CAPITOLUL I 1. Noţiunea de productivitate „ Productivitatea muncii este, oarecum, o sinteză a întregii folosiri a factorilor de producţie… Productivitatea muncii rămâne însă, deoarece este condiţionată de factorul de producţie om, tot aşa de importantă precum este omul faţă de creaţiile sale. Căci toţi ceilalţi factori ai producţiei - inclusiv capitalul – sunt creaţii ale omului ca mijloace ale gospodăririi, în timp ce acoperirea nevoilor omeneşti este scopul însuşi al gospodăririi. ” ( MIHAI MANOILESCU ) Productivitatea sau randamentul factorilor de producţie reprezintă eficienţa combinării factorilor de producţie orientală spre obţinerea maximului de efecte cu minimum de resurse ( costuri cât mai mici ). În sens larg, productivitatea poate fi definită ca „ raport între cantitatea de bogăţie produsă şi cantitatea de resurse absorbite în cursul producerii ei”.* Deci, practic ea se determină ca raport între rezultatele obţinute ( producţia – outputul unei unităţi economice ) şi eforturile depuse pentru a le obţine ( factorii de producţie utilizaţi, adică input-urile ). Există diferite modalităţi de abordare a productivităţii. Astfel, după maniera de măsurare a rezultatelor consacrate există: - productivitatea fizică – care măsoară randamentele în natură ale utilizării factorilor de producţie şi este exprimată în unităţi fizice ( naturale sau naturalconvenţionale ) - productivitatea măsurată valoric – care permite măsurarea în termeni financiar-monetari eficienţi. Ea este larg utilizată în gestiunea întreprinderilor moderne. O altă tipologie a productivităţii are în vedere noţiunile de: - productivitatea brută – care apreciază ansamblul producţiei în raport cu factorii utilizaţi ( sau factorul utilizat ). În acest caz producţia este privită ca o „ producţie finală ” deci ca o sumă a valorilor adăugate de diferitele activităţi de producţie. - productivitatea netă – care are în vedere eliminarea din producţia finală a valorii achiziţiilor exterioare şi a costului utilizării capitalului instalat ( amortismentele ), pentru a încerca să autonomizeze ceea ce este direct dependent de efortul productiv al firmei analizate. În literatura de specialitate productivitatea este abordată însă, în special, pe cele două tipuri consacrate şi anume: - productivitatea globală – care surprinde efectele combinării tuturor factorilor de producţie, măsurând performanţa şi eficienţa de ansamblu a acestora. *Raymond Baffe, Economie Politique, Paris, 1970, pagina 495
1
-
productivitatea parţială – a fiecărui factor de producţie, care exprimă producţia obţinută prin utilizarea fiecărui factor de producţie consumat (muncă, capital, etc. ).
Productivitatea globală a tuturor factorilor de producţie prezintă o serie de dificultăţi în planul determinării sale corecte, motiv pentru care, în general, analiza microeconomică tradiţională este focalizată pe determinarea şi urmărirea evoluţiei productivităţii unui singur factor de producţie. Productivitatea parţială a unui factor exprimă eficacitatea şi rodnicia cu care acesta poate fi folosit. Ea se poate reprezenta sub trei forme distincte: a) productivitatea totală a unui factor de producţie – se defineşte ca fiind cantitatea totală de efect util ( producţie ) care se poate obţine folosind acel factor de producţie în condiţiile în care valorile tuturor celorlalţi factori sunt presupuse constante. b) productivitatea medie ( W ) – a unui factor este expresia raportului dintre mărimea producţiei (Y) şi cantitatea (Xi) utilizată din factorul respectiv: W=
Y Xi
Acest indicator reflectă deci, câte unităţi ( fizice sau valorice ) de efect util (producţie) revin la o unitate ( fizică sau valorică ) de efort ( factor de producţie i ). c) productivitatea marginală (Wm) – a unui factor oarecare i de producţie reprezintă sporul de producţie scontat care se obţine prin utilizarea unei unităţi suplimentare din factorul i, ceilalţi factori rămânând constanţi. Relaţia de calcul va fi: Wm=
∆Y ∆Xi
În literatura de specialitate există atâtea productivităţi parţiale câţi factori de producţie există, câte influenţe ale acestora se urmăresc şi se determină de economişti. Având în vedere că munca este factorul de producţie cel mai important al oricărei activităţi economice, productivitatea muncii este cel mai mult utilizată ca indicator relevant în analizele macroeconomice. Fiind o categorie economică complexă şi dinamică, productivitatea muncii poate fi definită ca fiind însuşirea muncii de a crea, în cadrul unor anumite relaţii socialistorice, o anumită cantitate de valori de întrebuinţare într-o unitate de timp, cu o intensitate normală a muncii reflectând, în ultimă instanţă, eficienţa cu care este cheltuită o anumită cantitate de muncă. Ea exprimă atât influenţele factorilor privind creşterea şi perfecţionarea forţelor de producţie, cât şi influenţa relaţiilor sociale de producţie.
2
CAPITOLUL II 2.Aspecte principale ale productivităţii muncii Productivitatea muncii trebuie înţeleasă ca sinteză a folosirii factorilor de producţie în condiţiile în care munca este factorul variabil care ilustrează eficienţa folosirii factorilor de producţie. Ea depinde nu numai de cuantumul muncii, ci şi de calitatea ei, de mărimea capitalului utilizat, etc., fiind expresia cea mai cuprinzătoare a complexităţii procesului de producţie. Creşterea cu precădere a productivităţii muncii constituie expresia cerinţelor creşterii eficienţei şi oglindeşte influenţa reciprocă dintre elementele forţelor de producţie. Dacă la nivel macroeconomic, creşterea productivităţii muncii sociale creează modificări în structura valorică a produsului social la nivel microeconomic, creşterea productivităţii muncii individuale schimbă raportul dintre munca vie şi munca materializată încorporată în valoarea unitară a produselor, conducând la reducerea costului unitar. Principalele aspecte legate de analiza productivităţii muncii sunt: - analiza situaţiei generale a indicatorilor productivităţii muncii; - aprecierea nivelului şi dinamicii productivităţii muncii; - analiza factorială a productivităţii muncii; - analiza resurselor de creştere a productivităţii muncii; - analiza efectelor economice ale modificării productivităţii muncii.
