CUPRINS: INTRODUCERE................................ INTRODUCERE....................................................... .............................................. .................................................................... ............................................. 2 CAPI CAPITO TOLU LUL L 1. TERM TERMIN INOL OLOG OGIA IA MEDI MEDICA CALĂ LĂ ROMÂ ROMÂNE NEAS ASCĂ CĂ SUB SUB ASPE ASPECT CT CRONOLOGIC ȘI ETIMOLOGIC...........................................................................................4 1.1. Limbajului medical între tradiţie şi inovaţie .............................................. .......................................................................4 .........................4 1.2. Straturi lexicale................................. lexicale........................................................ .............................................. ............................................................8 .....................................8
1.2.1. Termeni medicali de sursă francofonă, întemeiaţi pe matricea formanţilor greco-latini. .............................................. ..................................................................... .............................................. ............................................... ...................................... ............................. ...............99 1.2. 2. Termeni interdisciplinari, preluaţi din alte limbaje....................................................11 1.2.3. Termeni ce depăşesc tradiţia conseratoare, prin clişeul internaţional, prin elementul le!ico-semantic anglo-sa!on........................... anglo-sa!on.................................................. .............................................. ................................................11 .........................11 1.2. ". Termeni Termeni deria deriați din sensuri sensuri conotatie. conotatie.....................................................................1" 1.3. Raportul cauzal dintre limbajul medical comun şi limbajul de pecialitate .....................14
CAPITOLUL 2. TERMINOLOGIA MEDICALE POPULARE.................................... POPULARE............................................15 ........15 2.1. !pecte !pecte ale ale trece trecerii rii termin terminolo" olo"iei iei medica medicale le popular popularee pre pre lexic lexicul ul comun comun și cel știin ț i#ic ........................................... .................................................................. .............................................. .............................................. .............................................. ................................... ............1$ 1$ 2.2. %ran#eruri lexico&emantice lexico&emantice în terminolo"ia medical' ................................................... ................................................... 1(
CONCLUZII.................................... CONCLUZII........................................................... .............................................. .............................................. .......................................... .......................24 ....24 BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................25 ANEXA ............................................. .................................................................... .............................................. .............................................. ............................................. ...................... 26
INTRODUCERE Actualitatea temei. #enomenul care i$ea$ă i$ea$ă mobilitatea limbii, ca pas necesar necesar în eoluția
sa, repre$intă unul dintre aspectele cele mai tentante ale cercetării lingistice. %imbajul medical are unul dintre cele mai stabile şi uniforme ocabulare, ceea ce asigură at&t at&t o ec'ia ec'ialen lenţă ţă le!ica le!icală lă importa importantă ntă,, a&nda&nd-se se în eder edere. e. (eces (ecesita itatea tea popul populari ari$ă $ării rii lui în conte!tul social 2
