Tipuri Tipu ri de Arbitraj Arbi traj Formele arbitrajului voluntar:
1. 2. 3. 4. 5. 6.
arbi arbitr traj aj „ad „ad hoc hoc”” arbi arbitr traj ajul ul insti institu tuti tion onal; al; arbitr arbitraj aj intern intern si arbitra arbitrajj internat internation ional; al; arbitra arbitrajj civil civil si arbi arbitra trajj comerc comercial ial;; arbi arbitr traj aj „in „in drep drept” t”;; arbi arbitr traj aj „in „in ech echit itat ate” e”..
ocaz ional) 1. Arbitrajul ad-hoc (sau ocazional) Arbitrajul ad-hoc este un arbitraj neinstitutional, fiind organizat de parti pentru solutionarea unui litigiu determinat, în afara unei institutii permanente de arbitraj. Trăsături : functionează numai în vederea solutionării unui litigiu; odată cu pronuntarea sentintei, existenta acestei instante de arbitraj încetează; atât structura cât si regulile de procedură ale arbitrajului ad-hoc vor fi diferite, în functie de interesele părtilor din fiecare litigiu; prin conventia lor, părtile pot încredinta solutionarea diferendului unui arbitru unic sau unui numar mai mare de arbitri; în cazul unui dezacord între părti, se va recurge la decizia unui tert sau a unei autorităti; părtile pot conveni ca sentinta arbitrală să fie supusă căilor de atac ori să fie definitivă si obligatorie; un arbitraj ad-hoc localizat în România poate fi supus, în temeiul vointei părtilor, unei legi străine atunci când o conventie internatională le autorizează să exercite o atare optiune; este necesar să fie însă îndeplinită conditia ca legea străină preferată de părti să nu contrazică normele imperative si de ordine publică din dreptul nostru ; instantele de judecata au obligatia de a desemna un supraarbitru când se ivesc neîntelegeri între arbitri sau atunci când arbitrii desemnati nu sunt împuterniciti prin compromis sau prin clauză compromisorie compromisorie să-l aleagă aleagă ; •
•
•
•
•
•
2. Arbitrajul institutional
Arbitrajul instituţional are loc atunci când părţile au încredinţat misiunea organizării arbitrajului unei instituţii specializate, litigiul soluţionându-se după reguli stabilite de această instituţie. Arbitrajul instituţional beneficiază în România de existenţa unei structuri permanente, prestabilite, menit me nitee să asigu asigure re consti constitui tuirea rea tribun tribunalu alului lui arbitr arbitral al şi anume anume,, Curtea Curtea de Arbitra Arbitrajj Comerc Comercial ial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie. Aceasta este o instituţie permanentă de arbitraj neguvernamentală, fără personalitate juridică, independentă, cu exercitarea atribuţiilor ce îi revin, organizată să funcţioneze în conformitate cu propriul său regulament. 3. Arbitrajul bilateral, regional si international international Arbitrajele Arbitrajele bilaterale sunt sunt create create prin prin conve conventi ntiii
intern internati ationa onale le bilate bilateral ralee si au compe competen tenta ta să solutioneze numai litigiile între parteneri din cele două state contractante (ex: Camera arbitrală franco–germană franco–germană pentru produsele solului, Comisia americano–canadiană de arbitrajul comercial). Arbitrajele regionale sunt constituite printr-o conventie multilaterală realizata între statele dintr-o anumită zonă geografică si rezolvă diferendele între parteneri apartinând statelor dintr-o anumită zonă geografică (ex.: Comisia scandinavă de arbitraj pentru piei, Comisia interamericană de arbitraj comercial). Arbitrajele internationale a căror competentă teritorială se extinde indiferent de zona geografică solutionează litigiile provenind din orice tară (ex.: Curtea de Arbitraj de pe lîngă Camera de Comert Internatională de la Paris). 4. Arbitrajul civil si arbitrajul arbitrajul comercial comercial
Arbitrajul civil are ca obiect solutionarea unui litigiu izvorat dintr-un contract civil (contract de vanzare – cumparare, contract de inchiriere, contracte de cesiune, etc.). Arbitrajul comercial are ca obiect solutionarea unui litigiu izvorat dintr-un contract comercial. 5. Arbitrajul „IN DREPT”
În cazul arbitrajului în drept sau in jure, arbitrii solutionează litigiile după lege, la fel ca instantele judecătoresti. Acestia vor hotărî asupra unui litigiu, aplicând normele de drept incidente în cauză. În arbitrajul în drept, hotărârea arbitrală trebuie să cuprindă pe langa altele si motivele de drept pe care se întemeiază solutia. 6. Arbitrajul „IN ECHITATE”
Arbitrajul în echitate este acea formă a arbitrajului civil sau comercial, national sau international care se realizează după principiile de echitate si nu potrivit normelor de drept. Trasaturi:
- arbitrul nu are obligatia să aplice normele legale de drept material si nici pe acelea de procedură; - solutia dată de arbitru are caracter definitiv, fiind inatacabilă la o altă instantă de arbitraj; - arbitrii vor aprecia împrejurările de fapt, determinând continutul notiunii de echitate; - ideea de echitate este inseparabil legată de ideea de justitie; evitând aplicarea strictă a dispozitiilor legale, hotărârile în echitate permit adoptarea unor solutii favorabile intereselor reciproce ale părtilor; - arbitrul în echitate nu este dispensat de obligatia motivării cu arătarea temeiurilor în echitate care justifică solutia, nerespectarea acestei cerinte fiind sanctionată cu anularea hotărârii arbitrale în conditiile Art. 364 lit. g din CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ; - Intr-o asemenea situatie, instanta judecătorească prevăzută va judeca litigiul tot în echitate