2.1 Analiza situaţiei generale a indicatorilor productivităţii muncii În planificarea, calcularea, analiza productivităţii muncii se utilizează un sistem de indicatori ce pot exprima fie cantitatea de produse obţinute cu o anumită cheltuială de muncă, fie cheltuială de muncă efectuată pentru obţinerea unităţii de produse. În primul caz, productivitatea muncii (W) se exprimă ca raport între volumul producţiei (Q) şi cheltuielile de muncă (T) efectuate: W=
Q T
iar în al doilea caz se utilizează raportul invers: W=
3
T Q
În funcţie de modul de exprimare a producţiei şi cheltuielilor de muncă, deosebim mai mulţi indicatori de măsurare a productivităţii muncii: a) Pe baza volumului de producţie există metode de calcul în unităţi fizice ( naturale ) convenţionale, de muncă ( ore normă ) şi valorice. Alegerea uneia sau alteia din metodele de calcul este dependentă de caracterul producţiei ( omogenă sau eterogenă ) nivelul la care se calculează şi alţi factori. Exprimarea productivităţii muncii în unităţi naturale şi natural-convenţionale se face în întreprinderile în care producţia e puţin diversificată, iar când este eterogenă calculul productivităţii muncii se face în unităţi valorice. Importanţa indicatorilor valorici ai productivităţii muncii decurge din necesitatea exprimării întregului volum de activitate Q, a asigurării comparabilităţii în timp şi spaţiu, exprimarea valorică reprezentând etalon general, ceea ce oferă posibilitatea efectuării unor corelaţii cu alţi indicatori: sporul producţiei, utilizarea mijloacelor fixe, etc. Această metodă de calcul cuprinde însă şi influenţa modificării preţurilor şi a structurii sortimentale a producţiei. Pentru calculul productivităţii muncii în unităţi valorice la nivel microeconomic se pot folosi următorii indicatori: producţia netă, producţia globală, producţia marfă, valoarea adăugată, puterea informativă a indicatorilor variază. Utilizarea indicatorului valoarea producţiei nete ca indicator de bază în cadrul sistemului de indicatori permite o mai justă fundamentare a sarcinilor privind nivelul şi creşterea productivităţii muncii, fiind mai apropiat de efectul propriu. Indicatorii productivităţii muncii calculaţi prin raportarea producţiei nete (Qn) la cheltuiala de muncă efectuată (T) reflectă valoarea nou creată ce revine pe unitatea de muncă (Q n/T), indicând în exclusivitate eficienţa muncii vii. Aportul muncii trecute încorporate în mijloacele fixe ale întreprinderii poate fi reflectat prin utilizarea valorii adăugate în calculul productivităţii: W=
VA T
( unde valoarea adăugată e obţinută prin însumarea producţiei nete (Qn) cu amortizarea (A) mijloacelor fixe ). Includerea amortizării în calculul productivităţii muncii stimulează introducerea progresului tehnic. b) În funcţie de modul de exprimare a consumului de muncă obţinem forme de măsurare a productivităţii muncii. Consumul de muncă se exprimă prin: - număr total de salariaţi sau de muncitori – măsoară productivitatea anuală, trimestrială sau lunară ( producţia medie pe un salariat sau un muncitor ) Wa =
Q N
c) total om - zile lucrate – măsoară productivitatea medie zilnică ( producţia medie zilnică realizată de un salariat sau un muncitor ). Q ( om - zile) W z= T
4
- total om – ore lucrate – măsoară productivitatea medie orară ( producţia medie orară realizată de un salariat sau un muncitor ). W h=
Q ( om - ore) T
Din analiza indicatorilor productivităţii muncii se constată că productivitatea anuală (Wa)este dependentă de numărul de zile lucrate de un muncitor şi de productivitatea zilnică (Wz). W a = Z ∙W z iar productivitatea zilnică ( W z) depinde de durata în ore (h) a zilei şi de productivitatea orară ( W h): Wz=h∙Wh Creşterea productivităţii zilnice şi respectiv orare în proporţii mai mari decât cea anuală indică pierderi de zile şi ore din timpul total de muncă. Creşterea productivităţii pe o persoană ocupată în ritmuri superioare faţă de productivitatea pe un muncitor, reflectă aspecte pozitive ale reducerii personalului administrativ, faţă de plan. Eficienţa utilizării potenţialului uman se redă cu ajutorul a doi indicatori, şi anume: - productivitatea muncii medie - productivitatea muncii marginală fiecare caracterizând un alt nivel al relaţiei dintre forţa de muncă ( factorul uman ) şi volumul de activitate. Productivitatea muncii medie se va nota cu W şi reflectă raportul dintre producţia Q şi munca T: W =
Q T
transpusă cel mai frecvent în: W =
Q Np
Np – număr persoane
Productivitatea muncii marginală se va nota cu Wm şi reflectă raportul între sporul de producţie (ΔQ) şi cantitatea suplimentară de muncă (ΔT). Wm =
Q1 - Q 0 ∆Q = T1 - T0 ∆T
5
Wm reprezintă partea de productivitate reflectată prin creşterea cifrei de afaceri obţinută cu o unitate suplimentară de factor uman utilizat. Traseul pe care îl urmăreşte productivitatea marginală este următorul: Wm este în creştere până la valoarea sa maximală, după care scade, ajungând la nivel 0, acolo unde cifra de afaceri atinge nivelul maxim. Începe apoi să scadă, căpătând valori negative, odată cu scăderea cifrei de afaceri. Spre deosebire de productivitatea medie care reflectă utilizarea factorului uman în totalitate cea marginală nu reflectă decât consecinţele utilizării ultimei unităţi de factor uman. Între W şi Wm pot să apară următoarele situaţii: a) Wm < W ( după punctul maxim al productivităţii medii ) Ultima unitate a potenţialului uman are o eficienţă în scădere, acţionând în acelaşi sens şi asupra mediei. b) Wm > W ( înaintea punctului maxim al productivităţii medii ), creşte pe seama aportului unităţii adiţionale ale potenţialului uman. c) Wm = W ( în punctul de maxim al productivităţii medii ) Un indicator care completează informaţiile deja furnizate despre productivitate este coeficientul de elasticitate al producţiei funcţie de muncă, reflectând creşterea procentuală a producţiei ( sau a cifrei de afaceri ) la modificarea cu un procent a factorului muncă ( uman ).
sau
∆Q ∆Q Q E= = ∙ Q ∆T T ∆CA ∆CA E = CA = ∙ ∆T CA T
T = ∆T
T = ∆T
Wm W
Wm W
În funcţie de valoarea coeficientului de elasticitate obţinut, apar 3 zone ale curbei de semnificaţie: - zona I – numită zona randamentelor crescătoare, pentru E > 1. Aici curba este deasupra celei a W , ceea ce semnifică că este crescătoare, întreprinderea utilizând sub nivelul optim forţa de muncă. - zona II – numită zona randamentelor descrescătoare, pentru 0
6
2.2.Aprecierea nivelului şi abaterii productivităţii muncii • Nivelul productivităţii muncii Se stabileşte raportând unul din indicatorii de rezultate la indicatorii de măsurare a consumului de muncă. W=
Qex; CA; Qn; Qf ;VA; Qv Np; Nm; Tz; Th
Determinarea corectă a productivităţii muncii are importanţă economică deosebită întrucât e legată de: - determinarea procesului de forţă de muncă - corelaţia creşterii salariului mediu şi a productivităţii muncii - evidenţierea utilizării timpului de lucru - dimensionarea fondului de salariu - creşterea gradului de înzestrare tehnică şi creşterea randamentului muncii. Nivelul productivităţii muncii se determină pentru perioada curentă şi pentru perioada considerată ca bază de comparaţie. • Abaterea productivităţii muncii Se determină ca diferenţa, în mărimi absolute, dintre nivelul productivităţii în perioada curentă şi nivelul perioadei de bază. ΔW = W1 – W0 • Indicele productivităţii muncii Exprimă proporţia în care se regăseşte nivelul productivităţii din perioada curentă în nivelul perioadei de bază. W1 W0
Iw = • Abaterea în mărimi relative
Δ Iw = Iw – 1; Δ Iw = (
W1 )–1 W0
Exprimă abaterea în mărimi relative, a nivelului curent faţă de cel din perioada de bază.