)onosemantismul termenilor medicali şi uniformitatea terminologică repre$intă, însă, doar o structură de suprafaţă. %a o inestigaţie le!ico-semantică mai atentă, găsim, în limbajul medical, polisemantismul *împrumuturi alogene sau cuinte preluate din ocabularul popular, cu modificări de sens+ care formea$ă, de cele mai multe ori, alături de alte elemente le!icale, sintagme specifice domeniului. !istă două posibile niele de anali$ă ale le!icului medical, unul de suprafaţă, i$&nd termenii termenii de origine greco-latin greco-latină, ă, france$ă, france$ă, engle$ă engle$ă și alte împrumuturi împrumuturi uşor identificabi identificabili li şi anali$abili, şi un niel de anali$ă profundă a limbajului popular medical %ucrarea de față are ca obiectiv anali$area unei probleme de actualitate şi anume a modului în care terminologia medicală populară deine în rom&na actuală un aspect de anali$ă istorico-lingistică. reşterea masiă a neoii de informare şi de comunicare a orbitorilor, relaţia str&nsă între eoluţia limbii şi moderni$area societăţii la niel te'nico-ştiinţific, precum şi participarea actiă a orbitorilor la iaţa socială, presupune o mediere între limbajul ştiinţific şi cel comun, mai e!act un dialog între specialişti şi nespecialişti. %imbaj %imbajul ul me medic dical al este este do doada ada ie a pătru pătrunde nderii rii limbaj limbajelo elorr specia speciali$ li$ate ate în orbir orbirea ea comună și iceersa. nterferenţa le!ic popular / le!ic speciali$at implică o serie de aspecte pe care lucrarea lucrarea de faţă le propune spre anali$ă. 0e l&ngă l&ngă relaţi relaţiaa cu dom domeni eniul ul ştiinţ ştiinţifi ificc intere interese se$ă $ă e!tind e!tindere ereaa noţiun noţiunilo ilorr dincol dincoloo de domeni dom eniul ul de proen proenien ienţă, ţă, banal banali$a i$area rea,, determ determino inolog logi$a i$area rea şi ulgar ulgari$a i$area rea,, pătrun pătrunder derea ea şi folosirea lor în limbă fie cu un grad inferior de ştiinţificitate, fie cu un nou sens, de cele mai multe ori figurat. Scopul lucrării. e a reali$a o abordare a limbajului medical din punctul de edere al
participării sale la dinamica şi îmbogăţirea ocabularului limbii li mbii rom&ne, precum şi o anali$ă a le!icului comun medical rom&nesc regional. Structura lucrării. %ucrarea cuprinde două capitole. n primul capitol, sunt definite, aşa
cum anunţă şi titlul, conceptele generale necesare pentru anali$a terminologiei medicale. ici om aea în edere abordarea limbajului medical din punctul de edere al trăsăturilor sale generale și istorice, care care îi asigură asigură statutul de ştiinţă fundamentală, fundamentală, încadr&ndu-l încadr&ndu-l în r&ndul altor ştiinţe de aceeaşi natură. 4or fi aute în edere probleme legate de demonstrarea caracterului 5înc'is6 al limbajului limbajului din care re$ultă preci$ia şi uniocitatea uniocitatea termenilor, precum precum şi gradul de dependenţă a acestora de conte!tul în care apar şi de modalităţile lor de e!primare * unităţi simple, termeni compuşi, sintagme şi colocaţii+. Tot aici sunt anali$ate tipurile de definiţii * le!icografice, terminologice+ cu subtipurile aferente. 3
n ultimul capitol al lucrării, sunt tratate aspecte ale trecerii terminologiei medicale populare spre le!icul comun și cel științific, anali$a are în edere fenomenul de dinamică a sensurilor termenilor medicali populari pe diferite regiuni din spațiul rom&nesc.
CAPITOLUL 1. TERMINOLOGIA MEDICALĂ ROMÂNEASCĂ SUB ASPECT CRONOLOGIC ȘI ETIMOLOGIC 1.1. Limbajului medical între tradiţie şi inovaţie
!istă mai multe lucrări fundamentale în domeniul terminologiei medicale, elaborate de saanți auto'toni și străini. 0rintre acestea se numără 57icționarul medical6 de 4aleriu 8usu, "
lucrare distinsă cu 0remiile 54ictor abeș6 al cademiei 8om&ne *2::1+ și 5op;ro6 *2::1+, 57icționarul medical ilustrat6, autor
rientul )ijlociu, la (ippur, în )esopotamia, sub forma unor tăblițe de
lut cu scriere cuneiformă. storia sa este legată de apariția ec'ilor ciili$ații *egipteană, c'ine$ă, mesopotamiană+, de la care știinta modernă a moștenit primele ,,obiecte de cult6 - empirice, din domeniul medical. Terminologia medicală face referire la cele mai importante remedii utili$ate, dar nu menționea$ă bolile. n scrierile egiptene, identitatea medicului se suprapunea sacerdotului, scribului, fapt consemnat în termeni de tipul ?,,sacerdot-medic6,scrib-medic6, patronul diin fiind $eul T'ot, al carui epitet era p)&ar&ma*i *în traducere- ,,cel care confera siguranța6+. pitetul pare a fi supraietuit semantic în gr. . p)arma*on *b. p)ero,, a purta, da duce6, subst. p)arma si p)armacon +, radacină uniersală, în terminologia actuală. 7upă cum putem obsera cu&ntul at&t de popular #armacie are o istorie at&t de impresionantă și ec'e. n perioada cuprinsa între anii 1::: î.<. si 9:: d. <., medicina este domminată de personalitatea medicilor greci și mai apoi acelor romani, care impun o mare parte a limbajului de origine greacă și latină. #ascinat de principiul contrariilor , în terapia medicamentoasă * contraria contrarii curantur + si de cel al efectelor bolii * imilia imilibu curantur +,
4aleriu 8usu, 7icționarul medical, p. 291 bidem. 0. 2"
2
=
parintele primului corpus coerent de termeni medicali, organi$at într-un sistem autentic științific și filo$ofic.
