Valeriu Butulescu Stepa Memoriei

VALERIU BUTULESCU STEPA MEMORIEI

7

7

Dedic această carte părinţilor mei,  ANA  AN A şi LUCA LU CA,, simp si mplili ţăra ţă rani ni,, cu nume nu me de sfin sf inţi ţi — VALERIU BUTULESCU V. B.

CafNTtii: KUfîEN liENCAU IflliN !l73-»ril»9-6-4

UN SCEPTIC CARE PREGETĂ SĂ SE MlNTUIE

Dacă e o literatură europeană din care poţi alege o mostră lămuritoare şi valoroasă pentru a ilustra orice specie din tratatul formelor şi genu rilor, aceasta e literatura română oricît de exotică ar fi matca în care s-a născut şi a atins plenitudinea acea specie şi chiar d acă epoca ei de glorie s -a încheiat demult. Egloga şi epigrama (din Antichitatea greco -romană), gazelul (din lumea persană), rondelul (care apare în literatura franceză a secolului al XlV -lea), madrigalul (produsul aceluiaşi secol, dar la italieni), fără   a mai vorbi de sonet, formele pure şi formele hibride (de  felul tragicomediei), formele rigorii geometri ce şi  formele libertăţii anarhice, specia cantităţii maxime (epopeea) şi specia cantităţii minime (poemul într -un vers), tot ceea ce a produs imagina ţia literară la nivelul structurilor timp de două milenii a reprodus în numai două secole literatura română.

Din OCCOIfd arcd a Vui Noe JHI pufea iipsi aforismul. l'vul Mediu românesc este prin excelentă o epocă a apoftegmei, a sentinţelor memo rabile, rOMtite de marii purtători de sabie, care, transcrise de observatorii străini,  zigzaghează rapid cerul conştiinţei europene. Mai tîrziu apar ·,/ (intoiii de aforisme, care pot fi examinaţi, fără iiscul umbririi, în corelaţie cu iluştri congeneri de uiuien : Garabet Ibrăileanu cu Lichtenberg, Nicolue lorga cu La Rochefoucauld, Lucian Blaga eu l'uni Valéry, Emil Cioran fată în fată cu Goethe. Românii au o strălucită literatură aforistică, încă prea puţin citită de hermeneuţi, dintr-o multiplă suspiciune, în facultăţile lăuntrice ale speciei sau Jn vocaţia de concluzie a românului modern, bănuit de locvacitate. Eu însumi am căzut cîndva Un  păcatul circumspecţiei nemotivate, cînd am dat peste un grupaj de aforisme într- o masivă culegere de proză a unor debutanţi. M -am pripit să-1  judec influenţat de context, care era cu totul dezavantajos pentru autor, dar şi împins de reti centa pe care ţi -o stîrneştc la început cineva care nu scrie decît aforisme. Or  , Valeriu Butulescu are o rară vocaţie a aforismului, atît de irepresibilă, încît nu se stieste să şi -o exercite într-un timp care tăgăduieşte concizia şi limpezimea în literatură şi atît de robustă, încît,  în răspăr cu tradiţia autohtonă a speciei, ambiţ ionează 7

să-şi facă opera numai din „cristale" şi „oaze de nisip". Gînditor în structuri de cuarţ, el nu  îşi  propune să disimuleze un filosof şi, pe • •ăi ocolite, să schiţeze un sistem, după cum, poet prin geometriile  încântătorii ale propoziţiei şi  prin b ambiguităţile cu tîlc, nu alunecă decît antnum in apele despletite ale lirismului. Vaier Iu liniui. I * 14 se ţine cu străşnicie de rigorile genului l.nplild ritatea obligatorie ia în paginile lui forme abtoliiU idealul părînd a fi aforismul alcătuit din di fflfli puţine cuvinte. (Exemple : „Cei dinţii sur  /i-.. < /.<  potarii". Sau: „Nu oftaţi. Evitaţi risipa de a i Sau :  „Orice regulă adormită naşte excepţi i") Oi  puteţi ca Valeriu Butulescu să spere în taină Oâ într -o bună  zi va putea să scrie un aforism ta losindu -se de un singur cuvînt. Puţinele vocabtili pe care le selecţionează, expertul economi;^
ca ghilotina pe gîtul condamnatului. Mai toii moraliştii dojenesc şi mustră, admonestează şi dăs călesc ; Valeriu Butulescu incriminează. Generos  pînâ  pî nâ la indu in dulg lgen enţă ţă şi îngă în gădu duit itor or pînă pî nă la sent se ntim imen en talism în discursurile politice, în care plede ază de obicei pentru categoriile defavorizate, in afo ristică, el nu cruţă pe nimeni şi nimic. Nu numai că nu lasă nici o şansă celor culpabili („Cei ce trăiesc degeaba se  îngr  în groa oapă pă cu chel ch eltu tuia ială lă") "),, dar  da r  unora le ia şi şansa pe care ie-o acordă destinul mit  mi t ologic ologic („S-a („S -a Întors fiul risipitor. Uitase ceva acasă"). Marile păcate eterne sint atacate dintr -un dintr -un unghi insolit, care ne pune fată în faţă cu o  făţă  fă ţărn rnic icie ie dezinvoltă („De cîte ori cobora din avion, redevenea ateu"), o obsecviozitate mulţumită de  sine („Cei ce se tîrăsc nu se împiedică niciodată"), o mărinimie teatrală („Unii te scot din apă numai ca să te-ntrebe cit e ceasul"), o ava riţie de Narcis („Peticire dublă. Un zgîrcit îşi numără banii în tata oglinzii") şi aşa mai departe. "Pentru a-şi a- şi rosti pînă la capăt rechizitoriul, moralistul mo ralistul are puterea de a se sustrage prejude căţilor şi tabuurilor şi de a -şi dirija tirul sarcastic şi asupra personajelor şi instanţelor pe care cei mai mulţi congeneri moderni Ie protejează  prin  pr in tăce tă cere re.. Vale Va leri riu u Butu Bu tulc lcsc scu u nu se teme te me să arun ar unce ce ironii care îl pun în postură de misogin („Văd femei  îmbr  îm brăc ăcat atee în blăn bl ănur urii de vulp vu lpe. e. De unde un de atît at îta a sinceritate ?") şi, cu riscul de a comite o uriaşă 9

blasfemie, săsă -1 ia la întrebări pe Dumnezeu însuşi („Doamne, ce alibi ai tu pentru noaptea sfîntului Bartolonieu ?"). în aceste aser ţiuni aser ţiuni şi interogaţii nu e nici bucurie, nici speranţă; e doar tristeţe şi dezamăgire. Avem de-a face cu un sceptic, care ridiculizează totul, certitudinile certitudinile şi iluziil e. iluziil e. Sentimentul pereni tăi ii: „Viermele îşi sapă templul eternităţii într -o -o  pară  pa ră". ". Crcd Cr cdin in(a (a în ci cicl clic icit itat atea ea  prom  pr omis isă ă de Biblie :  „înv  „î nvie iere rea. a. Vă imag im agin inaţ aţii ce va fi în autobuze ?". Nălucirile ştiinţei contemporane :  „Un  „U n mic mi c retu re tuşş gene ge neti ticc şi caii ca ii se vor vo r n aşte aş te gata ga ta  potc  po tcov oviţ iţi" i".. Izbî Iz bînz nzililee teme te meri rită tăţi ţii: i: „Mă „M ă gînd gî ndes escc la ce ceii ce-au descoperit America pre columbiană, îneeîndu-se îneeîndu -se la întoarcere". \n/ni cerul gurii şi rău cu metodă, Valeriu Vale riu Butuh Butuh < e atins de sindromul deşertăciunii deşertat Hiftlloi ceea ce ştie destul de bine, pentru a-şi a- şi \ngădul o inechivocă profesiune de credinţă:  „Tot  „T otUi Ui · vani va nita tate te.. Chia Ch iarr şi acea ac east stă ă afir af irma maţi ţie" e".. Cînd i se întîmplâ să mai contemple şi ■ Q decît carenţele etice şi precarităţile ontologii l moralistul descoperă şi cît eva eva dintre valorile eseu ţiale : unirea care face puterea („Reciful. Solidari tatea unor minuscule animale a format stînci,
ale subzistenţei sau ale supravieţuirii. supravieţuirii. Pe moralist  îl  î l Iasă rece valori ţi  plen  pl enitudinii, itudinii, ale jovialităţii şi ale  jubi  ju bila laţi ţiei ei,, ale al e bucu bu curi riei ei de a trăi tr ăi.. S -ar putea să le descopere cu timpul ori s-ar s- ar putea săsă -i rămină  în  î n continuare indiferente. Deocamdată, în nucleul cu adevărat original al aforisticii sale, Valeriu Butulescu este un sceptic care  preg  pr eget etă ă să se mînt mî ntui uie. e. CONSTANTIN SORUSCU 6 Ea îmi părea o floare, într -atlt era
Secare

an fr -» no astre. - -e m

nepăsă(ori

prjn

^

3 rndo2°SOfia?Nu^ ^rdecXtdeD 4 Se

ciătina t,,,13 ° inelul de P?n?n -târe Pentr « ae  sprijm. a ?1  nidi putea

a-si 11

5 " — a frumuse(ij ej _ «Din gheara diavolului am scăpat uşor. Dai cum să mă eliberez din îmbrăţişarea IngerllOI / 8 Proorocii. Cu cît sînt mai bine plătiţi, CU Itll sînt mai optimişti. 9 Şi neştiinţa ar trebui ordonată alfabetic, Ull fel de enciclopedie a ignoranţei. 10 Conjug de trei ori verbul a munci si suni nevoia să mă odihnesc. 11 Să scrii, imaginîndu- ţi că te -ai născut Ina intea lui Gutenberg. 12 Sublimul, ca o umbră a transparenţei.

.

. 1 1

13 Sperietoarea. Păsările o cred om şi se în depărtează. 14 O carte prost legată. Am scuturat -o putih şi ideile au început să se împrăştie. 15 Puritatea copilăriei. Orice rîu e limpede la izvoare. , 16 Un buchet în care florile să se îmbrăţişeze din proprie iniţiativă. 17 Cimitir. O, pietre, prefaceţi -vă iar în oameni! 18 Un rai absolut, în care cei ce refuzau fericirea erau aspru pedepsiţi. 19 Lichtenberg. O carte minusculă, care nu se mai termină. 20 O reverie colectivă, la care fiecare sfl |l l(}U< I visai lui, de- acasă. 21 I- au luat boului jugul şi acum aşteapl 12

el să împingă benevol carul. 22 Am văzut un director urcat într-un pom. Pit care ramură tremura sub povara răspundem. 23 Simbioza om-cîine —  singurele animale |¡4 pabile să se gudure. 24  înfumurat, ca un trandafir din parcul central. 25 Soarele neputincios şi expansiunea nestăvilită a nopţii. 26 Un peşte, înotînd în propriile lacrimi.

12

27 Verticalitatea bradului. iraţionala Natură !

Ce frumos

gîndeşte

28 Ziua se gîndea la bani, iar noaptea visa ace laşi lucru. 29 Foc dramatic. O stivă de replici uscate, plus cuvîntul setatele. 30 Cît ţine bairamul, accept islamul! 31 Politeism, adică şansa de a - ţi alege un zeu -mai acătării. 32

Uneori e mai uşor să tragi concluzie.

cortina clocit

o

33 Original, ca un papagal în primă audiţie. 14 34 Un Columb extraterestru, urmat probabil dl un Cortez extraterestru. 15

35 Iunie. Ce frumos cîntă plopii, împotrivuulu .·.<· vîntului. 36 Această ogradă suprarealistă, în care pisica latră şi cîinele miorlăie. 37 Mai bine rădăcină de stejar, decît tulpina iederă. i| 38 Un pîrîu modest, cu maluri de fluviu. 39 Acest păstor a vrut să se ridice la cer cu oi cu tot. 40 Pescuitul mă relaxează. ,A doua zi mă simt ttît de relaxat, încît aş merge iar la pescuit. 11 Dumnealni ? Un rălcîi enorm, numit Ahile. 42 Daci in arborele răului vezi <* singură pasăre cfbtBtoare, să nu ascuţi securea. 43 Viaţa. Capodopera nisipului, intre două valuri. 41 Odată cu şarpele, striveşti şi citeva fire de idrl'ă nevinovată. 45 16

Flăcările Alexandriei au prefăcut noaptea in zi. par au urmat ani lungi de întuneric. 46 pJoţiunea de soartă ştirbeşte aureola celui merituos şi justifică eşecul neghiobului. 47 Citesc un necrolog. Răsuflu uşurat. încă nu e al meu. 48 Oare scleroza timpurie tot pre< <>< il.it. ..· cheamă ? 49 Să ne cîntărim virtutea după porniri, nu după fapte. Vine o vreme cînd trăim din glorie, precum cactusul, din apa strînsă - n tulpină. 51 Criticii văd muzica şi aud pictura. 52 Păstrez ceva din demnitatea ierbii, care re fuză să crească pe drumuri. 53 Adevăratul umorist trebuie să stîrnească rîsul la modul cel mai serios. 54 17

Dresura. Animalele trebuie bătute sau cumpărate cu zahăr pentru a le convinge să facă ges turi umane.

18

Şi în rindul mediocrităţii se dă o luptă. E ceva să fii cel nidi mediocru. 56 Poeziei lui e ( intec de delfin. Nu orice urc :he o poate |M'i(c|ic, 57 '· Unii nu se pot descompune chimic, înainte de a se descompune moral. 5« Chiar dacă nu ai stupi, ocroteşte albinele ! 59 Tu alergi odată cu vintul, deci tu nu simţi furtuna. 60 Văd munţi de rugină. Epoca fierului încă nu s -a sfîrşit. 61 Unele Idei se înmulţesc prin diviziune. Cu cit sînt mai populare, cu atît mai mică le este  anvergura. !« 62 Dacă n- ar fi avut alături munţii cei mari, vi dai II şi -ar fi construit piramide. 63 I 19!)

Ignoranţa e cea mai grea povară. Dar cel - I o poartă nu o simte. 64 Dacă n-ar exista diavolii, binele ar subjuga totul. \ * 65 Iar cel ce n-a văzut munţii, uluit ve fi de măreţia dealului. 66 Teama de consecinţe. Nimic nu poate păstra mai bine o taină. 67 Premiul III. Primele două premii nu s -au acordat, din lipsă de fonduri. 68 Doar cămătarii se bucură de trecerea timpului. 69 Averea unora depăşeşte valoarea pînă la care ei pot să numere. 70 Cei experimentat dă sfaturi. Fiecare sfat e pentru el un nou experiment. 71 Unii poeţi se cred iarbă. Se reeditează anual. 72 Ideile titanice nu pleacă din trupuri titanice. Poezia nopţii de vară izvorăşte din corpul neîn semnat al privighetorii. 20!)