7
Δ Iw =
∆W W1 − W0 ; Δ Iw = W0 W0
Exprimă proporţia pe care o reprezintă abaterea absolută a productivităţii muncii în nivelul perioadei de bază. • Compararea productivităţii muncii între întreprinderi a) Compararea indicelui productivităţii muncii din diferite întreprinderi, calculat pe baza indicelui volumului de producţie IQ şi a consumului de muncă IT IWA =
I QA
; IWB=
I TA
I QB I TB
Calculul indicelui productivităţii muncii pe baza indicelui producţiei şi consumului de muncă elimină impedimentele din necunoaşterea nivelului absolut al productivităţii muncii şi neconcordanţelor dintre nomenclatorul de fabricaţie. De asemenea permite aprecierea dinamicii productivităţii muncii în raport cu alte întreprinderi din aceeaşi ramură sau faţă de nivelul mediu pe ramură. Ca bază de comparaţie se alege întreprinderea cu cele mai bune rezultate în domeniu sau nivelul mediu pe sector sau ramură. Dacă IWA > IWB – sporirea productivităţii muncii în întreprinderea A devansează sporirea nivelului bazei de comparaţie. Dacă IWA = IWB – ritmul de creştere al productivităţii muncii este acelaşi. Dacă IWA < IWB – ritmul productivităţii muncii în unitatea A este devansat de cel din unitatea B. b) Compararea ritmului mediu anual al productivităţii muncii Se utilizează pentru comparaţii pe termen mediu şi lung şi se calculează cu una din relaţiile: rw =
n
rw =
Wn - 1 sau rw = W0 n
I
W
1 0
⋅I
W
2 1
n
I W - 1 sau
⋅ ........ ⋅ I
W
n n −1
-1
Raportul între ritmul mediu al întreprinderii A şi cel al întreprinderii considerată ca bază de comparaţie ( sau ritmul mediu pe ramură ): Rw =
rw( A ) rw( B )
8
-
permite aprecierea dinamicii productivităţii muncii faţă de baza de comparaţie. acest raport subliniază tendinţa de reducere sau accentuare a decalajului dintre nivelul productivităţii muncii în întreprinderea analizată faţă de baza de comparaţie: - dacă Rw > 1, decalajul se reduce - dacă Rw = 1, decalajul se menţine - dacă Rw < 1, decalajul se accentuează
c) Calculul timpului necesar anulării decalajului dintre nivelul productivităţii muncii dintre două întreprinderi ( sau faţă de nivelul mediu pe ramură ) Dacă se cunoaşte nivelul absolut al productivităţii muncii din întreprinderea analizată şi cel al bazei de comparaţie: t=
W0 ( A ) − W0 ( B ) ∆W( B ) − ∆W( A )
Eliminarea decalajului se pune atunci când: WOA< WOB şi ΔWA ≠ ΔWB şi/sau IWA > IWB Dacă se cunoaşte nivelul absolut al productivităţii muncii în perioada de bază şi ritmurile medii de creştere în cele două întreprinderi: t=
log WOA − log WOB log rWB − log rWA
t – perioada de timp necesară ca nivelul productivităţii muncii în cele două întreprinderi să fie egal. Stabilirea momentului tm , în care nivelul productivităţii muncii din întreprinderea A va egala nivelul din întreprinderea B se va face pe baza relaţiei: tm =
WOB − WOA + ∆WB t
Ritmul mediu de creştere al productivităţii muncii necesar ca întreprinderea A să atingă nivelul din B după t ani este egal: log rWA =
log WOB − log WOA ∙ log rWB t
Compararea nivelului productivităţii muncii din întreprinderea analizată cu cel din alte întreprinderi sau nivel mediu pe ramură permite:
9
-
evoluţia comparativă a dinamicii productivităţii muncii care arată tendinţa de diminuare sau mărire a decalajelor identificarea rezervelor şi orientarea eforturilor privind sporirea productivităţii muncii reliefarea raportului de mărime dintre productivitatea muncii şi decalajele existente.
2.3.Analiza factorilor productivităţii muncii Productivitatea muncii reprezintă un indicator de calitate a utilizării factorului uman, fiind influenţată de mai mulţi factori. Factorii care influenţează productivitatea muncii sunt prezenţi pe scurt în următoarea schemă: - Condiţii climatice - Bogăţia subsolului (adâncimea şi concentraţia zăcământului) - Fertilitatea solului
- Structura producţiei - Structura forţei de muncă - Structuri organizatorice - Structuri de profilare şi cooperare - Structuri ale diferitelor grupe de factori
- Condiţii de viaţă materiale - Condiţii social-culturale, activitate politică, morală - Nivelul cultural - Calitatea mediului de muncă, protecţia şi securitatea muncii - Calitatea mediului familial
Natur De structură
Socia
Tehnici şi tehnologi ci FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ PRODUCTIVITATEA MUNCII
Fizicochimici
- Macro şi micro climat - Agenţi chimici - Zgomot şi trepidaţii - Pulberi - Radiaţii ionizate şi calorice - Iluminat
- Mecanizarea - Automatizarea - Perfecţionarea proceselor tehnologice şi introducerea unor tehnologii noi - Electrificarea producţiei - Chimizarea producţiei - Cibernetizarea prod.
Economi
Biologici şi de alimentaţie
Psihologici
- Aptitudini - Motivaţie - Interes - Interes - Voinţă de muncă - Atitudine faţă de muncă
10
- Organizarea producţiei muncii şi conducerii - Calitatea forţei de muncă - Cointeresarea materială - Specializarea şi cooperaea intreprinderilor
- Constituţie - Vârsta - Sex - Stare de sănătate - Exerciţiu - Principii de alimentaţie - Număr calorii - Structura alimentară - Calitatea alimentelor - Varia]ia alimentelor
Fig.23.Factorii care influenţează productivitatea muncii Aceşti factori fac parte din mai multe sisteme de legături cauzale, de aceea există, mai multe modele factoriale, relaţii de calcul, care pun în evidenţă, foarte explicit, acest lucru.
2.3.1 Legătura între timpul de muncă şi producţia medie orară realizată de un muncitor: W = nh ∙ Wh Unde: nh – numărul mediu de ore lucrate de un muncitor Wh – producţia medie orară În acest caz avem: ΔW = W1 – W0, iar ΔW depinde de:
Δnz Δnh Δh ΔW Δs Δwh Δwhi
11
2.3.1.1 Modificarea numărului mediu de ore lucrate de un muncitor în perioada de gestiune analizată ΔW(nh) = nh1Wh0 – nh0Wh0 = ( nh1 – nh0 )Wh0 = ΔnhWh0 ΔW(nh) – reflectă gradul de utilizare a timpului de muncă Δnh – măsoară rezerva din neutilizarea timpului de muncă în medie pe un muncitor ( număr mediu de ore nelucrate de un muncitor în cadrul perioadei analizate ) - Modificarea numărului mediu de zile lucrate de un muncitor în cursul perioadei ΔW(nz) = nz1 h0Wh0 – nz0 h0 Wh0 = ( nz1 – nz0 ) h0Wh0 = Δnz h0 Wh0 ΔW(nz) – apreciază gradul de utilizare al timpului de lucru sub forma zilelor lucrate. Δnz – măsoară rezerva din neutilizarea timpului de lucru sub forma zilelor întregi ( număr mediu de zile nelucrate de un muncitor în perioada analizată – absenţe de la program ). - Modificarea numărului mediu de ore lucrate de un muncitor pe zi: ΔW(h) = nz1 h1Wh0 – nz1 h0 Wh0 = nz1 (h1 – h0)Wh0 = nz1 Δh Wh0 ΔW(h) – apreciază gradul de utilizare a timpului de muncă în cadrul schimbului; Δh – măsoară pierderile de timp din cadrul schimbului.
