În ciuda faptului că este o noţiune des utilizată, ca orice concept ce c e aparţine ştiinţelor sociale, termenul de “ securitate “ nu dispune de o definiţie clară şi larg acceptată. ac ceptată. Conform lui Arnold Wolfers, “securitatea, în sens obiectiv, măsoară absenţa ameninţărilor la adresa valorilor 1
dobândite, iar într-un sens obiectiv, absenţa temerii că asemenea valori vor fi atacate.“ Conform
unui studiu al ONU,“ există securitate atunci când statele estimează că pericolul de a suferi un atac militar, presiuni politice sau constrângeri economice este nul şi ca ele pot, din această cauză,
să-şi urmeze liber dezvoltarea. “ 2 Termenul de securitate vine din limba latină( securitas-atis) şi are înţeles de „ lipsă de grijă”. Prin securitate se poate înţelege faptul de a fi la adăpost de orice pericol sau acel sentiment de linişte şi încredere pe care îl dă cuiva absenţa oricărui pericol. În ceea ce priveşte securitatea internaţională, iniţial prin acest concept se înţelegea suma securităţii tuturor statelor din sistem, dar cercetările în domeniu au pus accentul ulterior în mod special pe stabilitatea sistemului în ansamblul său şi pe modul în care acesta este polarizat în functie de stabilitatea sistemului în ansamblu, de starea de pace sau de conflict ce există la nivelul relaţiei dintre marile puteri participante. Astfel, securitatea internaţională desemnează“
situaţia în care toate statele lumii se află la adăpost de orice agresiune, act de forţă sau de ameninţare cu forta în raporturile dintre ele, de orice atentat la adresa independenţei şi suveranităţii lor naţionale sau a integrităţii teritoriale“ . 3 La începutul secolului XXI nevoia de cooperare internaţionala a cunoscut şi cunoaşte o creştere, acest lucru datorându-se apariţiei unor ameninţări tot mai difuze şi mai putin predictibile, ajungându-se în situatia în care este necesară o redefinire a conceptului de securitate. Această redefinire reprezintă rezultatul apariţiei unor concepte viziuni diferite asupra provocărilor la adresa securităţii, lucru ce a dus la apariţia unor concepte
ca securitatea colectivă sau securitatea prin cooperare. În acest context cel mai folosit concept în analizele de securitate îl reprezintă cel de securitate umană. Alături de conflictele politice şi militare, sărăcia, degradarea mediului, fanatismul religios, migraţia, crima organizată şi terorismul sunt ameninţări la fel de relevante ca cele de tip militar. Definiţia securităţii ca fiind mai mult decât ameninţare militară acordă o mai mare 1
Radu Ungureanu , coordonator Manual coordonator Manual de relaţ ii ii internationale, internationale, Ed. Polirom, 2006, pp.180 Nations Unites, Desarmament Unites, Desarmament dans dans Conceptions de la securite, securite , nr.13, New York, 1986, pp.52 3 Dicţionar Diplomatic, Diplomatic, Ed. Politica, Bucureşti, 1979, pp.788 2
libertate societăţilor de a determina ce este relevant pentru securitatea lor şi de a -şi construi propria securitate în concordanţă cu percepţiile şi asteptările lor. În cadrul acestei lucrari voi prezenta modul în care problemele ecologice alături de ameninţările de acelaşi tip, ce intră în sfera de activitate a securitaţii ecologică, reprezintă probleme fundamentale ale securităţii
internaţionale, cu implicaţii atât asupra politicii externe implicit, asupra securităţii umane. Securitatea umană s-a aflat întotdeauna în atenţia opiniei internaţionale începând cu declaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948): „Orice om are dreptul la viaţă, la libertate, şi la securitate personală”( Art.3) ; „Orice persoană, în calitatea sa de membru al societăţii, are dreptul la securitatea socială; ea este îndreptată ca prin efortul naţional şi colaborare internaţională, ţinându-se seama de organizarea şi resursele fiecărei ţări, să obţină realizarea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea sa şi libera dezvoltare a personalităţii sale” (Art. 22) [4]. Problema securităţii umane are două aspecte: în primul rând ea implică lipsa unor pericole precum foametea, îmbolnăvirile, represaliile; în al doilea rând , implică protejarea individului contra unor evenimente nedorite ale vieţii cotidiene ( îmbolnăvirile, accidente la locul de muncă, în societate).
Prin securitatea umană se subînţelege un fenomen cu multe componente: securitatea economică, securitatea alimentară, securitatea ocrotirii sănătăţii, securitatea ecologică, securitatea personală, securitatea publică, securitatea politică.
