Biblioteca HERMANN HESSE
Lupul de step\
HERMANN HESSE Traducere din limba german\
GEORGE GU}U
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României HESSE, HERMANN Lupul de step\/ Hermann Hesse; trad.: George Gu]u Bucure[ti: RAO International Publishing Company, 2005 ISBN 973-576-816-X I. Gu]u, George (trad.)
CUV`NT `NAINTE AL EDITORULUI
821.112.2-31=135.1
RAO International Publishing Company Grupul Editorial RAO Str. Turda nr. 117-119, Bucure[ti, ROMÂNIA HERMANN HESSE Der Steppenwolf © Copyright 1995 by Hermann Hesse All rights reserved by Suhrkamp Verlag Frankfurt am Main © RAO International Publishing Company, 2002 pentru versiunea `n limba român\ Tiparul executat de R.A. „Monitorul Oficial“ Bucure[ti, România 2005 ISBN 973-576-816-X
Cartea de fa]\ cuprinde `nsemn\rile unui om pe care l-am numit, dup\ o expresie folosit\ `n mai multe r`nduri chiar de el `nsu[i, „lup de step\“. Nu vreau s\ mai st\rui asupra necesit\]ii unui cuv`nt `nainte la manuscrisul s\u; `n ceea ce m\ prive[te, `n orice caz simt nevoia s\ adaug celor scrise de lupul de step\ alte c`teva pagini `n care voi `ncerca s\ a[tern o parte din amintirile mele `n leg\tur\ cu el. {tiu pu]ine lucruri despre el; mai cu seam\ trecutul [i originea lui mi-au r\mas necunoscute. Trebuie s\ m\rturisesc `ns\ c\ personalitatea lui m-a impresionat puternic, st`rnindu-mi chiar simpatia. Lupul de step\ era un b\rbat de aproape cincizeci de ani care, `ntr-o bun\ zi, acum c`]iva ani, s-a prezentat `n casa m\tu[ii mele, interes`ndu-se de o camer\ mobilat\. A `nchiriat mansarda [i micul dormitor care se afla al\turi [i a revenit dup\ c`teva zile cu dou\ geamantane [i un cuf\r mare cu c\r]i, locuind apoi la noi timp de nou\ sau zece luni. Tr\ia foarte lini[tit [i retras, `nc`t s`nt sigur c\ n-am fi f\cut cuno[tin]\ niciodat\ dac\ vecin\tatea dormitoarelor noastre nu ne-ar fi prilejuit, `n mod `nt`mpl\tor, c`teva `nt`lniri pe scar\ [i pe coridor, c\ci omul acesta nu era c`tu[i de pu]in sociabil, ba chiar era un ursuz cum nu-mi mai fusese dat s\ v\d p`n\ atunci, era `ntr-adev\r un lup de step\, a[a cum `[i spunea el uneori, o fiin]\ str\in\, s\lbatic\ [i, pe deasupra, sfioas\, chiar foarte sfioas\, venit\ dintr-o lume diferit\ de aceea `n care tr\iam eu. Dar `n ce singur\tate extrem\ se retr\sese
datorit\ firii [i destinului s\u, fiind con[tient c\ asta `i era soarta, am putut s\ aflu, de fapt, abia din `nsemn\rile care ne-au r\mas de la el; `ntr-o anumit\ m\sur\ l-am cunoscut `ns\ mai `nainte, din scurtele noastre `nt`lniri [i discu]ii, [i g\sesc c\ imaginea pe care mi-am f\cut-o despre el din `nsemn\rile sale corespunde `n esen]\ cu imaginea, fire[te mai palid\ [i mai lacunar\, rezultat\ din contactul meu personal cu el. Din `nt`mplare eram de fa]\ `n momentul `n care lupul de step\ p\[ise pentru prima oar\ `n casa noastr\, devenind chiria[ul m\tu[ii mele. A sosit pe la pr`nz, farfuriile nu fuseser\ str`nse `nc\ de pe mas\, iar eu mai aveam o jum\tate de or\ liber\ p`n\ c`nd urma s\ m\ `ntorc la birou. N-am s\ uit impresia stranie [i foarte contradictorie pe care mi-a produs-o la prima noastr\ `nt`lnire. Intrase pe u[a cu geaml`c, dup\ care tr\sese de clopo]el, iar m\tu[a `l `ntrebase, `n antreul semi`ntunecos, ce dore[te. El `ns\, lupul de step\, `[i ridicase capul ager, cu p\rul tuns scurt, adulmec`nd cu n\rile nervoase [i spuse, `nainte de a-i r\spunde sau de a se recomanda: – O, ce frumos miroase aici! Spusese asta z`mbind, iar buna mea m\tu[\ z`mbise [i ea, `n vreme ce eu g\seam c\ modul lui de a spune bun\ ziua era mai degrab\ caraghios, `nc`t mi-a fost pe loc antipatic. – Ei bine, zise el, am venit pentru camera pe care vre]i s\ o `nchiria]i. Abia c`nd urcar\m to]i trei scara spre mansard\ am reu[it s\-l privesc mai `ndeaproape. Nu era `nalt de statur\, `ns\ mergea [i `[i ]inea capul ca un om `nalt, purta un palton modern, comod, fiind `mbr\cat, de altfel, corect [i totu[i cam neglijent; era proasp\t b\rbierit, iar p\rul lui tuns foarte scurt `nc\run]ise pe alocuri. Mersul s\u nu-mi pl\cu la `nceput deloc, c\ci l\sa o impresie de oboseal\ [i nehot\r`re, iar asta nu se potrivea nici cu profilul s\u dur, bine conturat, nici cu tonul [i felul s\u temperamental de a vorbi. Abia mai t`rziu am b\gat de seam\ [i am aflat c\ era bolnav, ceea ce `l f\cea s\ mearg\ anevoios. Cu un z`mbet aparte, care mi-a fost la fel de antipatic, cerceta scara,
6
H
E R M A N N
H
E S S E
pere]ii, ferestrele [i dulapurile `nalte [i vechi aflate `n casa sc\rii; toate p\reau s\-i plac\, dar `i p\reau totodat\ [i cam caraghioase. ~n general, omul acesta `]i l\sa impresia c\ vine dintr-o lume necunoscut\, poate din ni[te ]\ri de dincolo de ocean, `nc`t considera c\ tot ceea ce vedea aici la noi era dr\gu], dar, `n acela[i timp, [i `ntru c`tva caraghios. De altfel, trebuie s\ spun c\ era politicos, chiar prietenos, acceptase de `ndat\ totul f\r\ nici o obiec]ie, [i casa, [i camera, [i chiria, [i costul micului dejun, [i, cu toate acestea, `n preajma acestui om domnea o atmosfer\ distant\ [i, cum mi se p\ru mie, nefireasc\ sau ostil\. ~nchirie camera, apoi `nchirie [i dormitorul, ceru informa]ii `n leg\tur\ cu `nc\lzirea, cu apa, cu serviciile [i cu regulile casei, ascult\ totul atent [i amabil, le accept\ pe toate, oferi pe loc un avans pentru chirie, [i cu toate acestea d\dea impresia c\ nu prea punea suflet, c\ tot ceea ce f\cea acum i se p\rea caraghios, lipsit de seriozitate, de parc\ era o ciud\]enie s\ `nchiriezi o camer\ [i s\ vorbe[ti nem]e[te cu cineva, el fiind, de fapt, preocupat `n sinea lui de ni[te lucruri cu totul diferite. Cam aceasta era impresia mea [i ea n-ar fi fost bun\ deloc, dac\ alte detalii n-ar fi contrazis-o [i nu m-ar fi determinat s\ mi-o corectez `n multe privin]e. ~n special chipul acestui om `mi pl\cuse de la bun `nceput; `mi pl\cuse `n ciuda unei anumite expresii de rezerv\ distant\, era un chip poate `ntru c`tva deosebit [i trist, `ns\ treaz, b`ntuit de g`nduri, modelat de suferin]\ [i spiritualizat. ~n afar\ de aceasta, m\ mai `mbunar\ [i polite]ea [i amabilitatea lui lipsite de orice und\ de arogan]\, chiar dac\ p\reau s\-l coste un oarecare efort – dimpotriv\, emanau o duio[ie ce aducea cu o rug\ mocnit\, fapt pe care mi l-am explicat abia mai t`rziu [i care m-a c`[tigat de `ndat\ `ntru c`tva de partea lui. ~nainte de a se fi terminat vizitarea celor dou\ camere [i `nainte de continuarea discu]iei, pauza mea de pr`nz se sf`r[ise, a[a `nc`t a trebuit s\ m\ duc la birou. Mi-am luat r\mas-bun, l\s`ndu-l `n compania m\tu[ii mele. Seara, c`nd m-am `ntors acas\, m\tu[a mi-a spus c\ str\inul `nchiriase camerele, urm`nd s\ se mute `n zilele urm\toare, dar `[i exprimase dorin]a ca sosirea lui s\ nu fie anun]at\ la poli]ie, deoarece formalit\]ile [i a[teptatul pe acolo ar
Lupul de step\
7
fi de nesuportat pentru un om boln\vicios ca el. ~mi amintesc foarte bine c\ am fost surprins s\ aud a[a ceva [i c\ am avertizat-o pe m\tu[a mea ca nu cumva s\ accepte o asemenea condi]ie. Mi se p\rea c\ teama lui fa]\ de autorit\]i se potrivea mult prea bine cu aura de necunoscut [i de ciud\]enie care `l `nconjura, pentru a nu-mi trezi suspiciunea. I-am explicat m\tu[ii c\ nu trebuie s\ accepte sub nici o form\ rug\mintea [i a[a destul de ciudat\ a unui om total necunoscut, c\ci `ndeplinirea ei ar putea avea unele consecin]e nepl\cute pentru ea. A trebuit `ns\ s\ constat c\ m\tu[a `ncuviin]ase deja s\-i `ndeplineasc\ dorin]a [i c\, `n general, era fascinat\ de acest str\in care o `nc`ntase; c\ci niciodat\ nu primise chiria[i f\r\ s\ fi stabilit cu ei dinainte un raport anume de natur\ uman\, rela]ii amicale de m\tu[\ sau mai degrab\ de mam\, lucru de care, de altfel, au [tiut s\ profite din plin unii dintre fo[tii chiria[i. Mi-am men]inut rezervele fa]\ de noul chiria[ [i `n timpul primelor s\pt\m`ni, vreme `n care m\tu[a mea `i lua ap\rarea de fiecare dat\ cu mult\ c\ldur\. Cum chestiunea evit\rii autorit\]ilor poli]iene[ti nu `mi era pe plac, am vrut m\car s\ aflu ce [tia m\tu[a despre acest str\in, despre provenien]a [i inten]iile sale. Iar ea [tia deja unele lucruri cu toate c\, dup\ ce plecasem la pr`nz, nu mai st\tuse nici el dec`t foarte pu]in. ~i spusese c\ inten]ioneaz\ s\ r\m`n\ c`teva luni `n ora[ul nostru, s\ frecventeze bibliotecile [i s\ vad\ vestigiile antice ale ora[ului. De fapt, m\tu[ii nu-i convenea deloc perioada scurt\ pe care el voia s\ o petreac\ `n calitate de chiria[, dar se pare c\ o c`[tigase deja de partea sa, `n ciuda felului cam straniu `n care se prezentase. Pe scurt, camerele fuseser\ `nchiriate, a[a c\ obiec]iile mele erau tardive. – De ce-o fi spus c\ la noi miroase a[a de frumos? am `ntrebat eu. {i-atunci m\tu[a, care uneori avea o intui]ie destul de exact\ `mi zise: – {tiu foarte bine de ce. Aici la noi miroase a cur\]enie [i-a ordine, [i-a trai bun [i cuviincios, [i asta i-a pl\cut. Arat\ de parc\ s-ar fi dezobi[nuit de un astfel de trai [i i-ar duce dorul.
8
H
E R M A N N
H
E S S E
– Ei [i, n-are dec`t, `mi spusei eu. Dar dac\ nu e obi[nuit cu un trai ordonat [i cuviincios, ce-o s\ ne facem cu el? Ce-ai s\ faci dac\ nu e deprins s\ p\streze cur\]enia, dac\ `]i face mizerie peste tot, sau dac\ vine beat acas\ noaptea t`rziu? – O s\ vedem noi, zise ea r`z`nd, a[a c\ eu n-am avut ce s\ mai spun. {i `ntr-adev\r, temerile mele s-au dovedit a fi ne`ntemeiate. Chiria[ul nu ne-a deranjat [i nu ne-a produs nici un fel de pagube, cu toate c\ nu ducea defel o via]\ ordonat\ [i rezonabil\, iar noi ne mai amintim de el [i ast\zi cu pl\cere. ~nl\untrul nostru, `n sufletul nostru `ns\, omul acesta ne-a tulburat [i ne-a r\v\[it foarte mult pe am`ndoi, pe mine [i pe m\tu[a mea, [i, ca s\ fiu drept, nu am reu[it nici acum s\-l `n]eleg prea bine. Uneori `l visez noaptea, iar simplul fapt c\ exist\ un astfel de om, o asemenea f\ptur\, `mi d\ un sentiment de confuzie, nelini[tindu-m\, cu toate c\, p`n\ la urm\, l-am `ndr\git. La c`teva zile dup\ aceea, un c\ru]a[ aduse lucrurile str\inului, al c\rui nume era Harry Haller. Un geamantan din piele foarte frumos mi-a f\cut o bun\ impresie, `n vreme ce un altul, mare [i plat, de voiaj, m\rturisea despre c\l\toriile pe care se pare c\ le f\cuse, c\ci, `n orice caz, pe el erau lipite etichete `ng\lbenite ale firmelor hoteliere [i ale societ\]ilor de transporturi din diferite ]\ri, printre care [i unele de dincolo de ocean. Apoi `[i f\cu el `nsu[i apari]ia [i astfel `ncepu perioada `n care l-am cunoscut `ncetul cu `ncetul pe acest om straniu. Ini]ial n-am `ntreprins nimic `n acest scop. Cu toate c\, `nc\ din prima clip\ `n care l-am v\zut, Haller `mi trezise interesul, `n primele s\pt\m`ni nu am f\cut nici un pas ca s\-l `nt`lnesc sau s\ intru `n vorb\ cu el. Trebuie, `n schimb, s\ recunosc c\, de fapt, `nc\ de la bun `nceput l-am ]inut pe omul acesta oarecum sub observa]ie, intr`nd chiar, atunci c`nd lipsea, `n camera lui [i f\c`nd-o pu]in pe spionul, pur [i simplu din curiozitate. Despre felul cum ar\ta lupul de step\ am dat deja c`teva detalii. ~nc\ de la prima vedere `]i f\cea, f\r\ `ndoial\, impresia
Lupul de step\
9
unui om de seam\, a unui om rar [i neobi[nuit de talentat; avea un chip spiritualizat, iar mi[c\rile deosebit de delicate [i vioaie ale chipului s\u oglindeau o via]\ sufleteasc\ interesant\, extrem de furtunoas\, plin\ de o uimitoare delicate]e [i sensibilitate. C`nd st\teai de vorb\ cu el, iar el – lucru rar de altfel – dep\[ea limitele conven]ionalului, rostind de acolo, din dep\rtarea unde se afla, cuvinte personale, proprii, atunci eram nevoit s\ recunosc c\ era net superior celor de teapa noastr\, c\ci g`ndise mai mult la via]a lui dec`t ceilal]i oameni, posed`nd `n domeniul spiritual acea precizie vecin\ cu r\ceala, acea siguran]\ a g`ndirii [i acele cuno[tin]e pe care nu le posed\ dec`t oamenii cu adev\rat p\trun[i de spirit, lipsi]i de orice ambi]ii, de orice n\zuin]\ de a str\luci sau de a convinge neap\rat pe ceilal]i sau de a avea dreptate `ntotdeauna. Din ultima perioad\ a [ederii sale `n mijlocul nostru `mi amintesc de o remarc\ a lui care, `n fond, nici m\car nu fusese o remarc\, pentru c\ totul se rezumase la o singur\ privire. La un moment dat se anun]ase c\ un vestit filozof al istoriei [i critic de art\, un om cu un renume de talie european\, va ]ine o conferin]\ `ntr-un amfiteatru, iar eu am reu[it s\-l conving pe lupul de step\ s\ mergem s\ audiem conferin]a, cu toate c\ el n-avea chef de a[a ceva. Ne-am dus, deci, `mpreun\, a[ez`ndu-ne unul l`ng\ altul. ~n momentul `n care oratorul se urc\ la tribun\, `ncep`ndu-[i discursul, mul]i dintre ascult\torii care se a[teptaser\ la un soi de profet se ar\tar\ decep]iona]i de felul cam sclivisit [i `ng`mfat `n care el `[i f\cuse apari]ia. ~n momentul `n care `ncepu s\ vorbeasc\, adres`nd auditoriului c`teva formule lingu[itoare [i mul]umind pentru faptul c\ participarea era at`t de numeroas\, lupul de step\ `mi arunc\ o privire scurt\ de tot, o privire critic\ la adresa acelor vorbe [i la adresa `ntregii persoane a oratorului, ah, privirea aceea a lui fusese memorabil\ [i `nfrico[\toare, iar despre tot ceea ce sugera ea s-ar fi putut scrie o carte `ntreag\! Privirea lui nu numai c\ `l critica pe orator, nimicindu-l pe omul acela vestit, prin ironia ei neiert\toare [i totodat\ calm\, nu, lucrul acesta era o nimica toat\! Privirea lui era mai degrab\ trist\ dec`t
10
H
E R M A N N
H
E S S E
ironic\, triste]ea ei era de-a dreptul abisal\ [i lipsit\ de orice lic\r de speran]\; esen]a acestei priviri consta `ntr-o disperare calm\, `ntru c`tva statornicit\, `ntru c`tva devenit\ obi[nuin]\ [i regul\. Dezn\dejdea senin\ din privirea lui nu numai c\ `]i ar\ta persoana m`ndrului orator `n adev\rata ei lumin\, nu numai c\ ironiza [i bagateliza situa]ia de moment, a[tept\rile [i dispozi]ia publicului, ca, de altfel, [i titlul cam preten]ios al discursului anun]at – nu, privirea lupului de step\ str\b\tea toat\ epoca noastr\, toat\ falsitatea g\l\gioas\, toat\ str\dania de parvenire, toat\ de[ert\ciunea, tot acel joc de suprafa]\ al unei spiritualit\]i pline de sine, serbede – ah, privirea aceea p\trundea din nefericire mult mai ad`nc, ]intind p`n\ dincolo de neajunsurile [i lipsa de perspectiv\ ale epocii noastre, ale spiritualit\]ii noastre, ale culturii noastre. Ea p\trundea p`n\ `n inima a tot ceea ce era omenesc, exprim`nd `ntr-o singur\ secund\ `ntreaga incertitudine a g`nditorului, a unui om care, poate, [tia foarte multe, ne`ncrederea fa]\ de demnitatea, fa]\ de rostul existen]ei omului `n general. ~n privirea aceea se putea citi: „Iat\ ce maimu]e s`ntem! Prive[te, a[a arat\ omul!“, `nc`t toat\ celebritatea, toat\ inteligen]a, toate cuceririle spiritului, toate `ncerc\rile omului de a-[i dovedi superioritatea, m\re]ia [i puterea de a d\inui se destr\mau, devenind un simplu joc, o maimu]\real\! Dar iat\ c\ am anticipat prea mult, contravenind planului [i voin]ei mele [i dezv\luind, `n fond, esen]ialul despre Haller, c`nd inten]ia mea fusese de fapt s\-i pun `n lumin\ imaginea `ncetul cu `ncetul, relat`nd procesul apropierii treptate dintre mine [i el. Dup\ ce `n felul acesta am anticipat cursul povestirii, devine inutil s\ mai vorbesc despre enigmatica „atitudine distant\“ a lui Haller [i s\ mai descriu `n toate detaliile modul `n care am `nceput s\ b\nuiesc [i s\ aflu cauzele [i semnifica]iile acestei atitudini distante, ale `nsingur\rii sale at`t de neobi[nuite [i de `ngrozitoare. Este mai bine s\ procedez astfel, deoarece propria mea persoan\ va trebui s\ r\m`n\, pe c`t posibil, `n planul al doilea. Nu inten]ionez s\ relatez despre convingerile mele, nici s\ povestesc ni[te istorioare, nici s\ fac exerci]ii psihologice, ci s\
Lupul de step\
11
contribui doar `n calitate de martor ocular la conturarea imaginii acelui om deosebit care ne-a l\sat manuscrisele lupului de step\. ~nc\ din primul moment `n care l-am v\zut intr`nd pe u[a cu geaml`c a m\tu[ii, `n\l]`ndu-[i capul ca o pas\re [i l\ud`nd mirosul pl\cut ce plutea `n casa noastr\, am remarcat `ntru c`tva c\ omul acesta avea `n el ceva aparte, iar prima mea reac]ie, naiv\, a fost aceea de repulsie. Sim]isem (iar m\tu[a mea care, spre deosebire de mine, nu e c`tu[i de pu]in o fire intelectual\, sim]ise [i ea exact acela[i lucru) – sim]isem c\ omul acela era suferind, c\ sufletul sau spiritul, sau caracterul s\u sufereau `ntr-un fel anume, a[a `nc`t instinctul meu de om s\n\tos m-a pus `n gard\. Aceast\ reac]ie de ap\rare a f\cut loc `n decursul timpului unei simpatii bazate pe o mare compasiune fa]\ de acest om lovit de o suferin]\ profund\ [i `ndelungat\, c\ci asistam la `nsingurarea [i moartea lui interioar\. ~n perioada aceasta mi-am dat seama din ce `n ce mai mult c\ boala de care suferea Haller nu se tr\gea din cine [tie ce defecte ale firii sale, ci, dimpotriv\, din uria[a bog\]ie a harului [i for]elor sale care nu ajunseser\ s\ ating\ treapta armoniei. Mi-am putut da seama c\ Haller era un geniu al suferin]ei, c\ `[i formase o genial\ capacitate de a suferi , nelimitat\, `ngrozitoare, de genul celei pe care o evoc\ Nietzsche `n unele dintre maximele sale. Totodat\, mi-am dat seama c\ la baza pesimismului s\u nu st\tea dispre]ul fa]\ de lume, ci dispre]ul fa]\ de el `nsu[i, c\ci ori de c`te ori rostea cuvinte necru]\toare [i nimicitoare la adresa unor institu]ii sau persoane nu se excludea niciodat\ pe sine, el era `ntotdeauna primul ]inta s\ge]ilor sale, el era primul om pe care `l ura [i `l contrazicea... Ajuns aici, consider necesar s\ fac o parantez\ de natur\ psihologic\. Cu toate c\ nu [tiu dec`t prea pu]ine despre via]a lupului de step\, am toate motivele s\ presupun c\ ni[te p\rin]i [i `nv\]\tori iubitori, dar severi [i foarte pio[i, l-au educat `ntr-un spirit care pune la baza educa]iei „`nfr`ngerea voin]ei“. Numai c\ acestui elev nu reu[iser\ nici s\-i nimiceasc\ personalitatea, nici s\-i `nfr`ng\ voin]a, c\ci el era mult prea puternic [i dur, mult prea m`ndru [i plin de spirit. ~n loc s\-i nimiceasc\ personalitatea,
12
H
E R M A N N
H
E S S E
ei nu reu[iser\ dec`t s\-l `nve]e cum s\ se urasc\ pe sine. Iar de-a lungul `ntregii sale vie]i, el canalizase tot geniul fanteziei sale, toat\ for]a [i capacitatea lui de g`ndire `mpotriva lui `nsu[i, `mpotriva acestui obiect plin de inocen]\ [i noble]e. C\ci, din acest punct de vedere, el era totu[i un adev\rat cre[tin, un adev\rat martir, deoarece orice asprime, orice critic\, orice r\utate, toat\ ura de care era capabil, le `ndrepta mai ales [i cu prec\dere `mpotriva lui `nsu[i. ~n ceea ce-i privea pe ceilal]i, pe lumea dimprejurul s\u, f\cea necontenit cele mai eroice [i mai serioase eforturi de a o `ndr\gi, de a i se conforma, de a nu-i provoca nici o suferin]\, c\ci la fel de profund ca [i ura fa]\ de el `nsu[i i se `ntip\rise `n minte acel „iube[te-]i aproapele“, astfel `nc`t `ntreaga lui via]\ era un model care demonstra c\ lipsa dragostei de sine te aduce `n imposibilitatea de a-]i iubi aproapele, c\ ura de sine are exact acela[i rezultat, pricinuind `n cele din urm\ aceea[i izolare [i dezn\dejde cumplit\ pe care le provoac\ egoismul feroce. Dar iat\ c\ e timpul s\ acord prioritate realit\]ii, `ntrerup`ndu-mi [irul g`ndurilor. Primele mele descoperiri `n leg\tur\ cu domnul Haller [i felul lui de trai le-am f\cut fie spion`ndu-l, fie prin intermediul unor remarci ale m\tu[ii mele. Mi-am dat seama de `ndat\ c\ era un om al g`ndurilor [i c\r]ilor, neini]iat `ntr-o meserie practic\. R\m`nea culcat `n pat p`n\ t`rziu, deseori se scula aproape de pr`nz, f\c`nd apoi `n halat cei c`]iva pa[i din dormitor p`n\ `n camera de zi. Aceasta din urm\ era o camer\ mansardat\, spa]ioas\ [i pl\cut\, cu dou\ ferestre; la c`teva zile dup\ venirea lui, ea `[i schimbase cu totul `nf\]i[area pe care o avusese pe vremea c`nd acolo locuiser\ al]i chiria[i. Se umpluse, iar cu timpul devenise supra`nc\rcat\. Pe pere]i fuseser\ at`rnate tablouri, fuseser\ aranjate ni[te desene, ici [i colo chiar fotografii pe care le decupase din reviste [i pe care le schimba des. Puteau fi v\zute acolo un peisaj sudic, fotografii dintr-un or\[el german de provincie, dup\ toate aparen]ele or\[elul natal al lui Haller, iar printre ele, acuarele viu colorate, str\lucitoare, despre care abia mai t`rziu am aflat c\ fuseser\ pictate chiar de el. Mai era apoi fotografia unei femei sau fete tinere [i dr\gu]e. O vreme at`rn\ pe
Lupul de step\
13
perete un Buddha siamez, apoi fu `nlocuit cu o reproducere dup\ Noaptea lui Michelangelo, apoi cu un portret al lui Mahatma Gandhi. C\r]ile nu numai c\ umpleau biblioteca masiv\, ci erau r\sp`ndite pretutindeni, pe mese, pe secreterul vechi [i frumos, pe divan, pe scaune, pe jos, c\r]i cu semne de h`rtie introduse `n ele, semne care se schimbau `n permanen]\. Num\rul c\r]ilor cre[tea mereu, c\ci aducea cu bra]ul c\r]i `mprumutate de la biblioteci, primind pe deasupra deseori pachete prin po[t\. Omul care locuia `n camera aceea nu putea fi dec`t un savant. Impresia aceasta mi-o confirmau fumul de ]igar\ care `nv\luia totul, precum [i resturile de ]ig\ri [i scrumierele r\sp`ndite peste tot. Majoritatea c\r]ilor nu avea `ns\ un con]inut savant, marea majoritate o formau operele unor scriitori din toate epocile [i din toate ]\rile. O vreme au z\cut pe divanul pe care `[i petrecea zile `ntregi toate cele [ase volume groase ale unei opere cu titlul C\l\toria Sofiei de la Memel `n Saxonia, o carte de la sf`r[itul secolului al optsprezecelea. Se p\rea c\ `ntrebuin]a des o edi]ie complet\ a operelor lui Goethe [i una a operelor lui Jean Paul, ca [i pe cele ale operelor lui Novalis, Lessing, Jacobi [i Lichtenberg. C`teva volume de Dostoievski erau pline de fi[e cu `nsemn\ri. Pe masa cea mare, printre c\r]i [i scrieri diverse, se afla adesea c`te un buchet de flori, ba uneori puteai g\si [i c`te o cutie cu acuarele acoperit\ de praf; `n preajma ei erau scrumiere [i – pentru a nu t\inui nimic – sticle cu diferite b\uturi. O sticl\ `mbr\cat\ `ntr-o `mpletitur\ de paie era de cele mai multe ori plin\ cu vin ro[u italienesc, cump\rat dintr-un magazin mic, aflat `n apropiere, iar uneori puteai z\ri [i c`te o sticl\ cu vin de Burgundia sau Malaga, precum [i o sticl\ masiv\ cu vi[inat\ care, dup\ c`te am b\gat de seam\, fusese golit\ `ntr-un interval de timp destul de scurt, disp\r`nd apoi `ntr-un col] al camerei, unde se acoperise de praf, `n timp ce restul de b\utur\ nu sc\dea deloc. Nu voi `ncerca s\ m\ justific pentru spionajul pe care `l practicam [i trebuie s\ recunosc deschis c\, la `nceput, toate aceste m\rturii ale unei vie]i animate de un interes spiritual, dar totu[i irosite [i dezordonate, `mi trezeau oroarea [i suspiciunea. Nu numai fiindc\ eu s`nt un
14
H
E R M A N N
H
E S S E
om obi[nuit cu munca [i cu folosirea ra]ional\ a timpului, dar [i pentru c\, pe deasupra, mai s`nt [i abstinent, nefum\tor, [i sticlele acelea mi-au displ\cut `nc\ [i mai mult dec`t dezordinea pitoreasc\ din camera lui Haller. At`t `n felul s\u de a dormi [i munci, c`t [i de a tr\i, de a m`nca [i de a bea, str\inul se dovedi a fi la fel de dezordonat [i de capricios. ~n anumite zile nu ie[ea deloc din cas\ [i nu m`nca nimic, bea doar diminea]a o cafea, uneori m\tu[a mea g\sea c`te o coaj\ de banan\, singurul rest de la mesele sale, `n schimb `n alte zile lua masa la restaurant, c`nd `n localuri bune [i elegante, c`nd `n mici cr`[me de mahala. S\n\tatea lui p\rea c\ las\ de dorit; `n afar\ de dificult\]ile pe care le `nt`mpina la mers, dificult\]i care deseori `l f\ceau s\ urce scara cu mult\ greutate, p\rea c\ sufer\ [i de alte tulbur\ri, iar odat\ spusese `n treac\t c\ de ani de zile nu mai avusese o digestie sau un somn ca lumea. Toate acestea eu le puneam `n primul r`nd pe seama b\uturii. Mai t`rziu, c`nd `l `nso]eam `ntr-un local sau altul, am v\zut cu ochii mei cu ce rapiditate capricioas\ d\dea pe g`t diversele vinuri, dar nici eu, nici altcineva nu l-am v\zut vreodat\ beat cu adev\rat. N-am s\ uit niciodat\ ziua `n care am avut prima noastr\ convorbire ceva mai personal\. Nu ne cuno[team dec`t a[a cum se cunosc ni[te vecini de camer\ `ntr-un imobil `n care locuiesc cu chirie. ~ntr-o sear\, pe c`nd m\ `ntorceam acas\ de la birou, l-am g\sit pe domnul Haller a[ezat, spre uimirea mea, pe palierul sc\rii dintre primul [i al doilea etaj. {edea pe ultima treapt\ de sus [i se d\du la o parte, l\s`ndu-m\ s\ trec pe l`ng\ el. L-am `ntrebat dac\ nu se simte bine, oferindu-m\ s\-l `nso]esc p`n\ sus la el. Haller se uit\ la mine [i mi-am dat seama c\ `l trezisem dintr-un fel de reverie. Treptat, treptat, `ncepu s\ z`mbeasc\, avea un z`mbet pl\cut [i jalnic care deseori `mi sf`[iase inima, apoi m\ invit\ s\ iau loc l`ng\ el. I-am mul]umit [i i-am spus c\ nu eram obi[nuit s\ stau pe trepte dinaintea locuin]ei altor oameni. – Ah, a[a e, spuse el z`mbind mai tare, ave]i dreptate. Dar sta]i o clip\, trebuie s\ v\ ar\t de ce a trebuit s\ m\ opresc [i s\ stau aici.
Lupul de step\
15
Vorbind, `mi ar\t\ por]iunea din fa]a locuin]ei de la primul etaj `n care tr\ia o v\duv\. Pe locul `ngust, parchetat, dintre scar\, fereastr\ [i u[a cu geam st\tea l`ng\ perete un dulap `nalt din lemn de mahon cu obiecte vechi din cositor, iar `n fa]a dulapului, pe podea, pe ni[te postamente scunde, dou\ plante `n ni[te vase mari, o azalee [i o araucarie. Plantele aveau un aspect pl\cut, erau mereu curate [i `ntre]inute irepro[abil, lucru pe care `l remarcasem [i eu cu mult\ pl\cere. – Vede]i dumneavoastr\, spuse Haller `n continuare, loc[orul acesta cu araucaria miroase at`t de fantastic, `nc`t foarte des mi se `nt`mpl\ s\ nu pot trece pe aici f\r\ s\ m\ opresc pu]in. {i la m\tu[a dumneavoastr\ te `nt`mpin\ un miros pl\cut, o ordine [i o cur\]enie deosebit\, dar locul acesta `n care se afl\ araucaria str\luce[te de cur\]enie, este [ters de praf [i ceruit, [i sp\lat at`t de bine, este at`t de inaccesibil necur\]eniei `nc`t pur [i simplu iradiaz\. Trebuie s\ trag mereu `n piept o doz\ bun\ de parfum – nu sim]i]i [i dumneavoastr\? Mirosul acesta de cear\ de parchet [i adierea aceasta de terebentin\ eman\ `mpreun\ cu mahonul, cu frunzele sp\late ale plantelor, cu tot ceea ce se afl\ `mprejur, un parfum care reprezint\ `n mic, la modul superlativ, cur\]enia burghez\, grija [i pedanteria, datoria `ndeplinit\ [i devotamentul. Nu [tiu cine locuie[te aici, dar s`nt sigur c\ `nd\r\tul acestei u[i cu geam se afl\ paradisul cur\]eniei [i al obiceiurilor burgheze temeinic dereticate, paradisul ordinii [i al pasiunii pentru tabieturi [i `ndatoriri, pasiune care te umple de spaim\, dar totodat\ te [i `nduio[eaz\. Cum eu t\ceam, el continu\: – S\ nu crede]i cumva c\ vreau s\ fiu ironic! Nimic nu-mi este mai str\in, domnule drag\, dec`t inten]ia de a lua cumva `n der`dere aceste obiceiuri burgheze [i ordinea aceasta. Este adev\rat c\ eu `nsumi nu tr\iesc `ntr-o lume ca aceasta, ci `ntr-alta, [i poate c\ nici n-a[ fi `n stare s\ rezist m\car o singur\ zi `ntr-o locuin]\ `n care se afl\ astfel de araucarii. Dar chiar dac\ nu-s dec`t un lup de step\ b\tr`n [i cam jerpelit, s`nt totu[i [i eu fiul unei mame, [i mama mea era fiica unor oameni cu obiceiuri
16
H
E R M A N N
H
E S S E
burgheze, [i ea cultiva flori, veghind ca toate camerele [i scara, mobilele [i perdelele, ca locuin]a [i via]a ei s\ str\luceasc\, pe c`t era posibil, de cur\]enie, de puritate [i de ordine. Adierea mirosului de terebentin\ [i araucaria `mi aduc aminte de toate aceste lucruri, [i iat\ de ce stau din c`nd `n c`nd aici, privind la aceast\ gr\din\ miniatural\ a ordinii [i bucur`ndu-m\ de faptul c\ mai exist\ `nc\ a[a ceva. A vrut s\ se scoale, dar i-a fost tare greu [i de aceea nu m-a refuzat atunci c`nd m-am oferit s\-l ajut pu]in. Continuam s\ tac, dar, a[a cum i se `nt`mplase [i m\tu[ii mele, eram st\p`nit de o anume vraj\ pe care omul acesta o radia uneori. Am urcat scara `mpreun\, agale, iar c`nd am ajuns dinaintea u[ii lui m\ mai privi `nc\ o dat\ `n fa]\, direct [i foarte prietenos, ]in`nd cheile `n m`n\ [i zic`nd: – Veni]i de la birou? Ei da, eu nu m\ pricep deloc la a[a ceva, [ti]i, eu tr\iesc a[a, cam retras, undeva la margine. Dar cred c\ [i pe dumneavoastr\ v\ intereseaz\ c\r]ile [i alte lucruri de genul acesta, m\tu[a dumneavoastr\ mi-a spus odat\ c\ a]i absolvit liceul [i c\ era]i bun la greac\. {ti]i, azi-diminea]\ am dat la Novalis de o fraz\, vre]i s\ v-o ar\t? O s\ v\ umple [i dumneavoastr\ inima de bucurie. M\ lu\ cu el `n camera lui unde mirosea puternic a tutun, scoase o carte dintr-o gr\mad\, r\sfoi, c\ut\. – Chiar [i asta sun\ bine, foarte bine, zise el, asculta]i fraza aceasta: „Ar trebui s\ ne m`ndrim cu durerea – orice durere ne aminte[te de rangul nostru `nalt.“ Minunat! Cu optzeci de ani `naintea lui Nietzsche! Dar nu aceasta era maxima la care m\ refeream – a[tepta]i –, iat\, am g\sit-o. A[adar: „Majoritatea oamenilor nu vor s\ `noate `nainte de a [ti s\ fac\ acest lucru.“ Nu-i a[a c\ e plin\ de t`lc? Fire[te c\ nu vor s\ `noate! C\ doar s-au n\scut s\ tr\iasc\ pe p\m`nt, [i nu `n ap\. {i fire[te c\ nu vor s\ g`ndeasc\! Iar cel care g`nde[te, cel care consider\ c\ esen]ialul este s\ g`nde[ti, acela poate s\ avanseze oric`t `n acest domeniu, dar totu[i el a confundat p\m`ntul cu apa [i, odat\ [i odat\, se va `neca.“
Lupul de step\
17
M\ captivase, trezindu-mi interesul, a[a c\ am mai `nt`rziat o vreme la el, iar de atunci se `nt`mpl\ nu arareori s\ mai st\m de vorb\ c`te pu]in c`nd ne `nt`lneam pe scar\ sau pe strad\. La `nceput aveam oarecum sentimentul, pe care `l avusesem [i atunci `n fa]a araucariei, c\ m\ ironizeaz\. Dar nu era a[a. Nutrea chiar un fel de respect pentru mine, ca [i pentru araucarie, era at`t de con[tient, de convins de `nsingurarea lui, de faptul c\ `nota `n ap\, de nesiguran]a lui, `nc`t uneori se putea entuziasma cu adev\rat [i f\r\ nici o und\ de ironie de orice fapt\ zilnic\, tipic burghez\, de exemplu, de punctualitatea cu care `mi respectam orele de birou sau de formulele rostite de un servitor sau un `ncasator de tramvai. La `nceput toate acestea mi s-au p\rut caraghioase [i exagerate, un fel de toane ale unui boierna[ sau pierde-var\, ceva de un sentimentalism infantil. Dar a trebuit s\ recunosc din ce `n ce mai mult c\, din perspectiva spa]iului rarefiat, a atitudinii sale distante, a modului `n care `[i ducea traiul de lup de step\, el admira [i `ndr\gea de fapt micul nostru univers burghez ca pe ceva solid [i sigur, situat undeva departe de el, intangibil, un ad\post [i o pace spre care, pentru el, drumul era `nchis. Ori de c`te ori se `nt`lnea cu vecina noastr\, o femeie cumsecade, `[i scotea p\l\ria cu o adev\rat\ venera]ie, iar c`nd m\tu[a mea se `ntre]inea pu]in cu el sau `i atr\gea aten]ia c\ unele dintre rufele sale ar trebui recondi]ionate, c\ `i at`rn\ un nasture de la palton, el st\tea [i o asculta cu o aten]ie stranie, p\trunz`ndu-se de importan]a celor spuse, de parc\ ar fi f\cut un efort inexprimabil [i disperat de a se strecura printr-o cr\p\tur\ oarecare `n acest univers mic [i pa[nic, [i de a se sim]i acolo ca acas\, chiar [i numai pre] de o or\. ~nc\ din timpul primei noastre discu]ii din fa]a araucariei `[i spusese lup de step\, lucru care, de asemenea, m\ uimea [i m\ tulbura `ntru c`tva. Ce fel de expresii mai erau [i astea?! Dar a trebuit s\-i accept expresia nu numai pentru c\ m\ obi[nuisem cu ea, dar [i pentru c\ nu trecu mult [i nu-l mai numeam pe acest om `n sinea mea, `n g`ndurile mele, altfel dec`t lup de step\, [i nici `n ziua de azi nu [tiu s\ existe vreun alt nume mai
18
H
E R M A N N
H
E S S E
potrivit pentru o asemenea apari]ie. Un lup de step\ r\t\cit printre noi, pierdut prin ora[e, `n traiul turmei – nici o alt\ imagine nu ar fi putut oglindi mai izbitor felul s\u de a fi, sfioasa lui `nsingurare, s\lb\ticia lui, nelini[tea lui, dorul lui de un c\min [i faptul c\ nu-l avea. Odat\, la un concert simfonic, am putut s\-l observ toat\ seara; `l v\zusem [ez`nd, spre surprinderea mea, aproape de mine, f\r\ ca el s\ m\ fi b\gat de seam\. Mai `nt`i s-a c`ntat ceva de Händel, o partitur\ nobil\ [i frumoas\, dar lupul de step\ st\tea ad`ncit `n g`nduri, rupt at`t de muzic\, c`t [i de lumea din jurul s\u. {edea ca un str\in, singur [i distant, cu chipul rece, `ngrijorat, uit`ndu-se `n jos. Apoi urm\ o alt\ pies\, o mic\ simfonie de Friedemann Bach, [i am fost foarte surprins s\ v\d cum dup\ c`teva m\suri, str\inul meu `ncepu s\ z`mbeasc\, l\s`ndu-se `n voia muzicii, se cufund\ `n el `nsu[i, ar\t`nd timp de zece minute at`t de fericit, pierdut cum era `n el `nsu[i [i absorbit de ni[te vise at`t de frumoase, `nc`t eram mai atent la el dec`t la muzic\. ~n momentul `n care bucata se sf`r[i, el se trezi, se `ndrept\ pu]in, d`nd semne c\ ar vrea s\ se ridice, c\ ar vrea s\ plece, dar mai r\mase [i ascult\ ultima pies\, ni[te varia]iuni de Reger, o partitur\ pe care mul]i o considerau cam lung\ [i obositoare. A[a c\ [i lupul de step\ care, la `nceput, o ascultase cu aten]ie [i bun\voin]\, avu din nou o c\dere, `[i v`r` m`inile `n buzunare [i se cufund\ din nou `n el `nsu[i, dar de data aceasta nu p\rea defel fericit [i vis\tor, ci trist, [i `n cele din urm\, sup\rat, chipul lui devenise din nou absent, `ntunecat [i stins, l\s`nd impresia unui om b\tr`n, bolnav [i nemul]umit. Dup\ concert l-am z\rit din nou pe strad\ [i am mers `n urma lui; `nf\[urat str`ns `n palton p\[ea c\tr\nit, obosit, `n direc]ia cartierului nostru, dar se opri `n fa]a unui mic local demodat, uit`ndu-se nehot\r`t la ceas [i intr`nd `n cele din urm\ acolo. Dintr-un impuls de moment am intrat [i eu dup\ el. {i iat\-l [ez`nd la o mas\ cu aspect mic-burghez, iar propriet\reasa [i chelneri]a `l `nt`mpinar\ ca pe un vechi client; i-am dat bun\ seara [i m-am a[ezat la masa lui. Am stat acolo o or\ [i, `n timp
Lupul de step\
19
ce eu am b\ut dou\ pahare de ap\ mineral\, el ceru `nt`i o jum\tate, apoi `nc\ un sfert de litru de vin ro[u. I-am spus c\ am fost la concert, dar el nu reac]ion\ `n nici un fel. Citi eticheta de pe sticla mea de ap\ mineral\ [i m\ `ntreb\ dac\ nu voiam s\ beau vin, consider`ndu-m\ invitatul lui. Auzind c\ nu beau niciodat\ vin, chipul lui c\p\t\ din nou expresia unui om neajutorat [i zise: – Da, desigur, ave]i dreptate. {i eu am tr\it cump\tat ani de zile, mult\ vreme chiar am postit, dar `n momentul de fa]\ m\ aflu din nou `n Zodia V\rs\torului, o zodie `ntunecoas\ [i umed\. Iar atunci c`nd, glumind pe seama aluziei lui, i-am dat de `n]eles c\ mi se pare pu]in probabil ca tocmai el s\ cread\ `n astrologie, adopt\ din nou tonul acela politicos cu care m\ r\nise deseori [i spuse: – ~ntocmai, din p\cate nu pot s\ cred nici `n aceast\ [tiin]\. Am plecat lu`ndu-mi r\mas-bun, iar el se `ntoarse foarte t`rziu acas\, pa[ii lui `ns\ r\sunau ca de obicei [i, a[a cum se `nt`mpla totdeauna, nu se duse de `ndat\ s\ se culce (fiind vecinul lui de camer\, auzeam foarte bine acest lucru), ci r\mase `nc\ vreo or\ `n camera lui de zi, cu lumina aprins\. ~mi aduc aminte [i de o alt\ sear\. Eram singur acas\, m\tu[a plecase, iar cineva sunase la u[\, am deschis [i am v\zut o femeie t`n\r\, foarte dr\gu]\, pe care am recunoscut-o `n momentul `n care a `ntrebat de domnul Haller: era femeia din fotografia ce se afla `n camera lui. I-am ar\tat u[a lui [i m-am retras; femeia r\mase o vreme sus la el, apoi i-am auzit cum coboar\ scara [i ies `mpreun\, voio[i [i bine dispu[i, antrena]i `ntr-o discu]ie plin\ de haz. M-a mirat foarte mult s\ v\d c\ pustnicul acesta avea o iubit\, [i `nc\ ce iubit\, at`t de t`n\r\, de dr\gu]\ [i de elegant\, a[a `nc`t toate presupunerile mele `n leg\tur\ cu el [i cu modul lui de via]\ mi se `nc`lcir\ din nou. Dup\ un ceas se `ntoarse `ns\ acas\ singur, cu pas greoi, trist, urc\ cu dificultate scara [i apoi `[i t`r[`i pa[ii ore `ntregi `n sus [i `n jos prin camer\, `ncet, `ntocmai ca un lup `nchis `ntr-o cu[c\, iar lumina arse `n camera lui toat\ noaptea, aproape p`n\ `n zori.
20
H
E R M A N N
H
E S S E
Nu [tiu absolut nimic despre rela]iile dintre ei [i nu vreau s\ mai spun dec`t urm\toarele: l-am mai v\zut o dat\ cu femeia aceea, `n ora[, pe strad\. Mergeau la bra], el p\rea fericit, iar eu m\ minunam c`t\ gra]ie, chiar c`t\ naivitate copil\reasc\ putea s\ existe uneori pe chipul s\u altfel mereu nelini[tit [i am `n]eles-o atunci pe femeia aceea, dup\ cum am `n]eles [i simpatia nutrit\ de m\tu[a mea fa]\ de acest om. ~n seara aceleia[i zile se `ntoarse `ns\ acas\ tot trist [i deprimat; l-am `nt`lnit la u[a de la intrare; sub palton ]inea, a[a cum obi[nuia uneori, sticla cu vin italienesc, apoi `[i petrecu toat\ noaptea `n v\g\una lui de sus, `n tov\r\[ia vinului. ~mi p\rea r\u de el, c\ci numai via]\ nu mai era asta, o via]\ nem`ng`iat\, pierdut\, lipsit\ de orice ap\rare! Ei, dar am p\l\vr\git destul. Nu mai este nevoie de alte relat\ri sau descrieri pentru a ar\ta c\ lupul de step\ ducea o via]\ de sinuciga[. Cu toate acestea nu cred c\ [i-a pus cap\t zilelor atunci c`nd, pe nepus\ mas\ [i f\r\ s\-[i fi luat m\car r\mas-bun, dar dup\ ce [i-a pl\tit toate restan]ele, plec\ din ora[ul nostru [i disp\ru cu totul. Noi n-am mai auzit niciodat\ de el [i mai p\str\m [i acum `nc\ vreo c`teva scrisori sosite pe adresa lui. ~n urma lui n-a mai r\mas nimic altceva dec`t acest manuscris pe care l-a a[ternut `n timpul [ederii sale la noi [i pe care, prin c`teva r`nduri, mi l-a dedicat mie, cu observa]ia c\ puteam face cu el ce voiam. Mi-a fost imposibil s\ verific s`mburele de adev\r al celor tr\ite de Haller [i relatate `n manuscrisul s\u. Nu m\ `ndoiesc c\, `n cea mai mare parte, avem de-a face cu un gen de scriere poetic\, `n]eleas\ `ns\ nu `n sensul unor construc]ii arbitrare ale fanteziei, ci `n sensul unei `ncerc\ri de a exprima ni[te procese suflete[ti tr\ite `n toat\ profunzimea lor sub ve[m`ntul unor `nt`mpl\ri palpabile. ~nt`mpl\rile, fantastice `n bun\ parte, din manuscrisul lui Haller s-au petrecut probabil `n ultima perioad\ a [ederii sale la noi [i nu m\ `ndoiesc c\ la baza lor st\ [i o por]ie bun\ de tr\ire real\, exterioar\. ~n perioada aceea, oaspetele nostru se comporta `ntr-adev\r diferit, ar\ta altfel, lipsea mult de acas\, uneori chiar nop]i `ntregi, iar `n tot acest timp c\r]ile lui r\m`neau neatinse.
Lupul de step\
21
L-am `nt`lnit atunci `n c`teva r`nduri, `mi f\cea impresia c\ `ntinerise [i se `nviorase surprinz\tor, ba de c`teva ori p\rea chiar bine dispus. Dar imediat urm\ o nou\ [i puternic\ stare depresiv\, r\mase zile de-a r`ndul `n pat, f\r\ s\ simt\ nevoia de a m`nca ceva, [i tot `n perioada aceea se cert\ deosebit de vehement, ba de-a dreptul brutal, cu iubita lui care ap\ruse iar\[i, iar cearta lor a scandalizat `ntregul imobil, a[a `nc`t a doua zi Haller a cerut scuze m\tu[ii mele. Nu, s`nt convins c\ nu [i-a pus cap\t zilelor. Mai tr\ie[te, urc`nd undeva sc\rile unor case str\ine cu picioarele sale obosite, privind fascinat la vreun parchet str\lucind de cur\]enie, la araucarii curate, bine `ntre]inute, `[i petrece zilele `n biblioteci [i nop]ile `n localuri sau pe o canapea `nchiriat\, ascult`nd dind\r\tul vreunei ferestre cum toat\ lumea, to]i oamenii tr\iesc, [tiindu-se alungat, dar f\r\ s\ se omoare, c\ci i-a mai r\mas un strop de credin]\ care `i spune c\ va trebui s\ bea p`n\ la fund suferin]a din inima lui, aceast\ suferin]\ amar\ din care va fi s\ i se trag\ moartea. M\ g`ndesc adesea la el, nu mi-a u[urat `ntru nimic via]a, nu a avut darul de a `ncuraja [i de a `nt\ri `n mine sentimentul for]ei [i al bunei dispozi]ii, dimpotriv\! Dar eu nu s`nt el [i nu tr\iesc via]a lui, ci pe a mea, ne`nsemnat\, burghez\, dar sigur\ [i plin\ de `ndatoriri. {i astfel ne putem g`ndi la d`nsul lini[ti]i [i cu prietenie, eu [i m\tu[a mea, care ar putea s\ ne spun\ mult mai multe despre el, `ns\ toate acestea vor r\m`ne pentru totdeauna `nchise `n inima ei generoas\. ~n ceea ce prive[te acum `nsemn\rile lui Haller, fanteziile acestea bizare, `n parte boln\vicioase, `n parte frumoase [i `nc\rcate de g`nduri, trebuie s\ spun c\ dac\ aceste pagini mi-ar fi c\zut `n m`n\ `nt`mpl\tor, f\r\ s\-l fi cunoscut pe autorul lor, le-a[ fi aruncat indignat la gunoi. Cum `ns\ `l cunoscusem pe Haller, am avut posibilitatea s\ le `n]eleg, ba chiar s\ le aprob `ntr-o oarecare m\sur\. A[ avea unele re]ineri `n privin]a punerii lor la `ndem`na altor oameni, dac\ a[ vedea `n ele doar rodul fanteziei patologice a unui individ, a unui om s\rman, `n sufletul c\ruia
22
H
E R M A N N
H
E S S E
`ncol]ise boala. Dar eu v\d `n ele ceva mai mult, un document de epoc\, dat fiind c\ boala din sufletul lui Haller – iat\, de lucrul acesta s`nt convins acum – nu este capriciul unui individ, ci boala epocii `ns\[i, nevroza genera]iei lui Haller, o boal\ care i-a lovit nu numai pe indivizii slabi [i inferiori, ci `ndeosebi pe cei mai puternici, mai p\trun[i de spirit [i mai talenta]i. ~nsemn\rile acestea s`nt – indiferent de substan]a mai mult sau mai pu]in consistent\ a substratului lor de tr\ire real\ – o `ncercare de a `nvinge marea boal\ a epocii, nu prin ocolirea [i `nfrumuse]area ei, ci prin str\dania de a transforma boala `ns\[i `ntr-un obiect al relat\rii. Ele reprezint\, literalmente, o c\l\torie prin iad, o c\l\torie b`ntuit\ c`nd de team\, c`nd de curaj, prin haosul unui univers sufletesc inundat de `ntuneric, o c\l\torie f\cut\ cu voin]a anume de a str\bate iadul de la un cap\t la altul, de a `nfrunta haosul, de a suporta p`n\ la sf`r[it suferin]a provocat\ de toate relele. C`teva cuvinte ale lui Haller mi-au conferit cheia unei asemenea `n]elegeri a lucrurilor. Odat\, dup\ ce discutasem despre a[a-zisele atrocit\]i ale Evului Mediu, mi-a spus: – ~n realitate nu a fost vorba de nici un fel de atrocit\]i. Un om din Evul Mediu ar detesta `n mod identic `ntregul nostru stil actual de via]\, consider`ndu-l atroce, dezgust\tor [i barbar! Fiecare epoc\, fiecare cultur\, fiecare datin\ [i tradi]ie `[i are stilul s\u specific, propria moliciune [i duritate, frumuse]ile [i atrocit\]ile sale, consider`nd c\ anumite suferin]e s`nt fire[ti [i toler`nd r\bd\tor anumite rele. Via]a oamenilor se transform\ `n suferin]\ real\, `ntr-un adev\rat iad numai atunci c`nd se `ntrep\trund dou\ epoci, dou\ culturi [i religii. Un om din Antichitate care ar fi fost nevoit s\ tr\iasc\ `n Evul Mediu s-ar fi sufocat `n modul cel mai jalnic, tot a[a cum un s\lbatic ar fi nevoit s\ se sufoce `n s`nul civiliza]iei noastre. Exist\ apoi perioade `n care o `ntreag\ genera]ie se treze[te prins\ `ntre dou\ epoci, `ntre dou\ stiluri de via]\, `nc`t `[i pierde naturale]ea, moravurile, orice sentiment de siguran]\ [i inocen]a. Fire[te c\ nu fiecare `[i d\ seama de acest lucru `n egal\ m\sur\. Un om cu firea lui Nietzsche a fost nevoit
Lupul de step\
23
s\ suporte mizeria de ast\zi cu o genera]ie [i mai bine `naintea noastr\ – mii de oameni sufer\ ast\zi de tot ceea ce el a fost nevoit s\ sufere singur [i ne`n]eles de nimeni. Citind `nsemn\rile, a trebuit s\ m\ g`ndesc deseori la aceste cuvinte. Haller este unul dintre acei oameni care au nimerit `ntre dou\ epoci, pierz`ndu-[i sentimentul de siguran]\ [i `ntreaga lor inocen]\, unul dintre acei oameni al c\ror destin `i condamn\ s\ tr\iasc\ intens incertitudinea vie]ii omene[ti sub forma unui chin, a unui iad personal. ~n aceasta const\, dup\ c`te mi se pare mie, semnifica]ia `nsemn\rilor sale pentru noi [i de aceea m-am decis s\ le pun [i la `ndem`na altora. De altfel nu inten]ionez nici s\ le iau ap\rarea, nici s\ le judec `ntr-un fel sau altul, `l las pe cititor s\ o fac\ dup\ cum `i va dicta propria sa con[tiin]\.
