1
UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL FACULTATEA DE PEDAGOGIE CATEDRA PSIHOPEDAGOGIE ŞI EDUCAŢIE PREŞCOLARĂ
Domeniul general de studii: Ştiinţe ale Educaţiei
Specialitatea: Psihopedagogie
TEZĂ DE LICENŢĂ
VALENŢELE PARTENERIATULUI EDUCAŢIONAL ŞCOALĂFAMILIE ÎN ORIENTAREA PROFESIONALĂ A TINERILOR
Autor: Vidraşcu Ludmila, studenta curs. V grupa 54 „b”, secţia f./r., Conducător ştiinţific: Buruiană Lucia, master, asist. univ.
Consultant ştiinţific: Mîsliţchi Valentina, drd., lector univ.
CHIŞINĂU, 2011
2
CUPRINS: INTRODUCERE............................... INTRODUCERE..................................................... ............................................. ............................................. ............................................ ...................... . 3 I. BAZELE ŞTIINŢIFICE ALE PARTENERIATULUI EDUCAŢIONAL ŞCOALĂ FAMILIE....................................... FAMILIE............................................................. ............................................ ............................................ ............................................... ............................. .. 5 1.1
Parteneriatul
educaţional:
repere
conceptuale………………………………………. 5
1.2
Particularităţile
parteneriatului
şcoală-
educaţional
familie………………………… 8
II. REPERE TEORETICE ALE ORIENTĂRII PROFESIONALE LA VÂRSTA .............................................................. ............................................ .............................................. ................................. ......... ADOLESCENTĂ.......................................... 11 2.1 Orientarea profesională: delimitări conceptuale........................................................ conceptuale............................................................... .......
11 2.2 Modalităţi eficiente de orientare profesională a tinerilor................................................. tinerilor.................................................
15 Capitolul III. ORIENTAREA PROFESIONALĂ A TINERILOR PRIN PRISMA PARTENERIATULUI
ŞCOALĂ -
EDUCAŢIONAL
FAMILIE....................................... FAMILIE............................................ ..... 21 3.1
Identificarea
nivelului
iniţial
al
orientării
profesionale
la
vîrsta
adolescentă................. 21 3.2 Procesul de orientare profesională a tinerilor prin intermediul parteneriatului
-familie................................................................. ............................................. ........................................ .................. educaţional şcoală-familie.......................................... 27 3.3 Analiza şi interpretarea datelor experimentale........................................................... experimentale................................................................. ......
39 CONCLUZII GENERALE................................... GENERALE............................................................ ............................................... ........................................... ..................... 43
3
CUVINTE
-
CHEIE...................................... CHEIE............................................................ ............................................ ............................................ ................................... ............. 44 BIBLIOGRAFIE................................... BIBLIOGRAFIE............................................................ ............................................... ............................................ ...................................... ................ 45 ANEXE.................................... ANEXE.......................................................... ............................................ ............................................ ............................................... .................................. ......... 46
INTRODUCERE Actualitatea problemei de cercetare. Parteneriatul educaţional reprezină o colaborare eficientă şi productivă în care analizînd, conlucrînd, cercetînd problemele comune ale
grupului ( participanţilor ) se ajunge la performanţe, succes. Parteneriatul educaţional şcoală -familie poate fi analizat ca o formă de activitate umană, ca o atitudine şi o relaţie în cîmpul infinit al educaţiei. Ipostazele amintite îi imprimă parteneriatului un caracter relaţional complex, multidimensional şi interdependent. interdependent. Parteneriatul educaţional se desfăşoară permanent şi concomitent cu procesul şi actul educaţional. El se realizează între instituţiile educaţiei prin intermediul actorilor ( agenţilor ) educaţionali ( copii, părinţi, educatori, învăţători etc. ). Parteneriatul educaţional are o
dimensiune axiologică desemnată de necesitatea de a face din valorile promovate, resorturi interne de declanşare şi orientare a activităţii individului şi societăţii. Parteneriatul educaţional explică de ce fiinţa umană acţionează într -un fel sau altul, de ce îşi fixează
anumite obiective- cadru către care se îndreaptă. El este unul dintre factorii eficienţei atît în activitatea socială cît şi împlinirea socială. Problema apare atunci cînd acţiunile şi rezultatul lor nu corespund aşteptărilor. În lucrarea aceasta urmează să dezvălui o parte mai subtilă a funcţionării din perspectiva parteneriatului educaţional, anume aceea de parteneriat şcoală -
4 familie. Parteneriatul educaţional nu este o expresie foarte cunoscută, dar constituie un indice de bază în orientarea profesională, problemă cu “ ecou “, semnalată pe piaţa muncii şi în domenii vitale specifice, prin lipsa unor cadre competente, eficiente. Pe lîngă utilitatea acestui studiu, lucrarea urmăreşte evidenţierea corelaţiei dintre parteneriatul educaţional şi
orientarea profesională ca competenţă socială, noţiune “ proaspătă “ şi “preţioasă” în literatura de specialitate. Conturarea parteneriatului educaţional permite o mai bună cunoaştere de sine, o evaluare care împreună cu celelalte componente ale personalităţii ar produce creşterea eficienţei ei. Pe cînd orientarea profesională este siguranţa realizărilor, împlinirilor, depăşirea anxietăţii, frustrării, rezerva şansei şi a noilor începuturi. Astfel în baza parteneriatului educaţional şcoală-familie se urmăreşte să se atingă un nivel înalt de orientare profesională, pentru a determina autorealizarea - piscul, piscul, care după părerea unor autori sunt în stare să -l atingă toţi, căile pe care le aleg însă, de multe ori, se dovedesc a
fi un labirint imaginar. Obiectul cercetării îl constituie procesul de orientare profesională a adolescenţilor. Scopul cercetării vizează conceptualizarea, implementarea şi validarea unui proiect de parteneriat educaţional şcoală-familie axat pe orientarea profesională eficientă a adolescenţilor.
Ipoteza investigaţiei. Procesul de orientare profesională a adolescenţilor va fi eficient dacă: Se va pune accent pe colaborarea eficientă cu familia prin elaborarea şi implementarea
unui proiect de part eneriat educaţional şcoală -familie axat axat pe problema orientării tinerilor privind cariera; Obiectivele cercetării:
studierea şi analiza literaturii ştiinţifice cu referire la conceptul de orientare profesională şi şi determinarea specificului acestui proces l a vârsta adolescentă;
studierea şi analiza literaturii ştiinţifice cu referire la conceptul de parteneriat educaţional şi stabilirea valenţelor
parteneriatului şcoală-familie în orientarea
profesională corectă corectă a tinerilor;
elaborarea unui proiect de parteneriat educaţional şcoală-familie axat pe orientarea profesională eficientă eficientă a adolescenţilor; adolescenţilor;
implementarea demersului experimental de valorificare a parteneriatului şcoală-familie în eficientizarea procesului de orientare profesională a tinerilor;
analiza şi interpretarea datelor experimentale.
5 Baza conceptuală a cercetării s-a constituit din idei, concepte, teorii din pedagogie, psihologie, psihopedagogie, sociologie:
ideile pedagogilor S. Cristea, M. Ştefan, L. Cuzneţov, A. Şram despre conceptul educaţional; de parteneriat educaţional;
teoriile cercetătorilor Ph. Ariés, A. Roe, Ed. Shorter, I. Kon, I. Nicola, E. Stănciulescu, L. Cuzneţov cu privire la parteneriatul şcoală-familie;
conceptele cercetătorilor, I. Bontaş, G. Tomşa, O. Dandara, A. Lozan despre
procesul de orientare profesională; Metodologia cercetării a vizat următoarele metode: analiza, sinteza, compararea, observarea, conversaţia, chestionarea, analiza produselor activităţii copiilor, experimentul psihopedagogic psihopedagogic (cu etapa de constatare, formare şi de control), analiza, prelucrarea şi
interpretarea st atistică a datelor din punct de vedere cantitativ, calitativ şi grafic. Baza experimentală a cercetării a constituit -o Liceul Teoretic „G. Vieru” din comuna Iurceni, raionul Nisporeni şi Liceul Teoretic „B. Cazacu” din or. Nisporeni. Acţiunile experimentale au fost întreprinse pe un eşantion de 25 elevi din clasa a XII-a (grupa experimentală) şi un eşantion format din 27 de adolescenţi de aceeaşi vârstă (grupa de
control).
Structura tezei cuprinde: introducere, trei capitole, concluzii generale, cuvinte cheie, repere bibliografice şi anexe .
1. BAZELE ŞTIINŢIFICE ALE PARTENERIATULUI PARTENERIATULUI EDUCAŢIONAL ŞCOALĂ -
FAMILIE 1.1.Parteneriatul educaţional: repere conceptuale Înţelegem prin parteneriat educaţional – “un concept complex ce reflectă o atitudine şi o relaţie a agenţilor sociali care devin parteneri în cîmpul educaţiei “ ( A. Şram ). Ca atitudine, parteneneriatul educaţional educaţional presupune: presupune:
-
acceptatea acţiunilor şi influenţelor educative;
-
egalizarea şanselor pentru a participa la o acţiune educativă comună. Ca relaţie, parteneriatul educaţional presupune:
-
comunicarea optimă între agenţii sociali care participă la educaţie;
-
colaborarea agenţilor educaţiei sub diverse forme şi modalităţi, orientarea spre formarea personalităţii copilului;
6 -
cooperare în domeniul interrelaţiilor şi unirea eforturilor pentru realizarea acţiunilor – back “ –ul acceptat şi realizat de toţi educative comune; interacţiunea şi “ feed – back
partenerii. Originea conceptului de parteneriat provine din sfera vieţii economice. În perioada anilor 70 semnificaţia dată viza activitatea de muncă productivă susţinută împreună cu alţi factori de decizie. La începutul anilor 80 acest model pătrunde şi în sfera educaţiei stimulînd
dezvoltarea conc eptului de “ şcoală deschisă “ care este aprofundat şi lărgit în contextul intensificării legăturilor cu întreprinderea industrială şi cu modificarea modalităţilor de formare tehnologică şi profesională a elevilor şi studenţilor. ( Cristea S., 2000 ).
Aria definirii parteneriatului educaţional este, în general întinsă în literatura de specialitate:
Parteneriatul educaţional , prin esenţa sa , nu este o invenţie a pedagogiei contemporane. Elemente bine conturate ale parteneriatului educaţional atestăm încă în operele filosofilor antici. Astfel, Platon ( 427- 347 î.e.n. ) în lucrarea sa “ Protagor “, Aristotel ( 384 -322 î.e.n. ) în lucrarea sa “ Politica “ au menţionat necesitatea şi însemnătatea unirii forţelor familiei, şcolii şi societăţii, pentru educaţia unui om şi cetăţean adevărat.
Conform aprecierilor efectuate de savanţii Ph. Aries, De Mause, Ed. Shorter, J.L. Flandrin, I.S. Kon, E. Stănciulescu sentimentul copilăriei şi sentimentul familiei s au constituit treptat şi simultan, unul în corelaţie cu celălalt.
În lucrările sale, Ph. Aries ( 1968 ) afirmă că apariţia sentimentului copilăriei şi a interesului părinţilor pentru educaţia copiilor sunt, din punct de vedere istoric, simultane cu dezvoltarea educaţiei şcolare. Astfel copilul este plasat treptat în centrul familiei, iar familia patrimonială este înlocuită cu cea centrată pe copil.
Parteneriatul educaţional se manifestă ca un fenomen social şi pedagogic ce
presupune abordarea curriculară a educaţiei, care este axată pe respectarea şi “ valorizarea diversităţii unicităţii fiecărei fiinţe umane şi multiculturalităţii “ ( E. Vrăsmas, O. Guranda, S.
