afectat: – O-ho-ho! director... Ce exagerare!... Chiar a[a a spus? – De mult\ vreme vorbe[te despre asta. – Da, m-a m g`n dit mai de mul t la acea st\ rev ist \. Mai zilele trecute l-am `ntrebat `nt`mpl\tor dac\ ar accepta s\ citeasc\ manuscrisele `mpreun\ cu mine; iar el s-a intitulat imediat: redactor-[ef; l-am l\sat s\-[i spun\ cum vrea, dar imediat... ~l recunoa[te]i, nu-i a[a? Ce tip, domnule! Trebuie sc\rm\nat pu]in... Dar chiar nu fuma]i? – Voi `ncerca totu[i, spuse Olivier, accept`nd de data asta. Mul]umesc. – Permite-mi s \-]i spun Ol ivier... sper c\ `mi dai voie s\ te numesc Olivier? Nu pot s\-]i spun „domnule“; e[ti mult mai t`n\r dec`t mine, iar eu s`nt prea legat de fratele dumitale ca s\-]i pot spune Molinier. Ei bine, Olivier, permite-mi s\-]i spun c\ am infinit mai mult\ `ncredere `n gustul dumitale dec`t `n cel al lui Sidi Dhurmer. Ai accepta s\-]i asumi conducerea revistei? Fire[te c\ `ntru c`tva sub `ndrumarea mea; cel pu]in la `nceput. Dar prefer ca numele meu s\ nu figureze pe copert\. O s\-]i explic alt\ dat\ de ce... Nu vrei un pahar de porto? Am un porto excelent. Lu\ de pe un fel de bufet scund, a[ezat `n imediata-i apropiere, o sticl\ [i dou\ pahare, pe care le umplu: – Ei, ce p\rere ai? – E, `ntr-adev\r, excelent. – Nu m\ refeream la porto, protest\ Rober t r`z`nd; ci la ceea ce ]i-am spus mai `nainte. Olivier se pref\cea c\ nu `n]elege. ~i era team\ s\ accepte prea repede [i nu voia s\ se vad\ c`t e de bucuros. Ro[i pu]in, bìguind: – Examenul nu-mi... – Dar mi-ai spus c\ nu-]i ia prea mult timp, `l `ntrerup se Robert. {i-apoi revista nu va ap\rea imediat. M\ `ntreb chiar dac\ n-ar fi mai bine s\ am`n\m lansarea ei pentru la toamn\. Dar,


117

oricum, e important s\ fim prev\z\tori. Va trebui s\ avem mai multe numere gata preg\tite `nainte de octombrie [i va trebui s\ ne vedem des `n vara asta, ca s\ le discut\m. Ce ave]i de g`nd s\ face]i `n timpul vacan]ei? – Oh! Nu pr ea [tiu . P\rin]i i mei se vo r duce probabil `n Normandia, ca `n fiecare var\. – {i va trebui s\-i `nso]e[ti? N-ai accepta un aranjament?... – Mama nu va fi de acord. – Disear\ voi lua cina cu fratele dumitale; mi-ai permite s\-i vorbesc despre asta? – Oh! Vincent tot nu vine cu noi. – Apoi, d`ndu-[i seama c\ aceast\ fraz\ nu are leg\tur\ cu problema `n discu]ie, ad\ug\: – {i apoi tot nu ajut\ la nimic. – Totu[i, dac\-i vom oferi mamei c`teva argumente serioase? Olivier nu r\spunse nimic. ~[i iubea foarte mult mama [i tonul batjocoritor cu care Robert vorbise despre ea ì displ\cu. Robert `n]elese c\ a mers prea departe. – A[adar, `]i place vinul meu de Porto, spus e el ca s\ schimbe discu]ia. Mai vrei un pahar? – Nu, mul]umesc... Dar e excelent. – Da, am fost frapat, seara trecut\, de maturitatea [i de s iguran]a judec\]ii dumitale. Nu inten]ionezi s\ faci critic\? – Nu. – Faci versuri?... {tiu c\ scrii versuri. Olivier ro[i iar. – Da, fratele dumitale te-a tr\dat. {i cuno[ti, f\r\ `ndoial\, [i al]i tineri care ar fi gata s\ colaboreze... Va trebui ca revista s\ devin\ o platform\ de raliere a tineretului. Aceasta e ra]iunea ei de a fi. A[ vrea s\ m\ aju]i la redactarea unui prospect-manifest care ar indica, f\r\ s\ precizeze prea insistent, noile tendin]e. Vom mai discuta despre asta. Va trebui s\ alegem dou\ sau trei epitete; nu neologisme; ci cuvinte vechi, tocite, pe care le vom impregna cu un sens nou [i le vom impune publicului. Flaubert ne-a l\sat: „Bogat [i stufos“; Leconte de Lisle: „Hieratic [i definitiv“... Iat\, ce-ai zice de: „Vital“. Ei?... „Incon[tient [i vital“... Nu?... „Elementar, robust [i vital?“ – Cred c\ s-ar putea g\si [i altele mai bune, `ndr\zni s\ spun\ Olivier, care z`mbea f\r\ s\ par\ c\ aprob\ cu prea mult\ convingere. – Hai, `nc\ un pahar de porto...


118

9/3/04

12:55 AM

Page 118

ANDRÉ GIDE

– Dar nu plin, v\ rog! – Vezi, marea sl\biciune a [colii simboliste e c\ n-a adus dec`t o estetic\ nou\; toate marile [coli au adus, `mpreun\ cu un stil nou, o nou\ etic\, un nou caiet de sarcini, noi legi, un nou fel de a vedea, de a `n]elege iubirea [i un nou comportament. Simbolistul e mult prea simplu: nu are o atitudine fa]\ de via]\; nu caut\ s\ o `n]eleag\; o neag\; ì `ntoarce spatele. Ceea ce e absurd, nu g\se[ti? Erau oameni f\r\ apetit [i chiar f\r\ l\comie. Nu ca noi... Nu g\se[ti? Olivier `[i terminase cel de-al doilea pahar de porto [i cea de-a doua ]igar\. ~nchise ochii pe jum\tate, pe jum\tate culcat `n fotoliul confortabil [i, f\r\ s\ spun\ nimic, `[i exprim\ asentimentul prin u[oare mi[c\ri ale capului. ~n clipa aceea se auzi soneria de la intrare [i aproape imediat intr\ un servitor care-i `nm`n\ lui Robert o carte de vizit\. Robert o lu\, `[i arunc\ privirea peste ea [i o puse l`ng\ el, pe birou. – E ` n ordine. Roag\-l s\ a[tepte o clip\. – Servitorul ie[i. – Micu]ul meu Olivier, ]in foarte mult la dumneata [i cred c\ ne vom putea `n]elege perfect. Dar acum a sosit cineva pe care neap\rat trebuie s\-l primesc [i care ]ine s\ m\ vad\ singur. Olivier se ridic\. – Cu `ng\duin] a dumitale, te-a[ r uga s\ ie[i prin gr\din\... Ah! era s\ uit: nu ]i-ar face pl\cere s\ ai noua mea carte? Tocmai am aici un exemplar tip\rit pe h`rtie de lux... – Eu `ns\ n-am a[teptat s-o primesc de la dumneavoastr\ pentru a o citi, spuse Olivier, c\ruia nu-i prea pl\cea cartea lui Passavant [i care `ncerca s\ fie amabil, dar f\r\ s\-l lingu[easc\. Passavant surprinse oare `n tonul frazei o u[oar\ nuan]\ de dispre]? Relu\ gr\bit: – Oh! nu `ncerca s\-mi vorbe[ti despre ea. Dac\ mi-ai spune c\ `]i place, a[ fi silit s\ m\ `ndoiesc fie de gustul, fie de sinceritatea dumitale. Nu; [tiu mai bine ca oricine ce-i lipse[te acestei c\r]i. Am scris-o mult prea `n grab\. La drept vorbind, tot timpul c`t o scriam m\ g`ndeam la cartea mea urm\toare. Ah! la aceea, de pild\, ]in. }in mult. O s-o vezi; o s-o vezi... S`nt dezolat, dar acum trebuie neap\rat s\ pleci... Doar dac\ nu cumva... Dar nu; nu; `nc\ nu ne cunoa[tem `ndeajuns [i desigur c\ p\rin]ii te a[teapt\ la cin\. La revedere. Pe cur`nd... O s\-]i scriu numele pe carte... permite-mi! Se ridicase; se apropie de birou. ~n timp ce se apleca pentru a scrie, Olivier f\cu un pas `nainte [i privi cu coada ochiului la cartea de vizit\ pe care servitorul tocmai o adusese:


119

VICTOR STROUVILHOU

Acest nume nu-i spunea nimic. Passavant ì `ntinse lui Olivier exemplarul din Bara fix\ [i, cum Olivier se preg\tea s\ citeasc\ dedica]ia: – O s\ te ui]i la ea mai t`rziu, spuse Passavant, v`r`ndu-i cartea sub bra]. Abia `n strad\ Olivier lu\ cuno[tin]\ de epigraful manuscris al contelui de Passavant, extras chiar din cartea pe care o `mpodobea, `n chip de dedica]ie: „Te implor, Orlando, mai f\ c`]iva pa[i! Nu s`nt `nc\ prea sigur c\ a[ `ndr\zni s\ te `n]eleg foarte bine.“

sub care ad\ugase: „Lui Olivier Molinier prietenul s\u prezumtiv, Contele Robert de Passavant“.

Epigraf ambiguu, care lui Olivier ì d\du de g`ndit, dar pe care, la urma urmelor, era liber s\-l interpreteze dup\ cum poftea. Olivier ajunse acas\ tocmai dup\ ce, s\tul de at`ta a[teptare, Édouard plecase.

XVI Cultura pozitiv\ a lui Vincent `l `mpiedica s\ cread\ `n supranatural; ceea ce-i d\dea demonului mari avantaje. Demonul nu-l ataca pe Vincent frontal, ci cu [iretenie [i pe furi[. Unul dintre trucurile lui const\ `n a ne l\sa s\ credem c\ ne `nfr`ngem sl\biciunile. A[a se face c\ Vincent a ajuns s\ cread\ c\ felul de a se purta cu Laura era o victorie a voin]ei sale asupra instinctelor, deoarece, fiind bun din fire, trebuise s\ se for]eze, s\ se `ncr`nceneze ca s\ se arate dur cu ea.


120

9/3/04

12:55 AM

Page 120

ANDRÉ GIDE

Examin`nd evolu]ia lui Vincent `n aceast\ intrig\, disting diverse stadii, pe care a[ vrea s\ le ar\t, pentru edificarea cititorului: 1) Perioada bunelor mobiluri. Este con[tient c\ trebuie s\ repare gre[eala comis\. ~n spe]\: va sim]i obliga]ia moral\ de a consacra Laurei suma pe care p\rin]ii s\i au economisit-o cu at`ta greutate spre a asigura primele cheltuieli reclamate de `nceputurile carierei. Nu `nsemna c\ se sacrific\? Nu era deci vorba de un mobil decent, generos, caritabil? 2) Perioada de nelini[te. A scrupulelor. Se `ndoia c\ suma destinat\ ei era `ndestul\toare; ceea ce nu `nsemna oare c\ era gata s\ cedeze `n momentul `n care demonul avea s\-i fluture prin fa]a ochilor posibilitatea de a o m\ri? 3) Constan]\ [i t\rie sufleteasc\. Nevoia, dup\ pierderea acestei sume, de a se sim]i „deasupra adversit\]ilor“. Tocmai aceast\ „t\rie sufleteasc\“ ì permite s\-i m\rturiseasc\ Laurei c\ a pierdut la joc; [i ì `ng\duie, cu aceea[i ocazie, s-o rup\ cu ea. 4) Renun]are la bunele mobiluri, considerate ca o `n[el\ciune, `n lumina noii etici pe care se simte obligat s-o inventeze, ca s\-[i justifice conduita; c\ci r\m`ne o fiin]\ moral\, [i demonul nu va pune m`na pe el dec`t furniz`ndu-i motive care s\-i aprobe comportarea. Teoria imanen]ei, a totalit\]ii `n clip\; a bucuriei gratuite, imediate [i nemotivate. 5) Be]ia c`[tig\torului. Dispre] fa]\ de re]inere. Superioritate. De la care pornind, demonul a c`[tigat partida. De la care pornind, fiin]a care se credea cea mai liber\ nu mai e dec`t o unealt\ pus\ `n slujba lui. Demonul n-avea deci s\ se lase p`n\ ce Vincent nu-[i va fi dat fratele pe mìnile acelui complice blestemat, care e Passavant.

Totu[i, Vincent nu e r\u. ~ntreaga situa]ie, oricum ar judeca-o, ì produce o stare de insatisfac]ie, de jen\. S\ mai ad\ug\m c`teva cuvinte: Li se spune „exotism“ acelor misterioase b\l]\turi maia[e pe care sufletul nostru le simte str\ine; care-l lipsesc de punctele de sprijin. Uneori, o virtute oarecare ar rezista dac\, `nainte de a ataca, diavolul nu ar dezr\d\cina-o. F\r\ `ndoial\ c\, dac\ el [i Laura nu s-ar fi sim]it `ntr-un loc str\in, departe de p\rin]ii lor, de amintirile trecutului lor, de ceea ce le men]inea consecven]a cu ei `n[i[i, nici Laura nu i-ar fi cedat


121

lui Vincent, nici Vincent n-ar fi `ncercat s-o seduc\. F\r\ `ndoial\, li se p\rea c\ iubirea lor [i pe locurile acelea nu intr\ `n vechile r`nduieli. L`ng\ Lilian se sim]ea, de asemenea, dezr\d\cinat. – Nu mai r`de de mine, Lilian, ì spunea el `n aceea[i sear\. {tiu c\ n-o s\ m\ `n]elegi [i totu[i simt nevoia s\-]i vorbesc, de parc\ m-ai putea `n]elege, c\ci de-acum `nainte mi-e cu neputin]\ s\ mi te scot din g`nduri. Culcat pe jum\tate la picioarele lui Lilian, care, `ntins\ pe divanul scund, `l m`ngìa dr\g\stoas\, `[i propti dr\g\stos capul pe genunchii amantei sale. – Ceea ce m\ `ngrijora `n d iminea]a asta... da, poate era team a. Po]i s\ fii serioas\ un moment? Po]i uita o clip\, ca s\ m\ `n]elegi, nu ceea ce crezi, fiindc\ tu nu crezi `n nimic; ci s\ ui]i tocmai c\ nu crezi `n nimic? {tii c\ nici eu nu credeam `n nimic; credeam c\ nu mai cred `n nimic; `n nimic dec`t `n noi `n[ine, `n tine [i `n mine; [i c\ voi putea fi al\turi de tine; c\ datorit\ ]ie voi fi... – Robert vi ne la [apte, `l `ntrerups e Lilian. Nu vreau s\ te gr\besc, dar dac\ nu termini mai repede, ne va `ntrerupe tocmai `n momentul `n care vei `ncepe s\ devii interesant. C\ci presupun c\ preferi s\ nu continuu fa]\ de el. Nu-mi explic de ce te crezi dator s\ iei at`tea precau]ii. Semeni cu un orb care cerceteaz\ mai `ntì cu bastonul fiecare loc[or unde vrea s\-[i pun\ piciorul. De[i vezi bine c\ s`nt serioas\. De ce n-ai `ncredere? – De c`nd te-am cunoscut am o `ncredere extraordinar\, relu\ Vincent. S`nt `n stare de mult mai mult [i `mi dau seama de asta; [i vezi c\ toate `mi reu[esc din plin. Dar tocmai asta m\ sperie. Nu, taci... M-am g`ndit toat\ ziua la ce mi-ai povestit azi-diminea]\ `n leg\tur\ cu naufragiul vasului La Bourgogne [i la mìnile t\iate ale celor care voiau s\ se urce `n barc\. Mi se pare c\ cineva vrea s\ se urce [i `n barca mea – m\ folosesc de imaginea ta, ca s\ m\ `n]elegi – iar eu vreau s\-l `mpiedic s\ se urce... – {i-ai vrea ca eu s\ te ajut s\-l `neci, la[ b\tr`n... El continu\ f\r\ s-o priveasc\: – Cineva pe care eu `l resping, dar ì aud vocea... o voce pe care tu n-ai auzit-o niciodat\; dar eu o ascult `nc\ din vremea copil\riei... – {i ce tot spune vocea as ta? N-ai curajul s\ repe]i `n fa]a mea. Nu m\ mir\. Pariez c\ citeaz\ [i c`te ceva din catehism, nu?


122

9/3/04

12:55 AM

Page 122

ANDRÉ GIDE

– Dar, Lilian, `n]elege-m\: pentru mine, singurul mijloc de a sc\pa de aceste g`nduri e s\ ]i le spun. Dac\ r`zi de ele, le voi p\stra numai pentru mine; [i m\ otr\vesc. – Atunci vorbe[te, spuse ea, resemnat\. Apoi, cum el t\cea [i `[i ascundea copil\ros capul `n poala lui Lilian: – Haide! ce mai a[tep]i? ~l apuc\ de p\r [i-l sili s\-[i ridice capul: – Dar v\d c\ se ia foarte `n serios, pe cuv`ntul meu! Ce palid e! Ascult\, micu]ule, n-ai dec`t s\ faci pe copilul, dar nu cu mine. Trebuie s\ vrei ceea ce vrei. {i-apoi [tii c\ mie nu-mi plac tri[orii. C`nd `ncerci cu ipocrizie s\ ridici `n barca ta pe cineva care n-are ce c\uta `n ea, tri[ezi. ~mi face pl\cere s\ joc cu tine; dar s\ joci loial; [i te mai previn c-o fac numai pentru ca tu s\ reu[e[ti. Cred c\ po]i deveni un om foarte important, remarcabil; simt `n tine o mare inteligen]\ [i o mare for]\. Vreau s\ te ajut. S`nt destule femei din pricina c\rora cei care s-au `ndr\gostit de ele [i-au ratat cariera; eu vreau s\ fiu contrariul lor. Mi-ai vorbit de dorin]a ta de a renun]a la medicin\ pentru a te consacra cercet\rilor din domeniul [tiin]elor naturii; regretai c\ pentru asta nu mai ai destui bani... ~n primul r`nd, ai c`[tigat la joc cincizeci de mii de franci, care `nseamn\ ceva. Dar promite-mi c\ nu mai joci. Eu `]i voi pune la dispozi]ie to]i banii de care vei mai avea nevoie, dar cu o condi]ie: dac\ se va zice c\ e[ti un `ntre]inut, s\ ai destul\ for]\ s\ nu-]i pese. Vincent se ridic\. Se apropie de fereastr\. Lilian relu\: – Mai `ntì [i pent ru a termina cu Laura, cred c\ ai p utea foarte bine s\-i trimi]i cei cinci mii de franci pe care-i promisese[i. Acum, c`nd ai bani, de ce nu ]i-ai respecta cuv`ntul dat? Numai ca s\ te sim]i [i mai vinovat fa]\ de ea? Asta nu-mi place deloc. Am oroare de b\d\r\nii. Tu nu [tii s\ tai mìnile altora f\r\ s\ te murd\re[ti. {i cu asta, gata, ne vom duce s\ ne petrecem vara `n locul cel mai potrivit pentru lucr\rile tale. Mi-ai vorbit de Roscoff. Eu a[ prefera Monaco, fiindc\ `l cunosc pe prin], care ar putea s\ ne ia `n croazier\ [i s\-]i ofere de lucru `n institutul s\u. Vincent t\cea. ~i displ\ceau vorbele lui Lilian [i nu i-a spus dec`t mult mai t`rziu c\, `nainte de a veni la ea, trecuse pe la hotelul unde Laura `l a[teptase cu at`ta disperare. Dornic s\ [tie c\, `n sf`r[it, [i-a achitat datoria, v`r`se `ntr-un plic cele c`teva bancnote pe care ea nu mai conta. ~ncredin]ase plicul unui slujba[ al hotelului, apoi a[teptase `n vestibul pentru a se convinge c\ a fost `nm`nat


123

destinatarei. Dup\ c`teva clipe slujba[ul cobor`, aduc`ndu-i `napoi plicul pe care Laura scrisese: „Prea t`rziu“. Lilian sun\; ceru s\ i se aduc\ mantoul. Dup\ ce servitoarea ie[i: – Ah! voiam s\-]i spun `nainte de a sosi Robert: dac\ `] i pro pune un plasament pentru cei cincizeci de mii de franci ai t\i, fii prudent! E foarte bogat, dar totdeauna are nevoie de bani. Ia te uit\: mi se pare c\ aud claxonul ma[inii lui. A venit cu o jum\tate de or\ mai devreme; dar cu at`t mai bine... C`t prive[te cele ce discutam... – Am venit mai repede, sp use Robert intr`nd, pentru c\ m-am g`ndit c-ar fi amuzant s\ lu\m cina la Versailles. V\ convine? – Nu, spuse Lady Griffith; la Réservoirs m\ plictisesc de moarte. S\ mergem mai bine la Rambouillet; avem tot timpul. Acolo n-o s\ m`nc\m la fel de bine, dar vom putea sta de vorb\ mai lini[ti]i. Vreau ca Vincent s\-]i spun\ pove[tile lui despre pe[ti. {tie c`teva de-a dreptul uluitoare. Nu [tiu dac\ s`nt [i adev\rate, dar s`nt mai amuzante dec`t cele mai frumoase romane. – Poate c\ romancierul nu va fi de aceea[i p\rere, spuse Vincent. Robert de Passavant ]inea `n m`n\ un ziar de sear\: – { tia] i c \ B rug nard a f ost num it [ef de cabi net la Jus ti] ie? A sosit momentul ca tat\l dumitale s\ fie decorat, spuse el, `ntorc`ndu-se spre Vincent. Acesta ridic\ din umeri. – Dragu l meu Vincent, relu\ Passavant, permite-mi s\-]i spun c\ l-ai jigni foarte grav necer`ndu-i acest mic serviciu – pe care el va fi foarte bucuros s\ ]i-l refuze. – Ce-ar fi dac\ l-ai cere mai `ntì pentru dumneata, ripost\ Vincent. Robert f\cu o grimas\ afectat\: – Nu; eu din cochet\rie ]in s\ nu ro[esc nici m\car la butonier\. Apoi, `ntorc`ndu-se spre Lilian: – {tii c`t de rari s`nt `n zilele noastre cei care ajung la patruzeci de ani f\r\ un sifilis [i f\r\ decora]ii! Lilian z`mbi [i ridic\ din umeri: – Pentru o glum\ e `n stare s\ se fac\ mai b\tr`n dec`t este!... Ia spune: e un citat din viitoarea dumitale carte? Va fi r\coare... Pute]i cobor`; eu doar `mi iau mantoul [i v\ ajung din urm\. – Aveam impresia c\ nu vrei s\-l mai vezi, ì spuse Vincent lui Robert pe scar\.


124

9/3/04

12:55 AM

Page 124

ANDRÉ GIDE


– Pe cine? Pe Brugnard? – Spuneai c\-i at`t de t`mpit... – Scumpe prietene, r \spunse Pass avant alene, oprindu-se pe o treapt\ [i re]in`ndu-l [i pe Molinier cu piciorul `n aer, c\ci o vedea pe Lady Griffith venind [i dorea s\-l aud\ [i ea, afl\ c\ to]i prietenii cu care am p\strat rela]ii vreme mai `ndelungat\ mi-au dovedit c\ s`nt imbecili. ~]i pot certifica `ns\ c\ Brugnard a rezistat la `ncercare mai mult timp dec`t al]ii. – Dec`t mine, de pild\? relu\ Vincent. – Ceea ce nu m\ `mpiedic\ s\- ]i fiu cel mai bun priet en; dup\ cum se [i vede. – Iat\ ce se nume[te la Paris o vorb\ de spirit, spuse Lilian, ajung`nd l`ng\ ei. Fii `ns\ atent, Robert: nimic nu se ve[teje[te mai repede. – Lini[te[te-te, draga mea: cuvin tele se ve[tejesc numai c`nd le tip\re[ti! Se urcar\ `n ma[in\, care porni. Deoarece conversa]ia lor continua s\ fie spiritual\, e inutil s-o mai reproduc aici. Se a[ezar\ la mas\, pe terasa unui hotel, `n fa]a unei gr\dini peste care `nserarea `[i a[ternea umbrele. ~n `ntunecimea nop]ii, conversa]ia deveni pe nesim]ite mai greoaie; `n cele din urm\, `ndemnat de Lilian [i de Robert, nu mai vorbi dec`t Vincent.

XVII – M-ar interesa mai mult animalele, dac\ m-ar interesa mai pu]in oamenii, spuse Robert. Iar Vincent r\spunse: – Fiindc\ poate crezi c\ oamenii se deosebesc prea mult de ele. Nu exist\ nici o mare descoperire `n zootehnie, care s\ nu aib\ r\sunet [i `n cunoa[terea omului. C\ci aceste domenii se ating [i s`nt legate `ntre ele; [i cred c\, numai cu urm\ri dintre cele mai grave, un romancier, care se pretinde [i psiholog, `[i poate `ntoarce privirea de la spectacolul naturii [i ì poate ignora legile. ~n Jur nalul fra]ilor Goncourt, pe care mi l-ai dat s\-l citesc, am g\sit relatarea unei vizite prin galeriile de istorie natural\ de la Jardin des

125

Plantes, `n care `nc`nt\torii dumitale autori se pl`ng c\ Natura sau bunul Dumnezeu are prea pu]in\ imagina]ie. Prin aceast\ jalnic\ blasfemie, se exprim\ prostia sau lipsa de `n]elegere a unor spirite obtuze. C\ci dimpotriv\, c`t\ diversitate! S-ar p\rea c\ natura a `ncercat r`nd pe r`nd toate modurile de a fi vie, de a se mi[ca, a u zat de toate posibilit\]ile materiei [i de legile ei. Ce lec]ie se poate descifra `n abandonarea progresiv\ a anumitor alc\tuiri paleontologice, ira]ionale [i inelegante! ~n economia care a permis subzisten]a anumitor forme! Contempl`ndu-le pe acestea, `mi explic de ce altele au fost neglijate. Chiar [i botanica e instructiv\. C`nd examinez o ramur\, observ c\ axila fiec\rei frunze ad\poste[te un mugur capabil, la r`ndul s\u, s\ vegeteze `n anul urm\tor. C`nd observ c\ dintr-at`]ia muguri, doi cel mult se dezvolt\, condamn`ndu-i pe ceilal]i la atrofiere prin `ns\[i dezvoltarea lor, nu m\ pot `mpiedica s\ reflectez c\ la fel se `nt`mpl\ [i cu oamenii. Mugurii care s e dezvolt\ normal s`nt totdeauna mugurii terminali – de exemplu, cei mai `ndep\rta]i de trunchiul familial. Numai t\ierea sau arcuirea, `mping`nd seva `napoi, for]eaz\ creanga s\ dea via]\ germenilor de l`ng\ trunchi, care st\teau amor]i]i. {i `n felul acesta s`nt silite s\ dea rod speciile cele mai `nd\r\tnice, care, dac\ ar fi l\sate s\ creasc\ `n voia lor, f\r\ `ndoial\ c\ n-ar produce dec`t frunze. Ah! ce bun\ [coal\ e o livad\ sau o gr\din\! {i ce pedagog bun ar putea fi de multe ori un horticultor! Adesea `nve]i mult mai mult, dac\ [tii s\ observi, din curtea de p\s\ri, dintr-o cresc\torie de cìni, dintr-un acvariu, dintr-un cote] de iepuri sau dintr-un grajd dec`t din c\r]i [i, crede]i-m\, mult mai mult dec`t din societatea omeneasc\, unde totul e mai mult sau mai pu]in sofisticat. Apoi Vincent vorbi despre selec]ie. Expuse metodele obi[nuite prin care se pot ob]ine r\sadurile cele mai frumoase, speciile cele mai robuste, [i povesti despre fantezia experimental\ a unui horticultor `ndr\zne], care, din aversiune fa]\ de rutin\, s-ar putea spune aproape: ca o sfidare, s-a hot\r`t s\ aleag\, dimpotriv\, indivizii cei mai debili – [i despre florile nemaipomenite pe care le-a ob]inut. Robert, care la `nceput ascultase distrat, de parc\ ar fi auzit numai lucruri plicticoase, nu mai c\uta acum s\-l `ntrerup\. Aten]ia lui o `nc`nta pe Lilian, o considera ca un omagiu adus amantului ei.


126

9/3/04

12:55 AM

Page 126

ANDRÉ GIDE

– Ar trebui s\ ne poveste[ti, ì s puse ea, despre ce mi- ai spu s zilele trecute de pe[ti [i de capacitatea lor de acomodare la diversele grade de salinitate a m\rii... Despre asta era vorba, nu-i a[a? – Cu excep]ia anumitor regiuni, relu\ Vincent, gradul de salinitate e aproximativ constant; [i fauna marin\ nu suport\ de regul\ dec`t varia]iile mici de densitate. Dar regiunile de care v\ spuneam nu s`nt totu[i nelocuite; s`nt regiunile supuse unei puternice evapor\ri, ce reduc cantitatea de ap\ `n raport cu propor]ia de sare, sau cele `n care, dimpotriv\, un aport constant de ap\ dulce dilueaz\ sarea [i, ca s\ zic a[a, des\reaz\ marea – cele de l`ng\ gurile marilor fluvii sau din apropierea enormilor curen]i, cum e cel care se nume[te Gulf Stream. ~n aceste regiuni, animalele zise stenohaline l`ncezesc [i din aceast\ cauz\ pier; [i, cum atunci s`nt incapabile s\ se apere de animalele zise euryhaline, cele euryhaline tr\iesc cu prec\dere pe marginile marilor curen]i, unde densitatea apelor e schimb\toare [i unde agonizeaz\ cele stenohaline. A]i `n]eles, nu-i a[a, c\ steno s`nt cele care nu suport\ dec`t acela[i grad de salinitate. ~n timp ce eury... – S`nt cele des\rate, `n trerupse Robert, care raporta la el `ns u[i orice idee [i `n orice teorie nu aprecia dec`t elementele de care s-ar fi putut folosi. – ~n majoritatea lor, s`nt animale de prad\, ad\ug\ Vincent grav. – Nu-] i spun eam c\ e mai pasionant dec`t ori ce roman? strig\ Lilian entuziasmat\. Vincent, transfigurat parc\, r\m`nea insensibil la succes. Era extraordinar de grav [i relu\ pe un ton mai cobor`t, de parc\ ar fi vorbit numai pentru el: – Cea mai uimitoare descoperire din ultima vreme – sau `n orice caz, cea din care eu am avut cel mai mult de `nv\]at – se refer\ la aparatele fotogene ale animalelor din ad`nc. – Oh! poveste[te-ne despre ele, spuse Lilian, l\s`nd s\ i se sting\ ]igara [i s\ i se topeasc\ `nghe]ata ce tocmai le fusese adus\. – {ti]i, f \r\ `ndoial\, c\ lumina zilei nu p\trunde prea ad`nc `n mare. Ad`ncimile ei s`nt `ntunecate... abisuri imense, despre care mult\ vreme s-a crezut c\ s`nt nelocuite: apoi, c`nd s-au f\cut dragaje, din acest infern au fost scoase tot felul de animale ciudate. Se credea c\ aceste animale s`nt oarbe. Ce nevoie ar fi avut de sim]ul vederii `n bezn\? Evident c\ nu aveau ochi; nu puteau [i nici nu


127

trebuiau s\ aib\. S`nt totu[i examinate [i se constat\ cu stupoare c\ unele au ochi; c\ aproape toate au, f\r\ a mai pune la socoteal\ c\, `n plus, unele mai dispun [i de antene de o extraordinar\ sensibilitate. Cercet\torii se mai `ndoiesc; se mir\: de ce ochi, dac\ n-au nimic de v\zut? Ochi sensibili, dar sensibili la ce?... {i iat\, se descoper\, `n sf`r[it, c\ fiecare animal, considerat la `nceput ca obscur, emite [i proiecteaz\ `naintea lui [i `mprejur propria lumin\. Fiecare str\luce[te, lumineaz\, iradiaz\. Noaptea, c`nd aceste animale au fost scoase din ad`ncul abisului [i au fost v\rsate pe puntea vasului, bezna a devenit orbitoare. Focuri mi[c\toare, vibrante, multicolore, faruri rotitoare, sc`nteieri de astre, de pietre pre]ioase, a c\ror splendoare, spun cei care le-au v\zut, nu ar putea fi asemuit\ cu nimic. Vincent t\cu. R\maser\ mult\ vreme f\r\ s\ vo rbeasc\. – S\ mergem acas\; mi-e frig, spuse deodat\ Lilian. Lady Lilian se a[ez\ al\turi de [ofer, ad\postit\ oarecum de parbrizul de cristal. Pe bancheta din spate a ma[inii deschise, cei doi b\rba]i continuar\ s\ discute. Aproape tot timpul cinei Robert t\cuse, ascult`ndu-l pe Vincent; acum era r`ndul lui. – Pe[ti ca noi, b\tr`ne Vincent, agonizeaz\ `n apele lini[tite, spuse el la `nceput, b\t`ndu-[i prietenul pe um\r. ~[i permitea s\ se poarte uneori mai familiar cu Vincent, dar n-ar fi suportat [i reciproca; de altminteri, Vincent n-avea nici o `nclinare de acest fel. – S\ [tii c\ ai fost uluitor! Ce conferin]\ ne-ai ]inut! Pe cuv`nt, ar trebui s\ te la[i de medicin\. Z\u c\ nu te v\d prescriind laxative [i f\c`nd vizite la bolnavi. O catedr\ de biologie comparat\ sau ceva `n genul \sta, iat\ ce ]i-ar trebui... – A[a m-am g`ndit [i eu, spuse Vincent. – Lilian ar putea s-o ob]in\ pentru dumneata, cointeres`ndu-l la cercet\rile dumitale pe prietenul ei, prin]ul de Monaco, care cred c\ se pricepe `n astfel de probleme... Ar trebui s\-i `mp\rt\[esc ideea asta. – Mi-a [i vorbit de ea. – Atunci e clar, nu pot s\ fac nimic pentru du mneata, spuse el f\c`nd pe jignitul; [i eu, care tocmai voiam s\-]i cer un serviciu. – Ar fi r`ndul dumitale s\-mi fii obligat. S\ nu crezi c\ am o memorie at`t de scurt\. – Cum? Te mai g`nde[ti la cei cinci mii de franci? Dar mi i-ai restituit, scumpule! Nu-mi mai datorezi nimic... dec`t pu]in\ prietenie,


128

9/3/04

12:55 AM

Page 128

ANDRÉ GIDE

poate. Ad\ug\ aceste cuvinte pe un ton aproape dr\g\stos, cu o m`n\ a[ezat\ pe bra]ul lui Vincent. – Nu f ac apel dec`t la prietenia dumitale. – Te ascult, spuse atunci Vincent. Dar imediat, Passavant se r\zg`ndi: pun`nd pe seama lui Vincent propria ner\bdare: – Vai, ce gr\bit e[ti! Presupun `ns\ c\ p`n\ la Paris avem tot timpul. Passavant se pricepea de minune s\ atribuie altora propria stare de spirit [i tot ceea ce el prefera s\ renege. Apoi, p\r`nd c\ a renun]at la acest subiect, ca pescarii de p\str\vi, care, de team\ s\ nu-[i sperie prada, arunc\ momeala foarte departe, pentru a o apropia pe nesim]ite: – Apropo, `]i mul]umesc pentru c\ mi l-ai trimis pe fratele dumitale. M\ temeam s\ nu fi uitat. Vincent schi]\ un gest. Robert relu\: – L-ai mai v\zut dup\ aceea?... N-ai mai avut timp, nu -i a[a?... Cu at`t mai mult mi se pare ciudat c\ nu m-ai `ntrebat nimic de `ntrevederea noastr\. De fapt, pe dumneata te las\ indiferent. Fratele dumitale nu te intereseaz\ deloc. Nu te-ai `ntrebat niciodat\ ce g`nde[te Olivier, ce simte, ce este, ce ar vrea s\ fie... – ~mi faci repro[uri? – Sigur c\ da. Nu `n]eleg [i nu admit apatia dumitale. Pe vremea c`nd erai bolnav, la Pau, treac\-mearg\; erai obligat s\ te g`nde[ti numai la dumneata; egoismul f\cea parte din tratament. Acum `ns\... Cum se poate? Ai l`ng\ dumneata aceast\ t`n\r\ fiin]\ fermec\toare, aceast\ inteligen]\ care se dezvolt\, plin\ de promisiuni, ce a[teapt\ s\ fie sf\tuit\, sprijinit\... Uita, `n aceast\ clip\, c\ avea [i el un frate. Vincent nu era `ns\ deloc prost; izbucnirea aceea era exagerat\ [i `l avertiza c\ nu prea e sincer\, c\ indignarea avea rostul s\-i abat\ spre altceva. T\cea, a[tept`nd s\ vad\ unde voia s\ ajung\. Dar Robert se opri brusc; surprinsese, la lumina ]ig\rii pe care o fuma Vincent, o cut\ ciudat\ pe obrazul acestuia, `n care crezu c\ descifreaz\ ironia; or, de batjocur\ se temea mai mult dec`t de orice pe lumea asta. De aceea s\-[i fi schimbat oare tonul? M\ `ntreb dac\ nu cumva mai degrab\ fiindc\ a intuit subit o anume complicitate `ntre Vincent [i el... Relu\ deci, `ncerc`nd s\ par\ c`t mai firesc [i cu aerul c\ „fa]\ de dumneata n-am nevoie de pref\c\torii“: – Ei bine, am avut cu t`n\rul Olivier o convers a]ie dint re cele mai agreabile. ~mi place foarte mult b\iatul \sta.


129

Passavant `ncerca s\ prind\ privirea lui Vincent (noaptea nu era prea `ntunecoas\); dar acesta privea drept `nainte. – {i iat\, drag ul meu Molinier, micul serviciu pe care vreau s\ ]i-l cer... Dar aici din nou sim]i nevoia s\-[i acorde un r\gaz [i, ca s\ zic a[a, s\-[i p\r\seasc\ o clip\ rolul, ca un actor care, foarte sigur c\ `[i domin\ publicul, e dornic s\-[i demonstreze c\ `l st\p`ne[te. Se aplec\ deci `nainte, spre Lilian, [i, foarte tare, ca pentru a sublinia caracterul confiden]ial al celor spuse mai `nainte, spre deosebire de ceea ce avea s\ zic\: – Scumpa mea prieten\, e[ti sigur\ c\ n-o s\ r\ce[ti? E un pled aici, cu care n-avem ce f ace... Apoi, f\r\ s\ a[tepte r\spunsul, retr\g`ndu-se `n fundul ma[inii, al\turi de Vincent, din nou cu voce cobor`t\: – Iat\: a[ vrea s\-l iau `n vara asta cu mine pe fratele dumitale. Da, ]i-o spun deschis; `ntre noi n-are rost s\ vorbim pe ocolite... N-am avut onoarea s\-]i cunosc p\rin]ii, care, fire[te, nu-l vor l\sa pe Olivier s\ plece cu mine f\r\ interven]ia dumitale activ\. Vei reu[i, f\r\ `ndoial\, s\-i convingi. Presupun c\ ì cuno[ti bine [i [tii, desigur, cum s\-i iei. Vrei s\ faci asta pentru mine? A[tept\ o clip\, apoi, cum Vincent t\cea, relu\: – Ascult\, Vincent... ~n cur`nd voi pleca din Paris... `nc\ nu [tiu unde. Am absolut\ nevoie de un secretar... {tii c\ `nfiin]ez o revist\. I-am vorbit despre asta lui Olivier. Mi se pare c\ are toate calit\]ile necesare... Dar nu vreau s\ vorbesc numai din punctul meu de vedere egoist: s`nt convins c\ toate calit\]ile lui `[i vor g\si astfel locul unde s\ se afirme. I-am propus postul de redactor-[ef... Redactorul-[ef al unei reviste, la v`rsta lui...! Recunoa[te c\ nu e ceva prea obi[nuit. – E chiar at`t de pu] in obi[nu it, `nc`t mi-e team\ s\ nu-i speri e pu]in pe p\rin]ii mei, spuse Vincent `ntorc`ndu-se `n sf`r[it spre el [i privindu-l fix. – Da, probabil c\ ai dreptate. Poate ar fi mai bine s\ nu le spui nimic despre asta. Pur [i simplu s\ le ar\]i c`t de interesant\ [i de profitabil\ ar fi aceast\ c\l\torie, ce zici? P\rin]ii dumitale vor `n]elege c\ la v`rsta lui e nevoie s\ cunoasc\ ]ara. ~n sf`r[it, vei ajunge la o `n]elegere cu ei, nu? F\cu o mic\ pauz\, aprinse o nou\ ]igar\, apoi continu\ pe acela[i ton:


130

9/3/04

12:55 AM

Page 130

ANDRÉ GIDE


– {i pentru c\ e[ti at`t de gentil, voi `ncerca s \ fac [i eu ceva pentru dumneata. Cred c\ te-a[ putea ajuta s\ profi]i de c`teva avantaje ce mi s-au oferit `ntr-o afacere cu totul excep]ional\... pe care un prieten de-al meu, dintr-o mare societate bancar\, le-a rezervat c`torva privilegia]i. Te rog `ns\, r\m`ne `ntre noi; nici un cuv`nt lui Lilian. Oricum, nu dispun dec`t de un num\r restr`ns de p\r]i; a[a c\ nu v\ pot oferi [i ei, [i dumitale s\ subscrie]i... Ce zici de cei cincizeci de mii de franci de ieri-sear\? – I-am [i plasat, r \spunse Vincent cu r\ceal\, c\ci `[i aminti d e avertismentul lui Lilian. – Foarte bine, foarte b ine... continu\ imediat Ro bert, ca [i cum s-ar fi sim]it oarecum jignit. Nu insist. Apoi, de parc\ ar fi vrut s\ demonstreze c\ „n-a[ putea s\-]i port pic\“: – Dac\ te r\zg`nde[ti, s\ m\ anun]i urgent... pentru c\ mìne dup\ cinci va fi prea t`rziu. Vincent `l admira mult mai mult pe contele de Passavant, de c`nd nu-l mai lua `n serios.

XVIII Jurnalul lui Édouard „Ora 2 Pierdut valiza. Din tot ce se afla `n ea, nu ]ineam dec`t la jurnalul meu. Dar ]ineam prea mult la el. ~n fond, s`nt foarte amuzat de aventur\. Deocamdat\, a[ vrea s\-mi recap\t h`rtiile. Cine le va citi?... Se prea poate ca, de c`nd le-am pierdut, s\ le exagerez importan]a. Acest jurnal se oprea la plecarea mea `n Anglia. Acolo am notat totul pe un alt carnet; `n care, acum c`nd m-am `ntors `n Fran]a, nu mai scriu. Cel nou, `n care notez aceste r`nduri, nu-mi va p\r\si prea repede buzunarul. E oglinda pe care o plimb cu mine.

131

Nimic din ce mi se `nt`mpl\, nici un eveniment nu dob`nde[te pentru mine o existen]\ real\ p`n\ nu-l v\d reflect`ndu-se `n ea. Dar de c`nd m-am `ntors, mi se pare c\ m\ agit `ntr-un vis. C`t de penibil\ a fost convorbirea mea cu Olivier! {i promitea s\-mi aduc\ at`ta bucurie... M\car de l-ar fi l\sat [i pe el la fel de pu]in satisf\cut ca pe mine. N-am reu[it, vai, nici s\ vorbesc, nici s\-l fac s\ vorbeasc\. Ah! c`t de greu e s\ roste[ti chiar [i cel mai ne`nsemnat cuv`nt atunci c`nd el cere asentimentul deplin al `ntregii tale fiin]e! De `ndat\ ce se amestec\ [i inima, creierul e amor]it, paralizat. Ora 7 Mi-am reg\sit valiza sau, `n orice caz, pe cel care mi-a luat-o. Faptul c\ e un prieten al lui Olivier ]ese `ntre noi o re]ea ale c\rei ochiuri numai de mine depinde s\ fie mai str`nse. Pericolul const\ `n aceea c\ orice eveniment nea[teptat m\ amuz\ at`t de mult, `nc`t m\ face s\ pierd din vedere scopul ce trebuie atins. Am rev\zut-o pe Laura. Dorin]a mea de a fi `ndatoritor devine [i mai vie de `ndat\ ce `n calea ei apar anumite dificult\]i, de `ndat\ ce trebuie s\ se revolte `n fa]a conven]ionalului, a banalit\]ii, a obi[nuitului. Vizit\ la b\tr`nul La Pérouse. A venit s\-mi deschid\ doamna La Pérouse. S`nt mai bine de doi ani de c`nd n-am mai v\zut-o; m-a recunoscut totu[i imediat. (Nu cred c\ primesc multe vizite.) De altfel, [i ea e foarte pu]in schimbat\; dar (poate fiindc\ am fost prevenit `n privin]a ei) tr\s\turile-i p\reau mai dure, privirea mai acr\, z`mbetul mai fals ca niciodat\. – Mi-e team\ c\ domnul La Pérouse nu e `n stare s\ v\ primeasc\, mi-a spus ea din capul locului, v\dit dornic\ s\ m\ acapareze; apoi, folosindu-se de surditatea ei pentru a-mi r\spunde f\r\ ca eu s-o `ntreb: – Dar nu, nu, nu m\ deranja]i deloc! Intra]i, v\ rog! M-a condus `n camera unde La Pérouse obi[nuia s\ dea lec]iile de pian [i care are ferestrele spre curte. {i de `ndat\ ce am ajuns `n `nc\pere: – S`nt nespus de fer icit\ c\ putem vorbi o clip \ noi `ntre noi. Starea domnului La Pérouse, c\ruia [tiu c\-i s`nte]i un vechi [i credincios prieten, m\ `ngrijoreaz\ foarte mult. Pe dumneavoastr\


132

9/3/04

12:55 AM

Page 132

ANDRÉ GIDE

v\ ascult\. Nu l-a]i putea convinge s\ se `ngrijeasc\? C\ci eu, orice i-a[ spune, parc-a[ vorbi la pere]i. Dup\ care au urmat recrimin\ri interminabile: b\tr`nul refuz\ s\-[i `ngrijeasc\ s\n\tatea numai ca s-o chinuie pe ea. Iese pe-afar\ pe orice vreme [i nu accept\ s\-[i pun\ fular. Refuz\ s\ m\n`nce: «Domnul n-are poft\», [i ea nu mai [tie ce s\ n\scoceasc\ pentru a-i stimula apetitul; `n schimb, noaptea se treze[te [i `ntoarce buc\t\ria cu dosu-n sus ca s\-[i g\teasc\ te miri ce. E cert c\ b\tr`na nu inventa nimic; `mi d\deam seama din relat\rile ei c\ numai interpretarea acestor m\runte gesturi inocente le conferea o semnifica]ie jignitoare [i c\ realitatea proiecta o umbr\ monstruoas\ pe creierul ei obtuz. B\tr`nul `ns\, la r`ndul s\u, nu interpreta [i el gre[it grija [i aten]iile b\tr`nei, care se credea o martir\, socotindu-l pe el c\l\ul ei? Renun] s\-i judec, s\-i `n]eleg sau, mai degrab\, cu c`t ì `n]eleg mai bine, cu at`t ì judec mai pu]in. Fapt e c\ dou\ fiin]e legate pe via]\ una de cealalt\ `[i pricinuiesc reciproc cele mai `ngrozitoare chinuri. Am remarcat adesea, `n multe c\snicii, ce intolerabil\ iritare `ntre]ine la unul din so]i cea mai mic\ protuberan]\ crescut\ pe caracterul celuilalt, pentru c\ «via]a comun\» se freac\ totdeauna de aceea[i excrescen]\. {i dac\ frecu[ul e reciproc, via]a conjugal\ nu mai e dec`t un infern. Sub peruca legat\ cu benti]e negre, care-i `n\spre[te tr\s\turile fe]ei livide, cu mitenele ei lungi din care degetele-i mici ies ca ni[te gheare, doamna La Pérouse avea o `nf\]i[are de harpie. – ~mi repro[eaz\ c\-l spionez, continu\ ea. El a avut totdeauna nevoie s\ doarm\ mai mult; dar noaptea, se face c\ se culc\ [i, c`nd crede c\ am adormit, se scoal\; scotoce[te prin ni[te h`r]oage vechi [i uneori st\ p`n\ diminea]a ca s\ citeasc\, pl`ng`nd, scrisori de demult ale r\posatului s\u frate. Ar vrea s\ suport toate astea f\r\ s\ scot un cuv`nt. Apoi se pl`nse c\ mo[ul vrea s-o interneze `ntr-un azil de b\tr`ni; ceea ce pentru el ar fi c`t se poate de nepl\cut, ad\ug\ ea, deoarece e total incapabil s\ tr\iasc\ singur [i s\ se lipseasc\ de `ngrijirea ei. Vorbea pe un ton comp\timitor, care mirosea a ipocrizie. ~n timp ce continua s\ mi se pl`ng\, u[a salonului se deschise u[urel `n spatele ei [i La Pérouse intr\ f\r\ ca ea s\-l aud\. La ultimele fraze ale so]iei sale, m\ privi z`mbind ironic [i `[i duse o m`n\ la frunte, f\c`nd semn c\ e nebun\. Apoi, nest\p`nit, ba chiar


133

cu o brutalitate de care nu l-a[ fi crezut capabil [i care p\rea s\ justifice acuza]iile b\tr`nei (dar [i fiindc\ trebuia s\ vorbeasc\ foarte tare, pentru ca ea s\-l aud\): – Haide, cucoan\! Ar trebui s\-]i dai seama c\ `l obose[ti pe domnul cu palavrele dumitale! {i, oricum, prietenul meu nu a venit la dumneata. A[a c\ las\-ne `n pace! Atunci b\tr`na protest\ cum c\ fotoliul `n care [ade e al ei [i c\ n-o s\ se ridice din el. – ~n acest caz, relu\ La Pérouse r`njind, cu voia d umitale, vom pleca noi. Apoi, `ntorc`ndu-se spre mine, pe un ton mai bl`nd: – Haide! S-o l\s\m `n plata Domnului! Am schi]at un salut jenat [i l-am urmat `n camera vecin\, aceea[i `n care m\ primise ultima dat\. – S`nt bucuros c\ ai auzit-o [i dumneata, mi-a spus. Ei bine, a[a o ]ine c`t e ziua de lung\. ~nchise ferestrele: – Cu vacarmul de pe strad\, n-auzi o vorb\. ~mi petrec tot timpul `nchiz`nd ferestrele pe care doamna La Pérouse le deschide mereu. Zice c\ se sufoc\. Totdeauna exagereaz\. Nu vrea s\ priceap\ c\ afar\ e mai cald dec`t `n\untru. De[i am un termometru; dar c`nd i-l ar\t spune c\ cifrele nu dovedesc nimic. Vrea s\ aib\ dreptate chiar c`nd [tie c\ nu are. Principala ei preocupare e s\ m\ contrazic\. Mi s-a p\rut, `n timp ce vorbea, c\ nici el nu e perfect echilibrat; relu\, din ce `n ce mai exaltat: – M\ `nvinuie[te pe mine de tot ce face ea anapoda. Judec\ totul pe dos. Uite, ca s\ m\ `n]elegi mai bine: [tii c\ imaginile din afar\ ajung r\sturnate `n creierul nostru, unde un aparat nervos le redreseaz\. Ei bine, doamna La Pérouse nu are acest aparat rectificator. La ea, totul r\m`ne r\sturnat. ~]i `nchipui c`t de sup\r\toare e situa]ia! Era clar c\ se sim]ea mai u[urat explic`ndu-se, iar eu m-am ferit s\-l `ntrerup: – D oamna La Pérous e a m`ncat totdeauna mult. Ei bine, pretinde c\ eu m\n`nc prea mult. Mai adineauri, dac\ m-ar fi v\zut cu o bucat\ de ciocolat\ (asta e principala mea hran\), ar fi morm\it: – Tot timpul trebuie s\ ron]\i ceva... M\ spioneaz\. {i m\ acuz\ c\ m\ scol noaptea ca s\ m\n`nc pe ascuns, numai pentru c\ o dat\ m-a surprins preg\tindu-mi o cea[c\ de cacao `n buc\t\rie... Ce s\-]i mai spun? C`nd o v\d la mas\, `n fa]a mea, arunc`ndu-se


134

9/3/04

12:55 AM

Page 134

ANDRÉ GIDE

asupra m`nc\rii, `mi piere pofta. {i-atunci ea pretinde c\ fac nazuri numai a[a, ca s-o nec\jesc. A f\cut o pauz\ [i, cuprins de un soi de elan liric: – S`nt de-a dreptul `n admira]ia repro[urilor pe care mi le face... A[a, bun\oar\, c`nd are o criz\ de sciatic\, o comp\timesc. Atunci ea m\ opre[te; ridic\ din umeri: «Nu te mai preface c\ ai avea inim\. Ia nu mai face pe milostivul». {i tot ce fac sau zic e numai pentru ca ea s\ sufere. Ne a[ezaser\m; dar el mereu se ridica, apoi iar se a[eza, `n prada unui neast`mp\r boln\vicios: – ~nchipuie-]i c\, `n toate camerele, mobilele s`nt `mp\r]ite, unele ale ei, altele ale mele. Ai v\zut ce s-a `nt`mplat mai adineauri cu fotoliul. C`nd vine femeia cu ziua ca s-o ajute la gospod\rie, ì spune: «Nu, asta-i a lui domnu’; nu te atinge de ea.» {i cum mai zilele trecute, din neb\gare de seam\, pusesem o partitur\ legat\ pe un gheridon care era al ei, doamna a aruncat-o pe jos. Col]urile leg\turii s-au rupt... Oh! situa]ia asta nu mai poate dura mult... {tii `ns\... M-a apucat de bra] [i, cobor`nd vocea: – Am luat anumite m\suri. Ea m\ amenin]\ mereu c\ «dac\ mai continuu», o s\-[i caute refugiu `ntr-un azil de b\tr`ni. Am pus deoparte o sum\ oarecare; ar ajunge pentru `ntre]inerea ei la Sainte-Périne; se zice c\ e cel mai bun azil. Pu]inele lec]ii pe care `nc\ le mai dau nu-mi aduc aproape nici un venit. ~n scurt timp, resursele mele se vor termina; a[ fi silit s\ m\ ating de suma aceea. A[a c\ am luat o hot\r`re... Pe care o voi pune `n aplicare peste trei luni [i ceva. Da; am stabilit data. Dac\ ai [ti ce u[urare simt g`ndindu-m\ c\ de acum `nainte fiecare or\ m\ apropie de ea! Era aplecat spre mine; se aplec\ [i mai mult: – Am mai pus deoparte un titlu de rent\. Oh! nu-i prea mare lucru; dar mai mult n-aveam cum. Doamna La Pérouse nu [tie nimic. E `n biroul meu, `ntr-un plic ce-]i poart\ numele, `mpreun\ cu instruc]iunile de rigoare. Pot conta pe ajutorul dumitale? Nu m\ pricep deloc la afaceri, dar un notar pe care l-am `ntrebat mi-a spus c\ renta ar putea fi v\rsat\ direct nepotului meu, p`n\ la majoratul lui, [i c\ atunci ar putea intra `n posesia titlului. M-am g`ndit c\ poate nu pretind prea mult de la prietenia dumitale, rug`ndu-te s\ veghezi ca aceste dispozi]ii s\ fie executate. Nu am nici un pic de `ncredere `n


135

notari!... Ba chiar, ca s\ m\ simt lini[tit, n-ai accepta s\ iei acum cu dumneata plicul acela?... Da, nu-i a[a?... M\ duc s\-l aduc. Ie[i cu pa[i m\run]i, dup\ cum ì era obiceiul, [i se `ntoarse ]in`nd `n m`n\ un plic mare: – M\ ier]i c\ l-am sigilat; e de form\. Ia-l! Mi-am aruncat ochii pe el [i am citit, sub numele meu, cu ni[te caractere caligrafiate: « A SE DESCHIDE DUP| MOARTEA MEA». – Bag\-l repede `n buzunar, ca s\-l [tiu `n siguran]\. Mul]umesc... Ah! cu c`t\ ner\bdare te a[teptam!... Am sim]it adesea c\ `ntr-o clip\ at`t de solemn\, orice emo]ie omeneasc\ poate, `n mine, face loc unei transe cvasimistice, unei anume exalt\ri, prin care fiin]a mea se simte ridicat\ `n cele mai `nalte sfere; sau mai exact: eliberat\ de leg\turile sale egoiste [i parc\ deposedat\ de ea `ns\[i [i depersonalizat\. Cel care n-a `ncercat o asemenea stare sufleteasc\ desigur c\ nu m\ va `n]elege. Dar `mi d\deam seama c\ La Pérouse o `n]elegea. Orice protest din parte-mi ar fi fost de prisos, mi s-ar fi p\rut nelalocul lui [i m\ m\rgineam s\-i str`ng puternic m`na pe care el [i-o abandonase `ntr-a mea. ~n ochii lui sc`nteia o str\lucire ciudat\. ~n cealalt\ m`n\, cea `n care la `nceput ]inuse plicul, avea o alt\ h`rtie: – Am scris aici adresa lu i. C\ci acum [t iu unde e. «Saas-Fée.» Ai auzit de ea. E o localitate din Elve]ia. Am c\utat-o pe hart\, dar n-am reu[it s-o g\sesc. – Da, am spus. E un mic sat l`ng\ Cervin. – E foarte departe? – Nu chiar at`t de departe `nc`t, la o adic\, s\ nu pot merge. – Cum! Te-ai duce acolo?... C`t e[ti de bun! spuse. Eu s`nt prea b\tr`n; [i apoi n-a[ putea din pricina mamei... Totu[i, mi se pare c\... Ezit\, c\ut`nd cuv`ntul; relu\: – C\ a[ pleca mai u[or, dac\ m\car a[ putea s\-l v\d. – S\rmanul meu prieten... Voi face tot ce omene[te e posibil, ca s\ vi-l aduc. ~l ve]i vedea pe micu]ul Boris, v-o promit! – Mul]umesc... Mul]umesc... M\ str`ngea convulsiv `n bra]e. – Dar promite]i-mi c\ nu v\ mai g`ndi]i la... – Oh! asta-i alt\ poveste, spuse el, `ntrerup`ndu-m\ repezit. Apoi imediat, ca pentru a m\ `mpiedica s\ mai insist, ab\t`ndu-mi aten]ia:


136

9/3/04

12:55 AM

Page 136

ANDRÉ GIDE

– ~nchipuie-]i c\ acum c`tva timp, mama unei foste eleve a ]inut s\ m\ duc\ la teatru! Cam acum o lun\. Era un matineu al Comediei Franceze. De mai bine de dou\zeci de ani nu mai pusesem piciorul `ntr-o sal\ de teatru. Se juca Hernani de Victor Hugo. {tii, piesa p\rea foarte bine jucat\. Toat\ lumea se extazia. Eu `ns\ am suferit nespus de mult. Dac\ polite]ea nu m-ar fi re]inut, n-a[ mai fi stat pentru nimic `n lume... Eram `ntr-o loj\. Prietenii mei `ncercau s\ m\ potoleasc\. Eram gata s\ apostrofez publicul. Oh! dar cum e cu putin]\? Cum e cu putin]\?... La `nceput, n-am prea `n]eles despre ce era vorba [i l-am `ntrebat: – Actorii vi s-au p\rut chiar at`t de detestabili? – Evident! Dar de unde `ndr\zneala de a prezenta pe scen\ asemenea josnicii?... E monstruos. {i asta `ntr-un teatru subven]ionat de stat! Indignarea acestui admirabil om m\ amuza. Acum aproape c\ r`deam. Am protestat spun`nd c\ nu se poate face art\ dramatic\, f\r\ s\ prezin]i pasiuni. La r`ndul s\u, a protestat spun`nd c\ descrierea unor pasiuni era fatalmente un exemplu sup\r\tor. Discu]ia a continuat tot a[a o bucat\ de vreme; [i cum eu am comparat atunci acel eveniment patetic cu dezl\n]uirea al\murilor dintr-o orchestr\: – De exemplu, intrarea aceea a trombonilor ! pe care o admira]i `n cutare simfonie a lui Beethoven... – Dar nu admir deloc acea intrare a trombonilor, st rig\ el cu o extraordinar\ vehemen]\. De ce ai vrea s\ m\ faci s\ admir ceea ce m\ r\scole[te? Tremura din tot corpul. Accentul de indignare, aproape de ostilitate a vocii lui, m-a surprins [i p\rea c\ `l mir\ [i pe el, c\ci relu\ pe un ton mai potolit: – Ai remarcat c\ muzica modern\ s e str\duie[te ` n primul r` nd s\ fac\ suportabile, dac\ nu chiar agreabile, anumite acorduri pe care noi le consideram, la `nceput, discordante? – ~ntocmai, am ripostat; `n cele din urm\, totul trebuie s\ devin\ armonie [i s\ se reduc\ la armonie. – Armonie! a repetat el ridic`nd din umeri. Eu nu v\d `ntr-asta dec`t o deprindere cu r\ul, cu p\catul. Sensibilitatea se toce[te; puritatea se p\teaz\; reac]iile devin mai pu]in vii; lumea tolereaz\, accept\... – Dac\ ne-am lu a dup\ dumneavo astr\, n-am mai avea curajul nici s\ mai `n]\rc\m copiii. Dar el continu\ f\r\ s\ m\ aud\:


137

– Dac\ am putea redob`ndi intransigen]a tinere]ii, mai mult dec`t de orice ea s-ar indigna de ceea ce am devenit. Era prea t`rziu ca s\ ne mai lans\m `ntr-o disput\ teologic\; am `ncercat s\-l readuc pe propriul teren: – Nu pretinde]i totu[i c\ muzica trebuie s\ se mul]umeasc\ numai cu exprimarea senin\t\]ii. C\ci, `n acest caz, un singur acord ar fi de ajuns: un perfect acord continuu. ~mi apuc\ mìnile [i, `n extaz parc\, cu privirea pierdut\ `ntr-un fel de adora]ie, repet\ de mai multe ori: – Un perfect acord contin uu; da, asta e: un perfect acord continuu... Dar `ntregul nostru univers e `n prada discordan]ei, ad\ug\ el cu triste]e. Mi-am luat r\mas-bun de la el. M-a `nso]it p`n\ la u[\ [i, `mbr\]i[`ndu-m\, a mai [optit: – Ah! c`t trebuie s\ a[tep]i p`n\ te hot\r\[ti pentru acel acord!“


9/3/04

12:55 AM

Page 138

PARTEAADOUA


9/3/04

12:55 AM

Page 140

SAAS-FÉE I BERNARD C|TRE OLIVIER „Luni Drag\ prietene, S\-]i spun `n primul r`nd c\ am tras chiulul la bacalaureat. F\r\ `ndoial\ c\ ]i-ai dat [i tu seama, nev\z`ndu-m\ la examen. M\ voi prezenta `n octombrie. Mi s-a oferit o ocazie unic\ de a face o c\l\torie. Am `nh\]at-o din zbor [i nu-mi pare r\u. Trebuia s\ m\ decid pe loc; n-am mai avut r\gaz s\ m\ g`ndesc, nici m\car s\-mi iau r\mas-bun de la tine. C\ci [tii cine m-a luat cu el? Cred c\ ai `nceput s\ b\nuie[ti... Édouard, faimosul t\u unchi, pe care l-am `nt`lnit chiar `n seara sosirii lui la Paris, `n `mprejur\ri destul de neobi[nuite [i senza]ionale, pe care ]i le voi povesti alt\ dat\. Dar totul e extraordinar `n aceast\ aventur\ [i, c`nd m\ g`ndesc la ea, m\ apuc\ ame]eala. Nici acum `nc\ nu-mi vine s\ cred c\ e adev\rat, c\ aceste r`nduri ]i le scriu `ntr-adev\r eu, eu, care m\ aflu aici `n Elve]ia cu Édouard [i... Fie ce-o fi, trebuie s\-]i spun totul, dar rupe neap\rat scrisoarea asta [i p\streaz\ totul numai pentru tine. ~nchipuie-]i c\ biata femeie abandonat\ de fratele t\u, Vincent, aceea pe care ai auzit-o hohotind `ntr-o noapte l`ng\ u[a ta (iar tu, d\-mi voie s\-]i spun, ai fost at`t de idiot, `nc`t nu i-ai deschis) este


142

9/3/04

12:55 AM

Page 142

ANDRÉ GIDE din `nt`mplare o bun\ prieten\ a lui Édouard, fiica lui Vedel, sora prietenului t\u, Armand. N-ar trebui s\-]i spun toate astea, fiindc\ e `n joc onoarea unei femei, dar a[ cr\pa dac\ nu le-a[ povesti cuiva... ~nc\ o dat\: p\streaz\ tot ce-]i spun numai pentru tine! {tii c\ tocmai se m\ritase; [tii poate c\ la pu]in timp dup\ c\s\torie s-a `mboln\vit [i s-a dus s\ se trateze `n Sud. Acolo l-a cunoscut pe Vincent, la Pau. Poate [i asta o [tii. Ceea ce nu [tii `ns\ e c\ aceast\ `nt`lnire a avut [i urm\ri. Da, b\tr`ne! Afurisitul de frate-t\u i-a f\cut un copil. S-a `ntors `ns\rcinat\ la Paris, unde n-a avut curajul s\ dea ochi cu p\rin]ii ei; [i `ndr\zne[te [i mai pu]in s\ se re`ntoarc\ la c\minul conjugal. ~ntre timp, frate-t\u a p\r\sit-o `n condi]iile pe care le cuno[ti. Te scutesc de comentarii, dar `]i pot spune c\ Laura Douviers nu-i repro[eaz\ nimic [i nu are nici un fel de resentimente fa]\ de el. Dimpotriv\, inventeaz\ fel [i fel de explica]ii ca s\-i scuze purtarea. Pe scurt, e o femeie cu totul deosebit\, un caracter foarte frumos. Cert e c\ la fel de deosebit e [i Édouard. Fiindc\ ea nu [tia ce s\ se mai fac\ [i unde s\ se duc\, i-a propus s\ o ia cu el `n Elve]ia [i, totodat\, mi-a propus s\-i `nso]esc, deoarece i se p\rea jenant s\ c\l\toreasc\ numai `n doi, dat fiind faptul c\ el nu are fa]\ de ea dec`t sentimente prietene[ti. Iat\-ne deci plec`nd to]i trei. Totul s-a hot\r`t `ntr-o secund\; ne-a mai r\mas exact timpul c`t el s\-[i fac\ valizele [i pe mine s\ m\ `n]oleasc\ ([tii c\ am plecat de-acas\ f\r\ nimic). Nu-]i po]i face idee ce dr\gu] a fost Édouard `n aceast\ situa]ie; [i, mai mult, `mi spunea tot timpul c\ de fapt eu ì fac lui un serviciu. Da, b\tr`ne, nu m-ai min]it: unchiul t\u e un tip epatant. C\l\toria a fost destul de grea fiindc\ Laura era foarte obosit\ [i, `n starea ei (a intrat `ntr-a treia lun\ de sarcin\), are nevoie de multe menajamente; [i locul `n care ne-am hot\r`t s\ mergem (din motive care mi-ar lua prea mult timp dac\ ]i le-a[ relata) e destul de greu accesibil. De altfel, Laura complica deseori situa]ia refuz`nd orice precau]ii; trebuia s-o silim s\ fie prudent\; repeta mereu c\ pentru ea cea mai fericit\ `nt`mplare ar fi un accident. ~]i dai seama c\ eram tot timpul cu ochii pe ea. Ah, prietene, ce femeie admirabil\ e Laura! M\ simt alt om de c`nd am cunoscut-o [i prin minte `mi trec g`nduri pe care nu mai `ndr\znesc s\ le formulez, `ncerc emo]ii pe care mi le st\p`nesc, fiindc\ mi-ar fi ru[ine s\ nu fiu demn de ea. Da, `ntr-adev\r, al\turi de ea parc\ e[ti silit s\-]i


143

`nnobilezi g`ndirea. Ceea ce nu `nseamn\ c\ `ntre noi trei nu discut\m foarte liber, pentru c\ Laura nu face deloc pe mironosi]a – [i vorbim despre orice; te asigur `ns\ c\ exist\ o gr\mad\ de lucruri de care nu mai am deloc poft\ s\ glumesc `n fa]a ei [i care mi se par acum foarte serioase. O s\ crezi c\ m-am `ndr\gostit de ea. Ei bine, b\tr`ne, afl\ c\ nu te `n[eli. E o nebunie, nu-i a[a? M\ vezi tu `ndr\gostit de o femeie gravid\, pe care, fire[te, o respect [i n-a[ `ndr\zni s-o ating nici cu v`rful degetului? ~]i dai seama c\ nu vreau s\ fac pe grozavul... C`nd am ajuns la Saas-Fée, dup\ nenum\rate dificult\]i (pentru Laura a trebuit s\ lu\m o lectic\, fiindc\ ma[inile nu r\zbesc p`n\ aici), la hotel n-am g\sit dec`t dou\ camere, una mare cu dou\ paturi [i una mic\, pe care hotelierului i-am spus c\ o iau eu – fiindc\, pentru a-[i ascunde identitatea, Laura trece drept so]ia lui Édouard; dar `n fiecare noapte ea doarme `n camera cea mic\, iar eu m\ mut la Édouard. Diminea]a `ncepem trambalarea, pentru a arunca praf `n ochii servitorilor. Noroc c\ cele dou\ camere comunic\ `ntre ele, ceea ce ne u[ureaz\ situa]ia. S-au `mplinit [ase zile de c`nd s`ntem aici; nu ]i-am scris mai repede fiindc\, `n primul r`nd, eram prea dezorientat [i trebuia s\ m\ pun de acord cu mine `nsumi. Abia `ncep s\-mi vin `n fire. P`n\ acum, Édouard [i cu mine am f\cut c`teva mici excursii prin mun]i, foarte amuzante; dar, la drept vorbind, nu m\ prea omor dup\ ]ara asta; [i nici Édouard. El g\se[te peisajul prea «emfatic». Chiar a[a [i e. Cel mai bun lucru de aici e aerul; un aer virgin, care `]i purific\ pl\m`nii. {i-apoi nici nu vrem s-o l\s\m pe Laura prea mult timp singur\, c\ci e de la sine `n]eles c\ ea nu ne poate `nso]i. Societatea de la hotel e destul de amuzant\. S`nt pe-aici oameni de toate na]ionalit\]ile. Ne vedem mai des `n special cu o doctori]\ polonez\, care-[i petrece aici vacan]a cu fiica ei [i cu un b\ie]a[ care i-a fost dat `n grij\. De fapt, am venit p`n\ aici anume, pentru a-l g\si pe acest copil. Sufer\ de un fel de boal\ nervoas\ pe care doctori]a o trateaz\ dup\ o metod\ absolut nou\. Dar micu]ului, care-i foarte simpatic, pe legea mea, ì ajut\ mai cu seam\ faptul c\ e `ndr\gostit lulea de fiica doctori]ei, cu c`]iva ani mai mare dec`t el, [i e pe departe cea mai dr\gu]\ creatur\ pe care am v\zut-o vreodat\. Nu se despart unul de altul c`t e ziua de lung\. {i am`ndoi s`nt at`t de


144

9/3/04

12:55 AM

Page 144

ANDRÉ GIDE


dr\g\la[i c`nd ì vezi `mpreun\, c\ nim\nui nu-i trece prin cap s\ fac\ glume pe socoteala lor. N-am lucrat prea mult [i n-am mai deschis o carte de c`nd am plecat; `n schimb, am meditat mult. Conversa]ia cu Édouard e extraordinar de interesant\. Nu vorbe[te prea mult cu mine, de[i vrea s\ lase impresia c\ m\ consider\ secretarul s\u; dar `l ascult c`nd discut\ cu al]ii; mai ales cu Laura, c\reia ì vorbe[te cu mult\ pl\cere de proiectele sale. Nici nu-]i po]i da seama ce folositor e pentru mine acest lucru! Uneori `mi spun c\ ar trebui s\ iau note; dar am impresia c\ re]in totul. C`teodat\ mi-e nespus de dor de tine [i `mi spun c\ tu ar fi trebuit s\ fii aici; dar nu pot regreta cele `nt`mplate [i nici nu doresc s\ se schimbe situa]ia. ~n orice caz, nu uit, po]i s\ fii sigur de asta, c\ datorit\ ]ie l-am cunoscut pe Édouard [i c\ ]ie `]i datorez fericirea mea. C`nd ne vom vedea, cred c\ m\ vei g\si schimbat; `]i r\m`n `ns\ acela[i prieten, mai sincer ca oric`nd.

145

presim]it ce-ar putea `n]elege Olivier din ea: „~n aceea[i camer\“, repeta el – [i abominabilul [arpe al geloziei se desf\cea [i se `ncol\cea `n inima lui. „Dorm `n aceea[i camer\!...“ {i c`te nu-[i `nchipuia numaidec`t? Creierul i se umplea de viziuni impure, pe care nici m\car nu `ncerca s\ le alunge. Nu era gelos `n mod deosebit nici pe Édouard, nici pe Bernard; ci pe am`ndoi. {i-i `nchipuia r`nd pe r`nd, pe unul [i pe cel\lalt, sau pe am`ndoi `n acela[i timp, [i-i invidia. Primise scrisoarea la amiaz\. „Aha! a[a stau lucrurile...“ `[i spuse el tot restul zilei. Noaptea `l b`ntuir\ to]i diavolii din iad. A doua zi diminea]\, se duse `n fug\ la Robert. Contele de Passavant `l a[tepta.