2.3.1.2 Modificarea producţiei medii orare realizată de un muncitor ΔW(wh) = nh1Wh1 – nh1 Wh0 = nh1 (Wh1 – Wh0) = nh1 ΔW ΔW(wh) – exprimă eficacitatea muncii depuse ΔWh - măsoară abaterea nivelului producţiei medii orare -
Modificarea structurii producţiei ∆W( s ) = nh1 rWh − nh1Wh 0 ; rWh = ∑ gs1 ⋅ Whi 0 ; ∆W( s ) = nh1 ( rWh − Wh 0 )
Structura acţionează asupra producţiei medii orare întrucât nivelul productivităţii muncii diferă pe produse. Creşterea ponderii produselor cu un nivel individual al producţiei orare mai mare decât nivelul mediu din perioada de bază, va determina sporirea producţiei medii orare.
12
- Modificarea nivelului individual al productivităţii muncii orare pe produse ΔW(whi) = nh1Wh1 – nh1 rWhi = nh1 (Wh1 – rWhi) Modificarea productivităţii muncii orare înseamnă creşterea producţiei realizată într-o oră, respectiv reducerea timpului necesar pentru obţinerea unei unităţi de produs. Asupra productivităţii orare acţionează un complex de factori, care într-o formă directă sau mijlocită oglindeşte întreaga activitate de pregătire, organizare şi desfăşurare a proceselor de exploatare.
2.3.2 Productivitatea muncii prin prisma legăturii ei cu gradul de înzestrare tehnică a personalului angajat Dotarea tehnică corespunzătoare are ca efect uşurarea condiţiilor de muncă, creşterea productivităţii muncii, ameliorarea calităţii. În analiza economică, aprecierea de ansamblu a eficienţei înzestrării tehnice se face pe baza corelaţiei dintre dinamica gradului de înzestrare tehnică a personalului F/N p şi indicele productivităţii muncii ( exprimată prin cifra de afaceri medie anuală pe lucrător ). Utilizarea eficientă a mijloacelor de muncă (F) impune, de regulă, devansarea indicelui înzestrării tehnice de către indicele productivităţii muncii. Legătura dintre gradul de înzestrare tehnică şi productivitatea muncii se poate exprima pe baza relaţiei: W=
CA F CA F = a ∙ ∙ N op F N op Fa
unde: Fa - reprezintă ponderea mijloacelor fixe active (Fa) în totalul mijloacelor fixe (F) F F - reprezintă gradul de înzestrare tehnică a personalului operativ N op CA - eficienţa utilizării mijloacelor fixe active, exprimată prin CA la 1 leu mijloace fixe Fa active utilizate. Astfel : ΔW = W1 – W0
13
2.3.2.1 Influenţa modificării structurii mijloacelor fixe F F CA Fa F − ⋅ ∆W Fa = a ⋅ ⋅ F 1 N op 0 Fa 0 F 0 N op F
CA F ⋅ =∆ a F F 0 a 0
F ⋅ N op
CA ⋅ F 0 a 0
2.3.2.2 Influenţa modificării gradului de înzestrare tehnică a personalului operativ
∆W
F N op
F F = a ⋅ F 1 N op
CA Fa F ⋅ − ⋅ F F N op 1 1 a 0
CA F F ⋅ = a ⋅∆ F N op 0 a 0 F 1
CA ⋅ Fa 0
2.3.2.3 Influenţa modificării CA la 1 leu mijloace fixe active
CA F F CA Fa F CA F F − ⋅ = a ⋅ ∆W CA = a ⋅ ⋅ ⋅ ⋅∆ Fa F 1 N op 1 Fa 1 F 1 N op 1 Fa 0 F 1 N op 1 F a Măsurile de îmbunătăţire a productivităţii muncii constă în optimizarea celor trei factori implicaţi direct.
2.3.3 Productivitatea ca rezultat al unui complex de factori de natură diferită Acest lucru se remarcă şi în relaţia următoare: W=
CA F Qex CA F = ∙ a ∙ ∙ Np Np Fa Qex F
unde: Qex - reprezintă eficienţa utilizării mijloacelor fixe exprimată prin producţia exerciţiului Fa la 1 leu mijloace fixe active. CA - gradul de vânzare a producţiei exerciţiului Qex ΔW = W1 – W0
14
2.3.3.1 Influenţa modificării gradului de înzestrare tehnică a personalului
∆W
F Np
=∆
F Np
F = N p
Fa Oex ⋅ ⋅ F F a 0 1
CA ⋅ 0 Qex 0
F − N p
Fa Qex CA ⋅ ⋅ ⋅ = F F Q a ex 0 0 0 0
F Q CA ⋅ a ⋅ ex ⋅ F 0 Fa 0 Qex 0
2.3.3.2 Influenţa modificării structurii mijloacelor fixe active F ∆W Fa = N p F
⋅ ∆ Fa F 1
Q ⋅ ex Fa
CA ⋅ 0 Qex 0
2.3.3.3 Influenţa modificării producţiei exerciţiului la 1 leu mijloace fixe active
∆W Q
F a ex
F = N p
Fa ⋅ ⋅ ∆ Qex F Fa 1 1
CA ⋅ Qex 0
2.3.3.4 Influenţa modificării gradului de vânzare a producţiei exerciţiului F ∆W CA = N Q p ex
Fa Qex ⋅ ⋅ F F a 1 1
CA ⋅ ∆ 1 Qex
Îmbunătăţirea productivităţii presupune optimizarea celor patru factori implicaţi.
15
2.4 Analiza resurselor de creştere a productivităţii muncii Estimarea resurselor de creştere a productivităţii muncii se realizează pe baza calculului economiei de timp de muncă ce se va putea realiza. Economia de timp de muncă se exprimă indirect prin economia relativă de personal muncitor, care reprezintă diferenţa dintre numărul de personal muncitor necesar pentru realizarea producţiei programate cu productivitatea muncii programată şi numărul care ar fi necesar în condiţiile productivităţii muncii din perioada de bază. ∆N r m =
Q pl W pl
−
Q pl W0
Qpl – producţia ( fizică, exerciţiului, vândută sau cifra de afaceri ) programată ( planificată ) a se realiza după aplicarea măsurilor de sporire a productivităţii muncii. Wpl – nivelul programat ( planificat ) al productivităţii muncii în urma implementării măsurilor de creştere a productivităţii muncii. W0 – nivelul productivităţii muncii din perioada da bază. Există un număr important de posibilităţi de sporire a eficienţei muncii în unităţile economice. Acestea, pentru a fi mai uşor studiate, pot fi grupate în trei mari categorii şi anume: - rezerve legate de promovarea progresului tehnic - rezerve legate de organizarea conducerii, producţiei şi muncii - rezerve legate de acţiunea factorilor bio-psiho-sociologici
2.4.1 Rezerve legate de promovarea progresului tehnic Aceste rezerve pot determina cele mai semnificative modificări în îmbunătăţirea productivităţii. Direcţiile lor de acţiune sunt variate, după cum activităţile umane sunt foarte numeroase, complexe şi eterogene. De aceea le putem grupa în următoarele rezerve: - dezvoltarea şi modernizarea bazei tehnico-materiale - raţionalizarea tehnologiei existente care vor determina economii de timp de muncă În cadrul bazei tehnico-materiale se cuprind toate modelele, procedeele, condiţiile şi datoriile tehnice şi organizatorice care concură la desfăşurarea activităţii. Tehnologia îmbracă forme particulare de la un gen de activitate la altul. Raţionalizarea tehnologiei, de asemenea, are implicaţii diferite asupra eficienţei muncii.