Rijicov etc., 1999 ). Mircea Ştefan susţine că parteneriat ul reprezintă cooperare la o acţiune de interes
comun. Potrivit lui Sorin Cristea prin parte neriat pedagogic se înţelege:
7 1. Un angajament într- o acţiune comună, negociată; 2. Un aport de resurse, de schimbări, de contacte, de reţele asociate în termeni constructivi; 3. O negociere între părţi avînd puterea de a interrelaţiona cu un interlocuitor recunoscut; 4. Un acord de colaborare între parteneri egal care lucrează împreună pentru realizarea propriilor interese, rezolvînd probleme comune; 5. Un cadru instituţional de rezolvare a unor probleme comune printr -o acţiune coerentă, plecînd de la definirea obiective lor generale într-un timp determinat, cu repartiţia clară a responsabilităţilor şi a procedeelor de evaluare. În viziunea lui Sorin Cristea parteneriatul educaţional îndeplineşte îndeplineşte două funcţii:
Funcţia de deschidere organizaţională a şcolii spre instituţii şi personalităţi aflate
în afara sistemului de învăţămînt, care tind să fie integrate în sistemul educaţional;
Funcţia de acţiune sinergetică exercitată exercitată în interiorul şi în exteriorul sistemului de
învăţămînt, ce vizează relaţia şcolii cu alte instituţii implicate în mod direct şi indirect în realizarea finalităţii educaţiei. Tipurile de parteneriat educaţional sînt diferite în funcţie de trei criterii:
a) domeniul atins ( parteneriat parteneriat cultural, economie, economie, de asistenţă socială etc ). b) sferei de acţiune ( parteneriat intern sau extern ) ; c) a modului de funcţionare – funcţionare – parteneriat de promovare, de realizare, parteneriat bazat pe diferite diferite reţete de colaborare. colaborare. Un parteneriat eficient presupune nu numai acţiuni comune de decizie, pr oiectare,
realizare şi monitorizare ci şi eforturi comune în respectarea unor norme etice. Conţinutul specific pedagogic al conceptului de parteneriat educaţional îl putem evidenţia în funcţie de următoarele repere metodologice:
a) reperul formelor de educaţie / instruire care angajează complementaritatea relaţiilor dintre şcoală şi instituţiile specializate în mod direct sau prin diferite relaţii contractuale în realizarea unor programe de educaţie / instruire nonformală;
b) reperul concepţiei managerial e care presupune intervenţia unor strategii de descentralizare bazate pe valorificarea deplină a resurselor existente la nivelul comunităţilor educative teritoriale şi locale;
8
c) reperul modalităţilor de funcţionare care evidenţiază diferenţa existentă între parteneriat şi sponsorizare. sponsorizare. Parteneriatul educaţional îndeplineşte două funcţii generale complementare: complementare:
a) funcţia de deschidere organizaţională a şcolii şi familiei spre instituţii şi personalităţi aflate în afara sistemului de învăţămînt;
b) funcţia de acţiune sinergetică exercitată în interiorul sistemului de învăţămînt ( privit în sens larg ) şi în exteriorul sistemului de învăţămînt ( privit în sens
restrîns ) – relaţia – relaţia şcolii cu alte instituţii sociale implicate în mod direct şi indirect în realizarea finalităţilor educaţiei. Din conţinuturile expuse anterior putem trasa următoarele concluzii: în accepţiunea mai multor cercetători, parteneriatul educaţional este definit ca o formă de comunicare, cooperare şi colaborare în sprijinul copilului la nivelul procesului educaţional.
În acest
context, este necesar să menţionăm că parteneriatul educaţional se desfăşoară în paralel cu
procesul instructiv – educativ – educativ şi, ca şi acestuia trebuie să i se confere un caracter prospectiv şi continuu.
1.2.Particularităţile parteneriatului educaţional şcoală -familie Parteneriatul educaţional, prin esenţa sa nu este o invenţie a pedagogiei contemporane. Elemente bine conturate ale parteneriatului educaţional atestăm încă în operele filosofilor
9 antici. Astfel, Platon ( 427 – 347 – 347 î.e.n. ) în lucrarea lucrarea sa “ Protagor “, Aristotel ( 384 384 – 322 î.e.n.) în lucrarea sa “ Politica “ au menţionat necesitatea şi şi însemnătatea unirii forţelor
familiei, şcolii şi societăţii, pentru educaţia unui om şi cetăţean adevărat.
Analiza literaturii de specialitate ne- a permis să constatăm preocupări consistente vizavi de
parteneriatul educaţional educaţional în fundamentala operă a sec. al XVII – lea “ Didactica
Magna “. În compartimentul despre însemnătatea didacticii, Ian Amos Comenius se adresează părinţilor,
elevilor, învăţătorilor, conducătorilor conducătorilor şcolilor menţionînd că cunoaşterea şi
realizarea principiilor şi metodelor instruirii vor deveni deveni eficiente, dacă agenţii agenţii enumeraţi îşi vor uni forţele. Parteneriatul educaţ ional familie – şcoală – şcoală implică un ansamblu de agenţi educaţionali: copii, părinţi, învăţători, profesori, manageri, psihologi. Parteneriatul educaţional familie-şcoală poate fi analizat ca o formă de activitate umană, ca o atitudine şi o relaţie în cîmpul infinit al educaţiei. Aceste ipostaze îi imprimă
parteneriatului un caracter relaţional complex, multidimensional şi interdependent. Parteneriatul educaţional se desfăşoară permanent permanent şi concomitent cu procesul şi actul educaţional. educaţional. El se realizează între instituţiile educaţiei prin intermediul actorilor ( agenţilor
) educaţionali educaţionali ( copii, părinţi, învăţători etc. ) Problema parteneriatului educaţional este strîns legată de problema sentimentalizării relaţiilor părinţi-copii. Conform aprecierilor efectuate de savanţii Ph. Aries, De Mause, Ed. Shorter, J.L. Flandrin, I.S. Kon, E. Stănciulescu sentimentul copilăriei şi sentimentul familiei
s –au constituit treptat treptat şi simultan, unul în corelaţie corelaţie cu celălalt. celălalt. În lucrările sale, Ph. Aries ( 1968 ) afirmă că apariţia sentimentului copilăriei şi a
interesului părinţilor pentru educaţia educaţia copiilor sunt , din punct punct de vedere vedere istoric, simultane cu cu dezvoltarea educaţiei educaţiei şcolare. Poate că astăzi şcoala răpeşte copilul din sînul familiei, dar la vremea aceea, dimpotrivă, ea l – a – a dăruit “ familiei care nu se ocupase deloc de el mai înainte “. Astfel copilul este plasat treptat în sînul familiei, iar familia patrimonială este înlocuită de
cea centratăă pe copil. 1.
Cercetările pe scară largă întreprinse de Joyce Epstein în rîndul părinţilor,
profesorilor şi al elevilor asupra opiniilor şi acţiunilor lor legate de educaţie au oferit
10 materiale pentru dezvoltarea modelului teoretic a ceea ce ea numeşte” parteneriatele şcoală familie”. Termenul este folosit pentru a sublinia faptul că şcolile, familiile şi comunităţile împart responsabilităţile ce vizează copiii, prin suprapunerea sferelor de influenţă. Ele pot fi separate, în cazul în care instituţiile respective îşi alocă foarte puţin în ceea ce priveşte resursele, scopurile sau responsabilităţile sau se pot suprapune, creînd un „ spaţiu” pentru activităţile de parteneriat. Imaginea parteneriatului este încadrată într -un model de piaţă, al cărui scop este să genereze capital: „ Avem acţiuni în parteneriat; suntem responsabili pentru resursele şi investiţiile noastre şi căutăm profitul” ( Epstein, 1994 ). Elevii sunt plasaţi în centrul acestui model, fiind priviţi ca actori principali :” Parteneriatele şcoală -familie nu , << produc >> elevi de succes. Mai degrabă activităţile de parteneriat care includ profesori, părinţi şi elevi angajează, angajează, ghidează, energizează şi motivează elevii, aşa încît ei obţin singuri succesul”. Idea de bază a lucrării este că grupurile investesc în şcolarizarea copiilor, furnizîndu -le elevilor resursele şi cadrele motivaţionale pentru a alege strategii de succes. „ Schimburilr sociale
printr-o bună structurare a programelor pot să producă capitalul uman şi social, pe care -l dorim rezultat din parteneriatele şcolii cu familia” [9,p.70] Oamenii şcolii sunt responsabili de construirea unor strategii de parteneriat viabile şi Epstein oferă un model empiric al celor şase tipuri de implicare, pe care educatorii le pot
folosi pentru a-şi atinge scopurile. Tipuri majore de implicare familială
DENUMIRE Tipul I Obligaţii de bază ale părinţilor
DESCRIERE Nivele de aprijin pentru sănătate şi siguranţă, nutriţie abilităţi parentale şi creşterea copiilor, activităţi familiale pentru a sprijini învăţarea la copii.
Tipul II
De la şcoală către familie
Obligaţii de bază ale şcolii de a comunica eficient cu familiile în legătură cu programele
Din familie către şcoală
şi progresul copilului
Tipul III Implicarea părinţilor în şcoală
Voluntari
Tipul IV
Abilităţi de a finaliza anul şcolar, ajutor la
Implicarea familiei în activităţile de acasă
teme
11 Tipul V
Consilii şi comitete; grupuri independente
Luarea deciziei, participare, conducere şi de susţinere a şcolii sprijinire a şcolii
Tipul VI
Conexiune în scopul de a permite
Colaborări şi achimburi cu comunitatea
comunităţii să contribuie pentru şcoli, elevi şi
familii Legături care să permită şcolii, elevilor şi familiilor să contribuie pentru comunitate. Epstein notează că programele puternice de parteneriat includ toate aceste tipuri şi nu sunt
prezentate ierarhic. „ Fiecare tip de angajament duce la rezultate diferite pentru elevi, familii şi şcoli”, dar natura acestor diferenţe nu implică şi aprecierea parentală a eforturilor şcolare, schimbările în
atitudinile profesorului faţă de părinţi şi progresul elevilor în parteneriate de tip şcoală familie. Modelul ignoră problemele de putere şi status, precum şi sugestiile ca oamenii şcolii să invite toţi părinţii să participe şi să -şi modifice orarul astfel încît să se ad apteze nevoilor
variate ale familiilor. Modelul se referă la ceea ce fac educatorii, în modul în care pot facilita diverse tipuri de
implicare a familiilor. [ Adina Băran Pescaru, Pescaru, 2004, pag. 32 Epstein J. L. Theory to pratice ] 2. Un alt cercetător James Comer s -a centrat asupra aspectelor reformei şcolare. Conceptualizînd educaţia ca un sistem, modelul Comer lucrează la a schima acel sistem accentuînd pe idea de participare şi parteneriat, în scopul de a ajuta la dezvoltarea optimă a fiecărui elev în parte. „ Concluzia noastră este că cele mai multe dintre programele create pentru îmbunătăţirea şcolarizării eşuiază pentru că nu se adresează adecvat nevoilor de dezvoltare ale copiilor şi potenţialului de conflict în relaţia dintre familie şi şcoală, conflict între cei din conducerea şcolii pentru a depăşi complexitatea problemelor din zilelor noastre”. De aceea, Comer şi echipa sa au creat un program bazat pe teoria în domeniu, teorea ecologică umană, modelul de adaptare al populaţiei şi cel al al acţiunii sociale de dispersarea puterii, precum şi pe cel referitor la luarea deciziilor în ceea ce priveşte toate aspectele conducerii conducerii şcolii. Centrarea pe întărirea relaţiilor, prin promivarea dialogului între participanţii de bază îndreaptă atenţia asupra problemelor legate de putere şi implicare în educaţie la o
12 diversitate de nivele: „ Părinţii sprijină mai mult un program şcolar în care sunt parteneri în luarea deciziilor... În acelaşi timp, implicarea parentală garantează faptul că valorile şi interesele lor culturale sunt respectate” ( Comer, 1980 ). Părinţii oferă sprijin copiii relaţionează cu programul şi oamenii şcolii gîndesc mai cuprinzător cînd relaţiile se încadrează în termenii parteneriatului. Acest model al parteneriatelor este diferit de cel al lui Epstein, prin aceea că programul are atribute şi valori specifice, şi nu neapărat o varietate de alegeri, iar aceste caracteristici sunt concepute pentru a determina o participare maximă şi putere din patrea tutur or celor implicaţi. Astfel că, programul de Dezvoltare şcolară este văzut ca un program participativ la nivel de şcoală, care are în vedere mai multe aspecte. În acest program a lui Comer sunt descrise anumite acţiuni, cum ar fi: elaborarea unui program şcolar obligatoriu, care oferă o abordare sistematică a îmbunătăţirii şcolare, referindu -se la probleme de tip educaţional, social şi comunicaţional al elevilor, profesorilor, familiilor şi comunităţii; dezvoltarea conducerii, care este realizată prin planul şcolar şi relaţionată cu nevoile specifice ale comunităţii şcolare, locale şi evaluarea şi modificarea, care generează datele şi oferă feed back pentru pentru a evalua eficienţa programului. Aceste Aceste echipe şi activităţi sunt sunt conduse de trei principe de bază consensul, în sensul că nu există învingători sau învinşi în negocieri negocieri colaborarea, conform căreia sunt apreciate mai multe puncte de vedere şi ultimul, conform căruia toţi participanţii acceptă responsabilitatea schimbării. Aşa cum se poate observa, relaţiile şi responsabilitatea reprezintă nucleul programului. Noţiunea de „ sistem”, în care toate aspectele programului trebuie să funcţioneze simultan, centrează atenţia pe elementele colaborării şcoală-familie.