II Jurnalul lui Édouard

Miercuri P.S. – Chiar acum ne-am `ntors dintr-o excursie colosal\. Ascensiune pe Hallalin – `nso]i]i de ghizi cu corzi, ghe]ari, pr\p\stii, avalan[e etc. Am dormit `ntr-un refugiu `n mijlocul z\pezilor, claie peste gr\mad\ cu al]i turi[ti; inutil s\-]i spun c\ n-am `nchis ochii toat\ noaptea. A doua zi, plecarea `n zori... Ei bine, b\tr`ne, n-o s\ mai vorbesc de r\u Elve]ia: c`nd e[ti acolo sus, c`nd nu mai vezi nici urm\ de culturi, de vegeta]ie, nici urm\ de tot ce-]i aminte[te de avari]ia [i de prostia omeneasc\, `]i vine s\ c`n]i, s\ r`zi, s\ pl`ngi, s\ zbori, s\ te av`n]i cu capul p`n\ `n cer sau s\ cazi `n genunchi. Te `mbr\]i[ez. Bernard“

Bernard era mult prea spontan, prea firesc, prea pur, `l cuno[tea prea pu]in pe Olivier pentru a b\nui ce val de sentimente hidoase avea s\-i st`rneasc\ acestuia scrisoarea; un fel de maree `n care se amestecau ciuda, disperarea [i furia. Se sim]ea `nl\turat `n acela[i timp [i din inima lui Bernard, [i din inima lui Édouard. Amici]ia celor doi prieteni ai s\i o alunga pe a sa. ~n special, `l chinuia o fraz\ din scrisoarea lui Bernard, pe care Bernard n-ar fi scris-o niciodat\ dac\ ar fi

„Nu mi-a fost greu s\-l g\sesc pe micul Boris. A doua zi dup\ sosirea noastr\, a ap\rut pe terasa hotelului, de unde a `nceput s\ se uite la mun]i printr-o lunet\ montat\ pe un pivot, pus\ la dispozi]ia turi[tilor. L-am recunoscut imediat. Foarte cur`nd a venit l`ng\ el o feti]\ cu pu]in mai mare dec`t Boris. M\ instalasem foarte aproape, `n salonul ale c\rui u[i erau deschise, [i nu pierdeam un cuv`nt din conversa]ia lor. Aveam mare poft\ s\ stau de vorb\ cu el, dar am socotit c\ e mai prudent s-o cunosc mai `ntì pe mama feti]ei, o doctori]\ polonez\ c\reia i-a fost `ncredin]at Boris [i pe care ea `l supravegheaz\ `ndeaproape. Micu]a Bronja e delicioas\; are, p robabil, vreo cincisprezece ani. Poart\ p\rul `mpletit `n dou\ cozi groase, care-i coboar\ p`n\ la talie; privirea ei [i timbrul vocii par mai degrab\ `ngere[ti dec`t omene[ti. Transcriu vorbele celor doi copii: – Boris, mama ar pref era s\ nu te atingi d e lunet\. N-ai vrea s\ mergem la plimbare? – Da, foarte bine. Nu, nu vreau. Cele dou\ fraze contradictorii erau spuse dintr-o singur\ r\suflare. Bronja n-o re]inu dec`t pe ultima [i relu\: – De ce? – E prea cald, e prea frig. (Renun]ase la lunet\.)


146

9/3/04

12:55 AM

Page 146

ANDRÉ GIDE

– Haide, Bor is, fii dr\gu]! {tii bine c\ mamei i-ar face p l\cere s\ ne plimb\m `mpreun\. Unde ]i-ai pus p\l\ria? – Vibroskomenopatof. Blaf, blaf. – Ce `nseamn\ asta? – Nimic. – {i-atunci de ce spui vorbe care nu `nseamn\ nimic? – Ca s\ nu `n]elegi tu. – Dar dac\ nu `nseamn\ nimic, nici nu-mi pas\ dac\ `n]eleg sau nu. – Dar dac\ ar `nsemna ceva, n-ai putea `n]elege. – C`nd vorbe[ti, vorbe[ti ca s\ fii `n]eles. – Vrei s\ ne juc\m f\c`nd cuvinte pe care s\ le `n]elegem numai noi doi? – ~n primul r`nd, `ncearc\ s\ vorbe[ti bine fran]uze[te. – Mama mea vor be[te franceza, engleza, romana, rusa, turca, poloneza, italoscopa, spaniola, perucheza [i xixitu. Totul fiind spus foarte repede, cu un fel de frenezie liric\. Bronja `ncepu s\ r`d\: – Boris, de ce spui tot timpul lucruri neadev\rate? – De ce nu crezi niciodat\ ce spun eu? – Cred ce-mi spui, c`nd e adev\rat. – Cum [tii c`nd e adev\rat? Eu te-am crezut zilele trecute c`nd mi-ai vorbit de `ngeri. Ia zi, Bronja, crezi c\, dac\ m-a[ ruga foarte tare, i-a[ putea vedea [i eu? – I-ai vedea, p oate, dac\ te-ai l\s a de obiceiul t\u de a min]i [i dac\ Dumnezeu vrea s\ ]i-i arate. Dar Dumnezeu nu ]i-i arat\ dac\ te rogi numai ca s\-i vezi. S`nt multe lucruri foarte frumoase pe care le-am vedea dac\ am fi mai pu]in r\i. – Bronja, tu nu e[ti rea [i de aceea po]i vedea `ngerii. Eu vo i fi totdeauna un r\u. – De ce nu `ncerci s\ nu mai fii? Vrei s\ mergem am`ndoi p`n\ la (aici a spus numele unui loc pe care nu-l cunosc) [i acolo s\ ne rug\m `mpreun\ lui Dumnezeu [i Sfintei Fecioare, ca s\ te ajute s\ nu mai fii r\u? – Da. Nu; ascult\: s\ lu \m un b\]; tu `l ] ii de un cap [i eu de cel\lalt. Eu o s\ `nchid ochii [i `]i promit c\ ì deschid numai c`nd ajungem acolo. S-au `ndep\rtat pu]in; [i, `n timp ce coborau sc\rile terasei, l-am auzit iar pe Boris: – Da, nu, nu de cap\tul acela! A[teapt\ s\-l [terg!


147

– De ce? – Pentru c\ l-am atins eu. Doamna Sophroniska se apropie de mine, `n timp ce `mi terminam singur micul dejun [i tocmai m\ g`ndeam cum s-o abordez. Am fost surprins v\z`nd-o c\ ]ine `n m`n\ ultima mea carte; m-a `ntrebat, z`mbind foarte afabil, dac\ `ntr-adev\r are pl\cerea s\ se adreseze chiar autorului; dup\ care s-a lansat `n lungi considera]ii asupra c\r]ii. Judecata, laudele [i criticile ei mi s-au p\rut mai inteligente dec`t cele pe care le aud de obicei, de[i punctul ei de vedere era foarte pu]in literar. Mi-a spus c\ se intereseaz\ aproape exclusiv de probleme psihologice [i de cele care ar putea arunca o lumin\ nou\ asupra sufletului omenesc. Dar c`t de rari, a ad\ugat ea, s`nt poe]ii, dramaturgii sau romancierii care [tiu s\ nu se mul]umeasc\ numai cu cli[eele psihologice (singurele, i-am spus eu, care s`nt `n m\sur\ s\-i satisfac\ pe cititori). Micu]ul Boris i-a fost `ncredin]at de maic\-sa pe timpul vacan]ei. N-am l\sat s\ se vad\ motivele pentru care m\ interesam de el. – E foarte delicat, mi-a spus doamna Sophroniska. Tov\r\[ia mamei sale nu-i ajut\ la nimic. Voia s\ vin\ [i ea la Saas-Fée cu noi; dar n-am acceptat s\ m\ ocup de copil dec`t cu condi]ia ca numai eu s\ am grij\ de el; altfel n-a[ putea r\spunde de rezultatele curei. Fiindc\, judeca]i [i dumneavoastr\, domnule, a continuat ea, mama lui ì `ntre]ine o stare de exaltare continu\, care favorizeaz\ apari]ia celor mai rele tulbur\ri nervoase. De la moartea tat\lui, aceast\ femeie trebuie s\-[i c`[tige singur\ existen]a. Era pianist\ [i, trebuie s\ spun, o executant\ incomparabil\; dar fiind o interpret\ prea subtil\, n-a pl\cut marelui public. S-a hot\r`t s\ c`nte `n concerte, prin cazinouri, `n diverse spectacole. ~l lua pe micul Boris `n loja ei; cred c\ atmosfera factice a teatrului a contribuit mult la dezechilibrul acestui copil. Mama `l iube[te mult; dar, sincer vorbind, ar fi de dorit ca el s\ nu mai tr\iasc\ `mpreun\ cu ea. – De fapt, ce are? am `ntrebat. Ea `ncepu s\ r`d\: – Vre]i s\ afla]i numele bolii? Ei, [i mul te o s\ [ti]i dac\ v\ voi spune un frumos nume savant. – Spune]i-mi simplu de ce anume sufer\.


148

9/3/04

12:55 AM

Page 148

ANDRÉ GIDE

– Sufer\ de nu meroase mici t ulbur\ri, t icuri, manii , care te fac s\ spui: e un copil nervos [i care `n general se trateaz\ cu odihn\ `n aer liber [i prin igien\. Cert este c\ un organism robust n-ar permite acestor tulbur\ri s\ se produc\. Debilitatea le favorizeaz\, dar nu ea le provoac\. Dup\ p\rerea mea, totdeauna g\se[ti la originea lor un prim [oc, datorat unui eveniment pe care e foarte important s\-l descoperi. De `ndat\ ce bolnavul devine con[tient de aceast\ cauz\, e pe jum\tate vindecat. Dar de cele mai multe ori ea scap\ din cercul memoriei; s-ar zice c\ se ascunde `n umbra bolii; [i `n dosul acestui ad\post o caut eu, pentru a o aduce la lumin\, vreau s\ spun `n c`mpul vizual. Cred c\ o privire limpede cur\]\ con[tiin]a, a[a cum o raz\ de lumin\ purific\ apa infectat\. I-am povestit doamnei Sophroniska discu]ia pe care o prinsesem cu o zi `n urm\ [i judec`nd dup\ care mi se p\rea c\ Boris e departe de a fi vindecat. – A[a cum [i eu s`nt departe de a cunoa[te din trecutul lui Boris tot ce a[ avea nevoie s\ [tiu. Abia de cur`nd mi-am `nceput tratamentul. – {i `n ce const\? – Oh! e simplu: `l las s\ vorbeasc\. ~mi petrec zilnic cu el o or\ sau dou\. ~i pun `ntreb\ri, dar foarte pu]ine. Important e s\-i c`[tig `ncrederea. Am `nceput s\ [tiu multe lucruri. {i presimt c\ voi mai afla multe altele. Dar copilul `nc\ se mai ap\r\, se ru[ineaz\; dac\ a[ insista prea devreme sau prea mult, dac\ a[ vrea s\-i for]ez `ncrederea, a[ merge `mpotriva scopului dorit: un abandon total. S-ar `nc\p\]`na. At`ta vreme c`t nu reu[esc s\-i `nving rezerva, pudoarea... Examinarea de care-mi vorbea mi se p\rea un atentat at`t de grav, `nc`t abia m-am ab]inut s\ protestez; curiozitatea era mai puternic\: – Cu alte cuvint e, a[tept a]i de la acest micu] unele revela] ii impudice? Acum protesta ea: – Im pudice? Dar nu e mai mul t\ impu doare d ec`t la bolnavul care se las\ ascultat. Am nevoie s\ [tiu tot [i, `n special, ceea ce mi se ascunde cu cea mai mare grij\. Trebuie s\-l duc pe Boris p`n\ la o m\rturisire complet\; f\r\ de care nu-l pot vindeca. – B\nui]i, a[ adar, c\ ar avea de f\cut unele m\rt urisiri? S`nt e]i sigur\ `ns\, v\ rog s \ m\ ierta]i, c\ nu-i sugera]i chiar d umneavoastr\ ceea ce a]i vrea s\ v\ m\rturiseasc\? – Aceast\ preocupare nu m\ p\r\se[te o clip\ [i ea m\ `nva]\ s\ merg at`t de `ncet. Am v\zut judec\tori de instruc]ie nepricepu]i,


149

care ì suflau unui copil m\rturii inventate de la cap la coad\, [i copilul, sub presiunea interogatoriului, min]ea cu o perfect\ bun\-credin]\ [i acredita `nvinuiri imaginare. Rolul meu e s\ las m\rturisirea s\ vin\ de la sine [i mai ales s\ nu sugerez nimic. Trebuie s\ ai o r\bdare extraordinar\. – Am impresia c\ `n asemenea cazuri metoda are tot at`ta importan]\ ca [i cel care o aplic\. – Nu `ndr\zneam s-o spun. V\ asigur `ns\ c\, dup\ un anume timp de practic\, ajungi la o abilitate extraordinar\, la un fel de divina]ie, de intui]ie, dac\ prefera]i. De altfel, uneori te po]i angaja pe o pist\ fals\; important e s\ nu te `nc\p\]`nezi. Iat\: [ti]i cum `ncep toate convorbirile noastre? Boris `mi poveste[te `n primul r`nd ce a visat noaptea. – {i cine v\ spune c\ nu inventeaz\? – {i dac\ ar inventa?... Orice i nven]ie a un ei imagina]ii boln\vicioase e revelatoare. A t\cut c`teva clipe, apoi: – Inven]ie, imagina]ie boln\vicioas\... Nu! Nu despre asta e vorba. Cuvintele ne tr\deaz\. ~n fa]a mea, Boris viseaz\ cu voce tare. Accept\ `n fiecare diminea]\, vreme de o or\, s\ r\m`n\ `n stare de semitrezie, c`nd imaginile care ne trec prin minte scap\ de sub controlul con[tiin]ei. Ele se grupeaz\, se asociaz\, nu dup\ logica obi[nuit\, ci dup\ afinit\]i neprev\zute; [i mai cu seam\ r\spund unei misterioase exigen]e interioare, tocmai cea care m\ intereseaz\ s-o descop\r; [i aceste divaga]ii ale unui copil mie-mi spun mai mult dec`t cea mai inteligent\ analiz\ a celui mai con[tiincios pacient. Multe lucruri scap\ ra]iunii, [i cel care, pentru a `n]elege via]a, s-ar conduce numai dup\ ra]iune se aseam\n\ cu unul care ar vrea s\ prind\ flac\ra cu cle[tele. N-ar mai avea `n fa]a lui dec`t o bucat\ de lemn carbonizat, care ar `nceta imediat s\ mai ard\. S-a oprit din nou [i a `nceput s\ r\sfoiasc\ paginile c\r]ii mele: – C`t de pu] in p\t run de] i `n suf letu l ome nes c! str ig\ ea; apoi ad\ug\ brusc, z`mbind: – Oh! nu vorbesc `n mod special de dumneavoastr\: m\ g`ndesc la romancieri, `n general. Majoritatea per sonajelor dumneavoastr\ par construite pe piloni; n-au nici fundament, nici subsol. Cred c\ `ntr-adev\r g\se[ti mai mult adev\r la poe]i; c\ci tot ce e creat numai prin inteligen]\ e fals. Dar v\d c\ vorbesc de lucruri care nu m\ privesc... {ti]i ce m\ dezorienteaz\ la Boris? Faptul c\ `l cred de o foarte mare puritate.


150

9/3/04

12:55 AM

Page 150

ANDRÉ GIDE


– De ce spune]i c\ asta v\ dezorienteaz\? – Pentru c\ nu mai [tiu unde s\ caut sursa r\ului. ~n nou\ din zece cazuri, la originea unei deregl\ri asem\n\toare g\se[ti un mare secret ru[inos. – Se g\se[te p oate `n fiecare din noi; d ar, slav\ Dom nului, n u to]i s`ntem bolnavi din pricina asta! ~n clipa aceea doamna Sophroniska se ridic\; o v\zuse pe Bronja trec`nd prin dreptul ferestrei. – Iat\-l pe adev\ratul medic al lui Boris, spuse ea, ar\t`ndu-mi-o. M\ caut\; trebuie s\ v\ p\r\sesc; dar ne vom mai vedea, nu-i a[a? ~n]eleg, de fapt, ce-i repro[eaz\ doamna Sophroniska r omanului c`nd se refer\ la ceea ce el nu-i ofer\; dar ì scap\ anume ra]iuni artistice, anume ra]iuni superioare, ceea ce m\ face s\ cred c\ un bun naturalist nu poate deveni [i un bun romancier. I-am prezentat-o pe Laura doamnei Sophroniska. Par s\ se `n]eleag\ [i s`nt bucuros. ~mi fac mai pu]ine scrupule c`nd m\ izolez, [tiindu-le `mpreun\. Regret c\ Bernard nu-[i g\se[te nici un tovar\[ de v`rsta lui. Dar, oricum, preg\tirea examenelor ì d\ [i lui de lucru c`teva ore pe zi. Am reu[it s\-mi `ncep romanul.“

III ~n ciuda primelor aparen]e [i cu toate c\ fiecare „`[i d\dea obolul“, cum se zice, rela]iile dintre unchiul Édouard [i Bernard nu erau dec`t pe jum\tate bune. Nici Laura nu era mul]umit\. {i cum ar fi putut fi? ~mprejur\rile o for]aser\ s\-[i asume un rol pentru care n-avea nici un fel de har [i se sim]ea st`njenit\ de cinstea [i de onestitatea ei. Ca acele fiin]e iubitoare [i docile care devin so]iile cele mai devotate, avea [i ea nevoie, pentru a-[i g\si un sprijin, de convenien]e [i, fiind lipsit\ de ele `n noua sa situa]ie, se sim]ea f\r\ nici o putere. Pozi]ia ei fa]\ de Édouard i se p\rea din zi `n zi mai echivoc\. Suferea mai cu seam\ din pricina faptului – care, ori de c`te ori `[i amintea, i se p\rea insuportabil – c\ tr\ia pe cheltuiala acestui protector sau, mai degrab\: c\ nu-i d\dea nimic `n schimb; sau [i mai exact: c\ Édouard nu-i cerea nimic `n schimb, de[i ea se

151

sim]ea gata s\-i ofere orice. „Binefacerile, spune Tacit, prin pana lui Montaigne, s`nt pl\cute numai dac\ se pot r\spl\ti“; e, f\r\ `ndoial\, un adev\r valabil numai pentru sufletele nobile, din r`ndul c\rora, `n mod cert, f\cea parte [i Laura. ~n timp ce ar fi vrut s\ dea, ea era cea care primea mereu, iar aceast\ `mprejurare o st`rnea `mpotriva lui Édouard. Ba mai mult, c`nd `[i reamintea trecutul, i se p\rea c\ Édouard o `n[elase trezind `n ea o iubire pe care o sim]ea `nc\ mereu vie, dezic`ndu-se apoi de ea [i l\s`nd-o `n voia `nt`mpl\rii. Nu acesta era, oare, motivul tainic al erorilor ei, al c\s\toriei cu Douviers, acceptat\ din resemnare, spre care Édouard o `mpinsese; [i-apoi, mai t`rziu, nu tot din aceea[i pricin\ se l\sase `n voia imboldurilor tinere]ii? C\ci trebuia s\ recunoasc\ deschis, `n bra]ele lui Vincent tot pe Édouard `l c\uta. {i, neexplic`ndu-[i r\ceala iubitului ei, se f\cuse r\spunz\toare de ea [i `[i spunea c\ ar fi putut-o `nvinge dac\ ar fi fost mai frumoas\ sau mai `ndr\znea]\; [i, nereu[ind s\-l urasc\, se acuza pe ea `ns\[i, se desconsidera, `[i nega orice valoare [i `[i suprima ra]iunea de a fi, nemairecunosc`ndu-[i nici o virtute. Mai trebuie ad\ugat c\ via]a aceea de provizorat, impus\ de felul cum erau situate camerele [i care tovar\[ilor ei putea s\ le par\ amuzant\, ì ofensa pudoarea. Nu vedea nici o ie[ire din aceast\ situa]ie, greu totu[i de prelungit. Laura g\sea o oarecare alinare [i bucurie numai n\scocind noi `ndatoriri de protectoare sau de sor\ mai mare fa]\ de Bernard. Era sensibil\ la cultul ce i-l consacra acest adolescent plin de gra]ie; adora]ia al c\rei obiect era ea o `mpiedica s\ alunece pe panta acelui dispre] de sine, a acelui dezgust care poate duce fiin]ele nehot\r`te la hot\r`ri extreme. ~n fiecare diminea]\, c`nd o excursie `n mun]i nu-l silea s\ plece `nainte de r\s\ritul soarelui (c\ci ì pl\cea s\ se scoale devreme), Bernard `[i petrecea dou\ ore bune `mpreun\ cu ea, f\c`nd lecturi `n engleze[te. Examenul la care urma s\ se prezinte `n octombrie era un pretext comod. Nu s-ar fi putut zice c\ obliga]iile sale de secretar ì luau prea mult timp. Erau imprecis definite. C`nd [i le asumase, Bernard se [i vedea a[ezat la o mas\ de lucru, scriind sub dictarea lui Édouard, trec`nd pe curat manuscrisele. Édouard nu dicta nimic; manuscrisele, dac-or fi existat, st\teau `ncuiate `n cuf\r. Bernard era liber toat\ ziua; dar cum nu depindea dec`t de Édouard ca s\ foloseasc\


152

9/3/04

12:55 AM

Page 152

ANDRÉ GIDE

mai din plin un zel care nu cerea dec`t s\ fie utilizat, Bernard nu-[i f\cea prea multe griji nici `n leg\tur\ cu vacan]a [i nici pentru c\ `[i c`[tiga via]a de huzur pe care o ducea numai datorit\ m\rinimiei lui Édouard. Era c`t se poate de hot\r`t s\ nu se lase incomodat de scrupule. Credea, n-a[ `ndr\zni s\ spun `n providen]\, dar cel pu]in `n steaua lui bun\, [i c\ o anume fericire i se cuvenea, a[a cum pl\m`nii au dreptul la aerul pe care-l respir\; Édouard i-o d\ruia, a[a cum dintr-un motiv asem\n\tor, dup\ Bossuet, Sfin]ii P\rin]i d\ruiau `n]elepciunea divin\. ~n plus, Bernard considera actualul s\u regim ca provizoriu, g`ndind c\ `ntr-o bun\ zi `[i va putea achita datoriile, [i chiar de `ndat\ ce-[i va fi comercializat avu]iile a c\ror abunden]\ o c`nt\rise `n inima sa. ~l sup\ra mai degrab\ faptul c\ Édouard nu f\cea deloc apel la unele calit\]i pe care el sim]ea c\ le are [i nu le reg\sea `n Édouard. „Nu [tie s\ m\ foloseasc\“, g`ndea Bernard, care-[i reprima amorul propriu, ad\ug`nd cuminte, imediat: „At`ta pagub\!“ Dar atunci de unde provenea jena dintre Édouard [i Bernard? Mi se pare c\ Bernard face parte din categoria de spirite care `[i reg\sesc siguran]a situ`ndu-se `n opozi]ie. Nu suporta ca Édouard s\ aib\ vreun ascendent asupra lui [i, `n loc s\ cedeze influen]ei acestuia, i se `mpotrivea. Édouard, care nu se g`ndea deloc s\ [i-l subordoneze, era r`nd pe r`nd iritat sau dezolat, sim]indu-l `nd\r\tnic, mereu gata s\ se apere sau cel pu]in s\ se protejeze. ~ncepea deci s\ cread\ c\ a gre[it aduc`nd cu el aceste dou\ fiin]e pe care le reunise parc\ anume, ca s\ se alieze `mpotriva lui. Incapabil de a deslu[i sentimentele secrete ale Laurei, lua drept r\ceal\ reticen]ele [i felul ei retras de a fi. Ar fi fost foarte st`njenit dac\ ar fi v\zut clar situa]ia, lucru pe care Laura `l `n]elegea; astfel c\ iubirea ei dispre]uit\ `[i folosea `ntreaga putere numai ca s\ se ascund\ [i s\ tac\. Ca de obicei, la ora ceaiului se str`ngeau to]i trei `n camera mare; adesea, la invita]ia lor, li se al\tura [i doamna Sophroniska; de obicei, `n zilele c`nd Boris [i Bronja erau la plimbare. De[i erau copii, le d\dea mult\ libertate; avea deplin\ `ncredere `n Bronja, pe care o [tia foarte pru dent\, [i `n special cu Boris, care fa]\ de ea era deosebit de docil. Locurile din `mprejurimi nu erau primejdioase; c\ci, fire[te, nici vorb\ nu era s\ se aventureze pe munte, [i nici m\car s\ escaladeze st`ncile din apropierea hotelului. ~ntr-o zi, c`nd copiilor li se `ng\duise s\ mearg\ p`n\ la


153

poalele ghe]arului, cu condi]ia s\ nu se `ndep\rteze de drum, doamna Sophroniska, invitat\ la ceai [i `ncurajat\ de Bernard [i de Laura, mersese p`n\ acolo cu `ndr\zneala, `nc`t `l rug\ pe Édouard s\ le vorbeasc\ despre viitorul lui roman, dac\, bine`n]eles, subiectul nu-i displ\cea. – Deloc, numai c\ nu vi-l pot povesti. P\ru totu[i aproape sup\rat c`nd Laura `l `ntreb\ (era, evident, o st`ng\cie) „cu ce va s em\na cartea“. – Cu nimic, replic\ el; apoi imediat, ca [i cum n-ar fi auzit dec`t aceast\ provocare: – De ce s\ fac ce au f\cut al]ii `naintea mea sau am mai f\cut eu `nsumi, sau ceea ce ar mai putea face [i al]ii? ~n clipa `n care rosti aceste cuvinte, Édouard `[i d\du seama c\ s`nt deplasate, jignitoare [i absurde sau, cel pu]in, i se p\rur\ deplasate [i absurde; sau se temea s\ nu fie judecate ca atare de c\tre Bernard. Édouard era foarte susceptibil. De `ndat\ ce i se vorbea despre munca lui [i, `n special, de `ndat\ ce era pus `n situa]ia s\ vorbeasc\ despre ea, `[i pierdea capul. Avea un mare dispre] fa]\ de obi[nuita fatuitate a scriitorilor; `[i strunea propria vanitate pe c`t ì st\tea `n putin]\; dar, `n considera]ia ar\tat\ altora, c\uta mai cu seam\ un suport pentru propria modestie. Stima lui Bernard avea pentru el o mare importan]\. {i oare ca s\ i-o c`[tige `[i l\sa Édouard Pegasul s\ trop\ie prin fa]a lui? Era mijlocul cel mai sigur de a o pierde, Édouard `[i d\dea bine seama; `[i spunea [i `[i repeta mereu acest lucru `n sinea lui; dar, `n ciuda tuturor hot\r`rilor luate, de `ndat\ ce se afla `n fa]a lui Bernard, ac]iona altfel dec`t ar fi voit [i vorbea `ntr-un fel pe care imediat `l socotea absurd ([i `ntr-adev\r era). Fapt din care s-ar fi putut deduce c\ `l iube[te?... Nu; eu nu cred. Ajunge pu]in\ vanitate pentru a ne face s\ str`mb\m din nas, la fel ca [i pentru a ne c`[tiga dragostea. – Oar e fiin dc\, d intre toate genurile literare, perora Édouard, romanul e cel mai liber, lawless... 1 [i poate din aceast\ cauz\, chiar de teama acestei libert\]i (c\ci arti[tii care t`njesc cel mai mult dup\ libertate s`nt adesea cei mai `nnebuni]i atunci c`nd o ob]in), romanul s-a cramponat cu at`ta fric\ de realitate? {i nu m\ 1 „Lipsit de legi“ (engl.).


154

9/3/04

12:55 AM

Page 154

ANDRÉ GIDE

refer numai la romanul francez. La fel ca romanul englez, romanul rus, a[a eliberat de constr`ngeri cum este, se aserve[te asem\n\rii. Singurul progres pe care-l `ntrez\re[te const\ `ntr-o [i mai mare apropiere de firesc. Romanul n-a cunoscut niciodat\ acea „formidabil\ eroziune a contururilor“, de care vorbe[te Nietzsche, [i nici acea `ndep\rtare voit\ de via]\, care le-au permis operelor dramaturgilor greci, de pild\, sau tragediei franceze din secolul al XVII-lea s\ aib\ stil. Cunoa[te]i ceva mai perfect [i mai profund uman dec`t aceste opere? Tocmai c\ s`nt umane numai `n profunzime; de[i nu caut\ s\ apar\ astfel [i nici m\car s\ par\ reale. De aceea r\m`n opere de art\. Édouard se ridicase [i, din marea team\ de a nu l\sa impresia c\ ]ine o prelegere, `n timp ce vorbea turn\ ceaiul, apoi se plimb\ `ncoace [i-ncolo, apoi `[i stoarse o l\mìe `n cea[c\, dar continu\ totu[i: – Fiindc\ Balzac a fost un geniu [i fiindc\ un geniu pare s\ aduc\ artei sale o solu]ie definitiv\ [i exclusiv\, s-a decretat c\ specific pentru roman este „s\ concureze starea civil\“. Balzac [i-a edificat opera, dar n-a pretins niciodat\ c\ ar fi codificat romanul; articolul lui despre Stendhal arat\ clar acest lucru. Auzi, s\ faci concuren]\ st\rii civile! De parc\ n-ar exista destui maimu]oi [i neispr\vi]i pe lumea asta! Ce am eu de-a face cu starea civil\? Starea s`nt eu, artistul! Civil\ sau nu, opera mea are preten]ia s\ nu concureze cu nimic. Édouard, care se `nc\lzea poate cam artificial, se a[ez\ din nou. Se f\cea c\ nu se uit\ la Bernard; dar pentru el vorbea. Dac\ ar fi fost singuri, numai ei doi, n-ar fi fost `n stare s\ spun\ nimic; le era recunosc\tor celor dou\ femei c\ `l stimulau. – Un eori mi s e pare c\ nu admir nimic mai m ult ` n li teratur\ ca, de exemplu, `n Racine, discu]ia dintre Mitridate [i fiii s\i; discu]ie `n care – de[i se [tie foarte bine c\ niciodat\ tat\l [i fiii nu vorbesc `n felul acesta – totu[i (ar trebui s\ spun: cu at`t mai mult) se recunosc to]i ta]ii [i to]i fiii. Localiz`nd [i red`nd specificul, se procedeaz\ la o restr`ngere. E adev\rat c\ nu exist\ adev\r psihologic dec`t `n particular; dar art\ nu exist\ dec`t `n general. Tocmai `ntr-asta const\ toat\ problema; s\ exprimi generalul prin particular; s\ faci ca generalul s\ se exprime prin particular. ~mi da]i voie s\-mi aprind pipa?


155

– Dar v\ rog, v\ rog, spuse doamna Sophroniska. – Ei bine, a[ vrea un roman care s\ fie `n acela[i timp la f el de adev\rat [i la fel de `ndep\rtat de realitate, la fel de particular [i la fel de general totodat\, la fel de uman [i de fictiv ca Athalie, ca Tartuffe sau ca Cinna. – {i... subiectul acestui roman? – Nu are subiect, relu\ Édouard precipitat; [i poate c\ acesta este lucrul cel mai surprinz\tor. Romanul meu nu are subiect. Da, [tiu, pare stupid ce spun. S\ zicem `ns\, dac\ v\ convine mai mult, c\ nu va avea un subiect... „O felie de via]\“, spunea [coala naturalist\. Dar aceast\ [coal\ avea marele cusur de a t\ia felia totdeauna `n acela[i sens; `n sensul timpului, `n lungime. De ce nu `n l\]ime? Sau `n ad`ncime? ~n ce m\ prive[te, a[ vrea s\ nu tai deloc. V\ rog s\ m\ `n]elege]i: a[ vrea s\ fac astfel `nc`t `n acest roman s\ intre totul. Nici o t\ietur\ de foarfec\ pentru a-i `ntrerupe substan]a aici mai degrab\ dec`t dincolo. De mai bine de un an de c`nd lucrez la roman, introduc `n el tot ce mi se `nt`mpl\ [i nu vreau s\ las pe dinafar\ nimic din ce v\d, din ce simt, din ce m\ `nva]\ via]a altora [i a mea... – {i totul stilizat? spu se Sophronisk a, pref\c`ndu-s e a fi fo arte atent\, dar f\r\ `ndoial\ cu o nuan]\ de ironie. Laura z`mbi f\r\ voia ei. Édouard ridic\ u[or din umeri [i relu\: – Nici m\car asta nu vreau s\ fac. Ce vreau eu este s\ prezint pe de o parte realitatea [i pe de alta efortul de a o stiliza, de care v-am vorbit mai adineauri. – S\rmanul meu prieten, o s\-]i faci cititor ii s\ moar\ de plictiseal\, spuse Laura; nemaiput`nd s\-[i ascund\ z`mbetul, se hot\r` s\ r`d\ de-a binelea. – Dar deloc! Pentr u a o b]ine acest efect, m\ `n]elegi, i nventez un personaj care e romancier [i va fi figura central\; [i subiectul c\r]ii, dac\ vre]i, e tocmai lupta `ntre ceea ce ì ofer\ realitatea [i ceea ce el pretinde s\ fac\ din ea. – Da, da, `ncep s \ `n]eleg, spus e politicoas\ Sop hroniska, sim]ind c\ e gata s\ se molipseasc\ de r`sul Laurei. Ar putea s\ fie destul de interesant. {ti]i `ns\ c\ `n roman e totdeauna periculos s\ prezin]i intelectuali, fiindc\ plictisesc publicul; nu pot spune dec`t neghiobii [i tot ce-i prive[te `ncepe s\ par\ abstract.


156

9/3/04

12:55 AM

Page 156

ANDRÉ GIDE

– {i -apoi v\d foart e bi ne c e se va ` nt`mp la, inter veni Laura: `n acest romancier te vei descrie chiar pe dumneata, altfel nici nu se poate. De c`t\va vreme, vorbindu-i lui Édouard, luase un ton batjocoritor de care ea `ns\[i se mira, iar pe Édouard `l descump\nea, cu at`t mai mult cu c`t surprinsese un reflex al acestui ton `n privirea r\ut\cioas\ a lui Bernard. Édouard protest\: – Ba nu; voi avea grij\ s\-l fac foarte dezagreabil. Laura era st`rnit\: – Asta spuneam [i eu: toat\ lumea te va recunoa[te `n el, s puse ea izbucnind `ntr-un r`s at`t de nest\p`nit, `nc`t ì f\cu [i pe ceilal]i trei s\ r`d\. – {i planul c\r]ii l- a]i terminat? `ntreb \ Sophroniska, `ncerc` nd s\ devin\ iar\[i serioas\. – Fire[te c\ nu. – Cum „fire[te c\ nu“? – Trebuie s\ `n ]elege]i c\ un p lan, pent ru o carte de acest fel, este esen]ialmente inadmisibil. Dac\ a[ decide ceva cu anticipa]ie, totul ar fi falsificat. A[tept s\ mi-l dicteze realitatea. – Dar credeam c\ vre]i s\ v\ `ndep\rta]i de realitate. – Romancierul meu va vrea s\ se `ndep\rteze de ea; dar eu `l voi readuce mereu la realitate. La drept vorbind, acesta va fi subiectul: lupta dintre faptele propuse de realitate [i realitatea ideal\. Lipsa de logic\ a spuselor lui era flagrant\ [i s\rea `n ochi `n modul cel mai penibil. Ap\rea acum clar c\, `n dosul frun]ii sale, Édouard ad\postea dou\ exigen]e ireconciliabile [i c\ se ostenea vr`nd s\ le pun\ de acord. – {i a]i avansat cu lucrul? `ntreb\ politicoas\ Sophroniska. – Depi nde ce `n]el ege]i prin aceas ta. La drep t vorb ind, din cartea propriu-zis\, n-am scris `nc\ un r`nd. Dar am lucrat totu[i foarte mult. M\ g`ndesc la ea zi [i noapte, f\r\ `ncetare. Am o metod\ foarte ciudat\ de lucru, pe care nu v-o ascund: notez `ntr-un carnet zi de zi starea `n care se afl\ acest roman `n mintea mea; da, ]in un fel de jurnal, cum ai scrie despre un copil... Adic\ `n loc s\ m\ mul]umesc cu rezolvarea fiec\rei dificult\]i, pe m\sur\ ce se ive[te ([i orice oper\ de art\ nu e dec`t suma sau produsul solu]iilor ce le g\se[ti pentru numeroasele dificult\]i succesive), eu iau fiecare din aceste dificult\]i `n parte [i


157

o expun, o studiez. Dac\ vre]i, acest carnet con]ine critica ne`ntrerupt\ a romanului meu sau, mai bine spus: a romanului `n general. G`ndi]i-v\ ce interes ar fi prezentat pentru noi un asemenea carnet ]inut de Dickens sau de Balzac; dac\ am avea jurna lul Educa] iei s entim ental e sau al Fra]il or Kar amazov ! Istoria operei, a gesta]iei ei! Dar ar fi pasionant... mai interesant dec`t opera `n sine... Édouard avea speran]a confuz\ c\ i se va cere s\ citeasc\ aceste note. Dar nici unul dintre ei nu manifest\ nici cea mai vag\ curiozitate. ~n loc de care: – S\rmanul meu prieten, spuse Laura cu o not\ de triste]e, dup\ c`te v\d, n-o s\-l scrii niciodat\. – Ei bine, vreau s\ v\ spun ceva, replic\ impetuos Édouard: mi-e totuna. Dac\ nu reu[esc s\ scriu aceast\ carte `nseamn\ c\ istoria c\r]ii m-a interesat mai mult dec`t cartea; c\ i-a luat locul; [i va fi cu at`t mai bine. – Nu v \ teme]i c\, p\r\sind realitatea, v\ ve]i r\t\ci `n regiun i extrem de abstracte [i ve]i face un roman nu cu fiin]e vii, ci cu idei? `ntreb\ `ngrijorat\ Sophroniska. – {i dac\? strig\ Édouard, cu mai mult\ vigoare. Pentru c\ ni[te nepricepu]i au luat-o razna, trebuie oare s\ condamn\m romanul de idei? ~n chip de romane de idei, nu ni s-au servit p`n\ acum dec`t execrabile romane teziste. Dar nu despre a[a ceva e vorba, v\ da]i seama. Ideile... ideile, trebuie s\ v\ m\rturisesc c\ m\ intereseaz\ mai mult dec`t oamenii; m\ intereseaz\ mai mult dec`t orice. Ele tr\iesc, lupt\, agonizeaz\ ca oamenii. Fire[te, se poate spune c\ nu le cunoa[tem dec`t prin oameni, a[a cum n-avem cuno[tin]\ de v`nt dec`t prin trestia care se `ndoaie; dar, oricum, v`ntul e mai important dec`t trestia. – V`ntul exist\ independent de trestie, se hazard\ Bernard. Interven]ia lui `l f\cu s\ continue mai `nfl\c\rat pe Édouard, care at`ta a[tepta de mult\ vreme: – Da, [tiu: ideile nu exist\ dec`t prin oameni; dar, [i `ntr-asta const\ pateticul situa]iei: tr\iesc pe seama lor. Bernard ascultase toate acestea cu o aten]ie `ncordat\; era foarte sceptic [i pu]in mai lipsea ca Édouard s\-i par\ un om al himerelor; totu[i, `n ultimele clipe, elocven]a acestuia `l emo]ioanase; sub suflul acestei elocven]e, sim]ise cum g`ndirea i se `nclin\, dar, `[i


158

9/3/04

12:55 AM

Page 158

ANDRÉ GIDE

spunea Bernard, ca o trestie care, dup\ v`ntul ce a trecut, se ridic\ imediat. ~[i reamintea ceea ce `nv\]ase la [coal\: pasiunile conduc omul, nu ideile. ~ntre timp, Édouard continu\: – Ceea ce vreau eu s\ fac, v\ rog s\ m\ `n]elege]i, ar fi `ntr-un anume fel ceva ca Arta fugii. {i nu v\d de ce un lucru care a fost posibil `n muzic\ ar fi imposibil `n literatur\... La care Sophroniska ripost\ c\ muzica este o art\ matematic\ [i c\, `n plus, consider`nd-o numai `n mod excep]ional mai mult dec`t o cifr\, excluz`nd din ea patosul [i umanul, Bach a reu[it o capodoper\ abstract\ a plictisului, un fel de templu astronomic, `n care nu pot intra dec`t rarii ini]ia]i. Édouard protest\ imediat, spun`nd c\, dup\ p\rerea lui, acest templu e admirabil, c\ vedea `n el `mplinirea suprem\ [i culmea `ntregii crea]ii a lui Bach. – Dup\ care, ad\ug\ Laura, e[t i vindecat de fug\ pentru mult\ vreme. Emo]ia uman\, nemaig\sindu-[i ad\post `n ea, [i-a c\utat alte s\la[e. Discu]ia se pierdea `n subtilit\]i. Bernard, care t\cuse p`n\ `n momentul acela, dar acum `[i pierduse r\bdarea, nu mai rezist\; cu o deferen]\ extrem\, exagerat\ chiar, ca de fiecare dat\ c`nd i se adresa lui Édouard, dar cu acea nuan]\ hazlie ce p\rea s\ fac\ din aceast\ deferen]\ un joc: – Ierta]i-m\, domnule, spuse el, c\ am aflat titlul c\r]ii dumneavoastr\, c\ci l-am cunoscut printr-o indiscre]ie, pe care `ns\, mi se pare, a]i binevoit s-o [terge]i cu buretele. Acest titlu pare totu[i s\ anun]e o povestire... – Oh! spune-ne titlul! zise Laura. – Scumpa mea prieten\, dac\ vrei... Dar te avertizez c\ e posibil s\-l schimb. Mi-e team\ c\ e pu]in cam `n[el\tor... Haide, spune-le titlul, Bernard! – ~mi da]i voie?... Falsificatorii de bani, spuse Bernard. Dar acum e r`ndul dumneavoastr\ s\ ne spune]i... cine s`nt falsificatorii \[tia de bani? – Ei bine, habar n-am, spuse Édouard. Bernard [i Laura se privir\, apoi o privir\ pe Sophroniska; se auzi un lung suspin; mi se pare c\ Laura oftase. La drept vorbind, Édouard ì avea `n vedere, `n primul r`nd, pe anumi]i confra]i ai s\i, c`nd se g`ndea la falsificatorii de bani; [i `n mod deosebit pe contele de Passavant. Dar cur`nd sensul se l\rgise


159

considerabil; dup\ cum v`ntul spiritului sufla dinspre Roma sau din alt\ parte, eroii lui deveneau pe r`nd preo]i sau francmasoni. Mintea lui, dac\ o l\sa `n voia ei, ajungea repede la abstrac]iuni, printre care se l\f\ia fericit\. Conceptele de schimb, devalorizare, infla]ie invadau `ncetul cu `ncetul cartea, la fel cum `n Sartor Resartus de Carlyle teoriile asupra `mbr\c\mintei uzurpau locul personajelor. Neput`nd s\ vorbeasc\ despre acest lucru, Édouard t\cea `ntr-un mod c`t se poate de st`ngaci, iar mu]enia lui, prin care p\rea c\ se recunoa[te sec\tuit, `ncepea s\ devin\ st`njenitoare pentru ceilal]i trei. – Vi s-a `nt`mplat vreodat\ s\ da]i peste o moned\ fals\? `ntreb\ el, `n cele din urm\. – Da, spu se Ber nar d; dar „nu“-ul celor dou\ femei ì acoperi vocea. – Ei bine, `nchi pui]i -v\ o moned \ de a ur d e zece franc i, car e e fals\. ~n realitate, nu face dec`t dou\ centime. Va valora zece franci at`ta vreme c`t nu se [tie c\ e fals\. Dac\ pornesc de la aceast\ idee c\... – Dar de ce trebuie s\ porni]i de la o idee? `l `ntrerupse Bernard, ner\bd\tor. Dac\ pleca]i de la un fapt bine expus, ideea se va infiltra `n el de la sine. Dac\ a[ scrie eu Falsificatorii de bani, a[ `ncepe prezent`nd moneda fals\ de care a]i vorbit mai `nainte [i care... iat-o! Spun`nd acestea, scoase din buzunarul vestei o mic\ mon ed\ de zece franci [i o arunc\ pe mas\: – Asculta]i ce bine sun\! Aproape la fel ca toate celelalte. S\ juri c\ e de aur. M-am l\sat `n[elat azi-diminea]\, a[a cum [i b\canul care mi-a dat-o mi-a spus c\ s-a l\sat `n[elat. Probabil c\ e mai u[oar\; dar are str\lucirea [i aproape [i sunetul unei monede adev\rate; e `mbr\cat\ `n aur, a[a c\ totu[i face mai mult de dou\ centime; dar e din cristal. Cu timpul, devine transparent\. Nu, n-o freca]i, c\ se deterioreaz\! Chiar de pe acum aproape c\ se vede prin ea. Édouard o luase de pe mas\ [i o privea cu cea mai atent\ curiozitate: – Dar b\canul de la cine o are? – Nu mai [tie nici el. P\rerea lui e c\ o avea de mai multe zile `n sertar. Voia s\ se distreze [i mi-a dat-o ca s\ vad\ dac\ m\ las p\c\lit. {i am luat-o, pe cuv`ntul meu! Numai c\ el, fiind un tip cinstit, m-a l\murit; apoi mi-a dat-o pentru cinci franci. Voia s-o p\streze ca s\ le-o arate celor c\rora el le zicea „amatori“. M-am g`ndit c\ n-ar putea avea amator mai bun dec`t autorul Falsificatorilor de bani; [i


160

9/3/04

12:55 AM

Page 160

ANDRÉ GIDE


am luat-o ca s\ v-o ar\t. Iar acum, dup\ ce a]i examinat-o, v\ rog s\ mi-o restitui]i! V\d c\, din p\cate, realitatea nu v\ intereseaz\. – Ba da, spuse Édouard, dar m\ incomodeaz\. – P\cat, relu\ Bernard.

Jurnalul lui Édouard „Chiar `n aceea[i sear\ Sophroniska, Bernard [i Laura m-au `ntrebat despre romanul meu. De ce m-am l\sat antrenat `n discu]ie? N-am spus dec`t prostii. ~ntrerupt, din fericire, de `ntoarcerea celor doi copii; `mbujora]i, cu sufletul la gur\, de parc\ ar fi alergat tot timpul. De cum a intrat, Bronja s-a repezit spre maic\-sa; am crezut c-o s\ izbucneasc\ `n pl`ns: – Mam\, a strigat ea, ceart\-l pe Boris! A vrut s\ se culce `n pielea goal\ pe z\pad\. Sophroniska l-a privit pe Boris, care st\tea `n pragul u[ii, cu fruntea plecat\ [i cu o privire fix\, aproape du[m\noas\; p\rea c\ nu remarc\ expresia insolit\ a copilului [i, cu un admirabil calm: – Ascult\, Boris, spuse ea, s\ [tii c\ asta nu se face seara. Dac\ vrei, ne ducem mìne diminea]\ `n acela[i loc; dar, mai `ntì, va trebui s\-ncerci s\ mergi p`n\ acolo descul]... M`ngìa u[or fruntea fiicei sale; dar aceasta c\zu brusc pe jos, zv`rcolindu- se convulsiv. Noi eram destul de nel ini[ti]i; Sophroniska o ridicase [i o `ntinsese pe sofa. Boris, `ncremenit, privea scena cu ochi buimaci. Cred c\ metodele de educa]ie ale doamnei Sophroniska s`nt excelente `n teorie, dar poate c\ se `n[al\ cu rezisten]a acestor copii. – Dumneavoastr\ ac]iona]i de par c\ to deauna binele ar trebui s\ `nving\ r\ul, i-am spus ceva mai t`rziu, c`nd s-a `nt`mplat s\ fiu singur cu ea. (Dup\ ce am m`ncat, m-am dus s-o `ntreb ce mai face Bronja, care nu a putut cobor` la cin\.)

161

– ~ntr-adev\r, mi-a r\spuns ea. Cred cu fermitate c\ binele trebuie s\ triumfe. Am `ncredere. – Totu[i, datorit\ acestui exces de `ncredere v\ pute]i `n[ela... – De fiecare dat\ m-am `n[elat numai c`nd `ncrederea mea n-a fost destul de puternic\. Ast\zi, l\s`ndu-i pe copii s\ plece la plimbare, m-am ar\tat oarecum nelini[tit\; ei au sim]it; [i toate celelalte s-au tras de aici. M-a apucat de m`n\: – Nu prea p\re]i s\ crede]i `n virtutea convingerilor... vreau s\ spun, `n puterea lor de ac]iune. – ~ntr-adev\r, am spus eu r`z`nd, nu s`nt mistic. – Ei bine, eu – izbucni ea `ntr-un admirabil elan – eu cred din tot sufletul c\ `n lumea asta nimic mare, nimic frumos nu se poate face f\r\ misticism. Am descoperit `n registrul pasagerilor numele lui Victor Strouvilhou. Din informa]iile primite de la patronul hotelului, rezult\ c\ a plecat din Saas-Fée cu dou\ zile `naintea sosirii noastre, dup\ ce st\tuse aici aproape o lun\. F\r\ `ndoial\ c\ Sophroniska l-a cunoscut. Va trebui s-o `ntreb.“

IV – A[ vrea s \ te `ntreb, Laur a, spuse Bernard : crezi c\ exist\ pe lumea asta ceva care s\ nu poat\ fi pus la `ndoial\?... Eu `ncep s\ cred c\ `ndoiala `ns\[i ar putea fi luat\ drept un punct de sprijin; c\ci, cel pu]in, `ndoiala, socotesc eu, nu ne va lipsi niciodat\. Pot s\ m\ `ndoiesc de realitate, dar nu de realitatea `ndoielii mele. A[ vrea... Scuz\-m\ c\ m\ exprim at`t de pedant; nu s`nt pedant de felul meu, dar am studiat de cur`nd filosofia [i e greu de `nchipuit ce urme ad`nci las\ asupra spiritului; dar o s\ m\ corectez, ]i-o jur. – {i de ce aceast\ parantez\? Ai vrea...? – A[ vrea s\ scriu povestea unuia care la `nceput ì ascult\ pe to]i [i care procedeaz\, consult`ndu-l pe fiecare, `n felul lui Panurge, `nainte de a decide ceva; dup\ ce [i-a dat seama c\ p\rerile unora [i


162

9/3/04

12:55 AM

Page 162

ANDRÉ GIDE

ale altora se contrazic punct cu punct, se hot\r\[te s\ nu mai asculte de nimeni dec`t de el, [i dintr-o dat\ devine foarte puternic. – |sta-i un proiect de b\tr`n, spuse Laura. – S`n t mai copt dec`t crezi. De c`t eva zi le ]i n [i eu un carne t, ca Édouard! Pe pagina dreapt\ notez o opinie, de `ndat\ ce pe pagina st`ng\, vizavi, pot `nscrie opinia contrar\. Uite, de exem plu, mai serile trecute, Sophroniska ne-a spus c\ ì culc\ pe Boris [i pe Bronja cu ferestrele larg deschise. Tot ce ne-a spus `n sprijinul acestui regim ni s-a p\rut, nu-i a[a, perfect rezonabil [i conving\tor. Iat\ `ns\ c\ ieri, `n f umoarul hotelului, l-am auzit pe profesorul acela german, care tocmai sosise, sus]in`nd o teorie opus\, ce, `]i m\rturisesc, mi s-a p\rut mai rezonabil\ [i mai bine fundamentat\. Important este, spunea el, ca `n timpul somnului s\ fie restr`nse c`t mai mult posibil cheltuiala de energie [i acel trafic de schimburi care e via]a; mai bine zis, ceea ce el numea carbura]ie; c\ci numai atunci somnul devine `ntr-adev\r reparator. D\dea ca exemplu p\s\rile care-[i v`r\ capul sub arip\, toate animalele care se ghemuiesc c`nd dorm, `n a[a fel `nc`t abia mai respir\; la fel ca [i rasele mai apropiate de natur\, spunea el, ]\ranii cei mai `napoia]i care se cuib\resc `n firide; arabii, sili]i s\ doarm\ `n aer liber, `[i trag pe fa]\ gluga burnusului. Dar, revenind la Sophroniska [ i la cei doi copii, tocmai m-am g`ndit c\ are [i ea dreptate, [i c\ ceea ce e bun pentru unii, acestor micu]i le-ar putea fi d\un\tor, fiindc\, dac\ am `n]eles bine, am`ndoi au germenii tuberculozei. Pe scurt, mi-am spus... Dar te plictisesc. – ~n privin]a asta nu-]i face griji! A[adar, `]i spuneai... – Nu mai [tiu ce. – Ia uite cum s-a `mbufnat! Nu trebuie s\-]i fie ru[ine de g`ndurile dumitale. – ~mi spuneam c\ n imic nu e bun pent ru toat\ lumea, ci nu mai raportat la c`]iva in[i; c\ nimic nu e adev\rat pentru to]i, ci numai raportat la cel care crede astfel; c\ nu exist\ nici metod\, nici teorie care s\ fie aplicabile f\r\ deosebire oricui; c\, dac\, pentru a ac]iona, trebuie s\ alegem, avem cel pu]in libertatea de alegere; c\, dac\ n-avem libertatea de alegere, lucrurile s`nt chiar mai simple; dar pentru a-mi putea folosi c`t mai bine puterile [i pentru a-mi desf\[ura virtu]ile, acest ceva trebuie s\ devin\ pentru mine


163

adev\rat (nu `n sens absolut, desigur, ci raportat la mine). C\ci nu-mi pot st\p`ni `ndoiala [i, `n acela[i timp, nehot\r`rea m\ sc`rbe[te. „Moalea [i dulcea pern\“ a lui Montaigne nu-i f\cut\ pentru capul meu, fiindc\ nu mi-e somn `nc\ [i nu vreau s\ m\ odihnesc. Drumul care duce de la ceea ce cred eu a fi, spre ceea ce poate c\ s`nt, e lung. Uneori mi-e team\ c\ m-am trezit prea de diminea]\. – Da, ]i-e team\? – Nu, nu mi-e team\ de nimic. Dar s\ [ti i c\ `ntre t imp m-am schimbat mult sau, cel pu]in, peisajul meu interior nu mai e deloc acela[i, ca `n ziua c`nd am p\r\sit casa; de atunci te-am `nt`lnit pe dumneata. {i `ndat\ dup\ aceea am `ncetat s\ caut mai presus de orice libertatea. Poate `nc\ n-ai `n]eles destul de bine c\ s`nt servitorul dumitale. – Ce-ar trebui s\ `n]eleg dintr-asta? – Oh, [tii prea bine ce! Ai vrea s\ spun eu? A[tep]i s\-]i fac m\rturisiri?... Nu, nu, te rog, z`mbe[te ca [i p`n\ acum, c\ci altfel m\ `nghe]i. – S\ fim serio[i, micu]ul meu Bernard, doar n-o s\ pretinzi c\ `ncepi s\ m\ iube[ti. – Oh, nu `ncep, spuse Bern ard. Poate dumneata `ncepi s\-]i dai seama de acest lucru; dar nu m\ po]i `mpiedica. – Pentru mine era o `nc`ntare c\ puteam s\ m\ port cu dumneata f\r\ ocoli[uri. Dac\ de-acum `nainte trebuie s\ m\ port cu precau]ie, s\ m\ apropii de dumneata ca de o substan]\ inflamabil\... Dar de ce nu te g`nde[ti la creatura diform\ [i umflat\ care voi fi `n cur`nd. Va fi de ajuns s\ m\ vezi ca s\ te vindeci. – Da, dac\ n-a[ iubi `n dumneata dec`t `nf\]i[area. {i, `n primul r`nd, nu s`nt bolnav; sau dac\ fiindc\ te iubesc `nseamn\ c\ s`nt bolnav, prefer s\ nu m\ vindec. Rostise aceste vorbe cu gravitate, aproape cu triste]e; [i o privea cu mai mult\ dragoste dec`t o priviser\ vreodat\ Édouard sau Douviers, dar cu at`t respect, `nc`t ea nu putea avea nici un motiv de ne`ncredere. }inea pe genunchi cartea de englez\ a c\rei lectur\ o `ntrerupseser\ [i pe care ea o frunz\rea distrat\; p\rea c\ nici nu-l ascult\, a[a c\ Bernard continu\, f\r\ s\ se simt\ prea st`njenit: – ~mi `nchipui am iubirea ca pe cev a vulcanic sau, `n orice caz, iubirea pentru care eram n\scut. Da, `ntr-adev\r, credeam c\ n-o s\ pot iubi dec`t cu s\lb\ticie, devastator, `n felul lui Byron. C`t de


164

9/3/04

12:55 AM

Page 164

ANDRÉ GIDE

pu]in m\ cuno[team! Dumneata, Laura, m-ai ajutat s\ aflu cum s`nt; foarte deosebit de cel care credeam c\ a[ fi! Jucam rolul unui personaj `ngrozitor [i m\ str\duiam s\-i sem\n. C`nd m\ g`ndesc la scrisoarea pe care i-am scris-o falsului meu tat\ `nainte de a p\r\si casa, mi-e foarte ru[ine, te asigur. M\ consideram un revoltat, un outlaw 1, care calc\ `n picioare tot ce s-ar `mpotrivi dorin]elor lui; [i iat\ c\, al\turi de dumneata, nici m\car nu mai am dorin]e. Aspiram la libertate ca la binele suprem, dar abia am devenit liber [i m-am [i supus... Ah! cum te apuc\ toate furiile dac\ ai `n cap o gr\mad\ de fraze din marii autori, care `]i vin irezistibil pe buze c`nd vrei s\ exprimi un sentiment sincer. Acest sentiment e at`t de nou pentru mine, `nc`t nu [i-a descoperit propriul limbaj. S\ presupunem c\ nu-i vorba de iubire, pentru c\ acest cuv`nt `]i displace; s\ fie deci devotament. S-ar p\rea c\ legile dumitale au ar\tat limitele acestei libert\]i, care mi se p\rea p`n\ atunci f\r\ margini. S-ar zice c\ tot ceea ce era r\zvr\tit [i inform `n mine danseaz\ acum armonios `n jurul dumitale. Dac\ vreunul dintre g`ndurile mele s-ar `ndep\rta de dumneata, l-a[ p\r\si... Laura, nu-]i cer s\ m\ iube[ti; nu s`nt dec`t un elev; nu merit aten]ia dumitale; `ns\ a[ vrea s\ fac ceva care s\ merite pu]in... (oh! cuv`ntul e hidos)... stima dumitale. Se l\s\ `n genunchi `n fa]a ei [i, cu toate c\ la `nceput ea `[i retr\sese pu]in scaunul, Bernard ì atinse pu]in rochia cu fruntea, st`nd cu bra]ele `ntinse `napoi, `n semn, parc\, de adora]ie; iar c`nd sim]i pe fruntea lui a[ez`ndu-se palma Laurei, ì apuc\ m`na [i `[i lipi buzele de ea. – Ce copil e[ti, Bernard! S\ [tii `ns\ c\ nici eu nu mai s`nt liber\, spuse ea retr\g`ndu-[i m`na. Uite, cite[te asta! Scoase din corsaj o foaie de h`rtie [ifonat\, pe care i-o `ntinse lui Bernard. Bernard v\zu mai `ntì semn\tura. A[a cum se temea, era a lui Félix Douviers. O clip\ r\mase cu scrisoarea `n m`n\ f\r\ s-o citeasc\; ridic\ privirea spre Laura [i o v\zu c\ pl`nge. Bernard sim]i atunci cum i se rupe `n inim\ `nc\ o leg\tur\, una dintre acele verigi secrete care-l ]in pe fiecare dintre noi `nl\n]uit de sine `nsu[i, de trecutu-i egoist. Apoi citi: 1 „Persoan\ `n afara legii“ (engl.).


165

„Multiubita mea Laura, ~n numele copilului care se va na[te [i pe care, `]i jur, `l voi iubi ca [i cum i-a[ fi tat\, te conjur s\ revii. S\ nu crezi cumva c\ re`ntoarcerea ta ar putea fi `nt`mpinat\ aici cu vreun repro[. Nu te `nvinui prea mult, c\ci mai cu seam\ din aceast\ pricin\ suf\r. Nu mai z\bovi! Te a[tept din tot sufletul meu care te ador\ [i se prosterneaz\ `n fa]a ta.“

Bernard [edea pe jos `n fa]a Laurei, dar o `ntreb\ f\r\ s-o priveasc\: – C`nd ai primit scrisoarea? – Azi-diminea]\. – Credeam c\ el nu [tie nimic. I-ai scris? – Da; i-am m\rturisit totul. – Édouard [tie? – Nu [tie nimic. Bernard t\cu o vreme, cu privirea `n p\m`nt; apoi `ntorc`ndu-se din nou spre ea: – {i-acum... ce ai de g`nd s\ faci? – Chiar vrei s\ [tii?... M\ voi `ntoarce la el. Locul meu e al\turi de el. Cu el trebuie s\ tr\iesc. {tii foarte bine. – Da, spuse Bernard. Dup\ o lung\ t\cere, Bernard relu\: – Cre zi c\, `ntr-a dev\r, `l po ]i i ubi p e cop ilul altui a, a[a cum ]i-ai iubi propriul copil? – Nu [tiu ce s\ cred, dar sper. – ~n ceea ce m \ p rive[t e, eu cred. {i, dimpot riv\, nu cred `n ceea ce se nume[te `n mod at`t de prostesc „vocea s`ngelui“. Da, cred c\ aceast\ faimoas\ voce nu e dec`t un mit. Am citit c\ anumite popula]ii din insulele Oceaniei obi[nuiesc s\-i adopte pe copiii altora [i c\ ace[ti copii adoptivi s`nt adesea prefera]i celorlal]i. ~n carte se spunea, `mi amintesc foarte bine, „mai r\sf\]a]i“. {tii la ce m\ g`ndesc acum?... M\ g`ndesc c\ cel care mi-a ]inut loc de tat\ n-a spus [i n-a f\cut niciodat\ nimic din care s-ar fi putut b\nui c\ n-a[ fi fiul lui adev\rat; [i scriindu-i, a[a cum i-am scris, c\ totdeauna am sim]it diferen]a, am min]it; pentru c\, dimpotriv\, mi-a ar\tat un fel de predilec]ie care m\ emo]iona; a[a c\ ingratitudinea pe care i-am ar\tat-o este [i mai oribil\,


166

9/3/04

12:55 AM

Page 166

ANDRÉ GIDE

c\ci m-am purtat ur`t cu el. Laura, buna mea prieten\, a[ vrea s\ te `ntreb... Consideri c\ ar trebui s\-i cer iertare, s\ m\ `ntorc la el? – Nu, spuse Laura. – De ce? Dac\ dumneata te `ntorci la Douviers... – ~ mi spune ai mai adine auri: ceea ce e pentr u u nul adev\r at nu e [i pentru altul. Eu m\ simt slab\; dumneata e[ti puternic. Poate c\ domnul Profitendieu te iube[te; dar dac\ ar fi s\ cred ce mi-ai spus despre el, nu v\d cum v-a]i putea `n]elege... Sau m\car mai a[teapt\. Nu te `ntoarce `nfr`nt. Vrei s\-]i spun tot ce g`ndesc? Ei bine, ]i-ai propus acest lucru nu pentru el, ci pentru mine; pentru a ob]ine ceea ce tu nume[ti „stima“ mea. Dar n-o s-o ai, Bernard, dec`t dac\ simt c\ n-o cau]i dinadins. Nu pot s\ te iubesc dec`t dac\ e[ti firesc. Las\-mi remu[carea mie; nu-i f\cut\ pentru dumneata. – Apr oape c \ `nce p s\- mi iu besc n umele c`nd `l aud rosti t de gura dumitale. {tii ce m\ sc`rbea cel mai mult acolo? Luxul. At`ta confort, at`tea facilit\]i... Sim]eam c\ devin anarhist. Acum, dimpotriv\, am impresia c\ voi ajunge conservator. Am `n]eles subit acest lucru mai zilele trecute din indignarea care m-a cuprins auzindu-l pe turistul de la frontier\ vorbind de pl\cerea de a-i `n[ela pe vame[i. „C`nd furi statul, nu furi pe nimeni“, spunea el. Din spirit de protest, am `n]eles dintr-o dat\ ce este statul. {i am `nceput s\-l pre]uiesc pentru simplul motiv c\ i se aduce un prejudiciu. Lucru la care nu m-am g`ndit niciodat\. „Statul nu e dec`t o conven]ie“, mai spunea el. {i ce frumoas\ ar fi o conven]ie care se bazeaz\ pe buna-credin]\ a fiec\ruia... dac\ n-ar exista dec`t oameni cinsti]i. Uite, dac\ a[ fi `ntrebat ast\zi care virtute mi se pare cea mai frumoas\, a[ r\spunde f\r\ [ov\ial\: cinstea. Oh! Laura! A[ vrea ca toat\ via]a mea, la cea mai mic\ atingere, s\ r\spund\ cu un sunet pur, cinstit, autentic. Aproape to]i oamenii pe care i-am cunoscut sunau fals. S\ valorezi exact at`t c`t pari; s\ nu cau]i s\ pari mai mult dec`t valorezi... Vrei s\ `n[eli [i e[ti at`t de preocupat s\ pari, `nc`t p`n\ la urm\ nu mai [tii cine e[ti... Iart\-m\ c\ `]i vorbesc astfel! ~]i `mp\rt\[esc g`ndurile mele de azi-noapte. – Te Te g`ndeai g`ndeai la moneda moneda pe care care ne-ai ne-ai ar\tatar\tat-o o ieri. ieri. C`nd C`nd voi pleca pleca... ...


167

Nu izbuti s\-[i termine fraza; ochii-i erau plini de lacrimi [i Bernard v\zu c\ buzele ì tremur\ de efortul pe care-l f\cea ca s\ [i le st\p`neasc\. – A[adar, pleci, Laura... relu\ el trist. Mi-e team\ c\, atunci c`nd nu te voi mai sim]i l`ng\ mine, nu voi mai valora nimic sau foarte pu]in... A[ vrea s\ te `ntreb `ns\: ... ai fi plecat, ai ai fi f\cut acele m\rturisiri dac\ Édouard... nu [tiu cum s\ spun... ([i `n timp ce Laura ro[ea) dac\ Édouard ar fi valorat mai mult? Oh! nu protesta! {tiu foarte bine ce crezi despre el. – Spui asta pentr u c\ i eri m-ai surprins z`mbind, ` n timp ce el vorbea; [i ai fost imediat convins c\ am`ndoi `l judec\m la fel. Dar nu; te `n[eli. La drept vorbind, nici nu [tiu ce cred despre el. Niciodat\ nu poate r\m`ne prea mult\ vreme acela[i; nu se ata[eaz\ de nimic; dar nimic nu e mai `nc`nt\tor dec`t schimbarea lui. ~l cuno[ti de prea pu]in\ vreme, ca s\-l po]i judeca. Fiin]a lui se desface [i se reface ne`ncetat. Ai impresia c\ l-ai apucat... e ca Proteu. Ia forma a ceea ce iube[te. {i, ca s\-l `n]elegi, trebuie s\-l iube[ti. – ~l iube[ti. Oh! Laura, nu pe Douviers s`nt gelos [i nici pe VinVincent; ci pe Édouard. – De ce s\ fii gelos? ~l iubesc pe Douviers; `l iubesc pe Édouard; Édouard; dar altfel. Dac\ ar fi s\ te iubesc, ar fi o alt fel de dragoste. – Laura, Laura, dumneata nu-l iube[ti pe Douviers. Nutre[ti pentru el afec]iune, mil\, stim\, dar asta nu e dragoste. Cred c\ secretul triste]ii dumitale (c\ci e[ti trist\, Laura) const\ `n aceea c\ via]a te-a divizat; iubirea nu te-a vrut dec`t incomplet\; [i `mpar]i mai multora ceea ce ai fi dorit s\ dai unuia singur. C`t despre mine, eu m\ simt indivizibil; nu m\ pot d\rui dec`t `n `ntregime. – E[ti prea t`n\r ca s\ vorbe[ti astfel. ~nc\ nu po]i [ti dac\ nu cumva [i pe dumneata via]a te va „diviza“, dup\ cum spuneai. Nu pot accepta din partea dumitale dec`t... devotamentul pe care mi-l oferi. Restul va avea exigen]ele sale, care vor trebui s\ se satisfac\ altundeva. – S\ fie adev\rat? O s\ reu[e[ti s\ m\ dezgu[ti de pe acum [i de mine, [i de via]\. – Nu cuno[ti d eloc via]a. Po]i s\ a[t ep]i totul din p artea ei. {tii care a fost gre[eala mea? C\ nu mai a[teptam nimic. C\ci atunci c`nd, din p\cate, am crezut c\ nu mai am nimic de a[teptat, m-am l\sat `n voia sor]ii. Am tr\it prim\vara aceea la Pau, ca [i cum n-a[ mai fi avut de apucat [i altele; de parc\ nimic nu mai conta.


168

9/3/04

12:55 AM

Page 168

ANDRÉ GIDE

Bernard, acum c`nd s`nt pedepsit\ pentru gre[eala mea, pot s\-]i spun: nu te l\sa niciodat\ prad\ disper\rii! La ce bun s\ vorbe[ti astfel unei fiin]e tinere, pline de `nfl\c\rare? Drept care, cele spuse de Laura nu se adresau c`tu[i de pu]in lui Bernard. ~ndemnat\ de simpatia lui, ea g`ndea de fa]\ cu Bernard, f\r\ voia ei, cu voce tare. Se pref\cea cu ne`ndem`nare, se st\p`nea cu ne`ndem`nare. Cum la `nceput cedase acelui elan care o cuprindea de `ndat\ ce se g`ndea la Édouard, [i care-i dezv\luia iubirea, se l\sase `mboldit\ [i de o anume nevoie de a predica, mo[tenit\, desigur, de la tat\l ei. Numai c\ Bernard avea oroare de recomand\ri, de sfaturi, chiar dac\ veneau de la Laura; z`mbetul lui fu un avertisment pentru Laura, care relu\ pe un ton mai potolit: – Inten]ionezi s\ r\mì secretarul lui Édouard [i dup\ ce te `ntorci la Paris? – Da, dac\ accept\ s\ m\ foloseasc\; deocamdat\, nu-mi d\ nimic de f\cut. {tii ce-ar fi pentru mine lucrul cel mai interesant? S\ scriu `mpreun\ cu el cartea aceea pe care singur n-o va scrie niciodat\; precum foarte bine i-ai spus-o ieri. Consider c\ e absurd\ metoda aceea de lucru pe care ne-a expus-o. Un roman bun se scrie mult mai simplu. {i, `n primul r`nd, trebuie s\ crezi `n ce poveste[ti, nu-i a[a? [i s\ poveste[ti pur [i simplu. La `nceput, am crezut c\ `l pot ajuta. Dac\ ar fi avut nevoie de un detectiv, poate c\ a[ fi reu[it s\ fac fa]\ exigen]elor unei asemenea slujbe. Ar fi lucrat pe baza faptelor descoperite de mine... Dar cu un om care ]ine numai la idei, n-o po]i scoate la cap\t. C`nd m\ compar cu el, simt c\ am un suflet de reporter. Dac\ se `nc\p\]`neaz\ `n gre[eala lui, voi c\uta altceva. Trebuie s\-mi c`[tig existen]a. O s\-mi ofer serviciile unei redac]ii. ~ntre timp voi scrie versuri. – Fiindc\ `n compara]ie cu r eporterii, sim]i, evident, c\ ai un suflet de poet. – Oh! nu-]i bate joc de mine! ~mi dau seama c\ s`nt ridicol, nu e nevoie s\ mi se mai spun\. – R\mì cu Édouard, ì vei fi de ajutor, [i las\-te ajutat de el! E un om bun. ~n clipa aceea se auzi clopotul care anun]a dejunul. Bernard se ridic\. Laura ì apuc\ m`na:


169

– Spune-mi, te rog: moneda aceea pe care ne-ai ar\tat-o ieri... `n amintirea dumitale, c`nd voi pleca – se for]\ [i de data asta izbuti s\-[i termine fraza – n-ai vrea s\ mi-o dai mie? – Cum s\ nu? Ia-o! spuse Bernard.