Asadar securitatea umană reprezintă un concept ce are ca obiect de referinţă individul, plasându-l pe acesta în mijlocul reflexiilor asupra securităţii. Securitatea umană face referire la
drepturile cetăţenilor de a trăi într -un mediu sigur şi la existenţa unei activităţi politice sociale, religioase şi economice în sanul fiecărei societăţi care să îi apere de formele organizate de violenţă. Vizând în mod direct indivizii, securitatea umană înglobează securitatea împotriva privaţiunilor de ordin economic, lupta pentru un nivel de viţă acceptabil şi garantarea asigurării drepturilor omului, printre care şi libertatea de exprimare şi de asociere. Kofi Annan afirma în 1999 că“ fiinţa umană este în centrul tuturor lucrurilor. Însuşi conceptul de suveranitate naţională a fost conceput pentru a proteja individul, care reprezintă raţiunea de a fi a statului şi nu invers.
Nu este permis să mai vedem state şi guverne care aduc atingere drepturilor cetăţenilor sub pretextul suveranităţii. “ Implicatiile securitatii ecologice asupra securitatii umane.
Raportul mondial asupra dezvoltării umane din 1994 al PNUD numit“ Noi dimensiuni ale securităţii umane“, prezintă şapte dimenisiuni ce sunt relaţionate cu conceptul de securitate umană caror le corespund tipuri specifice de ameninţări. Printre acestea se regăsesc şi problemele ecologice ce atentează în mod direct asupra existenţei fiecărui individ în parte. Conform lui Buzan
4
există trei categorii de ameninţări ce definesc dimensiunea ecologică
a securităţii umane. Prima categorie cuprinde ameninţările la adresa civilizaţiei umane ce nu sunt cauzate de activităţile umane şi anume cutremure, vulcani, inundaţii sau meteoriţi. În cea de a doua categorie se regăsesc ameninţările datorate activităţilor umane care în mod evident pun în pericol civiliaţia umană, poluarea fiind exemplul cel mai bun în acest sens. Ultima categorie cuprinde ameninţări datorate activităţii umane care nu par a pune în pericol civilizaţia şi anume epuizarea unor resurese minerale sau epuizarea surselor de energie. Aceste trei categorii curpind
gama largă de probleme ale ecosistemelor, probleme de alimentaţie, probleme energetice, conflicte sociale. Problemele ecologice au afectat deja majoritatea sistemelor biologice şi fizice
în multe părti ale lumii, efectele acestora afectând existenţa umană, fiind favorizată apariţia unor evenimente neprevăzute cu efecte negative. Consecinţele cele mai importante ale problemelor ecologice asupra individului se regăsesc în special sub forma dezastrelor ecologice, un top al acestor catastrofe fiind realizat de
către revista Time în anul 2010 printre acestea regăsindu-se evenimente de tipul Cernobîl, Bhopal sau Boala Minamata.
Cernobîl reprezintă conforma acestora“ cel mai înfiorător dezastru nuclear din istorie, cauzat de o centrală. “ 5 În urma exploziei din data de 26 aprilie 1986 , o cantitate enormă de radiaţii a fost trimisă în atmosferă, mult mai mare în comparativ cu bombele de la Hiroshima şi de la Nagasaki. Radiaţiile s-au îndreptat către întreaga Europa, de atunci mii de copii fiind
intoxicaţi cu cancer de tiroidă. Mii de oameni au murit şi în cadrul celei mai mari catastrofe 4
Barry Buzan in Security: A new framework for Analysis, Ed. Lynne Rienner Publishers, Londra, 1998, pp. 71-93 http://www.realitatea.net/top-10-cele-mai-mari-dezastre-ecologice_712208.html consultat la data de 20.05.2013
5
industriale care a avut loc în Bhopal, India în urma a unui accident la uzina de pesticide Union
Carbide ce a dus la eliminarea în aer a 45 de tone de izocianat de metil otrăvitor. Consecinţele s au resimţit şi în următoarele luni, numărul de victime înregistrate fiind de 15.000, în total jumătate de milion de oameni fiind afectaţi. Chiar şi cei care au supraveţuit au orbit, au avut probleme la organe, un număr mare de copii născându-se cu malformaţii. Boala Minamata este un alt eveniment negativ de tip ecologic ce a afectat securitatea
umană. Ani de zile locuitorii oraşului Minamata din Japonia au observat un comportament ciudat la animale în special la pisici. Felinele aveau convulsii bruşte existând situaţii în care acestea se aruncau în mare. Primul om bolnav de această boală a fost identificat în anul 1956, simptomele acestuia incluzând convulsii, vorbire îngreunată, pierderea funcţiilor motorii şi mişcări incontrolabile ale membrelor. Dupa trei ani, s-a ajuns la concluzia că boala era rezultatul unei