~NSEMN|RILE LUI HARRY HALLER Numai pentru nebuni Ziua trecuse la fel ca toate celelalte; o p\c\lisem, o omor`sem [i pe aceasta, `nceti[or, cu primitivitatea [i timiditatea artei mele de a-mi duce traiul; lucrasem c`teva ore, cotrob\isem prin ni[te c\r]i vechi, durerile obi[nuite pentru un om de v`rsta mea m\ chinuiser\ timp de dou\ ore, `nghi]isem un praf, bucur`ndu-m\ c\ am putut s\ `n[el astfel durerile, f\cusem o baie fierbinte, absorbind `n tot trupul c\ldura tandr\, primisem de trei ori c`te ceva prin po[t\ [i parcursesem scrisorile [i tip\riturile acelea nefolositoare, `mi f\cusem exerci]iile de respira]ie dar, din comoditate, renun]asem de data aceasta la exerci]iile de g`ndire [i m\ plimbasem timp de o or\, observ`nd cum norii cirus desenau pe cer contururi frumoase, delicate, `nc`nt\toare. Toate acestea erau foarte agreabile, ca [i cititul `n c\r]i vechi, ca [i baia fierbinte, dar – pun`ndu-le cap la cap – ziua de azi nu fusese nici fermec\toare, nici str\lucit\, nu fusese o zi norocoas\ [i plin\ de bucurie, ci una dintre acele zile care, `nc\ de mult\ vreme `ncoace, trebuiau s\ fie pentru mine ceva normal [i obi[nuit: zile potrivit de pl\cute, f\r\ doar [i poate suportabile, acceptabile, `ncropite, zilele unui b\rbat ceva mai `naintat `n v`rst\ [i nemul]umit, zile f\r\ dureri adev\rate, f\r\ griji adev\rate, neb`ntuite de suferin]\ [i dezn\dejde, zile `n care c`nt\re[ti
Lupul de step\
25
f\r\ pic de emo]ie sau team\, cu s`nge rece [i cump\tare, chiar [i `ntrebarea dac\ nu cumva sosise timpul s\ urmezi exemplul lui Adalbert Stifter [i s\ te accidentezi la b\rbierit. Cine a avut parte `ns\ [i de cel\lalt soi de zile, de cele proaste, cu atacuri de gut\ sau cu `ngrozitoare dureri de cap `ncuib\rite temeinic `nd\r\tul ochilor, dureri care, printr-o vraj\ rea, `]i transform\ dr\ce[te v\zul [i auzul din bucurie `n chin, sau de zile `n care sufletul ]i se stinge, de zile grele ale goliciunii interioare [i disper\rii c`nd, pe p\m`ntul acesta distrus [i epuizat de societ\]ile pe ac]iuni, lumea oamenilor [i a[a-zisa cultur\ cu mincinoasa [i nemernica ei str\lucire de tinichea bun\ de dus la b`lci se hlizesc la noi la orice pas `ntocmai ca un vomitiv, concentr`ndu-se [i ating`nd culmea insuportabilului `n propriul eu bolnav – cine a avut parte de asemenea zile infernale se consider\ mul]umit cu acest gen de zile normale [i mediocre cum fusese ziua mea de azi, st\ recunosc\tor l`ng\ soba cald\, constat\ recunosc\tor, citind ziarul de diminea]\, c\ nici ast\zi n-a izbucnit vreun r\zboi, c\ n-a fost instaurat\ nici o nou\ dictatur\, c\ nu au fost date `n vileag porc\rii nemaipomenite `n politic\ sau economie, acordeaz\ recunosc\tor strunele lirei sale ruginite, inton`nd aproape bine dispus, `n chip cump\tat, cu o veselie acceptabil\, un psalm de mul]umire ce are s\-l umple de plictis pe cumintele, bl`ndul [i mediocrul zeu ame]it ni]elu[ cu bromur\ al acelei st\ri de `mp\care, `nc`t `n v\zduhul ca de lapte cald al `mp\catei plictiseli, `n absen]a durerii, o absen]\ merit`nd `ntreaga recuno[tin]\, cei doi – zeul mediocru, care mo]\ie plictisit, [i omul mediocru, `nc\run]it la t`mple, cel care `i c`nt\ psalmul `n surdin\ – nu se deosebesc c`tu[i de pu]in unul de altul, de parc\ ar fi fra]i gemeni. Ce lucruri bune s`nt `mp\carea, absen]a durerii, zilele suportabile, ce trec furi[, `n care nici durerea, nici pl\cerea nu `ndr\znesc s\ ridice glasul, c`nd totul vorbe[te `n [oapt\ [i se strecoar\ `n v`rful picioarelor. Numai c\, din p\cate, eu s`nt genul de om care nu suport\ prea bine mul]umirea de soiul acesta; c\ci, dup\ o scurt\ perioad\ de timp, ea se transform\
26
H
E R M A N N
H
E S S E
pentru mine `n ceva insuportabil de ur`t [i de gre]os, a[a `nc`t trebuie s\-mi caut refugiul, disperat, `n alte temperaturi, cauzate fie de pl\cere, fie, dac\ altfel nu se poate, de suferin]\. Dup\ ce s`nt o vreme ocolit de pl\ceri sau de dureri, dup\ ce respir aerul de suportabil\, fad\ indiferen]\ a a[a-ziselor zile bune, `n sufletul meu de copil se isc\ v`ntul suferin]ei [i al nenorocirii, astfel `nc`t azv`rl zeului somnoros al `mp\c\rii, `n fa]a-i cople[it\ de `mp\care, ruginita lir\ a recuno[tin]ei mele, prefer`nd s\ simt arz`nd `n mine mai degrab\ o durere diabolic\, dec`t aceast\ convenabil\ temperatur\ a camerei. Atunci m\ apuc\ dorul s\lbatic de sentimente puternice, de senza]ii, furia fa]\ de o asemenea via]\ incolor\, plat\, normat\ [i sterilizat\ [i un chef nebun de a distruge ceva, eventual un magazin universal sau o catedral\, sau pe mine `nsumi, de a s\v`r[i ni[te t`mpenii temerare, de a smulge perucile c`torva dintre idolii venerabili, de a procura unor elevi cuprin[i de dorul de duc\ r`vnitele bilete de tren p`n\ la Hamburg, de a seduce o fat\ sau de a le suci g`tul c`torva reprezentan]i ai ordinii burgheze pe mapamond. C\ci ceea ce uram, dispre]uiam [i blestemam eu mai mult [i mai presus de toate erau: `mp\carea, s\n\tatea [i tihna, optimismul cocolo[it al cet\]eanului oarecare, ordinea obtuz\, prosper\ a mediocrit\]ii, a tot ceea ce era normal, a c\ii de mijloc. Cam `ntr-o astfel de dispozi]ie m\ aflam la sf`r[itul acestei pasabile zile de duzin\, c`nd se l\sa `ntunericul. N-am `ncheiat-o `ntr-un mod normal [i recomandabil pentru un om `ntru c`tva suferind, cum eram, c\z`nd prad\ patului gata f\cut, ispitit de nada aceea de forma unui recipient menit s\-l `nc\lzeasc\, ci mi-am `nc\l]at pantofii, mi-am `mbr\cat nemul]umit paltonul, sc`rbit de inconsisten]a activit\]ii mele din ziua aceea [i am ie[it m`hnit `n ora[ul `nv\luit de `ntuneric [i cea]\ ca s\ dau pe g`t `n localul „La Casca de O]el“ ceea ce b\utorii numesc, `n virtutea unei vechi conven]ii, „un p\h\rel de vin.“ Am cobor`t, deci, din mansarda mea pe sc\ri, pe sc\rile acestea str\ine, pe care `mi era at`t de greu s\ calc, pe sc\rile acestea totalmente burgheze, m\turate, curate, dintr-o cas\ `n care
Lupul de step\
27
locuiau trei familii de chiria[i [i `n podul c\reia se afla chilia mea. Nu [tiu cum se `nt`mpl\, dar eu, lupul de step\ lipsit de un acoperi[ al s\u [i du[man `nsingurat al universului mic-burghez, s`nt nevoit s\ locuiesc `ntotdeauna, din pricina unui mai vechi sentimentalism al meu, `n case tipic burgheze. Nu locuiesc nici `n palate, nici `n case de proletari, ci `ntotdeauna tocmai `n cuiburile acestea ultracorecte, ultraplicticoase, impecabil `ntre]inute ale burghezilor, unde miroase pu]in a terebentin\ [i pu]in a s\pun, [i unde te sperii dac\ `nchizi u[a tr`ntind-o sau dac\ intri cu pantofii murdari. Atmosfera aceasta o iubesc, f\r\ `ndoial\, `nc\ de pe vremea c`nd eram copil, iar dorul tainic de a avea un c\min al meu m\ poart\ `ntruna f\r\ sc\pare pe acelea[i drumuri proste[ti. Ei da, [i apoi `mi place contrastul dintre via]a mea, dintre via]a mea `nsingurat\, h\ituit\, lipsit\ de dragoste, profund dezordonat\, [i universul familial, burghez. ~mi place s\ respir pe sc\ri mirosul acesta de lini[te, ordine, cur\]enie, cumsec\denie [i docilitate domestic\, un miros care, `n ciuda urii mele fa]\ de apuc\turile burgheze, m\ emo]ioneaz\, [i totodat\ `mi place s\ trec dup\ aceea pragul camerei mele, unde toate aceste lucruri dispar, unde printre teancurile de c\r]i zac mucuri de ]igar\ [i sticle de vin, unde domnesc dezordinea, r\ceala, neor`nduiala [i unde toate c\r]ile, manuscrisele, g`ndurile s`nt `nsemnate [i p\trunse de chinul omului `nsingurat, de `ntreaga problematic\ a condi]iei umane, de dorin]a de a da un nou sens absurdei vie]i omene[ti. {i iat\ c\ ajunsesem `n dreptul araucariei. La primul etaj al casei noastre scara trece pe l`ng\ micul palier din fa]a unei locuin]e care, f\r\ nici un dubiu, este irepro[abil\, mai curat\ [i mai `ngrijit\ dec`t celelalte, c\ci loc[orul acesta str\luce[te de o cur\]enie supraomeneasc\, este un minuscul templu luminos al ordinii. Pe du[umeaua parchetat\, pe care ]i-e mil\ s\ calci, s`nt a[ezate dou\ postamente ornamentale, iar pe fiecare postament se afl\ c`te un vas mare, `ntr-unul cre[te o azalee, `ntr-altul o araucarie destul de v`njoas\, un cop\cel pentru copii, s\n\tos [i solid, de o rar\ perfec]iune, deoarece p`n\ [i ultima frunzuli]\
28
H
E R M A N N
H
E S S E
str\luce[te proasp\t sp\lat\. Uneori, c`nd [tiu c\ nu m\ vede nimeni, `mi imaginez c\ locul acesta este un templu, m\ a[ez pe o treapt\ ceva mai sus de araucarie, m\ odihnesc pu]in, `mi `ncruci[ez bra]ele [i privesc cu evlavie la aceast\ mic\ gr\din\ a ordinii care, prin ]inuta ei impresionant\ [i prin ridicolul ei solitar, m\ tulbur\ `ntr-un chip anume p`n\ `n ad`ncul sufletului. Am b\nuiala c\ `nd\r\tul acestui palier se afl\, `n umbra sf`nt\ a araucariei, o locuin]\ `nc\rcat\ cu mahon str\lucitor `n care domne[te un trai s\n\tos, al bunei-cuviin]e, c\ acolo oamenii se scoal\ de diminea]\, `[i `ndeplinesc obliga]iile, petrec modeste [i voioase s\rb\tori `n familie, merg duminica la biseric\ [i se culc\ devreme. Arbor`nd un aer de veselie, m\r[\luiam pe asfaltul umed [i tocit al str\zilor, felinarele se uitau la mine, aureolate de lacrimi, luminile lor p`lp`iau `n p`cla rece [i umed\ [i `nchipuiau lic\riri palide, reflectate de p\m`ntul ud. Mi-am amintit de anii uita]i ai adolescen]ei mele – ce mult `ndr\geam pe vremea aceea serile `ntunecate [i p`cloase de la sf`r[itul toamnei sau al iernii, cu c`t\ l\comie [i `nc`ntare sorbeam pe vremea aceea sentimentul de singur\tate [i melancolie, merg`nd ore `ntregi `n noapte, `nf\[urat `n palton, pe ploaie [i pe furtun\, `n mijlocul naturii ostile, v\duvite de frunze, `nc\ de pe atunci eram singur, dar gustam din plin versurile care m\ b`ntuiau [i pe care, dup\ aceea, [ez`nd pe marginea patului, le a[terneam pe h`rtie `n camera mea, la lumina lum`n\rii. Ei, dar toate acestea trecuser\, golisem paharul acesta p`n\ la fund [i nimeni nu mi l-a mai umplut la loc. ~mi p\rea oare r\u c\ se `nt`mplase a[a? Nu, nu-mi p\rea r\u. Nu-mi p\rea r\u de nimic din tot ceea ce fusese c`ndva. ~mi p\rea r\u de ziua de azi, de prezent, de nenum\ratele ore [i zile pe care le pierdeam, pe care le `nduram numai, zile care nu-mi ofereau nimic, nici daruri, nici cutremur\ri. Dar, slav\ Domnului, existau [i excep]ii, existau c`teodat\, arareori, [i altfel de ore, care `mi aduceau cutremur\ri, `mi aduceau daruri, surpau ziduri [i m\ purtau iar\ [i iar\ pe mine, r\t\citul, `napoi spre inima vie a lumii. Cuprins de triste]e [i
Lupul de step\
29
totodat\ de o vie emo]ie, am `ncercat s\-mi amintesc de ultima oar\ c`nd `mi fusese dat s\ am un astfel de sentiment. Se `nt`mplase `n timpul unui concert, r\suna o muzic\ veche splendid\, c`nd iat\ c\ `ntre dou\ m\suri ale unui piano interpretat de sufl\tori mi se deschise din nou poarta spre lumea cealalt\, str\b\tusem cerul `n zbor [i `l privisem pe Dumnezeu la lucru, suportasem dureri izb\vitoare, nu mai refuzasem nimic pe lumea asta, nu m\ mai temusem de nimic pe lumea asta, acceptasem toate cele [i inima mea prinsese drag de tot ceea ce era `n jurul meu. Viziunea nu durase mult, poate un sfert de or\, `ns\ revenise `ntr-un vis pe care l-am avut `n noaptea aceea, iar de atunci lic\rea tainic, din c`nd `n c`nd, prin [irul zilelor mele serbede. Uneori vedeam, pre] de c`teva minute, cum viziunea aceasta `mi str\b\tea via]a ca o d`r\ aurie, dumnezeiasc\, acoperit\ de cele mai multe ori de murd\rie [i praf, lumin`nd apoi din nou cu sc`nteieri aurii, `nc`t credeam c\ nu o voi mai pierde niciodat\, dar dup\ scurt timp disp\rea totul. ~ntr-o noapte s-a `nt`mplat ca, st`nd treaz `n pat, s\ `ncep dintr-odat\ s\ spun versuri, ni[te versuri mult prea frumoase [i mult prea stranii ca s\-mi fi venit ideea de a le nota, versuri pe care a doua zi nu le mai [tiam, cu toate c\ r\m\seser\ ascunse `n mine ca miezul greu al nucii `ntr-un `nveli[ vechi [i fragil. ~n alte d\]i, viziunea aceasta m-a b`ntuit pe c`nd citeam dintr-un scriitor oarecare, pe c`nd reflectam la vreo idee de-a lui Descartes, de-a lui Pascal, ori s-a aprins `n\l]`ndu-m\ cu d`ra-i aurie p`n\ `n sl\vile cerului `n timp ce m\ aflam cu iubita mea. Ah, c`t de greu este s\ dai de aceast\ d`r\ dumnezeiasc\ `n tumultul vie]ii pe care o ducem noi, `n mijlocul acestei epoci pline de at`ta `mp\care, at`t de `mburghezite, at`t de sleite de spirit, c`nd s`ntem martorii unor asemenea structuri, ai unor asemenea afaceri, ai unei asemenea politici, ai unor astfel de oameni! Cum s\ nu fiu un lup de step\ [i un sihastru jerpelit `n mijlocul acestei lumi, c`nd dintre toate ]elurile ei nu `mp\rt\[esc nici unul, c`nd bucuriile ei m\ las\ rece! Nu pot rezista mult\ vreme nici la teatru, nici la cinematograf, nu pot s\ citesc nici un ziar, rareori
30
H
E R M A N N
H
E S S E
mai citesc c`te o carte modern\, nu pot pricepe pl\cerea [i bucuria pe care oamenii sper\ s\ le afle `n trenurile [i hotelurile aglomerate, `n cafenelele pline p`n\ la refuz, cu muzica lor languroas\ [i obsesiv\, `n barurile [i varieteurile elegante [i luxoase ale marilor ora[e, la expozi]iile interna]ionale, pe bulevarde, prelegerile destinate celor `nseta]i de cunoa[tere, pe marile terenuri de sport – toate aceste bucurii, la care mii de oameni se `mbulzesc [i se str\duie, de[i mi-ar fi [i mie accesibile, totu[i `mi r\m`n de ne`n]eles, nu le pot `mp\rt\[i. Iar tot ceea ce mi se `nt`mpl\ `n rarele mele ceasuri de bucurie, tot ceea ce pentru mine `nseamn\ voluptate, eveniment, extaz [i `n\l]are, toate acestea oamenii le cunosc [i le caut\, [i le `ndr\gesc cel mult `n c\r]i, c\ci `n via]\ le consider\ drept o nebunie. {i `ntr-adev\r, dac\ lumea are dreptate, dac\ muzica aceasta din cafenele, amuzamentele acestea `n mas\, ace[ti americani care se mul]umesc cu at`t de pu]in, dac\ toate [i to]i ace[tia au dreptate, atunci eu nu am, atunci eu s`nt nebun, atunci eu s`nt `ntr-adev\r un lup de step\, a[a cum `nsumi mi-am spus adesea, un animal r\t\cit `ntr-o lume str\in\ [i ne`n]eleas\, un animal care nu-[i mai afl\ nic\ieri s\la[, aer [i hran\. B\tut de asemenea g`nduri – fire[ti, de altfel, la un om ca mine – mergeam mai departe pe strad\ printr-unul dintre cele mai lini[tite [i mai vechi cartiere ale ora[ului. Pe partea cealalt\ a str\zii se afla, `nv\luit `n `ntuneric, un zid de piatr\ vechi [i cernit, la care `mi pl\cea s\ privesc; era mereu acolo, b\tr`n [i netulburat, `ntre o bisericu]\ [i un spital vechi; ziua `mi odihneam adesea privirile pe suprafa]a lui aspr\, c\ci nu existau dec`t pu]ine asemenea ziduri lini[tite, blajine [i t\cute `n centrul ora[ului unde, `n rest, pe fiecare metru p\trat luptau s\-]i atrag\ aten]ia nume de magazine, de avoca]i, de inventatori, de medici, de frizeri sau te de miri ce vindec\tori de b\t\turi. Vedeam acum din nou cum vechiul zid st\tea `nv\luit `n pace, dar ceva se schimbase, pe la mijlocul lui am z\rit un portal mic [i dr\gu], cu un arc ogival, [i m-am z\p\cit, c\ci nu-mi d\deam deloc seama dac\ portalul acesta existase acolo dintotdeauna sau fusese ad\ugat
Lupul de step\
31
recent. P\rea, f\r\ `ndoial\, c\ e vechi, str\vechi; `]i puteai imagina c\ porti]a z\vor`t\, cu u[a ei din lemn de culoare `nchis\, d\duse, cu secole `n urm\, `n curtea unei m\n\stiri tihnite, [i c\ tot acolo ducea [i acum, cu toate c\ m\n\stirea nu mai exista, v\zusem poarta aceea probabil de sute de ori, f\r\ s\ o fi b\gat de seam\, poate c\ fusese vopsit\ de cur`nd [i de aceea am remarcat-o de ast\ dat\. Oricum, m-am oprit [i am privit cu aten]ie `nspre partea cealalt\, f\r\ s\ traversez. Strada se `ntindea `n fa]a mea desfundat\ [i mustind de ap\; am r\mas pe trotuar [i nu am f\cut altceva dec`t s\ privesc dincolo, se f\cuse noapte de-a binelea [i am avut impresia c\ poarta era `mpodobit\ cu o coroan\ sau ceva de genul acesta, un obiect multicolor. Str\duindu-m\ s\ v\d mai bine, am observat deasupra portalului o firm\ luminoas\ pe care, dup\ c`te mi se p\ru, scria ceva. Mi-am `ncordat privirea [i `n cele din urm\ am traversat, `n ciuda noroiului [i b\ltoacelor. Pe vechiul zid verde-cenu[iu am v\zut o f`[ie de lumin\ slab\ pe care ap\reau [i alergau ni[te litere multicolore, disp\r`nd apoi de `ndat\, revenind [i pierind din nou. Iat\, mi-am spus eu, nici zidul acesta vechi [i frumos nu l-au l\sat `n pace, l-au transformat `ntr-o reclam\ luminoas\. ~ntre timp am descifrat c`teva cuvinte care ap\reau fugitiv, era greu s\ le cite[ti, trebuia s\ le ghice[ti pe jum\tate, distan]a dintre litere varia, `nse[i literele erau difuze, p`lp`itoare, sting`ndu-se cu repeziciune. Cel care voia s\-[i rezolve afacerile `n felul acesta nu fusese prea inspirat, era un lup de step\, un biet nefericit; de ce-[i proiecta literele pe zidul acesta de pe str\du]a cea mai `ntunecoas\ din centrul vechi al ora[ului, la o asemenea or\, pe o vreme ploioas\, c`nd nimeni nu trecea pe aici, [i de ce erau literele at`t de efemere, de p`lp`itoare, de capricioase [i de ilizibile? Dar stai, iat\ c\ am reu[it s\ prind din zbor mai multe cuvinte `n [ir, care spuneau: TEATRU MAGIC INTRAREA NU E PERMIS| ORICUI – NU E PERMIS| ORICUI
32
H
E R M A N N
H
E S S E
Am `ncercat s\ deschid poarta, `ns\ clan]a grea, veche, nu ced\ la ap\sarea mea. Jocul literelor `ncetase, se sf`r[ise dintr-odat\, `n]eleg`nd parc\ triste]ea propriei sale z\d\rnicii. Am f\cut c`]iva pa[i `nd\r\t, afund`ndu-m\ `n noroi, dar nu s-au mai ivit nici un fel de litere, jocul se stinsese, am mai stat `nc\ mult\ vreme acolo `n noroi, a[tept`nd a[a, `n zadar. Dup\ ce renun]asem [i revenisem pe trotuar, dinaintea mea, pe asfaltul lucios ca o oglind\, c\zur\ pic\turile colorate ale unor litere. Am citit: NUMAI – – PENTRU – – NE – – BUNI! M\ udasem la picioare [i `mi era frig, totu[i am r\mas `nc\ mult\ vreme locului, a[tept`nd. Nu se mai `nt`mpla nimic. St`nd acolo [i g`ndindu-m\ la literele ginga[e [i colorate ce alergaser\ fantomatic, ca ni[te lumini]e r\t\citoare, pe zidul umed [i pe asfaltul negru [i lucios, `mi venir\ `n minte c`teva din g`ndurile de mai `nainte, parabola cu d`ra luminoas\, aurie, care se `ndep\rteaz\ at`t de rapid [i pe care nu o mai po]i reg\si cu nici un chip. ~mi era frig [i, `n cele din urm\, am plecat vis`nd la d`ra aceea, purt`nd `n mine dorul dup\ poarta unui teatru magic numai pentru nebuni. Ajunsesem `ntre timp `n zona pie]ei centrale unde nu lipseau posibilit\]ile de distrac]ie, la fiecare pas at`rnau firme [i reclame: Orchestr\ de femei – Varieté – Cinema – Sear\ de dans – dar toate astea nu erau de mine, ele erau pentru „omul oarecare“, pentru oamenii normali pe care, de altfel, `i [i vedeam intr`nd pe u[i buluc, `n c`rduri. Cu toat\ triste]ea mea m\ mai `nseninasem totu[i, mi se d\duse un semn de pe lumea cealalt\, c`teva litere colorate d\n]uiser\ [i se reflectaser\ `n sufletul meu, isc`nd acorduri tainice, z\risem din nou un lic\r al acelei d`re aurii. M-am `ndreptat spre c`rciumioara patriarhal\ care nu se schimbase deloc, de dou\zeci [i cinci de ani, de c`nd locuisem
Lupul de step\
33
prima dat\ `n acest ora[, p`n\ [i proprietara era aceea[i de pe vremuri, p`n\ [i unii dintre clien]i erau [i pe atunci `n local, pe acelea[i locuri, dinaintea acelora[i pahare. Intrasem `n modestul local ca s\-mi g\sesc un refugiu. Este adev\rat c\ [i refugiul acesta era cam la fel cu cel de pe scar\, l`ng\ araucarie, c\ci nici aici nu-mi g\seam ad\post [i tovar\[i, ci numai locul acesta lini[tit al unui spectator `n fa]a unei scene pe care ni[te necunoscu]i jucau piese necunoscute, dar chiar a[a fiind, locul acesta lini[tit `[i avea valoarea lui: era ferit de gloat\, de strig\te, de muzic\, doar c`]iva cet\]eni t\cu]i care st\teau la mese de lemn f\r\ fe]e de mas\ (nici urm\ de marmur\, de email, de plu[, de alam\!), av`nd dinainte b\utura lor de sear\, un vin bun [i s\n\tos. Se prea poate ca ace[ti c`]iva mu[terii statornici ai localului, pe care `i cuno[team din vedere, s\ fi fost ni[te adev\ra]i filistini, s\ fi avut `n locuin]ele lor filistine altarele deprimante ale unor zei idio]i ai `mp\c\rii, se prea poate s\ fi fost [i ei ni[te indivizi `nsingura]i [i dezorienta]i ca mine, ni[te be]ivani lini[ti]i [i ap\sa]i de g`ndul unor idealuri n\ruite, tot ni[te lupi de step\, ni[te tipi am\r`]i; nu [tiam nimic. Fiecare era adus aici de dorul unui c\min, de o decep]ie, de nevoia unui surogat, cel c\s\torit c\uta s\ reg\seasc\ aici atmosfera anilor burl\ciei sale, func]ionarul b\tr`n, reminiscen]ele anilor de studen]ie, to]i erau cam taciturni, tuturor le pl\cea s\ bea [i, la fel ca mine, preferau [i ei s\ stea aici, cu o jum\tate de litru de vin de Alsacia dinainte, dec`t s\ asculte o orchestr\ de femei. Aici `mi aruncam ancora, aici puteam s\ rezist timp de o or\, chiar dou\. Abia b\usem o `nghi]itur\ de vin de Alsacia [i mi-am dat seama c\ `n ziua aceea nu mai m`ncasem nimic de diminea]\. E curios c`t de mult poate s\ `nghit\ un om! Timp de vreo zece minute am citit `ntr-un ziar, l\s`nd s\ p\trund\ prin ochii mei spiritul unui iresponsabil care ia `n gur\ [i rumeg\ cuvintele altora, muindu-le `n saliv\, dar le d\ apoi afar\ nedigerate. {i-a[a am `nghi]it o coloan\ `ntreag\. Dup\ aceea am `ngurgitat o bucat\ frumu[ic\ de ficat desprins din trupul unui vi]el sacrificat. Curios! Cel mai bun r\m`nea tot vinul de Alsacia. Nu-mi
34
H
E R M A N N
H
E S S E
plac vinurile tari, s\lbatice, cel pu]in nu pentru consumul zilnic, ele te aduc `ntr-o stare de surescitare puternic\ [i au un gust special c\ruia i s-a dus vestea. Cel mai mult `mi plac vinurile de ]ar\ foarte curate, u[oare, modeste [i lipsite de faim\, po]i s\ le bei `n cantit\]i mari, c\ci au un gust bun [i prietenos de sat, de p\m`nt, de cer [i de p\dure. Un pahar de vin de Alsacia [i o bucat\ de p`ine cinstit\ – iat\ cel mai bun pr`nz din c`te pot exista. Acum `ns\ aveam `n stomac [i o por]ie de ficat, o `mbuc\tur\ aparte pentru mine, fiindc\ rareori m`ncam carne, iar dinaintea mea se afla acum cel de al doilea pahar cu vin. Iat\ `nc\ un lucru curios: `n v\i `nverzite, oameni s\n\to[i [i cumin]i cultivau vi]a-de-vie [i tescuiau strugurii pentru ca, undeva `n lume, departe de ei, c`]iva oameni decep]iona]i s\ trag\ la m\sea pe t\cute [i pentru ca ni[te lupi de step\, care se simt pierdu]i, s\ poat\ sorbi din paharele lor un pic de curaj [i de bun\ dispozi]ie. Din partea mea lucrul \sta n-are dec`t s\ par\ curios! ~]i f\cea bine, te ajuta s\-]i recape]i buna dispozi]ie. Amintindu-mi de p\l\vr\geala din articol, am dat drumul unui hohot de r`s, ca o u[urare, [i g`ndul `mi zbur\ iar, ca fulgerul, la melodia acelui piano de sufl\tori pe care o uitasem [i care se `n\l]a acum `n mine ca un balona[ de s\pun str\lucitor, reflect`nd, `n mic, o lume pestri]\ [i sp\rg`ndu-se apoi u[or. Cum am putut oare s\ cred c\ s`nt un om pierdut c`nd, iat\, mai exista `nc\ posibilitatea ca `n inima mea s\ d\inuiasc\ r\d\cinile tainice ale acestei firave melodii dumnezeie[ti care, `ntr-o bun\ zi, va `nflori din nou `n toat\ splendoarea celor mai pl\cute culori ale sale? Chiar un animal r\t\cit fiind, care nu pricepea nici o iot\ din lumea `nconjur\toare, via]a mea nes\buit\ avea totu[i un sens, ceva dinl\untrul meu `mi r\spundea recep]ion`nd semnalele unor lumi superioare, `ndep\rtate, `n creierul meu se `mbulzeau mii de imagini: Cete de `ngeri picta]i de Giotto pe o mic\ bolt\ albastr\ dintr-o biseric\ din Padova, pe l`ng\ ei mergeau Hamlet [i, cu o coroni]\ pe frunte, Ofelia, splendide alegorii ale `ntregii
Lupul de step\
35
suferin]e, ale tuturor erorilor de pe lumea asta, iat\-l pe neobositul Gianozzo st`nd `n balonul s\u cuprins de fl\c\ri [i sufl`nd `ntr-un corn, pe Attila Schmelzle ]in`nd `n m`n\ p\l\ria cea nou\, pe Borobudur ridic`nd `n v\zduh un munte de sculpturi. {i chiar dac\ toate aceste chipuri frumoase tr\iau [i `n inimile multor altora, existau `n schimb alte zeci de mii de imagini [i de sunete necunoscute care, cu ochiul lor v\z\tor [i cu urechea lor treaz\, s\l\[luiau [i tr\iau numai [i numai `nl\untrul meu. Iar zidul vechiului a[ez\m`nt cu str\vechea lui culoare verde-cenu[ie sp\lat\ de ploi, p\tat\, zidul din ale c\rui cr\p\turi [i semne `ncrustate de intemperii puteai s\-]i imaginezi mii de fresce – cine `i d\dea r\spuns, cine `l l\sa s\-i p\trund\ `n suflet, cine `l `ndr\gea, cine sim]ea farmecul culorilor sale care, pe nesim]ite, p\leau? C\r]ile vechi ale c\lug\rilor, cu miniaturile [i luciul lor calm, [i c\r]ile poe]ilor germani de acum dou\ sute [i o sut\ de ani, uitate de propriul popor, toate acele volume uzate [i pline de pete, tip\riturile [i manuscrisele muzicienilor de odinioar\, partiturile solide, `ng\lbenite, cu visurile lor pietrificate `n tonalit\]i – cine le asculta vocile inspirate, vocile hoinare [i animate de dor, cine le mai purta `n inim\ spiritul [i farmecul `ntr-o alt\ epoc\, una ce se `nstr\inase de toate acestea? Cine se mai g`ndea la chiparosul micu] [i `nd\r\tnic de pe muntele din apropiere de Gubbio, care, fr`nt de o furtun\ [i secerat `n dou\, continuase s\ tr\iasc\ hr\nind `n v`rf o r\muric\ nou\, chinuit\, firav\? Cine [tia c`t valoreaz\ munca harnicei gospodine de la primul etaj, apreciind cum se cuvine [i araucaria ei frumos `ngrijit\? Cine citea noaptea slovele scrise de v\lurile de cea]\ care pluteau `n zbor pe deasupra Rinului? Lupul de step\. {i cine c\uta pe sub ruinele propriei sale vie]i sensul pierdut, cine suferea ceea ce p\rea s\ fie absurd, cine tr\ia ceea ce p\rea o nebunie, cine spera `n tain\ c\, `n tot acest haos agonic [i nebunesc, mai exista posibilitatea revela]iei [i a apropierii de Dumnezeu? Str`ngeam paharul `n palm\, proprietara voia s\ mi-l umple iar\[i, dar eu m-am ridicat. Nu mai sim]eam defel nevoia s\
36
H
E R M A N N
H
E S S E
beau. Mi se ar\tase d`ra aurie, mi se amintise de eternitate, de Mozart, de stele. Pre] de o or\ eram din nou `n stare s\ respir, s\ tr\iesc, s\ exist, nu mai eram nevoit nici s\ `ndur suferin]ele, nici s\ m\ tem sau s\-mi fie ru[ine. V`ntul rece `mpr\[tia ploaia m\runt\ [uier`nd pe l`ng\ felinare, pic\turile str\luceau ca ni[te fulgere sticloase, sc`nteietoare. Am ie[it `n strada pustie. ~ncotro s-o apuc? De-a[ fi avut `n momentul acela o putere magic\, mi-a[ fi f\cut cadou un salon dr\gu], stil Louis XVI, `n care c`]iva muzicieni buni mi-ar fi interpretat dou\ sau trei piese de Händel [i de Mozart. De a[a ceva a[ fi avut eu chef acum, a[ fi sorbit muzica aceasta senin\, nobil\, a[a cum zeii `[i sorb nectarul. Ah, de-a[ fi avut un prieten acum, un prieten undeva, `ntr-o mansard\ oarecare, c\zut pe g`nduri la lumina lum`n\rii, cu vioara culcat\ l`ng\ el! Cum m-a[ fi strecurat p`n\ la el `n lini[tea nop]ii, a[ fi urcat scara p`n\ sus f\r\ pic de zgomot, surprinz`ndu-l, [i, discut`nd [i ascult`nd muzic\, am fi petrecut `n noaptea asta c`teva ore divine! Odinioar\, `n anii care s-au scurs, gustasem adesea fericirea aceasta, dar [i ea se `ndep\rtase [i se desprinsese cu timpul de mine, iar `ntre prezentul [i trecutul meu s-au strecurat ni[te ani ofili]i. Am pornit cu pas [ov\ielnic c\tre cas\, ridic`ndu-mi gulerul paltonului [i lovind cu bastonul caldar`mul umed. Dar oric`t de `ncet a[ fi parcurs drumul, tot aveam s\ ajung prea cur`nd `n mansarda mea, `n a[a-zisul meu c\min pe care nici nu-l `ndr\geam, `ns\ de care nu m\ puteam lipsi, c\ci trecuse deja vremea c`nd eram `n stare s\ petrec o noapte ploioas\ de iarn\ plimb`ndu-m\ sub cerul liber. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, nu voiam s\-mi stric buna dispozi]ie din seara aceea nici din cauza ploii, nici din cauza gutei, nici din cauza araucariei, c\ci, de[i nu puteam s\ ascult o orchestr\ de camer\ [i nici s\-mi g\sesc un prieten, singur cu vioara lui, melodia aceea divin\ r\suna `nl\untrul meu, iar eu reu[eam s-o c`nt pentru mine `nsumi, cu aproxima]ie, murmur`nd-o `ncet `n ritmul respira]iei. Cu astfel de g`nduri am p\[it mai departe. Nu, se putea tr\i [i f\r\ muzic\ de camer\, [i f\r\ prieten, [i era
Lupul de step\
37
stupid s\ te la[i sf`[iat de neputinciosul dor de c\ldur\ sufleteasc\? Singur\tatea `nsemna independen]\, iar eu mi-o dorisem [i mi-o c`[tigasem `n decursul multor ani. Era `ntr-adev\r rece, dar [i lini[tit\, minunat de lini[tit\ [i totodat\ imens\, ca spa]iul rece [i lini[tit `n care se roteau stelele. Dintr-un local de dans pe l`ng\ care tocmai treceam m\ `nt`mpin\ ca un abur de carne crud\, zvonul `nfierb`ntat [i brutal al muzicii de jazz. M\ oprii o clip\; genul acesta de muzic\ avusese dintotdeauna pentru mine, `n ciuda dispre]ului meu, un farmec secret. Jazzul m\ sc`rbea, dar `l preferam de sute de ori oric\ruia dintre genurile muzicii contemporane, academice, c\ci s\lb\ticia lui vioaie [i brutal\ p\trundea [i `n universul instinctelor mele, degaj`nd o senzualitate naiv\ [i onest\. Am r\mas a[a o clip\, adulmec`nd, mirosind muzica strident\, ce p\rea s\ s`ngereze, am tras `n n\ri, cu furie [i poft\, atmosfera unor asemenea localuri. Latura liric\ a acestei muzici era onctuoas\, dulceag\, `mbibat\ de sentimentalism, cealalt\ latur\ a ei era s\lbatic\, n\b\d\ioas\ [i puternic\, dar ambele laturi se contopeau pa[nic [i naiv `ntr-un singur tot unitar. Era o muzic\ a declinului, la Roma, pe vremea ultimilor `mp\ra]i, existase probabil o muzic\ asem\n\toare. Fire[te c\, `n compara]ie cu Bach, cu Mozart [i cu muzica adev\rat\, ea nu era dec`t o porc\rie – dar tot a[a era [i `ntreaga noastr\ art\, `ntreaga noastr\ g`ndire, toat\ cultura noastr\ fictiv\ atunci c`nd o comparam cu adev\rata cultur\. Marea calitate a acestei muzici era aceea de a fi enorm de sincer\, `n genul firii pl\cute [i naturale a negrilor de a transmite ceva dintr-o bun\ dispozi]ie copil\reasc\. ~mprumutase c`te ceva de la negri [i c`te ceva de la americanii care nou\, europenilor, ni se par, `n pofida puterii lor, adolescentini [i de o prospe]ime infantil\. Fi-va [i Europa vreodat\ la fel? O pornise deja pe aceast\ cale? Oare noi, cunosc\torii [i admiratorii Europei de odinioar\, ai muzicii autentice de odinioar\, ai literaturii autentice de alt\dat\, s\ nu fi fost dec`t o simpl\ minoritate de prost\naci [i de nevrotici sofistica]i pe care viitorul `i va da uit\rii, r`z`nd de ei? Oare tot
38
H
E R M A N N
H
E S S E
ceea ce noi numim „cultur\“ sau spirit, sau suflet, sau frumuse]e, sau sfin]enie s\ nu fi fost dec`t o stafie, ceva mort de mult [i considerat numai de noi, de cei c`]iva nebuni, drept autentic [i viu? Poate c\ toate acestea nu fuseser\ niciodat\ autentice [i vii? Nu cumva noi, nebunii, ne osteneam pentru ceva ce nu fusese dintotdeauna dec`t o fantom\? Am intrat `n cartierul vechi al ora[ului; bisericu]a st\tea ca o umbr\ estompat\ [i ireal\ sub v\lul cenu[iu al nop]ii. Dintr-odat\ mi-am adus aminte de ceea ce mi se `nt`mplase `n cursul serii, de misteriosul arc ogival, de placa enigmatic\ de deasupra lui, de cuvintele luminoase ce d\n]uiser\ `n b\taie de joc. Ce spuneau inscrip]iile acelea? „Intrarea nu e permis\ oricui.“ {i: „Numai pentru nebuni.“ Am cercetat cu privirea zidul vechi nutrind tainica dorin]\ ca vraja aceea s\ se repete, ca inscrip]ia s\ m\ invite pe mine, nebunul, `n\untru, ca poarta s\ m\ lase s\ intru. Poate c\ acolo se afla tot ceea ce-mi doream eu, poate c\ acolo se interpreta muzica mea preferat\? Peretele `ntunecos de piatr\ m\ privea indiferent, `nchis `n sine, `n `ntunericul `nser\rii, afundat ad`nc `n visul s\u. {i nic\ieri vreo poart\, nic\ieri vreun arc ogival, numai ziduri t\cute, `ntunecoase, f\r\ nici o sp\rtur\. Am p\[it z`mbind mai departe, adres`ndu-i zidului semne prietene[ti. „Dormi `n pace, zidule, nu vreau s\ te trezesc. Va veni [i vremea c`nd te vor demola sau te vor m`nji cu afi[ele lor avide, dar acum `nc\ mai exi[ti, `nc\ mai e[ti, frumos [i lini[tit, iar mie mi-e[ti drag.“ R\s\rindu-mi brusc `n fa]\ dintr-un cotlon `ntunecat al str\zii, un individ m\ umplu de spaim\, era un om care se `ntorcea singur acas\ t`rziu, cu pasul obosit, cu o [apc\ pe cap, `mbr\cat `ntr-o bluz\ albastr\, duc`nd pe um\r coada unei pancarte [i, ag\]at\ de curea, o l\di]\ cu capacul deschis, cam `n genul l\di]elor purtate de v`nz\tori prin pie]e. Mergea `naintea mea obosit, nici nu se uita la mine c\ci, dac\ ar fi f\cut-o, l-a[ fi salutat [i i-a[ fi oferit un trabuc. La lumina felinarului urm\tor am `ncercat s\ citesc ce scria pe afi[ul s\u, pe pancarta ro[ie cu coad\ de lemn, dar el tot o cl\tina `ncolo [i `ncoace, `nc`t n-am
Lupul de step\
39
putut descifra nimic. Atunci l-am strigat, rug`ndu-l s\ mi-o arate. Se opri [i ]inu coada pancartei ceva mai drept, astfel `nc`t am putut citi ni[te litere care d\n]uiau buim\cite: SEAR| DE DISTRAC}IE ANARHIST| TEATRU MAGIC! INTRAREA NU E PERMIS| ORI... – Pe dumneavoastr\ v\ c\utam, am strigat eu bucuros. Ce `nseamn\ asta, sear\ de distrac]ii? Unde are loc? C`nd? El `ns\ o pornise iar\[i. – Nu-i pentru oricine, zise indiferent cu o voce adormit\, merg`nd mai departe. Se s\turase, voia s\ se duc\ acas\. – Sta]i, am strigat eu urm`ndu-l. Ce-ave]i acolo `n l\di]a aceea? A[ vrea s\ cump\r ceva de la dumneavoastr\. F\r\ s\ se opreasc\ din mers, omul scotoci mecanic `n l\di]\, scoase o c\rticic\ [i mi-o `ntinse. Am `n[f\cat-o [i am b\gat-o `n buzunar. ~n timp ce `mi descheiam paltonul ca s\ scot banii, el coti pe o alee lateral\ ce ducea spre o poart\, trase poarta `n urma lui [i disp\ru. ~n curte r\sun\ trop\itul pa[ilor s\i grei, mai `nt`i pe caldar`m, apoi pe o scar\ de lemn, pe urm\ n-am mai auzit nimic. {i dintr-odat\ am sim]it [i eu o oboseal\ crunt\, [i am avut sentimentul c\ se f\cuse foarte t`rziu [i c\ ar fi bine s\ m\ `ntorc acum acas\. Am m\rit pasul [i, parcurg`nd str\du]a de la periferie, unde toat\ lumea dormea, am ajuns repede `n zona situat\ `ntre zidurile de ap\rare, acolo unde locuiam [i unde, `n c\su]e curate, cu mici spa]ii verzi [i ieder\, st\teau cu chirie func]ionari [i pensionari cu venituri modeste. Trec`nd pe l`ng\ ieder\, pe l`ng\ iarb\, pe l`ng\ br\du], m-am aflat `n sf`r[it `n fa]a u[ii de la intrare, am nimerit gaura cheii, am nimerit butonul de lumin\, m-am strecurat pe l`ng\ u[ile cu geaml`c, pe l`ng\ dulapurile lustruite [i plantele decorative, [i mi-am descuiat c\m\ru]a, acest c\min mic [i iluzoriu, unde m\ a[teptau [ezlongul [i soba, c\limara cu cerneal\ [i cutia cu instrumentele de pictat, Novalis [i Dostoievski, a[a cum pe
40
H
E R M A N N
H
E S S E
ceilal]i, pe oamenii adev\ra]i, `i a[teapt\, c`nd vin acas\, mama sau nevasta, copiii, servitoarele, c`inii, pisicile. Sco]`ndu-mi paltonul ud, am dat iar peste c\r]ulia aceea. Am scos-o, era o c\rticic\ sub]ire de b`lci, tip\rit\ prost pe o h`rtie proast\, cam `n genul bro[urelelor numite Omul n\scut `n ianuarie sau Cum s\ `ntinerim cu dou\zeci de ani `n opt zile? Cuib\rindu-m\ `n [ezlong [i pun`ndu-mi ochelarii, am citit `ns\ pe coperta acestei bro[urele de b`lci, cu mirare [i cu un sentiment al destinului ce m-a s\getat f\r\ veste, urm\torul titlu: Tratat despre lupul de step\. Nu este pentru oricine. {i iat\ care era con]inutul acestei scrieri, pe care am citit-o `ntr-un suflet, cuprins de o curiozitate cresc`nd\:
TRATAT DESPRE LUPUL DE STEP| Numai pentru nebuni A fost odat\ un anume Harry, c\ruia i se zicea lupul de step\. Umbla pe dou\ picioare, purta `mbr\c\minte [i era om, dar de fapt nu era altceva dec`t un lup de step\. ~nv\]ase multe din c`te pot `nv\]a oamenii cu mintea deschis\ [i era un b\rbat destul de inteligent. Un singur lucru nu `nv\]ase `ns\: cum s\ fie mul]umit de el `nsu[i [i de via]a lui. Nu era capabil de a[a ceva, era un om nemul]umit. Lucrul acesta i se tr\gea probabil din aceea c\, `n str\fundul inimii sale, [tia `n permanen]\ (sau avea impresia c\ [tie) c\ de fapt nu era nicidecum un om, ci un lup al stepei. Oamenii lumina]i la minte n-au dec`t s\ polemizeze pe tema dac\ el era cu adev\rat lup, dac\ fusese transformat c`ndva prin farmece din lup `n om, poate `nainte de a se fi n\scut, sau dac\ venise pe lume ca om d\ruit cu sufletul unui lup de step\ [i st\p`nit de acesta, sau dac\ nu cumva credin]a lui c\, de fapt, el este un lup era numai o `nchipuire sau vreo boal\. De exemplu, s-ar putea ca `n copil\rie omul acesta s\ fi fost, s\ zicem, s\lbatic, independent [i dezordonat, ca educatorii lui s\ fi `ncercat s\ omoare fiara din el, dezvolt`ndu-i `ns\, tocmai `n felul acesta, imagina]ia [i `nt\rindu-i certitudinea c\ ar fi `ntr-adev\r o fiar\ mascat\ doar de pojghi]a sub]ire a educa]iei [i omeniei. Se putea discuta `ndelung sau puteau fi scrise c\r]i `ntregi cu privire la toate acestea; lupului de step\ `ns\ nu
42
H
E R M A N N
H
E S S E
i-ar fi servit la nimic, c\ci lui `i era complet indiferent dac\ lupul fusese v`r`t `ntr-`nsul prin vr\jitorii sau prin b\t\i, sau dac\ nu exista dec`t `n `nchipuirea sufletului s\u. Nu d\dea nici o importan]\ la ce g`ndeau ceilal]i, nici chiar el `nsu[i despre toate acestea, c\ci, oricum, supozi]iile nu alungau lupul dintr-`nsul. Lupul de step\ avea, a[adar, dou\ firi, una de om [i alta de lup, asta fusese soarta lui [i se prea poate ca un asemenea destin s\ nu fi fost defel ceva deosebit sau rar. Se spune c\ ar fi fost v\zu]i mul]i al]i oameni care dovedeau apuc\turi de c`ine sau de vulpe, de pe[te sau de [arpe, f\r\ s\ fi `nt`mpinat din pricina aceasta dificult\]i deosebite. ~n oamenii ace[tia vie]uiau laolalt\ fie omul [i vulpea, fie omul [i pe[tele, f\r\ s\-[i cauzeze suferin]e unul altuia, ba chiar se ajutau unul pe cel\lalt, iar `n unii oameni, care au ajuns departe [i au trezit invidie `n jur, fericirea fusese mai mult rodul str\daniei vulpii sau maimu]ei, dec`t a omului. Iat\ un lucru cunoscut de toat\ lumea. Dimpotriv\, `n cazul lui Harry, lucrurile st\teau altfel, omul [i lupul nu-[i vedeau de drum al\turi [i nici nu se `ntrajutorau, ci se urau de moarte, f\r\ contenire, a[a `nc`t existen]a unuia nu aducea dec`t suferin]\ celuilalt, iar c`nd doi se du[m\nesc de moarte `ntr-Un S`nge [i-Un Suflet, apoi via]a aceea nu e bun\ defel. Ei, dar fiecare cu soarta lui, [i u[oar\ nu-i nici una... Se `nt`mpla `ns\ ca lupul nostru de step\ s\ aib\ sentimentul c\ tr\ie[te c`nd ca lup, c`nd ca om, lucru ce se `nt`mpl\ tuturor fiin]elor astfel amestecate, `ns\ c\, atunci c`nd era lup, omul din el st\tea mereu la p`nd\ uit`ndu-se cu aten]ie, c`nt\rind [i judec`nd – iar `n timp ce era om, lupul proceda la fel. De exemplu, c`nd Harry era om [i `i venea o idee frumoas\, avea un sim]\m`nt subtil, nobil ori s\v`r[ea ceea ce se cheam\ o fapt\ bun\, lupul dintr-`nsul `[i ar\ta col]ii, r`dea [i `i ar\ta cu o ironie ucig\toare c`t de ridicol este acel spectacol al noble]ei pentru un animal de step\, un lup care, `n inima lui, [tia de altfel foarte bine ce-i era pe plac, adic\ s\ goneasc\ singuratic prin stepe, din c`nd `n c`nd s\ bea s`nge sau s\ dea t`rcoale unei lupoaice – iar, din punctul de vedere al lupului, fiecare gest uman devenea `nfior\tor de caraghios [i jenant, stupid [i vanitos. Dar acela[i lucru se `nt`mpla [i atunci c`nd Haller se sim]ea [i se
Lupul de step\
43
comporta ca un lup, ar\t`ndu-[i col]ii, sim]ind c\-i ur\[te [i-i du[m\ne[te de moarte pe to]i oamenii, cu apuc\turile [i moravurile lor ipocrite [i depravate. C\ci, `n asemenea momente, partea de om dintr-`nsul st\tea la p`nd\, ]in`ndu-l pe lup sub observa]ie, numindu-l animal [i fiar\, stric`ndu-i [i `nvenin`ndu-i orice bucurie pe care i-o de[tepta firea lui simpl\, s\n\toas\ [i s\lbatic\ de lup. Cam a[a st\teau lucrurile `n cazul lupului de step\ [i oricine `[i poate imagina c\ via]a lui Harry nu era tocmai pl\cut\ [i fericit\. Dar nu trebuie s\ se `n]eleag\ nici c\ era peste m\sur\ de nefericit (cu toate c\ el `nsu[i avea de fapt aceast\ impresie, de altfel ca orice alt om care consider\ c\ nu exist\ suferin]e mai mari dec`t ale sale). Despre nimeni n-ar trebui s\ se afirme a[a ceva. Dup\ cum nici cel care nu are un lup `ntr-`nsul nu trebuie s\ fie neap\rat fericit. Iar p`n\ [i `n cea mai nefericit\ via]\ exist\ clipe `nsorite [i mici flori de fericire ivite printre nisip [i pietre. A[a [i cu lupul de step\. De cele mai multe ori era, incontestabil, foarte nefericit, fiind `n stare s\-i nefericeasc\ [i pe al]ii, pe care `i iubea sau de care era iubit. C\ci to]i cei care `l `ndr\geau nu vedeau `n el dec`t o singur\ latur\. Unii dintre ei `l iubeau ca pe un om delicat, inteligent [i deosebit, [i erau `ngrozi]i [i decep]iona]i c`nd descopereau lupul dintr-`nsul. {i n-aveau `ncotro, c\ci Harry, ca orice fiin]\, voia s\ fie `ndr\git `n totalitatea lui, nefiind capabil s\ ascund\ sau s\ nege lupul dintr-`nsul, mai ales c\ ar fi trebuit s\-i mint\ pe aceia la a c\ror dragoste r`vnea. Mai erau `ns\ [i c`te unii care `ndr\geau tocmai lupul din el, tocmai libertatea, s\lb\ticia lui, imposibilitatea de a fi `mbl`nzit, surprizele lui periculoase [i for]a lui, dar [i ei erau profund decep]iona]i, f\c`ndu-[i o impresie lamentabil\ `n momentul `n care se dovedea brusc c\ lupul r\u [i s\lbatic mai era [i om, nutrind dorin]a de bun\tate [i delicate]e, voind chiar s\ asculte Mozart, s\ citeasc\ versuri, [i aspir`nd la idealuri umane. {i tocmai ace[tia din urm\ se ar\tau de cele mai multe ori deosebit de dezam\gi]i [i sup\ra]i, a[a `nc`t lupul de step\ contamina cu propria dualitate [i sf`[iere toate destinele cu care se `nt`lnea. Dar cine crede c\ `l cunoa[te pe lupul de step\ [i c\ `[i poate imagina c`t de jalnic\ [i destr\mat\ este via]a lui, acela gre[e[te,
44
H
E R M A N N
H
E S S E
ne[tiind nici pe departe totul. El nu [tie c\ (a[a cum nu exist\ regul\ f\r\ excep]ii [i cum Dumnezeu `ndr\ge[te uneori mai degrab\ pe un p\c\tos dec`t pe nou\zeci [i nou\ de oameni drep]i) [i Harry mai avea, a[adar, momentele sale privilegiate, fericite, c\ putea [i el s\ respire, s\ g`ndeasc\ [i s\ simt\, pe de-a-ntregul [i liber, c`nd numai ca un lup, c`nd numai ca un om, ba alt\dat\, `n anumite momente, foarte rare, cei doi reu[eau s\ se `mpace [i s\ tr\iasc\ unul de dragul celuilalt, a[a `nc`t nu numai c\ unul dormea `n vreme ce cel\lalt st\tea de veghe, ci se [i sprijineau reciproc, fiecare d\ruind celuilalt puterea lui. Se p\rea c\ [i `n via]a acestui om, ca pretutindeni pe lumea asta, obi[nuin]a, cotidianul, lucrurile cunoscute [i ordinea nu aveau alt scop, dec`t acela de a-[i permite, din c`nd `n c`nd, un r\gaz m\surat `n secunde pentru a fi str\punse [i a face loc neobi[nuitului, minunii [i `ndur\rii. Puteau oare aceste scurte [i rare clipe de fericire s\ ofere echilibru [i calm nemilosului destin al lupului de step\, `nc`t fericirea [i chinul s\-[i ]in\ p`n\ la urm\ cump\n\ dreapt\ sau fericirea scurt\, dar uria[\, a celor c`teva clipe `i absorbeau toat\ suferin]a, `mbog\]indu-l? Iat\ `ntreb\ri la care n-au dec`t s\ reflecteze dup\ bunul lor plac cei care nu au altceva mai bun de f\cut. Chiar [i lupul de step\ reflecta adesea la toate acestea [i acelea erau zilele sale sterile [i f\r\ rost. La toate acestea trebuie s\ mai ad\ug\m ceva. Exist\ destul de mul]i oameni de genul lui Harry, iar din aceast\ categorie fac parte mai ales arti[tii. ~n to]i ace[ti oameni s\l\[luiesc laolalt\, `ntr-o `mbinare [i `ntrep\trundere du[m\noas\ [i haotic\, asem\n\toare cu aceea a lupului [i omului `n Harry, c`te dou\ suflete, c`te dou\ fiin]e, dumnezeiescul [i diabolicul, s`ngele mamei [i cel al tat\lui, capacitatea de a fi ferici]i [i aceea de a suferi. {i oamenii ace[tia, care duc o via]\ plin\ de nelini[te, tr\iesc, uneori, `n rarele lor momente de fericire, sentimente at`t de puternice [i de o fericire mai presus de cuvinte, spuma fericirii de o clip\ se ridic\ uneori p`n\ la culmi `nalte [i str\lucitoare, trec`nd dincolo de marea suferin]ei, a[a `nc`t str\lucirea efemer\ a unei asemenea fericiri se r\sfr`nge [i asupra celorlal]i, fermec`ndu-i. ~ntocmai ca spuma fugar\ [i de pre] a fericirii la suprafa]a unei m\ri de suferin]\ se nasc [i acele opere de
Lupul de step\
45
art\, `n care un individ solitar se `nal]\, prin suferin]\, pre] de un ceas, deasupra destinului s\u, at`t de sus, `nc`t fericirea lui str\luce[te ca o stea pe care cei ce o v\d o consider\ etern\, confund`nd-o cu propriul vis de fericire. To]i ace[ti oameni, indiferent de felul cum s-ar putea numi operele sau faptele lor, nu au, `n fond, nici un fel de via]\, adic\ via]a lor nu este existen]\, nu are o `nf\]i[are anume, ei nu s`nt nici eroi, nici arti[ti, nici g`nditori, `n felul `n care al]ii s`nt judec\tori, medici, cizmari sau profesori, ci via]a lor e o fr\m`ntare etern\ [i `ndurerat\, ca mi[carea talazurilor care se sparg de st`nci, e nefericit\ [i dureros sf`[iat\, e groaznic\ [i golit\ de sens, pentru cine nu este preg\tit s\ o descopere `n acele tr\iri, fapte, idei [i opere rare, ce str\lucesc deasupra haosului unei asemenea vie]i. Printre oamenii de acest gen a `ncol]it ideea periculoas\ [i `nsp\im`nt\toare c\, probabil, `ntreaga existen]\ a omenirii nu ar fi dec`t o eroare fatal\, o progenitur\ frenetic\ [i nereu[it\ a mumei primordiale, o s\lbatic\ [i `nfior\toare tentativ\ e[uat\ a naturii. Tot printre ei s-a n\scut `ns\ [i ideea contrar\, dup\ care s-ar putea ca omul s\ nu fie doar un animal c`t de c`t ra]ional, ci [i o odrasl\ a zeilor, sortit\ nemuririi. Fiecare categorie de oameni `[i are semnul ei distinctiv, propriile caracteristici, fiecare `[i are virtu]ile [i viciile sale, fiecare `[i are p\catul s\u de moarte. Unul dintre semnele distinctive ale lupului de step\ consta `n aceea c\ el era un om al crepusculului. Diminea]a era pentru el perioada proast\ a zilei, `i era team\ de ea, c\ci niciodat\ nu i-a adus ceva bun. Nicic`nd `n via]a lui nu a fost vesel cu adev\rat diminea]a, n-a f\cut nimic bun `nainte de pr`nz, n-a avut nici un fel de idei bune, nu a fost `n stare s\-[i procure sie[i ori altcuiva o bucurie. Abia `n cursul dup\-amiezii se `nc\lzea [i se `nviora `ncetul cu `ncetul [i, abia spre sear\ devenea, `n zilele lui bune, productiv [i alert pentru ca, uneori, bucuria lui s\ ajung\ la incandescen]\. De aici [i nevoia de singur\tate [i de independen]\. Nici un alt om nu resim]ise vreodat\ o nevoie mai profund\, mai p\tima[\ de independen]\. ~n anii s\i de tinere]e, pe c`nd era `nc\ s\rac [i f\cea eforturi s\-[i c`[tige p`inea, prefera s\ sufere de foame [i s\ umble `n haine jerpelite, numai ca s\-[i salveze f\r`ma lui de independen]\. Nu s-a v`ndut vreodat\ pentru bani sau pentru un
46
H
E R M A N N
H
E S S E
trai bun nici femeilor, nici magna]ilor, a dat cu piciorul [i a refuzat de sute de ori toate acele lucruri care, privite cu ochii altora, reprezentau un avantaj sau o fericire pentru el, urm\rind `n schimb s\-[i salveze libertatea. Nici un g`nd nu i se p\rea mai nesuferit [i mai `ngrozitor dec`t acela c\ ar fi nevoit s\ `ndeplineasc\ o func]ie oarecare, s\ respecte o anumit\ organizare a zilelor [i anilor, s\ se supun\ altora. Ura de moarte biroul, cancelaria sau locul de munc\ al unui func]ionar [i co[marul cel mai crunt era prizonieratul `ntr-o cazarm\. {tia s\ se sustrag\ tuturor acestor situa]ii, adesea cu pre]ul unor jertfe imense. Iat\ `n ce constau t\ria [i virtutea lui, `n aceast\ privin]\ era ne`nduplecat [i incoruptibil, `n aceast\ privin]\ avea un caracter solid [i nesinuos. Numai c\ din aceast\ virtute decurgeau, la r`ndul lor, `n mod direct, suferin]a [i destinul s\u. I se `nt`mpla [i lui acela[i lucru ca tuturor celorlal]i: ceea ce c\uta [i dorea cu `nc\p\]`nare, din toat\ fiin]a sa, reu[ea s\ ob]in\, dar `ntr-o m\sur\ mult mai mare dec`t i-ar fi putut prii unui om. Tot ceea ce la `nceput `nsemnase visul [i fericirea lui se transformase mai apoi `ntr-un destin amar. Puterea `i vine de hac potentatului, banul bog\ta[ului, slug\rnicia slugii, patima p\tima[ului. {i tot a[a independen]a `i veni de hac lupului de step\. ~[i atinsese scopul, devenise din ce `n ce mai independent, nimeni nu-i d\dea porunci, nu era nevoit s\ dea ascultare nim\nui, hot\r`nd singur, `n deplin\ libertate, asupra a tot ceea ce trebuia s\ fac\ sau nu. C\ci orice om puternic `[i atinge f\r\ gre[ scopul spre care `l poart\ instinctul s\u adev\rat. Dar, tr\ind `n deplina libertate la care ajunsese, Harry constat\ dintr-odat\ c\ libertatea lui era de fapt moarte, c\ r\m\sese singur, c\ lumea `i d\dea pace `ntr-un mod `ngrijor\tor, c\ oamenii nu-l mai interesau deloc, ba chiar c\ nici propria persoan\ nu-l mai interesa, c\ `ncepuse s\ se sufoce `ncetul cu `ncetul `n aerul tot mai rarefiat al independen]ei [i al `nsingur\rii sale. C\ci acum situa]ia se schimbase, iar singur\tatea [i independen]a nu mai reprezentau n\zuin]a [i scopul, ci destinul, condamnarea lui, dorin]a magic\ i se `ndeplinise, [i el nu mai putea s\ dea `napoi, nu-i mai era de nici un folos s\-[i `ntind\ bra]ele, animat de dor [i de bun\voin]\, `n inten]ia de a se uni cu ceilal]i din jurul s\u: acum era p\r\sit
Lupul de step\
47
de toat\ lumea. Cu toate acestea, nimeni nu-l ura [i nu-i ar\ta dezgust. Dimpotriv\, avea foarte mul]i prieteni. Mul]i oameni `l agreau. Dar nu avea parte dec`t de simpatie [i de amabilitate, era invitat, i se f\ceau cadouri, i se adresau scrisori dr\gu]e, `ns\ nimeni nu se apropia de el, nic\ieri nu se `nfiripa vreo leg\tur\, nimeni nu avea de g`nd, nimeni nu dorea [i nici nu era `n stare s\-i `mp\rt\[easc\ modul de via]\. Era `nconjurat acum de aerul celor singuratici, de o atmosfer\ de calm, lumea `nconjur\toare aluneca, se `ndep\rta de el, c\ci se g\sea incapabil s\ `ntre]in\ rela]ii [i nici voin]a, nici dorul nu-i puteau `nfr`nge aceast\ neputin]\. Iat\ care era una dintre caracteristicile importante ale vie]ii sale. O alta era aceea c\ f\cea parte din categoria sinuciga[ilor. Aici trebuie spus ce gre[it este s\ se considere c\ sinuciga[ii ar fi numai oamenii care se omoar\ cu adev\rat. Printre ace[tia exist\ chiar foarte mul]i oameni care nu devin sinuciga[i dec`t oarecum `nt`mpl\tor [i care, `n esen]\, nu s`nt neap\rat predispu[i la sinucidere. Printre oamenii lipsi]i de personalitate, de o puternic\ not\ proprie, de un destin ferm, printre in[ii de duzin\ [i de turm\ exist\ unii care mor prin sinucidere f\r\ a apar]ine totu[i tipului de sinuciga[i, din cauz\ c\ le lipse[te nota proprie [i `nsemnul distinct, `n vreme ce, pe de alt\ parte, printre cei care, `n esen]\, s`nt sinuciga[i, exist\ mul]i, foarte mul]i, poate cei mai mul]i, care nu-[i vor curma nicic`nd zilele. „Sinuciga[ul“ – iar Harry era [i el unul – nu trebuie neap\rat s\ `ntre]in\ `n via]a sa o leg\tur\ deosebit de puternic\ cu moartea – se poate face acest lucru [i f\r\ a fi sinuciga[. Ceea ce `l caracterizeaz\ pe sinuciga[ este `ns\ impresia c\ eul s\u reprezint\, indiferent dac\ pe bun\ dreptate sau nu, un germene deosebit de periculos, `ndoielnic [i periclitat al naturii, expus primejdiilor [i p\scut f\r\ `ntrerupere de asemenea pericole extreme, de parc\ ar sta pe v`rful cel mai `ngust al unei st`nci, o adiere din exterior sau cea mai mic\ sl\biciune interioar\ fiind suficiente pentru a-l face s\ se pr\bu[easc\ `n abis. Traiectoria destinului unor oameni de genul acesta se caracterizeaz\ prin aceea c\ sinuciderea reprezint\ pentru ei, cel pu]in `n propria lor `nchipuire, modalitatea cea mai plauzibil\ de a muri. Premisa
48
H
E R M A N N
H
E S S E
unei asemenea st\ri suflete[ti, remarcat\ aproape `ntotdeauna `nc\ din fraged\ tinere]e, stare care `i `nso]e[te pe ace[ti oameni pe parcursul `ntregii lor vie]i, nu este defel o lips\ de vitalitate, c\ci, dimpotriv\, printre „sinuciga[i“ exist\ [i firi extraordinar de tenace, avide [i `ndr\zne]e. Dar, dup\ cum unele organisme s`nt cuprinse de febr\ p`n\ [i la cel mai ne`nsemnat simptom de boal\, tot a[a exist\ [i firile acestea pe care noi le numim „sinuciga[e“ [i care `ntotdeauna s`nt foarte sensibile [i sentimentale, manifest`nd `nclina]ia de a `mbr\]i[a cu ardoare ideea sinuciderii la cea mai mic\ zguduire. Dac\ ar fi s\ existe o [tiin]\ care s\ aib\ curajul [i responsabilitatea de a se ocupa de om, [i nu doar de mecanismul fenomenelor vie]ii, dac\ am avea un fel de antropologie sau de psihologie, toat\ lumea ar cunoa[te lucrurile acestea. Tot ceea ce am spus aici despre sinuciga[i se refer\, desigur, numai la fenomenele de suprafa]\, fiind vorba de psihologie, adic\ de un domeniu al fizicii. Din punct de vedere metafizic, lucrul acesta ni se prezint\ altfel [i mult mai limpede, c\ci, privi]i astfel, „sinuciga[ii“ ne apar ca ni[te oameni cuprin[i de sentimentul de vinov\]ie al individualiz\rii, ca ni[te suflete care nu mai consider\ c\ des\v`r[irea [i propria modelare reprezint\ scopul vie]ii lor, ci dizolvarea lor, reintegrarea lor `n mum\, reintegrarea `n Dumnezeu, reintegrarea `n cosmos. Multe dintre aceste firi s`nt incapabile s\ comit\ actul concret al sinuciderii, din cauz\ c\ [i-au dat seama `n profunzime de p\catul pe care l-ar s\v`r[i astfel. Dar noi trebuie s\-i consider\m totu[i sinuciga[i, deoarece m`ntuirea ei o v\d nu `n via]\, ci `n moarte, ei s`nt gata s\ se dea `n l\turi [i s\ se sacrifice, s\ dispar\ [i s\ se `ntoarc\ la `nceputul `nceputurilor. A[a cum orice for]\ poate (ba `n unele condi]ii chiar trebuie) s\ devin\ o sl\biciune, la fel se poate ca, dimpotriv\, sinuciga[ul tipic s\-[i transforme sl\biciunea aparent\ `n for]\ [i reazem, lucru care se `nt`mpl\ chiar extraordinar de des. Un asemenea caz este [i cel al lui Harry, lupul de step\. Asemeni miilor de oameni de acest gen, el transformase ideea c\ drumul spre moarte `i este deschis `n orice clip\ nu numai `ntr-un melancolic joc al imagina]iei adolescentine, ci `[i f\cuse din g`ndul acesta m`ng`ierea [i sprijinul s\u.
Lupul de step\
49
Este adev\rat c\ orice zguduire, orice durere, orice situa]ie nefavorabil\ a vie]ii trezea de `ndat\ `n el, ca de altfel `n to]i oamenii de genul lui, dorin]a de a se eschiva prin moarte. El `ns\ `[i crease treptat din `nclina]ia aceasta o adev\rat\ filozofie pus\ `n slujba vie]ii. Familiarizarea cu g`ndul c\, `n caz de pericol, `i este deschis\ acea cale de sc\pare `l `nt\rea, `i stimula curiozitatea de a gusta din plin durerile [i necazurile, iar c`nd se afla `ntr-o stare deplorabil\ era c`teodat\ capabil s\ nutreasc\ sentimente de dureroas\ bucurie, un fel de bucurie p\guboas\, zic`ndu-[i: „Iat\, s`nt curios s\ v\d c`t poate suporta totu[i un om! C`nd voi fi atins limita suportabilului nu va trebui dec`t s\ deschid u[a [i am sc\pat.“ Exist\ foarte mul]i sinuciga[i c\rora tocmai un asemenea g`nd le insufl\ for]e neobi[nuite. Pe de alt\ parte, to]i sinuciga[ii s`nt familiariza]i [i cu lupta `mpotriva ispitei de a se sinucide. Fiecare dintre ei [tie foarte bine, `ntr-unul din cotloanele sufletului s\u, c\ sinuciderea reprezint\ o cale de ie[ire, care `ns\ nu este dec`t o cale `ntru c`tva jalnic\ [i nelegitim\ de sc\pare `n caz de pericol, c\ `n fond este mai frumos [i mai m\re] s\ fii `nfr`nt [i culcat la p\m`nt de via]a `ns\[i dec`t de propria m`n\. Aceast\ [tiin]\, aceast\ con[tiin]\ `nc\rcat\ are acela[i izvor ca [i con[tiin]a `nc\rcat\ a a[a-zi[ilor adep]i ai autosatisfacerii, determin`ndu-i pe cei mai mul]i dintre „sinuciga[i“ s\ duc\ o permanent\ lupt\ `mpotriva ispitei. Ei lupt\ la fel cum cleptomanul lupt\ `mpotriva viciului s\u. Lupul de step\ cuno[tea [i el foarte bine lupta aceasta, c\ci o dusese cu cele mai diverse arme. ~n cele din urm\, pe la v`rsta de patruzeci [i [apte de ani, `i veni o idee fericit\, nu lipsit\ de umor, o idee care deseori `i umplea inima de bucurie. Hot\r`se ca `n ziua celei de a cincizecea anivers\ri a zilei lui de na[tere s\-[i permit\ s\ se sinucid\. Conform `n]elegerii cu el `nsu[i, `n ziua aceea urma s\ r\m`n\ la latitudinea lui dac\ va face sau nu uz de ie[irea prev\zut\ pentru caz de pericol, dup\ cum va avea chef atunci. Acum n-avea dec`t s\ i se `nt`mple orice, s\ se `mboln\veasc\, s\ r\m`n\ s\rac, s\ sufere [i s\ se am\rasc\ – toate acestea erau acum sorocite, mai puteau dura c`]iva ani, c`teva luni, c`teva zile, al c\ror num\r se mic[ora zi de zi! {i `ntr-adev\r,
50
H
E R M A N N
H
E S S E
suport\ cu mai mult\ u[urin]\ anumite necazuri care, mai `nainte, l-ar fi chinuit mai profund [i vreme mai `ndelungat\ poate p`n\ `n ultima fibr\ a inimii lui. Dac\ dintr-un motiv anume `i mergea deosebit de r\u, dac\ sec\tuirii, `nsingur\rii [i s\lb\ticirii vie]ii sale li se mai ad\ugau dureri sau pierderi deosebite, putea s\ le spun\ acum durerilor: „Ave]i r\bdare, peste doi ani voi fi eu st\p`nul vostru!“ Apoi se l\sa cu tandre]e `n voia g`ndului c\ `n diminea]a celei de a cincizecea anivers\ri a na[terii sale vor sosi scrisori [i felicit\ri, `n vreme ce el, bizuindu-se pe briciul s\u, `[i va lua r\mas-bun de la toate durerile [i va `nchide u[a dup\ sine. Pe urm\, guta din oasele lui, melancolia, durerea de cap [i durerea de burt\ n-aveau dec`t s\ vad\ `ncotro o vor apuca. Ne-a mai r\mas s\ explic\m acest fenomen particular care era lupul de step\ [i `ndeosebi rela]iile lui caracteristice cu mediul burghez, ar\t`nd c\ aceste aspecte derivau din legi fundamentale. S\ lu\m, a[adar, drept punct de plecare, fiindc\ se afl\ la `ndem`n\, raporturile sale cu tot ceea ce este „burghez“! Lupul de step\ se situa, dup\ propria concep]ie, total `n afara lumii burgheze, deoarece nu [tia ce este via]a de familie sau ambi]ia social\. Privindu-se pe sine ca persoan\ particular\, se sim]ea c`nd un excentric, un eremit boln\vicios, c`nd un individ situat peste medie, dotat cu facult\]i geniale, dep\[ind ne`nsemnatele norme ale unei vie]i mediocre. ~l dispre]uia cu bun\ [tiin]\ pe burghez [i se m`ndrea c\ nu este [i el la fel cu acesta. Totu[i, `n unele privin]e tr\ia `ntru totul ca un burghez, avea bani la banc\, `[i ajuta c`te o rud\ s\rac\, se `mbr\ca nepreten]ios, dar corect [i discret, `ncerc`nd s\ tr\iasc\ `n bun\ regul\ cu poli]ia, cu oficiul fiscal [i cu alte asemenea institu]ii ale puterii. De asemenea, un dor viguros, tainic, `l atr\gea `ntruna spre lumea m\rginit\ a burgheziei, spre casele lini[tite ale familiilor de treab\ cu gr\dinile lor curate, cu sc\rile str`mte [i cu toat\ atmosfera lor modest\ de ordine [i cumsec\denie. ~i pl\cea s\ aib\ micile lui vicii [i extravagan]e, s\ se simt\ ca un om deosebit sau genial care tr\ia `n afara lumii burgheze, dar ca s\ ne exprim\m astfel, nu tr\ia [i nu locuia niciodat\ `n acele provincii ale vie]ii unde nu mai existau obiceiuri burgheze. Nu se
Lupul de step\
51
sim]ea la el acas\ nici `n atmosfera oamenilor puternici, de excep]ie, nici `n r`ndul r\uf\c\torilor sau dezmo[teni]ilor soartei, ci r\m`nea s\ locuiasc\ `n provincia burghezilor, cu normele [i atmosfera c\rora se afla `n contact permanent, chiar dac\ acesta lua forma opozi]iei [i revoltei. ~n afar\ de aceasta, fusese educat `n spiritul micii burghezii, de la care mai p\stra o mul]ime de no]iuni [i de [abloane. Din punct de vedere teoretic n-avea absolut nimic `mpotriva t`rfelor, dar personal n-ar fi fost `n stare s\ ia `n serios o t`rf\ [i n-ar fi considerat-o niciodat\ ca pe o egal\ cu sine. Putea s\ `ndr\geasc\, `ntocmai ca pe propriul frate, un delincvent politic, un revolu]ionar sau un escroc intelectual, oameni pe care statul [i societatea `i dispre]uiau, `ns\ n-ar fi [tiut ce altceva s\ fac\ pentru un ho], un sp\rg\tor sau un criminal feroce dec`t s\-i comp\timeasc\ `ntr-un mod destul de burghez. ~n felul acesta el recuno[tea [i `ncuviin]a mereu, printr-o latur\ a firii [i faptelor sale, tot ceea ce comb\tea [i nega prin cealalt\. Crescut `n c\minul unei familii burgheze culte, `n tiparul unor forme [i moravuri solide, continua s\ fie legat printr-o bun\ parte a sufletului s\u de r`nduielile acestei lumi, chiar [i dup\ ce se individualizase demult, dep\[ind limita posibil\ a obiceiurilor burgheze, eliber`ndu-se de con]inutul idealurilor [i convingerilor burgheze. „Spiritul burghez“, `n]eles ca o stare permanent\ a condi]iei umane, nu `nseamn\ nimic altceva dec`t o `ncercare de a atinge echilibrul, n\zuin]a spre o medie echilibrat\ `ntre numeroasele extreme [i polarit\]i contrastante ale comportamentului uman. Dac\ lu\m ca exemplu una dintre aceste bipolarit\]i contrastante, s\ spunem pe aceea a sfin]eniei [i a desfr`n\rii, pilda noastr\ va fi `n]eleas\ de `ndat\. Omul are posibilitatea s\ se dedice pe deplin domeniului spiritual, `ncerc\rii de a se apropia de dumnezeire, idealului evlaviei. {i invers, are, de asemenea, posibilitatea de a se dedica vie]ii instinctuale, chem\rii, sim]urilor sale, `ndrept`ndu-[i toat\ str\dania spre satisfacerea unor pl\ceri de moment. Prima cale duce spre evlavie, spre martiriul spiritual, spre unirea cu Dumnezeu. Cealalt\ duce spre desfr`nare, spre martiriul instinctual, spre unirea
52
H
E R M A N N
H
E S S E
cu putreziciunea. Burghezul `ncearc\ s\ tr\iasc\ undeva `ntre cele dou\ c\i, `ntr-o zon\ potolit\, de mijloc. El nu se va abandona niciodat\, nu se va d\rui nici be]iei sim]urilor, nici ascezei, nu va fi niciodat\ martir, niciodat\ dispus s\ se nimiceasc\ – dimpotriv\, idealul s\u nu este sacrificarea, ci conservarea eului, str\dania sa nu urm\re[te s\ ating\ nici evlavia, nici contrariul ei, d\ruirea f\r\ rezerve `i este insuportabil\, el vrea s\ se pun\ `n slujba lui Dumnezeu, fire[te, dar totodat\ s\ celebreze be]ia sim]urilor, vrea s\ fie virtuos, de ce nu, dar totodat\ dore[te s\ se simt\ bine [i confortabil pe p\m`nt. Pe scurt, `ncearc\ s\ se plaseze `ntre extreme, `n zona prielnic\, lipsit\ de furtuni puternice, a modera]iei, lucru pe care [i reu[e[te s\-l fac\, jertfind `ns\ pentru aceasta intensitatea de tr\ire [i sim]ire oferite de o via]\ ce tinde spre absolut [i extreme. Nu se poate tr\i intens dec`t `n detrimentul propriului eu. Dar burghezul nu pre]uie[te nimic mai mult dec`t acest eu al s\u (un eu, de altfel, slab dezvoltat, rudimentar). A[adar, cu pre]ul intensit\]ii, el `[i asigur\ conservarea [i securitatea, alege lini[tea sufleteasc\ `n locul devo]iunii fa]\ de Dumnezeu, tihna `n locul pl\cerii, comoditatea `n locul libert\]ii, temperatura pl\cut\ `n locul jarului ucig\tor. De aceea, burghezul este, `n esen]\, o creatur\ cu un slab impuls vital, fricoas\, care se teme de orice sacrificiu personal [i este u[or de guvernat. Din aceast\ cauz\ a substituit puterea cu majoritatea, for]a cu legea, responsabilitatea cu procedeul supunerii la vot. Este limpede c\ o asemenea fiin]\ slab\ [i fricoas\ nu poate supravie]ui, chiar dac\ ar exista `ntr-un num\r oric`t de mare, [i c\ datorit\ caracteristicilor sale nu ar putea avea pe lumea asta alt rol dec`t acela al unei turme de mioare r\t\cite printre lupii ce hoin\resc `n libertate. Cu toate acestea vedem c\, de[i `n perioadele guvernate de firi foarte puternice, burghezul este pus de `ndat\ la zid, totu[i el nu piere niciodat\, ba chiar pare din c`nd `n c`nd s\ st\p`neasc\ lumea. Cum de este posibil a[a ceva? Nici m\rimea turmei sale, nici virtutea, nici faimosul lui common sense, nici modul de organizare nu ar avea suficient\ putere ca s\-l salveze de la pieire. Nici un medicament din lume nu poate salva via]a acelui
Lupul de step\
53
om a c\rui vitalitate a sl\bit at`t de mult. {i cu toate acestea burghezia tr\ie[te, puternic\ [i `nfloritoare. – De ce? R\spunsul este urm\torul: datorit\ lupilor de step\. ~ntr-adev\r, for]a vital\ a burgheziei nu se bazeaz\ nicidecum pe atributele membrilor ei obi[nui]i, ci pe cele ale deosebit de numero[ilor nonconformi[ti pe care ea e capabil\ s\-i tolereze, datorit\ confuziei [i elasticit\]ii idealurilor sale. ~n s`nul burgheziei tr\ie[te `n permanen]\ o mare mul]ime de firi puternice [i s\lbatice. Harry, lupul nostru de step\, este un exemplu caracteristic. El, cel care [i-a dezvoltat `ntr-at`t individualitatea `nc`t a `ntrecut cu mult dimensiunea accesibil\ a unui burghez, el, cel care cunoa[te `n egal\ m\sur\ [i pl\cerea medita]iei, [i bucuriile tulburi ale urii, [i ale urii de sine, el, cel care detest\ legea, virtutea [i acel common sense, tocmai el este cu toate acestea, f\r\ voia lui, prizonierul obiceiurilor burgheze, de care nu se poate debarasa. {i `n felul acesta vie]uiesc de jur-`mprejurul masei propriu-zise a adev\ratei burghezii p\turi largi de oameni, mii [i mii de vie]i [i de min]i luminate care, luate fiecare `n parte, au dep\[it limitele burgheze [i ar avea voca]ia unei existen]e `n absolut, dar fiind legate prin sentimente infantile de obiceiurile burgheze [i molipsindu-se `n mare parte de sc\derea vitalit\]ii, continu\, `ntr-un fel, s\ r\m`n\ legate de burghezie, s\ i se supun\, s\-i r\m`n\ `ndatorate [i s\ o slujeasc\. ~ntruc`t burghezia a r\st\lm\cit `n felul ei principiul celor mai mari: Cine nu este `mpotriva mea este cu mine! Dac\ analiz\m sufletul lupului de step\ `n sensul acesta, afl\m c\ avem de-a face cu un om pe care `nsu[i gradul `nalt de individualizare atins l-a `mpedicat s\ devin\ un burghez, c\ci orice exagerare a individualiz\rii se `ntoarce `mpotriva eului, amenin]`nd s\-l distrug\ din nou. Observ\m c\ el simte `ntr-`nsul imbolduri puternice at`t c\tre evlavie c`t [i spre desfr`u, `ns\ fie dintr-o sl\biciune oarecare, fie din iner]ie, el nu a putut s\-[i ia av`nt, pentru a ajunge `n libertatea [i s\lb\ticia spa]iului cosmic, continu`nd s\ graviteze `n jurul constela]iei materne a burgheziei. Aceasta era pozi]ia lui `n spa]iul lumii, acestea `i erau independen]ele. Cei mai mul]i dintre intelectuali, cea mai mare parte a
54
H
E R M A N N
H
E S S E
arti[tilor apar]in aceluia[i tip. Numai aceia dintre ei care s`nt mai puternici se `nal]\ dincolo de atmosfera p\m`ntului burghez, ajung`nd `n cosmos, `n vreme ce to]i ceilal]i se resemneaz\ ori accept\ compromisurile, dispre]uind burghezia, c\reia totu[i `i apar]in, vitaliz`nd-o [i pream\rind-o, fiind nevoi]i, `n cele din urm\, s\ o sus]in\ pentru a supravie]ui ei `n[i[i. Aceste nenum\rate existen]e nu reu[esc s\ ating\ tragicul, av`nd parte, `n schimb, de un remarcabil ghinion [i de o zodie proast\, `n al c\rei iad fierb talentele lor, p`n\ ce devin roditoare. Pu]ini dintre ei reu[esc s\ se elibereze [i s\ g\seasc\ drumul spre absolut, disp\r`nd `ntr-un mod demn de toat\ admira]ia; acestea s`nt personajele tragice, iar num\rul lor este redus. Ceilal]i, `n schimb, cei care r\m`n lega]i [i ale c\ror talente se bucur\ deseori de succes `n r`ndurile burgheziei, ei au acces la un al treilea imperiu, la o lume imaginar\, dar suveran\: aceea a umorului. Nelini[ti]ii lupi de step\, f\pturile acestea care sufer\ `ngrozitor, ne`ntrerupt, [i c\rora le lipse[te vlaga necesar\ tragicului [i p\trunderii `n spa]iul astral simt chemarea spre absolut, dar nu s`nt capabili s\ tr\iasc\ `n concordan]\ cu ea: `n momentul c`nd, datorit\ suferin]ei, spiritul li s-a `nt\rit [i a devenit mai suplu, ei `[i g\sesc salvarea prin umor. ~ntr-un fel anume, umorul p\streaz\ `n el ceva burghez, cu toate c\ burghezul autentic nu este capabil s\-l priceap\. ~n sfera lui imaginar\ se realizeaz\ idealul `nc`lcit, incongruent al oric\rui lup de step\: acolo i se ofer\ posibilitatea nu numai de a `ncuviin]a simultan [i evlavia [i desfr`ul, de a `mp\ca cei doi poli apropiindu-i unul de cel\lalt, ci de a-l cuprinde [i pe burghez `n acest act al accept\rii. Un om obsedat de Dumnezeu este, desigur, `n stare s\ accepte [i un criminal, [i invers, dar nici unul, nici cel\lalt, ca de altfel niciunul dintre tr\itorii `n absolut nu este `n stare s\ accepte linia aceea neutr\ [i insipid\ de mijloc, care este comportamentul burghez. Numai umorul, inven]ia aceasta minunat\ a celor care se v\d `mpiedica]i s\-[i realizeze `nalta lor chemare, a acestor fiin]e aproape tragice, a fiin]elor nefericite, extraordinar de talentate, numai umorul (poate cea mai specific\ [i mai genial\ realizare a omenirii) s\v`r[e[te imposibilul, str\b\t`nd [i unind toate fa]etele umanit\]ii cu razele
Lupul de step\
55
reflectate de prisma sa. S\ tr\ie[ti `n lume, ca [i cum aceasta nu ar fi lume, s\ respec]i legea [i totu[i s\ fii mai presus de ea, s\ pozezi „ca [i cum n-ai poseda nimic“, s\ renun]i ca [i cum n-ar fi vorba de renun]are – toate aceste precepte `ndr\gite [i ades citate ale unei `nalte `n]elepciuni a vie]ii nu poate s\ le realizeze dec`t umorul. Iar dac\ lupul de step\, c\ruia nu-i lipsesc nici talentul, nici premisele pentru acest lucru, ar reu[i s\ fiarb\ p`n\ la cap\t, `n talme[-balme[ul lasciv al iadului s\u, b\utura aceasta fermecat\ [i apoi s-o elimine, atunci ar fi salvat. ~nc\ e departe de asta. Posibilitatea `ns\, speran]a exist\. Cine `l iube[te, cine `i `mp\rt\[e[te zbuciumul nu poate dec`t s\-i doreasc\ s\ se salveze astfel. Chiar dac\ proced`nd a[a ar r\m`ne pentru totdeauna prizonierul obiceiurilor burgheze, suferin]ele sale ar deveni `n schimb mai suportabile, mai fructuoase. Rela]iile lui de dragoste sau de ur\ fa]\ de lumea burghez\ s-ar purifica de sentimentalism, iar dependen]a sa fa]\ de lumea aceasta ar `nceta s\-l mai chinuie `n permanen]\, ca o ru[ine. Pentru a ajunge la toate acestea sau poate pentru a `ndr\zni, `n cele din urm\, s\ fac\ totu[i saltul `n cosmos, lupul de step\ ar trebui pus odat\ fa]\ `n fa]\ cu el `nsu[i, ar trebui s\ priveasc\ ad`nc `n haosul propriului suflet, devenind pe deplin con[tient de el `nsu[i. Existen]a lui precar\ i s-ar dezv\lui atunci irevocabil, iar el nu ar mai avea posibilitatea s\ se tot refugieze din iadul instinctelor sale `n consol\ri sentimentalo-filozofice [i de aici iar\[i `n be]ia oarb\ a destinului s\u de lup. Omul [i lupul s-ar vedea nevoi]i s\ se cunoasc\ unul pe cel\lalt, f\r\ folosul m\[tilor sentimentale, [i s\ priveasc\ necru]\tor unul `n ochii celuilalt. {i atunci, ori s-ar produce o explozie care i-ar desp\r]i o dat\ pentru totdeauna, astfel `nc`t n-ar mai exista nici un lup de step\, ori ar `ncheia o c\s\torie de convenien]\ sub auspiciile luminii r\s\rinde a umorului. S-ar putea ca Harry s\ fie pus `ntr-o bun\ zi `n fa]a acestei ultime alternative. S-ar putea ca, `ntr-o bun\ zi, s\ `nve]e s\ se recunoasc\ pe el `nsu[i, fie c\z`ndu-i `n m`n\ una dintre oglinjoarele noastre, fie `nt`lnindu-se cu nemuritorii, fie g\sind, poate, `ntr-unul din teatrele noastre magice ceea ce `i trebuie pentru ca s\-[i elibereze
56
H
E R M A N N
H
E S S E
sufletul devastat. ~naintea lui se deschid mii de asemenea posibilit\]i, destinul s\u le atrage irezistibil, to]i ace[ti marginali ai lumii burgheze tr\iesc `n atmosfera posibilit\]ilor magice. O nimica toat\ poate declan[a tr\snetul. Lupul de step\ cunoa[te [i el bine aceste lucruri, chiar dac\ nu va putea s\ vad\ niciodat\ aceast\ schi]\ a biografiei sale interioare. El intuie[te care `i este locul `n edificiul universal, intuie[te [i `i cunoa[te pe nemuritori, intuie[te [i se teme de posibilitatea unei `nt`lniri cu el `nsu[i, [tie c\ exist\ oglinda aceea `n care trebuie negre[it s\ priveasc\, `n care se teme de moarte s\ priveasc\. ~n `ncheierea studiului nostru trebuie s\ mai destr\m\m o ultim\ fic]iune, o mistificare teoretic\. Orice „explica]ie“, orice psihologie, orice `ncercare de a `n]elege ceva necesit\ mijloace auxiliare, teorii, mitologii, minciuni; iar un autor care se respect\ ar trebui s\ nu ezite s\ destrame, pe c`t posibil, astfel de minciuni `n `ncheierea expunerii sale. Spun`nd „sus“ sau „jos“, avem deja de a face cu o afirma]ie care necesit\ s\ fie explicat\, c\ci at`t sus c`t [i jos nu exist\ dec`t `n g`ndirea noastr\ [i ]in de domeniul abstractului. Lumea `n sine nu cunoaa[te nici sus, nici jos. A[a `nc`t, pentru a ne exprima c`t mai concis, „lupul de step\“ este la r`ndu-i o fic]iune. Sentimentul lui Harry c\ este un om-lup, p\rerea lui c\ se compune din dou\ fiin]e care se du[m\nesc una pe alta, opun`ndu-se una celeilalte, nu s`nt dec`t o mitologie simplificatoare. Harry nu este nicidecum un om-lup [i dac\ i-am preluat minciuna inventat\ [i crezut\ de el `nsu[i, aparent f\r\ s\ o examin\m mai `ndeaproape, [i dac\ am c\utat s\-l privim [i s\-l interpret\m efectiv ca pe o dubl\ fiin]\, ca pe un lup de step\, n-am f\cut-o dec`t `n speran]a c\ vom fi `n]ele[i mai lesne, servindu-ne de o mistificare pe care acum vom `ncerca s\ o rectific\m. Scindarea `n lup [i om, `n instinct [i spirit, prin care Harry caut\ s\ ne fac\ s\-i `n]elegem mai lesne soarta, este o simplificare cras\, ea bruscheaz\ realitatea pentru a oferi o explica]ie plauzibil\, dar eronat\, a contradic]iilor pe care omul acesta le descoper\ `n el `nsu[i [i care i se par a fi sursa numeroaselor sale suferin]e. Harry
Lupul de step\
57
descoper\ `n el `nsu[i un „om“, adic\ un univers de g`nduri, sentimente [i cultur\, sub forma unei naturi domesticite [i sublimate, [i, pe l`ng\ aceasta, mai descoper\ `n sine un „lup“, adic\ universul `ntunecos al instinctelor, s\lb\ticiei [i ferocit\]ii `n stare nesublimat\, brut\. ~n ciuda unei aparent at`t de clare scind\ri a fiin]ei sale `n dou\ sfere ostile, i-a fost dat s\ observe c`teodat\ c\ lupul [i omul se `mp\cau unul cu cel\lalt pentru scurt\ vreme, fiind ferici]i pre] de c`teva clipe. Dac\ Harry ar `ncerca s\ stabileasc\ `n ce m\sur\ contribuise omul [i `n ce m\sur\, lupul la conturarea fiec\rui moment al vie]ii sale, a fiec\rei fapte, a fiec\rui sentiment al s\u, ar ajunge de `ndat\ la ananghie, iar toat\ teoria lui frumoas\ despre lupul acela s-ar destr\ma. Pentru c\ nici un singur om, nici un negru primitiv, nici un imbecil nu este de o simplitate at`t de convenabil\, `nc`t s\-i putem explica fiin]a ca pe o sum\ a numai dou\ sau trei elemente principale, cu at`t mai mult `ncercarea de a explica un om at`t de complicat ca Harry printr-o naiv\ `mp\r]ire a lui `n lup [i om este o copil\rie f\r\ margini. Harry nu se compune din dou\, ci din sute, din mii de fiin]e. Via]a lui (la fel ca via]a oric\rui alt om) nu penduleaz\ doar `ntre doi poli, cum ar fi instinctul [i spiritul sau evlavia [i desfr`ul, ci `ntre mii, `ntre nenum\rate perechi de poli. Nu trebuie s\ ne mire faptul c\ un om at`t de instruit [i de inteligent ca Harry este `n stare s\ se considere un „lup de step\“ [i nici `nchipuirea lui c\ ar putea s\ cuprind\ edificiul bogat [i complicat al vie]ii sale `ntr-o formul\ at`t de simplist\, at`t de brutal\, at`t de primitiv\. Capacitatea omului de a g`ndi nu este foarte mare, a[a `nc`t p`n\ [i omul cel mai spiritualizat [i mai cult vede lumea [i pe el `nsu[i, `n permanen]\, prin lentilele unor formule foarte naive, simplificatoare [i mincinoase – dar mai ales pe el `nsu[i se vede `n felul acesta! C\ci to]i oamenii simt nevoia, dup\ c`t se pare `nn\scut\ [i deplin imperativ\, de a-[i imagina eul lor ca pe un `ntreg. Chiar dac\ ideea aceasta fix\ le este adesea puternic zdruncinat\, ea se reface ne`ncetat. St`nd fa]\ `n fa]\ cu un criminal [i privindu-l `n ochi, judec\torul aude timp de o clip\ cum criminalul gr\ie[te cu propria lui voce (a judec\torului),
58
H
E R M A N N
H
E S S E
descoperind [i `n propriul s\u interior toate imboldurile, aptitudinile [i posibilit\]ile criminalului, apoi `n urm\toarea clip\ redevine un `ntreg, redevine judec\torul, se strecoar\ `napoi `n coaja eului s\u imaginar [i `[i face datoria, condamn`ndu-l pe uciga[ la moarte. Iar c`nd unii oameni deosebit de dota]i [i cu o structur\ deosebit de delicat\ simt `ncol]indu-le b\nuiala c\ sufletul lor nu e f\cut dintr-o singur\ bucat\, c`nd, la fel ca to]i oamenii de geniu, `[i `nfr`ng ideea fix\ a personalit\]ii unitare, sim]ind c\ s`nt compu[i din mai multe p\r]i, ca un m\nunchi de mai multe euri, atunci nu este nevoie dec`t s\ exprime acest lucru, pentru ca majoritatea s\-i `nchid\ `n ospicii, s\ cheme `n ajutor [tiin]a, s\ constate c\ s`nt schizofrenici [i s\ scuteasc\ omenirea de a mai auzi din gura acestor neferici]i glasul adev\rului. Ei, dar ce s\ tot vorbim `n zadar, de ce s\ spunem pe nume unor lucruri pe care, se [tie de la sine, le cunoa[te orice om care g`nde[te, lucruri care, de obicei, nu s`nt exprimate cu glas tare? – A[adar, `n momentul `n care un om face primul pas, dilat`nd acea unitate imaginar\ a eului s\u p`n\ la dualitate, omul acesta devine aproape un geniu sau cel pu]in este o excep]ie rar\ [i interesant\. ~n realitate `ns\, nici un eu, nici chiar cel mai naiv, nu este unitar, ci este un univers de o diversitate extraordinar\, o mic\ bolt\ cereasc\ pres\rat\ cu stele, un haos de forme, de trepte [i st\ri, de apuc\turi mo[tenite [i de posibilit\]i. Fiecare individ `nclin\ s\ considere c\ haosul acesta este o unitate, vorbind despre propriul eu ca despre un fenomen simplu, bine `nchegat [i conturat cu claritate, ceea ce este o iluzie necesar\ pe care o nutre[te `n mod curent fiecare om (chiar [i cel aflat sus de tot), o necesitate la fel de vital\ ca respira]ia [i hrana. Iluzia aceasta se bazeaz\ pe o simpl\ raportare. Trupe[te, omul este unitar, dar suflete[te niciodat\. ~n literatur\, chiar [i `n cea mai rafinat\, se opereaz\ `n permanen]\, conform tradi]iei, cu personaje aparent `ntregi, aparent unitare. Din toat\ literatura de p`n\ la noi speciali[tii, cunosc\torii, apreciaz\ mai cu seam\ drama, [i pe bun\ dreptate, c\ci ea ofer\ (sau ar putea s\ ofere) cea mai mare posibilitate de a reflecta eul `n toat\ complexitatea lui – dac\ aparen]a grosolan\ n-ar contrazice cu brutalitate acest adev\r, impun`nd
Lupul de step\
59
iluzia c\ fiecare personaj al dramei e o unitate, deoarece este g\zduit de un trup care, incontestabil, este unic, unitar [i definitiv conturat. {i estetica naiv\ acord\ aprecieri superlative a[a-numitei drame de caractere, `n cadrul c\reia fiecare figur\ apare `n mod evident [i aparte ca o unitate. Unii `[i dau seama, mai `nt`i pe departe, apoi din ce `n ce mai limpede, c\ au de-a face, probabil, cu estetica ieftin\ a suprafe]elor [i c\ este gre[it s\ aplic\m marilor no[tri dramaturgi conceptele despre frumos ale Antichit\]ii, care, pornind mereu de la trupul palpabil, a inventat `ntr-un mod foarte original fic]iunea despre eu, despre personaj. Splendide concepte, dar care nou\ nu ne s`nt `nn\scute, ci ne-au fost b\gate `n cap, cu mult\ osteneal\. ~n scrierile literare din vechea Indie, asemenea no]iuni erau complet necunoscute, eroii eposurilor indiene nu s`nt pur [i simplu personaje, ci m\nunchiuri de mai multe personaje, [iruri `ntregi de `ncarn\ri. {i `n lumea noastr\ modern\ exist\ scrieri literare `n care autorul `ncearc\ s\ reprezinte, `ntr-un mod de care nu este `ntotdeauna pe deplin con[tient, complexitatea sufleteasc\ ascuns\ `nd\r\tul v\lului acestui joc al personajelor [i caracterelor. Cine vrea s\-[i dea seama de asta trebuie s\ ia hot\r`rea de a renun]a `n sf`r[it s\ vad\ `n figurile unei scrieri literare fiin]e individuale, ci numai p\r]i, laturi sau aspecte diferite ale unei unit\]i superioare (aceasta put`nd fi, s\ spunem, chiar [i sufletul poetului). Cine `l vede pe Faust, de pild\, `n acest fel, constat\ c\ Faust, Mefisto, Wagner [i to]i ceilal]i formeaz\ un tot unitar, un suprapersonaj, [i abia `n cadrul acestei unit\]i superioare poate fi `ntrev\zut\ `ntru c`tva adev\rata esen]\ a sufletului, nicidecum `n fiecare figur\ `n parte. C`nd Faust roste[te sentin]a celebr\ `n r`ndul profesorilor din toate [colile [i admirat\ cu `nfiorare de filistini: „~n pieptu-mi am, ah, dou\ suflete!“ el uit\ de Mefisto [i de o sum\ `ntreag\ de alte suflete care, de asemenea, s\l\[luiesc `n pieptul s\u. Lupul nostru de step\ crede [i el c\ poart\ `n pieptul lui dou\ suflete (lup [i om), sim]ind c\, `n felul acesta, pieptul i s-a `ngustat `ngrijor\tor de mult. Pieptul, trupul este `ntotdeauna unul singur, dar sufletele care s\l\[luiesc `ntr-`nsul nu s`nt nici dou\, nici cinci, ci nenum\rate; omul este ca o ceap\ compus\ din sute de `nveli[uri, ca o ]es\tur\ compus\ din
60
H
E R M A N N
H
E S S E
multe fire. ~n Asia antic\ lucrul acesta era cunoscut [i [tiut cu exactitate, iar `n yoga budhist\ a fost inventat\ o tehnic\ precis\, al c\rei scop era dezv\luirea ideii fixe despre personalitate. Jocul omenirii este complex [i plin de umor: ideea obsesiv\ pe care India s-a ostenit timp de o mie de ani s-o destrame este identic\ cu aceea pe care Occidentul s-a str\duit la fel de mult s\ o acrediteze [i s\ o consolideze. Privindu-l pe lupul de step\ dintr-o asemenea perspectiv\, `n]elegem de ce sufer\ el at`t de pe urma ridicolei sale dualit\]i. ~ntocmai ca Faust, crede [i el c\ dou\ suflete `nseamn\ mult prea mult pentru un singur piept [i c\, din aceast\ cauz\, pieptul ar trebui s\ i se sparg\. C`nd, de fapt, ele reprezint\ mult prea pu]in, a[a c\ Harry `[i nedrept\]e[te s\rmanul suflet `n mod `nfior\tor atunci c`nd caut\ s\-l `n]eleag\ cu ajutorul unei imagini at`t de primitive. Cu toate c\ este un om deosebit de cult, Harry procedeaz\ la fel ca s\lbaticul care nu [tie s\ numere dec`t p`n\ la doi. Unei p\r]i din el `i d\ numele de om, celeilalte, pe cel de lup, crez`nd c\ `n felul acesta a ajuns la cap\t, s-a epuizat. ~n „om“ `ngr\m\de[te toate lucrurile descoperite `n el `nsu[i care ]in de domeniul spiritului, tot ce este sublimat sau cultivat, iar `n lup tot ce este instinctual, s\lbatic [i haotic. ~n via]\ `ns\ lucrurile nu se petrec a[a de simplu ca `n g`ndurile noastre, a[a de grosolan ca `n s\rmana noastr\ limb\, de idio]i, iar Harry se minte `ndoit pe el `nsu[i, aplic`nd aceast\ metod\ primitiv\ a lupului. Ne temem c\ Harry consider\ provincii `ntregi ale sufletului s\u ca f\c`nd parte deja din „om“, cu toate c\ ele nu ]in nici pe departe de om, [i socote[te c\ alte p\r]i ale fiin]ei sale ]in de lup, cu toate c\ ele au dep\[it demult stadiul acesta. La fel ca to]i oamenii, Harry crede [i el c\ [tie foarte bine ce `nseamn\ un om, `ns\ de fapt, n-o [tie deloc, cu toate c\, deseori, `n vise [i `n alte st\ri greu controlabile ale con[tiin]ei sale, o intuie[te. I-ar prinde bine s\ nu-[i uite intui]iile, i-ar prinde bine s\ [i le `nsu[easc\! Doar omul nu este o structur\ `mpietrit\ [i durabil\ (a[a cum ar\ta idealul Antichit\]ii, cu toate c\ `n]elep]ii acelor timpuri aveau alte intui]ii), ci mai degrab\ o `ncercare [i o trecere, nu este
Lupul de step\
61
nimic altceva dec`t o punte `ngust\, periculoas\, `ntins\ `ntre natur\ [i spirit. Chemarea lui cea mai profund\ `l `mpinge spre spirit, spre Dumnezeu – dorul lui cel mai fierbinte `l trage `nd\r\t spre natur\, spre mum\: via]a lui penduleaz\, `nfrico[at\ [i tremur`nd\, `ntre aceste dou\ for]e. Ceea ce fiecare om `n]elege prin no]iunea de „om“ este `ntotdeauna doar o efemer\ conven]ie burghez\. Aceast\ conven]ie respinge [i interzice anumite instincte, pe cele mai crude, o doz\ bun\ de con[tiin]\, de bun\cuviin]\ [i de debestializare e necesar\, iar un strop de spirit este nu numai admisibil, ci chiar absolut indispensabil. „Omul“, a[a cum ni-l prezint\ aceast\ conven]ie, este, ca orice alt ideal burghez, un compromis, o `ncercare timid\ [i iste]-naiv\ de a contracara at`t preten]iile vehemente ale r\ut\cioasei mume Natura, c`t [i pe cele ale plictisitorului bunic Spirit, `ncercarea de a duce un trai c\ldu] undeva la mijloc, `ntre ele. Din aceast\ cauz\, burghezul accept\ [i tolereaz\ ceea ce el nume[te „personalitate“, dar `n acela[i timp arunc\ personalitatea `n bra]ele acelui monstru antropofag care este „statul“ [i folose[te am`ndou\ no]iunile `n mod constant drept atu al uneia `mpotriva celeilalte. A[a se explic\ de ce burghezul `l arde ast\zi ca pe un eretic [i `l sp`nzur\ ca pe un criminal pe cel c\ruia poim`ine `i va `n\l]a un monument. Lupul de step\ are [i el intui]ia c\ „omul“ nu este o creatur\ definitivat\, ci o cerin]\ a spiritului, o posibilitate `ndep\rtat\, pe c`t de r`vnit\, pe at`t de temut\, [i c\ drumul `ntr-acolo nu poate fi parcurs niciodat\ mai mult dec`t doar pe o mic\ por]iune, `n chinuri [i extazuri `ngrozitoare, [i anume tocmai de c\tre acei indivizi rari pentru care ast\zi se preg\te[te e[afodul, iar m`ine, monumentul. Ceea ce, spre deosebire de „lupul“ din sine, el nume[te „om“, este `n mare m\sur\ tocmai acel „om“ mediocru al conven]iei burgheze. Calea spre adev\ratul om, calea spre nemuritori poate fi intuit\ de Harry, chiar destul de bine, el p\[e[te pe ea, parcurg`nd ici [i colo, cu ezitare, o distan]\ infim\, pl\tind pentru asta cu suferin]e grele, cu o `nsingurare dureroas\. Dar `n ad`ncul sufletului s\u el nu cuteaz\ s\ accepte [i s\ `mplineasc\ cerin]a cea mai `nalt\, umanizarea veritabil\ spre care n\zuie[te spiritul, nici
62
H
E R M A N N
H
E S S E
s\ mearg\ pe calea `ngust\ ce duce la nemurire, unica. C\ci el simte [i nu se `n[eal\: calea aceasta merge spre suferin]e [i mai mari, spre proscriere, spre ultima renun]are, poate spre e[afod, – [i chiar dac\ `l atrage nemurirea de la cap\tul acestui drum, el nu este dispus c`tu[i de pu]in s\ suporte asemenea suferin]e sau s\ moar\ at`tea mor]i. ~n ciuda faptului c\ este mult mai con[tient de ]elul umaniz\rii dec`t semenii s\i burghezi, el `nchide ochii [i nu mai vrea s\ [tie c\ tocmai cramponarea dezn\d\jduit\ de eul s\u, refuzul dezn\d\jduit de a muri reprezint\ calea cea mai sigur\ spre moartea etern\ [i c\, `n schimb, puterea de a muri, dezbr\carea de `nveli[uri, ata[amentul ve[nic al eului fa]\ de transformare duc la nemurire. Diviniz`ndu-i pe nemuritorii s\i prefera]i, pe Mozart de exemplu, el nu-i prive[te la urma urmelor niciodat\ altfel dec`t cu ochii burghezului, av`nd astfel tendin]a s\ explice des\v`r[irea lui Mozart `ntocmai ca un profesor de [coal\, adic\ din perspectiva marelui s\u talent de specialist [i nu din aceea a imensei sale d\ruiri, a accept\rii suferin]ei, a indiferen]ei sale fa]\ de idealurile burghezilor [i a `ndur\rii extremei `nsingur\ri, ce rarefiaz\ atmosfera burghez\ din jurul celui aflat `n suferin]\, a celui care se umanizeaz\, transform`nd-o `ntr-un eter cosmic glacial, `n `nsingurarea aceea din Gr\dina Ghetsemani. Dar oricum, lupul nostru de step\ a descoperit `n el `nsu[i cel pu]in dualitatea faustic\, [i-a dat seama c\ unitatea trupului s\u nu implic\ unitatea sufletului, ci c\, `n cel mai bun caz, face abia primii pa[i pe drumul lungului s\u pelerinaj spre idealul unei asemenea armonii. El `[i dore[te fie s\ `nving\ lupul dintr-`nsul [i s\ devin\ un om `ntreg, fie s\ renun]e la om [i s\ duc\ m\car ca lup o via]\ unitar\, nesf`[iat\. Se poate presupune c\ nu a observat niciodat\ cu aten]ie comportamentul unui lup adev\rat – c\ci ar fi v\zut probabil c\ nici sufletul animalelor nu formeaz\ un tot unitar, c\ [i `nd\r\tul frumoaselor forme precise ale trupului lor s\l\[luie[te o mare varietate de n\zuin]e [i st\ri, c\ [i lupul `[i are abisurile sale, c\ [i lupul sufer\. Nu, prin acel „~napoi la natur\!“ omul nu face dec`t s\ r\t\ceasc\ ne`ntrerupt pe un drum al supliciului [i al dezn\dejdii. Harry nu va putea deveni niciodat\
Lupul de step\
63
din nou un lup `ntreg, [i chiar dac\ s-ar `nt`mpla a[a ceva, ar vedea atunci c\ nici lupul nu este o fiin]\ simpl\, neconturat\ `nc\, ci o individualitate foarte divers\ [i complicat\. Lupul are [i el dou\ sau mai mult de dou\ suflete `n pieptul s\u de lup, iar cine `[i dore[te cu ardoare s\ fie lup se face vinovat de aceea[i sl\biciune a memoriei, ca [i b\rbatul care c`nta: „O, ce fericire s\ fii din nou copil!“ B\rbatul acesta simpatic, dar sentimental, care c`nt\ c`ntecul despre fericirea copilului, `[i dore[te [i el s\ se `ntoarc\ la natur\, la nevinov\]ie, la `nceputul de drum, uit`nd `ns\ cu des\v`r[ire c\ nici copiii nu s`nt c`tu[i de pu]in ferici]i, c\ [i ei s`nt capabili de multe conflicte, de multe dualit\]i, de toate suferin]ele. Nu exist\ nici o cale `napoi, nici spre lup, nici spre copil. La `nceputul tuturor lucrurilor nu a fost nici nevinov\]ia, nici naivitatea; toate creaturile, chiar [i cea mai simpl\ `n aparen]\, poart\ deja o vin\, s`nt divizate `n mii de p\r]i, s`nt aruncate `n torentul murdar al devenirii [i nu mai pot s\ `noate niciodat\, niciodat\ `n susul r`ului. Calea spre nevinov\]ie, spre ceea ce e necreat, spre Dumnezeu nu duce `nd\r\t, ci `nainte, nu spre lup sau copil, ci mereu mai departe `n vin\, mereu mai ad`nc `n umanizare. Nici sinuciderea nu-]i va fi de mare folos, s\rmane lup de step\, va trebui s\ mergi totu[i pe calea mai lung\, mai anevoioas\ [i mai grea a umaniz\rii, va trebui s\-]i multiplici de mai multe ori dualitatea, s\-]i complici `n continuare caracterul [i a[a destul de complicat. ~n loc s\-]i `ngustezi universul [i s\-]i simplifici sufletul, va trebui ca `n sufletul t\u dilatat de suferin]\ s\ prime[ti tot mai mult din lume, `n cele din urm\ lumea `ntreag\, pentru ca astfel, poate, s\ ajungi [i tu o dat\ la cap\t, s\-]i g\se[ti lini[tea. Calea aceasta a urmat-o Buddha, au urmat-o to]i oamenii mari, care `n cuno[tin]\ de cauz\, care `n mod incon[tient, reu[ind `ns\ s\ fac\ acest pas curajos. Orice na[tere `nseamn\ desp\r]ire de cosmos, `nseamn\ limitare, desprindere de Dumnezeu, `nnoire dureroas\. ~ntoarcerea `n cosmos, suprimarea dureroasei individualiz\ri, `ndumnezeirea `nseamn\ a-]i fi l\rgit at`t de mult sufletul, `nc`t acesta s\ poat\ cuprinde iar\[i `ntregul univers.