73 Detest somnul. voi mai dormi.

Atitea ere am dormit. Atîtea ere

74 Şi bunătatea trebuie drămuită. Uneori, pomii se frîng sub greutatea fructelor. 75 Tiparul. Strănuţi în zece mii de exemplare şi nimeni nu- ţi spune ,.sănătate". 76 Un singur picior am călcat şi au începui tipe toţi cei desculţi. 77 Tangajul vieţii ne amuză numai în leagăn. 78 Paradox? După ce traversează gheaţa lent] lei, soarele devine incendiar. 79 Pasărea s-a eliberat de pămînt. De-acum, va fi captiva cerului. 80 Am lovit dicţionarul cu stiletul. VJrful său a străpuns „dada" şi s - a oprit la „logic". 81 Vulturul, chiar dacă prinde găini, rămîne vultur. 82 21!)

Şi zborul să - ţi fie cumpătat. Apropiindu -te de soare, te- ndepărtezi de oamen i.

22!)

83 Pentru o ploaie banală,

atîta risipă de ful gere.

84 Amurg. Cerul devine sîngeriu, cind Soarele se coboară l.i nivelul privirii noastre. 85 Natum greşeşte. E o greşeală să pui atîtea năzuinţe, *tit
mărunte. 93 Chiromanţie. Cu cît munceşti mai mult, CU atU mai clară ţi - e linia vieţii. 94 venit pe lume dintr-o şteaptă să fie rechemaţi. 95 Şi animalele ev lătra c Setea 97 Piramide. Ah, cile investiţii, numai pentru a  închide ermetic microbii altor ere. 98 Aurul, mereu retopit, exasperat de nehotărî -rea oamenilor. 99 Consider că adevărul gol -goluţ nu e moral. I 100 %  Procust înseamnă nevoia de a gîndi elastic. 101 Pasărea zboară. Pe pămînt, umbra ei se tîrăste 102 Ecoul întîrzie. Glasul tău răzbate departe. 103 Peştii mici laudă îngăduinţa năvodului. 104 24

Nu toţi sculptorii au trecut în epoca pietrei şlefuite. 105 M- am rătăcit.'Mereu ma împiedic de idenlu iile altora. 106 Toamna, berzele pleacă, dar copiii continui să se nască. 107 De cîte ori deschid ochii, comit o indiscreţi* 108 De ce din lut? Omul trebuia  făcut din oţel inoxidabil. 109 A ajuns prim solist în corul tăcerii. 110 Lingura nu cunoaşte uzură morală. 111 Poezia s- a născut în noaptea în care omul a  Început să contemple luna, conştient că nu e comestibilă.

25

111) Dă -i aripi birocratului.

Va a j u i u p· mal ie pe de Ia bi ro u. 120

Cind se termină jocul dragostei, priviphetOA rea tace. 121 Cind arheologii găsesc cîte o comoară — . ce frumos zîmbeşte ministrul de finanţe ! 122 Tinerii par de celor

neînţeles.

In lume

tronează* morala

vîrstnici. 123 Inteligenţa împunge, prostia apasă. 124 Se tulbură numai pîraiele.

Marea

e veşnic

străvezie. 125 Răsăritul soarelui bucură tot ce e viu. în bu curia lor, cocoşii sint cei mai zgomotoşi.

112 Şi clopotul l ' i i . i limbă trebuie ascultat. 113 Unii nu nevoii» de suflor, pentru a spune exact cine sini. 114 Dacă ti-ai luat ciine, acceptă -i şi puricii. 115 Copiii sint in primul rînd ai mamelor. Nu  în-timplător, bărbaţilor li s -au atrofiat glandele mamare. ii<; Trebuie să cunoşti exact ingineria banalităţii, pentru a te ridica deasupra ei.  26

117 E neplăcut, cînd grefierii îţi scriu memoriile. 118 Pompierii ignoranţei. Unde văd o strălucire, presupun imediat un incendiu.

 26

13.1 Frica paralizează. Fuga implică un mOTi 1  UftJ 134 Ce e sinucigaş ul ?

Propriul

său

călău,

0

-..iu

 pr op ri a sa vi ct im ă ? 135 \

Unde să fie divinitatea ? Nu se vede nici cu microscopul, nici cu telescopul. 1

136 Cînd rage,

leul încearcă să

stabilească un dialog cu

victima. 137 Artizanatul a făcut ca unele > scoici să se spe cializeze în  pe rl e fa ls e. •

138

Ce i-o fi apucat pe babilonieni să -şi numere anii invers ? 139 In urma mea, multă vreme,

acest munte va continua

să fie munte.

126 Altruismul copeicilor a făcut să apară specii noi de ciuperci parazite. 127 S-a bucurat cind a auzit că va plăti cu capul. Nu spera să s^apc atît de ieftin. 128 S-o luăm de la  început. Natura face asta în fiecare an. 129 De regulă, după un o prăpastie. 28

prag

înalt

urmează

, 130 Animalele nu rîd. gravitatea vieţii.

S-ar părea că ele înţeleg

131 După Ludovic al XVIII -lea au urmat şi alţi Ludovici. Dar istoria n-a mai vrut să -i numere. 132 Dumnezeu făcea oameni pe roata olarului. Oamenii au găsit metode mai simple. 140 Omul sin< ci jii .n este şi credul. 141 In delirul ei, fantezia poate atinge cotele realului. 142 Citale. spiritualei.

Frunze de smochin, pentru goliciunea

143 Perfecţionarea transportului a prefăcut trans humanta în navetism. 144 Stfnci submarine. Cei mai periculoşi sînt duş manii care nu,se pot ridica deasupra nivelului. • 145 29

Atîtea vietăţi trăiesc numai pentru a putea fi la un moment dat proaspete. 146 Gîndurile au zburat. Sînt ca o colivie goală, deschisă, ruginită. 30 147 Nici o găină nu mai zboară, dupa «im I mu de ani de viaţă sedentară. 148 Cind vrei să uşurezi corabia să nu Începi « U barca de salvare. 149 Era atît de raţional, incit apela la Iluziile altora. 150 Sinuciderea e o crimă. Sinucigaşii ar trebui readuşi la viaţă şi aspru pedepsiţi. 151 Un container cu mărturii ale civlizaţiei seco lului nostru a fost îngropat la Osaka. Urmează să fie scos peste cinci milenii. Să vedem dacă ar heologii vor avea atîta răbdare. 152 Deşi mai multe, onorurile nu pot  înlocui onoarea. 31 •

160 In faţa reformelor religioase, zeii IU ntotdeauna pasivi.

I ................

161 Acordează -ţi spiritul.

Dar nu după dlaptlO nul oricui. 162

C)

autocritică

exagerată,

împinsă

pin . i

l. i

autocalomnie. 163 Un mic retuş genetic,

şi caii se vor naşte gata

 po tc ov iţ i. 164 Vreau să fiu îmbălsămat. Nu cred în ti doua viaţă. Vreau numai să fac o bucurie arheologilor. ,165 In pictura marină era inegalabil.

în faţa ta bl ou ri lo r

lui simţi răul de mare. 166 Cum poate să -şi

permită o vulpe argintie să 33

53 « Mitologia. Bufnita doarme toată ziua şi trece drept pasăie .i  înţelepciunii. 154 Uraniul se înnobrîează mai uşor decît oamenii. 155 An existat state superstiţioase, care n -au Min.it mobilizarea generală pînă n -au zărit pe cer o cometă. 156 , Cel rătăcit descoperă drumuri noi. 157 31

Uneori, lipsa bătăturilor e singurul certificat de nobleţe. 158 Cinci miliarde de Robinsoni, pe insula Pămînt. 150

Păcat că au dispărut dinozaurii. face atîtea din pielea lor.

Am fi putut 17

Hibernează în plină vară.

C'ît.i incultul 175

Spre unele idealuri se coboară. 176 Istoria secolului viitor este o carte albă. I>.u sîngele care o va împurpura pulsează de pe -a<-um, năvalnic, în vene. •177 O rafală de vînt a răbufnit din cuşca sufleo rului, în scenă, cîţiva actori au început să vijiie. 178 Idolatrizăm vulturii, deşi găinile ne aduc ser vicii incomparabil mai mari. 179  Nu cr ed în ju ră mi nt e.

Vă ju r. 180

I

Toţi vor timona. Nimeni nu vrea să vîslească.

poarte aceeaşi blană ca şi mine ? —  se lamen tează soţia gestionarului. 167 Cînd descrii Soarele, să nu începi cu petele. 169 Stabilitate» înseamnă stagnare. 32

168 Diavolii. Dumnezeu tolerează opoziţia, dar ii pune coarne. 170 Spre deosebire de oameni, iarba nu se poale «•si singură. 171  înainte de a negocia cu lupul, pune- i botniţă. 172 Unanimitatea pietrelor naşte temelii, sau a- ▼alanşe. 173 Cînd simţi că te îneci, nu vorbi de ajutor reciproc. J81 Nunidi 1< I om, luria se poate cronici/a, ge-nerînd ura. 182 Va veill 0 vreme cînd toate animalele vor avea arte de identitate, cu specie, ordin, clasă şi încrengătură. 183 De cele mai multe ori, urcăm pentru a privi de sus, sau pentru a fi priviţ i de jos. 184 33

Poezia e rouă sclipind in soare. Cînd această rouă  îţi udă încălţările începe proza vieţii. 185 O aspiraţie nu moare. Cel mult se -mplineşte. .186 Spune-mi ce citeşti, ca să - ţi spun cine eşti. 187 omul acesta Rece, insensibil, nemişcat — cred că e un zeu. 188 Zicea ienupărul : eu pot să ma tir .isi mit il, pentru că oricum sînt la înălţime. 189 Am convenit ca lacrimile cerului să se nu* mească ploaie. 190 De ce oare ne atrage austeritatea rece a vîr-fului de munte ? 191 Pinguinii. O pasăre poate trăi între gheţuri. Dar nici nu zboară, nici nu cîntă. 192 Unii oameni trebuie împinşi spre idealuri. 193 Abia cînd am cunoscut- o pe şefa de salon, am  înţeles ce reprezintă şarpele lui Esculap. 194 Educaţie. Cînd dai viaţă cuiva, lasă - i şi mo dul de  întrebuinţare. 195 36

I

34

Ciudată <· gloria. Augias a ajuns celebru, nu I > i H I (.iu s.ii, t i prin gunoiul cailor săi. 196 Nitişln v.ul lumea aşa cum o pot ei transpune. 197 Următoarea migraţiune a popoarelor va avea IUI caracter interplanetar. 198 Ofilit, la umbra moralei —   paznic somnoros al propriilor dorinţe. 199 Oare cîte genii ale picturii s- au ratat, din lipsă de vopsele de ulei? 200 Cînd femeile vor să -şi facă autocritica îşi gă sesc1 minunate defecte. 201 Progres tehnic. In curînd, în loc de in şi cînepă, din pămînt vor răsări articole textile. 202 Cîte drame ascunde uneori cuvîntul linişte. 203 Putem socoti om, acest imens aparat digestiv, prevăzut cu pk ioare ? 204 Sînt replici care produc arsuri de gradul trei. 205 Prin urmare, diavolii sî nt materie divină, scăpată de sub control. 36

I

35

20(5 generozitate, ci In fructele pomului să nu vezi numai sete de continuitate. 207 Dragostea. Orice fruct e prevestit de-o floare. 208 Nu voi zidi palate. Voi continua să sculptez căr&mizi. 209 Acest vînt, agitat ca un somn de contabil.

36

I

36

210 Avea (!ii'|>t şarpele. Nu poate fi rai, acolo unde nu «· dragoste. x 211 Din 1«»· ce siut nu va rezista eticul renal.

timpului declt un

212

37

A m cunoscut un bătrîn care vorbea cu pie li «1«', i .n.i să ştie că asta se cheamă prozopopee. 213 Bujorii se ofilesc sub seceta cîmpiei, dar re fuză să crească la gura canalului. 214 Cît de prevăzătoare a fost Natura ! Nasul uman a fost astfel făcut, încît să poată susţine ochelarii. 215 Cînd soarele ne primăvara.

priveşte sub alt unghi, vine

216 In locul actualelor mine de cărbune vor.de schide, peste milenii, mine de fier. 217 Plantele lăsate in umbră n -au de ales : sun cresc mai repede, sau pier. 218 Asemenea rîurilor, mergem pe linia rezisten ţei minime, şi viaţa noastră e un şir de meandre. 210 i Moartea. Oare e punct sau virgulă ? 220 Pe vremuri, animalele conversau cu oamenii. Acum tac, convinse de inutilitatea oricărui dialog. 221 38

■  Insubordonarea

muzelor e agasantă. Pregătesc hîrtie pentru o epopee şi totul se termină cu o epigramă. 222 Poetul traversează oceanul plutind pe o ancoră. 223 Nu sînt nici măcar umbră. Sînt umbra unei umbre. »

39

224 (ii'
în

felul sau

la

227 Zero ? El poate fi o sumă de infinituri diferite. 228 Va veni vremea cind pe plicurile de cores pondenţa vom scrie planeta, sistemul solar şi galaxia. 229 O, Natură ! Să mă fi făcut măcar stejar ! Dar tu m- ai făcut frunză. 230 Prometeu s- a jertfit, pentru ca noi să ne putem aprinde liniştiţi ţigările. 42

Vezi stinci, cîţiva pescăruşi şi nişte valuil. Ai impresia că ai înţeles marea. 232 40

Din fericire încălcăm geometria. Sîntem egali* fără să fim asemenea. 233 Cel mai greu e să -i faci pe oameni să gin -dească. Sait să nu gîndească. 234 Să nu dispreţuim pleava. Ea (a ocrotit aurul griului 235 Cred că infernul este un iad electrificat. 236 Pedagogia. Ştiinţa de a trăi din neştiinţa elevilor. 237 Sînt cuvinte de care ne° temem să le scriem cu literă mică, cu toată încuviinţarea gramaticii.

