„Zburătorul” de Ion Heliade Rădulescu „Să dăm cu ciocanul ciocanul în teorii, în «poetici» «poetici» și în sisteme. Să aruncăm aruncăm jos vechea vechea tencuială tencuială care ascun ascunde de fațada artei. artei. Nu există reguli, reguli, nici nici modele [...] [...] oetul ! și tre"uie tre"uie să stăruim stăruim asupra asupra acestui acestui punct ! nu are de de primit sfaturi sfaturi dec#t dec#t de la natură, de la adevăr adevăr și de la inspiraț ie”, spunea Victor Victor Hugo în prefața dramei „Cromwell”, „Cromwell”, celebrul manifest al romantismului romantismului francez, al cărui cuvânt cuvânt de ordine ordine este libert libertate ateaa de crea crea ție. cest cest curent curent literar! literar!art artisti istic, c, manifes manifestat tat între între sfâr sfâr șitul itul secolului secolului al "V###!lea și mare parte a secolului secolului al "#"!lea, este greu configurabil configurabil într!o într!o singură defini definiție. Criticul Criticul și teoreticianu teoreticianull $en% &ell &elle' e' a identificat identificat trei criterii criterii unitare unitare ale romantismului( concepția despre poezie* poezie*,, natura )pentru )pentru concep concep ția despre despre om*, imaginea, sim"olul imag imagin inaaț ia )pentru concep )pentru stilul poetic*. și mitul )pentru +a noi, litera cuprinsă între -/0 și -10 înseamnă literatur turaa pașoptist optistăă acoperind o perioadă cuprinsă începutul literaturii moderne. 2rin opera opera scriitorilor afirma ți acum se instaurează un nou climat literar și o nouă stare de spirit. 3incronizarea cu literatura europeană se realizează în spiritul esteticii romantice de tip „4iedermeier”, după Virgil 5emoianu( un romantism „îmblânzit”, edulcorat care are drept trăsături militantismul, valorile domestice, idilismul, pasiunile temperate, conservatorismul, încl înclin inaația spre spre mor morali alita tate te și ironi ironia. a. Romant răspuns necesi necesită tăților de profund profundăă Romantism ismul ul pașoptist optist a răspuns înnoire la nivel literar. Imperativul origin formulat e6plicit în articolul articolul „#ntroduc „#ntroduc ție” originali alită tății apare formulat semnat semnat de 7i8ail 7i8ail 9og 9ogăln ălnice iceanu anu,, care care desc8i desc8ide de revista revista „:acia „:acia literar literară” ă” din /0 ianuar ianuarie ie -; -;0. 0. Considerat manifestul esteticii romantice la noi, articolul are meritul de a promova promova ideea originalită ții literare, literare, într!un într!un peisa< sufocat sufocat de traduceri traduceri și imitații mediocre, mediocre, prin recomandar recomandarea ea unor surse de inspira inspirație precum precum istoria istoria națională, ională, frumuse frumusețile patriei patriei și folclor folclor.. 3criito 3criitorii rii pașopti optiști alcătui alcătuiesc esc o genera generație, cea cea mai unitară unitară din din istoria istoria cultu culturii rii român românee ști, prin prin elemente similare de formație intelectuală, prin idealuri și destin, prin trăsăturile artei lor. lor. =i au creat o literatură literatură substan substanțial nouă nouă față de epocile epocile anterioare anterioare și au
burătorul” reprezintă reprezintă capodopera capodopera scriitorulu scriitorului,i, iar valoarea valoarea i!o conferă conferă atât profunzimea profunzimea mitică a motivului motivului folcloric, cât și naturalețea și ec8ilibrul limbabu „>bură răto toru rul” l”,, cel cel din din urm urmă reprez reprezent entând ând mitul ionată pentru pentru prima prima dată de :imitri :imitriee Cantem Cantemir ir în „:escr „:escriere iereaa mitul erotic. erotic. 7enționată 7oldovei”, 7oldovei”, credin credința în zburător zburător a inspirat numero numero și poe ți romantici( romantici( #on Heliade Heliade $ădulescu, $ădulescu, Vas Vasile ile lecsandri, Cezar 4olliac, 7i8ai =minescu. =minescu. An folclorul românesc, zburătorul este o o semidivinitate semidivinitate erotică, „un demon frumos, un $ros adolescent ” )?. Călinesc Călinescu*, u*, un incu"us. =l este conceput ca putându!se metamorfoza în Barpe, zmeu sau sul de foc spre a pătrunde neBtiut în casă, unde se transf transform ormăă într! într!un un tânăr tânăr frumo frumoss Bi pasion pasional, al, care care îBi c8inui c8inuiee victim victimaa )fată )fată sau femeie femeie tânără tânără*, *, tulburând!o până la epuizare cu senzaia c8inuitoare a dragostei neîmplinite. pare în vis, uneori ca semizeu acoperit cu solzi argintii Bi cu aripi albe pe umeri. Dolclorul erotic consacră zburătorului cântec cântece, e, farmece farmece,, vră