64
H
E R M A N N
H
E S S E
Nu este vorba aici de omul pe care `l iau `n considerare [coala, economia na]ional\, statistica, nu de omul f\r\ chip din furnicarul ce umple str\zile, despre care se poate spune c\ valoreaz\ la fel de mult ca nisipul de pe ]\rmul m\rii sau ca stropii n\scu]i de valurile ce se sparg de st`nci: c`teva milioane mai mult sau mai pu]in nu conteaz\, nu s`nt dec`t material [i nimic altceva. Nu, este vorba aici de un om `n sensul `nalt al cuv`ntului, de ]elul lungului drum al devenirii umane, de omul regesc, de nemuritori. Geniul nu este chiar at`t de rar cum ne vine nou\ s\ credem [i, pe de alt\ parte, nu este, fire[te, nici at`t de frecvent cum s-ar putea crede din istoriile literare [i universale, [i mai ales din ziare. Lupul de step\ Harry ar avea, ni se pare nou\, suficient geniu, `nc`t s\ cuteze a face mai degrab\ pasul curajos al umaniz\rii, `n loc s\ se justifice [i s\ se v\ic\reasc\ ori de c`te ori `nt`mpin\ o dificultate, d`nd vina pe nerodul s\u lup de step\. Te mir\ [i te `ntristeaz\ `n egal\ m\sur\ s\ vezi c\ oameni care au asemenea posibilit\]i se am\gesc cu lupi de step\ [i cu „vai, dou\ suflete“, sau c\, adesea, nutresc o dragoste at`t de la[\ fa]\ de obiceiurile burgheze. Un om care este `n stare s\-l `n]eleag\ pe Buddha, un om care intuie[te existen]a cerurilor [i a abisurilor condi]iei umane nu ar trebui s\ tr\iasc\, `ntr-o lume guvernat\ de common sense, democra]ia [i educa]ia burghez\. Tr\ie[te `n ea numai din la[itate, iar c`nd dimensiunile proprii `l stingheresc, c`nd str`mta lui camer\ burghez\ devine prea str`mt\ pentru el, atunci arunc\ vina `n spinarea „lupului“ [i nici nu vrea s\ [tie c\, `n momentele acelea, lupul reprezint\ cea mai bun\ parte din sine. Nume[te „lup“ toat\ s\lb\ticia din el, consider`nd-o drept ceva r\u, periculos, drept o groz\vie pentru burghezi – dar el, cel care are credin]a c\ este un artist [i c\ este dotat cu sim]uri delicate, nu poate s\ vad\ c\, `n afar\ de lup, `nd\r\tul lupului mai tr\iesc `ntr-`nsul [i multe altele, c\ nu tot ceea ce mu[c\ e un lup, c\ acolo s\l\[luiesc [i vulpea, [i balaurul, [i tigrul, [i maimu]a, [i pas\rea-paradisului. {i c\ lumea aceasta `ntreag\, toat\ aceast\ gr\din\ paradisiac\ plin\ de apari]ii dr\g\la[e [i `nfior\toare, mari [i mici, puternice [i delicate, este sufocat\ [i paralizat\ de basmul cu lupul, la fel cum
Lupul de step\
65
omul adev\rat dintr-`nsul este sufocat [i paralizat de a[a-zisul om, de omul cu obiceiuri burgheze. S\ ne `nchipuim o gr\din\ cu sute de pomi diferi]i, cu mii de flori diferite, cu sute de fructe diferite, cu mii de ierburi diferite. Dac\ gr\dinarul nu mai cunoa[te [i alte deosebiri botanice `n afar\ de „comestibil“ [i „iarb\ rea“, el nu va [ti deloc ce s\ fac\ cu nou\ zecimi din gr\dina lui, va smulge florile cele mai fermec\toare, va reteza cei mai nobili arbori sau cel pu]in `i va ur` [i se va uita piezi[ la ei. La fel procedeaz\ [i lupul de step\ cu miile de flori ale sufletului s\u. Nu vede nimic din ceea ce nu intr\ `n rubricile „om“ sau „lup“. Dar c`te lucruri nu le socote[te el ca f\c`nd parte din „om“! La[itatea, maimu]\reala, prostia [i meschin\ria s`nt socotite de el, `n caz c\ nu au `n ele ceva de lup, ca f\c`nd parte din „om“, tot a[a dup\ cum, din cauz\ c\ el nu a reu[it `nc\ s\ st\p`neasc\ puterea [i noble]ea, le pune pe seama caracterului s\u de lup. Ne desp\r]im de Harry, `l l\s\m s\ mearg\ singur mai departe pe drumul s\u. De va fi s\ ajung\ `n r`ndul nemuritorilor, de va fi s\ ajung\ acolo unde se pare c\ ]inte[te drumul s\u anevoios, cu c`t\ uimire va privi Harry la acest du-te-vino, la acest zigzag s\lbatic, nehot\r`t, al traiectoriei sale; c`t de `ncurajator, mustr\tor, comp\timitor, `nveselit i-ar mai z`mbi el acestui lup de step\!
Termin`nd de citit, mi-am amintit c\ acum c`teva s\pt\m`ni scrisesem la un moment dat, `ntr-o noapte, o poezie pu]in cam stranie `n care era vorba tot de lupul de step\. Am scotocit `n c\utarea ei `n vraful de h`rtii de pe masa mea de lucru supra`nc\rcat\ [i, g\sind-o, am citit: S`nt lupul de step\ `n goana-mi amar\, Pe lume apas\ un strat gros de nea, Un corb dintr-un mesteac\n zboar\, Nu-i nici-un iepure, nu-i nici ciuta, nici ea! De ciute frumoase m-am `ndr\gostit, Ah, de-a[ g\si m\car una! A[ ]ine-o-ntre din]i [i `n bra]e `ntruna, Mai frumos lucru nici c\ s-ar putea! Cu inim\ bun\-a[ primi-o pe scumpa-mi cr\ias\, Mu[c`nd-o, ad`nc a[ p\trunde `n coapsele ei minunate, A[ bea dup\ poft\ din s`ngele ei de mireas\ {i-apoi toat\ noaptea-a[ urla de singur\tate. Chiar [i un iepure mi-ar reda mul]umire, Ce dulce e carnea lui cald\ noaptea t`rziu – M-a p\r\sit, oare, toat\ acea fericire Care m\ f\cea `n via]\ mai vesel s\ fiu? P\rul din coada mea a `nc\run]it, P`n\ [i vederea a `nceput s\ m\ lase,
Lupul de step\
67
S`nt ani de c`nd consoarta-mi iubit\-a murit {i iat\, gonesc vis`nd numai ciute frumoase, Gonesc [i la iepuri mi-e g`ndul, Aud cum `n noaptea de iarn\ [uier\ v`ntul, Z\pada mi-ast`mp\r\ setea [i dorul avan, La dracu-mi dau sufletul \sta s\rman.
Aveam, a[adar, `n m`inile mele dou\ portrete, un autoportret `n versuri [chioape, trist [i `nfrico[at ca mine `nsumi, [i un portret rece, creionat cu aparen]a unei mari obiectivit\]i, v\zut dinafar\ [i cam de sus de un str\in care, scriind, dovedea c\ [tie mai multe [i totodat\ mai pu]ine lucruri dec`t mine. Iar ambele luate `mpreun\, poezia mea b`lb`it\ [i melancolic\, [i studiul inteligent scris de o m`n\ necunoscut\, ambele m\ f\ceau s\ suf\r, ambele aveau dreptate, ambele creionau f\r\ urm\ de fard existen]a mea deprimant\, ambele `mi ar\tau cu limpezime c`t de insuportabil\ [i de precar\ era situa]ia `n care m\ aflam. Lupul acesta de step\ trebuia s\ moar\, cu propria m`n\ trebuia s\ pun\ cap\t existen]ei lui nesuferite – sau trebuia, topindu-se `n focul ucig\tor al unei noi introspec]ii, s\ se transforme, s\-[i smulg\ masca, s\ `nceap\ s\-[i modifice total eul. Ah, fenomenul acesta nu era nou pentru mine, nu-mi era necunoscut, `l cuno[team, `l tr\isem de mai multe ori `n ceasurile celei mai mari dezn\dejdi. De c`te ori `i era dat s\ aib\ parte de asemenea clipe care `l r\scoleau profund, eul meu din acel moment se sf\r`ma `n cioburi, for]e iscate din ad`nc `l zguduiau de fiecare dat\, nimicindu-l; de fiecare dat\ o parte din via]a mea, pe care o cultivasem cu grij\ [i o `ndr\gisem `n mod deosebit, m\ tr\da [i se desp\r]ea de mine. Odat\ mi-am pierdut reputa]ia de burghez, ca de altfel [i toat\ averea, fiind nevoit s\ `nv\] cum s\ renun] la respectul celor care p`n\ atunci `[i scoteau p\l\ria `n fa]a mea. Alt\ dat\, via]a mea de familie s-a n\ruit peste noapte; `nnebunind, so]ia mea m-a izgonit din cas\, [i din tihna de p`n\ atunci, dragostea [i `ncrederea s-au transformat dintr-odat\ `n ur\ [i `ntr-o lupt\ pe via]\ [i pe moarte, vecinii priveau dup\ mine
68
H
E R M A N N
H
E S S E
comp\timindu-m\ [i dispre]uindu-m\. De atunci `ncoace a `nceput `nsingurarea mea. Apoi, c`]iva ani mai t`rziu, dup\ ani grei, plini de am\r\ciune, dup\ ce `mi zidisem, `n severitatea singur\t\]ii [i impun`ndu-mi cu greu autodisclipina, o via]\ nou\ [i un nou ideal de ascez\ [i spiritualitate, dup\ ce reu[isem s\ `ntronez `n via]a mea o oarecare lini[te [i un nivel oarecum `nalt, dedic`ndu-m\ exerci]iilor de g`ndire abstract\ [i medita]iei practicate cu regularitate sever\, iat\ c\ [i acest mod de via]\ mi s-a n\ruit, pierz`ndu-[i dintr-odat\ tot sensul nobil [i `nalt; eram din nou atras `n v`ltoarea c\l\toriilor s\lbatice, obositoare, prin lume, m\ `ncovoiam sub povara unor noi dureri [i vini. Iar smulgerea unei m\[ti, pr\bu[irea unui ideal erau precedate de fiecare dat\ de aceast\ `nfior\toare goliciune [i lini[te, de acest soi de sugrumare, `nsingurare [i ruptur\ ucig\toare, de acest iad gol, pustiu al lipsei de dragoste [i al dezn\dejdii, pe care trebuie s\ le suport iar\ `n momentul de fa]\. Nu pot s\ t\g\duiesc c\, de fiecare dat\ c`nd via]a mea fusese zguduit\ din temelii, c`[tigasem p`n\ la urm\ c`te ceva, c`[tigasem mai mult\ libertate, mai mult spirit, mai mult\ profunzime, dar [i ceva mai mult\ singur\tate, mai mult\ r\ceal\, mai pu]in\ `n]elegere. ~n ceea ce prive[te latura ei burghez\, via]a mea fusese, de la o zguduire la alta, un permanent cobor`[, o `ndep\rtare din ce `n ce mai mare de tot ceea ce era normal, permis [i s\n\tos. ~n decursul anilor `mi pierdusem slujba, familia, c\minul, nu mai apar]ineam nici unui grup social, eram singur, nu m\ iubea nimeni, mult\ lume m\ suspecta, m\ aflam `ntr-un conflict permanent, amar cu atitudinea [i morala lumii `nconjur\toare, chiar dac\ tr\iam `n continuare `ntr-un mediu burghez, eram un str\in `n mijlocul aceste lumi, prin tot ceea ce sim]eam [i g`ndeam. Religia, patria, familia, statul nu mai aveau pentru mine nici o valoare [i nu m\ mai interesau defel, `nfumurarea [tiin]ei, a breslelor, a artelor m\ `ngre]o[au; concep]iile mele, gustul meu, `ntreaga mea g`ndire prin care odinioar\ str\lucisem ca un om talentat [i `ndr\git dec\zuser\ [i se s\lb\ticiser\, trezind acum suspiciune tuturor. Chiar dac\ `n cursul
Lupul de step\
69
acestor trasnform\ri at`t de dureroase mi-a fost dat s\ c`[tig ni[te lucruri invizibile [i impalpabile – a trebuit s\ pl\tesc scump pentru toate acestea, iar via]a mea devenise de fiecare dat\ mai dur\, mai dificil\, mai `nsingurat\, mai primejdioas\. ~ntr-adev\r, n-aveam nici un motiv s\-mi doresc s\ merg mai departe pe acest drum care m\ purta spre zone din ce `n ce mai rarefiate, care sem\nau cu fumul din c`ntecul de toamn\ al lui Nietzsche. Da, cuno[team, vai, tr\irile acestea, transform\rile acestea sortite de c\tre destin copiilor s\i dificili, celor mai problematici copii ai s\i, le cuno[team mult prea bine. Le cuno[team, la fel cum v`n\torul ambi]ios, dar lipsit de succes, cunoa[te etapele unei v`n\tori, cum juc\torul la burs\ cunoa[te etapele specula]iilor, ale c`[tigului, ale nesiguran]ei, ale declinului, ale bancrutei. Trebuia, oare, s\ mai trec `nc\ o dat\ prin toate acestea? Tot chinul, toat\ mizeria aceasta nebuneasc\, toate aceste priviri aruncate josniciei [i nimicniciei propriului eu, toat\ aceast\ team\ de a e[ua, toat\ aceast\ spaim\ de moarte? Nu era, oare, mai `n]elept [i mai simplu s\ te fere[ti de repetarea at`tor suferin]e [i s\ dispari f\r\ urm\? Fire[te c\ era mai simplu [i mai `n]elept. Indiferent de posibila interpretare a celor spuse `n bro[urica despre lupul de step\ `n leg\tur\ cu „sinuciga[ii“, nimeni nu putea s\-mi interzic\ pl\cerea de a m\ absolvi, cu ajutorul gazului de iluminat, al briciului sau al pistolului, de repetarea acelui proces, a c\rui durere amar\ `mi fusese dat s\ o gust mult prea des [i suficient de profund. Nu, pe to]i dracii, nu exista nici o for]\ pe lumea asta, care s\-mi poat\ pretinde s\ suport iar\[i `nt`lnirea cu mine `nsumi, fiorul ei de moarte, [i trecerea `ntr-o nou\ form\, `nc\ o `ncarnare, al c\rei ]el [i liman nu erau nici pacea, nici lini[tea, ci o dat\ `n plus autodistrugerea, o dat\ `n plus modelarea propriei fiin]e! Chiar dac\ sinuciderea era o prostie, o la[itate [i o meschin\rie, chiar dac\ ea reprezenta o ie[ire lipsit\ de glorie [i ru[inoas\ `n caz de pericol – nu aveai `ncotro, trebuia s\-]i dore[ti din toat\ inima s\ scapi, fie [i la modul cel mai ru[inos, de aceste suferin]e care te macin\, aici nu-[i mai avea rostul un spectacol al noble]ei de caracter [i al
70
H
E R M A N N
H
E S S E
eroismului, aici aveai de ales, pur [i simplu, numai `ntre o durere u[oar\, trec\toare [i o suferin]\ inimaginabil de arz\toare [i f\r\ de sf`r[it. ~n via]a mea at`t de dificil\, at`t de nebuneasc\, fusesem de prea multe ori un nobil Don Quijote, prefer`nd cinstea unui trai bun [i eroismul ra]iunii. Mi-ajunge, s\ termin\m odat\ cu toate acestea! C`nd, `n sf`r[it, m-am culcat, diminea]a m\ spiona prin ferestre, blestemata diminea]\ plumburie a unei zile ploioase de iarn\. Culc`ndu-m\, nu uitasem de hot\r`rea mea. Dar undeva, la mare distan]\, la limita ultim\ a con[tiin]ei mele, am avut o str\fulgerare de o secund\, `n clipa `n care eram gata s\ adorm, amintindu-mi de pasajul acela din bro[ura despre lupul de step\, `n care era vorba despre „nemuritori“, [i mi-am adus aminte c\, nu cu prea mult\ vreme `n urm\, am sim]it c\ m\ apropiasem destul de mult de nemuritori astfel `nc`t s\ pot savura, `n acordurile unei muzici vechi, `ntreaga lor `n]elepciune rece, luminoas\, cu z`mbetul ei neiert\tor. Dup\ str\fulgerarea aceasta, str\lucirea se stinse [i somnul se a[ternu pe fruntea mea, greu ca un munte. Trezindu-m\ pe la pr`nz, am descoperit `ndat\ c\ starea mea l\untric\ se limpezise, pe noptier\ st\teau bro[urica [i poezia mea, iar hot\r`rea ce o luasem m\ privea cu prietenie [i r\ceal\ din v`ltoarea a tot ceea ce `mi fusese dat s\ tr\iesc `n ultima vreme, se `mplinise [i se definitivase `n cursul somnului meu din noaptea aceea. N-aveam de ce s\ m\ gr\besc, hot\r`rea mea de a muri nu era un moft momentan, ci fructul copt, rezistent, care crescuse [i se `ngreunase `ncetul cu `ncetul `n leg\narea u[oar\ a destinului care, cu urm\toarea lovitur\, urma s\-l scuture. ~n farmacia mea de voiaj p\stram un medicament excelent pentru calmarea durerilor, un preparat deosebit de puternic pe baz\ de opiu, la care nu recursesem dec`t foarte rar, ab]in`ndu-m\ deseori luni de-a r`ndul; nu luam medicamentul acesta puternic anesteziant dec`t atunci c`nd durerile trupe[ti m\ chinuiau at`t de tare, `nc`t nu le mai puteam suporta. Din p\cate
Lupul de step\
71
nu era bun pentru o sinucidere, `ncercasem odat\ lucrul acesta, acum c`]iva ani. ~ntr-o vreme, pe c`nd eram cuprins din nou de disperare, am `nghi]it o cantitate frumu[ic\ din acest preparat, suficient\ pentru a ucide [ase oameni, dar pe mine nu m-a omor`t. Este adev\rat c\ am adormit [i am z\cut c`teva ore complet narcotizat, dar apoi m-am trezit pe jum\tate, spre `ngrozitoarea mea decep]ie, c\ci la stomac sim]eam ni[te crampe violente, am vomitat toat\ otrava aceea, f\r\ s\-mi revin pe deplin, [i am adormit din nou, pentru ca s\ m\ trezesc de-a binelea abia a doua zi pe la pr`nz; era o trezie `nfrico[\toare, creierul `mi era ars [i gol, iar memoria m\ p\r\sise aproape cu totul. ~n afara unei perioade de insomnie [i de o sup\r\toare durere de stomac, otrava aceea nu a mai avut nici un alt efect. Deci nu putea fi vorba de medicamentul acesta. Hot\r`rea mea, `ns\, am formulat-o astfel: de `ndat\ ce voi ajunge din nou `n situa]ia de a fi nevoit s\ recurg la acest opiu, va trebui s\-mi fie `ng\duit ca, `n locul acestei m`ntuiri de scurt\ durat\, s\ o sorb pe cea mare, moartea, [i anume o moarte sigur\ [i pe care s\ te po]i bizui, provocat\ de un glonte sau de un brici. ~n felul acesta situa]ia era l\murit\ – s\ a[tept p`n\ c`nd voi `mplini cincizeci de ani, conform re]etei hazlii din bro[ura despre lupul de step\, asta mi se p\rea prea mult, c\ci p`n\ atunci mai erau doi ani. S\ fie peste un an sau peste o lun\ sau `n clipa urm\toare – poarta era deschis\. Nu pot s\ spun c\ „hot\r`rea“ aceasta mi-a schimbat `n mod radical cursul vie]ii. Ea m-a f\cut s\ devin pu]in mai indiferent fa]\ de diversele dificult\]i, pu]in mai tolerant `n ceea ce privea consumul de opiu [i de vin, pu]in mai curios `n leg\tur\ cu limita suportabilului, cam asta era totul. Mai puternic fusese efectul celorlalte evenimente din seara aceea. Am mai citit de c`teva ori, `n `ntregime, tratatul despre lupul de step\, c`nd cu d\ruire [i recuno[tin]\, de parc\ [tiam c\ un magician nev\zut `mi dirija cu `n]elepciune destinul, c`nd cu ironie [i dispre] fa]\
72
H
E R M A N N
H
E S S E
de tonul prozaic al tratatului, care mi se p\rea c\ nu `n]elesese deloc tensiunea vie]ii mele [i atmosfera ei specific\. Ceea ce scria acolo cu privire la lupii de step\ [i la sinuciga[i era, poate, un lucru bun [i cu cap, valabil `ns\ pentru specie, pentru un tip anume era o abstrac]ie spiritual\; mi se p\rea `ns\ c\, dimpotriv\, persoana mea, adev\ratul meu suflet, propriul destin unic de individ nu fuseser\ cuprinse `n n\vodul acesta at`t de grosolan. Mai presus de orice m\ preocupa `ns\ halucina]ia sau viziunea aceea de pe zidul bisericii, anun]ul ispititor al acelei reclame luminoase [i d\n]uitoare, ce corespundea anumitor aluzii din tratat. Erau `ntr-`nsa multe promisiuni, glasurile acelei lumi str\ine `mi a]`]au puternic curiozitatea, deseori, c\zut pe g`nduri, reflectam ore `ntregi la ea. Auzeam tot mai clar cum m\ avertizau inscrip]iile acelea: „Intrarea nu e permis\ oricui!“ [i „Numai pentru nebuni!“ A[adar, trebuia s\ fiu nebun [i s\ m\ fi `ndep\rtat mult de acel „oricine“, dac\ voiam ca vocile acelea s\ ajung\ p`n\ la mine [i ca lumile acelea s\-mi vorbeasc\. Dar, Dumnezeule, nu eram, oare, de mult\ vreme suficient de departe de via]a unui oarecare, de existen]a [i g`ndirea celor normali, oare nu m\ deosebeam de mult\ vreme de ceilal]i [i nu eram nebun? {i totu[i, `n ad`ncul sufletului meu `n]elegeam chemarea, invita]ia de a `nnebuni, de a m\ descotorosi de ra]iune, de re]inere, de obiceiurile burgheze, de a m\ l\sa furat de torentul lumii nelegiuite a sufletului, a fanteziei. ~ntr-una din zile, dup\ ce cercetasem iar\[i `n zadar str\zile [i pie]ele `n c\utarea omului cu pancarta [i dup\ ce m\ furi[asem de mai multe ori, st`nd la p`nd\, prin fa]a zidului cu acea poart\ invizibil\, `n cartierul Martin mi-a ie[it `n cale un cortegiu funerar. Privind la chipurile celor `ndurera]i care p\[eau agale `n urma dricului, `mi spuneam `n sinea mea: „Oare exist\ vreun om `n ora[ sau `n lumea asta, a c\rui moarte s\ reprezinte pentru mine o pierdere? Oare exist\ vreun om pentru care moartea mea ar putea s\ `nsemne ceva?“ Era, ce-i drept, Erika, iubita mea, fire[te; dar de mult\ vreme `ntre]ineam
Lupul de step\
73
ni[te rela]ii foarte lejere, ne vedeam rareori f\r\ s\ ne cert\m, iar momentan nici m\car nu [tiam unde se afl\. Venea uneori la mine sau m\ duceam eu la ea, [i cum am`ndoi eram ni[te oameni singuratici [i dificili, `nrudi]i oarecum prin suflet [i prin boala sufletelor noastre, r\m`neam astfel lega]i, `n pofida a tot ce se `nt`mpla. ~ns\ n-ar fi pentru ea o u[urare [i nu s-ar sim]i mai bine afl`nd de moartea mea? Nu [tiam, de altfel nu [tiam nimic nici despre seriozitatea propriilor sentimente. Ca s\ po]i [ti ceva despre asemenea lucruri, ar trebui s\ tr\ie[ti pe t\r`mul normalului [i posibilului. ~ntre timp, un impuls m\ `mboldi s\ m\ ata[ez cortegiului funerar, a[a c\ p\[eam agale `n urma celor `ndurera]i spre modernul cimitir din ciment, cu crematoriu [i tot dichisul. Dar mortul nostru nu a fost incinerat, co[ciugul lui fiind depus `n fa]a unei gropi modeste, iar eu m\ uitam la preot [i la ceilal]i profitori ai mor]ii, angaja]ii unei societ\]i de pompe funebre, care f\ceau cele trebuincioase, c\ut`nd s\ imprime aparen]a de solemnitate deosebit\ [i de doliu, str\duindu-se din toate puterile s\ se achite cu bine de acest spectacol, jena]i [i ipocri]i, astfel `nc`t deveneau caraghio[i; m\ uitam cum uniforma lor neagr\, profesional\, curgea de pe ei [i cum `[i d\deau silin]a s\ creeze atmosfer\ `n preajma celor `ndolia]i [i s\-i constr`ng\ s\ cad\ `n genunchi `n fa]a m\re]iei mor]ii. Dar toat\ truda lor era zadarnic\, nu pl`ngea nimeni, se pare c\ se dispensau u[or de mortul acela. Nici atmosfera de cucernicie nu molipsea pe nimeni, iar c`nd preotul se adres\ celor de fa]\ cu cuvintele „iubi]i cre[tini“ toate chipurile acelea t\cute de negustori [i mai[tri brutari, `mpreun\ cu nevestele lor, privir\ `n p\m`nt pline de o seriozitate crispat\, to]i erau jena]i [i ipocri]i, iar singura lor dorin]\ era ca procesiunea aceasta incomod\ s\ se sf`r[easc\ odat\. {i iat\ c\ se termin\, doi dintre cre[tinii afla]i `n fa]\ de tot str`nser\ m`na oratorului, `[i r\zuir\ pantofii la cea mai apropiat\ bordur\ de noroiul umed `n care `[i a[ezaser\ mortul, chipurile lor `[i revenir\ ne`nt`rziat, rec\p\t`ndu-[i expresia obi[nuit\ [i uman\, iar unul dintre ele mi se p\ru dintr-odat\ cunoscut – era, dup\
74
H
E R M A N N
H
E S S E
c`te mi se p\ru, omul care purtase atunci pancarta [i `mi pusese bro[urica `n m`n\. ~n momentul `n care mi se p\ru c\-l recunosc, el se `ntoarse, se aplec\, `[i f\cu de lucru cu pantalonii s\i negri, pe care [i-i suflec\ meticulos mai sus de glezne, apoi o lu\ sprinten la picior cu umbrela str`ns\ sub bra]. Am pornit-o `n urma lui [i, ajung`ndu-l, i-am f\cut un semn cu capul, dar el p\rea c\ nu m\ recunoa[te. – ~n seara aceasta nu este nici o reprezenta]ie? l-am `ntrebat eu, `ncerc`nd s\-i fac cu ochiul, a[a cum se obi[nuie[te `ntre ni[te oameni care cunosc un secret anume. Dar vremea c`nd puteam s\ fac asemenea exerci]ii mimice trecuse de mult, c\ci felul meu de trai aproape c\ m\ f\cuse s\ uit a vorbi; `mi d\deam seama eu `nsumi c\ nu schi]am dec`t ni[te grimase idioate. – Reprezenta]ie `n seara aceasta? morm\i omul, privindu-m\ `n fa]\ ca un str\in. Du-te, omule, la Vulturul Negru dac\ ai vreun chef anume. ~ntr-adev\r, nu mai eram sigur dac\ era el sau nu. Am mers dezam\git, mai departe nici eu nu [tiam `ncotro m\ `ndrept, nu aveam nici un ]el, nici o n\zuin]\, nici un fel de obliga]ii. Via]a avea un gust `ngrozitor de amar, sim]eam cum sc`rba mea cre[tea la culme, cum via]a m\ alunga, lep\d`ndu-se de mine. Mergeam m`nios prin ora[ul cernit [i mi se p\rea c\ totul miroase a p\m`nt umed [i a `nmorm`ntare. Nu, la groapa mea nu avea ce s\ caute nici una dintre p\s\rile acestea mortuare cu sutana [i cu b`lb`iala lor cre[tino-sentimental\! Ah, oriunde a[ fi privit, oriunde mi-ar fi fugit g`ndurile, nic\ieri nu m\ a[tepta nici o bucurie, nici o chemare, nu se mai vedea nici o urm\ de ispit\, totul duhnea a uzur\ putred\, a mul]umire mediocr\, putred\, totul era vechi, ofilit, cenu[iu, mole[it, epuizat. Doamne Dumnezeule, cum de era posibil a[a ceva? Cum ajunsesem oare `n starea aceea eu, t`n\rul `naripat, poetul, prietenul muzelor, c\l\torul prin lume, idealistul `nfl\c\rat? Cum de m\ n\p\diser\ a[a, `ncet, tiptil, paralizia aceasta, ura aceasta `mpotriva mea [i a tuturor, aceast\ suprimare a tuturor sentimentelor, `nd`rjirea
Lupul de step\
75
aceasta profund\ [i r\ut\cioas\, iadul acesta mizerabil al goliciunii inimii [i al dezn\dejdii? Trec`nd prin fa]a bibliotecii, m-am `nt`lnit cu un t`n\r profesor cu care odinioar\ purtasem, c`nd [i c`nd, lungi discu]ii [i pe care, `n timpul ultimei mele [ederi `n acest ora[ acum c`]iva ani, `l vizitasem chiar de mai multe ori, la el acas\, unde vorbiser\m despre mitologiile orientale, domeniu care, pe atunci, m\ preocupa `n mod deosebit. Savantul venea spre mine ]eap\n [i cam miop, [i m-a recunoscut abia `n momentul `n care eram pe cale s\ trec pe l`ng\ el. Se n\pusti asupra mea cu mult\ cordialitate, iar eu, `n situa]ia aceea jalnic\, `i eram `ntr-un fel recunosc\tor. Era bucuros [i se `nveseli, `mi aminti de o serie de detalii ale discu]iilor noastre de odinioar\, asigur`ndu-m\ c\ trebuie s\-mi mul]umeasc\ pentru faptul c\ ideile mele l-au impulsionat [i i-au fost de folos, [i c\ deseori s-a g`ndit la mine; de atunci n-a mai avut dec`t foarte rar dispute at`t de vii [i de fructuoase cu colegii s\i. M\ `ntreb\ de c`nd eram `n ora[ (l-am min]it: de c`teva zile) [i de ce nu l-am vizitat? M\ uitam la acest b\rbat de treab\, la chipul s\u bl`nd de om studios, scena mi se p\rea, `n fond, ridicol\, dar am `nghi]it ca un c`ine `nfometat por]ia aceea de c\ldur\, dumicatul de dragoste, f\r`ma de recuno[tin]\. Lupul de step\ Harry r`njea emo]ionat, `n g`tlejul p`rjolit de sete `ncepur\ s\-i curg\ balele, [i f\r\ ca el s\ vrea, spinarea i se `ncovoie `ntr-un acces de sentimentalism. Da, am `nceput s\ `ndrug tot felul de minciuni, cum c\ nu stau aici dec`t foarte pu]in, c\ studiez ceva, c\ nu m\ simt prea bine c\ci, altfel, i-a[ fi f\cut, fire[te, o vizit\. Iar c`nd `mi lans\ invita]ia cordial\ de a-mi petrece seara aceea la el, am acceptat recunosc\tor, rug`ndu-l s\ transmit\ so]iei sale salut\rile mele, `n vreme ce, de at`ta vorb\rie [i de at`ta z`mbet, m\ dureau f\lcile, dezobi[nuite de a mai face un asemenea efort. {i `n timp ce eu, Harry Haller, st\team acolo `n strad\ surprins [i flatat, politicos [i plin de zel, z`mbindu-i acestui om amabil, miop [i cu chip bl`nd, cel\lalt Harry st\tea al\turi, r`njind [i el, r`njind [i spun`ndu-[i c\ mi-s un f`rtat ciudat, sucit [i mincinos, c\ numai cu c`teva minute
76
H
E R M A N N
H
E S S E
mai `nainte scr`[nisem `nver[unat din din]i `mpotriva acestei lumi blestemate, pentru ca acum, la prima chemare, la primul salut inofensiv al unui om cumsecade, stimabil, s\ m\ dau pe brazd\, emo]ion`ndu-m\ de zor, t\v\lindu-m\ ca un purcel `n pl\cerea ce mi-o oferea stropul acela de bun\voin]\, de stim\ [i de amabilitate. Cei doi Harry st\teau astfel, cu figurile lor extrem de antipatice, dinaintea bravului profesor, b\t`ndu-[i joc unul de cel\lalt, f\r\ s\ se scape din ochi unul pe cel\lalt, scuip`ndu-se unul pe cel\lalt [i `ntreb`ndu-se, a[a cum se `nt`mpla mereu `n asemenea situa]ii, dac\ toate acestea erau numai prostie [i sl\biciune omeneasc\, destinul comun al oamenilor, sau dac\ tot egoismul acesta sentimental, toat\ aceast\ lips\ de caracter, toat\ aceast\ impuritate [i inconsecven]\ a sentimentelor nu reprezentau dec`t o specialitate personal\ a lupului de step\. ~n cazul c`nd porc\ria aceasta era ceva general uman, dispre]ul meu n-avea dec`t s\ se arunce din nou cu m`nie asupra lumii; dar dac\ era o sl\biciune personal\, atunci mi se oferea ocazia s\ declan[ez o orgie a dispre]ului fa]\ de mine `nsumi. ~n toiul certei dintre cei doi Harry, aproape c\ uitasem de profesor; dintr-odat\, a `nceput s\ m\ plictiseasc\ [i m-am gr\bit s\ scap de el. M-am uitat `ndelung `n urma lui, v\z`nd cum se `ndep\rta, pe aleea str\juit\ de copaci goi, cu mersul s\u blajin [i cam caraghios de idealist, de om credincios. ~n pieptul meu b\t\lia continua cu furie [i, `n timp ce, `n mod mecanic, `mi `ndoiam [i-mi dezdoiam degetele `n]epenite, lupt`ndu-m\ cu guta care m\ rodea pe ascuns, a trebuit s\ recunosc c\ m\ l\sasem p\c\lit, c\-mi luasem pe cap o invita]ie pentru orele [apte [i jum\tate, la cin\, precum [i obliga]ia s\ fiu politicos, s\ p\l\vr\gesc pe teme [tiin]ifice [i s\ m\ interesez de fericirea familial\ a altora. M-am dus m`nios acas\, mi-am f\cut un amestec de coniac cu ap\, am `nghi]it cu el tabletele contra gutei [i m-am `ntins pe divan, `ncerc`nd s\ citesc ceva. Dup\ ce, `n cele din urm\, am reu[it s\ citesc c`t\va vreme din C\l\toria Sofiei de la Memel `n Saxonia, un fleac de carte delicioas\ din
Lupul de step\
77
secolul al optsprezecelea, mi-am adus aminte dintr-odat\ de invita]ie, de faptul c\ eram neb\rbierit [i c\ ar trebui s\ m\ `mbrac. Dumnezeule, ce nevoie oi fi avut de una ca asta! A[adar, Harry, scoal\-te, pune cartea deoparte, s\pune[te-te, zg`rie-]i b\rbia p`n\ la s`nge, `mbrac\-te [i simte-te bine `n compania oamenilor! {i, `n timp ce m\ s\puneam, m\ g`ndeam la gaura aceea mizerabil\ `n noroiul din cimtir, `n care azi fusese `ngropat necunoscutul, la chipurile crispate ale cre[tinilor plictisi]i [i nici m\car nu mi-a venit s\ r`d de ele. Acolo sf`r[ise, dup\ c`te mi se p\rea, `n gaura aceea mizerabil\ din ]\r`n\, `nso]it de cuvintele proste[ti [i f`st`cite ale predicatorului, de str`mb\turile proste[ti [i f`st`cite ale adun\rii `n doliu, de imaginea deprimant\ a crucilor [i a pl\cilor din tabl\ [i marmur\, de toate florile acelea artificiale din s`rm\ [i sticl\, acolo sf`r[ise nu numai necunoscutul acela, acolo voi sf`r[i [i eu m`ine sau poim`ine, dar nu numai eu voi fi `ngropat [i acoperit cu noroi sub privirile f`st`cite [i pref\cute ale asisten]ei, nu, `n felul acesta se sf`r[ea totul, toate n\zuin]ele noastre, toat\ cultura noastr\, toat\ credin]a noastr\, toat\ bucuria, toat\ pofta noastr\ de a tr\i, care la r`ndul ei era at`t de bolnav\ [i, `n cur`nd, va fi `ngropat\ tot acolo. Lumea culturii noastre era un cimitir, aici z\ceau Isus Hristos [i Socrate, Mozart [i Haydn, Dante [i Goethe, din ei nu mai r\m\seser\ dec`t ni[te nume goale pe t\bli]e ruginite, `nconjurate de oameni `ndolia]i, f`st`ci]i [i pref\cu]i, care ar fi dat orice s\ mai cread\ `n t\bli]ele acelea care, odinioar\, fuseser\ pentru ei ni[te lucruri sfinte, oameni care ar fi dat orice s\ mai poat\ spune un singur cuv`nt cinstit, serios, de durere [i dezn\dejde despre lumea aceasta apus\, oameni c\rora, `n loc de toate acestea, nu le mai r\m\sese dec`t s\ stea, r`njind f`st`ci]i, de jur-`mprejurul mormintelor. De m`nios ce eram, m-am zg`riat din nou pe b\rbie, `n acela[i loc, apoi m-am cauterizat un timp, dar a trebuit totu[i s\-mi schimb `nc\ o dat\ gulerul curat pe care abia mi-l pusesem, f\r\ s\ [tiu deloc de ce f\ceam toate acestea, c\ci nu aveam nici cel mai mic chef s\ m\ duc acolo unde fusesem
78
H
E R M A N N
H
E S S E
invitat. Dar o parte din Harry juca din nou teatru, afirma c\ profesorul este un individ simpatic, jinduia o por]ioar\ de miros de oameni, de p\l\vr\geal\ [i societate, `[i aducea aminte de nevasta dr\gu]\ a profesorului, g\sea c\ ideea de a petrece o sear\ al\turi de ni[te gazde amabile era, `n fond, destul de atractiv\ [i m\ ajut\ s\-mi lipesc un plasture englezesc pe b\rbie, m\ ajut\ s\ m\ `mbrac [i s\-mi pun o cravat\ ca lumea, alung`ndu-mi cu bini[orul g`ndul care, de fapt, m\ `ndemna s\ r\m`n acas\. ~n tot acest timp `mi spuneam: la fel cum m\ `mbrac eu acum, ca s\ plec de acas\, f\c`ndu-i o vizit\ profesorului [i schimb`nd cu el banalit\]i mai mult sau mai pu]in false, f\r\ s\ vreau de fapt s\ fac a[a ceva, tot astfel procedeaz\, tr\iesc [i ac]ioneaz\ cei mai mul]i oameni zi de zi, or\ de or\, prin for]a `mprejur\rilor [i f\r\ voia lor, fac vizite, poart\ discu]ii, `[i petrec orele de serviciu `n diverse birouri, totul sub imperiul unor constr`ngeri, mecanic, `mpotriva voin]ei lor, toate acestea puteau fi f\cute la fel de bine de ni[te ma[ini, ori se puteau omite; iar mecanismul acesta, aflat `n permanen]\ `n func]iune, `i `mpiedic\ pe ceilal]i, la fel ca pe mine, s\-[i critice propria via]\, s\ recunoasc\ [i s\ simt\ prostia [i superficialitatea ei, incertitudinea, `nfior\toru-i r`njet, triste]ea [i pustietatea ei deprimant\. Of, dar c`t\ dreptate, ce imens\ dreptate au oamenii tr\ind astfel, f\c`ndu-[i jocul [i d`ndu-se `n v`nt dup\ lucruri care, `n ochii lor, prezint\ o importan]\ anume, `n loc s\ se apere `mpotriva unui asemenea mecanism deprimant, `n loc s\ priveasc\ dezn\d\jdui]i `n abis, a[a cum o fac eu, dezorientatul. Iar dac\ `n paginile acestea `mi exprim dispre]ul fa]\ de oameni [i `i ironizez din c`nd `n c`nd, nu a[ vrea s\ cread\ c\ am cumva inten]ia s\ dau vina pe ei, s\-i acuz sau s\-i fac r\spunz\tori de starea mizerabil\ `n care m\ aflu! Dar `n ceea ce m\ prive[te, av`nd `n vedere c\ am ajuns at`t de departe, p`n\ la margine, adic\ acolo de unde via]a `ncepe s\ se pr\bu[easc\ `n `ntunericul cel f\r\ de fund, eu s`nt nedrept [i mincinos, atunci c`nd `ncerc s\ p\c\lesc pe al]ii [i pe mine `nsumi, pretinz`nd c\ mecanismul acesta mai func]ioneaz\ [i
Lupul de step\
79
pentru mine, c\ [i eu mai apar]in lumii gra]ioase [i copil\re[ti a jocului etern! Seara a decurs, a[adar, corespunz\tor a[tept\rilor. M-am oprit dinaintea casei cuno[tin]ei mele, uit`ndu-m\ `n sus la ferestre. Iat\, `mi spuneam, acolo locuie[te omul acesta care munce[te an de an, f\r\ `ntrerupere, citind [i coment`nd texte, c\ut`nd pun]i de leg\tur\ `ntre mitologiile Asiei Mici [i cele ale Indiei, iar munca aceasta `i face pl\cere fiindc\ el crede `n importan]a activit\]ii lui, `n [tiin]a al c\rei slujitor este, `n valoarea cuno[tin]elor `n sine, a `nmagazin\rii lor, fiindc\ el crede `n progres, `n evolu]ia lucrurilor. El nu a cunoscut nici r\zboiul, nici zdruncinarea fundamentelor g`ndirii tradi]ionale de c\tre Einstein (`[i va fi spun`nd, poate, c\ asta nu-i prive[te dec`t pe matematicieni), nu observ\ defel c\ `n jurul lui se preg\te[te r\zboiul urm\tor, consider\ c\ evreii [i comuni[tii merit\ s\ fie trata]i cu ur\, el nefiind, la r`ndul lui, dec`t un copilandru bun, care nu despic\ firul `n patru, care se amuz\ [i `[i d\ importan]\, un om demn de toat\ invidia. Mi-am luat inima `n din]i [i am intrat; `n cas\ m\ `nt`mpin\ o servitoare cu [or] alb, iar eu, presim]ind, parc\, ceva, am `nregistrat cu precizie locul unde `mi duse ea paltonul [i p\l\ria, apoi m\ pofti `ntr-o camer\ `nc\lzit\, luminoas\, rug`ndu-m\ s\ a[tept; dintr-un impuls, `n loc s\ morm\i o rug\ciune ori s\ a]ipesc ni]elu[, am luat `n m`n\, mai mult `n joac\, primul obiect care mi-a ie[it `n cale. Era un tabloua[ `nr\mat, amplasat pe o mas\ rotund\ [i sprijinit `n pozi]ie `nclinat\ pe un suport din carton. Era o gravur\ `n acvaforte, care `l reprezenta pe poetul Goethe, un b\tr`n cu o personalitate pregnant\, o frizur\ genial\ [i un chip frumos modelat, din care nu lipseau nici renumi]ii ochi `nfoca]i, nici aerul de singur\tate [i tragism, u[or estompat de manierele de curtean, pe care artistul `[i d\duse toat\ silin]a s\ le redea. El reu[ise s\-i confere demonicului b\tr`n, f\r\ s\-i prejudicieze `ntru nimic profunzimea, un aer `ntru c`tva profesoral sau actoricesc de re]inere [i cumsec\denie, reprezent`ndu-l, pe scurt, ca pe un domn b\tr`n, cu adev\rat frumos,
80
H
E R M A N N
H
E S S E
care putea fi expus ca o adev\rat\ podoab\ `n casa oric\rui burghez. Probabil c\ tabloul nu era `ntru nimic mai stupid dec`t toate celelalte tablouri de acest gen, care-i `nf\]i[au pe to]i ace[ti m`ntuitori, apostoli, eroi, corifei ai spiritului [i oameni de stat zugr\vi]i de m`inile zeloase ale unor me[te[ugari ai artei; poate c\ m\ irita at`t de mult tocmai datorit\ virtuozit\]ii sale artizanale; dar oricum, imaginea aceasta vanitoas\ [i plin\ de sine a b\tr`nului Goethe m\ `nt`mpina ca un ]ip\t strident [i fatal, ar\t`ndu-mi tocmai mie, care [i a[a eram destul de surescitat [i `ncr`ncenat, c\ nu aveam ce c\uta acolo. Aici se sim]eau la ei acas\ numai vechii mae[tri, frumos stiliza]i, [i celebrit\]ile na]ionale, iar nu lupii de step\. De ar fi ap\rut acum st\p`nul casei, a[ fi reu[it probabil s\ m\ retrag invoc`nd un motiv plauzibil. Dar a ap\rut so]ia lui, iar eu m-am l\sat `n voia soartei, cu toate c\ aveam presim]irea unei mari nenorociri. Ne-am adresat obi[nuitele formule de salut, iar dup\ primul dezacord urmar\ numeroase altele. Femeia `mi adres\ felicit\ri pentru faptul c\ ar\tam bine, `n vreme ce eu eram perfect con[tient de faptul c\ `mb\tr`nisem mult de tot `n anii care se scurseser\ de la ultima noastr\ `nt`lnire; chiar `n clipa `n care `mi str`nse m`na, durerea din degetele suferinde de gut\ `mi aminti `n mod fatal de acest lucru. Da, [i pe urm\ m\ `ntreb\ ce mai face scumpa mea nevast\, iar eu m-am v\zut nevoit s\-i spun c\ nevast\-mea m\ p\r\sise [i c\ ne desp\r]iser\m. Am fost am`ndoi bucuro[i `n momentul `n care profesorul intr\ `n `nc\pere. M-a salutat [i el cu cordialitate, iar nefirescul [i comicul situa]iei `[i aflar\ expresia cea mai nostim\ posibil `n cele ce au urmat. El ]inea `n m`n\ un ziar, fi]uica la care era abonat, un ziar al partidului militari[tilor [i instigatorilor la r\zboi, [i, dup\ ce mi-a dat m`na, `mi ar\t\ ziarul spun`ndu-mi c\ `n el scrie ceva despre un tiz de-al meu, un ziarist pe nume Haller, care pare a fi un individ dubios [i f\r\ sim] patriotic, unul care l-a luat `n der`dere pe `mp\rat [i a sus]inut c\, dup\ p\rerea lui, ]ara sa nu ar fi mai pu]in vinovat\ de izbucnirea r\zboiului dec`t ]\rile du[mane. Ce fel de ins
Lupul de step\
81
putea s\ mai fie [i \sta! Dar iat\ c\ fl\c\ului i se d\dea acum riposta cuvenit\, redac]ia `l executase destul de t\ios pe acest om d\un\tor, pun`ndu-l la st`lpul infamiei. A trecut totu[i la alt subiect `n momentul `n care b\g\ de seam\ c\ tema aceasta nu m\ interesa, iar celor doi nici nu le-a trecut prin g`nd c\ lep\d\tura aceea s-ar fi putut afla chiar `naintea lor; c\ci, ei bine, a[a era, eu `nsumi eram lep\d\tura respectiv\. Ei, dar de ce s\ fac t\r\boi [i s\-i nelini[tesc pe bie]ii oameni! R`deam `n sinea mea, dar am renun]at la speran]a c\ `n seara aceasta voi mai avea parte de vreun lucru pl\cut. Mi-am `ntip\rit bine `n memorie clipa aceea. C\ci `n acel moment, `n timp ce profesorul `mi vorbea despre tr\d\torul de patrie Haller, `nl\untrul meu prindea tot mai mult consisten]\ sentimentul nefast de depresiune [i dezn\dejde care, de la scena `nmorm`nt\rii, se `nfiripase [i se consolidase tot mai mult `n mine, transform`ndu-se `ntr-o presiune devastatoare, `ntr-o stare de suferin]\ fizic\ (`n p`ntec), `ntr-un sentiment sufocant [i `nfrico[\tor al destinului. Sim]eam c\ m\ p`nde[te ceva, c\ pericolul se furi[a pe la spatele meu. Din fericire ni se d\du de veste c\ masa era servit\. Am intrat `n sufragerie [i, `n timp ce m\ tot str\duiam s\ spun sau s\ `ntreb [i eu c`te ceva inofensiv, am m`ncat mai mult dec`t `mi era obiceiul, sim]indu-m\, clip\ de clip\, tot mai jalnic. Dumnezeule, `mi spuneam mereu, la ce bun toat\ str\dania mea? ~mi d\deam seama perfect de bine c\ nici gazdele nu se sim]eau `n largul lor [i c\ se str\duiau din greu s\ mimeze voio[ia fie din cauz\ c\ eu exercitam o influen]\ paralizant\, fie pentru c\ `n cas\ mai exista [i o alt\ surs\ de proast\ dispozi]ie. Mi-au pus `ntreb\ri referitoare la tot felul de lucruri la care nu puteam s\ r\spund cu sinceritate, a[a `nc`t, dup\ pu]in timp, m\ `nfundasem cu totul `n minciuni, lupt`ndu-m\ la fiecare cuv`nt cu sc`rba care m\ cuprinsese. ~n cele din urm\ am `ncercat s\ le distrag aten]ia [i am `nceput s\ le povestesc despre `nmorm`ntarea la care asistasem `n ziua aceea. Dar n-am nimerit tocmai tonul cel mai potrivit, timidele mele accese de umor au avut un efect contrar, distan]a dintre noi cre[tea din ce `n ce mai
82
H
E R M A N N
H
E S S E
mult, lupul de step\ r`dea `nl\untrul meu, r`njea ar\t`ndu-[i col]ii, iar la desert n-am scos, to]i trei, dec`t vreo c`teva cuvinte. Am revenit `n prima camer\ ca s\ bem cafeaua [i coniacul, sper`nd c\, astfel, ne vom mai `nveseli. Dar privirea `mi c\zu din nou asupra regelui poe]ilor, cu toate c\ fusese mutat pe o comod\. Nu-mi puteam lua ochii de la el [i, `n ciuda avertismentului unor voci dinl\untrul meu, l-am luat din nou `n m`n\, lans`ndu-m\ `n comentarii critice la adresa lui. Aveam sentimentul cert c\ situa]ia devenise insuportabil\ [i c\ acum trebuia m\car sau s\ reu[esc s\-mi `nviorez gazdele, s\ le entuziasmez, molipsindu-le cu dispozi]ia mea, sau s\ provoc o explozie total\. – S\ sper\m, am spus eu, c\ Goethe nu ar\ta astfel [i `n realitate! C`t\ m`ndrie, ce poz\ de om nobil, cu c`t\ demnitate arunc\ ocheade stimabilelor persoane aflate `n fa]a lui, ce univers de sentimentalism sublim sub aparen]a aerului de b\rb\]ie! Desigur, acestui b\rbat arogant i se pot face multe imput\ri, eu `nsumi i-am repro[at adesea multe lucruri, dar s\-l reprezin]i chiar `n felul acesta, asta nu, e prea de tot. Turn`ndu-ne cafeaua, doamna schi]\ un z`mbet de suferin]\ profund\, apoi ie[i `n grab\ din camer\, iar so]ul ei `mi explic\ pu]in cam f`st`cit, pe un ton care suna oarecum a repro[, c\ acel portret al lui Goethe apar]inea so]iei sale, care ]inea la el `n mod deosebit. – {i chiar dac\, obiectiv vorbind, a]i avea dreptate, lucru de care eu, de fapt, m\ `ndoiesc, n-ar trebui s\ v\ exprima]i at`t de dur. – Ave]i dreptate, am recunoscut eu. Din p\cate am acest obicei, viciul acesta de a m\ decide `ntotdeauna pentru o exprimare c`t mai dur\, a[a cum, de altfel, f\cea [i Goethe `n ceasurile lui de bun\ dispozi]ie. Acest Goethe de salon care arat\ at`t de dulceag [i m\rginit nu ar fi folosit, fire[te, niciodat\ o asemenea exprimare sincer\ [i neocolit\. V\ rog s\ m\ scuza]i, at`t dumneavoastr\ c`t [i so]ia dumneavoastr\ – v\ rog s\-i spune]i c\ s`nt schizofrenic. Totodat\ v\ cer `ng\duin]a s\ m\ retrag.
Lupul de step\
83
C\lcat pe nervi, domnul meu a mai `ndrugat ni[te observa]ii [i-a mai amintit `nc\ o dat\ de frumoasele noastre discu]ii de odinioar\, de faptul c\ p\rerile mele cu privire la Mithras [i Krishna `l impresionaser\ atunci `n mod profund, ad\ug`nd c\ [i ast\zi sperase s\... [i a[a mai departe. I-am mul]umit, spun`ndu-i c\ vorbele sale erau foarte amabile, dar c\, din nefericire, interesul meu pentru Krishna, ca de altfel [i pl\cerea mea de a purta asemenea discu]ii [tiin]ifice disp\ruser\ cu des\v`r[ire, c\ ast\zi `l min]isem de mai multe ori, c\, de pild\, nu m\ aflam `n ora[ numai de c`teva zile, ci de mai multe luni, c\ tr\iam retras [i nu mai eram `n m\sur\ s\ frecventez familiile de condi]ie bun\, deoarece, `n primul r`nd, m\ aflam `n permanen]\ `ntr-o dispozi]ie proast\, fiind bolnav de gut\, [i, `n al doilea r`nd, m\ `mb\tam mai tot timpul. Apoi, pentru a da c\r]ile pe fa]\ [i a nu pleca de la el cu faim\ de mincinos, m-am v\zut nevoit s\-i explic acestui domn onorabil c`t de mult m\ jignise `n ziua aceea. I-am spus c\ a adoptat atitudinea prosteasc\, `nd\r\tnic\ a unui ofi]er deblocat, iar nu pe aceea demn\ de un om cu carte, atunci c`nd [i-a `nsu[it pozi]ia unei fi]uici reac]ionare `n leg\tur\ cu opiniile lui Haller. „Fl\c\ul“ acesta [i individul f\r\ sim] patriotic numit Haller eram chiar eu, iar patria noastr\ [i lumea `ntreag\ ar duce-o mai bine dac\ cel pu]in acei c`]iva oameni capabili s\ g`ndeasc\ ar trece de partea ra]iunii [i a pacifismului, `n loc s\ se `ndrepte orbi]i [i fascina]i spre un nou r\zboi. A[a c\ fac\-se voia Domnului. M-am ridicat, a[adar, mi-am luat r\mas-bun de la Goethe [i de la profesor, smulg`ndu-mi lucrurile din cuier [i lu`ndu-mi t\lp\[i]a. ~n sufletul meu, lupul urla de bucurie r\ut\cioas\, iar `ntre cei doi Haller izbucni un scandal monstruos. Acum `mi d\deam bine seama de faptul c\ seara aceasta deloc pl\cut\ fusese mai important\ pentru mine dec`t pentru indignatul profesor; lui `i adusese o dezam\gire, sup\r`ndu-l pu]in, dar pentru mine ea `nsemnase un ultim e[ec, o ultim\ fug\, desp\r]irea de lumea burghez\ moral\ [i savant\, victoria deplin\ a lupului de step\. ~mi luasem r\mas-bun ca un evadat, ca un om
84
H
E R M A N N
H
E S S E
`nvins, `mi recunoscusem `nfr`ngerea fa]\ de mine `nsumi, m\ desp\r]isem f\r\ nici o m`ng`iere, f\r\ pic de superioritate, f\r\ pic de umor. M\ desp\r]isem de lumea mea de odinioar\, de c\minul meu, de obiceiurile burgheze, de moravuri, de erudi]ie, la fel cum un bolnav de ulcer `[i ia r\mas-bun de la friptura de porc. P\[eam furios pe sub felinare, m\ cuprinseser\ o furie [i o triste]e de moarte. Ah, c`t de deprimant\, c`t de ru[inoas\, c`t de fatal\ fusese ziua aceea, `ncep`nd chiar de diminea]\ [i p`n\ seara, de la cimitir p`n\ la scena de la profesor! {i pentru ce asta? De ce? Mai avea sens s\ te `mpov\rezi cu astfel de zile, s\ te `nfrup]i din asemenea tainuri? Nu, niciunul! A[a c\ la noapte voi pune cap\t acestei comedii. Hai, acas\, Harry, [i taie-]i beregata! Ai a[teptat destul. Am hoin\rit pe str\zi `ncolo [i `ncoace, purt`nd mizeria `n suflet. Fire[te, fusese o prostie din partea mea s\ scuip pe podoaba din salonul acelor oameni buni, a fost o prostie [i o obr\znicie, dar pur [i simplu n-avusesem `ncotro, nu mai puteam suporta via]a asta domestic\, mincinoas\, cumsecade. Iar acum, de vreme ce se p\rea c\ nu mai pot s\-mi suport nici singur\tatea, de vreme ce uram propria mea societate de care eram sc`rbit, de vreme ce m\ zb\team `n golul propriului iad, fiind gata-gata s\ m\ sufoc, `mi mai r\m\sese, oare, vreo cale de sc\pare? Nu-mi mai r\m\sese niciuna. O, tat\, o, mam\, o, foc sf`nt [i `ndep\rtat al tinere]ii mele, o, voi mii de bucurii, de munci [i de ]eluri ale vie]ii mele! Nu-mi mai r\m\sese nimic din toate acestea, nici m\car regretul, ci numai sc`rba [i durerea. Aveam impresia c\ simpla obliga]ie de a tr\i nu-mi provocase niciodat\ o durere at`t de mare ca `n clipele acelea. Am ad\stat pentru un moment `ntr-o cr`[m\ de mahala, am b\ut o ap\ [i un coniac, apoi am plecat mai departe, m`nat de la spate de diavol, am str\b\tut str\du]ele `ntortocheate, `n pant\, din cartierul vechi al ora[ului, am suit [i am cobor`t pe alei, am luat-o de-a curmezi[ul prin pia]a din fa]a g\rii. „Trebuie s\ plec `ntr-o c\l\torie!“ `mi spuneam, m-am dus la gar\ s\ m\ holbez la mersul trenurilor care at`rna pe perete, am b\ut pu]in vin [i
Lupul de step\
85
am `ncercat s\-mi adun min]ile. ~ncepusem s\ v\d din ce `n ce mai aproape, din ce `n ce mai limpede spectrul de care mi-era team\. Spectrul acela era re`ntoarcerea mea acas\, re`ntoarcerea `n camera mea, `nfruntarea calm\ a dezn\dejdii! N-a[ fi sc\pat, chiar dac\ m-a[ fi plimbat ore `n [ir, nici de re`ntoarcerea la u[a mea, la masa cu c\r]i, la divanul deasupra c\ruia at`rna fotografia iubitei mele, nici de clipa c`nd trebuia s\ iau briciul [i s\-mi tai beregata. Aceast\ imagine mi se contura `n minte cu o claritate cresc`nd\ [i cu aceea[i claritate cresc`nd\, cu toate c\ inima `mi b\tea nebune[te, sim]eam cum m\ cuprinde spaima spaimelor: frica de moarte! Da, `mi era `ngrozitor de fric\ de moarte. De[i nu `ntrez\ream nici o alt\ sc\pare, de[i m\ asaltau sc`rba, suferin]a [i dezn\dejdea, de[i nimic nu m\ mai putea captiva, nu-mi mai putea trezi bucuria sau speran]a, m\ `ngrozea nespus de mult propria execu]ie, t\ietura aceea rece, br\zdat\ `n propria carne! Nu `ntrez\ream nici o cale s\ scap de tot ceea ce-mi provoca team\. Dac\ la[itatea ar fi s\ `nving\ azi `n lupta cu disperarea, atunci disperarea `mi va ie[i din nou `n cale m`ine sau `n oricare alt\ zi, consolidat\ de dispre]ul fa]\ de mine `nsumi. Voi lua de at`tea ori cu]itul `n m`n\ [i-l voi pune din nou deoparte, p`n\ c`nd, odat\ [i odat\, tot am s-o fac. Poate c\ era, totu[i, mai bine s\ o fac chiar ast\zi! ~ncercam s\-mi fac curaj mie `nsumi, ca unui copil `nsp\im`ntat, dar copilul nu m\ asculta, o lua la goan\, vr`nd s\ tr\iasc\. Colindam mai departe prin ora[, tremur`nd, ocolind de la distan]\ locuin]a mea, g`ndindu-m\ mereu la `ntoarcerea acas\, [i mereu am`n`nd-o. Mai intram c`te pu]in printr-o cr`[m\ sau alta, c`t s\ beau un pahar sau dou\, pe urm\ ceva m\ m`na mai departe, f\ceam ocoluri mari `n jurul punctului de destina]ie, `n jurul briciului, `n jurul mor]ii. Din c`nd `n c`nd, mort de oboseal\, [edeam pe o banc\, pe marginea unei f`nt`ni, pe o born\, ascult`ndu-mi b\t\ile inimii, [terg`ndu-mi sudoarea de pe frunte, apoi plecam mai departe cuprins de o fric\ mortal\, cuprins de o `nfl\c\rat\ dorin]\ de a tr\i.