V Jurnalul lui Édouard A[a se `nt`mpl\ cu toate maladiil e spiritul ui ome nesc, p e care ne l\u d\m c\ le-am vi ndecat. Nu reu[im dec`t s\ le repercut\m, cum se spune `n medicin\, [i s\ le `nlocuim cu alte boli. SAINTE-BEUVE (LUNDIS, I, P. 19)

„~ncep s\ `ntrev\d ceea ce a[ numi «subiectul profund» – al c\r]ii mele. Acesta va fi, f\r\ `ndoial\, rivalitatea dintre lumea real\ [i reprezentarea ei. Modul `n care lumea aparen]elor ni se impune [i `n care noi `ncerc\m s\ impunem lumii exterioare interpretarea personal\ constituie drama vie]ii noastre. Rezisten]a faptelor ne invit\ s\ transpunem construc]ia noastr\ ideal\ `n vis , `n speran]e, `n via]a viitoare, `n care credin]a noastr\ se hr\ne[te din toate decep]iile existen]ei reale. Reali[tii pornesc de la fapte, pun de acord faptele cu ideile lor. Bernard este un realist. Mi-e team\ c\ n-o s\ m\ pot `n]elege cu el. Cum a[ putea s-o aprob pe Sophroniska, dup\ p\rerea c\reia eu n-a[ avea nimic comun cu un mistic? S`nt gata s\ recunosc `mpreun\ cu ea c\, f\r\ misticism, omul nu poate s\v`r[i nimic mare. Dar, oare, nu tocmai misticismul meu `l incrimineaz\ Laura, c`nd ì vorbesc de cartea mea?... Dar s\ l\s\m `n seama lor aceast\ dezbatere. Sophroniska mi-a vorbit iar\[i de Boris, care, crede ea, i-a f\cut dest\inuiri complete. S\rmanul copil, nu mai are `n el nici un


170

9/3/04

12:55 AM

Page 170

ANDRÉ GIDE

loc[or unde s\ se ascund\ de privirile doctori]ei. A fost alungat din b`rlogul lui. Sophroniska scoate la lumin\, demontate pies\ cu pies\, mecanismele cele mai intime ale organismului lui mintal, precum un ceasornicar roti]ele pendulei pe care o cur\]\. Dac\, dup\ toate astea, micu]ul nu sun\ la ora fix\, `nseamn\ c\ se `nt`mpl\ ceva de ne`n]eles. Iat\ ce mi-a povestit Sophroniska: Pe la v`rsta de nou\ ani, Boris a fost dat la un colegiu din Var[ovia. S-a `mprietenit cu un coleg de clas\, un oarecare Baptisin Kraft, mai mare dec`t el cu un an sau doi, iar acesta l-a ini]iat `n anume practici clandestine, despre care am`ndoi copiii, cu naivitate uimi]i, credeau c\ ar fi «magie». Acesta era numele ce-l d\deau viciului lor, fiindc\ auziser\ sau citiser\ c\ magia `]i `ng\duie s\ intri `n posesia a tot ce-]i dore[ti, `]i d\ puteri nem\rginite etc. Erau convin[i, cu bun\-credin]\, c\ au descoperit un secret care te consoleaz\ de absen]a real\ prin prezen]a iluzorie [i se halucinau `n van [i se extaziau de un gol pe care imagina]ia lor surmenat\ `l umplea cu minuni, prin voluptate. Se `n]elege de la sine c\ Sophroniska n-a folosit termenii ace[tia; a[ fi vrut s\-mi reproduc\ exact cuvintele lui Boris, dar ea pretinde c\ n-a reu[it s\-[i dea seama de cele de mai sus, a c\ror exactitate mi-a certificat-o totu[i doar desc`lcind un ghem de pref\c\torii, reticen]e [i imprecizii. – A[a, bun\oar\, am g\sit explica]ia pe care o c\utam de mult\ vreme, a ad\ugat ea, datorit\ unei f`[ii de pergament. Boris o avea tot timpul asupra lui, `ntr-un s\cule] at`rnat de g`t, al\turi de diferite medalii religioase pe care maic\-sa `l obligase s\ le poarte – [i pe care erau scrise, cu majuscule copil\re[ti [i `ngrijite, aceste c`teva cuvinte: «GAZ, TELEFON, O S UT| DE MII DE RUBLE», despre a c\ror semnifica]ie zadarnic l-am tot `ntrebat. – Dar nu `nseamn\ nimic. Asta e magie, `mi r\spundea ori de c`te ori insistam. Mai mult n-am putut scoate de la el. Acum [tiu c\ aceste cuvinte enigmatice au fost scrise de Baptisin, marele maestru [i profesor de magie, [i c\ pentru am`ndoi copiii cuvintele acelea erau un fel de formul\ magic\, un «Sesam, deschide-te!» al paradisului ru[inos `n care-i t`ra voluptatea. Boris ì spunea pergamentului: «talismanul meu». Am `nt`mpinat destule greut\]i p`n\ l-am convins s\ mi-l arate, dar mi-a fost [i mai greu s\-l fac s\ renun]e la el (era pe


171

la `nceputul [ederii noastre aici), c\ci `nc\ mai demult s-a dezb\rat de relele lui obiceiuri. N\d\jduiam c\ `mpreun\ cu «talismanul» vor disp\rea [i ticurile, [i maniile de care sufer\. Dar se crampona de pergament, a[a cum [i boala se ag\]a de el ca de un ultim refugiu. – Spune]i c\ totu[i s-a l\sat de obiceiurile lui... – Boala nervoas\ n-a `nceput dec`t d up\ aceea. S-a n\scut, f\r\ `ndoial\, din constr`ngerea pe care Boris a trebuit s-o exercite asupra lui `nsu[i pentru a se l\sa de ele. De la el am aflat c\ mama sa l-a surprins odat\ tocmai c`nd «f\cea magie», cum spune el. De ce nu mi-a vorbit niciodat\ despre asta?... Din pudoare?... – {i, desigur, pentru c\ `l [tia vindecat. – E absurd... [i to cmai din pricina asta am b`jbìt at`ta vr eme. V-am spus c\ `l credeam pe Boris cu des\v`r[ire pur. – Mi-a]i spus c\ tocmai asta v\ punea `n `ncurc\tur\. – Dar spune]i [i dumneavoastr\ dac\ nu aveam dreptate!... Mama ar fi trebuit s\ m\ previn\. Boris ar fi fost acum vindecat dac\ a[ fi cunoscut mai din timp situa]ia. – Spunea]i c\ aceste tulbur\ri n-au `nceput dec`t dup\ ce... – Spun c\ s-au n\scut dintr-un protest. ~mi imaginez c\ maic\-sa l-a certat, l-a implorat, l-a dojenit. A survenit moartea tat\lui. Boris [i-a b\gat `n cap c\ practicile sale secrete, despre care i s-a spus c\ s`nt un mare p\cat, [i-au primit pedeapsa; s-a considerat r\spunz\tor de moartea tat\lui; s-a crezut un criminal os`ndit la muncile iadului. I s-a f\cut fric\; [i atunci, ca un animal h\ituit, organismul lui debil a inventat fel [i fel de subterfugii prin care se isp\[e[te os`nda lui intim\ [i care, `ntr-un anume fel, s`nt tot at`tea m\rturisiri. – Dac\ v\ `n]eleg bine, dumneavoastr\ considera]i c\ pentru Boris ar fi fost mai bine s\ fi continuat `n lini[te practicarea «magiei». – Cred c\ pentru a-l vindeca nu trebuia speriat. Schimbarea felului de via]\, care s-a produs dup\ moartea tat\lui s\u, ar fi fost indiscutabil de ajuns ca s\-l distrag\ de la acel obicei, iar plecarea din Var[ovia l-ar fi sustras de sub influen]a prietenului s\u. Cu sperietura nu ob]ii nimic bun. C`nd am aflat despre ce e vorba [i am discutat cu el despre toate, revenind asupra faptelor din trecut, l-am f\cut s\ se simt\ ru[inat pentru c\ preferase ni[te bunuri imaginare `n locul bunurilor reale, care, i-am spus eu, s`nt recompensa unui efort. Departe de a c\uta s\-i ponegresc viciul, i l-am prezentat doar ca o form\ de lene; [i cred c\ `ntr-adev\r a[a este; forma cea mai subtil\, cea mai perfid\.


172

9/3/04

12:55 AM

Page 172

ANDRÉ GIDE

La aceste cuvinte, mi-am amintit de c`teva r`nduri ale lui La Rochefoucauld, pe care m-am g`ndit s\ i le ar\t [i ei; cu toate c\ a[ fi putut s\ i le citez din memorie, m-am dus dup\ c\rticica de Maxime, f\r\ de care nu c\l\toresc niciodat\. I-am citit: «Dintre toate pasiunile, cea mai pu]in cunoscut\ nou\ `n[ine este lenea; e cea mai `nfocat\ [i cea mai d\un\toare dintre toate, de[i violen]a nu i se face sim]it\, iar relele ce le pricinuie[te s`nt foarte ascunse... Tihna leneviei este o `nc`ntare secret\ a sufletului care p\r\se[te dintr-o dat\ cele mai arz\toare st\ruin]e [i cele mai `nd\r\tnice hot\r`ri. Pentru a v\ putea face o p\rere real\ despre aceast\ pasiune, trebuie spus c\ lenea e un fel de beatitudine a sufletului, pe care `l consoleaz\ de tot ce acesta pierde [i c\ruia ì ]ine loc de orice alt bun».

– Pretinde]i c\ La Rochefoucauld, scriind aceste r`nduri, ar fi vrut s\ insinueze ceea ce spuneam noi? m\ `ntreb\ atunci Sophroniska. – S-ar putea; dar nu cred. Autorii no[tri clasici se `mbog\]esc cu toate interpret\rile pe care le `ng\duie. Precizia lor este cu at`t mai admirabil\, cu c`t ea nu se pretinde a fi exclusiv\. I-am cerut s\-mi arate faimosul talisman al lui Boris. Mi-a spus c\ nu-l mai are, c\ l-ar fi dat cuiva care se interesa de Boris [i i-l ceruse ca amintire. – Un anume domn Strouvilhou, pe care l-am `nt`lnit aici cu pu]in timp `nainte de venirea dumneavoastr\. I-am spus c\ am v\zut acest nume `n registrul hotelului; c\, pe vremuri, am cunoscut [i eu un Strouvilhou [i c\ a[ fi curios s\ [tiu dac\ e acela[i. Dup\ ce mi l-a descris, nu mai `nc\pea nici o `ndoial\; numai c\ n-a reu[it s\-mi spun\ despre el nimic care mi-ar fi putut satisface curiozitatea. Am aflat doar c\ era foarte amabil, foarte `ndatoritor, c\ i s-a p\rut foarte inteligent, dar [i cam lene[, «dac\ pot folosi acest cuv`nt», a ad\ugat ea, r`z`nd. La r`ndul meu, i-am povestit ce [tiam despre Strouvilhou [i astfel am ajuns s\-i vorbesc [i despre pensionul `n care ne `nt`lniser\m, despre p\rin]ii Laurei (care, de asemenea, i-a f\cut confiden]e), despre b\tr`nul La Pérouse, `n sf`r[it, de leg\turile de rudenie dintre el [i micu]ul Boris [i de promisiunea ce i-o f\cusem c`nd ne-am desp\r]it de a-i aduce copilul. Cum Sophroniska `mi spusese mai `nainte c\, dup\ p\rerea ei, n-ar fi de dorit ca Boris s\ locuiasc\ `n continuare `mpreun\ cu


173

mama sa: «De ce nu l-a]i da la pensionul familiei Azaïs?» am `ntrebat. Suger`nd acest lucru, m\ g`ndeam `n special la imensa bucurie a bunicului de a-l [ti pe Boris foarte aproape de el, `n seama unor prieteni [i `ntr-un loc `n care l-ar fi putut vedea c`nd ar fi voit; dar nu pot s\ cred nici c\ micu]ul, la r`ndul s\u, nu s-ar fi sim]it bine acolo. Sophroniska mi-a spus c\ va mai reflecta asupra propunerii mele; de fapt, e foarte interesat\ de cele aflate de la mine. Sophroniska repet\ c\ micul Boris e vindecat; aceast\ cur\ trebuie coroborat\ cu metoda ei. Nu vreau, fire[te, s-o contrazic; [i recunosc c\ ticurile, gesturile-remu[care, reticen]ele de limbaj aproape au disp\rut; mi se pare `ns\ c\ boala s-a refugiat, pur [i simplu, `ntr-o regiune mai profund\ a fiin]ei, parc\ pentru a sc\pa de privirea inchizitorial\ a medicului, [i c\ acum e atins chiar sufletul. La fel cum onanismului ì succedaser\ st\rile nervoase, acestea cedeaz\ acum `n fa]a nu [tiu c\rei transe invizibile. Este adev\rat c\ Sophroniska este nelini[tit\ v\z`ndu-l pe Boris cum se ]ine mereu de Bronja, cuprins de un fel de misticism pueril; e prea inteligent\ pentru a nu `n]elege c\ aceast\ nou\ «beatitudine a sufletului» pe care Boris o caut\ acum nu e prea deosebit\, `n ultim\ instan]\, de cealalt\, cea ini]ial\, provocat\ de el `nsu[i prin artificiu, [i c\ dac\ nu e mai rea, mai d\un\toare pentru organism, `l abate nu mai pu]in dec`t prima de la efort [i realizare. Dar c`nd ì vorbesc despre aceste lucruri ea `mi r\spunde c\ anumite construc]ii suflete[ti, cum s`nt cele ale lui Boris [i Bronja, nu se pot dispensa de un aliment himeric, iar dac\ acesta le-ar fi luat, Bronja s-ar pr\bu[i `n disperare, iar Boris `ntr-un materialism vulgar; `n plus, crede c\ nu are dreptul de a distruge convingerile acestor copii [i, cu toate c\ socote[te mincinoas\ credin]a lor, vede `n ea o sublimare a unor instincte primare, un postulat superior, un imbold, un mijloc de protec]ie sau mai [tiu eu ce... F\r\ s\ fie de acord cu dogmele biserice[ti, e convins\ de eficacitatea credin]ei. Poveste[te cu emo]ie de evlavia celor doi copii care citesc `mpreun\ Apocalipsa [i se exalteaz\, vorbesc cu `ngerii, `[i `nve[m`nteaz\ sufletele `n giulgiuri albe. Ca toate femeile, e plin\ de contradic]ii. Dar avea dreptate: e cert c\ nu s`nt mistic... nici lene[. Contez mult pe atmosfera pensionului Azaïs [i a Parisului pentru a face din Boris un copil muncitor; `n sf`r[it, pentru a-l vindeca de c\utarea «bunurilor


174

9/3/04

12:55 AM

Page 174

ANDRÉ GIDE


imaginare». Acolo e salvarea lui. Sophroniska nu respinge, cred, ideea de a mi-l `ncredin]a. Dar `l va `nso]i, f\r\ `ndoial\, la Paris, dorind s\ vad\ ea `ns\[i condi]iile de la pension [i, `n felul acesta, o va lini[ti pe mama lui, al c\rei asentiment se va str\dui s\-l ob]in\.“

VI OLIVIER C|TRE BERNARD Exist\ anumite d efecte care, bine fo losite, str\lu cesc mai puternic de c`t virtutea ` ns\[i. LA ROCHEFOUCAULD

„B\tr`ne, S\-]i spun, `n primul r`nd, c\ mi-am luat bacalaureatul. Dar asta n-are importan]\. Mi s-a oferit o ocazie unic\ de a c\l\tori. ~nc\ mai [ov\iam; dar, dup\ ce ]i-am citit scrisoarea, am t\b\r`t pe ea. La `nceput, din partea mamei, o u[oar\ rezisten]\, `nl\turat\ `ns\ foarte repede de Vincent, care s-a ar\tat de o amabilitate nesperat\ (din partea lui). Nu pot s\ cred c\ `n circumstan]ele la care face aluzie scrisoarea ta s-a purtat ca un b\d\ran. Noi, la v`rsta noastr\, avem o sup\r\toare tendin]\ de a-i judeca prea sever pe oameni [i de a-i condamna f\r\ drept de apel. Multe fapte ni se par reprobabile, odioase chiar, numai pentru c\ nu le cunoa[tem suficient motivele. Vincent nu a... Dar asta ar fi o poveste lung\, iar eu am prea multe lucruri s\-]i spun. Afl\ c\ acela care-]i scrie este redactorul-[ef al noii reviste Avan garda. Dup\ ce am stat o vreme [i am chibzuit, am acceptat s\-mi asum aceast\ func]ie, de care contele Robert de Passavant m\ consider\ demn. El e cel care comanditeaz\ revista, dar nu prea ]ine s\ se [tie acest lucru [i pe copert\ va figura numai numele meu. Vom `ncepe s\ ap\rem `n noiembrie; `ncearc\ s\-mi trimi]i ceva pentru primul num\r; a[ fi dezolat dac\ numele t\u n-ar str\luci al\turi de

175

al meu `n primul sumar. Passavant ar vrea ca `n primul num\r s\ apar\ numai lucruri foarte `ndr\zne]e [i descuiate, fiindc\ dup\ p\rerea lui cel mai ucig\tor repro[ ce amenin]\ o t`n\r\ revist\ este excesul de pudoare; s`nt `ntru totul de acord cu el. Discut\m mult pe aceast\ tem\. Mi-a cerut s\ scriu `n acest sens [i mi-a furnizat subiectul destul de `ndr\zne] al unei scurte nuvele; s`nt oarecum `n `ncurc\tur\ din cauza mamei, pe care nuvela ar risca s-o nec\ jeasc\; at `ta pagu b\! Fiin dc\, a[a cum spune Passavant : cu c`t e[ti mai t`n\r, cu at`t scandalul e mai pu]in compromi]\tor. ~]i scriu din Vizzavone, care e un c\tun ag\]at pe coasta unuia dintre cei mai `nal]i mun]i ai Corsicii, `nfundat `ntr-o p\dure deas\. Hotelul `n care locuim e destul de departe de sat [i e folosit de turi[ti ca punct de plecare `n excursii. S`ntem aici numai de c`teva zile. La `nceput, ne-am instalat `ntr-un han, nu departe de admirabilul golf Porto, cu des\v`r[ire pustiu, unde coboram s\ ne sc\ld\m diminea]a [i unde po]i sta toat\ ziua `n pielea goal\. Era minunat, dar prea cald, [i ne-am dus `n mun]i. Passavant e un `nc`nt\tor partener de vacan]\; nu ]ine mor]i[ la titlul lui; vrea s\-i spun Robert; iar el `mi zice: Olive. Spune [i tu dac\ nu e fermec\tor. Face tot ce-i st\ `n putin]\ ca s\-i uit v`rsta, [i te asigur c\ reu[e[te. Mama era pu]in speriat\ c`nd se g`ndea c\ plec cu el, fiindc\ abia `l cunoa[te. Eu [ov\iam, de team\ s\ n-o sup\r. ~nainte de scrisoarea ta, aproape c\ renun]asem. Vincent a convins-o, iar scrisoarea ta mi-a dat brusc curaj. Ne-am petrecut ultimele zile `nainte de plecare alerg`nd prin magazine. Passavant e at`t de generos, `nc`t voia s\-mi ofere de toate, iar eu trebuia s\-l opresc. Dar el g\sea c\ bietele mele ]oale s`nt `ngrozitoare; c\m\[i, cravate, [osete, nimic din ce aveam nu-i pl\cea; repeta c\, dac\ urmeaz\ s\ tr\iesc o vreme cu el, ar suferi prea mult v\z`ndu-m\ c\ nu s`nt `mbr\cat cum trebuie – adic\: a[a cum ì place lui. Fire[te c\ toate cump\r\turile le trimitea acas\ la el, de team\ s\ n-o `ngrijoreze pe mama. El `nsu[i e de o elegan]\ rafinat\, dar mai cu seam\ are foarte mult bun-gust, [i multe lucruri care `nainte mi se p\reau suportabile mi-au devenit ast\zi odioase. Nici nu-]i po]i `nchipui c`t de amuzant se poart\ cu furnizorii. E extraordinar de spiritual! A[ vrea s\-]i faci [i tu o idee `n privin]a asta: eram am`ndoi la Brentano, unde `[i d\duse stiloul la reparat. ~n spatele lui era un uria[ de englez, care voia s\ treac\ peste r`nd [i


176

9/3/04

12:55 AM

Page 176

ANDRÉ GIDE

care, pentru c\ Robert l-a `mbr`ncit pu]in, a `nceput s\ bodog\neasc\ nu [tiu ce la adresa lui; Robert s-a `ntors spre el foarte calm: – Nu v\ osteni ]i! Nu `n]eleg engleza. Cel\lalt, furios, relu\ `n cea mai corect\ francez\: – Ar trebui s \ o [ti]i, do mnule! Atunci Robert, z`mbind foarte politicos: – Vede]i [i dumneavoastr\ c\ nu merit\ oboseala . Englezul fierbea, dar n-a mai [tiut ce s\-i r\spund\. A fost o scen\ foarte haioas\. Sau alt\ dat\ eram la Olympia. ~n antract, ne plimbam `n holul prin care se f`]ìau o gr\mad\ de t`rfe. Dou\ dintre astea, de cel mai jalnic aspect, l-au ag\]at: – Pl\te[ti o halb\, scumpule? Ne-am a[ezat cu ele la o mas\: – B\iete! C`te o halb\ pentru doamne. – {i pentru domnii? – Noi?.. . Oh, noi o s\ bem [ampanie, a spus el cu indi feren]\. A comandat o butelie de Moët, pe care am lins-o `n doi. Dac\ ai fi v\zut mutrele bietelor fete!... Cred c\ ì repugn\ t`rfele. Mi-a m\rturisit c\ n-a intrat niciodat\ `ntr-un bordel [i mi-a dat de `n]eles c\ ar fi foarte sup\rat pe mine dac\ eu m-a[ duce `ntr-un asemenea loc. Vezi [i tu c\ e un om foarte curat, `n ciuda aerelor [i vorbelor lui cinice – ca de pild\, c`nd zicea c\ `n timpul c\l\toriilor sale dac\ `ntr-o zi nu a `nt`lnit before lunch1 m\car cinci persoane cu care ar dori s\ se culce `nseamn\ c\ a avut «o zi mohor`t\». Trebuie s\-]i spun, `n parantez\, c\ n-am re`nceput... `n]elegi tu. Are el un fel de a te moraliza care e c`t se poate de amuzant [i de original. Mai zilele trecute mi-a spus: – Vezi tu, dragul meu, important `n via]\ es te s\ nu te la[i t`r` t. Un lucru atrage dup\ sine un altul [i-apoi nu mai [tii unde ajungi. A[a, bun\oar\, am cunoscut un t`n\r foarte cumsecade, care urma s\ se `nsoare cu fiica buc\t\resei mele. ~ntr-o noapte, intr\ din `nt`mplare la un bijutier. L-a omor`t. Dup\ asta, a furat. Apoi, a `nceput s\ `n[ele. Vezi deci unde po]i ajunge dac\ te la[i t`r`t. Ultima oar\ c`nd l-am v\zut, devenise mincinos. Fii atent! {i e tot timpul a[a. Inutil s\-]i mai spun c\ nu m\ plictisesc deloc. Am plecat 1 „~nainte de pr`nz“ (engl.).


177

am`ndoi cu inten]ia de a munci mult, dar p`n\ acum n-am f\cut altceva dec`t s\ ne sc\ld\m, s\ ne pr\jim la soare [i s\ p\l\vr\gim. ~n toate problemele are opinii [i idei extrem de originale. ~l `mboldesc pe c`t pot s\ scrie anumite teorii pe care mi le-a expus [i care s`nt cu des\v`r[ire noi, asupra animalelor marine din ad`ncuri [i despre ceea ce el nume[te «luminile personale», care le permite s\ se lipseasc\ de lumina soarelui, iar el le asimileaz\ cu starea de gra]ie sau cu «revela]ia». Expuse `n c`teva cuvinte, cum fac eu, nu spun prea mare lucru, dar te asigur c\ atunci c`nd vorbe[te el totul devine interesant ca un roman. ~n general, nu se [tie c\ e foarte preg\tit `n materie de istorie natural\; dar dintr-un anume fel de cochet\rie `[i ascunde cuno[tin]ele. {i le nume[te bijuteriile lui secrete. El spune c\ numai parveni]ilor le place s\-[i etaleze `n fa]a altora podoabele, [i mai cu seam\ atunci c`nd s`nt false. {tie extraordinar de bine s\ se serveasc\ de idei, de imagini, de oameni, de lucruri; adic\ [tie s\ profite de toate. Spune c\ marea art\ de a tr\i `nseamn\ nu at`t s\ te bucuri de via]\, c`t s\ `nve]i s\ tragi din ea toate foloasele. Am scris c`teva versuri, dar nu s`nt destul de mul]umit de ele, ca s\ ]i le trimit. La revedere, b\tr`ne! Ne vedem `n octombrie. M\ vei g\si [i pe mine schimbat. C`[tig zi de zi tot mai mult\ `ncredere `n mine. M\ bucur c\ te [tiu `n Elve]ia, dar, precum vezi, n-am de ce s\ te invidiez. Olivier“

Bernard ì d\du scrisoarea lui Édouard, care o citi f\r\ s\-[i tr\deze sentimentele st`rnite de aceast\ lectur\. Tot ceea ce Olivier povestea cu at`ta admira]ie despre Robert `l indigna [i, `n cele din urm\, `l f\cu s\-l urasc\. ~l afecta mai cu seam\ faptul c\ nu era nici m\car pomenit `n aceast\ scrisoare [i c\ Olivier p\rea s\-l fi uitat. F\cu zadarnice eforturi s\ descifreze cele trei r`ndu ri scrise `n post-scriptum, dar t\iate cu o linie groas\, [i care sunau astfel: „Spune-i unchiului E. c\ m\ g`ndesc ne`ncetat la el; nu-l pot ierta pentru c\ mi-a `ntors spatele; fapt pentru care m\ simt r\nit de moarte `n ad`ncul inimii“. Erau singurele r`nduri sincere din aceast\ scrisoare ostentativ l\ud\roas\, pe care de la un cap\t la altul i-o dictase m`nia. Olivier le [tersese.


178

9/3/04

12:55 AM

Page 178

ANDRÉ GIDE

Édouard ì restitui lui Bernard `ngrozitoarea scrisoare, f\r\ s\ scoat\ un cuv`nt; f\r\ s\ scoat\ un cuv`nt, Bernard o lu\. Am mai spus c\ ei `ntre ei nu vorbeau prea mult; un fel de constr`ngere ciudat\, inexplicabil\ ì ap\sa de `ndat\ ce se g\seau singuri. (Nu-mi place cuv`ntul „inexplicabil\“ [i nu-l scriu aici dec`t din lipsa provizorie a altui termen.) Dar `n aceast\ sear\, retra[i `n camera lor, cu un mare efort [i cu vocea pu]in g`tuit\, Bernard `ntreb\: – V-a ar\tat Laura scrisoarea pe care a primit-o de la Douviers? – Nu m-am `ndoit o clip\ c\ Douvie rs va privi situa]i a a[a cum o prive[te, spuse Édouard v`r`ndu-se `n pat. E un om foarte cumsecade. Va adora acest copil, s`nt sigur. Iar micu]ul va fi, indiscutabil, mai bine cl\dit dec`t dac\ ar fi fost al lui. Pentru c\ nu pare un tip prea solid. Bernard o iubea prea mult pe Laura pentru a nu fi [ocat de indiferen]a lui Édouard. Totu[i, nu l\s\ s\ se vad\ nimic. – Ce s\ mai vorbim, spuse Édouard sting`ndu-[i lum`narea, s`nt bucuros c\ v\d termin`ndu-se cu bine aceast\ poveste, care p\rea s\ nu mai aib\ alt\ ie[ire dec`t disperarea. I se poate `nt`mpla oricui s\ fac\ un pas gre[it. Important e s\ nu se `nc\p\]`neze... – Evident, spuse Bernard, pentru a eluda discu]ia. – Trebuie s\-]i m\rturisesc, Bernard, c\ mi-e team\ s\ nu fi f\cut [i eu unul, cu dumneata... – Un pas gre[it? – Chiar a[a. ~n ciuda afec]i unii ce ]i-o port, m-am con vins de c`teva zile c\ noi doi nu ne putem `n]elege [i c\... (ezit\ o clip\, c\ut`ndu-[i cuvintele) st`nd prea mult timp `n preajma mea, ai putea ajunge `ntr-un impas. P`n\ ce Édouard nu apuc\ s\ vorbeasc\, Bernard g`ndise la fel, dar e cert c\ Édouard n-ar fi putut spune ceva mai potrivit pentru a-l face pe Bernard s\-[i schimbe p\rerea. Incitat de instinctul contrazicerii, acesta protest\: – Nu m\ cunoa[te]i destul de bine [i nici eu nu m\ cunosc suficient. Nu m-a]i pus la `ncercare. Dac\ n-ave]i s\-mi repro[a]i nimic, v-a[ putea oare cere s\ mai a[tepta]i pu]in? Admit c\ nu sem\n\m deloc; dar consideram c\ e chiar mai bine pentru fiecare s\ nu ne asem\n\m prea mult. Cred c\, dac\ ar fi s\ v\ ajut cu ceva, a[ putea-o face tocmai prin ceea ce m\ deosebe[te de dumneavoastr\ [i prin ceva nou pe care vi l-a[ putea aduce. Dac\ m\


179

`n[el, m-a]i putea preveni din timp. Nu s`nt omul care s\ se pl`ng\ sau s\ fac\ repro[uri. A[a c\ iat\ ce v\ propun, de[i poate e stupid... Din c`te am `n]eles, micu]ul Boris urmeaz\ s\ fie dat la pensionul Vedel-Azaïs. Sophroniska mi-a `mp\rt\[it teama ei c\ b\iatul ar putea s\ se simt\ acolo cam stingher. Or, dac\ m-a[ prezenta la pension cu o recomandare din partea Laurei, nu crede]i c\ a[ putea primi o slujb\ de supraveghetor, de pedagog sau mai [tiu eu ce? Oricum, trebuie s\-mi c`[tig existen]a. Iar pentru ce-a[ face acolo n-a[ cere mare lucru; masa [i locuin]a mi-ar ajunge... Sophroniska a dovedit c\ are `ncredere `n mine, iar cu Boris m\ `n]eleg bine. L-a[ ocroti, l-a[ ajuta, m-a[ face preceptorul [i prietenul lui; r\m`n`nd totu[i la dispozi]ia dumneavoastr\, lucr`nd pentru dumneavoastr\, `n timpul ce-mi va r\m`ne liber, [i r\spunz`nd la orice chemare. Ce p\rere ave]i despre asta? {i pentru ca „asta“ s\ aib\ mai mult\ greutate, ad\ug\: – De dou\ zile m\ tot g`ndesc la o asemenea posibilitate. Ceea ce nu era adev\rat. Dac\ n-ar fi inventat pe loc acest frumos proiect, i-ar fi vorbit Laurei despre el. Adev\rat era `ns\, f\r\ ca el s\ spun\, c\ de c`nd l\sase discre]ia la o parte [i citise jurnalul lui Édouard [i de c`nd o `nt`lnise pe Laura, se g`ndea adesea la pensionul Vedel; voia s\-l cunoasc\ pe Armand, acest prieten al lui Olivier, despre care Olivier nu-i vorbise niciodat\; voia, mai ales, s-o cunoasc\ pe Sarah, sora cea mic\; curiozitatea lui r\m`nea `ns\ tainic\; [i nici lui `nsu[i nu [i-o m\rturisea, ca s-o menajeze pe Laura. Édouard nu-i r\spunse nimic; de[i proiectul nu-i displ\cea din moment ce-i asigura lui Bernard o locuin]\. Nu prea ]inea s\-l g\zduiasc\ la el. Bernard sufl\ `n lum`nare [i relu\: – S\ nu crede]i c\ n-am `n]eles nimic din ce povesti]i `n cartea dumneavoastr\ `n privin]a conflictului care v\ `nchipui]i c\ exist\ `ntre realitatea brut\ [i... – Nu-mi `nchipui, `l `ntrerupse Édouard; exist\. – C u at `t mai mult, n-ar fi util s\ v\ g \sesc c`teva fapte care v-ar permite s\ lupta]i `mpotriva lui? Le-a[ c\uta eu `n locul dumneavoastr\. Édouard nu era sigur c\ cel\lalt nu-[i bate pu]in joc de el. Adev\rul e c\ se sim]ea umilit de Bernard. Acesta se exprima prea bine... – O s\ ne mai g`ndim la asta, spuse Édouard.


180

9/3/04

12:55 AM

Page 180

ANDRÉ GIDE


Trecu o bun\ bucat\ de vreme. Bernard se str\duia zadarnic s\ doarm\. Era fr\m`ntat de scrisoarea lui Olivier. ~n cele din urm\ nu se mai putu st\p`ni [i, auzindu-l pe Édouard cum se tot r\suce[te `n pat, [opti: – Dac\ t ot nu dormi]i, a[ vrea s\ v\ m ai `ntreb ce p\rere ave]i despre contele de Passavant? – Ei dr\cie, doar `]i dai seama, s puse Édouard. {i dup\ o clip \: Dar dumneata? – Eu, spuse Bernard cu `nver[unare... l-a[ ucide.

VII C\l\torul ajuns `n v`rful dealului se a[az\ [i prive[te `n fa]a lui, `nainte de a-[i continua calea, care acum coboar\; caut\ s\ afle unde-l va duce acest drum `ntortocheat pe care a apucat-o, ce-i pare c\ se pierde `n `ntuneric [i, pentru c\ se las\ seara, `n noapte. La fel [i autorul neprev\z\tor se opre[te o clip\, ca s\-[i mai trag\ sufletul, [i se `ntreab\ cu `ngrijorare `ncotro `l va duce povestirea sa. Mi-e team\ c\ `ncredin]`ndu-l pe micu]ul Boris familiei Azaïs, Édouard comite o impruden]\. Cum `ns\ ar putea fi `mpiedicat? Fiecare fiin]\ ac]ioneaz\ dup\ propriile legi, iar cele ale lui Édouard `l oblig\ s\ experimenteze ne`ncetat. F\r\ `ndoial\ c\ are o inim\ bun\, dar adesea a[ prefera, pentru lini[tea aproapelui, s\-l v\d ac]ion`nd din interes; c\ci de cele mai multe ori generozitatea care-l anim\ nu-i dec`t tovar\[a unei curiozit\]i ce ar putea deveni crud\. Cunoa[te pensionul Azaïs; [tie c`t de infectat e aerul ce se respir\ acolo sub acoper\m`ntul sufocant al moralei [i religiei. ~l cunoa[te pe Boris, [tie c`t de delicat [i de fragil este. Ar trebui s\ prevad\ la ce `ncerc\ri `l expune. Dar nu accept\ s\ ia `n considerare dec`t protec]ia, t\ria moral\ [i sprijinul pe care precara puritate a copilului pot s\ le g\seasc\ `n austeritatea b\tr`nului Azaïs. La ce sofisme `[i pleac\ urechea? Desigur c\ diavolul i le [opte[te, fiindc\, dac-ar veni din partea altcuiva, nu le-ar asculta. Édouard m-a scos de mai multe ori din s\rite (c`nd a vorbit despre Douviers, de pild\), ba chiar m-a indignat; sper c\ n-am

181

l\sat s\ se vad\ prea deschis acest lucru; dar acum pot s-o spun pe [leau. Felul lui de a se purta cu Laura, at`t de generos uneori, mi s-a p\rut adesea revolt\tor. Ceea ce nu-mi place la Édouard s`nt motiva]iile ce le d\ actelor sale. De ce `ncearc\ s\ se conving\ de faptul c\ acum conspir\ pentru binele lui Boris? C\-i min]i pe al]ii, treac\-mearg\, dar s\ te min]i pe tine `nsu]i! Torentul care `neac\ un copil ì ast`mp\r\ oare setea?... Nu neg c\ ar exista pe lumea asta ac]iuni nobile, generoase [i chiar dezinteresate; spun doar c\ `nd\r\tul unui motiv frumos se ascunde adesea un diavol abil, care [tie s\ trag\ foloase tocmai din ceea ce noi credem c\ i-am smuls din gheare. S\ profit\m de vara care ne-a `mpr\[tiat personajele, pentru a le examina pe `ndelete. De aceea [i s`ntem `n acel punct median al povestirii noastre, `n care ritmul i se `ncetine[te [i pare s\ ia un nou av`nt, pentru ca `n cur`nd s\-[i precipite cursul. Bernard e f\r\ discu]ie prea t`n\r, ca s\ poat\ prelua conducerea unei intrigi. Face tot ce poate pentru a-l ap\ra pe Boris; va putea, cel mult, s\-l observe. Am v\zut cum s-a schimbat Bernard; anumite pasiuni `l vor putea modifica [i mai mult. Reg\sesc `ntr-un carnet c`teva fraze unde am notat ce g`ndeam despre el mai `nainte: „Ar fi trebuit s\ fiu mai circumspect fa]\ de un gest at`t de excesiv cum e cel al lui Bernard la `nceputul povestirii. Mi se p\rea, judec`nd dup\ starea lu i ult erioar\, c\ parc\ [i -a epuizat toate rezervele de anarhie, care desigur c\ ar fi fost `ntre]inute dac\ ar fi continuat s\ vegheze, a[a cum se cuvine, `n atmosfera opresiv\ a familiei sale. Fiindc\, ulterior, s-a comportat ca [i cum ar fi reac]ionat [i ar fi protestat `mpotriva acestui gest. Obi[nuin]a lui de a fi mereu revoltat [i mereu `n opozi]ie `l `mpinge acum s\ se revolte chiar contra revoltei sale. Desigur, nu-i un erou care s\ m\ fi dezam\git mai mult dec`t al]ii, c\ci poate nici nu face parte din cei `n care s\-mi fi pus prea mari speran]e. Poate c\ prea devreme a `nceput s\ ac]ioneze de capul lui.“ Aceste considera]ii `ns\, nu-mi mai par acum prea juste. Cred c\ `nc\ mai trebuie s\-i acord credit. E animat de mult\ generozitate. Simt `n el b\rb\]ie [i for]\; e capabil `nc\ s\ se mai revolte. ~ntru c`tva ì cam place s\ se asculte vorbind; asta [i pentru c\ vorbe[te bine. Eu `ns\ nu m\ prea `ncred `n sentimentele care s`nt exprimate cu prea mult\ u[urin]\. E un foarte bun elev, dar sentimentele


182

9/3/04

12:55 AM

Page 182

ANDRÉ GIDE

noi nu se las\ de bun\voie turnate `n [abloane. Un dram de inventivitate l-ar obliga s\ se b`lbìe. A citit prea mult, prea mult a re]inut [i a `nv\]at mult mai mult din c\r]i dec`t din via]\. Nu m\ pot `mp\ca defel cu comportarea lui capricioas\ care l-a determinat s\ ia locul lui Olivier al\turi de Édouard. Evenimentele au luat o `ntors\tur\ nepl\cut\. De fapt, Olivier `l iubea pe Édouard. Iar acesta cu c`t\ grij\ l-ar fi ajutat s\ se maturizeze! Cu ce afectuos respect l-ar fi `ndrumat, sprijinit, condus `nspre el `nsu[i! Passavant o s\-l strice, e sigur. Nimic nu e mai periculos pentru el dec`t aceast\ abil\ `ncercuire f\r\ scrupule. Speram c\ Olivier va [ti s\ se apere mai bine de ea; dar e slab din fire [i sensibil la flaterie. ~[i pierde capul din nimic. ~n plus, am avut impresia, judec`nd dup\ unele accente din scrisoarea lui c\tre Bernard, c\ e [i pu]in vanitos. Senzualitatea, m`nia, vanitatea, ce influen]e pot exercita asupr a lui! C`nd Édouard `l va re`nt`lni, mi-e team\ c\ va fi prea t`rziu. Dar e `nc\ t`n\r [i avem tot dreptul s\ n\d\jduim. Passavant... mai bine s\ nu vorbim de el, nu-i a[a? Nimic nu e mai nefast [i `n acela[i timp mai elogiat dec`t un b\rbat de felul lui, poate doar femei ce se aseam\n\ cu Lady Griffith. M\rturisesc c\, la `nceput, o priveam cu un oarecare respect. Dar mi-am recunoscut repede gre[eala. Astfel de personaje s`nt croite dintr-o stof\ inconsistent\. America export\ multe de teapa ei, dar nu e singura care le produce. Avere, inteligen]\, frumuse]e, s-ar p\rea c\ au totul, `n afar\ de suflet. F\r\ `ndoial\ c\ Vincent se va convinge `n cur`nd de acest lucru. C\ci ele nu simt st\ruind asupra lor nici un trecut, nici o constr`ngere; n-au lege, n-au st\p`n, n-au scrupule; libere [i spontane, `l duc la exasperare pe romancier, deoarece nu ob]ine de la ele dec`t reac]ii f\r\ valoare. Sper s\ n-o mai v\d pe Lady Griffith mult\ vreme de-aici `nainte. Regret c\ ni l-a acaparat pe Vincent, care m\ interesa mai mult, dar care se banalizeaz\ `n compania ei; ea-l duce de nas, [i caracterul lui nu va mai fi at`t de col]os. P\cat: c\ci asprimile-i erau destul de frumoase. Dac\ mi se va mai `nt`mpla vreodat\ s\ n\scocesc o povestire, n-o s-o mai populez dec`t cu caractere c\lite, pe care via]a `n loc s\ le toceasc\ le ascute... Laura, Douviers, La Pérouse, Azaïs... ce s\ fac cu to]i oamenii ace[tia? Eu nu i-am c\utat; i-am g\sit `n drumul meu, urm\rindu-i pe Bernard [i pe Olivier. Cu at`t mai r\u pentru mine! De acum `nainte le s`nt `ndatorat.

PARTEAATREIA


9/3/04

12:55 AM

Page 184

PARIS C`nd vom mai avea `nc\ vreo c`teva noi [i bune mo nografii regionale – atunci, dar numai atunci, grup`n du-le datele, compar`ndu-le [i confrunt`ndu-le minu]ios, se va putea relua chestiunea de ansamblu, `ndrum`nd-o spre un pas nou [i decisiv. Proced`nd altfel ar `nsemna s\ plec\m, `narma]i cu dou\-trei idei simple [i gro solane, `ntr-un fel de excursie f\cut\ `n fug\. Ar `n semna, `n cele mai multe cazuri, s\ l\s\m la o parte particularul, individualul, deosebitul – adic\, `n defi nitiv, tot ce e mai interesant. LUCIEN FEBVRE P\m`ntul [i evolu]ia uman\

I ~ntoarcerea la Paris nu i-a f\cut nici o pl\cere. FLAUBERT Educa]ia sentimental\

Jurnalul lui Édouard „22 septembrie Canicul\. Plictis. ~ntors la Paris cu opt zile mai devreme. Graba m\ va face mereu s\ r\spund mai devreme la chemare. Mai mult curiozitate dec`t zel; dorin]\ de a anticipa. N-am reu[it niciodat\ s\ m\ `mpac cu setea asta a mea.


186

9/3/04

12:55 AM

Page 186

ANDRÉ GIDE


L-am dus pe Boris la bunicu-s\u. Sophroniska a fost `n ajun s\-l previn\ [i m-a informat c\ doamna La Pérouse s-a internat `ntr-un azil de b\tr`ni. Uf! Dup\ ce am sunat, am l\sat copilul singur pe palier, g\sind c\ ar fi mai discret s\ nu asist la prima lor `nt`lnire; m\ temeam c\ b\tr`nul m\ va cople[i cu mul]umirile lui. Ulterior, l-am `ntrebat pe copil, dar n-am putut ob]ine nimic. Sophroniska, pe care am rev\zut-o, mi-a spus c\ nici fa]\ de ea copilul n-a vrut s\ vorbeasc\. Dup\ o or\, c`nd s-a dus s\-l ia, a[a cum fusese `n]elegerea, i-a deschis o servitoare; Sophroniska l-a g\sit pe b\tr`n `n fa]a unei partide de dame; copilul, `ntr-un col], `n cealalt\ parte a camerei, st\tea bosumflat. – E curios, a spus La Pérouse descump\nit; p\rea c\ se distreaz\ [i deodat\ i s-a f\cut lehamite. Mi-e team\ c\ nu prea are r\bdare... Am f\cut o gre[eal\ l\s`ndu-i singuri prea mult\ vreme. 27 septembrie ~n cursul dimine]ii, l-am `nt`lnit pe Molinier l`ng\ Odéon. Pauline [i Georges nu se `ntorc dec`t poimìne. Fiind singur la Paris de ieri, Molinier se plictisea probabil la fel ca mine, a[a c\ n-am fost surprins c\ a p\rut `nc`ntat s\ m\ vad\. Ne-am a[ezat pe o banc\ `n Luxembourg, a[tept`nd ora dejunului, pe care ne-am `n]eles s\-l lu\m `mpreun\. Molinier `mi vorbe[te pe un ton ce vrea s\ par\ glume] [i care din c`nd `n c`nd e chiar pu]in cam de[\n]at, socotind, f\r\ `ndoial\, c\ acesta e tonul care place unui artist. O anume preocupare de-a se ar\ta `nc\ verde. – ~n fond, s`nt un tip pasional, mi-a declarat. Am `n]eles ce voia s\ zic\: un libidinos. Am z`mbit ca atunci c`nd auzi o femeie declar`nd c\ are picioare foarte frumoase; un z`mbet care `nsemna: «Crede-m\ c\ nu m-am `ndoit niciodat\ de asta». P`n\ ast\zi n-am v\zut din el dec`t magistratul; omul, `n sf`r[it, lep\da toga. Am a[teptat p`n\ am g\sit o mas\ la Foyot ca s\-i vorbesc de Olivier; i-am spus c\ aflasem de cur`nd unele lucruri despre el printr-un coleg de-al lui [i [tiam c\ face o c\l\torie `n Corsica, `mpreun\ cu contele de Passavant. – Da, e un prieten al lui Vincent care i-a propus s\ plece `mpreun\ cu el. {i cum Olivier [i-a luat bacalaureatul destul de str\lucit,

187

maic\-sa a considerat c\ nu trebuie s\-i refuze aceast\ pl\cere... E un literat, acest conte de Passavant. Nu se poate s\ nu-l cuno[ti. Nu i-am ascuns c\ nu-mi place nici omul, nici c\r]ile lui. – ~ntre voi, confra]ii, v\ judeca]i uneori cam prea sever, a ripostat el. M-am str\duit s\ citesc ultimul lui roman de care anumi]i critici fac mare caz. Nu mi s-a p\rut ceva deosebit, dar [tii c\ eu nu s`nt specialist `n materie... Apoi, fiindc\ `mi exprimasem temerile `n leg\tur\ cu influen]a pe care Passavant ar putea-o avea asupra lui Olivier: – La drept vorbind, a ad\ugat el cam st`njenit, eu, personal, n-am aprobat aceast\ c\l\torie. Numai c\ trebuie s\ ]ii seama c\, `ncep`nd de la o anumit\ v`rst\, copiii `[i iau zborul. E `n firea lucrurilor [i n-ai ce face. Pauline ar vrea s\-i aib\ tot timpul `n preajma ei. Uneori chiar ì zic: «Prea ì ba]i la cap. Mai las\-i `n pace. C\ tocmai tu le v`ri `n cap fel [i fel de idei cu at`tea `ntreb\ri...» Eu s`nt de p\rere c\ n-ajut\ la nimic s\-i supraveghezi prea mult\ vreme. Important e ca o prim\ educa]ie s\ le insufle c`teva principii s\n\toase. Important e, mai cu seam\, ca ele s\ g\seasc\ un teren bun. C\ci vezi, dragul meu, ereditatea `nvinge orice. Exist\ indivizi r\i din n\scare, pe care nimic nu-i poate `ndrepta; cei pe care ì numim: predestina]i. Pe ace[tia-i necesar s\-i ]ii foarte din scurt. C`nd `ns\ e vorba de caractere bune din na[tere, po]i l\sa frùl pu]in mai liber. – Mi-ai spus totu[i, am continuat eu, c\ Olivier a plecat f\r\ asentimentul dumitale. – Oh! asentimentul meu... asentimentul meu, a spus el cu nasul `n farfurie, uneori nu se ]ine cont de asentimentul meu. Trebuie s\ `n]elegi c\ `ntr-o c\snicie, [i m\ refer la cele mai unite, nu totdeauna so]ul hot\r\[te. Dumneata nu e[ti `nsurat [i asta nu te intereseaz\... – Ba iart\-m\, am replicat eu r`z`nd: s`nt romancier. – Atunci ai putut remarca, f\r\ `ndoial\, c\ b\rbatul nu se las\ totdeauna condus de so]ie numai din sl\biciune de caracter. – Exist\, `ntr-adev\r, am recunoscut eu ca s\-l flatez, oameni foarte fermi [i chiar autoritari, despre care afli c\ `n c\snicie se poart\ ca ni[te mielu[ei. – {i [tii dumneat a de unde se trage ast a? relu\ el... ~n nou\ d in zece cazuri, so]ul cedeaz\ `n fa]a so]iei pentru c\ se [tie `ntr-un fel vinovat. O femeie virtuoas\, dragul meu, acapareaz\ toate avantajele. Dac\ numai o clip\ b\rbatul `[i `ncovoaie spinarea, ea i se [i urc\ `n spate. Ah, prietene, s\rmanii so]i s`nt uneori demni de mil\!


188

9/3/04

12:55 AM

Page 188

ANDRÉ GIDE

C`nd s`ntem tineri, ne dorim so]ii caste, f\r\ s\ [tim c`t ne va costa virtutea lor. Cu coatele pe mas\ [i cu b\rbia sprijinit\ `n mìni, m\ uitam la Molinier. Bietul om nici nu b\nuia c`t de fireasc\ p\rea la el pozi]ia curbat\ a [irei spin\rii de care se pl`ngea; `[i [tergea foarte des fruntea de sudoare, m`nca mult, dar nu at`t ca unul care apreciaz\ rafinamentele artei culinare, c`t, mai degrab\, ca un nes\tul, [i p\rea s\ aprecieze `n mod deosebit vinul vechi de Burgundia, pe care `l comandaser\m. Fericit c\ se simte ascultat, `n]eles [i convins, desigur, c\ e [i aprobat, nu mai contenea cu m\rturisirile: – ~n calitatea mea de magistrat, continu\ el, am cunoscut femei care `[i acceptau so]ii numai `n sil\, cu dezgust... [i totu[i s`nt indignate c`nd neferici]ii so]i, respin[i, `[i g\sesc o amant\. Magistratul `ncepuse fraza la trecut; so]ul o termin\ la prezent, cu o evident\ referin]\ la situa]ia personal\. Ad\ug\ senten]ios, `ntre dou\ `mbuc\turi: – E foarte u[or ca poftele altuia s\ par\ excesive, de `ndat\ ce nu mai s`nt `mp\rt\[ite. B\u o `nghi]itur\ zdrav\n\ de vin, apoi: Asta, drag\ prietene, te l\mure[te cum anume se face c\ `ntr-o c\snicie ajunge s\ comande femeia. Sub`n]elegeam, de altminteri, [i descopeream `n incoeren]a vorbelor lui dorin]a de a arunca asupra virtu]ii so]iei sale responsabilitatea e[ecurilor lui. Fiin]e at`t de dezarticulate ca aceast\ paia]\, `mi spuneam, reu[esc numai printr-un exces de egoism s\ ]in\ legate elementele disparate din care s`nt alc\tuite. Ajunge o clip\ de uitare de sine [i se desfac `n buc\]ele. T\cea. Sim]eam nevoia s\ fac c`teva reflec]ii, a[a cum torni ulei `ntr-o ma[in\ care a parcurs o etap\ [i, pentru a-l `ndemna s\ continue, am spus la `nt`mplare: – Din fericire, Pauline e inteligent\. El f\cu un: «da...» prelungit p`n\ la dubitativ, apoi: – De[i s`nt lucruri pe care nu le `n]elege. Or ic`t de inteligent\ ar fi o femeie, cum s\-]i spun... {i-apoi, recunosc c\ `n situa]ia mea nu am fost prea abil. Am `nceput s\-i vorbesc de o mic\ aventur\ `n momentul c`nd credeam, c`nd eram convins c\ povestea nu va ajunge prea departe. Povestea `ns\ s-a prelungit... [i b\nuielile Paulinei, de asemenea. Am gre[it c`nd i-am dat, cum se zice, de g`ndit. Ar fi trebuit s\ m\ pr efac, s\ mint... Iat\ ce `nseamn\ s\ vorbe[ti prea mult. Dar cum s\-]i spun? Eu s`nt o fire `ncrez\toare...


189

Pauline, `n schimb, e de o gelozie `ngrozitoare, [i nici nu-]i po]i `nchipui la ce [iretlicuri a trebuit s\ recurg. – E mult de-atunci? l-am `ntrebat. – Ei! dureaz\ cam de cinci ani [i sper c\ am lini[tit-o definitiv. Dar oric`nd o poate lua de la `nceput. Imagineaz\-]i c\ alalt\ieri, c`nd m\ `ntorc acas\... Dar ce-ai zice dac\ am mai lua [i a doua sticl\ de Pomard? – Te rog, dar nu [i pentru mine. – Poate c\ au [i la jum\t\]i. Dup\ aia m\ duc acas\ s\ dorm un pic. M\ torope[te c\ldura asta... ~]i spuneam, a[adar, c\ alalt\ieri, ajung`nd acas\, `mi deschid biroul ca s\-mi aranjez ni[te documente. Trag sertarul `n care ascunsesem scrisorile de la... de la persoana `n cauz\. ~]i dai seama c\ am r\mas tr\snit: sertarul gol. Ei, fir-ar s\ fie, [i parc\ v\d cum s-au petrecut lucrurile: acum vreo cincisprezece zile Pauline venise cu Georges la Paris pentru c\s\toria fiicei unui coleg de-al meu, la care eu nu puteam s\ asist; [tii c\ eram `n Olanda... [i, de altfel, ceremoniile astea s`nt mai mult pentru cucoane. Zic`nd c\ n-are alt\ treab\ `n apartamentul acela pustiu, sub pretextul c\ face ordine, [tii doar cum s`nt femeile, c`t s`nt de curioase... o fi `nceput s\ cotrob\iasc\... Oh! f\r\ s\ se g`ndeasc\ la nimic r\u. N-o acuz. Numai c\ Pauline a sim]it totdeauna nevoia asta afurisit\ de a face ordine... {i ce-a[ putea s\-i mai spun acum, c`nd are `n m`n\ dovezile? Dac\ m\car mititica nu mi-ar fi spus pe nume! O c\snicie at`t de unit\! C`nd m\ g`ndesc la ce m\ a[teapt\... S\rmanul om se `mpotmolea `n confiden]e. ~[i [terse fruntea, `[i f\cu v`nt. Eu b\usem mult mai pu]in dec`t el. Inima nu-]i ofer\ comp\timiri la comand\; nu sim]eam fa]\ de el dec`t dezgust. ~l acceptam `n situa]ia de cap al familiei (de[i-mi era penibil s\-mi spun c\ era tat\l lui Olivier), de burghez la locul lui, cinstit, pensionar; ca `ndr\gostit `ns\ nu mi se p\rea dec`t ridicol. Eram mai cu seam\ jenat de st`ng\cia [i de trivialitatea vorbelor pe care le rostea, de mimica lui; nici fa]a [i nici vocea sa nu mi se p\reau f\cute pentru a reda sim]\mintele pe care le exprima; ai fi zis c\-i un contrabasist care `ncearc\ s\ scoat\ efecte de violin\; instrumentul lui nu reu[ea dec`t s\ or\c\ie. – Spuneai c\ [i Georges era cu ea... – Da; n-a vrut s\-l lase singur. Dar fire[te c\ la Paris nu s-a ]inut de fustele ei... Dac\ ]i-a[ spune, dragul meu, c\ `n dou\zeci [i [ase de ani de c\snicie n-am avut cu ea nici cea mai ne`nsemnat\ scen\, nici cea mai mic\ ceart\... C`nd m\ g`ndesc la ce-o s\ urmeze... c\ci


190

9/3/04

12:55 AM

Page 190

ANDRÉ GIDE

Pauline se `ntoarce peste dou\ zile... Ei, dar las\! Hai s\ vorbim despre altceva! Ce zici despre Vincent? Prin]ul de Monaco... Cum naiba... Nu [tiai?... Da, domnule, a plecat s\ supravegheze ni[te sondaje [i s\ fac\ cercet\ri pe l`ng\ Azore. Ehe! `n privin]a lui nu-mi fac griji, te asigur! {tie s\-[i croiasc\ singur drumul `n via]\. – Cum mai st\ cu s\n\tatea? – E complet restabilit. {i inteligent cum e, `l [i v\d p\[ind spre glorie. Contele de Passavant nu mi-a ascuns c\-l consider\ drept unul dintre cei mai remarcabili oameni din c`]i a `nt`lnit. Ba chiar spunea: cel mai remarcabil... dar, m\ rog, poate era o exagerare... Pr`nzul se terminase; `[i aprinse o ]igar\ de foi: – A[ putea s\ te `ntreb cine-i prietenul acela al lui Olivier care ]i-a dat ve[ti despre el? }in s\-]i spun c\ pentru mine este extrem de important s\ [tiu cu cine au rela]ii copiii mei. Consider c\ `n privin]a asta nu e[ti niciodat\ `ndeajuns de prev\z\tor. Ai mei, din fericire, au `nclinarea fireasc\ de a nu `ntre]ine leg\turi dec`t cu persoane de prim rang. Vezi Vincent cu prin]ul, Olivier cu contele de Passavant... iar Georges [i-a `nt`lnit la Houlgate un coleg de clas\, un anume Adamanti, cu care, de altminteri, va fi `mpreun\ la pensionul Vedel-Azaïs; un b\iat de toat\ `ncrederea; tat\l s\u e senator de Corsica. {i totu[i, nu po]i s\ ai destul\ `ncredere: Olivier avea un prieten ce p\rea de familie foarte bun\: un anume Bernard Profitendieu. Trebuie s\-]i spun c\ Profitendieu tat\l mi-e coleg; e un om cu totul remarcabil [i `l stimez `n mod deosebit. Numai c\... (dar asta r\m`ne `ntre noi)... tocmai aflu c\ nu e tat\l copilului care-i poart\ numele! Ce spui de asta? – Tocmai acest t`n\r Bernard Profitendieu mi-a vorbit de Olivier, am spus eu. Molinier trase un fum din ]igar\, `[i ridic\ spr`ncenele [i fruntea i se acoperi de riduri: – Prefer ca Olivier s\ nu prea aib\ de-a face cu acest b\iat. Am despre el ni[te informa]ii deplorabile; care, de altminteri, nici nu m-au mirat prea mult. Trebuie s\ recunoa[tem c\ nici nu te po]i a[tepta la ceva bun de la un copil n\scut `n asemenea condi]ii. Nu vreau s\ spun c\ un asemenea copil nu ar putea avea mari merite, ba chiar virtu]i, dar fructul dezordinii [i al nesupunerii poart\ `n mod necesar `n el germenii anarhiei... Da, dragul meu! Ceea ce trebuia s\ se `nt`mple s-a `nt`mplat. T`n\rul Bernard a p\r\sit pe nea[teptate c\minul familial `n care nici n-ar fi trebuit s\ intre. A plecat s\-[i «tr\iasc\ via]a», cum spunea Émile Augier; s\ tr\iasc\ nu se [tie cum [i nu se [tie unde.


191

Bietul Profitendieu, care m-a pus el `nsu[i la curent cu aceast\ tr\snaie, s-a ar\tat la `nceput extrem de afectat. L-am f\cut s\ priceap\ c\ n-are de ce s\ pun\ povestea asta la inim\. La urma urmelor, plecarea acestui b\iat nu face dec`t s\ aduc\ lucrurile pe f\ga[ul lor normal. Am replicat c\ `l cunosc destul de bine pe Bernard, ca s\ pot garanta de cinstea [i de buna lui cre[tere (p\zindu-m\, se `n]elege, s\-i vorbesc de povestea cu valiza mea). Dar Molinier a s\rit imediat ca ars: – Da, a[a? V\d deci c\ trebuie s\-]i mai spun [i altele. Apoi, aplec`ndu-se spre mine [i mai mult `n [oapt\: – Colegul meu Profitendieu a fost `ns\rcinat cu anchetarea unei afaceri extrem de scabroase [i de jenante, at`t luat\ `n sine c`t [i prin repercusiunile, [i urm\rile ce le-ar putea avea. E o poveste neverosimil\, c\reia a[ vrea din toat\ inima s\ nu i se dea crezare... Este vorba, dragul meu, de o adev\rat\ afacere de prostitu]ie, de nu... nu, n-a[ vrea s\ folosesc vorbe murdare; s\ zicem o cas\ de ceai, a c\rei particularitate scandaloas\ consta `n aceea c\ majoritatea clien]ilor care-i frecventau `n mod obi[nuit saloanele, ba chiar `n exclusivitate, erau liceeni `nc\ foarte tineri. ~]i spun c\ e ceva de necrezut. Copiii ace[tia nu-[i d\deau, desigur, seama de gravitatea faptelor lor, din moment ce nici nu prea `ncercau s\ le ascund\. Se duceau acolo dup\ ce terminau orele. M`ncau, discutau, se distrau cu damele acelea [i jocul continua apoi `n camerele vecine cu saloanele. Fire[te, nu intra oricine voia. Trebuia s\ fii prezentat, ini]iat. Dar cine pl\tea pentru aceste orgii? Cine pl\tea chiria apartamentului? Nu era greu de descoperit, dar nu puteai s\ faci investiga]ii dec`t cu o extrem\ pruden]\, de team\ s\ nu afli prea multe, de team\ s\ nu te la[i dus prea departe, s\ nu fii for]at s\ continui [i, `n cele din urm\, s\ compromi]i familii respectabile, ai c\ror copii erau b\nui]i c\ se num\r\ printre principalii clien]i. Am f\cut, prin urmare, tot ce-am putut pentru a tempera zelul lui Profitendieu, care s-a lansat `n aceast\ afacere ca un taur, f\r\ s\ b\nuiasc\ m\car c\ din prima sa lovitur\ de corn... (vai, iart\-m\; n-am spus dinadins; ha! ha! ha! ce nostim; mi-a s c\pat, a[a)... risca s\-[i `mpung\ fiul. Din fericire, vacan]a i-a `mpr\[tiat pe to]i liceenii [i sper ca `ntreaga afacere s\ se duc\ pe apa s `mbetei, s\ fie `n\bu[it\, dup\ ce, f\r\ nici o zarv\, se vor fi dat c`teva avertismente [i sanc]iuni. – E[ti chiar sigur c\ Bernard Profitendieu e v`r`t `n povestea asta? – Nu absolut, dar... – Ce te face s\ crezi?


192

9/3/04

12:55 AM

Page 192

ANDRÉ GIDE


– ~n primul r`nd, faptul c\ e un bastard. ~]i dai seama c\ unul de v`rsta lui n-o [terge de-acas\ dec`t dac\ [i-a pierdut cu des\v`r[ire orice ru[ine... {i-apoi cred c\ Profitendieu a `nceput s\ b\nuiasc\ ceva, pentru c\ zelul lui s-a potolit brusc; mai mult chiar, p\rea c\ vrea s\ dea `napoi, iar ultima oar\ c`nd l-am `ntrebat `n ce stadiu e afacerea, s-a ar\tat foarte st`njenit: «Cred c\ p`n\ la urm\ n-o s\ ias\ nimic», mi-a spus el [i repede a schimbat vorba. Bietul Profitendieu! S\ [tii c\ nu merita s\ i se `nt`mple una ca asta. E un om foarte cumsecade [i, ceea ce g\se[ti mai rar, e un b\iat inimos. Ei! uite, domnule, nu ]i-am spus c\ fiica lui a f\cut o c\s\torie foarte reu[it\. N-am putut asista la ceremonie, pentru c\ eram plecat `n Olanda, dar Pauline [i Georges s-au `ntors la Paris anume pentru asta. Da? }i-am spus? ~nseamn\ c\ trebuie s\ m\ duc la culcare... Cum, vrei s\ pl\te[ti dumneata totul? Nu, nu se poate! ~ntre b\rba]i, `ntre camarazi se face juma-juma... Nici prin g`nd nu-]i trece? Ei bine, atunci la revedere! Nu uita c\ Pauline se `ntoarce peste dou\ zile. S\ vii pe la noi! {i nu-mi mai tot spune Molinier; zi-mi Oscar, pur [i simplu... De mult tot voiam s\ te rog. Am primit `n seara asta un bilet de la Rachel, sora Laurei: «Am s\-]i spun lucruri grave. Ai putea, f\r\ s\ te deranjezi prea mult, s\ treci mìne dup\-amiaz\ pe la pension? Mi-ai face un mare serviciu». Dac\ ar fi vrut s\-mi vorbeasc\ de Laura, n-ar fi a[teptat at`ta. Acum e prima oar\ c`nd `mi scrie.“

II Jurnalul lui Édouard (Urmare) „28 septembrie Am g\sit-o pe Rachel la intrarea `n sala cea mare de studiu de la parterul pensionului. Dou\ slujnice frecau podelele. Ea `ns\[i era `ncins\ cu un [or] de servitoare [i avea o c`rp\ `n m`n\. – {tiam c\ pot conta pe dumneata, mi-a spus `ntinz`ndu-mi m`na cu o expresie de triste]e potolit\, resemnat\ [i totu[i

193

z`mbitoare, mai emo]ionat\ dec`t frumuse]ea. – Dac\ nu e[ti prea gr\bit, ar fi bine s\ urci pu]in p`n\ la bunicul, apoi s-o vezi [i pe mama. Dac\ ar afla c\ ai fost pe-aici f\r\ s\ treci [i pe la ei ar fi foarte m`hni]i. Dar mai p\streaz\-]i pu]in timp [i pentru mine; trebuie s\-]i vorbesc neap\rat. M\ vei g\si tot aici; dup\ cum vezi, fac pe supraveghetoarea. Dintr-o anume pudoare, nu mi-a spus niciodat\: muncesc. Rachel a stat `n umbr\ de c`nd o [tiu [i nimic nu poate fi mai discret, mai modest dec`t virtutea ei. Abnega]ia-i este at`t de fireasc\, `nc`t ai s\i au uitat c\ trebuie s\-i fie recunosc\tori pentru sacrificiile pe care le face. N-am cunoscut un caracter de femeie mai frumos dec`t al ei. Am urcat la etajul doi, la Azaïs. B\tr`nul nu-[i mai p\r\se[te fotoliul. M-a a[ezat al\turi de el [i aproape imediat a `nceput s\-mi vorbeasc\ de La Pérouse. – S`nt cam nelini[tit fiindc\-l [tiu singur [i a[ vrea s\-l conving s\ locuiasc\ aici, la pension. {tii c\ s`ntem vechi prieteni. Am fost pe la el cu pu]in timp `n urm\. Tare mi-e team\ c\ plecarea scumpei sale so]ii la Sainte-Périne l-a afectat foarte mult. Servitoarea mi-a spus c\ aproape nu se mai hr\ne[te. Eu consider c\ de obicei m`nc\m prea mult; dar oricum, trebuie s\ respec]i o anume m\sur\, fiindc\ altfel po]i ajunge la excese `n ambele sensuri. Spune c\ e inutil s\ se g\teasc\ numai pentru el; dar dac-ar lua masa cu noi, i-ar mai veni [i lui pofta v\z`ndu-i pe ceilal]i cum m\n`nc\. Aici ar fi `n preajma `nc`nt\torului s\u nepot, pe care altminteri n-ar avea prilejul s\-l vad\; c\ci din strada Vavin p`n\ `n cartierul Saint-Honoré trebuie s\ faci o adev\rat\ c\l\torie. Pe l`ng\ toate astea, nu-mi prea place s\ las copilul s\ ias\ singur `n ora[. ~l cunosc de mult\ vreme pe Anatole de La Pérouse. A fost totdeauna un original. Nu-i fac un repro[; numai c\ e o fire prea m`ndr\ [i poate c\ n-ar accepta ospitalitatea ce i-o ofer, f\r\ s\ fac\ [i el ceva pentru mine. Prin urmare, m-am g`ndit c\ a[ putea s\-i propun s\ supravegheze s\lile de studiu, ceea ce nu-i deloc obositor [i, `n plus, ar avea bunul efect de a-l distrage, de a-l scoate dintr-ale lui. E un bun matematician [i, la nevoie, i-ar putea ajuta pe b\ie]i la geometrie [i la algebr\. ~n momentul de fa]\ nu mai are elevi, mobilierul [i pianul nu-i mai servesc la nimic; ar trebui s\ s e descotoroseasc\ de ele; [i, cum venind aici ar economisi chiria, m-am g`ndit c\ `n plus am putea c\dea la `nvoial\ s\ pl\teasc\ o mic\ sum\ pentru pensiune, a[a, ca s\ nu se


194

9/3/04

12:55 AM

Page 194

ANDRÉ GIDE

simt\ `ndatorat cu ceva [i s\ nu aib\ impresia c\-mi este prea obligat. Ar trebui s\ `ncerci s\-l convingi [i c`t mai degrab\, c\ci, cu regimul lui de acum, mi-e team\ c\ se va sf`r[i repede. ~n plus, peste dou\ zile `ncepe [coala; ar fi deci util s\ [tim care e situa]ia [i dac\ putem conta pe el... a[a cum el poate conta pe noi. I-am promis c\ m\ voi duce la La Pérouse chiar a doua zi. {i imediat, u[urat parc\: – Ei! afl\ c\ protejatul dumitale, Bernard, e un b\iat foarte bun. S-a oferit cu mult\ amabilitate s\ ne fac\ diverse servicii; spunea c\ ar putea s\ supravegheze clasele mai mici; mi-e team\ `ns\ c\ e `nc\ prea t`n\r [i nu va [ti s\ se fac\ respectat. Am stat mult de vorb\ cu el [i mi-e foarte simpatic. Din caractere ca al lui se f\uresc cei mai buni cre[tini. E regretabil, desigur, c\ educa]ia pe care a primit-o a `ndrumat acest suflet pe c\i gre[ite. Mi-a m\rturisit c\ [i-a pierdut credin]a `n Dumnezeu, dar mi-a spus asta pe un ton care mi-a dat multe speran]e. I-am r\spuns c\ n\d\jduiesc s\ g\sesc `n el toate calit\]ile necesare unui vajnic soldat al lui Hristos [i c\ ar trebui s\ se ocupe de fructificarea talan]ilor pe care Dumnezeu i i-a `ncredin]at. Am recitit `mpreun\ parabola cu talan]ii [i cred c\ s\m`n]a cea bun\ nu a c\zut pe un p\m`nt sterp. S-a ar\tat mi[cat de vorbele mele [i mi-a promis c\ se va mai g`ndi la ce i-am spus. Bernard mi-a [i vorbit de discu]ia pe care a avut-o cu b\tr`nul; [tiam ce g`ndea despre ea, a[a c\ toat\ conversa]ia aceasta devenea destul de penibil\. M\ ridicasem s\ plec, dar el, ]in`ndu-mi m`na pe care i-o `ntinsesem `ntre palmele sale: – {tii, `mi spuse, am v\zut-o pe Laura noastr\! {tiam c\ scumpa copil\ a petrecut o lun\ `ntreag\ cu dumneata, la munte; se pare c\ s-a sim]it foarte bine. S`nt fericit c\ o [tiu acum al\turi de so]ul ei, care probabil c\, dup\ o absen]\ at`t de lung\, a `nceput s\-i duc\ dorul. E p\cat c\, re]inut fiind de munca lui, n-a putut veni [i el acolo, cu voi. ~ncercam s\ scap, fiind din ce `n ce mai st`njenit, deoarece nu [tiam ce i-o fi spus Laura, dar cu un gest repezit [i autoritar m-a tras l`ng\ el [i, plec`ndu-se spre urechea mea: – Laura mi-a m\rturisit c\ are unele speran]e; dar nici o vorb\!... Prefer\ s\ nu [tie `nc\. ~]i spun numai dumitale, fiindc\ [tiu c\ e[ti la curent [i pentru c\ am`ndoi s`ntem oameni discre]i. Biata copil\ era at`t de tulburat\; [i c`nd mi-a povestit, s-a ro[it toat\; c\ci e foarte rezervat\. {i cum st\tea a[a, `n genunchi, dinaintea mea, am


195

mul]umit `mpreun\ bunului Dumnezeu pentru c\ a binecuv`ntat aceast\ c\s\torie. P\rerea mea e c\ Laura ar fi putut foarte bine s\ am`ne aceast\ confiden]\ la care starea ei `nc\ nu o obliga. Dac\ m-ar fi `ntrebat, a[ fi sf\tuit-o s\ discute `ntì cu Douviers `nainte de a spune o vorb\. Azaïs ia de bun tot ce i se spune; dar ceilal]i din familie nu s`nt chiar at`t de naivi. B\tr`nul a mai executat `nc\ vreo c`teva varia]iuni pe teme pastorale, apoi mi-a spus c\ fiic\-sa ar fi foarte bucuroas\ s\ m\ vad\, a[a c\ am cobor`t la etajul unde st\tea familia Vedel. Recitesc cele de mai sus. Vorbind despre Azaïs `n acest fel, m\ fac pe mine `nsumi odios: `mi dau bine seama; [i adaug aceste c`teva r`nduri pentru Bernard, dac\ fermec\toarea lui indiscre]ie l-ar `ndemna cumva s\-[i v`re nasul `n acest caiet. Oric`t de pu]in ar avea de-a face cu b\tr`nul, va `n]elege ce vreau s\ spun. ~l iubesc mult pe b\tr`n [i «`n plus», cum spune el, `l respect; dar de `ndat\ ce m\ aflu `n fa]a lui, simt c\ devin insuportabil pentru mine `nsumi! Ceea ce face tov\r\[ia lui destul de penibil\. O iubesc mult pe fiic\-sa, pastoreasa. Doamna Vedel seam\n\ cu Elvira lui Lamartine; o Elvir\ `mb\tr`nit\. Conversa]ia ei nu e lipsit\ de farmec. I se `nt`mpl\ adesea s\ nu-[i termine frazele [i din aceast\ cauz\ g`ndurile ei se `nconjoar\ cu un fel de umbr\ poetic\. A[teapt\ ca via]a viitoare s\-i dea tot ce-i lipse[te pe acest p\m`nt; drept care speran]ele ei pot fi nem\rginite. ~[i ia elanul tocmai din `ngustimea lumii `n care tr\ie[te. Faptul c\ `l vede foarte rar pe Vedel ì `ng\duie s\-[i `nchipuie c\-l iube[te. Cucernicul om e tot timpul plecat, solicitat de mii de treburi, mii de griji, predici, congrese, vizite pe la s\raci sau pe la bolnavi. Nu-]i str`nge m`na dec`t `n trecere, dar cu at`t mai cordial. – S`nt prea gr\bit, ca s\ mai putem sta ast\zi de vorb\. – N-are importan]\, o s\ ne vedem `n ceruri, ì spun, dar n-are timp nici s\ m\ aud\. – N-are o clip\ de r\gaz, ofteaz\ doamna Vedel. De-ai [ti c`te trebuie s\ duc\ pe umerii lui, de c`nd cu... Dup\ cum bine [tii, nu refuz\ niciodat\, [i toat\ lumea ì... C`nd se `ntoarce seara, e uneori at`t de obosit, c\ aproape nici nu `ndr\znesc s\-i vorbesc, de team\ s\ nu... Se d\ruie[te cu at`ta ardoare altora, `nc`t nu-i mai r\m`ne nimic pentru ai s\i.