41

238 l i l«c. gin-durile. r

Dai

. il tio zgomotoase le

sînt

239 Miicnii nui repet. Pe pămîntul arid trebuie să stimul de mai multe ori. 240 Cnicefl s- a prefăcut in stea, în urma perfec-11«»11<11 I I tehnicii de crucificare. 241 Noapte de vară. Privighetoarea îmi pare uşor dezacordată. 242 s * El mă urmărea pas cu pas, iar eu mă credeam steaua lui.călăuzitoare. 243  Înălţarea la cer. Sună ca o avansare. 244 Musafiri, li las să se descalţe, după care  le spun că nu era cazul. 245 E precum luna. Străluceşte  palid, dar 111.1·..!.· o noapte după sine. 246 42

Să vizitezi toate muzeele lumii şi să nu \\ aminteşti decît taxele de intrare. 247  îşi studiază biografia la microscop. De aceea vede atîta măreţie. 248 Nu te mai gîndi la opinia iepurelui, Cîtă vie me leii te- admiră. 249 Conexiune. Lemnele întreţin focul, iar focul  întreţine pompierii. 250 Un copac desfrunzit, care se Incăpăţlneasi li freamăte. 251 Din cugetările unui om de catedra : piolesom care predau cu caietul deschis ar trebui ·.
43

252 Grăbeşte- te ! posteritatea bate la uşă. 253 Consultăm busola. Ea ne arată cu hotărîre nordul. Noi o luăm spre sud. 254 Ce sînt eu ? Un pîrîu care vrea să urce. 255 Această antologie seamănă cu o groapă c«mună. 256 Mereu ne e dor de un alt anotimp. 257 Fiecare să rîdă în funcţie de starea danturii iui. 253 •r,

Centenarii.

Spaima caselor de pensii. 1 259 Exist 260 După cuvîntul „obligaţii" punem punct. După ,,drepturi", punem două puncte. 261 Mulţi cred că soarele apune numai ca să nu -i deranjeze pe ei în timpul somnului., 262 A învinge înseamnă a convinge. 26* , La majoritatea animalelor, coada nu se justi fică ; e mai degrabă un moft al naturii. 264 . ' Să te arunci în gol, nepăsător ca o pasăre. 265 Să trăieşti numai pentru a - ţi putea completa  jurnalul. 266 Ciudat. Rîurile gonesc spre mare, deşi acolo îşi pierd identitatea.

•r,

2(>7 Romanul Iul  f O sută de infirmi spirituali, înecaţi inii un lighean cu cerneală. 268 I' M .- I . I I U I e uscată ca o mumie şi poate de acneti rezista limpului. 269 Avem ceva din destinul merelor. Abia ne coacem şi trebuie să ne prăbuşim. 270 Popor muzical. Mai toţi cîntau la instrumen te. Cei mai săraci se mulţumeau să fluiere. 271 Pînă la eliberarea actului de deces, nimeni nu se poate considera cu adevărat mort. 272 De reţinut. Omida este un fluture evoluat. 273 Sub acest gînd şubred hîrtia se - ntreabă : oare numai pentru atît m- am născut ? 274 -O revistă adevărata , * este o revistă care csl blică. 275 «* * '" , vmale. ograda .a —, #* 270 50 46

; ^'v-rUe P'.icUseala mea. Pentru cituon.

"p,,,,, modestia vrăbiilor,

47

281 Am făcui iniprudonţa să vă ascult. Nu vi face şi neghiobia să vă citesc. 232 Au îngropat securea războiului. Dar au con* servat-o atenl. în prealabil. 283 Fără detergenţi, nu văd rostul botezului. 284 Animalele care nu se lasă de bună voie tunse şi mulse sînt înfierate prin calificativul ,,săl batice". 285 Acuma ştiu ce este un creditor. Esle un om care mai crede că i se va plăti. 286 Parfumul trandafir ului ne face să -i uităm înţepătura. 287 Cel prudent rar culege lauri, dar adeseori moare de bătrîneţe. 288 Mentalitatea birocratului, care cred suficient să schimbi o literă, pentru a tace din ură, urs. 289 Nu l-au citit pe Voltaire. Au auzit de el i pentru asta se cred deosebit de culţi. 50 48

290 Din prime îmi achit sancţiunile. 291 Un om onorabil este un om despre care se ştie relativ puţin. 292 Opera ,,Era noastră". în curind începe actul III. Să ne mai lăsăm o parte din instincte la garderobă. 293 Cînd judecătorii vor face şi treaba călăului, pedepsele vor fi mai blînde. 294 / Şi modestia are orgoliul ei.

49

295 Lone.i lii'liuio să fie tare obositoare. Leneşii se odihnesc cel unii mult. . 296 () li i'xislind lumea cealaltă? Vom muri şi vom vedeu. 297 Nu cred în divinitatea lui Cristos. In umanismul său monumental cred ca un fanatic. 298 Pentru d nu te contrazice ai nevoie de principii solide, sau de o excelentă memorie. 299 Pentru mîntuire nu e suficient să te rogi. Tfebuie să achiţi anumite taxe. 300 Un mileniu s- a scris cu pene de gîscă. Gîştele au merite mari în promovarea culturii. 301 Timpul nu stă -n loc. Ştii mai multe decît Pitagora şi cazi la bacalaureat. 302  între numărul de creduli şi numărul di iicrocl există un echilibru ecologic perfect. 303 50 50

Civilizaţia umană va fi o enormă stalactita* Azi vedem primeîe ei cristale. 304 Filosoful, indiferent în ce magazin intră, întreabă doar de spirit şi materie. 305  îţi plăteşte un coniac mic şi se miră că ai curajul să -1 contrazici. 306 Oare cavaleristul beat, care îşi pierde calul, se poate socoti infanterist ? 307 Zicea un erou : e tare neplăcut să -ţi scuipi incisivii printre proprii canini. 308 Hîrtia. Aplatizăm păduri, ca să le mîzgălim apoi cu platitudini.

51

316 ilmbalriun.sc.  bucuros mi- aş muta sufletul intr -uii  îmi» mai lînăr — ca un chiriaş rău platnic ce stnt. 310 Nu toţi şi H I să ucidă. Unii numai îţ.i scurtează 31 1 Sini versuri care le fac să regreţi albul ima mi.it nl birliei. 312 Oare cincizeci de ani de la prima căsătorie tot nuntă de aur se cheamă ? 313 Unele specii sînt atît de slabe, incit nu au Ele se distrug singure. duşmani. 314 E mult mai preocupat de istoria antică, decît de propria-i dantură. 315 Uneori ne ţinem capul în palme. Mare povară.

mănînce. înseamnă ci Hiena nu vrea sa ne intern vii. 317 Lupul îşi ia licenţa în drept, numai dupu < e sfîşie primul berbec. 318 Ziceau bocancii : dacă el e Universul, noi sîntem temelia Universului. 310 Cu  ctt», cu va, a ,.v«. D« —  * * nemuritor. 320 Iarba nu e verde pentru a face broaştele scanate. 321 in întuneric, fără să vroi, te vei sprijini şi de ghidul cel rău. 322 Jarul Chiar dacă nu -i cenuşă, e foc în descreştere. 55 ne

330 ici îi linişteşti cu bomboane da cap-- cu lumea de ap"i.

afli

323 Oamenii, ('n I i! .ni mai mult bun simt, cu atît mai uşoi se l.r. i dominaţi. 324 Cu i|.i!
Femeia e forţa motrice a vieţii. doai ( «ia de contact.

Bărbatul e

327 Caii au cîşligat multe bătălii fără să înţeleagă ceva din mersul istoriei. 328' Ce păcat că la şcoala vieţii nu există rope \} tenţie. 329 La sfîrsitul unor cărţi, autorii prezintă biblio grafia — incercînd astfel să se dezvinoyăţea'scă. 56 pe cei mic olată. Pe cei mari 331 rîs, tot tragedie se Cînd lumea moare de cheamă. 332  încearcă să dizolve tot Universul într -un poem, care să-1 umple de bani şi de glorie. 333 Consătenii mei cred în mine. Abia aşteaptă să am casă memorială, conştienţi că alunei li se va asfalta comuna.

55

Peste un veac se vor uita la < ubofutui isrnul nostru ca la ,,Psaltirea pre versuri" a lui Doşoftei. 335 Trebuie să suferi,, daca vrei să alinarea.

56

336 Seminţele nu \<>i s,i doarmă în casete de aur. Ele preftrfl pâretntul, lie el oricît de arid. 337 1).· unele idei — ca şi de tatuajele din tine -reţo mi ne mai putem lepăda, oricît de ruşinaţi • i I M li din I U uza lor. 338 l .nluş «i trăit puţin, dar pentru un veac ne -a interzis să ne atingem de căprioarele poeziei. 33!) Vorbim mai mult de ceea ce puteam face. precum pescarii de cea ce le- a scăpat. 340 Niciodată nu voi ,scrie versuri pentru a-mi face bani de concediu. 341 Cind 1- a văzut pe Vineri, Robinson a hotărît să ţină imediat o şedinţă. 342 Acest tablou 1- a costat prea mult, ca să mai poată spune că nu -i place. 343 Ecologia legalizează politica lupului. 344 Mă simt aşa de bine, 1  înlănţuit între pai B h tezele lui plus şi minus infinit. 345 57

59

Urechile invidiază ochii. Au pleoape. 346 Am trimis atîtea solii pe lumea cealaltă. Niciuna nu s-a întors. Trebuie să fie tare bine acolo. 347 Nu de oboseală va muri Sisif, ci de plicti seală. 348 Sînt bucuros că mai pot să pling. 349 Sînt situaţii cînd a trăi înseamnă a comite o imprudenţă.

58

59

350  învierea, Va imaginaţi ce va fi atunci în autobuze < 351 Nu invidiei piatra. Nici ea nu e veşnică. Şi pe deasupra mai e şi rece. 352 Bine că nu ni se comunică data morţii anti -('ip.it. De emoţie, sigur am muri mai repede. 353 Cînd zece cititori cască, nu mă mai interesează părerea criticii de specialitate.

Dacă la naştere nu mi -aţi cerut părerea, lă -saţi-mă să mor aşa cum mă pricep eu. 355 Veşnicia geniului. Opera lui, ca un miraculos polen, va şti să se agate mereu de memoria oamenilor vii. 356 Poţi demonstra că albul e negru. Dar va trebui să uzezi de o vastă bibliografie. 357 Gîndesc mai mult de opt ore pe zi. Credeţi că vor ţine cont la pensionare ? 60

358 Frumuseţea e iloare

—  înţelepciunea, piatră.

359 Echitate. Oaia au drepturi şi lupul egale asupra islazului. 360 Sînt singurul meu şef. Dar nici de mine nu ascult  întotdeauna. 361 A scris o poezie a  zorilor, deşi mă îndoiesc, că s -a sculat vreodată aşa devreme. 362 A te naşte. Nefericire mai mare nu există, decîl poate aceea de a nu te naşte.

60

963 Recif ciful) Solidari Soli daritate tateaa unor minuscu min uscule le aniimale nuşlc st im i , de care nu o dată s -au sfărîmat an corului 61

364 Bonul pare să fie principiul fundamentul al vieţii,  1 1 Clnd ai bani, poti să -ţi permiti şi alte prun 1 1■ 11 365 Oare cîţi faraoni au bănuit că vor ajunge, din piramide, direct la British Museum. 366 Acest om, ca şi tablourile în ulei, trebuie contemplat de la distantă. 367 Arheologii profanînd morminte.

—  în

mod mo d

ştii şt iinţ nţif ific ic,,

368 Ei poate au fost. Şi dacă nu au fost, ar fi putut să fie. 360 Pe nebun să -1 respecţi. El poartă mereu a grenadă pe umeri. 370 Uitat, am început să mă -ndoiesc «de mine, precum o floare neculeasă, de frumuseţea ei. 371 Numim putrezire exact revenirea la veşnicia anorganică. 62

372 Sîntem ca acele orologiului. Ne-nvîrtim diferit, dar tresărim la bătaia aceleaşi ore. 373 Să planifici mîntuirea în altă epocă.. Ce lipsă de răspundere ! 374 Era prost îmbrăcat, obosit şi atît de slab, încM sînt sigur că era un om cinstit. 375 Hoţii au tupeu, dar şi multă discreţie.

63

370 M I I rai

a poa

să ai şi bani şi personalitate.

377 Sa i'in Imga lup, oaia. Ba s.- o mai faci şi şofa iui da birbu. 64

378 Odată fiert — cartoful îşi poate socoti misiunea Istorică îndeplinitei. 37!) Caută. Nici albina nu găseşte miere în fiecare i ioare. 380 Nimeni nu vrea să fie porumbel. Fiecare se vrea vultur, adică animal de pradă. ',"1! Lupta e inegală, zice taurul. Unul e în arenă, zece mii în tribună. .Şi mai au si presa de partea lor.

Cultura e singura mea religie. De aceea mă -nchin cînd intru în librar e. 64 383 Directorul devenise aut de umabiJ. încî\ daci iş fi murit atunci, i igur mi-af fi cla v maşina iu -reprinderii să mă duc ă la cimitir. 384 Nu opri soarele pentru line. Alţii vor rămlni in  întuneric. 385 65

Naivi mai erau faraonii ! Ei credeau că o piramidă poale sta în calea unui plan de sistematizare. 386 Şi moartea ţine la specia ei. Ea dă viaţă la noi forme de moarle. 387 Excesul de lumină orbeşte, deci naşte întu neric. 388 , Cerbii îşi schimbă coarnele o dată la un an. Unii

bărbaţi, mai des.

66

3B9 Seninul seminţei putrezite pe piatră nu e zadarnic. I.i lomica/ă solul, în care mai tirziu voi imdl|i Ni- minţr. 390 l ; ir piiiuM ( ît de rea, tot mai bine-i pe 391 Ne întoarcem trişti de la fiecare înmormîn -ttiic, cu excepţia uneia, de la care nu ne mai  întoarcem deloc. 392 Independentul e în mare primejdie. El depinde numai de sine. 393 Idealistul susţine că 1 -a lovit în frunte ideea unei pietre; mai mult, afirmă că în acest loc i -a răsărit ideea unui cucui. 394 Rîul nu poate scoate pietrele din vad, dai răbdător — le-mpinge la vale. 67

395 Ah, aceste lespezi grele, care apari Hon Ir iarna, iar primăvara le împiedică să răsară. • 396 Doar în clipe de ameţeală îmi găsesc <·< In librul. 397 Iedera e convinsă că susţine stejarul. 398 Unele imperii au căzut mult mai greu decît îşi pot imagina anumiţi regizori de film. 399 Unii cred că a prăda hoţii e onest. 400 Cu ochii aţintiţi pe steaua idealurilor nu vedem cum călcăm în picioare iarba şi florile. 401 Cele mai mari ambiţii umane gîdilă imper ceptibil epiderma planetei.

