Alexandria -roman popular și eroic-
Student: Andreia- Cosmina Dobra
Profesor Coordonator
Anul I, Seria I, Grupa III
Prof. Dr. Mihai Moraru
Facultatea de Litere, Universitatea Bucu Bucurrești
Date istorice
”Alexandria” este cel mai vechi roman popular, de origine greacă. Acest roman a pătruns în literatura română prin intermediul sârbilor, cu influențe occidentale. A fost tradus în secolul al XVI-lea, când țările române se luptau pentru a apăra pământul românesc. Romanul lui Alexandru cel Mare a fost scris în secolul al III-lea de un autor necunoscut, în Egiptul ocupat de greci. Autorul a avut ca material de inspira ție izvoare scrise și orale. Multe izvoare scrise au fost pierdute de-a lungul timpului, supraviețuind doar câteva fragmente din viața lui Alexandru, precum ”Întâlnirea lui Alexandru cu Amazoanele”. Însă multe informații s-au transmis, asemeni basmului popular, pe cale orală, de-a lungul generațiilor, datorită solda țiilor care l-au înso țit pe Alexandru Macedon în expedițiile sale. Ace ști solda ți au povestit întâmplările, iar cei care le-au preluat, le-au atașat aura de fantastic, prin mituri și legende. Romanul a fost preluat de Imperiul Bizantin, care și-a pus amprenta prin elemente creștine. Aici, s-a crezut că autorul romanului este Callisthenes, nepotul lui Aristotel. Callisthenes, istoric grec, l-a însoțit pe Alexandru în expedi țiile sale, însă a fost ucis la comanda împăratului pentru că l-a criticat pe cuceritorul macedonean. Astfel, romanul era cunoscut în literatura bizantină sub numele ”Pseudo- Callisthenes”. Apoi, romanul a călătorit spre Occident sub forma a două traduceri. Una din traduceri a fost făcută în perioada lui Carol cel Mare. Cea de-a doua a fost adusă de Arhipresbiterul Leo, un napolitan, sol trimis la împăra ții bizantini, Constantin și Romanes, în secolul al X-lea. A doua traducere era mai bogată în elemente fantastice. Această traducere era cunoscută sub numele ”Historia Alexandri Magni regis Macedoniae de proeliis”. Romanul a ajuns în Franța,în secolele al XI-lea si al XII-lea, în vremuri în care poveștile vechi de război erau ascultate în sălile castelelor. Acolo,
”Alexandria” a fost transcrisă în versuri de clericul Albéric de Besançon sau Briançon, sub forma unei epopee de 8 silabe, apoi de trei poe ți- cântăre ți, folosind versuri de 12 silabe. Versurile folosite în epopee au fost numite ”versuri alexandrine”. Romanul de aventuri al lui Alexandru Macedon a ajuns în Italia, unde a întâlnit interpretarea arhipresbiterului Leo. Această ultimă variantă, cu influen țe din poemele franceze, era cea mai apropiată de traducerea realizată de napolitan. Tot această versiune, cea mai fidelă lucrării ”Historia de proeliis”, se pare că a fost transmisă în Serbia și a fost tradusă în secolul al XIII-lea, în Croa ția. În secolul al XIV-lea, ajunge în zona mării Adriatice, prin intermediul negustorilor croa ți. O copie a traducerii sârbești a fost găsită pe pământ românesc în 1562, la Mânăstirea Neamțu, datorită Mitropolitului Grigore. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea a fost tradusă în limba română. Modelul orginal nu s-a păstrat, însă au rămas multe copii. Cea mai veche se află în ”Codicele Neagoeanus”, realizată în 1620, de popa Ion Românul, în satul Sîmpietru, din județul Hunedoara, Ardeal. Modelul era din împrejurimile nordice ale Ardealului. Ajuns pe pământ românesc, romanul ”Alexandria” s-a răspândit rapid, de la fețe bisericești, negustori, până la boieri, învățători, chiar și prin mâinile copiilor. Astfel, până în secolul al XIX-lea, materialul despre aventurile cuceritorului macedonean a constituit cartea copilăriei viitorilor scriitori ai literaturii moderne românești, precum Ion Heliade Rădulescu, Mihail Kogălniceanu, Grigore Alexandrescu. De-a lungul procesului de transmitere a acestui roman, copi știi au înfrumusețat materialul, adăugând povești auzite din diferite surse, cum ar fi o notă despre Dachia si Dachiani, de către un călugăr de la Mânăstirea Putna, sau legenda descălecatului lui Dragoș. Conform lui N. Cartojan, „Căr țile populare în literatura românească”, cele mai frumoase adăugării erau cele realizate de însuși cărturarul care copia cartea. Acesta a observat că în ”Învățăturile lui Neagoe către fiul său Teodosie” este reprodus un fragment din ”Alexandria”¹. Datorită lui N. Cartojan, se poate preciza că au fost și persoane împotriva răspândirii romanului lui Alexandru cel Mare. Aceștia au fost cronicarii
moldoveni, Miron și Nicolae Costin, și stolnicul Constantin Cantacuzino, considerând ”Alexandria”: ”o mare grămadă de minciuni” ².