196

9/3/04

12:55 AM

Page 196

ANDRÉ GIDE

{i `n timp ce-mi vorbe[te, `mi amintesc de anumite momente c`nd Vedel se `ntorcea acas\, pe vremea c`nd locuiam la pension. ~l vedeam sprijinindu-[i capul `n palme [i, dup\ o clip\ de destindere, `ncepea s\ fredoneze nu [tiu ce. ~nc\ de pe atunci `ncepusem s\ am impresia c\ poate se temea de momentele acelea de destindere mai mult dec`t ar fi dorit [i c\ nimic nu era pentru el mai penibil dec`t pu]inul timp, `n care ar fi putut s\ g`ndeasc\ `n lini[te. – Vre]i, desigur, o cea[c\ de ceai, m\ invit\ doamna Vedel, `n timp ce o servitoare aducea o tav\ `nc\rcat\. – Doamn\, nu mai e zah\r. – }i-am mai spus c\ domni[oarei Rachel trebuie s\-i ceri. Hai, repede... I-ai anun]at pe domnii? – Domnul Bernard [i domnul Boris au plecat. – Da, [i domnul Armand?... Gr\be[te-te! Apoi, f\r\ s\ mai a[tepte ca servitoarea s\ fi ie[it: – Biata fat\ a venit din Strasbourg. N-are nici o... E[ti obligat s\-i spui tot... Ei bine, ce mai a[tep]i? Servitoarea se r\suce[te ca un [arpe c\lcat pe coad\: – Jos e pedagogul, care ar vrea s\ vin\-ncoace. Spune c\ nu pleac\ p`n\ nu-i pl\tit. Tr\s\turile doamnei Vedel exprim\ o agasare tragic\: – De c`te ori trebuie s\ repet c\ nu eu m\ ocup de asemenea afaceri? Spune-i s\ se adreseze domni[oarei. Du-te... N-am nici o clip\ de lini[te. Z\u c\ nu [tiu unde-i st\ capul lui Rachel. – N-o a[tept\m la ceai? – Nu, nu vine niciodat\ la ceai... Oh! `nceputul acesta de an [colar ne d\ mult\ b\taie de cap. Pedagogii care vor s\ se angajeze cer ni[te pre]uri exorbitante sau dac\ pre]urile s`nt acceptabile nu s`nt acceptabili ei. Tata a avut de ce s\ se pl`ng\ de ultimul, dar s-a ar\tat prea slab fa]\ de el; [i-acum iat\-l c\ vine cu amenin]\ri. Ai auzit ce spunea servitoarea. To]i oamenii \[tia nu se g`ndesc dec`t la bani... {i p`n\ una alta nu [tim cum s\-i `nlocuim. Prosper crede mereu c\ e de ajuns s\ te rogi lui Dumnezeu pentru ca totul s\ se aranjeze... Servitoarea se `ntoarce cu zah\rul. – L-ai anun]at pe domnul Armand? – Da, doamn\; vine imediat. – {i Sarah? `ntreb. – Nu se `ntoarce dec`t peste dou\ zile. E la ni[te prieteni, `n Anglia; la p\rin]ii fetei pe care ai cunoscut-o la noi. Au fost foarte


197

amabili [i `mi pare bine c\ Sarah poate s\ se... Ca [i Laura. Arat\ mult mai bine. Dup\ [ederea ei `n Sud, zilele petrecute `n Elve]ia i-au prins foarte bine, iar dumneata ai fost foarte amabil c\ ai convins-o. Numai s\rmanul Armand n-a plecat din Paris `n timpul vacan]ei. – {i Rachel? – Da, e adev\rat, nici ea. A fost invitat\ `n multe locuri, dar a preferat s\ r\m`n\ la Paris. {i-apoi bunicul avea nevoie de ea. De altfel, `n via]a asta nu faci totdeauna ce vrei. Lucru pe care, din c`nd `n c`nd, s`nt obligat\ s\-l mai reamintesc copiilor. Trebuie s\ te mai g`nde[ti [i la al]ii. Crezi c\ pe mine nu m-ar fi amuzat s\ fac o plimbare la Saas-Fée? Iar pentru Prosper, crezi c\-i o pl\cere s\ c\l\toreasc\? Armand, [tii foarte bine c\ nu-mi place s\ vii aici f\r\ guler tare, ad\ug\ ea v\z`ndu-[i fiul intr`nd. – Scump\ mam\, dar chiar dumneata m-ai `nv\]at cu mult\ pio[enie s\ nu dau nici o importan]\ ]inutei mele, spuse el `ntinz`ndu-mi m`na; [i m-ai `nv\]at foarte bine, fiindc\ sp\l\toreasa nu vine dec`t mar]i, iar gulerele care le mai am s`nt rupte. ~mi aminteam de ce-mi spusese Olivier despre prietenul s\u [i mi s-a p\rut c\, `ntr-adev\r, o expresie de ad`nc\ `ngrijorare se ascundea `n spatele ironiei sale r\ut\cioase. Fa]a lui Armand se mai ascu]ise; avea nasul sub]ire [i coroiat, buze sub]iri [i f\r\ culoare. Continu\: – L-ai `ncuno[tiin]at pe nobilul dumitale musafir c\ la trupa noastr\ obi[nuit\ am ad\ugat, pentru deschiderea sezonului de iarn\, c`teva vedete senza]ionale: fiul unui senator dreptcredincios [i t`n\rul viconte de Passavant, fratele unui autor ilustru? F\r\ s\ mai punem la socoteal\ doi recru]i pe care ì cuno[ti, dar care s`nt cu at`t mai mult demni de toate onorurile: prin]ul Boris [i marchizul de Profitendieu; plus al]i c`]iva ale c\ror titluri [i virtu]i urmeaz\ s\ fie descoperite de acum `ncolo. – Ai v\zut c\ nu s-a schimbat deloc, spuse s\rmana mam\, care z`mbea la aceste glume. Mi-era at`t de team\ c\ va `ncepe s\ vorbeasc\ de Laura, `nc`t mi-am scurtat vizita [i am cobor`t c`t mai repede cu putin]\ la Rachel. ~[i suflecase m`necile bluzei, ca s\ ajute la aranjatul s\lii de studiu; dar [i le-a l\sat gr\bit\ `n jos c`nd a v\zut c\ m\ apropii: – Mi-e nespu s de penib il c\ am apel at la dumneata, `ncepu ea, duc`ndu-m\ `ntr-o sal\ al\turat\, care era folosit\ pentru lec]ii particulare. A[ fi vrut s\ m\ adresez lui Douviers, care chiar m-a


198

9/3/04

12:55 AM

Page 198

ANDRÉ GIDE

rugat; dar de c`nd am v\zut-o pe Laura mi-am dat seama c\ nu pot... Era foarte palid\ [i, `n timp ce rostea aceste ultime cuvinte, b\rbia [i buzele i se mi[cau `ntr-un tremur convulsiv care o `mpiedic\ s\ mai vorbeasc\ vreo c`teva clipe. De team\ s\ nu se simt\ st`njenit\, mi-am `ntors privirile `n alt\ parte. St\tea sprijinit\ de u[a pe care o `nchisese. Am vrut s\-i iau m`na, dar [i-o smulse dintre palmele mele. Continu\ apoi, cu o voce g`tuit\ parc\ de un imens efort: – Ai putea s\-mi `mprumu]i zece mii de franci? Noul an [colar se anun]\ bun, [i a[ putea s\ ]i-i restitui foarte cur`nd. – C`nd ai nevoie de ei? Nu r\spunse. – N-am la mine dec`t cu ceva mai mult de o mie de franci, am reluat eu. Mìne diminea]\ a[ completa suma... Dac\ e nevoie, chiar `n seara asta. – Nu, e bine [i mìne. Dar dac\ ai putea, f\r\ s\ te lipse[ti dumneata, s\-mi la[i o mie de franci chiar acum... Am scos portofelul [i i-am dat bancnotele. – N-ai vrea o mie patru sute de franci? ~[i l\s\ privirea `n jos [i f\cu un «da» at`t de slab, `nc`t abia l-am auzit, apoi se `ndrept\ cl\tin`ndu-se spre o banc\ de [colar, `n care se a[ez\ cu toat\ greutatea [i, cu coatele proptite de pupitru, r\mase c`teva clipe cu fa]a ascuns\ `n palme. Credeam c\ pl`nge, dar c`nd i-am pus m`na pe um\r, [i-a ridicat fruntea [i am v\zut c\ `n ochi nu avea nici urm\ de lacrimi. – Rachel, i-am spus, s\ nu te sim]i ru[inat\ c\ mi-ai cerut! S`nt bucuros c\ te pot ajuta. M\ privi cu gravitate: – Mi-e penibil numai c\ trebuie s\ te rog s\ nu spui nimic nici bunicului, nici mamei. De c`nd mi-au `ncredin]at contabilitatea pensionului, ì las s\ cread\ c\... `n sf`r[it, nu [tiu care e situa]ia. Te conjur s\ nu le spui nimic! Bunicul e b\tr`n, iar mama `[i d\ toat\ osteneala. – Rachel, nu ea `[i d\ toat\ osteneala... Ci dumneata. – {i-a dat [i ea mult\ osteneal\. Acum e obosit\. E r`ndul meu. Nici n-am altceva de f\cut. Rostea c`t se poate de firesc aceste cuvinte simple. Nu sim]eam `n resemnarea ei nici o umbr\ de am\r\ciune, ci dimpotriv\, un fel de senin\tate.


199

– S\ [ tii `ns\ c\ n-ai nici un motiv s\ crezi c\ lucrurile merg prost. E vorba pur [i simplu de un moment dificil, fiindc\ anumi]i creditori se arat\ ner\bd\tori. – Am auzit adineauri c\ servitoarea vorbea de un pedagog care `[i cerea salariul. – Da; i-a f\cut bunicului o scen\ foarte penibil\, pe care n-am reu[it s-o `mpiedic. E un om brutal [i vulgar. Trebuie s\ m\ duc s\-l pl\tesc. – Ai vrea s\ m\ duc eu `n locul dumitale? {ov\i o clip\, for]`ndu-se zadarnic s\ z`mbeasc\: – Mul]umesc, dar nu; mai bine m\ duc eu. Dar dac\ vrei, vino `mpreun\ cu mine! F\r\ `ndoial\ c\, dac\ te vede, nu va `ndr\zni s\ zic\ nimic. Curtea pensionului era cu c`teva trepte mai ridicat\ dec`t gr\dina situat\ `n prelungirea ei, iar de balustrada care le desp\r]ea pedagogul st\tea proptit cu spatele. Purta o enorm\ p\l\rie de fetru [i fuma pip\. ~n timp ce Rachel parlamenta cu el, Armand se apropie de mine. – Rachel te-a tapat, spuse el cu cinism. Ai picat la ]anc ca s-o sco]i dintr-o belea foarte ur`t\. Porcu’ de frate-meu, Alexandre, iar s-a `ndatorat p`n\ `n g`t, acolo, `n colonii, unde e. {i ea nu vrea ca p\rin]ii s\ [tie. ~nc\ mai de mult [i-a dat jum\tate din dot\ ca s\ rotunjeasc\ zestrea Laurei; dar de data asta s-a dus [i ultima r\m\[i]\. Pun pariu c\ nu ]i-a spus nimic. Modestia ei m\ exaspereaz\. Asta e una dintre cele mai sinistre glume din lume: c\ de fiecare dat\ c`nd unul se sacrific\ pentru al]ii, po]i fi sigur c\ valoreaz\ mai mult dec`t ei... C`nd te g`nde[ti la tot ce-a f\cut pentru Laura! {i putoarea ce frumos a r\spl\tit-o!... – Armand, am strigat indignat, n-ai dreptul s\-]i judeci sora! Dar el relu\ cu o voce sacadat\ [i [uier\toare: – Ba tocmai, pentru c\ nu s`nt mai bun dec`t ea am voie s-o judec. S`nt expert `n materie. Biata Rachel nu ne judec\. Ea nu judec\ niciodat\, pe nimeni. ~n schimb, cealalt\, p utoarea... Nici nu-i nevoie s\ spun ce cred despre ea... Dumneata ai acoperit [i ai protejat toat\ afacerea! {i dumneata [tiai... Bunicul nu vede dec`t partea frumoas\. Mama se str\duie[te s\ nu `n]eleag\ nimic. Iar tata se las\ `n seama Domnului; e mult mai comod. C`nd se ive[te vreo `ncurc\tur\, `ncepe s\ se roage [i-o las\ pe Rachel s\ se descurce cu toate. Singura lui dorin]\ este s\ nu se v`re `n nimic. Alearg\ peste tot, se zbate pentru al]ii [i rar d\ pe-acas\. Eu `n]eleg foarte bine c\ aici se sufoc\; pentru c\ [i eu simt c\-mi vine s\-mi iau c`mpii.


200

9/3/04

12:55 AM

Page 200

ANDRÉ GIDE


Caut\ [i el s\ mai uite. ~n timp ce mama face versuri. Z\u c\ nu glumesc; pentru c\ versuri fac [i eu. Eu `ns\ [tiu c\ nu s`nt dec`t un netrebnic; [i nici n-am `ncercat s\ par altceva. Zi [i dumneata dac\ nu e dezgust\tor: bunicul face pe «caritabilul» cu La Pérouse fiindc\ are nevoie de un pedagog... {i dintr-odat\: – Ce-i tot spune \la sor\-mii? Dac\ n-o salut\ c`nd pleac\, o s\-i ard una peste bot... O porni spre fostul pedagog [i am avut impresia c\ o s\-l ia la b\taie. Dar cel\lalt, v\z`ndu-l c\ se apropie, `[i scoase p\l\ria, `ntr-un gest emfatic [i ironic, apoi se cufund\ sub bolta de verdea]\. ~n aceea[i clip\, poarta se deschise [i intr\ pastorul. Era `mbr\cat `n redingot\, pantaloni-burlan [i pe mìni avea m\nu[i negre, de parc\ venea de la un botez sau de la o `nmorm`ntare. Schimb\ cu fostul pedagog un salut ceremonios. Rachel [i Armand se apropiar\ de el. Iar c`nd ajunse l`ng\ mine: – Totul s-a rezolvat, ì spuse Rachel tat\lui ei. Acesta `[i l\s\ capul `n jos: – Vezi c\ e a[a precum ]i-am spus, copila mea; Dumnezeu nu-i p\r\se[te niciodat\ pe cei care se las\ `n seama lui. Apoi, `ntinz`ndu-mi m`na: – V\d c\ e[ti pe picior de plecare... Oricum, o s\ ne mai vedem zilele astea, nu-i a[a?“

III Jurnalul lui Édouard (Urmare) „29 septembrie Vizit\ la La Pérouse. Servitoarea nu prea voia s\ m\ lase s\ intru. «Domnul nu vrea s\ vad\ pe nimeni». Am tot insistat p`n\ c`nd m-a poftit `n salon. Obloanele erau `nchise; cu mare greutate am deslu[it `n penumbr\ silueta b\tr`nului meu profesor, care st\tea cufundat `ntr-un fotoliu. Nu s-a ridicat. F\r\ s\ m\ priveasc\, mi-a `ntins o m`n\ moale pe care o l\s\ s\ cad\ f\r\ vlag\ dup\ ce i-o str`nsesem. M-am a[ezat al\turi de el, `n a[a fel `nc`t nu-i vedeam dec`t profilul. Tr\s\turile-i erau aspre [i `ncremenite. Din c`nd `n c`nd buzele i se mi[cau, dar nu spunea nimic. ~ncepeam s\ cred c\ nici nu

201

m\ recunoa[te. Pendula sun\ de patru ori; atunci, pus parc\ `n mi[care de un mecanism de ceasornic, [i-a `ntors `ncet capul spre mine [i, cu o voce solemn\, puternic\, dar aton\ [i parc\ de dincolo de morm`nt: – De ce ai intrat? I-am poruncit servitoarei s\-i spun\ oricui ar veni c\ domnul de La Pérouse a murit. Eram nepl\cut impresionat nu at`t de aceste vorbe, c`t de tonul lor; un ton emfatic [i foarte artificial, neobi[nuit pentru mine, deoarece fostul meu profesor `mi vorbea foarte firesc [i deschis. – Fata n-a vrut s\ mint\, i-am r\spuns eu, `n cele din urm\. S\ n-o mustra]i c\ mi-a deschis. S`nt foarte bucuros c\ v\ v\d. El repet\ proste[te: «Domnul de La Pérouse a murit». Apoi r\mase iar\[i mut. ~ntr-o clip\ de enervare m-am ridicat, gata s\ plec, g`ndindu-m\ c\ voi c\uta alt\dat\ s\ descop\r cauza acestei triste comedii. Dar `n clipa aceea intr\ servitoarea, aduc`nd o cea[c\ de cacao aburind\: – Ar fi bine s\ se mai for]eze [i domnul, pentru c\ ast\zi n-a m`ncat nimic. La Pérouse avu o tres\rire de ner\bdare, ca un actor c\ruia un coleg mai st`ngaci i-ar fi stricat un efect: – Mai t`rziu, dup\ ce va pleca acest domn. Dar servitoarea nici nu `nchise bine u[a: – Prietene, fii bun [i adu-mi un pahar cu ap\! Doar un pahar cu ap\. Mor de sete. ~n sufragerie am g\sit o caraf\ [i un pahar. {i-a umplut paharul, l-a golit dintr-o sorbitur\ [i [i-a [ters buzele cu m`neca vechiului s\u veston de alpaca. – Ave]i cumva temperatur\? l-am `ntrebat. Cuvintele mele `l readuser\ `n pielea personajului de mai adineauri: – Domnul de La Pérouse nu are temperatur\. Nu mai are nimic. De miercuri sear\, domnul de La Pérouse nu mai tr\ie[te. M\ `ntrebam dac\ n-ar fi mai bine s\ intru [i eu `n joc: – Nu-i a[a c\ tocmai miercuri micu]ul Boris a fost aici? ~[i `ntoarse capul spre mine; la auzul numelui lui Boris, un z`mbet, umbra z`mbetului de alt\dat\, ì lumin\ fa]a [i accept\, `n sf`r[it, s\ renun]e la pref\c\torie: – Prietene, dumitale pot s\-]i spun: miercurea aceea a fost ultima zi ce mi-a mai r\mas. Apoi relu\ cu o voce mai sc\zut\: Era tocmai ultima zi pe care mi-o mai d\dusem, `nainte... de a-mi sf`r[i via]a.


202

9/3/04

12:55 AM

Page 202

ANDRÉ GIDE

Eram extrem de `ndurerat auzindu-l pe La Pérouse rostind din nou acele vorbe sinistre. Mi-am dat seama c\ nu luasem prea `n serios ce-mi spusese el mai demult, deoarece chiar uitasem; [i din pricina asta `mi f\ceam nenum\rate repro[uri. Acum `mi aminteam de toate, dar eram surprins, fiindc\ el `mi vorbise de o scaden]\ mai `ndep\rtat\ [i, cum i-am adus aminte de acest lucru, mi-a m\rturisit pe un ton care devenise natural [i chiar cu o nuan]\ de ironie, c\ m-a informat gre[it `n leg\tur\ cu data hot\r`t\ [i c\ a mai apropiat sorocul, de team\ ca nu cumva s\ `ncerc eu s\-l opresc sau s\-mi gr\besc din pricina asta `ntoarcerea, dar c\ a `ngenuncheat mai multe seri la r`nd, rug`ndu-se lui Dumnezeu s\-l vad\ pe Boris `nainte de a muri. – Ba chiar m-am `n]eles cu El, ad\ug\ La Pérouse, c\ `n caz de nevoie `mi voi am`na cu c`teva zile plecarea... fiindc\ mi-ai promis s\ mi-l aduci; `]i mai aminte[ti? I-am luat m`na; era foarte `nghe]at\ [i i-am `nc\lzit-o `ntr-ale mele. El continu\ cu o voce monoton\: – Ei, [i-atunci c`nd am v\zut c\ te `ntorci `nainte de-a se fi sf`r[it vacan]a [i c\ puteam s\-mi v\d nepotul f\r\ s\-mi am`n plecarea, am crezut... mi s-a p\rut c\ Dumnezeu ]ine seam\ de rug\ciunea mea. Am crezut c\-mi d\ `ncuviin]area. Da, a[a am crezut. N-am `n]eles imediat c\ `[i bate joc de mine, ca de obicei. ~[i retrase m`na dintre palmele mele [i, cu o voce mai `nsufle]it\: – Am hot\r`t, a[adar, ca miercuri seara s-o termin; miercuri, c`nd mi l-ai adus aici pe Boris. Trebuie s\-]i spun c\ atunci c`nd l-am v\zut n-am sim]it `ntreaga bucurie la care m\ a[teptam. Fire[te, nu aveam dreptul s\ n\d\jduiesc c\ micu]ul acela va fi fericit s\ m\ vad\. Maic\-sa nu i-a vorbit niciodat\ de mine. Se opri; buzele ì tremurau [i am crezut c\ va `ncepe s\ pl`ng\. – Boris nu vrea dec`t s\ [tie c\ `l iubi]i, dar l\sa]i-i [i lui timp s\ v\ cunoasc\, am riscat eu. – Dup\ ce micu]ul a plecat, relu\ La Pérouse f\r\ s\ m\ aud\, [i c`nd s-a f\cut sear\ [i am r\mas iar\[i singur (fiindc\ [tii c\ doamna La Pérouse nu mai este aici), mi-am zis: «Haide! A sosit momentul». Trebuie s\ [tii c\ fratele meu, cel pe care l-am pierdut, mi-a l\sat o pereche de pistoale ce le ]in tot timpul la `ndem`n\, `ntr-o cutie, la c\p\tìul patului. Am luat deci cutia. M-am a[ezat `ntr-un fotoliu; aici, a[a cum [ed `n clipa asta. Am `nc\rcat unul din pistoale...


203

S-a `ntors spre mine [i, repezit, brutal, repet\ de parc\ eu m-a[ fi `ndoit de spusele sale: – Da, l-am `nc\rcat. Po]i s\-l vezi; mai e [i acum `nc\rcat. {i ce s-a petrecut? Nici acum nu pot `n]elege. Mi-am dus pistolul la frunte. L-am ]inut mult\ vreme ap\sat pe t`mpl\. {i n-am tras. N-am putut... ~n ultima clip\, e ru[inos ceea ce spun... N-am avut curajul s\ trag. ~ncepuse s\ se `nsufle]easc\ pe m\sur\ ce vorbea. Privirea ì devenise mai vioaie, iar s`ngele ì `mbujora pu]in obrajii. M\ privea plec`ndu-[i capul: – Cum explici una ca asta? Un lucru pe care `l hot\r`sem [i la care de luni de zile m\ tot g`ndeam... Poate c\ tocmai din pricina asta. Poate c\ g`ndindu-m\ mi-am epuizat dinainte tot curajul... – A[a cum `nainte de venirea lui Boris a]i epuizat toat\ bucuria de a-l vedea, am spus eu. Dar el continu\: – Am r\mas mult\ vreme cu pistolul la t`mpl\. Eram cu degetul pe tr\gaci. Chiar ap\sam pu]in; dar nu destul de puternic. ~mi spuneam: «Peste o clip\ voi ap\sa mai tare [i glon]ul va porni». Sim]eam r\ceala metalului [i `mi spuneam: «Peste o clip\ n-o s\ mai simt nimic. Dar `nainte o s\ aud un zgomot `ngrozitor...» D\-]i seama, at`t de aproape de ureche!... {i asta mai cu seam\ m-a re]inut: frica de zgomot... Ceea ce e absurd; c\ci din moment ce mori... Da! dar dup\ mine moartea e un fel de somn, iar o detun\tur\ nu te adoarme, dimpotriv\, te treze[te... Da, f\r\ `ndoial\ c\ de asta-mi era fric\. Mi-era team\ c\, `n loc s\ adorm, o s\ m\ trezesc brusc. Mi s-a p\rut c\ se mai potole[te sau c\ se reculege [i, vreme de c`teva clipe, buzele iar\[i i se mi[car\ `n gol. – Toate astea nu mi le-am spus dec`t mai pe urm\, relu\ el. Adev\rul e c\ nu m-am omor`t fiindc\ nu eram liber. Acum spun: mi-a fost fric\; dar nu asta era cauza. Ceva total str\in de voin]a mea [i mai puternic dec`t voin]a m\ re]inea... Ca [i cum Dumn ezeu nu voia s\ m\ lase s\ plec. ~nchipuie-]i o marionet\ care ar vrea s\ ias\ din scen\ `nainte de sf`r[itul piesei... Opre[te-te, mai am nevoie de tine pentru final. Ehe! crezi c\ po]i pleca oric`nd ]i se n\zare!... Am `n]eles c\ ceea ce numim noi voin]a noastr\ s`nt sforile care mi[c\ marioneta [i pe care le trage Dumnezeu. ~n]elegi ce vreau s\ spun? Stai s\-]i explic! De pild\: acum `mi zic: «O s\ ridic bra]ul drept»; [i `l ridic (ceea ce `ntradev\r [i f\cu). Numai c\ sfoara era deja tras\, ca s\ m\ fac\ s\ g`ndesc [i s\ spun: «Vreau s\ ridic bra]ul drept»... {i dovada c\ nu s`nt liber este c\, dac\ ar fi trebuit s\ ridic cel\lalt bra], a[ fi zis: «O s\ ridic bra]ul


204

9/3/04

12:55 AM

Page 204

ANDRÉ GIDE

st`ng»... Nu, v\d c\ nu m\ `n]elegi. Nu e[ti liber s\ m\ `n]elegi... Oh! acum `mi dau foarte bine seama c\ Dumnezeu se distreaz\. Se distreaz\ l\s`ndu-ne s\ credem c\ ceea ce vrea El s\ facem noi facem din propria voin]\. |sta e jocul lui m`r[av... Crezi c\ am `nnebunit? Apropo: `nchipuie-]i c\ doamna La Pérouse... {tii c\ acum e `ntr-un azil de b\tr`ni... Ei bine, e convins\, dac\ `]i po]i imagina una ca asta, c\ e `ntr-un azil de nebuni [i c\ eu am cerut s\ fie internat\ ca s\ scap de ea, l\s`nd s\ se cread\ c\ ar fi nebun\... Trebuie s\ recuno[ti c\ situa]ia e foarte ciudat\: oricare trec\tor cu care te `ncruci[ezi pe strad\ te `n]elege mai bine dec`t cea c\reia i-ai d\ruit `ntreaga ta via]\... La `nceput, m\ duceam zilnic s-o v\d. Dar de `ndat\ ce m\ z\rea: «Ah! iat\-te! Iar ai venit s\ m\ spionezi»... A trebuit s\ renun] la aceste vizite care nu f\ceau dec`t s-o irite. {i cum ai vrea s\ te mai legi de via]\, din moment ce nu mai po]i face bine nim\nui? Vocea ì fu g`tuit\ de hohote de pl`ns. ~[i l\s\ capul `n jos [i am avut impresia c\ o s\ recad\ `n starea de indiferen]\ de la `nceput. Dar, cu o subit\ `nfl\c\rare: – {tii ce a f\cu t `nainte de a pleca? Mi-a for ]at sertaru l [i a ars toate scrisorile pe care le aveam de la frate-meu. Totdeauna a fost geloas\ pe fratele meu; mai cu seam\ dup\ ce a murit. Ce scene `mi f\cea c`nd m\ surprindea noaptea citind scrisorile acelea. Striga: «Ai face mai bine s\ te culci! ~]i obose[ti ochii». Ai fi zis c\ e plin\ de aten]ii fa]\ de mine; dar nu era vorba dec`t de gelozie. Nu voia s\ m\ lase singur cu el. – Pentru c\ v\ iubea. Nu exist\ gelozie f\r\ dragoste. – Ei bine, va trebui s\ fii de acord cu mine c\ e foarte trist lucru iubirea care, `n loc s\-]i fac\ via]a fericit\, devine o calamitate... F\r\ `ndoial\ c\ tot a[a ne iube[te [i Dumnezeu. Tot vorbind, `[i rec\p\tase vlaga [i, dintr-odat\: – Mi-e foame, spuse. C`nd vreau [i eu s\ m\n`nc, servitoarea asta `mi aduce totdeauna o can\ de cacao. Probabil c\ doamna La Pérouse i-o fi spus c\ nu m\n`nc altceva. Fii at`t de amabil [i du-te la buc\t\rie... din culoar a doua u[\ pe dreapta... s\ vezi dac\ nu exist\ cumva ni[te ou\. Parc\ mi-a spus c\ are. – Vre]i s\ v\ fac\ un ochi? – Cred c\ a[ putea m`nca dou\. Vrei s\-i spui dumneata? Pe mine nu m\ ascult\. – Drag\ prietene, i-am spus revenind, ochiurile vor fi gata `ntr-o clip\. {i dac\ `mi `ng\dui]i, a[ r\m`ne cu dumneavoastr\ `n timp ce m`nca]i; `ntr-adev\r, mi-ar face mult\ pl\cere. Mai adineauri am fost foarte `ndurerat c`nd v-am auzit spun`nd c\ nu mai pute]i face bine


205

nim\nui. De parc\ a]i fi uitat de nepotul dumneavoastr\. Prietenul dumneavoastr\, domnul Azaïs, v\ propune s\ locui]i `mpreun\ cu el, la pension. M-a `ns\rcinat s\ v\ spun. Consider\ c\ acum, c`nd doamna La Perouse nu mai este aici, nimic nu v-ar mai putea re]ine. M\ a[teptam la o oarecare `mpotrivire, dar aproape c\ nici nu a `ntrebat de condi]iile noii sale existen]e. – De[i nu m-am omor`t, s`nt totu[i un om mort. Aici sau acolo, nu mai conteaz\, spuse el. Po]i s\ m\ duci c`nd vrei. Am convenit c\ voi veni s\-l iau poimìne; c\ p`n\ atunci ì voi pune la dispozi]ie dou\ cufere pentru `mbr\c\mintea de care ar fi socotit c\ are nevoie [i pentru orice alte lucruri pe care ]inea neap\rat s\ le ia cu el. – De altminteri, am ad\ugat eu, v\ ve]i p\stra `n continuare apartamentul, p`n\ la expirarea contractului, a[a c\ oric`nd pute]i veni s\ v\ lua]i [i alte lucruri de care a]i avea nevoie. – ~]i dai prea mult\ osteneal\ pentru mine, repeta el; e[ti foarte bun. A[ fi vrut s\-mi dea pistoalele de care, ziceam eu, nu mai are nevoie; dar n-a acceptat s\ mi le `ncredin]eze: – N-ai nici un motiv s\ te temi. {tiu c\ ce n-am f\cut `n ziua aceea n-o s\ mai pot face niciodat\. Dar ele s`nt singura amintire ce mi-a r\mas de la fratele meu, [i simt nevoia s\-mi aminteasc\, totodat\, c\ nu s`nt deloc o juc\rie `n mìnile lui Dumnezeu.“

IV Era foarte cald `n ziua aceea. Prin ferestrele deschise ale pensionului Vedel, se vedeau coroanele arborilor din gr\din\, peste care plutea o imens\ cantitate de var\ r\mas\ disponibil\. Aceast\ prim\ zi de [coal\ ì oferea b\tr`nului Azaïs prilejul unui discurs. St\tea `n picioare, l`ng\ catedr\, `n fa]a elevilor, a[a cum cerea regula. La catedr\ [edea b\tr`nul La Perouse. C`nd au intrat elevii, b\tr`nul s-a ridicat, dar cu un gest amical Azaïs l-a invitat s\ se a[eze. Privirea lui nelini[tit\ se opri la `nceput asupra lui Boris, [i aceast\ privire `l st`njenea pe Boris, cu at`t mai mult cu c`t Azaïs, `n discursul s\u, g\si de cuviin]\ s\ fac\ o aluzie la `nrudirea acestuia cu unul dintre ei. ~n acela[i timp, La Pérouse c\uta cu ostenta]ie s\ evite privirea lui Boris; indiferen]\, r\ceal\, g`ndea el.


206

9/3/04

12:55 AM

Page 206

ANDRÉ GIDE

– Oh! g`ndea Boris, s\ m\ mai lase `n pace! Nu vreau vreau s\ m\ fac „remarcat!“ Camarazii Camarazii lui `l `nsp\im`ntau. C`nd a plecat de la liceu, a trebuit s\ mearg\ al\turi de ei, iar pe drumul de la liceu p`n\ la „cu[c\“ ascultase sporov\iala lor; ar fi vrut s\ se amestece [i el `n discu]ie, dintr-o mare nevoie de simpatie, dar firea sa prea delicat\ `l `mpiedicase; cuvintele i se opreau pe buze; era furios pe st`njeneala sa, se for]a s\ [i-o ascund\, se for]a chiar s\ r`d\ ca s\ previn\ batjocurile, dar zadarnic; `n compara]ie cu to]i ceilal]i p\rea o feti]\, `[i d\dea seama de acest lucru [i de aceea era foarte am\r`t. Aproape imediat se [i formaser\ grupuri. S-a f\cut remarcat un anume Léon Ghéridanisol, care se [i impusese `n ochii celorlal]i. Era mai mare dec`t ei [i, de altminteri, era `ntr-o clas\ superioar\; avea pielea m\slinie, p\rul [i ochii negri, nu era nici prea `nalt [i nici prea puternic, dar avea ceea ce se nume[te tupeu. Un tupeu nemaipomenit, `ntr-adev\r. Chiar [i micul Georges Molinier recuno[tea c\ Ghéridanisol `l l\sase „cu gura c\scat\“; „[i m\-n]elegi, ca s\ m\ lase pe mine cineva cu gura c\scat\, trebuie s\ fie dat dracului!“ Nu-l v\zuse el, cu propriii ochi, chiar `n diminea]a aceea, apropiindu-se de o t`n\r\ femeie cu un copil `n bra]e: – Este al dumneavoastr\ copila[ul, doamn\? (cuvintele fiind `nso]ite de un salut reveren]ios). E al naibii de ur`t pruncu’ dumneavoastr\. Dar fi]i lini[tit\: nu mai are multe zile de tr\it. Georges [i-acum `nc\ se strica de r`s. – Z\u, vorbe[ti serios? zicea Philippe Adamanti, prietenul lui, c\ruia Georges ì povestise `nt`mplarea. Vorbele acelea insolente erau o `nc`ntare pentru ei, nici nu-[i puteau imagina ceva mai spiritual. O plac\ veche `ns\, pe care Léon o auzise de la v\rul s\u, Strouvilhou; dar Georges nu avea de unde s\ [tie. La pension, Molinier [i Adamanti se aranjaser\ s\ se a[eze `n aceea[i banc\ cu Ghéridanisol, a cincea, pentru a nu fi chiar sub nasul monitorului. Molinier `l avea la st`nga pe Adamanti; la dreapta pe Ghéridanisol, zis Ghéri; la cap\tul b\ncii se a[ezase Boris. ~n spatele acestuia, [edea Passavant. Gontran de Passavant a dus o via]\ trist\ dup\ moartea tat\lui s\u; [i nici `nainte nu tr\ise o existen]\ existen]\ prea vesel\. vesel\. A `n]eles de mult\ vreme c\ din partea fratelui s\u nu trebuia s\ se a[tepte nici m\car la o umbr\ de simpatie, la nici un sprijin. {i-a petrecut vacan]a `n Bretania, unde fusese luat de b\tr`na servitoare, credincioasa Séraphine, `n familia acesteia. ~[i pune la `ncercare toate


207

calit\]ile, munce[te. E `mboldit de dorin]a secret\ de a-i dovedi fratelui s\u c\ valoreaz\ valoreaz\ mai mult dec`t el. A intrat la pension din propria voin]\ [i alegere; [i, de asemenea, din dorin]a de a nu locui la fratele s\u, `n fastuoasa cas\ din strada Babylone, care-i r\scolea cele mai triste amintiri. Séraphine, care nu vrea s\-l p\r\seasc\, [i-a g\sit o locuin]\ la Paris; `[i poate `ng\dui acest lucru datorit\ micii rente pe care cei doi fii ai defunctului conte i-o pl\tesc, `n virtutea unei clauze a testamentului. ~n locuin]a aceea are [i Gontran o camer\, de care se folose[te `n zilele c`nd poate ie[i din pension; pension; [i-a `mpodobit-o dup\ gustul gustul lui. Ia masa de dou\ ori pe s\pt\m`n\ cu Séraphine; aceasta aceasta `l `ngrije[te [i vegheaz\ s\ nu duc\ lips\ de nimic. C`nd e cu ea, Gontran p\l\vr\ge[te `n largul lui, de[i nu-i poate spune tot ce are pe inim\. La pension nu prea intr\ `n vorb\ cu ceilal]i; le ascult\ distrat glumele [i se joac\ foarte rar cu ei. De aceea jocurilor care nu se desf\[oar\ `n aer liber le prefer\ lectura. ~i place sportul; toate sporturile; dar de preferin]\ cele ce se pot practica de unul singur; mai este [i m`ndru [i nu `ntre]ine rela]ii cu toat\ lumea. Duminicile, dup\ anotimp, patineaz\, `noat\, face canotaj sau pleac\ `n lungi excursii la ]ar\. Are aversiuni pe care nu `ncearc\ s\ le `nving\; nu pentru c\ nu ar vrea s\-[i l\rgeasc\ spiritul, ci mai ales fiindc\ dore[te s\ [i-l c\leasc\. Poate c\ nu e chiar at`t de simplu cum se crede, cum caut\ s\ fie; l-am v\zut la c\p\tìul tat\lui s\u mort; dar nu-i plac misterele [i, de `ndat\ ce nu s`nt pe m\sura `nchipuirii lui, e dezgustat de el `nsu[i. E `n fruntea clasei nu pentru c\ `nva]\ cu u[urin]\, ci pentru c\ e s`rguincios. Boris ar g\si `n el un protector, dac\ ar [ti s\-l descopere; dar e atras de vecinul lui, Georges. ~n ceea ce-l prive[te pe Georges, n-are ochi dec`t pentru Ghéri, care n-are ochi pentru nimeni. Georges avea s\-i comunice lui Philippe Adamanti nout\]i importante, dar socotea c\ e mai prudent s\ nu-i scrie. Ajung`nd `n fa]a por]ii liceului, `n aceast\ prim\ zi de [coal\, cu un sfert de ceas `nainte de `nceperea orelor, l-a a[teptat zadarnic. {i tocmai `n timp ce mergea `n sus [i-n jos prin fa]a por]ii, l-a auzit pe Léon Ghéridanisol apostrof`nd-o at`t de spiritual pe t`n\ra femeie; dup\ care cei doi derbedei au intrat `n vorb\, ca s\ descopere, spre marea bucurie a lui Georges, c\ vor fi colegi de pension. La ie[irea din liceu, Georges [i Phiphi reu[iser\, `n sf`r[it, s\ se `nt`lneasc\. ~ndrept`ndu-se spre pensionul Azaïs, `mpreun\ cu to]i


208

9/3/04

12:55 AM

Page 208

ANDRÉ GIDE

ceilal]i camarazi, dar ceva mai la distan]\ de ei, `n a[a fel `nc`t s\ poat\ vorbi nestingheri]i: – Ai fac e bin e s\ asc unz i ast a, `nc epu se Geor ges , ar\ t`n d cu degetul rozeta galben\ pe care Phiphi continua s-o poarte la butonier\. – De ce? `ntrebase Philippe, care observ\ c\ Georges [i-o scosese pe a sa. – Pentru c\ ri[ti s\ pun\ laba laba pe tine. Voiam s\-]i spun `nainte de ore, pui[orule; trebuia s\ vii [i tu mai devreme. Te-am a[teptat `n fa]a por]ii, ca s\ te avertizez. – Dar nu [tiam, spusese Phiphi. – Nu [tiam. Nu [tiam, reluase Georges imit`ndu-l. Trebuia s\ te g`nde[ti [i tu c\ poate am s\-]i spun ceva, din moment ce n-am putut veni s\ te `nt`lnesc la Houlgate. Permanenta grij\ a acestor doi copii era ca unul s\ par\ c\ e mai de[tept dec`t cel\lalt. Datorit\ averii [i situa]iei tat\lui s\u, Phiphi are anumite avantaje; dar Georges `l dep\[e[te cu mult prin `ndr\zneal\ [i cinism. Phiphi trebuie s\ fac\ eforturi, ca s\ nu r\m`n\ `n urm\. Nu e un b\iat r\u; dar e moale. – Ei hai, d\-i drumul, spusese el. Léon Ghéridanisol, care se apropiase de ei, ì asculta. Lui Georges nu-i displ\cea s\ fie auzi]i de el; e drept c\ [i cel\lalt `l epatase mai adineauri, dar Georges p\strase `n rezerv\ ceva prin care s\-l epateze la r`ndul s\u; ì spuse deci lui Phiphi pe un ton foarte natural: – Au b\gat-o la zdup pe micu]a Praline. – Praline! strigase Phiphi, pe care nep\sarea lui Georges `l `nsp\im`nta. {i cum Léon p\rea interesat de subiect, Phiphi `l `ntreb\ pe Georges: – I se poate spune? – D\-i drumul! f\cu Georges, ridic`nd din umeri. {i-atunci Phiphi, c\tre Ghéri, ar\t`ndu-l pe Georges: – E gagica lui. Apoi lui Georges: – De unde [tii? – Am `nt`lnit-o pe Germaine [i ea mi-a spus. {i i-a povestit lui Phiphi cum, trec`nd prin Paris cu dou\sprezece zile `n urm\, voind s\ viziteze un anume apartament pe care procurorul Molinier `l desemnase mai `nainte ca „teatrul acelor orgii“, a g\sit u[a `ncuiat\; c\ r\t\cind prin cartier o `nt`lnise, pu]in dup\


209

aceea, pe Germaine, gagica lui Phiphi, care l-a informat: la `nceputul vacan]ei, poli]ia a f\cut o descindere. Aceste femei [i ace[ti copii ignorau `ns\ faptul c\ Profitendieu avusese mare grij\ s\ a[tepte, pentru a `ntreprinde aceast\ opera]ie, o dat\ la care delincven]ii minori s\ fie pleca]i, ca s\ nu fie prin[i `n timpul descinderii [i pentru a-i scuti pe p\rin]ii lor de scandal. – Ia auzi, b\tr`ne... repeta Phiphi f\r\ comentarii. Ia auzi, b\tr`ne!... socotind c\ Georges [i el au avut norocul s\ scape de bucluc. – Te ia cu tremurici, ai? spunea Georges r`njind. C\ era [i el `nsp\im`ntat socotea c\ e total inutil s\ spun\, mai cu seam\ fa]\ de Ghéridanisol. Dup\ acest dialog, pu[tii ar putea fi considera]i mai deprava]i dec`t s`nt `n realitate. Eu s`nt sigur c\ vorbeau astfel numai ca s\-[i dea aere. ~n cazul lor e vorba [i de fanfaronad\. Dar n-are importan]\: Ghéridanisol ì ascult\; ì ascult\ [i ì trage de limb\. Vorbele lor `l vor amuza foarte mult pe v\rul s\u, Strouvilhou, c`nd i le va relata disear\. ~n aceea[i sear\ Bernard s-a `nt`lnit cu Édouard. – Cum a fost deschiderea anului [colar? – A mers destul de bine. {i cum dup\ aceea t\cu: – Domnule Bernard, dac\ nu e[ti dispus s\ vor be[ti din proprie ini]iativ\, nu conta pe `ndemnurile mele. Nu pot suferi interogatoriile. Dar permite-mi s\-]i aduc aminte c\ dumneata singur ]i-ai oferit serviciile, iar eu am dreptul s\ sper c\-mi vei povesti ceva... – Ce a]i vrea s\ [ti]i? relu\ Bernard destul de plictisit. C\ mo[ Azaïs a rostit un discurs solemn `n care le propunea copiilor s\ se „av`nte `ntr-un elan comun [i cu o juvenil\ ardoare...“? Am re]inut aceste cuvinte pentru c\ au revenit de trei ori. Armand pretinde c\ b\tr`nul le strecoar\ `n fiecare predic\. {edeam am`ndoi, el [ i cu mine, `n ultima banc\ din spatele clasei, contempl`nd intrarea elevilor, precum Noe urcarea animalelor `n arc\. Erau de toate felurile; rumeg\toare, pahiderme, molu[te [i alte nevertebrate. C`nd au `nceput s\ vorbeasc\ `ntre ei, patru din zece, `ncepeau cu: „Pariez c\ tu nu...“ – {i celelalte [ase? – Cu: „Ascult\-m\ pe mine...“ – Mi-e team\ c\ observa]ia este exact\. exact\. {i altceva? – Unii dintre ei mi s-a p\rut c\ au o personalitate fabricat\. – Ce `n]elegi prin asta? `ntreb\ Édouard. – M\ g`ndesc `n special la unul dintre ei, ei, a[ezat al\turi de micul Passavant, care mi s-a p\rut c\ nu-i dec`t un b\iat cuminte, pur [i


210

9/3/04

12:55 AM

Page 210

ANDRÉ GIDE


simplu. Vecinul Vecinul lui, pe care l-am observat mai mult\ vreme, am avut impresia c\ [i-a luat drept regul\ de via]\ acel ne acel ne quid nimis1 al anticilor. Nu vi se pare c\ la o asemenea v`rst\ e o absurditate? Hainele-i erau str`mte, cravata foarte str`ns\; chiar [i [ireturile pantofilor erau at`t de scurte, c\ abia se puteau lega. De[i am discutat pu]in cu el, a g\sit timp s\-mi spun\ c\ vede peste tot o mare risip\ de energie [i s\ repete ca un refren: „F\r\ eforturi inutile“. – Blestemat fie spiritul de economie, spuse Édouard. Din el se nasc `n art\ prolic[ii. – Cum adic\? – A[a, pentru c\ le e team\ s\ nu piard\ nimic. {i altceva? Nu mi-ai spus nimic de Armand. – E un tip ciudat. ciudat. La La drept vorbind, vorbind, nu-mi nu-mi place place deloc. deloc. Nu suport oamenii contraf\cu]i. Nu e prost, f\r\ `ndoial\; dar mintea lui n-are dec`t o singur\ preocupare: s\ distrug\; [i mai cu seam\ `mpotriva lui se arat\ a fi mai `nver[unat; ì este ru[ine de tot ce bun `n el, de generozitate, de noble]e, de duio[ie. Ar trebui s\ fac\ sport; s\ se aeriseasc\. Se acre[te st`nd `nchis `n cas\ c`t e ziua de lun g\. Pare s\ caute tov\r\[ia mea; eu nu i-o refuz, dar nici nu pot s\ fiu ca el. – Nu crezi cumva c\ sarcasmele [i ironia lui ascund o sensibilitate excesiv\ sau poate chiar o mare suferin]\? Olivier a[a crede. – Se poate; mi-am spus [i eu acest lucru. Dar `nc\ nu-l cunosc destul de bine. Mai trebuie s\ reflectez; o s\ v\ spun ce cred; dar mai t`rziu. Acum ierta]i-m\ dac\ v\ p\r\sesc. Peste dou\ zile am un examen; [i, de ce nu v-a[ spune... s`nt cam trist `n seara asta.

V Nu trebuie s\ lu\m `n seam\, dac\ nu gre[esc, dec`t floarea fiec\rui lucr u. FÉNELON

~ntors la Paris din ajun, Olivier se trezi foarte bine odihnit. Era cald [i cerul senin. Dup\ ce-[i f\cu du[ul, ie[i, proasp\t ras, elegant 1 „Nimic `n plus, nici un efort `n plus“ (lat.).

211

`mbr\cat, con[tient de for]a, de tinere]ea [i de frumuse]ea sa, `n timp ce Passavant mai dormea `nc\. Olivier se gr\be[te s\ ajung\ la Sorbona. ~n aceast\ diminea]\, Bernard trebuie s\ dea scrisul. Dar de unde [tie Olivier? Poate c\ nici nu [tie. Merge s\ se informeze. Se gr\be[te. Nu [i-a mai v\zut prietenul din noaptea aceea, c`nd Bernard a venit s\ g\seasc\ ad\post `n camera lui. {i ce schimb\ri s-au petrecut de atunci! Cine [tie dac\ nu cumva e mai pu]in gr\bit s\-l revad\ dec`t s\ i se `nf\]i[eze `n noua lui ]inut\? P\cat numai c\ Bernard e at`t de pu]in sensibil la elegan]\! Dar astfel de gusturi le dob`nde[ti uneori o dat\ cu bun\starea. Olivier a dovedit-o gra]ie contelui de Passavant. ~n diminea]a aceea Bernard d\ scrisul. Nu va ie[i dec`t pe la amiaz\. Olivier `l a[teapt\ `n curte. ~nt`lne[te c`]iva camarazi, le str`nge mìnile, apoi ì p\r\se[te. E pu]in st`njenit de ]inuta lui. {i e jenat c`nd Bernard, sc\p`nd de examen, iese `n curte [i strig\, `ntinz`ndu-i m`na: – Ce frumos e[ti! Olivier, care credea c\ n-o s\ mai ro[easc\ niciodat\, ro[e[te. Cum s\ nu deslu[easc\ nota de ironie `n aceste cuvinte, de[i au fost spuse pe un ton foarte cordial? Bernard e `mbr\cat cu acela[i costum pe care-l purtase `n seara c`nd a fugit de-acas\. Nu se a[tepta s\-l g\seasc\ pe Olivier. ~l cople[e[te cu fel [i fel de `ntreb\ri [i pornesc `mpreun\. Bucuria de a-l revedea e spontan\. A z`mbit pu]in v\z`nd rafinamentul vestimentar al prietenului s\u, dar f\r\ nici un fel de r\utate; are inim\ bun\; nu-i invidios. – Vrei s\ iei masa cu mine? Da, Da, la unu [i jum\tate trebuie trebuie s\ m\ `ntorc pentru latin\. Acum, diminea]a, am avut franceza. – E[ti mul]umit? – Eu, da. Dar nu [tiu dac\ ceea ce am scris va fi pe gustul examinatorilor. Trebuia s\ ne d\m p\rerea despre aceste patru versuri ale lui La Fontaine: „Fluture din Parnas, asemenea albinelor Cu care bunul Platon compar\ minunile noastre, Eu s`nt un u[uratic [i zbor din loc `n loc, Trec`nd din floare-n floare [i de pe un lucru pe altul“.

Ia spune, tu ce-ai fi scris `n locul meu? Olivier, care nu rezist\ dorin]ei de a str\luci:


212

9/3/04

12:55 AM

Page 212

ANDRÉ GIDE

– A[ fi spus c\, descriindu-se pe el `nsu[ i, La Fontaine a f\cut portretul artistului, al celui care consimte s\ nu vad\ dec`t partea exterioar\ a lumii, suprafa]a, floarea ei. Apoi a[ fi pus `n lumin\ portretul savantului, al cercet\torului, al celui care caut\ `n profunzime [i a[ fi ar\tat, `n sf`r[it, c\ `n timp ce savantul caut\, artistul g\se[te; c\ acela care sap\ `n ad`ncime se cufund\, [i cine se cufund\ se orbe[te pe sine; c\ adev\rul const\ `n aparen]\; c\ misterul const\ `n form\ [i c\ ceea ce e mai profund `n om e pielea sa. Aceast\ ultim\ fraz\, Olivier o auzise de la Passavant, care, la r`ndul s\u, o culesese de pe buzele lui Paul-Ambroise, `n timp ce perora `ntr-un salon. Tot ce nu era `nc\ tip\rit constituia pentru Passavant o prad\ bun\, pe care el o numea „ideile ce plutesc `n aer“; adic\: ideile altora. Un nu [tiu ce `n tonul lui Olivier `l avertiz\ pe Bernard c\ aceast\ fraz\ nu-i apar]ine. Vocea lui Olivier o rosti cu o oarecare jen\. Bernard fu pe punctul s\-l `ntrebe: „A cui e?“; dar, `n afar\ de faptul c\ nu voia s\ fie nepoliticos cu prietenul s\u, se temea ca nu cumva s\ aud\ numele lui Passavant, pe care cel\lalt se ferise p`n\ acum s\-l pronun]e. Bernard se mul]umi s\-[i priveasc\ prietenul cu o insisten]\ curioas\; iar Olivier, pentru a doua oar\, ro[i. Surpriza lui Bernard de a-[i auzi prietenul exprim`nd p\reri total diferite de cele pe care i le cuno[tea l\s\ aproape imediat locul unei indign\ri violente; era ceva subit [i surprinz\tor, irezistibil ca un ciclon. {i nu era indignat chiar de aceste idei, de[i i se p\reau absurde. De[i, la urma urmelor, puteau s\ nu fie total absurde. ~n caietul lui de opinii contradictorii ar fi putut eventual g\si absurdit\]i scrise de el `nsu[i. Dac\ `ns\ acestea ar fi fost `ntr-adev\r ideile lui Olivier nu l-ar fi revoltat nici ele, nici prietenul s\u; dar sim]ea c\ `n dosul lor se ascundea altcineva; [i era indignat c\ acel altcineva era Passavant. – Cu astfel de idei poate fi otr\vit\ Fran]a, strig\ el cu o voce `n\bu[it\, dar vehement\. Vorbea dintr-un punct de vedere general, dorind s\ treac\ peste Passavant. {i ceea ce spusese `l surprindea chiar [i pe el, de parc\ aceste vorbe ì precedaser\ g`ndurile; cu toate c\ tocmai aceste g`nduri le dezvoltase `n diminea]a aceea `n lucrarea sa; dar, dintr-un fel de pudoare, ì displ\cea profund c`nd vorbea [i, `n special, c`nd discuta cu Olivier, s\ fac\ prea mare caz de ceea ce el numea „marile sentimente“. {i de `ndat\ ce erau exprimate, acestea i se p\reau mai pu]in sincere. Prin urmare, Olivier nu-[i auzise


213

niciodat\ prietenul vorbind de interesele „Fran]ei“; acum era r`ndul lui s\ fie surprins. Deschise ochii mari [i nici m\car nu-i trecu prin minte c\ ar putea s\ z`mbeasc\. Nu-l mai recuno[tea pe Bernard. Repet\ proste[te: – Fran]a?... Apoi, degaj`ndu-se de orice responsabilitate, fiindc\ era limpede c\ Bernard nu glumea: – Dar, b\tr`ne, nu eu g`ndesc `n felul acesta, ci La Fontaine. Bernard deveni aproape agresiv: – Pe dracu, strig\ el , [tiu f oarte bin e c\ nu tu g`nde[ti a[a; dar nici La Fontaine. Dac\ virtutea lui n-ar fi fost dec`t aceast\ u[ur\tate, de care, la sf`r[itul vie]ii, se scuz\ [i `[i face repro[uri, n-ar fi ajuns niciodat\ artistul pe care `l admir\m. Tocmai aceast\ idee am sus]inut-o `n diserta]ia de azi-diminea]\, argument`nd-o cu numeroase citate, pentru c\ [tii c\ am o memorie bun\. Dar l\s`ndu-l la o parte pe La Fontaine [i re]in`nd numai ideile pe care mul]i cititori superficiali le-ar fi putut enun]a `n leg\tur\ cu versurile sale, mi-am `ng\duit o tirad\ `mpotriva spiritului de superficialitate, de nep\sare [i de ironie; `mpotriva aceea ce, `n ultim\ instan]\, se nume[te „spiritul francez“ datorit\ c\ruia, `n str\in\tate, noi avem o reputa]ie destul de proast\. Am scris c\ `n aceste versuri trebuie s\ vedem nu z`mbetul Fran]ei, ci grimasa ei; c\ adev\ratul spirit al Fran]ei este un spirit critic, logic, de p\trundere r\bd\toare a adev\rului; [i c\, dac\ acest spirit nu l-ar fi animat pe La Fontaine, poate c\ [i-ar fi scris bine povestirile, dar nu [i fabulele, [i, `n orice caz, nu [i aceste admirabile epistole (am ar\tat c\ le cunosc) din care fuseser\ extrase versurile ce trebuia s\ le coment\m. Da, b\tr`ne, s-ar putea ca datorit\ celor scrise s\ nu iau examenul, dar sim]eam nevoia s\ le spun. Olivier nu ]inea `n mod deosebit la ideile exprimate mai `nainte. Cedase nevoii de a str\luci [i de a cita, mai mult ca din `nt`mplare, o fraz\ prin care credea c\ `[i va epata prietenul. Or, dac\ acesta ì r\spundea acum pe un asemenea ton, nu-i mai r\m`nea dec`t s\ bat\ `n retragere. Marea lui sl\biciune se datora faptului c\ avea mai mult\ nevoie de afec]iunea lui Bernard dec`t avea acesta de afec]iunea lui. Cele declarate de Bernard `l umileau, ì pricinuiau o durere profund\. Era m`niat pe el `nsu[i c\ vorbise prea repede. Acum era prea t`rziu ca s\ retracteze, s\ dea `napoi, cum f\r\ `ndoial\ ar fi f\cut dac\ l-ar fi l\sat pe Bernard s\ vorbeasc\ primul. Dar cum ar fi putut el s\ prevad\ c\ Bernard, pe care `l [tia at`t de neconformist, avea s\ se arate un


214

9/3/04

12:55 AM

Page 214

ANDRÉ GIDE

ap\r\tor al sentimentelor [i ideilor pe care Passavant `l `nv\]ase s\ le considere cu un z`mbet dispre]uitor? Acum, `ntr-adev\r, numai de z`mbit nu avea poft\; ì era ru[ine. {i, neput`nd nici s\-[i retracteze spusele, nici s\-l contrazic\ pe Bernard, a c\rui emo]ie autentic\ `l impresionase, nu mai c\uta dec`t s\ se apere, s\ se eschiveze: – ~n sf`r[it, cele scrise `n compunerea ta nu erau spuse `mpotriva mea... Asta-i important. Se exprima ca un om care fusese jignit, nu cu tonul pe care l-ar fi dorit. – Dar acum ]i le spun ]ie, relu\ Bernard. Fraza `l atinse pe Olivier drept `n inim\. F\r\ discu]ie c\ Bernard nu vorbise cu ostilitate; dar cum altfel puteau fi interpretate spusele lui? Olivier t\cu. ~ntre el [i Bernard se deschidea o pr\pastie. C\uta s\ g\seasc\ un mijloc de a arunca peste pr\pastie o punte care s\ r estabileasc\ leg\tura. C\uta f\r\ speran]e. „A[adar, nu-mi `n]elege suferin]a?“ `[i spunea el; [i suferin]a i se agrava. Poate c\ nu era `n situa]ia de a-[i re]ine lacrimile, dar `[i spunea c\ are de ce s\ pl`ng\. {i tot din vina lui: revederea i s-ar fi p\rut mai pu]in trist\ dac\ nu s-ar fi a[teptat la prea mult\ bucurie. C`nd, cu dou\ luni `n urm\, pornise plin de `nfl\c\rare `n `nt`mpinarea lui Édouard, s-a `nt`mplat acela[i lucru. {i mereu va fi la fel, `[i spunea. Ar fi vrut s\-l p\r\seasc\ pe Bernard, s\ plece oriunde, la `nt`mplare, s\ uite de Passavant, de Édouard... O `nt`lnire nea[teptat\ `ntrerupse brusc [irul tristelor lui g`nduri. La c`]iva pa[i `naintea lor, pe bulevardul Saint-Michel, `n susul c\ruia mergeau, Olivier tocmai `l z\rise pe Georges, fratele lui mai mic. ~l apuc\ pe Bernard de bra] [i, f\c`nd st`nga-mprejur, `l trase gr\bit dup\ el: – Crezi c\ ne-a v\zut?... P\rin]ii mei nu [tiu c\ m-am `ntors. Micul Georges nu era singur; Léon Ghéridanisol [i Philippe Adamanti `l `nso]eau. Discu]ia lor era foarte `nsufle]it\; dar interesul cu care Georges participa la conversa]ie nu-l `mpiedica s\ fie „cu ochii `n patru“, cum zicea el. Pentru a-i putea asculta, s\-i p\r\sim o clip\ pe Olivier [i pe Bernard care, intr`nd `ntr-un restaurant, au luat masa f\r\ s\ vorbeasc\ prea mult, spre marea u[urare a lui Olivier. – Ei bine, atunci du-te tu, ì spuse Phiphi lui Georges. – Aha! }i-e fric\! }i-e fric\! ripost\ cel\lalt cu o voce plin\ de ironie [i dispre], ca s\-l `mboldeasc\ pe Philippe. Iar Ghéridanisol spuse cu superioritate:


215

– Mielu[eilor, dac\ nu vre]i, mai bine spune]i-mi imediat. G\sesc eu al]i tipi care au mai mult curaj dec`t voi. Hai, d\-mi-o! Se `ntoarce spre Georges care ]ine o moned\ `n m`n\. – A[i! m\ duc eu! strig\ Georges, hot\r`ndu-se brusc. Veni]i cu mine! (S`nt `n fa]a unei tutungerii.) – Nu, spune Léon; te a[tept\m `n col]ul str\zii. Hai, Phiphi! Dup\ o clip\, Georges iese din pr\v\lie; ]ine `n m`n\ un pachet de ]ig\ri, zise „de lux“, din care `[i serve[te prietenii. – Ei? `ntreb\ `nfrico[at Phiphi. – Ei ce? riposteaz\ Georges, cu un aer de indiferen]\ afectat\, ca [i cum ceea ce a f\cut devenise dintr-odat\ ceva at`t de firesc, `nc`t nici nu merita osteneala s\ mai pui vreo `ntrebare. Dar Philippe insist\: – I-ai `mpins-o? – Ba bine c\ nu! – {i nu ]i-a spus nimic? Georges ridic\ din umeri: – Da’ ce-ai fi vrut s\-mi spun\? – Nu ]i-a dat moneda `napoi? De data asta Georges nici m\car nu g\si de cuviin]\ s\ r\spund\. Dar cum cel\lalt, pu]in sceptic `nc\ [i tem\tor insist\: „Ia arat\“, Georges scoate banii din buzunar. Philippe num\r\: [apte franci `n cap. Ar vrea s\ `ntrebe: E[ti sigur c\ \[tia, cel pu]in, s`nt buni? dar se ab]ine. Georges pl\tise cu un franc moneda fals\. Se `n]eleseser\ s\ `mpart\ banii `ntre ei. ~i d\ lui Ghéridanisol trei franci. Phiphi nu va primi nici un sfan]; cel mult o ]igar\; asta-i va fi de `nv\]\tur\. ~ncurajat de aceast\ prim\ reu[it\, Phiphi ar vrea [i el acum. ~i cere lui Léon s\-i v`nd\ o a doua moned\. Dar Léon g\se[te c\ Phiphi e prea bleg [i, pentru a-l `ndemna s\ devin\ mai hot\r`t, afecteaz\ un anume dispre] fa]\ de la[itatea lui de mai adineauri [i se preface c\ nu-l ia `n seam\. De altminteri, Léon consider\ c\ e imprudent s\ repete experien]a prea aproape de aceea[i tutungerie. {i oricum, e prea t`rziu. V\rul s\u, Strouvilhou, `l a[teapt\ s\ ia masa `mpreun\ cu el. Ghéridanisol nu e chiar at`t de tont, `nc`t s\ nu poat\ schimba [i singur monedele; dar, urm`nd instruc]iunile v\rului s\u mai mare, caut\ s\-[i fac\ rost de c`]iva complici. ~i va raporta c\ [i-a `ndeplinit cu bine misiunea. – Avem nevoie de copii de familie bun\, `n]elegi, c\ci dac\ afacerea se descoper\, p\rin]ii lor se vor str\dui s\ o `n\bu[e. (V\rul Strouvilhou, corespondentul s\u interimar, vorbe[te `n acest fel, `n


216

9/3/04

12:55 AM

Page 216

ANDRÉ GIDE

timp ce iau masa.) – Numai c\ sistemul \sta de-a vinde monedele una c`te una ia prea mult timp. Am de plasat cincizeci [i dou\ de cutii cu c`te dou\zeci de monede fiecare. Trebuie s\ le vindem cu dou\zeci de franci bucata; dar nu oricui, `n]elegi? Cel mai bine ar fi s\ form\m o asocia]ie din care s\ nu po]i face parte dec`t aduc`nd o garan]ie. Trebuie ca ]`ncii \[tia s\ se compromit\ [i s\ ne ofere mijloace prin care s\-i avem la m`n\ pe p\rin]ii lor. ~nainte de a le mai da monede, te vei str\dui s\-i faci s\ `n]eleag\ asta; dar f\r\ s\-i sperii. Copiii nu trebuie speria]i niciodat\. Mi-ai spus c\ Molinier-tat\l e magistrat. E bine. Dar b\tr`nul Adamanti? – Senator. – E [i mai bine. E[ti de-acum destul de copt, ca s\ `n]elegi c\ nu exist\ familie care s\ nu aib\ un secret oarecare; c\ to]i cei interesa]i tremur\ s\ nu fie descoperi]i. Copiii trebuie s\ `nceap\ v`n\toarea; `n felul \sta se mai [i distreaz\. De obicei e mare plictiseal\ c`nd tr\ie[ti `n s`nul familiei. {i-apoi a[a `nva]\ [i ei s\ observe, s\ caute. Treaba e foarte simpl\: cine nu aduce nimic nu va avea nimic. C`nd vor `n]elege c\ ì avem la m`n\, anumi]i p\rin]i vor pl\ti t\cerea. Bine`n]eles c\ n-avem inten]ia s\-i [antaj\m; s`ntem oameni cinsti]i. Vrem pur [i simplu s\ afle c\ [tim. Dac\ nu fac g\l\gie, nu facem nici noi. S\ tac\ [i s\-i fac\ [i pe al]ii s\ tac\; [i-atunci vom t\cea [i noi. S\ bem `n s\n\tatea lor. Strouvilhou umplu dou\ pahare. Ciocnir\. – E bine, relu\ el, ba chiar necesar s\ se creeze raporturi de reciprocitate `ntre cet\]eni; c\ci a[a se formeaz\ societ\]ile solide. Oamenii s\ se simt\ lega]i, ce mai! Noi s\ fim lega]i de copii, care-i au la m`n\ pe p\rin]i, care ne au la m`n\ pe noi. Ceea ce e perfect. ~n]elegi? Léon `n]elegea de minune. R`njea: – Micu]ul Georges... `ncepu el. – Ce anume? Zici c\ micu]ul Georges... – Molinier; cred c\ e copt. A [terpelit de la taic\-s\u ni[te scrisori de-ale unei damicele de la Olympia. – Le-ai v\zut? – Mi le-a ar\tat. Am tras cu urechea `n timp ce discuta cu Adamanti. Cred c\ erau bucuro[i s\-i aud; `n orice caz, nu s-au ascuns de mine; `mi luasem m\surile de siguran]\; le-am servit un mizilic, dup\ cum m-ai `nv\]at, ca s\ le c`[tig `ncrederea. Georges ì zicea lui Phiphi (ca s\-l epateze): „Tata are o amant\“. La care Phiphi, ca s\ nu r\m`n\ mai prejos, a ripostat: „Al meu are dou\“. T`mpenii f\r\ importan]\; dar eu m-am apropiat [i l-am `ntrebat pe Georges: „Da’


217

ce [tii tu de chestia asta?“ – „Am v\zut scrisori“, mi-a r\spuns el. M-am f\cut c\ nu cred [i-am zis: „Las\-te de bancuri...“ Ce mai, l-am scos din ]`]`ni [i p`n\ la urm\ mi-a spus c\ are scrisorile alea la el; le-a scos dintr-un portofel c`t toate zilele [i mi le-a ar\tat. – Le-ai citit? – N-am mai avut timp. Am v\zut doar c\ toate erau scrise de aceea[i m`n\; una din ele era adresat\ „Motanului meu scump“. – {i cum era semnat\? – „{oricu]a ta alb\“. L-am `ntrebat pe Georges: „Cum de-ai pus m`na pe ele?“ {i-atunci el, r`z`nd, a scos din buzunarul pantalonilor o enorm\ leg\tur\ de chei [i mi-a spus: „Am aici pentru toate sertarele“. – {i domnul Phiphi ce spunea? – Nimic. Cred c\ era gelos. – Georges ]i-ar da scrisorile alea? – Dac\ e nevoie, [tiu eu cum s\-l conving. N-a[ vrea s\ i le iau. Dar mi le d\ el dac\ mar[eaz\ [i Phiphi. |[tia se `mboldesc unul pe altul. – E ceea ce se nume[te o `ntrecere. Crezi c\ mai s`nt [i al]ii dintr-\[tia la pension? – Caut eu. – A[ vrea s\-]i mai spun ceva... Trebuie s\ fie printre pensionari un copil, unul Boris. Pe \sta las\-l `n pace; apoi ad\ug\ `n [oapt\: deocamdat\. Olivier [i Bernard stau `mpreun\ la o mas\, `ntr-un restaurant de pe bulevard. Am\r\ciunea lui Olivier se tope[te ca ghea]a la soare `n fa]a z`mbetului cald al prietenului s\u. Bernard evit\ s\ pronun]e numele lui Passavant; Olivier `[i d\ seama; `l avertizeaz\ un instinct secret; dar lui, numele acesta ì st\ pe buze; trebuie s\ vorbeasc\, fie ce-o fi. – Da, ne-am `ntors mai devreme dec`t [tia familia mea. ~n seara asta Argonau]ii dau un banchet. Passavant ]ine s\ asiste [i el. Vrea ca revista noastr\ s\ fie `n rela]ii bune cu sora ei mai mare [i s\ nu apar\ `ntr-o postur\ de rival\... Ar trebui s\ vii [i tu; [i, [tii... ar trebui s\-l aduci [i pe Édouard... Poate c\ nu chiar la banchet, fiindc\ pentru banchet trebuie invita]ie, dar imediat dup\. Reuniunea va avea loc `ntr-un salon de la primul etaj, la Taverna Panteonului. Vor fi acolo principalii redactori ai Argonau]ilor [i c`]iva dintre cei care vor colabora la Avangarda. Primul nostru num\r e aproape gata; dar ia spune... de ce nu mi-ai trimis nimic?


218

9/3/04

12:55 AM

Page 218

ANDRÉ GIDE

– Pentru c\ nu aveam nimic preg\tit, r\sp unse Bernard, oarecum t\ios. Vocea lui Olivier devine aproape rug\toare: – }i-am trecut numele al\turi de al meu, `n sumar... Mai a[tept\m pu]in, dac\ e nevoie... Indiferent ce; numai s\ fie ceva... ~ntr-un anume fel, mi-ai promis. Lui Bernard ì vine greu s\-l supere pe Olivier; dar se hot\r\[te: – Ascult\, b\tr`ne, e mai bine s\-]i spun pe loc: mi-e team\ c\ n-o s\ m\ `n]eleg cu Passavant. – Dar ]i-am spus c\ eu conduc revista! Mi-a dat m`n\ liber\. – {i `n al doilea r`nd, tocmai asta `mi displace, s\-]i dau indiferent ce, numai s\ fie. Nu vreau s\ scriu „indiferent ce“. – Spuneam „indiferent“ tocmai pentru c\ [tiam c\ orice ai scrie tu va fi ceva bun... [i c\ nu va fi niciodat\ „indiferent ce“. Nu [tie ce s\ spun\. Se b`lbìe. Dac\ nu-[i mai simte prietenul al\turi de el, aceast\ revist\ `nceteaz\ s\-l mai intereseze. Era at`t de frumos visul de a debuta `mpreun\! – {i-apoi, b\tr`ne, dac\ `ncep s\-mi dau foarte bine seama ce anume nu vreau s\ fac, `nc\ nu [tiu prea limpede ce voi face. Nici m\car nu [tiu dac\ voi scrie. Olivier e consternat de aceast\ declara]ie. Dar Bernard reia: – Nimic din ceea ce a[ putea scrie cu u[urin]\ nu m\ ispite[te. {i pentru c\ frazele `mi ies bine, am oroare de frazele care ies bine. Nu fiindc\ `mi place dificultatea `n sine; dar consider c\, `ntr-adev\r, scriitorii de ast\zi nu se prea omoar\ cu firea. Ca s\ scriu un roman nu cunosc `nc\ destul via]a altora; [i chiar eu `nsumi n-am tr\it `nc\ destul. Versurile m\ plictisesc: alexandrinul e tocit p`n\ la urzeal\. Singurul poet care m\ satisface ast\zi este Rimbaud. – E tocmai ce spuneam [i eu `n manifest. – Atunci nu mai e n evoie s\ repet [i eu. Nu, b\tr`ne; nu, nu [tiu dac\ voi scrie. Uneori, mi se pare c\ scrisul te `mpiedic\ s\ tr\ie[ti [i c\ te po]i exprima mult mai bine prin fapte dec`t prin cuvinte. – Operele de art\ s`nt fapte care dureaz\, se hazard\ cu team\ Olivier; dar Bernard nu-l asculta. – De aceea `l admir cel mai mult pe Rimbaud; pentru c\ a preferat via]a. – Pe a sa `ns\ [i-a ratat-o. – Ce po]i [ti tu `n privin]a asta?