șa dar, statutul transle!ical al terminologiei medicale nu este creația absolută a terminologiei secolului @@, ci ine ca o suprapunere a milenii de căutări și cercetări în domeniul medical, at&t pe criteriul cercetării științifice, c&t și în conte!tul de$oltării limbajelor populare. nsă aspectul cel mai deosebit al formării terminologiei medicale este istoricitatea terminologiei, și anume modul în care s-au format termenii medicali, care se referă at&t la corpul uman c&t și la descrierea bolilor cu care se confruntă acesta. u toate ca utili$ea$ă unită ți le!icale pree!istente, termenii medicali dob&ndesc noi atribute, de natura științifică, actuali$&nd un statut interlingual al limbajului medical, at&t cel științ ific c&t ș i cel comunApopular. pecificul limbajului medical nu se reduce la caracterul denotati al cuintelor şi la relaţia priilegiată a acestora cu obiectele și relațiile pe care le e!primă. %imbajul medical nu este doar un ocabular care reflectă realitatea, iar unităţile sale constitutie nu sunt numai cuinte ce denotă o realitateB limba este un tot, un sistem ordonat ierar'ic, în interiorul căruia sensul şi aloarea termenilor re$ultă din relaţiile pe care aceştia le stabilesc între ei. )ai mult, limba trebuie priită ca un sistem interacti, pe care se ba$ea$ă comportamentul comunicati al oamenilor dintr-o societate, iar domeniul medical nu a cunoscut frontiere etnice sau regionale, limbajul și e!periența medicală a fost împrumutată și aplicată ca un bun comun al umanității. Și acest aspect se reflectă în limbajele medicale naționale. nestigaţia lingistică trebuie să treacă de graniţa propo$iţiei, spre studiul paragrafului, te!tului şi c'iar al discursului medical în ansamblu. 7eseori ne confruntăm cu situa ții în care cuintele luate separat reflectă un cu totul alt sens, și doar în conte!t, doar cu specificațiile de rigoare putem înțelege e!act sensul pe care îl au. n acest sens nenumărați termeni inentariați de 4aleriu 8usu, mai cu seamă în anatomie, s-au format prin metafori$are - în greacă și în latina clasică / a&nd ca spațiu de referință realitatea cotidiana? lat. vetibulum cu pl. vetibula *ceea ce înseamnă spațiul dintre strada și usa casei, intrarea +, atrium cu pl. atria Cantecamera cu pereții, ,,afumati6 *lat. ater -negru+ datorita focului care ardea la mijlocul încaperiiD, t)alamo *dormitorul, camera din interiorul casei+ erau spații ale unei case romane. ici regăsim fundamentele lingistice ale conceptelor medicale? vetibul bucal , vetibul membrano , vetibul oo, vetibular *adj.+, atrium cordi. cest aspect
este specific, deoarece în medicina europeană a dominat p&nă în secolul al @4-lea o singură limbă, latina. 0entru actuali$area unităţilor conceptuale, limbajul medical folosea termeni aparţin&nd 5superstratului cultural latin6, precum şi tipare le!ico-semantice deenite ,,uniersale6, care s-au transpus de-a lungul timpului și în limbajul medical popular. E
%imbajul medical științific se distinge prin preci$ia termenilor, asigurată le!ical din structura unităţilor terminologice comple!e. ub aspect logico-semantic, ,,denumirea6 medicală funcţionea$ă ca o unitate informaţională, de sine stătătoareB unităţile conceptuale sunt actuali$ate prin sintagme *cuinte, propo$iții+ constituite pe ba$a termenilor anatomici greco-latini, deeniţi termeni/ c'eie în toate tipurile de compunere*cf. cardioascular, esofagotomie, stomatologie+ . +berv'm o uprapunere conceptual' a limbajului medical știin ț i#ic, care re#lect' o tradiț ie #ix' de a reda lin"vitic realitatea