16
2.4.2 Rezerve legate de organizarea muncii Organizarea ştiinţifică a muncii reprezintă „ cartea de vizită ” a unui management modern de ale cărui decizii depinde foarte mult succesul firmei. Intră evident în discuţie calitatea potenţialului uman, nivelul de pregătire şi comportamentul său profesional şi social. Această calitate trebuie menţinută sau chiar ridicată prin perfecţionarea continuă, fie prin sisteme organizate, fie individual de către personalul în cauză. Dar, oricât de bine pregătit ar fi personalul unei firme, economia de piaţă a demonstrat foarte clar că stimularea materială şi morală au un cuvânt important în sporirea performanţelor profesionale. De aceea, managerii vor urmări atent indicatorii cum sunt: salariile şi ceea ce poate deriva de aici. De exemplu: salariul mediu lunar, dinamica salariului mediu, corelaţiile dintre preţuri şi salarii, raportul dintre salariile mici şi cele mari, etc. În sensul strict al organizării procesului de lucru este important să se urmărească: repartizarea corespunzătoare a sarcinilor pe tipuri de pregătire profesională şi categorii de calificare, alocarea cât mai raţională a fondului de timp, lucrul pe schimburi să fie cât mai eficient organizat, posibilitatea reorganizării rapide în perioadele de vârf de activitate.
2.4.3 Rezerve legate de acţiunea factorilor bio-psiho-sociologici Însuşirile individuale ale salariaţilor, condiţiile lor de trai şi în general existenţa lor „ din afara întreprinderii ” îşi pun serios amprenta pe rezultatele muncii. Dintre factorii cu influenţă mare amintim: - factori biologici: vârstă, sex, sănătate, capacitate fizică a organismului - factori psihologici: motivaţia muncii, interesele urmărite, voinţa şi atitudinea faţă de muncă - factori sociali: condiţiile de locuire, viaţa de familie, sistemul de valori socialculturale, activitatea spirituală, politică, de recreere şi odihnă, calitatea mediului de viaţă, asigurarea mijloacelor de transport de acasă la serviciu şi invers, etc. Importante sunt şi asigurarea unei locuinţe adecvate, existenţa de creşe, cămine şi grădiniţe pentru supravegherea copiilor, sprijinirea femeilor mame, etc. Dacă aceste aspecte nu constituie „ probleme ”, gradul de atenţie, concentrare, calitatea muncii sunt substanţial mărite.
17
2.5 Efectele creşterii productivităţii muncii Folosirea eficientă a potenţialului uman, sporirea productivităţii muncii se reflectă favorabil direct sau indirect, în întregul sistem de indicatori economico-financiari ai întreprinderii. Creşterea productivităţii muncii generează efecte care se resimt în mod direct asupra volumului de producţie şi numărului de personal, deci: Indicatori valorici ai producţiei (CA VA)
ΔQf Costuri de producţie (CT, CF, C salarii)
Δnh
Profit şi rata rentabilităţii
ΔNrm Cost de producţie cu salariile
Fig. 2.5 Schema de abordare a efectelor creşterii productivităţii muncii Sporirea productivităţii muncii înseamnă creşterea producţiei realizată în unitatea de timp, respectiv reducerea timpului pe unitatea de produs. Deci efectele directe pot fi: - sporirea producţiei - economisirea absolută şi / sau relativă a resurselor de muncă Creşterea productivităţii muncii determină sporirea producţiei proporţional cu timpul efectiv lucrat dacă numărul de muncitori şi gradul de utilizare a timpului disponibil se menţine la nivelul programat. Creşterea productivităţii muncii într-un ritm superior comparativ cu salariul mediu determină reducerea relativă a cheltuielilor cu salariile şi prin acestea a costului unitar. Sporirea productivităţii asigură accelerarea rotaţiei activelor şi diminuarea cheltuielilor dependente de mărimea stocurilor. Indirect, toate aceste efecte ale productivităţii muncii se regăsesc în evoluţia favorabilă a rezultatului exploatării şi a ratei rentabilităţii. Remarcăm că, creşterea productivităţii muncii generează efecte în întreaga activitate a firmei. Trebuie menţionat faptul că aceste efecte nu se regăsesc de la sine. Condiţia realizării lor o constituie obţinerea unor produse şi servicii corespunzătoare solicitărilor clientului.
18
CAPITOLUL III Analiza productivităţii muncii – S.C. OKE S.A. 3.1. OKE – tradiţie, renume şi experienţă în procesarea laptelui 3.1.1 Prezentare generală Fabrica de produse lactate din Satu Mare a fost înfiinţată în anul 1938 de către un grup de acţionari, sub denumirea de Lăptăria Agricultorilor – Satu Mare. Începând din anul 1995, OKE a devenit societate pe acţiuni cu capital integral privat. Acţionarii sunt salariaţi sau foşti salariaţi ai societăţii şi producători de lapte. Sediul social al firmei este în Satu Mare, b-dul Cloşca, nr. 90, unde se află Fabrica de Produse Lactate Satu Mare. Societatea are în componenţă şi Fabrica de Produse Lactate din municipiul Carei, str. Căplenilor, nr. 56. Oke oferă clienţilor o gamă largă de produse lactate, încercând permanent să satisfacă sofisticatele cerinţe ale consumatorilor. Produsele Oke: Lapte pasteurizat Produse lactate proaspete: - Smântână, Frişcă - Lapte bătut, Sana, Kefir, Iaurt - Brânză - Cicola Unt şi creme din unt Îngheţată Lapte praf Diverse: praf de îngheţată, praf pentru budincă, muştar Piaţa de desfacere a firmei cuprinde atât judeţele de nord-vest: Satu Mare, Maramureş, Bihor, Sălaj, cât şi principalele oraşe ale ţării: Bucureşti, Arad, Cluj, Timişoara, Craiova, Piteşti, Constanţa, Turnu-Severin. Competitivitatea produselor pe piaţa naţională a fost creată şi dezvoltată prin respectul pentru calitate, preţuri atractive, ritmicitate şi perseverenţa în livrări. Perseverenţa în atragerea de noi pieţe de desfacere, diversificarea gamei de produse oferite, calitatea deosebită a acestora, împletite cu extinderea reţelei de colectare a laptelui (materie primă) au dus la creşterea cifrei de afaceri, aceasta depăşind 45 miliarde lei în anul 1999.
19
3.1.2 Principalii indicatori CAREI Nr. crt. 1 2 3 4
Tabel 3.1.2 - mii lei 2001
Denumire indicator
1999
2000
Cifra de afaceri Producţia exerciţiului Profit net Fond salarii total
45.231.723 42.420.229 4.921.183 4.555.234
63.324.412 59.388.320 6.889.656 6.377.327
85.487.956 80.174.232 9.301.035 8.609.392
3.1.3. Număr de salariaţi CAREI Tabel 3.1.3 Nr. crt. 1 2 3
UM
Denumire indicator
1999
2000
2001
Pers Pers Pers
Total din care Personal administrativ Personal direct productiv
97 17 80
95 17 78
104 17 87
3.1.4 Valoarea mijloacelor fixe CAREI Tabel 3.1.4 Nr. crt. 1 2 3 4
Denumire indicator Total din care - Terenuri - Clădiri - Utilaje şi maşini
UM
1999
2000
2001
Mii lei Mii lei Mii lei Mii lei
2.234.068 240.013 769.368 1.233.687
2.890.415 240.013 923.241 1.727.161
3.639.374 240.013 1.154.052 2.245.309
20
3.1.5 Exportul Exportul de produse, contractarea şi livrarea acestora, se realizează până în anul 1990 prin intermediul forului tutelar (Direcţia Generală a Industriei Alimentare), unitatea neavând relaţii directe cu beneficiari externi. Până în decembrie 1989 au fost livrate la export diverse sortimente de brânzeturi superioare, brânză Protecon şi unt, pentru acest din urmă produs unitatea primind sarcina de a fabrica cantităţi pentru export începând cu anul 1967. În perioada 1990-1994, au fost livrate la export, pe bază de contracte, cantităţi de lapte praf, brânză Skimmy şi cazeină.