219

– Ei! nu, b\tr`ne... – Nu po]i s\ judeci via]a altora privind din afar\. Dar m\ rog, s\ admitem c\ [i-a ratat-o, a avut parte de ghinion, de mizerie, de boal\... Dar a[a cum a fost via]a lui, eu `l invidiez; da, i-o invidiez, chiar a[a, cu sf`r[itul ei sordid, mai mult dec`t pe cea... Bernard nu-[i termin\ fraza; voia s\-l numeasc\ pe un contemporan ilustru [i [ov\ia `ntre prea multe nume. Ridic\ din umeri [i continu\: – Simt nedeslu [it `n mine aspira ]ii extraor dinare , un fel de valuri de ad`ncime, mi[c\ri, impulsuri de ne`n]eles [i pe care nici nu vreau s\ le `n]eleg, pe care nu vreau nici m\car s\ le observ, de team\ c\ astfel le-a[ putea `mpiedica s\ se mai produc\. Nu e mult\ vreme de c`nd m\ analizam ne`ncetat. Aveam obiceiul de a vorbi tot timpul despre mine. Acum, chiar dac\ a[ vrea, nu mai pot. Mania asta a `ncetat brusc, f\r\ ca m\car s\-mi fi dat seama cum [i c`nd. Cred c\ acest monolog, acest „dialog interior“, cum spunea profesorul nostru, comporta un fel de dedublare de care am `ncetat s\ mai fiu capabil, `n ziua c`nd am `nceput s\ iubesc pe altcineva dec`t propria persoan\ [i mai mult dec`t pe mine. – Te referi la Laura, spuse Olivier. A[adar, o iube[ti [i acum la fel de mult? – Nu, spuse Bernard; din ce `n ce mai mult. Cred c\ acesta e specificul iubirii: nu poate r\m`ne aceea[i; e for]at\ s\ creasc\, altfel risc\ s\ se sting\; [i printr-asta se deosebe[te de prietenie. – Totu[i, [i dragostea poate s\ sl\beasc\, spuse Olivier cu triste]e. – Cred c\ prietenia nu e nem\rginit\ ca iubirea. – Spune-mi... te superi dac\ te `ntreb ceva? – Vei vedea. – Dar a[ vrea s\ nu te superi. – M-a[ sup\ra mult mai mult dac\ ai ]ine `ntreb\rile numai pentru tine. – A[ vrea s\ [tiu dac\ pe Laura... o dore[ti. Bernard deveni dintr-odat\ foarte grav: – Numai pentru c\ e[ti tu... `ncepu el. Ei bine, b\tr`ne, `n mine se petrece un lucru ciudat, adic\ de c`nd am cunoscut-o, nu mai am deloc dorin]\. Eu, care `nainte vreme `]i aminte[ti cum m\ `nfl\c\ram deodat\ pentru dou\zeci de femei pe care le `nt`lneam pe strad\ ([i tocmai din aceast\ pricin\ nu m\ puteam hot\r` pentru nici una), acum cred c\ nu mai pot [i n-o s\ mai fiu niciodat\ sensibil la nici o alt\


220

9/3/04

12:55 AM

Page 220

ANDRÉ GIDE

form\ de frumuse]e dec`t a ei; c\ nu voi mai putea iubi alt\ frunte, alte buze sau alte priviri dec`t pe ale ei. Dar nu am pentru ea dec`t venera]ie [i orice g`nd carnal mi se pare un sacrilegiu c`nd s`nt al\turi de ea. Cred c\ nu m\ cuno[team bine [i c\ s`nt, prin natura mea, foarte cast. Gra]ie Laurei, instinctele mele s-au sublimat. Simt `n mine o mare energie nefolosit\. A[ vrea s-o pun `n slujba ei. ~l invidiez pe c\lug\rul al c\rui orgoliu se `ncovoaie sub povara canoanelor; pe cel c\ruia i se spune: „M\ bizui pe tine“. ~l invidiez pe soldatul... Dar de fapt nu, nu invidiez pe nimeni, dar m\ chinuie r\zvr\tirile mele interioare, pe care n\zuiesc s\ le disciplinez. E ca [i cum a[ fi plin de vapori, care pot s\ ]`[neasc\ [uier`nd (asta e poezia), s\ ac]ioneze pistoane, s\ pun\ `n mi[care ro]i; sau chiar s\ provoace explozia ma[inii. {tii prin ce gest mi se pare uneori c\ m-a[ putea exprima mai bine? Prin... Oh! [tiu foarte bine c\ nu m\ voi sinucide; dar `l `n]eleg perfect pe Dimitri Karamazov, c`nd `l `ntreab\ pe fratele s\u dac\ `n]elege c\ te po]i omor` din entuziasm, dintr-un simplu exces de via]\... – printr-o explozie. ~ntreaga sa fiin]\ emana o extraordinar\ str\lucire. C`t se exprima de bine! Olivier `l contempla cuprins de un fel de extaz: – {i eu, [opti el tem\tor, `n]eleg c\ te po]i sinucide; dar numai dup\ ce ai gustat o bucurie at`t de mare, `nc`t toat\ via]a care-i urmeaz\ p\le[te; o asemenea bucurie `nc`t s\ po]i spune: Ajunge, s`nt mul]umit, niciodat\ eu nu... Dar Bernard nu-l asculta. T\cu. La ce bun s\ vorbe[ti `n gol. Cerul lui se `ntunec\ din nou. Bernard `[i scoase ceasul din buzunar: – E timpul s\ plec. Ziceai deci c\ ast\-sear\... la ce or\? – Oh! cred c\ pe la zece e foarte bine. Vii? – Da; voi `ncerca s\-l aduc [i pe Édouard. Dar [tii c\ nu-l iube[te prea mult pe Passavant; iar reuniunile literare `l dau gata. Ar veni numai s\ te revad\. Ia spune: ne putem `nt`lni dup\ ce termin cu latina? Olivier nu r\spunse imediat. Se g`ndea cu disperare c\ ì promisese lui Passavant s\ fie [i el la orele patru la tipografia unde urma s\ se imprime Avangarda. – A[ fi vrut, dar s`nt ocupat. ~[i ascunse disperarea; [i Bernard r\spunse: – At`ta pagub\. {i cu acestea cei doi prieteni se desp\r]ir\. Olivier nu-i spusese nimic lui Bernard din toate c`te [i le promisese s\ i le spun\. Se temea c\ a fost dezagreabil. ~i era sil\ de el


221

`nsu[i. De diminea]\ era at`t de `nc`ntat de sine, [i acum mergea cu capul `n p\m`nt. Prietenia lui Passavant, de care la `nceput era at`t de m`ndru, `l st`njenea; c\ci sim]ea ap\s`nd asupra ei dezaprobarea lui Bernard. Disear\, la banchet, dac\ `[i va `nt`lni prietenul de fa]\ cu to]i, n-o s\ poat\ sta de vorb\. Banchetul acela nu putea fi pl\cut dec`t dac\, `n prealabil, ar fi redevenit prietenii de mai `nainte. {i ce idee nes\buit\ a avut, `mpins de vanitate, de a-l invita [i pe unchiul Édouard! Fiind al\turi de Passavant, `nconjurat de confra]i mai v`rstnici, de viitori colaboratori ai Avangardei, va trebui s\ fac\ parad\ de situa]ia lui. Édouard avea s\-l judece [i mai gre[it; s\-l judece definitiv gre[it, f\r\ `ndoial\... Dac\ m\car l-ar putea vedea `nainte de banchet; s-ar arunca de g`tul lui; ar pl`nge, poate; i-ar povesti totul despre el `nsu[i... P`n\ la patru mai e timp. Repede, un taxi. ~i d\ [oferului adresa. Ajunge `n fa]a u[ii, sim]ind c\ inima ì bate cu furie: sun\... Édouard a plecat. S\rmanul Olivier! ~n loc s\ se ascund\ de p\rin]i, de ce nu se duce pur [i simplu acas\? L-ar fi g\sit pe Édouard `mpreun\ cu mama sa.

VI Jurnalul lui Édouard „Romancierii ne dezam\gesc atunci c`nd urm\resc dezvoltarea unui individ f\r\ s\ ]in\ seama de constr`ngerile mediului `nconjur\tor. P\durea modeleaz\ arborele! Fiec\ruia ì las\ doar o palm\ de loc! {i c`]i l\stari nu se atrofiaz\! Fiecare `[i `ntinde crengile pe unde poate. Ramura mistic\, de cele mai multe ori, `[i datoreaz\ existen]a sufoc\rii. Nu poate sc\pa dec`t cresc`nd `n sus. Nu `n]eleg cum face Pauline ca s\ nu-i creasc\ ramura mistic\, [i nici ce constr`ngeri mai a[teapt\. Am avut cu ea o discu]ie mult mai intim\ ca p`n\ acum. Nu b\nuiam, m\rturisesc, c\ sub o aparen]\ de fericire ascunde at`tea decep]ii [i at`ta resemnare. Recunosc `ns\ c\ ar fi trebuit s\ aib\ un suflet foarte vulgar, ca s\ nu fie dezam\git\ de Molinier. Convorbirea mea de alalt\ieri cu el mi-a `ng\duit s\-i m\sor limitele. Cum de s-a c\s\torit Pauline


222

9/3/04

12:55 AM

Page 222

ANDRÉ GIDE

cu un asemenea om?... Vai, caren]a cea mai lamentabil\, aceea a caracterului, este ascuns\ [i nu apare dec`t cu timpul. Pauline `[i d\ toat\ silin]a s\ acopere toate defectele [i sl\biciunile lui Oscar, s\ le ascund\ fa]\ de to]i; [i mai cu seam\ fa]\ de copii. Se str\duie[te s\ le arate acestora c\ au toate motivele s\-[i stimeze p\rintele, ceea ce e destul de greu; dar reu[e[te at`t de bine, `nc`t chiar [i eu m-am l\sat p\c\lit. Vorbe[te de so]ul ei f\r\ dispre], doar cu un z`mbet de indulgen]\ care spune multe. ~l depl`nge c\ nu mai are autoritate asupra copiilor; [i cum mi-am exprimat regretul c\ Olivier e prieten cu Passavant, am `n]eles c\, dac\ ar fi depins numai de ea, c\l\toria `n Corsica n-ar fi avut loc. – Eu n-am aprobat aceast\ plecare, mi-a spus ea, [i la drept vorbind, acest domn Passavant nu-mi place deloc. Dar, cum s\ spun? C`nd v\d c\ nu pot `mpiedica ceva, prefer s\ fiu de acord de bun\voie. El, Oscar, totdeauna cedeaz\; cedeaz\ [i fa]\ de mine. Dar c`nd cred c\ e de datoria mea s\ m\ opun anumitor proiecte ale copiilor, s\ m\ `mpotrivesc, s\ le ]in piept, n-am din partea lui nici un ajutor. S-a amestecat [i Vincent `n povestea asta. {i din clipa aceea cum m-a[ mai fi putut opune proiectelor lui Olivier, f\r\ riscul de a-l face s\-[i piard\ `ncrederea `n mine? Fiindc\ ]in `n primul r`nd la aceast\ `ncredere. C`rpea ni[te [osete vechi; din acelea, `mi spuneam, cu care Olivier nu se mai mul]ume[te. Se opri, pentru a b\ga a]a `n ac, apoi relu\ pe un ton mai cobor`t, parc\ mai sincer [i mai trist: – ~ncrederea lui... M\car dac\ a[ fi sigur\ c\ mai are `ncredere `n mine! Dar nu, cred c\ [i-a pierdut-o... Am `ncercat s\ protestez, f\r\ convingere, iar ea a z`mbit. {i-a `ntrerupt lucrul [i a continuat: – Uite, de pild\: [tiu c\ e la Paris. L-a `nt`lnit Georges `n diminea]a asta; a spus-o `nt`mpl\tor [i eu m-am f\cut c\ nu-l aud, fiindc\ nu-mi place s\-l v\d p`r`ndu-[i fratele. Dar, m\ rog, [tiu: Olivier se ascunde de mine. C`nd ne vom revedea se va sim]i obligat s\ m\ mint\, iar eu m\ voi preface c\-l cred, a[a cum m\ fac c\-l cred [i pe tat\-s\u de fiecare dat\ c`nd se ascunde de mine. – O face pentru c\ nu vrea s\ te nec\jeasc\. – ~n felul \sta m\ nec\je[te mult mai mult. Nu s`nt intolerant\. Exist\ nenum\rate mici gre[eli pe care le tolerez [i le trec cu vederea. – De cine vorbe[ti acum? – Oh! [i de tat\, [i de copii. – Dar f\c`ndu-te c\ nu le vezi, ì min]i [i tu pe ei.


223

– {i ce-ai vrea s\ fac? Ajunge c\ nu m\ pl`ng; `ns\ nu pot s\ [i aprob! Vezi, `mi spun c\ mai devreme sau mai t`rziu `]i pierzi influen]a [i c\ nici cea mai mare dragoste nu mai ajut\ la nimic. Ba dimpotriv\! Devine jenant\, st`njenitoare. Mi se `nt`mpl\ chiar s\-mi ascund aceast\ dragoste. – Acum vorbe[ti de copii. – Nu numai de ei. Adic\ vrei s\ spui c\ nu-l mai pot iubi pe Oscar? Uneori `mi vine [i mie s\ cred acest lucru; dar tot eu `mi spun c\ nu-l iubesc de team\ s\ nu suf\r prea mult. {i... da, probabil, ai dreptate: dac\ e vorba de Olivier, prefer s\ suf\r. – {i Vincent? – Acum c`]iva ani tot ceea ce spun despre Olivier a[ fi zis despre el. – S\rmana mea prieten\... `n cur`nd vei spune acela[i lucru despre Georges. – Dar `ncetul cu `ncetul te resemnezi. Nu ceri totu[i prea mult de la via]\. {i `nve]i s\ ceri [i mai pu]in... tot mai pu]in. Apoi ad\ug\ aproape [optind: – {i de la tine, tot mai mult. – Cu asemenea idei aproape c\ ai ajuns o cre[tin\, am reluat eu, z`mbind la r`ndul meu. – A[a `mi spun [i eu uneori. Numai c\ nu ajunge s\ le ai pentru a fi cre[tin. – La fel cum nu ajunge s\ fii cre[tin pentru a le avea. – M-am g`ndit adeseori, `mi permit s\ ]i-o spun, c\ `n locul tat\lui lor ai fi putut s\ stai tu de vorb\ cu copiii. – Vincent e departe. – Pentru el e prea t`rziu. Dar m\ g`ndeam la Olivier. Cu tine a[ fi dorit eu s\ plece. La aceste cuvinte, care dintr-odat\ `mi `ng\duiau s\-mi imaginez ce-ar fi fost dac\ n-a[ fi acceptat cu at`ta nes\buin]\ `nt`mplarea, m-a cuprins o emo]ie `ngrozitoare [i la `nceput n-am [tiut ce s\ mai spun; apoi, fiindc\ sim]eam c\ am lacrimi `n ochi [i dorind s\-mi justific `ntru c`tva tulburarea: – {i pentru el, am spus oft`nd, mi-e team\ c\ e prea t`rziu. Atunci Pauline `mi lu\ m`na: – C`t de bun e[ti! strig\ ea. Jenat c\ o vedeam `n[el`ndu-se `n privin]a mea [i neput`nd s\-i spun c\ gre[e[te, am `ncercat s\ abat discu]ia de la un subiect care m\ punea `n prea mare `ncurc\tur\: – Ce face Georges? am `ntrebat.


224

9/3/04

12:55 AM

Page 224

ANDRÉ GIDE

– M\ `ngrijoreaz\ mai mult dec`t m-au `ngrijorat vreodat\ ceilal]i doi, relu\ ea. Nu pot s\ spun c\ n-o scot la cap\t cu el, pentru c\ nu mi-a ar\tat niciodat\ `ncredere [i n-a fost deloc ascult\tor. {ov\i c`teva clipe. F\r\ `ndoial\ c\ i-a venit foarte greu s\ spun\ cele ce urmeaz\. – ~n vara asta s-a petrecut un lucru grav, relu\ ea `n cele din urm\; un fapt care mi-e destul de penibil s\-l povestesc, `n privin]a c\ruia, de altminteri, am unele `ndoieli... A disp\rut o bancnot\ de o sut\ de franci din dulapul `n care obi[nuiam s\-mi p\strez banii. De team\ s\ nu b\nuiesc pe cineva pe nedrept, n-am vrut s\ acuz pe nimeni; camerista care ne servea la hotel era o foarte t`n\r\ fat\, care-mi p\rea cinstit\. Am spus fa]\ de Georges c\ am pierdut ace[ti bani; fiindc\ `]i m\rturisesc c\ pe el `l b\nuiam. N-a dat nici un semn de tulburare, n-a ro[it... Mi-a fost ru[ine de b\nuielile mele; am vrut s\ m\ conving c\ nu m\ `n[elasem; am ref\cut socotelile. Dar vai, nu exista nici un dubiu: lipseau o sut\ de franci. Am tot [ov\it s\-l `ntreb, [i p`n\ la urm\ am renun]at. M-a re]inut teama de a-l vedea ad\ug`nd la furt o minciun\. Am gre[it?... Da, acum `mi repro[ez c\ n-am fost mai st\ruitoare; poate-mi era totodat\ team\ c\ va trebui s\ fiu prea sever\; sau c\ nu voi putea fi destul de aspr\. {i din nou m-am f\cut c\ nu [tiu nimic, dar cu mult\ str`ngere de inim\, crede-m\! L\sasem timpul s\ treac\ [i `mi spuneam c\ de-acum ar putea fi prea t`rziu, iar pedeapsa ar fi prea `ndep\rtat\ de fapta s\v`r[it\. {i cum s\-l pedepsesc? N-am f\cut nimic; `mi fac repro[uri din pricina asta... dar ce-a[ fi putut face? M\ g`ndisem s\-l trimit `n Anglia; chiar voiam s\-]i cer un sfat `n privin]a asta, dar nu [tiam unde e[ti... ~n schimb, nu i-am ascuns suferin]a [i `ngrijorarea mea, [i cred c\ n-a r\mas nep\s\tor, fiindc\ [tii c\ are inim\ bun\. Contez mai mult pe repro[urile pe care [i le-ar fi putut face singur, admi]`nd c\ `ntr-adev\r el era f\pta[ul, dec`t pe mustr\rile mele. S`nt sigur\ c\ nu va mai repeta o asemenea fapt\. Acolo era `mpreun\ cu un coleg foarte bogat care, f\r\ `ndoial\, `l incita s\ cheltuiasc\ mult. Indiscutabil c\ am l\sat dulapul deschis... {i `nc\ o dat\ spun, nu s`nt sigur\ c\ a fost el. Prin hotel se v`ntur\ mult\ lume... O admiram cu c`t\ ingeniozitate scotea `n eviden]\ circumstan]ele care puteau s\-i disculpe copilul. – Eu a[ fi dorit s\ fi pus banii la loc, de unde i-a luat, am spus.


225

– Mi-am spus [i eu acela[i lucru. Dar cum n-a f\cut-o, am c\utat s\ v\d `ntr-asta o dovad\ a nevinov\]iei lui. Mi-am spus, de asemenea, c\ poate nu `ndr\znea s\-i mai pun\ la loc. – Ai vorbit despre asta cu tat\-s\u? Ezit\ c`teva clipe: – Nu, spuse `n cele din urm\. Prefer s\ nu [tie nimic. I s-a p\rut, desigur, c\ aude un zgomot `n camera vecin\; se duse s\ se asigure c\ nu e nimeni, apoi, a[ez`ndu-se iar\[i al\turi de mine: – Oscar mi-a spus c\ zilele trecute a]i luat masa `mpreun\. }i-a adus at`tea elogii, `nc`t `mi vine s\ cred c\ mai tot timpul ai t\cut [i l-ai l\sat pe el s\ vorbeasc\. (Z`mbi cu triste]e spun`nd aceste cuvinte.) Dac\ ]i-a f\cut confiden]e, nu te `ntreb nimic... de[i despre via]a lui privat\ [tiu mai multe dec`t `[i `nchipuie el... Dar de c`nd m-am `ntors, nu `n]eleg ce are. Se poart\ at`t de bl`nd, a[ zice chiar at`t de umil... `nc`t m\ simt oarecum jenat\. De parc\ i-ar fi team\ de mine. Dar n-are dreptate. De mult\ vreme s`nt la curent cu rela]iile lui... [tiu [i cu cine. El crede c\ habar n-am [i ia precau]ii nemaipomenite ca s\ mi le ascund\; numai c\ aceste precau]ii s`nt at`t de evidente, `nc`t, `n loc s\-l acopere, `l dau de gol. De fiecare dat\ c`nd e pe picior de plecare [i afi[eaz\ un aer preocupat, contrariat, `ngrijorat, [tiu c\ se duce la amanta lui. ~mi vine s\-i spun: «Dar, drag\ prietene, eu nu te opresc; ]i-e team\ c\ s`nt geloas\?» Dac\ a[ fi `n stare, a[ [i r`de. Singura mea fric\ e s\ nu bage copiii ceva de seam\; pentru c\ el e foarte distrat [i foarte st`ngaci! Uneori, f\r\ ca el s\ b\nuiasc\, m\ v\d silit\ s\-l ajut, de parc\ m-a[ preta [i eu la jocul lui. Aproape am ajuns s\ m\ amuz, vorbesc serios; inventez pentru el diferite scuze; ì pun la loc `n buzunarul pardesiului scrisorile pe care el le pierde. – Tocmai asta e, i-am spus; se teme c\ i-ai g\sit scrisorile. – El ]i-a spus? – Din pricina asta e at`t de speriat. – Crezi c\ `ncerc s\ le citesc? O anume m`ndrie jignit\ o f\cu s\ se ridice `n picioare. A trebuit s\ adaug: – Nu e vorba de cele care s-ar fi putut r\t\ci din neb\gare de seam\; ci de scrisorile puse de el `ntr-un sertar [i pe care zicea c\ nu le mai g\se[te. Crede c\ le-ai luat tu.


226

9/3/04

12:55 AM

Page 226

ANDRÉ GIDE


La aceste vorbe o v\zui pe Pauline p\lind [i `ngrozitoarea ei b\nuial\ puse dintr-odat\ st\p`nire [i pe mine. Regretam c\ am vorbit, dar era prea t`rziu. Privi `n gol [i murmur\: – Bine-ar fi fost dac\ le luam eu! P\rea zdrobit\: – Ce s\ fac? repet\; ce s\ fac? Apoi, ridic`nd din nou privirea spre mine: N-ai putea s\-i vorbe[ti tu? De[i evitase ca [i mine s\ pronun]e numele lui Georges, era evident c\ la el se g`ndea. – Voi `ncerca. M\ mai g`ndesc, i-am spus. {i, `n timp ce m\ `nso]ea `n anticamer\: – Nu-i spune nimic lui Oscar, te rog! S\ m\ b\nuiasc\ `n continuare tot pe mine; [i s\ cread\ ce-o crede... E mai bine a[a. Mai vino pe la mine!“

VII ~ntre timp, Olivier, dezolat c\ nu l-a g\sit pe unchiul Édouard [i neput`nd suporta singur\tatea, se g`ndi s\-[i `ndrepte spre Armand inima-i dornic\ de prietenie. Se duse la pensionul Vedel. Armand `l primi `n camera sa, la care se ajungea pe o scar\ de serviciu. Era o `nc\pere str`mt\, a c\rei fereastr\ se deschidea spre o curte interioar\, unde d\deau, de asemenea, ferestrele closetelor [i ale buc\t\riilor din imobilul vecin. Un reflector de tabl\ ondulat\ culegea lumina de sus [i o proiecta, palid\. Odaia era neaerisit\; st\ruia `n ea un miros greu. – Dar te obi[nuie[ti, spunea Armand. ~]i dai seama c\ p\rin]ii mei au rezervat camerele cele mai bune pentru cei care pl\tesc. E normal. Pe cea `n care am stat anul trecut am cedat-o unui viconte: fratele ilustrului t\u prieten Passavant. Princiar\; dar poate fi supravegheat\ din odaia lui Rachel. Avem aici o gr\mad\ de camere; nici una `ns\ nu e independent\. A[a c\ s\rmana Sarah, care s-a `ntors azi-diminea]\ din Anglia, ca s\ se instaleze `n noul ei hogeac, e silit\ s\ treac\ prin camera p\rin]ilor (ceea ce n-o `nc`nt\) sau prin a mea care, ini]ial, la drept vorbind, a fost un cabinet de toalet\ sau o debara. Aici `ns\ am cel pu]in avantajul c\ pot intra [i ie[i c`nd vreau, f\r\ s\ fiu spionat de nimeni.

227

O prefer pe asta celor de la mansard\, unde stau servitorii. La drept vorbind, s`nt destul de mul]umit c\ stau prost; tata ar numi asta: gustul macera]iei [i ]i-ar explica doar c\ ceea ce este chinuitor pentru trup preg\te[te m`ntuirea sufletului. De altminteri, n-a fost niciodat\ pe-aici. ~]i dai seama c\ are treburi mult mai importante dec`t s\ se ocupe de apartamentul fiului s\u. E un tip uluitor, tat\l \sta al meu. {tie pe de rost o gr\mad\ de fraze consolatoare pentru principalele evenimente ale vie]ii. E foarte mi[to s\-l ascul]i. P\cat c\ n-are vreme s\ stea la taclale... Aaaa, te ui]i la galeria mea de tablouri; diminea]a se v\d mai bine. Asta-i o stamp\ de-a unui ucenic al lui Paolo Uccello; pentru uzul veteranilor. ~ntr-un admirabil efort de sintez\, artistul concentreaz\ `ntr-un singur cal toate relele prin care Providen]a purific\ sufletul cabalin; remarci, desigur, spiritualitatea privirii... |sta e un tablou simbolic al v`rstelor vie]ii, de la leag\n p`n\ la morm`nt. Ca desen, nu e prea grozav, dar intui]ia face toate paralele. Iar mai departe vei admira fotografia unei curtezane de Tizian, pe care am pus-o deasupra patului meu, ca s\-mi dea idei lubrice. U[a aceea d\ `n camera lui Sarah. Aspectul aproape sordid al `nc\perii `l impresiona pe Olivier `n mod dureros; patul era r\v\[it, iar pe masa de toalet\ ligheanul r\m\sese plin cu ap\ murdar\. – Da, m\ gospod\resc singur, spuse Armand, ca r\spuns la privirea lui `ngrijorat\. Aici, vezi [i tu, e masa mea de lucru. Habar n-ai ce for]\ de inspira]ie are atmosfera acestei camere: „Atmosfera scumpei mele cocioabe...“

Ei ì datorez ideea ultimului meu poem: Vasul nocturn. Olivier venise cu inten]ia de a vorbi cu Armand [i de a ob]ine de la el o colaborare; acum nu mai `ndr\znea. Dar Armand aduse el `nsu[i vorba despre asta: – Vasul nocturn; ce zici? E un titlu foarte frumos... Cu acest epigraf din Baudelaire: „S\ fii un vas funebru ce-a[teapt\ ni[te lacrimi?“

Reiau `n el compara]ia antic\ (dar totdeauna proasp\t\) a olarului creator, care modeleaz\ fiecare fiin]\ uman\ ca pe un vas destinat s\ con]in\ nu se [tie ce. Iar eu m\ compar pe mine `nsumi, `ntr-un elan liric, cu sus-numitul vas; idee care, precum `]i spuneam, mi-a venit c`t se poate de firesc, respir`nd mirosurile acestei camere. S`nt `nc`ntat mai cu seam\ de `nceputul poeziei:


228

9/3/04

12:55 AM

Page 228

ANDRÉ GIDE „La patruzeci de ani ajuns, [i de n-ai `nc\ tr`nji...“

Ini]ial, ca s\-i lini[tesc pe cititori, am scris: „Cincizeci de ani de-ai `mplinit...“ numai c\ ratam alitera]ia. C`t despre „tr`nji“, e indiscutabil cel mai frumos cuv`nt din limba francez\... chiar abstrac]ie f\c`nd de semnifica]ia lui, ad\ug\ el cu un r`njet. Olivier t\cea cu inima str`ns\. Armand relu\: – Inutil s\-]i mai spun c\ vasul de noapte este deosebit de flatat c`nd prime[te vizita unui vas plin cu mirodenii, cum e[ti tu. – {i altceva dec`t asta n-ai mai scris? `ntreb\, `n cele din urm\, disperat, Olivier. – Voiam s\ propun al meu Vas nocturn glorioasei tale reviste, dar dup\ tonul cu care ai spus: „asta“ v\d c\ nu prea are mari [anse s\-]i plac\. ~ntr-un asemenea caz, poetul are totdeauna posibilitatea s\ argumenteze: „Nu scriu ca s\ plac\“ [i s\ se conving\ totu[i c\ a ouat o capodoper\. Eu `ns\ nu-]i ascund c\ aflu poemul meu execrabil. {i, de fapt, nici n-am scris dec`t primul vers. Iar c`nd spun „scris“, e doar un fel de a vorbi, deoarece l-am fabricat pe loc `n onoarea ta... Nu, da’ chiar te g`ndeai serios s\ publici ceva de mine? Doreai colaborarea mea? Vas\zic\, nu m\ socoteai incapabil de a scrie ceva ca lumea? Ai remarcat pe fruntea mea pal\ stigmatul revelator al geniului? {tiu c\ aici e prea `ntuneric, `nc`t s\ te po]i privi `n oglind\; dac\ m\ contemplu totu[i, precum Narcis, nu v\d dec`t o moac\ de ratat. La urma urmelor, s-ar putea ca asta s\ nu fie dec`t efectul luminii `n[el\toare... Nu, nu, dragul meu Olivier, `n vara asta n-am scris nimic [i, dac\ te bazai pe mine pentru revista ta, po]i s\-]i pui pofta-n cui. Dar destul am tot vorbit despre mine... Ia zi, cum a fost `n Corsica? }i-a pl\cut c\l\toria? }i-a priit? Te-ai odihnit bine [i tu dup\ at`ta trud\? Te-ai... Olivier nu mai rezist\: – Mai taci odat\, b\tr`ne; termin\ cu glumele! Nu le g\sesc deloc amuzante... – Nici eu! strig\ Armand. Nici g`nd, dragul meu! Nu s`nt chiar at`t de t`mpit. Am `nc\ destul\ inteligen]\ pentru a-mi da seama c\ nu spun dec`t idio]enii. – A[adar, nu vrei s\ discut\m serios? – Vom discuta serios, pentru c\ pe tine te prinde genul serios. Sora mea Rachel o s\ orbeasc\. ~n ultima vreme, a `nceput s\ vad\ din ce `n ce mai r\u. De doi ani nu mai poate citi dec`t cu ochelari. La `nceput, am crezut c\-i de ajuns s\ schimbe lentilele. Dar asta n-ajut\ la nimic. La rug\mintea mea, a fost s\ consulte un specialist.


229

~]i dai seama c\-i vorba de dou\ lucruri foarte deosebite: pe de o parte o defectuoas\ acomodare a cristalinului, care se remediaz\ cu lentile. Dar chiar dup\ ce ochelarii apropie sau `ndep\rteaz\ imaginea vizual\, ea impresioneaz\ insuficient retina, iar la creier nu se mai transmite dec`t aceast\ imagine confuz\. S`nt clar? Tu aproape c\ n-o cuno[ti pe Rachel; [i, prin urmare, n-ai s\ crezi c\ vreau s\ te `nduio[ez `n leg\tur\ cu soarta ei. {i-atunci, de ce-]i povestesc toate astea?... Deoarece, g`ndindu-m\ la cazul ei, mi-am dat seama c\ ideile, la fel ca [i imaginile, pot ajunge `n creier mai mult sau mai pu]in exacte. Un spirit obtuz nu prime[te dec`t apercep]ii confuze; dar, tocmai din aceast\ pricin\, nu `n]elege c\ e obtuz. Nu va `ncepe s\ sufere de prostia lui dec`t dac\ va avea con[tiin]a acestei prostii; dar, ca s\ aib\ aceast\ con[tiin]\, ar trebui s\ devin\ inteligent. Or, `nchipuie-]i o clip\ un asemenea monstru: un imbecil suficient de inteligent ca s\-[i dea seama c\ e prost. – Bine, dar n-ar mai fi un imbecil! – Ba da, dragul meu, crede-m\! {tiu foarte bine, pentru c\ acest imbecil s`nt chiar eu. Olivier ridic\ din umeri. Armand continu\: – Un imbecil veritabil n-are con[tiin] a unei idei car e ar putea fi deasupra ideii sale. Eu am con[tiin]a acestui „deasupra“. {i totu[i, s`nt un imbecil fiindc\ [tiu c\ nu voi putea ajunge niciodat\ la acel „deasupra...“ – Dar, drag\ prietene, spuse Olivier `ntr-un elan de simpatie, noi to]i s`ntem astfel alc\tui]i, `nc`t putem totdeauna fi mai buni, [i cred c\ inteligen]a cea mai str\lucit\ este tocmai aceea care sufer\ mai mult din pricina limitelor sale. Armand respinse m`na pe care Olivier i-o pusese afectuos pe bra]. – Al]ii au sentimentul a ceea ce au, spuse el. Eu n-am dec`t sentimentul lipsurilor mele. Lips\ de bani, lips\ de putere, lips\ de inteligen]\. S`nt mereu `n deficit; [i a[a voi r\m`ne mereu. Se apropie de masa de toalet\, muie o perie de cap `n apa murdar\ din lighean [i-[i lipi cu ea p\rul de frunte. Era hidos. – }i-am spus c\ n-am scris nimic; totu[i `n ultimele zile mi-a venit ideea unui tratat pe care l-a[ fi numit: tratatul neputin]ei. Dar fire[te c\ s`nt neputincios s\-l scriu. A[ fi spus... Dar te plictisesc. – Nici vorb\, m\ plictiseai c`nd f\ceai glume; acum m\ interesezi mult mai mult.


230

9/3/04

12:55 AM

Page 230

ANDRÉ GIDE

– A[ fi c\utat, investig `nd natura, punctul limit\ sub care nu mai exist\ nimic. Un exemplu, ca s\ `n]elegi mai bine. Ziarele au scris despre muncitorul acela care s-a electrocutat. Lucra neatent cu ni[te fire electrice; voltajul nu era prea mare; se pare `ns\ c\ omul era transpirat. Se crede, a[adar, c\ moartea i se datora stratului de umezeal\, care a permis curentului s\ p\trund\ `n corp. Dac\ ar fi fost mai uscat, accidentul nu s-ar fi produs. Dar adun`nd sudoarea pic\tur\ cu pic\tur\... ~nc\ o pic\tur\, [i gata. – Nu v\d leg\tura, spuse Olivier. – Da, pentru c\ exemplul e prost ales. Totdeauna aleg prost exemplele. Iat\ un altul: [ase naufragia]i s`nt aduna]i de o barc\, dup\ ce au r\t\cit zece zile pe marea `nfuriat\. Trei mor, doi s`nt salva]i. Al [aselea era le[inat. Se mai spera c\ ar putea fi readus la via]\. Organismul lui atinsese punctul limit\. – D a, ` n]eleg , s puse Olivi er; cu o o r\ m ai d evrem e ar fi putut sc\pa. – O or\, vorbe[ti de o or\! Eu caut s\ g\sesc clipa, clipa extrem\: ~nc\ se mai poate... ~nc\ se mai poate... ~nc\ se mai poate. Nu se mai poate! Spiritul meu se plimb\ pe aceast\ muchie `ngust\. M\ str\duiesc s\ trasez `n fiecare situa]ie linia aceea de demarca]ie dintre fiin]\ [i nefiin]\. Limita de rezisten]\... S\ lu\m, de exemplu, ceea ce tat\l meu ar numi: ispita. ~nc\ rezi[ti; coarda e `ntins\ p`n\ la punctul de rupere [i diavolul trage de ea... Un fleac `n plus [i coarda plesne[te: e[ti damnat. Acum `n]elegi? Un fleac mai pu]in: nefiin]a. Dumnezeu n-ar fi creat lumea. N-ar fi fost nimic... „Fa]a lumii s-ar fi schimbat“, spune Pascal. Dar mie nu-mi ajunge s\ g`ndesc: „Dac\ nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt“. Eu insist. ~ntreb: mai scurt... cu c`t? C\ci, la urma urmelor, putea s\ fie cu o idee mai scurt, nu-i a[a?... Treptat, treptat, apoi un salt brusc... „Natura non fecit saltus“, auzi ce glum\! ~n ceea ce m\ prive[te, eu s`nt ca beduinul care str\bate de[ertul [i urmeaz\ s\ moar\ de sete. Ating exact punctul acela, `n]elegi tu, `n care o pic\tur\ de ap\ l-ar mai putea salva... sau o lacrim\... Vorbea cu o voce g`tuit\ care c\p\tase un accent patetic, ce-l surprindea [i-l tulbura pe Olivier. Relu\ mai `ncet, aproape cu duio[ie: – ~]i aminte[ti: „Am v\rsat lacrima aceea pentru tine...“ Desigur, Olivier `[i amintea fraza lui Pascal; chiar era jenat de faptul c\ prietenul s\u n-o citase exact. {i nu se putu ab]ine s\ nu rectifice: „Am v\rsat pic\tura aceea de s`nge...“ Exaltarea lui Armand se potoli pe loc. Ridic\ din umeri:


231

– Ce putem face? Unii vor fi privi]i `n chip necru]\tor... ~n]elegi acum ce `nseamn\ s\ te sim]i tot timpul „la limit\“? Totdeauna `mi va lipsi un punct. ~ncepu iar\[i s\ r`d\. Olivier g`ndea c\ r`de de team\ s\ nu pl`ng\. Ar fi vrut s\ vorbeasc\ [i el, s\-i spun\ lui Armand c`t `l tulburau cuvintele lui [i angoasa pe care o sim]ea sub ironia aceea exasperant\. Dar se apropia ora `nt`lnirii cu Passavant. ~[i scoase ceasul: – Trebuie s\ te p\r\sesc, spuse. E[ti liber disear\? – De ce? – Ca s\ ne `nt`lnim la Taverna Panteonului. Argonau]ii dau un banchet. La urma urmelor, ai putea veni. Vor fi acolo o gr\mad\ de tipi mai mult sau mai pu]in celebri [i cam be]i. Bernard Profitendieu mi-a promis c\ va veni [i el. Ar putea s\ fie amuzant. – Nu s`nt b\rbierit, spuse Armand moroc\nos . {i- apoi, ce s \ caut eu printre celebrit\]i? Dar [tii ce? ~ntreab-o pe Sarah, care s-a `ntors din Anglia chiar azi-diminea]\. S`nt sigur c\ ar amuza-o. Vrei s-o invit eu `n numele t\u? Bernard ar putea-o conduce. – E `n ordine, b\tr`ne, spuse Olivier.

VIII A[adar, Bernard [i Édouard conveniser\ c\, dup\ ce vor fi luat cina `mpreun\, vor merge s-o ia pe Sarah cu pu]in `nainte de orele zece. ~n[tiin]at\ de Armand, ea acceptase bucuroas\ propunerea. Spre nou\ [i jum\tate, se retr\sese `n camer\, `nso]it\ de mama sa. Pentru a ajunge `n odaie se trecea prin camera p\rin]ilor; dar o alt\ u[\, considerat\ blocat\, d\dea din camera lui Sarah `n cea a lui Armand, care, pe de alt\ parte, dup\ cum am mai spus, avea ie[ire pe o scar\ de serviciu. De fa]\ cu mama sa, Sarah simul\ c\ se preg\te[te de culcare [i o rug\ s-o lase s\ doarm\; dar, de `ndat\ ce a r\mas singur\, se a[ez\ `n fa]a m\su]ei de toalet\, ca s\-[i `mprosp\teze fardul de pe buze [i obraji. M\su]a de toalet\ masca u[a blocat\ [i nu era chiar at`t de grea, `nc`t Sarah s\ n-o poat\ muta din loc f\r\ zgomot. Deschise u[a secret\.


232

9/3/04

12:55 AM

Page 232

ANDRÉ GIDE

Se temea c\ ar putea s\-[i `nt`lneasc\ fratele, de ale c\rui vorbe batjocoritoare ì era fric\. E adev\rat c\ Armand o ajuta `n escapadele ei cele mai `ndr\zne]e; s-ar fi zis c\-i f\cea pl\cere s-o ajute, dar numai dintr-un fel de indulgen]\ provizorie [i numai pentru ca pe urm\ s-o judece cu [ i mai mare asprime; astfel `nc`t Sarah avea uneori impresia c\ gesturile lui de bun\voin]\ erau, de fapt, f\cute cu scopul de a-[i ar\ta severitatea. Camera lui Armand era goal\. Sarah se a[ez\ pe un taburet [i, a[tept`nd, se g`ndea. Dintr-un fel de protest preventiv, cultiva `n sinea ei un u[or dispre] fa]\ de virtu]ile domestice. Constr`ngerile familiei ì men]ineau energia `ntr-o stare de `ncordare, ì exacerbau instinctul de revolt\. ~n timpul [ederii sale `n Anglia, prinsese un curaj extraordinar. La fel ca t`n\ra englezoaic\, Miss Aberdeen, care st\tea `n pensionul lor, era [i ea hot\r`t\ s\-[i c`[tige libertatea, s\ treac\ peste toate opreli[tile, s\-[i `ng\duie orice `ndr\zneal\. Se sim]ea gata s\ `nfrunte dispre]ul [i dezaprobarea tuturor, s\ sfideze pe toat\ lumea. ~nc\ din timpul vacan]ei, atunci c`nd se `nt`lnise cu Olivier, reu[ise s\-[i `nving\ re]inerea-i fireasc\ [i multe din sfiiciunile `nn\scute. Exemplul celor dou\ surori o l\muriser\ pe deplin; considera c\ pioasa resemnare a lui Rachel nu e dec`t o `n[el\torie; `n c\s\toria Laurei vedea doar un lugubru t`rg, care `n cele din urm\ ducea la sclavie. Considera c\ bagajul de cuno[tin]e pe care-l c\p\tase la [coal\ [i tot ce mai `nv\]ase singur\ o predispuneau foarte pu]in la ceea ce ea numea: devo]iunea conjugal\. Nu vedea prin ce anume cel cu care s-ar c\s\tori i-ar putea fi superior. Nu-[i luase [i ea examenele, la fel ca un b\rbat? Nu avea [i ea, `n leg\tur\ cu orice subiect, p\rerile [i ideile proprii? Mai cu seam\ `n privin]a egalit\]ii dintre sexe; [i i se p\rea c\ `n felul de a se comporta `n via]\ [i, prin urmare, `n materie de afaceri sau, la nevoie, [i de politic\, femeia d\ adesea dovad\ de mai mult bun sim] dec`t numero[i b\rba]i... Pa[i pe scar\. Ascult\ cu aten]ie, apoi deschise `ncet u[a. Culoarul nu era luminat. Cu greu se putea distinge ceva `n `ntuneric. – Domni[oara Sarah Vedel? [opti Bernard. Ea `l lu\ de bra] cu mult\ dezinvoltur\. – Édouard ne a[teapt\ la col]ul str\zii, `ntr-o ma[in\. A preferat s\ nu coboare, ca nu cumva s\-i `nt`lneasc\ pe p\rin]ii dumitale. Dac\ m-ar fi v\zut pe mine, n-ar fi avut nici o importan]\, fiindc\ [tii, locuiesc aici. Bernard avusese grij\ s\ lase poarta de la intrare `ntredeschis\, ca


233

l\sa pe to]i trei `n fa]\ la Taverna Panteonului. ~n timp ce Édouard ì pl\tea [oferului, auzir\ b\t`nd de orele zece. Banchetul se terminase. Masa fusese str`ns\, dar mai r\m\seser\ ce[tile de cafea, sticle [i pahare. Toat\ lumea fuma; atmosfera devenise de nerespirat. Doamna Brousse, so]ia directorului Argonau]ilo r, ceru s\ se aeriseasc\ sala. Vocea ei strident\ acoperi zgomotul conversa]iei. Se deschise o fereastr\. Dar la insisten]a lui Justinien, care voia s\ ]in\ un discurs, fu `nchis\ aproape imediat, „pentru acustic\“. Ridic`ndu-se `n picioare, lovea `n pahar cu o linguri]\, `ns\ f\r\ s\ reu[easc\ s\ re]in\ aten]ia celorlal]i. Directorul Argonau]ilo r, c\ruia i se spunea Pre[edintele des Brousses, interveni, reu[i `n cele din urm\ s\ fac\ pu]in\ lini[te, [i vocea lui Justinien se r\sp`ndi `n valuri copioase de plictis. Banalitatea g`ndirii lui se ascundea sub un torent de imagini. Se exprima cu o emfaz\ care ]inea loc de spirit [i reu[ea s\-i serveasc\ fiec\ruia c`te un compliment confuz. La prima pauz\, `n timp ce Édouard, Bernard [i Sarah intrau, izbucnir\ aplauze de complezen]\; unii `[i prelungeau aplauzele, cu inten]ii ironice, f\r\ `ndoial\, [i poate cu speran]a c\ vor pune cap\t discursului; dar zadarnic: Justinien continu\; nimic nu-i putea descuraja elocven]a. ~n momentul acela `l acoperea cu florile retoricii sale pe contele de Passavant. Vorbi de Bara fix\ ca de o nou\ Iliad\. Se b\u `n s\n\tatea lui Passavant. Édouard nu avea pahar, cum de altfel nu avea nici Bernard, nici Sarah, a[a c\ nu fur\ obliga]i s\ ciocneasc\. Discursul lui Justinien se `ncheie cu ur\ri la adresa noii reviste [i cu vreo c`teva complimente pentru viitorul ei director, „t`n\rul [i talentatul Molinier, `ndr\git de Muze, a c\rui frunte nobil\ [i pur\ nu va a[tepta mult\ vreme laurii“. Olivier st\tuse aproape de u[a de la intrare pentru a-[i putea `nt`mpina prietenii la sosire. Complimentele exagerate ale lui Justinien `l st`njeneau `n modul cel mai v\dit; dar nu avea cum s\ evite ova]ia care urm\ discursului. Cei trei proasp\t sosi]i cinaser\ prea frugal pentru a se sim]i la unison cu ceilal]i. ~n acest fel de reuniuni `nt`rzia]ii `[i explic\ fie gre[it, fie prea bine starea de excitare a celorlal]i. Ei judec\, de[i nu e cazul s\ judece, [i exercit\, poate chiar involuntar, o critic\ necru]\toare. Cam `n aceast\ situa]ie erau Édouard [i Bernard. ~n ceea ce-o privea pe Sarah, c\uta s\ afle c`t mai multe despre acest mediu `n care, pentru ea, totul


234

9/3/04

12:55 AM

Page 234

ANDRÉ GIDE

Bernard nu cuno[tea pe nimeni. Olivier, care `l luase de bra], voi s\-l prezinte lui Passavant [i lui des Brousses. El refuz\, dar `ntre timp Passavant for]\ situa]ia [i, `naint`nd spre el, ì `ntinse m`na pe care, din decen]\, Bernard n-o putea refuza: – Aud vorbindu-se despre dumneata de at`ta vreme, `nc`t am impresia c\ te [i cunosc. – {i eu la fel, spuse Bernard pe un asemenea ton, `nc`t amabilitatea lui Passavant disp\ru cu des\v`r[ire. {i imediat se `ndrept\ spre Édouard. De[i c\l\torea foarte mult, [i chiar la Paris fiind tr\ia foarte retras, Édouard ì cuno[tea pe mul]i dintre cei de fa]\ [i nu se sim]ea deloc stingher. Nu era prea iubit, dar era stimat de confra]i [i accepta s\ fie socotit `nfumurat, de[i nu era dec`t distant. ~i pl\cea mai mult s\ asculte dec`t s\ vorbeasc\. – Nepotul dumitale m-a f\cut s\ sper c\ vei veni, `ncepu Passavant cu o voce sc\zut\, aproape `n [oapt\. {i m\ bucuram, pentru c\ tocmai... Privirea ironic\ a lui Édouard t\ie restul frazei. Obi[nuit s\-[i subjuge interlocutorii [i s\ plac\, Passavant sim]ea nevoia, pentru a putea str\luci, s\ aib\ `n fa]a lui o oglind\ complezent\. ~[i redob`ndi totu[i siguran]a de sine, nef\c`nd parte dintre cei care-[i pierd pentru mult\ vreme prezen]a de spirit [i se las\ lua]i prin surprindere. {i dac\ Édouard nu intra de bun\voie `n acest joc, avea el cu ce s\-l `nfunde. – Voiam s\ te intreb... relu\ el, continu`ndu-[i parc\ g`ndul: Mai ai ve[ti de la cel\lalt nepot al dumitale, prietenul meu Vincent? C\ci mai cu seam\ de el m\ sim]eam foarte legat. – Nu, r\spunse sec Édouard. Acest „nu“ `l descump\ni din nou pe Passavant, care nu prea [tia dac\ trebuie s\-l ia ca o dezmin]ire provocatoare sau pur [i simplu ca un r\spuns la `ntrebarea sa. Tulburarea lui nu dur\ dec`t o clip\; [i cu inocen]\, Édouard `l scoase din `ncurc\tur\, ad\ug`nd aproape imediat: – Am aflat doar, de la tat\l s\u, c\ se afl\ `ntr-o c\l\torie cu prin]ul de Monaco. – ~ntr-adev\r, am cerut unei prietene s\-l prezinte prin]ulu i. M-am bucurat c\ pot inventa aceast\ diversiune, pentru a-i abate g`ndurile de la nefericita lui aventur\ cu acea doamn\ Douviers... pe care o cuno[ti, din c`te mi-a spus Olivier. {i din pricina c\reia risca s\-[i strice via]a. Passavant [tia de minune s\ fie dispre]uitor, arogant, condescendent; dar acum se mul]umea cu primul pot c`[tigat [i era satisf\cut


235

c\ `l poate ]ine pe Édouard la respect. Acesta c\uta o replic\ ustur\toare. Ciudat, dar era total lipsit de prezen]\ de spirit. Din aceast\ cauz\, f\r\ `ndoial\, nu-i pl\cea s\ ias\ `n lume: nu reu[ea niciodat\ s\ fie sclipitor. {i acum spr`ncenele i se `ncruntar\. Passavant avea fler; sim]ea imediat c`nd cineva voia s\-i spun\ lucruri dezagreabile [i [tia s\ le pareze. A[a c\, `n aceea[i clip\, [i schimb`nd brusc tonul: – Dar cine-i aceast\ delicioas\ copil\ care te `nso]e[te? `ntreb\ el z`mbind. – Este, spuse Édouard, domni[oara Sarah Vedel; e chiar sora doamnei Douviers, prietena mea. ~n lips\ de altceva mai bun, `ncerca s\ dea acestor cuvinte: „prietena mea“ un ascu]i[ de o intona]ie c`t mai t\ioas\; vorbele lui `ns\ nu-[i atinser\ ]inta, iar Passavant, f\r\ s\ le ia `n seam\, spuse: – Ai fi at`t de amabil s\ m\ prezin]i? Spusese aceste ultime cuvinte, ca [i fraza precedent\, destul de tare, ca Sarah s\ le poat\ auzi; [i cum aceasta se `ntoarse spre ei, Édouard nu avu cum s\ se eschiveze: – Sarah, contele de Passavant aspir\ la onoarea de a te cunoa[te, spuse el cu un z`mbet for]at. Passavant ceruse s\ li se aduc\ trei pahare curate `n care turn\ Kummel. To]i patru b\ur\ `n s\n\tatea lui Olivier. Sticla era aproape goal\ [i, cum Sarah era foarte mirat\ de cristalele care r\m\seser\ la fund, Passavant se str\dui s\ scoat\ c`teva, folosindu-se de un pai. O ar\tare ciudat\, cu fa]a t\v\lit\ parc\ prin f\in\, cu ochi de smoal\, cu p\rul lipit de cap, de parc\ ar fi fost o calot\ de mu[ama, se apropie, [i rumeg`nd cu un vizibil efort fiecare silab\: – N-o s\ reu[e[ti. D\-mi mie sticla s-o sparg! {i lu`ndu-i-o din m`n\, o sf\r`m\ dintr-o lovitur\, izbind-o de pervazul ferestrei, apoi c\tre Sarah, oferindu-i fundul sticlei: – Cu ace[ti mici poliedri ascu]i]i, dr\g\la[a domni[oar\ va reu[i f\r\ nici un efort s\-[i perforeze limba. – Cine-i aceast\ paia]\? `l `ntreb\ ea pe Passavant, care o invitase s\ ia loc [i se a[ezase [i el l`ng\ ea. – E Alfred Jarry, care a scris Ubu rege. Argonau]ii `l consider\ genial, pentru c\ publicul i-a fluierat piesa. Oricum `ns\, de mult nu s-a mai v\zut `n teatru ceva at`t de neobi[nuit. – ~mi place mult Ubu rege, spuse Sarah, [i s`nt bucuroas\ c\ l-am `nt`lnit pe Jarry. Mi s-a spus c\ e tot timpul beat.


236

9/3/04

12:55 AM

Page 236

ANDRÉ GIDE

– ~n seara asta e chiar obligatoriu s\ fie. L-am v\zut b`nd, la acest dineu, dou\ pahare mari de absint. Nu pare s\ fie prea st`njenit din pricina asta. Vrei o ]igar\? Trebuie s\ fumezi tu `nsu]i, ca s\ nu fii asfixiat de fumul celorlal]i. Se aplec\ spre ea, oferindu-i foc. Ea ron]\i c`teva cristale: – Dar nu e dec`t zah\r candel, spuse, pu]in dezam\git\. Speram c\ va fi ceva foarte tare. ~n timp ce discuta cu Passavant, ì z`mbi lui Bernard, care r\m\sese l`ng\ ea. Ochii ei amuza]i erau neobi[nuit de str\lucitori. Bernard, care `n `ntuneric nu avusese cum s-o vad\, era acum frapat de asem\narea dintre ea [i Laura. Avea aceea[i frunte, acelea[i buze... ~n tr\s\turi i se deslu[ea, ce-i drept, o gra]ie mai pu]in angelic\, iar privirile ei st`rneau `n inima lui o tulburare confuz\. Pu]in st`njenit, se `ntoarse spre Olivier: – Prezint\-m\, te rog, prietenului t\u Bercail. ~l mai `nt`lnise pe Bercail `n parcul Luxembourg, dar nu discutase niciodat\ cu el. Bercail, pu]in cam stingher `n acest mediu `n care Olivier abia `l introdusese [i unde timiditatea sa era pus\ la grea `ncercare, ro[ea de fiecare dat\ c`nd prietenul s\u `l prezenta drept unul dintre principalii redactori ai Avangardei. Fapt este c\ acel poem alegoric despre care i-a vorbit lui Olivier la `nceputul povestirii noastre urma s\ apar\ `n fruntea noii reviste, imediat dup\ manifest. – ~n locul pe care ]i-l rezervasem ]ie, ì spunea Olivier lui Bernard. S`nt absolut sigur c\ `]i va pl\cea. E de departe cel mai bun lucru din acest num\r. {i foarte original! Lui Olivier ì pl\cea mai mult s\-[i laude prietenii dec`t s\ primeasc\ el `nsu[i laude. V\z`ndu-l pe Bernard c\ se apropie, Bercail se ridicase; ]inea cea[ca de cafea `n m`n\ cu at`ta st`ng\cie, `nc`t de emo]ie v\rs\ jum\tate din ea pe jiletc\. ~n clipa aceea se auzi foarte aproape de el vocea mecanic\ a lui Jarry: – Micu]ul Bercail se va otr\vi, pentru c\ i-am turnat otrav\ `n cea[c\. Jarry f\cea haz de timiditatea lui Bercail [i se distra, c\ut`nd s\-l pun\ `n situa]ii nepl\cute. Dar Bercail nu se temea de Jarry. Ridic\ din umeri [i-[i termin\ lini[tit cafeaua. – Dar \sta cine-i? `ntreb\ Bernard. – Cum! Nu-l cuno[ti pe autorul lui Ubu rege? – Imposibil! E Jarry? Credeam c\-i un chelner.


237

– Oh! nici chiar a[a, spuse Olivier, vexat oarecum, c\ci se m`ndrea cu oamenii celebri pe care ì cuno[tea. Uit\-te mai bine la el! Nu g\se[ti c\ e un om extraordinar? – Face tot ce-i st\ `n putin]\ ca s\ par\ extraordinar, spuse Bernard, care nu aprecia dec`t comportarea fireasc\, dar avea totu[i mult\ considera]ie pentru Ubu. ~mbr\cat cu un tradi]ional Gugusse de hipodrom, Jarry, prin `ntregul s\u fel de a fi, era excesiv de afectat; mai cu seam\ `n maniera lui de a vorbi, pe care mai mul]i Argonau]i se str\duiau cu mare zel s\ o imite, accentu`nd unele silabe, invent`nd cuvinte bizare sau st`lcind `n chip ciudat altele; dar numai Jarry reu[ea s\ aib\ acea voce f\r\ timbru, f\r\ c\ldur\, f\r\ inflexiuni, f\r\ relief. – Dac\ l-ai cunoa[te, te asigur c\ l-ai g\si fermec\tor, relu\ Olivier. – Prefer s\ nu-l cunosc. Are un aer feroce. – A[a vrea el s\ par\. Passavant crede c\, `n fond, e o fire foarte bl`nd\. Numai c\ `n seara asta a b\ut enorm; [i nici o pic\tur\ de ap\, te rog s\ m\ crezi; nici m\car vin; nimic altceva dec`t absint [i b\uturi tari. Passavant se teme s\ nu `nceap\ iar cu excentricit\]ile lui. Numele lui Passavant mereu ì revenea, involuntar, pe buze [i cu c`t se str\duia s\-l evite, cu at`t revenea mai insistent. Exasperat c\ e at`t de pu]in st\p`n pe sine [i h\ituit parc\ de el `nsu[i, schimb\ subiectul: – Ar trebui s\ discu]i pu]in cu Dhurmer. Team\ mi-e c\ m\ ur\[te de moarte pentru c\ i-am suflat postul de director al Avan gardei; dar n-am nici o vin\; n-am avut ce face, a trebuit s\-l accept. ~ncearc\ s\-l faci s\ `n]eleag\ [i s\-l mai potole[ti. Pass... Mi s-a spus c\ e foarte pornit `mpotriva mea. Se poticnise iar, dar de data asta n-a mai c\zut. – Sper c\ [i-a luat manuscrisul `napoi. Nu-mi place ce scrie, spuse Bercail; apoi, `ntorc`ndu-se spre Profitendieu: – Dar dumneavoastr\, domnule, credeam c\... – Oh! v\ rog nu-mi spune]i „domnule...“ {tiu foarte bine c\ port un nume sup\r\tor [i ridicol... Dac\ voi scrie, `mi voi lua un pseudonim. – Dar de ce nu ne-a]i dat nimic? – Pentru c\ nu aveam nimic gata. Olivier, l\s`ndu-[i prietenii s\ discute, se `ndrept\ spre Édouard: – Ai fost foarte dr\gu] c\ ai venit. Eram ner\bd\tor s\ te v\d. Numai c\ a[ fi preferat s\ te v\d oriunde altundeva dec`t aici...


238

9/3/04

12:55 AM

Page 238

ANDRÉ GIDE

~n dup\-amiaza asta te-am c\utat. }i s-a spus? Am fost dezolat c\ nu te-am g\sit [i dac\ a[ fi [tiut unde te-a[ putea `nt`lni... Era bucuros c\ se poate exprima cu at`ta u[urin]\, amintindu-[i de vremurile c`nd, de fa]\ cu Édouard, tulburarea `l amu]ea. Dar, din p\cate, aceast\ u[urin]\ era datorat\ banalit\]ii vorbelor lui [i liba]iilor. Lucru de care Édouard `[i d\dea seama cu mult\ triste]e. – I-am f\cut o vizit\ mamei dumitale. – Am aflat c`nd m-am `ntors acas\, spuse Olivier consternat c\ Édouard ì vorbea cu dumneata. Se g`ndea chiar s\ i-o spun\. – {i de-acum `nainte vei tr\i `n acest mediu? `l `ntreb\ Édouard privindu-l `n ochi. – Oh! nici o grij\! N-am de g`nd s\ m\ schimb. – E[ti chiar at`t de sigur? ~ntrebarea fusese pus\ pe un ton foarte grav, dr\g\stos, fr\]esc... Olivier sim]i c\ siguran]a i se clatin\. – Socote[ti c\ rela]iile mele cu ace[ti oameni constituie o gre[eal\? – Cu vreo c`]iva dintre ei poate c\ nu; dar `n privin]a altora nu `ncape discu]ie. Olivier lu\ acest plural drept un singular. Crezu c\ Édouard `l vizeaz\ `n mod deosebit pe Passavant [i, `n aceea[i clip\, cerul din sinea lui fu br\zdat de un fulger orbitor [i dureros, ce r\zb\tea prin norii care de diminea]\ se `ndesiser\ amenin]\tor `n inima lui. ~l iubea pe Bernard, `l iubea pe Édouard at`t de mult, `nc`t nu era `n stare s\ suporte g`ndul c\ ei nu-l pre]uiesc. C`nd era cu Édouard, ie[ea la iveal\ ceea ce era mai bun `n el. ~n preajma lui Passavant, ceea ce era mai r\u; acum recuno[tea acest lucru; dar nu l-a recunoscut oare totdeauna? Orbirea lui fa]\ de Passavant nu fusese voit\? Recuno[tin]a lui fa]\ de tot ceea ce contele f\cuse pentru el se transforma acum `n ranchiun\. ~l renega cu disperare. Iar ceea ce v\zu `n momentele acelea `l f\cu s\-l urasc\. Passavant, aplecat peste Sarah, ì prinsese mijlocul cu bra]ul [i se ar\ta din ce `n ce mai st\ruitor. Pus `n gard\ de zvonurile care se r\sp`ndiser\ `n privin]a rela]iilor lui cu Olivier, c\uta acum s\ arunce praf `n ochii lumii. {i ca s\ atrag\ [i mai mult aten]ia asupra lui, se hot\r` s-o ia pe Sarah pe genunchi. Sarah p`n\ atunci nu se prea ap\rase, dar privirea ei c\uta ochii lui Bernard [i, c`nd ì `nt`lni, sur`se de parc-ar fi vrut s\ spun\: – Uit\-te [i tu c`t de departe se poate merge cu mine. Passavant `ns\ se temea c\ se cam gr\be[te. ~i lipsea experien]a.


239

– Dac\ m\car a[ reu[i s\-i mai dau de b\ut, m-a[ hazarda mai mult, `[i spunea el, `ntinz`nd m`na care-i r\m\sese liber\ spre o sticl\ de curaçao. Olivier, care `l observa, i-o lu\ `nainte [i apuc\ sticla numai pentru a nu i-o l\sa lui Passavant; dar imediat i se p\ru c\ va g\si `n b\utur\ un pic de curaj; curajul care sim]ea c\-l p\r\se[te tocmai c`nd avea nevoie de el pentru a-i spune lui Édouard, v\rs`ndu-[i toat\ durerea: – N-ar fi depins dec`t de dumneata. Olivier `[i umplu paharul [i `l goli dintr-o `nghi]itur\. ~n aceea[i clip\ `l auzi pe Jarry, care trecea de la un grup la altul, morm\ind pe c`nd se strecura prin spatele lui Bercail: – {i-acum o s\-l obor`m pe micu]ul Bercail. Acesta se `ntoarse brusc: – Repet\ cu voce tare ce-ai spus! Jarry, `ntre timp, se [i `ndep\rtase de el. F\cu mai `ntì ocolul mesei, apoi repet\ cu o voce strident\: – {i-acum o s\-l obor`m pe micu]ul Bercail; apoi scoase din buzunar un pistol cu care Argonau]ii `l v\zuser\ deseori juc`ndu-se, [i ochi. Jarry `[i f\cuse o reputa]ie de bun tr\g\tor. Se auzir\ proteste. Nu se [tia dac\ `n halul acela de be]ie s-ar fi mul]umit s\ se prefac\ doar c\ trage. Dar micu]ul Bercail voi s\ arate c\ nu se teme [i, urc`ndu-se pe un scaun, cu mìnile la spate, lu\ o atitudine napoleonian\. Era pu]in ridicol, [i chiar se auzir\ ni[te r`sete, acoperite imediat de aplauze. Passavant ì spuse lui Sarah `n mare grab\: – S-ar putea s\ se termine ur`t. E beat mort. Ascunde]i-v\ sub mas\! Des Brousses `ncerc\ s\-l re]in\ pe Jarry, dar acesta se desprinse [i se urc\ la r`ndul lui pe un scaun (iar Bernard v\zu atunci c\ e `nc\l]at cu escarpeni de bal). Fa]\ `n fa]\ cu Bercail, `ntinse bra]ul ca s\ ocheasc\. – Stinge]i lumina! Stinge]i lumina! strig\ des Brousses. Édouard, care r\m\sese mai l`ng\ u[\, r\suci comutatorul. Sarah se ridicase, urm`nd `ndemnul lui Passavant; [i, de `ndat\ ce se f\cu `ntuneric, se lipi de Bernard pentru a-l atrage [i pe el sub mas\, `mpreun\ cu ea. Jarry trase. Pistolul fusese `nc\rcat cu gloan]e oarbe. Se auzi totu[i un strig\t de durere; era Justinien, care primise toat\ fultuiala `n ochi. {i c`nd se aprinse lumina, Bercail st`rni admira]ia celorlal]i, st`nd tot pe scaun, `n aceea[i pozi]ie, nemi[cat, poate pu]in mai palid. ~ntre timp, prezidenta f\cu o criz\ de nervi. Toat\ lumea s\ri s-o ajute: – E o idio]enie s\ le provoci oamenilor asemenea emo]ii!


240

9/3/04

12:55 AM

Page 240

ANDRÉ GIDE

Fiindc\ pe mas\ nu se g\sea nici o caraf\ cu ap\, Jarry, cobor`t de pe piedestalul s\u, muie `n alcool o batist\, vr`nd s\-i fric]ioneze t`mplele, `n chip de scuz\. Bernard nu r\mase sub mas\ dec`t o clip\; exact at`t c`t s\ simt\ buzele arz\toare ale lui Sarah strivindu-se voluptos de ale sale. Olivier ì urmase; din prietenie, din gelozie... Be]ia st`rnea `n el acel sentiment `ngrozitor, pe care [i-l cuno[tea at`t de bine, c\ e l\sat la o parte. C`nd ie[i la r`ndul s\u de sub mas\, se sim]i pu]in ame]it. Atunci `l auzi pe Dhurmer strig`nd: – Ia uita]i-v\ la Molinier! E poltron ca o femeie. Ceea ce `ntrecea m\sura. F\r\ s\-[i dea prea bine seama ce face, Olivier se av`nt\ cu m`na ridicat\ spre Dhurmer. Avea senza]ia c\ se mi[c\ `n vis. Dhurmer eschiv\ lovitura. {i tot ca `ntr-un vis, m`na lui Olivier nu `nt`lni dec`t golul. Se produsese mare zarv\ [i, `n timp ce unii se aflau `n treab\ prin preajma prezidentei, care continua s\ gesticuleze [i chel\l\ia ascu]it, al]ii `l `nconjurau pe Dhurmer care striga: „Nu m-a atins! Nu m-a atins!...“ sau al]ii pe Olivier care, cu obrajii ca para focului, se preg\tea s\ se av`nte din nou [i era greu de potolit. Atins sau nu, Dhurmer trebuia s\ se considere p\lmuit; asta `ncerca Justinien s\-l fac\ s\ `n]eleag\, `n timp ce-[i oblojea ochiul. Era o chestiune de demnitate. Dar lui Dhurmer ì p\sa prea pu]in de lec]iile de demnitate ale lui Justinien. {i repeta cu `nc\p\]`nare: – Nu m-a atins... Nu m-a atins... – Mai las\-l `n pace! spuse des Brousses. Nu po]i for]a oamenii s\ se bat\ f\r\ voia lor. Olivier declara totu[i, sus [i tare, c\ dac\ Dhurmer nu era satisf\cut, era gata s\-l mai p\lmuiasc\; [i hot\r`t s\-l provoace pe cel\lalt la duel, le ceru lui Bernard [i lui Bercail s\ binevoiasc\ a-i fi martori. Nici unul din ei nu se pricepea la a[a-zisele afaceri „de onoare“; dar Olivier nu `ndr\znea s\ se adreseze lui Édouard. Cravata i se desf\cuse, p\rul ì c\dea `n la]e pe fruntea asudat\; un tremur convulsiv ì scutura mìnile. Édouard `l lu\ de bra]: – Vino s \ te speli cu pu]in\ ap\ rece pe fa]\! Tu nu vezi c\ te por]i ca un nebun? ~l trase spre toalet\. De `ndat\ ce ie[i din sal\, Olivier `[i d\du seama c`t era de beat. C`nd sim]ise m`na lui Édouard pun`ndu-se pe bra]ul lui, avusese senza]ia c\ le[in\ [i se l\sase condus, f\r\ s\ opun\ nici o rezisten]\. Din ceea ce-i spusese Édouard nu re]inuse dec`t tutuiala. A[a cum un


241

mare nor de furtun\ se sparge `n ploaie, i se p\rea c\ inima lui se va rev\rsa pe dat\ `ntr-un potop de lacrimi. Un prosop ud, pe care Édouard i-l puse pe frunte, `l f\cu s\ se dezmeticeasc\. Ce se `nt`mplase? ~[i amintea vag c\ se pur tase ca un copil, ca o brut\... Se sim]ea ridicol, abject... Atunci, cutremurat de disperare [i de dragoste, se `ndrept\ spre Édouard [i, lipindu-se de el, hohoti: – Ia-m\ de aici! Édouard era [i el extrem de emo]ionat: – Vrei s\ mergi acas\? `ntreb\ el. – P\rin]ii mei nu [tiu c\ m-am `ntors. Pe c`nd traversau cafeneaua spre ie[ire, Olivier ì spuse c\ avea de scris o scrisoare. – Dac\ o pun la cutie acum, va ajunge mìne la prima or\. A[ezat la o mas\ din cafenea, scrise: „Dragul meu Georges, Da, eu `]i scriu, pentru a-]i cere un mic serviciu. F\r\ `ndoial\ c\ nu afli nici o noutate c`nd `]i spun c\ s`nt la Paris, fiindc\ s`nt sigur c\ m-ai z\rit azi-diminea]\ l`ng\ Sorbona. Am stat la contele de Passavant (not\ aici adresa); lucrurile mele s`nt `nc\ la el. Din motive care mi-ar lua prea mult timp, ca s\ ]i le explic [i care pe tine nici nu te-ar interesa, prefer s\ nu m\ mai `ntorc la el. Numai pe tine te pot ruga s\-mi aduci sus-numitele lucruri. ~mi vei face, nu-i a[a, acest serviciu; pentru care m\ voi revan[a. ~n primul r`nd cuf\rul, care e `ncuiat. C`t despre lucrurile care se afl\ prin camer\, le vei pune tu `nsu]i `n valiza mea [i le vei aduce pe toate la unchiul Édouard. ~]i voi pl\ti taxiul. Din fericire, mìne e duminic\; a[a c\ vei putea s\ te apuci de treab\ de `ndat\ ce prime[ti biletul meu. Pot conta pe tine, nu-i a[a? Fratele t\u mai mare, Olivier P.S. Te [tiu descurc\re] [i nu m\ `ndoiesc c\ vei duce treaba la bun sf`r[it. At`t numai vreau s\-]i mai spun: dac\ vei avea de-a face direct cu Passavant, fii c`t se poate de rece cu el. Pe mìne diminea]\.“

Cei care nu auziser\ vorbele injurioase ale lui Dhurmer nu-[i puteau prea bine explica nea[teptata agresiune a lui Olivier. Li se p\rea c\ [i-a pierdut capul. Dac\ ar fi [tiut s\-[i p\streze s`ngele rece, Bernard l-ar fi aprobat; Dhurmer nu-i pl\cea; dar recuno[tea c\


242

9/3/04

12:55 AM

Page 242

ANDRÉ GIDE


Olivier a ac]ionat ca un nebun [i p\rea c\ numai el e vinovat de toate. Bernard suferea auzind c`t de sever e judecat. Se apropie de Bercail [i-[i d\dur\ `nt`lnire pentru a doua zi. Oric`t de absurd\ putea fi aceast\ afacere, pentru ei important era s\ fie am`ndoi corec]i. Convenir\ s\ mearg\ la clientul lor la orele nou\. De `ndat\ ce prietenii s\i plecar\, Bernard nu mai avu nici un motiv [i nici poft\ s\ mai r\m`n\. O c\ut\ din priviri pe Sarah [i `n inim\ sim]i un fel de turbare, v\z`nd-o a[ezat\ pe genunchii lui Passavant. Am`ndoi p\reau be]i; totu[i Sarah se ridic\, v\z`ndu-l pe Bernard c\ se apropie: – S\ plec\m, ì zise ea lu`ndu-l de bra]. Pretinse c\ vrea s\ mearg\ acas\ pe jos. Distan]a nu era mare [i f\cur\ drumul f\r\ s\-[i spun\ un cuv`nt. La pension toate luminile erau stinse. Tem`ndu-se s\ nu atrag\ aten]ia, merser\ b`jbìnd p`n\ ajunser\ la scara de serviciu, apoi aprinser\ c`teva chibrituri. Armand veghea. C`nd ì auzi urc`nd, ie[i pe palier cu o lamp\ `n m`n\. – Ia tu lampa asta, ì spuse lui Bernard (se tutuiau din ziua precedent\). Lumineaz\-i drumul lui Sarah; `n camera ei nu e lum`nare... {i d\-mi chibriturile tale ca s-o aprind pe a mea. Bernard o `nso]i pe Sarah `n cea de-a doua camer\. Dar abia intrar\ c\ Armand, aplec`ndu-se spre ei, din spate, sufl\ `n lamp\ [i le-o stinse, apoi, zeflemitor: – Noapte bun\, le spuse. Dar fi]i aten]i s\ nu face]i g\l\gie. Al\turi dorm p\rin]ii. Apoi, d`ndu-se repede `napoi, ie[i, `nchise u[a [i trase z\vorul.