uintele care se referă la nume, și la denumiri ale corpului sau ale unor boli țin de o structură lingistică compusă, a cărei coe$iune semantică se întemeia$ă, în funcţie de criteriul cronologic - istoric, pe o reţea de adaptare în limbajul comun și cel științific de o mare comple!itate pentru actuali$area conceptului. n ultimele decenii, limbajul medical, cu cele două aspecte ale sale? cel orbit şi cel scris, s-a de$oltat considerabil, cuprin$înd - după le!icografi peste 1=: ::: cuinte specifice limbajului medical. >dată însă cu creşterea sa numerică, limbajul medical a început să se complice prin acumularea de numeroase sinonime şi neologisme, care au creeat neînţelegeri şi confu$ii. ntr-adeăr, în 'ăţişurile greu e!plorabile ale terminologiei medicale moderne, oricine se poate rătăci, fără un dicţionar- medical orientati şi ţinut la $i. ogata proliferare a terminologiei medicale a re$ultat din enorma de$oltare a ştiinţelor medico-biologice din ultimele decenii, cu apariţia de numeroase specialităţi, care au condus la crearea a noi termeni sau c'iar a unor ocabulare speciale în genetică, imunologie, imunoc'imie, psi'iatrie. n mod u$ual, medicul modern trebuie să se aştepte să întîlnească, în actiitatea sa, circa =: ::: termeni te'nici, care constituie ocabularul de ba$ă al profesiunii sale, în acela și timp medicul trebuie să fie ai$at și cu termenii ar'aici, populari priitor la denumirea unor părți a corpului sau a unor boli specifice. 4ocabularul medical, cu dimensiunea sa actuală de peste 1=: ::: cuinte şi cu dificultăţile amintite, s-a transformat, după cum se e!primă le!icografii, într-un 5'aos terminologic6, în care, bineînţeles, trebuia făcută ordine. oluţii pe plan internaţional au fost pe măsură, consider&ndu-se că medicina actuală este un bun al întregii lumi, iar progresul obţinut pînă acum este re$ultatul contribuţiei a foarte multe ţări. 0entru o comunicare rapidă între cercetătorii din diferite ţări, şi, totodată, compatibilă cu statutul ştiinţific, este necesar să se obţină o unificare a terminologiei medicale pe plan internaţional. F
8ecunoscînd această necesitate, G(> a organi$at un centru de terminologie medicală internaţională *7uregard, 19EE+, iar >)-ul a fi!at o nomenclatură internaţională a cau$elor de deces pe boli. ltă organi$aţie, >) *onsiliul pentru >rgani$aţiile nternaţionale de Htiinţe medicale+ a elaborat o nomenclatură internaţională a bolilor, toate acestea aducînd facilităţi incontestabile cercetării şi practicii medicale. >)-ul a stabilit pentru medicamente denumiri comune internaţionale *7+, care trebuie să apară imprimate în mod obligator pe toate specialităţile medicamentoase, indiferent de denumirea comercială a acestora. stfel, pentru limbajul medical din limba rom&nă, încă din 19F1 a fost constituită în cadrul cademiei 8..8om&nia? omisia pentru cultiarea şi de$oltarea limbii rom&ne. cest organism ştiinţific, format din lingişti şi repre$entanţi ai ştiinţelor, literaturii, filosofiei etc., şi-a propus să contribuie la de$oltarea multilaterală a limbii rom&ne şi să iniţie$e şi să coordone$e cercetări de specialitate. ctiitatea comisiei s-a efectuat în mai multe subcomisii, organi$ate pe probleme, inclusi limbajele speciale. ub egida acestei comisii a apărut în 19I2 7icţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii rom&ne3 la editura cademiei, ucureşti, într-un olum E9= pagini. Gn alt e!emplu om da pe cel din #ranţa, la 13 iunie 19F2, unde a fost creată, pe lîngă )inisterul ănătăţii şi sub preşedinţia profesorului ). %am; de la cademia de )edicină o comisie de terminologie medicală *deenită ulterior? omitetul de studiu al termenilor medicali france$i+. 7icţionarele medicale sînt de o necesitate imperioasă pentru fiecare ţară, pentru orientarea medicilor în redactări ori lecturi de publicaţii medicale. n ţările de limbă anglosa!onă, e!istă de asemenea preocupări pentru reglementarea limbajului medical. n afară de numeroase dicţionare medicale, au fost elaborate şi unele lucrări specifice, cum este? urrent )edical Terminolog; *sub egida lui merican )edical ssociation+. n limbajul medical folosit în )area ritanie şi .G.., se constată totuşi unele deosebiri, cu tendinţe la formarea a două limbaje medicale distincte, ceea ce i-a făcut pe unii autori să afirme că )area ritanie şi .G.. sînt două state dii$ate printr-un limbaj comun. utorii engle$i reproşea$ă limbajului medical american unele defecte ca? stilul pompos, abu$ul de abreieri, acronime, eufemisme şi altele. 1.2. Straturi lexicale