66

402 Ci Iu vi. in .1 nu e bine închisă, consider ca leul urc perfectă dreptate. 403 In calmul lui nu văd decît modestia  înşelă -tocire u iceboi gurilor. 404 Din amestecul de neputinţă şi mîndrie, rareori rezultă i eva moral. 405 ' Incercînd să desfigureze monstrul, l -au făcut aproape simpatic. 406 Unii oameni sint ca acele corăbii, care doar in fundul mării îşi găsesc liniştea. 407 Purta un ciomag greu şi ne preda cursul abilităţii. 408 Şi în privirea omului de zăpadă am citit ambiţia veşniciei. 409 Un om fără personalitate nu va duru <> opiuu cu personalitate. 410 68

69

Vîntul încurajează focul —  laudele, nebunii 411 Fertilitatea, în murdăria mîlului zace. 412 Vreau să cresc, chiar dacă trăznetul loveşle copacii cei mai înalţi. 413 Unele minciuni au la bază politeţea şi par scuzabile. 414 Prima reacţie, pe care ne -o determină o veste proastă, este aceea de a o transmite mai departe. 415 Mulţi bîzîie precum albina şi se miră că nu iese miere. 416 Aforlitul oslo precum ţara subdezvoltată, care îşi vinde ieltin m.iteriile prime. 417 Y.'uv.i m.iid.irui : curăţenia pătează. 418  Învinşii «iltora îi lovim, ca să ne simţim părtaşi l.i Vil Ini ir. 419 Dizgraţioşi şi diformi, unii artişti amintesc de cochilia băloasă a scoicii, născătoare de perle. 420 Ruinele se maturizează în timp. 421 Explozie demografică. Femei, născînd soldaţi. 422 68

70

Virtutea poate avea la bază şi o bolnăvicioasă inactivitate. 423 Pentru noi, soarele a a pus. Munţii continuă să -1 vadă. 424 < .i dtU Caii. Ei se scarpină şi noi credem «ifirmativ din cap. 425 E timpul să-mi intrerupi vizita. Am tnctpul să casc şi eu. 420 Nemurirea. Nimic nu sperie mai mult groparii. 427 De ce stau leii- n cuşcă ? Să nu cumva ifl I fure cineva. 428 Aceşti microbi, nu numai că mă devorează lent, dar mai trebuie să -i şi scot cu mine la plimbare. 429 Cumpăr numai cărţi scumpe. Preţul mă obligă să le citesc. 437 Atild vreme cil există erori topografice, de drumul absolut drept. 431 68

mă tem

71

Abia asiei! ,i mă trezesc din somn. visa ( u wle\ arai.

Să. pot

432 Cometa. Încă un caz în care nobleţea e dala de mai imea < ozii. 433 Gînduri publicate. Gînduri lăsate pe drumuri. 434 Taur, sună mai frumos decît bou. 435 Cînd prostia va primi aripi, se va întuneca cerul. 436 Inteligenţa !*i aduce numai necazuri, precum crocodilului - preţioasa lui piele. Ideile sînt ca v apoarele. Fac senzaţie nu mai cele ce se scufundă. 433 Faţă de veşnicia cosmică, orice glorie e crin 6 cie lemn. 439 Discursul unui mare sportiv îmi aminteşte de albatrosul lui Baudelaire. 440 Cîrmele vechi aveau cel puţin forma unei vîsle. 441 72

73

Pînă la urmă m - au convins să mă las constrîns. 442 O fi auzit oare Mesia de sfertul academic ? 443 Tigrul nu e chiar atît de incult. El ştie foarfce multă anatomie. 444 Dara I I I I M M I I işi schimbă uneori patria, d vi 11.i ·.1111 numai Irontierele. 445 Ne in.iH- i piedestalul, adică acea parte care mi aparţine făpturii noastre. 446  încerc să fug, Inălţîndu - mă. 447 Aspră pedeapsă. Aceea de a pedepsi. 443 Foamea de adevăr duce adesea le devorarea acestuia. 449 Gloria e ca apa. Un pahar îţi astîmpără setea. Un fluviu te îneacă. 450 Nu te las să te scufunzi. Eşti parte din co rabia, mea. t 451 i > 'de Dă -i boului coamă. De îndată se va zimbru. 73

73

452 Mă tem de moartea întîmplăloare. De aceea evit spitalele. 453 Nu credeţi în strălucirea oglinzilor. Aşteptaţi eventual să se însereze. 454 Să ajungi un duplicat al propriei tale statui. 455 Insomnie. Zadarnică încercare de a ne pre lungi viata. 456 Iedera vede în tulpina falnică a stejarului numai neputinţa de a se tîrî. 457 Triumf istoric. Arînd păm întul patriei, descoperi —   ruginite, resturi din valuta fostelor imperii. '

74

73

Scriitorul, ' ' i i femeia frivolei, îşi comercial lizeaza m I I il.- s.il" intimităţi. 459 76

75

Deziluziile vin în valuri şi ginclul că sîntem muritori  începe să ne liniştească. 46;) De cinci milenii trufia faraonilor doarme-n pj ramide. 461 Aveam un prieten bolnăvicios, care nu ştia cum să  îmbătrînească mai repede, ca nu cumva să moară tînăr. 462 Mulţi părăsesc barca de salvare, cind văd spre ce ţărm pluteşte. 463 In sufletele obscure ura persistă, precum ză pada pe versanţii lipsiţi de soare. 464 Remuşcarea. Ghilotina lentă a vinovatului, uitat de justiţie. 1 405 Toamna rindunelele picară. Rămln clOI I opleşile de răspundere. 466 Un pegas care şi -a pierdut aripile e totufl mai presus decit un cal. 467 76

76

Cei ce trăiesc degeaba se îngroapă CU cheltuială. 468 Pe drumurile nesigure acordăm întîietate femeilor. 469 Poate că neguslorii n -au înţeles pictura, dar banii lor au făcut -o să înflorească. 470 Cuvîntul e pur. Impuritatea frazei aparţine scriitorului. 471 Lesa frînează avîntul eîinelui de salon.

76

77

472 M.i pllctlsesi rar şi niciodată singur. 473 Urni poeţi cimintesc de căţeii scoşi la plini' bure, Oiicc drum alegi, ei merg înainte. 474 78

70

Clnd vine nc enervează.

din

vecini,

şi muzica

475 Nu mi-e frică noaptea în cimitir. pe stadion.

buna

Mi -e frică ziua

476 Trebuie să fii tare gol, ca să te meritele altuia. 477 Teama de hoţi a antichităţii mari servicii arheologiei moderne.

îmbraci cu

a

adus

478  îngropaţi-mă sub stejar. Sute de ani gîndul meu va tremura în frunze. 479 Era atît de modest, încît punea pe alţii sa I laude. 480 N- are timp să se îmbogăţească. El mun< <",l< -481 Sînt ca frumoasa frivolă, dorită de toţi, dar sortită să rămînă nemăritată. 482 Există un fel de veşnicie, clin păcate anorganică. 483 79

70

Ne găsim prieteni adevăraţi printre cîini. I i ne iubesc fără să emită păreri şi fără să ne ceara nimic  împrumut. 484 Amintiri. Raţe domestice, îheereîndu -şi for mal aripile, în prag de toamnă. 485 Setea de lumină scurtează adesea aripile fluturilor.

80

70

4 «file bî* Si"' s,i rumpcre numai sa Matrice, ie poalei anexa la dosar. 487 d m* " m cureW să 488 Mulji

refuz, devin crener

489 Caldul doar cu scara' se M^L r- ,· !  înălţimea vie' — -··· Huaie naica mei. 490 Nil s-au mai preocupat do boala -u aflat că nu -i molipsitoare: * ^ 491 conjugate pe Două greşeli adevăr. 80 81

492 zbura mai Şi nu va repede c ae vuit. 493 Şi umbra iepurelui crede'în neputinţa Soarelui. 494 Ce bine se înţelege un pictor surd cu un mu zician orb. 495 Uneori binele erupe vulcanic. 490 Trec drept curajoşi şi cei ce nu sesizează primejdia. 497 S-au dus. Patria porcului e acolo unde porumbul creşte mai maro. 498  în calea valorilor există filtre, caro lasă să treacă ce e mai mic. 499 Să ai puţine vicii.

Iată deja o virtute.

80 82

500 Justiţia. Ochii lumii, scapărînd dublu, ca d armă de vlnătoare. 501 Unii ar vrea să imbătrînească mai repede, numai să -şi primească odată diploma. 502 Corrida. Înainte de a fi prefăcut in biftec, taurul trebuie înjosit public. 503 Florile nu se rup. Florile se admiră.

Avem ceva din nebunia fachirilor, care calcă pe cuie cîntînd. 505 Mulţi pătrund în Panlheonul istoriei, lăsin -du-şi la garderobă capul. 306 507 Nici în spatele lui Atlas nu te crezi PAmtnt. 508 Ca spuma. Mereu fragilă şi mereu deasiip' 4' 500 Contradicţie supremă. Nemărginirea amblp' lor noastre, în faţa fragilităţii noastre organic*» 510 Să fim intransigenţi şi eu hoţii de flori..

Murim de bătrinete, dacă între timp nu murim pentru o idee. Să nu te crezi prostul satului. Nu e modest. 512 Drămuieşte- ţi cuvintele. Piatra care a văzut atîtea, tace. 513 Agonia florilor din vază ne umple camera ·· parfumuri.

partea ta.

no

514 Ziditorul Voroneţului nu şi -a făcut aripi de şindrilă. El
Bunele maniere dispar în întuneric. 519 Nu logica, ci anumite glande condiţionează oi goliul, 520 Martirii. Dacă ar învia, cu siguranţă le-ara da o prima. 522 Ştiinţa nu a eliminat cruzimea. 1 -,»
85

528 Noroiul ne supără abia atunci cînd ne murdăreşte pantofii. 529 Semănăm generozitate în speranţa că va rodi recunoştinţă. 530 Etica pescuitului se concentrează  în transpa renţa firului. 531 O oaie nu va înţelege niciodată de ce trebuie sărbătorită învierea cu carne de miel. 532 Mă gîndesc la cei care au descoperit America precolumbiana, înecîndu-se la întoarcere. 533 De cele mai multe ori, aidoma melcilor, lăsăm în urmă o casă doar. 534 Sufletul mare lasă să -i cadă o lacrimă şi pe raormînlul duşmanului. Do5 Omul s-a hotărît să -şi păstreze sentimentele în inimă, adică în cel mai frămîntat organ. 536 86

86

Fii stîncă. Imbrăţişează -ţi pămîntul şi nu fii trist că păpădia zboară. 537 Ca şi coarnele cerbului, înţelepciunea e o podoabă incomodă. 538 Sînt talente discrete, pe care numai arheologii le mai descoperă. 539 Era atît de sărac încît nu avea nici duşmani. 540 Şi cartofii din pivniţă simt primăvara. 541 Ce e virtutea ? A- ţi drămui dorinţele sub lacătul voinţei, sau a rămîne insensibil la cele mai naturale chemări ? 042 După milenii de evoluţie, bîta ia forma unei bombe de o suta de megatone. 543 Unele maimuţe văd în darwinism o < alomnîe. 544 Complexitatea în ţelepciunii e ilustrată per fect de contradicţiile dintre înţelepţi. 545 Cum o să -mi dau duhul ? Desicjur, printr- o vorbă de duh. 540 Stăpîni ai Universului ? Furnici rătăcite pe ecuatorul unui măr. 547 86

87

M-au întrebat de unde culeg aceste gînduri. Mărturisesc cu ruşine: din capul meu, proprie tate personală. 548 Nemurire ? Asta înseamnă să fiu bîrfit şi după moarte. 549 Viaţa. Zile de speranţă, despărţite de tiopţl de somn. 550 Iubirea e ca veninul şarpelui. Vindeca s«ni ucide. 551 Fazanul e mindru. El e primul in topul culinar. 552 Nu oftaţi ! Evitaţi risipa de aer. 553 Mari şi mici, trăim cu toţii din mila Soarelui. 554 Cmd seacă mările, munţii cresc. 555 Ecoul este un ricoşeu sec. Marile fapte au nevoie de rezonanţă, nu de ecou. 556 Aurul  îşi schimbă cu uşurinţă forma şi slăpinii. 557 Din marea masă a viselor atrag atenţia ace lea care accidental se împlinesc. 558 86

88

Zilnic călcăm în picioare hrăneşte.

pămîntul

care ne

559 Nu Dacă ai mîjnile murdare, spală -le. te ■ terge pe alţi i. 530 Semănăm prea mult, ca să ne putem înţelege. 561 La unii, cultura apare ca o boală profesională. 562 Pîinea de piatră a sculptorului e veşnică ; gîndeşte cu umilinţă brutarul. 563 Unele vise se împlinesc. Am avut un vis in care se făcea că dormeam.

 înlii trebuie să fi apărut banul. Abia pe ur mă oamenii de valoare. 505 De remarcat că porcul se termină prin ir -o virgulă, denumită popular coad i. 566 O avea oare templul raţiunii forma unei inimi? 507 înmormîntez gîndurile Ce idee! Să-mi  în capete străine". 568 A sunat ceasul de apoi? Ei bine, imaginaţi -vă că nu m-am trezit. 86

89

569 S- ar putea crede că omul cinstit este hoţul care n- a furat niciodată nimic. 570 * Şoarecele crede că pisica este macheta unui tigru. 571 Nu lăsa pe ogor ceea ce nu încape în ham-f barul tău. 572 Cinicul moare otrăvit de propria lui operă. Dar agonizează o viaţă întreagă. 573 Gunoiul a avut un coşmar. Un vis cu o mătură. 574 M-a ajutat mult  împrumu-tîndu-mi cîteva lacrimi.

la

nenorocire,

575 Un om cu cap de cal. Şi ăsta se credea centaur. 576

După inventariere, prada încetează să mai fie pradă. 577 86

90

s-ai Să nu lovim în coloşi. Prăbuşindu -se, putea să ne strivească. 578 Lichidele văd în vase numai închisoarea, ui -lînd că e singura lor posibilitate de a nu se risipi. 57!)