Modelul Comer este construit pe per spectivele psihologice asupra dezvoltării şi interacţiunii. Programul este constituit din indivizi care lucrează în cadrul sistemelor. Ceea ce lipseşte este centrarea pe aspectele sociale, culturale şi politice ale acestor interacţiuni.
[ Adina Băran Pescaru, 2004, pag. 33, Comer, J.P. Scool Power: Implications of an intervention Project. New York: The Free Press, 1980, p. 38. ] 3. Încercînd să înţeleagă relaţiile dintre clasa socială şi legăturile şcoală -familie, Annette Laureau a aplicat noţiunea de „ capital cultural” al lui Bourdieu în examinarea interacţiunilor dintre părinţi şi oamenii şcolii în cadrul clasei sociale cu venit redus şi acelei cu venit mediu, în comunităţile de albi. Părinţii din clasa muncitoare tind să aibă o relaţie de separare de şcoală presupunînd că profesorii sunt profesionişti care iau deciziile
13 potrivite. Ei îşi sprijină copiii, conturînd oportunităţile pe care le au aceştia folosindu -se de resursele personale şi instituţionale.
Aceste roluri sunt date de posesia parentală a capitalului cultural şi de activare a acestuia. Acestea, în care putem include competenţa educaţională, poziţia de clasă, venitul, resursele materiale şi reţelele sociale, permit familiilor din partea superioară a clasei de mijloc să influenţeze avansarea în cariera şcolară a copiilor lor, în moduri pe care cele din clasa muncitoare nu şi le pot permite. În cadrul familiilor de la vîrful clasei mijlocii existau diferenţe în funcţie de modul în care părinţii interveneau în sistemul educaţional. Lucrarea lui Laureau se opune punctului de vedere conform căreia toate relaţiile şcoală-familie sunt similare. Ea are în vedere natura diferenţelor de tip social, instituţional şi cultural, furnizînd o analiză mai centrată pe relaţie decît cele întrep rinse în mod obişnuit în acest domeniu. Activităţile părinţilor sunt prezentate atît din punctul de vedere a resurselor materiale disponibile, cît şi din perspectiva sensurilor lor, care le oferă contul şi traiectorie. Unul din contribuţiile cheie ale lui Laureau o constituie „ identificarea părţii întunecate a implicării părintelui”. Ea s -a referit în fapt la acei părinţi care îşi „ împing” copiii către reuşită provocînd „valuri” atît în familie cît şi în şcoală. Drept consecinţă familiile
întrerup relaţiile apropiate cu şcoala, atunci cînd copiii lor nu au rezultatele dorite de părinţi, iar şcoala şcoala se află sub presiune. presiune. Lucrarea Annetei Laureau reprezintă un pas înainte între înţelegerea interacţiunilor dintre părinţi şi şcoală. Dar toate acestea au drept scop, în primul rînd, modul în care pot fi mai mult implicate familiile sărace. Autoarea ignoră două aspecte, care sunt în afara cadrului capitalului cultural. Nu ia în considerare puterea pe care o are rezistenţa în interacţiunile dintre familii şi şcoli, în special în cazul celor aparţinînd clasei muncitoare. Lipsa implicării sau a legăturii cu şcoala poate fi interpretată-în anumite cazuri- ca rezistenţă la practicile care dezavantajează dezavantajează grupuri mari de copii. O altă zonă, care este ignorată în acest cadru este tensiunea între strategiile care permit avansarea indivizilor ( indicînd activarea capitalului cultural” şi bunul social. Avantajul înseamnă ceva care permite unora să fie mai presus de alţii. Un bun exemplu reprezintă banii. Dacă sunt mulţi inflatia tinde să le diminueze valoarea - putem putem avea mulţi dar nu putem cumpăra multe. Şi invers: mai puţini înseamnă o valoare mai mare şi o putere de cumpărare mai mare. De aceea, pasul următor în analiza lui Laureau ar putea fi găsirea
14 unei căi de a ajuta la activarea capitalului cultural, dar nu spre dezavantajul celor din
clasele inferioare. Este greu să creşti un copil. Dar şi mai dificil difi cil este să -l educi. [ Adina Băran Pescaru, 2004, pag. 35, Laureau, a. Home Advantag e. London:
Falmer Press, 1989, p. 176. ].
Către sfîrşitul secolului al XIX-lea familia este preocupată de adaptarea economică şi socială a copiilor, ceea ce se reflectă şi în pedagogie în operele lui H. Spencer, ( 1861 ), E.
Durkheim, ( 1922 ). Cîteva din teoriile referitoare l a relaţia părinţi-educaţie formulate de specialişti în domeniu, care s- au ocupat de relaţiile şcoală -familie sunt următoarele: 1. Cercetările pe pe scară largă întreprinse de Joyice Joyice Epstein în rîndul părinţilor, profesorilor şi
al elevilor asupra opiniilor şi acţiunilor lor legate de educaţie au oferit materiale pentru dezvoltarea modelului teoretic a ceea ce ea numeşte „ parteneriatele şcoală -familie”. Termenul este folosit pentru a sublinia faptul că şcolie, familiile şi comunităţile împart responsabilităţile ce vizează copiiii, prin suprapunerea sferelor de influenţă. Ele pot fi separate, în cazul în care instituţiile respective îşi alocă foarte puţin în ceea ce priveşte resursele, scopurile sau responsabilităţile sau se pot suprapune, creînd un „ spaţiu” pentru activităţile de parteneriat. Pagina 32 __ ??????????? În evoluţia raporturilor şcoală -familie, literatura sociopedagogică evidenţiază trei
etape:
a) prima se caracterizează prin coincidenţa gîndirii sociologice cu gîndirea politică, centrată
15 pe conceptul “familie- politică“, politică“, conform căreia părinţii erau consideraţi mai puţin competenţi în creşterea şi educarea copiilor, iar cadrele didactice reprezentau
principala categorie de specialişti prin care statul instruia tînăra generaţie, moderînd concomitent şi viaţa de familie în conformitate cu valorile sociale;
b) în etapa a doua se impune “filosofia specializării funcţionale“ stricte a celor două instanţe educativ e, ceea ce permitea vehicularea unor opinii convenabile, care justificau eşecul şcolar sau conduitele deviante ale elevilor prin următoarele modalităţi:
printr-o “demisie parentală “ sau printr -o influenţă nefastă a şcolii ( B. Favre, C. Montandon, 1989; S tănciu-lescu E., 1997 ).
c) cea de- a treia etapă se caracterizează prin prreocuparea părinţilor de viitorul copiilor săi şi apariţia raporturilor de colaborare între familie şi şcoală. Familia a început să se implice activ în aceste relaţii fiind stimulată de un şir de mize instrumentale, statutare, afective şi culturale. Problema parteneriatului educaţional reprezintă un fenomen social, psihologic şi pedagogic, legat legat de apariţia şi evoluţia instituţiilor instructiv – educative – educative şi a sentimentalizări i relaţiilor
părinţi-copii.
Între familie şi şcoală întotdeauna î ntotdeauna au existat raporturi sociale destul de stabile. În ultimii ani, asistăm la intensificarea relaţiilor individuale între părinţi, administraţie şi
cadrele didactice ale instituţiilor respective. Ressemnificarea raporturilor familiei cu
şcoala se
află într -o dependenţă directă de noile relaţii economice şi de apariţia
fenomenului “societăţii
de consum“. ( E. Stănciulescu, 1997 ).
La etapa actuală, societatea a conştientizat faptul responsabilităţii duale: a familiei şi a instituţiei de învăţămînt, accentul fiind pus pe colaborare şi parteneriatul educaţional. Parteneriatul educaţional se manifestă ca un fenomen social şi pedagogic ce p resupune abordarea curriculară a educaţiei, care este axată pe respectarea şi “valorizarea diversităţii unicităţii fiecărei fiinţe umane şi multicuklturalităţii“ ( E. Vrăsmas, O. Guranda, S. Rijicov,
etc., 1999 ). Nu putem consider a finalizată analiza relaţiei şcoală -familie, dacă trecem cu vederea atitudinile copiilor faţă de aceasta, întrucît ei constituie “cureaua de legătură între şcoală şi familie “. Conform opiniilor mai multor savanţi ( I. Dumitrescu, 1980 ,; C. Montadon, 1991; Ph. Perrenoud, 1987; E. Stănciulescu, 1997 etc.), concentrarea acţiunilor din partea adulţilor lasă
16 copiilor puţine şanse de autonomie, dublînd tutela şi controlul. Nu întotdeauna însă copiii din clasele mai mari sunt cointeresaţi înt r-o colaborare fructuoasă a şcolii cu familia.
În concluzie, parteneriatul educaţional şcoală -familie reprezintă o relaţie socială car e înglobează un ansamblu de interrelaţii al agenţilor educaţionali, asigurînd, astfel, integrarea socială a indi vidului.
2. REPERE TEORETICE ALE ORIENTĂRII PROFESIONALE PROFESIONALE LA VÂRSTA ADOLESCENTĂ 2.1 Orientarea profesională: delimitări conceptuale Problema proiectării carierei, precum şi ghidarea carierei nu este una nouă. În condiţiile actuale se schimbă contextul socioeconomic şi, evident, se produc schimbări în toate aspectele procesului educaţional şi, cu atît mai mult, se cere oschimbare de viziune în problema abordată. abordată. Astăzi, cînd se consteată o criză a educaţiei la nivel global se pune în discuţie calitatea învăţămîntului. Această criză, identificată încă la sfîrşitul secolului trecut, este determinată de o discordanţă dintre educaţia realizată în şcoală şi cerinţele pieţei muncii. Este pusă la îndoială atingerea finalităţii majore a fenomenului educaţional, integrarea socioprofesională de succes. În contextul acestei probleme care are, după cum am menţionat, un caracter global, şcoala nu poate să neglijeze ghidarea carierei şi să nu susţină persoana în proiectarea carierei. Încadrarea metodologiei de ghidare a carierei în context educaţional necesită o abordare sistemică. Organizarea sporadică a unor activităţi, realizarea lor conform unor stereotipuri nu
pot facilita atingerea unor rezultate scontate. Există multiple materiele -suport cu referire la ghidarea carierei şi la susţinerea discipolilor în proiectarea carierei, rezultate din cercetări
17 serioase, realizate în domeniu de către specialiştii din alte ţări, dar utilizarea lor necesită o încadrare judicioasă într -un -un sistem conceptual. Prin prezenta lucrare am încercat conturarea unor repere în baza cărora vom stabili dimensiunile demersului educaţional. Pornim de la idea că ghidarea carierei este parte integrantă a procesului educaţional, unul dintre aspectele importante ale acestuia şi trebuie realizat în contextul unor conţinuturi educaţionale în baza principiului complementarităţii funcţionale. Ghidarea carierei are drept scop susţinerea persoanei în proiectarea carierei. Insistăm asupra termenului " proiectare a carierei ", deoarece este un proces şi o finalitate prin care omul îşi elaborează un plan de viaţă şi tinde spre esenţa socială a fiinţării sale.