3.2 Situaţia generală a indicatorilor productivităţii muncii Ştim că analiza productivităţii muncii presupune utilizarea unui sistem de indicatori ce pot exprima, fie cantitatea de produse obţinute cu o anumită cheltuială de muncă, fie cheltuială de muncă efectuată pentru obţinerea unităţii de produs. Tabel 3.2.1 Nr. Crt. 1 2 3 4 5
Specificaţie
UM
Producţia ex. în preţuri curente Indicele de creştere al preţului Producţia ex. în preţuri comparabile Cheltuiala de muncă Productivitatea muncii
Mii lei
Perioada analizată 1999 2000 2001 42.420.22 59.388.32 80.174.23 9 0 2 154,8 140,7 130,3
Mii lei
Simbol Qex Ip
Mii lei
274.032
422.091
615.304
Qexc
Pers Mii lei/pers
97 2825
95 4.443
104 5.916
T Qexc W= T
În cazul în care productivitatea muncii exprimă cantitatea de produse obţinute cu o anumită cheltuială de muncă, observăm o creştere a productivităţii în cadrul firmei generată de creşterea producţiei exerciţiului pe fondul unei creşteri de cheltuială de muncă. În calculul productivităţii muncii am exprimat producţia exerciţiului în unităţi valorice deoarece S.C. Oke S.A. are o producţie diversificată şi doar în aceste condiţii putem lua în calcul întregul volum de activitate. Dacă luăm în considerare faptul că, consumul de muncă se exprimă diferit, vom obţine forme diferite de măsurare a productivităţii muncii:
21
Nr. Crt. 1 2 3 4 5
Specificaţie
UM
Val producţiei Nr. total salariaţi Nr. total om-zile lucrate Nr. total om-ore lucrate Productivitatea anuală
6
Productivitatea zilnică
7
Productivitatea orară
8
Indicele de creştere Wa
Mii lei Pers Om-zile Om-ore Mii lei/pers Mii lei/pers Mii lei/pers %
9
Indicele de creştere Wz
10
Indicele de creştere Wh
Tabel 3.2.2 Perioada analizată Simbol 1999 2000 2001 274.032 422.091 615.304 Qexc 97 95 104 Np 215.97 215.95 230.104 1720.97 1720.95 1840.104 2825 4.443 5.916 Wa 13,13
20,66
25,72
Wz
1,64
2,58
3,21
Wh
100%
157%
133%
Iwa
%
100%
157%
124%
Iwz
%
100%
157%
124%
Iwh
Grafic 3.2.2 160 140
indicele de creştere a productivităţii anuale
120 100
indicele de creştere a productivităţii zilnice
80 60 40
indicele de creştere a productivităţii orare
20 0 1999
2000
2001
Observăm că în anul 2001: I Wh ≤ I Wz < I Wa
Deci putem spune că societatea Oke se confruntă cu pierderi de timp în cadrul anului sub forma zilelor întregi. În viitor trebuie luate măsuri pentru înlăturarea carenţelor organizatorice şi pentru o mai bună pregătire a personalului.
22
3.3 Aprecierea nivelului şi dinamicii productivităţii muncii în cadrul S.C. OKE S.A. Nivelul productivităţii muncii se stabileşte raportând unul din indicatorii de rezultate la indicatorii de măsurare a consumului de muncă.
3.3.1. Nivelul şi dinamica productivităţii muncii în funcţie de producţia exerciţiului Analiza nivelului productivităţii muncii: Nr. Crt. 1 2 3 4 5 6 7
Specificaţie Producţia ex. Nr. de personal Total om-zile Total om-ore W anuală W zilnică W orară
UM Mii lei Pers Om-zile Om-ore Mii lei/pers Mii lei/pers Mii lei/pers
Tabelul 3.3.1.1 Simbol
Perioada analizată 1999 2000 2001 42.420.22 59.388.32 80.174.23 9 0 2 97 95 104 20.855 20.425 23.920 166.840 163.400 191.360 437.321 625.140 770.906 2.034 2.907 3.351 254,25 363,45 418,90
Qexc Np Tom-zile Tom-ore Wa Wz Wh
În perioada analizată cele trei productivităţi: anuală, zilnică şi orară au tendinţe crescătoare pe fondul creşterii producţiei exerciţiului şi oscilaţiei de personal.
23
Analiza dinamicii productivităţii muncii: Nr. Crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
Specificaţie
Tabel 3.3.1.2. Perioada analizată Simbol 1999 2000 2001 274.032 422.091 615.304 Qexc
UM
Val. producţiei în Mii lei preţuri comparabile Nr. personal Pers Total om-zile Om-zile Total om-ore Om-ore Wa Mii lei/pers Wz Mii lei/pers Wh Mii lei/pers Abaterea Wa Mii lei/pers Indicele Wa % Abaterea în % mărimi relative Wa Abaterea Wz Mii lei/om-zile Indicele Wz % Abaterea în % mărimi relative a Wz Abaterea Wh Mii lei/om-ore Indicele Wh % Abaterea în % mărimi relative a Wh
97 20.855 166.840 2.825 13,13 1,64 100% 0%
95 20.425 163.400 4.443 20,66 2,58 1618 157% 57%
104 23.920 191.360 5.916 25,72 3,21 3.091 209% 109%
Np Tom-zile Tom-ore Wa Wz Wh Δ Wa I wa Δ I wa
100% 0%
7,53 157% 57%
12,59 195% 95%
Δ Wz I wz Δ I wz
100% 0%
0,94 157% 57%
1,57 195% 95%
Δ Wh I wh Δ I wh
Grafic 3.3.1 6000 5000 4000 evoluţia productivităţii muncii anuale
3000 2000 1000 0
1999
2000
2001
În perioada 1999-2001, productivitatea anuală se dublează în condiţiile creşterii producţiei în preţuri comparabile şi oscilaţiei numărului de personal. Faţă de anul de bază 24
a crescut cu 109%, fapt ce reliefează o mai bună dozare şi organizare a muncii şi o mai bună calificare a personalului. Grafic 3.3.2 30 25 20 evoluţia productivităţii muncii zilnice
15 10 5 0
1999
2000
2001
În perioada 1999-2001, productivitatea zilnică creşte în condiţiile creşterii producţiei în preţuri comparabile şi oscilaţiei numărului de personal. Faţă de anul de bază a crescut cu 95%. Grafic 3.3.3 3.5 3 2.5 2
evoluţia productivităţii muncii orare
1.5 1 0.5 0
1999
2000
2001
Productivitatea muncii orare are o evoluţie similară productivităţii zilnice, fiind generată de aceleaşi cauze. În comparaţie cu anul de bază aceasta înregistrează o creştere de 95%.