Un Soare însîngerat pe culme nu înseamnă neapărat un răsărit. 580

Răutăcioşilor ! Aţi scris HiO pe rezervorul de apă. Trei filologi pur şi simplu au murit de sete. 581 Au murit mulţi pînă s - a înţeles că în pădure mai cresc şi ciuperci otrăvitoare. 582

Mult mai multe flori cresc în mărăcini decît la umbra pădurii. 583

86

91

Poate că generaţiile viitoare vor redescoperi focul, găsind o bombă atomică preistorică, neexplodată. 384 O statuie din aur masiv, intitulata Sărăcie. 585 Nevasta măcelarului crede că porcii se corn' pun exclusiv din anlricoale. 586 Nu voi crede în al doilea Soare pînă nu vo vedea umbra primului. 587 Idealul oricărui bărbat e să cîştige ceva mai mult decît poate cheltui soţia sa. 588 Arta dirijorală. Dacă vrei să priveşti muzica în Iată, trebuie să întorci spatele la public. 58!) Ce blinda e Natura. Ne face să îmbătrînim, ca să nu mai regretăm viaţa.

Primăvara ar fi veşnic ă. dacă cucul ar răspunde la fiecare solicitare a muzicii populare. 501 A săpa finlîni e mai înălţător decît a zidi piramide. 592 Subliniem cuvinl !e gata să cadă. 593 86

92

Cariatidele. Numai un arhitect răutăcios a putut pune atila gr ·;·: i!e in spinarea femeilor. 594 Din experienţa unui actor. E mai uşor să iii leu pe scenă, decît om in viaţa de toate zilele. Fii demn ! In tine s-au strins şi trăiesc toţi strămoşii tăi. 596 Din slăbiciunea fierului şi cărbunelui se naşte tăria oţelului. 5*7 Nici Satana nu e perfect. Uneori greşeşte şi face fapîe bune. 598 Din rana bradului se revarsă răşina, adică  înmiresmata lui durere. 595) Argumentul josnicului : mocirla vindecă. 600 Femeile sint eu frunzele. Cu cit sint mai veş tede, CU atit sint mai zgomotoase. 631 nevinovat Furnicile mor şi sub pasul al profetului. 602 Sint tare obosii. nu e gol. 86

Văd un mormint şi-mi pare rău că 93

803 Nu există antifurt mai bun decit sărăcia. 904 Sudoarea unora se compune cu nepăsarea altora. Aşa se naşte efortul comun. 609 Rareori locomotiva ţine cont de dorinţa ul-îimului vagon. 606 Oare tot ce nu e ordinar e extraordinar? 607 Nevoia naturală de continuitate
Sint oameni care nu merită să fie priviţi în ochi. In faţa lor mă plec cu plăcere. 612 Impresionant curajul bijutierului, care, după ce-ţi bagă aramă- n aur, se mai şi iscăleşte mărunt. 613 86

94

Acesta e omul. \-are motive, şi totuşi trăieşte. (H4 Există marionete care îşi trag singure sforile. 615 umbra Profeţia împlinită e zguduitoare. In ei se ascund toat e profeţiile neîmplinite. 616 Unele revoluţii sînt ca microseismelş noctur -»e. Le resimt numai cei ce nu s-au culcat. 617 Din dragoste nu murim. Ne naştem. 6i8 Sîntem ca norii. Ne mărim pînă la destrămare. 619 Găina a făcut un ou banal, dar ţipă tare, să afle şi piaţa. 620 Sînt prostii extrem de complexe, pe care numai  înţelepţii le pot comite. 621 Istoria. Ce-a losl a fost, ba chiar şi ce nu a fost a fost. · 622 Uneori frica face din,noi eroi, iar neputinţa ne umple de virtute. 623 Unii oameni ar trebui să trăiască mai multe vieţi, să -şi poată ispăşi integral pedeapsa. , . 624 In balonul spart trebuie să sufli mai tare. 625 Dacă viaţa a apărut întîmplător, mai are rost să -i căutăm un sens ? 86

95

626

Televizoarele să stea pe măsuţe joase. Set nu cumva să depăşească nivelul televiziunii. 027 In artă nu e ca ld munte. Fereşte -te de drumurile Marcate. (528 Nu e suficient să ai dreptate. Trebuie să ai şi număr mare Uf pantofi. 629 Bieţii dinozauri. Au dispărut, deşi erau atît de mari.

Aidoma albinei, pol să lovesc profund o sin gură dată. «31 Orice rufă la uscat crede că se luptă cu vîntul. 632 Ştiam că viata e scumpă. Ia spital am înţeles că moartea costă mai mult. 633 Zeus nu avea apela Ia trăznet. 634 86

darul "αβ ™

convingerii

şi

adesea

96

Asemenea timbrelor, devenim valoroşi, Inve-chlndu-ue. 63 Γ . lncearc»i să defineşti nimicul. Vei avea nevoi*' de multe cuvinte. 631 Am crezul că mi are declt creierul mic Pardon, mimi -a răspuns : am unul şi mai mic. 637 Mă calcă in picioare. Sînt omul lor de bază. 638 După un timp, începem sa facem confuzie între ce nu a fost şi ceea ceea ce putea să fie. 639 Nu moartea celor dragi ne zdrobeşte, ci amin tirea lor. 640 Teiul este înmiresmat. De aceea i se rup rup crengile. 641 Trîntorii nu stau. Ei organizează producţia de miere. 042 Am împrumutat Biblia mea unui prieten. L-a cucerit în aşa măsura, incit refuză să mi -o restituie. 643 Nici în sala de aşteptare nu poţi intra direct. Trebuie să aştepţi. KW)

97

644 Cînd alţii se afundă ti se pare că te înalţi. 645 Din contradicţia palmelor se nasc aplauzele. 646 Tocurile şi aureola ii ajută pe pitici să crească. 647 Visez o discuţie între patru ochi. Cu Omenirea. 648 Munţii sînt falnici, dar modestia cîmpiei ne hrăneşte. 640 Incapabil. Şi totuşi, capabil de orice. (550 Trec drept zburători şi aceia pe care Pămintul îi abandonează. 051 unde e lupta contrarii c ontrariilor? lor? Văd progresul. Dai unde 652 Au părăsit sdtul ca sa poată ciula la oraş viaţa ţăranului. 699 Soţiile sînt de două feluri : plictisitoare şi ale altora. 654 . Libertatea tigrului se leagă indestructibil de dreptul de a sfîşia. 655 Faptul că trăim nu este întotdeauna o dovadă a existenţei noastre. m Şi celui ce fdbn<
98

tmi voi iubi aproapele. distanta.

Dar să stea

mai

la

658 Pentru unu, verigheta e un zero de aur. 659 -La oraş, vreme bună. bună. La tară, secetă. 660 Poti privi priv i o stea prin pri n gaura gaura cheii. cheii. Aceast Aceastaa se cheamă perspectivă. 661 Nu--ţi zugrăvi altruismul cu bani Nu baniii altora. altor a. 662 Oare cît valorează nemurirea pe o planetă muritoare ? 663 · Cînd stelele ating orizontul pot fi luate drept focuri ale păstorilor. 104 664 Tehnic vorbind, culisele iadului ar trebui să fie pline de combustibil. 666 Cărţile prea voluminoase inspiră respect, dar adeseori rămin necitite. Ş66 Vreau sa \
Cel dinţii surzesc c lopotarii. 668 Mi-a stat ceasul. Nu va supăraţi, rit o fi secolul ? 666 O, dacă sirenele ar fi ştiut că marinarii lui Ulise au ceară in uree hi ! 670 Ghiocelul. Soldatul Philippide al lumii vegetale. Ofilirea lui înseamnă triumful cald ai primăverii. 105 I 671 Şi eu sini fiica oceanului — zise băltoaca. 672 Cartofii cresc mai repede în pivniţă. Nu, nu le place întunericul. Vor să ajungă mai repede la lumină. 673 Eu cu stima, voi cu prima. 674 Oare ciupercile necomestibile suf eră de com plexul inferiorităţii ? 675 Şi în mişcarea browniană progresului. 676

există un sens al

,,Cult" provine de la cultură. Nu e o prescur tare, ci o amputare. 677 După veacuri de educaţie, vacile au fost con vinse să dea lapte, şi după înţărcarea viţeilor, pentru binele umanităţii. 678 „ Cerul înstelat c liniştitor. Ce mici îmi pai problemele mele de serviciu, risipite in imcn.i tatea Galaxiei. 679 Unii merg la biserică, în speranţa că Dumue -zeu verifică prezenţa. 680 Curios. Primii oameni au fost numiţi pri-mitivi, în loc să fie numiţi primari. 681 Un pitic uriaş trecea braţ la braţ Cu un colos decăzut. 682 Rima ogor- spor a dat o nouă strălucire poeziei agricole. 683 Pînă la urmă i - au tăiat capul, deşi cu acesta păcătuise cel mai puţin. 684 Şi Demosthene umbla cu pietricele în gură, Dar şi le scotea, cînd se înscria la cuvînt. 106

10

685 Un opt căzui Ia pămint devine infinit. M Mioriţa este i> capodoperei dezinteresată. Ma demult. < iobanii ( ompuneau frumos, fără să s gtndească la drepturi de autor. 687 Fericit acel ce scrie cu un creion fără virf El nu va mai trebui sa şteargă niciodată. 688 In vremea lui Vlad Ţepeş izbucnise o mare -criză de turci. Şi de furci. 668 Melc. Vind casă contra valută forte. ' 69(1 Dulce mai e povara cadourilor. 691 Şi lauda fără acoperire este o calomnie. (102 Pădurea. Eterna şedinţă a copacilor. 083 Nemurirea poale lua forma veşnicei agonii. 694 Cei care fac plajă şi cei «are strmg linul sint legaţi prin acelaşi gind : să fie soare. oor> Canibalismul .i < ă/.ut. Lumea
10

Sint versuri care ard hîrtia ca un acid. Atit de mult se vor săpate în piatră. 698 Viata e o ştafetă. Poti cîştiga cursa in altă generaţie. B99 Unii mor fiind încă în viată, alţii trăiesc şi după moarte. 700 de mare. Cînd bei, ti face Păcatul o ca apa mai sete. 701 Ultima dorinţă a spînzuratului. Să fie i ponderabil. 702 Mnemotehnica e cjenială. Cuvintul ,,shop*l  îţi va aminti orie inel de Chopin şi chiar de Srhopenhauer. 703 Gestionari, jucaţi In loto! Soarta vă poate lîmbi în mod oficial. 704 Zicea un faiantar : s- au prăbuşit imperii, dară mite cîteva plăci de faianţă. 705 La exterior era plin de viata ei interioară. 706 106

10

Există specii mediocre de plante, care nu aduc nici pagube, nici foloase. Ele trăiesc cel mai mult. 707 Grozavă acţiune. Electrificarea i vulul M i « ■ 708 Poţi rătăci o viaţă pe drumul cel drepţi 709 Depsebim două tipuri de pedepse. Cu moil tea şi cu viata. 710 După ani grei de şcoală mi -am clştigal drtp tul de a nu face nimic. > 711 Nu mă tem de cădere. îmi pare rău de cel pe care-i voi strivi. 712 Zeii au în ei ceva omenesc. Le plac ofrandele. 713 Umanitatea călăului. O secure perfect B8< uţită. no

1II 714 Şi pe malul marilor lacuri plîn-gătoare.

cresc sălcii

715 Au avantajul vlrstei ? Lasă că -i ajung eu. 716  în locul lui Noi' nu ploram cu Arca. Plecain cil barca. 717 Turnul din Pisa. Trebuie să te. apleci, ca să ajungi celebru. 7 Iii Ce indiscreţi sint unu sc riitori. Citesc cărţile altora. 71!) Porumbul vede fumul dens al uzinelor. Crede că e un nor şi speră că în ciirînd o să plouă. 720 Iată un om cu spirit de răspundere. Aruncă piatra  în sus, pe verticală. 721 Oamenii ajunseseră citit de culţi, încît se  încă -ierau pentru o cai te.

722 Zmeul de hîrtie si nu rîdă de sfoară. Ea îl retine, dar îl şi 111>111·· 723 Merge bine. Uita(i- vâ ce linăi şi viguros este bătrînul satului. 724 Prostia e mai puţin deilsă decil inteligenta. De aceea e tot timpul deasupra. 725 Cînd bancherul spune ,,o, tempora", fiti sigur că se gîndeşte la dobîndă. 726 Logevilatea plantelor. Hm, dară ştiu să s^  învî  în vîrt rtea easc scă. ă. 727 Nu -ti călca umbra în picioare. Nu728

1 12

11i seamănă.

106

735 Cînd materia îşi pierde energia internă, de vine solidă. 729 . Uneori sînt atît de subtil, încît pur şi simplu nu mai ştiu cc -am vrui să spun. 730 Mă închin în faţa oamenilor cu bătături, cu condiţia să le aibă la mîini. 731 Nassul meu trăieşte cu impresia că toată ziua mă Na uit la el. 732 Paradoxal. In măsura in care mă apropiam de ea mi se părea mai mică. 733 Cel care întîrzie prea mult cu răspunsul riscă să uite întrebarea. ?34 Sînt bărbaţi care se cred copaci. Fiecare an  înse  în seam amn n ă alt inel. , . .  . Dacă vrei Să distrugi un segment, nu-1 lovi cu securea. Vei avea în faţă doini segmente. 73G In caz de naufragiu ultimii se meu me u ă optimişti optimiştii. i. 737 De ce-or li construit grecii anti< i alitea mine? 738 738 Inima e ca şi vîntul. Există atîta timp cît bate. \ 107

739 Poţi să polemizezi cu o persoană care nu te aude ? Da, cu condiţia să -i răspunzi scurt, cînd face pauze de respiraţie. 740 Broasca ajunsă la oraş se numeşte batracian. 741 742 Am locuit un timp în sufletul unei femei. Mare  înghesuială. 743 Cetatea era alit de şubredă, încît duşmanii se temeau să o asedieze! 744 Ahile a ajuns celebru pentru un călcîi vulnerabil. Cunosc o mulţime de anonimi, vulnerabili din cap pînă -n picioare. 745 Iar cel ce va împrumuta bani va avea întotdeauna foarte mulţi prieteni. 746 Cenuşa sfidează focul. 747 De cîte ori cobora din avion, redevenea ateu. 748 Nu-i cereţi Soarelui să vă explice misterul nopţii. 749 Mlaştina te obligă la un studiu profund. 750 Secera valorifică virtutea griului. Buruieni longevive 108

ri5

triumfă pe mirişti. 751 Oamenii de excepţie sini permanent în minoritate. 752 Cred că aşteaptă musafiri; l-am văzut pre-sărînd gunoiul cu praf de aur. 753 Mare noroc pe cei care sfîrşesc In somn. Ei nu vor afla niciodată că au murit. 754 Unele corpuri absorb lumina. Sefcea de lu mină le face puţin vizibile. 755 Paraziţii înfloresc chiar pe rana copacului. 756 Ne-am obişnuit cu (jindul că meteoriţii tră iesc puţin. Pentru noi, ei se nasc în clipa în care încep să «rdă.