-
psi8ologic la fantastic, de la cazul particular la simbolul cu valoare generalizatoare al unui sentiment specific adolescenței. 2rima secvență egalează ca număr de strofe suma celorlate două, dramatismul ei fiind contrabalansat de calmul naturii evocate în pastel și de sclipirile de umor popular din dialogul final. 4ănuiala, confuză încă, e6primată de Dlorica în monologul inițial )„... o fi vrun %"urător ”* este confirmată la sfârșit de observația din e6terior, plină de compasiune, a suratelor. 2oemul dobânde ște astfel o construcție circulară, sugerând o situație fără ieșire, destinul dramatic al celei asupra căreia s!a abătut, ca o boală dată de zei, „ focul de iu"it ”. 7onologul Dloricăi debutează abrupt, cu e6clama ția fetei ce atrage aten ția mamei asupra suferințelor care o macină. Cititorul ia contact încă din incipit cu lamentația tinerei( „&e%i, mamă, ce mă doare' (i pieptul mi se "ate, ) *ul+imi de vine+ele pe s#n mi se ivesc ) -n foc saprinden mine, răcori mă iau la spate, ) îmi ard "u%ele, mamă, o"rajiimi se pălesc' ”. 3!a observat că poetizarea c8inurilor fizice generate de tortura sentimentului erotic aminte ște de versurile poetei din ntic8itate, 3app8o, dar „fără furiile pasiunii ei” )?. Călinescu* Antâlnirea cu demonul fabulos are efecte răvăBitoare pentru ec8ilibrul tinerei fete( simurile îi sunt amplificate la ma6imum, senzaiile sunt de o intensitate vecină cu durerea. Diorul emoional trăit pentru prima oară e6plică acestă confesiune în care frecven ța punctelor de suspensie sugerează răsuflarea întretăiată, pauzele căutării cuvintelor care să apro6imeze trăirile. #mpactul fiinei cosmice cu tânăra fata produce pulsiuni erotice e6traordinare. $elatarea stărilor sufleteBti pe care fata le percepe cu îngri
G
pentru sublim Bi spectaculos. Vite, cumpene ce scârâie la apus alcătuiesc decorul unei lumi cufundate într!o liniBte patriar8ală, într!un paradis terestru, în care se desc8id căile magice pentru întâlnirea fetei cu zburătorul, înger Bi demon în acelaBi timp, încântător prin frumuseea lui neobiBnuită. 5emiBcarea monumentală a naturii se aBterne treptat asupra întregului sat( „ 3ncep a luci stele r#nd una c#te una ) 4i focuri în tot satul încep a se vedea ) 8#r%ie astăseară răsareacum (i luna ) 4i, co"e, c#teodata, tot cade c#teo stea ”. 2lanul uman!terestru se îmbină armonios cu cel universal! cosmic, zgomotele specifice satului în amurg se sting încet, răsar stelele „ r#nd una c#te una” Bi luna, personificată, care „ acuma stăp#ne(te” întreaga fire. +uminile cerului răspund focurilor aprinse de pământeni, iar cosmosul nu se limitează la condi ția de peisa<, ci devine purtător de semne magice. 3!a lăsat o „noapte naltă, naltă”, repetiie folosită de poet pentru a imagina peisaburătorul este astfel un premergător al h9perionului din :;uceafărul5 lui =minescu. @ranziția bruscă spre cea de! a treia secvență lirică înlocuiește descrierea cu dialogul. 2ogorârea zburătorului sub forma unei stele căzătoare reprezintă legătura cu secven ța a doua )„ Și, co"e, c#teodată tot cade c#teo stea”* și sugerează motivul romantic al îngerului că!ut. tenuarea tensiunii lirice și atmosfera fermecată a nopii pregătesc scena fantastică din final. Credința populară în zburător este evocată prin intermediul suratelor care observă fulgerul ce se îndreaptă spre casa Dloricăi. Cele două surate îi fac un dublu portret zburătorului, unul fantastic, demonic, ce!l prezintă 8iperbolizat( „ burătorul”, scrisă de #on Heliade $ădulescu, reprezintă una dintre creaiile de seamă ale epocii paBoptiste. +iteratura pașoptistă caracterizează prima etapă a modernizării literaturii noastre și primul romantism românescF ecourile ei se vor prelungi însă în perioada următoare, a „Iunimii” și a marilor clasici, perioadă de maturizare a literaturii române.
/