)ecanismele de creare a termenilor medicali se înscriu în matricile le!icale general alabile ale limbii rom&ne? deriarea, compunerea *tematică, termeni compuşi aglutinaţi sau
3
7icţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii rom&ne, d. cademiei, ucureşti 19I2, E9= pagini
I
ju!tapuşi, deriarea fra$eologică+, calcul *le!ical, semantic+, împrumutul, abreierea, sigla, terminologi$area. Terminologia medicală rom&nească este așe$ată pe te$aurul de rădăcini şi afi!e de origine greco-latină, formele obţinute astfel, fiind integrate şi adaptate cu uşurinţă în oricare limbă inclusi în limbajul comun. n situaţia c&nd cercetarea ignoră matricea clasică, domeniul medicinii ,,este complicat prin cuinte neadecate terminologiei ştiinţifice, preluate din limbajul comun, purt&nd o încărcătură metaforică6 sau re$ultate ,,prin metonimie6 ". ronologic şi etimologic, terminologia medicală rom&nească actuali$ea$ă cel puţin patru straturi le!icale
1.2.1. Tere!" e#"$%&" #e '(r') *r%!$+*+!), -!ee"%/" 0e %r"$e% *+r%!/"&+r re$+&%"!". 7etas&ndu-se de magie si de rajitorie, medicina instituita de greci a reali$at trecerea de la practicile empirice la metodele științifice și prin sistemul de organi$are? gr. iatro desemna medicul farmacist a cărui actiitate se desfășura la locuința acestuia, iatreion *,, oficina medicală6 +B stocul de medicamente era depo$itat într-un spa țiu special, numit apot)i*i *,,cămară, depo$it6+. 8adacina iatro- a de$oltat ideea de medic, deenind paradigma conceptuală pentru numeroși termeni generali? pediatru, pediatrie, cosmiatrie, iatroc'imie etc. 7upa moartea lui le!andru cel )are, în 323 ant. '., centrul științelor se a deplasa din Jrecia la le!andria și apoi la 8oma. 4iața cotidiană grecilor ș a romanilor din remea lui
gr.. t)e*e K lat. t)e*a. (umele neutre or substitui terminația grecească / on cu lat. um ? gr. . craniom K lat. cranium. 7oar neutrele terminate în / a se or menține nesc'imbate *gr. coma K
lat coma+. n procesul de metafori$are, fundamentele greco - latine nu sunt numai o problemă de lingistică formală, ci și una de lingistica cognitia, o modalitate conceptuală de ealuare a omului raportat la realitate. )edicii greci si romani g&ndeau metaforic, reflect&nd o realitate neobișnuită prin formele de cunoaștere și în termenii unei e!periențe obișnuite, prel&nd termenii din limbajul popular și transform&ndu-i treptat în termeni cu preci$ie ș tiinț ifică
"
8usu 2::F? "1
9
#undamentele greco-latine ale limbajului medical și farmaceutic actual au cel putin două alențe uniersale? pe de o parte, continuitatea terminologică, din punct de edere al spa țiului *este o terminologie uniersală, nelimitată de bariere nationale+, pe de altă parte, din punct de edere istoric, termenii au fost utili$ați într-o forma constantă de 2::: de ani, fapt ce le conferă capacitatea de a putea fi traduse cu e!actitate. %a relati puţin timp după de$oltarea tipografiei, în ultimele decenii ale secolului al @4lea, c'irurgii din %;on şi din proinciile france$e au început să publice cărţi de medicină antică şi medieală în limba france$ă. 8eacţia #acultăţilor de medicină a timpului, care îşi instruiau studenţii după tipicul limbii latine a enit prompt, cu toate că se aflau în iposta$a de a face opo$iţie limbii naţionale. )enţinerea limbii latine aea raţiuni bine determinate? ,,ştiinţa, c&tă era, trebuia să răm&nă criptică pentru neiniţiaţi6, iar teamă ,,prăbuşirii medicinei seculare fondate de Jalenus, rient, în tot ba$inul mediteranean. ncă de la începutul secolului al @@-lea, pe care le regăsim în traducerile *după model mag'iar şi german+ din Transilania? rom. anor"anic L fr. anor"ani-ue, rom. contamina L fr. contaminer B rom. conta"io L fr. conta"ieuxB rom. curativ L fr. curati# B rom. epidemie L fr. pidmie B rom. or"an L fr. or"ane .