Utilizarea termenului proiectarea c arierei scoate în evidenţă sensul procesului. Realizarea profesională ce produce prin implicare şi efort, contextul de viaţă poate facilita sau îngreuna fenomenul, dar persoana este cea care decide şi acţionează. Mai mult ca atît, în condiţiile societăţii actuale, caracterizată prin schimbări rapide în toate sferele vieţii, mobilitate sporită pe piaţa muncii, instabilitate economică e.t.c., situaţia în care formarea profesională are un caracter continuu, se schimbă şi contextul integrării socioprofesionale. Persoana va trebui să acţioneze în permanenţă pe cont propriu, scopul instituţiilor de învăţămînt fiind de a o pregăti
pentru acest proces. Rolul determinat în susţinerea persoanei pentru a -şi proiecta cariera îl au educatorii de
profesie. Şcoala nu poate să nu se implice în ghidarea carierei discipolilor. În caz contrar, ea, ca instituţie ce are menirea de a pregăti omul pentru viaţă îşi neagă sensul sensul său. Un rol important îl are monitorizarea activităţilor educative la nivel de şcoală şi la niv elul clasei de elevi. Coordonarea influenţei educative a tuturor factorilor educaţionali, orientarea lor spre aceleaşi finalităţi constituie o sarcină dificilă a şcolii, dar necesară. Factorul coordonator al influenţelor educative în structura sistemu lui existent îi revine
dirigintelui. Atribuirea rolului şi statutului de consilier educaţional acestuia va facilita, în mod sigur, proiectarea carierei discipolilor Una dintre modalităţile de apreciere a unei persoane în sensul autorealizării prin
capaci tăţile/potenţialul individului şi recunoaşterea lui din partea societăţii se exprimă prin cunoscuta sintagmă " Omul potrivit la locul potrivit ". Autorealizarea prin munca utilă societăţii şi recunoaşterea în cadrul habitusului este un rezultat fericit al integrării
18 socioprofesionale de succes. Contemplînd asupra faptului, constatăm că în acest fenomen se exprimă esenţa, sensul existenţei noastre ca fiinţă socială. Te afirmi ca om între oameni doar atunci cînd, valorificînd cu abilitate potenţialul individual, eşti recunoscut ca fiind util societăţii.Fiecare dintre noi tinde să se autorealizeze în viaţă, să -şi facă o carieră. A. Myers şi J.P. Jordaan afirmau că într -o societate fluidă nici o informaţie izolată nu spune atît de mult despre o persoană ca profesia ( apud J.R. Davitz, 1978, p.384 ), ) , de aici şi importanţa atribuită activităţii educative orientată spre susţinerea persoanei în proiectarea carierei, care este cunoscută ca proces de ghidare a carierei.
[ O. Dandara, 2009, p. 5 ]. În literatura de specialitate atestăm diverse definiţii ale noţiunii de carieră profesională. Diferenţele dintre ele rezidă în intenţia autorului de a scoate în evidenţă anumite aspecte ale conceptului sau a pune în valoare anumite conotaţii ale fenomenului.
Carieră - traseu de dezvoltare al unei persoane prin învăţare şi muncă ( G. Lemeni, 2004 ). Carieră - promovare , urcare în ierarhia unei ocupaţii sau organizaţii, respectiv opţinerea
succesului ( E.H. Schein, 1977 ). A face carieră înseamnă a deţine un statut socio -profesional prin care persoana se autorealizează. Conceptul de carieră şi percepţia socială a acestui fenomen se schimbă în timp, în funcţie f uncţie de contextul socioeconomic. Poţi face carieră în orice domeniu. A realiza o carieră nu presupune neapărat ocuparea unor funcţii distincte. Importantă este starea interioară a persoanei ( " Mă simt realizat, fac ceea ce pot şi îmi place " ) şi recunoaşterea de către cei din jur ( face ceva de calitate, este
util, are performanţe, îl recunoaştem ca bun specialist în domeniu ). Dat fiind faptul că importanţa educaţiei formale a crescut considerabil în ultimii 100 de ani, că este evidentă influenţa instruirii asupra evoluţiei personalităţii în plan personal şi
profesional, a fost recunoscută interdependenţa dintre orientarea şcolară şi cea profesională, iar începînd cu a doua jumătate a secolului al XX - lea aceste două procese sînt recunoscute drept ipostaze ale unuia şi aceluiaşi fenomen. În linii mari, am pute a defini orientarea ca pregătire a persoanei persoanei / elevului pentru pentru opţiunea şcolară şi profesională [ D. Salade, 1998, p.103 ].
D. Muller susţine că procesul de orientare şcolară şi profesională ( OŞP), ca element al proiectării carierei, are un caracter permanent, dat fiind faptul că în prezent mobilitatea profesională este o realitate şi deci, persoana trebuie să fie mereu orientată spre posibilitatea identificării unor oportunităţi de integrare socioprofesională, de menţinere a unui statut
19 social. Cu to ate acestea, este recunoscut faptul că intensitatea maximă a OŞP revine perioadelor preadolescenţei şi adolescenţei, momente care coincid cu trecerea la alte niveluri şi trepte ale sistemului educaţional. În esenţă, orientarea este un mod de a -i ajuta pe indivizi să înţeleagă şi să folosească adecvat oportunităţile educaţionale, educaţionale, profesionale şi personale pe care le au, precum şi o formă de ajutor sistematic, oferit elevilor, de a se adaota la şcoală şi la viaţă [ D. Muller, apud. G. Tomşa, 1999, p. 7 ] . Ansamblu de influenţe educative încadrate în contextul orientării au scopul de a pregăti persoana pentru pentru luarea deciziei asupra asupra unui tip de şcoală sau a unei profesii. Orientarea şcolară şi profesională (OŞP) este parte integrantă a elaborării unui plan de
viitor. Activităţile de OŞP constituie esenţa ghidării carierei de către educator şi esenţa proiectării carierei de către elev în perioada perioada şcolarităţii. Există multiple periodizări privind orientarea către un anumit gen de activitate şi obţiunea pentru o anumită profesie. Deoarece perioadele preadolescenţei preadolescenţei şi adolescenţei adolescenţei au o importanţă deosebită asupra parcursului profesional ulterior, mulţi specialişti în doneniu, încă o jumătate de secol în urmă, acordau o atenţie deosebită acestor perioade de vîrstă. Etapele identificate de către E. Ginsberg sînt concentrate asupra adolescenţei ( apud. J.R. Davitz, 1978, p. 430 ). Autorul a elaborat o schemă a perioadelor cuprinse între vîrsta de 6 şi 25 de
ani. Perioada fanteziei - 6 - 11 ani. Copilul îşi inaginează rolul de adult, iar rolurile pe care şi le alege depind de necesităţile sale afective şi de persoanele mai importante din jurul j urul său.
Perioada încercărilor - 12 - 18 ani. Se caracterizează prin recunoaşterea problemei de a decide asupra profesiei viitoare. La început interesele tînărului sunt determinate preferinţe, dar intervine etapa cînd un rol anume îl au capacităţile, se recunoaşte / se conştientizează că şi aptitudinile contează şi că anumite activităţi au nevoie de anumite aptitudini. Urmează apoi stadiul valorilor, pe măsură ce scopurile vieţii şi semnificaţia muncii în viaţă încep î ncep să prezinte interes. Spre sfîrşitul acestei etape individul ajunge să recunoască faptul că trăsăturile sale nu sunt singurii factori determinanţi ai alegerii. Contează şi elementele realiste externe. Perioada realistă - 18 - 25 ani. Particularităţile personale şi cerinţele sociale uneori vin în conflict şi duc la compromis. Acest proces este esenţial în concretizarea intereselor, aptitudinilor, valorilor şi realităţilor socioeconomice socioeconomice în alegerea profesiei. Informaţia prezentată mai sus constituie doar cîteva exemple din încercările specialiştilor
de a dem onstra caracterul permanent / continnu al implicării persoanei în procesul de
20 autorealizare prin munca social - utilă / prin profesie. Este evident că succesul oricărei persoane depinde nu doar de activitatea propriu - zisă într -un anumit domeniu ci şi de perioadele premergătoare acesteia. Promovînd ideea realizării individuale vocaţionale, cunoscutul specialist în problemă D. Super remarcă importanţa etapei prevocaţionale în alegerea profesiei. Astfel, profesia, după părerea lui, este nu doar un mijloc de a-şi cîştiga existenţa dar şi un mod de viaţă, un rol social ( apud. J.R. Davitz, p. 385 ). Profesia este determinată în deţinerea unui statut social, a valorilor, a stilului de viaţă, în consecinţă - a felului de a fi.
2.2 Modalităţi eficiente de orientare profesională a tinerilor Proiectarea carierei este un proces încadrat în educaţia vocaţională şi determină perspectivele realizării realizării prin profesie. Ghidarea carierei constituie un sistem de acţiuni subordonate unor repere metodol ogice, prin care factorii educaţionali educaţionali susţin persoana persoana în proiectarea proiectarea carierei.
Proiectarea carierei este procesul realizat de către elev / persoană. Ghidarea carierei este procesul realizat de de către educator educator ( profesor, părinte etc. etc. ) Proiectarea carierei este o rezultantă a întregii personalităţi în complexitatea sa. Preocuparea pentru depistarea şi cultivarea diverselor componente pe care personalitatea le deţine, concomitent cu dirijarea lor în vederea exteriorizării / manifestării optime, reprezintă esenţa proiectării carierei. Acestea se referă la aptitudini, capacităţi, înclinaţii, interese, aspiraţii, atitudini, motivaţii, trăsături de voinţă şi caracter. Ele ar putea fi clasificate în trei
categorii: a) intelectuale, b) afectiv-motivaţionale, c) volitiv - caracteriale ( A. Chircev, apud I. Nicola, p. 302 ).
21 Componentele intelectuale se referă la dezvoltarea aptitudinilor generale şi speciale, a calităţilor proceselor psihice de cunoaştere, la formarea unui stil individual de muncă, l a
-un anumit domeniu. Cele afectiv - motivaţionale aprofundarea cunoştinţelor persoanei într -un includ tot ceea ce poate constitui un mobil în realizarea opţiunii: interese, năzuinţe, înclinaţii, preferinţe, aspiraţii, atitudini, ideal. Componentele volitiv - caracteriale sînt indispensabile pentru mobilizarea personalităţii în vederea vederea realizării scopurilor, scopurilor, dorinţelor şi aspiraţiilor sale. Rolul unir calităţi, cum ar fi: perseverenţa, fermitatea, consecvenţa, dragostea faţă de muncă, îşi pun amprenta asupra oricărei activităţi umane. Interdependenţa dintre cele trei categorii de fenomene psihologice se rezumă la raporturi de concordanţă sau discordanţă. Discordanţele pot apărea între componentele afectiv motivaţionale şi cele intelectuale, între ceea spre ce tinde persoana şi potenţialul său intelectual; sau între componenta intelectuală şi cea volitiv -caracterială, ceea ce ar putea realiza persoana în baza capacităţilor intelectuale, dar îi lipsesc anumite trăsături de voinţă şi caracter, necesare să susţină activitatea în care se implică. Scopul major al procesului de proiectare a carierei constă în prevenirea şi anihilarea discordanţelor dintre dimensiunile de personalitate ale individului şi determinarea unui sens ascendent ascendent dezvoltării personalităţii, astfel încît omul potrivit să ajungă la locul potrivit. În procesul ghidării carierei, neapărat trebuie să stabilim conexiuni între preferinţele copilului, capacităţilor lui intelectuale şi trăsăturile t răsăturile de voinţă şi caracter.
Orientarea spre o anumită şcoală sau profesie va ţine cont ca să nu existe contradicţii dintre capacităţile intelectuale, dorinţe, interese, aspiraţii, sentimente şi trăsături de voinţă şi
caracter. Trebuie să oferim alternative şi să creăm contextul educaţional astfel încît elevul să aibă impresia că el alege şi decide sau să diminuăm, prin activităţi educative, unele lacune sau
neajunsuri ale persoanei; - În cazil cînd capacităţile intelectuale şi reuşita şcolară nu favorizează însuşirea unei profesii care îi pla ce elevului, dar pentru realizarea căreia are trăsături de voinţă şi caracter ( de exemplu: doreşte să fie inginer, îi plac maşinile şi utilajele, are capacităţi fizice, tenacitate,
responsabilitate etc. ); - În cazul cînd emoţiile, interesele sînt o piedică în valorificarea potenţialului intelectual şi al trăsăturilor de voinţă şi caracter ( de exemplu: vrea să fie medic, e grijuliu, empatic, ajută oamenii, dar e prea emotiv; ar putea să fie un bun specialist în construcţii, educaţie etc., dar
nu are un interes dezvoltat pentru domeniu.