86
H
E R M A N N
H
E S S E
A[a am nimerit `n toiul nop]ii `ntr-un cartier m\rgina[ ce nu-mi era familiar, `naintea unui local, `nd\r\tul ferestrelor r\suna puternic o muzic\ de dans. ~nainte de a intra, am citit pe firma veche de deasupra u[ii: „La Vulturul Negru“. ~n\untru petrecerea era `n toi, oamenii se v`nzoleau g\l\gio[i `n fum, `n iz de vin, se auzeau strig\te, `n salonul din spate se dansa, c\ci de acolo se rev\rsa cu furie muzica de dans. M-am oprit `n salonul din fa]\, unde se aflau o mul]ime de oameni simpli, `mbr\ca]i s\r\c\cios, pe c`nd dincolo, `n sala de bal se z\reau [i unele apari]ii mai elegante. ~mpins `n `mbulzeal\ prin `nc\pere, m-am trezit l`ng\ bufet, la o mas\ unde [edea, pe o banc\ de l`ng\ perete, o fat\ palid\, dr\gu]\, `ntr-o rochi]\ de bal sub]ire, cu decolteu larg [i cu o floare ofilit\ `n p\r. C`nd m-am apropiat de ea, fata s-a uitat la mine atent\ [i prietenoas\ [i s-a dat, z`mbind, mai la o parte, f\c`ndu-mi loc. – Se poate? am `ntrebat-o eu [i m-am a[ezat l`ng\ ea. – Desigur, se poate, spuse ea, cine e[ti tu? – Mul]umesc, am spus, mi-e imposibil s\ m\ duc acas\, mi-e imposibil, imposibil, vreau s\ r\m`n aici, cu dumneavoastr\, dac\ `mi `ng\dui]i. Nu, nu pot s\ m\ duc acas\. A dat din cap `n semn c\ m\ `n]elege [i, `n vreme ce ea d\dea din cap, eu priveam la c`rlion]ii care `i c\deau de pe frunte pe l`ng\ ureche, b\g`nd de seam\ c\ floarea aceea ofilit\ era o camelie. Dincolo muzica r\suna asurzitor, chelneri]ele `[i strigau `n fug\ comenzile la bar. – Atunci r\m`i aici, spuse ea cu o voce care m\ unse la inim\. Dar de ce nu te po]i duce acas\? – Nu pot. Acas\ m\ a[teapt\ ceva – nu, nu pot, e prea `ngrozitor. – Atunci n-are dec`t s\ te a[tepte mult [i bine, tu r\m`i aici. Hai, mai `nt`i [terge-]i ochelarii, c\ abia de mai po]i vedea ceva. A[a, d\-mi batista. Ce vrei s\ bem? Vin de Burgundia? ~mi [terse ochelarii, abia acum o vedeam bine; chipul palid, cu tr\s\turi limpezi, gura dat\ cu ruj ro[u-s`ngeriu, ochii lumino[i, c\prui, fruntea neted\, rece, un c`rlion] scurt, bine arcuit
Lupul de step\
87
l`ng\ ureche. Se ocup\ de mine, cu bun\tate [i cu un strop de ironie, comand\ vin, ciocni cu mine [i `n clipa aceea `mi z\ri pantofii. – Dumnezeule, dar de unde vii? Ar\]i de parc\ ai f\cut drumul de la Paris p`n\ aici pe jos. Nu se vine la un bal `n halul \sta. Am r\spuns cu da [i cu nu, r`z`nd pu]in, l\s`nd-o s\ vorbeasc\. ~mi pl\cea foarte mult, lucru care m\ umplea de uimire, pentru c\ p`n\ acum m\ ferisem de fete at`t de tinere, trat`ndu-le mai degrab\ cu ne`ncredere. Iar ea se purta cu mine `ntocmai cum trebuia, a[a `nc`t s\ m\ simt bine – ah, [i de atunci `ncoace tot a[a s-a purtat cu mine clip\ de clip\. M\ trata cu bl`nde]e, `ntocmai cum sim]eam nevoia, dar [i cu ironie, tot cum sim]eam nevoia. Comand\ un sandvici [i `mi porunci s\-l m\n`nc. ~mi turn\ `n pahar [i-mi spuse s\ beau o `nghi]itur\, dar f\r\ s\ m\ gr\besc. Pe urm\ m\ l\ud\ pentru supu[enia mea: – Ce cuminte e[ti, zise ea `ncuraj`ndu-m\, nu faci greut\]i nim\nui. Pot s\ pun r\m\[ag c\ a trecut mult\ vreme de c`nd a trebuit s\ ascul]i pentru ultima oar\, de cineva, nu-i a[a? – Da, a]i c`[tigat r\m\[agul. De unde [tia]i? – Mare scofal\. Supu[enia este la fel ca m`ncatul [i b\utul. Cine le-a dus lipsa mult\ vreme, le apreciaz\ a[a cum trebuie. Nu-i a[a c\ m\ ascul]i cu pl\cere? – Cu mare pl\cere. Dumneavoastr\ [ti]i de toate. – Tu te dezv\lui cu u[urin]\. A[ putea, prietene, s\-]i spun chiar [i ce te a[teapt\ acas\ [i de ce te temi tu at`t. Dar [tii [i tu lucrul \sta, nu mai are rost s\ vorbim despre a[a ceva, nu? Aiureli! Omul ori se sp`nzur\, ei bine, atunci se sp`nzur\ [i gata, `ns\ numai c`nd are motiv s\ o fac\. Ori continu\ s\ tr\iasc\ [i atunci nu-i r\m`ne altceva de f\cut dec`t s\-[i dea silin]a s\ tr\iasc\. Nimic mai simplu. – O, am strigat eu, m\car de-ar fi at`t de simplu! Pe Dumnezeul meu, mi-am dat toat\ silin]a s\ tr\iesc, dar nu m-a ajutat cu nimic. S-ar putea s\ fie dificil s\ te sp`nzuri, nu [tiu. Dar s\ tr\ie[ti este mult, mult mai greu! Numai Dumnezeu [tie c`t este de greu!
88
H
E R M A N N
H
E S S E
– Ei, ba o s\ vezi c\ e copil\re[te de u[or. ~nceputul l-am [i f\cut, ]i-ai [ters ochelarii, ai m`ncat, ai b\ut. Iar acum ne vom duce s\-]i dau pu]in cu peria pe pantaloni [i pe pantofi, c\ tare mai trebuie cur\]a]i. Apoi ai s\ dansezi cu mine un shimmy. – Vede]i, am exclamat eu agitat, iat\, am avut dreptate! Nimic nu-mi produce mai mult\ `ntristare dec`t neputin]a de a executa un ordin de-al dumneavoastr\. Pe acesta, `ns\, nu-l pot `ndeplini. Nu [tiu s\ dansez shimmy [i nici un vals sau o polc\, sau cum s-or mai fi chem`nd, n-am `nv\]at `n via]a mea s\ dansez. A[a c\, vede]i dumneavoastr\, nu-i chiar a[a de simplu cum crede]i! Fata schi]\ un z`mbet cu buzele ei de un ro[u-s`ngeriu, scutur`ndu-[i capul `ndr\zne], cu p\rul tuns b\ie]e[te. Uit`ndu-m\ la ea, am avut impresia c\ seam\n\ cu Rosa Kreisler, prima fat\ de care m\ `ndr\gostisem pe vremea c`nd eram un b\ie]andru, numai c\ aceea avea pielea smead\ [i p\rul negru. Nu, nu [tiam de cine `mi amintea fata aceasta necunoscut\, [tiam doar c\ trebuia s\ fie vorba de ceva din fraged\ tinere]e, de pe vremea c`nd eram un b\ie]andru. – ~ncet, exclam\ ea, `ncet! A[adar nu [tii s\ dansezi? Deloc? Nu [tii nici m\car un onestep? Ei, Dumnezeule, [i mai pretinzi c\ ]i-ai dat toat\ silin]a s\ tr\ie[ti! N-ai spus dec`t bra[oave, b\iete, la v`rsta ta n-ar trebui s\ te mai ascunzi dup\ deget. Chiar a[a, cum po]i s\ spui c\ ]i-ai dat toat\ silin]a s\ tr\ie[ti, c`nd nu vrei nici m\car s\ dansezi? – Bine, dar nu pot! N-am `nv\]at niciodat\. Ea r`se. – Dar s\ cite[ti [i s\ scrii ai `nv\]at, nu-i a[a, ai `nv\]at s\ socote[ti [i, probabil, [i latin\, [i francez\, [i tot soiul de lucruri de genul \sta? Pun r\m\[ag cu tine c\ ]i-ai tocit coatele zece sau doisprezece ani pe b\ncile [colilor, ba chiar c\ ai fost [i prin facult\]i, poate c\ ai [i titlul de doctor [i cuno[ti p`n\ [i chineza sau spaniola. Ori n-am dreptate? Deci, a[a e. ~n schimb n-ai fost `n stare s\ faci rost de pu]in timp [i niscaiva b\nu]i pentru c`teva ore de dans! Asta-i bun\!
Lupul de step\
89
– P\rin]ii mei s`nt de vin\, m-am justificat eu, ei m-au pus s\ `nv\] latina [i greaca [i toate lucrurile de felul \sta. Dar s\ dansez nu m-au pus, la noi nu era moda, nici p\rin]ii mei nu au dansat niciodat\. M\ privea cu mult\ r\ceal\, dispre]uitoare, iar chipul ei parc\-mi spunea din nou ceva ce-mi amintea de frageda mea tinere]e. – A[a, deci p\rin]ii t\i or fi de vin\! I-ai `ntrebat cumva [i dac\-]i dau voie s\ mergi `n seara asta la Vulturul Negru? I-ai `ntrebat? Ce spui, au murit de mult? Ce mai vrei! N-ai vrut s\ `nve]i s\ dansezi `n tinere]e din cauz\ c\ erai prea ascult\tor, asta o mai `n]eleg! Cu toate c\ nu prea cred eu c\ pe vremea aceea erai chiar un copil-model. Dar pe urm\ – ce naiba ai f\cut `n to]i ace[ti ani? – Ah, am m\rturisit eu, nici nu mai [tiu. Am studiat, am f\cut muzic\, am citit c\r]i, am scris c\r]i, am c\l\torit... – Ciudate idei mai ai [i tu despre via]\! A[adar, ai f\cut `ntotdeauna ni[te lucruri dificile [i complicate, iar pe cele simple nu le-ai `nv\]at deloc? N-ai avut timp? N-ai avut chef? Ei, dar ce m\ privesc pe mine toate astea, c\ci, slav\ Domnului, eu nu s`nt maic\-ta. Dar s\ te por]i `n a[a fel, `nc`t s\ la[i impresia c\ ai gustat via]a [i nu i-ai g\sit nici un farmec, asta nu, nu e cu putin]\! – Nu m\ dojeni]i [i dumneavoastr\! am rugat-o eu. {tiu deja c\ s`nt nebun. – Da’ de unde, nu-mi spune mie baliverne dintr-astea! Nu e[ti nebun deloc, domnule profesor, ba chiar mi se pare c\ e[ti prea pu]in nebun! Mi se pare c\ e[ti de[tept, dar `ntr-un chip prostesc, exact `n stilul unui profesor. Hai, mai m\n`nc\ un sandvici! Dup\ aceea ai s\-mi poveste[ti mai departe. ~mi mai comand\ un sandvici, puse pu]in\ sare pe el, pe urm\ pu]in mu[tar, `[i t\ie [i ea o buc\]ic\, pe urm\ m\ `ndemn\ s\ m\n`nc. Am m`ncat. A[ fi f\cut orice ar fi vrut ea, orice, `n afar\ de a dansa. M\ sim]eam enorm de bine ascult`nd de cineva, st`nd al\turi de cineva care s\ m\ asalteze cu `ntreb\ri, s\-mi
90
H
E R M A N N
H
E S S E
porunceasc\, s\ m\ dojeneasc\. Dac\ profesorul [i so]ia lui ar fi f\cut acest lucru acum c`teva ore, a[ fi sc\pat de multe suferin]e. Dar era mai bine a[a, c\ci altfel n-a[ fi avut dec`t de pierdut. – De fapt cum te cheam\? m-a `ntrebat ea dintr-odat\. – Harry. – Harry? |sta-i nume de b\ie]andru. Iar tu, Harry, tu nu e[ti dec`t un b\ie]andru `n ciuda faptului c\ `n p\r ]i s-au ivit c`teva [uvi]e albe. E[ti un b\ie]andru [i ai nevoie de cineva care s\ se `ngrijeasc\ ni]elu[ de tine. De dans nu mai zic nimic. Dar uit\-te cum e[ti tuns! N-ai nevast\, n-ai nici ibovnic\? – Nu mai am nevast\, ne-am desp\r]it. Iar ibovnica mea nu locuie[te aici, o v\d rareori, nu ne `n]elegem prea bine. Ea fluier\ u[or printre din]i. – Se pare c\ e[ti un om cam dificil de vreme ce niciuna nu r\m`ne cu tine. Dar acum s\-mi spui ce lucru deosebit s-a `nt`mplat `n seara asta, de alergi a[a ca o stafie prin lume? Vreun scandal? Ai pierdut bani la joc? ~mi venea tare greu s\ r\spund. – Vede]i, m-am pornit eu, de fapt nu s-a `nt`mplat dec`t un fleac. Am fost invitat la un profesor – eu `nsumi nu s`nt `ns\ a[a ceva – [i, de fapt, n-ar fi trebuit s\ m\ duc la el, nu mai s`nt obi[nuit s\ pierd timpul pe la diver[i oameni p\l\vr\gind, m-am dezobi[nuit s\ mai fac a[a ceva. ~nc\ din clipa `n care am p\[it `n casa lui am avut sentimentul c\ n-o s\-mi mearg\ bine – c`nd `mi puneam p\l\ria la cuier, m\ [i g`ndeam c\ `n cur`nd voi avea iar nevoie de ea. Da, [i la acest profesor, pe mas\, se afla un tablou, un tablou idiot, care m-a f\cut s\ m\ sup\r... – Ce fel de tablou? {i de ce te-a sup\rat? m\ `ntrerupse ea. – Da, era un tablou care `l reprezenta pe Goethe – [ti]i, pe poetul Goethe. Dar nu a[a cum ar\tase el `n realitate, deoarece, de altfel, nimeni nu mai [tie acest lucru, a murit acum o sut\ de ani [i iat\ c\ un oarecare pictor modern [i l-a imaginat [i l-a retu[at dup\ fantezia lui, portretul acesta m-a f\cut s\ m\ sup\r pentru c\ mi-era nesuferit – nu [tiu dac\ m\ `n]elege]i. – ~n]eleg chiar foarte bine, n-ai nici o team\. Continu\!
Lupul de step\
91
– ~nc\ dinainte aveam p\reri care se deosebeau de cele ale profesorului; la fel ca mai to]i profesorii, este [i el un mare patriot, iar `n timpul r\zboiului a dat cu bravur\ o m`n\ de ajutor la `n[elarea oamenilor de r`nd – fire[te, cu total\ credin]\. Eu, `n schimb, s`nt un adversar al r\zboiului. Ei, dar astea nu conteaz\. A[adar, s\ trecem mai departe. Nu fusese neap\rat nevoie s\ iau portretul acela `n seam\... – Nu trebuia s-o fi f\cut, a[a e. – Dar `n primul r`nd, `mi p\rea r\u de Goethe, pentru c\, s\ [ti]i, eu `l `ndr\gesc foarte, foarte mult, [i apoi m-am pomenit g`ndind – ei, g`ndind sau sim]ind urm\torul lucru: m\ aflu la ni[te oameni pe care `i consideram asem\n\tori cu mine, `mi spuneam c\ `l vor fi `ndr\gind [i ei pe Goethe la fel ca mine, c\ [i-l vor fi imagin`nd la fel ca mine, c`nd iat\-i ]in`nd aici un asemenea tablou lipsit de bun gust, falsificat, edulcorat, pe care `l socotesc splendid, f\r\ s\ bage de seam\ c\ spiritul s\u este de-a dreptul opus spiritului lui Goethe. Ei cred c\ portretul este minunat [i, din partea mea, n-au dec`t – dar toat\ `ncrederea mea `n ace[ti oameni, toat\ prietenia fa]\ de ei [i toate sentimentele de `nrudire [i de comuniune cu ei s-au sf`r[it. Oricum, nu eram, `n fond, prieteni prea apropia]i. M-am `nfuriat, a[adar, [i m-am `ntristat v\z`nd c\ r\m\sesem singur cu totul [i c\ nu m\ `n]elegea nimeni. Pricepe]i? – Nimic mai simplu de priceput, Harry. {i pe urm\? Le-ai aruncat cu tabloul `n cap? – Nu, i-am insultat [i mi-am luat t\lp\[i]a vr`nd s\ m\ duc acas\, dar... – Dar acas\ nu era maic\-ta, care s\-l consoleze ori s\-l dojeneasc\ pe b\ie]elul cel n\t`ng. Ei, Harry, aproape c\-mi pare r\u de tine, e[ti un prost\nac f\r\ pereche. Desigur, aveam impresia c\ `ncep s\ `n]eleg. ~mi d\du s\ beau un pahar de vin. ~ntr-adev\r, se purta cu mine ca o mam\. Dar din c`nd `n c`nd b\gam de seam\ c`t de t`n\r\ [i de frumoas\ era. – Deci, continu\ ea, deci Goethe a murit acum o sut\ de ani, iar Harry `l `ndr\ge[te foarte mult, f\c`ndu-[i o imagine minunat\
92
H
E R M A N N
H
E S S E
despre el, despre felul cum putea s\ arate, Harry av`nd tot dreptul s\ procedeze astfel, nu-i a[a? Pictorul, `n schimb, care e [i el un admirator entuziast al lui Goethe [i [i-a f\cut la r`ndul lui o imagine despre poet, ei, el nu are dreptul s\ procedeze la fel, ca de altfel nici profesorul [i, `n general, nimeni altcineva, nimeni nu are acest drept, c\ci lucrul \sta nu-i convine lui Harry, el nu poate suporta, el se vede nevoit s\ insulte [i s\-[i ia t\lp\[i]a! De-ar fi un om inteligent, ar r`de pur [i simplu pe seama pictorului [i a profesorului. De-ar fi nebun, le-ar da `n cap cu Goethe \la al lor. Dar cum nu-i dec`t un copilandru, fuge acas\ [i vrea s\ se sp`nzure... Am `n]eles foarte bine povestea ta, Harry. E o poveste cam caraghioas\. M\ apuc\ r`sul. Stai, nu bea a[a de repede! Vinul de Burgundia se bea `ncet, altfel te `ncinge prea tare. Dar pe tine trebuie s\ te d\d\ceasc\ cineva pas cu pas, b\ie]a[ule. M\ privea sever\ [i mustr\toare ca o guvernant\ de [aizeci de ani. – Da, da, am rugat-o eu mul]umit, d\d\ci]i-m\. – Cum s\ te d\d\cesc? – Spune]i-mi tot ce v\ place. – Bine, am s\-]i spun ceva. De o or\ m\ auzi cum te tutuiesc, iar tu nu m\ sco]i din „dumneavoastr\“. Mereu latine[te [i grece[te, mereu complici lucrurile. C`nd o fat\ te tutuie[te, iar ]ie nu-]i e sil\ de ea, atunci o tutuie[ti [i tu. Iat\, a[adar, c\ ai mai `nv\]at ceva. ~n al doilea r`nd: de o jum\tate de or\ [tiu c\ te cheam\ Harry. {tiu asta, pentru c\ te-am `ntrebat. ~n schimb tu nu vrei s\ [tii cum m\ cheam\. – Ba da, a[ vrea tare mult s\ [tiu. – Prea t`rziu, pui[or! Ai s\ m\ po]i `ntreba iar\[i, c`nd o fi s\ ne mai vedem. Ast\zi nu-]i mai spun. A[a, iar acum vreau s\ dansez. Cum ea schi]\ un gest ca [i cum ar fi vrut s\ se ridice, buna dispozi]ie mi-a disp\rut dintr-odat\, m\ cuprinse teama c\ va pleca [i m\ va l\sa aici singur, iar apoi totul va fi la fel ca mai `nainte. A[a cum o durere de m\sea revine dintr-odat\ dup\ ce
Lupul de step\
93
disp\ruse un timp, arz`ndu-te din nou ca jarul, la fel m\ cuprinser\ iar\[i, `ntr-o clipit\, teama [i spaima. Dumnezeule, cum de-am putut uita ce m\ a[tepta? Se produsese, oare, vreo schimbare? – Stai, am strigat eu conjur`nd-o, nu pleca]i – s\ nu pleci! Fire[te c\ po]i dansa c`t vrei, dar s\ nu m\ la[i prea mult timp singur, s\ te `ntorci, s\ te `ntorci! Ea se scul\, r`z`nd. Mi-o imaginasem mai `nalt\, era supl\, dar nu `nalt\. Am sim]it din nou c\ `mi aduce aminte de cineva – dar de cine? Nu puteam s\-mi dau seama. – Te `ntorci? – M\ `ntorc, dar o s\ dureze pu]intel, o jum\tate de or\ sau poate chiar o or\ `ntreag\. S\-]i spun ceva: `nchide ochii [i dormi pu]in; ai nevoie de un pic de somn. I-am f\cut loc [i ea plec\; rochi]a ei `mi atinse genunchiul, `n mers ea se privi `ntr-o oglinjoar\ rotund\ de buzunar, ridic\ spr`ncenele, `[i [terse b\rbia cu un mic p\m\tuf de pudr\ [i disp\ru `n salonul de dans. M-am uitat `n jurul meu: chipuri necunoscute, b\rba]i care fumau, bere scurs\ pe mesele de marmur\, pretutindeni strig\te [i vocifer\ri, al\turi muzica de dans. ~mi spusese c\ ar trebui s\ dorm. Ah, habar n-ai tu, scump\ copil\, ce somn am eu, mai sperios dec`t un iepure! Cum s\ dormi `n mijlocul unui asemenea b`lci, st`nd la o mas\, printre c\nile de bere cu capace cl\mp\nitoare; am mai luat o gur\ de vin, am scos din buzunar un trabuc privind `n jurul meu dup\ un chibrit, dar, de fapt, n-aveam nici un chef s\ fumez, a[a c\ am pus trabucul dinaintea mea pe mas\. „~nchide ochii“, `mi spusese ea. Dumnezeu [tie de unde avea fata asta o asemenea voce, o voce pu]in grav\, pl\cut\, matern\. Era o adev\rat\ binefacere, aflasem eu acum, s\ dai ascultare unei asemenea voci. Am `nchis ochii supus, mi-am rezemat capul de perete, `nconjurat de vuietul sutelor de zgomote, iar g`ndul c\ a[ putea dormi acolo m\ f\cu s\ z`mbesc, m-am hot\r`t s\ m\ duc p`n\ la u[a salonului de dans [i s\ arunc o privire `n\untru – c\ci trebuia s\ o v\d dans`nd pe frumoasa mea fat\ –, dar abia c`nd mi-am mi[cat
94
H
E R M A N N
H
E S S E
picioarele sub mas\, mi-am dat seama c\ eram enorm de obosit dup\ ceasurile de umblat prin ora[, a[a `nc`t am r\mas pe loc. {i iat\-m\ dormind deja, ascult`nd de porunca matern\, dormeam cu nesa] [i plin de recuno[tin]\, vis`nd, vis`nd, limpede [i frumos, a[a cum de mult\ vreme nu mai visasem. {i iat\ ce vis am avut: Se f\cea c\ a[teptam a[ezat pe un scaun `ntr-o anticamer\ de mod\ veche. Mai `nt`i nu [tiam dec`t c\ m\ anun]asem `n audien]\ la o personalitate, mai pe urm\ mi-am amintit c\ trebuia s\ m\ primeasc\ `nsu[i domnul Goethe. Din p\cate nu venisem la el `ntr-o problem\ personal\, ci `n calitate de corespondent al unei reviste, lucru care nu-mi pl\cea deloc, nu puteam s\ `n]eleg defel ce diavol m\ v`r`se `ntr-o asemenea situa]ie. Totodat\, un scorpion pe care tocmai `l z\risem [i care `ncercase s\ se ca]ere pe piciorul meu, `mi d\dea o stare de nelini[te. M\ ap\rasem, scutur`nd micu]a t`r`toare neagr\ de pe mine, dar acum nu [tiam pe unde se ascunde, a[a c\ nu `ndr\zneam s\ mai fac nici o mi[care. Pe deasupra, nici nu eram foarte sigur dac\ nu cumva, din gre[eal\, `n loc s\ fiu anun]at la Goethe, mi se acordase o audien]\ la Matthisson pe care `ns\, `n visul meu, `l confundam cu Bürger, consider`nd c\ poeziile adresate lui Molly i s-ar fi datorat lui. Dar pentru c\ veni vorba, a[ fi dorit foarte mult s\ m\ `nt`lnesc cu Molly, c\ci mi-o imaginam ca pe o fiin]\ minunat\, molatec\, plin\ de muzicalitate, vesperal\. Ce p\cat c\ trebuia s\ a[tept acolo din `ns\rcinarea unei redac]ii nesuferite! Proasta mea dispozi]ie cre[tea din ce `n ce [i se r\sfr`ngea treptat [i asupra lui Goethe fa]\ de care, `n momentul acela, aveam, a[a dintr-odat\, tot felul de re]ineri [i repro[uri. Splendide perspective pentru o audien]\! De[i scorpionul era periculos [i se ascundea probabil pe undeva prin apropiere, poate c\ totu[i at`t de r\u nu era; mi se p\rea chiar c\ ar putea s\ `nsemne [i ceva bun, mi se p\rea foarte posibil s\ aib\ `ntr-un fel de-a face cu Molly, s\ fie un sol al ei sau animalul ei heraldic, un animal heraldic frumos, periculos, care `ntruchipa feminitatea [i
Lupul de step\
95
p\catul. S\ fi fost oare exclus ca vietatea aceea s\ se fi numit Vulpius? Dar iat\ c\ un servitor deschise brusc u[a, eu m-am ridicat [i am p\[it `n\untru. B\tr`nul Goethe st\tea `n picioare, scund [i foarte ]an]o[ [i, dup\ cum se cuvenea, pe pieptul acestui clasic str\lucea o decora]ie important\. P\rea c\ guverneaz\ `n continuare, primind `n audien]\, exercit`ndu-[i de aici, din muzeul s\u de la Weimar, controlul asupra lumii. C\ci, de `ndat\ ce m-a z\rit, a cl\tinat brusc din cap ca un corb b\tr`n [i mi-a spus pe un ton solemn: – A[adar, voi tinerii, nu prea s`nte]i de acord cu str\daniile noastre? – ~ntocmai, i-am r\spuns, `nghe]`nd sub privirea lui ministerial\. Noi, tinerii, nu s`ntem de acord cu dumneavoastr\, b\tr`ne domn, a[a este. Pentru noi, Excelen]\, s`nte]i prea solemn [i prea orgolios, prea `ncrezut [i prea pu]in sincer. Se pare c\ lucrul esen]ial tocmai acesta este: c\ s`nte]i prea pu]in sincer. M\run]elul b\tr`n `[i `nclin\ capul rigid, iar gura lui cu buze aspre se schimonosi func]ion\re[te, destinz`ndu-se apoi `ntr-un z`mbet discret [i `nvior`ndu-se `ntr-un mod `nc`nt\tor. ~n acest timp inima `ncepu s\-mi bat\ dintr-odat\ mai tare, c\ci mi-am amintit de poezia Amurgul cobora de sus [i de faptul c\ acesta fusese b\rbatul care rostise cuvintele ei cu gura aceasta. De fapt, `n clipa aceea eram complet dezarmat [i subjugat, `nc`t a[ fi vrut s\ `ngenunchez dinaintea lui. Dar mi-am ]inut firea, iar din gura sa z`mbitoare ie[ir\ urm\toarele cuvinte: – Ei, a[adar, m\ `nvinov\]i]i c\ s`nt lipsit de sinceriate? Ce cuvinte mai s`nt [i astea! Nu vre]i s\-mi explica]i mai pe larg? – Ba chiar voiam s-o fac cu pl\cere, cu mare pl\cere. – Dumneavoastr\, domnule Goethe, asemeni tuturor marilor spirite, a]i cunoscut [i a]i tr\it cu luciditate incertitudinea, disperarea vie]ii omene[ti: splendoarea unei clipe [i mizerabila ei ofilire, imposibilitatea de a pl\ti, pentru frumoasele culmi ale sentimentului, altfel dec`t prin prizonieratul `n via]a de zi cu zi, dorul arz\tor dup\ un regat al spiritului, dor care se zbate `ntr-o
96
H
E R M A N N
H
E S S E
lupt\ etern\, pe via]\ [i pe moarte, cu dragostea, la fel de arz\toare [i la fel de sf`nt\, pentru inocen]a pierdut\ a naturii, toat\ aceast\ `ngrozitoare plutire `n vid [i incertitudine, condamnarea la un trai efemer, la imperfec]iune, la ve[nica experimentare, la diletantism – pe scurt, toat\ lipsa de perspectiv\, toat\ `ng`mfarea [i disperarea arz\toare a existen]ei umane. Dumneavoastr\ a]i cunoscut toate acestea, vi le-a]i asumat [i totu[i, prin `ntreaga dumneavoastr\ via]\, a]i propov\duit contrariul, exprim`nd `ncredere [i optimism, am\gindu-v\ pe dumneavoastr\ `n[iv\ [i pe mul]i al]ii cu durabilitatea [i sensul pe care, chipurile, l-ar avea str\daniile noastre spirituale. At`t `n dumneavoastr\ `n[iv\, c`t [i `n Kleist [i Beethoven, a]i respins [i reprimat ispita abisului, glasurile dezn\d\jduite ale adev\rului. Decenii de-a r`ndul nu a]i f\cut altceva dec`t s\ l\sa]i impresia c\ `mbog\]irea masiv\ a cuno[tin]elor [i colec]iilor, scrierea [i p\strarea coresponden]ei, `ntreaga dumneavoastr\ existen]\ la Weimar, la v`rsta senectu]ii, reprezint\ realmente calea spre eternizarea clipei pe care, de fapt, nu a]i reu[it dec`t s\ o mumifica]i, calea spre spiritualizarea naturii pe care, de fapt, nu a]i reu[it dec`t s\ o stiliza]i, metamorfoz`nd-o `ntr-o masc\. Iat\ `n ce const\ lipsa de sinceritate pe care noi v-o repro[\m. B\tr`nul consilier aulic privea g`nditor `n ochii mei, `n timp ce pe buzele lui st\ruia acela[i z`mbet. Apoi, spre uimirea mea, m\ `ntreb\: – Atunci cred c\ Flautul fermecat al lui Mozart v\ dezgust\ foarte mult? {i, `nainte ca eu s\ fi putut protesta, a continuat: – Flautul fermecat prezint\ via]a ca pe un c`ntec gra]ios, pream\re[te sentimentele noastre at`t de trec\toare ca pe ceva etern [i dumnezeiesc, nu-l aprob\ nici pe domnul von Kleist, nici pe domnul Beethoven, ci propov\duie[te optimismul [i `ncrederea. – {tiu, [tiu! am strigat eu m`nios. Dumnezeu s\ mai `n]eleag\ cum de v-a]i n\pustit tocmai asupra Flautului fermecat care mi-e mai drag dec`t orice pe lumea asta! Dar Mozart n-a
Lupul de step\
97
ajuns la v`rsta de optzeci [i doi de ani [i nici n-a avut asemenea preten]ii la perenitate, la ordine, la o demnitate sever\ `n ceea ce prive[te via]a lui personal\, cum a]i f\cut-o dumneavoastr\! El nu [i-a dat at`ta importan]\! El a c`ntat dumnezeie[tile sale melodii [i a fost s\rac, [i a murit timpuriu, s\rac, necunoscut... Mi se t\ia respira]ia. ~n numai c`teva cuvinte ar fi trebuit s\ rostesc acum mii de lucruri, fruntea mi se `mbrobonise de sudoare. Goethe mi-a spus `ns\ foarte amabil: – Se prea poate s\ fie de neiertat c\ am ajuns la v`rsta de optzeci [i doi de ani. Dar asta mi-a dat mai pu]ine satisfac]ii dec`t v\ pute]i `nchipui. Ave]i dreptate: `ntotdeauna m-a animat pornirea nest\p`nit\ de a d\inui, `ntotdeauna mi-a fost team\ de moartea pe care am comb\tut-o mereu. Cred c\ lupta `mpotriva mor]ii, dorin]a necondi]ionat\ [i `nc\p\]`nat\ de a tr\i este sursa din care s-au alimentat activitatea [i via]a tuturor oamenilor ilu[tri. Iar faptul c\, la urma urmei, tot trebuie s\ murim, iat\, t`n\rul meu prieten, asta am dovedit-o la optzeci [i doi de ani la fel de categoric ca [i `n cazul `n care a[ fi murit pe c`nd mergeam la [coal\. A[ vrea s\ mai spun ceva ce ar putea s\ contribuie la justificarea mea: am avut `n fire multe `nclina]ii copil\re[ti, mult\ curiozitate [i pl\cere instinctiv\ de a m\ juca, un chef imens de a pierde timpul. Da, [i a fost nevoie s\ treac\ o vreme destul de lung\, p`n\ mi-am dat seama c\ trebuie c`ndva s\ pun cap\t jocului. Rostind toate acestea z`mbea cu viclenie, ba chiar de-a dreptul cu [iretenie! Silueta i se alungise, atitudinea scor]oas\ [i demnitatea convulsiv\ de pe chipul lui disp\ruser\. Iar aerul din jurul nostru se umpluse acum de fel de fel de melodii, de tot felul de c`ntece pe versuri de-ale lui Goethe, puteam distinge cu claritate Vioreaua de Mozart [i Verzi s`nt iar\[i tufe-n v\i de Schubert. Chipul lui Goethe se `mbujorase [i `ntinerise, z`mbea, sem\n`nd c`nd cu Mozart, c`nd cu Schubert, de parc\ erau fra]i, iar decora]ia de pe pieptul s\u era f\cut\ din fel de fel de flori de
98
H
E R M A N N
H
E S S E
c`mp, din mijlocul c\rora se ivea, c\rnoas\ [i vesel\, o galben\ ciubo]ica-cucului. Nu-mi prea convenea c\ b\tr`nul `ncerca s\-mi evite `ntreb\rile [i acuza]iile `ntr-un mod at`t de glume], a[a `nc`t i-am aruncat priviri pline de repro[. Atunci el s-a `nclinat spre mine, iar gura lui, care acum sem\na cu cea a unui copil, s-a apropiat de urechea mea, [optind u[or: – Tinere, `l iei mult prea `n serios pe b\tr`nul Goethe. Pe b\tr`nii care au murit deja `i nedrept\]im dac\ `i lu\m `n serios. Nou\, nemuritorilor, nu ne place s\ lu\m nimic `n serios, nou\ ne place s\ glumim. Seriozitatea, tinere, este o chestiune de timp; nu pot s\-]i dezv\lui dec`t c\ ea provine dintr-o supraestimare a timpului. {i eu am exagerat odinioar\ importan]a timpului, de aceea m\ hot\r`sem s\ tr\iesc o sut\ de ani. Dar vezi tu, `n eternitate, timpul nu exist\; eternitatea nu este dec`t o clip\, abia ajunge ca s\ faci o glum\. ~ntr-adev\r, cu omul acesta nu se mai putea discuta serios, ]op\ia `nc`ntat `n sus [i `n jos [i se ml\dia `n a[a fel, `nc`t ciubo]ica-cucului de pe decora]ia lui era c`nd gata s\ ]`[neasc\ afar\ ca o rachet\ c`nd, dimpotriv\, s\ se mic[oreze p`n\ ce nu se mai vedea deloc. ~n vreme ce f\cea pa[i [i figuri de dans excelente, am constatat involuntar c\ m\car b\rbatul acesta nu pierduse ocazia de a `nv\]a s\ danseze. Dansa minunat. Atunci mi-am adus aminte din nou de scorpion, mai bine zis de Molly, [i i-am strigat lui Goethe: – Spune]i-mi, Molly nu este aici? Goethe a r`s zgomotos. S-a dus la biroul lui, a descuiat un sertar [i a scos de acolo o cutie pre]ioas\ din piele sau catifea, deschiz`nd-o [i invit`ndu-m\ s\ m\ uit `n ea. ~n\untru, pe catifeaua de culoare `nchis\, se afla un picioru[ de femeie, mic de tot, impecabil, str\lucitor, un picior delicios, `ndoit pu]in din genunchi, cu laba `ntins\, termin`ndu-se cu v`rfurile ginga[e ale degetelor. Am `ntins m`na `n inten]ia de a lua de acolo picioru[ul de care m\ `ndr\gostisem pe loc, dar c`nd am dat s\-l prind cu dou\
Lupul de step\
99
degete, mi s-a p\rut c\ juc\ria se mi[c\, tres\rind u[or, ceea ce mi-a trezit b\nuiala c\ acela ar putea s\ fie scorpionul. Mi s-a p\rut c\ Goethe `n]elege ce se petrece cu mine, c\ tocmai acesta fusese scopul urm\rit de el, c\ voise s\-mi trezeasc\ aceast\ nedumerire profund\, discordia spasmodic\ dintre r`vnire [i team\. }inea micu]ul [i dr\g\la[ul scorpion foarte aproape de fa]a mea [i vedea cum `l doream, vedea cum d\deam `nd\r\t speriat, iar lucrul acesta p\rea s\-i fac\ o mare pl\cere. ~n vreme ce m\ nec\jea cu acel obiect pl\cut [i periculos, `mb\tr`nise iar\[i, era b\tr`n de tot, de o mie de ani, p\rul `i era alb ca neaua, iar chipul s\u ve[ted de om b\tr`n r`dea potolit, neauzit, el r`se n\valnic `n sinea lui cu acel umor imprevizibil al b\tr`nilor. Dup\ ce m-am trezit, uitasem de visul meu, abia mai t`rziu mi-am adus aminte de el. Se pare c\ dormisem aproape o or\ acolo, `n mijlocul muzicii [i al forfotei, la masa din cr`[ma aceea, niciodat\ n-a[ fi crezut c\ voi fi `n stare de a[a ceva. Fata cea dr\gu]\ st\tea dinaintea mea, ]in`ndu-mi o m`n\ pe um\r. – D\-mi dou\ sau trei m\rci, spuse ea, am consumat ceva dincolo. I-am dat portmoneul, ea `l lu\, plec\ [i se `ntoarse de `ndat\. – A[a, acum pot s\ mai stau o clip\ cu tine, pe urm\ trebuie s\ plec, am o `nt`lnire. M-am speriat. – Cu cine? am `ntrebat-o eu `ntr-un suflet. – Cu un domn, Harry, puiule. M-a invitat la barul Odeon. – Oh, [i eu care crezusem c\ n-o s\ m\ la[i singur. – Atunci trebuia s\ m\ fi invitat tu. }i-a luat-o altul `nainte. Ei, dar tu o s\ economise[ti, `n schimb, ni[te bani frumo[i. Cuno[ti barul Odeon? Dup\ miezul nop]ii, numai [ampanie. Fotolii de club, orchestr\ de negri, foarte elegant. La toate astea nu m\ g`ndisem. – Ah, am exclamat eu pe un ton rug\tor, atunci accept\ invita]ia mea. Mi se pare foarte firesc, acum c\ s`ntem prieteni. Accept\-mi invita]ia [i, hai, te rog, s\ mergem unde vrei tu.
100
H
E R M A N N
H
E S S E
– Dr\gu] din partea ta. Dar uite ce e, cuv`ntul e cuv`nt, am acceptat [i am s\ m\ duc acolo. Nu te mai obosi! Hai, mai trage o du[c\, a mai r\mas ceva vin `n sticl\. ~l bei pe tot [i pe urm\ te duci frumu[el acas\ [i te culci. Promite-mi. – Nu, nu pot s\ m\ duc acas\. – Ah, ce ]i-e [i cu pove[tile astea ale tale! Tot n-ai ispr\vit cu Goethe? (~n momentul acela mi-am amintit c\ tocmai `l visasem.) Dar dac\ `ntr-adev\r nu te po]i duce acas\, atunci r\m`i, aici po]i s\ `nchiriezi o camer\. Vrei s\-]i fac rost de una? Ideea m\ mul]umi [i am `ntrebat-o unde voi putea s-o mai v\d. Unde locuia? N-am primit r\spuns. ~mi zise doar c\ n-aveam dec`t s\ o caut [i c\ o voi g\si de `ndat\. – Nu-mi `ng\dui s\ te invit? – Unde? – Unde vrei, unde-]i place ]ie. – Bine. Deci pe mar]i, la cin\ la B\tr`nul Franciscan, etajul `nt`i. La revedere! Mi-a `ntins m`na [i, abia acum i-am remarcat-o, era o m`n\ care se potrivea `ntru totul cu vocea ei frumoas\ [i plin\, inteligent\ [i bl`nd\. A r`s ironic\ c`nd i-am s\rutat-o. ~n ultima clip\ se `ntoarse c\tre mine [i `mi spuse: – Vreau s\-]i mai spun ceva `n leg\tur\ cu Goethe. Uite, acela[i lucru care ]i s-a `nt`mplat ]ie cu Goethe, adic\ repulsia fa]\ de tabloul acela, mi se `nt`mpl\ [i mie uneori cu sfin]ii. – Cu sfin]ii? E[ti at`t de evlavioas\? – Nu, nu s`nt evlavioas\, din p\cate, dar odat\ am fost [i, c`ndva, am s\ fiu din nou. N-am timp de evlavie. – N-ai timp? Trebuie s\ ai timp pentru a[a ceva? – O, fire[te. Trebuie s\ ai timp ca s\ fii evlavios, ba-]i trebuie chiar mai mult [i anume s\ fii independent de timp! Nu po]i s\ fii cu adev\rat evlavios [i, `n acela[i timp, s\ tr\ie[ti `n mijlocul realit\]ilor, lu`nd `n serios timpul, banii, barul Odeon [i toate lucrurile de soiul \sta. – ~n]eleg. Dar cu sfin]ii cum e?
Lupul de step\
101
– P\i, pe unii sfin]i `i iubesc foarte tare: pe {tefan, Sf`ntul Francisc [i pe al]ii. Uneori v\d tablouri care `i `nf\]i[eaz\ pe ei, ca [i pe M`ntuitor [i pe Maica Domnului, `ns\ imaginile s`nt mincinoase, false, proste[ti, iar eu nu le pot suferi defel, a[a cum tu nu suferi acea imagine a lui Goethe. C`nd v\d c`te un M`ntuitor sau c`te un Sf`nt Francisc at`t de dulceag [i de stupid, [i v\d cum al]ii g\sesc c\ asemenea imagini s`nt frumoase [i d\t\toare de speran]\ simt c\ adev\ratul M`ntuitor este jignit `n felul \sta [i `mi spun: ah, la ce-a mai tr\it [i-a mai suferit at`t de groaznic, dac\ oamenii se mul]umesc cu un tablou `n care este `nf\]i[at at`t de stupid! Cu toate acestea, [tiu c\ [i imaginea mea despre M`ntuitor sau despre Francisc nu este alta dec`t aceea pe care [i-o poate face un om, c\ ea nu egaleaz\ imaginea primordial\, c\ imaginea M`ntuitorului pe care eu o port `n mine i-ar p\rea M`ntuitorului `nsu[i la fel de stupid\ [i de nesatisf\c\toare cum mi se par toate reproducerile dulcegi. Nu spun asta ca s\-]i justfic proasta dispozi]ie [i m`nia care te-a cuprins din pricina imaginii lui Goethe, nu, nu ai dreptate. }i-o spun numai pentru a-]i demonstra c\ pot s\ te `n]eleg. Voi \[tia, `nv\]a]ii [i arti[tii, ave]i `n capetele voastre fel de fel de lucruri deosebite, dar s`nte]i [i voi ni[te oameni la fel ca ceilal]i, [i iat\ c\ [i nou\, celorlal]i, ne trec prin cap vise [i jocuri. Am b\gat de seam\, `nv\]ate domn, c\ te cam f`st`cise[i c`nd a trebuit s\-mi istorise[ti povestea ta cu Goethe – trebuia s\-]i dai toat\ silin]a, pentru ca [i o fat\ simpl\ ca mine s\ reu[easc\ s\-]i priceap\ ideile. Ei, a[ vrea s\-]i ar\t totu[i c\ nu e nevoie s\-]i dai chiar at`ta silin]a. Te `n]eleg. A[a. {i acum destul! Trebuie s\ fugi `n pat! Plec\, iar pe mine, un servitor b\tr`n m-a `nso]it pe sc\ri `n sus, ba mai mult, `nt`i m-a `ntrebat dac\ am bagaj, iar apoi, afl`nd c\ nu am, mi-a cerut s\-i pl\tesc dinainte ceea ce el numea „taxa de `nnoptat“. M-a condus apoi pe o scar\ veche, `ntunecat\, p`n\ `ntr-o camer\ unde m-a l\sat singur. Acolo se afla un pat de lemn uscat, foarte scurt [i tare, iar pe perete at`rnau o sabie [i un portret `n culori al lui Garibaldi, precum [i o
102
H
E R M A N N
H
E S S E
coroan\ ve[tejit\, r\mas\ de la s\rb\torirea vreunei asocia]ii oarecare. A[ fi dat oric`t s\ fi avut o c\ma[\ de noapte. Cel pu]in aveam ap\ [i un mic prosop, a[a `nc`t am putut s\ m\ sp\l, apoi m-am `ntins `mbr\cat `n pat, l\s`nd lumina aprins\ [i reflect`nd `n voie. A[adar, problema cu Goethe se l\murise. Ce minunat a fost c\-mi ap\ruse `n vis! {i fata aceasta `nc`nt\toare – ah, de-a[ fi [tiut cum o cheam\! Iat\ c\ dintr-odat\, s-a ivit un om, un om viu, care a spart tulburele clopot de sticl\ al mortific\rii sub care m\ aflam, `ntinz`ndu-mi mie, celui din\untru, m`na ei, o m`n\ bun\, frumoas\, cald\! Iat\ cum se iviser\ dintr-odat\ ni[te lucruri care `mi trezeau interesul, la care puteam s\ m\ g`ndesc cu bucurie, cu `ngrijorare [i `ncordare! Iat\ cum se ivise, dintr-odat\, o u[\ deschis\ prin care via]a n\v\lea `n mine! Poate c\ voi reu[i s\ tr\iesc din nou, poate c\ voi reu[i s\ fiu din nou om. Sufletul meu, amor]it de at`ta r\ceal\, aproape `nghe]at, respira acum din nou, f`lf`ind somnoros din aripile-i micu]e [i pl\p`nde. Goethe venise la mine. O fat\ `mi poruncise s\ m\n`nc, s\ beau, s\ dorm, `mi vorbise cu prietenie, r`sese de mine, `mi spusese c\ s`nt un b\ie]andru prostu]. {i tot ea, prietena aceasta minunat\, mi-a mai povestit [i despre sfin]i, demonstr`ndu-mi c\ nici m\car `n cele mai stranii momente de r\t\cire nu s`nt defel singur [i ne`n]eles, c\ nu s`nt deloc o excep]ie boln\vicioas\, c\ am fra]i [i surori, c\ exist\ oameni care m\ `n]eleg. Oare aveam s-o mai v\d? Da, cu siguran]\, `n ea puteai s\ ai `ncredere. „Cuv`ntul e cuv`nt. Am dormit din nou, am dormit patru, cinci ore. C`nd m-am trezit era zece [i ceva, hainele mi se bo]iser\, eram d\r`mat de oboseal\, `n minte `mi st\ruia amintirea unui lucru `ngrozitor, care se petrecuse ieri, dar m\ `nviorasem, eram plin de speran]\, plin de g`nduri bune. ~ntors `n locuin]a mea, nu am mai sim]it nici urm\ din groaza pe care mi-o trezea ieri ideea `ntoarcerii acas\. Pe scar\, ceva mai sus de araucarie, m-am `nt`lnit cu „m\tu[a“, cu proprietara mea, pe care o vedeam rareori, dar a c\rei f\ptur\ prietenoas\ `mi pl\cea foarte mult. ~nt`lnirea nu prea
Lupul de step\
103
mi-era pe plac c\ci, oricum, eram cam r\v\[it [i nedormit, nepiept\nat [i neb\rbierit. Am salutat-o [i am dat s\ merg mai departe. De obicei `mi respecta dorin]a de a r\m`ne singur [i de a nu fi b\gat `n seam\, dar ast\zi se p\rea c\, `ntr-adev\r, v\lul dintre mine [i lumea `nconjur\toare se destr\mase, c\ o barier\ c\zuse – ea se opri `n loc r`z`nd. – A]i umblat creanga, domnule Haller, noaptea asta n-a]i dormit `n patul dumneavoastr\. Se vede treaba c\ s`nte]i foarte obosit! – Da, am zis eu, izbucnind `n r`s, am avut o noapte cam animat\ [i, cum n-am vrut s\ stric bunul renume al casei dumneavoastr\, am dormit la un hotel. Respect foarte mult lini[tea [i respectabilitatea acestei case, uneori mi se pare c\ eu s`nt aici un fel de corp str\in. – De ce v\ bate]i joc, domnule Haller? – Vai, dar nu-mi bat joc dec`t de mine `nsumi. – Tocmai lucrul acesta nu ar trebui s\-l face]i. ~n casa mea nu trebuie s\ v\ sim]i]i ca un „corp str\in“. Trebuie s\ tr\i]i a[a cum v\ place [i s\ face]i tot ceea ce dori]i. Am avut eu [i chiria[i foarte, foarte respectabili, cu adev\rat exemplari, dar niciunul nu a fost at`t de lini[tit, niciunul nu ne-a deranjat at`t de pu]in ca dumneavoastr\. {i acum – n-a]i vrea s\ be]i un ceai? Nu am putut rezista. Mi-a adus ceaiul la ea `n salon, unde at`rnau frumoasele tablouri ale bunicilor, unde se aflau mobile r\mase de la bunici; am p\l\vr\git ni]elu[, iar amabila doamn\ afl\, f\r\, de fapt, s\ m\ fi `ntrebat, ba una, ba alta din via]a [i din g`ndurile mele, ascult`ndu-m\ cu un amestec de respect [i glumea]\ superioritate matern\, amestec pe care femeile inteligente `l manifest\ fa]\ de unele ciud\]enii ale b\rba]ilor. A venit vorba [i despre nepotul ei [i mi-a ar\tat, `n camera de al\turi, un aparat de radio pe care acesta `l me[terise de cur`nd, `n timpul s\u liber. T`n\rul acela silitor st\tea sear\ de sear\, ca s\ `ncropeasc\ o asemenea ma[in\rie, fascinat de ideea transmisiei f\r\ fir, ador`ndu-l cu evlavie, `n genunchi, pe Dumnezeul tehnicii care reu[ise, dup\ milenii, s\ descopere [i s\ descrie,
104
H
E R M A N N
H
E S S E
foarte incomplet, lucruri pe care orice g`nditor le cunoscuse [i le folosise dintotdeauna cu mai mult\ `n]elepciune. Am discutat [i despre aceste lucruri, c\ci m\tu[a `nclina pu]in spre evlavie [i nu-i displ\ceau discu]iile referitoare la religie. I-am spus c\ vechilor indieni le era foarte bine cunoscut\ omniprezen]a tuturor for]elor [i faptelor, tehnica nef\c`nd altceva dec`t s\ impun\ o infim\ parte din aceast\ certitudine `n con[tiin]a general\, construind `n acest scop, mai ales `n domeniul undelor sonore, un receptor [i un emi]\tor care, deocamdat\, erau `nc\ `ngrozitor de imperfecte. Dar ceea ce fusese mai important `n [tiin]a Antichit\]ii, irealitatea timpului, nu a fost sesizat\ p`n\ acum de tehnic\, `ns\ bine`n]eles c\ p`n\ la urm\ va fi „descoperit\“ [i ea, `nc\p`nd pe m`inile zeloase ale inginerilor. S-ar prea putea ca nu peste mult\ vreme s\ se descopere c\ `n jurul nostru t\l\zuiesc nu numai imaginile [i `nt`mpl\rile prezente, momentane, ci a[a cum muzica de la Paris [i de la Berlin poate fi ascultat\ acum [i la Frankfurt sau Zürich, se va [ti c\ toate cele `nt`mplate c`ndva au fost `nregistrate [i se p\streaz\ intacte [i c\, `ntr-o bun\ zi, cu sau f\r\ fir, cu sau f\r\ zgomote de fond, `i vom auzi vorbind pe regele Solomon [i pe Walther von der Vogelweide. Dar [i c\ toate acestea, le fel ca [i `nceputurile radioului `n zilele noastre, nu vor servi oamenilor dec`t pentru ca s\ fug\ de ei `n[i[i [i de ]elurile lor, `nconjur`ndu-se cu o re]ea din ce `n ce mai deas\ de divertismente [i preocup\ri inutile. Nu am dat glas acestor lucruri, ce-mi erau familiare, pe obi[nuitul ton de `nver[unare [i ironie la adresa epocii [i a tehnicii, ci `n glum\, `n joac\, iar m\tu[a z`mbea. ~n felul acesta am petrecut mul]umi]i aproape o or\ `mpreun\, b`nd ceai. O invitasem pe frumoasa [i strania fat\ de la Vulturul Negru pentru ziua de mar]i, [i nu mi-a fost deloc u[or s\-mi omor timpul p`n\ atunci. Iar c`nd, `n cele din urm\, veni [i ziua de mar]i, abia atunci mi-am dat seama, cu o limpezime `nfrico[\toare, de importan]a leg\turii mele cu aceast\ fat\ necunoscut\. Nu m\ mai g`ndeam dec`t la ea, de ea `mi legasem toate speran]ele, eram dispus s\ fac cele mai mari sacrificii
Lupul de step\
105
pentru ea [i s\ m\ arunc la picioarele ei, f\r\ s\ m\ fi `ndr\gostit, totu[i, c`tu[i de pu]in de d`nsa. Era suficient s\-mi imaginez c\ nu va respecta `nt`lnirea noastr\ sau c\ va uita de ea, pentru ca s\-mi dau bine seama `n ce situa]ie m\ aflam; lumea ar fi devenit din nou searb\d\, zilele ar fi devenit la fel de cenu[ii [i lipsite de importan]\, `mprejurul meu s-ar fi r\sp`ndit din nou lini[tea [i `ncremenirea cea groaznic\ [i pentru mine n-ar mai fi existat nici o alt\ cale de sc\pare din acest iad al t\cerii dec`t briciul. ~n aceste c`teva zile `ns\ briciul nu-mi devenise defel mai drag, ci r\m\sese la fel de `ngrozitor. Iar lucrul cel mai dizgra]ios era frica profund\, care `mi str`ngea inima ca `ntr-un cle[te, mi-era team\ de t\ietura din beregata mea, m\ temeam de moarte cu un instinct s\lbatic [i `nc\p\]`nat de conservare [i de rezisten]\, de parc\ a[ fi fost cel mai s\n\tos om, iar via]a mea, un paradis. Mi-am examinat situa]ia cu o claritate deplin\ [i lipsit\ de orice menajamente, `n]eleg`nd c\ tocmai conflictul insuportabil dintre neputin]a de a tr\i [i neputin]a de a muri era cauza pentru care necunoscuta aceea, micu]a [i dr\g\la[a dansatoare de la Vulturul Negru, mi se p\rea at`t de important\. Ea `nsemna pentru mine o ferestruic\, o fant\ infim\ de lumin\ `n iadul `ntunecat al spaimei. Ea `nsemna m`ntuirea, drumul spre cerul liber. Ea trebuia s\ m\ `nve]e s\ tr\iesc sau s\ mor, ea trebuia s\-mi ating\ cu m`na ei energic\ [i frumoas\ inima `mpietrit\, `nc`t la aceast\ atingere a vie]ii s\ `nfloreasc\ sau s\ se transforme `n cenu[\. Nu eram `n stare s\ m\ `ntreb de unde lua ea asemenea for]e, de unde `i venea puterea aceea magic\, din ce cauze tainice se n\scuse profunda ei importan]\ pentru destinul meu, nu-mi p\sa de toate acestea; nu aveam nici un interes s\ aflu aceste lucruri. Nici un fel de cuno[tin]e sau revela]ii nu mai prezentau interes pentru mine, m\ `ndopasem p`n\ la sa]ietate cu ele, iar chinul [i ru[inea cea mai t\ioas\ [i mai batjocoritoare constau `n aceea c\ `mi defineam at`t de limpede propria stare, c\ eram at`t de con[tient de ea. ~l vedeam dinaintea mea pe acest individ, pe animalul acesta, lupul de step\, ca pe o musc\
106
H
E R M A N N
H
E S S E
prins\ `ntr-o plas\, privind cum soarta `l purta spre clipa decisiv\, cum se `ncurcase [i at`rna lipsit de ap\rare `n plas\, cum p\ianjenul se preg\tea s\ atace, [i cum la fel de aproape p\rea s\ fie [i m`na salvatoare. A[ fi putut spune o sumedenie de lucruri dintre cele mai inteligente [i mai p\trunz\toare cu privire la contextul [i cauzele suferin]ei mele, ale bolii sufletului meu, ale nebuniei [i nevrozei, c\ci mecanismul acesta era prea transparent pentru mine. Ceea ce-mi lipsea mie nu erau `ns\ cuno[tin]ele [i `n]elegerea, eu doream cu disperare s\ tr\iesc, s\ decid, s\-mi iau elan [i s\ s\v`r[esc saltul `nainte. Cu toate c\, `n cele c`teva zile de a[teptare, nu m-am `ndoit nici un moment c\ prietena mea se va ]ine de cuv`nt, `n ultima zi eram foarte nelini[tit [i `ncercat de `ndoial\; niciodat\ `n via]a mea nu a[teptasem cu mai mult\ ner\bdare l\sarea serii. {i, `n vreme ce tensiunea [i ner\bdarea mea atinser\ cote aproape insuportabile, sim]eam totodat\ c\ ele `mi fac minunat de bine: eu, dezam\gitul, cel care nu mai a[teptasem de mult\ vreme nimic, nu m\ mai bucurasem de nimic, tr\iam acum momente ne`nchipuit de frumoase [i de noi, era minunat s\ alerg toat\ ziulica cuprins de nelini[te, de team\ [i de o cr`ncen\ a[teptare, s\-mi imaginez dinainte felul `n care vor decurge `nt`lnirea, discu]iile [i `ncotro m\ va duce seara aceea, era minunat s\ m\ b\rbieresc [i s\ m\ `mbrac `n acest scop. (Cu grij\ deosebit\, c\ma[\ nou\, cravat\ nou\, [ireturi noi la pantofi.) Nu-mi p\sa cine era feti[cana aceasta inteligent\ [i misterioas\, [i din ce motiv anume acceptase leg\tura cu mine; ea exista, minunea se petrecuse, `nt`lnisem iar\[i un om, sim]eam din nou poft\ de via]\! Singurul lucru important pentru mine era ca totul s\ continue, ca eu s\ r\m`n `n c`mpul de atrac]ie al acestei for]e, s\-mi c\l\uzesc pa[ii dup\ steaua aceasta. Ah, n-am s\ uit clipa `n care am v\zut-o din nou! {edeam `n vechiul [i tihnitul restaurant la o m\su]\ pe care o comandasem telefonic dinainte, de[i nu ar fi fost necesar, [i studiam lista de bucate; `ntr-un pahar cu ap\ pusesem dou\ orhidee frumoase, cump\rate anume pentru prietena mea. Ea m\ f\cuse s\ o
Lupul de step\
107
a[tept un timp, dar eram singur c\ va veni, a[a c\ m-am mai lini[tit. {i iat-o venind, se opri `n dreptul garderobei, adres`ndu-mi un salut doar cu privirea atent\, parc\ cercet\toare a ochilor ei c\prui. Am observat cu suspiciune felul `n care chelnerul se comporta fa]\ de ea. Dar, slav\ Domnului, nici urm\ de intimitate, de familiaritate, corectitudinea lui era irepro[abil\. {i cu toate acestea se cuno[teau, ea `i spunea pe nume – Emil. C`nd i-am oferit orhideele, a r`s bucuroas\. – Ce dr\gu] din partea ta, Harry. Voiai s\-mi faci un cadou [i n-ai [tiut prea bine ce s\ alegi, n-ai [tiut prea bine `n ce m\sur\ aveai dreptul s\-mi faci cadouri, dac\ nu cumva am s\ m\ simt jignit\ [i atunci mi-ai cump\rat orhidee, ele nu s`nt dec`t ni[te flori, dar au un pre] destul de piperat. A[adar, `]i mul]umesc frumos. De fapt am s\-]i spun din capul locului c\ nu vreau s\-mi faci cadouri. Eu tr\iesc de pe urma b\rba]ilor, `ns\ nu vreau s\ tr\iesc de pe urma ta. Ei, dar ce te-ai schimbat! Aproape c\ nu te mai recunosc. Acum c`teva zile ar\tai de parc\ abia fusese[i cobor`t din [treang, iar acum ai din nou o `nf\]i[are aproape omeneasc\. Ia spune-mi, mi-ai executat ordinul? – Ce ordin? – Da’ uituc mai e[ti! Voiam s\ [tiu dac\ acum po]i s\ dansezi foxtrot! Mi-ai spus c\ nu-]i dore[ti nimic mai mult dec`t s\ prime[ti ordine de la mine, c\ nu cuno[ti nici o pl\cere mai mare dec`t aceea de a mi te supune. ~]i mai aduci aminte? – O, da, [i chiar a[a vreau s\ fie! Iau foarte `n serios lucrul acesta. – {i totu[i n-ai `nv\]at s\ dansezi? – Se poate `nv\]a a[a ceva at`t de repede, `n numai c`teva zile? – Fire[te. Foxtrotul se poate `nv\]a `ntr-o or\, bostonul `n dou\. Pentru tangou `]i trebuie mai mult timp, dar n-ai tu nevoie de a[a ceva. – Acum, `ns\, trebuie s\-]i aflu `n fine, numele! M\ privi c`teva clipe t\cut\.
108
H
E R M A N N
H
E S S E
– S-ar putea s\ mi-l ghice[ti. Mi-ar face pl\cere dac\ mi l-ai putea ghici. Fii atent [i uit\-te bine la mine. Oare s\ nu fi remarcat `nc\ faptul c\, uneori, chipul meu seam\n\ cu cel al unui b\ie]andru? A[a ca acum de pild\? ~ntr-adev\r, privind-o cu mare aten]ie, a trebuit s\-i dau dreptate, avea chipul unui b\ie]andru. Mi-am `ng\duit un r\gaz de un minut, iar chipul acela `ncepu s\-mi spun\ ceva [i s\-mi aduc\ aminte de propria copil\rie [i de prietenul meu de pe atunci, pe nume Hermann. Pre] de o secund\ am avut impresia c\ se metamorfozase pe deplin `n persoana acelui Hermann. – Dac\ ai fi b\iat, i-am spus cu mirare, ar trebui s\ te cheme Hermann. – Cine [tie, poate chiar s`nt un b\iat care, acum, s-a travestit numai, zise ea `n glum\. – Te cheam\ Hermina? Ea confirm\ d`nd radioas\ din cap, bucur`ndu-se c\ ghicisem. ~n momentul acela ni se aduse supa, am `nceput s\ m`nc\m, iar ea se amuza copil\re[te. Din tot ceea ce-mi pl\cea la ea, fermec`ndu-m\, deosebit de dr\gu]\ [i de neobi[nuit\ mi se p\rea putin]a ei de a trece foarte brusc de la seriozitatea cea mai profund\ la veselia cea mai zgomotoas\ [i invers, f\r\ ca, `n acest timp, s\ se fi schimbat sau s\ se fi schimonosit `n vreun fel sau altul, era ca un copil iste]. Acum se `nveseli o vreme, m\ tachin\ `n leg\tur\ cu foxtrotul, ba chiar `mi d\du ni[te lovituri cu picioarele, l\ud\ m`ncarea cu mult zel [i remarc\ silin]a pe care o dovedisem c`nd m-am `mbr\cat, [i cu toate acestea avea s\-mi mai fac\ o serie `ntreag\ de repro[uri cu privire la felul cum ar\tam. ~n acest r\stimp am `ntrebat-o: – Cum ai reu[it a[a, dintr-odat\, s\ ar\]i ca un b\ie]andru, `nc`t am putut s\-]i ghicesc numele? – P\i reu[ita asta ]i se datore[te ]ie. Nu `n]elegi, domnule savant, c\-]i s`nt pe plac [i c\ importan]a pe care mi-o acorzi vine tocmai din faptul c\ eu s`nt pentru tine un fel de oglind\, c\ `n interiorul meu exist\ ceva anume, care `]i r\spunde [i te
Lupul de step\
109
`n]elege? ~n fond, oamenii ar trebui s\-[i fie reciproc oglinzi, s\-[i r\spund\ unul altuia, s\-[i fie ecou, dar huhurezii ca tine s`nt stranii [i cad u[or prad\ vr\jilor, `nc`t nu mai s`nt `n stare nici s\ vad\, nici s\ citeasc\ `n ochii altor oameni, `nc`t nimic nu le mai treze[te interesul. Dar c`nd un asemenea huhurez `nt`lne[te iar\[i un chip, care `l prive[te cu adev\rat [i `n care ghice[te ceva ce aduce a r\spuns [i a `nrudire, ei da, atunci simte fire[te [i el ce e bucuria. – Tu [tii de toate, Hermina, am exclamat eu mirat. Este `ntocmai a[a cum spui tu. {i totu[i ai o fire cu totul [i cu totul diferit\ de a mea! E[ti exact opusul meu; ai tot ce `mi lipse[te mie. – Asta e impresia ta, zise ea laconic, [i e bine a[a. {i iat\ c\ pe chipul ei, care mi se p\rea `ntr-adev\r ca o oglind\, se a[ternu un nor greu de seriozitate, chipul ei `ntreg radia seriozitate, tragism, ca dintr-un h\u, ca din orbitele goale ale unei m\[ti. ~ncet, sco]`nd vorb\ dup\ vorb\, `mi spuse parc\ `n sil\: – Ei, nu uita ceea ce mi-ai spus chiar tu! Mi-ai spus c\ pot s\-]i dau ordine [i c\ tu, `ndeplinind toate poruncile mele, o s\ te bucuri. S\ nu ui]i lucrul \sta! Pentru c\, trebuie s\ [tii micu]ul meu Harry, c\ a[a cum eu reprezint ceva pentru tine, tot astfel reprezin]i [i tu ceva pentru mine, c\ a[a cum chipul meu `]i d\ unele r\spunsuri, c\ a[a cum ceva anume din persoana mea te `nt`mpin\ [i `]i inspir\ `ncredere, acela[i lucru mi se `nt`mpl\ [i mie `n momentul `n care te privesc. C`nd, nu de mult, te-am v\zut intr`nd la Vulturul Negru, obosit [i absent, [i plutind parc\ departe de aceast\ lume, am avut imediat sentimentul c\, iat\, omul acesta o s\ mi se supun\, pentru c\ dorin]a lui nem\rturisit\ este ca eu s\-i dau ordine! Ceea ce am s\ [i fac, \sta-i motivul pentru care am intrat `n vorb\ cu tine, \sta-i motivul pentru care ne-am `mprietenit. Vorbea cu o seriozitate at`t de profund\, sufletul ei era supus unei presiuni at`t de mari, `nc`t nu `mi d\deam bine seama ce se `nt`mpl\ [i c\utam s\ o calmez [i s\-i distrag aten]ia.
110
H
E R M A N N
H
E S S E
Dar ea sc\p\ de `ncerc\rile mele, simplu, `ncrunt`ndu-[i spr`ncenele, privindu-m\ st\ruitor [i continu`nd apoi cu o voce rece ca ghea]a: – Ascult\ ce-]i spun, micu]ul meu, trebuie s\ te ]ii de cuv`nt, altfel o s\-]i par\ r\u. O s\-]i dau multe porunci, iar tu o s\ le `ndepline[ti, porunci dr\g\la[e, porunci pl\cute, o s\-]i fac\ mare pl\cere s\ li te supui. Iar `n cele din urm\ o s\ `ndepline[ti [i ultima mea porunc\, Harry. – O voi `ndeplini, am spus eu cu voin]a pe jum\tate `nfr`nt\. Care va fi ultima ta porunc\ pentru mine? Eu `ns\ o [i presim]eam, Dumnezeu [tie de ce. Ea se cutremur\, scuturat\ parc\ de un mic fior rece, trezindu-se parc\, `ncetul cu `ncetul, din starea aceea a ei de concentrare. Nu m\ sc\pa deloc din ochi. Dintr-odat\, chipul ei se `ntunec\ [i mai mult. – Ar fi mai `n]elept din partea mea s\ nu-]i spun. Dar nu vreau s\ fiu `n]eleapt\, Harry, nu de data asta. Dimpotriv\. Ascult\-m\ cu aten]ie! Ai s\ auzi, ai s\ ui]i iar\[i, ai s\ r`zi [i ai s\ pl`ngi din pricina asta. Fii atent, micu]ul meu! Am s\ m\ joc cu tine pe via]\ [i pe moarte, fr\]ioare, [i vreau s\-mi dau c\r]ile pe fa]\, ar\t`ndu-]i-le `nc\ `nainte de a `ncepe jocul. ~n vreme ce spunea toate acestea, chipul ei era at`t de frumos, de nep\m`ntesc! ~n ochi `i plutea rece [i luminoas\ triste]ea unei certitudini, ochii ace[tia p\reau s\ fi cunoscut [i s\-[i fi asumat tot felul de suferin]e inimaginabile. Vorbea cu dificultate, de parc\ limba `i era `mpiedicat\, vorbea parc\ cu gura unui om al c\rui chip degerase de ger; dar printre buze, pe la col]urile gurii, i se vedea din c`nd `n c`nd v`rful limbii, al c\rui joc contrasta cu privirea [i cu vocea ei, tr\d`nd o senzualitate dulce, juc\u[\, dorin]a fierbinte de a se `nfrupta din pl\ceri. Pe fruntea calm\, neted\, `i at`rna o bucl\ mic\, iar de acolo, din col]ul acela al frun]ii `n care se afla bucla, se n\[tea din c`nd `n c`nd, ca un suflu viu, unda asem\n\rii cu un b\ie]andru, unda vr\jii magice a hermafroditului. O ascultam `nfrico[at, dar cam buim\cit, pe jum\tate absent.