IX Armand s-a `ntins pe pat `mbr\cat. {tie c\ nu va putea dormi. A[teapt\ s\ se fac\ ziu\. Mediteaz\. Ascult\. Casa se odihne[te; `n ora[, `n `ntreaga natur\, nici un zgomot. De `ndat\ ce o lumin\ slab\, r\zb\t`nd din cerul `ngust `n camera lui prin fereastra din acoperi[, ì permite s\ disting\ din nou hido[enia od\ii, se ridic\. Se duce la u[a pe care o z\vor`se `n ajun pe `ntuneric: o `ntredeschide u[urel... Draperiile din camera lui Sarah nu s`nt `nchise. Zorii `n\lbesc geamul. Armand `nainteaz\ spre patul `n care dorm sora sa [i Bernard. Un

243

cear[af le acoper\ pe jum\tate membrele `nl\n]uite. C`t s`nt de frumo[i! Armand ì contempl\ `ndelung. Ar vrea s\ fie somnul lor, s\rutul lor. La `nceput z`mbe[te, apoi, printre cuverturile aruncate vrai[te la picioarele patului, `ngenuncheaz\. La ce zei se roag\ astfel, cu mìnile `mpreunate? E cuprins de o nespus\ emo]ie. Buzele ì tremur\... Z\re[te sub pern\ o batist\ p\tat\ de s`nge; se ridic\, o ia str`ng`nd-o `n pumn [i, hohotind, `[i lipe[te buzele de mica pat\ de culoarea chihlimbarului. Dar `n prag se `ntoarce. Vrea s\-l trezeasc\ pe Bernard. Acesta ar trebui s\ se `ntoarc\ `n camera sa `nainte ca cineva din pension s \ se fi trezit. La zgomotul u[or pe care `l face Armand, Bernard deschide ochii. Armand o ia la fug\ l\s`nd u[a deschis\. Pleac\ deci din camer\, coboar\ pe scar\; se va ascunde unde va nimeri; prezen]a lui l-ar putea st`njeni pe Bernard; nu vrea s\ dea ochii cu el. De la o fereastr\ din sala de studiu, c`teva clipe mai t`rziu, `l va vedea trec`nd, furi[`ndu-se pe l`ng\ ziduri ca un ho]... Bernard n-a dormit prea mult. Dar a gustat `n noaptea aceasta o uitare mai odihnitoare dec`t somnul; exaltare [i nimicire `n acela[i timp a fiin]ei sale. Se strecoar\ `ntr-o zi nou\, necunoscut sie[i, r\zvr\tit, u[or, nou, lini[tit [i frem\t`nd ca un zeu. A l\sat-o pe Sarah dormind; s-a desprins pe furi[ din bra]ele ei. Dar cum? F\r\ `nc\ un s\rut, f\r\ o ultim\ privire, f\r\ o suprem\ `mbr\]i[are dr\g\stoas\? A p\r\sit-o astfel pentru c\ e un insensibil? Nu [tiu. Nici el nu [tie. ~[i d\ silin]a s\ nu se g`ndeasc\, jenat c\ trebuie s\ `ncorporeze aceast\ noapte f\r\ precedent `n antecedentele existen]ei sale. Nu; e vorba de un apendice, de o anex\ care nu-[i g\se[te loc `n corpul c\r]ii – carte `n care povestea vie]ii lui va continua, nu-i a[a, va fi reluat\, ca [i cum nimic nu s-ar fi `nt`mplat. A urcat `n camera pe care o `mparte cu micu]ul Boris. Acesta doarme ad`nc. E un copil! Bernard `[i r\v\[e[te patul, bo]e[te a[ternutul ca s\ se cread\ c\ a dormit aici. Se spal\ `ndelung. Dar, la vederea lui Boris, g`ndurile i se `ntorc la Saas-Fée. ~[i aminte[te de ce-i spusese Laura atunci: „Nu pot accepta de la dumneata dec`t devo]iunea pe care mi-o oferi. Celelalte vor avea exigen]ele lor, care vor trebui s\-[i g\seasc\ `mplinirea altundeva“. Aceast\ fraz\ `l revoltase. I se p\rea c\ o aude [i acum. Nu se mai g`ndise la ea, dar `n aceast\ diminea]\ memoria lui era extrem de limpede [i de activ\. Creierul ì func]iona f\r\ voia lui cu o nemaipomenit\ vioiciune. Bernard `nl\tur\ imaginea Laurei, voi s\ `n\bu[e aceste amintiri; [i ca s\ nu se mai g`ndeasc\ la ele, ia un manual [i se `nver[uneaz\ s\ citeasc\ pentru examen. Dar `n odaia asta te sufoci. Coboar\ s\ lucreze `n gr\din\. Ar vrea s\ ias\ `n strad\, s\


244

9/3/04

12:55 AM

Page 244

ANDRÉ GIDE

mearg\, s\ alerge, s\ se av`nte `n larg, s\ respire. P`nde[te poarta; [i de `ndat\ ce portarul o deschide, evadeaz\. Cu cartea la el, se duce `n parcul Luxembourg [i se a[az\ pe o banc\. G`ndurile i se deap\n\ m\t\soase, dar fragile; dac\ trage prea tare, firul se rupe. De `ndat\ ce vrea s\ `nve]e, `ntre carte [i el se plimb\ amintiri indiscrete; [i nu amintirile clipelor de mare bucurie, ci micile detalii stranii [i meschine, de care amorul propriu se aga]\; se aga]\ [i se simte umilit. De acum `nainte nu va mai fi at`t de nov ice. Pe la orele nou\ se ridic\ [i se duce s\-l ia pe Bercail. Am`ndoi se vor duce la Édouard. Édouard locuia `n Passy, la ultimul etaj al unui imobil. Odaia lui d\dea spre o spa]ioas\ camer\ de lucru. C`nd `n zori, Olivier se trezise, Édouard, la `nceput, nu [i-a f\cut griji. – M\ duc s\ m\ odihnesc pu]in pe divan, spusese Olivier. {i cum Édouard se temea s\ nu r\ceasc\, i-a spus lui Olivier s\ ia cu el [i ni[te pleduri. Ceva mai t`rziu, se trezise [i Édouard. F\r\ `ndoial\ c\ adormise f\r\ s\-[i dea seama, c\ci acum se mira c\ se f\cuse ziu\ de-a binelea. Voia s\ vad\ cum a dormit Olivier; voia s\-l vad\; [i poate c\ un presentiment nedeslu[it `l `ndemna... Camera de lucru era goal\. Pledurile r\m\seser\ la picioarele divanului nedesf\cute. Un miros `ngrozitor de gaz ì atrase aten]ia. Din camera de lucru se intra `ntr-o mic\ `nc\pere care servea ca baie. Indiscutabil c\ de acolo venea mirosul; [i `ntr-acolo alerg\; dar la `nceput nu reu[i s\ deschid\ u[a; ceva o bloca: era corpul lui Olivier, pr\bu[it pe marginea c\zii, dezbr\cat, `nghe]at, livid [i n\cl\it `ngrozitor de propria vom\. Édouard `nchise imediat robin etul de gaz de la cazanul de baie. Ce se `nt`mplase? Accident? Congestie?... Greu de crezut. Cada era goal\. Lu\ muribundul `n bra]e [i-l duse `n camera de al\turi, `l `ntinse pe covor, `n fa]a ferestrei larg deschise. ~n genunchi, aplecat cu mult\ duio[ie peste el, c\uta s\-i aud\ respira]ia. Olivier `nc\ mai r\sufla, dar slab... Atunci Édouard, disperat, se str\dui s\ reanimeze pu]inul acela de via]\, care era pe cale s\ se sting\: ì ridic\ ritmic bra]ele f\r\ vlag\, ì ap\s\ coastele, ì fric]ion\ toracele, `ncerc\ tot ce-[i amintea el c\ trebuie f\cut `n caz de asfixie, dezolat c\ nu le poate face pe toate `n acela[i timp. Olivier st\tea cu ochii `nchi[i. Cu degetele, Édouard ì ridic\ pleoapele, care c\zur\ la loc peste o privire f\r\ via]\. Inima ì b\tea, totu[i. C\ut\ zadarnic s\ruri sau ni[te coniac. Puse ap\ la `nc\lzit, ì ridic\ bustul [i capul. Apoi culc\ trupul inert pe divan [i-l acoperi cu pledurile. Ar fi vrut s\ cheme un medic, dar nu `ndr\znea


245

s\-l lase singur pe Olivier. ~n fiecare diminea]\ venea o servitoare, pentru a face cur\]enie; dar sosi abia pe la orele nou\. De cum intr\, o trimise s\ aduc\ un doctor din cartier; apoi o chem\ imediat `napoi, tem`ndu-se c\ ulterior s-ar putea deschide o anchet\. ~ntre timp, Olivier `[i revenea `ncet `n sim]iri. Édouard se a[ezase la c\p\tìul lui, l`ng\ divan. Privea fa]a aceea `ntunecat\ [i nu reu[ea s\-i afle taina. De ce? De ce? Po]i s\ te la[i `mpins de nes\buin]\ seara, c`nd e[ti beat; dar hot\r`rile din zori se iau din imboldul virtu]ii. Renun]\ s\ mai caute vreo explica]ie, a[tept`nd clipa c`nd Olivier va putea, `n sf`r[it, s\ vorbeasc\. De acum `nainte nu-l va mai p\r\si. ~i lu\ o m`n\ `ntre mìnile sale, [i `n aceast\ atingere `[i concentr\ toate `ntreb\rile, toate g`ndurile, `ntreaga lui via]\. ~n cele din urm\, i se p\ru c\ m`na lui Olivier r\spunde foarte slab la str`nsoarea mìnilor lui... Atunci se aplec\ [i s\rut\ fruntea aceea br\zdat\ de o imens\ [i misterioas\ durere. Auzi soneria. Se ridic\ pentru a deschide. Erau Bernard [i Lucien Bercail. Édouard ì re]inu `n vestibul [i ì `n[tiin]\ de cele `nt`mplate; apoi, lu`ndu-l pe Bernard de-o parte, `l `ntreb\ dac\ Olivier mai le[inase [i `nainte sau mai avusese astfel de crize... Deodat\, Bernard `[i aminti de conversa]ia lor din ajun, [i mai cu seam\ de anumite cuvinte rostite de Olivier, c\rora abia le d\duse importan]\, dar pe care acum le `n]elegea mult mai limpede. – Adev\rul e c\ tocmai eu i-am vorbit despre sinucidere, ì spuse el lui Édouard. L-am `ntrebat dac\ `n]elegea ce `nseamn\ s\ te omori din exces de via]\, pur [i simplu, „din entuziasm“, cum spunea Dimitri Karamazov. Eram foarte absorbit de propriile idei [i nu d\deam importan]\ dec`t vorbelor mele; dar acum `mi amintesc ce mi-a r\spuns. – {i ce ]i-a r\spuns? insist\ Édouard, c\ci Bernard se oprise [i p\rea c\ nu vrea s\ spun\ mai mult. – C\ `n]elegea s\ te sinucizi, dar numai dup\ ce vei fi atins o asemenea culme de bucurie `nc`t, dup\ aceea, nu mai po]i dec`t s\ cobori. Am`ndoi, f\r\ s\-[i mai spun\ nimic, se privir\ ochi `n ochi. ~ncepeau acum s\ `n]eleag\. ~n cele din urm\, Édouard r\mase cu privirea a]intit\ `n gol; iar Bernard era sup\rat pe el `nsu[i pentru c\ vorbise. Se apropie de Bercail. – Sup\r\tor este faptul, spuse atunci acesta, c\ s-ar putea crede c-ar fi vrut s\ se omoare pentru a evita duelul. Édouard nu se mai g`ndea la duel: – Proceda]i ca [i cum nu s-ar fi `nt`mplat nimic, spuse el. Merge]i la Dhurmer [i spune]i-i s\ v\ pun\ `n leg\tur\ cu martorii lui. {i cu ei ve]i


246

9/3/04

12:55 AM

Page 246

ANDRÉ GIDE


l\muri lucrurile, dac\ aceast\ afacere idioat\ nu se va aranja de la sine. Dhurmer nu s-a ar\tat deloc dornic s\ `mping\ lucrurile prea departe. – N-o s\-i povestim nimic, spuse Lucien, pentru a-i l\sa lui ru[inea de a da `napoi. C\ci se va eschiva, s`nt sigur de asta. Bernard `ntreb\ dac\ n-ar putea s\-l vad\ pe Olivier. Dar Édouard voia s\ fie l\sat s\ se odihneasc\ `n lini[te. Bernard [i Lucien erau tocmai pe picior de plecare, c`nd sosi micu]ul Georges. Venea de la Passavant, dar nu reu[ise s\ ia lucrurile fratelui s\u. – Domnul conte a plecat, i s-a spus. {i nu ne-a l\sat nici o dispozi]ie. {i servitorul i-a `nchis u[a `n nas. O anumit\ gravitate `n tonul lui Édouard [i `n comportarea celorlal]i doi `l nelini[ti pe Georges. Sim]i c\ se petrece ceva insolit [i ceru l\muriri. Édouard se sim]i obligat s\-i povesteasc\ totul. – Dar s\ nu spui nimic p\rin]ilor t\i. Georges era `nc`ntat c\ i se `mp\rt\[e[te un mare secret. – {tim s\ t\cem, spuse. {i cum nu avea nici o treab\ `n diminea]a aceea, se oferi s\-i `nso]easc\ pe Bernard [i pe Lucien p`n\ la Dhurmer. Dup\ plecarea celor doi, Édouard o chem\ pe slujnic\. Al\turi de camera lui, se afla o odaie pentru oaspe]i pe care el ì ceru s-o preg\teasc\ pentru a-l putea instala acolo pe Olivier. Apoi intr\ f\r\ zgomot `n camera de lucru. Olivier se odihnea. Édouard se a[ez\ l`ng\ el. Luase o carte, dar o arunc\ f\r\ s-o mai deschid\ [i r\mase s\-[i vegheze prietenul care dormea.

X Nimic din ceea ce i se `nf\]i[eaz\ su fletului nu este simplu; iar sufletul nu se `nf\]i[eaz\ niciodat\ simplu nim\nui. PASCAL

– Cred c\ ar fi bucuros s\ te vad\, ì spuse Édouard lui Bernard, a doua zi. M-a `ntrebat azi-diminea]\ dac\ n-ai fost pe-aici ieri. Probabil c\ ]i-a auzit vocea, de[i eu credeam c\ e `n stare de incon[tien]\... St\ cu ochii `nchi[i, dar nu doarme. Nu scoate un cuv`nt. Adesea `[i duce m`na la frunte – semn c\ sufer\. De `ndat\

247

ce-i spun ceva, se `ncrunt\; dar dac\ vreau s\ plec, m\ cheam\ [i-mi spune s\ m\ a[ez l`ng\ el... Nu, nu mai e `n camera de lucru. L-am instalat `n odaia de l`ng\ camera mea, a[a c\ acum pot primi vizite f\r\ s\-l deranjez. Intrar\ la Olivier. – Am venit s\ v\d ce mai faci, spuse Bernard aproape `n [oapt\. Tr\s\turile lui Olivier se `nviorar\ auzind vocea prietenului s\u. Aproape z`mbi: – Te a[teptam. – Plec, dac\ te obosesc. – R\mì. Dar spun`nd acest cuv`nt, Olivier `[i puse un deget pe buze. Cerea s\ nu i se mai vorbeasc\. Bernard, care urma s\ se prezinte peste trei zile la probele orale, avea totdeauna cu el unul dintre manualele acelea, `n care se concentreaz\ ca un elixir toat\ am\r\ciunea materiilor cerute la examen. Se a[ez\ la c\p\tìul prietenului s\u [i se cufund\ `n lectur\. Olivier, cu fa]a `ntoars\ spre perete, p\rea c\ doarme. Édouard se retr\sese `n camera sa; din c`nd `n c`nd venea p`n\ `n u[a dintre cele dou\ od\i, care r\m\sese deschis\. La fiecare dou\ ore ì d\dea lui Olivier o can\ de lapte, dar numai `ncep`nd din aceast\ diminea]\, pentru c\ `n ziua precedent\ stomacul bolnavului nu suportase nimic. Trecu o bun\ bucat\ de vreme. Bernard se ridic\, vr`nd s\ plece. Olivier se `ntoarse, ì `ntinse m`na [i, `ncerc`nd s\ z`mbeasc\: – Vii [i mìne? ~n ultima clip\ `l rechem\, ì f\cu semn s\ se aplece, de parc\ i-ar fi fost team\ c\ vocea sa n-ar fi reu[it s\ se fac\ auzit\, [i, foarte `ncet: – Serios, crezi c-am fost un dobitoc? Apoi, ca pentru a preveni protestul lui Bernard, `[i duse din nou degetul la buze: – Nu, nu... Mai t`rziu o s\ v\ explic eu. A doua zi, Édouard primi o scrisoare de la Laura; c`nd sosi Bernard, i-o d\du s-o citeasc\: „Scumpul meu prieten, ~]i scriu `n mare grab\, str\duindu-m\ s\ previn o nenorocire absurd\. M\ vei ajuta [i dumneata, s`nt sigur\, dac\, evident, aceast\ scrisoare nu-]i va ajunge cu `nt`rziere.


248

9/3/04

12:55 AM

Page 248

ANDRÉ GIDE Félix tocmai a plecat spre Paris cu inten]ia de a se `nt`lni cu dumneata. Sus]ine c\ va ob]ine de la dumneata l\muririle pe care eu refuz s\ i le dau; c\ va afla prin dumneata numele celui pe care ar vrea s\-l provoace la duel. Am f\cut tot ce mi-a stat `n putin]\ ca s\-l opresc, dar hot\r`rea lui a r\mas de neclintit [i tot ce i-am spus `n aceast\ privin]\ n-a f\cut dec`t s\-l `nver[uneze [i mai mult. Numai dumneata vei reu[i s\-l faci s\-[i schimbe p\rerea. Are `ncredere `n dumneata [i te va asculta, sper. ~]i dai seama c\ n-a ]inut `n via]a lui `n m`n\ un pistol sau o floret\. {i nu suport g`ndul c\ [i-ar putea risca via]a pentru mine; dar, de[i abia `ndr\znesc s\ recunosc, m\ tem mai ales de faptul c\ ar putea deveni ridicol. De c`nd m-am re`ntors, Félix se poart\ cu mine deosebit de atent, e foarte dr\g\stos [i gentil; dar eu nu m\ pot preface c\ ]in la el mai mult dec`t ]in `n realitate. Sufer\ din pricina asta [i cred c\ dorin]a de a-mi c`[tiga stima [i admira]ia `l `ndeamn\ la acest demers pe care cred c\ [i dumneata `l consideri nes\buit, dar la care el se g`nde[te zi de zi; de la `ntorcerea mea a devenit ideea lui fix\. F\r\ `ndoial\ c\ m-a iertat, dar `l ur\[te de moarte pe cel\lalt. Te implor s\-l prime[ti cu aceea[i afec]iune cu care m-ai primi pe mine; vei da astfel cea mai mi[c\toare dovad\ de prietenie. Iart\-m\ c\ nu ]i-am scris mai cur`nd, pentru a-]i spune `nc\ o dat\ c`t de recunosc\toare `]i s`nt pentru grija [i devotamentul cu care m-ai cople[it `n timpul [ederii mele `n Elve]ia. Amintirea acelor timpuri `mi `nc\lze[te inima [i m\ ajut\ s\ suport via]a. Prietena dumitale nelini[tit\ [i mereu `ncrez\toare, LAURA“

– Ce ave]i de g`nd s\ face]i? `ntreb\ Bernard, restituindu-i scrisoarea. – Ce s\ fac? r\spunse Édouard pu]in agasat, nu at`t de `ntrebarea lui Bernard, c`t de faptul c\ [i-o pusese el `nsu[i. Dac\ vine, `l voi primi c`t voi putea de bine. M\ voi str\dui s\-l sf\tuiesc, dac\-mi cere p\rerea; voi `ncerca s\-l conving c\ n-are altceva mai bun de f\cut dec`t s\ se potoleasc\. Oameni ca acest s\rman Douviers fac o mare gre[eal\, c`nd `ncearc\ s\ ias\ `n eviden]\. Crede-m\ c\ ai g`ndi la fel ca mine dac\ l-ai cunoa[te! Laura e n\scut\ pentru rolurile de prim\ m`n\. Fiecare dintre noi `[i asum\ o dram\ pe m\sura sa [i prime[te contingentul s\u de tragic. {i ce-am putea face? Drama Laurei este c\ s-a c\s\torit cu un figurant. {i nu mai e nimic de f\cut. – Iar drama lui Douviers este c\ s-a c\s\torit cu cineva care-i va r\m`ne mereu superior, orice-ar face, continu\ Bernard. – Orice-ar face el... relu\ Édouard ca un ecou – [i orice-ar face Laura. Demn de admira]ie mi se pare `ns\ faptul c\, regret`ndu-[i


249

gre[eala [i din c\in]\, Laura vrea s\ se umileasc\ fa]\ de el; numai c\ `ndat\ el se prosterneaz\ [i mai ad`nc `n fa]a ei; a[a c\ orice ar face unul sau cel\lalt, pe el `l coboar\, iar pe ea o `nal]\. – ~l depl`ng, f\r\ `ndoial\, spuse Bernard. Dar de ce nu admite]i c\ prin aceast\ prosternare se `nal]\ [i el? – Pentru c\ e lipsit de lirism, r\spunse categoric Édouard. – Nu `n]eleg ce vre]i s\ spune]i. – Adic\ nu se uit\ niciodat\ pe sine `n ceea ce simte, a[a c\ nu `ncearc\ nici o tr\ire mare. Nu-mi cere s\-]i spun mai mult `n privin]a asta! Am ideile mele, care `ns\ nu se las\ m\surate [i nici eu nu prea `ncerc s\ le c`nt\resc. Paul-Ambroise obi[nuie[te s\ spun\ c\ nu accept\ s\ ]in\ cont de ceva ce nu poate fi exprimat `n cifre; f\c`nd, dup\ p\rerea mea, un joc de cuvinte c`nd spune „a ]ine cont“; c\ci din „contul acela“, cum s-ar zice, e[ti silit s\-L omi]i pe Dumnezeu. {i tocmai `ntr-acolo tinde [i el, [i asta dore[te... Uite: eu cred c\ numesc lirism starea de spirit a omului care consimte s\ se lase `nvins de Dumnezeu. – Nu e tocmai asta semnifica]ia cuv`ntului entuziasm? – Poate [i a cuv`ntului inspira]ie. Da, chiar asta vreau s\ spun. Douviers e un ins incapabil de inspira]ie. S`nt de acord c\ Paul-Ambroise are dreptate c`nd consider\ inspira]ia ca deosebit de prejudiciabil\ artei; [i cred din toat\ inima c\ nu po]i fi artist dec`t cu o condi]ie: s\-]i domini starea liric\; dar, pentru a o putea domina, important este ca mai `ntì s-o fi tr\it. – Nu crede]i c\ starea asta de har divin este inexplicabil\ din punct de vedere psihologic prin... – Mare scofal\! `l `ntrerupse Édouard. Astfel de considera]ii, oric`t ar fi de exacte, s`nt bune numai ca s\-i pun\ `n `ncurc\tur\ pe pro[ti. Indiscutabil, nu exist\ nici o tr\ire mistic\ f\r\ un corespondent material. Ei, [i? Spiritul, pentru a se manifesta, nu se poate lipsi de materie. De aici [i misterul incarn\rii. – {i dimpotriv\, materia se poate foarte bine lipsi de spirit. – Ei, despre asta nu [tim nimic, spuse Édouard r`z`nd. Bernard se amuza foarte mult auzindu-l vorbind astfel. De obicei, Édouard era un om `nchis. Starea de exaltare pe care ast\zi nu [i-o ascundea era datorat\ prezen]ei lui Olivier. Bernard `l `n]elegea. – ~mi vorbe[te a[a cum ar voi s\-i vorbeasc\ lui, g`ndea el. Olivier ar trebui s\ fie secretarul lui. De `ndat\ ce Olivier se va `ns\n\to[i, eu m\ voi retrage; locul meu e altundeva.


250

9/3/04

12:55 AM

Page 250

ANDRÉ GIDE

Se g`ndea la toate acestea f\r\ am\r\ciune, preocupat doar de Sarah, cu care se `nt`lnise noaptea trecut\ [i avea s\ se vad\ [i `n noaptea asta. – ~n schimb, iat\ c\ ne-am `ndep\rtat de Douviers, relu\ el r`z`nd la r`ndul s\u. ~i ve]i spune de Vincent? – Nu. La ce bun? – Nu crede]i `ns\ c\ Douviers se afl\ `ntr-o situa]ie de nesuportat at`ta vreme c`t nu [tie pe cine ar putea b\nui? – Poate c\ ave]i dreptate. Numai c\ Laura e aceea care trebuie s\-i spun\. Eu n-a[ putea vorbi f\r\ s-o tr\dez... De altminteri, nici nu [tiu unde e. – Vincent?... Passavant [tie, f\r\ `ndoial\. ~i `ntrerupse soneria de la intrare. Doamna Molinier venea s\ vad\ ce mai face fiul ei. Édouard o `nt`mpin\ `n camera de lucru.

Jurnalul lui Édouard „Vizita lui Pauline. Eram `ncurcat fiindc\ nu [tiam cum s-o `n[tiin]ez; [i totu[i, nu puteam s\-i ascund c\ fiul ei e bolnav. Am socotit inutil s\-i povestesc incomprehensibila tentativ\ de sinucidere; i-am vorbit doar de o violent\ criz\ de ficat, care `ntr-adev\r a r\mas cel mai evident rezultat al acestei `nt`mpl\ri. – S`nt lini[tit\ acum [tiind c\ Olivier e la dumneata. Nici eu nu l-a[ putea `ngriji mai bine, c\ci simt c\ `l iube[ti la fel de mult ca [i mine. Spun`nd aceste ultime cuvinte, m-a privit cu o insisten]\ bizar\. Am ghicit oare inten]ia ce mi s-a p\rut c\ o are aceast\ privire? Fa]\ de Pauline m\ sim]eam cu ceea ce de obicei se nume[te o «con[tiin]\ `nc\rcat\», [i n-am putut dec`t s\ bìgui ceva nedeslu[it. Trebuie spus c\, suprasaturat de emo]ii `n aceste dou\ zile, nu mai eram st\p`n pe mine; probabil c\ tulburarea mea a fost foarte evident\, c\ci a ad\ugat: – Faptul c\ ai ro[it este elocvent... S\rmanul meu prieten, s\ nu te a[tep]i la repro[uri din parte-mi! }i le-a[ face dac\ nu l-ai iubi... A[ putea s\-l v\d? Am condus-o `n camera lui Olivier; Bernard, auzindu-ne venind, se retr\sese. – C`t e de frumos! [opti ea aplec`ndu-se deasupra patului. Apoi, `ntorc`ndu-se spre mine: – S\-l s\ru]i din partea mea. Mi-e team\ s\ nu-l trezesc.


251

Pauline e o femeie extraordinar\, f\r\ discu]ie. {i n-o spun numai acum. Dar nu puteam spera c\ va fi at`t de `n]eleg\toare. Totu[i, mi s-a p\rut c\ dincolo de cordialitatea vorbelor [i de o anume jovialitate, `n tonul vocii ei disting o oarecare constr`ngere (poate [i datorit\ efortului pe care-l f\ceam ca s\-mi ascund st`njeneala); [i mi-am amintit de o fraz\ dintr-o discu]ie anterioar\, fraz\ care mi s-a p\rut a fi dintre cele mai `n]elepte, de[i atunci nu eram interesat s-o consider ca atare: «Prefer s\-i acord de bun\voie ceea ce [tiu c\ nu pot `mpiedica». Evident, Pauline se str\duia s\ fie plin\ de bun\voin]\; [i ca r\spuns la g`ndurile mele secrete, relu\, c`nd am ajuns din nou `n camera de lucru: – Mi-e team\ c\ te-am scandalizat pentru c\ nu m-am scandalizat mai adineauri. Exist\ o anume libertate de g`ndire asupra c\reia b\rba]ii ar vrea s\ p\streze monopolul. {i totu[i, nu pot s\ m\ prefac cu dumneata c\ te-a[ dezaproba mai mult dec`t te dezaprob de fapt. Via]a m-a f\cut `n]eleapt\. Am `n]eles c`t de precar\ e puritatea b\ie]ilor, chiar [i atunci c`nd pare c\ e c`t se poate de bine ap\rat\. Mai mult, nu cred c\ adolescen]ii cei mai ca[ti vor deveni mai t`rziu so]ii cei mai buni; nici m\car cei mai fideli, ad\ug\ ea, z`mbind cu triste]e. ~n sf`r[it , exemplul tat\lui lor m-a f\cut s\ doresc pentru fiii mei alte virtu]i. Dar m\ tem `n privin]a lor c`nd m\ g`ndesc la desfrù, sau la anumite leg\turi degradante. Olivier se las\ u[or influen]at. Dumneata ai datoria s\-l re]ii. Cred c\-i vei putea face mult bine. Numai la dumneata ]ine... Astfel de cuvinte m\ puneau `n mare `ncurc\tur\: – M\ faci mai bun dec`t s`nt `n realitate. E tot ce-am g\sit de spus, `n chipul cel mai banal [i mai st`ngaci. Ea relu\, cu subtil\ delicate]e: – Olivier te va face mai bun. Nici nu [tii ce po]i ob]ine de la el prin dragoste! – Oscar [tie c\ e la mine? am `ntrebat, pentru a schimba oarecum subiectul. – Nici m\car nu [tie c\ e la Paris. }i-am spus c\ nu se ocup\ prea mult de copiii lui. Tocmai de aceea contam pe dumneata s\ mai stai de vorb\ cu Georges. Ai discutat cu el? – Nu, `nc\ nu. Chipul lui Pauline se `ntunec\ brusc: – S`nt din ce `n ce mai nelini[tit\. ~[i d\ acum ni[te aere de om sigur de sine, `n care nu v\d dec`t dispre], cinism [i arogan]\. ~nva]\ bine; profesorii s`nt mul]umi]i de el; `ngrijorarea mea nu g\se[te motive de care s\ se aga]e...


252

9/3/04

12:55 AM

Page 252

ANDRÉ GIDE

{i, dintr-odat\, p\r\sindu-[i calmul de p`n\ atunci, cu o violen]\ `n care abia o mai recuno[team: – ~]i dai seama ce a devenit via]a mea? Mi-am restr`ns fericirea; din an `n an mi-am `ngr\dit-o tot mai mult; mi-am retezat speran]ele una dup\ alta. Am cedat; am tolerat; m-am f\cut c\ nu `n]eleg, c\ nu v\d... Dar la urma urmelor, trebuie s\ te ag\]i de ceva; [i c`nd `]i scap\ [i pu]inul care ]i-a mai r\mas!... Seara vine s\ `nve]e l`ng\ mine, la lumina l\mpii. {i c`nd uneori `[i ridic\ ochii de pe carte, `n privirea lui nu `nt`lnesc afec]iune, ci sfidare. Pe care nu o merit... Mi se pare uneori c\, dintr-odat\, toat\ dragostea mea pentru el se transform\ `n ur\; [i a[ vrea s\ nu fi avut copii. Vocea ì tremura. I-am luat m`na: – Olivier te va r\spl\ti; m\ pun eu cheza[ `n privin]a asta. ~[i impuse, f\c`nd un efort, s\ s e lini[teasc\: – Da, s`nt nebun\ c\ vorbesc `n felul \sta; de parc\ n-a[ avea trei copii. C`nd `ns\ m\ g`ndesc la unul dintre ei, nu-l mai v\d dec`t pe el... Poate o s\ spui c\ nu s`nt destul de ra]ional\... Dar uneori, se pare c\, `ntr-adev\r, n-ajunge numai ra]iunea. – De[i ceea ce admir eu mai mult la dumneata e tocmai felul cum [tii s\ fii un om cu judecat\, am spus, folosindu-m\ de cele mai serbede cuvinte, cu speran]a c\ o voi lini[ti. – Mai zilele trecute `mi vorbeai de Oscar cu at`ta `n]elepciune... Brusc, Pauline lu\ o atitudine ]eap\n\. M\ privi [i ridic\ din umeri: – Totdeauna c`nd o femeie se arat\ foarte resemnat\, pare [i foarte rezonabil\, spuse ea ar]\gos. Aceast\ reflec]ie m\ enerv\ tocmai pentru c\ era adev\rat\, dar, anume ca s\ nu-mi tr\dez iritarea, am reluat imediat: – Nimic nou `n privin]a scrisorilor? – Nou? Cum adic\ nou?... Ce-ar mai putea interveni nou `ntre mine [i Oscar? – A[tepta o explica]ie. – Dar [i eu a[teptam o explica]ie. Toat\ via]a am a[teptat explica]ii. – M\ rog, reluai eu pu]in agasat, Oscar se sim]ea `ntr-o situa]ie echivoc\. – Dar, dragul meu prieten, [tii foarte bine c\ tocmai situa]iile echivoce se permanentizeaz\. {i e treaba voastr\, a romancierilor, s\ le descurca]i. ~n via]\ nimic nu se rezolv\; totul continu\. Te cufunzi `n incertitudini; [i r\mì a[a p`n\ la sf`r[it, f\r\ s\ [tii ce s-a `nt`mplat; iar via]a continu\, continu\, ca [i cum totul ar fi `n ordine. {i te


253

Eram dureros afectat de striden]a unor sonorit\]i noi pe care le distingeam `n vocea ei; era un fel de agresivitate care m\ sili s\ m\ g`ndesc (poate nu chiar `n clipa aceea, ci atunci c`nd mi-am reamintit conversa]ia noastr\) c\ Pauline se resemna mai greu dec`t pretindea `n privin]a prieteniei mele fa]\ de Olivier; mai greu dec`t cu orice altceva. Vreau s\ cred c\ n-o dezaprob\; c\, `ntr- o anumit\ privin]\, chiar o bucur\, a[a cum mi-a [i dat de `n]eles; dar, poate f\r\ s\ [i-o m\rturiseasc\, e geloas\. Asta e singura explica]ie ce-o pot g\si pentru brusca ei r\bufnire de revolt\ din clipele urm\toare, `n leg\tur\ cu un subiect care, la urma urmelor, o afecta mult mai pu]in. S-ar fi zis c\ acord`ndu-mi de la `nceput ceea ce pre]uia ea mai mult, [i-a epuizat toat\ rezerva de bun\tate, f\r\ s\-i mai r\m`n\ nimic din ea. De aici vorbele ei necugetate, cam bizare chiar, ce-i tr\dau gelozia, [i de care amintindu-[i, probabil c\ va r\m`ne [i ea mirat\. ~n fond, m\ `ntreb care ar putea fi starea unei femei dac\ nu se resemneaz\? Vreau s\ spun: a unei «femei cinstite...» Ca [i cum ceea ce se nume[te «cinste», la femei, n-ar implica totdeauna resemnare! Spre sear\, Olivier `ncepu s\ se simt\ mult mai bine. Dar revenirea la via]\ aduce cu sine `ngrijorarea. M\ str\duiam s\-l lini[tesc. Duelul? – Dhurmer a [ters-o la ]ar\. {i, oricum, n-o s\ te-apuci s\ alergi dup\ el. Revista? – Se ocup\ Bercail de ea. Lucrurile pe care le-a l\sat Passavant? – Acesta e punctul cel mai delicat. A trebuit s\-i m\rturisesc deschis c\ Georges n-a reu[it s\ le ia, dar m-am angajat s\ m\ duc eu dup\ ele chiar mìne. Se temea, a[a mi s-a p\rut, c\ Passavant ar vrea s\ le re]in\ ca un fel de chez\[ie; ceea ce eu n-am putut admite nici m\car o clip\. Ieri tocmai z\boveam prin camera de lucru, dup\ ce scrisesem aceste pagini, c`nd l-am auzit pe Olivier chem`ndu-m\. Am alergat `n mare grab\. – A[ fi venit eu dac\ n-a[ fi at`t de sl\bit, mi-a spus el. Am vrut s\ m\ scol; dar c`nd m-am ridicat, am ame]it [i mi-a fost team\ c-o s\ cad. Nu, nu, nu m\ simt mai r\u; dimpotriv\... Dar simt nevoia s\ st\m de vorb\. Trebuie s\-mi promi]i ceva... C\ n-o s\ cau]i niciodat\ s\ afli de ce am vrut s\ m\ omor alalt\ieri. Cred, de altfel, c\ nu mai [tiu nici eu de ce. Chiar dac\ a[ vrea s\-]i spun, z\u c\ tot n- a[ reu[i... S\ nu crezi `ns\


254

9/3/04

12:55 AM

Page 254

ANDRÉ GIDE


nu-l cuno[ti. Apoi, cu o voce mai sc\zut\: – {i nici s\ nu-]i `nchipui c\ am f\cut-o din ru[ine... De[i st\team pe `ntuneric, `[i ascunsese fruntea, proptindu-[i-o de um\rul meu. – Sau dac\ mi-e ru[ine de ceva, atunci numai de banchetul de-acum c`teva zile `mi e; de be]ia, de furia [i de lacrimile mele; [i de lunile acelea de var\... [i pentru c\ te-am `nt`mpinat at`t de ur`t. Apoi m-a asigurat c\ reneag\ toate cele petrecute; c\ tocmai aceste `nt`mpl\ri voise el s\ le ucid\, c\ le ucisese, c\ le-a [ters din via]a lui. Sim]eam chiar din starea lui de agita]ie c`t e de sl\bit [i, f\r\ s\ spun nimic, `l leg\nam ca pe un copil. Avea nevoie de odihn\; t\cerea lui m\ f\cea s\ n\d\jduiesc c\ va adormi; dar, `n cele din urm\, l-am auzit murmur`nd: – C`nd s`nt cu tine, m\ simt prea fericit ca s\ pot dormi. Nu m-a l\sat s\ plec dec`t `n zori.“

XI Bernard a venit dis-de-diminea]\. Olivier `nc\ dormea. Bernard, a[a cum f\cuse [i `n zilele precedente, se a[ez\ la c\p\tìul prietenului s\u cu o carte `n m`n\, ceea ce-i `ng\dui lui Édouard s\ nu mai stea el de gard\ [i s\ se poat\ duce la contele de Passavant, a[a cum promisese. La ora aceea matinal\ era sigur c\-l va g\si. Soarele str\lucea; o adiere r\coroas\ cur\]a copacii de ultimele frunze; totul p\rea limpede, azuriu. Édouard nu mai ie[ise din cas\ de trei zile. O imens\ bucurie ì dilata inima; ba chiar i se p\rea c\ `ntreaga sa fiin]\, `nveli[ deschis [i golit, plutea pe o mare unic\, un divin ocean de bun\tate. Iubirea [i vremea frumoas\ [terg astfel limitele contururilor noastre. Édouard [tia c\ i-ar fi trebuit o ma[in\, ca s\ aduc\ lucrurile lui Olivier; dar nu se gr\bi s\ ia un taxi; ì f\cea pl\cere s\ se plimbe. Bun\voin]a pe care o sim]ea fa]\ de `ntreaga natur\ `l punea `ntr-o stare destul de nepotrivit\ pentru a-l `nfrunta pe Passavant. ~[i spunea c\ ar trebui s\-l deteste [i, amintindu-[i acum toate faptele lui condamnabile, nu le mai sim]ea `mpuns\tura. Acestui rival, pe care `nc\ ieri nu-l putea suferi, ì luase el locul `ntr-un mod mult prea categoric ca s\-l mai poat\ ur` de acum `nainte. Sau, `n orice caz, nu-l

255

putea ur` `n diminea]a aceea. {i cum pe de alt\ parte considera c\ trebuie s\-[i ascund\ noile sim]\minte, care riscau s\-l tr\deze c`t e de fericit, ar fi preferat s\ renun]e la `ntrevedere dec`t s\ apar\ dezarmat `n fa]a lui Passavant. La urma urmelor, de ce naiba s\ se duc\ el, tocmai el, Édouard? Bun, se va duce `n strada Babylon [i va cere lucrurile lui Olivier, dar `n ce calitate? A acceptat cu nes\buin]\, `[i spunea el merg`nd, o misiune din care se va `n]elege c\ Olivier s-a hot\r`t s\ stea la el; adic\ tocmai ceea ce el ar fi vrut s\ ascund\... Era prea t`rziu `ns\ ca s\ mai dea `napoi: ì promisese lui Olivier. Acum era necesar m\car at`t: s\ se arate fa]\ de Passavant foarte rece, foarte ferm. Trecu un taxi [i `l opri. Édouard `l cuno[tea destul de pu]in pe Passavant. Nu-i [tia o anume tr\s\tur\ de caracter. Passavant, care nu se l\sa niciodat\ luat prin surprindere, nu suporta s\ fie dus de nas. Ca s\ nu-[i recunoasc\ `nfr`ngerile, se pref\cea totdeauna c\ [i-a dorit soarta, [i, orice i s-ar fi `nt`mplat, pretindea c\ a[a a vrut el. De `ndat\ ce `n]elese c\ Olivier ì scap\, n-avu alt\ grij\ dec`t s\-[i ascund\ furia. Departe de a c\uta s\ alerge dup\ el [i de a risca s\ devin\ ridicol, se hot\r` s\ fac\ fa]\ situa]iei [i se str\dui s\ par\ nep\s\tor. Emo]iile lui nu erau niciodat\ at`t de violente, `nc`t s\ nu [i le poat\ st\p`ni. Fapt cu care unii se laud\, f\r\ s\ recunoasc\ `ns\ c\ adesea datoreaz\ aceast\ st\p`nire de sine mai pu]in t\riei lor de caracter, c`t mai ales unei anume insuficien]e temperamentale. M\ feresc de generaliz\ri; s\ presupunem deci c\ toate cele spuse `n aceast\ privin]\ nu i se aplic\ dec`t lui Passavant. Acestuia, prin urmare, nu i-a fost prea greu s\ se conving\ de faptul c\ tocmai i se f\cuse lehamite de Olivier; c\ `n cele dou\ luni de var\ epuizase toate atrac]iile unei aventuri care risca s\-i `ncurce existen]a; c\, la urma urmelor, a exagerat frumuse]ea acestui copil, gra]ia [i resursele lui spirituale; c\ sosise momentul s\ vad\ toate inconvenientele care s-ar fi creat dac\ ar fi `ncredin]at conducerea revistei unuia at`t de t`n\r [i at`t de inexperimentat. Judec`nd mai bine lucrurile, Strouvilhou ar face o treab\ mult mai bun\; ca director de revist\, se `n]elege. Tocmai ì scrisese [i `l convocase la el `n diminea]a aceea. S\ mai ad\ug\m c\ Passavant se `n[ela `n privin]a cauzelor plec\rii lui Olivier. Credea c\ i-a st`rnit gelozia, ar\t`ndu-se prea insistent cu Sarah; se compl\cea `n aceast\ idee, care-i flata `ng`mfarea natural\; [i astfel m`nia i se potolise.


256

9/3/04

12:55 AM

Page 256

ANDRÉ GIDE

~l a[tepta deci pe Strouvilhou; [i cum d\duse ordin s\ fie introdus `n biroul lui de `ndat\ ce sose[te, Édouard beneficie de acest consemn [i se pomeni fa]\ `n fa]\ cu Passavant, f\r\ s\ fi fost anun]at. Passavant nu l\s\ deloc s\ se vad\ c\ e surprins. Din fericire pentru el, rolul pe care-l avea de jucat se potrivea cu firea lui [i nu-l deruta. De `ndat\ ce Édouard ì expuse motivele vizitei sale: – De-a]i [ti c`t m\ bucur\ ceea ce-mi spune]i! A[adar, e-adev\rat? Vre]i s\ v\ ocupa]i de el? Nu v\ deranjeaz\ prea mult?... Olivier e un b\iat `nc`nt\tor, dar prezen]a lui aici `ncepea s\ fie `ngrozitor de st`njenitoare pentru mine. N-am `ndr\znit s\-i dau de `n]eles acest lucru; e at`t de dr\gu]... {i mai [tiam c\ nu vrea s\ se `ntoarc\ la p\rin]i... Fiindc\ p\rin]ii, nu-i a[a, dac\ i-ai p\r\sit o dat\... Dar mama sa, dup\ c`te-mi amintesc, e sora dumneavoastr\ vitreg\... sau cam a[a ceva. Pare-mi-se c\ Olivier mi-a explicat c`ndva cum stau lucrurile. A[a c\ nimic nu-i mai firesc dec`t s\ locuiasc\ la dumneavoastr\. Nimeni n-ar avea de ce s\ z`mbeasc\ (ceea ce el f\cu rostind aceste cuvinte). V\ da]i seama c\ prezen]a lui aici putea s\ par\ inexplicabil\. De altminteri, acesta e [i unul dintre motivele care m\ f\ceau s\-i doresc plecarea... Cu toate c\ [i mie pu]in `mi pas\ de opinia public\. Nu; de fapt o doream `n interesul lui... Discu]ia nu `ncepuse r\u; dar Passavant nu rezista pl\cerii de a turna peste fericirea lui Édouard c`teva pic\turi din otrava perfidiei sale. Avea totdeauna o rezerv\ gata preg\tit\: pentru orice eventualitate... Édouard sim]ea c\ `[i pierde r\bdarea. Dar `[i aminti subit de Vincent, despre care Passavant probabil c\ avea nout\]i. Desigur, `[i f\g\duise s\ nu-i vorbeasc\ despre Vincent lui Douviers, c\ci acesta ar fi venit s\-l piseze cu `ntreb\ri; dar tocmai ca s\ scape mai u[or de `ntreb\rile lui, i se p\rea c\ este util s\ fie el `nsu[i c`t mai informat; c\ci astfel ar fi putut rezista cu mai mult\ hot\r`re. Folosi deci acest pretext de diversiune. – Vincent nu mi-a scris, spuse Passavant; dar am primit o scrisoare de la Lady Griffith – [ti]i cine-i: `nlocuitoarea care-mi vorbe[te foarte mult despre el. Dar, iat\ scrisoarea. La urma urmelor, nu v\d de ce nu a]i putea afla ce con]ine. ~i d\du scrisoarea. Édouard citi: „My dear, Iahtul prin]ului va pleca de la Dakar f\r\ noi. Cine [tie unde vom fi `n momentul c`nd aceast\ scrisoare, pe care o trimit prin el, va ajunge `n mìnile dumitale. Poate pe litoralul de la Casamance, unde Vincent vrea s\ culeag\ plante pentru ierbar, iar eu s\ v`nez. Nu


257

prea-mi dau seama dac\ eu `l duc dup\ mine sau eu m\ duc dup\ el; sau dac\ nu cumva demonul aventurii ne h\r]uie[te astfel pe am`ndoi. I-am fost prezenta]i de c\tre demonul plictisului, cu care am f\cut cuno[tin]\ pe bord... Ah! dear, trebuie s\ tr\ie[ti pe un iaht ca s\ afli ce-i plictiseala. Pe vreme de furtun\ via]a mai e c`t de c`t suportabil\; toat\ lumea particip\ la agita]ia vasului. De la Tenerife `ns\ nu s-a mai sim]it nici o adiere, n-am mai v\zut o und\ pe mare «...nem\rginit\ oglind\ A disper\rii mele». {i [tii ce fac de atunci? ~l ur\sc pe Vincent. Da, dragul meu, iubirea p\r`ndu-ni-se prea fad\, am hot\r`t s\ ne ur`m. De fapt, am `nceput cu mult `nainte; da, chiar de la `mbarcare; ini]ial, nu era vorba dec`t de o iritare, de o surd\ animozitate care nu `mpiedica `ns\ [i lupta f\]i[\. Vremea a fost frumoas\ [i totul a devenit feroce. Ah! acum [tiu ce `nseamn\ s\ tr\ie[ti o pasiune pentru cineva...“

Scrisoarea era mult mai lung\. – Nu-i nevoie s\ citesc mai departe, spuse Édouard, restituind-o lui Passavant. C`nd se `ntoarce? – Lady Griffith nu vorbe[te de `ntoarcere. Passavant se sim]ea umilit c\ Édouard nu manifest\ mai mult interes pentru scrisoarea aceea. Din moment ce-i permisese s-o citeasc\, putea lua lipsa lui de curiozitate drept un afront. Lui ì f\cea pl\cere s\ refuze c`nd i se oferea ceva, dar suporta greu s\ fie el `nsu[i refuzat. Aceast\ scrisoare `l bucurase. Nutrea o anume afec]iune pentru Lilian [i Vincent, [i chiar `[i dovedise c\ putea fi `ndatoritor cu ei [i amabil; dar afec]iunea lui sl\bea de `ndat\ ce nu mai era luat\ `n seam\. Faptul c\, p\r\sindu-l, cei doi prieteni ai s\i n-au navigat spre fericire, `l `ndemna s\ g`ndeasc\: a[a le trebuie. ~n ceea ce-l privea pe Édouard, bucuria lui matinal\ era prea sincer\ ca s\ nu se simt\ st`njenit de descrierea unor sentimente s\lbatice. A[a c\ restitui scrisoarea f\r\ nici un fel de afectare. Pe Passavant `l interesa acum s\ devin\ imediat st\p`n pe situa]ie: – Ah! chiar voiam s\ v\ spun: [ti]i c\ m\ g`ndisem s\-l fac pe Olivier directorul unei reviste? Fire[te c\ acum nici nu se mai pune problema. – Dar e de la sine `n]eles, ripost\ Édouard, c\ruia Passavant, f\r\ s\-[i dea seama, ì lu\ o piatr\ de pe inim\. Acesta `n]elese din tonul


258

9/3/04

12:55 AM

Page 258

ANDRÉ GIDE

lui Édouard c\ de fapt ì f\cuse jocul, [i, f\r\ s\-[i mai piard\ timpul f\c`ndu-[i repro[uri: – Lucrurile lui Olivier s`nt `n camera `n care a locuit. A]i luat un taxi, f\r\ `ndoial\. O s\ fie duse `n ma[in\. Apropo, cum se mai simte? – Foarte bine. Passavant se ridicase. Se ridic\ [i Édouard. Am`ndoi se desp\r]ir\ cu un salut rece. Vizita lui Édouard `l scosese din fire pe contele de Passavant: – Uf! f\cu el, v\z`ndu-l pe Strouvilhou intr`nd. De[i Strouvilhou `l `nfrunta, Passavant se sim]ea cu el `n largul lui, sau, mai exact: se destindea. Desigur, avea de-a face cu un adversar de pri m\ m`n\, [tia prea bine, dar se considera de aceea[i talie [i se l\uda c\ poate dovedi acest lucru. – Ia loc, dragul meu Strouvilhou, spuse el `mping`nd un fotoliu spre el. S`nt `ntr-adev\r fericit c\ te v\d! – Domnul conte a dispus s\ fiu chemat. S`nt la dispozi]ia lui. Strouvilhou afecta cu mult\ pl\cere fa]\ de el o insolen]\ de lacheu; dar Passavant ì cuno[tea obiceiurile. – S\ trecem deci la fapte; sau, cum se zice, s\ nu ne ascundem dup\ deget. Ai f\cut p`n\ acum destule meserii... Ast\zi a[ vrea s\-]i propun un adev\rat post de director. Spun`ndu-]i `ns\ din capul locului c\ nu e vorba dec`t de literatur\. – At`ta pagub\! Apoi, cum Passavant ì oferi cutia cu ]ig\ri: – Dac\-mi permi]i, a[ prefera... – Nu permit deloc. Cu `ngrozitoarele dumitale trabuce de contraband\ `mi infestezi toat\ camera. N-am `n]eles niciodat\ cum poate cuiva s\-i plac\ asemenea ]ig\ri. – Eh! n-a[ zice nici eu c\ mor dup\ ele. Avantajul e c\-i deran jeaz\ pe cei din jur. – Tot zeflemitor? – Oricum, n-ar trebui s\ fiu luat drept un imbecil. {i, f\r\ s\ r\spund\ direct la propunerea lui Passavant, Strouvilhou crezu de cuviin]\ s\ se explice [i s\ spun\ clar care e pozi]ia lui; [i abia apoi urmau s\ decid\. Continu\: – Filantropia n-a fost niciodat\ partea mea tare. – {tiu, [tiu, spuse Passavant. – {i nici egoismul. Ceea ce se pare c\ nu prea [tii. Unii ar vrea s\ ne conving\ de faptul c\ omul nu poate sc\pa de egoism dec`t printr-un altruism care e [i mai hidos! ~n ceea ce m\ prive[te, pretind


259

c\, dac\ exist\ ceva mai demn de dispre] dec`t omul [i mai abject, acel ceva ar fi mai mul]i oameni. Nici un ra]ionament n-ar reu[i s\-mi demonstreze c\, adun`nd o sum\ de unit\]i sordide, ob]ii un total des\v`r[it. Nu mi se `nt`mpl\ s\ urc `ntr-un tramvai sau `ntr-un tren, f\r\ s\-mi doresc un accident de toat\ frumuse]ea care s\ fac\ terci tot gunoiul \la viu; oh! `mpreun\ cu mine, se-n]elege; sau s\ intru `ntr-o sal\ de spectacol f\r\ s\-mi doresc ca lustra s\ se pr\bu[easc\ sau s\ explodeze o bomb\; [i de-ar fi s\ sar `n aer [i eu cu ei, a[ duce-o bucuros, ascuns\ sub veston, dac\ nu m-a[ rezerva totu[i pentru ceva mai bun. Ai spus ceva?... – Nu, nimic; continu\, te ascult! Nu faci parte din tagma oratorilor care a[teapt\ biciul contrazicerilor ca s\ fie st`rni]i. – ~nseamn\ c\ doar mi s-a p\rut c\ te aud `mbiindu-m\ cu un pahar din nepre]uitul dumitale porto. Passavant z`mbi: – {i p\streaz\ sticla la-ndem`n\, spuse el, d`ndu-i-o. Gole[te-o, dac\-]i face pl\cere, dar vorbe[te! Strouvilhou `[i umplu paharul, se cufund\ `ntr-un fotoliu ad`nc [i `ncepu: – Nu [tiu dac\ am ceea ce se nume[te o inim\ de iasc\; simt `n mine prea mult\ indignare, revolt\ [i dezgust ca s\ pot crede asta; de altfel, pu]in `mi pas\. E adev\rat c\ de mult\ vreme am reprimat, `n acest organ, tot ce-ar fi riscat s\-l emo]ioneze. S`nt `ns\ capabil de admira]ie [i de un anume fel de devotament absurd; c\ci ca om, m\ ur\sc [i m\ dispre]uiesc la fel de mult ca pe aproapele meu. Aud spun`ndu-se mereu [i peste tot c\ literatura, artele, [tiin]a, `n ultim\ instan]\, lucreaz\ pentru bun\starea omenirii; [i asta-mi ajunge ca s\-mi fie grea]\ de ele. Dar nimic nu m\ poate opri s\ `ntorc propozi]ia pe dos, [i din clipa aceea simt c\ tr\iesc. Da, `mi place s\-mi imaginez tocmai contrariul: umanitatea servil\ trudind pentru un moment al cruzimii; un Bernard Palissy (at`ta s-a tot vorbit de \sta, c\ ]i se face lehamite) arz`nd femei [i copii, [i pe el `nsu[i, pentru a ob]ine smal]ul unei farfurii frumoase. ~mi place s\ pun problemele invers; cum s\-]i spun, mintea mea e `n a[a fel f\cut\, c\ numai atunci acestea `[i g\sesc echilibrul c`nd s`nt puse cu capul `n jos. {i dac\ nu pot suporta g`ndul c\ a existat un Hristos, Care s-a jertfit pentru m`ntuirea ingrat\ a tuturor indivizilor \stora nenoroci]i de care m\ frec zilnic, `ncerc o oarecare satisfac]ie [i chiar o anume `mp\care, `nchipuindu-mi aceast\ gloat\ putrezind pentru a produce un Hrist... de[i a[ prefera altceva, c\ci toat\ `nv\]\tura Acestuia n-a f\cut dec`t s\ afunde [i mai r\u omenirea `n


260

9/3/04

12:55 AM

Page 260

ANDRÉ GIDE

mla[tin\. Nenorocirea ni se trage de la egoismul celor feroce. O ferocitate devotat\, numai ea va produce fapte mari. Gre[im ocrotindu-i pe nenoroci]i, pe sl\b\nogi, pe rahitici, pe r\ni]i; [i de aceea ur\sc religia, care ne `nva]\ s\ proced\m astfel. Deplina pace pe care filantropii `n[i[i pretind c\ o dob`ndesc prin contemplarea naturii – faun\ [i flor\ – vine de acolo c\, `n starea de s\lb\ticie, numai fiin]ele robuste prosper\; restul e de[eu [i serve[te de `ngr\[\m`nt. Numai c\ e greu s \ vezi acest adev\r; [i nimeni nu vrea s\-l recunoasc\. – Ba da, ba da; eu `l recunosc bucuros. Contin\! – {i spune [i dumneata dac\ nu-i ru[inos, dac\ nu-i o infamie... ca omul s\ fi f\cut at`tea eforturi, pentru a ob]ine rase superbe de cai, de bovine, de p\s\ri, de cereale, de flori, iar el `nsu[i, pentru el `nsu[i s\ caute `nc\ `n medicin\ o u[urare a propriei mizerii, `n caritate un paliativ, `n religie o consolare [i `n be]ia sim]urilor uitarea. Pentru ameliorarea rasei ar trebui s\ se str\duiasc\. Dar orice selec]ie presupune suprimarea neaveni]ilor; or, societatea noastr\ cretin\ nu-i `n stare s\ ia o asemenea hot\r`re. Nu-i `n stare nici m\car s\-[i asume r\spunderea castr\rii degenera]ilor; [i tocmai ace[tia s`nt cei mai prolifici. Nu de spitale avem nevoie, ci de a[ez\minte de selec]ie. – Z\u c\-mi placi, Strouvilhou! – Mi-e team\ c\ te-ai `n[elat p`n\ acum `n privin]a mea, domnule conte! M-ai luat drept un sceptic, iar eu s`nt un idealist, un mistic. Scepticismul n-a produs niciodat\ ceva de valoare. Se [tie, de altmiteri, unde duce... la toleran]\! Dup\ mine, scepticii s`nt oameni f\r\ ideal, f\r\ imagina]ie; ni[te pro[ti... ~mi dau seama c\ producerea acestei omeniri robuste va suprima sensibilitatea [i subtilit\]ile sentimentale; dar nu va mai avea cine s\ regrete aceast\ sensibilitate; deoarece o dat\ cu ea vor fi suprima]i [i cei sensibili. N-a[ vrea s\ te `n[eli `n privin]a spuselor mele, am ceea ce se nume[te cultur\. {i [tiu prea bine c\ idealul meu a fost `ntrez\rit de unii greci; sau, `n orice caz, `mi face pl\cere s\-mi `nchipui asta [i s\-mi amintesc de Core, fiica lui Ceres, care a cobor`t `n infern plin\ de mil\ pentru umbre; dar devenind regin\, so]ia lui Pluto, nu mai e numit\ de Homer dec`t „ne`nduplecata Proserpina“. Vezi Odiseea, c`ntul al [aselea. „Ne`nduplecat“; iat\ cum trebuie s\ fie un om care se pretinde virtuos. – S`nt bucuros c\ revii la literatur\, de[i nu ne-am `ndep\rtat nici o clip\ de ea. Te `ntreb deci, virtuosule domn Strouvilhou, dac\ accep]i s\ devii un ne`nduplecat director de revist\. – La drept vorbind, scumpul meu conte, trebuie s\-]i m\rturisesc c\ dintre toate gre]oasele emana]ii umane, literatura este una dintre cele


261

care m\ sc`rbe[te cel mai mult. Nu g\sesc `n ea dec`t complezen]\ [i lingu[ire. {i `ncep s\ m\ `ndoiesc c\ va putea deveni altceva, p`n\ c`nd nu va fi fost m\turat trecutul. Tr\im cu sentimente conven]ional acceptate, pe care cititorul `[i `nchipuie c\ le `ncearc\, deoarece crede `n tot ceea ce se tip\re[te; autorul le speculeaz\, a[a cum speculeaz\ [i conven]iile pe care le crede temelia artei sale. Aceste sentimente sun\ fals, ca ni[te jetoane, dar au curs. {i, cum bine se [tie c\ „moneda proast\ o alung\ pe cea bun\“, cel care ar oferi publicului opere adev\rate ar p\rea c\ spune vorbe goale. ~ntr-o lume `n care to]i tri[eaz\, omul adev\rat apare `n postur\ de [arlatan. A[a c\ te avertizez: dac\ a[ conduce o revist\, nu m-ar interesa dec`t s\ sparg tiparele, numai s\ demonetizez toate frumoasele sentimente [i acele cecuri f\r\ acoperire care s`nt cuvintele. – Z\u c\ mi-ar pl\cea s\ v\d cum ai proceda! – D\-mi m`n\ liber\ [i vei vedea. M-am g`ndit de multe ori la o astfel de eventualitate. – N-o s\ te `n]eleag\ nimeni [i nimeni nu te va urma. – S\ fim serio[i! Exist\ destui tineri iste]i care [i-au dat seama c\ s-a produs o infla]ie poetic\. Ei [tiu foarte bine ce vid se ascunde `n dosul ritmurilor savante [i al sonorelor [abloane lirice. Dac\ propunem s\ le demol\m, se vor g\si totdeauna bra]e de munc\. Vrei s\ fund\m o [coal\ care s\ nu-[i propun\ dec`t s\ d\r`me totul?... Sau un asemenea ]el te sperie? – Nu... dac\ nu-mi calc\ `n picioare [i gr\dina mea. – Va fi destul\ treab\ prin alte p\r]i... p`n\ i-ar veni [i r`ndul ei. Momentul e propice. Cunosc destui care nu a[teapt\ dec`t un semn, ca s\ se realizeze; to]i foarte tineri... Da, [tiu c\ asta `]i place; dar te previn c\ \[tia nu se las\ du[i de nas... M-am `ntrebat de multe ori prin ce miracol pictura a `naintat at`t de mult [i cum se face c\ literatura s-a l\sat dep\[it\. C`t a ajuns ast\zi de discreditat a[a-numitul „motiv“ din pictur\! Un subiect frumos nu face dec`t s\ st`rneasc\ r`sul. Pictorii nu mai au nici m\car curajul de a executa un portret, dec`t cu condi]ia de a eluda orice asem\nare cu modelul. Dac\ ne ducem treaba la bun sf`r[it, [i `n privin]a aceasta po]i conta pe mine, nu cer dec`t doi ani pentru ca orice poet de mìne s\ se cread\ dezonorat dac\ cititorul `n]elege ce vrea el s\ spun\. Da, domnule conte; vrei s\ punem un pariu? C\ vor fi considerate ca antipoetice orice sens, orice semnifica]ie. Propun s\ muncim av`nd ca unic\ unealt\ ilogismul. Ce titlu frumos pentru o revist\: M\tur\torii! Passavant ascultase f\r\ s\ clinteasc\:


262

9/3/04

12:55 AM

Page 262

ANDRÉ GIDE


– Printre acoli]i, relu\ el dup\ o pauz\, se num\r\ cumva [i nepotul dumitale? – Micu]ul Léon, da, e un pur; [i cunoa[te am\nun]it problema. E `ntr-adev\r o pl\cere s\ te ocupi de instruirea lui. ~n prim\var\, i s-a n\z\rit c\ ar fi amuzant s-o ia `naintea tocilarilor din clasa lui [i s\ umfle el toate premiile. De c`nd a `nceput [coala, nu mai face nimic; nu [tiu ce pune la cale; dar am `ncredere `n el [i mai ales nu vreau s\-l bat la cap. – Mi-l aduci [i pe el aici? – Domnul conte cred c\ glume[te... A[adar, spuneai de revista aceea... – O s\ mai discut\m despre asta. Acum simt nevoia s\ mai reflectez la proiectele dumitale. P`n\ atunci ar trebui s\-mi faci rost de un secretar; cel pe care l-am v\zut n-a fost satisf\c\tor. – O s\ ]i-l trimit chiar mìne pe junele Cob-Lafleur, cu care chiar urmeaz\ s\ m\ v\d, [i cred c\ va face treab\ bun\. – E din tagma „m\tur\torilor“? – Oarecum... – Ex uno... – Nu! nu-i judeca pe to]i dup\ el! Acesta-i un moderat. Va fi foarte potrivit pentru dumneata. Strouvilhou se ridic\. – Apropo, relu\ Passavant, am impresia c\ nu ]i-am dat cartea mea. Regret c\ nu mai am nici un exemplar din prima edi]ie... – N-are importan]\, fiindc\ tot n-am inten]ia s-o v`nd. – Pur [i simplu tiparul e mai bun. – Eh! cum n-am nici inten]ia de a o citi... La revedere! {i dac\ dore[ti, r\m`n la dispozi]ia dumitale. Am onoarea s\ te salut.

XII Jurnalul lui Édouard „Am adus lucrurile lui Olivier. Am `nceput munca de `ndat\ ce m-am `ntors de la Passavant. Exaltare calm\ [i lucid\. Bucurie necunoscut\ p`n\ ast\zi. Am scris treizeci de pagini din Falsificatorii de bani, f\r\ ezit\ri, f\r\ [ters\turi. Ca un peisaj nocturn la subita

263

lumin\ a unui fulger, `ntreaga dram\ a ]`[nit din `ntuneric, foarte diferit\ de ceea ce eu m\ str\duiam zadarnic s\ inventez. C\r]ile scrise p`n\ acum mi se par comparabile cu bazinele din gr\dinile publice, cu un contur precis, perfect poate, dar `n care apa captiv\ e f\r\ via]\. Acum vreau s-o las s\ curg\ `n voia ei, dup\ cum panta e mai abrupt\ sau mai lin\, `n [uvoaie al c\ror curs refuz s\-l prev\d. X. sus]ine c\ un bun romancier, `nainte de a-[i `ncepe cartea, trebuie s\ [tie cum se va termina. Eu, care o las pe a mea s\ se desf\[oare la voia `nt`mpl\rii, consider c\ via]a nu ne ofer\ niciodat\ ceva care, fiind un rezultat final, s\ nu poat\ fi considerat ca un punct de plecare. «Ar putea fi continuat...», cu aceste cuvinte a[ vrea s\-mi termin Falsificatorii de bani. Vizita lui Douviers. E, f\r\ discu]ie, un b\iat foarte cumsecade. Fiindc\ i-am ar\tat o simpatie exagerat\, a trebuit s\ suport efuziuni destul de jenante. ~n timp ce st\team de vorb\ cu el, `mi repetam aceste cuvinte ale lui La Rochefoucauld: «S`nt prea pu]in milos; [i a[ vrea s\ nu fiu deloc... Consider c\ trebuie s\ fii mul]umit dac\ te ar\]i milostiv, dar s\ te p\ze[ti cu grij\ ca nu cumva s\-]i fie cu adev\rat mil\». Simpatia mea era totu[i real\, de net\g\duit, [i eram emo]ionat p`n\ la lacrimi. La drept vorbind, mi s-a p\rut c\ lacrimile mele `l consoleaz\ mai bine dec`t cuvintele. Cred chiar c\ i-a pierit triste]ea din clipa `n care m-a v\zut pl`ng`nd. Eram foarte hot\r`t s\ nu-i spun numele seduc\torului; dar, spre surpriza mea, nici nu mi l-a cerut. Cred c\ gelozia i se mai potole[te de `ndat\ ce nu mai simte privirea Laurei `ndreptat\ spre el. ~n orice caz, faptul c\ a stat de vorb\ cu mine i-a sl\bit pu]in intensitatea. C`teva ilogisme `n cazul lui; e indignat c\ cel\lalt a abandonat-o pe Laura. I-am ar\tat c\, dac\ n-ar fi p\r\sit-o, Laura nu s-ar mai fi `ntors la el. ~[i spune c\ va iubi copilul, ca [i cum ar fi al lui. Cine [tie dac\, f\r\ cel care a sedus-o, ar fi cunoscut bucuriile paternit\]ii? N-am f\cut aceast\ remarc\ deoarece, atunci c`nd `[i aminte[te de insuficien]ele sale, gelozia i se amplific\. ~n aceast\ `mprejurare `ns\, ea e determinat\ de amorul propriu [i `nceteaz\ s\ m\ mai intereseze. C\ un Othello e gelos, e de `n]eles; imaginea pl\cerilor de care so]ia lui se bucur\ cu un altul `l obsedeaz\. Dar un Douviers, ca s\ devin\ gelos, trebuie s\-[i `nchipuie c\ se cuvine s\ fie gelos. {i, f\r\ `ndoial\, `[i cultiv\ aceast\ pasiune din nevoia secret\ de a se sim]i un personaj mai complex dec`t `n realitate. Fericirea ar fi pentru el o stare fireasc\; dar are nevoie s\ se admire, [i atunci


264

9/3/04

12:55 AM

Page 264

ANDRÉ GIDE

pre]uie[te ceea ce a dob`ndit, nu ce-i natural. M-am str\duit deci s\-i ar\t c\ fericirea simpl\ este mai meritorie dec`t chinurile [i mai greu de atins. L-am l\sat s\ plece numai dup\ ce s-a mai `nseninat. Inconsecven]a caracterelor. Personajele care, de la un cap\t la altul al romanului sau al dramei, ac]ion eaz\ exact a[a cum s-ar fi putut prevedea... Ni se cere s\ admir\m aceast\ constan]\, dup\ care, dimpotriv\, eu `mi dau seama c\ s`nt artificiale [i construite. {i nu pretind c\ inconsecven]a ar fi indicele cert al firescului, c\ci pot fi `nt`lnite, `ndeosebi la femei, inconsecven]e afectate; pe de alt\ parte, pot admira `n c`teva cazuri rare ceea ce se nume[te «spiritul de continuitate»; dar, de cele mai multe ori, aceast\ consecven]\ nu se ob]ine dec`t printr-o `nver[unare vanitoas\ [i numai `n defavoarea firescului. Individul, cu c`t are un fond mai generos [i disponibilit\]i mai mari, cu c`t e mai dispus s\ accepte schimb\rile, cu at`t mai pu]in las\ de bun\voie ca trecutul s\-i hot\rasc\ viitorul. Acel «justum et tenacem propositi virum»1 care ne este propus ca model, nu ofer\ de cele mai multe ori dec`t un sol pietros [i refractar oric\rei `ncerc\ri de a-l cultiva. Dintre ace[tia am cunoscut [i un alt soi, care `[i construiesc asiduu o originalitate con[tient\ [i a c\ror principal\ grij\, dup\ ce alegerea a fost f\cut\, const\ `n a nu se `ndep\rta nici o clip\ de modelele stabilite; care r\m`n `ntr-o stare de permanent\ alarm\ [i nu-[i `ng\duie uitarea de sine. (M\ g`ndesc la X., care a refuzat paharul de Montrachet 1904 pe care i l-am oferit: «Nu-mi place dec`t Bordeaux-ul», spunea el. De `ndat\ ce l-am f\cut s\ cread\ c\-i dau vin de Bordeaux, Montrachet-ul i s-a p\rut `nc`nt\tor.) C`nd eram mai t`n\r, luam hot\r`ri care `mi `nchipuiam c\ s`nt virtuoase. M\ interesa mai pu]in s\ fiu ce eram, c`t s\ devin ceea ce pretindeam a fi. Acum, pu]in mai lipse[te ca s\ nu v\d `n nehot\r`re mijlocul secret prin care nu mai `mb\tr`ne[ti. Olivier m-a `ntrebat la ce lucrez. M-am l\sat antrenat `n discu]ie [i i-am vorbit de cartea mea, ba chiar i-am citit, `ntr-at`t p\rea c\ `l intereseaz\, paginile pe care tocmai le scrisesem. ~mi era team\ de judecata lui, cunosc`nd bine intransigen]a tinere]ii [i dificultatea cu care accept\ un alt punct de vedere dec`t al s\u. Dar pu]inele observa]ii pe care, 1 „Omul drept [i hot\r`t `n inten]ia sa“ (lat.).