Rezumat
Romanul începe prin evidențierea teritoriilor deținute de puterile vremii,astfel, Por- împărat era stăpân peste India, Darie- împărat peste Persia, Merliche- împărat peste Roma și ținuturile apusene, iar peste Macedonia era stăpân Filip. Egiptul îl avea conducător pe Netinav. Netinav își conducea ținutul spre prosperitate, jefuind celelalte teritorii. Văzând că țările lor nu puteau supraviețui atâta timp cât Netinav era stăpân peste Egipt, cei patru mari împărați jefuiți s-au adunat și au trimis o scrisoare de ajutor către Darie. Împreună au plecat la luptă pentru a- l învinge pe Netinav, dar acesta din urmă a fost informat de boierul Verveliș de ceea ce avea să se întâmple. Folosind magie, împăratul Egiptului a făcut din ceară topită într-o tipsie de aur o armată, dar vraja se desfăcu. Înțelegând rezultatul magiei sale, Netinav prevestesti egiptenilor că o să se întoarcă, peste ani, întinerit. Îmbrăcat cu haine sărăcăcioase și cu mustățile, barba și capul rase, împăratul egiptenilor a părăsit cetatea noaptea, în mare secret, ducându-se la Filipus, o cetate din Macedonia, unde deveni doctor, vraci. Filip era împăratul Macedoniei, iar Olimpiada era soția sa. Înainte de a pleca la oaste, bărbatul își avertizeazase soția că dacă nu va avea un fiu când se va întoarce de la oaste, o va părăsi. Servitoarea împărătesei cunoscându-l pe Netinav, îl chemase pentru a o ajuta pe stăpâna sa. Văzând-o, doctorul îi spuse că noaptea o să vină Amon Dumnezeul, pentru a o lăsa însărcinată. Noaptea, Netinav s-a dus la Olimpiada având o înfăți șare fantastică. Capul era de leu, picioarele de vultur, coada de aspidă și cu două aripi, una de aur, iar una neagră. Sosind sorocul nașterii, a fost chemat Netinav. Acesta citind în stele, îi spuse Olimpiadei să nu nască încă pentru că acel copil nu va avea un destin măre ț. După
alinierea stelelor, s- a născut un băiat, pe care l-au botezat Alexandru, în biserica Dumnezeului Amon. Fiind la oaste, Filip avu un vis în care i s- a înfă ți șat Amon, anun țându-l că are un fiu. Ajuns acasă, împăratul l- a chemat pe Aristotel și i- a spus să fie învățătorul fiului său. Astfel, ziua Alexandru învăța cu Aristotel „Psaltirea” și „Psalmii”, iar noaptea învăța cu Netinav astronomie și astrologie. Într-o seară, Alexandru a vrut să verifice dacă este adevărat ce l-a învățat Netinav, așa că l-a întrebat dacă știa cum va muri. Netinav i-a răspuns că fiul său îl va omorî, iar Alexandru, știind că nu are copii, l-a împins pe învă țătorul său din foișor. Mărturisindu-i faptul că este tatăl său, Netinav a murit așa cum îi spuse lui Alexandru. Într-o noapte ce a urmat, o iapă a făcut un mânz cu trăsături fantastice, ro șu, cu un corn în frunte, iar pe o coapsă se zărise un cap de bou, dar apoi dispăru. Acest cal, Ducipal, lăsa numai o anumită persoană să îl atingă. Însă, într-o zi, Alexandru a încălecat acel cal și l-a îmblânzit, spre mirarea celor care au asistat la acel eveniment. În acele timpuri se organizau lupte în ostrovul Dalfilonului. După ce se rugă de tatăl său, Alexandru merse și el, unde îi învinse pe to ți luptătorii. Cât a fost plecat fiul său, Filip, convins de boieri, a părăsit-o pe Olimpiada și î și luase o altă împărăteasă. Însă, ajuns acasă, Alexandru a reacționat violent la auzirea acestei vești, iar tatăl său, speriat de felul în care feciorul său s-a manifestat, s-a întors la Olimpiada. După doi ani de la această întâmplare, Filip s-a îmbolnăvit grav. Auzind faptul că Filip nu mai este în putere, tătarii, în frunte cu Altalmi ș, au mers să invadeze Macedonia. Alexandru i-a învins și l-a pus pe vărul său, Fran ța, drept împărat peste acel popor. Anarhos, împăratul Pelagoniei, aflând și el de boala lui Filip, și-a oferit sprijinul militar. Însă, Anarhos o răpi pe Olimpiada și îl răni grav pe Filip. Întors de la lupta împotriva tătarilor, Alexandru se duse după mama sa și răpitorul ei și îi prinse. Ducându-l pe Anarhos lui Filip, acesta din urmă îl omorî pe dușmanul său, după care muri și el.