otrăviri industriale ale Golfului Minamata de către compania Chisso. Producătorul d e plastic arunca deşeurile în apă, contaminând-o cu cantităţi importante de mercur şi metale grele, care intrat în peştii consumaţi de oameni. Mii de locuitori au fost afectaţi de această boală şi au murit. Problemele ecologice nu se concretizează doar sub forma dezastrelor, dimensiunea ecologică a securităţii umane mai prezintă ca şi posibilă ameninţare bioterorismul. Bioterorismul constă în“ utilizarea sau ameninţarea cu utilizarea de viruşi, bacterii, ciuperci sau toxine, de microorganisme, cu intenţia declarată de a provoca o maladie sau decesul fiinţelor umane, animalelor şi plantelor, cu scopul de a atinge anumite obiective. “ 6 Efectele bioterorismului asupra securităţii umane sunt considerabile fie şi numai în eventualitatea în care numărul persoanelor infectate ar fi redus. Arma biologică este definită ca“ un mijloc sau dispozitiv prin
care se produce împraştierea, dispersia sau diseminarea unui agent biologic inclusiv a vectorilor unor agenţi biologici( insecte, antropode) cu efecte vătămătoare sau letale pentru oameni, animale şi culturi agricole“7. Există două categorii de agenţi biologici şi anume microorganismele şi toxinele. Microorganismele cupind bacterii ce produc boli precum antrax, ciuma sau tularemia şi viruşii care cauzează boli precum varioală şi frigurile galbene şi fungi care acţionează în special asupra recoltelor agricole. Din cauza influenţei pe care o au factorii externi, efectul agenţilor biologici asupra unei populaţii ţintă nu a fost încă precizat. Letalitatea 6
http://www.presamil.ro/SMM/2004/10/pag%2028-30.htm consultat la data de 20.05.2013 Alexandru Ioan Dumitriu, Realităţi şi perspective ale mediului de securitate , Ed. Universitară, Bucureşti, 2010, pp. 155 7
depinde de agent şi de scopurile pe care le deserveşte. Astfel se presupne că “ ciuma este mortală în 90% dintre cazuri, antraxul 80%, în timp ce alţi agenţi al căror scop este de a produce incapacitate temporară , sunt letali pentru un procent mic de populaţie ţintă, cei bolnavi, bătrâni sau predispuşi la boli. “ 8 Problemele şi ameninţările ecologice adresate fiinţei umane nu pot fi contracrate prin
creşterea cheltuielilor miliare sau desfăşurarea de trupe aşa cum se întamplă în cazul ameninţărilor militare tradiţionale ci este necesară o cooperare internaţională deo arece multe din pericolele prezentate nu pot fi rezolvate în cadrul intern al unei ţări.
Concluzii
Securitatea atât la nivel naţional cât şi internaţional, nu poate fi analizată numai în termeni de state naţiune şi interesele lor ci depinde de indivizi şi interesele acestora, implicit de securitatea umană. În acest context, studierea, cunoaşterea, identificarea şi mai ales măsurile adecvate şi eficiente de contracarare a armelor biologice reprezintă nu numai o cerinţă dar şi o condiţie în asigurarea condiţiilor normale de siguranţă şi securitate atât la nivel individual cât şi colectiv. Importanţa problemelor ecologice şi a ameninţărilor ecologice la care este expusă
societatea a cunoscut o creştere în ultimii ani, globalizarea jucând un rol major în această direcţie. Legăturile dintre evenimentele economice şi cele ecologice din întregul sistem devin tot mai vizibile, de la “ ploile acide la rata dobânzilor, valoarea monetară şi preturile de pe stoc” 9. Sănatatea ecosistemelor planetei este supusă unor tensiuni, pe măsura ce comerţul mondial îşi continuă ascensiune constantă. Problema deteriorării mediului înconjurător este recentă şi reflectă faptul că densitatea crescândă a ocupării planetei de către oameni a început să disturbe în mod grav activitatea naturală a ecosferei. Ameninţarea este aceea că poluarea , externă sau prin
asalturile directe asupra unor părţi ale ecosferei ce rezultă din activitatea economică, va duce la crearea unui dezastru ecologic major care va degrada semnificativ condiţiile existenţei umane pe planeta, acest lucru transformanduse intr-o problema de securitate umana deosebit de grava.
8
Ibidem, pp.156 Barry Buzan, Popoarele, statele şi teama, ediţia a doua , Ed. Cartier, Bucureşti, 2000, pp. 141
9
Structurile guvernamentale dau puţină atenţie nevoii urgente de a pune capăt acestor probleme ecologice ce contribuie la declinul gobal si la accentuarea unei stari de insecuritate
umana din acest punct de vedere.. Brazilienii susţin dreptul de a-şi distruge pădurile, ca parte a unui proces de dezvoltare, la fel cum au facut americanii şi britanicii înaintea lor. Logica constitutivă a sectorului securităţii ecologice este legată de “ depăşirea capacităţii de suport a condiţiilor naturale prin creşterea populaţiei şi mutiplicarea activităţii economice“10.
10
Ionel Nicu Sava, Studii de Securitate, Ed. Centrul Român de Studii Regionale, Bucureşti, 2005, pp. 243