265

destul de tem\tor, s-a hazardat s\ le fac\, mi s-au p\rut a fi deosebit de judicioase, a[a c\ pe loc am [i profitat de ele. Acum simt [i respir prin el. E nelini[tit `n privin]a revistei pe care urma s-o conduc\ [i, mai cu seam\, din pricina povestirii aceleia pe care o dezavueaz\, scris\ la comanda lui Passavant. Noile hot\r`ri luate de acesta, i-am spus eu, vor antrena [i o remaniere a sumarului; va putea s\-[i recapete manuscrisul. Am primit vizita, cu totul nea[teptat\, a domnului judec\tor de instruc]ie Profitendieu. ~[i [tergea fruntea de sudoare [i respira greu, nu at`t pentru c\ urcase [ase etaje, c`t, mi s-a p\rut mie, din pricin\ c\ se sim]ea st`njenit. {i-a p\strat p\l\ria `n m`n\ [i nu s-a a[ezat dec`t dup\ ce eu l-am invitat. E un b\rbat cu o `nf\]i[are frumoas\, bine f\cut [i cu o prestan]\ de net\g\duit. – S`nte]i, am impresia, cumnatul pre[edintelui Molinier, mi-a spus el. Mi-am `ng\duit s\ vin la dumneavoastr\ `n leg\tur\ cu fiul lui, Georges. ~mi ve]i scuza, f\r\ `ndoial\, un demers ce, la prima vedere, s-ar putea s\ par\ indiscret, dar pe care afec]iunea [i stima ce le nutresc fa]\ de colegul meu sper c\ `l vor explica pe deplin. F\cu o pauz\. M-am ridicat [i am `nchis o u[\, de team\ ca femeia de serviciu, care e foarte indiscret\ [i o [tiam `n odaia vecin\, s\ nu aud\ nimic. Profitendieu m-a aprobat cu un z`mbet: – ~n calitatea mea de judec\tor de instruc]ie, relu\ el, m\ ocup de o afacere extrem de nepl\cut\. Junele dumneavoastr\ nepot a fost anterior implicat `ntr-o aventur\... – dar r\m`ne `ntre noi, nu-i a[a – `ntr-o aventur\ destul de scandaloas\, `n care a[ vrea s\ cred, dat\ fiind v`rsta lui fraged\, c\ s-a abuzat de buna-credin]\ [i de inocen]a lui; dar am fost silit, v-o m\rturisesc, s\ uzez de o oarecare abilitate pentru... a o mu[amaliza, f\r\ s\ prejudiciez interesele justi]iei. ~n fa]a unei recidive... de o cu totul alt\ natur\, m\ gr\besc s\ adaug... n-a[ mai putea garanta c\ junele Georges va sc\pa la fel de ieftin. M\ `ndoiesc chiar c\ ar fi `n interesul copilului dac\ am `ncerca s\-l sc\p\m, `n pofida dorin]ei mele prietene[ti de a-l scuti pe cumnatul dumneavoastr\ de acest scandal. M\ voi str\dui, totu[i: `ns\ v\ da]i seama c\ agen]ii mei s`nt zelo[i [i c\ nu pot s\-i ]in tot timpul `n frù. Sau, dac\ vre]i, `nc\ pot; dar mìne nu va mai fi posibil. Iat\ de ce m-am g`ndit c\ ar trebui s\ sta]i de vorb\ cu nepotul dumneavoastr\, s\-i explica]i la ce se expune... Vizita lui Profitendieu, de ce n-a[ spune, la `nceput m-a nelini[tit teribil de mult; dar, dup\ ce am `n]eles c\ nu vine nici ca du[man [i


266

9/3/04

12:55 AM

Page 266

ANDRÉ GIDE

nici ca judec\tor de instruc]ie, a `nceput mai degrab\ s\ m\ amuze. {i cu at`t mai mult atunci c`nd el continu\: – De c`t\va vreme s-au pus `n circula]ie monede false. Am fost avertizat. N-am reu[it s\ descop\r `ns\ provenien]a lor. Dar [tiu c\ t`n\rul Georges – din naivitate, a[ vrea s\ cred – e unul dintre cei care le utilizeaz\ [i le pune `n circula]ie. S`nt c`]iva copii, de v`rsta nepotului dumneavoastr\, care se preteaz\ la acest ru[inos trafic. Nu m\ `ndoiesc de faptul c\ se abuzeaz\ de inocen]a lor [i c\ ace[ti copii f\r\ discern\m`nt se las\ `n[ela]i de c`]iva culpabili mai v`rstnici dec`t ei. Am fi putut mai de mult s\ punem m`na pe delincven]ii minori [i, f\r\ nici o dificultate, s\-i facem s\ m\rturiseasc\ provenien]a acestor monede; numai c\ prea bine [tiu c\, dup\ ce se trece de un anume punct, cazul ne scap\, ca s\ zic a[a... adic\ o anchet\ nu mai poate da `napoi, iar noi ne vedem sili]i s\ [tim ceea ce uneori am prefera s\ ignor\m. ~n spe]\, eu pretind s\-i descoperim pe adev\ra]ii vinova]i, f\r\ s\ recurgem la m\rturia acestor minori. Am dat deci ordin s\ fie l\sa]i `n pace. Dar acest ordin nu e dec`t provizoriu. A[ vrea ca nepotul dumneavoastr\ s\ nu m\ for]eze s\ revin asupra hot\r`rii mele. Ar fi bine s\ [tie c\ s`ntem cu ochii pe el. N-a]i face r\u chiar dac\ l-a]i speria pu]in; a apucat-o pe o pant\ gre[it\... L-am asigurat c\ voi face tot ce-mi st\ `n putin]\ ca s\-l avertizez, dar Profitendieu p\rea c\ nu m\ aude. Privea `n gol. Repet\ de dou\ ori: «pe ceea ce se nume[te o pant\ gre[it\». Apoi t\cu. Nu [tiu c`t\ vreme a durat t\cerea lui. F\r\ s\-[i exprime g`ndurile, mi se p\rea c\ le v\d cum se deruleaz\ `n mintea lui [i am auzit, chiar `nainte de a le fi pronun]at, aceste cuvinte: – S`nt [i eu tat\, domnule... {i tot ce spusese mai `nainte disp\ru; `ntre noi doi nu mai exista dec`t Bernard. Restul era doar pretext; venise s\-mi vorbeasc\ despre el. Dac\ efuziunile m\ jeneaz\, dac\ exagerarea sentimentelor m\ sup\r\, nimic, dimpotriv\, nu e mai `n m\sur\ s\ m\ tulbure dec`t aceast\ emo]ie st\p`nit\. {i-o re]inea pe c`t ì sta `n putin]\, dar cu un efort at`t de mare, `nc`t buzele [i mìnile ì tremurau. Nu mai reu[i s\ continue. Deodat\ `[i ascunse fa]a `n palme [i partea de sus a corpului ì fu zguduit\ de hohote: – Vede]i, `ng\im\ el, vede]i [i dumneavoastr\, domnule, c`t de nenoroci]i ne poate face un copil. Mai era nevoie s-o lu\m pe ocolite? Extrem de emo]ionat eu `nsumi:


267

– Lui Bernard i s-ar sf`[ia inima dac\ v-ar vedea, am spus; s`nt c`t se poate de sigur. Cu toate acestea, eram foarte `ncurcat. Bernard nu-mi vorbise aproape deloc despre tat\l s\u. Fusesem de acord cu el c\ [i-a p\r\sit familia, gata cum s`nt de a socoti o astfel de dezertare fireasc\, [i dispus s\ consider c\ un asemenea gest este spre marele folos al copilului. ~n sprijinul lui, `n acest caz, venind [i faptul c\ Bernard era un fiu nelegitim... Iat\ `ns\ c\ tat\l s\u vitreg d\dea dovad\ de sentimente at`t de puternice, `nc`t, f\r\ `ndoial\, sc\pau de sub orice control [i erau cu at`t mai sincere, cu c`t nu veneau din nici o constr`ngere. {i `n fa]a acestei iubiri, `n fa]a acestei dureri eram silit s\ m\ `ntreb dac\ Bernard avusese dreptate s\ plece. Nu m\ mai sim]eam `n stare s\-l aprob. – Fol osi]i -v\ de mi ne d ac\ s ocoti] i c\ a[ p utea s\ v \ fi u ut il, i-am spus, dac\ dumneavoastr\ crede]i c\ ar trebui s\ vorbesc cu el. Are o inim\ de aur. – {tiu. {tiu... Da, a]i putea face mult. {tiu c\ a f ost cu dumneavoastr\ vara aceasta. Poli]ia mea func]ioneaz\ destul de bine... {tiu, de asemenea, c\ se prezint\ chiar azi la oral. Am ales momentul c`nd [tiam c\ trebuie s\ fie la Sorbona ca s\ vin la dumneavoastr\. Mi-era team\ s\ nu ne `nt`lnim. De c`teva clipe emo]ia mea `ncepuse s\ scad\, deoarece remarcasem c\ verbul «a [ti» figura `n aproape toate frazele lui. Devenisem imediat mai interesat de aceast\ deprindere care putea s\ fie profesional\ dec`t de ceea ce-mi spunea. Mi-a spus «a [ti» [i c\ Bernard trecuse str\lucit examenul scris. Datorit\ amabilit\]ii unui examinator, care-i era prieten, a reu[it chiar s\ ia cuno[tin]\ de lucrarea pe care fiul s\u o f\cuse la francez\ [i care, dup\ c`te se spunea, era una dintre cele mai remarcabile. Vorbea de Bernard cu un fel de admira]ie st\p`nit\, care m\ f\cea s\ m\-ntreb dac\, la urma urmelor, nu cumva se credea tat\l lui adev\rat. – Dar, ad\ug\ el, mai cu seama despre asta s\ nu-i pomeni]i nimic. {ti]i c`t e de m`ndru din fire [i de susceptibil... Dac-ar b\nui c\ de c`nd a plecat n-am `ncetat s\ m\ g`ndesc la el [i s\ aflu ce face... Dar oricum, pute]i s\-i spune]i c\ ne-am v\zut. (Respira greu `ntre fiecare fraz\.) – Ceea ce numai dumneavoastr\ singur pute]i s\-i spune]i este c\ nu-i port pic\ (apoi, cu o voce care devenea tot mai slab\), c\ n-am `ncetat o clip\ s\-l iubesc... ca pe un fiu. Da, [tiu foarte bine c\ [ti]i... I-a]i mai putea, de asemenea, spune... ([i, f\r\ s\


268

9/3/04

12:55 AM

Page 268

ANDRÉ GIDE

m\ priveasc\, cu greu, extrem de ru[inat): c\ mama sa m-a p\r\sit... da, definitiv, `n vara asta; [i c\ el dac-ar vrea s\ se-ntoarc\, eu... N-a mai putut s\ termine. Un om robust, `n toat\ firea, cu un rost `n via]\ [i cu o carier\ solid\, care, pe nea[teptate, renun]`nd la orice convenien]e, se deschise [i `[i revars\ durerea `n fa]a unui necunoscut, ì ofer\ aceluia, adic\ mie, un spectacol cu totul extraordinar. Am putut constata, o dat\ `n plus cu aceast\ ocazie, c\ pot fi mult mai u[or emo]ionat de efuziunile unui necunoscut dec`t de cele ale unei persoane apropiate. Voi c\uta alt\ dat\ s\ m\ explic `n privin]a asta. Profitendieu nu mi-a ascuns p\rerile subiective pe care [i le f\cuse `n primul r`nd `n privin]a mea, deoarece nu s-a l\murit, [i `nc\ nu e nici acum l\murit, cum de Bernard a fugit de acas\ pentru a veni la mine. ~n primul r`nd, din aceast\ pricin\ a ezitat s\ m\ caute. Nu voiam cu nici un pre] s\-i spun povestea valizei mele [i nu i-am vorbit dec`t de prietenia fiului s\u cu Olivier, datorit\ c\reia, i-am spus eu, ne-am legat at`t de repede. – Tinerii \[tia, repeta Profitendieu, se av`nt\ `n via]\ f\r\ s\ [tie la ce se expun. F\r\ `ndoial\ c\ for]a lor provine din necunoa[terea primejdiilor. Dar noi care [tim, noi, p\rin]ii, tremur\m pentru ei. Solicitudinea noastr\ ì irit\ [i cel mai bine este s\ n-o l\s\m s\ fie prea evident\. {tiu c\ uneori ea se exercit\ foarte sup\r\tor [i st`ngaci. Preferabil e ca, `n loc s\-i tot repet\m copilului c\ focul arde, s\-l l\s\m s\ se ard\ pu]in. Experien]a `l va `nv\]a mult mai sigur dec`t sfaturile. Totdeauna i-am acordat lui Bernard cea mai mare libertate. P`n\-ntr-at`t, `nc`t l-am f\cut, vai, s\ cread\ c\ nu-mi pas\ prea mult de el. Mi-e team\ c\ s-a `n[elat `n privin]a aceasta, [i de aici fuga lui. Chiar [i atunci, am crezut c\ e bine s\-l las s\ fac\ ce vrea; veghindu-l `ns\ de la distan]\, f\r\ ca el s\ b\nuiasc\ ceva. Har Domnului, avem pentru asta destule mijloace. (Evident c\ Profitendieu f\cea dintr-asta [i o chestiune de orgoliu, ar\t`ndu-se deosebit de m`ndru de organizarea poli]iei; e a treia oar\ c\ `mi vorbe[te despre acest lucru.) Am considerat c\ nu trebuie s\ diminuez `n ochii acestui copil riscurile ini]iativei sale. Pot oare s\ v\ m\rturisesc c\ acest act de nesupunere, `n ciuda durerii ce mi-a pricinuit-o, n-a f\cut dec`t s\ m\ lege [i mai mult de el? Am [tiut s\ v\d `n gestul lui o dovad\ de curaj, de valoare... Acum, c`nd temerile i se risipir\, bietul om nu mai contenea cu vorba. Am `ncercat s\ `ndrept conversa]ia spre ceea ce m\ interesa mai mult [i, schimb`nd brusc subiectul, l-am `ntrebat dac\ a v\zut monedele


269

acelea false de care-mi vorbise la `nceput. Eram curios s\ [tiu dac\ sem\nau cu piesa pe care ne-o ar\tase Bernard. Abia i-am pomenit de ea [i Profitendieu `[i schimb\ complet fizionomia; pleoapele i se `nchiser\ pe jum\tate, `n timp ce `n str\fundul ochilor se aprinse o flac\r\ ciudat\; ridurile de la t`mple deveniser\ mai pronun]ate; buzele i se crispar\; efortul de aten]ie ì tr\gea parc\ `n sus toate tr\s\turile. Uitase de tot ce discutaser\m `nainte. Judec\torul luase locul tat\lui [i pentru el nu mai exista altceva dec`t meseria. ~mi puse nenum\rate `ntreb\ri, lu\ note [i spuse c\ va trimite un agent la Saas-Fée, ca s\ afle numele tuturor pasagerilor `nscri[i `n registrele hotelurilor. – De[i, dup\ toate probabilit\]ile, ad\ug\ el, moneda aceea fals\ i-a fost strecurat\ b\canului de un aventurier de ocazie [i `ntr-un loc `n care se afla pur [i simplu `n trecere. La care i-am replicat c\ Saas-Fée se afl\ `ntr-o fund\tur\ [i c\ nu era prea u[or s\ ajungi p`n\ acolo [i s\ te `ntorci `n aceea[i zi. S-a ar\tat deosebit de satisf\cut de aceast\ ultim\ informa]ie, [i cu acestea ne-am [i desp\r]it, dup\ ce mi-a mul]umit c\lduros, cu un aer preocupat, `nc`ntat [i f\r\ s\ mai pomeneasc\ deloc nici de Georges, nici de Bernard.“

XIII Bernard avea s\ simt\ `n diminea]a aceea c\, pentru o fire generoas\ ca a sa, cea mai mare bucurie este s\ fac\ o bucurie [i unei alte fiin]e. Aceast\ bucurie ì era refuzat\. Tocmai trecuse examenul cu men]iune [i, neg\sind `n preajma sa pe nimeni c\ruia s\-i anun]e aceast\ fericit\ veste, era foarte ab\tut. Bernard [tia c\ omul care ar fi fost cel mai `nc`ntat de o asemenea veste era tat\l lui. La un moment dat, chiar s-a g`ndit s\ mearg\ imediat s\ i-o spun\; orgoliul `ns\ `l re]inu. Édouard? Olivier? Ar fi `nsemnat s\ dea prea mult\ importan]\ unei diplome. Era acum bacalaureat. Mare lucru! Abia de acum `ncepea greul. ~n curtea Sorbonei `l v\zu pe unul din colegii lui, proasp\t bacalaureat [i el, care se `ndep\rtase de ceilal]i [i pl`ngea. Colegul acela era `n doliu. Bernard [tia c\ tocmai ì murise mama. ~ntr-un mare elan de simpatie, porni spre orfan; se apropie; apoi, dintr-o pudoare absurd\, trecu mai departe. Cel\lalt, care `l v\zuse apropiindu-se [i


270

9/3/04

12:55 AM

Page 270

ANDRÉ GIDE

apoi trec`nd, se ru[in\ de lacrimile lui; `l pre]uia pe Bernard [i suferea crez`nd c\ l-a ocolit pentru c\ `l dispre]uie[te. Bernard intr\ `n parcul Luxembourg. Se a[ez\ pe o banc\, `n aceea[i parte a gr\dinii `n care venise s\-l `nt`lneasc\ pe Olivier `n seara c`nd c\uta un ad\post. Adia o boare c\ldu]\ [i azurul ì z`mbea printre crengile de-acum desfrunzite ale falnicilor copaci. Nici nu-]i venea, `ntr-adev\r, s\ crezi c\ se apropie iarna; p\s\rile care g`ngureau erau [i ele `n[elate de aparen]e. Dar Bernard nu privea parcul; vedea `n fa]a lui `ntinz`ndu-se oceanul vie]ii. P\rea c\ marea e br\zdat\ de drumuri; dar ele nu erau `nsemnate [i Bernard nu [tia care e al s\u. Medita de c`teva clipe, c`nd v\zu apropiindu-se de el, alunec`nd [i cu un mers at`t de u[or, `nc`t `]i d\deai seama c\ ar fi putut s\ umble [i pe ape, un `nger. Bernard nu v\zuse niciodat\ `ngeri, dar nu [ov\i nici un moment [i, c`nd `ngerul ì spuse: „Vino“, se ridic\ docil [i `l urm\. Nu era mai mirat dec`t ar fi fost `ntr-un vis. Mai t`rziu, a `ncercat s\-[i aminteasc\ dac\ `ngerul l-a luat de m`n\; `n realitate `ns\, nu s-au atins deloc [i chiar p\strau `ntre ei o oarecare distan]\. Se `ntoarser\ am`ndoi `n aceea[i curte unde Bernard `l l\sase pe orfan, hot\r`t de data aceasta s\ stea de vorb\ cu el; dar curtea era acum pustie. Bernard se `ndrept\, cu `ngerul al\turi, sp re biserica Sorbonei, unde intr\ mai `ntì `ngerul, unde Bernard nu intrase niciodat\. Prin acest loc se plimbau [i al]i `ngeri, dar Bernard nu putea s\-i vad\. O pace nemaicunoscut\ `l `nv\luia. ~ngerul se apropie de altarul din mijloc [i Bernard, c`nd `l v\zu c\ `ngenuncheaz\, `ngenunche a[ijderea, al\turi de el. Nu credea `n nici un Dumnezeu, a[a c\ nu [tia s\ se roage; dar inima-i era n\p\dit\ de o dulce nevoie de d\ruire de sacrificiu; se oferea pe sine. Emo]ia lui r\m`nea at`t de nedeslu[it\, `nc`t nici un cuv`nt n-ar fi reu[it s-o exprime; dar dintr-odat\ se auzir\ acorduri de org\. – La fel te-ai d\ruit Laurei, spuse `ngerul; [i Bernard sim]i cum lacrimile ì [iroiesc pe obraji. – Vino, urmeaz\-m\! Bernard, `n timp ce se l\sa condus de `nger, aproape se ciocni de unul din fo[tii lui colegi care luase [i el oralul. Bernard `l [tia un chiulangiu [i se mira c\ a luat examenul. Chiulangiul nu-l remarcase pe Bernard, care `l v\zu cump\r`nd o lum`nare. Bernard ridic\ din umeri. C`nd ajunse `n strad\, `[i d\du seama c\ `ngerul `l p\r\sise. Intr\ `ntr-o tutungerie, chiar `n aceea `n care, cu opt zile `n urm\, Georges plasase moneda fals\. De atunci mai schimbase multe. Bernard cump\r\ un pachet de ]ig\ri [i `ncepu s\ fumeze. De ce a plecat `ngerul? A[adar, `ngerul [i Bernard nu mai aveau ce s\-[i spun\?... Sun\ de amiaz\. Lui Bernard ì era foame. S\ se `ntoarc\ la pension? S\ se duc\ la Olivier [i


271

s\ `mpart\ cu el pr`nzul lui Édouard?... Se asigur\ c\ are destui bani `n buzunar [i intr\ `ntr-un restaurant. C`nd tocmai termina de m`ncat, o voce ì [opti: – A venit timpul s\-]i faci socotelile. Bernard `ntoarse capul. ~ngerul era din nou l`ng\ el: – Trebuie s\ te hot\r\[ti, spunea el. P`n\ acum ai tr\it la nimereal\. Vei accepta, oare, s\ fii la cheremul hazardului? Vrei s\ fii folositor la ceva. Important e s\ [tii la ce. – ~nva]\-m\; `ndrum\-m\! spuse Bernard. ~ngerul `l duse pe Bernard `ntr-o sal\ plin\ de lume. ~n fundul s\lii, era o estrad\, [i pe estrad\ o mas\ acoperit\ cu o cuvertur\ grena. A[ezat `n spatele mesei, un om `nc\ t`n\r vorbea. – E o mare nebunie s\ pretinzi c\ po]i descoperi ceva. Tot ce avem, a fost primit. Fiecare dintre noi trebuie s\ `n]eleag\, `nc\ de t`n\r, c\ depindem de un trecut [i c\ acest trecut ne oblig\. Prin el, ne este r`nduit tot viitorul. Dup\ ce termin\ de dezvoltat aceast\ tem\, un alt orator ì lu\ locul [i `ncepu prin a-l aproba, apoi se ridic\ `mpotriva prezum]iosului care pretinde c\ tr\ie[te f\r\ nici o doctrin\ sau c\ se ghideaz\ el `nsu[i [i dup\ propria con[tiin]\. – Am primit mo[tenire o doctrin\, spunea el. Ea a r\zb\tut peste veacuri. E, f\r\ `ndoial\, cea mai bun\ [i e singura; fiecare dintre noi se cuvine s\ dovedeasc\ acest lucru. E cea care ne-a fost transmis\ de dasc\lii no[tri. E doctrina ]\rii noastre care, de c`te ori o reneg\, trebuie s\ pl\teasc\ scump gre[eala s\v`r[it\. Nu po]i fi bun francez f\r\ s\ o cuno[ti, nici s\ faci ceva bun f\r\ s\ i te supui. Celui de-al doilea orator, ì succed\ un al treilea, care le mul]umi celor dintì pentru c\ au `nf\]i[at at`t de bine ceea ce el numea partea teoretic\ a programului lor; apoi ar\t\ c\ acest program nu comporta nici mai mult, nici mai pu]in dec`t regenerarea Fran]ei, prin efortul fiec\ruia dintre membrii partidului lor. Spunea c\ el este om de ac]iune; afirma c\ orice teorie `[i g\se[te `n practic\ finalitatea [i verificarea, [i c\ orice bun francez trebuie s\ fie un combatant. – Dar, vai! ad\ug\ el, c`te for]e risipite, pierdute! Cu totul altfel ar ar\ta m\re]ia ]\rii noastre, str\lucirea `nf\ptuirilor noastre, [i altfel s-ar pune fiecare `n valoare, dac\ aceste for]e s-ar organiza, dac\ aceste `nf\ptuiri ar celebra ordinea, dac\ fiecare s-ar `nregimenta! {i `n timp ce el continua, prin sal\ `ncepur\ s\ circule tineri care distribuiau buletine de adeziune, pe care nu trebuia dec`t s\-]i pui semn\tura.


272

9/3/04

12:55 AM

Page 272

ANDRÉ GIDE

– Voiai s\ te d\ruie[ti, spuse atunci `ngerul. Ce mai a[tep]i? Bernard lu\ una dintre fi]uicile acelea, al c\ror text `ncepea cu aceste cuvinte: „M\ angajez solemn s\...“ citi, apoi se uit\ la `nger [i v\zu c\ z`mbe[te; apoi privi spre adunare [i `l recunoscu printre tinerii din sal\ pe proasp\tul bacalaureat de mai adineauri, care `n biserica Sorbonei aprinsese o lum`nare `n chip de recuno[tin]\ pentru succesul s\u; [i deodat\, ceva mai departe, `l z\ri pe fratele s\u mai mare, pe care nu-l mai v\zuse de c`nd plecase din casa p\rinteasc\. Bernard nu-l iubea [i era pu]in gelos pe pre]uirea pe care tat\l lor p\rea s\ i-o arate. Mototoli nervos buletinul: – Crezi c\ ar fi trebuit s\ semnez? – Da, desigur, dac\ te `ndoie[ti de tine, spuse `ngerul. – Nu m\ mai `ndoiesc, spuse Bernard, care arunc\ h`rtia c`t colo. ~ntre timp, oratorul continua. C`nd Bernard `ncepu iar\[i s\-l asculte, acesta tocmai propov\duia un mijloc sigur de a nu te `n[ela niciodat\, potrivit c\ruia trebuia s\ renun]i pentru totdeauna s\ mai judeci prin tine `nsu]i [i s\ te bizui mereu pe judec\]ile superiorilor t\i. – Cine s`nt ace[ti superiori? `ntreb\ Bernard [i subit se sim]i cuprins de o mare indignare. – Dac\ te-ai urca pe estrad\, ì spuse el `ngerului, [i te-ai lua la b\taie cu el, f\r\ `ndoial\ c\ l-ai da gata... Dar `ngerul, z`mbind: – Cu tine m\ voi lupta. Disear\, vrei? – Da, spuse Bernard. Ie[ir\ am`ndoi. O luar\ pe marile bulevarde. Mul]imea care se `nghesuia pe str\zi p\rea alc\tuit\ numai din oameni boga]i; fiecare p\rea sigur de sine, indiferent fa]\ de al]ii, dar `ngrijorat. – Aceasta s\ fie imaginea fericirii? `ntreb\ Bernard, care-[i sim]ea inima plin\ de am\r\ciune. Apoi `ngerul `l duse pe Bernard `n cartierele s\race, a c\ror mizerie Bernard nici m\car n-o b\nuise mai `nainte. Se `nsera. R\t\cir\ mult\ vreme `nc\ printre `naltele case sordide `n care h\l\duiau bolile, prostitu]ia, ru[inea, crima [i foamea. Abia atunci Bernard `l lu\ pe `nger de m`n\, [i `ngerul `[i `ntoarse capul, ca s\ nu fie v\zut cum pl`nge. Bernard nu cin\ `n seara aceea; [i c`nd se `ntoarse la pension nu mai c\ut\ s-o `nt`lneasc\ pe Sarah, a[a cum f\cuse `n celelalte seri, ci urc\ de-a dreptul `n camera `n care locuia `mpreun\ cu Boris. Boris se culcase, dar `nc\ nu dormea. Recitea la lumina lum`n\rii scrisoarea pe care o primise de la Bronja chiar `n diminea]a acelei zile.


273

„Mi-e team\, ì spunea prietena lui, c\ n-o s\ te mai v\d niciodat\. C`nd m-am `ntors `n Polonia am r\cit. Tu[esc; [i cu toate c\ doctorul nu vrea s\-mi spun\, simt eu c\ n-o s\ mai tr\iesc mult\ vreme.“ Auzindu-l pe Bernard apropiindu-se, Boris ascunse scrisoarea sub pern\ [i stinse `n mare grab\ lum`narea. Bernard `nainta `n bezn\. ~ngerul intrase `n camer\ `mpreun\ cu el, dar cu toate c\ noaptea nu era prea `ntunecoas\, Boris nu-l vedea dec`t pe Bernard. – Dormi? `ntreb\ Bernard `ncet. {i cum Boris nu r\spunse, Bernard crezu c\ doarme. – A[adar, acum, `ntre noi doi, ì spuse Bernard `ngerului. {i toat\ noaptea, p`n\ `n zori, s-au luptat. Boris vedea nedeslu[it c\ Bernard se tot agit\. Crezu c\ a[a `[i face el rug\ciunile [i avu grij\ s\ nu-l `ntrerup\. Ar fi vrut totu[i s\ stea de vorb\ cu el, c\ci `l `ncerca o suferin]\ cumplit\. Ridic`ndu-se, `ngenunche la picioarele patului. Ar fi vrut s\ se roage, dar nu reu[ea dec`t s\ hohoteasc\: – O, Bronja, tu, care vezi `ngerii, tu, care trebuia s\-mi deschizi ochii, tu m\ p\r\se[ti! F\r\ tine, Bronja, ce-o s\ m\ fac? Ce-o s\ se `nt`mple cu mine? Bernard [i `ngerul erau prea ocupa]i, ca s\-l aud\. Se luptar\ am`ndoi p`n\-n zori. ~ngerul se retrase f\r\ ca vreunul din ei s\ fi ie[it `nving\tor. Mai t`rziu, c`nd la r`ndul s\u Bernard ie[i din camer\, se `nt`lni cu Rachel pe culoar. – A[ vrea s\ st\m de vorb\, ì spuse ea. Vocea-i era at`t de trist\, `nc`t Bernard `n]elese imediat ce voia s\-i spun\. Nu-i r\spunse nimic, `[i l\s\ capul `n jos, [i, din mare mil\ pentru Rachel, sim]i deodat\ c\ o ur\[te pe Sarah [i c\ ì este sc`rb\ de pl\cerile pe care le gustase `mpreun\ cu ea.

XIV Pe la orele zece, Bernard se duse la Édouard, cu o saco[\ unde `nc\puser\ pu]inele-i ve[minte, ruf\ria [i c\r]ile pe care le mai avea. ~[i luase r\mas-bun de la Azaïs [i de la doamna Vedel, dar nu mai c\ut\ s-o vad\ pe Sarah.


274

9/3/04

12:55 AM

Page 274

ANDRÉ GIDE

Bernard era grav. Lupta sa cu `ngerul `l maturizase. Nu mai sem\na cu nep\s\torul ho] de valize care credea c\ `n lumea asta e de-ajuns s\ `ndr\zne[ti. ~ncepea s\ priceap\ c\ de multe ori cutezan]a se pl\te[te cu pre]ul fericirii altuia. – Am venit la dumneavoastr\ s\ m\ g\zdui]i, ì spuse lui Édouard. Iar am r\mas f\r\ ad\post. – Dar de ce pleci de la Vedel? – Din motive secrete... pe care `ng\dui]i-mi s\ nu vi le `mp\rt\[esc. ~n seara banchetului, Édouard ì observase pe Bernard [i pe Sarah destul ca s\ `n]eleag\ c`t de c`t sensul acestei t\ceri. – Ajunge, spuse el z`mbind. Divanul din camera mea de lucru `]i st\ la dispozi]ie pentru la noapte. Dar trebuie, mai `ntì, s\-]i spun c\ tat\l dumitale a fost ieri la mine. {i ì relat\ acea parte a convorbirii lor care socotea el c\ va reu[i s\-l emo]ioneze. – Nu la mine ar trebui s\ dormi `n seara asta, ci la el. Te a[teapt\. Bernard t\cea. – O s\ m\ mai g`ndesc, spuse el, `n cele din urm\. Permite]i-mi p`n\ atunci s\-mi las lucrurile aici. Pot s\-l v\d pe Olivier? – Vremea e at`t de frumoas\, `nc`t l-am sf\tuit s\ ias\ pu]in la aer. A[ fi vrut s\-l `nso]esc, deoarece `nc\-i foarte sl\bit; dar el a preferat s\ se plimbe singur. De altminteri, a plecat de vreo or\, a[a c\ trebuie s\ se `ntoarc\ `n cur`nd. A[teapt\-l... M\ g`ndesc numai... [i examenul? – L-am luat; dar asta nu conteaz\. Important e pentru mine s\ [tiu ce am de f\cut. {ti]i ce m\ re]ine mai cu seam\ s\ m\ `ntorc la tat\l meu? Nu vreau banii lui. O s\ m\ socoti]i absurd c\ dau cu tifla unei asemenea [anse; dar mi-am promis mie `nsumi s\ m\ lipsesc de ei. Pentru mine e important s\-mi dovedesc c\ s`nt un om de cuv`nt, cineva pe care pot conta. – Mi se pare c\, `n primul r`nd, e vorba de orgoliu. – Spune]i-i cum vre]i: orgoliu, infatuare, suficien]\... N-o s\ pute]i discredita `n ochii mei sentimentul care m\ anim\. Acum `ns\, iat\ ce-a[ vrea s\ [tiu: ca s\ te po]i conduce `n via]\, e nevoie s\-]i fixezi privirea spre un anume ]el? – L\mure[te-m\, te rog! – Am dezb\tut problema asta toat\ noaptea. ~n slujba cui s\ pun aceast\ for]\ pe care o simt `n mine? Cum po]i profita mai bine de tine `nsu]i? ~ndrept`ndu-te spre un scop? Dar cum `]i alegi acest scop? Cum `l cuno[ti at`ta vreme c`t nu l-ai atins?


275

– A tr\i f\r\ un scop `nseamn\ a te l\sa `n voia `nt`mpl\rii. – Mi-e team\ c\ nu m-a]i `n]eles prea bine. C`nd Columb a descoperit America, [tia el spre ce se `ndreapt\? Scopul lui era s\ mearg\ `nainte, drept `nainte. Scopul lui era el [i `l proiecta `naintea lui `nsu[i... – M-am g`ndit adesea, `l `ntrerupse Édouard, c\ `n art\, `n literatur\ `n special, conteaz\ numai aceia care se av`nt\ spre necunoscut. Nu descoperi p\m`nturi noi dac\ nu accep]i s\ pierzi din vedere, `n primul r`nd [i pentru mult\ vreme, orice ]\rm. Numai c\ scriitorii no[tri se tem de larg; navigheaz\ numai pe l`ng\ coast\. – Ieri, c`nd am ie[it de la examen, continu\ Bernard f\r\ s\-l aud\, nu [tiu ce demon m-a `ndemnat [i am intrat `ntr-o sal\ unde se ]inea o reuniune public\. Se vorbea acolo de onoarea na]ional\, de devotamentul fa]\ de patrie, de o gr\mada de lucruri care mi-au mers la inim\. Pu]in a lipsit s\ semnez o h`rtie prin care m\ anga jam, pe a mea onoare, s\-mi consacru activitatea unei cauze care, desigur, mi se p\rea frumoas\ [i nobil\. – S`nt bucuros c\ n-ai semnat. Dar ce te-a re]inut? – F\r\ `ndoial\ c\ un instinct secret... Bernard r\mase c`teva clipe pe g`nduri, apoi ad\ug\ z`mbind: – Cred c\ mai ales mutrele aderen]ilor; `ncep`nd cu mutra fratelui meu mai mare, pe care l-am recunoscut `n mul]ime. Mi s-a p\rut c\ to]i tinerii aceia erau anima]i de cele mai bune sentimente [i c\ f\ceau foarte bine abdic`nd de la ini]iativa personal\, fiindc\ n-ar fi ajuns prea departe dac\ s-ar fi luat dup\ c\p\]`na lor, c\ci era inapt\, [i nici dup\ independen]a lor de spirit, c\ci foarte cur`nd ar fi dat d in col] `n col]. Mi-am spus, de asemenea, c\ e bine pentru ]ar\ s\ aib\ printre cet\]enii s\i un mare num\r de oameni anima]i de o bun\voin]\ ancilar\; dar c\ voin]a mea nu va fi niciodat\ ca a lor. {i atunci m-am intrebat cum anume se poate stabili o regul\, fiindc\ n-a[ accepta s\ tr\iesc f\r\ o regul\, iar aceast\ regul\ n-a[ accepta-o din partea altcuiva. – R\spunsul mi se pare simplu: s\ g\se[ti aceast\ regul\ `n tine `nsu]i; s\ ai ca scop propria dezvoltare. – Da... chiar asta mi-am spus [i eu. Dar tot n-am ajuns prea departe. Dac\ m\car a[ fi sigur c\ voi [ti s\ prefer ceea ce e mai bun `n mine, a[ renun]a la tot restul. Dar nu reu[esc nici m\car s\-mi dau seama ce mai bun `n mine. M-am fr\m`ntat toat\ noaptea, v-am spus. Iar spre diminea]\ eram at`t de obosit, `nc`t m\ g`ndeam s\ m\ `ncorporez `nainte de termen: s\ m\ `nrolez voluntar.


276

9/3/04

12:55 AM

Page 276

ANDRÉ GIDE

– Dac\ scapi de o `ntrebare nu `nseamn\ c\ i-ai [i g\sit r\spunsul. – E ceea ce mi-am spus [i eu; [i c\ aceast\ `ntrebare, tocmai pentru c\ a fost am`nat\, se va pune pentru mine cu [i mai mult\ gravitate, dup\ ce-mi voi fi terminat stagiul. {i-atunci am venit la dumneavoastr\, ca s\ m\ sf\tui]i. – N-am ce sfaturi s\-]i dau. Fiecare le g\se[te numai `n el `nsu[i, a[a cum fiecare nu poate `nv\]a cum trebuie s\ tr\iasc\ dec`t tr\ind. – {i dac\ p`n\ m\ hot\r\sc cum s\ tr\iesc, tr\iesc gre[it? – Dar chiar dintr-asta se `nva]\. E bine s\-]i urmezi propriul drum, dar numai dac\ e un drum care urc\. – Glumi]i?... Nu; cred c\ v\ `n]eleg [i accept aceast\ formul\. Dar `n timp ce m\ dezvolt, cum spune]i dumneavoastr\, trebuie s\-mi c`[tig existen]a. Ce-a]i zice de un str\lucit anun] `n ziare: „T`n\r de mare viitor, se angajeaz\ `n orice slujb\“. Édouard `ncepu s\ r`d\: – Nimic nu-i mai greu de ob]inut dec`t „orice“ slujb\. Ar fi mai bine s\ precizezi. – M\ g`ndeam c\ orice mare ziar are o sumedenie de posturi m\runte. Oh! a[ accepta o func]ie subaltern\; corector, tipograf... mai [tiu eu ce? M\ mul]umesc cu foarte pu]in. Vorbea cu ezitare. ~n realitate, [i-ar fi dorit un post de secretar; dar se temea s\-i spun\ lui Édouard, din cauza nereu[itei lor reciproce. La urma urmelor, nu era vina lui, a lui Bernard, c\ `ncercarea lui de a fi secretar e[uase at`t de lamentabil. – A[ putea, eventual, spuse Édouard, s\ te ajut s\ intri la Grand Journal, pe al c\rui director `l cunosc... ~n timp ce Édouard [i Bernard st\teau astfel de vorb\, Sarah avusese cu Rachel o explica]ie extrem de penibil\. Sarah `n]elesese imediat c\ repro[urile lui Rachel au fost cauza plec\rii nea[teptate a lui Bernard; [i era revoltat\, spunea ea, c\ sor\-sa interzice `n juru-i orice bucurie. N-avea dreptul s\ impun\ altora o virtute pe care exemplul ei era de-ajuns ca s-o fac\ odioas\. Rachel, pe care aceste acuza]ii o `ndurerau nespus de mult, c\ci ea s-a sacrificat tot timpul, protesta, foarte palid\ [i cu buzele tremur\toare: – Nu te pot l\sa pe calea pierzaniei. Dar Sarah hohotea de pl`ns [i ]ipa: – Nu pot s\ cred `n raiul t\u! Nu vreau s\ fiu m`ntuit\!


277

{i se decise imediat s\ plece din nou `n Anglia, la prietena ei. C\ci, „la urma urmelor, e liber\ [i vrea s\ tr\iasc\ dup\ bunul ei pl ac“. Aceast\ nefericit\ ceart\ o l\s\ pe Rachel zdrobit\.

XV Édouard avu grij\ s\ ajung\ la pension `nainte de sosirea elevilor. Nu-l mai v\zuse pe La Pérouse de la deschiderea anului [colar [i, `n primul r`nd, cu el voia s\ stea de vorb\. B\tr`nul profesor de pian se achita de `ndatoririle lui de supraveghetor cum se pricepea, adic\ foarte prost. La `nceput, [i-a dat toat\ silin]a ca s\ se fac\ iubit, dar e lipsit de autoritate; fapt de care copiii profit\; consider\ indulgen]a lui drept sl\biciune [i `[i iau ni[te libert\]i ciudate. La Pérouse va `ncerca s\ fie aspru, dar va fi prea t`rziu; `n cele din urm\, admonest\rile lui, amenin]\rile [i dojenile ì ridic\ `n cap pe to]i elevii. Dac\ el `[i `ngroa[\ vocea, ei r`njesc; dac\ bate cu pumnul `n pupitru, ei scot strig\te de spaim\ pref\cut\; `l iau `n der`dere; ì d au porecle; caricaturile lui trec din banc\ `n banc\, `nf\]i[`ndu-l pe el, care e at`t de cumsecade, ca pe un s\lbatic, `narmat cu un pistol enorm (pistolul acela pe care Ghéridanisol, Georges [i Phiphi au reu[it s\-l descopere `n cursul unei indiscrete perchezi]ii `n camera lui) [i masacr`ndu-i pe elevi; sau, prosternat `n fa]a acestora, cu mìnile `mpreunate a rug\, implor`ndu-i, a[a cum f\cea `n primele zile: „Fie-v\ mil\, face]i pu]in\ lini[te!“ Sem\na cu un s\rman cerb b\tr`n, `nconjurat de o hait\ s\lbatic\. Édouard nu [tie nimic din toate astea.

Jurnalul lui Édouard „La Pérouse m-a primit `ntr-o mic\ sal\ de la parter, care [tiam c\-i cea mai pu]in confortabil\ din tot pensionul. Drept mobilier, patru b\nci puse al\turi de patru pupitre, `n fa]a tablei, [i un scaun de nuiele pe care La Pérouse m-a for]at s\ m\ a[ez. El s-a ghemuit


278

9/3/04

12:55 AM

Page 278

ANDRÉ GIDE

pe o banc\, a[ez`ndu-se piezi[, dup\ ce zadarnic s-a tot str\duit s\-[i v`re sub pupitru picioarele-i prea lungi. – Nu, nu. {ed foarte bine, te asigur. {i tonul vocii lui, expresia fe]ei spuneau: – M\ simt `ngrozitor de r\u [i sper c\ se vede de la o po[t\; dar `mi place s\ fiu a[a; [i cu c`t m\ voi sim]i mai r\u, cu at`t m\ voi pl`nge mai pu]in. Am `ncercat s\ glumesc, dar n-am reu[it s\-l fac s\ z`mbeasc\. Simula o atitudine ceremonioas\ [i oarecum afectat\, care ne ]inea pe am`ndoi la distan]\ [i mie-mi d\dea de `n]eles: «Datorit\ dumitale s`nt eu aici». Spunea `ns\ c\ e foarte satisf\cut de toate; `n plus, eluda `ntreb\rile mele [i se enerva dac\ insistam. Totu[i, c`nd l-am `ntrebat unde avea camera: – Pu]in cam departe de buc\t\rie, a proferat el pe nea[teptate; [i cum eu m\ ar\tam nedumerit: – Uneori, noaptea, mi se face foame... c`nd nu pot dormi. Eram l`ng\ el; m-am apropiat [i mai mult [i i-am pus u[urel m`na pe bra]. Relu\ cu o voce mai fireasc\: – Trebuie s\-]i spun c\ dorm foarte prost. C`nd reu[esc s\ `nchid ochii, `mi dau totu[i seama c\ dorm. Dar asta nu se mai cheam\ somn, nu-i a[a? Cine doarme de-adev\rat nu simte c\ doarme; doar c`nd se treze[te bag\ de seam\ c\ a dormit. Apoi, cu o insisten]\ de chi]ibu[ar, aplec`ndu-se spre mine: – Uneori `nclin s\ cred c\ doar mi se n\zare [i c\ totu[i dor m de-adev\ratelea c`nd cred c\ dorm. Dar nu-i a[a; dovad\ c\, dac\ vreau s\ deschid ochii, ì deschid. De obicei, nu vreau. ~]i dai seama, nu-i a[a, c\ n-am nici un interes s\-i deschid. La ce bun s\-mi dovedesc mie `nsumi c\ nu dorm? Nutresc tot timpul speran]a c-o s-adorm, `ncerc`nd s\ m\ conving c\ am [i adormit... Se aplec\ [i mai mult [i, cu o voce [i mai `nceat\: – {i-apoi, e ceva ce m\ deranjeaz\. Nici n-o s\ crezi... Nu m-am pl`ns de asta fiindc\ nu se poate face nimic; [i fiindc\, nu-i a[a, din moment ce nimic nu se poate schimba, la ce bun s\ te mai pl`ngi?... ~nchipuie-]i c\ `n dreptul patului meu, `n zid, chiar la `n\l]imea capului, e ceva ce face zgomot. ~n timp ce vorbea, se mai `nsufle]ise. I-am propus s\ m\ duc\ `n camera lui.


279

– Da! Da! spuse el, ridic`ndu-se brusc. Poate c\ reu[e[ti s\-mi spui ce e... Eu nu pot s\-mi dau seama. Haide cu mine! Am urcat dou\ etaje, apoi am str\b\tut un culoar destul de lung. Eu nu mai fusesem niciodat\ prin aceast\ parte a casei. Camera lui La Pérouse d\dea spre strad\. Era mic\, dar decent\. Am remarcat pe noptiera lui, al\turi de o carte de rug\ciuni, cutia de pistoale, pe care se `nc\p\]`nase s-o ia cu el. M\ apucase de bra] [i, `mping`nd pu]in patul la o parte: – Aici. Uite... Apropie-te de perete... Auzi? Mi-am `ncordat auzul [i mult\ vreme am ascultat cu toat\ aten]ia. Dar, cu toat\ bun\voin]a, n-am reu[it s\ disting nimic. La Pérouse era m`nios. Pe strad\ tocmai trecu un camion, zguduind casa [i f\c`nd s\ se cutremure geamurile. – La ora asta, i-am spus eu cu speran]a c\ `l mai lini[tesc, zgomotul acela u[or care v\ irit\ e acoperit de vacarmul str\zii... – E acoperit pentru dumneata, care nu [tii s\-l deosebe[ti de alte zgomote, strig\ el cu vehemen]\. Dar eu `l aud oricum. Continuu s\-l aud `n pofida vacarmului. {i uneori s`nt at`t de exasperat, `nc`t `mi zic c-o s\-i spun despre povestea asta lui Azaïs sau proprietarului... Oh! n-am preten]ia s\ `ntreprind\ ceva, ca s\ nu se mai aud\. Dar a[ vrea s\ [tiu m\car ce e. P\ru o vreme c\ se g`nde[te la ceva, apoi relu\: – S-ar p\rea c\-i un fel de ron]\it. Am f\cut tot ce mi-a stat `n putin]\, ca s\ nu-l mai aud. Am `ndep\rtat patul de l`ng\ perete. Mi-am pus vat\ `n urechi. Mi-am at`rnat ceasornicul (vezi, am b\tut acolo un cui) chiar `n locul pe unde trece ]eava, pentru ca tic-tacul ceasornicului s\ acopere cel\lalt zgomot... Numai c\ asta m\ obose[te [i mai r\u, deoarece trebuie s\ fac un efort ca s\-l aud. E absurd, nu-i a[a? Dar prefer s\-l aud deslu[it, fiindc\ oricum [tiu c\ nu `nceteaz\... Ei! n-ar fi trebuit s\-]i povestesc chestia asta! Dar ce s\-i faci, s`nt [i eu b\tr`n. Se a[ez\ pe marginea patului [i r\mase a[a, parc\ buimac. Sinistra degradare a v`rstei, `n cazul lui La Pérouse, nu afecta at`t inteligen]a, c`t profunzimile caracterului. Viermele se v`r\ `n inima fructului, g`ndeam eu, v\z`ndu-l pe el, cel at`t de ferm [i de m`ndru alt\dat\, l\s`ndu-se prad\ unei disper\ri copil\re[ti. Am `ncercat s\-l scot din aceast\ stare, vorbindu-i de Boris. – Da, camera lui e aproape de-a mea, spuse el, ridic`nd capul. O s\ ]i-o ar\t. Vino cu mine!


280

9/3/04

12:55 AM

Page 280

ANDRÉ GIDE

O lu\ `naintea mea pe culoar [i deschise o u[\ `nvecinat\: – Patul cel\lalt e al t`n\rului Bernard Profitendieu. (Am considerat inutil s\-i spun c\, `ncep`nd chiar din ziua aceea, Bernard nu va mai dormi acolo. El continu\:) Boris e mul]umit c\-l are tovar\[ de camer\ [i cred c\ se `n]elege bine cu el. Dar, [tii, nu st\ prea mult de vorb\ cu mine. E o fire foarte `nchis\... Team\ mi-e ca nu cumva copilul \sta s\ aib\ o inim\ cam `mpietrit\. Rosti aceste vorbe cu at`ta triste]e, `nc`t m-am sim]it silit s\ protestez [i s\ m\ pun cheza[ pentru s entimentele nepotului s\u. – ~n acest caz, ar putea s\ [i le arate pu]in mai des, relu\ el. Uite, s\-]i spun: diminea]a, c`nd pleac\ la liceu `mpreun\ cu ceilal]i, eu m\ aplec de la fereastra mea ca s\-l v\d trec`nd. El [tie... Ei bine! nici m\car nu-[i `ntoarce capul! Voiam s\-l l\muresc c\ lui Boris, f\r\ `ndoial\, ì era fric\ s\ se dea `n spectacol fa]\ de colegii lui [i se temea de glumele lor batjocoritoare; dar `n clipa aceea din curte se auzir\ strig\te. La Pérouse m\ apuc\ de bra] [i, cu o voce schimbat\: – Auzi! Auzi! S-au `ntors. M\ uitam la el. ~ncepuse s\ tremure din tot corpul. – Doar nu v\ e fric\ de [trengarii \[tia? l-am `ntrebat. – Nu, sigur c\ nu, r\spunse el `ncurcat, cum ai putea crede c\... Apoi, foarte gr\bit: – Trebuie s\ cobor. Recrea]ia nu ]ine dec`t vreo c`teva minute [i [tii c\ eu supraveghez sala de medita]ii. La revedere! La revedere! Se repezi pe culoar f\r\ ca m\car s\-mi fi dat m`na. O clip\ mai t`rziu, l-am auzit cobor`nd poticnit sc\rile. Am stat c`teva clipe la p`nd\, nevoind s\ trec printre elevi. ~i auzeam strig`nd, r`z`nd [i c`nt`nd. Apoi r\sun\ un clopot [i brusc se f\cu lini[te. M-am dus la Azaïs [i am ob]inut permisiunea ca Georges s\ p\r\seasc\ sala de medita]ii, ca s\ stau de vorb\ cu el. Peste pu]in, ne-am `nt`lnit `n aceea[i mic\ sal\ `n care m\ primise La Pérouse, la `nceput. De `ndat\ ce m\ v\zu, Georges se crezu dator s\ ia o atitudine zeflemitoare. Acesta era felul lui de a-[i ascunde st`njeneala. Dar n-a[ putea jura c\ dintre noi doi el era cel mai st`njenit. St\tea `n defensiv\: fiindc\, f\r\ `ndoial\, se a[tepta s\ fie mustrat. Mi s-a p\rut c\ `ncearc\ s\ fac\ uz c`t mai grabnic de toate armele pe care le-ar fi putut folosi `mpotriva mea, c\ci, `nainte chiar de-a deschide eu gura, m-a `ntrebat ce mai face Olivier pe un ton at`t de obraznic,


281

`nc`t cu drag\ inim\ l-a[ fi luat la palme. Avea un anume ascendent asupra mea. «{i-apoi [tii, mie nu mi-e team\ de dumneata», p\rea s\ spun\ privirea lui plin\ de ironie, cuta batjocoritoare din col]urile buzelor [i tonul vocii lui. Mi-am pierdut imediat orice urm\ de aplomb [i nu mai aveam alt\ grij\ dec`t s\ nu las s\ se vad\ acest lucru. Cuvintele pe care le preg\tisem mi se p\rur\ deodat\ f\r\ noim\. Nu aveam prestigiul necesar pentru a face pe omul aspru. La drept vorbind, Georges m\ amuza mult prea mult. – N-am venit s\ te cert, i-am spus `n sf`r[it; a[ vrea doar s\ te avertizez. ({i, f\r\ voia mea, toat\ fa]a `mi z`mbea.) – Spune mai `ntì dac\ te-a trimis mama. – Da [i nu. Am vorbit cu mama ta despre tine; dar asta acum c`teva zile. Ieri am avut o convorbire foarte important\, `n privin]a ta, cu cineva foarte important pe care nu-l cuno[ti; [i care a venit la mine, ca s\-mi vorbeasc\ de tine. Un judec\tor de instruc]ie. Din partea lui vin. {tii ce-i un judec\tor de instruc]ie? Georges p\li subit [i f\r\ `ndoial\ c\ pentru o clip\ inima a `ncetat s\-i mai bat\. Ridic\ din umeri, e drept, dar vocea ì tremura pu]in: – P\i atunci, d\-i drumul! Ce ]i-a spus mo[ Profitendieu? Aplombul acestui copil m\ descump\nea. F\r\ `ndoial\ c\ ar fi fost foarte simplu s\ trec direct la subiect; dar tocmai asta-i, mintea mea are oroare de tot ce-i prea simplu [i e irezistibil atras\ pe c\ile ocolite. Pentru a-mi explica purtarea, care imediat dup\ aceea mi s-a p\rut absurd\, dar fusese spontan\, pot s\ spun c\ ultima mea convorbire cu Pauline m-a preocupat extraordinar de mult. Am transpus imediat `n romanul meu reflec]iile care au rezultat din ea, sub forma unui dialog care se potrivea foarte bine cu anumite personaje. Mi se `nt`mpl\ rar s\ trag un profit direct din ceea ce-mi aduce via]a, dar, de data aceasta, aventura lui Georges mi-a fost de folos; `[i g\sea at`t de bine locul `n carte, `nc`t se p\rea c\ romanul meu o a[tepta; abia dac\ a fost nevoie s\ schimb c`teva detalii. Dar aceast\ aventur\ (vreau s\ spun pung\[iile lui) nu o prezentam direct. Se `ntrevedea, la fel ca [i urm\rile ei, prin mijlocirea unor conversa]ii. Mi le notasem `ntr-un carnet pe care tocmai `l aveam `n buzunar. Dimpotriv\, povestea cu monedele false, a[a cum mi-a fost ea relatat\ de Profitendieu, mi se p\rea c\ nu poate fi de nici un folos. {i de aceea deci f\r\ `ndoial\, `n loc s\ abordez imediat cu Georges aceast\ problem\, obiectul primordial al vizitei mele, am luat-o pe ocolite:


282

9/3/04

12:55 AM

Page 282

ANDRÉ GIDE

– A[ vrea, `n primul r`nd, s\ cite[ti aceste c`teva r`nduri, i-am spus. O s\ `n]elegi tu de ce. {i i-am `ntins carnetul deschis la pagina care `l putea interesa. Repet: acest gest, acum, mi se pare absurd. Dar `n romanul meu, tocmai printr-o lectur\ asem\n\toare m\ g`ndeam c\ ar trebui s\-l avertizez pe cel mai t`n\r dintre eroii mei. M\ interesa s\ aflu reac]ia lui Georges; speram s\-mi ofere noi l\muriri... chiar [i `n privin]a calit\]ii celor ce le scrisesem. Transcriu pasajul despre care e vorba: «Exista `n acest copil o `ntins\ regiune `ntunecat\ asupra c\reia se pleca afectuoasa curiozitate a lui Audibert. Pentru el nu era de-ajuns s\ [tie c\ t`n\rul Eudolfe furase; ar fi vrut ca Eudolfe s\-i povesteasc\ anume cum a ajuns ho] [i ce a sim]it c`nd a furat pentru prima oar\. De altfel, copilul, de[i avea `ncredere `n el, n-ar fi [tiut, f\r\ `ndoial\, s\-i spun\ ce-ar fi dorit. Iar Audibert nu `ndr\znea s\-i pun\ `ntreb\ri, de team\ s\ nu i se r\spund\ cu t\g\duieli mincinoase. Pe c`nd, `ntr-o anume sear\, Audibert lua cina `mpreun\ cu Hildebrand, ì vorbi acestuia de cazul lui Eudolfe; f\r\ ca de altminteri s\-i divulge numele, [i aranj`nd `n a[a fel faptele, `nc`t cel\lalt s\ nu-l poat\ recunoa[te: – N-a]i remarcat, spuse atunci Hildebrand, c\ ac]iunile cele mai decisive din via]a noastr\, vreau s\ spun: cele care vor fi hot\r`toare pentru `ntregul nostru viitor, s`nt de cele mai multe ori ni[te acte nes\buite? – Ave]i perfect\ dreptate, r\spunse Audibert. E ca un tren `n care te urci f\r\ s\ te g`nde[ti ce faci [i f\r\ s\ te fi `ntrebat unde merge. Ba, de cele mai multe ori, nici nu-]i dai seama c\ trenul a [i pornit, dec`t dup\ ce e prea t`rziu ca s\ mai cobori. – Dar poate copi lul `n cauz\ nici nu dore[te s\ coboare. – F\r\ `ndoial\, `nc\ n u vrea s\ coboare. Deocamdat\, se las\ dus. Peisajul `l amuz\ [i pu]in ì pas\ unde va ajunge. – O s\-i face]i moral\? – F\r\ discu ]ie, nu! N-ar ajuta la ni mic. E suprasaturat , a ajuns s\-i fie grea]\ de moral\. – Dar de ce fura? – La drept vorbind, n u [tiu. Sigur c\ nu d intr-o nevoie real\. Ci doar pentru a-[i procura anumite avantaje; ca s\ nu r\m`n\ mai pre jos de colegii lu i mai `nst\ri]i... sau mai [tiu eu de ce. Dintr-o `nclinare nativ\ sau din simpla pl\cere de a fura.


283

– Asta ar fi cel mai r\u. – Desigur, pentru c\ atunci ar lua-o de la cap\t. – E de[tept? – Mult\ vreme am crezut c\ e mai pu]in dec`t fra]ii lui mai mari. Acum `ns\ m\ `ntreb dac\ n-am gre[it [i dac\ nu cumva sup\r\toarea mea impresie venea de acolo c\ el `nc\ n-a `n]eles ce-ar putea ob]ine de la el `nsu[i. P`n\ `n acest moment, curiozitatea lui e pervertit\; sau, mai degrab\, a r\mas `n stare embrionar\, `n stadiul de indiscre]ie. – A]i stat d e vorb\ cu el? – Mi-am propus s\-l fac s\ pun\ `n balan]\ pu]inul profit adus de furturile sale [i ceea ce pierde `n schimb prin necinstea lui: `ncrederea celor care-i s`nt apropia]i, stima lor, a mea printre altele... toate acele lucruri ce nu se pot exprima `n cifre [i a c\ror valoare nu poate fi apreciat\ dec`t prin uria[ul efort ce trebuie f\cut ulterior pentru a le rec`[tiga. Anumi]i oameni [i-au irosit pentru asta `ntreaga lor via]\. ~i voi spune ceea ce el `nc\ e prea necopt ca s\ `n]eleag\: c\ de acum `nainte, dac\ prin preajm\-i se va petrece ceva dubios sau suspect, asupra lui se vor `ndrepta toate b\nuielile. Se va vedea poate acuzat, pe nedrept, de fapte grave, [i nu se va putea ap\ra. Faptele s\v`r[ite p`n\ atunci `l vor indica pe el. E ceea ce numim un individ compro mis. ~n sf`r[it, a[ vrea s\-i mai spun... Dar m\ tem de protestele lui. – Ce-a]i vrea s\- i mai spune]i? – C\ t ot ceea ce a f\cut a creat un precedent [i c\, dac\ pent ru primul furt trebuie o oarecare hot\r`re, pentru al doilea trebuie doar s\ cedezi obi[nuin]ei. Pentru tot ce vine dup\ aceea nu-]i mai r\m`ne dec`t s\ te la[i `n voia sor]ii... A[ vrea s\-i spun c\ adesea un prim gest, f\cut pe neg`ndite, ne deseneaz\ iremediabil fizionomia [i `ncepe s\-i imprime ni[te tr\s\turi pe care, mai t`rziu, toate eforturile noastre nu vor mai putea niciodat\ s\ le [tearg\. A[ vrea... dar cred c\ n-a[ fi `n stare s\-i vorbesc. – De ce nu scrie]i ce-am vorbit `n seara asta? {i s\-i da]i s\ citeasc\. – E o idee, spuse Audibert. De ce nu?»

Nu l-am pierdut o clip\ din ochi pe Georges, tot timpul c`t a durat lectura; dar pe fa]a lui nu se putea vedea ce g`nde[te. – Mai e nevoie s\ continuu? `ntreb\ el, preg\tindu-se s\ `ntoarc\ pagina. – Inutil; convorbirea se sf`r[e[te aici. – A[ fi vrut s\ [tiu ce-a r\spuns Eudolfe, dup\ ce a citit carnetul.


284

9/3/04

12:55 AM

Page 284

ANDRÉ GIDE

– Tocmai Tocmai asta a[tept s\ aflu [i eu. – Eudolfe e un nume ridicol. Nu puteai s\-l botezi altfel? – Asta n-are importan]\. – {i nici ce-ar fi r\spuns el. Dar ce-ajunge p`n\ la urm\? – ~nc\ nu [tiu. Depinde de tine. Vom Vom vedea. – Atunci, dac\ am `n]eles bine, eu ar trebui s\ te ajut s\-]i continui cartea. Nu z\u, recuno[ti c\... Se opri, de parc\ i-ar fi venit greu s\-[i exprime g`ndul. – C\...? f\cui eu, pentru a-l `ncuraja. `ncuraja. – Recuno[ti c\ te-ai sim]i tras pe sfoar\, relu\ el, `n sf`r[it, dac\ Eudolfe... Se opri din nou. Am avut impresia c\ `n]elegeam ce-ar fi vrut s\ spun\ [i am terminat eu `n locul lui. – Dac\ ar deveni un b\iat cinstit ?... Nu, micu]ule! {i deodat\ mi-am sim]it ochii sc\lda]i `n lacrimi. I-am pus m`na pe um\r. Dar el, tr\g`ndu-se deoparte: – C\ci, C\ci, m\ rog, rog, dac\ dac\ n-ar fi furat, furat, dumnea dumneata ta n-ai n-ai fi fi scris scris toate toate astea astea.. Abia atunci mi-am dat seama de gre[eala mea. ~n fond, Georges se sim]ea flatat de faptul c\ m\ preocupa at`t de mult. Se sim]ea interesant. Uitasem de Profitendieu; Georges mi-a adus aminte de el. – {i ce ]i-a povestit judec\torul de instruc]ie? – M-a `ns\rcinat s\ te previn c\ [tie c\ tu pui `n circula]ie monede false... Georges se f\cu iar\[i palid. ~n]elese c\ n-ajut\ la nimic s\ nege, dar protest\ `ncurcat: – Nu numai eu. – {i dac\ tu [i prietenii t\i nu `nceta]i imediat acest trafic, continuai eu, va fi silit s\ v\ bage la pu[c\rie. La `nceput, Georges se f\cuse foarte palid. Acum obrajii i se ro[iser\. Avea privirea fix\, iar spr`ncenele `ncruntate s\pau dou\ cute la baza frun]ii. – La revedere, i-am spus, `ntinz`ndu-i m`na. Te sf\tuiesc s\-i avertizezi [i pe camarazii t\i. Iar tu bag\ bine de seam\! Mi-a str`ns m`na `n t\cere [i s-a `ndreptat spre sala de medita]ie, f\r\ s\ se mai uite `napoi. Recitind paginile din Fals din Falsific ificator atorii ii de bani bani pe care i le ar\tasem lui Georges, le-am g\sit destul de proaste. Le transcriu aici `n forma `n care le-a citit Georges; dar `ntregul capitol trebuie rescris. Ar fi indiscutabil


285

mai bine dac\ ar vorbi copilul. Trebuie s\ g\sesc `ns\ cum s\-l iau. E cert c\ din situa]ia `n care a ajuns, Eudolfe (o s\-i schimb numele; Georges are dreptate) e greu de adus pe calea cea bun\. Dar vreau s\-l fac un om cinstit; [i, orice ar spune Georges, acesta e personajul cel mai interesant, pentru c\ e cel mai dificil. (Iat\ c\ `ncep s\ g`ndesc ca Douviers!) S\ l\s\m romancierilor reali[ti povestea cu voia sor]ii.“ De `ndat\ ce s-a `ntors `n sala de studiu, Georges le aduse la cuno[tin]\ celor doi prieteni ai s\i avertismentul lui Édouard. Tot ce-i spusese `n leg\tur\ cu g\in\riile lui `l l\sase rece pe copil; dar de monedele false, care riscau s\ le provoace mari `ncurc\turi, acum aveau tot interesul s\ se descotoroseasc\ urgent. Fiecare avea asupra lui c`teva pe care urma s\ le plaseze la urm\toarea ie[ire. Ghéridanisol le str`nse pe toate [i alerg\ s\ le arunce la hazna. ~n aceea[i sear\ `l avertizar\ pe Strouvilhou, care lu\ imediat m\suri.

XVI ~n aceea[i sear\, `n timp ce Édouard st\tea de vorb\ cu Georges, Armand ì f\cu o vizit\ lui Olivier, `ndat\ dup\ plecarea lui Bernard. Armand Vedel era de nerecunoscut; proasp\t ras, bine dispus [i sigur pe sine; `ntr-un costum nou [i prea b\t\tor la ochi, poate pu]in ridicol, lucru de care el `[i d\dea seama [i l\sa s\ se vad\ c\ `[i d\ seama. – A[ fi venit s\ te v\d mai demult, dar am fost foarte ocupat!... {tii c\ s`nt secretarul lui Passavant? Sau dac\ preferi: redactorul-[ef al revistei pe care o conduce el. Nu-]i cer s\ colaborezi la ea, deoarece Passavant mi se pare destul de pornit `mpotriva ta. De altminteri, e o revist\ cu o tendin]\ net\ de st`nga. De aceea a [i `nceput prin a-l debarca pe Bercail `mpreun\ cu literatura lui pastoral\... – Cu at`t mai r\u pentru ea, spuse Olivier. – De aceea, `n schimb, mi-a primit poemul meu Vasul nocturn, care, `ntre paranteze fie spus, `]i va fi dedicat; dac\ `mi dai voie. – Cu at`t mai r\u pentru mine. – Passavant Passavant chiar voia ca genialul genialul meu poem s\ apar\ `n fruntea primului num\r; dar s-a `mpotrivit modestia mea `nn\scut\, pe care elogiile lui au pus-o la grele `ncerc\ri. Dac\ a[ fi sigur c\ nu-]i obos esc


286

9/3/04

12:55 AM

Page 286

ANDRÉ GIDE

urechile convalescente, ]i-a[ relata prima mea `ntrevedere cu ilustrul actor al Bare al Bareii fixe, pe care nu-l cuno[team p`n\ atunci dec`t prin tine. – N-am altceva mai bun de f\cut dec`t s\ te ascult. – Nu te sup\r\ fumul? – Ca s\ te lini[tesc, voi fuma [i eu. – Trebuie s\-]i spun, `ncepu Armand aprinz`ndu-[i o ]igar\, c\ plecarea ta l-a pus pe scumpul nostru conte `n mare `ncurc\tur\. Nu vreau s\ te flatez, dar nu `nlocuie[ti prea u[or acel m\nunchi de haruri, de virtu]i, de calit\]i care fac din tine unul dintre... – Pe scurt... `l `ntrerupse Olivier, Olivier, pe care greoaia greoaia ironie a celuilalt celuilalt `l scotea din s\rite. – Pe scurt, Passavant avea nevoie de un secretar. ~nt`mpl\tor, ~nt`mpl\tor, `l cuno[tea pe un oarecare Strouvilhou, pe care `nt`mpl\tor `l cunosc [i eu, pentru c\ e unchiul [i corespondentul unui tip din pension, `nt`mpl\tor `l cuno[tea pe Jean Cob-Lafleur, pe care `l cuno[ti [i tu. – Pe care eu nu-l cunosc, spuse Olivier. Olivier. – Ei afl\, b\tr`ne, c\ ar trebui s\-l cuno[ti. E un tip extraordinar, extraordinar, minunat; un soi de bebelu[ `mb\tr`nit, ridat, fardat, care tr\ie[te numai cu b\utur\ [i care, c`nd e beat, face versuri `nc`nt\toare. O s\ i le cite[ti `n primul nostru num\r. Lui Strouvilhou i se n\zare s\-l trimit\ pe Passavant ca s\-]i ocupe locul. Po]i [i tu s\-]i imaginezi cum [i-a f\cut apari]ia `n palatul de pe strada Babylone. Trebuie s\-]i spun c\ acest Cob-Lafleur se `mbrac\ `n haine jegoase, c\ las\ s\-i fluture pe umeri un snop de p\r c`nepiu [i c\ pare s\ nu se fi sp\lat de o s\pt\m`n\. Passavant, care vrea totdeauna s\ fie st\p`n pe situa]ie, afirm\ c\ ì place mult Cob-Lafleur. C\ci Cob-Lafleur a [tiut s\ se arate bl`nd, z`mb\re], timid. C`nd vrea, poate s\ semene cu Gringoire al lui Banville. Pe scurt, Passavant se arat\ cucerit [i e pe punctul s\-l angajeze. Trebuie spus c\ Lafleur n-are un chior... Iat\-l c\ se ridic\, gata de plecare: „~nainte de a ne desp\r]i, cred c\ e cazul, domnule conte, s\ v\ previn c\ am c`teva defecte. – Dar cine nu are? – {i c`teva vicii. Fumez opiu. – Ce conteaz\, spune Passavant, care nu se las\ impresionat cu una cu dou\, pot s\ v\ ofer [i eu, am un opiu excelent. – Da, numai c\ atunci c`nd fumez, pierd cu des\v`r[ire orice no]iune de ortografie“. Passavant crede c\ este vorba de o glum\, r`de for]at [i ì `ntinde m`na. Lafleur continu\: „Din c`nd `n c`nd mai iau [i ha[i[. – Am `ncercat [i eu de vreo c`teva ori, spune Passavant. – Da, numai c\ eu c`nd s`nt sub influen]a ha[i[ului nu m\ pot st\p`ni s\ nu fur“. Passavant `ncepe s\-[i dea


287

seama c\ cel\lalt `l cam ia peste picior; iar Lafleur, st`rnit, continu\ impetuos: – Da, [i beau eter; [i-atunci sf`[ii tot [i sparg tot; [i pune m`na pe o vaz\ de cristal pe care se preface c\ o izbe[te de [emineu. Passavant i-o smulge din m`n\: – ~]i mul]umesc c\ m-ai prevenit. – {i l-a dat pe u[\ afar\? – Dup\ care a tot p`ndit pe la ferestre s\ vad\ dac\ Lafleur nu-i arunc\ la plecare o bomb\ `n pivni]\. – Dar de ce s-a purtat a[a Lafleur \sta al t\u? `ntreb\ Olivier, dup\ un moment de t\cere. Din cele ce spuneai, se p\rea c\ avea mare nevoie de postul acela. – Trebuie s\ admi]i, b\tr`ne, b\tr`ne, c\ exist\ [i oameni oameni care simt nevoia s\ ac]ioneze `mpotriva propriilor interese. {i dac\ `ntr-adev\r vrei s\-]i spun: pe Lafleur... luxul lui Passavant l-a dezgustat; l-a dezgustat elegan]a lui, amabilitatea [i condescenden]a lui, ostenta]ia cu care `[i d\dea aere de superioritate. Da, i s-a f\cut grea]\. {i mai adaug c\ eu `l `n]eleg foarte bine... La drept vorbind, `]i vine s\ ver[i c`nd `l vezi pe Passavant al t\u. – De ce spui: „Passavant al t\u?“ {tii bine c\ nu mai am de-a face cu el. {i, la urma urmelor, de ce accep]i postul acela, dac\ ]i se pare at`t de dezgust\tor? – Tocmai pentru c\-mi c\-mi place ce m\ dezgust\... `ncep`nd cu propria [i murdara mea persoan\. {i-apoi, Cob-Lafleur e un timid; n-ar fi spus tot ce-am spus dac\ nu s-ar fi sim]it jenat. – Ei, s\ fim serio[i! – F\r\ discu]ie. Era jenat [i-i era sc`rb\ c\ se simte stingherit `n fa]a unuia pe care, `n fond, `l dispre]uie[te. {i a f\cut pe fanfaronul, ca s\-[i ascund\ stinghereala. – G\sesc c\ s-a purtat stupid. – Ei, b\tr`ne, nu to]i s`nt at`t de inteligen]i ca tine! – Mi-ai mai spus-o c`nd ne-am `nt`lnit ultima oar\. – Ce memorie! Olivier se ar\ta foarte decis s\-i ]in\ piept: – Eu m\ str\duiesc, spuse el, s\ uit glumele glumele tale. tale. Dar ultima ultima dat\, dat\, `n sf`r[it, mi-ai vorbit [i tu serios. Mi-ai spus ni[te lucruri pe care nu le pot uita. Privirea lui Armand se tulbur\; `ncepu s\ r`d\ for]at: – Ei, b\tr`ne, ultima oar\ ]i-am vorbit a[a cum doreai tu s\-]i vorbesc. Cereai o pies\ `n tonalitate minor\; [i-atunci, ca s\-]i fac pl\cere, mi-am c`ntat jalea cu sufletul r\sucit ca un tirbu[on [i cu tot


288

9/3/04

12:55 AM

Page 288

ANDRÉ GIDE

zbuciumul `nv\]at de la Pascal... Ce vrei s\ fac? S`nt sincer numai c`nd torn minciuni. – N-o s\ m\ faci niciodat\ s\ cred c\ atunci atunci nu mi-ai vorbit sincer. Acum `n schimb te prefaci. – O, fiin]\ plin\ de naivitate naivitate,, cu ce suflet angelic ai fost `mpodobit\! De parc\ nu fiecare dintre noi se preface, mai mult sau mai pu]in sincer [i con[tient. Via]a, b\tr`ne, nu-i dec`t o comedie. Dar diferen]a dintre mine [i tine este c\ eu [tiu c\ joc un rol; `n timp ce... – ~n timp ce... repet\ Olivier, Olivier, agresiv. – ~n timp ce tat\ tat\ll meu, meu, de de exempl exemplu, u, ca ca s\ nu vorbe vorbesc sc de de tine, tine, se ia ia `n `n serios c`nd `[i joac\ rolul de pastor. Orice-a[ spune sau a[ face, totdeauna o parte din mine r\m`ne `n urm\ [i se uit\ la cealalt\ cum se compromite, o observ\, `[i bate joc de ea [i o huiduie[te sau o aplaud\. C`nd e[ti divizat `n felul acesta, cum ai mai putea fi sincer? Am ajuns s\ nici nu mai `n]eleg ce vrea s\ spun\ cuv`ntul \sta. ~n privin]a asta, nu e nimic de f\cut: c`nd s`nt trist, mi se pare c\ s`nt grotesc [i atunci m\ apuc\ r`sul; c`nd s`nt vesel, fac glume at`t de stupide, `nc`t `mi vine s\ pl`ng. – M\ faci [i pe mine s\ pl`ng, dragul meu prieten! Nu te credeam credeam at`t de bolnav. Armand ridic\ din umeri, [i, pe un ton total diferit: – Ca s\ te consolez, n-ai vrea s\ [tii ce cuprinde primul nostru num\r? A[adar, poemul meu, Vasul nocturn; patru c`ntece de Cob-Lafleur; un dialog de Jarry; poeme `n proz\ de Ghéridanisol, tipul care-i la noi `n pension; apoi Fierul apoi Fierul de c\lcat, c\lcat, un vast eseu critic, `n care s`nt precizate tendin]ele revistei. Ne-am b\tut mai mul]i capul ca s\ ou\m aceast\ capodoper\. Olivier, care nu mai [tia ce s\ spun\, replic\ st`ngaci: – Capodopera nu poate fi rezultatul unei colabor\ri. Armand `ncepu s\ r`d\: – Dar Dar,, dragu dragull meu, am spus capod capodoper\ oper\ numai `n glum\. Nici m\car de o oper\ `n sensul propriu al cuv`ntului nu poate fi vorba. {i `n primul r`nd ar trebui [tiut ce se `n]elege printr-o „capodoper\“. Or, Fierull de c\lc Fieru c\lcat at tocmai tocmai problema asta vrea s-o l\mureasc\. l\mureasc\. O gr\mad\ de opere s`nt admirate f\r\ [ov\ial\ numai pentru c\ toat\ lumea le admir\ [i pentru c\ p`n\ `n prezent nimeni nu s-a `ncumetat s\ spun\ sau n-a `ndr\znit s\ spun\ c\ s`nt stupide. De exemplu, pe prima pagin\ a revistei, vom tip\ri o reproducere a Giocondei Giocondei,, c\reia i s-a lipit o pereche de must\]i. O s\ vezi, b\tr`ne: e de un efect tr\snitor. – Asta vrea s\ `nsemne c\ tu consideri Gioconda o stupiditate?


289

– Ba deloc, deloc, dragul meu! (De[i (De[i n-o consider consider chiar chiar at`t de formidaformidabil\.) Nu m\ `n]elegi. Stupid\ e numai admira]ia cu care e privit\. E obi[nuin]a de a vorbi cu venera]ie de ceea ce se cheam\ o „capodoper\.“ Fierul per\.“ Fierul de de c\lcat c\lcat (acesta, (acesta, de altfel, va fi [i titlul revistei) `[i propune s\ ridiculizeze ploconelile astea, s\ discrediteze... ~nc\ un mijloc mai bun e acela de a oferi spre admira]ia criticilor c`teva opere stupide (Vasul nocturn, nocturn , de pild\) ale unor autori complet lipsi]i de bun sim]. – Passavant aprob\ toate astea? – ~l amuz\ foarte mult. – V\d c-am f\cut bine c\ m-am retras. – S\ te retragi... retragi... Mai devreme sau mai t`rziu, b\tr`ne, b\tr`ne, c\ vrei sau nu, tot la asta ajungi. Aceast\ `n]eleapt\ reflec]ie m\ `ndeamn\, `n modul cel mai firesc, s\-mi iau r\mas-bun. – Mai stai o clip\, m\sc\riciule... Ce te determin\ s\ crezi c\ tat\l t\u doar face pe pastorul? De ce consideri c\ nu-i convins? – Domnul tat\l meu [i-a r`nduit via]a `n a[a fel `nc`t nu mai are nici dreptul, nici mijloacele de a nu mai fi pastor. Da, e un convins profesional. Un profesor de convingere. Insufl\ credin]a; e ra]iunea lui de a fi; e rolul ce [i l-a asumat [i pe care trebuie s\-l joace p`n\ la cap\t. Dar dac\ ai vrea s\ afli ce se petrece `n ceea ce el nume[te „forul s\u interior“? ~n]elegi foarte bine c\ ar fi o indiscre]ie s\-l `ntrebi. {i cred c\ nici el `nsu[i nu s-a `ntrebat vreodat\. Face `n a[a fel `nc`t s\ nu aib\ niciodat\ timp s\ se `ntrebe. {i-a impus singur o gr\mad\ de obliga]ii, care [i-ar pierde orice semnifica]ie dac\ i-ar sl\bi convingerea; astfel c\ aceast\ convingere este cerut\ [i `ntre]inut\ de ele. ~[i `nchipuie c\ crede, deoarece continu\ s\ se comporte de parc\ ar crede. Nu mai e liber s\ nu cread\. Dac\ i-ar sl\bi credin]a, ar fi o catastrof\. O pr\bu[ire! {i g`nde[te-te c\ a[a, dintr-o dat\, familia mea n-ar mai avea din ce s\ tr\iasc\. Asta-i o chestie de care trebuie s\ se ]in\ seam\, b\tr`ne: credin]a lui babacu’ e mijlocul nostru de subzisten]\. To]i To]i tr\im de pe urma credin]ei lui babacu’. A[a c\ va trebui s\ recuno[ti c\ nu e prea delicat din partea ta s\ m\ `ntrebi dac\ tata crede cu adev\rat. – Credeam c\ tr\i]i mai cu seam\ din veniturile pe care vi le aduce pensionul. – Ai oarecum dreptate. Dar nici s\-mi fe[tele[ti efectele mele lirice nu e deloc delicat. – A[adar, tu nu mai crezi `n nimic? `ntreb\ trist Olivier, c\ci `l iubea pe Armand [i suferea din pricina grosol\niei lui.