Unii ajuncj vestiţi, citind mereu fără să pună ghilimele. 758 Uşile casei ei. Cop. iţi le unui roman nescris. '/.·■>«.) 109

ri5

Sclipirea diamantului. () formă de a respinge lumina. 760 O sabie se coboară mult mai greu decît se ridică. 761 Vorbele lui amintesc de inconştienţa reşoului electric, care îşi arde singur cablul de alimentare. 762 Soarele poate fi acoperit de nori doar în viziunea ochiului minuscul. 753 Lăcomia dispare în faţa lucrurilor incomen surabile. 764 Viermele Îşi sapă templul eternităţii într -o pară. 765 După un anumit timp, stratul de rugină de vine protector. 766 Mare noroc cu punctele de suspensie. Ele marchează locul în care autorii vor să fie spirituali. 767 Un vampir sătul poate deveni donator ono rific de sînge. 768 Răbdare. Nici o plantă nu plinge pe t imp de secetă. 769 110

ri5

Cîinele cel mai bun este clinele rău. 770· Poezia e ca aureola unei stele. Creşte, cînd e privitei prin prisma unei lacrimi. 771  Împăcarea conştiinţei. Inscripţia ,,fumatul interzis", săpată pe fiecare scrumieră. 772 Omul acesta da mereu din umeri. Dovacl.i Q faptului **ă a zburat etndva. 773 Nu întotdeauna  înţelepciunea unui om e direcl proporţională cu volumul bibliotecii sale. 774 Există o critică a criticii, criticată şi ea din vreme-n vreme. 775 Versurile lui ajunseseră plictisitor de perfecte. 776 Vaza. Eşafodul de cristal al florilor. 777 E firesc s,i stea cu spatele la mine. Sint doar apărătorii mei. 778 Cită făţărnicie. Vopsesc sicriele numai la exterior. 779 Adeseori, numai întune ricul ne învaţă să preţuim 111

ri5

lumina l
112

ri5

784 Creşte toi meii mult apropierea dintre oameni. Mai ales in autobuze. 785 Un tramvai deraia! s > consideră independent. 78(5 Critica adusă învinşilor noştri ne ştirbeşte aureola. 787 Femeile ezită seara şi promit dimneata. Bărbaţii procedează invers. 788 Aria cu cei mai mulţi adepţi rămine totuşi arta culinară. 789 Nu înţeleg două lucruri : neîncrederea la oameni, tineri şi î„ medicamentele ieftine 79) Omul şi -a găsit mulţi pri malelor, de regulă necomestibili 792 Chiar şi în rindul giganţilor e\i ia
794 Cum pot ei să susţină că Universul u Infinit se  întreabă puricele ajuns la marginea patimi 795 Pomul fericirii. Fructele lui nu se dobotfl l II pietre. 796 Din solidaritatea firelor de par se poale cel mult o perie. 797 790

Cînd măgarii încep să ragă, privighetorile tac.

Nu întotdeauna a stirni risul înseamnă a li spiritual. 798 La măreţia virfului îşi aduc contribuţia şir văile, cu adîncimea lor. 799 Condiţia de afirmare a licuriciului. Un med iu cît mai obscur posibil. 800 Nu rîdeti de zero. negative.

El e împăratul numerelor

801 Tristă mai e matematica destinelor. Brune sfîrşi pe rug, iar papii se plimbă cu avionul. 802 Blocul. Atîtea destine suprapuse. 803 * In fata unui cojoc modern orice oaie se simte complexată. 804 805 Curcubeu. Superb arată lumina în faza ei de descompunere. 806

Vînd petice pentru haina perfecţiunii. 807 Un piedestal imens, gol. Un omagiu adus Marelui Nimic. 808 Sîntem tentaţi să -i credem orbi pe cei care nu au ochi decît pentru lucrurile strălucitoare. 809 Nu vă mai lăudaţi cu sclipirile. Orice ciob sclipeşte din vreme-n vreme. 810 Virtutea. Cred că e arta de a -ti planifica păcatele. 811 Regula adormită naşte excepţii.

Nu nea mai rămas decît speranţa. Pe asta nimeni nu a vrut s-o cumpere. 312 Pentru un mare ecou e nevoie de un mare-j obstacol. .1 813 Ura faţă de muşte se transformă uşor în sim -j patie fată de păianjeni. 814 O aureola cu adevărat trainică se montează direct pe coarne. 815« Nu ucideţi întunericul. încercaţi să -1 faceţi -să lumineze. 816 Cei ce se tírase nu se împiedică niciodată. 817 Un munte se cutremură numai dacă e lovit de un alt munte. · 818 Credeam că Malus'alem.a Cost un mare -doctor. 81« Plînge căruţaşul. Noaptea trecui a 1  rttlllll i-au crescut aripi. 820 Spre bucuri.i copiilor, pisicile au fosl |)f< | zute cu cozi. 124 117

821 Vofbfl 1 că Şi ce dacă m -au călcat în picioare. am aflat cil (întăreşte fiecare. 822 Sufletul unei femei e ca o carte. Trei fie prea bun ca să - 1 citeşti de două oii. 823 Doamne, ce alibi ai tu pentru noaptea .'.luitu lui Bartolomeu ? 824 Ce-i poate înfrăţi mai mult pe oameni dfi (I povara aceluiaşi jug ? 825 Puritate. Mîini de zînă ?. Mai degrabn ml ini de spălătoreasă./. . . . MM 826 In acest (jind mi- am pus o rază do SOa pentru" Ia noapte. 827 Mulţimea îşi arunca şepcile în aer. Entuziasm general şi posibilitate de a -ţi alege o şap< ă mai pună. 828 E cult şi atît de gras, încît ar putea lumina ani in şir, ca un opaiţ. 829 118

Prietene, sînt curios (are din noi doi va ajunge primul în anul :mm>(>. 830 De-aş fi Pămînt, eu n - aş atrage pe oricine. 831 Orice credincios inteligent are clipe de îndoială. 832 Furios — am întrebat chelnerul unde mi-e lingura. Mi-a răspuns că o ţin în mină —  de unde am dedus cl nu întotdeauna clientul are dreptate. 833 Pescarul contează mai mult pe lăcomia peştelui, decît pe propria-i inteligenţă. 834 Uneori Cînd cugetă profund, unii închid ochii. mai şi sli uni»'. 835 \ Te doare sullelul? Bucurat.' 1  Va veni un timp cînd n-o să te mai doară. 836 Există un daltonism sinistru, cînd negrul iti pare roz. 837 Voi scrie haiku-uri numai daca |a|>oinv.ii voi scrie doine. 838  înţeleptul nu poartă nici scut, nu i sabie. 839 119

Nu lăuda buruiana, chiar dacă răsare in vază de aur. ' 840 Abia aştept să mă roage, ca să -1 pot refuza. 841 Cei ce bocesc la necaz, chiuie cînd sînt fericiţi. 842 Sînt sigur că toate aceste ginduri au sclipit) fiecare  în capul altcuiva, cu mult înainte» de naş terea mea. Dar ele nu au fost aţtunci scrise, pentru că nu toată lumea se ţine de, fleacuri. 848 Numai cei slabi vorbesc de dreptate. 8-14 Intîi vreau să spun ce am de spus. Abia pe urmă-mi voi repara dantura. 845 Din ţiglele acoperişului, prea puţine îşi mai am in ies; de pietrele temeliei. 846 ' Nimic nu e prea mare, dacă poate fi cuprins de ochiul omenesc; nici prea vechi, dacă omenirea şi -1 aminteşte încă. · 847 Ciocîrlia să nu latre ! Să cînte sau s& tacă. 848 A fost un .in secetos, in (iuda succeselor mele literare. B46 Eroismul iepurelui care, speriat de pisică, un cîine răstoarnă. 850 120

Cei mai mulţi milionar) sînt copiii inflaţiei. 851 In zilele de salariu zimbesr şi pesimiştii. 852 Studenţească. Cine nu repetă, repetă. 853 Abia a ieşit din scutece şi vrea să definească Natura. 854  înţeleptul e modest. El cunoaşte imensitatea necunoscutului. 855 Vezi încotro cad umbrele şi vei şti cine cerne lumina. 856 Un frig cosmic vă va face să vă ardeţi pînă şi diamantele. 857 Există deserturi cu paze de nisip. 858 Intre bătaia ochiului şi bătaia gîndului am amplasat cerul, cu tainele şi minunile lui. 859 Fiecare român tinjeşte după un adevăr pe măsura imaginaţiei lui. 860 Evoluţie ? Ne -am făcut haine şi ne -a picat blana ; ne- am făcut căciuli şi ne -a picat părul ; ne -am făcut computere şi dracul ştie ce -o să ne mai pice. 861 130

121

Dacă lupul deschide gura, nu -i număra dinţii ! 862 Rotirea înalt ă a şoimului e plină de măreţie. De fapt, el caută şoareci prin iarbă. 863 Sîntem puternici, zi< scaieţii! Avem ţepi şi nimeni nu se atinge de recolta noastră. 664 Apa. ( n . il <· m. I I lărâcă, cu atit e mai limpede. 665 Din genunchi, direct pe genunchii fericirii. 866 Doctorii transpiră, încerc inel să reducă din optimismul nebunilor. 867 O bucată de marmură bună îţi poate prelungi un veac amintirea. 868 O capcană defectă poate deveni un ospitalier refugiu. 869 Singurătatea se obţine fie trăind în deş ert, fie înconjurîndu- te de oameni neînsemnaţi. 870 Astfel, am Ca să tac, mi-au despicat limba. ajuns viperă. 871 Ahile ? Un călcii n -a ştiut să apere. Ş72 130

122

Teoria ramificaţiei nocive. Pe ramuri nocive vor creşte numai muguri nocivi. 873 Mai bine capul unde-mi sînt picioarele, decît picioarele în locul capului. 874 Ultimele idealuri sfîrşiră tragic, înecate in paharul larg al mulţumirii de sine. 875

Cînd păianjenii îşi ţes pînza din frînghii, elefanţii intră în panică. 870 Ne stingem lent, odată cu slăbirea memoriei. 877 Să ne eflutăm asudai destinul, de vreme ce lot ne- am năsi ut. 878 Prostia, < .i şi mirosul dlhorului, uşor poate deveni o al mă, 879 Mul(i consideră stalul o grama la de dulapuri, cu numere de inventai vopsite pe uşă. 880 Nu cred în statul macrocel.il, nici in statul cefalopod. 881 130

123

Teama de moarte ne conviv i de- a lungul vieţii. Ea dispare la bătrtn'eţe, permiţîndu - ne să murim uşor. 882 Să nu vedem în trandafiri numai spinii. 883 Crescusem. Şi tot nu-mi venea să cred că tata e muritor. 884 Mi-a picat un dinte t<>; mai cînd mă credeam veşnic. 885 Risipeşte mult şi te vor crede bogat. Vorbeşte mult şi te vor'crede  înţelept. 886 Vorba doctorului. Slăbeşte şi te vei întări. 887 Unii păianjeni cred că ţes meridiane. 888 Istoria te face să admiri romantismul singe-ros al lui Bonaparte, după cum desenele animate te fac să iubeşti dezgustătorii şoareci. 889  în paharul conjuncturii, conştiinţa lui părea solidă. 890 I a hotarele numirii te aşteaptă epigonii — vfiJAesii bogăţiei tale interioare. 891 130

124

E un ignorant. Mu ignoră. 803 Grandiosul paie si mai grandios, atunci cînd e văzut dintr-un sânt. 893 Erezia diavolului botezat. 894

Atenţie la pacifişti ! Ei şlefuiesc gresia i u ajutorul cuţitelor. 895 Nestăpinite, forţele creatoare ale talentului sint o calamitate spirituală. 896 Pămintul crede că meteoriţii îl adoră. 897 Fierul rare rugineşte nu se descompune. El se combină. 898 Chiar dacă a greşi este omenesc, nu faceţi din greşeala dovada omeniei voastre. 899 130

125

 înainte de a  învaţă sa ne jucăm de -a viaţa, în văţăm sa ne ju< am de-a şcoala. ioo Să te-nvîrţi întruna In jurul Soarelui. Asta numesc ei mişcare de revoluţie. 901 Sinucigaşul nu se teme de moarte. Se teme de viaţă. 902 Regula neîntemeiată întăreşte cel mai mult excepţia. 903 N In sufletele mici se ascunde ura cea mare. 904 Aripile? Vezi să nu depăşească volu coliviei. 905 I 71 e primul In Plecaţi-vă fruntea. ordini analfabetica. 91)6 Şi creierul lui l.inslein conţinea nouazec i Io sută apă. 907 Răcniţi în surdină. Să nu treziţi din somn leu adevăraţi. 908 130

126

Impodobeşte-ţi partea invizibilă a Caracttru lui şi caută să faci o faptă bună fără martori. 909 Cu un ochi la slănină şi cu altul la benzină. 910 piua şi Unii profeţi ating perfecţiunea. Ghicesc trecutul. 01 1 M-a ucis. Din punctul lui de vedere. 912 Ahile işi privea duşmanii drept în lată. El avea călciiul vulnerabil. 913 Era atlt de mic încît trebuia să stau in ge nunchi in friţa lui. 914 Reumatism. Pe Matusalem îl dureau genunchii In Fiecare schimbare de epocă. 915 A< elaşi Soare, în acelaşi timp, pentru unii răsare, pentru alţii apune. 916

Un indicator nou. Numărul de birocraţi pe cap de locuitor. 130

127

917

Nu smîntîna, ci drojdia face pfinea să crească. 918 După descoperirea săpunului au dispărut multe mirosuri specifice. # 919 De regulă, nu încap în autobuze tocmai cei care intenţionează n si cumpere bilete. 920 După ultima avansare a ajuns om. 921 Şi va veni <> zi, cînd nici măcar bătrini nu vom mai li. 922 Simplitatea poartă clopoţei la opinci. Să se audă cit c de simplă. 923 Urme adtni i lasă oamenii de greutate, dar şi -cei care merg prin noroaie. 924 M-a pufn it rîsul, cînd am văzut fata gravă a bufonului. 925 Harta imperiului părea o frunză. După fiecare ţ război, ruptă din alt copac. 926 . Trîntorii se deosebesc uşoi de albine. Sînt mai mari. 130