Lupul de step\
111
– ~]i plac, a continuat ea, tocmai din motivul pe care ]i l-am spus deja; eu ]i-am `nvins singur\tatea, te-am prins c`nd te aflai chiar `n pragul iadului [i te-am trezit din nou. Dar a[tept mai mult din partea ta, mult mai mult. Vreau s\ te fac s\ te `ndr\goste[ti de mine. Nu, nu m\ contrazice, las\-m\ s\ vorbesc! ~]i plac foarte mult, o simt, [i `mi e[ti recunosc\tor, dar nu te-ai `ndr\gostit `nc\ de mine. Vreau s\ te fac s\ te `ndr\goste[ti, asta mi-e meseria; c\ci din a[a ceva tr\iesc, din iscusin]a de a-i face pe b\rba]i s\ se `ndr\gosteasc\ de mine. ~ns\ fii foarte atent, nu fac lucrul acesta pentru c\ te-a[ g\si neap\rat `nc`nt\tor. S`nt tot at`t de pu]in `ndr\gostit\ de tine, Harry, ca [i tu de mine. Dar am nevoie de tine, la fel cum tu ai nevoie de mine. Tu ai nevoie de mine, `n momentul de fa]\, pentru c\ e[ti dezn\d\jduit [i `]i trebuie cineva care s\ te `mping\ `n ap\ [i s\ te `nvioreze astfel din nou. Ai nevoie de mine ca s\ `nve]i s\ dansezi, s\ `nve]i s\ r`zi, s\ `nve]i s\ tr\ie[ti. Eu `ns\ am nevoie de tine nu acum, ci mai t`rziu, [i anume, pentru ceva foarte important [i frumos. C`nd te vei fi `ndr\gostit de mine am s\-]i dau ultima mea porunc\, iar tu ai s\ te supui [i va fi bine a[a [i pentru tine, [i pentru mine. Lu\ din pahar una din orhideele violet-maronii, cu iriz\ri verzui, `[i aplec\ chipul o clip\ deasupra ei, privind fix la floarea aceea. – N-o s\-]i vin\ u[or, dar ai s-o faci. O s\-mi `ndepline[ti porunca [i ai s\ m\ omori. Asta e. Nu mai `ntreba nimic! Privind `n continuare la orhidee, amu]i, chipul i se destinse sc\pat de povara tensiunii [i deschiz`ndu-se ca bobocul unei flori, apoi, dintr-odat\, pe buzele ei se ivi un sur`s fermec\tor, `n vreme ce ochii ei m\ mai privir\ o clip\ fic[i, fascina]i. Iar acum `[i scutur\ capul cu micu]a ei bucl\ de b\ie]andru, b\u o `nghi]itur\ de ap\, `[i aminti c\ st\team la mas\ [i se n\pusti asupra bucatelor cu o imens\ poft\ de m`ncare. Auzisem limpede fiecare cuv`nt al `nsp\im`nt\torului ei discurs, ba chiar ghicisem „ultima porunc\“ a ei `nc\ dinainte de a o fi exprimat, a[a `nc`t acel „ai s\ m\ omori“ nu m\ mai
112
H
E R M A N N
H
E S S E
`nfrico[ase. Tot ce spunea suna conving\tor, aidoma unui glas al destinului, acceptam totul f\r\ s\ m\ ap\r [i, totu[i, `n pofida seriozit\]ii funeste cu care rostise acele cuvinte, nu puteam s\ cred c\ aveam de-a face cu ceva pe deplin real sau serios. O latur\ a sufletului meu `i sorbea cuvintele, d`ndu-le crezare, o alt\ latur\ a sufletului meu cl\tina din cap cu bun\tate, constat`nd c\, a[adar, p`n\ [i o fat\ at`t de inteligent\, de s\n\toas\ [i de sigur\ pe ea ca Hermina avea la r`ndu-i fantasmele [i st\rile sale de r\t\cire. {i abia termin\ de spus ultimul ei cuv`nt, c\ un v\l de ireal [i de de[ert\ciune `nv\lui `ntreaga scen\. Oricum, nu puteam face saltul `napoi, revenind la plauzibil [i la real cu aceea[i u[urin]\ de dansator pe s`rm\ ca Hermina. – Deci eu te voi omor` c`ndva? am `ntrebat-o cu un u[or aer vis\tor, `n vreme ce ea r`dea iar\[i, t\ind de zor carnea de pas\re din farfurie. – Fire[te, d\du afirmativ din cap, dar s\ l\s\m asta, s`ntem la mas\. Harry, fii amabil [i mai comand\-mi pu]in\ salat\ verde! N-ai poft\ de m`ncare? Cred c\ trebuie s\ `nve]i mai `nt`i tot ceea ce, pentru ceilal]i oameni, `nseamn\ ni[te lucruri fire[ti, va trebui s\ `nve]i p`n\ [i bucuria de a m`nca. A[adar, prive[te, micu]ule, \sta este un cop\nel de ra]\, iar desprinderea acestei c\rni albe, delicioase, de pe os este ca o s\rb\toare, `nc`t `n inima ta trebuie s\ sim]i aceea[i poft\, `ncordare [i mul]umire ca `ndr\gostitul care `[i ajut\ dr\gu]a s\ se elibereze pentru prima dat\ din ve[minte. Ai `n]eles? Nu? E[ti un prost\nac. Fii atent, `]i dau o buc\]ic\ din cop\nelul \sta frumos de ra]\, ai s\ vezi. A[a, deschide gura! – Of, da’ mofturos mai e[ti! Dumnezeule, uit\-te la el, a tras cu ochiul la mesele vecine, ca s\ se asigure c\ nu e observat, c`nd ia o `mbuc\tur\ din furculi]a mea! N-ai nici o grij\, fiu r\t\citor ce e[ti, n-am s\ te fac de ru[ine. Dar dac\ pentru ca s\ gu[ti dintr-o pl\cere ai nevoie mai `nt`i de aprobarea altora, apoi chiar c\ nu e[ti dec`t un g\g\u]\. Scena de adineauri devenea din ce `n ce mai ireal\, `mi venea din ce `n ce mai greu s\ cred c\ ochii ace[tia m\ priviser\, cu numai c`teva minute mai `nainte, at`t de dur [i `nfrico[\tor. O,
Lupul de step\
113
dar `n toate aceste lucruri Hermina era `ntocmai ca via]a `ns\[i: `ntotdeauna d\ruit\ clipei, niciodat\ previzibil\. Acum m`nca, lu`nd `n serios copanul de ra]\ [i salata, tortul [i lichiorul, consider`ndu-le obiecte ale bucuriei [i ale judec\]ii ei de valoare, ale discu]iei [i imagina]iei ei. Cum i se lua farfuria de dinainte, `ncepea un capitol nou. Femeia aceasta, care m\ `n]elesese perfect, care p\rea s\ [tie mai multe despre via]\ dec`t to]i `n]elep]ii, tr\ia ca un copil, f\cea micul joc al tr\irii clipei prezente cu at`ta art\, `nc`t reu[ise s\ m\ conving\ s\ devin, f\r\ doar [i poate, discipolul ei. Indiferent dac\ asta `nsemna o `nalt\ `n]elepciune ori o naivitate dintre cele mai simple: via]a nu putea s\-l afecteze cu nimic pe cel care se pricepea s\ tr\iasc\ astfel clipa de fa]\, pe cel care `[i tr\ia prezentul cu at`ta intensitate, fiind capabil s\ aprecieze cu at`ta grij\ [i bun\voin]\ orice floare care-i ie[ea `n cale, orice valoare momentan\, fie ea c`t de mic\, a acestui joc. Copilandra aceasta vesel\ cu o imens\ poft\ de m`ncare, cu toat\ joaca ei de gurmand\, s\ fi fost oare o vis\toare [i, `n acela[i timp, o isteric\ preocupat\ de g`ndul mor]ii, sau o minte care calcula totul la rece, vr`nd s\ m\ fac\, deliberat [i cu s`nge rece, s\ m\ `ndr\gostesc de ea [i s\ devin sclavul ei? Asta era cu neputin]\. Nu, pur [i simplu ea se l\sa furat\ de moment at`t de plenar, `nc`t reac]iona cu sensibilitate la capriciile oric\rui gen de veselie, dar [i la `nnegur\rile de orice fel, izvor`te din str\fundurile `ndep\rtate ale sufletului, tr\indu-le din plin. Aceast\ Hermina, pe care ast\zi o vedeam pentru a doua oar\ [tia totul despre mine [i mi se p\rea imposibil s\ am vreodat\ un secret fa]\ de ea. Se prea putea ca ea s\ nu-mi fi `n]eles pe deplin via]a spiritual\; probabil c\ afec]iunea mea fa]\ de muzic\, de Goethe, de Novalis sau de Baudelaire o dep\[ea – dar nici lucrul acesta nu era foarte sigur, poate c\ pentru ea nu reprezenta nici o dificultate. {i chiar de-ar fi fost a[a – ce mai r\m\sese din „via]a mea spiritual\“? Nu se sf\r`mase ea, oare, `n cioburi, pierz`ndu-[i orice sens? Nu am `ns\ nici o `ndoial\ c\ ea va `n]elege toate celelalte probleme [i aspira]ii ale mele, inclusiv pe cele foarte personale. Nu va trece mult\ vreme [i voi putea vorbi cu ea
114
H
E R M A N N
H
E S S E
despre lupul de step\, despre tratat, despre tot ceea ce p`n\ acum nu existase dec`t pentru mine [i despre care niciodat\ nu scosesem vreun cuv`nt fa]\ de altcineva. Nu m-am putut `mpiedica s\ `ncepem imediat. – Hermina, am spus eu, mi s-a `nt`mplat de cur`nd un lucru straniu. Un necunoscut mi-a dat o bro[uric\ tip\rit\, ceva `n genul unui caie]el de b`lci, iar `n bro[uric\ era descris\ fidel povestea vie]ii mele, adic\ tot ceea ce se refer\ la mine. Zi [i tu, nu-i a[a c\-i straniu? – Cum se nume[te bro[urica? m-a `ntrebat ea `ntr-o doar\. – Se nume[te Tratat despre lupul de step\. – O, ce minunat sun\: lup de step\! {i tu e[ti lupul de step\? Chiar tu e[ti acela? – Da, eu s`nt acela. Eu s`nt cel care pe jum\tate este om, pe jum\tate, lup, sau cel care `[i `nchipuie c\ este a[a. Nu mi-a r\spuns. M\ privea atent\, scrut`ndu-mi ochii, cercet`ndu-mi m`inile, iar pentru o clip\ `n privirea [i pe chipul ei se a[ternur\ din nou profunda seriozitate [i pasiunea aceea tulbure de mai `nainte. Am avut impresia c\ ghicesc la ce se g`ndea: eram eu oare `n suficient\ m\sur\ lupul acela care trebuia s\-i poat\ `ndeplini „ultima porunc\“? – Fire[te c\ e o `nchipuire a ta, spuse rec\p\t`ndu-[i voia bun\, sau, dac\ vrei, poezie. Dar ceva e la mijloc. Ast\zi nu e[ti lup, dar acum c`teva zile c`nd ai intrat `n salon a[a, de parc\ abia c\zuse[i din lun\, atunci aveai `n tine o por]ie bun\ de fiar\ [i tocmai asta mi-a pl\cut. Se `ntrerupse, c\ci p\rea s\-i fi venit subit o idee, apoi spuse parc\ `ncremenit\: – Stupid mai sun\ cuvintele de genul „fiar\“ sau „animal de prad\“! N-ar trebui s\ se vorbeasc\ astfel despre animale. De multe ori ele s`nt fioroase, dar s`nt mult mai la locul lor dec`t oamenii. – Ce `nseamn\ „la locul lor“? Ce vrei s\ spui cu asta? – P\i uit\-te [i tu la un animal, la o pisic\, un c`ine, o pas\re sau chiar la unul dintre animalele acelea mari [i frumoase de la
Lupul de step\
115
gr\dina zoologic\, la o pum\ sau o giraf\! Este imposibil s\ nu observi c\ toate s`nt la locul lor, c\ absolut nici un animal nu se simte stingherit, nu exist\ nici unul care s\ n-aib\ habar ce are de f\cut sau cum trebuie s\ se comporte. Nici unul dintre ele nu vrea s\ te lingu[easc\, nici unul nu vrea s\ te impresioneze. Nu joac\ teatru. S`nt exact a[a cum s`nt ele, `ntocmai ca pietrele [i florile sau ca stelele de pe cer. ~n]elegi? ~n]elegeam. – De cele mai multe ori animalele s`nt triste, a continuat ea. Iar c`nd un om este foarte `ntristat, dar asta nu din cauz\ c\ l-ar durea din]ii sau c\ ar fi pierdut ni[te bani, ci din cauz\ c\, la un moment dat, pre] de o or\, `[i d\ seama de rostul tuturor lucrurilor, al vie]ii `ntregi, fiind cuprins de o adev\rat\ triste]e, ei, atunci omul seam\n\ pu]in cu un animal – are o min\ trist\, dar arat\ mai la locul lui [i mai frumos ca niciodat\. A[a e [i a[a ar\tai tu, lupule de step\, c`nd te-am v\zut pentru prima oar\. – Dar ce g`nde[ti tu, Hermina, despre cartea `n care s`nt descris eu? – Ah, [tii ceva, nu-mi place s\ g`ndesc tot timpul. O s\ vorbim alt\ dat\ despre asta. Ai putea s\ mi-o dai o dat\ s-o citesc [i eu. Sau mai bine nu, dac\ o fi s\ m\ apuc iar\[i de citit, atunci d\-mi una dintre c\r]ile scrise de tine. Ceru o cafea [i, un timp, p\ru ab\tut\ [i distrat\, apoi chipul `i fu pe nea[teptate inundat de str\lucire, `nc`t puteai crede c\ ajunsese la liman cu g`ndurile care o fr\m`ntau. – Ascult\, exclam\ ea bucuroas\, am g\sit! – Ce-ai g\sit? – Povestea cu foxtrotul, nu-mi mai puteam lua g`ndul de la ea. Deci ia spune-mi: ai o camer\ `n care noi doi am putea dansa din c`nd `n c`nd c`te o or\? Poate fi oric`t de micu]\, nu-i nimic, numai s\ nu locuiasc\ cineva dedesubt, care s\ vin\ sus [i s\ ne fac\ scandal imediat ce ar vedea c\ deasupra lui se cam clatin\ ceva. A[adar, e bine, e foarte bine! Atunci o s\ po]i `nv\]a s\ dansezi la tine acas\.
116
H
E R M A N N
H
E S S E
– Da, am zis eu cu timiditate, cu at`t mai bine. Dar credeam c\ pentru asta am avea nevoie de muzic\. – Fire[te c\ da. Deci fii atent, ai s\-]i cumperi muzica cu aceea[i sum\ pe care i-ai pl\ti-o unei profesoare pentru cursurile de dans. Profesoara o economise[ti, aceea o s\ fiu eu. Pe urm\ o s\ avem muzic\ ori de c`te ori vrem noi [i, pe deasupra, ne alegem [i cu un gramofon. – Un gramofon? – Fire[te. ~]i cumperi un aparat dintr-\sta mic [i c`teva pl\ci cu muzic\ de dans... – Splendid, am exclamat eu, iar dac\ vei reu[i cu adev\rat s\ m\ `nve]i s\ dansez, atunci `]i voi oferi gramofonul drept r\splat\. De acord? Spusesem toate acestea cu mult\ `ndr\zneal\, dar n-o f\cusem deloc din toat\ inima. Nu puteam s\-mi imaginez `n c\m\ru]a mea plin\ de c\r]i un astfel de aparat, pentru care nu aveam nici un fel de simpatie, apoi chiar [i `n leg\tur\ cu dansul aveam mari re]ineri. M\ g`ndeam c\ a[a, ocazional, puteam s\ `ncerc o dat\, de[i aveam convingerea c\ s`nt prea b\tr`n [i prea ]eap\n [i c\, deci, nu a[ mai putea s\ `nv\] a[a ceva. Toate veneau `ns\ una dup\ alta, `ntr-un ritm prea rapid, prea impetuos, iar `n mine sim]eam `mpotrivindu-se tot ceea ce, `n calitate de vechi [i rafinat cunosc\tor de muzic\, aveam de obiectat `mpotriva gramofoanelor, a jazzului [i a melodiilor moderne de dans. Iar ca `n camera mea, `n preajma lui Novalis [i a lui Jean Paul, `n chilia g`ndurilor mele [i `n refugiul meu s\ mai r\sune acum [i [lag\re americane, [i eu s\ dansez dup\ ele – nu, toate astea dep\[eau realmente cu mult ceea ce putea s\-mi cear\ cineva. Dar omul care `mi cerea acest lucru nu era pur [i simplu „cineva“, ci Hermina, iar ea era acum aceea care `mi d\dea ordine. M-am supus. Bine`n]eles c\ m-am supus. ~n dup\-amiaza urm\toare ne-am `nt`lnit `ntr-o cafenea. C`nd am intrat am observat c\ Hermina venise deja, bea ceai [i `mi ar\t\ z`mbind un ziar `n care d\duse de numele meu. Era una dintre fi]uicile reac]ionare ale ]\rii, una dintre acelea care
Lupul de step\
117
sem\nau z`zania [i, din c`nd `n c`nd, lansau atacuri violente de def\imare la adresa mea. ~n timpul r\zboiului fusesem pacifist, dup\ r\zboi mi-am ridicat glasul [i am apelat, ocazional, la calm, r\bdare, omenie [i autocritic\, opun`ndu-m\ isteriei na]ionaliste care, din zi `n zi, devenea tot mai strident\, mai nebuneasc\ [i mai s\lbatic\. {i iat\ c\ fusese lansat din nou un asemenea atac, prost scris, pe jum\tate compus de redactor, pe jum\tate colportat, bucat\ cu bucat\, din alte articole asem\n\toare ap\rute `n presa de aceea[i orientare. Dup\ cum se [tie, de altfel, nimeni nu scrie at`t de prost ca ap\r\torii ideologiilor `nvechite, nimeni nu lucreaz\ mai murdar [i mai iresponsabil ca ei. Hermina citise articolul, afl`nd astfel c\ Harry Haller e un individ d\un\tor care se lep\dase de patrie [i c\, fire[te, patria nu poate fi dec`t amenin]at\, at`ta timp c`t s`nt tolera]i asemenea oameni, c`t s`nt tolerate asemenea idei, at`ta timp c`t tineretul este educat `n spiritul sentimentalelor idei umaniste, [i nu `n cel al revan[ei militare fa]\ de du[manul de moarte. – Despre tine e vorba? m-a `ntrebat Hermina ar\t`ndu-mi numele. Ei, da’ [tiu c\ ]i-ai f\cut c`]iva du[mani, Harry. Te sup\r\ treaba asta? Am citit c`teva r`nduri, era p\l\vr\geala obi[nuit\, de ani de zile, cuno[team p`n\ la exasperare fiecare cuv`nt din acele def\im\ri-cli[eu. – Nu, am spus eu, nu m\ sup\r\, m-am obi[nuit de mult cu a[a ceva. De c`teva ori mi-am exprimat opinia c\ fiecare popor [i chiar fiecare om ar trebui ca, `n loc s\ se lase adormit, ca de un c`ntec de leag\n, de vorb\ria despre falsele „culpabilit\]i“ politice, s\-[i pun\ lui `nsu[i `ntrebarea care este partea lui de vin\ pentru izbucnirea r\zboiului [i pentru starea de mizerie `n care se afl\ lumea, la care a contribuit prin propriile sale gre[eli, ezit\ri [i obiceiuri proaste; [i am mai ar\tat c\ numai aceasta poate fi calea evit\rii unui nou r\zboi. Iat\ de ce nu m\ iart\, c\ci, fire[te, ei nu s`nt defel vinova]i: nici `mp\ratul, nici generalii, nici marii industria[i, nici politicienii, nici ziarele – nimeni n-are ce s\-[i repro[eze, nimeni n-are vreo vin\! S-ar
118
H
E R M A N N
H
E S S E
putea crede c\ totul pe lume e minunat, at`t doar c\ `n p\m`nt zac uci[i zeci de milioane de oameni. Vezi tu, Hermina, chiar dac\ astfel de articole def\im\toare nu m\ mai pot sup\ra, ele reu[esc totu[i, uneori, s\ m\ `ntristeze. Dou\ treimi din compatrio]ii mei citesc ziare de genul acesta, li se c`nt\ melodia asta `n fiecare diminea]\ [i sear\, zilnic s`nt prelucra]i, avertiza]i, `nt\r`ta]i, li se alimenteaz\ nemul]umirea [i ranchiuna, iar scopul [i rezultatul unor asemenea eforturi va fi iar r\zboiul, urm\torul r\zboi, care se apropie [i care va fi cu siguran]\ `nc\ mai hidos dec`t a fost acesta. Totul este limpede [i simplu, orice om ar putea s\ ajung\ la aceea[i concluzie, dac\ ar sta s\ judece m\car un ceas. Dar nimeni nu are chef de a[a ceva, nimeni nu vrea s\ evite un nou r\zboi, nimeni nu vrea s\ scape de urm\torul m\cel, nici el `nsu[i, nici copiii s\i, [i asta numai pentru c\ nu poate s\ se scuteasc\ pe sine [i pe copiii s\i de urm\torul m\cel pentru c\ pre]ul i se pare prea mare. Nimeni nu vrea s\ g`ndeasc\ un ceas, s\-[i cerceteze cugetul [i s\ se `ntrebe `n ce m\sur\ este el `nsu[i p\rta[ [i vinovat de toat\ dezordinea [i r\utatea de pe lumea asta! Prin urmare, totul va continua `n acela[i mod, iar noul r\zboi este preg\tit cu mult zel, zi de zi, de mii [i mii de oameni. Din momentul `n care mi-am dat seama de acest lucru, parc\ s`nt paralizat, am c\zut prad\ dezn\dejdii, pentru mine nu mai exist\ nici un fel de „patrie“ [i nici un fel de idealuri, iar pentru domnii care pun la cale noile b\t\lii, toate acestea nu s`nt dec`t ni[te decoruri. N-are nici un rost s\ g`nde[ti, s\ spui sau s\ scrii ceva omenesc, n-are nici un rost s\-]i ba]i capul cu g`nduri de bine – cei doi sau trei oameni care fac acest lucru s`nt comb\tu]i zi de zi prin mii de ziare, reviste, cuv`nt\ri, [edin]e publice [i secrete care, toate, urm\resc contrariul [i ob]in ceea ce vor. Hermina m\ ascultase cu aten]ie. – Da, spuse ea, ai dreptate. Fire[te c\ o s\ fie din nou r\zboi, nici nu mai trebuie s\ cite[ti ziarele, ca s\-]i dai seama. Desigur, \sta e un motiv de triste]e, dar o asemenea atitudine e lipsit\ de orice valoare. Este ca [i cum cineva s-ar `ntrista la g`ndul c\, `n
Lupul de step\
119
ciuda tuturor str\daniilor sale, odat\ [i odat\ nu va avea `ncotro [i va trebui s\ moar\. Lupta `mpotriva mor]ii, drag\ Harry, este `ntotdeauna o cauz\ frumoas\, nobil\, minunat\ [i demn\ de toat\ stima, tot a[a [i lupta `mpotriva r\zboiului. Dar `n acela[i timp ea este, `ntotdeauna, [i o donquijoterie lipsit\ de orice speran]\. – A[a o fi, am exclamat eu agitat, dar cu adev\ruri de genul celui c\ to]i va trebui s\ murim c`ndva [i c\, a[adar, poate s\ ne doar\ `n cot pe to]i de toate cele, nu facem dec`t s\ banaliz\m lucrurile [i s\ spunem c\ toat\ via]a e o prostie. Bine, dar trebuie oare s\ arunc\m totul, s\ renun]\m la tot ceea ce `nseamn\ spirit, la toate str\daniile, la toat\ omenia, `ng\duind ca ambi]ia [i banii s\ domneasc\ `n continuare, [i a[tept`nd, cu un pahar de bere dinainte, urm\toarea mobilizare? Privirea pe care mi-o arunc\ Hermina avea `n ea ceva straniu, era o privire plin\ de veselie, de ironie [i ghidu[ie, de o camaraderie `n]eleg\toare, dar totodat\ de o asemenea gravitate, luciditate [i seriozitate profund\! – S\ nu faci asta, spuse ea pe un ton foarte matern. Iar via]a ta nu devine banal\ [i nu e[ti `ndrept\]it s-o consideri o prostie, dac\ [tii c\ lupta nu-]i va fi `ncununat\ de succes. Este cu mult mai banal, Harry, s\ lup]i pentru ceva bun [i ideal, crez`nd c\ o s\ reu[e[ti. Oare idealurile exist\ pentru a fi realizate? Oare noi, oamenii, tr\im pentru a desfiin]a moartea? Nu, tr\im ca s\ ne temem de ea [i ca s\ o `ndr\gim din nou, [i tocmai datorit\ ei stropul nostru de via]\ lumineaz\ uneori, pre] de o or\, at`t de frumos. Ce copil e[ti, Harry. Ascult\-m\ [i hai acum cu mine, c\ci ast\zi avem multe de f\cut. Ast\zi n-o s\ m\ mai g`ndesc nici la r\zboi, nici la ziare. Dar tu? O, da, eram gata s\ fac [i eu acela[i lucru. Am plecat `mpreun\ – era prima noastr\ plimbare `n doi prin ora[ – am intrat `ntr-un magazin de articole muzicale, ne-am uitat la ni[te gramofoane, le-am deschis, apoi le-am `nchis la loc, am `ncercat c`teva [i, g\sind unul potrivit, dr\gu] [i ieftin, eu am vrut s\-l cump\r, dar Hermina nu voia s\ se hot\rasc\ a[a
120
H
E R M A N N
H
E S S E
de repede. M\ opri, a[a c\ a trebuit s\ intru cu ea `ntr-un alt magazin, unde ne-am uitat la tot felul de sisteme [i aparate de diferite m\rimi, de la cele mai scumpe p`n\ la cele mai ieftine, le-am ascultat [i abia acum c\zu [i ea de acord cu mine c\ trebuie s\ ne `ntoarcem la primul magazin [i s\ cump\r\m gramofonul pe care `l g\sisem acolo. – Vezi, i-am spus eu, de ce trebuia s\ ne complic\m at`t? – A[a crezi? Dar poate chiar m`ine am fi v\zut acela[i aparat expus `ntr-o alt\ vitrin\, la un pre] mai mic cu dou\zeci de franci. {i, `n afar\ de asta, cump\r\turile s`nt o pl\cere, iar ceea ce `]i face pl\cere trebuie gustat din plin. Mai ai `nc\ multe de `nv\]at. Cu ajutorul unui slujba[ am adus pachetul `n locuin]a mea. Hermina `mi inspect\ locuin]a, l\ud`nd soba [i divanul, `ncerc\ scaunele, lu\ `n m`n\ ni[te c\r]i, z\bovi mult timp `n fa]a fotografiei iubitei mele. Gramofonul `l a[ezasem pe comoda dintre teancurile de c\r]i. ~n sf`r[it am `nceput lec]ia. Ea a pus o plac\ cu un foxtrot, mi-a ar\tat primii pa[i, m-a apucat de m`n\ [i a `nceput s\ m\ conduc\. M\ str\duiam s-o urmez, greoi, lovindu-m\ de scaune, d\deam ascultare comenzilor ei f\r\ s\ le `n]eleg, o c\lcam pe picioare, fiind la fel de ne`ndem`natic pe c`t eram de zelos s\-mi fac datoria. Dup\ al doilea dans se arunc\ pe divan, r`z`nd ca un copil. – Dumnezeule, ce b\]os mai e[ti! P\[e[te, omule, ca [i c`nd te-ai duce la plimbare! Nu trebuie s\ te for]ezi at`ta. Am impresia sau te-ai `nc\lzit deja? Ei, atunci hai s\ ne odihnim cinci minute! Uite, atunci c`nd `l cuno[ti, dansul e la fel de simplu ca g`nditul [i se `nva]\ mult mai u[or. Iar faptul c\ oamenii nu vor s\ se obi[nuiasc\ s\ g`ndeasc\, prefer`nd a-l numi pe domnul Haller tr\d\tor de ]ar\ [i a[tept`nd s\ vin\ urm\torul r\zboi, n-o s\ te mai enerveze acum at`t de tare. Dup\ o or\ a plecat, asigur`ndu-m\ c\ data viitoare va merge mai bine. Eu eram `ns\ de alt\ p\rere, c\ci prostia [i st`ng\cia mea m\ decep]ionaser\ foarte mult, mi se p\rea c\ nu `nv\]asem absolut nimic `n ora aceea [i nu credeam c\ alt\ dat\ va merge
Lupul de step\
121
mai bine. Nu, pentru dans trebuia s\ ai ni[te aptitudini anume, care mie `mi lipseau cu des\v`r[ire: veselie, nevinov\]ie, u[urin]\, elan. Ei, dar asta mi-o `nchipuisem eu de mult\ vreme. C`nd, ce s\ vezi, a doua oar\ a mers `ntr-adev\r mai bine, ba chiar dansul a `nceput s\-mi fac\ pl\cere, a[a `nc`t la sf`r[itul orei, Hermina a afirmat c\ acum [tiam s\ dansez foxtrot. Dar c`nd de aici a tras concluzia c\ m`ine va trebui s\ merg la restaurant [i s\ dansez cu ea, m-am speriat cumplit, refuz`nd cu vehemen]\. ~ns\ ea mi-a reamintit cu r\ceal\ de jur\m`ntul meu de a o asculta [i mi-a poruncit s\ vin s\ lu\m ceaiul m`ine la Hotelul Balances. ~n seara aceea am r\mas acas\, voiam s\ citesc, dar nu reu[eam. Mi-era team\ de ziua de m`ine; m\ `ngrozea ideea c\ eu, un om ciudat, b\tr`n, timid [i sentimental urmam nu numai s\ p\[esc `ntr-unul din locurile acelea searbede, moderne, unde se bea ceai, se danseaz\ [i se ascult\ muzic\ de jazz, ci s\ m\ mai [i ar\t acolo printre oameni str\ini `n postura de dansator, cu toate c\ nu [tiam `nc\ s\ dansez ca lumea. Trebuie s\ recunosc c\ am r`s de mine `nsumi [i c\ mi-a fost ru[ine de ce fac `n momentul `n care, r\mas singur `n lini[tita mea odaie de studiu, am `ntors aparatul, pun`ndu-l apoi s\ mearg\ [i repet`nd f\r\ zgomot, `nc\l]at numai `n [osete, pa[ii de foxtrot. A doua zi, la Hotelul Balances c`nta o mic\ orchestr\, se servea ceai [i whisky. Am f\cut o tentativ\ de corup]ie, pun`ndu-i dinainte Herminei ni[te pr\jituri [i invit`nd-o s\ bem o sticl\ de vin bun, dar ea a r\mas neclintit\. – Azi n-ai venit aici ca s\ te distrezi. Ai lec]ie de dans. A trebuit s\ dansez cu ea de dou\-trei ori, iar `n acest r\stimp mi-a f\cut cuno[tin]\ cu saxofonistul, un b\rbat negricios, frumos, t`n\r, originar din Spania sau din America de Sud [i care, dup\ spusele ei, [tia s\ c`nte la toate instrumentele [i s\ vorbeasc\ toate limbile p\m`ntului. Acest señor f\cea impresia c\ este o foarte bun\ cuno[tin]\ de-a Herminei, un prieten al ei, `n fa]a lui se aflau dou\ saxofoane de m\rimi diferite, la care el c`nta alternativ, pe c`nd cu ochii lui negri, neast`mp\ra]i, scruta cu aten]ie [i amuzament pe cei care dansau. Spre uimirea mea,
122
H
E R M A N N
H
E S S E
sim]eam fa]\ de acest muzicant inofensiv [i dr\gu], un fel de gelozie, dar nu era o gelozie din dragoste, c\ci `ntre mine [i Hermina nu putea fi vorba de a[a ceva, ci mai mult o gelozie abstract\, n\scut\ din prietenie, [i asta pentru faptul c\ nu mi se p\rea s\ merite interesul [i predilec]ia, ba chiar admira]ia pe care fata le manifesta fa]\ de el. Poftim cu ce oameni bizari s`nt nevoit s\ fac cuno[tin]\, mi-am spus m`hnit. Apoi Hermina a fost invitat\ la dans de c`teva ori la r`nd, eu am r\mas s\-mi beau ceaiul singur, ascult`nd muzica, acel gen de muzic\ pe care p`n\ nu de mult nu puteam s\-l suf\r. Doamne Dumnezeule, mi-am zis, iat\, s`nt nevoit s\ m\ las introdus aici [i s\ devin de-al casei, `n lumea aceasta care `mi este at`t de str\in\, at`t de nesuferit\, lume pe care am evitat-o p`n\ acum cu at`ta grij\ [i am dispre]uit-o at`t de profund, lumea unor pierde-var\, a amatorilor de amuzamente, lumea plat\ [i plin\ de cli[ee a m\su]elor cu blat de marmur\, a muzicii de jazz, a cocotelor, a comis-voiajorilor! Mi-am sorbit ceaiul mohor`t, uit`ndu-m\ fix la mul]imea aceea semielegant\. Privirile mi-au fost atrase de dou\ fete frumu[ele, care dansau foarte bine [i la care m\ uitam cu admira]ie [i invidie, c\ci alunecau cu mi[c\ri elastice, gra]ioase, vioaie [i sigure. Iat\ `ns\ c\ Hermina reveni [i `[i exprim\ nemul]umirea fa]\ de mine. Doar nu venisem aici, m-a mustrat ea, ca s\ fac o asemenea mutr\ [i s\ stau `n]epenit la mas\, dinaintea ce[tii cu ceai, mai bine mi-a[ lua inima `n din]i [i a[ dansa. Cum, nu cunosc pe nimeni? P\i nici nu e nevoie. Oare s\ nu fi fost acolo nici o fat\ care s\-mi plac\? I-am ar\tat-o pe una mai frumoas\, care st\tea undeva aproape de noi, era `nc`nt\toare `n rochia ei dr\g\la[\ de catifea, cu p\rul blond viguros, t\iat scurt, [i cu bra]ele pline, feminine. Hermina a insistat s\ m\ duc imediat la ea [i s\ o invit. Am `ncercat s\ m\ opun cu dezn\dejde. – Bine, dar nu pot! i-am spus nefericit. Ei, dac\ a[ fi un tip t`n\r, dr\gu], atunci da! Dar a[a, un n\t\r\u b\tr`n [i anchilozat, care nici m\car nu [tie s\ danseze – va r`de de mine!
Lupul de step\
123
Hermina m-a privit dispre]uitoare. – Dar dac\ eu o s\ r`d de tine, fire[te c\ ]i-e indiferent. Ce la[ mai e[ti! Oricine se apropie de o fat\ risc\ s\ se fac\ de r`s; asta e miza. A[adar, Harry, hai risc\, [i `n cel mai r\u caz, f\-te de r`s – altfel n-o s\ mai am nici o `ncredere `n supu[enia ta. Nu s-a l\sat `nduplecat\. Cu inima cuprins\ de nelini[te m-am ridicat, `ndrept`ndu-m\ spre frumoasa fat\ c`nd muzica tocmai `ncepea s\ c`nte din nou. – De fapt nu s`nt liber\, mi-a spus ea, privindu-m\ curioas\ cu ochii ei mari, plini de prospe]ime, dar se pare c\ partenerul meu s-a `ncurcat dincolo, pe la bar. Ei, atunci haide]i! Am cuprins-o de mijloc [i am f\cut primii pa[i, `nc\ mir`ndu-m\ c\ nu m\ refuzase, ea [i-a dat imediat seama cu cine are de-a face [i a preluat conducerea. Dansa minunat, eram furat cu totul de dans, pentru c`teva clipe am uitat de mi[c\ri obligatorii [i de reguli, pur [i simplu pluteam, sim]indu-i [oldurile tari, genunchii care se mi[cau rapid, ml\dio[i, m-am uitat la chipul t`n\r, radios al partenerei mele [i i-am m\rturisit c\ ast\zi dansam pentru prima oar\ `n via]a mea. Ea z`mbi [i m\ `ncuraj\, r\spunz`nd privirilor mele `nc`ntate [i cuvintelor mele m\gulitoare `ntr-un mod minunat de ml\dios, nu prin cuvinte, ci prin mi[c\ri lente, fermec\toare, care ne apropiau tot mai mult, tot mai ispititor. ~mi ]ineam m`na dreapt\ str`ns `n jurul taliei ei, `i urmam zelos [i fericit mi[c\rile coapselor, bra]elor, umerilor, spre uimirea mea nu am c\lcat-o nici m\car o dat\ pe picioare, iar c`nd muzica se termin\ ne-am oprit b\t`nd din palme p`n\ c`nd dansul se repet\, iar eu am s\v`r[it din nou plin de r`vn\, `ndr\gostit [i recules, acela[i ritual. C`nd dansul se termin\, mult prea repede, frumoasa fat\ cu rochi]a de catifea s-a retras [i dintr-odat\ am v\zut-o l`ng\ mine pe Hermina, care ne privise tot timpul. – Ei, ai observat ceva? zise ea r`z`nd admirativ. Ai f\cut cumva descoperirea c\ picioarele unei femei nu s`nt la fel ca picioarele unei mese? Ei, bravo! Slav\ Domnului, acum [tii s\
124
H
E R M A N N
H
E S S E
dansezi foxtrot, m`ine o s\ ne lans\m la boston, iar peste trei s\pt\m`ni are loc un bal mascat `n saloanele Globus. Era pauz\, ne a[ezar\m [i iat\ c\ de noi s-a apropiat frumosul [i t`n\rul domn Pablo, saxofonistul, ne-a salutat din cap [i s-a a[ezat l`ng\ Hermina. Se p\rea c\ `i este prieten foarte bun. Dar trebuie s\ m\rturisesc c\ mie nu-mi pl\cea deloc acest domn atunci, la prima noastr\ `nt`lnire. Era frumos, nimic de zis, frumos cl\dit [i frumos la chip, `ns\ n-am reu[it s\-i descop\r alte calit\]i. {i talentul s\u de poliglot p\rea s\ fie mai mult o joac\, fiindc\ de fapt el nu vorbea, arunca doar cuvinte precum „poftim“, „mul]umesc“, „desigur“, „fire[te“, „hallo“ [i altele de genul acesta, pe care, ce-i drept, le [tia `n mai multe limbi. Nu, acest señor Pablo nu spunea mai nimic, acest dr\gu] caballero nu l\sa impresia c\ g`nde[te prea mult. Meseria lui era s\ c`nte la saxofon `n orchestra de jazz, profesia aceasta `l subjugase, o f\cea cu dragoste [i pasiune, iar uneori, `n vreme ce c`nta, b\tea pe nea[teptate din palme sau `[i permitea alte izbucniri de entuziasm, sco]`nd sunete, c`ntate cu voce tare, precum: „o, o, o, o, ha, ha, hallo!“ ~n rest, era limpede c\ existen]a lui nu avea nici un alt scop dec`t acela de a fi frumos, de a place femeilor, de a purta gulere [i cravate dup\ ultima mod\ [i numeroase inele pe degete. Conversa]ia cu el `nsemna c\ [edea cu noi, z`mbindu-ne, privindu-[i ceasul de la m`n\ [i `nv`rtindu-[i ]ig\ri, lucru pe care `l f\cea cu o dexteritate deosebit\. Ochii lui negri, frumo[i, de creol, buclele sale ca pana corbului nu ascundeau nici o urm\ de romantism, nici un fel de probleme, nici un fel de g`nduri – privit de aproape, semizeul acesta frumos [i exotic se dovedea a fi un t`n\r vesel [i ni]elu[ cam alintat, cu maniere pl\cute [i at`ta tot. Am vorbit cu el despre instrumentul s\u [i despre coloritul muzicii de jazz, iar el a trebuit s\ recunoasc\ faptul c\ avea de-a face cu un vechi iubitor [i cunosc\tor al muzicii. Dar nu s-a l\sat atras deloc `n discu]ie [i `n vreme ce eu, din polite]e fa]\ de el sau, de fapt, fa]\ de Hermina, `ncercam s\ justific existen]a jazzului prin prisma teoriei muzicale, el z`mbea cu nevinov\]ie pe seama mea [i a eforturilor mele [i, probabil, nici nu-i trecea
Lupul de step\
125
defel prin g`nd c\ `naintea [i `n afara jazzului mai existaser\ [i alte genuri de muzic\. Era simpatic, da, simpatic [i cuminte, z`mbea pl\cut cu ochii lui mari [i goi; dar `ntre mine [i el p\rea c\ nu exist\ nici o punte de leg\tur\ – nimic din ceea ce el socotea, probabil, important [i sf`nt n-ar fi putut avea aceea[i semnifica]ie [i pentru mine, ne tr\geam din continente diferite, vorbeam limbi care nu aveau `n comun nici m\car un cuv`nt. (Mai t`rziu, Hermina mi-a povestit `ns\ ni[te lucruri ciudate. Mi-a povestit c\, dup\ discu]ia noastr\, Pablo `i spusese c\ ea va trebui s\ se poarte cu foarte mult\ grij\ cu un om at`t de nefericit. Iar c`nd `l `ntrebase cum ajunsese la o asemenea concluzie, el `i zisese: „Ah, s\rmanul om. Prive[te-i ochii. Nu [tie s\ r`d\.“) Dup\ ce b\rbatul cu ochi negri [i-a luat r\mas-bun, iar muzica a `nceput din nou s\ c`nte, Hermina s-a ridicat: – Acum ai putea s\ dansezi [i cu mine, Harry. Sau ]i-a pierit cheful? Dansam acum [i cu ea ceva mai u[or, mai liber [i mai vesel, chiar dac\ nu m\ sim]eam tot a[a de degajat [i destins, ca atunci c`nd dansasem cu cealalt\. Hermina m-a l\sat s\ conduc, urm`ndu-m\ cu delicate]e [i u[or ca o petal\ de floare, [i la ea descopeream [i sim]eam acum toate frumuse]ile care, ba se ofereau, ba disp\reau, [i ea mirosea a femeie [i a dragoste [i dansul ei intona, cu delicate]e [i intimitate, minunatul, atr\g\torul c`ntec al sexualit\]ii – [i totu[i nu puteam s\ r\spund la toate acestea `n deplin\ libertate [i cu veselie, nu puteam s\ uit pe deplin de mine `nsumi, l\s`ndu-m\ absorbit de dorin]\. Hermina `mi era prea apropiat\, `mi era camarad, sor\, era la fel ca mine, sem\na cu mine `nsumi [i sem\na [i cu Hermann, prietenul meu din tinere]e, vis\torul, poetul, tovar\[ul `nfl\c\rat al exerci]iilor [i aventurilor mele spirituale. – {tiu, mi-a spus ea mai t`rziu dup\ ce `i vorbisem despre toate aceste lucruri, [tiu foarte bine. Eu tot am s\ te fac s\ te `ndr\goste[ti de mine, dar nu e nici o grab\. Deocamdat\ s`ntem camarazi, s`ntem ni[te oameni care sper\ s\ se `mprieteneasc\,
126
H
E R M A N N
H
E S S E
fiindc\ [i-au dat seama c\ se cunosc reciproc. Eu `]i ar\t micul meu teatru, te `nv\] s\ dansezi [i s\ te amuzi, [i s\ te proste[ti [i tu pu]intel, iar tu `mi dezv\lui g`ndurile [i o parte din cuno[tin]ele tale. – Ah, Hermina, dar eu nu prea am ce s\-]i dezv\lui ]ie, tu [tii mai multe lucruri dec`t mine. Ce fiin]\ stranie mai e[ti [i tu, fat\ drag\! M\ `n]elegi [i m\ `ntreci `n toate privin]ele. ~nsemn eu, oare, ceva pentru tine? Oare nu te plictisesc? Ea `[i plec\ privirea `ntunecat\ `n p\m`nt. – Nu-mi place s\ te aud vorbind a[a. G`nde[te-te la seara aceea c`nd ai ap\rut `n calea mea distrus [i dezn\d\jduit, chinuit [i `nsingurat, [i c`nd ai devenit camaradul meu! Oare de ce crezi c\ te-am putut recunoa[te [i `n]elege atunci? – De ce, Hermina? Spune-mi! – Pentru c\ s`nt ca tine. Pentru c\ s`nt singur\ `ntocmai ca tine [i s`nt la fel de pu]in `n stare s\ iubesc [i s\ iau `n serios via]a, oamenii [i pe mine `ns\mi. ~ntotdeauna exist\ [i c`]iva oameni de soiul acesta, care cer totul de la via]\, `mp\c`ndu-se greu cu prostia [i duritatea ei. – Ei, tu! am exclamat eu profund uimit. Te `n]eleg, camarade, nimeni nu te `n]elege a[a ca mine. {i cu toate acestea e[ti pentru mine o enigm\. Tr\ie[ti ca [i cum te-ai juca, ai acest minunat dar de a te bucura `n fa]a lucrurilor [i a pl\cerilor m\runte, de]ii o adev\rat\ art\ de a te descurca `n via]\. Cum de e posibil ca ea s\-]i provoace suferin]\? Cum se face c\ e[ti dezn\d\jduit\? – Nu s`nt dezn\d\jduit\, Harry. Dar, vai, am avut de suferit at`t de mult de pe urma vie]ii. Te miri c\ nu s`nt fericit\, doar [tiu s\ dansez, nu-i a[a, m\ mi[c destul de u[or la suprafa]a vie]ii. Iar eu, prietene, m\ mir c\ tu e[ti at`t de decep]ionat de via]\, de[i te afli ca la tine acas\ `n sfera celor mai frumoase [i mai profunde lucruri, `n sfera spiritului, a artei, a g`ndirii! De aceea ne-am sim]it atra[i unul spre cel\lalt, de aceea s`ntem fra]i. Eu am s\ te `nv\] s\ dansezi, s\ te joci [i s\ z`mbe[ti, f\r\ ca totu[i s\ fii mul]umit. Eu am s\ `nv\] de la tine cum s\ g`ndesc [i s\
Lupul de step\
127
[tiu, f\r\ ca totu[i s\ fiu fericit\. ~]i dai seama c\ noi am`ndoi s`ntem odraslele diavolului? – Da, a[a este. Diavolul este spiritul, iar noi s`ntem nefericitele sale odrasle. ~n c\derea noastr\ ne-am desprins de natur\, r\m`n`nd suspenda]i `n vid. Dar iat\ c\ `mi aduc aminte de un lucru: `n tratatul acela despre lupul de step\, de care ]i-am pomenit, se spune c\ Harry `[i imagineaz\ doar c\ ar avea un suflet sau dou\, c\ s-ar compune dintr-o personalitate sau dou\. C\ci fiecare om, scrie acolo, se compune, de fapt, din zece, dintr-o sut\, din o mie de suflete. – ~mi place foarte mult ce spui, exclam\ Hermina. Latura ta spiritual\, de exemplu, este foarte dezvoltat\, `n schimb ai r\mas mult `n urm\ `ntr-o mul]ime de mici me[te[uguri ale vie]ii. Harry g`nditorul are o sut\ de ani, dar Harry dansatorul a `mplinit abia o jum\tate de zi. Iat\, pe acesta trebuie s\-l ajut\m noi s\ se dezvolte mai mult, pe el [i pe ceilal]i fr\]iori ai s\i care s`nt la fel de mici, de prostu]i [i de necop]i ca [i el. M\ privea z`mbind. {i m\ `ntreb\ `ncet, cu o voce schimbat\: – Dar Maria ]i-a pl\cut? – Maria? La cine te referi? – La cea cu care ai dansat. E o fat\ frumoas\, o fat\ foarte frumoas\. Te-ai `ndr\gostit ni]elu[ de ea, dup\ c`te mi-am putut da seama. – O cuno[ti? – Da, ne cunoa[tem destul de bine. Te intereseaz\ cumva? – Mi-a pl\cut [i m-am bucurat c\ a ar\tat at`ta `n]elegere pentru felul `n care dansam. – Ei, oare asta s\ fie totul? Ar trebui s\-i faci pu]in\ curte, Harry. E foarte dr\gu]\ [i danseaz\ at`t de bine, iar tu te-ai [i `ndr\gostit de ea. ~]i prev\d succes. – Ah, dar n-am asemenea ambi]ii. – De data asta min]i pu]intel. {tiu, pe undeva prin lume exist\ o fiin]\, iubita aceea a ta, te vezi cu ea o dat\ la [ase luni, [i atunci v\ mai [i certa]i. Este foarte dr\gu] din partea ta c\ vrei s\-i r\m`i credincios acestei prietene ciudate, dar d\-mi voie s\ nu
128
H
E R M A N N
H
E S S E
iau povestea prea `n serios! ~n general, te suspectez c\ tu iei iubirea `ngrozitor de `n serios. N-ai dec`t, n-ai dec`t s\ iube[ti `n felul t\u, la modul ideal, c`t pofte[ti, e treaba ta, eu n-am nici un motiv s\-mi bat capul din pricina asta. Dar trebuie s\-mi bat capul ca tu s\ `nve]i ceva mai bine micile [i u[oarele me[te[uguri [i jocuri ale vie]ii, `n domeniul \sta eu s`nt profesoara ta [i am s\-]i fiu o profesoar\ mai bun\ dec`t a fost ideala ta iubit\, de lucrul \sta po]i fi sigur! Ai mare nevoie s\ te culci [i tu o dat\ cu o fat\ dr\gu]\, lupule de step\. – Hermina, am exclamat eu chinuit, uit\-te la mine, s`nt un om b\tr`n! – Ba nu e[ti dec`t un b\ie]andru. {i a[a cum ai fost prea comod ca s\ `nve]i s\ dansezi p`n\ `n clipa `n care aproape c\ era prea t`rziu, la fel ai fost prea comod ca s\ `nve]i s\ iube[ti. O, prietene, te pricepi cum nu se poate mai bine s\ iube[ti la modul ideal [i tragic, n-am nici o `ndoial\, meri]i tot respectul! Dar acum ai s\ `nve]i s\ iube[ti [i `ntr-un fel mai firesc [i mai omenesc. ~nceputul l-ai f\cut deja, `n cur`nd o s\-]i vin\ r`ndul s\ treci la fapte. Ei, dar mai `nt`i s\ `nve]i bostonul, o s\ `ncepem m`ine. Vin la ora trei. Apropo, ce p\rere ai de muzica de aici? – Excelent\. – Vezi, [i \sta este un progres, ai mai `nv\]at ceva. P`n\ acum nu puteai s\ suferi muzica asta de dans [i de jazz, socoteai c\ nu e suficient de serioas\ [i de profund\, iar acum ai v\zut c\ nu e deloc nevoie s\ o iei `n serios, dar c\ poate fi foarte pl\cut\ [i fermec\toare. De fapt, f\r\ Pablo, orchestra `ntreag\ n-ar face doi bani. El o conduce [i o `nsufle]e[te. A[a cum gramofonul strica aerul de ascez\ spiritual\ din odaia mea de studiu, cum dansurile americane invadaser\ ca un corp str\in lumea rafinat\ a muzicii mele, tulbur`nd-o, ba chiar nimicind-o, tot astfel via]a pe care, p`n\ atunci, mi-o delimitasem [i mi-o etan[asem cu at`ta stricte]e era invadat\ acum din toate p\r]ile de lucruri noi, `nfrico[\toare, nimicitoare. Tratatul despre lupul de step\ [i Hermina aveau dreptate cu teoria lor
Lupul de step\
129
despre miile de suflete, c\ci zilnic se iveau `n mine, pe l`ng\ cele vechi, alte c`teva suflete noi, ridic`nd preten]ii, ridic`nd tonul, iar eu vedeam acum ca `ntr-o imagine clar\ personalitatea mea dinainte `n toat\ nebunia ei. D\dusem o aten]ie exagerat\ celor c`teva calit\]i [i deprinderi `n care, `nt`mpl\tor, excelam, compun`ndu-mi imaginea unui anume Harry [i tr\ind via]a unui anume Harry care, de fapt, nu era nimic altceva dec`t un specialist foarte rafinat, un savant `n ale poeziei, muzicii [i filozofiei – iar tot restul persoanei mele, un `ntreg haos de `nsu[iri, instincte, n\zuin]e, `l resim]isem ca pe ceva sup\r\tor [i `i atribuisem numele de lup de step\. Dar renun]area la nebunia mea, descompunerea personalit\]ii mele nu erau c`tu[i de pu]in numai o aventur\ pl\cut\ [i amuzant\, dimpotriv\, adesea erau de o am\r\ciune dureroas\, adesea `mi deveneau aproape insuportabile. Gramofonul r\suna deseori de-a dreptul diabolic `n mijlocul unei ambian]e `n care totul fusese aranjat pe alte tonalit\]i. Iar uneori, c`nd `mi dansam onestep-urile printre figurile tuturor acelor mondeni [i panglicari aduna]i `n vreunul dintre restaurantele la mod\, aveam impresia c\ tr\dez tot ceea ce-mi fusese mai de pre] [i mai sf`nt `n via]\. Dac\ Hermina m-ar fi l\sat singur m\car opt zile, a[ fi renun]at foarte cur`nd la tentativa aceasta obositoare [i caraghioas\ de a duce un trai de om modern. Dar Hermina era mereu `n preajma mea; cu toate c\ nu o vedeam `n fiecare zi, ea m\ ]inea sub observa]ie, m\ conducea, m\ p\zea [i m\ judeca f\r\ `ncetare – `mi citea pe chip, sur`z`nd, p`n\ [i furibundele mele g`nduri de revolt\ [i de renun]are. Odat\ cu nimicirea progresiv\ a ceea ce mai `nainte numisem personalitatea mea, `ncepusem s\ `n]eleg de ce, `n ciuda `ntregii mele dezn\dejdi, a trebuit s\ m\ tem at`t de groaznic de moarte, [i `ncepusem s\-mi dau seama c\ [i aceast\ stupid\ [i ru[inoas\ spaim\ `n fa]a mor]ii a reprezentat o bucat\ bun\ din vechea mea existen]\ am\gitoare de burghez. Domnul Haller cel de p`n\ acum, autorul talentat, cunosc\torul lui Mozart [i Goethe, autorul unor reflec]ii acceptabile asupra metafizicii artei, asupra
130
H
E R M A N N
H
E S S E
geniului [i tragismului, asupra omeniei, anahoretul melancolic `nchis `n celula sa ticsit\ cu c\r]i, era supus acum la orice pas autocriticii, iar sentin]ele erau toate, dezastruoase. Domnul Haller, omul acesta talentat [i interesant predicase, e drept, ra]iunea [i omenia [i protestase `mpotriva r\zboiului, dar nu s-a l\sat pus la zid [i `mpu[cat `n timpul r\zboiului, a[a cum ar fi trebuit s\ i se `nt`mple drept consecin]\ a modului s\u de g`ndire, ci g\sise un mod anume de a se adapta, fire[te, un mod extrem de decent [i de nobil, care, totu[i, nu reprezenta nimic altceva dec`t un compromis. De asemenea, era du[manul puterii [i al exploat\rii, `ns\ `[i depusese la banc\ mai multe h`rtii de valoare de la c`teva `ntreprinderi industriale, din dob`nzile c\rora se hr\nea f\r\ nici un fel de mustr\ri de con[tiin]\. La fel st\teau lucrurile `n toate celelalte privin]e. Harry Haller se travestise `n chip minunat `ntr-un idealist care dispre]uia lumea, `ntr-un sihastru melancolic [i un profet moroc\nos, dar `n realitate, era un burghez, care credea c\ o via]\ ca a Herminei este detestabil\, care se sup\ra c\-[i pierde nop]ile prin restaurante, c\-[i risipe[te talerii prin localuri, avea con[tiin]a `nc\rcat\ [i nu aspira c\tre eliberare [i des\v`r[ire, ci, dimpotriv\, n\zuia fierbinte s\ se `ntoarc\ la vremurile comodit\]ii de odinioar\, c`nd artificiile lui spirituale `nc\ `l mai amuzau [i `l f\ceau celebru. Tot a[a cum cititorii de gazete, dispre]ui]i [i ironiza]i de el, doreau s\ se revin\ la vremurile ideale de dinaintea r\zboiului, pentru c\ le era mai comod a[a, dec`t s\ trag\ `nv\]\minte din ceea ce le fusese dat s\ sufere. La dracu’, acest domn Haller `]i f\cea grea]\! {i cu toate acestea, m\ ag\]am de el sau de masca lui, care `ncepuse deja s\ se descompun\, de cochet\riile lui spirituale, de teama lui burghez\ fa]\ de dezordine [i hazard (domeniu din care f\cea parte [i moartea), [i `l comparam, plin de ironie [i invidie, pe noul Harry, cel care se `nfiripa acum, pe acest diletant pu]in sfielnic [i caraghios al saloanelor de dans, cu imaginea de odinioar\ a lui Harry, imagine ideal\ [i `n[el\toare, `n care el `nsu[i descoperise `ntre timp toate acele tr\s\turi fatale care `l deranjaser\ at`t de mult atunci c`nd, `n casa profesorului,
Lupul de step\
131
privise gravura care `l reprezenta pe Goethe. Deoarece el, vechiul Harry, fusese la r`ndul s\u un asemenea Goethe burghez, idealizat, un cavaler al spiritului cu privirea mult prea nobil\, m\re]ia, spiritul [i omenia str\luciser\ pe el ca briantina, fusese aproape impresionat de noble]ea propriului suflet! La naiba, aceast\ imagine minunat\ se ciuruise r\u de tot, idealul domn Haller se dezmembrase lamentabil! Ar\ta ca un demnitar care, atacat de ni[te ho]i de strad\, r\m\sese cu pantalonii rup]i, [i ar fi fost `n]elept s\ `nve]e a juca rolul zdren]\rosului, dar nu, el `[i purta zdren]ele de parc\ ar fi fost acoperite cu medalii, revendic`ndu-[i ne`ncetat, pe un ton pl`ng\re], demnitatea pierdut\. M\ `nt`lneam deseori cu muzicantul Pablo, a[a `nc`t am fost nevoit s\-mi schimb p\rerea despre el, fie [i numai din cauz\ c\ Hermina `l `ndr\gea at`t de mult, c\ut`nd s\ fie mereu `n preajma lui. ~n mintea mea, Pablo nu era dec`t o nulitate dr\gu]\, un frumu[el cam plin de sine, un copil alintat [i f\r\ probleme, care sufl\ cu bucurie `n trompeta lui de b`lci [i poate fi influen]at u[or dac\-l lauzi [i `i dai o ciocolat\. Dar Pablo nu m\ `ntreba ce p\rere am despre el, nu-i p\sa de ea, [i nici de teoriile mele cu privire la muzic\. M\ asculta politicos, cu amabilitate, z`mbind mereu, dar nu-mi d\dea niciodat\ un r\spuns ca lumea. {i totu[i, se p\rea c\ `i trezisem interesul, era vizibil\ str\dania lui de a-mi fi pe plac, de a m\ `nconjura cu bun\voin]\. Odat\, c`nd `n timpul unei discu]ii `n care, ca [i `n altele, nu ajunsesem la nici un rezultat, m-am sim]it lezat [i m-am exprimat aproape grosolan, el s-a uitat la mine nedumerit [i trist, mi-a luat m`na st`ng\ [i mi-a m`ng`iat-o, apoi mi-a `ntins o cutiu]\ aurit\ cu un praf de tras pe n\ri, zic`ndu-mi c\ o s\-mi fac\ bine. Am `ntrebat-o din priviri pe Hermina, ea d\du din cap aprobator, am luat pu]in [i am tras pe n\ri. ~ntr-adev\r, nu a trecut mult c\ m-am [i `nviorat, revenindu-mi; probabil c\ `n praful acela fusese amestecat un pic de cocain\. Hermina `mi spuse c\ Pablo are multe leacuri de genul acesta pe care le ob]ine pe c\i tainice [i pe care, ocazional, le pune la dispozi]ia prietenilor s\i, fiind me[ter
132
H
E R M A N N
H
E S S E
`n combinarea [i dozarea lor: leacuri pentru calmarea durerilor, pentru dormit, altele care te f\ceau s\ visezi, s\ te `nvesele[ti, s\ te `ndr\goste[ti. Odat\ l-am `nt`lnit pe strad\, l`ng\ chei, iar el mi se al\tur\ f\r\ s\ ezite. De data aceasta am reu[it s\-l determin s\ vorbeasc\. – Domnule Pablo, i-am spus `n vreme ce el se juca cu un bastona[ sub]ire negru, s`nte]i prietenul Herminei [i tocmai de aceea m\ intereseaz\ persoana dumneavoastr\. Totu[i s`nt nevoit s\ v\ spun c\ nu prea s`nte]i omul care s\ `ncurajeze o discu]ie. Am `ncercat de mai multe ori s\ vorbesc cu dumneavoastr\ despre muzic\ – m-ar fi interesat s\ aud de la dumneavoastr\ o p\rere, o replic\, o apreciere; dar nu a]i catadicsit s\-mi da]i nici m\car un r\spuns c`t de laconic. El a r`s din inim\ [i, de ast\ dat\, nu a `nt`rziat s\-mi r\spund\, zic`ndu-mi calm: – Vede]i, dup\ p\rerea mea nu are nici o importan]\ s\ se discute despre muzic\. Eu nu vorbesc niciodat\ despre muzic\. {i ce a[ fi putut s\ r\spund, oare, la cuvintele dumneavoastr\ inteligente [i juste? A]i avut at`ta dreptate `n tot ceea ce a]i spus. Dar vede]i dumneavoastr\, eu s`nt muzicant, [i nu savant, [i nu cred c\ `n muzic\ are vreo importan]\ dac\ ai dreptate sau nu. ~n muzic\ nu conteaz\ dac\ ai dreptate, dac\ ai gust, educa]ie sau c`te [i mai c`te de genul acesta. – Bine, dar atunci ce conteaz\? – Conteaz\ s\ faci muzic\, domnule Haller, s\ o faci c`t mai bine [i mai mult, [i mai intens! Asta este, monsieur. Chiar de-a[ avea `n minte toate lucr\rile lui Bach [i Haydn, [i a[ fi `n stare s\ spun despre ele lucruri dintre cele mai inteligente, nimeni nu s-ar alege cu nimic din asta. Dar c`nd pun m`na pe saxofon [i c`nt un shimmy s\lt\re], fie bun, fie prost, el va reu[i, totu[i, s\-i fac\ pe oameni s\ se bucure, strecur`ndu-li-se `n picioare [i `n s`nge. Acesta este singurul lucru care conteaz\. Privi]i o dat\ `ntr-un salon de dans la chipurile oamenilor `n momentul `n care, dup\ o pauz\ prelungit\, muzica se dezl\n]uie din nou – cum le
Lupul de step\
133
sticlesc ochii, cum `[i scutur\ picioarele, cum `ncep s\ le r`d\ chipurile! Iat\ `n ce scop trebuie s\ faci muzic\. – Foarte bine, domnule Pablo. Dar nu exist\ numai muzica senzual\, mai exist\ [i o muzic\ spiritual\. Nu exist\ numai aceea care se c`nt\ acum, pentru momentul de fa]\, ci [i muzica nemuritoare, care continu\ s\ existe chiar atunci c`nd nu este c`ntat\. Se poate ca cineva s\ stea culcat `n pat, singur, [i `n mintea lui s\ se `nfiripe o melodie din Flautul fermecat sau din Patimile lui Matei, muzica produc`ndu-se astfel f\r\ ca vreun om s\ fi suflat `n vreun flaut sau s\ fi atins vreo vioar\. – Fire[te, domnule Haller. {i Yearning sau Valencia s`nt reproduse `n fiecare noapte pe t\cute de mul]i oameni singuratici [i vis\tori; p`n\ [i cea mai s\rac\ dactilograf\ are `n minte ultimul onestep [i, `n biroul ei, bate la ma[in\ ritmul lui. Ave]i dreptate, to]i ace[ti oameni singuratici au muzica lor t\cut\, [i eu m\ bucur c\ ea exist\, fie c\ e vorba de Yearning, de Flautul fermecat sau de Valencia! Dar de unde iau oamenii ace[tia muzica lor solitar\, t\cut\? De la noi, muzican]ii, c\ci ea trebuie s\ fie mai `nt`i c`ntat\ [i ascultat\, trebuie s\-]i intre `n s`nge, astfel `nc`t orice om, `ntorc`ndu-se acas\, `n camera lui, s\ se poat\ g`ndi la ea [i s\ o viseze. – De acord, i-am spus eu pe un ton rece. {i totu[i nu se cuvine s\-l punem pe Mozart pe aceea[i treapt\ cu cel mai recent foxtrot. {i nici nu v\ poate fi indiferent dac\ ve]i c`nta oamenilor o muzic\ dumnezeiasc\ [i etern\ sau o muzic\ ieftin\, efemer\. Sesiz`nd iritarea din glasul meu, pe chipul lui se a[ternu de `ndat\ o expresie de bun\tate, m-a m`ng`iat dr\g\stos pe bra], `ncep`nd s\ vorbeasc\ cu o bl`nde]e de necrezut. – Ah, dragul meu domn, poate c\ `n ceea ce prive[te treptele ave]i deplin\ dreptate. Desigur, n-am nimic `mpotriv\ ca dumneavoastr\ s\ a[eza]i operele lui Mozart [i Haydn [i Valencia pe orice treapt\ v\ place! Mie `mi este totuna, eu nu m\ pronun] `n leg\tur\ cu treptele, nimeni nu m\ `ntreab\ despre a[a ceva. S-ar putea ca Mozart s\ fie c`ntat [i peste o sut\ de ani,
134
H
E R M A N N
H
E S S E
iar Valencia nici chiar peste doi – eu cred c\ putem l\sa lini[ti]i treaba asta `n seama lui Dumnezeu, c\ci el este drept [i ]ine `n m`inile sale durata vie]ii fiec\ruia dintre noi, inclusiv pe aceea a oric\rui vals [i a oric\rui foxtrot, el va face cu siguran]\ ceea ce este bine. ~ns\ noi, muzican]ii, trebuie s\ facem ceea ce avem noi de f\cut, adic\ s\ ne facem datoria, s\ `ndeplinim sarcina noastr\: trebuie s\ facem muzica pe care [i-o doresc oamenii `ntr-un moment anume, trebuie s\ c`nt\m c`t mai bine, c`t mai frumos [i c`t mai impresionant posibil. Oft`nd m-am dat b\tut. Cu omul acesta nu era chip s\ o sco]i la cap\t. ~n anumite momente se `nv\lm\[eau `ntr-un chip straniu lucruri vechi [i noi, durerea [i pl\cerea, teama [i bucuria. M\ sim]eam c`nd `n al nou\lea cer, c`nd `n infern, de cele mai multe ori aveam sentimentul c\ m\ aflu `n acela[i timp `n ambele locuri. Fostul Harry [i noul Harry tr\iau c`nd cert`ndu-se amarnic, c`nd `mp\c`ndu-se unul cu cel\lalt. Uneori, Harry cel b\tr`n p\rea c\ pierise definitiv, `[i d\duse duhul [i fusese `ngropat, apoi, dintr-odat\, se ridica iar\[i, comand`nd, tiraniz`nd [i [tiind el totul mai bine, a[a c\ noului, micului, t`n\rului Harry `i era ru[ine, t\cea [i se l\sa `nghesuit la perete. Alteori, Harry cel t`n\r `l apuca pe Harry cel b\tr`n de grumaz, str`ng`ndu-l f\r\ mil\, `nc`t se auzeau g`f`ielile unei lupte pe via]\ [i pe moarte, iar g`ndurile alergau din nou spre t\i[ul briciului. Deseori m\ loveau simultan valurile suferin]ei [i ale fericirii. Un astfel de moment a fost [i atunci c`nd, la c`teva zile dup\ prima mea `ncercare de a dansa `n public, am intrat seara `n dormitor [i, spre ne]\rmurita mea uimire, stupoare, groaz\ [i `nc`ntare, am g\sit-o pe frumoasa Maria `n patul meu. Dintre toate surprizele pe care mi le f\cuse Hermina p`n\ acum, aceasta era cea mai mare. Fiindc\ nu m\ `ndoiam nici o clip\ c\ ea era aceea care `mi trimisese o asemenea pas\re a paradisului. ~n acea sear\ f\cusem o excep]ie [i nu ie[isem cu Hermina `n ora[, ci m\ dusesem la dom, s\ ascult un concert bun de muzic\ bisericeasc\ veche – fusese o incursiune frumoas\ [i
Lupul de step\
135
plin\ de melancolie `n via]a mea de odinioar\, pe c`mpia tinere]ii mele, pe t\r`murile idealului Harry. ~n spa]iul gotic av`ntat spre `nalt al bisericii, ale c\rei bol]i articulate p\reau c\ se clatin\ fantomatic, `ncolo [i `ncoace, ca [i cum ar fi prins via]\ `n jocul celor c`teva lumini, ascultasem lucr\ri de Buxtehude, Pachelbel, Bach, Haydn, p\[isem din nou pe vechile [i `ndr\gitele mele c\r\ri, ascultasem din nou splendida voce a unei c`nt\re]e care interpretase ceva din Bach, o c`nt\rea]\ cu care `ntre]inusem c`ndva rela]ii de prietenie [i datorit\ c\reia `mi fusese dat s\ am revela]ia unor spectacole extraordinare. Sonorit\]ile muzicii vechi, infinita ei demnitate [i pietate rede[teptaser\ `n mine toat\ euforia, toat\ `nc`ntarea [i tot entuziasmul tinere]ii, [edeam trist [i cufundat `n g`nduri `n strana bisericii, fiind astfel iar\[i, pre] de o or\, oaspete `n aceast\ lume nobil\, fericit\ `n care, c`ndva, m\ sim]isem ca la mine acas\. ~n timpul unui duet de Haydn `mi d\duser\ dintr-odat\ lacrimile, n-am mai a[teptat s\ se sf`r[easc\ concertul, renun]`nd s\ o mai rev\d pe c`nt\rea]\ (o, c`te seri minunate petrecusem odinioar\ `mpreun\ cu ea dup\ astfel de concerte!), am ie[it pe furi[ din dom [i m-am plimbat pe str\zile `nv\luite de noapte, p`n\ m\ cuprinse oboseala, `n vreme ce, ici [i colo, `nd\r\tul ferestrelor unor restaurante, orchestrele de jazz interpretau melodiile vie]ii mele de acum. O, ce r\t\cire nebuneasc\, tulbure, pusese st\p`nire pe via]a mea! ~n cursul acestei plimb\ri prin noapte am reflectat `ndelung [i asupra ciudatei mele leg\turi cu muzica, d`ndu-mi seama, `nc\ o dat\, c\ leg\tura aceasta pe c`t de emo]ionant\, pe at`t de fatal\ cu muzica, reprezenta destinul `ntregii spiritualit\]i germane. ~n spiritul german domne[te dreptul matern, leg\tura cu natura sub forma hegemoniei muzicii, o leg\tur\ pe care nici un alt popor nu a cunoscut-o vreodat\. ~n loc s\-i opunem rezisten]\ b\rb\te[te, `n loc s\ ascult\m [i s\ urm\m spiritul, logosul, cuv`ntul, noi, oamenii spiritului, vis\m cu to]ii la un limbaj f\r\ cuvinte, care s\ exprime ceea ce nu poate fi rostit [i s\ redea ceea ce nu poate fi `nf\]i[at. ~n loc s\ c`nte c`t mai fidel [i mai onest la instrumentul s\u, omul german, adept al spiritului, s-a revoltat
136
H
E R M A N N
H
E S S E
`n permanen]\ `mpotriva cuv`ntului [i `mpotriva ra]iunii, sim]indu-se atras de muzic\. Iar `n muzic\, `n minunate [i `n\l]\toare alc\tuiri sonore, `n minunate [i nobile sentimente [i st\ri suflete[ti, care n-aveau s\ fie transpuse vreodat\ `n realitate, spiritul german s-a hipertrofiat, neglij`ndu-[i majoritatea adev\ratelor sale `ndatoriri. Noi, to]i oamenii spiritului, nu ne-am sim]it `n largul nostru `n s`nul realit\]ii, i-am fost str\ini [i inamici, a[a c\, din aceast\ cauz\, spiritul a jucat un rol at`t de deplorabil `n realitatea noastr\ german\, `n istoria noastr\, `n politica noastr\, `n opinia noastr\ public\. Ei, deseori m-a preocupat ideea aceasta, [i uneori am sim]it dorin]a furibund\ s\ iau [i eu parte o dat\ la modelarea realit\]ii, s\ fiu [i eu cu adev\rat activ [i s\-mi asum o responsabilitate anume, `n loc s\ m\ ocup doar de estetic\ [i de artizanatul spiritual. ~ntotdeauna `ns\, sf`r[eam prin a m\ resemna, prin a m\ abandona fatalit\]ii. Domnii generali [i marii industria[i aveau perfect\ dreptate: nu era nimic de capul nostru, al „oamenilor spiritului“, nu eram dec`t o adun\tur\ de care te puteai lipsi oric`nd, o adun\tur\ str\in\ de realitate, iresponsabil\, de palavragii spirituali. La dracu’! Unde-i briciul? B`ntuit de asemenea g`nduri [i de ecourile muzicii, cu inima plin\ de triste]e [i de un dezn\d\jduit dor de via]\, de realitate, de un sens anume, de tot ceea ce era ireparabil pierdut, revenisem, `n sf`r[it, acas\, urcasem sc\rile, aprinsesem lumina `n salon, `ncerc`nd `n zadar s\ citesc ceva, m\ g`ndisem la `nt`lnirea de m`ine sear\, c`nd trebuia s\ m\ duc la barul Cécil, ca s\ beau whisky [i s\ dansez, `nc`t am\r\ciunea [i m`nia care puseser\ st\p`nire pe mine se `ndreptau nu numai `mpotriva mea, ci [i a Herminei. Cu toate c\ avea inten]ii bune [i inimoase, cu toate c\ era o fiin]\ minunat\ – Hermina ar fi trebuit s\ m\ lase mai bine s\ pier atunci, dec`t s\ m\ atrag\ spre ea, afund`ndu-m\ `n lumea aceasta haotic\, str\in\, str\lucitoare, `ntr-un joc `n iure[ul c\ruia eu nu voi fi niciodat\ altceva dec`t un intrus [i unde tot ceea ce era mai bun `n mine dec\dea n\p\dit de suferin]\!
Lupul de step\
137
{i astfel, trist, stinsesem lumina, trist p\[isem `n dormitor, trist `ncepusem s\-mi scot hainele, c`nd un miros neobi[nuit mi-a trezit nedumerirea; era un miros u[or de parfum [i, privind `mprejur, am v\zut-o pe frumoasa Maria st`nd culcat\ `n patul meu, z`mbind pu]intel jenat\ cu ochii s\i mari, alba[tri. – Maria! am spus eu. Iar primul meu g`nd a fost acela c\ gazda, dac\ ar [ti una ca asta, m-ar da afar\ imediat. – Iat\, am venit, spuse ea `ncet. S`nte]i sup\rat pe mine? – Nu, nu. {tiu c\ Hermina v-a dat cheia. Deci, a[a. – O, v\d c\ v-a]i sup\rat. Plec de `ndat\. – Nu, frumoas\ Maria, r\m`i. Numai c\ eu, `n seara aceasta, s`nt foarte trist, ast\zi nu pot defel s\ fiu vesel, poate c\ m`ine voi putea din nou. M\ aplecasem pu]in deasupra ei, c`nd ea mi-a cuprins capul cu m`inile ei mari, puternice, [i m-a tras `n jos, s\rut`ndu-m\ prelung. Apoi m-am a[ezat l`ng\ ea, pe pat, ]in`nd-o de m`n\ [i rug`nd-o s\ vorbeasc\ `n [oapt\ ca s\ nu ne aud\ cineva, [i i-am privit fa]a frumoas\, neted\, culcat\ pe perna mea, str\in\ [i minunat\ ca o floare. ~ncet, `mi trase m`na [i mi-o lipi de buzele ei, o v`r` sub p\tur\ [i o puse pe s`nul ei cald, care se ridica lini[tit `n ritmul respira]iei. – Nu-i nevoie s\ fii vesel, zise ea, Hermina mi-a spus de altfel c\ e[ti nec\jit. Oricine poate s\ `n]eleag\ asta. Dar eu `]i mai plac? Deun\zi, pe c`nd dansam, erai foarte `ndr\gostit. Am s\rutat-o pe ochi, pe gur\, pe g`t [i pe s`ni. Adineauri m\ g`ndisem cu am\r\ciune [i repro[ la Hermina. Acum `ns\, ]ineam `n m`inile mele un dar al ei [i `i eram recunosc\tor. M`ng`ierile Mariei nu f\ceau s\ sufere `n nici un fel muzica minunat\ pe care o ascultasem `n ziua aceea, ci erau demne de ea, f\c`nd-o s\-[i g\seasc\ `mplinirea. Am tras u[or p\tura, dezvelind-o pe femeia aceea frumoas\, p`n\ c`nd am ajuns s\-i s\rut picioarele. C`nd m-am `ntins l`ng\ ea, chipul ei de floare `mi z`mbea, atot[tiutor [i plin de bun\tate. ~n noaptea pe care am petrecut-o l`ng\ Maria n-am dormit dec`t pu]in, dar ad`nc [i bine, ca un copil. Iar `ntre scurtele
138
H
E R M A N N
H
E S S E
perioade de somn am sorbit din tinere]ea ei vesel\ [i frumoas\, afl`nd `n c`teva vorbe, schimbate pe [optite, o mul]ime de lucruri pe care merita s\ le [tii despre felul de trai al ei [i al Herminei. {tiusem prea pu]in despre genul acesta de oameni [i despre traiul lor, numai la teatru `mi mai fusese dat s\ `nt`lnesc ocazional astfel de existen]e, astfel de femei [i de b\rba]i care pe jum\tate erau arti[ti, pe jum\tate, mondeni. ~ns\ abia acum aruncam o privire fugar\ `n intimitatea acestor vie]i ciudate, de o stranie nevinov\]ie, de o stranie perversitate. Fetele acestea care, de cele mai multe ori, proveneau din familii s\race, erau mult prea inteligente [i frumoase pentru a-[i consacra via]a `ntreag\ unei meserii oarecare, pl\tit\ prost [i lipsit\ de orice bucurie, a[a c\, dup\ un timp oarecare, tr\iau toate c`nd dintr-o munc\ temporar\, c`nd de pe urma gra]iei [i a dr\g\l\[eniei lor. Din c`nd `n c`nd [edeau timp de c`teva luni `ntr-un birou, `n fa]a ma[inii de scris, deveneau pentru o vreme amantele unor petrec\re]i `nst\ri]i, c\p\tau bani de buzunar [i cadouri, uneori `[i duceau traiul `n bl\nuri, automobile [i locuiau la Grand Hotel, alteori se ad\posteau `n mansarde, puteau fi convinse s\ accepte o c\s\torie dac\ li se f\ceau promisiuni avantajoase, f\r\ s\ aib\, totu[i, nici cel mai mic chef s\ se m\rite. Unele dintre ele nu sim]eau nici o pl\cere c`nd f\ceau dragoste, oferindu-[i favorurile `mpotriva voin]ei lor [i numai dup\ ce se t`rguiser\ pentru un onorariu c`t mai substan]ial. Altele, cele ca Maria, erau neobi[nuit de talentate `n ale dragostei, dornice de dragoste [i aveau experien]e amoroase, de cele mai multe ori, cu ambele sexe; nu tr\iau dec`t pentru dragoste [i, pe l`ng\ prietenii oficiali care le pl\teau, `ntre]ineau de obicei [i numeroase alte rela]ii amoroase. S`rguincioase [i harnice, grijulii [i u[uratice, inteligente [i totu[i cam necugetate, ele, p\s\relele acestea duceau un trai pe c`t de copil\resc, pe at`t de rafinat; erau independente, nu se l\sau cump\rate de c\tre oricine, a[tept`nd ceea ce le d\ruiau norocul [i vremea bun\, fiind `ndr\gostite de via]\ [i totu[i, cu mult mai pu]in legate de ea dec`t oamenii cu obiceiuri burgheze, mereu gata s\ se ia dup\ un prin] din basme p`n\ la castelul lui,
Lupul de step\
139
mereu pe jum\tate con[tiente c\ le a[tepta cu siguran]\ un sf`r[it ap\s\tor [i trist. Maria m-a `nv\]at – `n acea prim\ noapte minunat\ [i `n zilele care au urmat – multe lucruri, nu numai jocuri noi [i `nc`nt\toare care `]i procurau o be]ie a sim]urilor, ci [i un nou mod de a `n]elege, o nou\ cunoa[tere, un nou gen de dragoste. Universul localurilor de dans [i de amuzament, al cinematografelor, barurilor [i holurilor de hotel, care pentru mine, sihastrul estet, mai avea `nc\ `n el ceva ieftin, interzis [i `njositor, reprezenta pentru Maria, pentru Hermina [i pentru tovar\[ele lor universul `n sine, el nu era nici bun, nici r\u, nici demn de a fi jinduit, nici demn de a fi ur`t, `n universul acesta `nflorea scurta lor via]\ plin\ de dorin]e, aici se sim]eau ca la ele acas\, aici `[i c`[tigaser\ experien]a. Le pl\cea s\ bea [ampanie sau s\ m\n`nce un platou cu specialit\]i la gr\tar, la fel cum nou\ ne place un compozitor sau un scriitor, [i tratau un [lag\r de dans ori c`ntecul sentimental, dulceag, al unui c`nt\re] de jazz cu aceea[i risip\ de entuziasm, de tr\ire [i de participare afectiv\ cu care noi `nt`mpinam un Nietzsche sau un Hamsun. Maria mi-a povestit despre Pablo, saxofonistul acela dr\gu], vorbindu-mi despre un song american pe care acesta `l c`nta uneori, iar relatarea ei respira at`ta tr\ire interioar\, at`ta admira]ie [i dragoste, `nc`t m-a emo]ionat [i m-a mi[cat cu mult mai puternic dec`t extazul resim]it de un `nv\]at oarecare, atunci c`nd gust\ din hrana aleas\ [i nobil\ a artelor. M\ sim]eam dispus s\ m\ entuziasmez [i eu, f\r\ s\ ]in cont de calitatea acelui song; cuvintele pline de afec]iune ale Mariei, privirea ei `n care `nflorea nostalgia au creat bre[e largi `n estetica mea. Cu adev\rat, exista [i o frumuse]e anume, o frumuse]e rar\ [i aleas\ care, `n noble]ea ei, mi se p\rea mai presus de orice controvers\ [i `ndoial\, `n punctul cel mai `nalt situ`ndu-se Mozart, dar unde se afla grani]a inferioar\? Noi, cunosc\torii [i criticii, n-am iubit noi cu ardoare, `n timpul adolescen]ei noastre, ni[te opere de art\ [i ni[te arti[ti care ast\zi ne apar `ndoielnici [i fune[ti? Nu ni se `nt`mplase oare a[a ceva cu Liszt, cu Wagner, ba unora chiar cu Beethoven?