22 - În cazul cînd insuficienţa unor trăsături de voinţă şi caracter poate pune în pericol realizarea cu succes a unei profesii ( de exemplu: are capacităţi intelectuale, aspiră să devină cineva, dar nu are suficientă tenacitate, perseverenţă, spirit întreprinzător, deschidere spre inovaţii etc. ). D. Salade este de părere că orientarea spre succes socioprofesional prin autorealizare presupune beneficii beneficii atît pentru persoană, cît şi pentru societate. societate. Or, o societate apreciată drept o comunitate a indivizilor de succes este, în esenţă, o societate de succes. Şi invers, într -o
societate în care sînt multe persoane marginalizate din punct de vedere profesional, se impune rezolvarea multiplelor probleme de ordin social. Proiectarea carierei este un proces absolut necesar de realizat, în scopul stabilirii conexiunii funcţionale dintre potenţialul individual şi cerinţele şi posibilităţile mediului socioeconomic. socioeconomic. În acest sens, ghidarea carierei are misiunea de a pregăti pr egăti şi a susţine persoana în asemenea demers important şi complicat. Proiectarea carierei este un proces permanent, încadrat în limitele de viaţă conştient al individului, un ansamblu de acţiuni subordonate unor finalităţi prosociale clar definite,
orientate spre identificarea posibilităţilor de maximă valorificare a potenţialului individual. Proiectarea carierei implică activitatea de:
- Orientarea şcolară şi profesională; - Opţiune profesională; - Decizia persoanei pentru un anumit gen de activitate profesională; - Strategie de realizare a deciziei, care în mare parte, ţine de pregătirea profesională; - Management propriu - zis al carierei. În contextul acestor etape, ghidarea carierei constituie un ansamblu de acţiuni, a căror esenţă constă în educaţia vocaţională a persoanei şi oferirea sprijinului în proiectarea carierei. La întrebarea Cînd, în ce moment al vieţii se realizează p roiectarea carierei v om răspunde că acesta este un proces continuu, ce se derulează pe parcursul întregii vieţi, iar elementele componente au intensitate diferită, în dependenţă de specificul corelaţiei funcţionale dintre individ şi mediul său de viaţă. Educaţia vocaţională este parte componentă a procesului educaţional, de rînd cu educaţia intelectuală, morală, tehnologică, estetică etc. şi se realizează pe parcursul întregii vieţi. Educaţia profesională este parte integrantă a educaţiei vocaţionale şi se referă la formarea culturii profesionale. Se realizează în cadrul instituţiilor de învăţămînt profesional ( secundar,
superior ).
23 Un indicator al justei orientări îl constituie motivaţia pentru alegerea făcută. La baza oricărei opţiuni stau cîteva motive care determină înlăturarea alternativelor ( D. Salade, 1998,
p. 119 ). Relaţia orientare-opţiune este una dinamică, se schimbă pe parcursul evoluţiei personalităţii, în funcţie de de factorul personal personal şi socioeconomic; socioeconomic; se poate corecta. corecta. În general, orizontul orientării determină calitatea opţiunii. Astfel, opţiunea şcolară/ profesională trebuie trebuie să fie determinată determinată de:
- compatibilitatea subiect / profesie; - prestigiul profesiei; - avantajele profesiei; - disponibilitate. Există multiple momente care fac dificilă opţiunea:
- motivaţia; - lipsa de experienţă în problema vizată; - necunoaşterea necunoaşterea propriilor posibilităţi şi capacităţi; - lipsa de informaţie. Opţiunea pentru o şcoală, un stagiu de formare sau o profesie aleasă se axează neapărat pe trei repere ( ţine cont de anumite realităţi ). 1. Trăsături de personalitate; cerinţele profesiei, cerinţele social -economice. ( După D.
Salade, 1998, p.122 ) Opţiunea este raţională doar în cazul luării în consideraţie a acestor realităţi. Ţinînd cont de caracterul prospectiv al dezvoltării personalităţii şi de forţa de decizie a fiecăruia, care, implicit, determină şi responsabilitate, se pune accent pe ce vrea persoana?
Acest reper include: dorinţe, interese, aspiraţii ale autorealizării prin profesie, avînd la bază potenţialul creativ al oricărui individ, dreptul de a alege şi a trasa strategii de viitor. Importanţa acestui reper este consolidată de sfera emotiv - afectivă a personalităţii, ce constituie un suport important important al motivaţiei pentru activitatea de învăţare învăţare şi cea profesională, profesională, precum şi pentru pentru formarea atitudinilor. Deasemenea acest reper constituie punctul de pornire, tendinţa de implicare în construirea
propriei identităţi. Ce poate? Este aspectul ce se bazează pe capacităţile persoanei persoanei şi constituie reperul care transformă intenţia în fapt fapt real. Unul din criteriile de bază în alegerea alegerea şcolii şi profesiei
În acest acest raport de constă în compatibilitatea compatibilitatea sibiectului sibiectului / persoanei persoanei cu ge nul de activitate. În primă importanţă se compune capacitatea persoanei de a realiza cu eficienţă activitatea în
24 care se implică, a putea să se ralieze la cerinţele acesteia şi la normele de comportare
înaintate de mediul mediul social specific . Regula de aur a proiectării carierei constă în susţinerea unei opţiuni pentru un anumit tip de activitate, un domeniu ( o şcoală şi o profesie ), în care persoana cu efort minim să obţină succes maxim. Or, succesul încurajează persoana, facilitează deschideri şi implicare plenară în activitate, este motivant. Lipsa de capacităţi pentru o anumită profesie necesită surplus de tenacitate şi timp, efort emoţional, stări de flustrare. Capacitatea scăzută pentru un anumit gen de activitate influenţează şi asupra calităţii produsului. În situaţia cînd omul nu este la locul potrivit capacităţilor sale, rezultatele sînt sub aşteptări, intervine starea de demotivare şi se diminuează tendinţa de a trasa obiective
orientate spre dezvolt area personală şi profesională. Acest reper reflectă cerinţele socioeconomice, socioeconomice, necesităţile pieţei muncii. Importanţa lui a crescut, mai ales, în ultimii ani. Faptul Faptul este este influenţat influenţat la nivel macroeconomic, macroeconomic, de tendinţele evoluţiei pe plan global, global, precum şi de specificul specificul / particularităţile economiei economiei la nivel regional şi local. Sîntem martorii unor schimbări fără precedent pe piaţa muncii. Se amplifică procesul de diversificare a domeniilor de activitate profesională. Dezvoltarea rapidă
tehnico-ştiinţifică, explozia informaţională generează noi specialităţi sau noi funcţii în cadrul unor domenii tradiţionale. Mobilitatea pieţei muncii sporeşte gradul de imprevizibilitate i mprevizibilitate şi impune persoanele să iasă din
ofesiilor. cadrul viziunii tradiţionale asupra pr ofesiilor. Dificultăţi pot apărea ca urmare a fenomenului de urbanizare, deoarece majoritatea instituţiilor de învăţămînt general general secundar se află află în mediul rural rural şi atunci pot pot interveni contradicţii dintre: necesităţile reale ale mediului de viaţă şi forţa de muncă; nevoile economiei naţionale în ansamblu şi tendinţele generaţiei în creştere de a - şi asuma roluri sociale netradiţionale. Analiza problemei în cauză la nivel global demonstrează că reperul ce trebuie? A devenit
unul determinant pentru obţiunea şcolară şi profesională. profesională. Acest fapt fapt este este condiţionat condiţionat de premise economice ( cerinţele pieţei muncii, surplus de cadre pentru unele domenii, lipsa cadrelor pentru alte domenii ); premise sociale ( şomaj ); tensiune socială ( inada ptare socioprofesională socioprofesională ); culturale ( stare de spirit la nivel de cominitate sistem de valori ). Fără a nega importanţa celorlalte repere, accentuăm faptul că opţiunea şcolară şi profesională se va baza preponderent preponderent pe cerinţele pieţei muncii - Ce trebuie? şi pe capacităţile persoanei - Ce poate?, încercînd să orienteze ansamblul de valori şi interese
ale persoanei - Ce vrea ? spre aspectul aplicativ - practic.
25 Opţiunea şcolară şi profesională: va ţine cont de repere argumentate metodologic. În primul rînd: vreau, pot, trebuie; apoi: e prestigios, e avantajos, avantajos, este un segment segment stabil al pieţei
muncii; va evita întîmplările sau contextele de viaţă de tipul: o fac şi alţii; să merg la o şcoală dar nu contează unde; îmi place să fiu student şi să schimb modul de viaţă.
A.Lozan identifică 8 stiluri decizionale ale adolescenţilor vis -a-vis de alegerea unei viitoare meserii:
Planificat: abordare raţională a deciziei, echilibrată sub raportul participării cognitive şi emoţionale: „Sunt organizat şi îmi fac planuri”.
Agonizant: investire de timp şi energie în adunarea datelor şi analiza alternativelor, ceea
ce determină o supraîncărcare şi amînarea deciziei: „Nu mă pot decide”.
Impulsiv: acceptarea primei alternative disponibile, fără a căuta altele sau a aduna informaţii: „Decid acum, dar mă voi gîndi mai tîrziu”.
Intuitiv: Fundamentarea deciziilor pe sentimente şi trăiri neverbalizate: „Simt că aşa e bine”.
Delăsător: Amînarea oricărui proces de evaluare şi acţiune: „Mă voi gîndi mîine”.
Fatalist: Lăsarea deciziei pe seama mediului sau a sorţii: „Fie ce -o fi”.
Compliant: Acceptarea deciziei altuia în locul deciziei ind ividuale: „Dacă crezi că e bine”.
Paralitic: Acceptarea responsabilităţii pentru decizie, ulterior manifestînd incapacitate în iniţierea procesului: „Ştiu că trebuie, dar pur şi simplu nu pot să o fac”. [20, p.62] Pentru a găsi profesiunea potrivită, tinerii au nevoiede un program care să -i ghideze
spre una din multiplele posibilităţi existente, obiectivele principale ale activităţii de orientare profesională fiind: – Dezvoltarea procesului de luare a deciziei. Se are în vedere ajutarea elevilor în cultivarea competenţelor de luare a deciziilor, dar şi în definirea, înţelegerea şi utilizarea informaţiilor specifice diferitelor alternative opţionale. – Dezvoltarea conceptului despre sine; deciziile şi planurile implică întotdeauna acest
concept. Elevul trebu ie ajutat să conştientizeze faptul că autoînţelegerea reprezintă o etapă importantă în cadrul procesului de luare a unor hotărîri privind prezentul şi viitorul său
profesional. – Relaţionarea – Relaţionarea stilurilor de viaţă, a valorilor, a modului de a petrece timpul liber, a educaţiei, ocupaţională fără a lua în considerare nivelul a profesiei/meseriei. Nu se poate face o alegere ocupaţională
26 de educaţie, implicaţiile sociale şi/sau personale solicitate de acea ocupaţie, colaborate cu valorile personale atît pentru a aprecia situa ţia la moment cît şi pentru viitor. – Libertatea – Libertatea alegerii/opţiunii. Pregătirea profesională, educaţia în general pot fi văzute ca o alegere din mai multe opţiuni posibile, dar validitatea alegerii decurge din compararea
diferitelor opţiuni pe baza unor cri terii personale specifice. Numai în acest mod avem garanţia că respectăm integritatea individuală împotriva oricărei forme de orientare prescriptivă, care presupune constrîngerea exercitată asupra individului în alegerea unei ocupaţii. – Stabilirea diferenţelor individuale. Recunoaşterea diferenţelor capacităţilor individuale şi, respectiv, a şanselor oferite oamenilor în valorificarea acestora pe cale proprie. Dezvoltarea flexibilităţii şi capacităţii de adaptare la schimbări. Elevii trebuie învăţaţi că atunci cînd îşi fac planuri, cînd îşi stabilesc scopuri, cînd îşi fixează traseele de parcurs urmează să ţină cont de flexibilitatea acestora, să le experimenteze pentru a fi cît mai siguri de reuşită. Ei trebuie să conştientizeze că în viaţa socială au loc schimbări rapide care se răsfrîng nu numai asupra caracteristicilor ocupaţiilor ci şi asupra pieţei muncii.