128

 ffl Şi cei ce merg pe sirma susţin că duc o viaţă echilibrată. 928 Bolile incurabile. Opere ale microbilor sinu cigaşi. 929 Ce tînără era mai demult eternitatea ! 930  î :r.elen. Duşmanul duşmanului meu. 931 E suficient să mă aşez în circa unei biele cifre, ca să -i măresc de zece ori valoarea, zise atotputernicul zero. 932 Critica Turnatului i- a făcut pe nefumători I creadă nemuritori. 933 Din păcate, bălrîneţe nu înseamnă minim experienţă. înseamnă şi scleroză. 934 E mărginit. Şi lotuşi, nesăbuinţa lui nu ara margini. 935 Cirul moartea intîrzie, nu-i vorbi de punctua* pate. 936 Sintem dispuşi să solidarizăm cu \ny inşii noştri, de îndată ce-i vedem întinşi la podea. 937 Mincinosul nu are încredere în nimeni, 938 Pentru ca să le salute toată lumea zise musca — e suficient să te aşezi pe pălăria unui director. 1 12

939

130

946 Gratuitul este mai mult decît un caz particular de Ieftin. 940 Dragostea învinge orice barieră. Raţiunea dictează, instinctul porunceşte. 941 Morcovul este un fel de cartof cu idealuri.. 942 Nu vă mulţumiţi să plutiţi. încercaţi să înotaţi. Darul de a pluti îl au numai lucrurile uşoare. 943 Nu-i cereţi să alerge mai tare. Voi nu vedeţi că se  încurcă-n aripi ? 944 S- a întors fiul risipitor. Uitase ceva acasă. 945 Hoţul acesta mai avea urme de conştiinţă. A fost prins în momentul in care se căznea să închidă la loc seiful. La o nenorocire comună oamenii sînt mal solidari decît la o bucurie comună. 947 Mulţi privesc viaţa numai de la nivelul far furiei. Uită că şi cele mai întîinse farfurii au totuşi un orizont  îngust. 948 Cîinele care Inlrn la lună e ferm convins că se face auzit. 949 131

Mare foamete. Slăbiseră şi bucătarii. 950 Fericire dublă. Un zgîrcit îşi numără banii în faţa oglinzii. 951 Reabilitare. A gîdila un copil bătut, să -1 faci să rîdă. 952 Insomnie. Zadarnică încercare de a prelungi viaţa. 953 Şi ateismul are fanaticii săi. 954 E mai bine să nu crezi într -o idee, decît să crezi fără să ştii de ce. 955

Intre două concedii mi se acordă timp de odihnă. 956 Dialog redus la un schimb de interjecţii. 957 Scriu. încerc să -mi mumific gîndurile. 958 Acolo unde indiferenţa trece drept imparţialitate. · 959

Să -i mulţumim Soarelui, chiar dacă ne luminează inconştient. 966 132

145

Expansiunea Universului, adică inlinlldlnii crescîndă. 961 Seara, ca o dimineaţă a nopţii. 962  în fiecare clipă simt animalul clin mine strlM bine  în chingile educaţiei.^, 963 Facerea lumii. O schimbare' a calităţii haosului. 964 Mîntuire obligatorie. 965 Chiar şi efemeridele îşi găsesc timp să se plictisească. 966 Zefirul. Un uragan trecut prin cenzură, 967 Totul, ca o complementar.! e Nimicului, .1.46

133

145

«MMI Slnleui îngăduitori cu (lidvolii altor religii. 969 Statorul* 1«·. Posibilitatea pietrei de a ii piatră. 970 ('uni III.I simt? Ca un an în decembrie. 971 l ui in
134

977 La a treia invocare muza mi- a răspuns ca o chelneriţă : vin imediat! 978 Cererea, sau forma laică a rugăciunii. 979 Realitatea. Mi se arată rar şi numai în vis. 980 Mă  întrebaţi dacă exist cu adevărat ? Habar n-am. Certificatul de naştere l -am pierdut. Păstrez însă o chitanţă tăiată de preot la botez. 981 Noroi aurifer.

Bătut, dar neabătut. 983

982

135

990 Prefer să -mi: trîntească uşa, decît să mi -o lase deschisă. ,984 Lenea mea cu inflexiuni vegetale. 985 Vîntul cugetă : pădure, i o lotuşi femeie. Indi ferent dincotro hal, e.i Lrobuie să freamăte. 98G Mi-aş cumpăra o insulă pustie, undeva în centrul oraşului. 987 , Planeta Venus. Un infern, căruia depărtarea îi conferă o aureolă divină. 988 Vorbe de aur, ruginind în anticamera unei urechi nedemne. 989

Ambiguitatea şi ifosele unor conştiinţe de curînd alfabetizate. Un Soare iresponsabil, pe puni tul di I H risipi planetele. « 991 Nişte fraze încărcate de sensuri, gala nA plesnească pe la virgule. 992 136

Am în mine ceva din Ion Creangă: pasiunea pentru plăcinte. ,993 Acesl cuc, hotărît să -şi crească singur puiul, spre in(lii|iidici generală a cucilor. 994 Plantă, i n aşteptarea furtunii, dătătoare de viată. 995 Dumnezeu a amestecat - limbile, ca să dea o pîine traducătorilor. 996 Sînt curios cum apreciază măgarii muzica noastră vocală. 997 Nu mai avem deţinuţi politici în spitale de psihiatrie. Astăzi fiecare are voie să facă politică, indiferent de sănătatea sa mintală. ( 998 Visez un aforism dintr-un singur ni vi ni. Cum nu cred să-1 găsesc, mă voi răzbuna, scriind un roman. 'Y.y.) Pădure. Un luminiş, adică moartea citorva copaci. 1 000 Reclamat de propria mea umbră, pe care o  împiedic să vadă soarele. 1 001 Domiciliul meu temporar : pe pămînt. 1 002 150

Eu aş fi declarat Balaurul monument al na turii , iar sfîntului Gheorghe îi ardeam o amen dă. 1 003 Ce- am fost eu pentru voi ? Un „da" hotărît. Un buletin de vot, sufocat într- o urnă. 1 004 Atîţia alomi terorizaţi de o macromoleculă. 1 005 l-am învins, atacîndu-i cu scuturile. 1 006 Mă simt inutil, ca o aripă de înger prin vidul cerului. 1 007 Ajun de Crăciun. Un porc ţipă de zece mi nute. Se vede că
1 013 Oare ce drepturi au oamenii cinstiţi să se amestece In treburile interne ale hoţilor? 1 014

O poezie a suferinţei. Ah, aceşti poeţi care îşi găsesc încă vreme să facă durerea să rimeze. 1 015 •· Lenea talentului, mai dăunătoare decît cenzura. ; 1 01G Am tăcut. Ne -am temut să nu ne pierdem dinţii care, oricum, au început să ni se mişte. 1 017 Sint clipe înălţătoare, cînd moartea pare de doua ori mai tristă. 1 018 ~ Pămîntul ? Un accident cosmic. Viaţa ? Un accident chimic. Omul? Un accident biologic. 1 1 019 Mausoleu. Un mormînt mare cit un cimitir. 1 020 O carte de onoare, în care să ne iscălim cu toţii. 1 021 150

Taciturn ? Mai degrabă adept al rostirii esenţiale. 1 022 Nu mai bateţi măgarul. Are şi el dreptul la puţină viaţă sedentară. 1 023 Doamnă, aveţi ceva din supleţea căprioarei şi o parte din inteligenţa ei. 1 024 Păstrez ceva din filozofia s
150

1 025 In miniatura îmi astimpăr setea de maxim. ţ 1 026 Noapte
N-o

Pasiunea cu care ne distrugem foştii idoli, incapabili să mai săvîrşească minuni. 1 029 Moartea lui Abel, promovarea lui Cain. 1 030 Momente de reculegere. Clipe de pioasă inactivitate. 1 031 Aforisme? Se poate oare fertiliza cultura c u asemenea excremente ale gîndirii. 1 032 * Lipsă de transparenţa? Ce-ar fi să vă mai ştergeţi ochelarii. 1 033 156

Cu asemenea şolduri, acum zece milenii putea ajunge zeiţa fecundităţii. I 034

Impedimentul Ref<>imei ? Oamenii şi -au păstrat vechile slin. tun mentale, printre care, şi pofta de mine.11··. 1 035 Delaţiunea? „Ipac dau ştire domnietale...". Primul document scris in limba romană a fost o notă informativă. 1 036 Puritatea absolută duce la transparenţă. A trebuit să mă murdăresc, pentru .1 deveni vizibil. 1 037 Apoteoza, adică splendoarea fugii. Fuga în cer. In toate religiile vine o zi în care proorocii  îşi iau zborul. Fuga de răspundere, în maxima ei splendoare. ,

156

t 538 \m I·i Hol hărnicia albinelor, dacă mierea Ici II DNLI c ( MII .II 1 039 I I Idee «1,· geniu, atîta vreme cit nu e imit.i '1·· mulţime, nu are valoare politică. 1 040 Cultul muncii. încercarea de a lansa o nouă religie. Lopata, ca obiect sacral. 1 041 I n.n ipează -ne, Doamne! Pămîntul e acoperit de frumuseţe. Nimic nu poate fi călcat. 1 042 Imaginaţia cititorilor şi greşelile de tipar dau sensuri noi aforismelor. 1 043 microbi decît Ateism? Mă tem mai mult de de Providenţă. 1 044 După un asemenea discurs simţi nevoia să -i clrpeşti una. Dar în Parlament asemenea lucruri sînt interzise. Poţi, cel mult, să -1 interpelezi. 1 045 Un Făt-I'rumos, spătos ca un cal şi mintos ca un lider sindical. î. ™

143

1 046 Spor de altitudine, spor de subteran, spor de pericol, spor de noap e etc. înainte munceam cu spor. Astăzi nunii im cu sporuri. 1 047 De ce mă aproba ? Pentru că s -au regăsit in falsa mea oglindă. Ea ii reflei tă aşa cum şi -o doresc, aşa cum cred ei că sînt. 1 048 Acest noroi nu mi-e indiferent. El tine de . pămîntul patriei mele. 1 049 Alienaţi şi aliniaţi mintal. 1 050 Altruismul românului — veşnic preocupat de salariul aproapelui său. 1 051 Nu-i cereţi unei femei imposibilul. E capabilă să vi-1 dea. 1 052 Cel mai mult se lăuda cu propria lui modestie. 1 053

Dacă ai conştiinţa încărcată, caută să nu -ţi pierzi memoria. Dacă ţi -o găseşte cineva? 1 054  îmi rezerv toate drepturile asupra cjîndurilor pe care nu le-am gîndit. î. ™

144

1 055 Toamna, ca o inflaţie de frunze. 1 056 Cred în compatibilitatea spiritului uman. Sînt sigur că am în lume mil ioane de prieteni pe care nu-i cunosc. 1 057

Zicea un prieten : să nu te crezi urs, de îndată ce ai ajuns la miere. 1 058

Să păstrăm cu grijă certificatele de naştere. Cu ele ne putem justifica oricind existenta. 1 059 Unii oameni sint ca aurul. e  întrebuinţare, ajung  însemne ale valorii. 1 060 Valule efemer. Veşnic e numai zbuciumul ipelor. 1 061 Accept orice filozofie, dacă e stropită de un vin bun. 1 062 Viitorul unor oameni pare să fie o prelungire  înfricoşătoare a trecutului lor. 1 063 î. ™

145

Am mult curaj, dar mi- e frică să -1 folosesc. 1 0G4 Vîntul bate de la Răsărit, iarba se înclină spre Apus. 1 065 Pentru putere nu există cămeşa de forţă. 1 066 Dacă o viaţă de om e prea scurtă pentru a citi toate capodoperele, mai are sens să scriem cărţi mediocre ? 1 067 Cînd bate grindina nu trebuie să implori, nici să  înjuri. Trebuie pur si simplu să intri în casă. 1 060 Te poţi murdări şi cu praf de curăţat. 1 069 Nu ştiu ce -i deziluzia. Am avut parte numai de iluzii. 1 070 U.nii oameni sînt ca soarele. Iţi dau lumini doar dacă te învîrţi în jurul lor. 1 071 Adevărul a triumfat. In balanţă, minciuna se  înalţă. 1 072 Pe la cincizeci de ani Minerva a ajuns zeiţa  înţelepciunii. 1 073 Intre noi şi pămînt există o vreme un Itfll de iarbă. 1 074 î. ™

146

Nu cred in înviere. Oricum, sper să fiu CC» sultat  în prealabil. 1 075 Atîtea pietre încătuşate durează măreţia muntelui. 1 076 Voi încerca să uit. Aduceţi -mi numai aminte 1 077 Veşnicie. Clepsidră fără nisip. 1 078 Mulţi se leagă la ochi numai cir drugul de a se plînge că e întuneric. 1 079 Nimeni nu se trezeşte de propriul său sforăit. 1 080 Mărinimosul. Pe însetaţi ii arunca în mijlocul unui ocean cu apă dulce. 1 081 Dacă închizi ochii, se face noapte. Dar e absurd să cauţi stele. 1 082 Piuiiţu a< coptă filozofia şurubului. * 1 083 Să nu-i nesocotim pe cei din umbră. Diaman tele se scot din cele mai întunecate locuri. 1 084 Pentru cel ce-a abandonat infernul, purgatoriul se confundă uşor cu raiul. î. ™

147

1 085 Măgarul acceptă toate bagajele, numai să meargă in fruntea .turmei. 1 086 Crizele economice au lărgit mult gama ciu percilor comestibile. 1 087 Ca să fii Prometeu, nu e suficient să te doară ficatul. 1 088 Haosul relativ mai păstrează încă o axă de simetrie. 1 089 Ante Înseamnă ,,în faţă", zise antepenultimul. 1 090 Un deal respectabil trebuie să aibă măcar o vale la dispoziţie. 1091 Nu întotdeauna, teama de întuneric  înseamnă sete de lumină. 1 092 In capcana falsei primăveri căzură atîţia ghiocei naivi. 1 093 Cînd s-a rupt firul, marioneta a căzut grămadă. A fost primul ei gest independent. 164

165 1 094 N-are rost să cerneti prostia. In sită sau sub sită, tot sc va face auzită. 1 095 Omnipotenţa a făcut din leu un animal al deşertului. 1 096 Poţi fi inteligent, fără să ai întotdeauna dreptate. 1 097 Cascada. Cit de grandioasă poate fi uneori căderea. 1 098 Cînd la dreapta, cînd la stingă. Aşa avansează şarpele. 1 099 Martirii indoliază victoria. Nefericirea alto ra umbreşte fericirea noastră. 1 100  încep să cred în reîncarnare. Am văzut un berbec trăind in persoana celui care-i purta cojocul. 1G6 1 101 fn toi ce n u c şt i i n ţci c\i'.l.i o modă. j 1 102

Aplecdti-v«i. (umila rezistă in deşert graţie < ocoaşei. 1 103 Nici ceasurile de aur nu se-nvnt mai lent. I 104 Nu există lucriiii absolut sigure Cînd spui că eşti viu, pipăie-te în prealabil. I 105 De cind mă ştiu, m-am gindit l.i moarte. Cînd voi muri, vor spune că am avui o presimţire. 1 10G Există o poezie a lucruriloi care plac, fără să ne spună nimic. 1 107 Universul e infinit. El se întinde de la Pe troşani la Bucureşti şi chiar mai departe. 107 1 108 Oglinda nu e invenţia celui slut. 1 109 In situaţii deplorabile se fcice uz de gaze lacrimogene.