140
H
E R M A N N
H
E S S E
Emo]ia copil\reasc\ a Mariei fa]\ de songul acela american nu era [i ea, oare, o tr\ire artistic\ la fel de pur\, de frumoas\ [i, ne`ndoielnic, de `n\l]\toare ca emo]ia unui profesor oarecare fa]\ de Tristan sau ca extazul unui dirijor fa]\ de Simfonia a IX-a? {i toate acestea nu se potriveau oare ciudat de bine cu concep]iile domnului Pablo, d`ndu-i dreptate? Maria p\rea c\-l iube[te [i ea foarte mult pe frumosul Pablo. – Este un b\rbat frumos, am zis eu, `mi place [i mie foarte mult. Dar spune-mi, Maria, cum se face c\ pe l`ng\ el m\ po]i `ndr\gi [i pe mine, un tip plictisitor [i b\tr`n, nici pe departe dr\gu], cu p\rul deja `nc\run]it, care nu se pricepe s\ c`nte la saxofon [i nu [tie c`ntece engleze[ti de dragoste? – Nu vorbi a[a ur`t! m\ cert\ ea. Este chiar foarte firesc. {i tu `mi placi, [i tu ai `n tine ceva dr\gu], simpatic [i deosebit, nu trebuie s\ fii altfel dec`t a[a cum e[ti. Despre aceste lucruri nu se vorbe[te [i nici nu se cere socoteal\. Uite, c`nd m\ s\ru]i pe g`t sau pe ureche, simt c\ m\ `ndr\ge[ti, c\ `]i plac; tu [tii s\ s\ru]i a[a, parc\ pu]in sfielnic, iar lucrul acesta `mi spune: „Te place, `]i este recunosc\tor pentru faptul c\ e[ti dr\gu]\“. Lucrul acesta mie `mi place foarte, foarte mult. Pe urm\, la un alt b\rbat `mi place tocmai contrariul, faptul c\ nu pare s\-mi acorde prea mult\ importan]\ [i c\ m\ s\rut\ de parc\ mi-ar face un hat`r. Iar\[i am adormit. Iar\[i m-am trezit, f\r\ s\-mi fi desprins bra]ele din jurul acestei flori frumoase, at`t de frumoase. Dar, ce ciudat! – floarea aceasta frumoas\ r\m`nea totu[i mereu un dar pe care mi-l f\cuse Hermina! ~nd\r\tul ei se afla `n permanen]\ cealalt\, ascuns\ parc\ sub o masc\! Iar din c`nd `n c`nd, `mi aduceam aminte dintr-odat\ de Erika, de iubita mea r\ut\cioas\, de s\rmana mea prieten\, r\mas\ acum departe. Nu era defel mai pu]in frumoas\ dec`t Maria, chiar dac\ nu era at`t de `nfloritoare [i de liber\, [i nici at`t de `ndem`natic\ `n arta dragostei, iar imaginea ei `mi ap\ru pentru o clip\ dinainte, limpede [i dureroas\, drag\ mie [i implicat\ profund `n destinul meu, apoi se cufund\ din nou `n somn, `n uitare, `n dep\rt\ri ce-mi inspirau pu]in\ triste]e.
Lupul de step\
141
{i astfel, `n noaptea aceasta frumoas\, dulce, mi se perindar\ prin minte multe imagini din via]a mea, tr\it\ at`ta timp `n de[ert\ciune [i s\r\cie, f\r\ nici un fel de imagini. Acum, c`nd Eros pusese st\p`nire pe mine ca `ntr-o vraj\, ele ]`[nir\ din abunden]\, ca dintr-un izvor profund, iar inima mea `[i opri b\t\ile pentru c`teva clipe, de `nc`ntare [i de triste]e, v\z`nd c`t de bogat\ fusese galeria de tablouri a vie]ii mele, c`t de `nalt [i de `nc\rcat de stele eterne [i de constela]ii fusese sufletul s\rmanului lup de step\. Copil\ria [i mama priveau spre mine pline de ging\[ie [i transfigurate, ca un masiv muntos pierdut `n dep\rtarea albastr\, corul prieteniilor mele r\suna strident, limpede, `ncep`nd cu incredibilul Hermann, fratele de suflet al Herminei; parc\ plutind veneau spre mine, parfumate [i nep\m`nte[ti, precum nuferii `nflori]i din umezeala apei, imaginile numeroaselor femei pe care le iubisem, le dorisem [i le c`ntasem, dar nu-mi fusese dat s\ ajung dec`t la c`teva dintre ele, str\duindu-m\ s\-mi `mpletesc destinul cu al lor. ~mi ap\ru [i so]ia mea, `mpreun\ cu care tr\isem timp de c`]iva ani, care m\ `nv\]ase ce este camaraderia, conflictul, resemnarea [i fa]\ de care, `n ciuda tuturor vicisitudinilor vie]ii, p\strasem `n mine o `ncredere profund\, vie, p`n\ `n ziua c`nd, bolnav\ [i cu mintea r\t\cit\, m\ p\r\sise, fugind cuprins\ dintr-odat\ de o revolt\ s\lbatic\ – [i-atunci mi-am dat seama c`t de mult trebuie c\ o iubisem, c`t de mult\ `ncredere trebuie c\ `i acordasem, de vreme ce infidelitatea ei m-a putut lovi at`t de greu, pentru tot restul vie]ii mele. Imaginile – sute [i sute, cu [i f\r\ nume – existau toate iar\[i, urcau proaspete [i noi din f`nt`na acestei nop]i de dragoste, iar eu [tiam iar\[i un lucru pe care, `n starea mea mizerabil\, `l uitasem demult, anume c\ ele reprezentau averea [i valoarea existen]ei mele, d\inuiau indestructibile, erau experien]e de via]\ preschimbate `n stele, iar eu puteam s\ le uit, dar nicidecum s\ le nimicesc, [irul lor desena traiectoria vie]ii mele [i str\lucirea lor astral\ `nsemna valoarea ei indestructibil\. Via]a mea fusese c\znit\, nefericit\, o apucase pe c\i gre[ite, m\ condusese spre
142
H
E R M A N N
H
E S S E
renun]are [i negare, prinsese izul amar al esen]ei oric\rui destin omenesc, `n schimb fusese bogat\, m`ndr\ [i bogat\, regeasc\ p`n\ [i `n momentele ei cele mai mizerabile. Chiar de-ar fi fost s\-mi irosesc `n chipul cel mai jalnic toat\ buc\]ica de drum ce-mi mai r\m\sese de parcurs p`n\ la dispari]ie, s`mburele acestei vie]i r\m`nea plin de noble]e, avea un chip [i o calitate anume, nu alergasem dup\ c`teva parale, ci n\zuisem c\tre cerul `nstelat. S-a scurs o bun\ bucat\ de vreme de atunci, s-au `nt`mplat [i s-au schimbat multe, nu-mi mai amintesc dec`t pu]ine am\nunte din noaptea aceea, c`teva cuvinte pe care le-am schimbat `ntre noi, c`teva gesturi [i fapte pline de ging\[ia iubirii, c`teva momente, astral de luminoase, ale trezirii din somnul greu `n care c\zusem epuiza]i de dragoste. Dar `n noaptea aceea, via]a mea m\ privise din nou, pentru prima oar\ de la `nceputul perioadei mele de declin, cu ochi ne`ndur\tor de str\lucitori, `n noaptea aceea m-am p\truns din nou de adev\rul c\ `nt`mplarea era sinonim\ cu destinul [i c\ noianul acela format din ruinele existen]ei mele purta `nsemnul unui fragment divin. Sufletul meu respira iar\[i, ochiul meu vedea iar\[i [i, `n anumite clipe, sim]eam cu ardoare c\ nu trebuia dec`t s\ str`ng laolalt\ tot universul acela de imagini dispersate, c\ nu trebuia dec`t s\ `nal] via]a mea de lup de step\, via]a lui Harry Haller, ca pe un tot unitar, la altitudinea unei imagini, pentru a p\trunde eu `nsumi `n lumea imaginilor [i a deveni nemuritor. Nu era, oare, acesta sensul din perspectiva c\ruia via]a fiec\rui om `nsemna un av`nt [i o `ncercare? Diminea]\, dup\ ce mi-am `mp\r]it micul dejun cu Maria, a trebuit s\ o scot din cas\ pe furi[, ceea ce mi-a [i reu[it. {i `n aceea[i zi, am `nchiriat, special pentru noi doi, `ntr-un cartier apropiat, o c\m\ru]\ `n care urma s\ ne `nt`lnim. M`nat\ de sim]ul datoriei, Hermina, profesoara mea de dans, n-a omis s\-[i fac\ apari]ia, iar eu a trebuit s\ `nv\] bostonul. Era sever\ [i ne`nduplecat\, nu m-a scutit nici de o singur\ lec]ie, c\ci r\m\sese hot\r`t s\ merg cu ea la urm\torul bal mascat. M\
Lupul de step\
143
rugase s\-i dau bani ca s\-[i fac\ un costum despre care nu voia s\-mi dea vreo l\murire. Mi-a interzis `n continuare s\ o vizitez sau m\car s\ aflu unde locuia. Perioada de aproximativ trei s\pt\m`ni de dinaintea balului mascat a fost neobi[nuit de frumoas\. Mi se p\rea c\ Maria era prima iubit\ adev\rat\ pe care o avusesem p`n\ atunci. Femeilor pe care le iubisem le-am pretins `ntotdeauna spirit [i cultur\, f\r\ s\ fi b\gat vreodat\ bine de seam\ c\ p`n\ [i femeia cea mai spiritual\ [i relativ cult\ nu era niciodat\ `n rezonan]\ cu logosul din mine, ci i se opunea; merg`nd s\ m\ `nt`lnesc cu o femeie, luam cu mine problemele [i g`ndurile mele [i mi s-ar fi p\rut cu totul imposibil s\ iubesc mai mult de o or\ o fat\ care nu citise o carte, care habar nu avea ce `nseamn\ lectura [i n-ar fi putut s\ deosebeasc\ un Ceaikovski de un Beethoven. Maria n-avea cultur\, ea n-avea nevoie de asemenea c\i ocolite [i universuri-surogat, toate problemele ei derivau nemijlocit din sim]uri. Arta [i menirea ei constau `n a ob]ine, pe c`t de mult posibil, fericirea sim]urilor [i a dragostei, folosindu-se de senzualitatea cu care fusese `nzestrat\, de linia deosebit\ a trupului, de culorile, de p\rul ei, de vocea, de pielea, de temperamentul ei, astfel `nc`t, la fiece m`ng`iere me[te[ugit\, la fiece ml\diere a rotunjimilor ei, la fiece suav\ frem\tare a trupului, s\ g\seasc\ [i s\ provoace ca printr-o vraj\ la cel cu care juca jocul iubirii un r\spuns, o `n]elegere [i ecoul viu care s\ o fac\ fericit\. ~nc\ de la acel prim dans timid cu ea sim]isem aceasta, b\nuisem parfumul unei senzualit\]i geniale, `nc`nt\toare [i deosebit de cultivate, care m\ fermecase. Fire[te, nu era nicidecum o `nt`mplare c\ atot[tiutoarea Hermina mi-o pusese `n bra]e pe Maria. Parfumul [i toat\ f\ptura ei r\sp`ndeau un aer prim\v\ratic, de trandafir. Nu aveam norocul s\ fiu amantul unic sau preferat al Mariei, eram unul dintre mai mul]i. Deseori nu avea timp pentru mine, din c`nd `n c`nd, c`te o or\ dup\-amiaza, rareori o noapte `ntreag\. Nu voia s\ ia nici un ban de la mine, c\ci cea care o manevra din umbr\ era, fire[te, Hermina. ~n schimb,
144
H
E R M A N N
H
E S S E
accepta cu pl\cere cadouri, iar dac\ `i d\ruiam, s\ spunem, un mic portmoneu nou, din piele ro[ie, l\cuit\, atunci puteam s\-i strecor `n el [i dou\, trei monezi de aur. De altfel, din pricina micu]ului portofel ro[u, Maria a r`s tare mult de mine! Era delicios, cu toate acestea nu era, totu[i, dec`t o vechitur\ demodat\, care z\cea nev`ndut\ `ntr-un magazin. ~n privin]a unor astfel de lucruri despre care, p`n\ acum, nu [tiusem [i nu `n]elesesem mai mult dec`t despre nu [tiu ce diabet al eschimo[ilor, am `nv\]at multe de la Maria. Mai `nt`i de toate am `nv\]at c\ aceste mici juc\rii, aceste obiecte de mod\ [i de lux nu s`nt simple fleacuri [i lucru[oare kitsch sau inven]ii ale unor fabrican]i [i comercian]i avizi de bani, ci `[i au ra]iunea lor de fi, s`nt frumoase, diverse, alc\tuind un mic – sau mai degrab\ mare – univers de obiecte care nu urm\resc, toate, dec`t scopul unic de a sta `n slujba dragostei, de a rafina sim]urile, de a `nsufle]i lumea `nconjur\toare, sco]`nd-o din mortala ei indiferen]\, dot`nd-o `n mod miraculos cu noi organe ale iubirii, de la pudr\ [i parfum p`n\ la `nc\l]\mintea de dans, de la inel p`n\ la tabacher\, de la cataram\ p`n\ la po[et\. Po[eta nu era po[et\, portofelul nu era portofel, florile nu erau flori, evantaiul nu era evantai, ci toate reprezentau materialul cu care se pl\m\dea iubirea, magia, fascina]ia, toate nu erau dec`t soli, contrabandi[ti, arme, strig\te de lupt\. M-am g`ndit adesea, c\ut`nd s\ aflu pe cine iubea, de fapt, Maria. Cred c\ cel mai mult `l iubea pe t`n\rul saxofonist, pe Pablo cel cu ochii negri, plutitori [i cu m`inile lungi, palide, nobile [i melancolice. A[ fi zis c\ Pablo era un amant cam somnoros, r\sf\]at [i pasiv, Maria `ns\ m-a asigurat c\, `ntr-adev\r, se `nc\lzea greu, dar c\ dup\ aceea era mai tensionat, mai dur, mai viril [i mai nes\]ios dec`t un boxer sau un jocheu. {i astfel am aflat [i am ajuns s\ cunosc multe secrete, ba despre unul, ba despre altul, despre c`nt\re]ul de jazz, despre un actor, despre anumite femei, despre fete [i b\rba]i din anturajul nostru, [tiam acum secrete de tot felul, `ntrez\rind, dincolo de suprafa]a lucrurilor, alian]e [i animozit\]i, fiind pus la curent [i implicat
Lupul de step\
145
`ncetul cu `ncetul (tocmai eu, care fusesem `n lumea aceasta un corp str\in, rupt complet de toate cele). Am aflat multe [i despre Hermina. Dar mai ales m\ `nt`lneam acum deseori cu domnul Pablo, c\ci Maria `l iubea foarte mult. Din c`nd `n c`nd ea aducea [i unele dintre preparatele lui secrete, c`teodat\ `mi oferea [i mie ocazia de a gusta din pl\cerile acestea, iar Pablo `mi oferea `ntotdeauna serviciile sale cu un zel deosebit. Odat\ `mi spuse f\r\ ocol: – S`nte]i at`t de nefericit, asta nu-i bine, nu trebuie s\ fi]i a[a. ~mi pare r\u. Fuma]i o ]igar\ u[oar\ cu opiu. P\rerea mea despre acest om vesel, inteligent, copil\ros [i totu[i impenetrabil se schimba `n permanen]\, ne-am `mprietenit [i nu rareori luam [i eu c`te pu]in din preparatele lui. ~l amuza pu]in felul `n care m\ `ndr\gostisem de Maria. Odat\ a organizat o „petrecere“ `n camera lui, la mansarda unui hotel situat `ntr-un cartier m\rgina[. Nu avea dec`t un scaun, Maria [i cu mine a trebuit s\ st\m pe pat. El ne-a dat s\ bem un lichior minunat, misterios, combinat din trei sticlu]e. Apoi, dup\ ce am sim]it c\ m\ cuprinde o dispozi]ie foarte bun\, ne-a propus cu o str\lucire `n ochi s\ celebr\m o orgie erotic\ `n trei. Eu am refuzat pe loc, mi-era imposibil s\ fac a[a ceva, dar am tras cu ochiul, o clip\, la Maria, ca s\ v\d cum reac]ioneaz\ ea la propunerea aceasta [i, cu toate c\ s-a declarat imediat de acord cu refuzul meu, am observat ardoarea din ochii ei [i i-am sim]it regretul c\ trebuie s\ renun]e. Pablo era dezam\git c\ refuzasem, f\r\ s\ se simt\ `ns\, jignit. – P\cat, spuse el, Harry are mult prea multe re]ineri morale. Nu-i nimic de f\cut. Ar fi fost totu[i at`t de frumos, foarte frumos! Dar am ceva `n loc. Ne-a dat fiec\ruia s\ fum\m c`teva prize de opiu [i, st`nd nemi[ca]i, cu ochii deschi[i, am devenit martorii scenei pe care el ne-o sugera, iar Maria vibra de `nc`ntare. Mai apoi, fiindc\ nu m\ sim]eam prea bine, Pablo m-a `ntins `n pat, mi-a dat c`teva pic\turi dintr-un medicament [i, `n timp ce `nchisesem ochii pentru c`teva minute, am sim]it pe fiecare pleoap\ adierea
146
H
E R M A N N
H
E S S E
unui s\rut fugar. L-am primit, ca [i cum a[ fi crezut c\ mi-l d\ruise Maria. Dar [tiam prea bine c\ mi-l d\duse el. Iar `ntr-o alt\ sear\ mi-a f\cut o surpriz\ [i mai mare. A ap\rut `n locuin]a mea, spun`ndu-mi c\ are nevoie de dou\zeci de franci [i rug`ndu-m\ s\-i dau eu aceast\ sum\. ~mi oferea `n schimb ca, `n noaptea aceea, Maria s\ r\m`n\ la dispozi]ia mea [i nu a lui. – Pablo, i-am spus eu speriat, nu-]i dai seama de ce spui. Cedarea iubitei `n favoarea altuia pe bani reprezint\ la noi lucrul cel mai reprobabil. Am s\ m\ prefac c\ nu am auzit propunerea ta, Pablo. M-a privit comp\timitor. – Nu vre]i, domnule Harry. Bine. ~ntotdeauna v\ crea]i singur dificult\]i. Atunci pute]i s\ nu dormi]i `n noaptea asta cu Maria, dac\ prefera]i, dar da]i-mi totu[i banii, am s\ vi-i dau `napoi. Am neap\rat\ nevoie de ei. – ~n ce scop? – Pentru Agostino – [ti]i, m\run]elul acela de la vioara a doua. E bolnav de opt zile [i nimeni nu se `ngrije[te de el, n-are nici o para chioar\, iar acum mi s-au terminat [i mie banii. Din curiozitate [i totodat\ pentru a m\ autopedepsi pu]in, m-am dus [i eu cu el la Agostino, c\ruia Pablo `i adusese lapte [i medicamente `n c\m\ru]a de la mansard\, unde acela st\tea, o `nc\pere destul de mizerabil\; i-a aranjat patul [i i-a aerisit camera, pun`ndu-i `n jurul capului, cu dexteritate, o compres\ potrivit\, c\ci avea temperatur\; Pablo f\cu toate acestea cu rapiditatea, delicate]ea [i priceperea unei surori de caritate. ~n aceea[i sear\, l-am v\zut c`nt`nd p`n\ `n zori la barul City. Deseori vorbeam cu Hermina, `ndelung [i deta[at, despre Maria, despre m`inile, umerii [i coapsele, despre felul ei de a r`de, de a s\ruta, de a dansa. – }i-a ar\tat [i asta? m-a `ntrebat o dat\ Hermina, descriindu-mi un joc aparte al limbii `n timpul s\rutatului. Am rugat-o s\ mi-l arate chiar ea, dar m-a refuzat cu toat\ seriozitatea. – Asta o s\ vin\ mai t`rziu, spuse, eu nu s`nt, `nc\, iubita ta.
Lupul de step\
147
Am `ntrebat-o de unde cunoa[te felul me[te[ugit `n care s\ruta Maria [i alte asemenea lucruri deosebite, tainice, ale vie]ii ei, pe care numai un b\rbat `ndr\gostit de ea le putea [ti. – O, a exclamat ea, bine, dar noi s`ntem prietene. Crezi, oare, c\ avem secrete una fa]\ de cealalt\? Am dormit deseori la ea [i ne-am jucat un pic. Ei da, ai g\sit o fat\ frumoas\ mai priceput\ dec`t altele. – Eu cred totu[i, Hermina, c\ mai ave]i secrete una fa]\ de cealalt\. Sau i-ai povestit [i despre mine tot ceea ce [tii? – Nu, astea s`nt cu totul alte lucruri, pe care nu le-ar `n]elege. Maria este o fat\ minunat\, ai avut noroc, dar `ntre tine [i mine exist\ lucruri de care ea nu are habar. I-am spus multe despre tine, fire[te, mult mai multe dec`t ]i-ar fi convenit ]ie atunci – doar a trebuit s\ o ademenesc pentru tine! Dar a[a cum te `n]eleg eu, prietene, n-o s\ te `n]eleag\ nici Maria [i nici o alta, niciodat\. De la ea am avut [i eu c`te ceva de `nv\]at – `n m\sura `n care te cunoa[te Maria, te cunosc [i eu. Te cunosc aproape la fel de bine, de parc\ ne-am fi culcat deseori `mpreun\. ~nt`lnindu-m\ din nou cu Maria, mi se p\ru ciudat [i tainic s\ [tiu c\ o str`nsese pe Hermina la piept la fel ca pe mine, c\ `i m`ng`iase, `i s\rutase, `i savurase [i `i cercetase m`inile [i picioarele, pielea [i p\rul la fel ca pe ale mele. Rela]ii [i leg\turi noi, indirecte, complicate, mi se dezv\luir\ acum, posibilit\]i noi de a iubi [i de a tr\i, iar g`ndul mi-a zburat la cele o mie de suflete din tratatul despre lupul de step\. ~n perioada aceea scurt\ de timp care trecuse de c`nd f\cusem cuno[tin]\ cu Maria [i p`n\ la marele bal mascat fusesem de-a dreptul fericit, cu toate acestea nu am avut nici o clip\ sentimentul c\ `mi aflasem m`ntuirea, c\ atinsesem beatitudinea, ci sim]eam cu toat\ claritatea c\ toate acestea nu erau dec`t un prolog, ceva preg\titor, c\ toate m\ `mpingeau `nainte cu putere, c\ esen]ialul abia avea s\ urmeze. ~nv\]asem destul de bine s\ dansez, astfel `nc`t mi se p\rea posibil s\ iau parte la balul despre care, pe zi ce trecea, se vorbea
148
H
E R M A N N
H
E S S E
tot mai mult. Hermina avea un secret, r\m`n`nd neclintit\ `n refuzul ei de a-mi dezv\lui costuma]ia `n care avea s\ apar\. ~mi spunea c\ o voi recunoa[te, desigur, iar dac\ nu voi reu[i, avea s\ m\ ajute, `ns\ `nainte nu aveam voie s\ [tiu nimic. Ea personal nu manifesta nici o curiozitate fa]\ de planurile mele de costumare, iar eu am luat hot\r`rea s\ nu m\ costumez defel. Vr`nd s-o invit la bal, Maria mi-a explicat c\ are deja un cavaler pentru aceast\ petrecere [i `ntr-adev\r, avea [i biletul de intrare, a[a c\ am constatat, cu oarecare dezam\gire, c\ va trebui s\ m\ duc singur la petrecere. Era vorba de cel mai elegant bal mascat al ora[ului, organizat de lumea artistic\, anual, `n s\lile Globus. ~n acele zile n-am prea v\zut-o pe Hermina, dar `n ajunul balului m-a vizitat pentru c`teva clipe – a venit ca s\-[i ia biletul de intrare pe care i-l procurasem – st\tea pa[nic l`ng\ mine, `n camera mea, [i atunci am purtat o discu]ie care mi s-a p\rut foarte stranie [i m-a impresionat profund. – Iat\, acum te sim]i, de fapt, destul de bine, spuse ea, dansul `]i prie[te. Cine nu te-a mai v\zut `n ultimile patru s\pt\m`ni, nu te-ar mai recunoa[te. – Da, am `ncuviin]at eu, de ani de zile nu m-am mai sim]it at`t de bine. Asta ]i-o datorez ]ie, Hermina. – O, cum, nu frumoasei tale Maria? – Nu, pentru c\ pe ea tot tu mi-ai d\ruit-o. E minunat\. – Ea este iubita de care aveai nevoie, lupule de step\. Dr\gu]\, t`n\r\, voioas\, iscusit\ `n ale dragostei, [i n-o po]i avea `n fiecare zi. Dac\ n-ar trebui s\ o `mpar]i cu al]ii, dac\ n-ar fi un musafir `n trecere pe la tine, `ntotdeauna, lucrurile n-ar merge a[a de bine `ntre voi. Da, a trebuit s\ admit [i asta. – A[adar, ai acum, de fapt, tot ceea ce-]i dore[ti? – Da’ de unde, Hermina. Am un lucru foarte frumos [i `nc`nt\tor, mare mi-e bucuria [i m`ng`ierea. S`nt de-a dreptul fericit...
Lupul de step\
149
– A[a deci. {i ce mai vrei? – Vreau mai mult. Nu m\ mul]umesc s\ fiu fericit, nu s`nt f\cut pentru a[a ceva, nu asta mi-e chemarea. Chemarea mea este contrariul acestei st\ri. – Deci de a fi nefericit? Bine, dar ai avut parte de suficient\ nefericire, pe vremea c`nd nu te mai puteai `ntoarce acas\ din cauza briciului. – Nu, Hermina, lucrurile stau altfel. Recunosc c\ pe vremea aceea eram foarte nefericit. Dar era vorba de o nefericire prosteasc\, steril\. – De ce? – Pentru c\ dac\ era altfel, n-ar fi trebuit s\ m\ tem at`t de moarte, de o moarte pe care mi-o doream totu[i! Nefericirea de care am nevoie [i pe care mi-o doresc arat\ altfel; ea trebuie s\ m\ fac\ s\ suf\r cu l\comie [i s\ mor cu voluptate. Aceasta este nefericirea sau fericirea pe care o a[tept. – Te `n]eleg. C\ doar s`ntem fra]i `n privin]a asta. Dar ce ai `mpotriva fericirii pe care ai aflat-o `n tov\r\[ia Mariei? De ce nu e[ti mul]umit? – N-am nimic `mpotriva acestei fericiri, o, nu, `mi este drag\, `i s`nt recunosc\tor. Este frumoas\ ca o zi cu soare `ntr-o var\ ploioas\. Dar presimt c\ nu poate s\ dureze. Fericirea aceasta este [i ea steril\. M\ mul]ume[te, dar nu mul]umirea este hrana care `mi trebuie mie. Ea `l adoarme pe lupul de step\, `l face s\tul. Dar nu este o fericire pentru care s\ mori. – A[adar, moartea este inevitabil\, lupule de step\? – Cred c\ da! S`nt foarte mul]umit de fericirea mea, o mai pot suporta o vreme. Dar c`nd fericirea `mi d\ uneori c`te un r\gaz de o or\, `n care m\ trezesc [i m\ apuc\ dorul, atunci dorul acesta al meu nu m\ `ndeamn\ s\ p\strez pentru totdeauna aceast\ fericire, ci s\ suf\r din nou, de data aceasta `ns\ mai frumos [i nu at`t de penibil ca mai `nainte. Mi-e dor de suferin]e care s\ m\ preg\teasc\ [i s\ m\ conving\ s\-mi doresc moartea. Hermina m-a privit duios `n ochi, avea o privire `ntunecat\, a[a cum i se `nt`mpla c`teodat\, pe nea[teptate. Ce ochi minuna]i
150
H
E R M A N N
H
E S S E
[i `nsp\im`nt\tori! ~ncet, c\ut`ndu-[i cuvintele [i `n[ir`ndu-le, unul c`te unul, spuse at`t de `ncet, `nc`t a trebuit s\ fac un efort ca s\ o pot auzi: – Vreau s\-]i spun ast\zi ceva, un lucru pe care `l [tiu deja de mult\ vreme, [i tu `l [tii deja, dar probabil c\ nu ]i l-ai spus nici m\car ]ie `nsu]i. ~]i voi spune acum ceea ce [tiu despre mine [i despre tine, [i despre destinul nostru. Tu, Harry, ai fost un artist [i un g`nditor, un om plin de bucurie [i de credin]\, aflat necontenit `n c\utarea lucrurilor m\re]e [i eterne, mereu nemul]umit de tot ceea ce e dr\g\la[ [i m\runt. Dar pe m\sur\ ce via]a te-a trezit [i te-a f\cut s\ descoperi cine e[ti, dezn\dejdea ta a crescut tot mai mult, te-ai afundat din ce `n ce mai mult `n suferin]\, `n nesiguran]\ [i disperare, p`n\ la g`t, iar tot ceea ce cunoscuse[i, iubise[i [i admirase[i odinioar\ ca pe ceva frumos [i sf`nt, toat\ `ncrederea ta de odinioar\ `n oameni [i `n `nalta noastr\ predestinare, toate acestea n-au putut s\-]i fie de nici un ajutor, pierz`ndu-[i orice valoare [i sf\r`m`ndu-se `n cioburi. ~ncrederea ta n-a mai avut aer s\ respire. Iar sufocarea este o moarte crud\. Nu-i a[a, Harry? Nu-i acesta destinul t\u? Confirmam ceea ce spunea, d`nd `ntruna din cap. – ~nl\untrul t\u s\l\[luia o imagine pe care ]i-o f\cuse[i tu despre via]\, o `ncredere, o cerin]\ anume, erai gata de fapte, erai gata s\ suferi, s\ te sacrifici – pentru ca apoi, pas cu pas, s\-]i dai seama c\ lumea nu cerea de la tine nici un fel de fapte [i sacrificii sau ceva de genul \sta, c\ via]a nu e un poem eroic cu roluri de eroi [i alte lucruri dintr-astea, ci un salon confortabil pentru oamenii cu obiceiuri burgheze, `n care individul se declar\ pe deplin mul]umit dac\ m\n`nc\ [i bea, dac\ `[i soarbe cafeaua, dac\ `mplete[te ciorapi, joac\ taroc [i ascult\ muzic\ la radio. Iar cine vrea altceva, purt`nd `n el `nsu[i eroicul [i frumosul, admira]ia pentru marii scriitori sau admira]ia pentru sfin]i, nu-i dec`t un nebun [i un fel de cavaler Don Quijote. Bine. {i mie mi s-a `nt`mplat ceva asem\n\tor, prietene! Eram o fat\ foarte `nzestrat\, eram predestinat\ s\ tr\iesc dup\ un model superior, s\ fiu foarte sever\ cu mine
Lupul de step\
151
`ns\mi, s\ `ndeplinesc misiuni pline de demnitate. Puteam s\ iau asupr\-mi un mare destin, s\ fiu so]ia unui rege, iubita unui revolu]ionar, sora unui om de geniu, mama unui martir. Iar via]a nu mi-a permis dec`t s\ devin o curtezan\, nu chiar de prost gust – `ns\ nici drumul acesta nu mi-a fost u[or defel! Asta mi s-a `nt`mplat. A fost o vreme c`nd eram deprimat\, scotocind `n mine `ns\mi s\-mi g\sesc o vin\. ~mi spuneam c\, `n definitiv, via]a trebuie s\ aib\ dreptate `ntotdeauna, iar dac\ via]a `[i b\tuse joc de frumoasele mele visuri, atunci, `mi spuneam, `nseamn\ c\ visurile mele fuseser\ proste[ti [i ne`ndrept\]ite. Dar asta nu mi-a ajutat la nimic. {i cum aveam ochi buni [i urechi bune [i eram destul de curioas\ din fire, m-am uitat cu aten]ie la a[a-numita via]\, la cunoscu]ii [i vecinii mei, la mai mult de cincizeci de oameni [i destine, [i am v\zut, Harry, c\ visurile mele fuseser\ `ndrept\]ite, de o mie de ori `ndrept\]ite, la fel ca [i ale tale. Era la fel de nedrept ca o femeie de felul meu s\ nu aib\ nici o alt\ posibilitate de alegere dec`t de a `mb\tr`ni stupid, `n s\r\cie, dinaintea unei ma[ini de scris, `n slujba unui om care c`[tig\ mul]i bani, sau de a se c\s\tori cu un asemenea om, de dragul banilor lui, sau de a ajunge un fel de t`rf\, era tot at`t de nedrept ca un om ca tine s\ fie nevoit s\ recurg\, `n singur\tatea, timiditatea [i dezn\dejdea sa, la un brici. Poate c\ mizeria mea a fost mai mult material\ [i moral\, a ta mai mult spiritual\ – drumul `ns\ a fost acela[i. Crezi oare c\ nu pot s\ `n]eleg de ce te temi de foxtrot, de ce `]i repugn\ barurile [i ringul de dans, de ce e[ti adversarul muzicii de jazz [i al tuturor acestor fleacuri? Ba `n]eleg foarte bine, cum `n]eleg [i de ce te sc`rbe[te politica, de ce te `ntristeaz\ p\l\vr\geala [i agita]ia iresponsabil\ a partidelor, a presei, de ce te apuc\ disperarea c`nd te g`nde[ti la r\zboi, la cel trecut ca [i la cel care va urma, sau c`nd vezi cum se g`nde[te, se cite[te [i se construie[te, ce muzic\ se c`nt\, cum petrec, cum se instruiesc oamenii `n ziua de azi! Da, lupule de step\, ai dreptate, ai dreptate de mii de ori, [i cu toate acestea va trebui s\ pieri. Pentru lumea de azi, care-i at`t de simpl\, de comod\ [i se mul]ume[te cu at`t de pu]in, tu e[ti prea
152
H
E R M A N N
H
E S S E
preten]ios [i prea fl\m`nd, ea te leap\d\, pentru o asemenea lume tu dispui de o dimensiune `n plus. Cine vrea s\ tr\iasc\ `n ziua de azi [i s\ se bucure de via]a lui, nu trebuie s\ fie un om ca tine [i ca mine. Celui care `n loc de l\l\iala unei fla[nete cere muzic\, `n loc de distrac]ie, bucurie, `n loc de bani, suflet, `n loc de o ocupa]ie, munc\ adev\rat\, `n locul unui simplu joc, pasiune veritabil\, aceast\ lume dr\g\la[\ de aici nu-i poate oferi nici un loc `n care s\ se simt\ ca la el acas\... Privi `n p\m`nt g`nditoare. – Hermina, am exclamat cu duio[ie, ce ageri `]i s`nt ochii, sora mea! {i cu toate acestea, m-ai `nv\]at foxtrotul! Dar ce vrei s\ spui, zic`nd c\ oamenii ca noi, oamenii care au o dimensiune `n plus, nu pot s\ tr\iasc\ aici? Care s\ fie cauza? Se `nt`mpl\ a[a ceva numai `n epoca noastr\ sau a[a a fost dintotdeauna? – Nu [tiu. Spre cinstea lumii, a[ vrea s\ presupun c\ numai `n epoca noastr\, c\ e vorba doar de o boal\, de o nenorocire de moment. Conduc\torii depun eforturi serioase [i eficace `n vederea unui nou r\zboi, `ntre timp noi, ceilal]i, dans\m foxtrot, c`[tig\m bani [i m`nc\m praline – `ntr-o asemenea epoc\ se pare c\ lumea are un nivel destul de modest. S\ sper\m c\ au fost [i vor veni din nou vremuri mai bune, mai generoase, cu un orizont mai larg [i mai profund. Dar nou\ asta nu ne folose[te la nimic. Sau poate c\ dintotdeauna a fost a[a... – Dintotdeauna a[a ca ast\zi? Dintotdeauna s\ fi fost numai o lume a politicienilor, a escrocilor, a chelnerilor [i a petrec\re]ilor, nici un strop de aer pentru oameni? – Ei, nu [tiu, nimeni n-o [tie. Dar e indiferent. Acum `ns\ m\ g`ndesc, prietene, la artistul t\u preferat, despre care mi-ai povestit uneori [i din ale c\rui scrisori mi-ai citit, la Mozart. Cu el cum a fost? Cine guverna lumea pe vremea lui, cine lua caimacul, cine d\dea tonul [i cine era mai important: Mozart sau afaceri[tii, Mozart sau oamenii de duzin\? {i cum a murit [i cum a fost el `ngropat? {i iat\, cred c\ a[a a fost dintotdeauna [i c\ a[a o s\ fie mereu, iar ceea ce `n [coli se nume[te „istorie universal\“, trebuind `nv\]at\ pe de rost – pentru propria
Lupul de step\
153
cultur\ – cu to]i eroii, cu toate geniile, cu toate marile ei fapte [i sentimente, nu este dec`t o `n[el\ciune inventat\ de profesori `n scopuri didactice, astfel `nc`t copiii s\ aib\ o ocupa]ie oarecare de-a lungul unor ani prev\zu]i `n acest scop. Dintotdeauna a fost a[a [i a[a o s\ fie `ntotdeauna, timpul [i lumea, banii [i puterea apar]in`nd celor m\run]i [i mediocri, iar celorlal]i, oamenilor adev\ra]i, neapar]in`ndu-le nimic. Nimic `n afar\ de moarte. – Absolut nimic altceva? – Ba da, eternitatea. – Te referi la un nume, la gloria posterit\]ii? – Nu, lup micu], nu la glorie – ce valoare are, oare, a[a ceva? {i crezi, oare, c\ to]i oamenii cu adev\rat autentici [i des\v`r[i]i au devenit celebri, fiind cunoscu]i de genera]iile care au urmat? – Nu, fire[te c\ nu. – Deci despre glorie nici nu poate fi vorba. Gloria nu exist\ dec`t de dragul cuno[tin]elor ce se predau la [coal\, nu e dec`t o chestiune care `i prive[te pe profesori. De glorie nici nu poate fi vorba, o nu! Este vorba `ns\ de ceea ce eu numesc eternitate. Pio[ii o numesc `mp\r\]ia lui Dumnezeu. C\ci `mi spun: noi, to]i oamenii ace[tia care vrem mai mult, noi, cei b`ntui]i de dor, cei care avem o dimensiune `n plus, n-am putea tr\i defel dac\ `n afara aerului acestei lumi n-ar mai exista [i un alt aer pe care s\-l respir\m, dac\ `n afar\ de timp n-ar mai exista [i eternitatea care, iat\, nu-i altceva dec`t t\r`mul celor adev\ra]i. Acestui t\r`m `i apar]in muzica lui Mozart [i poeziile marilor t\i poe]i, lui `i apar]in sfin]ii care au s\v`r[it minuni, care au murit ca martiri, d`nd oamenilor un exemplu m\re]. Dar tot eternit\]ii `i apar]ine [i orice imagine a unei fapte adev\rate, puterea oric\rui sentiment adev\rat, chiar dac\ nimeni n-o cunoa[te, chiar dac\ nimeni n-o a[terne pe h`rtie, pentru a o transmite lumii de mai t`rziu. ~n eternitate nu exist\ lumea de mai t`rziu, ci numai lumea prezent\. – Ai dreptate, am spus eu.
154
H
E R M A N N
H
E S S E
– Evlavio[ii au avut cele mai multe cuno[tin]e despre aceste lucruri, a continuat ea g`nditoare. De aceea, din ei s-au tras sfin]ii [i ceea ce la ei se cheam\ „comunitatea celor sfin]i“. Sfin]ii s`nt adev\ra]ii oameni, fra]ii apostoli ai M`ntuitorului. Toat\ via]a noastr\ mergem pe drumul care urmeaz\ s\ ne duc\ spre ei, cu fiecare fapt\ bun\, cu fiecare g`nd `ndr\zne], cu fiecare iubire. Comunitatea celor sfin]i a fost reprezentat\ `n epocile trecute de pictori pe fundalul unui cer de aur, str\lucitor, frumos [i `nv\luit de pace – ea nu `nseamn\ nimic altceva dec`t ceea ce, mai `nainte, numisem „eternitate“. Ea este `mp\r\]ia de dincolo de timp [i de aparen]e. Iat\, acolo e locul nostru, acolo ne putem sim]i [i noi ca acas\, `ntr-acolo ni se `ndreapt\ dorul inimii, lupule de step\, iat\ de ce ne este nou\ dor de moarte. Acolo `l vei g\si din nou pe Goethe al t\u, pe Novalis [i pe Mozart al t\u, iar eu `i voi g\si pe sfin]ii mei, pe Christoffer, pe Philipp de Neri [i pe to]i ceilal]i. Exist\ foarte mul]i sfin]i care mai `nt`i au fost p\c\to[i `nr\i]i, chiar [i p\catul poate fi un drum care s\ te duc\ spre sfin]enie, p\catul [i viciul. O s\ r`zi, dar deseori m\ g`ndesc c\ poate [i Pablo, prietenul meu, ar putea fi un sf`nt deghizat. Ah, Harry, s`ntem nevoi]i s\ b`jb`im prin at`ta noroi [i absurditate p`n\ s\ ajungem acas\! {i n-avem pe nimeni care s\ ne c\l\uzeasc\, singura noastr\ c\l\uz\ este dorul de cas\. Ultimele cuvinte le pronun]ase, din nou foarte `ncet, `n camer\ se a[ternuser\ lini[tea [i pacea, soarele apunea f\c`nd s\ sclipeasc\ literele aurite de pe cotoarele numeroaselor c\r]i din biblioteca mea. Cu palmele i-am cuprins Herminei capul, am s\rutat-o pe frunte [i mi-am apropiat obrazul de al ei, fr\]e[te, r\m`n`nd o clip\ astfel. A[ fi preferat s\ r\m`n astfel [i s\ nu mai ies ast\zi `n ora[. Dar Maria `mi promisese c\ ne vom `nt`lni `n noaptea aceea, ultima dinaintea marelui bal. Pe drum spre ea `ns\ nu m-am g`ndit deloc la Maria, ci numai la cele ce-mi spusese Hermina. Mi se p\rea c\ toate acestea nu erau g`ndurile ei proprii, ci ale mele, g`nduri pe care clarv\z\toarea femeie mi le citise [i le sorbise, red`ndu-mi-le
Lupul de step\
155
acum, a[a `nc`t luaser\ form\ [i ap\ruser\ `n fa]a mea de parc\ le-a[ fi `nt`lnit pentru prima oar\. ~n clipa aceea `i eram profund recunosc\tor, mai ales fiindc\ formulase ideea eternit\]ii. Aveam nevoie de aceast\ idee, f\r\ de care nu puteam nici s\ tr\iesc, nici s\ mor. Ast\zi prietena [i profesoara mea de dans `mi d\ruise iar\[i sf`ntul t\r`m de dincolo, din afara timpului, lumea valorilor eterne, a substan]ei divine. M-am g`ndit instinctiv la visul meu cu Goethe, la imaginea b\tr`nului `n]elept care r`sese at`t de neomene[te [i `[i permisese s\ glumeasc\ cu mine `n felul nemuritorilor. Abia acum `n]elegeam r`sul lui Goethe, r`sul nemuritorilor. Era lipsit de obiect acest r`s, era doar lumin\, doar claritate, era ceea ce r\m`ne dup\ ce un om adev\rat a trecut prin suferin]ele, viciile, gre[elile, pasiunile [i ne`n]elegerile omene[ti, p\trunz`nd `n eternitate, `n spa]iul cosmic. Iar „eternitatea“ nu era nimic altceva dec`t m`ntuirea de timp, nu era, `ntr-un fel, dec`t revenirea acestuia la inocen]\, remetamorfozarea lui `n spa]iu. Am c\utat-o pe Maria acolo unde obi[nuiam s\ lu\m masa `n serile c`nd ne `nt`lneam, dar ea nu venise `nc\. St\team `n c`rciumioara lini[tit\ din cartierul m\rgina[ [i o a[teptam la masa gata preg\tit\, continu`nd s\ m\ g`ndesc la discu]ia ce o avusesem. Toate g`ndurile acelea care se iviser\ `n discu]ia mea cu Hermina `mi ap\reau at`t de profund familiare [i cunoscute de at`ta vreme, `nc`t sim]eam c\ provin parc\ din propria mitologie [i din propriul univers de imagini! Nemuritorii, a[a cum tr\iau ei `n spa]iul atemporal, `ndep\rta]i, transforma]i `n imagini, eternitatea cristalin\ turnat\ `n jurul lor ca eterul [i senin\tatea de o str\lucire astral\ a acestei lumi extraterestre – de unde `mi erau mie at`t de familiare toate acestea? Reflectam [i mi-au venit `n minte fr`nturi din Cassations de Mozart, din Clavecinul bine temperat de Bach [i `n toat\ aceast\ muzic\ mi se p\rea c\ v\d lumina aceea senin\, astral\, c\ toat\ acea claritate a eterului vibreaz\. Da, asta era, muzica aceasta p\rea a fi timpul `nghe]at [i transformat `n spa]iu, iar deasupra vibra infinit o senin\tate supraomeneasc\, un r`s etern al divinit\]ii.
156
H
E R M A N N
H
E S S E
O, b\tr`nul Goethe din visul meu se potrivea [i el at`t de bine cu toate acestea! {i dintr-odat\ am auzit r`sul acesta impenetrabil r\sun`nd `n jurul meu, i-am auzit pe nemuritori r`z`nd. St\team ca vr\jit, cuprins de vraj\, am scos din buzunarul vestei un creion, am c\utat o foaie de h`rtie [i, neg\sind dec`t lista de b\uturi aflat\ dinaintea mea, am `ntors-o scriind pe reversul ei c`teva versuri pe care aveam s\ le reg\sesc `n buzunar abia a doua zi. Ele sunau astfel: Nemuritorii Ve[nic urc\ de prin ale lumii v\i Zvonul vie]ii p`n\ sus la noi, R\ni amare, zel ca un puhoi, Isc\ fum de la osp\]ul lor c\l\i, Zvon de chef, de pofte nesf`r[ite, M`ini – de crime, specul\ [i rug\ciuni m`njite, Oameni-roi `n chin de pofte, fric\, Aburi calzi [i lene[i, grei, ridic\, Pieptul plin le e de toane, fericire, Mu[c\-n propriul trup [i scuip\-afar\, Dau r\zboaielor [i artei z\mislire, Fl\c\ri ard bordelul – eu, demen]i, `l ar\, Preacurve[te-oricine, se t`r\[te-n B`lciul lor de ne-mplini]i copii, Urc\ iar\[i valul [i ur\[te Lumea care parc\ ieri pieri. Dimpotriv\, noi ne `nt`lnir\m ~n eterul `nghe]at, cu stele, Noi cu ziua [i-ora o sf`r[ir\m, Nu s`ntem masculi, b\tr`ni, femele. Temerile [i p\catul vostru, Crimele, pl\cerea trec\toare Teatru ni-s, `ntocmai ca sorii-n mi[care, Fiece ceas e cel mai lung al nostru. Calm la `ncr`ncenarea voastr\ privind,
Lupul de step\
157
Stelele-n rotirea lor calm\ z\rind, Iarna stelar\ sorbind-o `n piept, S`ntem amicii cei buni ai fiarei din cer de bazalt, Rece ni-i traiul, statornic [i drept, Rece ca a[trii r`dem `n `nalt.
Pe urm\ a venit Maria [i, dup\ ce am luat masa `ntr-o atmosfer\ de bun\ dispozi]ie, am urcat `n c\m\ru]a noastr\. ~n seara aceea Maria era mai frumoas\, mai cald\ [i mai iubitoare ca oric`nd, oferindu-mi s\ gust din dr\g\l\[eniile [i jocurile pe care le socoteam drept expresia suprem\ a d\ruirii sale. – Maria, am spus eu, ast\zi e[ti rispitoare ca o zei]\. Ai grij\ s\ nu ne d\m sufletul `nc\ de ast\zi, c\ci balul mascat este abia m`ine. Cu ce cavaler vei veni m`ine? Scumpa mea floricic\, mi-e team\ c\ vei veni cu un prin] din poveste care te va r\pi, `nc`t nu te vei mai `ntoarce la mine niciodat\. Ast\zi `mi d\ruie[ti at`ta iubire, de parc\ am fi ni[te `ndr\gosti]i care `[i iau r\mas-bun [i care acum s-ar vedea pentru ultima oar\. Ea `[i lipi buzele de urechea mea [i `mi [opti: – Nu vorbi, Harry! Oric`nd se poate s\ fie ultima oar\. Dac\ te ia Hermina, n-o s\ mai vii niciodat\ la mine. Poate c\ o s\ te ia chiar m`ine. Sim]\m`ntul predominant din zilele acelea, starea aceea confuz\, dulce [i amar\, nu le-am mai tr\it niciodat\ cu at`ta putere ca `n noaptea din ajunul balului. Da, ceea ce sim]eam eu `nsemna fericire: frumuse]ea [i d\ruirea Mariei, savoarea, m`ng`ierile, sorbirea sutelor de pl\ceri delicate ale sim]urilor pe care le cunoscusem abia at`t de t`rziu, c`nd `ncepusem deja s\ `mb\tr`nesc, b\l\cirea `n valul molatec, unduitor al pl\cerii. Dar toate acestea nu erau, totu[i, dec`t un `nveli[: `nl\untru totul era p\truns de semnifica]ii, de `ncordare, de un destin anume [i, `n vreme ce eram prins `n mrejele dragostei, `n delicatele ei fleacuri dulci [i emo]ionante, aparent plutind pe marea c\ldu]\ a fericirii, `n inim\ sim]eam cum destinul meu gonea dezl\n]uit `nainte, orb [i lovind din copite ca un bidiviu
158
H
E R M A N N
H
E S S E
`nsp\im`ntat, purt`ndu-m\ `nspre pr\pastie, `nspre c\dere, p\truns de fric\, p\truns de dor, sim]eam cum m\ d\ruiam cu totul mor]ii. La fel cum, p`n\ nu demult, m\ opusesem, timid [i `nsp\im`ntat pl\cutei r\t\ciri a iubirii exclusiv senzuale, la fel cum m\ temusem de sur`z\toarea frumuse]e a Mariei care era preg\tit\ s\ se d\ruiasc\, tot a[a sim]eam [i acum teama de moarte – o team\ `ns\ care [tia c\ `n cur`nd se va transforma `n d\ruire [i m`ntuire. {i `n vreme ce, t\cu]i [i cufunda]i `n joaca plin\ de zel a dragostei, ne apar]ineam unul altuia mai mult ca oric`nd, sufletul meu `[i lua r\mas-bun de la Maria, r\mas-bun de la tot ceea ce `nsemnase ea pentru mine. Datorit\ ei, `naintea sf`r[itului `nv\]asem s\ m\ mai arunc o dat\, copil\re[te, `n jocul superficialit\]ii, s\ mai caut bucurii efemere, s\ fiu din nou copil [i animal `n inocen]a sexului – `n via]a mea anterioar\ nu cunoscusem o asemenea stare dec`t rareori `n mod excep]ional, c\ci pentru mine via]a senzual\ [i sexul avuseser\ aproape `ntotdeauna un iz de vinov\]ie, gustul dulce, dar `nfrico[\tor al fructului oprit, de care trebuie s\ se fereasc\ un om al spiritului. Hermina [i Maria `mi ar\taser\ acum gr\dina aceasta `n toat\ nevinov\]ia ei, vizitasem aceast\ gr\din\ [i m\ sim]eam cuprins de recuno[tin]\ – dar iat\ c\ acum sosise timpul s\ plec mai departe, era prea frumos [i prea cald `n gr\dina aceasta. Destinul meu era s\ m\ zbat `n continuare pentru a afla care era culmea vie]ii, s\-mi isp\[esc nesf`r[ita vin\ de a fi tr\it. Un trai u[or, o iubire u[uric\, o moarte u[oar\ – iat\ lucruri care nu erau pe m\sura mea. Din unele aluzii ale fetelor am putut deduce c\ pentru balul de m`ine sau `n continuarea lui erau pl\nuite surprize savuroase [i excese de desfr`u. Acesta s\ fi fost oare sf`r[itul, s\ fi avut Maria dreptate b\nuind c\ acum st\team, probabil, pentru ultima oar\ unul l`ng\ cel\lalt, c\ poate chiar m`ine avea s\ `nceap\ un nou capitol al destinului? Dorin]a m\ ardea, teama m\ sufoca, m-am `ncol\cit s\lbatic `n jurul Mariei, am str\b\tut `nc\ o dat\, `n goan\, arz`nd ca o v`lv\taie, `nsetat,
Lupul de step\
159
toate aleile [i h\]i[urile gr\dinii ei, mu[c`nd `nc\ o dat\ din dulcele fruct al pomului edenic. Am recuperat a doua zi somnul pe care `l pierdusem `n noaptea aceea. Diminea]\ am fost s\ m\ `mb\iez, apoi m-am `ntors acas\, mort de oboseal\, am f\cut `ntuneric `n dormitor [i, `n timp ce m\ dezbr\cam, am g\sit `n buzunar poezia, am dat-o din nou uit\rii, pe urm\ m-am culcat de`ndat\, uit`nd de Maria, de Hermina [i de balul mascat [i dormind f\r\ `ntrerupere toat\ ziua. Seara, dup\ ce m-am sculat, mi-am adus aminte de-abia `n timp ce m\ b\rbieream de faptul c\ balul mascat avea s\ `nceap\ chiar peste o or\ [i c\ trebuie s\-mi caut o c\ma[\ potrivit\ pentru frac. Eram bine dispus, m-am `mbr\cat, duc`ndu-m\ pe urm\ `n ora[ s\ m\n`nc ceva. Era primul bal mascat la care urma s\ particip. Ce-i drept, cu mult\ vreme `n urm\ frecventasem din c`nd `n c`nd asemenea petreceri, g\sindu-le uneori chiar pl\cute, dar nu dansasem deloc, r\m`n`nd doar spectator, iar entuziasmul cu care `i auzisem pe unii povestind despre astfel de festivit\]i, bucur`ndu-se de apropierea lor, mi se p\ruse `ntotdeauna caraghios. Azi `ns\, balul `nsemna [i pentru mine un eveniment pe care `l a[teptam cu `ncordare [i bucurie, dar [i cu o oarecare team\. Cum nu trebuia s\ conduc la bal nici o femeie, m-am hot\r`t s\ ajung acolo mai t`rziu, a[a cum `mi recomandase [i Hermina. ~n localul Casca de O]el, refugiul meu de odinioar\, unde b\rba]i dezam\gi]i `[i petreceau serile sorbindu-[i vinul [i f\c`nd-o pe celibatarii, nu mai fusesem dec`t rareori `n ultima vreme, pentru c\ nu se mai potrivea cu stilul `n care `mi duceam acum traiul. ~n seara aceea `ns\ parc\ ceva m\ atr\gea irezistibil `ntr-acolo; `n dispozi]ia de bucurie [i team\ pe care mi-o d\deau destinul [i desp\r]irea, dispozi]ie care pusese st\p`nire pe mine, toate etapele [i locurile `n care `mi s\v`r[isem via]a c\p\tar\ `nc\ o dat\ str\lucirea aceea dureros de frumoas\ a lucrurilor care ]in de domeniul trecutului, ceea ce se `nt`mpl\ [i cu cr`[ma
160
H
E R M A N N
H
E S S E
mic\ [i `mb`csit\ de fum `n care, p`n\ nu demult, fusesem un mu[teriu obi[nuit, `n care, p`n\ nu de mult, narcoticul primitiv dintr-o sticl\ de vin de ]ar\ `mi ajungea pentru a m\ convinge s\ m\ duc iar\[i, pentru `nc\ o noapte, `n patul meu singuratic, pentru a putea suporta iar\[i via]a pre] de `nc\ o zi. De atunci `ncoace gustasem din alte leacuri, din farmece mai puternice, sorbisem din dulci otr\vuri. Am intrat `n vechiul local cu z`mbetul pe buze, `nt`mpinat de patroana care a venit s\ m\ salute [i de clien]ii obi[nui]i care cl\tinar\ `n t\cere din cap. Mi-a fost recomandat [i adus un pui la tav\, `n paharul mare, ]\r\nesc, mi-au turnat un vin nou de Alsacia, mesele albe [i curate din lemn [i lambriul vechi, galben, m\ priveau cu prietenie. Iar `n vreme ce m`ncam [i beam, `n mine se `nt\rea acel sentiment de ofilire, sentimentul de celebrare a unei desp\r]iri, sentimentul, dulce [i de o dureroas\ intimitate, al identific\rii cu toate locurile [i lucrurile vie]ii mele de odinioar\, de care nu reu[isem niciodat\ s\ m\ desprind `ntru totul, dar iat\ c\ venise [i clipa desprinderii. Pentru un om „modern“ a[a ceva se cheam\ sentimentalism; el nu-[i mai `ndr\ge[te lucrurile, nici m\car pe cel mai sf`nt dintre ele, automobilul, pe care sper\ s\ [i-l poat\ schimba c`t mai cur`nd posibil cu un alt model mai bun. Omul acesta modern este energic, capabil, s\n\tos, rece [i sever, un tip remarcabil care se va descurca fantastic de bine `n r\zboiul urm\tor. Nimic din toate acestea nu se potrivea cu firea mea, nu eram nici un om modern, dar nici unul de mod\ veche, p\r\sisem albia `n care se scurgea timpul, plutind a[a, foarte aproape de moarte, fiind preg\tit s\ o accept. N-aveam nimic `mpotriva sentimentalismelor, ba chiar eram bucuros [i recunosc\tor s\ mai pot g\si `n inima mea ars\ c`te o urm\ de sentimente. A[a c\ m-am l\sat `n voia amintirilor legate de vechiul local, a duio[iei pe care o sim]eam pentru scaunele acelea grosolane, a mirosului de fum [i de vin, a acelui lic\r de obi[nuin]\, de c\ldur\ [i de c\min `n[el\tor pe care mi-l trezeau toate acestea. Ce bine e s\-]i iei r\mas-bun, `]i d\ o stare de lini[te. Mi-era drag scaunul tare,
Lupul de step\
161
paharul ]\r\nesc, `ndr\gisem gustul r\coros de fruct al vinului de Alsacia, `ndr\gisem familiaritatea mea cu toate lucrurile [i cu to]i cei care se aflau `n `nc\perea aceea, `ndr\gisem chipurile be]ivanilor care visau cu coatele pe mas\, chipurile acestor dezam\gi]i, al c\ror frate fusesem [i eu mult\ vreme. Tot ceea ce sim]eam aici nu era nimic altceva dec`t un fel de sentimentalism burghez, asezonat pu]in cu izul unui demodat romantism de cr`[m\ d\inuind de pe vremea copil\riei mele c`nd cr`[ma, vinul [i ]igara mai erau ni[te lucruri interzise, necunoscute, minunate. Dar nu se ar\t\ nici un lup de step\, care s\ scr`[neasc\ din din]i, gata s\-mi sf`[ie `n buc\]i sentimentalismele. St\team lini[tit, `nc\lzit de flac\ra trecutului meu, de str\lucirea slab\ a unei constela]ii care, `ntre timp, apusese. Un negustor ambulant `mi oferi castane coapte, iar eu am cump\rat un pumn. O b\tr`n\ `mi oferi flori, iar eu am cump\rat de la ea c`teva garoafe pe care i le-am d\ruit patroanei. Abia `n clipa `n care voiam s\ pl\tesc, c\ut`nd zadarnic s\-mi strecor m`na `n obi[nuitul buzunar al hainei, atunci mi-am dat iar\[i seama c\ eram `mbr\cat `n frac. Balul mascat! Hermina! Dar mai era `nc\ destul\ vreme, a[a c\ nu m-am putut decide s\ m\ duc de `ndat\ `n s\lile de la Globus. Totodat\ sim]eam, a[a cum mi se `nt`mplase `n ultima vreme cu toate amuzamentele de acest gen, un fel de rezisten]\ [i re]inere, un fel de antipatie la g`ndul de a trece pragul unor `nc\peri mari, supraaglomerate, zgomotoase, o timiditate [col\reasc\ fa]\ de atmosfera care `mi era str\in\, fa]\ de lumea petrec\re]ilor, fa]\ de dans. Merg`nd agale, am trecut prin fa]a unui cinematograf, m-am uitat la str\lucirea [uvoaielor de lumini [i a afi[elor uria[e, colorate, am mai f\cut c`]iva pa[i, apoi m-am `ntors [i am intrat. Puteam s\ stau acolo lini[tit, `n `ntuneric, p`n\ aproape de ora unsprezece. Condus de un plasator cu lantern\, m-am `mpiedicat c`nd am trecut printre draperii intr`nd `n bezna s\lii, mi-am g\sit un loc [i m-am trezit dintr-odat\ `n Vechiul Testament. Era unul dintre filmele care, chipurile, nu fuseser\
162
H
E R M A N N
H
E S S E
f\cute de dragul profitului, ci al unor ]eluri nobile [i sfinte, o mare montare cu risip\ de rafinament, la care erau adu[i elevii, dup\-amiaza, de c\tre profesorii lor de religie. Se juca tocmai povestea lui Moise [i a israeli]ilor `n Egipt, cu un num\r cople[itor de oameni, cai, c\mile, palate, totul plin de pomp\ faraonic\ [i de chinuri iudaice `n mijlocul nisipului `ncins al de[ertului. Am v\zut cum Moise, tuns cam dup\ modelul lui Walt Whitman, un Moise fastuos [i teatral, mergea inspirat [i sumbru prin pustiu `n fruntea iudeilor, cu bastonul s\u lung, p\[ind ca zeul Wotan. L-am v\zut cum se roag\ lui Dumnezeu pe malul M\rii Ro[ii, am v\zut cum Marea Ro[ie se despic\ `n dou\, eliber`nd un drum, un defileu printre mun]i de ap\ (despre felul cum reu[iser\ cinea[tii s\ fac\ a[a ceva, catehumenii adu[i de preot la acest film religios aveau s\ discute mult\ vreme `n contradictoriu), am v\zut cum p\[eau prin defileu profetul [i poporul `nfrico[at, am v\zut cum `nd\r\tul lor ap\rur\ carele de lupt\ ale faraonului, am v\zut cum egiptenii `ncremenir\ la ]\rm ezit`nd, dar apoi `[i rec\p\tar\ `ndr\zneala [i intrar\ `n defileu, am v\zut cum mun]ii de ape se pr\bu[ir\ peste impozantul faraon `mbr\cat `n plato[\ de aur [i peste toate, carele [i solda]ii lui, nu f\r\ s\-mi amintesc [i de un minunat duet pentru doi ba[i de Händel, `n care faptele acestea s`nt evocate `n chip minunat. Am v\zut, `n continuare, cum Moise urca Sinaiul, un erou posomor`t `ntr-un de[ert posomor`t [i st`ncos, asist`nd la momentul c`nd Iehova i-a comunicat prin furtuni [i prin semnale luminoase cele zece porunci, `n vreme ce la poalele muntelui m`r[avul lui popor `n\l]a Vi]elul de Aur [i se deda unor petreceri destul de frenetice. Mi se p\rea straniu [i incredibil s\ privesc toate acestea, s\ v\d c\ pove[tile sfinte, eroii [i miracolele lor care, odinioar\, aruncaser\ asupra copil\riei noastre prima imagine incert\ a unei alte lumi, a ceva supraomenesc, erau prezentate aici, contra cost, `n fa]a unui public mul]umit, care `[i m`nca `n lini[te sandvi[urile aduse de acas\ – iat\ numai o prob\, una singur\, mic\ [i dr\gu]\, din stocul de marf\ proast\ [i din v`nzarea la solduri a culturii, a[a
Lupul de step\
163
cum se practic\ `n zilele noastre. Dumnezeule, ca s\ fim feri]i de o asemenea porc\rie ar fi trebuit s\ piar\ pe loc, chiar atunci, pe l`ng\ egipteni, [i iudeii, [i to]i ceilal]i oameni, s\ fi murit cu to]ii de o moarte n\prasnic\ [i onorabil\, iar nu de una aparent\, cu jum\tate de m\sur\, ca aceea de care murim noi `n ziua de azi. Ei, da’ ce s\-i faci! Re]inerile mele tainice, sfiala mea nem\rturisit\ `n privin]a balului mascat nu se diminuaser\ defel dup\ filmul acesta [i dup\ toate g`ndurile pe care mi le de[teptase, ba chiar `mi sporiser\ `n mod nepl\cut, a[a `nc`t a trebuit s\ fac un efort pentru ca, g`ndindu-m\ la Hermina, s\ o pornesc `n cele din urm\ spre s\lile Globus [i s\ intru acolo. Se f\cuse t`rziu, balul era de mult `n toi; treaz [i timid cum eram, am nimerit dintr-odat\, `nc\ `nainte de a-mi scoate paltonul, `ntr-un v`rtej de oameni costuma]i, fiind `nghiontit familiar, invitat de fete s\ facem o vizit\ `n saloanele unde se servea [ampanie, `n vreme ce clovnii m\ b\teau pe um\r [i m\ tutuiau. N-am r\spuns nici unei invita]ii, m-am strecurat cu greu prin saloanele supraaglomerate p`n\ la garderob\ unde, primind marca cu num\rul, am b\gat-o cu mult\ grij\ `n buzunar la g`ndul c\, poate, `n cur`nd voi avea nevoie de ea, dup\ ce m\ voi fi s\turat de v`nzoleala de acolo. ~n toate saloanele imensei cl\diri domnea o agita]ie festiv\, se dansa `n toate s\lile, chiar [i la subsol, coridoarele [i sc\rile erau invadate de m\[ti, de dansatori, de muzic\, de r`sete [i de un du-te-vino. M-am strecurat nelini[tit prin `nv\lm\[eal\, p\r\sind orchestra de negri pentru o orchestr\ folcloric\, plec`nd din marea [i str\lucitoarea sal\ principal\ pentru a colinda pe coridoare, pe sc\ri, p`n\ la baruri, p`n\ la bufete, p`n\ `n saloanele unde se servea [ampanie. Pe pere]i at`rnau `ndeosebi picturile vesele, `ndr\zne]e ale unor pictori foarte tineri. Erau tot felul de oameni acolo, arti[ti, ziari[ti, erudi]i, oameni de afaceri [i, fire[te, `ntreaga pleiad\ a chefliilor din ora[. Dintr-una din orchestre f\cea parte [i mister Pablo, care sufla entuziasmat `n ]eava lui arcuit\; recunosc`ndu-m\, m-a salutat, c`nt`nd mai tare. ~mpins de mul]ime, ajungeam c`nd
164
H
E R M A N N
H
E S S E
`ntr-un salon, c`nd `ntr-altul, urcam sc\ri, coboram sc\ri; un coridor de la subsol ad\postea decorul unui iad imaginat de arti[ti, iar o orchestr\ format\ din diavoli se dezl\n]uise acolo de parc\ `[i ie[ise din min]i. Dup\ o vreme, am `nceput s\ privesc atent `n jur, ca s\ le descop\r pe Hermina [i pe Maria, am `nceput s\ le caut str\duindu-m\ de mai multe ori s\ ajung `n salonul principal, dar de fiecare dat\ m\ r\t\ceam sau m\ trezeam c\ tot puhoiul de oameni curgea `n direc]ia invers\. Se f\cuse miezul nop]ii [i eu nu g\sisem `nc\ pe nimeni; cu toate c\ `nc\ nu dansasem, `mi era deja foarte cald [i ame]isem, m-am aruncat pe primul scaun, l`ng\ tot felul de oameni necunoscu]i, cineva mi-a turnat vin [i mi-am dat seama c\ participarea la asemenea petreceri zgomotoase nu mai era potrivit\ pentru un om `n v`rst\ cum eram eu. M-am resemnat [i mi-am b\ut paharul cu vin, holb`ndu-m\ la bra]ele [i spin\rile goale ale femeilor, privind cum tot felul de m\[ti grote[ti defilau pe dinaintea mea, m-am l\sat `nghiontit [i le-am trimis la plimbare pe cele c`teva fete care voiau s\ stea `n bra]ele mele sau s\ danseze cu mine. „Urs moroc\nos [i b\tr`n“, exclam\ una dintre ele [i pe bun\ dreptate. M-am hot\r`t s\ mai beau ceva, s\ prind pu]in curaj, s\ cap\t pu]in chef, dar nici vinul nu-mi pl\cea, abia dac\ am reu[it s\ dau pe g`t un al doilea pahar. {i aveam tot mai mult sentimentul c\ `nd\r\tul meu st\tea lupul de step\, cu limba scoas\. Nu-mi g\seam nici un rost, nu aveam ce c\uta acolo. Venisem cu cele mai bune inten]ii, numai c\ aici nu m\ puteam `nveseli, bucuria aceea zgomotoas\, turbulent\, r`setele [i toat\ nebunia din jurul meu mi se p\reau proste[ti [i artificiale. A[a s-a f\cut c\, la ora unu, m-am strecurat din nou, tiptil, spre garderob\, dezam\git [i sup\rat, vr`nd s\-mi `mbrac paltonul [i s\ plec. Suferisem o `nfr`ngere, reintrasem `n pielea lupului de step\, iar Hermina n-avea s\ mi-o ierte. Dar nu putea fi altfel. Privisem `nc\ o dat\ atent `n jurul meu, `n timp ce-mi f\ceam loc cu greu prin mul]ime spre garderob\, doar-doar voi vedea-o pe vreuna dintre prietenele mele. Zadarnic. Ajunsesem
Lupul de step\
165
p`n\ la ghi[eu, garderobierul politicos, aflat de partea cealalt\, `ntinsese m`na s\-i dau marca cu num\rul, eu b\gasem m`na `n buzunarul hainei – dar marca nu mai era acolo! Drace, asta-mi mai lipsea. ~n cursul preumbl\rilor mele triste prin saloane sau pe c`nd [edeam s\ beau vinul acela fad, b\gasem de mai multe ori m`na `n buzunar, lupt`nd cu imboldul de a pleca de acolo, [i sim]isem mereu marca rotund\, plat\, la locul ei. Iar acum nu se mai afla acolo. Toate erau `mpotriva mea. – }i-ai pierdut marca? m-a `ntrebat cu voce strident\ un diavol mic, ro[u [i galben, care r\s\rise l`ng\ mine. Poftim, camarade, po]i s\ o iei pe a mea – [i mi-o [i oferi. ~n vreme ce o apucam mecanic, r\sucind-o `ntre degete, tipul acela mic [i zglobiu disp\ru. Apropiind de ochi marca mic\, rotund\, din carton, pentru a vedea ce num\r era trecut pe ea, am observat c\ nu avea nici un num\r, ci numai c`teva m`zg\lituri, ceva scris m\runt. L-am rugat pe garderobier s\ a[tepte, m-am dus p`n\ la cea mai apropiat\ lustr\ [i am citit. Cu litere mici, [ov\ielnice, fuseser\ m`zg\lite, greu descifrabil, urm\toarele: ~N NOAPTEA ACEASTA DE LA ORA PATRU TEATRU MAGIC – NUMAI PENTRU NEBUNI – INTRAREA SE PL|TE{TE CU MIN}ILE. NU E PERMIS| ORICUI. HERMINA ESTE ~N IAD. A[a cum o marionet\, al c\rei fir i-a sc\pat o clip\ m`nuitorului, `ncremene[te `ntr-o n\uceal\ [i o moarte scurt\, iar apoi `[i revine [i `ncepe s\ joace din nou, dans`nd [i mi[c`ndu-se, tot a[a reveneam [i eu cu pas elastic, tineresc [i plin de zel, tras de un fir magic `n viermuiala de care tocmai fugisem obosit, lipsit de orice chef [i `mb\tr`nit. Nici un p\c\tos nu s-a gr\bit vreodat\ at`t de mult ca s\ ajung\ `n iad. Cu pu]in timp mai `nainte m\ str`ngeau pantofii de lac, aerul `mb`csit de parfum m\ `ngre]o[a, z\pu[eala m\ mole[ise; acum `ns\ p\[eam