Concluzii:
CapitoluL III. ORIENTAREA PROFESIONALĂ A TINERILOR PRIN PRISMA PARTENERIATULUI EDUCAŢIONAL ŞCOALĂ -FAMILIE 3.1 Identificarea nivelului iniţial al orientării profesionale la vîrsta adolescentă
Obiectivele etapei de constatare constatare a experimentului psihopedagogic psihopedagogic :
evidenţierea opiniei cadrelor din instituţia şcolară şi a părinţilor cu referire la problema orientării profesionale eficiente a adolescenţilor adolescenţilor ;
27
stabilirea metodicii de diagnosticare a nivelului iniţial de orientare profesională a liceenilor;
selectarea eşantionului experimental; implementarea metodicii de diagnosticare a nivelului iniţial de orientare profesională a adolescenţilor;
analiza şi prelucrarea datelor experimentale.
Metodele de cercetare aplicate în cadrul acestei etape au vizat : observaţia, anchetarea cadrelor didactice şi a părinţilor, testarea, analiza produselor activităţii elevilor, prelucrarea statistică, grafică a datelor experimentale.
Baza experimentală a cercetării a constituit -o Liceul Teoretic „G. Vieru” din comuna Iurceni, raionul Nisporeni şi Liceul Teoretic „B. Cazacu” din or. Nisporeni. Acţiunile experimentale au fost întreprinse pe un eşantion de 25 elevi din clasa a XII-a (grupa experimentală) şi un eşantion format din 27 de adolescenţi de aceeaşi vârstă (grupa de
control). Un alt obiectiv important urmărit în cadrul experimentului de constatare a vizat determinarea nivelului iniţial de orientare profesională a liceenilor.
În acest sens, am
determinat metodica de diagnosticare iniţială care a constat în definire a criteriilor, stabilirea
testelor şi plasarea adolescenţilor în funcţie f uncţie de interpretarea rezultatelor pe trei niveluri : nivel înalt, nivel mediu şi nivel scăzut.
Criterii: -
Identitatea vocaţională;
-
Comunicarea;
-
Planificarea carierei;
În baza criteriilor elaborate, au fost selectate teste în vederea determinării nivelului iniţial de orintare profesională a adolescenţilor. În cadrul etapei de constatare a experimentului am aplicat următoarele metode de diagnosticare a nivelului iniţial al orientării profesi onale a tinerilor:
- Testul de identificare a carierei – activităţi – activităţi lucrative. ( Barrett L. ) - Testul Holland – reţeta – reţeta sigură de a -ţi alege profesia - Testul „Valorile şi scopurile mele”. Unul din obiectivele urmărite în cadrul etapei de constatare a vizat evidenţierea opiniilor cadrelor didactice din instituţia şcolară şi a părinţilor cu referire la problema
28 orientării profesionale eficiente a adolescenţilor . În acest sens am utilizat anchetarea prin
chestionare. Au fost implicate 10 cadre didactice. Ancheta pentru cadrele didactice a fost alcătuită din 5 întrebări. La prima întrebare: „ V -aţi gîndit ce profesii li se potrivesc discipolilor d -voastră.”,
profesorii au răspuns în felul următor 70% din profesori consideră că discipolilor li se potrivesc profesiile tradiţionale, 20% din profesori le-au recomandat profesia aleasă de ei şi 10 % din profesori consideră că profesia potrivită este cea aleasă de tineri înpreună cu părinţii
lor. A doua întrebare a chestionarului a fost următoarea: „ A -ţi discutat cu elevii despre profesiile care vi se potrivesc.”, aici răspunsurile au fost unanime toţi cei 10 profesori, 100%
au discutat cu tinerii despre profesiile car e li se potrivesc. Conversaţia dintre cadrele didactice şi tineri s-a realizat în cadrul orelor de dirigenţie şi la adunările de părinţi. La întrebarea chestionarului: „ Credeţi că elevii trebuie să discute cu părinţii şi profesorii despre viitoarea
profesie.”, profesorii au răspuns, 10 profesori chestionaţi, 100% afirmativ deoarece doar aşa prin discuţia cu tinerii află mai multă informaţie informaţie despre lumea profesiilor, profesiilor, despre avantajele avantajele şi riscurile profesiilor. La următoarea întrebare a chestionarului: „ Este bine ca elevii să -şi aleagă singur profesia.” Răspunsurile au fost diferite, 40% din profesori au spus că este bine să-şi aleagă singuri profesia că -ci doar aşa îşi vor îndeplini un vis o speranţă, 50% din profesori susţin că este bine ca tinerii să -şi aleagă singuri profesia, dar să fie ghidaţi de către adulţi şi 10 % din profesori au spus că nu este bine ca tinerii să -şi aleagă singuri profesia deoarece ei nu văd riscurile profesiilor ci doar laturile pozitive. La ultima întrebare din anchetă, a cincea la număr:” Ce divergenţe credeţi că pot apărea între părinţi şi copii în privinţa alegerii profesiei.”, profesorii au răspuns: 30% au zis că atunci cînd părerile tinerilor t inerilor coincid cu părerile părinţilor probleme nu apar, 70% zic că atunci cînd tînărul este impus să facă o alegere forţată a unei profesii, cînd sunt impuşi să aleagă calea părinţilor, cînd nu coincid părerile tinerilor cu cele ale părinţilor apar situaţii de conflict. Paralel cu anchetarea cadrelor didactice am diagnosticat şi părerile părinţilor a căror copii
i-am implicat în experiment. Ancheta pentru părinţi a fost alcătuită din 7 întrebări. La prima întrebare: ”Ce-aţi dori să devină copilul D -voastră în viitor.”, părinţii au răspuns !00% că ştiu ce vor să devină copii în viitor. Următoarea întrebare a fost:” A -ţi discutat cu copilul despre viitoarea profesir, ce anume.” , părinţii au răspuns 70% negativ, că nu au discutat cu profesorii despre viitoare profesii a copiilor şi doar 30% din părinţi au discutat despre
profesia ce i se potriv eşte copilului şi a coincis cu părerea profesorului. A patra întrebare:” Credeţi că elevii trebuie să discute cu părinţii despre viitoarea profesie., toti părinţii implicaţi
29 au răspuns 100% afirmativ că chear e necesar ca copiii să discute cu părinţii desp re viitoarea profesie. A cincea întrebare:” Este bine ca copilul să -şi aleagă singur profesia.”, 100 % din părinţi au răspuns că este bine ca copii să -şi aleagă singuri profesia deoarece au părerile sale, rezultă că poate lua decizii de sine stătător. La a şasea întrebare:” Ce divergenţe credeţi că pot apărea între părinţi şi copii în privinţa alegerii profesiei”., părinţii au răspuns unanim 100% că pot apărea situaţii de conflict atunci cînd nu coincid părerile lor cu cele ale tinerilor. La
ultima întrebare:” A-ţi fi de acord să vă susţine -ţi copilul dacă alegerea lui va fi total diferită de aşteptărileD-voastă, părinţii au răspuns unanim că susţin alegerea lor doar dacă este o profesie onorabilă, pentru că e alegerea tînărului, dacă este ceea ce într -adevăr îşi doreşte tînărul şi în cazul cînd profesia aleasă corespunde vocaţiei copilului.
Testul de identificare a carierei – activităţi – activităţi lucrative. ( Barrett J . conţine 35 exerciţii cu 3 mai întîi varianta care î -l atrage
variante de răspuns. Subiectul este în situaţia de a alege
cel mai mult, iar apoi pe cele lalte două, în ordinea ordinea preferinţelor. Este necesar necesar să se se facă o ei, pentru a putea fi construit un profil. Subiectul înscrie cifrele 1, distincţie clară între cele tr ei, 2 şi 3 în căsuţele în care există deja tipărite literele a, b şi c, începînd cu 1 - pentru cea mai atractivă activitate. Do meniile de activitate sunt următoarele: lingvistic, artistic, fizic, experimental, organizatoric, comercial şi social.
Pasul 1: se calculează totalul pe coloane pentru fiecare pagină în parte, apoi se adună -un tabel Punctajul de pe fiecare pagină şi se înscrie într -un
L
A
F
E
O
C
S
Total pe coloane pentru toate paginile Pasul 2: Scorul obţinut se converteşte într -un -un rezultat exprimat în procente cu ajutorul următorului tabel:
%
100
95
90
85
80
75
Scor
15
16-17
18
19-20
21
%
50
45
40
35
Scor
30
31-32
33
34-35
70
65
60
55
22-23 24
25-26 25-26
27
28-29
30
25
15
10
5
36
37-38 39
40-41 40-41
42
43-45
20
Pasul 3: scorul obţinut în procente pentru fiecare coloană se înscrie într -un grafic radial. ridicat al
Un scor care se urcă peste nivelul de 70%, indică în mod clar un interes foarte celui care completează, pentru una din cele 7 categorii.
30 1. un singur punctaj mare indică indică clar spre ce gen de activităţi trebuie să te îndrepţi. îndrepţi. 2. dacă se obţin mai multe punctaje punctaje la fel de mari, aceasta indică faptul că în
domeniul
carierei subiectul este inte resat de un domeniu care le îmbină.
3. dacă graficul nu indică în mod clar clar anumite domenii de interes, aceasta aceasta înseamnă că nici unul dintre aceste domenii nu te atrage.
experimentului de constatre a fost A doua metodă de diagnosticare aplicată în c adrul experimentului Determinarea tipului de personalitate profesională pro fesională ( după D. Golland )
Instrucţiunea dată elevilor a fost : pe foaia din faţa D-voastră sunt reprezentate în perechi diferite profesii. Încercaţi să găsiţi în fiecare pereche de profesii cea pe care o preferaţi. Rezultatele le înscrieţi în foaia de răspuns. De exemplu, dacă din două profesii – poet ori psiholog, preferaţi preferaţi profesia de psiholog, psiholog, atunci în foaia de răspuns în dreptul dreptul numărului 41 b trebuie să puneţi semnul “ + “. Dintre situaţiile propuse au fost:
1.
a) inginer – tehnic,
2.
a) muncitor la fabrica de tricotaje,
3.
a) bucătar,
b) culegător
4.
a) fotograf,
b) şef de magazin
5.
a) desenator,
6.
a) filosof,
7.
a) chimist – cercetător, – cercetător, b) contabil
8.
a) redactor la o revistă ştiinţifică,
9.
a) lingvist,
10. a) pediatru,
b) inginer – controlor b) medic sanitar
b) dizainer b) psihiatru b) avocat
b) traducător de texte artistice b) statistic
Caracteristica tipurilor de personalitate identificate prin intermediul chestionarului a vizat:
1. Tipul realist – nesociabil, orientat la prezent, stabil emoţional, se ocupă cu obiecte concrete ( lucruri, instrumente, maşini ), preferă ocupaţii care cer iscusinţă motoră, neverbale. activitate concretă. Are dezvoltate aptitudinile matematice, neverbale. Profesii recomandate: mecanic, electric, inginer, agronom etc.
2. Tipul intelectual – analitic, raţional, original, nesociabil, independent. Predomină valori teoretice, preferă să soluţioneze sarcini care cer gîndire abstractă. Aptitudinile verbale şi cele neverbale sînt dezvoltate armonios. Profesii preferate: cele ştiinţifice ( botanist, astronom, matematic, fizic etc. ).
3. Tipul social dispune de abilităţi sociale, are nevoie de contacte. Trăsături de caracter: tendinţa
31 de a educa şi învăţa, orientarea psihologică spre oameni, umanism, feminitate. Încearcă să se abţină de la problemele intelectuale.Este act iv, dar deseori dependent de părerea grupului. În soluţionarea problemelor se bazează pe emoţii, sentimente, abilităţi de comunicare. Posedă aptitudini verbale înalte. Ocupaţii recomandate: instruire şi tratare ( învăţător, medic, psiholog, psihiatru etc ).
4. Tipul convenţional – prweferă – prweferă activităţi bine structurate, caracter stereotipic, concret, practic. Nu manifestă critică, originalitate. Este conservator, dependent, rigid. Aptitudinile organizaţionale sînt slab dezvoltate. Predomină aptitudinile mat ematice. Sunt recomandate profesii legate de cancelarie şi calcul.
5. Tipul întreprinzător – selectează scopuri care îi permit să manifeste energie, entuziasm, impulsivitate. Preferă riscul. Este dominant, îi place să conducă. Nu preferă munca practică şi activităţi care cer eforturi intelectuale. Bine soluţionează sarcini legate de conducere, statut şi putere. Este agresiv, întreprinzător, cu aptitudini verbale înalte.
Profesii recomandate: artist, jurnalist, operator TV, director, director-adjunct, diplomat etc.