La înmormîntaren lui, să plingă numai dator nicii, şi tot va fi suficientă jale. 1111

Unii cred c a înşeală viaţa, facă nimic.

îmbătrînind

 îl să

1 112 Omul este un animal evoluat. El se poate tmbjră-ca şi în pielea altor animale. 1 113 Sînt semne de întrebare pe care unii le iau drept seceri. 1 114 Urăsc lupii, fără să am oi în familie. 1 Iii Nemurirea. E de Oeimaginat o catastrofa ecologică mai mare. 1 116 Apa tfvansea/ă, pietrele rnmin. I 1 17 Cu paşi nesiguri călcau dintr-o renaştere într-alta. 1 118 Orice evoluţie ar,e la bază un dezechilibru. I 119 Indepărtîndu-ne de pămînt, îngheţăm chiar dacă ne apropiem de Soare. I 120 Zeii nu mor. Dreptul la moarte ¡1 au numai cei care au trăit în prealabil.

1 121 Există rime absolut intîmplatoare, cum ar fi de pildă ,,ştiinţă" şi ,,şedinţă". I 122 ('.i '..i i" 1111«· .i .i! ipi .i : i ebuit să jur Că nu \ o ' /.bura. ! 123 Ochii al — imense zerouri de rimei. 1 124 < ind adevărul va deveni palpabil, va creşte umil ciinsumul de săpun. 1 125 Bumerangul e ca şi banul de împrumut. Nu ·..· uilo.nre întotdeauna înapoi. 1 126 Sintem compuşi din atomi nemuritori. Pe undeva, sintem veşnici. 1 127 Astăzi e luni. Există şanse mari ca miine să lie marţi. 1 128 Prostul care începe să se îndoiască de per lei ti unea lui devine simpatic. 1 129 A aflat că hainele negre o prind bine. De-a-tunci se tot roagă să -i moară cîte o rudă. 1 130 Cînd Natui.i  îţi dă forţă, curajul vine de la sine.

1 131 E o artă s.i scrii in fiecare zi fără să ajungi ziarist. 1 132 Insuportabil, ca orice geniu iu viaţa de toate zilele. 1 133 Universul e infinit. Fiecare are dreptul'să se creadă în centru. 1 134 O iubire nu poate degenera In ură. întune ricul rece care ne înconjoară ne izvorăşte din vatra focului stins. 1 135 Nu întotdeauna, făcînd o faptd bună, îţi păs trezi mîinije curate. 1 136 Stil! Oflmefli CU caro nu pot fi ele cit ord nici i i.i
1 140 Doar în clipe de ameţeală imi găsesc echi librul. 1 141 Cerul este o deziluzie. Orice obiect aruncat In sus se întoarce repede înapoi. 1142 Să faci lumea în şase zile, p nlru a -i contempla apoi imperfecţiunea, preţ de o veşnicie. 1143 Imbecilitate. Proprietate a unor < reiere de a nu se lăsa contaminate de vreo idee. 1144 Arta cu cei mai mulţi adepţi rămîne lotuşi ar ta culinară. 1145 Progresul tehnic ne asigura o moarte tot mai ( Amplexă. 1 146  încerc să - mi depăşesc timpul, măcar cu un salariu. 1 147 Nemurire. A trăi veşnic în amintirea celor vii. 1148 Pretenţiile lui creşteau, în măsura in care învăţa să numere. un stil inconiundabil, deşi nu dă impresia că ar căuta cu aiicc pii'l originalitatea. N-am observat pjnâ

acum ni,ci cea ma( mică ostentaţie în tot ce tp \'/;<·. /·/ ·.//,· i n: 11
Sfîrşitul de secol pe care -1 trăim îşi pune desigur amprenta şi pe aceste propoziţii cu aspect emblematic de adevăruri eterne. De adevăruri etern—umane. Poate de aceea ne plac atît de mult aforismele sale. Deşi numai nişte fragmente, ele conţin lărime de eternitate. Este revanşa pe care spiritul şi -o ia asupra timpului, asupra discursului prozaic, interminabil al vieţii de fiecare zi. CORNEL MORARU — S.L.A.S.T. nr. 45/1989. b De peste treizeci dv ani, de cînd citesc litera tură, trăiesc cu o profil tocată . cd aforismul este un gen minor. Mi se  pare, eh mi mai mult decît atît, că  „maximele", cugetările", ,,relle (iile" ele. au căzut iremediabil In desuetudine, că scrierea' sau citirea lor  îi face ridicoli pe autorii respectivi. Cunoaşterea dictouncloi lui Huhindrnnnth Ta gore nu m-a eliberat de vechea prejudecata · consideram că frumu'csea lor se date \siv exotismului. Şi nici reflecţiile lui I . M. Cloran nu an reabilitat pentru mine aforismul ac 'Si ■  reflecţii  sînt secvenţe dintr -o filosof ie intenţionat frag mentată, ca să nu trezească pun monumentali le susceptibilitatea omului modern U torta lor vine tocmai din apartenenţa la un intrai In sfîrşit, descoperind aforismele cu urne gen .'. Renard, St. Lec, am crezut că ele sînt un compromis tare

confirmă imposibilitatea teoretică a existente i genului. Dar... ...Dat într-o bună zi am citit aforismele lui Valeriu Butulescu. Din acel momenl genul mi s-a  înfăţişat într -o altă lumină. Un autor de care *u mai auzisem vreodată mi -a schimbat modul de a gîndi. Aşa neînsemnat cum pare -  pentru că este  ,,de-al nostru" .pentru că arc numele terminat în banalul T.SCU, pentru că facem mereu, de sute de ani greşeala de a ne minimaliza propriile merite — Valeriu Hutulescu este un mare scriitor, laptul că se exprimă prin mici texte nu contrazice această calitate. De altfel, mulţi străini i -au recunoscut-o (a fost tradus  pinâ acum m numeroase limbi).  Aceste propoziţii ir.ipiti- de el prin periodice şi broşuri sînt propoziţii de aur. Mi -am 'îngăduit să alcătuiesc pentru re\ ista VATRA o antologie cu scopul de a demonstra că avem de -a face cu o operă. O operă complexă, scrisă într -un registru stilistic  întins, lirismul elevat („Veşnicia geniului. Opera lui, ca un miraculos polen, va şti să se agate mereu de memoria oamenilor vii"), viziunea sumbră, de coşmar („Cînd prostia va primi aripi se va întuneca cerul"), analiza psihologică profundă, dostoievskianâ (,,ln sufletele obscur.e ura persistă, precum zăpada pe versantii lipsiţi de soare"), ironia caustică, fără replică („Mă plictisesc rar şi niciodată singur"), patriotismul declarat într-o ma nieră bărbătească („Dacă arborii îşi

schimbă uneori patria, de vină sînt numai  frontierele"), umorul irezistibil (,,Mâ tem de moartea  întîmplătoare. De aceea evit spitalele"), pamfletul scris <- u vervă, da* cu vervă, în numai cîteva cuvinte („Unii poeţi amintesc de căţeii scoşi la plimbare. Orice drum alegi, ei merg înainte"), paradoxul revelator („Fii imparţial şi balanţa se va înclina de partea ta"), filozofia de bună calitate („Curcubeu. Superb arată lumina in faza ei de descompunere"), povestea unei vieţii un roman in /.('(<> cuvinte („Pînă la urmă m-au con in\ să mă las constrîns") — i i\1 numai o parte din  faţetele acestei opere. \i i:x. Ş I E F ANESCU VATRA, nr. 9/1989. O Valeriu liutuliM a n-are nici o legătură cu autorii de umor mlnoi I I est'' un scriitor talentat şi profund, care transtmnu) aforismul într-un mijloc de exprimare nerestti< 11\ . Reflecţia filozofică, observaţia de moralist, inismui In toate variantele sale - de la cel vltionni la ■  el galant umorul de idei işi găsesc  formulări fulgurante y m >mora-bile în scrierile sale. Dm cuvinte i'Strem de pufi-na autorul creează instantaneu t) tensiune semăntică şi uneori. in aforisme te cele mal inspirate -această tensiune produce  mi fel de SClntele elec trică, triumf al ihteligenţe] si sensibilităţii.

158 178

De o excepţională calitate sînt reflecţiile  pe teme morale, In care \ alerm Butulescu işi pune In valoare sarcasmul un sarcasm princiar : ,.Averea unora depăşeşte v.il> >.u . M pina la cure ei pot să numere". „Străzile sînt invadate de maşini ; epoca fierului incă nu s -a sfîrşit". „Cei ce trăiesc degeaba se îngroapă cu chel tuială". „Pentru a nu te contrazice ai nevoie de prin cipii solide sau de o excelentă memorie".  în alte aforisme — cugetări propriu-zise — impresionează profunzimea gîndirii şi eleganţa ex  primării : „După un anumit timp, stratul de rugină devi ne protector". „Aspră pedeapsă. Adeea de ¿1 pedepsi". „De cînd mă ştiu m -am gîndit la moarte. Cînd voi muri vor spune că am avut o presimţire".  Aforismele au citeodată şi un fior liric sau sini de -a dreptul mici poeme — capodopere miniaturale : „„Abia aştept să mă  trezesc din somn. Să pot visa cu adevărat". „Uneori ne ţinem capul în palme. Mare povară". „A te naşte. Nefericire mai mare nu există, de -cît poate aceea de a nu te naşte".  în sfîrşit, nu vreau să închei înainte de a vă oferi un eşantion din umorul —  irezistibil umor —  al lui Valeriu Butulescu : 159 178

„Din dragoste nu murim. Ne naştem". „Am locuit un timp în sufletul unei femei. Mare  înghesuială". „Din prime îmi achit sancţiunile". „Acuma ştiu ce este un creditor. Este un om care mai crede că i se va plăti". ...Pînd a citi ce scrie Valeriu Butulescu, nu credeam să-nvâţ a iubi aforismul vreodată. ALEX. ŞTEFÂNESCU — „Flacăra", nr. 25/1989. Valeriu Butulescu cultivă expresia concentrată, aforistică. întreprinderea sa este temerară, dacă ne gîndim că acest gen a fost cultivat de filosofi, poeţi de seamă, învăţaţi sau de îndelung şlefuita înţelepciune  popularei. „Oazele" sale, optînd pentru o  problematicii majoră şi vizînd moralitatea vieţii, rostul omenesc al idealurilor şi împlinirilor se ca racterizează prin spirit de observaţie, inedit al  pretextelor, mesaj umanist. N BLU OANCEA — prefaţă l ,i O Y/l DE NISIP, Editura Cartea Romanească,  1936. O  în aforismele scrise de Lec şl Butulescu, predomină  poezia. Metafore scânteietoare sîni Inscrus-tate în căutate imagini poetici - , i'onte că de aceea aceste aforisme sînt atît de diferite de altele. Aforismele lui Lec, în majoritatea lor, slnt produsul sistemului 160 178

totalitar. Acelaşi sistem a generat şi a -torismele lui Valeriu Butulescu. la baza lor se eflă ironia, grotescul, marasmul existenţei de zi cu zi. TADEUSZ NOWAK — din prefaţa volumului SAND OASIS, 1989, Texas, S.U.A.

161 178

Valer iu Butulescu vrea să reabiliteze aforis mul  pur şi simplu, să redea genului dreptul de a vorbi în numele unui Autor. Am bănuiala că şi -a întlr/.iat afirmarea în alte genuri pentru a fi  „sip-gur printre  poeţi"; pentru a da, cu alté cuvinte, în-tlietate acestei literaturi ignorate. Este, cred, si motivul pentru care iese in arena, flancat d · cri-tici importanţi. Valeriu Butulescu exploatează cu iscusinţă po lisemia cuvintelor. „Ipocrizia" lor. Talentul tor de a o coti pe acolo pe unde nu trebuie. Dar majoritatea aforismelor sini, de fapt, poeme într-un ^vers. Se nasc dintr-o tensiune lirică, repede înăbuşită, dintr -un  preaplin sufletesc, redus la esenţe. Această

disponibilitate lirică îşi manifestă re \ cr-sul în sentinţe satirice, sarcastice. în această zonă a inteligenţei şi lirismului slăpînit cu energie, Va leriu liutulescu are o eleganţă a rostirii care nu trebuie să ne scape. E, cum au spus şi alţii, un moralist. Adică un autor cu mult bun simţ, care observă lumea şi ne spune lucruri esenţiale des pre ea. CORNEL UNGUREANU — din prefaţa volumului HO-MOKVARAK, în lucru In Editura Kriterion.

I n anii tulhun ,lmuintc de Revoluţie, aceste aforisme au r< tl«JI ■■■> ·■<■ '·'"  prin gardul de sîrmă ghimpată al · imunlamulul. traduse în numeroase limbi, ele mi lacul Uiconjurul lumii, lată de ce STEPA MflMO/f/Ut, integrala aforismelor iu) Valeriu ButulUCU " primii premiul „pentru li bertatea spiritul! '(.tor", 1« prima ediţie a

Festivalului de creaţie I /> SîrOU, Cartea a fost tipaiild ni :pii>i'>ul şi sul) În grijirea Fundaţiei Culturale I " st MU ■ din Petroşani. 182

183