166
H
E R M A N N
H
E S S E
sprinten, ca pe arcuri, `n ritm de onestep, prin toate saloanele, direct spre iad, sim]eam c\ `n aer plutea o vraj\, c\ldura m\ leg\na [i m\ purta, la fel ca [i v`ltoarea muzicii, be]ia culorilor, mireasma umerilor de femeie, ame]eala sutelor de oameni, r`setele, ritmurile de dans, str\lucirea tuturor ochilor aprin[i. O dansatoare spaniol\ mi se arunc\ `n bra]e: – Danseaz\ cu mine! – Nu pot, i-am spus eu, trebuie s\ m\ duc `n iad. Dar mi-ar face pl\cere s\ m\ s\ru]i. Gura ro[ie de sub masc\ se apropie de mine [i abia `n vreme ce ne s\rutam am recunoscut-o pe Maria. Am cuprins-o str`ns `n bra]e, gura ei plin\ `nflorise ca un trandafir v\ratic. {i iat\ c\ am [i `nceput s\ dans\m, s\rut`ndu-ne `n continuare, dans`nd prin fa]a lui Pablo, care se ag\]ase ca un `ndr\gostit de ]eava aceea sonor\, url`nd cu delicate]e, iar privirea lui animalic\, frumoas\, ne `nv\lui radioas\, pe jum\tate absent\. Dar nu f\cusem nici dou\zeci de pa[i de dans, c\ muzica `ncet\, iar eu, cu toat\ p\rerea de r\u, mi-am desf\cut m`inile din jurul Mariei. – A[ fi vrut s\ mai dansez o dat\ cu tine, i-am spus eu `mb\tat de c\ldura ei, hai, f\ c`]iva pa[i cu mine, Maria, m-am `ndr\gostit de bra]ul t\u frumos, mai las\-mi-l o clip\! Dar m-a chemat Hermina. E `n iad. – Mi-am `nchipuit eu. Cu bine, Harry, mie tot o s\-mi fii drag. ~[i lua r\mas-bun. Trandafirul acela v\ratic r\sp`ndea un parfum de bun r\mas, de toamn\, de soart\, un miros p`rguit [i p\trunz\tor. Am p\[it mai departe prin lungile coridoare, `n]esate de o mul]ime afectuoas\ [i am cobor`t sc\rile spre iad. Acolo, pe pere]ii negri ca smoala ardeau lampioane cu o lumin\ strident\, malefic\, `n vreme ce orchestra diavolilor c`nta cu febrilitate. Pe un scaun `nalt, la bar, st\tea un t`n\r dr\gu], nemascat, `n frac, care m-a examinat scurt, cu o privire ironic\. V\lm\[agul dansatorilor m\ `mpinsese la perete, erau vreo dou\zeci de perechi care dansau `n `nc\perea aceea foarte `ngust\. Nes\]ios [i `nsp\im`ntat, am privit cu aten]ie la toate femeile, cele mai multe
Lupul de step\
167
purtau `nc\ m\[ti, c`teva dintre ele `mi z`mbir\, dar nici una nu era Hermina. T`n\rul acela frumos privea ironic la mine de pe scaunul `nalt de la bar. ~n pauza urm\toare, `mi spuneam, ea va veni [i m\ va chema. Dansul se sf`r[i, dar n-a venit nimeni. M-am `ndreptat spre barul aflat `ntr-un col] al acelei `nc\peri joase. M-am a[ezat pe scaunul de l`ng\ t`n\r [i mi-am comandat un whisky. ~n timp ce beam, am observat profilul acelui t`n\r [i mi se p\ru cunoscut [i ademenitor ca o imagine din vremuri de demult, lic\rind ca un lucru pre]ios prin v\lul de praf al trecutului. O, deodat\ m-a scuturat un fior: bine, dar era chiar Hermann, prietenul meu din tinere]e! – Hermann! am spus eu ezit`nd. El z`mbi. – Harry? M-ai g\sit? Era Hermina, numai c\-[i schimbase pu]in coafura [i se pudrase u[or, chipul ei inteligent r\s\rea, nobil [i palid, din gulerul `nalt, la mod\, m`inile `i ie[eau uimitor de micu]e din m`necile largi ale fracului negru [i din man[etele albe, picioarele `nc\l]ate cu [osete b\rb\te[ti din m\tase neagr\ [i alb\ se iveau uimitor de delicate din pantalonii lungi, negri. – Hermina, aceasta-i costuma]ia `n care vrei s\ m\ faci s\ m\ `ndr\gostesc de tine? – P`n\ acum, mi-a confirmat ea d`nd din cap, n-am reu[it dec`t s\ trezesc dragostea c`torva femei pentru mine. Dar acum este r`ndul t\u. Hai s\ bem mai `nt`i un pahar cu [ampanie. Am b\ut, [ez`nd pe scaunele noastre `nalte de la bar, `n vreme ce al\turi se dansa mai departe `n acordurile puternice ale muzicii care se rev\rsa din instrumentele de coarde. {i, f\r\ ca Hermina s\-mi fi f\cut impresia c\-[i d\dea c`t de c`t silin]a, nu trecu mult c\ m-am [i `ndr\gostit de ea. Cum purta haine b\rb\te[ti, nu puteam s\ dans\m `mpreun\, nu-mi puteam permite nici un gest de tandre]e, nici o ini]iativ\, iar ea, `n vreme ce sub masca ei de b\rbat p\rea absent\ [i indiferent\, m\ `nv\luia cu toate farmecele feminit\]ii ce-i izvorau din priviri, din cuvinte, din gesturi. F\r\ ca m\car s-o fi atins, eram subjugat
168
H
E R M A N N
H
E S S E
de farmecul ei, [i chiar acest farmec r\m`nea `n limitele rolului ei, era unul hermafrodit. C\ci ea vorbea cu mine despre Hermann [i despre copil\ria noastr\, a mea [i a ei, despre anii care au premers maturiz\rii sexuale, c`nd capacitatea adolescentin\ de a iubi cuprinde nu numai cele dou\ sexe, ci tot ceea ce este legat de sim]uri [i de spirit, toate fiind `nzestrate cu capacitatea de a se metamorfoza ca `n basme, capacitate de care numai oamenii ale[i [i poe]ii mai au parte din c`nd `n c`nd [i la v`rste mai `naintate. Juca bine rolul de b\iat, fuma ]ig\ri [i discuta cu u[urin]\, spiritual, adesea pu]in ironic, dar `n toate se `ntrevedea erosul, totul se transforma, lu`nd drumul c\tre sim]urile mele, `ntr-o seduc]ie plin\ de gra]ie. C`t de sigur fusesem crez`nd c\ o cunosc bine pe Hermina, [i c`t de diferit\, total diferit\, mi se dezv\luise `n noaptea aceasta! C`t de dulce [i c`t de discret str`ngea `n jurul meu plasa r`vnit\, d`ndu-mi s\ beau, `n joac\, `ntocmai ca o vr\jitoare, din dulcea otrav\! St\team a[a, discut`nd [i b`nd [ampanie. Ne-am plimbat apoi agale prin saloane ca ni[te descoperitori m`na]i de dorul aventurii, puneam ochii pe c`te o pereche [i tr\geam cu urechea cum se jucau de-a dragostea. Ea mi-a ar\tat femei cu care mi-a cerut s\ dansez, d`ndu-mi sfaturi cu privire la me[te[ugurile seduc]iei ce trebuiau aplicate la una [i la alta. Ne-am jucat de-a rivalii, alerg`nd un timp dup\ aceea[i femeie, dans`nd am`ndoi cu ea, cu schimbul, c\ut`nd am`ndoi s\ o cucerim. {i totu[i, toate acestea erau doar un joc al m\[tilor, era un joc al nostru, care ne apropia pe noi doi, tot mai str`ns, f\c`nd s\ ne aprindem unul pentru cel\lalt. Totul era un basm, totul se `mbog\]ise cu o nou\ dimensiune, c`[tigase o semnifica]ie mai profund\, toate erau joc [i simbol. Am v\zut o femeie t`n\r\, foarte frumoas\, care p\rea c\ sufer\ [i c\ e nemul]umit\, Hermann dans\ cu ea, o f\cu s\ se deschid\ ca o floare, disp\ru cu ea `ntr-un chio[c unde se servea [ampanie [i `mi povesti dup\ aceea c\ o cucerise pe femeia aceea nu ca b\rbat, ci ca femeie, cu farmecele de pe Lesbos. Pentru mine `ns\, cl\direa r\sun\toare, plin\ de saloane
Lupul de step\
169
`n care se dansa tumultuos, mul]imea ame]it\ a m\[tilor se transforma `ncetul cu `ncetul `ntr-un paradis nebunesc, fiecare floare `[i trimitea farmecul parfumului ei, atingeam `n joac\ fruct dup\ fruct cu degete curioase [i cercet\toare, [erpi m\ priveau seduc\tor din umbra verde a chio[curilor, c`te o floare de lotus ap\rea fantomatic deasupra mla[tinii negre, p\s\ri fermecate m\ atr\geau printre tufe [i ramuri, iar toate acestea m\ apropiau de ]elul r`vnit, toate m\ cople[eau cu dorul mereu `nnoit de femeia unic\. O dat\ am dansat cu o fat\ necunoscut\, m\ aprinsesem [i `i f\ceam curte, am luat-o cu mine `n v`rtejul acela ame]itor, plutind `n ireal, iar ea mi-a zis dintr-odat\, r`z`nd: – E[ti de nerecunoscut. Asear\ erai at`t de prost [i de fad. {i am recunoscut-o pe cea care acum c`teva ore `mi spusese c\ s`nt un „urs moroc\nos [i b\tr`n“. Credea c\ acum s`nt al ei, dar la dansul urm\tor o alta m\ f\cea s\ m\ `ncing. Am dansat f\r\ `ntrerupere dou\ ore sau mai mult, toate dansurile, chiar [i pe cele pe care nu le `nv\]asem niciodat\. ~n preajma mea ap\rea mereu Hermann, t`n\rul z`mbitor, `mi f\cea semne cu capul, pentru ca apoi s\ dispar\ `n v`nzoleal\. La balul din noaptea aceasta am avut parte de un sentiment pe care nu-l cunoscusem timp de cincizeci de ani, cu toate c\ orice feti[can\ sau orice student `l cunoa[te: am tr\it sentimentul unei s\rb\tori, be]ia unei colectivit\]i care se distreaz\, taina individului pierdut `n mul]ime, acea unio mystica a bucuriei. Auzisem deseori vorbindu-se despre toate acestea, orice slujnic\ le cuno[tea, deseori am observat cum ochii celui care povestea `ncepeau s\ str\luceasc\ [i z`mbisem, g`ndindu-m\ la aceste lucruri, c`nd cu un aer de superioritate, c`nd cu invidie. De sute de ori `n via]\ v\zusem cum r\s\rea o lumin\ `n ochii celui ad`ncit `n extaz, ai celui m`ntuit de el `nsu[i, cum se cufunda cu un z`mbet parc\ r\t\cit cel care se pierdea `n be]ia comunit\]ii, v\zusem toate astea, `n variante nobile sau ordinare, at`t la recru]ii [i marinarii be]i, c`t [i la marii arti[ti, mai ales entuziasmul unor reprezenta]ii festive, dar nu mai pu]in [i la tinerii solda]i care porneau la r\zboi, iar `n ultima vreme
170
H
E R M A N N
H
E S S E
admirasem, `ndr\gisem, ironizasem [i invidiasem str\lucirea [i z`mbetul fericitului c\zut `n extaz, al prietenului meu Pablo, c`nd se `nclina fericit, `mb\tat de muzic\, deasupra saxofonului s\u, `n orchestr\, sau c`nd privea `nc`ntat [i extaziat la dirijor, la baterist sau la cel care c`nta la banjo. De un asemenea z`mbet, de o str\lucire at`t de copil\reasc\, `mi spusesem eu uneori, nu s`nt capabili dec`t oamenii foarte tineri sau popoarele care nu-[i permiteau o at`t de pronun]at\ profilare [i diferen]iere a indivizilor. Ast\zi `ns\, `n noaptea aceasta binecuv`ntat\, chiar [i eu, lupul de step\ Harry, radiam z`mbind astfel, eu `nsumi pluteam `n bra]ele acestei fericiri profunde, copil\re[ti, feerice, eu `nsumi sorbeam din visul [i be]ia dulce a contopirii cu ceilal]i, a muzicii, ritmului, vinului [i poftei trupe[ti pe care unii studen]i le ridicau `n sl\vi c`nd relatau despre balurile la care participaser\, iar eu `i ascultasem at`t de des, odinioar\, cu ironie [i cu o superioritate deplorabil\. Eu nu mai eram eu `nsumi, personalitatea mea se dizolvase `n be]ia acelei s\rb\tori precum sarea `n ap\. Dansam c`nd cu o femeie, c`nd cu alta, dar nu o cuprindeam numai pe femeia aceea `n bra]e, nu numai p\rul ei m\ m`ng`ia, nu sorbeam numai mirosul ei, ci str`ngeam `n bra]e toate femeile care, ca [i mine, pluteau `n acela[i salon, `n ritmul aceluia[i dans, al aceleia[i muzici, femei ale c\ror chipuri str\lucitoare se perindau prin fa]a mea ca ni[te flori mari, miraculoase, toate erau ale mele, eu `nsumi eram al tuturor, to]i ne `mp\rt\[eam unii din al]ii. Nu erau exclu[i nici b\rba]ii, m\ descopeream [i `n ei, nici ei nu-mi erau str\ini, z`mbetul lor era [i al meu, la st\ruin]ele lor amoroase luam parte [i eu, iar la ale mele, [i ei. ~n iarna aceea, un nou dans cucerise lumea, un foxtrot care se numea Yearning. Acest Yearning a fost c`ntat de multe ori, f\r\ `ntrerupere, era solicitat mereu, eram poseda]i de el, ne ame]ise, to]i `ng`nam melodia lui. Am dansat f\r\ s\ m\ opresc, cu orice femeie care `nt`mpl\tor mi se ivea `n cale, cu fete abia ie[ite din adolescen]\, cu femei tinere [i `nfloritoare, cu unele aflate `n deplin\ [i v\ratic\ maturitate, cu altele care se ofileau
Lupul de step\
171
melancolice: toate m\ `nc`ntau, `mi d\deau prilejul s\ r`d, m\ f\ceau s\ str\lucesc de fericire. Iar c`nd Pablo a observat c`t de radios eram eu, cel pe care `ntotdeauna `l considerase un s\rman am\r`t, demn de toat\ mila, m-a str\fulgerat cu ochii, s-a ridicat entuziasmat de pe scaunul din orchestr\, a suflat mai puternic `n cornul s\u, s-a suit pe scaun, sufl`nd de acolo, de sus, cu obrajii umfla]i, leg\n`ndu-se s\lbatic [i fericit `mpreun\ cu instrumentul s\u `n ritmul acelui Yearning, iar eu [i partenera mea `i trimiteam bezele `n zbor, c`nt`nd [i noi cu glas tare. Ah, `mi spuneam din c`nd `n c`nd, poate s\ mi se `nt`mple orice, c\ci am fost [i eu o dat\ fericit, radios, eliberat de mine `nsumi, am fost fratele lui Pablo, am fost [i eu copil. Pierdusem no]iunea timpului, nu [tiu c`te ore sau c`te clipe a durat fericirea acestei be]ii. {i nici nu am observat c\ pe m\sur\ ce se `nfl\c\rau mai mult, petrec\re]ii se retr\geau `ntre ei, ocup`nd un spa]iu din ce `n ce mai mic. Cei mai mul]i plecaser\ deja, pe coridoare se f\cuse lini[te [i multe lumini fuseser\ stinse, pe scara principal\ pierise orice anima]ie, `n saloanele de sus orchestrele amu]eau una dup\ alta, p\r\sind balul; numai `n salonul principal [i `n iadul de la subsol pestri]a be]ie a petrecerii se mai desf\[ura `nc\, `ncing`ndu-se f\r\ `ntrerupere. Cum nu puteam dansa cu Hermina, cea cu chip de adolescent, ne `nt`lneam [i ne salutam mereu numai pe fug\, `n pauzele dintre dansuri, pe urm\ ea a disp\rut de tot nu numai din ochii, ci [i din g`ndurile mele. Nu mai aveam nici un fel de g`nduri. Pluteam absorbit de v\lm\[eala [i be]ia dansului, `mpresurat de parfumuri, sunete, oftaturi, cuvinte, `nt`mpinat [i `nc\lzit de priviri str\ine, `nconjurat de chipurile, buzele, obrajii, bra]ele, s`nii [i genunchii unor fiin]e str\ine, ritmul muzicii m\ m`na ca un val `ncolo [i `ncoace. Atunci am z\rit dintr-odat\, de[tept`ndu-m\ parc\ o clip\, printre invita]ii care mai umpleau p`n\ la refuz unul dintre salona[e, ultimul `n care mai r\suna muzica – atunci am z\rit dintr-odat\, o Pierrette, `mbr\cat\ `n negru, cu chipul sulemenit `n alb, era o fat\ frumoas\ [i fraged\, singura care `[i p\strase
172
H
E R M A N N
H
E S S E
masca pe chip, apari]ia era `nc`nt\toare, nu o mai v\zusem `n noaptea aceea. ~n vreme ce to]i ceilal]i ar\tau istovi]i de nesomn, av`nd chipurile `nro[ite, `nfierb`ntate, costumele bo]ite, gulerele [i jabourile ofilite, Pierrette cea `mbr\cat\ `n negru era proasp\t\ [i nou-nou]\ cu chipul ei alb ascuns sub masc\ [i costumul f\r\ o cut\ m\car, jaboul neatins, man[etele de dantel\ imaculate [i p\rul proasp\t coafat. M\ atr\gea ceva spre ea, am cuprins-o `n bra]e [i am antrenat-o la dans, jaboul ei parfumat `mi g`dila b\rbia, p\rul ei `mi m`ng`ia obrazul, trupul ei t`n\r, cu carnea tare se ml\dia dup\ mi[c\rile mele mai delicat [i mai intim dec`t o f\cuse orice alt\ partener\ a mea din noaptea aceasta, mi se d\ruia [i mi se refuza, poruncindu-mi [i ispitindu-m\ mereu la noi atingeri. {i, dintr-odat\, `n clipa `n care, dans`nd, m-am aplecat s\-i caut gura, pe buzele ei se ivi un z`mbet de superioritate [i de veche familiaritate, am recunoscut b\rbia aceea voluntar\, am recunoscut fericit umerii, coatele, m`inile. Era Hermina, nu mai era Hermann, `[i schimbase ve[mintele, se `mprosp\tase, se parfumase [i se pudrase discret. Buzele, arz`nde, ni s-au `nt`lnit, pre] de o clip\ trupul ei s-a lipit tot de mine, p`n\ jos, `n dreptul genunchilor, vibr`nd de dorin]\ [i d\ruire, apoi [i-a retras gura, dans`nd re]inut\ [i distant\. C`nd muzica `ncet\, ne-am oprit `mbr\]i[a]i, toate celelalte perechi din jurul nostru b\teau, `ncinse, din palme, din picioare, urlau, incit`nd orchestra epuizat\ s\ mai c`nte o dat\ Yearning. {i iat\ c\, brusc, am b\gat de seam\ cu to]ii c\ se f\cuse diminea]\, am z\rit lumina palid\ dind\r\tul draperiilor, am sim]it c\ toat\ petrecerea se apropia de sf`r[it, am ghicit deja oboseala ce avea s\ ne cotropeasc\ [i ne-am av`ntat din nou, orbe[te, r`z`nd dezn\d\jdui]i, `n v`rtejul dansului, al muzicii, al salbei de lumini, c\lcam zgomoto[i `n ritmul acela, pereche l`ng\ pereche, sim]ind ferici]i, `nc\ o dat\, cum marele val `[i sp\rgea creasta spumoas\ deasupra noastr\. ~n timpul acestui dans, Hermina `[i abandonase superioritatea, ironia [i r\ceala – [tia c\ nu trebuia s\ mai fac\ nici un efort pentru ca s\ m\ `ndr\gostesc de ea. Eram al ei. {i ea mi se d\ruia `n dans, `n priviri, `n s\rut,
Lupul de step\
173
`n z`mbet. Toate femeile acestei nop]i febrile, toate femeile cu care dansasem, toate pe care le `nfl\c\rasem, toate care m\ `nfl\c\raser\ pe mine, toate pe care le curtasem, toate de care m\ lipisem, cuprins de dorin]\, toate dup\ care privisem jinduind de dragoste, toate se contopiser\ `ntr-una singur\, `n aceea care acum se afla, ca o floare, `n bra]ele mele. Dansul acesta nup]ial s-a prelungit mult\ vreme. De dou\ sau trei ori muzica d\du semne de oboseal\, sufl\torii [i-au pus instrumentele deoparte, pianistul s-a ridicat, primul violonist [i-a scuturat capul `n semn c\ este epuizat, dar de fiecare dat\ v`ltoarea invita]ilor care mai r\m\seser\ [i care `i conjurau s\ c`nte reu[ea s\-i incite din nou, a[a c\ ei ne c`ntau iar\[i, ne c`ntau mai repede, ne c`ntau mai s\lbatic. Apoi, pe c`nd noi ne `mbr\]i[am `n continuare, respir`nd cu greu dup\ ultimul dans p\tima[, capacul pianului s-a `nchis cu zgomot, bra]ele noastre au c\zut obosite, `ntocmai ca acelea ale sufl\torilor [i violoni[tilor, flautistul [i-a v`r`t flautul `n toc, u[ile au fost deschise, iar un curent de aer rece p\trunse `n\untru, apoi au ap\rut servitorii aduc`nd paltoanele [i chelnerul de la bar stinse lumina. Invita]ii au `nceput s\ se `mpr\[tie ca ni[te stafii, `nsp\im`nt\tori la vedere, cei care tocmai dansaser\ `ncin[i p`n\ la incandescen]\ `[i `mbr\cau `nfrigura]i paltoanele, ridic`nd gulerele. Hermina st\tea palid\, dar z`mbitoare. {i-a ridicat alene bra]ele, d`ndu-[i p\rul peste cap, subsuoara ei str\lucea `n lumin\, o umbr\ sub]ire, infinit de delicat\ `i c\dea de acolo p`n\ pe s`nul acoperit, iar linia aceea de umbr\ infim\, tremur\toare, p\rea s\ con]in\ `ntr-`nsa tot farmecul ei, toate jocurile [i promisiunile frumosului ei trup, concentrate ca `ntr-un sur`s. St\team privind unul la cel\lalt, r\m\sesem ultimii `n salon, ultimii `n toat\ cl\direa. Undeva, jos, am auzit cum se `nchidea o poart\, cum se sp\rgea un pahar, c`teva chicote se pierdur\ amestecate `n larma nepl\cut\, gr\bit\ a automobilelor care se puneau `n mi[care. Undeva, dintr-o dep\rtare [i o `n\l]ime imposibil de precizat, am auzit r\sun`nd ni[te hohote de r`s, ni[te hohote neobi[nuit de limpezi [i de vesele, dar totodat\
174
H
E R M A N N
H
E S S E
`nfrico[\toare [i str\ine, un r`s de cristal [i de ghea]\, clar [i radios, `ns\ rece [i ne`ndur\tor. De unde cuno[team eu timbrul acestor hohote stranii? N-am putut s\-mi dau seama. St\team am`ndoi privind unul la cel\lalt. Pre] de o clip\ m-am trezit, m-am limpezit, sim]ind cum `n spinare mi se adunase parc\ [i m\ strivea o imens\ oboseal\, sim]eam cum ve[mintele-mi `mbibate de sudoare at`rnau pe mine dezgust\tor de umede [i c\ldu]e, am v\zut cum m`inile `mi ie[eau `nro[ite, cu vinele umflate, de sub man[etele bo]ite [i p\tate de transpira]ie. Dar mi-am revenit repede, c\ci privirea Herminei [tergea totul. Privirea ei, din care aveam impresia c\ se uit\ la mine propriul meu suflet, f\cea s\ se pr\bu[easc\ orice realitate, chiar [i realitatea sim]urilor mele care o doreau. Priveam fermeca]i unul la cel\lalt, fermecat se uita la mine micul [i s\rmanul meu suflet. – E[ti preg\tit? m-a `ntrebat Hermina, iar z`mbetul `i disp\ru, la fel cum disp\ru [i umbra de pe s`nul ei. R`setele acelea str\ine r\sunau tot mai `ncet, departe, sus, `n spa]ii necunoscute. Am dat afirmativ din cap. O da, eram preg\tit. ~n u[\ ap\ru Pablo muzicantul, cuprinz`ndu-ne `n lumina vesel\ a ochilor lui care, de fapt, erau ochii unui animal, numai c\ `n timp ce ochii animalelor s`nt plini, `ntotdeauna, de seriozitate, ai lui r`deau `n permanen]\ [i tocmai r`sul ascuns `n ei `i f\cea s\ fie ochi de om. Flutur\ o m`n\ spre noi, cu `ntreaga lui cordialitate [i amabilitate. Purta o jachet\ de cas\ din m\tase viu colorat\, deasupra reverelor ei ro[ii se vedeau gulerul bo]it al c\m\[ii [i chipul lui palid, extenuat, straniu de ofilit [i de fad, dar str\lucirea ochilor lui negri te f\cea s\ ui]i totul. Ochii lui [tergeau [i ei realitatea, [i ei te puteau fermeca. I-am urmat `ndemnul [i, la u[\, mi-a spus `ncet: – Frate Harry, te invit la o mic\ reprezenta]ie. Intrarea e numai pentru nebuni, te cost\ min]ile. E[ti preg\tit? Am confirmat din nou, d`nd din cap. Ce om simpatic! Ne-a luat de bra] cu tandre]e, grijuliu, Hermina `n dreapta, eu `n st`nga lui, conduc`ndu-ne sus, pe o scar\, p`n\ am ajuns `ntr-o camer\ mic\, rotund\, `n care, de
Lupul de step\
175
sus, c\dea o lumin\ alb\strie, era o `nc\pere aproape goal\, `n\untru nu se afla nimic altceva dec`t o m\su]\ rotund\ [i trei fotolii `n care ne-am a[ezat. Unde ne aflam? Dormeam? Eram acas\? C\l\toream cu automobilul? Nu, m\ g\seam `ntr-un spa]iu rotund, sc\ldat `ntr-o lumin\ albastr\, `ntr-o atmosfer\ rarefiat\, `ntr-o sfer\ a realit\]ii ce devenise extrem de permeabil\. Oare de ce era at`t de palid\ Hermina? De ce vorbea Pablo at`t de mult? Poate c\ eu eram cel care `l f\cea s\ vorbeasc\, cel care vorbea dintr-`nsul? Oare nu m\ privea [i din ochii lui doar propriul meu suflet, pas\rea aceea pierdut\, `nfrico[at\, `ntocmai ca din ochii cenu[ii ai Herminei? Prietenul nostru Pablo ne privea [i ne vorbea cu toat\ amabilitatea blajin\ [i `ntru c`tva ceremonioas\, vorbea mult despre c`te [i mai c`te. El, cel pe care nu-l auzisem niciodat\ vorbind coerent, pe care nu-l interesau nici un fel de dezbateri sau de formul\ri, p`n\ `ntr-at`t `nc`t nu crezusem c\ e `n stare s\ g`ndeasc\, tocmai el vorbea acum, gl\suia cursiv [i impecabil, cu vocea lui bl`nd\, cald\. – Prieteni, v-am invitat la o reprezenta]ie pe care Harry [i-o dore[te de mult\ vreme, pe care de mult\ vreme o viseaz\. S-a f\cut cam t`rziu [i probabil c\ to]i s`ntem cam obosi]i. Haide]i, deci, s\ ne odihnim pu]in aici [i s\ ne refacem puterile. Dintr-o ni[\ aflat\ `n perete a luat trei p\h\rele, o sticlu]\ nostim\ [i o cutiu]\ exotic\ f\cut\ din lemni[oare colorate, a umplut paharele, turn`nd din sticlu]\, a luat din cutie trei ]ig\ri sub]iri, lungi, galbene, apoi a scos din jacheta lui de m\tase o brichet\ [i ne-a oferit foc. Tol\ni]i `n fotolii, fumam to]i trei pe `ndelete, fumul era dens ca de t\m`ie, tr\geam pe `ndelete c`te o `nghi]itur\ din b\utura dulce-acri[oar\ cu un gust uimitor de necunoscut, str\in, iar efectul ei a fost `ntr-adev\r reconfortant, `mbucur\tor, ca [i cum ne-am fi umplut cu un gaz care ne f\cea s\ ne pierdem greutatea. Am stat astfel fum`nd, tr\g`nd `ncet din ]igar\, ne odihneam, apoi mai sorbeam c`te pu]in din pahare,
176
H
E R M A N N
H
E S S E
sim]ind c\ devenim u[ori [i veseli. Iar `n tot acest timp, Pablo spusese `n surdin\, cu vocea lui cald\: – M\ bucur, drag\ Harry, c\ ast\zi e[ti musafirul meu. Te-ai s\turat adesea de via]\, vr`nd s\ pleci de aici, nu-i a[a? Ceea ce dore[ti dumneata este s\ p\r\se[ti timpul acesta, lumea aceasta, realitatea aceasta [i s\ p\trunzi `ntr-o alta, care s\ ]i se potriveasc\ mai bine, `ntr-o lume atemporal\. F\-o, drag\ prietene, te invit chiar s-o faci. {tii, desigur, unde se afl\ ascuns\ cealalt\ lume, [tii c\ de fapt cau]i lumea propriului dumitale suflet. Numai `n propriul dumitale interior tr\ie[te cealalt\ realitate la care r`vne[ti. Eu nu pot s\-]i ofer ceva ce nu exist\ deja `n dumneata, nu pot s\-]i deschid o alt\ galerie de imagini dec`t pe aceea a sufletului dumitale. Nu pot s\-]i ofer nimic, poate doar un prilej, un imbold, o cheie. Eu nu te ajut dec`t pentru ca propria lume s\ devin\ vizibil\ [i at`ta tot. V`r` din nou m`na `n buzunarul jachetei lui viu colorate [i scoase o mic\ oglind\ rotund\. – Prive[te: iat\ cum te-ai v\zut pe dumneata `nsu]i p`n\ acum! }inea oglinjoara dinaintea ochilor mei (mi-am amintit de un vers din copil\rie: „Oglinjoar\, oglinjoar\ `n m`nu]\“) [i am v\zut, pu]in cam nebuloas\ [i dezl`nat\, o imagine tulbur\toare, plin\ de mi[care, plin\ de o activitate febril\ [i de fierbere: eram eu, Harry Haller, [i, `n interiorul acestui Harry, se afla lupul de step\, un lup timid, frumos, care privea `ns\ dezorientat [i `nfrico[at, ochii `i luceau c`nd cu r\utate, c`nd cu triste]e, iar chipul acesta de lup curgea, mi[c`ndu-se neostoit, prin Harry, asemeni unui afluent care, prin culoarea lui diferit\, tulbur\ [i fr\m`nt\ un fluviu, purt`nd `mpreun\ o lupt\ dureroas\, mu[c`nd unul din cel\lalt, sub semnul dorului nepotolit de a c\p\ta o `nf\]isare anume. Lupul acela fluid, cu chipul conturat numai pe jum\tate, m\ privea trist, trist de tot, cu ni[te ochi frumo[i, timizi. – A[a te-ai v\zut pe dumneata `nsu]i, a mai spus o dat\ Pablo `ncet, v`r`nd oglinda la loc, `n buzunar.
Lupul de step\
177
Am `nchis ochii recunosc\tor [i am mai b\ut din elixirul acela. – Gata, ne-am odihnit, spuse Pablo, ne-am ref\cut puterile [i am p\l\vr\git ni]el. Dac\ sim]i]i c\ nu mai s`nte]i obosi]i, v\ voi ar\ta acum stereoscopul meu [i v\ voi introduce `n micul meu teatru. S`nte]i de acord? Ne-am ridicat, Pablo p\[ea z`mbitor `naintea noastr\, deschise o u[\, trase la o parte o cortin\ [i iat\-ne ajun[i `n coridorul rotund, de forma unei potcoave, al unui teatru, ne g\seam exact la mijloc, iar de ambele p\r]i ale coridorului arcuit se aflau incredibil de multe u[i `nguste ce duceau spre loje. – Iat\, acesta este teatrul nostru, ne-a explicat Pablo, un teatru amuzant, sper c\ ve]i g\si suficiente lucruri de care s\ r`de]i. {i r`se el `nsu[i cu glas tare, sco]`nd numai c`teva sunete care `ns\ m-au `nfiorat din cre[tet p`n\ `n t\lpi, c\ci recuno[team r`sul acela limpede [i bizar, pe care `l auzisem mai `nainte venind de undeva, din `nalt. – Teatrul meu are u[i pentru c`te loje dori]i, zece sau o sut\, sau o mie, iar `nd\r\tul fiec\rei u[i v\ a[teapt\ exact ceea ce c\uta]i. O galerie minunat\ de imagini, iubite prietene, dar nu ]i-ar folosi la nimic dac\ ai trece prin ea a[a cum e[ti. Ai fi incomodat [i orbit de ceea ce obi[nuie[ti a numi propria personalitate. Ai ghicit de mult, f\r\ `ndoial\, c\ `nvingerea timpului, m`ntuirea de realitate sau indiferent cum vrei s\ nume[ti acest dor nu `nseamn\ altceva dec`t n\zuin]a de a sc\pa de a[a-zisa dumitale personalitate, de `nchisoarea `n care zaci. {i dac\ ai intra `n teatrul acesta a[a cum e[ti, atunci ai vedea totul cu ochii lui Harry, ai vedea totul prin lentilele lupului de step\. De aceea e[ti rugat s\ te descotorose[ti de aceste lentile, s\ ai amabilitatea de a preda mult stimata dumitale personalitate la garderob\, unde `]i st\ la dispozi]ie oric`nd o vei dori din nou. Pl\cuta sear\ de dans pe care ai petrecut-o, tratatul despre lupul de step\, `n fine, stimulentul pe care tocmai l-am savurat ar trebui s\ te fi preg\tit suficient. Dumitale, Harry, `]i va sta la dispozi]ie, dup\ ce `]i vei dezbr\ca stimabila personalitate, partea
178
H
E R M A N N
H
E S S E
st`ng\ a teatrului, ]ie, Hermina, cea din dreapta, iar `n\untru v\ pute]i `nt`lni iar\[i, dup\ cum ve]i dori. Hermina, te rog s\ te duci p`n\ una-alta dup\ cortin\, vreau s\-l ini]iez mai `nt`i pe Harry. Hermina disp\ru `n dreapta, trec`nd prin fa]a unei oglinzi imense care acoperea peretele din spate, de la podea p`n\ la arcad\. – A[a, Harry, acum vino [i `ncearc\ s\ fii bine dispus. C\ci scopul `ntregii reprezenta]ii este tocmai acela de a te `nveseli, de a te `nv\]a s\ r`zi – sper c\ vei face `n a[a fel, `nc`t s\-mi u[urezi sarcina. Doar te sim]i bine, nu-i a[a? Da? Nu ]i-e cumva fric\? Atunci e bine, foarte bine. Vei p\[i f\r\ team\ [i cu sincer\ bucurie `n lumea noastr\, a aparen]elor, `n care, conform obiceiului, `]i vei face intrarea printr-un mic simulacru de sinucidere. A scos din nou oglinjoara lui din buzunar, ]in`ndu-mi-o dinaintea ochilor. Harry cel confuz, nebulos [i invadat de f\ptura lupului ce lupta s\ capete contur, m\ privea din nou, imaginea `mi era bine cunoscut\ [i realmente antipatic\, iar nimicirea ei nu-mi producea nici o str`ngere de inim\. – Vei [terge din oglind\ aceast\ imagine, de care, de acum `ncolo, te po]i lipsi, drag\ prietene, [i nu e nevoie de mai mult. Va fi suficient s\ prive[ti la aceast\ imagine [i, atunci c`nd dispozi]ia dumitale o va permite, s\ r`zi din toat\ inima, sincer. Te afli aici `ntr-o [coal\ a umorului, va trebui s\ `nve]i cum se r`de. Ei, iar orice umor de calitate `ncepe prin aceea c\ nu-]i mai iei `n serios propria persoan\. M-am uitat fix `n oglinjoar\, `n oglinjoara din m`n\, `n care lupul Harry `[i tr\ia zbaterea. Pre] de o clip\ am sim]it cum ceva se zbate `n mine, `n str\fundul meu, `ncet, dar dureros, un fel de amintire, un fel de dor de cas\, un fel de remu[care. Pe urm\, nelini[tea aceasta u[oar\ a f\cut loc unui alt sentiment, comparabil cu senza]ia pe care o ai atunci c`nd, din maxilarul anesteziat cu cocain\ ]i-a fost extras un dinte bolnav, e un sim]\m`nt de u[urare, de piatr\ luat\ de pe inim\, dar totodat\
Lupul de step\
179
de uimire pentru c\ nu te-a durut chiar at`t de tare. Acestui sentiment i s-a mai ad\ugat [i prospe]imea unei bune dispozi]ii [i cheful de a r`de, nu le-am putut rezista, a[a `nc`t am izbucnit `ntr-un hohot de r`s m`ntuitor. Imaginea tulbure din oglind\ p`lp`i [i se stinse, suprafa]a mic\, rotund\ a oglinzii fusese parc\ ars\ dintr-odat\, devenind cenu[ie, estompat\ [i opac\. R`z`nd, Pablo arunc\ ciobul, iar acesta se rostogoli pe podeaua infinitului coridor [i disp\ru. – Ai r`s bine, Harry, a exclamat Pablo, vei putea `nv\]a s\ r`zi `ntocmai ca nemuritorii. Iat\, acum l-ai omor`t cu adev\rat pe lupul de step\. Cu nici un brici nu po]i face a[a ceva. Bag\ de seam\, lupul trebuie s\ r\m`n\ mort! Imediat vei putea p\r\si realitatea stupid\. Cu prima ocazie vom ciocni un pahar [i ne vom s\ruta, dragul meu, niciodat\ nu mi-ai pl\cut at`t de mult ca ast\zi. {i, dac\ va fi s\ mai pui pre] pe astfel de nimicuri, atunci vom putea filozofa [i discuta `mpreun\ c`t vei voi `n leg\tur\ cu muzica, [i Mozart, [i Gluck, [i Platon, [i Goethe. ~n acest moment vei pricepe de ce lucrul acesta nu a fost posibil p`n\ acum. – S\ sper\m c\ ai reu[it s\ scapi de lupul de step\ pentru toat\ ziua de azi. C\ci sinuciderea ta, fire[te, nu este definitiv\; ne afl\m aici `ntr-un teatru magic, `n care nu exist\ realitate, ci doar imagini. Alege-]i imagini frumoase [i vesele [i demonstreaz\ c\ `ntr-adev\r nu mai e[ti `ndr\gostit de dubioasa ta personalitate! Dar dac\ vei dori totu[i s-o recape]i, n-ai dec`t s\ prive[ti din nou `n oglinda pe care ]i-o voi ar\ta eu acum. C\ doar cuno[ti vorba aceea `n]eleapt\: mai bine o oglinjoar\ `n m`n\, dec`t dou\ pe perete. Ha, ha! ({i r`se din nou, la fel de frumos [i de cutremur\tor.) – A[a, iar acum nu mai avem de s\v`r[it dec`t un ceremonial foarte simplu [i hazliu. Dup\ ce ai aruncat lentilele personalit\]ii tale, hai, vino [i prive[te `ntr-o oglind\ adev\rat\! Ai s\ te amuzi. R`z`nd [i f\c`nd tot felul de dr\g\l\[enii nostime m-a r\sucit, a[a `nc`t m\ aflam acum `n fa]a unei oglinzi uria[e at`rnate pe un perete. Acolo m-am v\zut pe mine `nsumi.
180
H
E R M A N N
H
E S S E
L-am v\zut, pentru o frac]iune de secund\, pe acel Harry pe care `l cuno[team, `ns\ pe chipul lui se citea o neobi[nuit\ bun\ dispozi]ie, era senin, sur`z\tor. Dar abia ce l-am recunoscut c\ s-a [i destr\mat, din el s-a desprins o a doua figur\, o a treia, o a zecea, o a dou\zecea [i toat\ oglinda aceea imens\ se umplu cu tot felul de Harry sau cu buc\]i de Harry, cu nenum\ra]i Harry, `nc`t abia dac\-i puteam privi [i recunoa[te pe fiecare dintre ei `n cele c`teva frac]iuni de secund\. Unii dintre ace[ti numero[i Harry erau de aceea[i v`rst\ cu mine, unii mai `n v`rst\, unii foarte b\tr`ni, al]ii foarte tineri, adolescen]i, b\ie]i de [coal\, [trengari, copii. Ace[ti Harry de cincizeci de ani sau de dou\zeci alergau [i s\reau haotic, Harry de treizeci de ani, Harry de cinci ani, serio[i [i veseli, demni [i caraghio[i, bine `mbr\ca]i [i zdren]\ro[i, ba unii chiar complet goi, f\r\ p\r sau cu c`rlion]i lungi, [i to]i ace[tia eram eu [i pe fiecare dintre ei `l vedeam, `l recuno[team `n fulgerul unei clipe, dup\ care disp\rea la fel de repede, aluneca `n toate direc]iile descompun`ndu-se, spre st`nga, spre dreapta, `nspre ad`ncul oglinzii sau urc`nd spre suprafa]a acesteia. Unul dintre ei, un tip t`n\r, elegant, se arunc\ la pieptul lui Pablo `mbr\]i[`ndu-l [i fugind apoi `mpreun\ cu el. Iar un altul, care mi-a pl\cut `n mod deosebit, un t`n\r dr\gu], `nc`nt\tor, de [aisprezece sau [aptesprezece ani, intr\ `n goan\, ca o furtun\, pe coridor [i citi cu nesa] inscrip]iile de pe toate u[ile, eu p\[eam `n urma lui, iar el se opri dinaintea unei u[i pe care reu[ii s\ citesc: TOATE FE}ELE S~NT ALE TALE! INTRODUCE}I O MONED| DE O MARC| T`n\rul dr\gu] `[i lu\ av`nt, f\cu un salt [i, arunc`ndu-se cu capul `nainte `n orificiul unde trebuia introdus\ moneda, disp\ru `nd\r\tul acelei u[i. Disp\ruse [i Pablo, se p\rea c\ disp\ruse [i oglinda [i, odat\ cu ea, toate acele nenum\rate figuri ale lui Harry. Mi-am dat seama c\ fusesem l\sat `n voia mea [i a teatrului, a[a c\ am
Lupul de step\
181
p\[it curios din u[\ `n u[\, citind pe fiecare o inscrip]ie, o ispit\, o promisiune. Inscrip]ia HAI CU TO}I LA V~N|TOARE! MARE V~N|TOARE DE AUTOMOBILE m\ ispiti, a[a c\ am deschis u[a `ngust\ [i am intrat. M-am trezit `n mijlocul unei lumi zgomotoase [i febrile. Pe str\zi goneau automobilele, unele erau blindate, v`n`nd pietoni, f\c`ndu-i terci pe pavaj, strivindu-i de zidurile caselor. Am `n]eles pe loc: era vorba de lupta dintre oameni [i ma[ini, o lupt\ de mult preg\tit\, de mult a[teptat\, la fel de mult temut\ [i care izbucnise, `n fine, acum. Pretutindeni `n jur z\ceau mor]i [i sf`rteca]i, pretutindeni z\ceau de asemenea automobile zdrobite, `ndoite, pe jum\tate arse, iar deasupra acestui haos se roteau avioane `n care, de pe numeroase acoperi[uri [i de la ferestre, se tr\gea cu pu[ti [i mitraliere. Afi[ele stridente, superb de incitante, de pe toate zidurile, se adresau na]iunii, cu litere enorme, str\lucind ca ni[te f\clii, chem`nd-o s\ militeze, `n sf`r[it, pentru cauza oamenilor [i `mpotriva ma[inilor, s\-i zdrobeasc\, `n sf`r[it, pe bog\ta[ii `mbuiba]i, bine `mbr\ca]i [i parfuma]i, care storceau untul din oamenii lor cu ajutorul ma[inilor, precum [i toate automobilele lor mari care tu[eau, b`r`iau sup\r\tor [i zb`rn`iau dr\ce[te, s\ dea foc, `n sf`r[it, fabricilor, s\ fac\ pu]in\ ordine [i s\ mai depopuleze p\m`ntul acesta terfelit, astfel `nc`t s\ creasc\ din nou iarba, `nc`t `n universul betonului pr\fuit s\ poat\ s\ mai apar\ c`te o urm\ de p\dure, c`mpie, paji[te, r`u sau mla[tin\. Dimpotriv\, alte afi[e, splendid pictate, stilizate fastuos `n culori delicate [i mai pu]in copil\re[ti, dovedind o inteligen]\ deosebit\ [i mult spirit, `i avertizau `n chip `nduio[\tor pe to]i proprietarii [i pe to]i cei cu mintea treaz\, atr\g`ndu-le aten]ia asupra iminen]ei haosului [i anarhiei, prezentau `ntr-adev\r emo]ionant binefacerile ordinii, ale muncii, ale propriet\]ii, ale culturii, ale dreptului, ridic`nd `n
182
H
E R M A N N
H
E S S E
slav\ ma[inile ca pe suprema descoperire, de ultim\ or\, a oamenilor, cu ajutorul c\rora ace[tia urmau s\ se transforme `n zeit\]i. Am citit afi[ele g`nditor, cuprins de admira]ie, le-am citit pe cele ro[ii, ca [i pe cele verzi, elocven]a lor `nfl\c\rat\, logica lor imperioas\ au avut asupra mea un efect fabulos, aveau dreptate, m\ uitam pe deplin convins c`nd la unele, c`nd la celelalte, din p\cate deranjat incontestabil de `mpu[c\turile dezl\n]uite din jurul meu. Ei, dar lucrul principal era limpede: era r\zboi, un r\zboi violent, subtil [i deosebit de simpatic, `n care nu era vorba de `mp\rat, republic\, frontiere, steaguri [i culori sau de alte asemenea lucruri mai mult decorative [i teatrale care, `n fond, nu erau dec`t ni[te tic\lo[ii, ci un r\zboi `n care to]i acei care sim]eau c\ se sufoc\ [i c\ via]a nu le mai era pe plac puteau s\-[i exprime nemul]umirea `n mod combativ, urm\rind distrugerea civiliza]iei de tinichea. Am v\zut cum `n ochii tuturor str\lucea o poft\ distructiv\, o poft\ de a omor` at`t de limpede [i de sincer\, `nc`t florile acestea ro[ii, s\lbatice, au crescut pe dat\ [i `n mine, [i [i-au desf\cut petalele c\rnoase, r`z`nd cu aceea[i str\lucire. M-am implicat cu bucurie `n lupta aceea. Dar cel mai frumos episod a fost cel `n care l`ng\ mine [i-a f\cut apari]ia, f\r\ veste, colegul meu de [coal\ Gustav, de care de zeci de ani nu mai [tiusem nimic [i care, odinioar\, fusese cel mai nebunatic, cel mai puternic [i mai `nsetat de via]\ dintre to]i prietenii de la `nceputul copil\riei mele. Inima mi s-a `nveselit c`nd am v\zut c\ m\ `nt`mpin\ clipind complice cu ochii lui alba[tri, lumino[i. Mi-a f\cut un semn, iar eu m-am `ndreptat bucuros spre el. – Dumnezeule mare, Gustav, am exclamat eu fericit, ce bine c\ te mai vede omul! Ce s-a ales din tine? A r`s enervant, exact a[a cum f\cea pe vremea c`nd eram copii. – Dobitocule, mai e nevoie s\ ne punem `ntreb\ri [i s\ p\l\vr\gim? M-am f\cut profesor de teologie, iat\ c\ acum o [tii [i pe asta, dar ast\zi, din fericire, teologia nu-[i mai are nic\ieri rostul din cauza r\zboiului. Ei, haidem!
Lupul de step\
183
Trase `n [oferul unui mic autocamion care tocmai ne ie[ise `n cale forn\ind, s\ri pe camion cu dexteritatea unei maimu]e, `l opri ca s\ m\ urc [i eu, apoi am gonit diabolic printr-o ploaie de gloan]e [i printre ma[ini r\sturnate p`n\ am ie[it din ora[, departe de ultimul cartier. – E[ti de partea fabrican]ilor? l-am `ntrebat pe prietenul meu. – Da’ de unde, asta e o chestie de gust, o s\ ne mai g`ndim [i-acolo, afar\. De fapt, stai, prefer s\ optez pentru cealalt\ grupare, cu toate c\, `n esen]\, asta n-are nici o importan]\, desigur. Eu s`nt teolog, iar Luther, `nainta[ul meu, i-a ajutat la vremea lui pe principi [i pe bog\ta[i `mpotriva ]\ranilor, iat\ un lucru pe care vrem s\-l dregem pe c`t posibil. Ce ma[in\ proast\, s\ sper\m c\ mai rezist\ `nc\ vreo c`]iva kilometri! Iute ca v`ntul, odrasla v\zduhului, am gonit p`r`ind [i hodorogind p`n\ ce am ajuns `ntr-un loc lini[tit, cu verdea]\, situat la multe mile dep\rtare, dup\ ce str\b\tuser\m o c`mpie `ntins\ [i suiser\m, `ncet-`ncet, panta unui masiv muntos. Ne-am oprit aici, pe [oseaua neted\, lucitoare, care se strecura `ntre un perete st`ncos abrupt [i un zid scund de protec]ie, [erpuind `ndr\zne] p`n\ sus, sus, dincolo de un lac albastru, str\lucitor. – Ce regiune frumoas\, am spus eu. – Foarte dr\gu]\. Putem s\ o numim [oseaua axelor, pe aici se vor rupe diverse axe, micu]ule Harry, fii atent! La marginea drumului se afla un pin imens, iar sus, `n pin, am v\zut un fel de colib\ construit\ din sc`nduri, un foi[or sau un post de observa]ie. Gustav r`se tare pe seama mea, clipind viclean din ochii lui alba[tri, apoi am cobor`t repede din ma[in\, ne-am c\]\rat pe trunchi [i ne-am ascuns, r\sufl`nd din greu, `n foi[orul acela care ne pl\cea foarte mult. Acolo am g\sit pu[ti, pistoale, l\zi cu cartu[e. {i abia reu[isem s\ ne r\corim pu]in [i s\ ne cuib\rim `n acel foi[or de v`n\toare, c`nd, de la prima curb\, se auzi claxonul cam r\gu[it [i arogant al unei ma[ini mari de lux care ]`[nise zb`rn`ind, cu toat\ viteza, pe neteda [osea montan\. Noi ]ineam deja pu[tile `n m`ini. Era minunat de pasionant.
184
H
E R M A N N
H
E S S E
– }inte[te-l pe [ofer! mi-a poruncit Gustav repede, ma[ina solid\ trecea tocmai pe dedesubtul nostru. Am ochit [i am ap\sat pe tr\gaci, nimerind `n [apca albastr\ a celui de la volan. B\rbatul se pr\bu[i, ma[ina goni mai departe, se lovi de peretele de st`nc\, recul\, se lovi greoaie [i furioas\, ca un bondar mare, gras, de parapet, se d\du peste cap [i se pr\bu[i `n abis, dup\ ce se mai lovi zgomotos o ultim\ oar\ de parapet. – L-am terminat! r`se Gustav. Pe urm\torul las\-l `n seama mea. {i iat\ c\ a ap\rut `nc\ o ma[in\ `n goan\, trei sau patru oameni se vedeau st`nd micu]i, pe canapele, de pe capul unei femei flutura, `ntins\ orizontal, `n aer, o bucat\ de voal albastru deschis [i, de fapt, `mi p\rea r\u, c\ci cine [tie, poate sub acel voal se ascundea chipul celei mai frumoase dintre femei. Dumnezeule mare, dac\ tot ne jucam de-a ho]ii, poate c\ ar fi fost mai bine [i mai frumos s\ fi urmat exemplul marilor no[tri `nainta[i [i s\ nu `ndrept\m bravura poftei noastre de a ucide [i `mpotriva femeilor frumoase. Dar Gustav tr\sese deja. {oferul zv`cni, se pr\bu[i, ma[ina se lovi de st`nca abrupt\, se ridic\ `n sus, reveni [i se terciui ateriz`nd din nou pe [osea cu ro]ile `n sus. Am a[teptat, nici o mi[care, oamenii z\ceau mu]i, prin[i ca `ntr-o capcan\, sub ma[in\. Ma[ina mai hurui [i mai zorn\i o vreme, `nv`rtindu-[i nostim ro]ile `n aer, pentru ca apoi, dintr-odat\, s\ explodeze `nfior\tor, fiind cuprins\ de fl\c\ri orbitoare. – Un Ford, a zis Gustav. Trebuie s\ cobor`m [i s\ eliber\m [oseaua. Am cobor`t [i ne-am uitat la mormanul acela cuprins de fl\c\ri. Arsese foarte repede, noi, `ntre timp, f\cuser\m din ni[te cr\ci c`]iva pari de ridicat cu care s\ltar\m ma[ina d`nd-o la o parte [i arunc`nd-o peste marginea [oselei `n abisul `n care se rostogoli, zdrobind tufele care trosnir\ `nc\ mult\ vreme. Doi dintre mor]i c\zuser\ c`nd `ntorseser\m ma[ina [i z\ceau cu hainele `n bun\ parte arse. Sacoul unuia dintre ei r\m\sese aproape intact, l-am c\utat `n buzunare `n speran]a c\ vom afla
Lupul de step\
185
cine fusese omul acela. Am dat peste un portofel din piele, `n care se g\seau c`teva c\r]i de vizit\. Am luat una [i am citit pe ea: „Tat twam asi“. – Foarte nostim, a spus Gustav. Dar `n defintiv n-are nici o importan]\ cum se numesc oamenii pe care `i omor`m. S`nt [i ei ni[te s\rmani am\r`]i ca [i noi, numele lor nu `nseamn\ nimic. Trebuie s\ nimicim lumea asta [i pe noi odat\ cu ea. Dac\ ar putea fi inundat\ cu totul timp de zece minute, cred c\ asta ar fi solu]ia cea mai pu]in dureroas\. Ei, dar hai la treab\! Am aruncat mor]ii acolo unde aruncaser\m [i ma[ina. O alt\ ma[in\ `[i anun]a deja sosirea claxon`nd. Am ]intit-o am`ndoi de`ndat\, de pe [osea. Se mai `nv`rti nebune[te, ame]it\, pe o por]iune de [osea, apoi c\zu [i se opri chi]\ind, un b\rbat r\m\sese nemi[cat `n\untru, dar o fat\ t`n\r\, dr\gu]\, ie[i afar\, palid\ [i tremur`nd din tot trupul, dar nev\t\mat\. Am `nt`mpinat-o cu amabilitate, oferindu-i serviciile noastre. Ea era mult prea speriat\, nu putea vorbi [i ne fix\ o vreme cu privirea ei r\t\cit\. – Ei, ia s\ ne ocup\m mai `nt`i de b\tr`nul domn, a spus Gustav [i s-a `ntors spre omul care tot nu se clintise de pe locul din spatele [oferului `mpu[cat. Era un domn cu p\rul scurt, c\runt; ochii lui inteligen]i, cenu[ii erau deschi[i, dar se pare c\ era r\nit destul de serios, `n orice caz, din gur\ `i curgea s`nge, iar g`tul i se sucise `nfior\tor [i `n]epenise. – ~mi permite]i, b\tr`ne domn, m\ numesc Gustav. Ne-am `ng\duit s\ v\ `mpu[c\m [oferul. Ne permite]i s\ v\ `ntreb\m cu cine avem onoarea? Ochii mici, cenu[ii, ai b\tr`nului aveau o privire rece [i trist\. – S`nt procurorul general Loering, a spus el `ncet. Nu l-a]i omor`t numai pe s\rmanul meu [ofer, ci [i pe mine, simt c\ mi se apropie sf`r[itul. De ce a]i tras asupra noastr\? – Pentru c\ a]i circulat cu vitez\ prea mare. – Mergeam cu vitez\ normal\.
186
H
E R M A N N
H
E S S E
– Ceea ce ieri era normal, nu mai e [i azi, domnule procuror general. Noi s`ntem ast\zi de p\rere c\ orice vitez\ cu care merge un automobil este prea mare. Noi distrugem acum vehiculele, pe toate, ca de altfel [i tot felul de alte ma[ini. – {i pu[tile voastre? – {i lor le va veni r`ndul, dac\ vom mai avea vreme de a[a ceva. S-ar putea ca m`ine sau poim`ine s\ se fi terminat cu noi to]i. Doar [ti]i [i dumneavoastr\ ce `ngrozitor de populat, de suprapopulat era continentul nostru. Ei, acum se mai poate respira. – {i trage]i asupra oricui, f\r\ discern\m`nt? – Desigur. F\r\ `ndoial\ c\ de unii e p\cat. De exemplu, mi-ar fi p\rut r\u de aceast\ t`n\r\ dr\gu]\ – cu siguran]\ c\ este fiica dumneavoastr\, nu-i a[a? – Nu, este stenografa mea. – Cu at`t mai bine. {i acum v\ rog s\ cobor`]i sau da]i-ne voie s\ v\ tragem afar\ din ma[in\, pentru c\ trebuie s-o distrugem. – Prefer s\ m\ distrge]i [i pe mine odat\ cu ea. – Cum dori]i. Mai permite]i-mi `ns\ `nc\ o `ntrebare! Dumneavoastr\ s`nte]i procuror. Niciodat\ nu am `n]eles cum poate cineva s\ fie procuror. Dumneavostr\ tr\i]i de pe urma faptului c\ acuza]i [i condamna]i al]i oameni care, de obicei, s`nt ni[te s\rmani am\r`]i. Nu-i a[a? – A[a este. Mi-am f\cut datoria. Asta era func]ia mea. La fel cum func]ia c\l\ului este aceea de a-i omor` pe cei condamna]i de mine. Iar dumneavoastr\ a]i preluat aceea[i func]ie. {i dumneavoastr\ omor`]i. – Just. Numai c\ noi nu omor`m pe nimeni din obliga]ie, ci de pl\cere sau, mai bine zis, de nepl\cere, din cauz\ c\ lumea asta ne-a decep]ionat [i ne-a dus la dezn\dejde. De aceea, omorul ne amuz\ `ntr-o oarecare m\sur\. Dumneavoastr\ nu vi s-a p\rut niciodat\ c\ omorul este un amuzament? – M\ plictisi]i. Ave]i amabilitatea [i face]i-v\ munca p`n\ la cap\t. Asta `n caz c\ no]iunea de datorie nu v\ este necunoscut\...
Lupul de step\
187
A t\cut str`ng`nd din buze, de parc\ voia s\ scuipe. Dar n-a scos dec`t pu]in s`nge, care i s-a lipit de b\rbie. – Sta]i pu]in! a spus Gustav politicos. Este adev\rat c\ nu cunosc no]iunea de datorie, da, n-o mai cunosc. Pe vremuri am avut mult de-a face cu ea, `n interes de serviciu, am fost profesor de teologie. De asemenea, am fost soldat [i am luptat `n r\zboi. Ceea ce credeam eu c\ e o datorie, ceea ce autorit\]ile [i superiorii mei `mi porunceau atunci, nu era deloc bun, `ntotdeauna a[ fi preferat s\ fac contrariul. Dar chiar dac\ acum nu mai cunosc no]iunea de datorie, o cunosc totu[i pe aceea de vin\ – poate c\ am`ndou\ `nseamn\ acela[i lucru. De vreme ce am ie[it din p`ntecele unei mame, s`nt vinovat, s`nt condamnat s\ tr\iesc, am datoria s\ apar]in unui stat, s\ fiu soldat, s\ ucid, s\ pl\tesc impozite pentru `narmare. Iar acum, `n momentul \sta, vina c\ s`nt `n via]\ m-a adus din nou, ca odinioar\, pe vremea r\zboiului, `n situa]ia de a trebui s\ ucid. {i de data asta nu ucid cu oroare, ci am consim]it la vin\, n-am nimic `mpotriv\ ca lumea asta `ncuiat\ [i t`mp\ s\ se sfarme `n cioburi, ba-i dau [i eu cu pl\cere o m`n\ de ajutor [i m\ nimicesc pe mine `nsumi cu drag\ inim\, odat\ cu ea. Procurorul f\cu un mare efort s\ schi]eze un z`mbet cu buzele sale `ncleiate de s`nge. Nu prea reu[i, dar buna lui inten]ie fusese vizibil\. – Atunci e bine, spuse el. A[adar, s`ntem colegi. Face]i-v\ datoria, stimate coleg. ~ntre timp, fata aceea dr\gu]\ se a[ezase la marginea [oselei [i `[i pierduse cuno[tin]a. ~n acest moment, o alt\ ma[in\ claxon\ apropiindu-se `n goan\. Am tras fata pu]in la o parte, ne-am lipit de st`nc\, iar ma[ina care venea nimeri din plin r\m\[i]ele celeilalte. Fr`n\ puternic [i se ridic\ pu]in, oprindu-se `ns\ intact\. Ne-am luat repede pu[tile [i le-am `ndreptat `mpotriva noilor veni]i. – Cobor`]i! porunci Gustav. M`inile sus! Din ma[in\ cobor`r\ trei b\rba]i, ]in`nd ascult\tori m`inile ridicate.
188
H
E R M A N N
H
E S S E
– Este vreunul dintre voi medic? a `ntrebat Gustav. Ei r\spunser\ c\ nu. – Atunci ave]i amabilitatea s\-l scoate]i `nceti[or pe domnul \sta de pe locul lui, este grav r\nit. Apoi lua]i-l `n ma[ina voastr\ p`n\ `n cel mai apropiat ora[. Haide]i, pune]i m`na! N-a trecut mult [i b\tr`nul domn a fost mutat `n cealalt\ ma[in\, Gustav d\du comanda [i to]i au pornit-o la drum. ~ntre timp, stenografa noastr\ `[i revenise, privind la tot ceea ce se `nt`mplase. ~mi pl\cea c\ pusesem m`na pe o prad\ at`t de dr\gu]\. – Domni[oar\, i-a zis Gustav, v-a]i pierdut patronul. S\ sper\m c\ b\tr`nul nu v\ era apropiat [i `n alte privin]e. V\ angajez eu, str\dui]i-v\ s\ ne fi]i un bun camarad! A[a, [i acum ne cam gr\bim. ~n cur`nd o s\ fie destul de nepl\cut aici. Pute]i s\ v\ c\]\ra]i, domni[oar\? Da? Atunci haide]i, v\ lu\m `ntre noi doi [i v\ ajut\m. Ne-am c\]\rat to]i trei c`t am putut de repede p`n\ la coliba noastr\ din pom. Sus, domni[oarei i se f\cu r\u, dar i-am dat s\ bea un coniac [i nu a trecut mult p`n\ ce [i-a revenit `ntr-at`t `nc`t s\ poat\ admira splendida panoram\ a lacului [i a mun]ilor, [i s\ ne comunice c\ se nume[te Dora. Imediat dup\ aceea acolo, jos, sosi `nc\ o ma[in\ care se strecur\ precaut pe l`ng\ ma[ina r\sturnat\, f\r\ s\ se opreasc\, apoi acceler\ brusc. – Pezevenghiul! r`se Gustav, tr\g`nd `n cel de la volan. Ma[ina a d\n]uit pu]in, s-a ciocnit o dat\ de parapet, l-a str\puns [i a r\mas suspendat\ deasupra abisului. – Dora, i-am spus eu, [tii s\ m`nuie[ti o pu[c\? Nu [tia, dar a `nv\]at de la noi cum se `ncarc\ o arm\. Mai `nt`i a fost cam ne`ndem`natec\ [i s-a r\nit la un deget din care i-a curs s`nge, a `nceput s\ pl`ng\ [i ne-a cerut un plasture. Gustav `ns\ i-a explicat c\ era r\zboi [i c\ va trebui s\ demonstreze c\ e o fat\ cuminte [i curajoas\. Apoi totul a mers ca pe roate. – Dar ce-o s\ se aleag\ de noi? ne-a `ntrebat ea.
Lupul de step\
189
– Nu [tiu, spuse Gustav. Prietenului meu Harry `i plac femeile frumoase, el o s\ fie prietenul t\u. – Dar ei vor veni cu poli]ia [i cu solda]ii [i ne vor omor`. – Nu mai exist\ nici poli]ie, nici altceva de soiul \sta. Trebuie s\ ne decidem, Dora. Ori r\m`nem lini[ti]i aici, sus, tr\g`nd asupra ma[inilor care trec pe dinaintea noastr\ ca s\ le distrugem, ori lu\m noi `n[ine o ma[in\ [i plec\m cu ea, oferindu-le altora ocazia s\ trag\ asupra noastr\. Este indiferent de partea cui trecem. Eu s`nt de p\rere s\ r\m`nem aici. Jos se ivi din nou o ma[in\, claxonul ei se auzea strident p`n\ sus la noi. N-a trecut mult [i i-am f\cut de petrecanie, a[a `nc`t r\mase cu ro]ile `n sus. – Ce straniu, am spus eu, nu credeam c\ poate fi a[a de amuzant s\ tragi cu pu[ca! {i c`nd te g`nde[ti c\ odinioar\ eram un du[man al r\zboiului! Gustav z`mbi. – Da, pe lumea asta s`nt mult prea mul]i oameni. Odinioar\ nu-]i d\deai seama a[a de bine de lucrul \sta. Dar acum, c`nd fiecare nu dore[te numai s\ respire aer, ci s\ aib\ [i o ma[in\, ei, acum `]i dai seama de lucrul \sta. Fire[te c\ ceea ce facem noi nu este o fapt\ `n]eleapt\, e o copil\rie, tot a[a cum [i r\zboiul era o imens\ copil\rie. ~n viitor, lumea va trebui s\ `nve]e cum s\ ]in\ `n fr`u proliferarea speciei umane pe c\i ra]ionale. Deocamdat\ noi reac]ion\m destul de ira]ional la ni[te condi]ii insuportabile, dar, `n esen]\, `ntreprindem totu[i un lucru just: reducem. – Da, am spus eu, ceea ce facem noi este probabil o nebunie, dar probabil c\, totu[i, este bine [i necesar s\ proced\m astfel. Nu este bine ca omenirea s\-[i foloseasc\ excesiv judecata, c\ut`nd s\ fac\ ordine, cu ajutorul ra]iunii, `n lucruri care nici nu s`nt `nc\ accesibile ra]iunii. A[a apar idealuri ca ale americanilor [i ale bol[evicilor, care s`nt extraordinar de ra]ionale, dar, simplific`nd via]a `ntr-un mod at`t de naiv, o siluiesc [i o sec\tuiesc. Imaginea omului care, odinioar\, fusese un ideal `nalt, a `nceput s\ se transforme `ntr-un cli[eu. Poate c\ noi, nebunii, o vom `nnobila iar\[i.
190
H
E R M A N N
H
E S S E
Gustav mi-a r\spuns r`z`nd: – Ce priceput e[ti la vorb\, cine d\ ascultare unui asemenea izvor de `n]elepciune este cuprins de bucurie [i are cu ce s\ se aleag\. {i chiar s-ar putea s\ ai dreptate `ntr-o oarecare m\sur\. Dar fii at`t de bun [i `ncarc\-]i pu[ca din nou, mi se pare c\ ai c\zut pu]in pe g`nduri. ~n orice clip\ se pot ivi `n goan\ c`]iva c\priori pe care nu-i vom putea ucide cu filozofia, ci oricum, va trebui s\ avem gloan]e pe ]eav\. O ma[in\ ap\ru [i se r\sturn\ pe dat\, [oseaua era blocat\. Un supravie]uitor, un b\rbat rotofei, ro[u la chip, gesticula de zor pe l`ng\ ruine, holb`ndu-se c`nd `n jos, c`nd `n sus, ne descoperi ascunz\toarea [i alerg\ spre noi url`nd, tr\g`nd cu un revolver de mai multe ori `n direc]ia noastr\. – Pleca]i sau v\ `mpu[c, i-a strigat Gustav celui de jos. ~ns\ tipul `[i `ndrept\ revolverul spre el [i mai trase o dat\. Atunci am tras [i noi `n el, ucig`ndu-l din dou\ `mpu[c\turi. Au mai ap\rut dou\ ma[ini pe care le-am [i scos din circula]ie. Apoi [oseaua a r\mas calm\ [i pustie, se pare c\ se r\sp`ndise vestea despre pericolele care te p`ndeau dac\ treceai pe acolo. Aveam timp acum s\ admir\m frumoasa panoram\. De partea cealalt\ a lacului, acolo jos, se afla un or\[el din care se `n\l]au nori de fum [i nu a trecut mult p`n\ ce am v\zut cum focul se `ntinde de la un acoperi[ la altul. Se auzeau [i `mpu[c\turi. Dora a pl`ns pu]in, iar eu am m`ng`iat-o pe obrajii umezi. – Oare trebuie s\ murim cu to]ii? a `ntrebat ea. Nu i-a r\spuns nimeni. ~ntre timp, jos se ivise un drume], se uit\ la automobilele distruse care z\ceau acolo, le d\du ocol, se aplec\ `ntr-unul din ele, scoase o umbrel\ de soare pestri]\, o po[et\ de piele, o sticl\ de vin, se a[ez\ pa[nic pe zid, trase o du[c\ din sticl\, g\si `n po[et\ ceva de m`ncat, `nvelit `n celofan, b\u sticla p`n\ o goli, apoi plec\ mul]umit mai departe, cu umbrela de soare str`ns\ sub bra]. Plec\ pa[nic, iar eu i-am spus lui Gustav: – Ai fi, oare, capabil s\ tragi `n acest om simpatic [i s\-i g\ure[ti ]easta? Dumnezeule, eu n-a[ fi.
Lupul de step\
191
– Nici nu-]i cere nimeni s\ faci a[a ceva, a morm\it prietenul meu. Dar sim]ea [i el c\ `l apas\ pe inim\ ceva. Abia ce z\risem un om care continua s\ se comporte cu nevinov\]ie, pa[nic [i copil\re[te, tr\ind `n starea lui de inocen]\, c\ toat\ ac]iunea noastr\ at`t de l\udabil\ [i de necesar\ ne-a ap\rut dintr-odat\ prosteasc\ [i resping\toare. La naiba cu toat\ v\rsarea asta de s`nge! Ne era ru[ine. Dar se spune c\, `n r\zboaie, chiar unii generali ar fi `ncercat, uneori, asemenea sentimente. – Haide]i s\ plec\m de aici, smiorc\i Dora, haide]i s\ ne d\m jos, s`nt sigur\ c\ `n ma[ini vom g\si ceva de m`ncare. Vou\ chiar nu v\ e foame, bol[evicilor? Colo `n vale, `n ora[ul cuprins de fl\c\ri, clopotele `ncepur\ s\ bat\ a panic\ [i a `nfrico[are. Am `nceput s\ cobor`m. Ajut`nd-o pe Dora s\ se ca]ere peste parapet, am s\rutat-o pe genunchi. Ea r`se tare. Dar `n clipa aceea drugii au cedat, iar noi ne-am pr\bu[it `n gol.