6. Tipul artistic – se bazează pe emoţii, imaginaţie, intuiţie. Independent în decizii, original. Aptitudini verbale şi motore înalte. Ideal de viaţă înalt cu confirmarea propriului “ Eu “. Nesociabil în sensul, că nu se condu ce de normele sociale Preferă ocupaţii creative: muzica, pictura, arta literară etc.
Un alt test aplicat a fost testul „Valorile şi scopurile mele”. Scopul testului a fost identificarea valorilor şi a scopurilor profesionale ale tinerilor. Instrucţiunile primite au fost: Determinaţi în ce măsură afirmaţiile următoare vă sunt caracteristice. Scrieţi în dreapta fiecărei afirmaţii puncte de la 0 la 4 după următoarea scală: 0 p. -nu; 1p.-mai curând nu; 2p.-
mediu; 3p.-mai mult de mediu; 4p.-da. Exemple de itemi: Îmi place să organizez lucrul altor oameni. Scopul de bază al omenirii este dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii. Întotdeauna caut soluţii originale etc. Interpretarea datelor: Punctele acumulate la fiecare item se înscriu într -
un tabel, însumându-se rezultat ele de la fiecare 10 itemi. În consecinţă, se obţine punctajul a 10 valori precum : independenţă, recunoaştere socială, creaţie, dezvoltarea personalităţii, viaţă familială etc. Se idenifică primele 5 valori la care s-a acumulat cel mai mare punctaj. Realizarea testelor şi chestionarelor a permis plasarea adolescenţilor pe trei nivele:
Nivel înalt – adolescenţii au demonstrat un nivel înalt de orientare profesională. Ei sunt informaţi în ceea ce priveşte domeniul de activitate profesinală şi sunt decişi vizavi de viitoarea profesie şi instituţie de învăţământ pe care o vor urma.
32
Nivel mediu- tineri i au un nivel mediu al orientării profesionale. Deşi cunosc domeniul profesional în care îşi doresc să activeze, oscilează în deciderea unei meserii
concrete pe care o vor practica ulterior. De asemenea, nu sunt decişi în ceea ce priveşte instituţia superioară superioară de învăţământ învăţământ prentru care vor opta. opta.
Nivel scăzut – liceenii sunt caracterizaţi printr -un nivel scăzut al orientării profesionale. Nu sunt decişi în ce domeniu profesional vor activa, nici care este meseria spre care se orientează; nu sunt informaţi despre opţiunile instituţiilor de învăţământ superior care prestează servicii de formare profesională iniţială.
Rezultatele etapei de constatare a experimentului psihopedagogic în grupa experimentală şi grupa de control sunt prezentate în figurile ce urmeaz ă.
În Figura 1. sunt ilustrate rezultatele din grupa experimentală.
Nivel scazut
Nivel inalt
6 elevi 24%
4 elevi 16%
Nivel mediu 15 elevi 60%
Fig. 1. Nivelul iniţial i niţial al orientării profesionale a subiecţilor din grupa experimentală.
Figura permite determinarea faptului că în grupa experimentală elevii au fost plasaţi în felul următor: la nivel înalt – 4 elevi (16 %), la nivel mediu – 15 elevi (60 %), iar la nivel scăzut – 6 elevi (24 %) Figura 2. redă rezultatele etapei de constatare a experimentului psihopedagogic din
grupa de control.
33
Nivel scazut
Nivel inalt
6 elevi
6 elevi
22%
22%
Nivel mediu 15 elevi 56%
Fig. 2. Nivelul iniţial i niţial al orientării profesionale a subiecţilor din grupa de control
Rezultatele denotă faptul că în grupa de control la nivel înalt s-au plasat 6 elevi, adică 22 % din numărul total de subiecţi, la nivel mediu – 15 elevi, ceea ce reprezintă 56 %, iar la nivel scăzut s- au identificat 6 elevi, corespunzător 22 % din numărul de subiecţi implicaţi în
experiment. Rezultatele comparative dintre grupele implicate în experimentul psihopedagogic la etapa de constatare permit realizarea următoarelor concluzii:
nivelul de orientare profesională a adolescenţilorla ambele grupe de subiecţi sînt aproximativ echivalente;
datorită faptului că la nivel superior au fost plasaţi mai puţini elevi, iar majoritatea copiilor sau plasat la nivel mediu şi scăzut apare necesitatea realizării următoarei etape a experimentului psihopedagogic axat pe eficientizarea procesului de orientare profesională a adolescenţilor prin prisma parteneriatului educaţional educaţional familie-şcoală.
34
3.2 Procesul de orientare profesională a tinerilor prin int ermediul parteneriatului educaţional şcoală -familie
Obiectivele etapei de formare a experimentului psihopedagogic:
stabilirea condiţiilor psihopedagogice de eficientizare a procesului de orientare profesională a elevilor de vîrstă şcolară m are prin prisma realizării parteneriatului educaţional şcoală -familie;
determinarea şi implementarea demersului experimental de orientare profesională eficientă a adolescenţilor prin intermediul unui proiect de parteneriat educaţional şcoală-familie.
Prin elaborarea şi implementarea proiectului de parteneriat educaţional şcoală -familie am urmărit încadrarea adolescenţilor şi a familiilor acestora în diverse forme de activitate, în vederea orientării pofesionale eficiente.
În procesul de orientare a tinerilor privind cariera ne- am orientat pe următoarele aspecte:
Autocunoaşterea adolescentului, adică evaluarea trăsăturilor de personalizate în scopul formării unei imagini de sinte realiste şi corecte;
Comunicarea şi managementul informaţiei, axată pe scoaterea în evidenţă a rolului comunicării în relaţiile interumane în general, şi în alegerea carierei, în
mod special;
Planificarea carierei, ce are în vedere fundamentarea şi conturarea deciziei cu privire la carieră pe baza cunoaşterii de sine, a ststusurilor şi rolurilor posibilke pe
parcursul carierei;
Legislaţia şi piaţa muncii, prin cunoaşterea normelor legale privind dreptulla muncă, principalele aspecte pe care le presupune o anumită muncă, drepturile şi îndatoririle salariaţilor, iar pe de altă parte, oportunităţile pe care le oferă piaţa forţei de muncă în vederea alegerii unei viitoare profesii ce va fi cotată pe piaţa muncii atât în ţară, cât şi peste hotare.
ii Pentru acei adolescenţi care iniţial s -au caracterizat printr-un nivel scăzut al orientăr ii profesionale am organizat un training psihosocial alcătuit din 6 şedinţe.
35 Şedinţele training-ului au avut următoarea tematică: Alegeţi-vă corect profesia! ; Rădăcinile viitoarei profesii; Valori personale versus valori profesionale; „Pot" şi „Vreau" în
alegerea profesiei; Alegerea profesiei potrivite - cheia carierei. Am urmărit implicare în proiect a părinţilor şi a cadrelor didactice din instituţie. În acest sens, am realizat următoarele forme de colaborare dintr şcoală şi familie:
Seminarul teoretico-aplicativ pentru părinţi şi cadre didactice „Probleme actuale în orientarea orientarea tinerilor privind cariera”; cariera”;
Consultaţii psihologice individuale şi de grup pentru părinţi. Tematica „Suntem alături de ei în alegerea viitoarei meserii”
Training pentru cadrele didactice şi părinţi. Genericul training-ului a fost „Strategii de orientare eficientă a tinerilor în procesul determinării viitoarei meserii” ;
Oră demonstrativă de dirigenţie cu subiectul „Orientarea şcolară şi profesională a tinerilor”.
36
Desfăşurarea proiectului de parteneriat şcoală -familie cu tema: „ Orientarea profesională a tinerilor ”
Parteneri:
Colectivul de pedagogi ai Liceului Teoretic „Grigore Vieru” cu clasa a XII -a, com. Iurceni, raionul. Nisporeni. Director Prof. Buliga Buliga Valentina
Comitetul de părinţi din L.T. „ Grigore Vieru”.
Argument: Alegerea unei profesii a fost dintotdeauna un lucru dificil. Astăzi, cînd cele mai multe meserii suferă transformări radicale, decizia este şi mai mult îngreunată de faptul că părinţii, profesorii, rudele nu mai pot oferi prognoze veridice, lipsindu -le informaţiile şi experienţa în domeniile nou- apărute. Mulţi absolvenţi de ieri şi de azi se trezesc la terminarea facultăţii şomeri fără oportunităţi de angajare. Drept dovadă avem mulţimea de medici şi jurişti ( dar nu numai ) dintre care doar puţini vor avea şansa de a-şi practica meseria. Alegerea profesiei şi a locului de muncă reflectă ima ginea de sine a individului. Sunt din părerea că una din modalităţile cu valoare maximă în orienntarea profesională corectă şi eficientă a tinerilor este valirificarea colaborării eficiente dintre familie şi instituţia de învăţămînt, fapt ce a determinat elaborarea şi implementarea acestui proiect de parteneriat parteneriat educaţional dintre dintre cele două instituţii sociale. sociale.
Scopul proiectului: Promovarea ideii de cooperare şi implicare reciprocă a instituţiei de învăţămînt şi familiei în procesul de orientare profesională eficientă a tinerilor.
Obiectivele proiectului:
Promovarea dialogului şi a comunicării eficiente între adolescenţi, părinţi şi cadre
didactice privind directivele în alegerea carierei de către tineri.
Implementarea efectivă a familiei şi şcolii în activităţi didactice şi extracurriculare axate pe orientarea profesoinală a tinerilor.
Durata proiectului: Anul şcolar 2010-2011 Resurse umane:
iniţiatoarea proiectului: Vidraşcu Ludmila
37
Liceenii clasei a XII-a din cadrul cadrul Liceului Teoretic „Grigore Vieru” com. Iurceni, raionul. Nisporeni.;
Părinţii elevilor de vârstă şcolară mare;
Managerii şi cadrele didactice din instituţia de învăţământ.
Resurse materiale:
întreaga bază materială a instituţiei de învăţământ implicată în proiect; mijloace didactice necesare desfăşurării activităţilor didactice şi extradidactice: planşe didactice, fişe de lu cru, carton, creioane colorate, radiocasetofon, aparat foto etc.
Promovarea proiectului:
Prezentarea programului proiectului în cadrul unor simpozioane sau conferinţe ale cadrelor didactice şi a reuniunilor cu părinţii ;
Prezentarea portofoliilor.
Planificarea activităţilor a fost următoarea etapă a proiectului de parteneriat şcoală -familie.
III.3 Analiza şi interpretarea datelor experimentale Obiectivele etapei de control a experimentului psihopedagogic:
determinarea nivelului final de orientare profesională a adolescenţilor; analiza şi interpretarea datelor experimentale.
38
Metodele de cercetare aplicate în cadrul acestei etape au vizat : observaţia, testarea, analiza produselor activităţii elevilor, prelucrarea statistică, statistică, grafică a datelor experimentale. experimentale.
Criteriile în baza cărora s-a realizat metodica de diagnosticare a nivelului final de orientare profesională la elevii de vîrstă şcolară m are şi caracterizarea nivelurilor la care au fost plasaţi elevii au fost aceleaşi precum s -au aplicat şi în cadrul etapei de constatare a
experimentului psihopedagogic. psihopedagogic. Unul din chestionarele aplicate în experimentului de control a fost Chestionarul de – reţeta sigură de a -ţi alege profesia. În doar 45 de minute, adolescenţii au interese Holland – reţeta
avut posibilitatea de a verifica ce tip de personalitate au, identificând dacă sunt realişti ( motor ), investigativi ( intelectual ), artistici ( estetic ), social ( de susţinere ), întreprinzător i (persuasiv) sau convenţionali ( conformist ).