După moartea tatălui, Alexandru a preluat puterea. Împăratul Darie a aflat de moartea lui Filip și a trimis un sol în Macedonia pentru a i se închina, iar Alexandru să se ducă la curtea sa împărătească până va fi apt pentru a conduce un ținut. Iar puterea să fie preluată de Candarcus, desemnat de împăratul Darie. Printr-un schimb de obiecte, încep războaiele lui Alexandru cu Darie. Alexandru a cucerit Solon, de unde l-a primit pe fiul lui Archidon cu plocon și cu o scrisoare prin care cetatea devenea sub stăpânirea macedoneanului. Apoi a mers la Atina, unde locuitorii s-au împotrivat lui Alexandru. Fiind învin și în luptă, s-au supus biruitorului. După această cetate, a pornit spre Rîm, iar în drumul său s-a întâlnit cu niște crai grecești care i s-au închinat și i-au adus daruri. Când a ajuns la Rîm, unde oamenii s-au supus, apoi a mers spre Țara Leșească, pe care a cucerit-o, ca pe multe alte ținuturi. De acolo au ajuns în pustietate, unde au trecut peste o primejdie cu păsări cu fe țe de femei, apoi în Egipt, pe care-l puse sub stăpânirea sa, până când a ajuns la Marea Albă. Apoi Vizantie a stăpânit Țarigrad, Antioh pe Antiohia, Selevchie la Selevchia, iar Potolomei și Filon au mers spre Ardeal, Moldova și Țara Românească. Și au cucerit multe teritorii. În Ierusalim, era proorocul Ieremia care i-a apărut în vis lui Alexandru și l-a îndemnat să se închine lui Savaot Dumnezeul. În Egipt, localnicii au vrut să îl otrăvească cu ajutorul vraciului său, dar nu au reu șit. Ajuns la stâlpul lui Netinav, pe care egiptenii l-au ridicat în cinstea sa, stema căzu pe capul macedoneanului. Apoi, se bătu cu Darie de două ori și l-a învins, preluând Vavilonul. Ducându-se el însuși sol la Darie, a reu șit să treacă fără a fi recunoscut, dar când apare Candarcus, realizând pericolul în care se afla, se retrage de la masă și scăpă din cetate fără a trezi suspiciuni, deoarece le-a arătat paznicilor paharele domne ști. Darie se supără și i-a ceru sprijin militar împăratului Por. Rănit, Darie o dădu pe fiica sa, Ruxandra, să îi fie soție fiului lui Alexandru, apoi moare. Cuceritorul macedonean străbătu ținuturi magice și primejdioase, până a ajuns la Ivant, care i-a dezvăluit secretul apei vii, pornind după aceea spre por țile raiului. Înainte de a ajunge la Por împărat, a trecut pe lângă o biserică care i-a spus că va stăpâni lumea, dar că va fi omorât de apropiații lui. Ajuns la Por, l-a învins și după ce străbătu alte tărâmuri magice, se întoarse la împărăteasa lui și împărți
pământul cucerit. În aceea noapte, i s-a arătat în vis proorocul Ieremia care i-a prevestit moartea, judecata de apoi și cea de-a doua venire a lui Dumnezeu. Alexandru a murit otrăvit de Levcadus, fratele lui Vreonus, pentru că cuceritorul macedonean nu i-a dat niciunuia Macedonia. Ruxandra s-a sinucis cu pumnalul soțului său, după care a fost înmormântată în acela și sicriu cu el, într-un turn înalt din Alexandria.