VRE}I S| V| SPIRITUALIZA}I? ~N}ELEPCIUNEA ORIENTULUI
O, DE-A{ AVEA O MIE DE LIMBI! NUMAI PENTRU DOMNI
DEC|DEREA OCCIDENTULUI PRE}URI REDUSE. RECORD INEGALABIL
ESEN}A ARTEI TRANSFORMAREA TIMPULUI ~N SPA}IU PRIN MUZIC|
M-am trezit din nou `n coridorul rotund, marcat de emo]ia aventurii cu v`n\toarea. {i, de pretutindeni, de pe toate acele nenum\rate u[i, m\ ispiteau tot felul de inscrip]ii:
LACRIMA CARE R~DE CABINETUL UMORULUI
MUTABOR METAMORFOZ|RI ~N ANIMALUL SAU PLANTA DORIT|
JOCURI PENTRU SIHA{TRI COMPENSAREA INTEGRAL| A ORIC|REI LIPSE DE SOCIETATE {irul inscrip]iilor era nesf`r[it. Una dintre ele suna astfel:
192
KAMASUTRAM LEC}II ~N ARTA IUBIRII INDIENE CURS PENTRU ~NCEP|TORI: 42 DE METODE DIFERITE DE PRACTICARE A IUBIRII
~NDRUM|RI PENTRU MODELAREA PERSONALIT|}II SUCCES GARANTAT
SINUCIDERE PLIN| DE DELICII! R~ZI DE MORI
Mi s-a p\rut interesant\, a[a c\ am intrat pe u[a aceea. Am nimerit `ntr-o `nc\pere semi`ntunecoas\ [i lini[tit\ `n care un b\rbat [edea nu pe un scaun, ci, a[a cum se obi[nuie[te
H
E R M A N N
H
E S S E
Lupul de step\
193
`n Orient, pe podea, av`nd dinainte ceva ce sem\na cu o tabl\ mare de [ah. ~n primul moment, am avut impresia c\ este prietenul meu Pablo, oricum, omul acela purta o jachet\ asem\n\toare, din m\tase viu colorat\, [i avea ochii la fel de negri [i de str\lucitori. – S`nte]i Pablo? l-am `ntrebat eu. – Eu nu s`nt nimeni, mi-a declarat el cu amabilitate. Noi, cei de pe aici, nu purt\m nici un nume, noi, cei de aici, nu s`ntem persoane. Eu s`nt un juc\tor de [ah. Vre]i s\ lua]i lec]ii de modelare a personalit\]ii? – Dar chiar v\ rog. – Atunci fi]i at`t de amabil [i pune]i-mi la dispozi]ie c`teva duzini din figurile dumneavoastr\. – Figurile mele...? – Figurile `n care a]i v\zut descompun`ndu-se a[a-zisa dumneavoastr\ personalitate. C\ci f\r\ figuri nu pot s\ joc. ~mi puse dinainte o oglind\ [i am v\zut din nou, `n ea, cum `ntregul care era persoana mea se descompune `n multe euri, mi se p\rea c\ num\rul crescuse fa]\ de data trecut\. Numai c\ figurile erau acum foarte mici, de m\rimea unor piese de [ah pe care le puteai m`nui u[or, iar juc\torul lu\ cu degetele lui calme, sigure, c`teva duzini din ele [i le a[ez\ pe podea, l`ng\ tabla de [ah. ~n timpul acesta vorbea monoton, ca un om care repet\ un discurs sau o lec]ie ]inut\ de nenum\rate ori: – Cunoa[te]i concep]ia fals\ [i nefast\, dup\ care omul reprezint\ o unitate durabil\. De asemenea, cunoa[te]i c\ omul se compune dintr-o mul]ime de suflete, din foarte multe euri. Divizarea aparentei unit\]i a persoanei `n aceste numeroase figuri este considerat\ o sminteal\, iar [tiin]a a inventat pentru fenomenul acesta denumirea de schizofrenie. {tiin]a are dreptate `n aceast\ privin]\ `n m\sura `n care, fire[te, nici o pluralitate nu poate fi ]inut\ `n fr`u f\r\ o anumit\ interven]ie diriguitoare, f\r\ o anumit\ ordine [i sistematizare [i, dimpotriv\, nu are dreptate atunci c`nd crede c\ nu ar fi posibil\ dec`t o ordine unic\, obligatorie pe via]\, a acelor sub-euri. Eroarea
194
H
E R M A N N
H
E S S E
aceasta a [tiin]ei are unele urm\ri nepl\cute, valoarea ei const`nd exclusiv `n faptul c\ `nv\]\torii [i educatorii afla]i `n slujba statului reu[esc s\-[i simplifice munca, fiind scuti]i de a g`ndi [i de a experimenta. Din aceast\ eroare decurge faptul c\ mul]i oameni s`nt socoti]i drept „normali“, ba chiar valoro[i din punct de vedere social, c`nd ei, `n fond, s`nt nebuni incurabili, [i invers, unii oameni, care s`nt ni[te genii, s`nt privi]i drept nebuni. De aceea, noi complet\m lacunara `nv\]\tur\ [tiin]ific\ despre suflete cu no]iunea c\reia `i spunem arta model\rii. Ar\t\m, astfel, celui c\ruia i-a fost dat s\ tr\iasc\ momentul dezmembr\rii eului s\u c\ poate s\-[i rea[eze buc\]ile oric`nd, `n orice ordine prefer\, ob]in`nd astfel o diversitate infinit\ a jocului vie]ii. Asemeni scriitorului care creeaz\ o dram\ cu o m`n\ de personaje, tot astfel [i noi constituim, f\r\ `ncetare, din figurile eului nostru dezmembrat, grupuri noi, cu jocuri [i conflicte noi, cu situa]ii ve[nic noi. Privi]i! Cu degetele lui calme, agere, apuc\ figurile mele, b\tr`nii, tinerii, copiii, femeile, toate figurile vesele [i triste, puternice [i delicate, iscusite [i neajutorate, aranj`ndu-le la iu]eal\ pe tabla sa `n vederea unui joc `n care ele se constituiau f\r\ `nt`rziere `n grupuri, familii, `n jocuri [i lupte, `n prietenii [i du[m\nii, alc\tuind o `ntreag\ lume la scar\ redus\. Sub ochii mei plini de `nc`ntare el f\cu astfel `nc`t lumea aceea micu]\, plin\ de via]\ [i totu[i bine or`nduit\, s\ par\ pentru un timp `n mi[care, juc`ndu-se [i lupt`ndu-se, `ncheind alian]e [i purt`nd b\t\lii, iar oamenii se curtau, se c\s\toreau [i se `nmul]eau, era `ntr-adev\r o dram\ cu multe personaje, o dram\ emo]ionant\ [i plin\ de `ncordare. Apoi m\tur\ tabla cu m`na, printr-o mi[care vioaie, r\sturn\ cu u[urin]\ toate figurile, [i, adun`ndu-le gr\mad\, `ncepu a alc\tui, g`nditor, ca un artist exigent care nu se mul]ume[te cu prima solu]ie, configura]ia unui alt joc, cu totul nou, cu acelea[i figuri, dar grupate acum cu totul altfel, cu rela]ii [i interdependen]e total diferite. Cel de-al doilea joc era `nrudit cu primul: aceea[i lume, cl\dit\ din acela[i material, numai c\
Lupul de step\
195
tonalitatea era modificat\, ritmul se schimbase, motivele aveau alte accente, situa]iile se succedau `n alt chip. {i astfel, inteligentul me[ter f\urea din acele figuri ce erau fiecare buc\]i ale eului meu, joc dup\ joc, sem\n`nd vag unul cu cel\lalt, toate put`nd fi recunoscute ca apar]in`nd aceleia[i lumi, toate av`nd aceea[i origine, [i fiind totu[i fiecare dintre ele un joc cu des\v`r[ire nou. – Asta este arta vie]ii, spuse el profesoral. Pe viitor, dumneavoastr\ `n[iv\ pute]i s\ v\ modela]i [i `nviora]i, s\ v\ complica]i [i `mbog\]i]i jocul vie]ii dup\ plac, pentru c\ el se afl\ `n m`inile dumneavoastr\. A[a cum nebunia reprezint\, `ntr-o accep]ie superioar\, `nceputul `n]elepciunii, tot a[a schizofrenia `nseamn\ `nceputul artei, al fanteziei. Chiar [i unii `nv\]a]i [i-au dat seama `n parte de acest lucru, dup\ cum se poate constata citind, de exemplu, Minunatul Corn al Prin]ului, cartea aceea delicioas\ `n care munca obositoare [i plin\ de d\ruire a unui `nv\]at este `nnobilat\ prin colaborarea genial\ a unui num\r de arti[ti nebuni, interna]i `n clinici. Iat\, lua]i-v\ figurile, b\ga]i-le `n buzunar, c\ci jocul acesta o s\ v\ bucure deseori de-acum `ncolo. Dac\ ast\zi o figur\ a crescut [i a devenit o sperietoare insuportabil\, `ncurc`ndu-v\ jocul, m`ine o ve]i putea degrada [i transforma `ntr-o figur\ secundar\ care nu mai poate face nici un r\u. Iar figura s\rman\ [i drag\ care, pentru o vreme a p\rut urm\rit\ `n permanen]\ de ghinion [i persecutat\ de o zodie nefast\, o ve]i putea transforma `n jocul urm\tor `ntr-o prin]es\. V\ doresc distrac]ie pl\cut\, domnule. M-am `nclinat ad`nc [i plin de recuno[tin]\ `naintea acestui talentat juc\tor de [ah [i mi-am v`r`t figurile `n buzunar, retr\g`ndu-m\ prin u[a `ngust\. La drept vorbind `mi `nchipuisem c\, ie[ind pe coridor, m\ voi a[eza jos [i m\ voi juca ore `ntregi, o ve[nicie, cu figurile acelea, dar de `ndat\ ce m-am trezit din nou `n coridorul luminos, arcuit, al teatrului, m-au captivat alte for]e, mai
196
H
E R M A N N
H
E S S E
puternice dec`t mine. O pl\cu]\ str\lucea strident dinaintea ochilor mei: MIRACOLUL DRES|RII UNUI LUP DE STEP| Inscrip]ia aceasta mi-a de[teptat sentimente felurite, o serie de temeri [i constr`ngeri din via]a mea de odinioar\, din realitatea pe care o p\r\sisem, `mi d\deau o penibil\ str`ngere de inim\. Cu m`na tremur`nd\ am deschis u[a [i am nimerit `ntr-o panoram\ de b`lci, iar `n\untru am z\rit un grilaj de fier interpus `ntre mine [i scena s\r\c\cioas\. Pe scen\ am v\zut un dresor, un tip cu aspect de pie]ar care `[i d\dea mare importan]\ [i care, `n ciuda must\]ii lui mari, `n ciuda pachetelor de mu[chi de la bra]e [i a ve[mintelor sale caraghioase de circar, sem\na cu mine `ntr-un mod perfid [i dezgust\tor. B\rbatul acesta puternic ]inea `n zgard\, ca pe un c`ine – ce priveli[te jalnic\! – un lup mare, frumos, dar `ngrozitor de slab, cu o privire de sclav umilit. {i era `n aceea[i m\sur\ gre]os [i pasionant, te `ngrozea [i, `n aceea[i m\sur\, `]i provoca o tainic\ pl\cere, s\ vezi cum bruta de dresor `l f\cea pe animalul acela de prad\, nobil, [i totu[i ru[inos de supus, s\ execute o serie de figuri [i de scene senza]ionale. ~ntr-adev\r omul acela, blestematul [i monstruosul geam\n al meu, `[i dresase lupul fantastic de bine. Lupul d\dea atent ascultare oric\rei porunci, reac]iona c`ine[te la orice strig\t [i la orice pocnitur\ de bici, `ngenunchea, se pref\cea c\-i mort, st\tea sluj, c\ra `n gur\, ascult\tor [i cuminte, o p`ine, un ou, o bucat\ de carne, un co[ule], ba chiar trebui s\-i ridice dresorului biciul, pe care acesta `l aruncase pe jos, [i s\ i-l aduc\ `n din]i, ceea ce f\cu d`nd din coad\ insuportabil de slugarnic. Omul `i ar\t\ lupului un iepure, apoi un miel alb, iar lupul `[i ar\ta col]ii, e adev\rat, saliv`nd [i tremur`nd de poft\, dar nu se atinse de nici unul dintre animalele acelea, ci s\ri la comand\ peste ele, `n timp ce animalele se pitiser\ d`rd`ind la p\m`nt, iar dup\ acest salt elegant, se a[ez\ `ntre iepure [i miel, `ncol\cindu-i cu labele
Lupul de step\
197
din fa]\ [i form`nd `mpreun\ cu ei o familie emo]ionant\. ~n fine, lupul linse din palma omului o bucat\ de ciocolat\. Era un chin s\ vezi cu ochii t\i p`n\ unde ajunsese lupul acesta, `n ce grad fantastic `[i contrazicea propria natur\, mie mi se f\cuse p\rul m\ciuc\. Totu[i, at`t spectatorul indignat c`t [i lupul `nsu[i au fost desp\gubi]i pentru chinul lor `n partea a doua a reprezenta]iei. C\ci, dup\ derularea rafinatului program de dresur\ [i dup\ ce dresorul se aplecase cu un z`mbet dulceag, triumf\tor, deasupra grupului alc\tuit din miel [i lup, rolurile se schimbar\. Dresorul, care sem\na cu Harry, depuse dintr-odat\ biciul la picioarele lupului, f\cu o plec\ciune ad`nc\ [i `ncepu s\ tremure [i s\ se chirceasc\, ar\t`nd lamentabil, `ntocmai cum ar\tase animalul mai `nainte. Lupul `ns\ se linse pe bot r`z`nd, se destinse [i se `nvior\, privirea i se `nsenin\, tot corpul i se `ncord\ [i `[i rec`[tig\ splendida s\lb\ticie. {i iat\ c\ acum comanda lupul, [i omul trebuia s\-i dea ascultare. La comand\, omul `ngenunche, f\c`nd-o pe lupul, scoase limba, `[i sf`[ie ve[mintele de pe trup cu din]ii lui plomba]i. Mergea, dup\ cum `i comanda dresorul de oameni, c`nd `n dou\, c`nd `n patru labe, st\tea sluj, se pref\cea mort, `i `ng\duia lupului s\-l c\l\reasc\, `i aducea biciul. R\spundea ca un c`ine talentat, plin de fantezie, la orice `njosire [i perversitate. O fat\ frumoas\ se urc\ pe scen\, se apropie de omul dresat, m`ng`indu-i b\rbia, pun`ndu-[i obrazul l`ng\ al lui, el `ns\ r\mase `n patru labe, r\mase fiar\, scutur\ din cap [i `ncepu s\-[i arate din]ii la frumoasa fat\, p`n\ la urm\ chiar at`t de amenin]\tor [i lupesc, `nc`t aceasta `[i lu\ t\lp\[i]a. I se d\du ciocolat\, dar el o adulmec\ dispre]uitor [i o `mpinse la o parte. Iar la sf`r[it au fost adu[i din nou mielul alb [i iepurele gras, b\l]at, [i omul ar\t\ zelos tot ce [tia, f\c`nd-o pe lupul, `nc`t era o pl\cere s\-l prive[ti. Cu degetele [i din]ii le `n[f\c\ pe bietele animale care ]ipau, smulg`ndu-le buc\]i de blan\ [i carne, mestec`ndu-le carnea vie, r`njind, b`ndu-le s`ngele cald cu ochii `nchi[i, cu o imens\ pl\cere [i ame]it de voluptate.
198
H
E R M A N N
H
E S S E
~ngrozit, am ie[it `n goan\ pe u[\ afar\. Teatrul acesta magic nu era, dup\ c`te `mi d\deam eu seama, un paradis al purit\]ii, dincolo de fa]ada lui pl\cut\ se ascundeau toate chinurile iadului. O, Doamne, oare nici aici nu exista m`ntuire? Alergam `nfrico[at `n sus [i `n jos, sim]ind `n gur\ gustul de s`nge [i gustul de ciocolat\, unul la fel de gre]os ca [i cel\lalt, dorindu-mi din tot sufletul s\ scap de lumea asta tulbure, str\duindu-m\, din toat\ fiin]a mea, s\ descop\r `n mine `nsumi imagini mai suportabile, mai pl\cute. „O, prieteni, s\ nu ne lament\m!“ r\sun\ `n mine [i, cu groaz\, mi-am adus aminte de `nfior\toarele fotografii de pe front pe care le puteai vedea uneori `n timpul r\zboiului, de gr\mezile cl\dite din cadavre `nc`lcite `ntre ele, ale c\ror chipuri fuseser\ transformate de m\[tile de gaze `n ni[te pocituri diabolice. C`t de prost [i copil\ros mai fusesem pe vremea c`nd m\ `ngrozisem eu, pacifistul iubitor de oameni, la vederea unor astfel de fotografii! Ast\zi, [tiam c\ nici un dresor, nici un ministru, nici un general [i nici un nebun nu era capabil s\ cloceasc\ `n creierul lui g`nduri [i imagini care s\ nu fi fost la fel de dezgust\toare, la fel de s\lbatice [i de funeste, la fel de crude [i de idioate ca cele care s\l\[luiau `n mine `nsumi. R\sufl`nd u[urat, mi-am adus aminte de inscrip]ia c\reia, la `nceputul reprezenta]iei teatrale, `i d\duse curs cu at`ta frenezie t`n\rul acela frumos, anume urm\toarea inscrip]ie: TOATE FE}ELE S~NT ALE TALE [i mi se p\ru, dup\ toate c`te se `nt`mplaser\, c\, `n definitiv, nu merita s\-]i dore[ti nimic altceva dec`t asta. Am intrat, `nveselit la g`ndul c\ voi sc\pa de blestemata lume a lupilor. Aici, aerul tinere]ii mele m\ `nt`mpin\ `n valuri stranii – at`t de ireal, ca dintr-o poveste, dar totodat\ at`t de familiar, `nc`t m-am `nfiorat – m\ `nconjur\ atmosfera vremurilor de odinioar\, c`nd fusesem copil [i adolescent, iar `n inima mea n\v\li s`ngele de atunci. Ceea ce f\cusem [i g`ndisem, ceea ce
Lupul de step\
199
fusesem cu pu]in timp mai `nainte se afund\ `ntr-un abis, undeva `nd\r\tul meu, iar eu eram din nou t`n\r. Abia cu o or\ `nainte, cu c`teva clipe mai `nainte crezusem c\ [tiu prea bine ce `nsemnau dragostea, dorin]a, dorul, `ns\ nu fuseser\ dec`t dragostea [i dorul unui om `n v`rst\. Acum eram din nou t`n\r [i ceea ce sim]eam `n mine, acest foc arz\tor, acest dor care m\ sorbea, aceast\ pasiune `n stare s\ topeasc\ ghea]a ca v`ntul cald `n luna lui m\r]i[or, totul era proasp\t, nou [i autentic. O, cum se aprindeau din nou fl\c\ri date uit\rii, cum t\l\zuia cu ecou din ad`nc fream\tul vremilor de odinioar\, cum se `nfl\c\ra s`ngele, cum striga [i c`nta sufletul! Eram un copilandru de cincisprezece sau [aisprezece ani, capul `mi era plin de latin\ [i greac\ [i de versurile minunate ale poe]ilor, g`ndurile `mi erau pline de n\zuin]e [i ambi]ii, fantezia `mi era plin\ de visuri de artist, dar mult mai profund, mai puternic [i mai `nrobitor p`lp`iau [i se zb\teau `n mine fl\c\rile dragostei, foamea sexului, presim]irea devoratoare a volupt\]ii. St\team sus, pe v`rful unui deal, undeva deasupra or\[elului meu natal, mirosea a v`nt de prim\var\ [i a violete timpurii, din panorama ora[ului vedeam sc`nteind apa r`ului care-l str\b\tea [i ferestrele casei `n care m\ n\scusem [i toate aveau un chip, un sunet [i un miros care te ame]eau cu plin\tatea, noutatea [i cu emo]ia na[terii lor `n acea clip\, toate str\luceau `n culori at`t de vii [i adiau, `n v`ntul prim\v\ratic, ca o suprarealitate transfigurat\, a[a cum v\zusem eu c`ndva lumea `n prima tinere]e, `n r\gazurile mele cele mai rodnice [i cele mai `nc\rcate de poezie. St\team pe deal, iar v`ntul `mi flutura `n plete; cu m`na absent\, cuprins de dorin]a vis\toare a dragostei, am fr`nt din tufa abia `nverzit\ un mugur proasp\t, deschis abia pe jum\tate, l-am ]inut dinaintea ochilor, l-am mirosit (chiar [i numai sim]ind acest miros mi-am adus aminte cu ardoare de tot ceea ce fusese odinioar\), apoi am apucat `n joac\ mugura[ul acela verde cu buzele care nu s\rutaser\ `nc\ nici o fat\ [i am `nceput s\-l mestec. {i sim]ind gustul acesta aspru, am\rui, aromat, mi-am dat seama dintr-odat\, foarte bine, ce anume tr\iesc [i c\ totul
200
H
E R M A N N
H
E S S E
se `ntorsese iar\[i. Am retr\it un ceas din prima mea tinere]e, o dup\-amiaz\ de duminic\ dintr-un `nceput de prim\var\ c`nd, plimb`ndu-m\ de unul singur, o `nt`lnisem pe Rosa Kreisler, o salutasem at`t de sfios [i m\ `ndr\gostisem de ea at`t de ame]itor. Atunci o privisem plin de speran]\ tem\toare pe frumoasa fat\ care urca singur\ [i vis\toare la deal, f\r\ s\ m\ fi z\rit `nc\, `i v\zusem p\rul str`ns `n dou\ cozi groase, dar care mai l\sau de ambele p\r]i ale obrajilor c`teva [uvi]e libere ce s\ltau juc\u[e `n v`nt. Observasem pentru prima oar\ `n via]a mea ce frumoas\ era fata aceea, ce frumos [i plin de reverie se juca v`ntul `n p\rul ei m\t\sos, ce frumos [i a]`]\tor `i c\dea rochia sub]ire, albastr\, pe trupul t`n\r [i, a[a cum `mpreun\ cu gustul acela iute-am\rui al mugurelui zdrobit `ntre din]i m\ invadase toat\ dulcea [i sfioasa pl\cere [i team\ a prim\verii, tot a[a, la vederea fetei, m-a cuprins tot acel presentiment ucig\tor al iubirii, al femeii, anticiparea zguduitoare a unor imense posibilit\]i [i promisiuni, a pl\cerilor f\r\ nume, a r\t\cirilor, spaimelor [i suferin]elor inimaginabile, a celei mai profunde m`ntuiri [i a vinei celei mai ad`nci. O, c`t de arz\tor sim]eam pe limb\ gustul am\rui al prim\verii! O, ce u[or adia v`ntul, juc`ndu-se cu [uvi]ele de p\r care at`rnau pe l`ng\ obrajii ei rumeni! Pe urm\ se apropiase de mine, ridicase ochii [i m\ v\zuse, se `nro[ise o clip\ u[or, ferindu-[i privirea `ntr-o parte; apoi eu i-am dat bine]e, sco]`ndu-mi p\l\ria de catehumen, [i Rosa, care `[i revenise repede, `mi r\spunse la bine]e z`mbitoare [i cumva ca o mic\ doamn\, `n\l]`ndu-[i fa]a, apoi porni mai departe `ncet, cu pa[i siguri, cu un aer de superioritate, `nconjurat\ din toate p\r]ile de miile de dorin]e dr\g\stoase, de rug\min]ile [i de admira]ia pe care eu i le trimiteam din urm\. Asta se `nt`mplase c`ndva, `ntr-o duminic\, acum treizeci [i cinci de ani, [i tot ceea ce se `nt`mplase atunci retr\iam `n clipa acesta: dealul [i ora[ul, v`ntul de m\r]i[or [i mirosul de mugure, Rosa [i p\rul ei castaniu, dorul `ncol]it [i teama dulce care m\ sufoca. Totul era ca odinioar\ [i mi se p\rea c\ niciodat\ `n via]\
Lupul de step\
201
n-am mai iubit a[a cum o iubisem atunci pe Rosa. Acum, `ns\ `mi era dat s\ o `nt`mpin altfel dec`t pe vremea aceea. Am v\zut-o ro[ind c`nd m\ recunoscu, am observat ce efort f\cea s\-[i ascund\ ro[ea]a, `nc`t mi-am dat seama de `ndat\ c\ `i eram pe plac, c\ `nt`lnirea aceasta avea [i pentru ea aceea[i `nsemn\tate ca [i pentru mine. {i `n loc s\-mi scot iar\[i p\l\ria, `n loc s\ stau solemn cu ea `n m`n\ p`n\ c`nd fata avea s\ treac\, am f\cut de data aceasta, `n ciuda spaimei [i a st`ng\ciei mele, ceea ce-mi poruncea imboldul s`ngelui, strig`ndu-i: – Rosa! Slav\ Domnului c\ ai venit, frumoas\ fat\! ~mi e[ti at`t de drag\. Poate c\ nu erau vorbele cele mai pline de duh care s-ar fi putut spune `n clipa aceea, dar spiritul n-avea ce c\uta `ntr-o asemenea `mprejurare, fusese suficient [i-at`t. Rosa nu lu\ o atitudine de doamn\ [i nici nu plec\ mai departe, Rosa se opri [i se uit\ la mine `nro[indu-se mai tare ca `nainte [i spun`nd: – Bun\, Harry, `]i s`nt drag\ cu adev\rat? Ochii c\prui str\luceau pe chipul ei plin de vioiciune, iar eu mi-am dat seama c\, din momentul `n care, `n duminica aceea, o l\sasem pe Rosa s\ plece mai departe, toat\ via]a [i iubirile mele din trecut fuseser\ false [i `nc`lcite [i pline de o prosteasc\ nefericire. Acum `ns\, `ndreptasem gre[eala aceea, totul lua un alt curs, totul avea s\ fie bine. Ne-am dat m`inile [i, m`n\ `n m`n\, am pornit-o agale mai departe, nespus de ferici]i, foarte f`st`ci]i, nu [tiam ce s\ ne spunem [i ce s\ facem, din timiditate am `nceput s\ mergem mai repede [i a[a am alergat p`n\ ce ni se t\ie respira]ia, v\z`ndu-ne nevoi]i s\ ne oprim, dar f\r\ s\ ne fi dat drumul la m`ini. Am`ndoi eram `nc\ la v`rsta copil\riei [i nu prea [tiam ce s\ facem unul cu cel\lalt, `n duminica aceea n-am apucat nici m\car s\ ne s\rut\m, dar eram imens de ferici]i. Am stat s\ ne tragem sufletul, ne-am a[ezat `n iarb\, eu `i m`ng`iam m`na, iar ea, cu cealalt\ m`n\, `mi netezea sfioas\ p\rul, pe urm\ ne-am ridicat din nou, `ncerc`nd s\ ne m\sur\m, ca s\ vedem care din noi este mai `nalt [i, de fapt, eu eram cu un deget mai `nalt dec`t
202
H
E R M A N N
H
E S S E
ea, dar n-am vrut s\ recunosc, ci i-am zis c\ eram la fel de `nal]i, c\ bunul Dumnezeu ne f\cuse unul pentru altul [i c\, mai t`rziu, ne vom c\s\tori. Atunci Rosa mi-a spus c\-i miroase a violete, am `ngenuncheat am`ndoi `n iarba m\runt\, de prim\var\, am c\utat [i am g\sit c`teva violete cu codi]e scurte, [i fiecare a oferit celuilalt florile culese, iar c`nd se f\cu mai r\coare [i lumina c\dea deja oblic peste st`nci, Rosa mi-a spus c\ trebuie s\ plece acas\, a[a c\ pe dat\ ne-am `ntristat foarte tare, pentru c\ nu aveam voie s-o `nso]esc, `ns\ acum exista un secret al nostru [i acesta era lucrul cel mai de pre] pe care `l aveam noi doi. Am r\mas acolo, printre st`nci, mirosind violetele Rosei, m-am culcat la p\m`nt, pe buza unei v\i abrupte, cu fa]a `n jos, [i am privit spre ora[, p`ndind p`n\ ce f\ptura ei mic\, dulce, ap\ru acolo, jos de tot, trec`nd pe l`ng\ f`nt`n\ [i pe pod. {i acum [tiam c\ ajunsese `n casa ei p\rinteasc\, c\ umbla printr-o camer\ sau alta, `n vreme ce eu st\team aici, departe de d`nsa, dar de la mine p`n\ la ea se `ntindea o leg\tur\, alerga un curent, adia un secret. Ne-am rev\zut c`nd ici, c`nd colo, pe st`nci, la gardurile gr\dinilor, toat\ prim\vara aceea, [i ne-am d\ruit, pe c`nd liliacul d\dea `n floare, primul s\rut sfielnic. Era pu]in ceea ce noi, copiii, ne puteam d\rui unul celuilalt, s\rutul nostru era `nc\ lipsit de ardoare [i de plin\tate [i n-am `ndr\znit dec`t s\-i m`ng`i `nceti[or c`rlion]ii din jurul urechilor, dar ne apar]inea tot ce erau `n stare s\ n\scoceasc\ iubirea [i bucuria noastr\, iar cu fiecare atingere sfioas\, cu fiecare necopt cuv`nt de dragoste, cu fiecare moment de a[teptare reciproc\ `nv\]am o fericire nou\, urcam `nc\ o mic\ treapt\ pe scara iubirii. Astfel, `ncep`nd cu Rosa [i cu violetele, am retr\it de la un cap\t la altul toat\ via]a mea sentimental\, sub auspicii mai favorabile. Rosa pieri pentru ca s\ apar\ Irmgard, soarele se `ncinse, stelele ame]ir\, dar nici Rosa, nici Irmgard nu mi-au apar]inut, a trebuit s\ urc treapt\ cu treapt\, s\ tr\iesc multe, s\ `nv\] multe, a trebuit s\ o pierd [i pe Irmgard, [i pe Anna. Pe fiecare fat\, dintre cele iubite odinioar\ `n tinere]ea mea, o iubeam acum din nou, dar de data aceasta eram `n stare s\ le
Lupul de step\
203
insuflu iubirea, s\ d\ruiesc fiec\reia c`te ceva, s\ primesc de la fiecare ceva `n dar. Dorin]e, visuri [i posibilit\]i, care odinioar\ nu existaser\ dec`t `n fantezia mea, deveniser\ acum realitate, [i eu le tr\iam aievea. O, voi flori frumoase, voi toate, Ida [i Lore, voi toate acelea pe care le-am iubit timp de o var\, de o lun\, de o zi! Am priceput c\ eram acum tinerelul acela dr\gu], `nfl\c\rat, pe care `l v\zusem mai `nainte alerg`nd plin de zel `nspre poarta dragostei, c\ acum tr\iam total aceast\ fr`ntur\ din mine, care nu se `mplinise dec`t `n a zecea, `n a mia ei parte, c\ o l\sam s\ creasc\ nest`njenit\ de toate celelalte figuri ale eului meu, netulburat\ de g`nditor, netorturat\ de lupul de step\, ne`ngr\dit\ de poet, de fantast, de moralist. Nu, acum nu eram altceva dec`t un `ndr\gostit, nu respiram nici o alt\ fericire [i nici o alt\ suferin]\ dec`t pe acelea ale dragostei. Irmgard m\ `nv\]ase deja s\ dansez, Ida, s\ s\rut, iar cea mai frumoas\, Emma, a fost cea dint`i care, `ntr-o sear\ de toamn\, sub coroana frem\t\toare a unui ulm, mi-a `ng\duit s\-i s\rut s`nii bronza]i [i s\ beau din cupa pl\cerii. Mi-a fost dat s\ tr\iesc multe lucruri `n micul teatru al lui Pablo, dar nici a mia parte dintre ele nu poate fi redat\ prin cuvinte. Toate fetele pe care le iubisem vreodat\ `mi apar]ineau, fiecare `mi d\ruia ceea ce numai ea putea s\ d\ruiasc\, fiec\reia `i d\ruiam ceea ce numai ea [tia s\ ia de la mine. Mi-a fost dat s\ gust din plin dragostea, fericirea, voluptatea, dar [i r\t\cirea [i suferin]a, `n gr\dina mea `nflorea acum, la ceasul acesta fermecat, de vis, toat\ iubirea pe care o pierdusem `n via]\, aduc`ndu-mi flori ginga[e, caste, flori p\tima[e, `nfl\c\rate, flori `ntunecate care se ofileau repede, volupt\]i fulger\toare, reverii ad`nci, melancolii incandescente, moarte `nfrico[at\, rena[tere radioas\. Am `nt`lnit femei pe care nu puteai s\ le c`[tigi dec`t la iu]eal\, asalt`ndu-le, [i altele pe care erai fericit s\ le po]i curta `ndelung [i cu mult\ precau]ie; m\ `nt`mpina, iar\[i, clarobscurul fiec\rui ungher al vie]ii mele `n care, odinioar\, chiar [i numai pentru un singur minut, `mi vorbise glasul sim]urilor, m\ `ncinsesem
204
H
E R M A N N
H
E S S E
sub privirea unei femei, m\ atr\sese sclipirea alb\ a pielii unei fete, [i tot ceea ce odinioar\ pierdusem, recuperam acum. Fiecare dintre femeile acelea `mi apar]inea, fiecare `n felul ei. Iat\, aceasta era femeia cu ochii stranii, umbros-c\prui, cu p\rul deschis la culoare ca inul, l`ng\ ea st\tusem c`ndva, pre] de un sfert de or\, la fereastr\, pe culoarul unui accelerat [i `mi ap\ruse apoi de mai multe ori `n vis – nu scotea nici un cuv`nt, dar ea m-a `nv\]at me[te[uguri neb\nuite, `nsp\im`nt\toare, ucig\toare, `n ale dragostei. {i iat\ chinezoaica supl\, t\cut\, cu z`mbetul ei sticlos, `nt`lnit\ `n portul Marseille, cu p\rul lins, negru ca smoala, cu ochi plutitori, [i ea [tia lucruri nemaipomenite. Fiecare `[i avea secretul ei, mireasma p\m`ntului care o z\mislise, fiecare s\ruta [i r`dea `n felul ei, fiecare era pudic\ sau impudic\ `n felul ei deosebit de al altora. Veneau [i plecau, torentul le purta c\tre mine, v`ltoarea lui m\ arunca spre ele, m\ desp\r]ea de ele, `notam juc`ndu-m\ copil\re[te `n torentul b\rb\]iei mele, fermecat, p`ndit de primejdii, de surprize. {i m\ miram la tot pasul, c`t de bogat\ fusese via]a mea, via]a aparent at`t de s\rac\ [i lipsit\ de dragoste, a lupului de step\, c`t de `mbel[ugat\ fusese ea `n iubiri, `n ocazii, `n ispite. Aproape pe toate le pierdusem sau fugisem de ele, m\ poticnisem de ele [i trecusem mai departe, le uitasem cu repeziciune – dar iat\, toate se p\strau aici, f\r\ nici o excep]ie, cu sutele. Iar acum le vedeam, eram al lor, m\ deschideam spre ele, afund`ndu-m\ `n infernul lor cu lic\riri trandafirii. Mi-a revenit [i oferta seduc\toare pe care mi-o f\cuse Pablo c`ndva, precum [i altele de mai `nainte, pe care, la vremea lor, nici m\car nu le pricepusem, jocuri fantastice `n trei [i `n patru, toate m\ atr\geau sur`z\toare acum `n iure[ul lor. S-au `nt`mplat multe lucruri, am jucat multe jocuri, dar cuvintele nu le pot reda `n nici un chip. Din infinitul torent al ispitelor, al viciilor, al complica]iilor ie[eam din nou la suprafa]\, calm, t\cut, `narmat, `nc\rcat de cuno[tin]e, `n]elept, cu o experien]\ profund\, maturizat pentru Hermina. Ea, Hermina, ap\rea ca ultima figur\ `n mitologia mea plin\ de personaje, ca ultimul nume dintr-un [ir
Lupul de step\
205
infinit, mi-am rec\p\tat de `ndat\ luciditatea [i am pus cap\t basmului iubirii, pentru c\ nu vroiam s\ m\ `nt`lnesc cu ea aici, `n clarobscurul unei oglinzi fermecate, ei nu-i apar]inea numai una dintre piesele jocului meu de [ah, ci `ntregul Harry. O, acum `mi voi modifica jocul figurilor mele `n a[a fel, `nc`t totul s\ aib\ leg\tur\ cu ea [i s\ m\ poarte spre `mplinire. Torentul m\ aruncase la ]\rm, m\ aflam din nou `n culoarul t\cut cu loje al teatrului. Ce s\ fac? Am b\gat m`na `n buzunar s\ scot figurile, dar impulsul se [i stinsese. Universul acesta al u[ilor, al inscrip]iilor, al oglinzilor magice m\ `nconjura inepuizabil. Nehot\r`t, am citit urm\toarea inscrip]ie, care m\ f\cu s\ m\ `nfiorez: CUM S| UCIZI PRIN DRAGOSTE a[a scria acolo. ~ntr-o fulger\toare tres\rire mi-a ap\rut pentru o secund\ imaginea unei amintiri: era Hermina, st\tea la o mas\ dintr-un restaurant, deodat\ uitase de vin [i de m`ncare, pierz`ndu-se `ntr-o convorbire abisal\, cu o seriozitate `nfior\toare `n privire, [i spun`ndu-mi c\ m\ va face s\ m\ `ndr\gostesc de d`nsa numai ca s-o omor cu m`na mea. Un val cople[itor de team\ [i de `ntuneric mi se rev\rs\ `n inim\, dintr-odat\ mi-a reap\rut totul dinaintea ochilor, dintr-odat\ am sim]it din nou, `n str\fundurile sufletului, suferin]a [i destinul. Dezn\d\jduit, am b\gat m`na `n buzunar ca s\ scot figurile, ca s\ pun la cale pu]in\ magie [i s\ modific or`nduiala de pe tabla mea de [ah. Dar n-am mai g\sit nici una dintre figuri. ~n locul lor, am scos din buzunar un cu]it. Speriat de moarte, am alergat pe cordor, pe l`ng\ u[i, apoi dintr-odat\ m-am pomenit dinaintea uria[ei oglinzi, `n care am privit. ~n oglind\ se afla, la fel de `nalt ca [i mine, un lup uria[, frumos, st\tea pe loc, clipind cu sfial\ din ochii lui nelini[ti]i. A clipit scurt spre mine, a r`s pu]in, `nc`t col]urile botului i se dezlipir\ pentru o clip\, l\s`nd s\ i se vad\ limba ro[ie.
206
H
E R M A N N
H
E S S E
Unde era Pablo? Unde era Hermina? Unde era individul acela inteligent, care p\l\vr\gise at`t de frumos despre modelarea personalit\]ii? Am mai privit o dat\ `n oglind\. Fusese o nebunie. ~nd\r\tul peretelui de sticl\ nu era nici un lup care s\-[i roteasc\ limba `n gur\. ~n oglind\ eram eu, era Harry, cu chipul `nnegurat, p\r\sit de toate jocurile, obosit de toate viciile, cumplit de palid, dar, orice s-ar spune, un om, orice s-ar spune, un ins cu care puteai s\ stai de vorb\. – Harry, am spus eu, ce faci acolo? – Nimic, spuse cel din oglind\, a[tept doar. A[tept moartea. – Dar unde e moartea? l-am `ntrebat eu. – Vine, spuse cel\lalt. {i din `nc\perile goale ale teatrului am auzit acordurile unei muzici, ale unei muzici frumoase [i `nfior\toare, acordurile muzicii din Don Juan, care acompaniaz\ apari]ia oaspetelui de piatr\. Acordurile glaciale r\sunau `nfior\tor `n cl\direa aceea fantomatic\, venind de pe lumea cealalt\, de pe t\r`mul nemuritorilor. – Mozart! am g`ndit, evoc`nd astfel cele mai dragi [i mai sublime imagini ale vie]ii mele interioare. {i-atunci, `n spatele meu a r\sunat un hohot de r`s, un hohot limpede [i rece ca ghea]a, venit dintr-un alt t\r`m, necunoscut oamenilor, din t\r`mul marilor suferin]e, un r`s iscat dintr-un umor dumnezeiesc. M-am `ntors, p\truns de r\ceala [i de `nc`ntarea acelui r`s, [i iat\, Mozart se apropie, trecu r`z`nd pe l`ng\ mine, se `ndrept\ agale spre una dintre u[ile lojelor, o deschise [i intr\, iar eu l-am urmat curios pe acest zeu al tinere]ii mele, c\ruia toat\ via]a i-am d\ruit dragostea [i admira]ia mea. Muzica r\suna `n continuare. Mozart st\tea l`ng\ balustrada lojei, nu se mai vedea nimic din teatru, spa]iul nem\rginit era inundat de bezn\. – Vede]i, spuse Mozart, merge [i f\r\ saxofon. Cu toate c\ nu a[ vrea s\ diminuez cu nimic importan]a acestui faimos instrument. – Unde ne afl\m? l-am `ntrebat eu.
Lupul de step\
207
– S`ntem `n ultimul act din Don Giovanni, Leporello a `ngenuncheat deja. O scen\ admirabil\, chiar [i muzica e destul de bun\, `n fine. Dar nu-i a[a c\, `n ciuda aspectelor ei umane, se simte `n ea adierea celuilalt t\r`m, adic\ r`sul? – Este ultima partitur\ mare care s-a mai scris, am spus eu cu gravitatea unui profesor de [coal\. Fire[te, a mai fost [i Schubert, a mai fost [i Hugo Wolf, nici pe s\rmanul, minunatul Chopin nu trebuie s\-l uit\m. V-a]i `ncruntat, maestre – o, da, mai exist\ [i Beethoven, [i el este minunat. Dar, oric`t de frumoase ar fi toate crea]iile lor, ele au `ntr-`nsele ceva fragmentar, ceva ce pare c\ vrea s\ se descompun\, un bronz at`t de perfect nu a mai fost turnat de m`na omului de la Don Giovanni `ncoace. – Nu v\ osteni]i at`t, r`se Mozart cumplit de ironic. Se vede treaba c\ [i dumneavoastr\ s`nte]i muzician? Ei, eu am renun]at la meserie, am preferat s\ m\ retrag. Numai a[a, de pl\cere, m\ mai uit [i eu c`teodat\ s\ v\d ce se `nt`mpl\ pe-aici. {i-a ridicat m`inile de parc\ ar fi dirijat, iar undeva a r\s\rit luna sau un alt astru palid, m-am uitat peste balustrad\ [i privirea mi-a c\zut `n incomensurabilele ad`ncimi spa]iale `n care pluteau cea]\ [i nori, se `ntrez\reau mun]i [i ]\rmuri de mare, iar sub noi se `ntindea, c`t lumea de mare, o c`mpie sem\n`nd cu un de[ert. Pe c`mpia aceasta am z\rit un domn `n v`rst\, cu barb\ lung\, conduc`nd, cu chipul marcat de suferin]\, o coloan\ uria[\ de c`teva zeci de mii de b\rba]i `nve[m`nta]i `n negru. Imaginea era trist\ [i dezolant\, iar Mozart spuse: – Vede]i, acesta este Brahms. El n\zuie[te spre m`ntuire, dar mai e `nc\ mult p`n\ atunci. Am aflat c\ miile acelea de oameni `n negru erau interpre]ii vocilor [i ai notelor care, dup\ sentin]a lui Dumnezeu, prisoseau `n partiturile sale. – Prea multe instrumente, o mare risip\ de material, zise Mozart d`nd din cap. {i imediat dup\ aceea l-am v\zut m\r[\luind, `n fruntea unei coloane la fel de mari, pe Richard Wagner [i am sim]it cum
208
H
E R M A N N
H
E S S E
mul]imea aceea greoaie tr\gea de el, cum sorbea din el; l-am v\zut [i pe el t`r`ndu-se obosit, cu pa[i de martir. – ~n tinere]ea mea, am remarcat eu cu triste]e, se considera c\ nu pot fi imaginate culmi mai contrastante dec`t ace[ti doi muzicieni. Mozart r`se. – Da, a[a se `nt`mpl\ `ntotdeauna. Privite de la o oarecare distan]\, culmile extreme de genul acesta `ncep, de obicei, s\ semene din ce `n ce mai mult una cu alta. De altfel, instrumenta]ia prea abundent\ nu a fost o gre[eal\ personal\ a lui Wagner sau a lui Brahms, ci o eroare a epocii lor. – Cum? {i pentru asta ei trebuie s\ isp\[easc\ at`t de greu? am exclamat eu cu repro[ `n glas. – Bine`n]eles. Aceasta este calea judec\]ii. Abia dup\ ce vor fi isp\[it vina epocii lor, se va vedea dac\ mai r\m`ne o contribu]ie personal\ care s\ justifice tragerea lor la r\spundere. – Bine, dar ei n-au nici o vin\! – Fire[te c\ nu. Cu ce s`nt ei vinova]i c\ Adam s-a `nfruptat din m\r, [i cu toate acestea trebuie s\ isp\[easc\. – Dar este `ngrozitor. – Desigur, via]a este `ntotdeauna `ngrozitoare. Vina nu este nicidecum a noastr\, [i totu[i s`ntem r\spunz\tori. ~ndat\ ce te-ai n\scut, e[ti vinovat. Am impresia c\ a]i avut parte de ni[te lec]ii de religie cam ciudate, de vreme ce nu [tia]i acest lucru. M\ aflam `ntr-o stare destul de mizerabil\. M\ vedeam pe mine `nsumi, un pelerin mort de oboseal\, str\b\t`nd pustiul lumii celeilalte, `nc\rcat cu multele c\r]i nefolositoare pe care le scrisesem, cu toate articolele, cu toate foiletoanele, urmat de armata de ze]ari care trebuiser\ s\ lucreze la ele, de armata de cititori care trebuiser\ s\ `nghit\ toate acestea. Dumnezeule! {i pe deasupra mai existau [i Adam, [i m\rul, [i tot ce mai `nsemna p\catul originar. A[adar, trebuia s\ isp\[esc pentru toate acestea `n purgatoriul f\r\ de sf`r[it [i abia dup\ aceea s-ar putea pune `ntrebarea dac\, dincolo de ele, mai exist\ [i o contribu]ie personal\, ceva propriu, sau dac\ nu cumva toate faptele mele [i
Lupul de step\
209
consecin]ele lor nu fuseser\ dec`t un fel de spum\ zadarnic\ pe `ntinsul m\rii, un joc absurd `n torentul `nt`mpl\rilor! Mozart `ncepu s\ r`d\ tare v\z`ndu-mi chipul consternat. Se t\v\lea de r`s [i b\tea din picioare sco]`nd ni[te zgomote stridente. {i atunci a strigat la mine: – Hei, tinere, te m\n`nc\ limba mereu, pl\m`nu-]i se umfl\ greu? }i-e g`ndul la cititori, la aceste hoituri de ciori, la s\rmanii ron]\itori, la ze]arii bezmetici, la ace[ti eretici, la blestema]ii a]`]\tori [i de s\bii ascu]itori? R`sul te-apuc\, balaur-n\luc\, hohot nest\p`nit, scandalul s-a pornit, `n pantaloni te-ai murd\rit. O, inim\ cu al credinciosului har, cu cerneala ta neagr\ de tipar, `]i fac o lum`nare `n dar, c\ eu mi-s mare [trengar. Tres\rit, plesc\it, reprezentat, farsa a aranjat, din coad\ a dat, nu prea mult a tremurat. Domnul a poruncit, dracul s\ te ia a venit, s\ te p\lmuiasc\ [i s\ te mu[truluiasc\ pentru c\ ai `nnegrit [i ai m`zg\lit, pentru c\ toate astea de fapt de la al]ii le-ai ciugulit. Bine, dar asta era prea de tot, de furie n-am mai avut nici m\car r\gazul s\ r\m`n sub impresia melancoliei. L-am apucat pe Mozart de codi]\, el se `ndep\rt\ `n zbor, iar coada i se alungi din ce `n ce mai mult, ca o coad\ de comet\ de cap\tul c\reia eram ag\]at eu, str\b\t`nd lumea ca un v`rtej. Drace, dar frig mai era `n lumea asta! Nemuritorii \[tia suportau un aer glacial, al naibii de rarefiat. Dar pe ei, un asemenea aer `i umplea de veselie, de asta am putut s\-mi mai dau seama `n scurtul moment `nainte s\ le[in. M-a invadat o veselie cu gust iute-amar, o veselie t\ioas\, cu sclipiri metalice glaciale, un chef de a r`de la fel de limpede, de s\lbatic [i de extraterestru a[a cum o f\cuse Mozart. Dar `n clipa aceea mi s-a t\iat respira]ia [i mi-am pierdut cuno[tin]a. Mi-am revenit, dar eram r\t\cit [i zdrobit, lumina alb\ a coridorului se reflecta pe podeaua lucioas\. Nu ajunsesem printre nemuritori, `nc\ nu. M\ aflam `n continuare `n lumea p\m`ntean\ a enigmelor, a suferin]elor, a lupilor de step\, a chinuitoarelor
210
H
E R M A N N
H
E S S E
`ncurc\turi. Locul acesta nu era bun, nu suportam s\ mai r\m`n aici. Toate acestea trebuiau s\ se sf`r[easc\. Dinaintea mea, `n marea oglind\ de perete, st\tea Harry. Nu ar\ta bine deloc, ar\ta cam la fel ca `n noaptea de dup\ vizita lui la profesor [i dup\ balul de la Vulturul Negru. Dar toate acestea se `nt`mplaser\ demult de tot, cu ani, cu secole `n urm\; Harry `mb\tr`nise, `nv\]ase s\ danseze, fusese spectatorul teatrului magic, `l auzise pe Mozart r`z`nd, nu-i mai era team\ de dansuri, de femei, de cu]ite. P`n\ [i omul mediocru se maturizeaz\ dup\ ce a parcurs c`teva secole. L-am privit `ndelung pe Harry `n oglind\: `l mai cuno[team bine, mai sem\na `nc\, pu]in de tot, cu Harry cel de cincisprezece ani care, `ntr-o duminic\ de martie, se `nt`lnise cu Rosa, sco]`ndu-[i `n fa]a ei p\l\ria de catehumen. {i totu[i `mb\tr`nise de atunci cu c`teva sute de ani[ori, f\cuse muzic\ [i filozofie, se s\turase de ele, tr\sese la m\sea vin de Alsacia la Casca de O]el, avusese cu savan]ii cumsecade dispute despre Kri[na, le iubise pe Erika [i pe Maria, fusese prieten cu Hermina, tr\sese cu pu[ca `n automobile [i se culcase cu o chinezoaic\ sub]iric\, se `nt`lnise cu Goethe [i cu Mozart, g\urind ici [i colo plasa timpului [i a realit\]ii aparente `n care continua s\ fie prins. Chiar dac\ pierduse piesele acelea dr\gu]e de [ah, avea totu[i un cu]it ca lumea `n buzunar. D\-i `nainte, b\tr`ne Harry, individ b\tr`n [i obosit! La dracu’, ce gust amar mai avea [i via]a asta! L-am scuipat pe Harry cel din oglind\ [i i-am dat un picior, sf\r`m`nd oglinda `n ]\nd\ri. Am pornit `ncet pe coridorul r\sun\tor, privind cu aten]ie la u[ile care `mi promiseser\ at`tea lucruri frumoase: pe niciuna dintre ele nu se mai vedea vreo inscrip]ie. Am trecut `ncet prin fa]a tuturor celor o sut\ de u[i ale teatrului magic. Nu fusesem ast\zi la balul mascat? De atunci se scursese un veac. ~n cur`nd nu vor mai exista ani. Mai era ceva de f\cut, Hermina continua s\ a[tepte. Va fi o nunt\ stranie. Pluteam la voia `nt`mpl\rii, m`nat de un val tulbure, cu sentimente tulburi, sclav, lup de step\. La dracu’!
Lupul de step\
211
M-am oprit dinaintea ultimei u[i. Valul cel tulbure m\ purtase p`n\ `n dreptul ei. O, Rosa, tinere]e `ndep\rtat\, o, Goethe [i Mozart! Am deschis. ~nd\r\tul u[ii am dat de o priveli[te simpl\ [i frumoas\. Pe jos, pe covoare z\ceau doi oameni goi, erau frumoasa Hermina [i frumosul Pablo, unul l`ng\ cel\lalt, dormind ad`nc, epuiza]i de jocul dragostei, un joc care pare at`t de lacom [i care, totu[i, te face s\ te saturi at`t de repede. Oameni frumo[i, frumo[i, imagini minunate, corpuri splendide. Sub s`nul st`ng al Herminei se z\rea o pat\ rotund\, proasp\t\, vine]ie, mu[c\tura s\rutului p\tima[ al din]ilor frumo[i, str\lucitori, ai lui Pablo. Acolo unde se vedea pata mi-am `nfipt cu]itul, b\g`nd toat\ lama. Pe pielea fraged\, alb\ a Herminei se prelinse s`nge. A[ fi [ters cu s\rut\rile mele s`ngele acesta, dac\ totul ar fi fost altfel, dac\ totul ar fi decurs altfel. Deci n-am f\cut-o; priveam doar cum curgea s`ngele [i am v\zut cum i s-au deschis ochii pentru o clip\, `ndurera]i, profund uimi]i. „De ce o fi uimit\?“ m-am g`ndit eu. Pe urm\ m-am mai g`ndit c\ ar trebui s\-i `nchid ochii. Dar ei se `nchiser\ iar, de la sine. A[adar, se `nt`mplase. Ea se r\suci pu]in pe o parte, de la subsuoar\ p`n\ la s`n am v\zut jocul unei umbre fine, delicate, care parc\ voia s\-mi aminteasc\ de ceva. Uitare! Apoi a r\mas nemi[cat\. Am privit-o `ndelung. ~n cele din urm\, m\ de[tept\ un fior [i am dat s\ plec. {i-atunci am v\zut cum Pablo se ridic\, am v\zut cum deschide ochii, `ntinz`ndu-[i m`inile [i picioarele, am v\zut cum se apleac\ deasupra frumoasei moarte [i cum z`mbe[te. „Individul acesta nu va putea s\ fie niciodat\ serios, mi-am spus eu, z`mbe[te din te miri ce“. Pablo `ndoi cu grij\ col]ul covorului [i o acoperi pe Hermina p`n\ la s`n, astfel `nc`t rana nu i se mai vedea, apoi, pe neauzite, p\r\si loja. Unde se ducea? Oare to]i m\ p\r\seau? Am r\mas singur cu moarta pe jum\tate acoperit\, cu cea pe care o iubeam [i o invidiam. C`rlion]ul de b\ie]andru `i at`rna pe fruntea palid\, gura `i str\lucea purpurie pe chipul alb ca varul, p\rul ei r\sp`ndea un
212
H
E R M A N N
H
E S S E
parfum delicat [i l\sa s\ se `ntrevad\ lic\rul slab al urechiu[ei frumos modelate. Iat\, dorin]a ei era `mplinit\. ~nainte de a fi fost pe deplin a mea, eu `mi omor`sem iubita. ~nf\ptuisem incredibilul, iar acum c\zusem `n genunchi, privind-o fix [i nepricep`nd `nsemn\tatea faptei mele, ne[tiind m\car dac\ f\cusem un lucru bun [i drept sau dimpotriv\. Ce-ar spune inteligentul juc\tor de [ah, ce-ar spune Pablo despre-a[a ceva? Nu [tiam nimic, nu eram `n stare s\ g`ndesc. Gura rujat\ ardea din ce `n ce mai ro[ie pe chipul care se stingea. A[a fusese `ntreaga mea via]\, a[a fusese [i stropul meu de fericire [i de dragoste, `ntocmai ca gura aceasta `mpietrit\: un pic de ro[u pictat pe chipul unui mort. {i de pe fa]a ne`nsufle]it\, de pe umerii albi, ne`nsufle]i]i, de pe bra]ele albe, ne`nsufle]ite, adia, strecur`ndu-se `ncet, un fior, o pustietate [i o singur\tate glacial\, o r\ceal\ din ce `n ce mai mare, care `ncepuse s\-mi anchilozeze m`inile [i buzele. Oare s\ fi stins eu soarele? S\ fi ucis eu inima a tot ceea ce `nsemna via]\? S\ fi `nceput invazia ucig\torului frig cosmic? ~nfiorat, m\ holbam la fruntea `mpietrit\, la c`rlion]ul `mb\]o[at, la luciul `nghe]at, palid al urechii. R\ceala ce izvora din ele era ucig\toare, [i totu[i frumoas\: vibra, r\suna minunat, era muzic\! Nu sim]isem, oare, mai `nainte, fiorul acesta care sem\na, totodat\, cu un fel de fericire? Nu mai auzisem, oare, muzica aceasta? Ba da, la Mozart, la nemuritori. ~mi venir\ `n minte ni[te versuri pe care le g\sisem undeva c`ndva: Dimpotriv\, noi ne `nt`lnir\m ~n eterul `nghe]at, cu stele, Noi cu ziua [i-ora o sf`r[ir\m, Nu s`ntem masculi, b\tr`ni, femele... Rece ni-i traiul, statornic [i drept, Rece ca a[trii r`dem etern `n `nalt...
Lupul de step\
213
Atunci u[a lojei s-a deschis [i a intrat Mozart, f\r\ codi]\, f\r\ pantaloni trei-sferturi [i f\r\ pantofi cu cataram\, `mbr\cat modern, `nc`t l-am recunoscut abia dup\ ce l-am privit `nc\ o dat\. S-a a[ezat foarte aproape de mine, era c`t pe ce s\-l ating [i s\-l avertizez s\ nu se murd\reasc\ cu s`ngele scurs pe podea din s`nul Herminei. A[ez`ndu-se, a `nceput s\ se preocupe minu]ios de c`teva aparate [i instrumente mici, r\sp`ndite peste tot, acord`nd acestui lucru o mare importan]\, ba tr\gea [i `n[uruba, ba de[uruba ceva, iar `n acest timp eu m\ uitam cu admira]ie la degetele lui iscusite, iu]i, pe care mi-ar fi pl\cut s\ le v\d o dat\ c`nt`nd la pian. ~ng`ndurat, m\ uitam la el, dar de fapt nu eram `ng`ndurat, ci visam, pierdut `n admira]ia pentru frumoasele [i inteligentele lui m`ini, sentimentul c\ se afla at`t de aproape de mine m\ `nc\lzea, dar m\ [i intimida oarecum. De fapt, nu eram atent deloc la ce f\cea, la ce `n[uruba [i treb\luia el acolo. Asamblase `ns\ un aparat de radio pe care `l f\cuse s\ func]ioneze; conect\ difuzorul [i `mi spuse: – Ascult Münchenul, Concerto grosso `n Fa major de Händel. ~ntr-adev\r, spre mirarea [i groaza mea de nedescris, p`lnia diabolic\ de tabl\ `ncepu `ndat\ s\ scuipe acel amestec de mucozit\]i bronhiale [i de gum\ morfolit\ `ntre m\sele pe care posesorii de gramofoane [i abona]ii radioului au convenit s\-l numeasc\ muzic\ – iar dincolo de r`g`itul [i h`r`itul acela se putea recunoa[te, `ntr-adev\r, ca sub o crust\ groas\ de impurit\]i, imaginea veche, scump\, structura nobil\ a acestei muzici divine, compozi]ia regeasc\, respira]ia larg\, r\coroas\, sunetul plin, amplu, al instrumentelor de coarde. – Dumnezeule, am exclamat `ngrozit, Mozart, ce ave]i de g`nd? Cu adev\rat vre]i s\ v\ face]i [i s\-mi face]i o porc\rie ca asta? Adic\ ve]i `ng\dui s\ fim teroriza]i de un aparat at`t de hidos, acest a[a-zis triumf al epocii noastre, cea mai recent\ arm\ a ei care `i va aduce victoria `n lupta pentru distrugerea artei? De ce crede]i c\ e necesar, Mozart? Omul cel straniu r`se de se pr\p\di, r`sul suna rece [i fantomatic, surd, dar nimicea totul `n calea lui! Asist\ cu pl\cere
214
H
E R M A N N
H
E S S E
profund\ la chinurile mele, `nv`rti blestematele [uruburi [i `ndrept\ p`lnia de tabl\. R`z`nd, d\du drumul acelei muzici denaturate [i otr\vite s\ se infiltreze `n spa]ii [i, r`z`nd, `mi r\spunse: – Te rog, f\r\ patos, stimate vecin! Apropo, ai b\gat de seam\ acel ritardando? Ce idee, nu-i a[a? Da, [i-acum las\-te p\truns, om ner\bd\tor ce e[ti, de g`ndul acestui ritardando – ascult\-i ba[ii, `i auzi ce dumnezeie[te intr\? – [i `ng\duie-i acestei idei a b\tr`nului Händel s\ p\trund\ `n inima-]i cuprins\ de nelini[te [i s-o potoleasc\! Ascult\, omule]ule, f\r\ patos [i f\r\ ironie, [i vei vedea cum dincolo de v\lul de cretinism iremediabil al acestui aparat caraghios plute[te f\ptura `ndep\rtat\ a muzicii zeilor! }ine minte, se pot trage unele `nv\]\minte din asta. Observ\ cum tubul acesta sonor face `n aparen]\ un lucru dintre cele mai proste[ti, mai nefolositoare [i mai ne`ng\duite, lu`nd o muzic\ interpretat\ undeva [i zv`rlind-o f\r\ nici un discern\m`nt, proste[te [i grosolan, ba `n plus [i desfigur`nd-o, `ntr-un loc str\in, care nu i se potrive[te – [i totu[i, tubul acesta nu-i poate distruge muzicii spiritul ei originar, el nu face dec`t s\-[i tr\deze, datorit\ muzicii, propria tehnic\ deplorabil\ [i func]ionalitatea v\duvit\ de spirit! Ascult\ cu aten]ie, omule]ule, c\ci `]i va fi de folos! A[adar, destup\-]i urechile! A[a. Iar acum ascult\ nu numai un Händel siluit de aparatul de radio, care, chiar [i sub aceast\ `nf\]i[are mizerabil\, tot divin r\m`ne – ci ascult\ [i vezi totodat\, stimabile, admirabila parabol\ a tot ceea ce este via]\. Ascult`nd radioul, ascul]i [i vezi lupta primordial\ dintre idee [i fenomen, dintre eternitate [i timp, dintre divin [i omenesc. ~ntocmai cum radioul, dragul meu, arunc\ timp de zece minute cea mai splendid\ muzic\ din lume, f\r\ nici un discern\m`nt, `n cele mai imposibile `nc\peri, `n saloane burgheze [i `n mansarde, printre abona]ii s\i care stau la taclale, `[i umfl\ burta, casc\ sau dorm, `ntocmai cum el s\r\ce[te muzica de frumuse]ea ei senzual\, provoc`ndu-i stric\ciuni, zg`rieturi, [i h`r`ieli, f\r\ totu[i s\ reu[easc\ a-i `n\bu[i pe deplin spiritul – exact la fel `mpr\[tie de-a valma [i
Lupul de step\
215
via]a, a[a-zisa realitate, splendidul joc al imaginilor lumii, oblig`ndu-ne s\ ascult\m dup\ Händel o conferin]\ despre tehnica de camuflare a bilan]urilor `n `ntreprinderile industriale mijlocii, f\c`nd din cele mai fermec\toare acorduri orchestrale o flegm\ de sunete dezagreabile, strecur`ndu-[i peste tot tehnica, func]ionalitatea, derizoriul [i de[ert\ciunea `ntre idee [i realitate, `ntre orchestr\ [i ureche. Toat\ via]a este a[a, micu]ule, iar noi trebuie s\ o accept\m a[a cum e [i, dac\ nu s`ntem n\t\r\i, atunci r`dem. Oamenii de genul dumitale nu au nici un drept s\ profereze critici la adresa radioului sau a vie]ii. Mai bine `nva]\ `nt`i s\ ascul]i! ~nva]\ s\ iei `n serios ceea ce merit\ s\ fie luat `n serios [i r`zi de toate celelalte! Sau poate c\ dumneata `nsu]i ai procedat mai bine, cu mai mult\ noble]e, cu mai mult\ inteligen]\, cu mai mult gust? Da’ de unde, monsieur Harry, n-ai procedat defel a[a. Ai f\cut din via]a dumitale istoria oribil\ a unui om bolnav, iar din talentul dumitale, o nenorocire. {i, dup\ cum v\d, n-ai [tiut cum s\ te folose[ti de o fat\ at`t de dr\gu]\, de o fat\ at`t de t`n\r\ [i de `nc`nt\toare `n alt mod, dec`t `nfig`ndu-i un cu]it `n trup, nimicind-o! Crezi c\ este bine ce ai f\cut? – Bine? Da’ de unde! am exclamat eu dezn\d\jduit. Dumnezeule, totul este at`t de fals, at`t de infernal, at`t de prostesc [i de r\u! S`nt un dobitoc, Mozart, un dobitoc prost [i r\u, bolnav [i stricat, ave]i dreptate de mii [i mii de ori. ~ns\ `n ceea ce o prive[te pe fata aceasta: ea a vrut s\ se `nt`mple a[a, eu n-am f\cut dec`t s\ `ndeplinesc propria ei dorin]\. Mozart r`se surd, dar avu bun\tatea s\ `nchid\ radioul. Felul `n care m\ ap\ram `mi suna dintr-odat\ [i mie, care fusesem p`n\ atunci deplin convins de juste]ea lui, destul de nes\buit. C`ndva, c`nd Hermina – mi-am amintit eu brusc – vorbise despre timp [i eternitate, eu acceptasem pe loc s\ consider c\ g`ndurile ei erau oglinda propriilor mele g`nduri. Acceptasem `ns\ ca pe ceva de la sine `n]eles s\ cred c\ g`ndul de a se l\sa ucis\ de mine fusese ideea [i dorin]a exclusiv\ a Herminei, neinfluen]at\ de mine cu nimic. Dar oare de ce nu numai c\
216
H
E R M A N N
H
E S S E
`ncuviin]asem [i luasem `n considera]ie ideea aceasta at`t de `ngrozitoare [i de stranie, dar o [i ghicisem dinainte? Poate, totu[i, pentru c\ era propria idee? {i de ce o omor`sem pe Hermina tocmai `n momentul `n care o g\sisem goal\ `n bra]ele altuia? R`sul surd al lui Mozart suna atoate[tiutor [i sarcastic. – Harry, mi-a spus, e[ti un m\sc\rici. Oare fata aceasta frumoas\ s\ nu-[i fi dorit `ntr-adev\r de la tine nimic altceva dec`t o lovitur\ de cu]it? Asta s\ i-o spui cui vrei, nu mie! Ei, dar cel pu]in ai lovit cum trebuie, s\rmana copil\ e moart\ de-a binelea. Poate c\ e timpul s\-]i dai seama de consecin]ele galanteriei tale fa]\ de aceast\ mic\ doamn\. Sau vrei cumva s\ scapi de consecin]e? – Nu, am strigat eu. Oare nu `n]elegi? S\ scap de consecin]e! Nu-mi doresc nimic altceva dec`t s\ isp\[esc, s\ isp\[esc, s\ isp\[esc, s\-mi plec capul sub secure [i s\ m\ las pedepsit [i nimicit. Mozart m\ privi cu o ironie insuportabil\. – Ce patetic mai e[ti! Dar tot vei `nv\]a ce-i umorul, Harry. Umorul este `ntotdeauna un umor negru, iar dac\ va fi necesar `l vei `nv\]a `n ceasuri negre. E[ti preg\tit pentru a[a ceva? Da? Bine, atunci intr\ la procuror [i supune-te procedurii acelui `ntreg aparat, lipsit de umor, al oamenilor legii p`n\ c`nd, cu s`nge rece, ]i se va t\ia capul `ntr-o `nchisoare, `n zori de zi. A[adar, e[ti preg\tit pentru a[a ceva? Dinaintea mea s-a aprins fulger\tor o inscrip]ie: iar eu am dat din cap `n semn c\ s`nt de acord. O curte pustie, `ntre patru ziduri cu ferestruici z\brelite, o ghilotin\ aranjat\ cu grij\, o duzin\ de domni `mbr\ca]i cu redingote [i robe de magistra]i, iar la mijloc st\team eu, zgribulit, `n aerul cenu[iu al zorilor de ziu\, cu inima str`ns\, jalnic de `nsp\im`ntat, dar eram preg\tit, eram de acord. La comand\, am f\cut un pas `nainte, [i tot la comand\ am `ngenuncheat. Procurorul [i-a scos toca, [i-a dres glasul, iar to]i ceilal]i domni [i-au dres [i ei glasul. }inea `n m`n\ o h`rtie solemn\, desp\turit\, din care citi:
Lupul de step\
217
– Domnilor, `n fa]a dumneavoastr\ se afl\ Harry Haller, acuzat [i g\sit vinovat de a fi abuzat `n mod necugetat de teatrul nostru magic. Haller nu a ofensat numai marea art\, confund`nd frumoasa noastr\ galerie de imagini cu a[a-numita realitate [i `nfig`nd imaginea, reflectat\ `n oglind\, a unui cu]it `n imaginea, reflectat\ `n oglind\, a unei fete, omor`nd-o, ci a dovedit pe deasupra [i inten]ia de a se folosi de teatrul nostru, `ntr-un mod cu totul lipsit de umor, ca de un mecanism destinat sinuciderii. Prin urmare, `l condamn\m pe Haller s\ tr\iasc\ ve[nic [i `i retragem permisul de intrare `n teatrul nostru pe o durat\ de dou\sprezece ore. De asemenea, acuzatul nu poate fi absolvit nici de pedeapsa de a se r`de cu poft\ de el, ast\zi, aici. Domnilor, s\ ne acord\m glasurile: unu – doi – trei! {i la trei, cei de fa]\ au `nceput s\ r`d\, cu to]ii `n aceea[i secund\, r`deau `ntr-un cor `nalt, r`deau `ngrozitor, era ceva insuportabil pentru un om, era un r`s de pe lumea cealalt\. C`nd mi-am revenit, Mozart st\tea l`ng\ mine, la fel ca mai `nainte, m\ b\tu pe um\r [i-mi zise: – }i-ai auzit sentin]a. A[adar, va trebui s\ te obi[nuie[ti s\ ascul]i `n continuare muzica radiofonic\ a vie]ii. ~]i va face bine. E[ti, din p\cate foarte slab `nzestrat, prostu]ule, dar cred c\ `ncetul cu `ncetul ai cam priceput ce se cere de la dumneata. Trebuie s\ `nve]i s\ r`zi, iat\ ce ]i se cere. Trebuie s\ p\trunzi latura umoristic\ a vie]ii, umorul negru al acestei vie]i. Dar, fire[te, e[ti preg\tit pentru orice, numai pentru ceea ce ]i se cere nu! E[ti preg\tit s\ spinteci femei, e[ti preg\tit s\ te la[i decapitat `n mod solemn, s`nt sigur c\ ai fi preg\tit s\ te [i mortifici, [i s\ te autoflagelezi vreme de o sut\ de ani. Sau gre[esc cumva? – O, fire[te c\ s`nt preg\tit din toat\ inima, am exclamat eu `n suferin]a mea. – Fire[te! Participi la orice reprezenta]ie idioat\ [i f\r\ pic de umor, e[ti un om m\rinimos, participi la tot ce este patetic [i f\r\ haz! Ei iat\, eu nu iau parte la a[a ceva, nu dau nici o para chioar\ pe isp\[irea-]i romantic\. Dore[ti s\ fii executat, dore[ti s\ ]i se reteze capul, turbatule! Pentru un ideal at`t de idiot ai fi
218
H
E R M A N N
H
E S S E
`n stare s\ mai comi]i zece crime. Vrei s\ mori, la[ule, iar nu s\ tr\ie[ti. La naiba, dar tocmai asta trebuie s\ faci, s\ tr\ie[ti! Ai merita s\ fii condamnat la cea mai grea pedeaps\. – O, [i care ar fi aceast\ pedeaps\? – Am putea, de exemplu, s\ `nviem din nou fata [i s\ o c\s\torim cu dumneata. – Nu, cu asta n-a[ fi de acord. S-ar `nt`mpla o nenorocire. – De parc\ tot ce ai me[terit dumneata aici n-ar fi o nenorocire destul de mare! Dar acum trebuie s\ punem cap\t tuturor gesturilor patetice [i tuturor asasinatelor. E cazul s\ fii `n sf`r[it rezonabil! Trebuie s\ tr\ie[ti [i s\ `nve]i s\ r`zi. Trebuie s\ `nve]i s\ ascul]i aceast\ blestemat\ muzic\ radiofonic\ a vie]ii, trebuie s\ admiri spiritul care se ascunde dincolo de ea, trebuie s\ `nve]i s\ r`zi de disonan]ele ei. Gata, nu ]i se cere mai mult de-at`t. ~ncet, str`ng`nd din din]i, l-am `ntrebat: – {i dac\ refuz? {i dac\, domnule Mozart, nu v\ recunosc dreptul de a-i da dispozi]ii lupului de step\ [i de a interveni `n destinul lui? – Atunci, zise Mozart pa[nic, ]i-a[ propune s\ mai fumezi una din pl\cutele mele ]ig\ri. {i `n vreme ce rostea aceste cuvinte, sco]`nd ca prin farmec o ]igar\ din buzunarul vestei [i oferindu-mi-o, dintr-odat\, nu mai era Mozart, ci acela care m\ privea acum cu ni[te ochi calzi, exotici, negri, era prietenul meu Pablo [i sem\na ca un frate geam\n cu omul care m\ `nv\]ase jocul cu piesele de [ah. – Pablo, am exclamat eu tres\rind. Pablo, unde ne afl\m? Pablo mi-a dat ]igara [i mi-a oferit foc. – Ne afl\m, z`mbi el, `n teatrul meu magic [i, `n caz c\ vrei s\ `nve]i tangoul sau s\ te faci general, sau s\ stai de vorb\ cu Alexandru cel Mare, toate acestea `]i vor sta la dispozi]ie data viitoare. Dar trebuie s\-]i spun, Harry, c\ m-ai cam dezam\git. Te-ai pierdut r\u cu firea, ai lezat umorul micului meu teatru, f\c`nd porc\ria asta, ai `njunghiat cu un cu]it [i ne-ai murd\rit frumoasa lume a imaginilor cu petele astea de realitate. N-a fost dr\gu] din partea ta. S\ sper\m c\ m\car ai f\cut toate astea din
Lupul de step\
219
gelozie, c`nd ai v\zut-o pe Hermina culcat\ l`ng\ mine. Cu o asemenea figur\ n-ai [tiut, din p\cate, cum s\ umbli – credeam c\ ai `nv\]at mai bine jocul. Nu-i nimic, se poate `ndrepta. O apuc\ pe Hermina care, `n m`inile lui, lu\ `ndat\ dimensiunile pitice ale unei piese de [ah [i o v`r` `n acela[i buzunar al vestei din care, cu pu]in timp mai `nainte, scosese ]igara. Fumul greu, dulceag, mirosea pl\cut, m\ sim]eam golit pe din\untru [i gata s\ dorm un an `ntreg. Da, `n]elegeam totul, `l `n]elegeam pe Pablo, `l `n]elegeam pe Mozart, undeva, `nd\r\tul meu i-am auzit teribilul hohot de r`s, [tiam c\ `n buzunar aveam toate acele sute de mii de figuri ale jocului vie]ii, al c\rui sens `l intuiam, cutremur`ndu-m\, sim]eam `n mine voin]a de a lua jocul, `nc\ o dat\, de la cap\t, de a gusta `nc\ o dat\ chinurile sale, de a m\ `nfiora `nc\ o dat\ de absurditatea lui, de a str\bate `nc\ o dat\, iar\ [i iar\, infernul dinl\untrul meu. ~ntr-o bun\ zi voi juca mai bine acest joc cu figuri. ~ntr-o bun\ zi voi `nv\]a s\ r`d. M\ a[tepta Pablo. M\ a[tepta Mozart.
biblioteca rao De la clasici la contemporani, într-o formul\ grafic\ nou\, cei mai reprezentativi autori pentru
biblioteca dumneavoastr\ Madeleine Albright Grigore Arbore Dan Brown Albert Camus
John Le Carré Eugen Ovidiu Chirovici Bill Clinton Hillary Rodham Clinton Robin Cook Clive Cussler Charles Dickens Denis Diderot Josif Constantin Dr\gan William Faulkner Joseph Finder Colin Forbes Frederick Forsyth André Gide John Grisham
V.D. Gu[\ de Dr\gan Hermann Hesse
Ilf [i Petrov Franz Kafka Dean Koontz
220
H
E R M A N N
H
E S S E
DOAMNA SECRETAR DE STAT LIBERTATEA F|R| DEMOCRA}IE {I „GLON}UL DE AUR“ ~NGERI {I DEMONI CODULLUI DAVINCI FORT|REA}A DIGITAL| STR|INUL / CIUMA / C|DEREA / EXILUL {I ~MP|R|}IA FA}A {I REVERSUL / NUNTA / MITUL LUI SISIF / OMUL REVOLTAT / VARA CARNETE TEATRU PRIMUL OM PRIETENIE ABSOLUT| MISTERELE ISTORIEI VIA}A MEA ISTORIE TR|IT| RISC ASUMAT AURUL INCA{ILOR DAVID COPPERFIELD (2 vol.) NEPOTUL LUI RAMEAU PRIN EUROPA (5 vol.) C|TUNUL PUTERI EXCEP}IONALE CATACLISMUL RINOCERUL PE MUCHIE DE CU}IT CONSPIRA}IA VALUL UCIGA{ R|ZBUN|TORUL FRUCTELE P|M~NTULUI FALSIFICATORII DE BANI / PORUMBELUL ULTIMUL JURAT UN ALTFEL DE CR|CIUN CAMPIONUL DIN ARKANSAS MAESTRUL MO{TENITORII MEDIATORUL CONDAMNAT LA ADEV|R JOCUL CU M|RGELE DE STICL| NARCIS {I GUR|-DE-AUR LUPUL DE STEP| SIDDHARTHA / C|L|TORIA SPRE SOARE-R|SARE KNULP / DEMIAN CELE MAI FRUMOASE POVESTIRI DOU|SPREZECE SCAUNE VI}ELUL DE AUR JURNAL CASTELUL CORESPONDEN}| (vol. 1) ~N PUTEREA NOP}II
Mario Vargas Llosa André Malraux Thomas Mann
G. García Márquez
Virgil M\gureanu Ilie N\stase Regina Noor Christopher Paolini L. Picknett & C. Prince Mario Puzo Ernesto Sábato Antoine de Saint-Exupéry Jean-Paul Sartre John Saul Dinu S\raru Dinu S\raru & Victor St\nculescu John Steinbeck Stendhal Alex Mihai Stoenescu
J.R.R. Tolkien L.N. Tolstoi Oswald Wirth Moony Witcher
R|ZBOIUL SF~R{ITULUI LUMII CONVERSA}IE LA CATEDRALA CONDI}IA UMAN| CUCERITORII / CALEA REGAL| DOCTOR FAUSTUS MUNTELE VR|JIT POVESTIRI M|RTURISIRILE ESCROCULUI FELIX KRULL LOTTE LA WEIMAR UN VEAC DE SINGUR|TATE TOAMNA PATRIARHULUI DOU|SPREZECE POVESTIRI C|L|TOARE DESPRE DRAGOSTE {I AL}I DEMONI INCREDIBILA {I TRISTA POVESTE A CANDIDEI ERÉNDIRA {I A BUNICII SALE F|R| SUFLET DRAGOSTEA ~N VREMEA HOLEREI AVENTURA LUI MIGUEL LITTÍN, CLANDESTIN ~N CHILE A TR|I PENTRU A-}I POVESTI VIA}A GENERALUL ~N LABIRINTUL S|U POVESTEA T~RFELOR MELE TRISTE DECLINUL SAU APOTEOZA PUTERII? MR N|STASE CALEA SPRE CREDIN}| ERAGON MISTERUL TEMPLIERILOR CONSPIRA}IA STARGATE OMERTA ESEURI (vol. 1) CITADELA TEATRU CUVINTELE / GREA}A PREZEN}A M~NA DREAPT| A DIAVOLULUI CASA DE LA R|SCRUCE TRILOGIA }|R|NEASC| CIOCOII NOI CU BODYGUARD GENERALUL REVOLU}IEI CU PICIORUL ~N GHIPS {OARECI {I OAMENI RO{U {I NEGRU M|N|STIREA DIN PARMA ISTORIA LOVITURILOR DE STAT ~N ROMÂNIA (vol. I, II, III [i IV[1]) PATIMILE SF~NTULUI TOMMASO D’AQUINO INTERVIURI DESPRE REVOLU}IE ROVERANDOM CAZACII {I ALTE POVESTIRI SONATA KREUTZER {I ALTE POVESTIRI FRANCMASONERIA PE ~N}ELESUL ADEP}ILOR S|I FETI}A CELEI DE A {ASEA LUNI NINA {I MISTERUL NOTEI A OPTA
~n cur`nd
Jean-Paul Sartre ZIDUL
William Faulkner ORA{UL
John Steinbeck FRUCTELE M~NIEI
Borges – Sabato DIALOGURI Consemnate de Orlando Barone
clubul c\r]ii rao ~ncep`nd cu 1 iunie 2005, CLUBUL C|R}II RAO are un nou regulament de func]ionare, mai modern, mai eficient [i mai adaptat nevoilor dumneavoastr\, care este pus la dispozi]ia membrilor odat\ cu fi[a de `nscriere. Principala inova]ie o reprezint\ introducerea a TREI TIPURI DE CARDURI care v\ ofer\ mari reduceri de pre] `n achizi]ionarea c\r]ilor. Pentru detalii privind acest regulament v\ pute]i informa din bro[urile editurii noastre sau scriindu-ne pe adresa:
C.P. 2-124, Bucure[ti; e-mail:
[email protected] sau acces`nd site-urile: www.raobooks.com; www.rao.ro