3.3.2. Nivelul şi dinamica productivităţii muncii funcţie de cifra de afaceri
25
Analiza nivelului productivităţii muncii: Tabel 3.3.2.1 Simbol
Nr. Crt. 1
Specificaţie
UM
Cifra de afaceri
Mii lei
2 3 4 5
Nr. de personal Total om-zile Total om-ore W anuală
Pers Om-zile Om-ore Mii lei/pers
6
Productivitatea muncii zilnică Productivitatea muncii orară
Mii lei/omzile Mii lei/omore
7
Perioada analizată 1999 2000 2001 45.231.72 63.324.41 85.487.95 3 2 6 97 95 104 20.855 20.425 23920 166.840 163.400 191.360 466.306,4 666.572,7 821.999,5 2 5 7 2168,86 3100,33 3573,91 271,1
387,54
446,73
CA Np Tom-zile Tom-ore Wa Wz Wh
În perioada analizată, 1999-2001, productivitatea muncii are o tendinţă crescătoare. În anul 2001 aproape se dublează faţă de 1999 datorită creşterii cifrei de afaceri într-un ritm rapid pe fondul unei oscilaţii de personal (în 2000 scade faţă de 1999, dar creşte în 2001 faţă de 2000). Aceeaşi tendinţă o observăm şi în cazul productivităţii zilnice şi orare pe fondul creşterii cifrei de afaceri şi oscilării numărului total de om-zile, respectiv om-ore. Analiza dinamicii productivităţii muncii Nr. Crt. 1 2 3 4 5 6
Specificaţie
UM
Cifra de afaceri în preţuri comparabile Nr. de personal Productivitatea muncii Abaterea prod. muncii Indicele prod. muncii Abaterea în mărimi relative a productivităţii muncii
Mii lei Pers Mii lei/pers Mii lei/pers % %
Tabel 3.3.2.2 Perioada analizată Simbol 1999 2000 2001 292.194,5 450.066,8 656.085,6 CAc 9 9 1 97 95 104 Np 3.012,31 4737,54 6308,51 W 1725,23 3296,2 ΔW 100% 157% 209% Iw 100% 57% 109% ΔIw
Grafic 3.3.4
26
7000 6000 5000 4000
evoluţia productivităţii muncii
3000 2000 1000 0 1999
2000
2001
Productivitatea muncii are o tendinţă crescătoare în cele trei perioade analizate datorită creşterii cifrei de afaceri într-un ritm alert în timp ce numărul de personal oscilează (scade în 2000 faţă de 1999 şi creşte în 2001 faţă de 2000).
3.4 Analiza factorială a productivităţii muncii în cadrul S.C. Oke S.A. Productivitatea muncii reprezintă un indicator de calitate al utilizării factorului uman, fiind influenţat de mai mulţi factori. Aceşti factori fac parte din mai multe sisteme de legături cauzale; de aceea există mai multe modele factoriale, relaţii de calcul, care pun în evidenţă, foarte explicit, acest lucru. A) Un prim model subliniază legătura între timpul de muncă şi producţia medie orară realizată de un muncitor: W = nh ∙ Wh W – productivitatea muncii nh – numărul mediu de ore lucrate de un muncitor Wh – producţia medie orară Abaterea productivităţii muncii în mărimi absolute e dată de relaţia: ΔW = W1- W0 W1 – productivitatea muncii în perioada curentă W0 - productivitatea muncii în perioada de bază
27
Δnz Δnh ΔW
Δh ΔWh
3.4.1 Informaţii necesare determinării factorilor de influenţă asupra W. Nr. Crt.
Specificaţie
1 2 3
Producţia valorică Nr. personal W anuală
4
Nr. mediu anual de zile lucrate Durata medie a zilei de lucru Nr. mediu anual de ore lucrate/muncitor Total om-zile Productivitatea medie zilnică
5 6 7 8
UM Mii lei Pers Mii lei/pers
Simbol mod de calcul Qex Np Qex Wa = Np
Tabel 3.4.1 Perioada analizată Abaterea absolută 2000 2001 422.091 95 4.443
615.304 104 5.916
+193.213 +9 +1473
Zile
nz
215
230
+15
Ore
h
7,5
8
+0,5
Ore
nh = nz∙h
1613
1840
+227
Om-zile Mii lei/omzile
Nz= Np∙nz 20425 23.920 +3495 20,66 25,72 +5,06 Qex Wz = Nz 9 Total om-ore lucrate Om-ore Nh = Np ∙nh 153.235 191.360 +38.125 10 Productivitatea medie Mii lei/om2,75 3,21 +0,46 Qex W = z orară Wh ore Nh 1.Influenţa determinată de modificarea numărului mediu de ore lucrate de un muncitor în perioada de gestiune analizată: ΔW(Δnh) = nh1Wh0-nh0 Wh0 = Δnh Wh0 ΔW(Δnh) = 227 ∙ 2,75 = 624,25
28
Creşterea numărului mediu de ore lucrate/muncitor cu 227 ore determină o creştere a producţiei medii realizată de un muncitor cu 624,25 lei/pers. 1.1 Influenţa determinată de modificarea numărului mediu de zile lucrate de un muncitor în cursul perioadei: ∆W(nz) = nz1h0 Who – nz0h0 Wh0 = = ∆nz∙h0∙Wh0 ∆W(nz) = 15 ∙ 7,5 ∙ 2,75 = 309,38 Creşterea timpului de lucru cu 15 zile pe muncitor (datorită plăţii avantajoase a orelor suplimentare) determinat creşterea producţiei medii cu 309,38 lei/muncitor. Patronii societăţii au în vedere şi alte modalităţi de stimulare a muncitorilor (premierea celor mai harnici cu importante sume de bani) în vederea creşterii producţiei. 1.2 Influenţa determinată de modificarea numărului mediu de ore lucrate de un muncitor pe zi: ∆W(wh) = nh1 Wh1 – nh1 Wh0 = = nh1 ∆Wh ∆W(wh) = 230 ∙ 0,5 ∙ 2,75 = 316,25,2 Creşterea timpului de lucru efectiv în cadrul schimbului cu 0,5h/muncitor determină o creştere a producţiei medii cu 316,25 lei/muncitor. Creşterea timpului efectiv de lucru e determinată de o mai bună organizare faţă de perioada anterioară şi de o stimulare materială şi profesională a personalului direct productiv. 2. Influenţa determinată de modificarea producţiei medii orare realizată de un muncitor: ∆W(wh) = nh1 Wh1 – nh1 Wh0 = = nh1 ∆Wh ∆W(wh) = 1840 ∙ 0,46 = 846,4 Creşterea producţiei medii orare pe un muncitor cu 0,46 determină o creştere a producţiei medii realizată de un muncitor pe întreaga perioadă de gestiune cu 846,4 lei/muncitor.