290

9/3/04

12:55 AM

Page 290

ANDRÉ GIDE

– Iubes renovare dolorem...1 Ai uitat, se pare, dragul meu, c\ p\rin]ii voiau s\ m\ fac\ pastor. M-au preg\tit pentru asta, m-au `ndopat cu precepte pioase, pentru a ob]ine o dilatare a credin]ei, dac\ pot `ndr\zni s\ spun astfel... Acum `ns\ trebuie s\ recunoa[tem c\ nu aveam voca]ie. Voca]ia mea era de a scrie Vasul nocturn. – S\rmanul meu prieten, dac-ai [ti c`t te pl`ng! – Ai avut totdeauna ceea ce se cheam\ „o inim\ de aur...“ de care nu mai vreau s\ abuzez. ~[i lu\ p\l\ria. Aproape ie[ise c`nd se `ntoarse brusc: – Nu m\ `ntrebi nimic despre Sarah? – Pentru c\ mi-ai spune acelea[i lucruri pe care le [tiu de la Bernard. – }i-a spus c\ a plecat de la pension? – Mi-a spus c\ sora ta, Rachel, l-a invitat s\ plece. Armand era cu o m`n\ pe clan]\; cu bastonul `n cealalt\ m`n\, ]inea u[a deschis\. Bastonul intr\ `ntr-o gaur\ din u[\ pe care o tot m\rea. – Po]i s\ explici asta cum vrei, spuse el, [i pe fa]a lui ap\ru o expresie foarte grav\. – S`nt convins c\ Rachel e singurul om de pe lumea asta pe care `l iubesc [i `l respect. O respect pentru c\ e virtuoas\. {i mereu fac tot ce pot ca s\-i r\nesc virtutea. Ea nu b\nuia nimic `n leg\tur\ cu Bernard [i cu Sarah. Eu i-am povestit totul... {i c`nd te g`nde[ti c\ oculistul i-a recomandat s\ nu pl`ng\! E caraghios. – Ar trebui s\ cred c\ acum e[ti sincer? – Da, cred c\ asta-i tot ce e mai sincer `n mine: sc`rba, ura fa]\ de tot ce se cheam\ Virtute. Nu `ncerca s\ `n]elegi! Nu po]i s\-]i dai seama ce-i `n stare s\ fac\ din noi educa]ia puritan\ din anii copil\riei. ~]i las\ `n inim\ un resentiment de care nu te mai vindeci niciodat\... dac\ judec\m dup\ mine, `ncheie el r`njind. Apropo, n-ai vrea s\-mi spui ce naiba am aici? ~[i l\s\ p\l\ria `n cuier [i se apropie de fereastr\: – Uite aici: pe marginea buzei; `n interior. Se aplec\ spre Olivier [i cu un deget `[i ridic\ buza. – Nu v\d nimic. – Ba da; acolo, `n col]. Olivier v\zu, l`ng\ comisur\, o pat\ alburie. ~ngrijorat oarecum: – E un aft, spuse el, pentru a-l lini[ti pe Armand. Cel\lalt ridic\ din umeri: 1 „~mi porunce[ti s\ retr\iesc durerea“ (lat.).


291

– Cum po]i s\ vorbe[ti asemenea prostii, tu, un om serios. ~n primul r`nd, nu se spune aft, ci aft\, e de genul feminin; `n al doilea r`nd, afta e moale [i trece repede. Asta pe care-o am eu e dur\ [i cre[te de la o s\pt\m`n\ la alta. {i `mi las\ un gust r\u `n gur\. – O ai de mult\ vreme? – Am b\gat de seam\ cam acum o lun\ [i ceva. Dar cum se spune `n „capodopere“: „R\ul meu vine mult mai de departe...“ – Ei, b\tr`ne, dac\ te `ngrijoreaz\ ar trebui s\ te consul]i. – Crezi c-am a[teptat s\ m\ sf\tuie[ti tu? – {i ce-a zis medicul? – N-am a[teptat s\ m\ sf\tuie[ti tu, ca s\-mi spun c\ ar trebui s\ m\ consult. {i totu[i, n-am fost la nici o consulta]ie deoarece, dac\ e ceea ce cred eu, prefer s\ nu [tiu. – Asta-i o t`mpenie. – Nu-i a[a c\-i o prostie? {i at`t de omeneasc\, dragul meu, at`t de omeneasc\... – E o t`mpenie s\ nu te `ngrije[ti. – {i s\-]i po]i spune, dup\ ce ai `nceput s\ te tratezi: „E prea t`rziu!“ E ceea ce Cob-Lafleur exprim\ foarte bine `ntr-un poem pe care-l vei putea citi: „Trebuie s\ recunoa[tem eviden]a; C\ci, pe lumea asta, dansul Precede adesea melodia“.

– Po]i face literatur\ din orice. – Tu ai spus: din orice. Dar, b\tr`ne, acum nu mai e chiar at`t de u[or. Haide, la revedere... Ah! voiam s\-]i mai spun ceva: am primit ve[ti de la Alexandre... Ei cum, doar [tii de cine-i vorba: e fratele meu mai mare, care a roit-o `n Africa, unde de la `nceput s-a b\gat `n ni[te afaceri ur`te [i s-a pus s\ pape to]i banii pe care-i trimitea Rachel. Acum zice c\ s-a stabilit undeva pe malul fluviului Casamance. {i-mi scrie c\ nego]ul lui prosper\ [i c\ `n cur`nd va putea restitui to]i banii. – Ce fel de nego]? – Dar de unde s\ [tiu? Cu filde[, cauciuc, poate cu negri... cu tot soiul de fleacuri... ~mi scrie s\ m\ duc acolo, la el. – {i-o s\ te duci? – M-a[ duce chiar mìne, dac\ n-a[ avea slujba mea. Alexandre e un tip de idiot, de aceea[i teap\ cu mine. Cred c\ m-a[ `n]elege foarte bine cu el... Hai, nu vrei s\ cite[ti? Am scrisoarea lui la mine.


292

9/3/04

12:55 AM

Page 292

ANDRÉ GIDE

Scoase din buzunar un plic, din plic mai multe foi de h`rtie; alese una pe care i-o `ntinse lui Olivier. – Nu-i nevoie s\ cite[ti tot. ~ncepe de aici! Olivier citi: „Tr\iesc de vreo dou\ s\pt\m`ni `n tov\r\[ia unui individ foarte ciudat pe care l-am oplo[it `n coliba mea. Cred c-a stat cam mult cu ]easta la soare. Luasem la `nceput drept delir ceea ce, de fapt, e nebunie `n toat\ legea. B\iatul \sta straniu – e un tip de vreo treizeci de ani, `nalt [i robust, destul de frumos [i indiscutabil de «familie bun\», cum se zice, judec`nd dup\ comportare, dup\ felul lui de a vorbi [i dup\ mìnile prea fine ca s\ fi f\cut vreodat\ o munc\ mai grea – se crede posedat de diavol sau, mai degrab\, se crede diavolul `n persoan\, dup\ c`te am `n]eles din spusele lui. Trebuie s\ fi avut vreo p\]anie, c\ci `n vis sau c`nd e pe jum\tate adormit, cum i se `nt`mpl\ foarte des s\ fie ([i atunci discut\ cu el `nsu[i de parc\ eu nici n-a[ fi de fa]\), vorbe[te mereu de mìni t\iate. {i cum `n asemenea momente e foarte agitat [i holbeaz\ ni[te ochi de te-apuc\ spaima, am grij\ s\ ascund de el orice arm\. ~n restul timpului e un b\iat cumsecade, un tovar\[ pl\cut – fapt ce-l apreciez foarte mult, `]i dai seama, dup\ at`tea luni de singur\tate – [i care m\ ajut\ la treab\. Nu-mi vorbe[te niciodat\ de via]a lui din trecut, a[a c\ nu reu[esc s\ descop\r cine-ar putea fi. Se intereseaz\ `n mod special de insecte [i de plante [i, din anumite cuvinte pe care le roste[te, se poate deduce c\ e foarte instruit. Se pare c\-i place s\ stea cu mine [i nu vorbe[te niciodat\ de plecare; s`nt hot\r`t s\-l las s\ r\m`n\ aici c`t o vrea. Tocmai `mi doream un ajutor; dac\ stau bine s\ m\ g`ndesc, a picat la ]anc. Era `nso]it de un negru hidos, care urcase cu el `n susul fluviului Casamance; cu \la am stat eu pu]in de vorb\ [i mi-a povestit de o femeie care era `mpreun\ cu el [i, dac\ am `n]eles bine, parc\ s-ar fi `necat `n fluviu `ntr-o bun\ zi, c`nd barca lor s-a dat la fund. N-a[ fi mirat s\ aflu c\ tovar\[ul meu a ajutat-o s\ se `nece. Prin locurile astea, c`nd vrei s\ te descotorose[ti de cineva, ai o gr\mad\ de mijloace la-ndem`n\ [i nim\nui nu-i pas\ de nimic. Dac\ o s\ aflu mai multe despre el, o s\-]i scriu – sau o s\-]i povestesc prin viu grai, dac\ te hot\r\[ti s\ vii la mine. Da, [tiu... e vorba de serviciul t\u... At`ta pagub\! O s\ a[tept. C\ci bag\-]i `n cap c\, dac\ vrei s\ m\ vezi, trebuie s\ te hot\r\[ti s\ vii. ~n ce m\ prive[te, simt din ce `n ce mai pu]in dorin]a de a m\ `ntoarce. Duc aici o via]\ care `mi place [i mi se potrive[te ca un costum f\cut pe m\sur\. Nego]ul meu prosper\, iar gulerul scrobit al civiliza]iei mi-ar p\rea un la] de g`t, pe care nu l-a[ mai putea niciodat\ suporta.


293

Ai al\turi un mandat cu care vei face ce vei vrea. Precedentul era pentru Rachel. |sta p\streaz\-l pentru tine...“

– Restul nu mai e interesant, spuse Armand. Olivier ì restitui scrisoarea, f\r\ s\ spun\ nimic. Nici prin minte nu i-a trecut c\ asasinul de care era vorba acolo ar fi fost fratele s\u. De la Vincent nu mai primiser\ nici o veste; p\rin]ii lui `l credeau `n America. La drept vorbind, lui Olivier nu-i prea p\sa de el.

XVII Boris nu afl\ de moartea Bronjei dec`t dup\ o lun\, cu prilejul vizitei pe care doamna Sophroniska i-o f\cu la pension. Dup\ trista scrisoare a prietenei sale, nu mai primise nici o veste de la ea. O v\zu pe doamna Sophroniska intr`nd `n salonul `n care doamna Vedel st\tea de obicei `n timpul recrea]iei; [i cum purta haine de doliu, `n]elese totul, `nainte ca ea s\ fi rostit o vorb\. Erau singuri `n `nc\pere. Sophroniska `l lu\ pe Boris `n bra]e [i pl`nser\ `mpreun\. Ea nu mai era `n stare dec`t s\ repete: Bietul meu copil... Bietul meu copil... ca [i cum cel care ar fi trebuit s\ fie depl`ns era mai cu seam\ Boris [i de parc\ [i-ar fi uitat durerea ei de mam\ `n fa]a nespusei dureri a copilului. Sosi [i doamna Vedel, care fusese anun]at\, iar Boris, de[i hohotea de pl`ns, se retrase mai la o parte, pentru a le l\sa pe cele dou\ doamne s\ stea de vorb\. Ar fi vrut s\ nu se discute de Bronja. Doamna Vedel, care n-o cunoscuse, vorbea despre ea ca de un copil obi[nuit. ~ntreb\rile pe care le punea i se p\reau lui Boris nedelicate, din pricina banalit\]ii lor. Ar fi vrut ca Sophroniska s\ nu-i r\spund\ [i suferea v\z`nd-o c\ `[i arat\ pe fa]\ durerea. ~[i ]inea propria durere `n sine [i o ascundea ca pe o comoar\. Desigur c\ la el se g`ndea Bronja c`nd a `ntrebat, cu c`teva zile `nainte de a muri: – Mam\, a[ vrea foarte mult s\ [tiu... Spune: de fapt, ce-i aceea o idil\? Boris ar fi vrut s\ cunoasc\ numai el aceste cuvinte, care-i sf`[iau inima. Doamna Vedel le oferi ceai. Era o cea[c\ [i pentru Boris, pe care el o b\u `n fug\ pentru c\ se termina recrea]ia; apoi `[i lu\ r\mas-bun


294

9/3/04

12:55 AM

Page 294

ANDRÉ GIDE

de la Sophroniska, care a doua zi se `ntorcea `n Polonia, chemat\ fiind de treburile ei. Lumea `ntreag\ i se p\rea de[art\. Mama sa era prea departe de el, mereu absent\; bunicul s\u era prea b\tr`n; nici m\car Bernard nu mai era acolo, [i l`ng\ el se sim]ea `n siguran]\... Un suflet duios ca al lui are nevoie de cineva c\ruia s\-i dea ca ofrand\ noble]ea [i puritatea sa. Nu era suficient de orgolios ca s\ se complac\ `n situa]ia lui. O iubise pe Bronja mult prea mult, ca s\ mai poat\ spera c\ va reg\si vreodat\ acea ra]iune de a iubi pe care o pierduse o dat\ cu ea. De acum `nainte cum s\ mai cread\, f\r\ ea, `n `ngerii pe care dorise s\-i vad\? Chiar [i cerul lui `ncepea s\ devin\ pustiu. Boris intr\ `n sala de studiu, de parc\ ar fi fost aruncat `n infern. Indiscutabil c\ [i-ar fi putut g\si un prieten `n Gontran de Passavant; era un b\iat bun [i am`ndoi aveau aceea[i v`rst\; dar nimic nu-l poate distrage pe Gontran de la munca lui. Philippe Adamanti nu e nici el r\u; ar fi dorit mult s\ fie prieten cu Boris; numai c\ se las\ `ntr-o asemenea m\sur\ dominat de Ghéridanisol, `nc`t nici nu mai `ndr\zne[te s\ aib\ un singur sentiment personal; se ]ine ca o umbr\ dup\ Ghéridanisol; iar Ghéridanisol nu-l poate suferi pe Boris. Vocea lui muzical\, gra]ia, aerul lui de feti]\, toate `l irit\, `l scot din s\rite. De parc\ la vederea lui simte aversiunea instinctiv\ care, `ntr-o turm\, `l face pe cel puternic s\ se n\pusteasc\ asupra celui slab. Poate c\ [i-a b\gat `n cap ceea ce l-a `nv\]at v\rul s\u [i ura ì este oarecum teoretic\, fiindc\ `n ochii lui ea `mbrac\ forma reprob\rii. G\se[te tot felul de motive, ca s\ fie `nc`ntat c\ ur\[te. {i-a dat foarte bine seama c`t de sensibil e Boris la dispre]ul pe care i-l arat\ f\]i[; [i asta `l amuz\ [i se preface c\ pune ceva la cale cu Georges [i Phiphi, numai ca s\ vad\ cum `n privirile lui Boris apare un fel de `ntrebare `ngrijorat\. – Ia te uit\ c\ totu[i e curios, spune atunci Georges. S\-i spunem [i lui? – Degeaba. Tot n-ar `n]elege. „N-ar `n]elege.“ „N-ar `ndr\zni.“ „N-ar [ti.“ Mereu i se arunc\ `n obraz aceste formule. Sufer\ groaznic pentru c\ e exclus. E adev\rat c\ nu `n]elege prea bine porecla umilitoare ce i s-a dat: „N-are“; sau se revolt\ c`nd o `n]elege. C`t n-ar da el s\ poat\ dovedi c\ nu e la[, a[a cum `l cred ei. – Nu-l pot suferi pe Boris, ì spune Ghéridanisol lui Strouvilhou. De ce mi-ai cerut s\-l las `n pace? Nici m\car nu vrea s\ fie l\sat `n


295

pace. Tot timpul e cu ochii pe mine... Mai zilele trecute ne-a f\cut s\ r`dem `n hohote fiindc\ zicea c\ „o femeie cu p\r“ e o „femeie cu barb\“1. Georges [i-a b\tut joc de el. {i c`nd [i-a dat seama Boris c\ s-a `n[elat, am crezut c-o s\-nceap\ s\ dea ap\ la [oareci. Apoi Ghéridanisol ì puse v\rului s\u o gr\mad\ de `ntreb\ri; iar acesta, `n cele din urm\, ì `nm`n\ talismanul lui Boris [i-i spuse cum te po]i servi de el. La c`teva zile dup\ aceea, c`nd Boris intr\ `n sala de studiu, g\si pe pupitrul s\u h`rtia aceea de care abia `[i mai aducea aminte. O `ndep\rtase din memoria sa, `mpreun\ cu tot ceea ce implica acea „magie“ din fraged\ copil\rie, [i de care acum se ru[ina. La `nceput, nici nu-l recunoscu, fiindc\ Ghéridanisol avusese grij\ s\ `ncadreze formula magic\: „GAZ... TELEFON... O SU T| D E M II D E R UB LE“ cu o bordur\ lat\, ro[ie [i neagr\, ornamentat\ cu dr\cu[ori obsceni, destul de bine desena]i, pe legea mea! Toate acestea d\deau h`rtiei un aspect fantastic, „infernal“, g`ndea Ghéridanisol, care socotea c\ `n felul acesta va reu[i s\-l r\scoleasc\ pe Boris. Poate c\ nu era vorba dec`t de o joac\, dar joaca a reu[it dincolo de orice a[tept\ri. Boris se f\cu ro[u ca focul, nu spuse nimic, privi `n dreapta [i-n st`nga, [i nu-l v\zu pe Ghéridanisol, care-l spiona ascuns dup\ u[\. Boris nu putea b\nui c\ e p`ndit [ i nici nu putea `n]elege nici cum de talismanul se g\sea acolo; p\rea picat din cer, sau, mai degrab\, ivit din infern. Desigur, Boris era la v`rsta c`nd treci cu mult\ nep\sare peste astfel de glume [col\re[ti. Talismanul r\scolea `ns\ un trecut tulbure. Boris `l lu\ [i-l v`r` `n buzunar. Fu obsedat toat\ ziua de practicile sale „magice“. Lupt\ p`n\ seara `mpotriva unor imbolduri tenebroase, apoi, cum `n aceast\ lupt\ nu mai avea nici un sprijin, de `ndat\ ce intr\ `n camera lui, se pr\bu[i `nfr`nt. I se p\rea c\ se pierde, c\ se cufund\ undeva foarte departe de cer; dar ì f\cea pl\cere c\ se pierde [i g\sea voluptatea tocmai `n pierzania sa. Cu toate acestea, `n ciuda disper\rii [i a singur\t\]ii lui, mai p\stra `n el at`tea resurse de afec]iune [i sim]ea o durere at`t de vie, pricinuit\ de dispre]ul pe care i-l ar\tau colegii, `nc`t ar fi riscat s\ fac\ orice lucru primejdios sau absurd, pentru un dram de considera]ie. Prilejul se ivi foarte cur`nd. 1Joc de cuvinte intraductibil: à poil (fr.) = „cu p\r“; (`n argou) „`n pielea goal\“.


296

9/3/04

12:55 AM

Page 296

ANDRÉ GIDE

Dup\ ce au fost obliga]i s\ renun]e la traficul de monede false, Ghéridanisol, Georges [i Phiphi n-au stat mult\ vreme f\r\ treab\. Ciudatele lor jocuri din primele zile nu erau dec`t ni[te interludii. Imagina]ia lui Ghéridanisol le oferi foarte repede ceva mult mai consistent. Ini]ial, Confreria Oamenilor Puternici n-a avut alt rost dec`t pl\cerea de a nu-l primi `n ea pe Boris. Ghéridanisol `n]elese `ns\ cur`nd c\, dimpotriv\, ar fi o treab\ mult mai perfid\ dac\ l-ar primi; `n felul acesta, l-ar putea determina s\-[i ia angajamente prin care, ulterior, ar fi fost `mpins p`n\ la cine [tie ce fapt\ monstruoas\. De atunci, aceast\ idee nu-i mai d\du pace; [i cum se `nt`mpl\ adesea c`nd `]i bagi `n cap s\ faci ceva, Ghéridanisol era mult mai pu]in preocupat de scopul propus dec`t de mijloacele care l-ar fi condus la reu[it\; ceea ce pare s\ nu spun\ nimic, dar explic\ multe crime. De fapt, Ghéridanisol era un tip feroce; dar sim]ea nevoia ca m\car fa]\ de Phiphi s\-[i ascund\ ferocitatea. Phiphi nu era deloc crud; a r\mas convins p`n\ `n ultima clip\ c\ nu era vorba dec`t de un joc. Orice confrerie are nevoie de o deviz\. Ghéridanisol, care [tia ce [tia, propuse: „Omul puternic nu ]ine la via]\“. Deviza a fost adoptat\ [i atribuit\ lui Cicero. Ca semn distinctiv, Georges propuse un tatuaj pe bra]ul drept; dar Phiphi, c\ruia ì era team\ c-o s\-l doar\, spuse c\ numai `n porturi se g\sesc speciali[ti `n tatuaje. ~n plus, Ghéridanisol obiect\ c\ tatuajul las\ urme de ne[ters, care, poate mai t`rziu, ar deveni st`njenitoare. La urma urmelor, nici nu era nevoie de un semn distinctiv, cei afilia]i la confrerie mul]umindu-se s\ rosteasc\ un angajament solemn. C`nd fusese vorba de traficul de monede false, se pusese [i problema unei garan]ii, [i tocmai din aceast\ pricin\ Georges s-a f\lit cu scrisorile tat\lui s\u; care `ns\ au fost date uit\rii. Din fericire, copiii ace[tia nu s`nt prea consecven]i. P`n\ la urm\, nu hot\r`r\ mai nimic, nici `n privin]a „condi]iilor de admitere“, nici `n ceea ce prive[te „calit\]ile obligatorii“. La ce bun, de altminteri, deoarece era clar c\ to]i trei „f\ceau parte din ea“ [i c\ Boris „nu f\cea parte din ea“. ~n schimb, decretar\ c\ „\l de-i t`r[\los e un tr\d\tor [i-i m\tr\[it definitiv din confrerie“. Ghéridanisol, care-[i b\gase `n cap s\-l aduc\ [i pe Boris printre ei, insist\ `n mod deosebit asupra acestui punct. Era limpede c\, f\r\ Boris, jocul n-avea haz [i confreria nu-[i mai avea nici un rost. Pentru a-l duce cu z\h\relul pe Boris, Georges era mai indicat dec`t Ghéridanisol, care risca s\-i trezeasc\ ne`ncrederea. Cel de-al treilea, Phiphi, nu era destul de [mecher [i prefera s\ nu se compromit\.


297

{i poate c\ `n aceast\ abominabil\ poveste, mai monstruoas\ dec`t orice mi se pare comedia prieteniei pe care Georges a consim]it s-o joace. S-a pref\cut c\ l-a apucat o mare dragoste de Boris, a[a, dintr-odat\; p`n\ atunci ai fi zis c\ nici nu-l v\zuse. {i acum `nclin s\ cred c\ s-a l\sat prins de acest joc, c\ sentimentele pe care le simula `ncepeau s\ devin\ sincere, [i poate chiar au devenit din clipa c`nd Boris i-a r\spuns cu prietenia lui. Se apleca spre el cu o pref\cut\ tandre]e; a[a dup\ cum `l instruise Ghéridanisol, ì tot d\dea cu vorba... {i de la primele cuvinte, Boris, care t`njea dup\ un dram de stim\ [i dragoste, fu cucerit. Atunci Ghéridanisol `[i elabor\ planul, pe care-l aduse la cuno[tin]\ lui Phiphi [i lui Georges. Se punea problema s\ inventeze o „prob\“ la care urma s\ se supun\ acel membru al confreriei care va fi fost ales de soart\; [i pentru ca s\-l lini[teasc\ pe Phiphi, le d\du de `n]eles c\ va aranja `n a[a fel lucrurile, `nc`t soarta s\-l aleag\ pe Boris. Scopul probei era s\-i verifice curajul. Ghéridanisol `ns\ n-a l\sat s\ se `ntrevad\ despre ce prob\ va fi vorba. B\nuia c\ Phiphi se va opune. – Oh! asta nu; `n chestii d-astea eu nu m\ bag, declar\ el `ntr-adev\r c`nd, ceva mai t`rziu, Gheridanisol le d\du de `n]eles c\ acum [i-ar putea g\si o bun\ `ntrebuin]are pistolul lui Mo[-Mo[ulic\. – Prost mai e[ti, b\! Nu-n]elegi c\-i numai de sanchi, ripost\ Georges, care se l\sase repede convins. – {i la urma urmei, spuse Ghéri, dac\ vrei s\ faci pe idiotu’, n-ai dec`t s\ spui. Nu-i nevoie de tine. Ghéridanisol [tia c\ un astfel de argument `l d\dea totdeauna gata pe Phiphi; [i cum avea preg\tit\ foaia cu angajamentul pe care to]i membrii confreriei trebuiau s\-[i `nscrie numele: – Numai c\ trebuie s\ spui imediat, zise; fiindc\ dup\ ce vei fi semnat, va fi prea t`rziu. – Ei haide! Nu te sup\ra, spuse Phiphi. D\-mi foaia! – {i semn\. – Eu, b\ie]a[ule, a[ vrea cu drag\ inim\, spunea Georges ]in`ndu-l dr\g\stos pe Boris cu bra]ul pe dup\ g`t; Ghéridanisol `ns\ nici nu vrea s\ aud\ de tine. – Dar de ce? – Fiindc\ n-are `ncredere `n tine. Spune c\ e[ti slab de `nger. – Ce [tie el despre mine? – C\ dai bir cu fugi]ii de la prima `ncercare. – O s\ vede]i c\ nu! – Ce, chiar ai curajul s\ tragi la sor]i? – Z\u c\ da.


298

9/3/04

12:55 AM

Page 298

ANDRÉ GIDE

– Dar [tii la ce te angajezi prin asta? Boris nu [tia, dar voia s\ [tie. Atunci cel\lalt ì explic\. „Omul puternic nu ]ine la via]\.“ Asta r\m`nea de dovedit. Boris sim]i c\ `l apuc\ ame]eala; dar se st\p`ni [i nu-[i ar\t\ tulburarea: – {i e adev\rat c\ voi a]i semnat? – Uit\-te! {i Georges ì ar\t\ foaia pe care Boris citi cele trei nume. – {i `ntr-adev\r... `ncepu el cu team\. – {i `ntr-adev\r ce?... `l `ntrerupse Georges at`t de brutal, `nc`t Boris nu mai `ndr\zni s\ continue. Georges `n]elesese foarte bine ce voia el s\ `ntrebe: dac\ `ntr-adev\r s-au angajat [i ceilal]i, [i dac\ puteai fi sigur c\ nici ei nu dau bir cu fugi]ii. – Nu, nimic, spuse el; dar din clipa aceea `ncepu s\ se `ndoiasc\ de ceilal]i; `ncepu s\-i b\nuiasc\ pe ceilal]i c\ se vor eschiva [i nu vor juca cinstit. – At`ta pagub\, g`ndi el `n aceea[i clip\; ce m\ intereseaz\ pe mine dac\ dau bir cu fugi]ii; o s\ le ar\t c\ am mai mult curaj dec`t ei. Apoi, privindu-l pe Georges drept `n ochi: – Spune-i lui Ghéri c\ poate conta pe mine. – A[adar, semnezi? Eh! nici nu era necesar: aveau cuv`ntul meu. Spuse cu simplitate: – Dac\ vrei tu. {i dedesubtul semn\turilor celor trei Oameni Puternici, pe foaia blestemat\, `[i semn\ numele, caligrafiindu-l s`rguincios cu scrisul lui mare. Triumf\tor, Georges le ar\t\ foaia celorlal]i doi. Erau cu to]ii de acord c\ Boris se ar\tase foarte hot\r`t. ~ncepur\ s\ se sf\tuiasc\. – Bine`n]eles! Pistolul nu va fi `nc\rcat! De altminteri, nici nu aveau cartu[e. Lui Phiphi ì era team\ de altceva: a auzit el c\, uneori, o emo]ie prea puternic\ poate pricinui moartea. Tat\l s\u, spunea el, a povestit despre un simulacru de execu]ie care... dar Georges `l trimise la plimbare: – Taic\-tu-i din sud. Nu, Ghéridanisol nu va `nc\rca pistolul. Nu mai era nevoie. Cartu[ul pe care La Pérouse `l introdusese `n ]eav\, La Pérouse nu l-a scos. Ghéridanisol constatase acest lucru, dar nu le-a spus nimic celorlal]i. Numele au fost puse `ntr-o p\l\rie; patru bile]ele identice, `mp\turite toate la fel. Gheridanisol, care trebuia s\ „trag\“, avusese grij\ s\ scrie a doua oar\ numele lui Boris, pe un al cincilea bilet, pe care-l ]inea `n m`n\; [i, ca din `nt`mplare, tocmai acela ie[i. Boris b\nui c\ se tri[eaz\; dar t\cu. La ce bun s\ protesteze? {tia c\ e pierdut. N-ar fi mi[cat nici m\car un deget ca s\ se apere; [i chiar dac\ soarta l-ar fi desemnat pe altul, Boris era at`t de disperat, `nc`t s-ar fi oferit el singur s \-l `nlocuiasc\.


299

– Ce s\-i faci, b\tr`ne, n-ai baft\, se crezu dator s\ spun\ Georges. Vocea lui suna `ns\ at`t de fals, `nc`t Boris `l privi cu triste]e: – Asta-i clar, spuse el. Dup\ care hot\r`r\ s\ fac\ o repeti]ie. Dar cum exista riscul s\ fie surprin[i, c\zur\ de acord c\, deocamdat\, nu se vor sluji de pistol. Abia `n ultimul moment, c`nd se vor juca „de-adev\ratelea“ va fi scos din cutie. Pentru c\ nimic nu trebuia s\ i[te b\nuieli. Se mul]umir\ deci, `n ziua aceea, s\ stabileasc\ ora [i locul, care fu `nsemnat cu un cerc de cret\ pe podea. Era `n intr`ndul format, `n sala de medita]ii, la dreapta catedrei, de o u[\ blocat\ care pe vremuri d\dea `n holul de la intrare. ~n privin]a orei, stabilir\ c\ va fi or a de medita]ii. Totul se va petrece sub ochii celorlal]i elevi; ca s\ le rup\ gura. Repeti]ia avu loc `n timp ce sala era goal\, cei trei conspiratori fiind singurii martori. La drept vorbind `ns\, aceast\ repeti]ie nu `nsemna mare lucru. At`t c\ s-a putut constata c\, de la locul pe care-l ocupa Boris [i p`n\ la cel desemnat cu cret\, erau exact doisprezece pa[i. – Dac\ `ntr-adev\r n-ai trac, n-o s\ faci un pas `n plus, spuse Georges. – N-o s\ am trac, r\spunse Boris, pe care `ndoielile acestea persistente `l jigneau. Fermitatea b\iatului `ncepu s\-i impresioneze pe ceilal]i trei. Phiphi socotea c\ ar fi fost cazul s\ opreasc\ toat\ afacerea aici. Dar Ghéridanisol hot\r` s\ mearg\ cu gluma p`n\ la cap\t. – E-n ordine! Pe mìne, spuse el z`mbind bizar, numai cu col]ul buzelor. – Ce-ar fi dac\ l-am `mbr\]i[a! strig\ Phiphi cuprins de entuziasm. Se g`ndea la acolada ne`nfrica]ilor cavaleri; [i pe nea[teptate `l str`nse pe Boris `n bra]e. Iar Boris cu greu `[i st\p`ni lacrimile c`nd Phiphi `l s\rut\ zgomotos, copil\re[te, pe fiecare obraz. Nici Georges, nici Ghéri nu-l imitar\ pe Phiphi; atitudinea acestuia din urm\ lui Georges i se p\rea c\ nu e demn\. Iar lui Ghéri pu]in ì p\sa.

XVIII A doua zi dup\-amiaza, c`nd sun\ clopo]elul, elevii din pension s-au str`ns `n s\lile de studiu. Boris, Ghéridanisol, Georges [i Philippe se a[ezaser\ `n aceea[i banc\. Ghéridanisol `[i scoase ceasul [i-l puse `ntre el [i Boris. Era cinci [i treizeci [i cinci. Preg\tirea lec]iilor `ncepuse la cinci [i avea


300

9/3/04

12:55 AM

Page 300

ANDRÉ GIDE

s\ ]in\ p`n\ la [ase. Se `n]eleseser\ ca Boris s\ termine la [ase f\r\ cinci, adic\ exact `nainte de plecarea elevilor din sal\; era mai bine a[a, pentru c\ imediat dup\ aceea puteau s-o [tearg\ mai repede. {i Ghéridanisol ì spuse lui Boris, `n [oapt\, [i f\r\ s\-l priveasc\, socotind c\ `n acest fel cuvintele lui au un caracter mai fatal: – B\tr`ne, nu mai ai dec`t un sfert de or\. Boris `[i aminti de un roman, citit mai de mult, unde era vorba de ni[te bandi]i care, fiind pe cale s\ ucid\ o femeie, o `ndemnau s\-[i fac\ rug\ciunea, ca s-o conving\ de faptul c\ trebuie s\ se preg\teasc\ de moarte. Precum un str\in care, fiind la frontier\ pentru a pleca din ]ar\, `[i preg\te[te actele, Boris c\uta `n inim\ sau `n minte o rug\ciune, [i nu g\sea nimic; dar era at`t de obosit [i, `n acela[i timp, at`t de `ncordat, `nc`t nu-[i f\cu griji prea mari din aceast\ pricin\. Se str\duia s\-[i adune g`ndurile, dar nu se putea g`ndi la nimic. Pistolul at`rna `n buzunar [i nu era nevoie s\-l pip\ie cu m`na ca s\-l simt\. – ~nc\ zece minute. Georges, la st`nga lui Ghéridanisol, urm\rea scena cu coada ochiului, dar se pref\cea c\ nu vede nimic. Muncea de zor. Niciodat\ sala de medita]ii nu fusese at`t de lini[tit\. La Pérouse nu-i mai recuno[tea pe muco[ii care-i f\ceau zile fripte, [i pentru prima dat\ se sim]ea [i el mai u[urat. Phiphi `ns\ nu-[i g\sea lini[tea; Ghéridanisol `l `nsp\im`nta [i nu era foarte sigur c\ jocul nu se va termina r\u; n-avea deloc inima `mp\cat\ [i, din c`nd `n c`nd, ofta ad`nc. ~n cele din urm\, nu mai rezist\, rupse o jum\tate de foaie din caietul de istorie din fa]a lui – c\ci se preg\tea pentru examen; dar literele i se `nv\lm\[eau prin fa]a ochilor, a[a cum faptele [i datele i se `nv\lm\[eau `n cap – partea de jos a foii, [i scrise `n mare grab\: „E[ti m\car sigur c\ pistolul nu e `nc\rcat?“ apoi ì d\du biletul lui Georges care i-l strecur\ lui Ghéri. Acesta `ns\, dup\ ce-l citi, ridic\ din umeri f\r\ s\-l `nvredniceasc\ pe Phiphi nici m\car cu o privire, apoi f\cu din h`rtie un ghemotoc pe care `l trimise cu un bob`rnac exact `n locul `nsemnat cu cret\. Dup\ care, bucuros c\ a ochit at`t de bine, z`mbi. Acest z`mbet, la `nceput nesilit, persist\ p`n\ la sf`r[itul scenei; de parc\ s-ar fi `ntip\rit pe tr\s\turile lui. – ~nc\ cinci minute. De data asta vorbi aproape cu voce tare. Chiar [i Phiphi `l auzi. O spaim\ insuportabil\ puse st\p`nire pe el [i, cu toate c\ ora de medita]ii era pe sf`r[ite, simul`nd o urgent\ nevoie de a ie[i, sau poate pentru c\ `ntr-adev\r avea crampe, ridic\ m`na [i pocni din degete, cum fac de obicei elevii c`nd vor s\ cear\ permisiunea pedagogului;


301

apoi, f\r\ s\ mai a[tepte r\spunsul lui La Pérouse, ie[i valv`rtej din banc\. Pentru a ajunge la u[\, trebuia s\ treac\ prin fa]a catedrei; aproape alerga, dar cl\tin`ndu-se. Aproape imediat dup\ plecarea lui Philippe, se ridic\ [i Boris. Micu]ul Passavant, care lucra s`rguincios `n spatele lui, `[i `n\l]\ privirea spre el. Mai t`rziu, avea s\-i povesteasc\ lui Séraphine c\ Boris era „`ngrozitor de palid“; dar a[a se spune totdeauna `n astfel de cazuri. De altfel, aproape imediat nu-i mai d\du nici o aten]ie [i se cufund\ `n lucru. Fapt pe care [i l-a repro[at mai pe urm\. Dac\ [i-ar fi putut da seama ce se petrece, l-ar fi `mpiedicat, f\r\ `ndoial\, spunea el mai t`rziu, pl`ng`nd. Dar nu b\nuia nimic. Boris `naint\ deci p`n\ la locul `nsemnat. Mergea `ncet, p\[ind ca un automat, cu privirea fix\; mai degrab\, ca un somnambul. Apucase pistolul cu m`na dreapt\, dar `l ]inea ascuns `n buzunar; nu-l scoase dec`t `n ultima clip\. Locul fatal era, dup\ cum am mai spus, `n dreptul unei u[i blocate care, la dreapta catedrei, forma un intr`nd, astfel c\ pedagogul, de la catedr\, nu-l putea vedea dec`t aplec`ndu-se. La Pérouse se aplec\. {i la `nceput nu `n]elese ce face nepotu-s\u, cu toate c\ ciudata solemnitate a gesturilor lui era de natur\ s\-l `ngrijoreze. Cu o voce c`t mai puternic\ [i pe care se str\duia s-o fac\ autoritar\, `ncepu: – Domnule Boris, te rog s\ te duci imediat la locul... Imediat `ns\ recunoscu pistolul; Boris tocmai [i-l ridica spre t`mpl\. La Pérouse `n]elese [i sim]i cum `l cuprinde un val de frig, de parc\ s`ngele i-ar fi `nghe]at `n vine. Voi s\ se ridice, s\ alerge la Boris, s\-l opreasc\, s\ ]ipe... Un fel de horc\it ì ie[i din gur\; r\mase `ncremenit, paralizat, tremur`nd din tot corpul. Boris ap\sase pe tr\gaci. Nu se pr\bu[i imediat. O clip\ r\mase `n picioare, ag\]at parc\ `n intr`ndul u[ii; apoi, capul, c\zut pe um\r, `l trase `n jos [i se n\rui. ~n timpul anchetei pe care poli]ia o f\cu pu]in mai t`rziu, to]i se mirau c\ nu g\sesc pistolul l`ng\ Boris – vreau s\ spun: `n apropierea locului unde acesta c\zuse, c\ci aproape imediat dup\ aceea cadavrul copilului fusese depus pe un pat. ~n z\p\ceala din primele momente [i `n timp ce Ghéridanisol continua s\ stea la locul lui, Georges, s\rind peste banc\, reu[ise s\ ascund\ arma f \r\ s\ fie observat de cineva; la `nceput, `mpinsese pistolul mai `n spate, cu piciorul,


302

9/3/04

12:55 AM

Page 302

ANDRÉ GIDE

pe c`nd ceilal]i erau apleca]i peste Boris, dup\ aceea `l luase repede [i `l ascunsese sub vest\, apoi i-l strecurase pe furi[ lui Ghéridanisol. Aten]ia tuturor era `ndreptat\ spre un singur punct, [i nimeni nu-l remarcase nici pe Ghéridanisol, care reu[i s\ alerge neobservat p`n\ `n camera lui La Pérouse [i s\ pun\ arma l a locul de unde fusese luat\. Mai t`rziu, dup\ ce s-a f\cut o perchezi]ie [i poli]ia a g\sit pistolul la locul lui, `n cutie, s-ar fi putut crede c\ Boris nu s-a slujit de aceast\ arm\, dac\ Gheridanisol s-ar fi g`ndit s\ scoat\ cartu[ul din ]eav\. Dar era limpede c\ [i-a cam pierdut capul. A avut o sl\biciune trec\toare, pe care mai pe urm\ [i-a repro[at-o, vai! mai mult dec`t s-a c\it de crima lui. {i totu[i, tocmai aceast\ sl\biciune l-a salvat. C\ci, atunci c`nd a cobor`t ca s\ se amestece printre ceilal]i, la vederea cadavrului lui Boris, pe care tocmai `l transportau, `ncepu s\ tremure din tot corpul, f\cu un fel de criz\ de nervi, `n care doamna Vedel [i Rachel, care alergaser\ la fa]a locului, erau convinse c\ v\d semnele unei excesive emo]ii. Lumea prefer\ s\ presupun\ orice, mai degrab\ dec`t s\ cread\ c\ un om at`t de t`n\r poate fi monstruos; [i c`nd Ghéridanisol se jur\ c\ e nevinovat, a fost crezut. Bile]elul trimis de Phiphi prin Georges, [i pe care el `l trimisese la plimbare cu un bob`rnac, g\sit mai t`rziu sub o banc\, acest bile]el mototolit i-a fost, de asemenea, de folos. Desigur, era vinovat, ca [i Georges [i Phiphi, pentru c\ s-a dedat la un joc crud; dar nici nu s-ar fi g`ndit la un astfel de joc, sus]inea el, dac\ ar fi [tiut c\ arma e `nc\rcat\. Georges era singurul care era convins c\ Ghéridanisol e unicul r\spunz\tor de cele `nt`mplate. Georges nu era at`t de corupt, `nc`t admira]ia lui fa]\ de Ghéridanisol s\ nu poat\ fi `nlocuit\ cu o nespus\ sc`rb\. C`nd s-a `ntors acas\, s-a aruncat `n bra]ele mamei sale; [i Pauline fu cuprins\ de o recuno[tin]\ `nfl\c\rat\ fa]\ de Dumnezeu Care, prin aceast\ `ngrozitoare dram\, ì `ndemnase fiul s\ se `ntoarc\ la ea.

Jurnalul lui Édouard „F\r\ s\ pretind c\ explic ceva, n-a[ vrea s\ prezint nici un fapt insuficient motivat. De aceea n-o s\ folosesc `n Falsificatorii de bani sinuciderea micu]ului Boris; mi-e mult prea greu s\ o `n]eleg. {i de altfel, nu-mi plac «faptele diverse». Au `n ele ceva peremptoriu, incontestabil, brutal, ceva excesiv de real... Accept realitatea c`nd


303

vine `n sprijinul ideilor mele, ca o dovad\; nu `ns\ [i c`nd le precede. ~mi displace s\ fiu luat prin surprindere. Sinuciderea lui Boris `mi apare ca o indecen]\, fiindc\ nu m\ a[teptam la acest deznod\m`nt. ~n orice sinucidere se presupune [i un dram de la[itate, de[i La Pérouse nu e de acord [i consider\, f\r\ `ndoial\, c\ nepotu-s\u a fost mai curajos dec`t el. Copilul ar fi fost de neiertat dac\ ar fi putut s\ prevad\ dezastrul care, datorit\ `ngrozitorului s\u gest, avea s\ se abat\ asupra familiei Vedel. Azaïs a fost obligat s\-[i `nchid\ pensionul, – temporar, zicea el; dar Rachel se temea c\ vor da faliment. Patru familii [i-au retras copiii. N-am reu[it s-o conving pe Pauline s\ nu-l ]in\ pe Georges acas\, `n preajma ei; cu at`t mai mult cu c`t b\iatul, foarte impresionat de moartea colegului s\u, p\rea c\ `ncepe s\ se `ndrepte. Doliul acesta are foarte multe repercusiuni. Chiar [i Olivier se arat\ mi[cat de cele `nt`mplate. Armand, `n ciuda cinismului s\u de parad\, `ngrijorat de soarta alor s\i, care risc\ s\ ajung\ `n cea mai neagr\ mizerie, s-a oferit s\-[i consacre pensionului tot timpul ce i-l las\ liber Passavant; c\ci este evident c\ b\tr`nul La Pérouse nu mai e `n stare s\-[i `ndeplineasc\ atribu]iile. Mi-era team\ s\ dau ochii cu el. M-a primit `n c\m\ru]a lui, de la etajul al doilea al pensionului. M-a apucat imediat de bra] [i, cu un aer misterios, aproape z`mbind, care m-a surprins foarte mult, c\ci m\ a[teptam numai la lacrimi: – Zgomotul, [tii... Zgomotul de care ]i-am vorbit zilele trecute... – Da, ce-i cu el? – A`ncetat. S-a terminat. Nu-l mai aud. Degeaba tot trag cu urechea... Accept`nd s\ iau parte la un joc copil\resc: – Pariez, i-am spus, c\ acum regreta]i c\ nu-l mai auzi]i. – Oh! nu; nu... E at`t de odihnitor! {i eu am mare nevoie de lini[te... {tii ce m-am g`ndit? C\ de-a lungul `ntregii noastre vie]i nu ne putem da seama ce este cu adev\rat lini[tea. Chiar [i s`ngele din noi produce un fel de zgomot continuu, pe care `ns\ nu-l mai distingem, fiindc\ ne-am obi[nuit cu el din copil\rie... Cred c\ exist\ totu[i lucruri pe care, c`t tr\im, nu reu[im s\ le auzim, anume armonii... din pricina zgomotului care le acoper\. Da, cred c\ abia dup\ moarte putem auzi cu adev\rat. – Dar `mi spunea]i c\ nu crede]i... – ~n nemurirea sufletului? }i-am spus eu asta?... Da, probabil c\ ai dreptate. Dar, te rog s\ m\ `n]elegi, nu cred nici contrariul. {i fiindc\ eu t\ceam, continu\, ridic`nd capul [i pe un ton senten]ios:


304

9/3/04

12:55 AM

Page 304

ANDRÉ GIDE

– Ai remarcat c\ pe lumea asta Dumnezeu tace tot timpul? Numai diavolul vorbe[te. Sau, cel pu]in, cel pu]in... relu\ el, ...oric`t am fi noi de aten]i, numai pe diavol `l auzim... N-avem urechi pentru a auzi vocea lui Dumnezeu. Cuv`ntul lui Dumnezeu! Te-ai `ntrebat vreodat\ ce `nseamn\ acest cuv`nt?... Oh! nu m\ refer la ceva care s\ fi fost turnat `n tiparele limbajului omenesc... ~]i aminte[ti de primele r`nduri din Evanghelie: «La `nceput a fost Cuv`ntul». M-am g`ndit adesea c\ acest Cuv`nt al lui Dumnezeu era de fapt `ntreaga afacere. Numai c\ diavolul a pus st\p`nire pe ea. Zarva lui acoper\ acum vocea lui Dumnezeu. Dar spune-mi: dumneata nu crezi c\ totu[i Dumnezeu va avea de spus ultimul cuv`nt?... {i dac\, dup\ moarte, timpul nu mai exist\, dac\ intr\m imediat `n Ve[nicie, nu crezi c\ atunci L-am putea auzi pe Dumnezeu... direct? Tremura, cuprins de un fel de exaltare, de parc\ ar fi fost `naintea unui atac de epilepsie, [i dintr-odat\ `ncepu s\ pl`ng\ `n hohote: – Nu! Nu! strig\ el nedeslu[it; diavolul [i bunul Dumnezeu nu s`nt dec`t unul; se `n]eleg. Noi ne silim s\ credem c\ tot ce-i r\u pe p\m`nt vine de la diavol; dar numai pentru c\ altminteri n-am mai g\si `n noi puterea de a-L ierta pe Dumnezeu. Se distreaz\ cu noi, ca m`]a cu [oarecele pe care-l chinuie... {i dup\ toate astea ne mai [i cere s\-I fim recunosc\tori. Recunosc\tori de ce? Pentru ce?... Apoi, aplec`ndu-se spre mine: – {i [tii care-i fapta Lui cea mai `ngrozitoare?... C\ {i-a sacrificat propriul Fiu ca s\ ne m`ntuiasc\. Fiul Lui! Fiul Lui! Cruzimea, iat\ primul dintre atributele lui Dumnezeu. Se arunc\ pe pat [i se `ntoarse cu fa]a la perete. C`teva clipe a mai fost scuturat de un tremur spasmodic, apoi, cum p\rea c\ a adormit, am plecat. Nu mi-a spus un cuv`nt `n leg\tur\ cu Boris; socoteam `ns\ c\ disperarea lui mistic\ era o expresie indirect\ a durerii, prea ie[it\ din comun pentru a putea fi ar\tat\ f\]i[. Am aflat prin Olivier c\ Bernard s-a `ntors la tat\l s\u; [i pe legea mea c\ nici nu avea altceva mai bun de f\cut. Afl`nd `nt`mpl\tor de la micu]ul Caloub c\ b\tr`nul judec\tor e bolnav, Bernard a ascultat de imboldul inimii. Urmeaz\ s\ ne vedem mìne sear\, fiindc\ Profitendieu m-a invitat la cin\ `mpreun\ cu Molinier, Pauline [i cei doi copii. S`nt foarte curios s\-l cunosc pe Caloub.“

PORUMBELUL Traducere din limba francez\ ILEANA

CANTUNIARI


9/3/04

12:55 AM

Page 306

Cuv`nt `nainte Printre h`rtiile r\mase de la tat\l meu, am g\sit o mic\ nuvel\ erotic\, dat`nd din 1907, intitulat\ Porumbelul. Din mai multe motive, de prietenie sau de moralitate, Gide nu a publicat-o. Atras de noi aventuri [i de lucr\ri importante, desigur c\ mai apoi a pierdut din vedere textul. C`t despre episodul pe care `l relateaz\, el nu avea cu siguran]\ nevoie s\ fie publicat pentru a [i-l aminti. Din simpla lui lectur\, sim]im pl\cerea pe care a avut-o consemn`ndu-l `n scris. Aceast\ ini]iere amoroas\ ne mai poate, oare, emo]iona? ~n mod cert, coniven]a celor doi parteneri ne comunic\ o senza]ie de prospe]ime [i de poezie, iar nuvela transmite cititorului emo]ia descoperirii erotice, bucuria complicit\]ii, victoria dorin]ei [i a pl\cerii `mp\r]ite. G\sesc acest mic text plin de bucurie de via]\. Orice perversitate lipse[te cu des\v`r[ire. El confirm\ c\ este nedrept [i fals s\ se vorbeasc\ despre „comportamente orgiastice“ `n cazul lu i Gide. A[a ceva nu ì st\tea `n fire1. Iat\, a[adar, o povestire ini]iatic\, alc\tuit\ toat\ numai din nuan]e, pudic\, `n vreme ce ast\zi, publica]iile din care avem o adev\rat\ pletor\, a[az\ cu u[urin]\ `n centrul lor sexualitatea cea mai de[\n]at\. Nu este acesta un motiv suplimentar al utilit\]ii de a o publica? Catherine Gide, prim\vara lui 2002. 1 Pentru a cita dou\ publica]ii recente: Jean-Marie Rouart, Une famille dans l’im pressionnisme, Gallimard, 2001, p.102; Simon Leys, Protée et autres essais, Gallimard, 2001, passim. S\ recitim acest pasaj din Si le grain ne meurt : „ [Eu] nu `n]eleg pl\cerea dec`t fa]\-n fa]\, reciproc\ [i f\r\ violen]\“; „ […] adesea, asemenea lui Whitman, cel mai furi[ contact [m\ ] satisface […]“. (~n André Gide, Souvenirs et voyages, ed. Pierre Masson, la care au colaborat [i Daniel Durosay [i Martine Sagaert, Gallimard, „Biblioth èque de la P léiade“, 2001, p.312.)


9/3/04

12:55 AM

Page 308

Porumbelul Iulie 1907 – Bagnols – Ferdinand – Porumbelul


9/3/04

12:55 AM

Page 310

~n ziua aceea (28 iulie 1907), zi de alegeri pentru consiliul arondismentului, era tocmai s\rb\toare la Fronton, or\[elul-re[edin]\ al provinciei. Eug[ène] fusese cel ales, f\r\ concuren]i [i f\r\ nici un efort. Muzic\, lumini, artificii, totul p\rea c\ se desf\[ oar\ `n cinstea lui. Dup\ num\rarea voturilor din comuna sa, ne duseser\m s\ lu\m cina la Fronton, `mpreun\ cu Lafage, st\p`nul hanului, doctorul Coulon [i Fabre, adjunctul. Am fost servi]i cu melci [i rasol de burt\, din care m-am pref\cut c\ m\n`nc; dup\ care ni s-a adus un pui ce s-a dovedit insuficient. Dar, dup\ cople[itoarea c\ldur\ a zilei, ne era mai cur`nd sete dec`t foame, a[a c\ vinurile excelente au curs din bel[ug. La masa vecin\ m`ncau al\turi de Raymond, [oferul, cei trei `ncerca]i curieri bicicli[ti, pe care R[ouart ] ì expediase dup\ ve[ti [i care tocmai aduseser\ din celelalte comune fericitul rezultat al alegerilor. Ace[tia erau Baptiste, Ferdinand, fratele lui [i un al treilea, mai ne`nsemnat, pe care nu-l mai v\zusem p`n\ atunci. ~nt`mplarea f\cea c\ eram a[ezat al\turi de Ferdinand; st\team aproape spate-n spate. C`nd, o dat\ cu muzica, artificiile ]`[nir\ `n pia]\, am putut, f\r\ prea mult\ pref\c\torie, aplec`ndu-m\ spre el, s\ m\ sprijin pun`ndu-mi m`na pe genunchiul lui. A sim]it f\r\ `ndoial\ c\ gestul meu era inten]ionat, c\ci cred c\ mi-a z`mbit. Cina s-a prelungit; de abia a[teptam s\ merg s\ m\ pierd cu ei `n mul]ime. Doctorul, adjunctul, st\p`nul hanului se lansar\ `mpreun\ cu prietenul meu `ntr-o discu]ie politic\, de la care eu m-am eschivat aproape f\r\ ca ei s\-[i dea seama. Micul Coulon, fiul doctorului, care d\dea t`rcoale prin preajma noastr\, a venit dup\ mine. M\ temeam pu]in c\-l sup\rasem pe copil, pentru c\-l cam h\r]uisem cu opt zile `n urm\, la o plimbare cu automobilul. Afost, dimpotriv\, foarte prietenos [i s-a oferit s\ m\ conduc\. Strada principal\ a satului era luminat\ `ntr-un mod foarte frumos. Lumea se `nghesuia `n spa]iul acela, iar `ntr-un soi de pia]\ `ngust\, o orchestr\ mediocr\ oferea muzica necesar\ dansului. Lipit de mine, micul Coulon mi se p\rea de o extrem\ dr\g\l\[enie; [i desigur, dac\ m-a[ fi ]inut de capul lui, n-ar mai fi dat dovad\ de re]inerea de data trecut\.


312

9/3/04

12:55 AM

Page 312

ANDRÉ GIDE

A fost chiar el cel care m-a t`r`t dup\ sine, ceva mai t`rziu `n cursul serii, [i, sub pretextul c\ era obosit, la primul semn a venit s\ se a[eze foarte aproape de mine pe treptele unei sc\ri, ceva mai departe de mul]ime [i `n umbr\; bucuria asta mi-ar fi fost suficient\ `n orice alt\ sear\. Dar mul]imea ne atr\gea [i am dat cur`nd peste grupul celor patru tineri de la cin\. Raymond, cu chipul lui de o frumuse]e regulat\ [i mult prea pe gustul femeilor, m\ l\sa rece; nu [i Baptiste, [i mai cu seam\ nu Ferdinand. [ Bifat : Cu un an mai t`n\r dec`t fratele lui, nu-l v\zusem bine sau nu-l privisem cu aten]ie la ferm\. Abia de-l recuno[team. Desigur, eram cu to]ii veseli [i cu capul ame]it de vin; oare acest lucru `l f\cea `ntr-adev\r mai frumos sau `l f\cea s\ par\ mai frumos `n ochii mei?] Baptiste avea [aisprezece ani; Ferdinand avea cu un an mai pu]in dec`t fratele lui. Abia-l b\gasem `n seam\ la ferm\; exaltarea zilei de s\rb\toare `l transfigura. Cu toate astea, nevoind s\-mi ar\t prea devreme preferin]a, p\l\vr\geam la fel cu to]i patru, `ndemn`ndu-i s\ danseze, propun`ndu-le s\ invit `n numele lor pe cele c\rora le ziceau „tipe“. Ferdinand avea ni[te pantaloni bufan]i din p`nz\ care, str`n[i peste pulpe de curelele de la sandale, `l f\ceau s\ semene cu un mameluc. Haina u[oar\ str`ns\ pe talie ì punea `n valoare zvelte]ea. Nu-mi aduc aminte ce fel de p\l\rie avea, dar mi-amintesc c\-i r\v\[ea p\rul destul de lung peste frunte. C\ma[a, pe care haina deschis\ o l\sa la vedere, era de un albastru `ntunecat, dup\ moda local\. Mergeam la bra] c`nd cu unul, c`nd cu altul; la ad\postul mul]imii [i al `ntunericului, `ndr\zneam chiar mai mult. {i tot ce `ndr\zneam, ei p\reau s\ a[tepte, `ntr-at`t se pretau de bun\voie la ceea ce deja nu mai era `ndr\zneal\. Mo[ Coulon, doctorul, veni dup\ mine. M\ pomenesc brusc c\ m\ bate pe um\r: „Ei bine, v\d c-o iei din loc! – Haide!“ Etc. M\ fac c\-l urmez [i o [terg. La col]ul str\zii, ì v\d `n penumbr\ pe Raymond [i pe Ferdinand, care, cu siguran]\, se `n]eleseser\ dinainte, `nt`lnindu-se [i plec`nd `n goan\ `n `ntuneric. Pre] de o clip\, pl\cerea mea a fost contrariat\ de aceast\ nelini[te: unde s`nt ei acum? Ce fac? Abia dup\ ceva timp, micul Coulon mi-a dat ideea s\-i caut l`ng\ automobil. Acesta fusese sta]ionat `n garajul improvizat al doctorului. ~ntr-adev\r, iat\-i pe Raymond [i pe Ferdinand ocupa]i s\-l pun\ `n mi[care. ~l iau pe acesta de-o parte [i `l `ntreb ce se dusese s\ fac\ `mpreun\ cu Raymond. Dar nu pot scoate nimic de la el. N-am totu[i un aer aspru, iar `n timp ce-l `ntreb, `l m`ngì [i cu m`na, [i cu z`mbetul, [i cu glasul.

PORUMBELUL

313

Plec\m. A[ mai fi r\mas cu pl\cere; dar pentru ce? Ferdinand se ia dup\ noi. M\ tem c\ automobilul merge prea repede, c\ nu ne poate urma; nici vorb\; gr\be[te pasul viteje[te [i chiar, la drum de coast\, ne-o ia `nainte. ~n timpul \sta, ì povestesc lui R [ouart ] ce-am f\cut `n ziua aceea: `nt`lnirea cu Jean Coulon pe malul rùl ui Garonne; cuvintele lui `nc\ de prima dat\ c`nd l-am atacat: „Tocmai, micul Touja, avea s\ mi-o coac\“. – (Touja, François, este cel pe care l-am poreclit „Cais\“, din pricina tenului foarte bronzat; e cel mai t`n\r din trupa lui R [ouart ], c`t despre Jean Coulon, cu toat\ bun\voin]a lui, e prea necopt [i nu-mi excit\ dec`t creierul; cu toate astea, am gustat o mare pl\cere al\turi de el. {i mai necopt `nc\ [i totu[i grozav alc\tuit, micul Lazare, fratele lui Jean, pe care-l culeg `n trecere de pe o banc\ din gr\din\, el st`nd lungit ca pentru siest\, dar cu ochii deschi[i [treng\re[te, cu privirea vicioas\ [i viclean\, m\ f\cea s\ alerg dup\ el de trei zile. C`te lucruri a[ avea de spus despre [napanul \sta! |[tia doi `n cursul zilei, fiul doctorului noaptea, m\ epuizaser\ destul. Era nevoie, pentru a-mi reg\si iar\[i dorin]ele, de prilejul acela extraordinar pe care complezen]a lui R[ouart ] avea s\-l produc\. Poate c\ [i Ferdinand `nsu[i mai punea ceva de la el. C\ci, `n sf`r[it, de ce ne `nso]ea, el, singurul din band\, `n timp ce la Fronton, fratele [i prietenii s\i vor continua s\ se distreze? Zilele trecute, Rouart f\cuse tot posibilul ca s\-mi procure pl\cere. ~ntr-o sear\, `l adusese pe „Cais\“; `ntr-o diminea]\, mi-l adusese pe Jacques cel `nalt. Nu de el ]inea faptul c\ volupt\]ile astea prea scrobite [i prea grabnice nu m\ satisf\cuser\ dec`t foarte pu]in. Nu-i ascundeam c\ aveam s\ plec din B. g`fìnd, nesatisf\cut [i lamentabil de `ngrijorat. Iat\, a[adar, ce pune la cale ca un perfect Candaule: trebuind s\ mai z\boveasc\, `nainte de a se `ntoarce, la discu]iile despre comun\ cu vreo c`]iva aleg\tori influen]i, p\r\se[te automobilul, d`nd ordin [oferului s\ m\ conduc\ p`n\ la trecerea de nivel, la locul numit „al celor trei poduri“; apoi adaug\: „De acolo domnul G[ide] se va putea `ntoarce pe jos; Ferdinand `l va `nso]i“. Ar fi trebuit s\-l `ntreb pe Ferdinand dac\ se bizuia pe ceva, ce anume a[tepta, ce voia urm`ndu-ne astfel cu bicicleta. Regret c\ n-am f\cut-o. ~ns\, de `ndat\ ce am r\mas singur cu el pe drum, orice idee mi-a zburat din minte [i n-am mai sim]it dec`t bucurie, be]ie, dorin]\ [i poezie. Am mers c`tva timp pe sub ni[te copaci `nal]i. Pusese piciorul jos [i `[i ghida bicicleta cu m`na. Mergea lipit de mine, l\s`ndu-mi m`na s\ stea pe um\rul lui sau pe [olduri. Avea chipul lac de sudoare. C`nd am ie[it de sub copaci, clarul de lun\ ne-a `necat cu totul.


314

9/3/04

12:55 AM

Page 314

ANDRÉ GIDE

„E frumos. E frumos“, repeta el. ~l sim]eam, cu trupul [i cu sufletul, mai frem\t\tor dec`t eram eu `nsumi [i o mare tandre]e `nlocuia `n sufletul meu puternica `nfierb`ntare din cursul zilei. Mergeam foarte repede c\ci, av`nd de g`nd s\-l duc dup\ mine `n camera mea, de abia a[teptam s\ m\ `ntorc. I-am propus totu[i s\ ne oprim o clip\. ~[i l\s\ bicicleta `n [an] [i ne-am sprijinit de o c\pi]\. Se l\s\, ca beat, s\ cad\ peste mine; st`nd `n picioare, l-am str`ns `n bra]e. ~[i rezem\ tandru fruntea de obrazul meu; l-am s\rutat. Tot spunea: „C`t e de frumos!“ apoi, buzele mele a[ez`ndu-se peste ale sale, `ncepu un fel de horc\it foarte bl`nd. Parc\ ar fi fost un uguit de porumbi]\. „S\ ne `ntoarcem, i-am spus. Ai s\ vii `n camera mea, vrei?“ – „Dac\ vre]i.“ – {i iat\-ne pleca]i din nou pe drum. La un moment dat mi-a spus: „E p\cat c\ nu exist\.“ (Cred c\ spunea asta `nainte s\ ne fi oprit l`ng\ c\pi]\.) „C\ nu exist\ ce?“ i-am spus, un pic `ngrijorat. Nu `n]elegeam; am fost `n stare s\ cred o clip\ c\ vorbea despre el `nsu[i, de vreo particularitate sup\r\toare, de vreo lips\ [i m\ miram c\ci deja putusem s\ m\ asigur c\, dimpotriv\… „{ti]i bine“, relu\ el. „Dar nu, cu adev\rat nu [tiu. Ce vrei s\ spui, c\ nu exist\ ce?“ – „Fete“. F\r\ `ndoial\ c\ spunea asta pentru mine, din polite]e, din tradi]ie [i pentru c\ putea crede `n mod naiv c\ `l luam drept o solu]ie `n lips\ de ceva mai bun. „O s\ m\ lipsesc u[or ele, i-am spus, apoi: Ai fost deja cu fetele?“ Un pic ru[inat, mi-a r\spuns: „Uneori – nu prea des“. Desigur c\ mai bine ar fi r\spuns: „Niciodat\“. Fiin]a lui, vorbele lui dezv\luiau o extraordinar\ inocen]\, de care ì era un pic ru[ine `n fa]a mea [i pe care `ncerca s-o ascund\. Nici R[ouart ] nu se apropiase `nc\ de el; iar aventura din noaptea aceea era, cred, pentru el aproape `ntru totul nou\. Nu departe de cas\, `[i arunc\ bicicleta `ntr-un tufi[. L-am pus s\ a[tepte o clip\ la intrarea `n vestibul, pe care i l-am deschis din interior, dup\ ce d\dusem ocol parterului, pe la buc\t\rie. C`t m\ gr\beam! Ce-a[ fi f\cut, oare, dac\ nu l-a[ mai fi reg\sit, acolo, `n plin clar de lun\, `n spatele canatului pe care-l `ntredeschideam `nceti[or? De[i casa era toat\ goal\, am urcat ca ni[te ho]i. Iat\-ne `n camer\; iat\-ne pe patul cel mare. Sting lampa. Deschid larg c\tre noapte, c\tre lun\, fereastra [i obloanele. „Asta e! O s\ ne dezbr\c\m `n pielea goal\ am`ndoi!“ exclam\ el pe un ton vesel [treng\resc, care contrasta `n mod ciudat cu aspectul lui ca de fat\ – c`nd am `nceput s\-l dezbrac. Nimic nu poate descrie frumuse]ea acelui trupu[or cenu[iu `n lumina lunii. Stingherit `n haina lui prost ajustat\, nu-mi imaginam c`t era de frumos. Abia ceva mai pu]in copil\resc dec`t B\iatul care-[i scoate ghimpele1, f\r\ nici o jen\ [i f\r\ 1 Statuie antic\ `nf\]i[`nd un t`n\r ocupat s\-[i smulg\ un ghimpe din talpa piciorului (Muzeul Vaticanului) (n.tr.).

PORUMBELUL

315

excesiv\ pudoare, se oferea dragostei `ntr-un abandon, cu o tandre]e, o gra]ie pe care nu le mai cunoscusem niciodat\. Pielea lui bronzat\, pe care o acopeream de s\rut\ri, era moale [i fierbinte. O clip\, a putut face confuzie; foarte amuzat: „Asta e! O s-o f [acem] l[at\ ]“, spuse el. Dup\ tonul lui, un pic tremur\tor totu[i, m-am convins c\ spunea asta pentru a face pe grozavul, nu din viciu, ci din ru[ine pentru inocen]a lui [i din dorin]a de a merge p`n\ la cap\t. „Ai mai f\cut-o?“ l-am `ntrebat. „Nu, niciodat\. Dar mi s-a spus cum e.“ L-am re]inut din gest, prea pu]in vicios eu `nsumi [i detest`nd s\ stric printr-un anume exces ur`t amintirea pe care avea s\ ne-o lase am`ndurora noaptea aceea. N-am cunoscut una mai frumoas\. La r\stimpuri, `ntrerup`ndu-ne jocurile, r\m`neam, `n\l]at, aplecat spre el, `ntr-un fel de nelini[te, de uluire, de `nc`ntare `n fa]a frumuse]ii lui. Nu, m\ g`ndeam, nici Luigi la Roma, nici Mohammed la Alger nu aveau at`ta gra]ie aliat\ cu at`ta for]\ totodat\, iar dragostea nu c\p\ta din partea lor mi[c\ri at`t de pasionate [i delicate. Mi se `nt`mpl\ rareori ca, satisf\cut fiind, s\ doresc s\ prelungesc veghea. Acum `ns\ nu m\ puteam hot\r` s\ ne lu\m r\mas-bun. „Am s\ r\m`n at`ta c`t dori]i“, `mi spunea el. Dar trebuia s\-[i reia lucrul devreme. {i noi trebuia s\ plec\m cu automobilul `n zori. {i apoi, mi-era team\ c\ R[ouart ] se va `ntoarce exact c`nd Ferdinand va ie[i din curte; mi-era team\ s\ nu-l vad\ [oferul… Era trecut de ora unu dup\ miezul nop]ii. L-am l\sat s\ plece. L-am auzit cum cobora scara, cum deschidea u[a; priveam de la fereastra coridorului; nu l-am putut vedea travers`nd curtea. R[ouart ] s-a `ntors c`teva clipe mai t`rziu. Eram fericit s\-i vorbesc; mi-a[ fi strigat fericirea tuturor. R[ouart ] era foarte exaltat de povestea mea [i de cele ce-i spuneam despre cel pe care l-am numit cur`nd „Porumbelul“, pentru c\ aventura dragostei `l f\cea s\ g`ngureasc\ at`t de bl`nd `n `ntuneric. Era t`rziu. Ne-am desp\r]it, dar nici unul, nici cel\lalt n-am putut dormi o clip\ m\car. La patru ne sculam deja. Ar fi trebuit s\ plec\m imediat. Dar ocupa]iile mele din ajun nu-mi l\saser\ r\gazul de a-mi preg\ti valiza. Abia spre ora cinci am putut pune automobilul `n mi[care. Ne duceam, dup\ ce urma s\ l\s\m bagajul meu la Toulouse, s\-l vedem pe Paul Laurens pe muntele Negru la Galaube. Drumul a fost admirabil, dar cu mult mai lung dec`t crezuser\m. Am ajuns acolo abia spre ora unu dup\-amiaz\, pentru pr`nz. ~n tot cursul acelei dimine]i, mi-am p\strat trupul [i mintea extraordinar de bine dispuse, pline de verv\, la fel ca dup\ prima mea noapte cu Mohammed la Alger. Sprinten [i vesel, a[ fi mers pe jos leghe `ntregi; m\ sim]eam mai t`n\r cu zece ani.


9/3/04

12:55 AM

Page 316

biblioteca rao De la clasici la contemporani, într-o formul\ grafic\ nou\, cei mai reprezentativi autori pentru

biblioteca dumneavoastrã

Cuprins

Au ap\rut: Emily Brontë Albert Camus

TABEL CRONOLOGIC .......................................................................... 5 FALSIFICATORII DE BANI......................................................................... 11 PORUMBELUL.............................................................................................. 305 CUV~NT ~NAINTE de Catherine Gide ................................................................ 307

Hillary Rodham Clinton Robin Cook Clive Cussler Nelson DeMille Charles Dickens F.M. Dostoievski Joseph Finder Colin Forbes André Gide John Grisham

Hermann Hesse

LA R|SCRUCE DE V~NTURI STR|INUL/CIUMA/C|DEREA EXILUL {I ~MP|R|}IA FA}A{I REVERSUL/NUNTA/ MITULLUI SISIF OMUL REVOLTAT/VARA CARNETE TEATRU ISTORIE TR|IT| RISC ASUMAT SAHARA FIICA GENERALULUI PLUM ISLAND DAVID COPPERFIELD (2 vol.) CRIM| {I PEDEAPS| DEMONII IDIOTUL PUTERI EXCEP}IONALE CATACLISMUL PE MUCHIE DE CU}IT RINOCERUL FRUCTELE P|M~NTULUI TESTAMENTUL FR|}IA CAMPIONUL DIN ARKANSAS UN ALTFEL DE CR|CIUN MO{TENITORII MAESTRUL JOCUL CU M|RGELE DE STICL| NARCIS {I GUR|-DE-AUR LUPULDE STEP| SIDDHARTA/C|L|TORIA SPRE SOARE-R|SARE KNULP. DEMIAN CELE MAI FRUMOASE POVESTIRI


Dean Koontz Thomas Mann G. García Márquez

Dinu S\raru Stendhal Alex Mihai Stoenescu

J.R.R. Tolkien

L.N. Tolstoi I.S. Turgheniev Mario Vargas Llosa

5:16 AM

Page 318

JURNAL CASTELUL UNICUL SUPRAVIE}UITOR DOCTOR FAUSTUS MUNTELE VR|JIT POVESTIRI UN VEAC DE SINGUR|TATE TOAMNA PATRIARHULUI DOU|SPREZECE POVESTIRI C|L|TOARE DESPRE DRAGOSTE {I AL}I DEMONI INCREDIBILA {I TRISTA POVESTE A CANDIDEI ERÉNDIRA {I A BUNICII SALE F|R| SUFLET DRAGOSTEA ~N VREMEAHOLEREI AVENTURALUI MIGUELLITTÍN, CLANDESTIN ~N CHILE A TR|I PENTRU A-}I POVESTI VIA}A DECLINUL SAU APOTEOZAPUTERII?

Franz Kafka

Virgil M\gureanu Farah Pahlavi Mario Puzo Ernesto Sabato A. de Saint-Exupéry Jean-Paul Sartre John Saul

9/4/04

MEMORII

OMERTA ~NAINTE DE T|CERE CITADELA TEATRU PREZEN}A M~NA DREAPT| A DIAVOLULUI TRILOGIA }|R|NEASC| CIOCOII NOI CU BODYGUARD RO{U {I NEGRU M|N|STIREA DIN PARMA ISTORIA LOVITURILOR DE STAT ~N ROMÂNIA (vol. I, II [i III) PATIMILE SF~NTULUI TOMMASO D’AQUINO ST|P~NUL INELELOR • Fr\]ia Inelului • Cele dou\ turnuri • ~ntoarcerea regelui HOBBITUL SILMARILLION ROVERANDOM CAZACII {I ALTE POVESTIRI SONATA KREUTZER {I ALTE POVESTIRI UN CUIB DE NOBILI R|ZBOIUL SF~R{ITULUI LUMII CONVERSA}IE LA CATEDRALA

Nout\]i

Gabriel García Márquez

André Malraux

DOU|SPREZECE POVESTIRI C|L|TOARE

CUCERITORII CALEA REGAL|

Dan Brown

Clive Cussler

CODUL LUI DA VINCI

AURUL INCA{ILOR

Andre Gide-Falsificatorii de Bani Porumbelul

Recommend Documents