Holland, psiholog, autorul chestionarului, afirma că, pentru orice tip de personalitate, ocupaţia care conţine caracteristici similare tipului respectiv îi oferă individului o satisfacţie mare, deoarece oamenii caută medii profesionale şi ocupaţii care să le permită să -şi exercite deprinderile şi aptitudinile, să -şi exprime opiniile şi valorile. O altă modalitate de diagnosticare a nivelului final al orientării ori entării profesionale a tinerilor
a fost chestionarul „Valorile tale profesionale” (după D. Super). Scopul acestuia a fost identificarea valorilor profesionale ale tinerilor. Determinarea interdependenţei dintre nivelul
intereselor, c apacităţilor subiectului şi a aspiraţiilor în obţinerea unei viitoare meserii. Instrucţiunile date subiecţilor au fost: Citiţi Cit iţi întrebările chestionarului. Acordaţi puncte de la 5 la 1 în funcţie de gradul de importanţă pe care îl atribuiţi fiecărei caracte ristici date mai jos:
5-foarte important; 4-important; 3-de importanţă medie, 2 - puţin puţin important, 1-neimportant. Exemple de itemi propuşi: O profesie în care ajuţi pe alţii; o profesie în care se cer aptitudini artistice; o profesie care care să aprecieze aprecieze cele efectuate la sfârşitul zilei de muncă; muncă; profesie în care gândirea să fie intens solicitată etc. Interpretarea rezultatelor: Se adună punctajul de la anumiţi itemi. Fiecare categorie de itemi adunaţi reprezintă un anumit domeniu de activitate.
Ulterior, prin analiza datelor se identifică domeniile care au cel mai mare punctaj.
Testul „Inventarul intereselor profesionale” a avut s copul chestionarului a urmărit determinarea intereselor profesionale ale tinerilor. Instrucţiunile date au fost: Sunt prezentate 6 coloane cu afirmaţii. Din fiecare coloană alegeţi afirmaţiile care sunt cele mai potrivite pentru Dvs. şi marcaţi litera li tera din dreptul acestora. Interpretarea rezultatelor: se calculează de câte ori au fost alese răspunsurile A, B,C,D,E şi F. fiecare literă simbolizează un anumit domeniu de activitate profesională. În funcţie de rezultatele obţinute, se alcătuieşte profilul
intereselor pentru fiecare subiect.
39 Rezultatele etapei de control a experimentului psihopedagogic psihopedagogic în grupa experimentală şi grupa de control sunt prezentate în figurile care urmează. În Figura 3. sunt ilustrate rezultatele din grupa experimentală.
Nu este figura
3????
Nivel scazut 0 elevi 0% Nivel inalt 11elevi Nivel mediu
44%
14elevi 56%
Fig. 4. Nivelul final al orientării profesionale a subiecţilor din grupa experimentală.
Rezultatele denotă faptul că în cadrul grupei experimentale, elevii au fost plasaţi după cum urmează: nivel înalt 11 elevi, ceea ce reprezintă 44 %, nivel med iu – 14 – 14 elevi, adică 56
%. Figura 4 redă rezultatele etapei de control a experimentului psihopedagogic din grupa de control.
Nivel scazut 4 elevi 15%
Nivel inalt 7 elevi 26%
Nivel mediu 16 elevi 59%
Fig. 5 . Nivelul final al orientării orientării profesionale profesionale a subiecţilor din din grupa de control
40 În conformitate cu Figura 5 putem constata că în cadrul cadrul grupei de control la nivel înalt – elevi, ceea ce reprezintă 59 % s-au plasat 7 elevi, ceea ce reprezintă 26 %, la nivel mediu 16 – elevi, şi la nivel scăzut 4 elevi ceea ce reprezintă 15 %. În vederea validării ipotezei înaintate la în ceputul demersului experimental vom realiza compararea rezultatelor din etapa de constatare şi etapa de control, în ambele grupe
experimentale. Rezultatele comparative dintre nivelul iniţial şi final privind orientarea profesională a tinerilor sunt prezentate în tabelul ce urmează. Compararea rezultatelor etapei de constatare şi de control în grupele experimentale privind nivelul orientării profesionale a tinerilor .
Tabel 1.
Etapele experimentului Niveluri
Etapa de constatare a experimentul psihopedagogic înalt mediu scăzut
Etapa de control a experimentul psihopedagogic înalt mediu scăzut
Grupa experimentală
4 elevi 16%
15 elevi 60%
6 elevi 24%
11 elevi 14 elevi 44 % 56%
0 elevi 0%
Grupa de control
6 elevi 22%
15 elevi 56 %
6 elevi 22%
7 elevi 26 %
4 elevi 15 %
16 elevi 59 %
În conformitate cu rezultatele obţinute se pot constată următoarele concluzii: În ceea ce priveşte grupa de control se constată faptul că dacă la etapa de constatare la nivel înalt au fost plasaţi 6 elevi (22%), la etapa de control s-au plasat 7 elevi (26 %), la nivel mediu la etapa iniţială s -au plasat 15 elevi, adică 56 %, pe când la finalul experimentului experimentului s au plasat 16 elevi (59 %), iar la nivelul scăzut iniţial s -au plasat 6 elevi (22 %), în timp ce la
finalul experimentului s- au înregistrat 4 elevi (15 %). Astfel, în grupa de control se observă o dezvoltare nesemnificativă a nivelului orientării profesionale a tinerilor. Vizavi cu grupa experimentală se constată următoarea situaţie: dacă la începutul
experimentului psih opedagogic în rezultatul desfăşurării şi analizei probelor am stabilit că la nivel înalt s- au plasat 4 elevi, ceea ce reprezintă 16 % din numărul total de subiecţi, la nivel mediu s-au identificat 15 elevi, adică 60 % , iar la nivel scăzut – 6 elevi, ceea c e reprezintă 24 % din numărul total de elevi, atunci la sfîrşitul etapei de control a experimentului pedagogic se constată o sporire a numărului de elevi plasaţi la nivel înalt şi mediu, la nivelul scăzut
41 nefiind plasat nici un subiect. Astfel, din numărul total de 25 de elevi, la nivel înalt s-au plasat 11 elevi elevi (44 %), iar la nivel mediu au au fost desemnaţi desemnaţi 14 elevi (56 %). Rezultatele experimentului pedagogic pedagogic confirmă ipoteza ip oteza investigaţiei înaintate iniţial în
conformitate cu care punerea accentului pe elaborarea unui proiect de parteneriat educaţional şcoală-familie şi respectarea anumitor condiţii psihopedagogice de implementare a acestuia
va conduce la eficientizarea procesului de orientare profesională a elevilor de vîrstă şcolară mare.
42
CONCLUZII GENERALE Cercetarea realizată a atins scopul şi obiectivele propuse iniţial. Astfel lucrarea prezentă îşi dovedeşte dovedeşte valoarea valoarea sa atăt teoretică cît şi practică. Relaţia Relaţia dintre parteneriatul educaţional şi orientarea profesională a tinerilor este o variabilă importantă a cunoaşterii de sine, necesară a fi valorificată cît mai curînd pentru o direcţionare eficientă şi fructuoasă a activităţii umane. Formarea şi dezvoltarea parteneriatelor educaţionale la adolescenţi va facilita rezolvarea pozitivă a crizei de vîrstă, va spori autocunoaşterea, orientarea profesională şi va contribui la armonizarea relaţiilor sociale ale adolescentului trăite atît de intens la această perioadă de vîrstă. vîrstă. Investigaţiile realizate ne -au permis să formulăm următoarele concluzii:
1. Dezvoltarea parteneriatului şcoală -familie şi a orientării profesionale are impact pozitiv asupra proiectării carierei tinerilor; 2. Procesul de dezvoltare a orientării profesionale a tinerilor se realizează cu succes atunci cînd acesta se derulează într-un sistem continuu; continuu; 3. Orientarea profesienală a tinerilor poate fi atît dezvoltată cît şi corectată; 4. Lipsa de informaţie referitor la orientarea profesională a tinerilor le crează dificultăţi
la proiectarea carierei; 5. Antrenarea şi implicarea activă a cadrelor didactice, părinţilor şi copiilor în procesul de orientare profesională a tinerilor; 6. Orientarea în centre de orientare profesională; 7. Atît la clasa experimentală cît şi la clasa de control, nivelul orientării profesionale a
crescut, do ar că la clasa experimentală a crescut mai mult; 8. La sfîşitul experimentului s -a constatat că tinerii au avut un interes mai precis în ceea ce ţine de ceea ce î -şi doresc;
9. Rezultatele experimentului pedagogic confirmă ipoteza investigaţiei înaintate iniţial în conformitate cu care punerea accentului pe elaborarea unui proiect de parteneriat educaţional şcoală -familie şi respectarea anumitor condiţii psihopedagogice de implementare
a acestuia va conduce la eficientizarea procesului de orientare profesio nală a elevilor de vîrstă şcolară mare; 10. Parteneriatul educaţional este una din căile de autoactualizare a personalităţii, armonia relaţiei sociale depinde de contribuţia comună a fiecărui individ în parte;
43 11. Realizarea parteneriatelor educaţionale contribuie la dezvoltarea competenţelor de comunicare, interrelaţionare, intercunoaştere şi creşte propria eficienţă în dezvoltarea personală şi profesională. profesională. 12. Parteneriatul educaţional a urmărit scopul de a dezvolta capacitatea tinerilor de a
alege din m ultitudinea de preferinţe şi interese, acea orientare profesională în care vor dovedi cea mai mare dorinţă de afirmare şi încrederea că ceea ce vor alege va fi pe măsura propriilor capacităţi şi posibilităţi. 13. Programul elaborat poate fi adaptat şi utilizat de psihologi şi pedagogi în vederea orientării profesionale a tinerilor, dezvoltarea capacităţilor de a lucra în parteneriat, pregătirea şi anticiparea reuşitelor personale şi sociale, depăşirea problemelor legate de criza de vărstă.
Cercetarea realiz ată este un mic pas în cercetarea ştiinţifică. Dezvoltarea orientării profesionale depnde mult de calităţile personale ale tinerilor, de nivelul lor intelectual, de gradul de complexitate al activităţii.
44
CUVINTE CHEIE Parteneriat educaţional, parteneriat educaţional şcoală -familie, orientare profesională, carieră, ghidarea carierei, relaţie şcoală-tineri-familie, consiliere profesională, adolescenţă.
BIBLIOGRAFIE: 1. Băran-Pescaru A. Part eneriat în educaţie. Bucureşti: Aramis Print, 2004. 2. Bunescu Gh., ş.a. Educaţia părinţilor – strategii şi programe. Chişinău: Lumina, 1995. 3. Cristea S., Dicţionar de pedagogie, Chişinău – Bucureşti, – Bucureşti, 2000. 4. Cuzneţov L., Etica educaţiei familiale, Chişinău, 2000. 5. Cuzneţov L., Dimensiuni psihopedagogice şi etice ale parteneriatului educaţional. Chişinău: U.P.S. “ I. Creangă “, 2002. 125 p.
6. Dandara O. Proiectarea carierei: dimens iuni ale demersului demersului educaţional. educaţional. Ch.: CEP USM, USM, 2009 92p. 7. Dandara O. ş.a. Învăţ să fiu. Ghid pentru psihologi şcolari, diriginţi şi profesori. Chişinău: CE ProDidactica, 2006.
8. Dandara O. ş.a. Proiectarea standardelor de formare profesională iniţială în învăţămîntul universitar. Ghid metodic. Chişinău: CEP USM, 2003. 9. Dicţionar enciclopedic de filosofie de la “ A – Z “, Bucureşti, 2000. 2005. 10. Gardner H. ş.a. Munca bine făcută. Bucureşti: Sigma, 2005.
11. Golu P., Verza E., Zlate M., Psihologia copilului, E.D.P., Bucureşti, 1992. 12. Jigău M. ( Coord. ) Consilierea carierei. Compendiu de metode şi tehnici. Bucureşti: Sigma, 2007. 13. Narly C., Pedagogia generală, generală, E.D.P. Bucureşti, 1996. 14. Nicola I., Tratat de pedagogie şcolară. Bucureşti: E.D.P., 1996. 15. Piajet J., Psihologia copilului, E.D.P., Bucureşti, 1970.
45 16. Salade D., Dimensiuni ale educaţiei. Bucureşti: EDP, 1998. 17. Sillamy N., Dicţionar de psihologie. Bucureşti: Univers Enciclopedic, 2000. 18. Stănciulescu E. Sociologia educaţie i familiale. Iaşi: Polirom, 1997. managementul carierei. Bucureşti: 2007. 19. Tomşa Ch. Consiliere şi managementul
20.Vlăscianu M., Managementul carierei. Comunicare. Bucureşti: 2007.
ORIENTAREA PROFESIONALĂ ESTE UN PROCES ÎN CADRUL CĂRUIA SE ACORDĂ ASISTENŢĂ ÎN CEEA CE PRIVEŞTE OPŢIUNILE EDUCAŢIONALE ŞI PROFESIONALE