29
B) Un alt model abordează productivitatea muncii prin prisma legăturii ei cu gradul de înzestrare tehnică a personalului angajat. Legătura dintre gradul de înzestrare tehnică şi productivitatea muncii se poate exprima pe baza relaţiei: CA FA F CA W= = ∙ ∙ N op F N op Fa unde: FA - reprezintă ponderea mijloacelor fixe active (Fa) în totalul mijloacelor fixe (F) F F - reprezintă gradul de înzestrare tehnică a personalului operativ N op CA - eficienţa utilizării mijloacelor fixe active exprimată prin CA la 1 leu mijloace fixe Fa active utilizate
3.4.2 Informaţii necesare determinării factorilor de influenţă asupra productivităţii muncii Tabel 3.4.2 Nr. Crt. 1 2 3 4 5
Specificaţie
UM
Simbol
Cifra de afaceri în preţuri comparabile Mijloace fixe Mijloace fixe active Personal Ponderea mij. fixe active în total mij. fixe
Mii lei
CAc
Mii lei Mii lei Pers
F Fa Nop Fa F F N op
6
Gradul de înzestrare tehnică
7
Eficienţa utilizării mijl. fixe active
Nr. rotaţii
CA Fa
Perioada analizată 2000 2001 450.066,8 656.085,6 9 1 2.890.415 3.639.374 1.727.161 2.245.309 95 104 0,59 0,61 34.994
4.569
0,26
0,29
0,03
Fa1 F1 CA1 Fa 0 F0 CA0 ∙ ∙ ∙ ∙ F1 N ap1 Fa1 F0 N op 0 Fa 0
30
748.959 518.148 9 0,02
30.425
Abaterea productivităţii muncii e dată de relaţia ∆W = W1 - W0 =
Abaterea absolută 206.018,72
∆(Fa/F) ∆(F/Nop)
∆W
∆(CA/Fa)
1. Influenţa modificării structurii mijloacelor fixe: ∆W Fa F
=
Fa1 F0 CA0 Fa 0 F CA0 Fa F ∙ ∙ ∙ ∙ = ∆ F1 N op 0 Fa 0 F0 N op 0 Fa 0 F N op
CA ⋅ F 0 a 0
Fa ∆W = 0,61 ∙ 30,425 ∙ 0,26 – 0,59 ∙ 30,425 ∙ 0,26 = F = 0,02 ∙ 30,425 ∙ 0,26 = 158,21 O creştere a ponderii mijloacelor fixe active în cadrul mijloacelor fixe cu 0,02 determină o creştere a productivităţii muncii cu 158,21 lei/pers. Această creştere e generată de creşterea bruscă a mijloacelor fixe în 2001 faţă de 2000 ca urmare a reevaluărilor şi noilor achiziţii, concomitent cu creşterea valorii mijloacelor fixe active, dar într-un ritm inferior mijloacelor fixe. 2. Influenţa modificării gradului de înzestrare tehnică a personalului CA Fa F CA F CA F ∙ - ∙ = a ∆ ⋅ ∙ Fa 0 F 1 N op 0 Fa 0 F 1 N op Fa 0 F = 0,61 ∙ 4569 ∙ 0,26 = 724,64 ∆W N op Creşterea gradului de înzestrare tehnică în 2001 faţă de 2000 cu 4569 determină o creştere a productivităţii muncii cu 724,64 lei/pers. Această creştere este posibilă deoarece ritmul de creştere al mijloacelor fixe devansează modificarea numărului de personal. ∆W
F N op
Fa F = ∙ F 1 N op 1
3. Influenţa modificării CA la 1 leu mijloace fixe active ∆W CA F a
Fa F = ∙ F 1 N op 1
CA Fa F - ∙ ∙ Fa 1 F 1 N op 1
31
CA F F = a ⋅ ∙ Fa 0 F 1 N op
⋅∆ F N op 1
CA = 0,61 ∙ 34,994 ∙ 0,03 = 640,39 ∆W Fa Creşterea CA la 1 leu mijloace fixe cu 0,03 în 2001 faţă de 2000 determină o creştere a productivităţii muncii cu 640,39 lei/pers. Această creştere este generată de faptul că ritmul de creştere al mijloacelor fixe active este devansat de ritmul de creştere al cifrei de afaceri. În viitor patronii societăţii îşi propun, pentru o mai mare creştere a productivităţii, o mai bună optimizare a structurii imobilizărilor fixe, în sensul creşterii ponderii imobilizărilor fixe active şi scăderilor consumului specific de imobilizări fixe la 1 leu cifră de afaceri, respectiv creşterii CA la 1 leu imobilizări fixe.
32
CAPITOLUL IV 4. Concluzii
4.1. Resursele de creştere a productivităţii muncii şi efectele economice ale acestor creşteri în cadrul S.C. OKE S.A. Este cunoscut faptul că există un număr important de posibilităţi de sporire a eficienţei muncii în unităţile economice. Acestea, pentru un studiu mai uşor al lor, pot fi grupate în trei mari categorii şi anume: - rezerve legate de promovarea progresului tehnic - rezerve legate de organizarea conducerii producţiei şi a muncii - rezerve legate de acţiunea factorilor bio-psiho-sociologici La finele anului 2001 conducerea S.C. OKE S.A. hotărăşte luarea unor măsuri pentru sporirea eficienţei muncii în anul 2002. În acest sens se decide: - achiziţionarea şi punerea în funcţiune a unor noi capacităţi de producţie (maşină de ambalat performantă); - modernizarea unor capacităţi de producţie existente în funcţiune; - asigurarea unui climat favorabil, necesar bunei desfăşurări a activităţii în cadrul societăţii.
4.2. Efectele economice ale introducerii pe piaţă a zerului praf Pentru anul 2002 conducerea S.C. OKE S.A. hotărăşte introducerea pe piaţă a produsului zer praf (produs secundar de la fabricarea telemelei) utilizat ca ingredient pentru napolitane, ciocolată, etc. Realizarea acestui produs nu implică cheltuieli mari şi asigură continuitatea în activitatea personalului (pe perioada iernii). Odată cu introducerea noului produs se estimează o creştere a producţiei valorice cu 493.500 mii lei corespunzătoare celor 69 tone de zer praf ce se pot obţine. În aceste condiţii producţia valorică la finele anului 2002 va fi: Q1 = 493.500+615.304 = 1.108.804 (-mii lei-) Economia relativă de personal în aceste condiţii va fi dată de următoarea relaţie: t n0 ∆N r m = N m1 −1 t n1
33
unde: Nm1 – numărul de muncitori care lucrează la produsele similare cu cele noi t n0 - timpul necesar unitar pentru produsele vechi t n0 - timpul necesar unitar pentru produsele noi Determinarea relaţiei de personal Tabel 3.5.1 Nr. Crt. 1 2
Specificaţie
Simbol
An 2002
UM
Nr. de muncitori la produsele similare cu cele noi Timp unitar pentru produsele similare vechi
Nml t n0
20 26
Pers h-om/tonă
t n0
23
h-om/tonă
∆N r m
3
Pers
3
Timp unitar pentru produsele noi
4
Economie relativă de personal
In condiţiile în care producţia valorică creşte, iar numărul personalului necesar se reduce cu 3, productivitatea muncii va fi: W pl =
W pl =
Qexp l N m 0 − ∆N r m
1.108.804 = 10.978 mii lei/pers 104 − 3
În concluzie putem spune că odată cu introducerea pe piaţă a zerului praf societatea înregistrează o creştere a productivităţii muncii în anul 2002 faţă de anul 2001 cu 5062 lei/pers; o creştere a producţiei valorice cu 493.500 lei şi o economie relativă de 3 persoane.
34
BIBLIOGRAFIE 1. MIHAI IOAN – Analiză economică financiară, Editura Mirton
Timişoara, 2001. 2. MIHAI MANOILESCU – Forţele naţionale productive şi comerţul
exterior, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti, 1996. 3. C.
STĂNESCU, A. IŞFĂNESCU, A. BĂICUŞI – Analiza
economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 1996. 4. D. MĂRGULESCU – Analiza economico-financiară a societăţilor
comerciale, Supliment la Tribuna Economică, Bucureşti, 1994. 5. I. MIHAI, M. EPURAN – Analiza activităţii economice a
întreprinderilor, Tipografia Universităţii din Timişoara, Timişoara, 1996. 6. GH. NEGOESCU – Risc şi incertitudine în economia contemporană,
Editura Alter-Ego Cristian, Galaţi, 2005. 7. I. STANCU – Gestiunea financiară a agenţilor economici, Editura
Economică, Bucureşti, 2004.
35
