Legislatia nationala Separatia puterilor in stat Principiul separatiei puterilor in stat a aparut in conceptiile politice si filozofice ca o reactie impotriva tiraniei monarhiilor absolutiste, sub influenta revolutiilor burgheze din Angllia di a doua jumatate a secolului al XVII-lea. In acelasi context s-a avansat si idea ca titularul puterii suverane este poporul si nu monarhul. In monarhiile absolutist, regale reunea totalitatea atributiilor puterii. El era legiuitor, sef de stat, sef de govern si judecator supreme. Pe de alta parte, persoana monarhului se identifica cu statul, el nu exercita aceste atributii in numele poporului, ci in nume propriu. John Locke s-a remarcat printer cei mai reprezentativi ganditori ai principiului separatiei puterilor in stat. In eseul sau “Despre guvernarea intre o putere legislativa si una executiva, precum si ceea ce denumea el o putere federative, care corespundea in fapt, dreptului de a declara razboi si de a incheia pacea si tratatele internationale. Evident ca separatia puterilor nu inseamna o simpla distribuire sau delegare ale unor atributii ale puterii politice, care ramane indivizibila in esenta ei. Substratul adanc al principiului consta in pastrarea echilibrului dintre puterea politica si libertatea cetatenilor.
Aparitia si notiunea de parlament Parlamentul a aparut ca o reactive impotriva tiraniei, in climatul ideilor care sustineau ca titularul puterii suverane este poporul, in perioada revolutiilor burgheze din Anglia si din unele tari europene. Parlamentul s-a concretizat intr-o institutie sub forma de adunare reprezentativa careia I s-a incredintat in primul rand atributia de a legifera si de a controla executivul, ca expresie a vointei suverane a poporului. Structura si mandatul parlamentului Parlamentele sunt formate dintr-o camera sau doua camera, avand prin urmare o structura unicamerala sau bicameral. Structura bicameral este proprie in special tarilor cu structura de stat federala. Dar exista si state unitare cu un parlament bicameral.
Mandatul este imputernicirea pe care o are parlamentul de a-I reprezenta in conducerea tarii pe cetatenii sai, pe o anumita durata de timp. In principiu, se disting functiile statului din perspectiva separatiei puterilor in stat si se considera ca le corespund anumite autoritati publice. Astfel functiei legislative ii corespunde parlamentul, functiei executive ii corespund seful statului, precum si guvernul, iar functia judecatoreasca este concretizata de instantele judecatoresti. Parlamentul actual al Romaniei are o structura bicameral, el eate alcatuit din Camera deputatilor si Senat. Camera deputatilor si Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret, liber exprimat. Numarul deputatilor si al senatorilor se stabileste potrivit normei de reprezentare, determinate de Legea electoral in raport cu populatia tarii. Potrivit Constitutiei, Camera Deputatilor si Senatul sunt alese pentru un mandate de 4 ani.
Puterea executiva Functia sau puterea executive a statului se realizeaza prin autoritatile administrative. Ele desfasoara o activitate statala de organizare a executarii si organizarea in concret a legilor. Executivul politic modern in tarile democratice se prezinta sub forma individuala si colectiva. Astfel, la nivel central el poate fi constituitdin presedinte sau monarh si govern in fruntea caruia se afla un prim-ministru. In literature de specialitate se disting 3 categorii mari de executive, presidential, semiprezidential si parlamentar. Presedintele tarii poate sa fie ales de cetateni prin vot universal pentru o perioada determinate, atribuindu-se un mandate. In regimul prezidential puterea executiva este concentrate in mainile presedintelui care dispune de o autoritate mare, corespunzatoare caracterului sau reprezentativ. Exista insa si regimuri semiprezidentiale in care atributiile executivului se realizeaza intr-o colaborare si control reciproc.Presedintele este legitimat prin alegeri directe de catre cetateni, dar nu dispune de o autoritate asa de mare, intrucat multe dintre deciziile sale se adopta cu acordul parlamentuluui, iar guvernul este responsabil in fata parlamentului. A 3-a categorie de executiv este cel parlamentar. Executivul provine de la parlament. Seful statului desemneaza pe prim-ministru, care este reprezentantul partidului sau coalitiei care are majoritatea parlamentara si care este chemat sa formeze guvernul.
Autoritatea judecatoreasca Autoritatea judecatoreasca se compune din instantele judecatoresti, Ministerul Public si Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit Legii de organizare judecatoreasca.
Instantele judecatoresti sunt : judecatoriile, tribunalele, curtile de apel si Curtea Suprema de Justitie. In limitele stabilite de lege functioneaza si instantele militare. Organizarea instantelor este realizata in principiu dupa grad de jurisdictie, fond, apel, recurs. In fiecare judet functioneaza un tribunal. Tribunalele ca instante de apel judeca apelurile declare impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in prima instant. Curtile de apel isi exercita competenta intr-o circumscriptie cuprinzzand mai multe tribunale. Curtea Suprema de Justitie urmareste aplicarea corecta si unitara a legilor de catre toate instantele. Aceasta judeca recursurile in interesul legii si recursurile in anulare. Ministerul Public isi exercita atributiile prin procurori constituiti in parchete pe langa fiecare instant judecatoreasca, sub autoritatea ministrului justitiei. Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor. Consiliul Superior al Magistraturii este alcatuit din 15 membri alesi pentru o durata de 4 ani de Camera Deputatilor si Senat in sedinta comuna. In Consiliul Superior al Magistraturii sunt alesi : 4 judecatori si Curtii Supreme de Justitie, 3 procurori ai Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, 6 judecatori de la curtile de apel, 2 procurori de pe langa Curtea de Apel Bucuresti. Consiliul Superior al Magistraturii propune Presedintelui Romaniei numirea in functie a judecatorilor si procurorilor.