Comentariu
”Nașterea și copilăria lui Alexandru
Ceasul nașterii veni și chemă pe Netinav și zisă: -Ceasul nașterii iaste. Și căută Netinav pre stele și zise: -Să ții puținel, să nu naști, că iaste ceas rău. Și planetele nu s-au tocmit pre stare și crugul stă pre lună și zodiile n-au purces, și stelele stau pre loc. Și de vei naște acuma, vei naște om prost ca și alți oameni. Și ținu puținel, până stătură planetele pre tocmeală. Și născu cocon. Și Netinav îl luo în bra ță și-l blagoslovi și zisă: -Să-i punem numele Alexandru. (…) Fillip craiul într-o noapte văzu un vis… și șăzu dinainte cortului și chiemă pre Aristotel. Și spunea visul filosovului și zisă Ț -Văzut-am astă- noapte în vis, unde- mi adusa Amon dumnezeu un cocon mic. Aristotel zisă: -Bucură-te, Filipe, că ai dobândit fiu din Olimpiiada! Și povestind el așa, veni un vultur mare și trecu peste Filip, și- și lăsă oul în poala lui Filip. Iară Filip se spărie și sări de pe scaun și oul căzu jos din poala lui
Filip. Și crăpă oul și ie și un șarpe mic din ou și încungiură oul. Și când vru să intre în ou, el muri la gura oului. Aristotel zisă: -Craiule Filipe, să știi că visul tău deplin va fi, că acel ou iaste pământul, iară șarpele mic iaste feciorul tău. Și va lua lumea toată și la mo șiia lui nu va mai merge.” ( I.C. Chițimia și Dan Simonescu, „Cărțile populare în literatura românească”, Edit. pentru literatură, 1963, I, p.15 )
Fragmentul pe care l-am ales reprezintă nașterea lui Alexandru cel Mare, dar și momentul când împăratul Filip interpretează semnele și realizează că i s-a îndeplinit dorința de a avea un fiu. Am ales acest fragment deoarece mi se pare cea mai încărcată porțiune de text cu informații despre ceea ce urmează să se povestească în roman. Conform Prof. Dr. Mihai Moraru, datele naşterii miraculoase condiţionează schema narativă, iar existenţa independentă a unui element atrage de la sine existenţa mentală a seriei. La început, romanul conține două formule ”oraculare”, aflate în raport de succesiune. Prima formulă explică na șterea miraculoasă privind în urmă, iar cea de-a doua realizând o proiecție a viitorului. Din cuvintele lui Netinav, atunci când cercetează stelele, putând să manipuleze un proces natural al vieții, nașterea, se poate înţelege cât de mare este influenţa supranaturalului, fantasticului în această lucrare. Se pare că universul a stat în loc, aşteptând şi el, într-un final, aprobarea lui Netinav pentru a face loc unei noi vieţi cu un destin impresionant. O dată cu punerea în mişcare a planetelor, stelelor, se poate pune în mi șcare și o viață, naşterea lui Alexandru cel Mare. Aceasta este prima formulă „oculară”. Un alt element care prevesteşte destinul personajului principal este numele său. ”Alexandros”, din greacă, semnifică apărător.
Cea de-a doua formulă este „visul lui Filip”, constituind fic țiune, comparând-o cu prima formulă. Aici, vulturul este simbolul zeului Amon. Îmi susțin prunctul de vedere prin următorul argument. Olimpiada nu putea avea copii sau cel puțin nu avusese până în momentul respectiv. Netinav se deghizează într-o ființă fantastică, care dă vrâu liber imaginației. Capul era de leu, picioarele de vultur, coada de aspidă și cu două aripi, una de aur, iar una neagră. A șadar, se găsesc elemente ale vulturului în acea travestire a paternită ții, iar doctorul îi spuse împărătesei că noaptea va veni Amon Dumnezeul, nu vraciul. Revenind la Filip, atunci când vulturul ce trece pe deasupra lui are aceeasi semnificație supranaturală. O altă relație se poate face cu șarpele. Șarpele care a ie șit din ou, în fa ța lui Filip, este simbolul lui Alexandru cel Mare. O caracteristică asemănătoare se întâlnește la Netinav, deoarece aspida este vipera, fiind veninoasă, iar el avea coadă de aspidă când l-a conceput pe fiul său. Aripile persoanei care întruchipează paternitatea adevărată simbolizează firile fiului. Aripa de aur simbolizează bunătatea, atunci când este milostiv cu Amazoanele, iar cea neagră este firea dominării, întunecată, atunci când străbate cu armata sa tărâmuri necunoscute, care s-au dovedit periculoase. Iar capul de leu sugerează puterea, autoritatea, judecata dreaptă, atunci când face dreptate în favoarea mamei sale. Aici, mă refer la episodul când Filip î și ia altă soție, iar Alexandru reacționează violent, deoarece Olimpiada era împărăteasa de drept, soția adevărată a lui Filip, chiar dacă l-a în șelat. Din trăsăturile evidențiate mai sus, se poate spune că eroul avea o dublă natură, terestră (șarpele, leul) și solar (vulturul, aripile), datorită liniei paterne, prin simbolistica lor. În lucrarea sa, Prof. Dr. Mihai Moraru susține că paternitatea este simbolizată de zmeu. Faptul că apare numai noaptea și că face legătură cu ritualul erotic, trimite către un personaj cunoscut, Zburătorul. Astfel se poate explica de ce Alexandru l-a omorât pe tatăl său. Eroul deține funcția de binefăcător prin învingerea personajului fantastic negative. Prin eliminarea răului, se poate trece la un nou capitol al vieții.
În lucrarea sa, Prof. Dr. Mihai Moraru afirmă faptul că pentru a începe un nou ciclu al vieții, de obicei, este ucis monstrul. Aici, un alt început este marcat de moartea tatălui. O altă semnificație a morții tatălui poate fi aceea că ucenicul, Alexandru, a atins maturitatea intelectuală și fizică, î și depă șe ște învă țătorul, tatăl săa biologic, putând să îl înlocuiască. Astfel o nouă genera ție preia controlul naturalului și a supranaturalului, printr-un sacrificiu. Precizarea exactă a lunii în care s-a născut Alexandru, martie, simbolizează prima lună de primăvară, când are loc renașterea. Aceast moment marchează, asemeni cercetărilor lui Netinav, punerea în mi șcare a lumii, sărbătorirea vie ții. În lucrarea „De nuptiis Mercurii et Philologiae”, autorul precizează prezen ța „oglinzii astrologice”. Această oglindă este considerată o copie a globului de la farul din Alexandria sau a lui Alexandru. Prezența acesteia în momentul na șterii sugerează faptul că „alcătuirea zodiilor în momentul nașterii asigură nu numai modelul acțiunilor eroului, ci, după cum se știe, stabile ște și durata vie ții sale(sorocul)”(p. 69). Așadar nu este întâmplătoare prezența astrelor la na șterea la Alexandru. Acestea au rolul ursitoarelor, țesând destinul noului- născut.
În concluzie, fragmentul ales de mine este foarte bogat în interpretări. Din punctul meu de vedere, na șterea miraculoasă a eroului oferă material cultural din toate colțurile lumii. Sunt apreciate interpretările acestui text, iar rezultatele sunt impresionante, având în vedere că asemenea lucrări nu mai sunt studiate serios în instituțiile de învățământ.
Bibliografie
¹)N. Cartojan, ”Cărțile populare în literatura românească”, București, 1974, p.282 ²)N. Iorga, ”Operile lui Constantin Cantacuzino”, Bucure ști, 1901, p. 67 Dr. M. Gaster, ”Literatura Populară Româna”, București, 1888, pp. 7- 31 N. Cartojan, ”Cărțile populare în literatura românească”, Bucure ști, 1974, I, pp. 269- 289 Prof. Dr. Mihai Moraru, „De nuptiis Mercurii et Philologiae”, Editura Funda ției Culturale Române, Bucureți, 1997, pp. 60- 82 I.C. Chițimia și Dan Simonescu, „Cărțile populare în literatura românească”, Edit. pentru literatură, 1963, I, p.15
Glossar
Eghipet=Egipt aspidă=viperă Pelagonia=cetate din macedonia Rîm=Roma Vavilonul=Babilonul oracular=care apar ține oracolului