7in perspectiă diacronică, limbajul medical rom&nesc a aut ca sursă de inspiraţie terminologică, o bună perioadă de timp, mai precis prima jumătate a secolului al @@-lea şi marea parte a sf&rşitului secolului anterior, limba france$ă. Termenii medicali de origine france$ă, mulţi dintre ei fiind concepuţi prin compunere saantă, cu prefi!e, sufi!e şi rădăcini greco-latine, s-au adaptat în general cu succes la le!icul rom&nesc. t&ta timp c&t s-a aflat sub influenţa france$ă, limba rom&nă din domeniul medical a continuat să fie cultiată. stfel, lucrările medicale rom&neşti din anii 19":-19E: E nu abundau în neologisme, iar termenii noi, împrumutaţi, în cele mai multe ca$uri, din france$ă erau folosiţi cu prudenţă la început, e!plicaţi între parante$e, iar apoi adaptaţi la pronunţia şi morfo-sinta!a limbii rom&ne, împrumuturile neologice fiind, astfel, asimilate în mod corect. > doadă a grijii acordate îmbogăţirii, dar şi apărării şi conserării limbii rom&ne folosite în medicină o constituie faptul că neologismele pătrunse în limbă în acea perioadă au re$istat p&nă în pre$ent. =
8usu 2::F? 3= cf.
E
1:
1.2. 2. Tere!" "!er#"'$"0&"!%r", 0re&(%/" #"! %&e &"3%e Termeni interdisciplinari preluaţi din alte limbaje, cum ar fi creenin" *utili$at în domeniul biologiei+, aplicaţii, metode, item *concepte omnipre$ente în terminologia ştiinţifică, în general+, termeni preluaţi recent din domeniul informaticii, resemanti$aţi în informatica medicală, sunt de o semnificație importantă pentru domeniul limbajului medical actual. cest fenomen este specific tuturor limbajelor medicale naționale, fiind un proces firesc cu o creștere continuă. Gnificarea pe plan internaţional a terminologiei medicale este cerută şi de de$oltarea informaticii, a limbajului mecanic al computerilor *limbajul automat+. ri$a terminologiei medicale pe plan internaţional s-a resimţit în toate ţările. 7e aceea, în multe ţări au fost înfiinţate comisii de specialitate consacrate studiului şi controlului terminologiei medicale în limba respectiă. 0robleme majore ridică subdomeniul informaticii medicale, unde pentru majoritatea termenilor rom&neşti se utili$ea$ă at&t scrierea, c&t şi pronunţia engle$ească originale. ituaţia nu este cu totul singulară, dacă aem în edere faptul că acelaşi fenomen se produce şi în terminologia france$ă, unde au fost împrumutaţi nemodificaţi aproape toţi termenii engle$eşti. a preferat / ca şi în limba rom&nă / definirea unor termeni şi e!presii, utili$area prescurtărilor şi acronimelor u$uale, denumirile integrale nefiind folosite în practică. ercetarea influenţei engle$e în terminologia medicală permite obseraţia că, deşi conceptele domeniului sunt fundamentate în ba$a unei matrici le!ico-semantice clasice, influenţa engle$ă se manifestă sub cele mai ariate forme. 0rin împrumutul le!ical, prin acronim, trunc'iere sau fragmentare, ca mijloace de compunere după model engle$, limbajul nu poate neutrali$a în fiecare situaţie dată, diferenţele interlingistice. &ştigul răm&ne doar al terminologiei, care conseră două dintre caracteristicile enunţate de 8a;? originea noţiunii şi denumirea acesteia.
1.2.. Tere!" $e #e0)e'$ r%#"/"% $+!'er7%+%re, 0r"! $&"e(& "!er!%/"+!%&, 0r"! e&ee!(& &e8"$+'e%!"$ %!&+'%8+! ecolul al @@-lea repre$intă perioada c&nd multe domenii de actiitate au acceptat anglicisme şi americanisme. nali$a terminologiei medicale de sursă engle$ăA americană este deosebit de comple!ă cu at&t mai mult cu c&t se impune ca fenomen cu o e!tindere masiă. 11
ătre sf&rşitul secolului al @@-lea, limba france$ă a fost înlocuită din po$iţia de limbă internaţională a ştiinţei şi te'nicii de către limba engle$ă. 7in acea perioadă şi p&nă în pre$ent, limba engle$ă *britanică şi americană+ a dominat eoluţia terminologiei medicale rom&neşti, deenind noua lin"ua #ranca a comunicării medicale. 7in anii 199:, ofensia limbii engle$e asupra rom&nei medicale a început să se manifeste deosebit de puternic, nefiind limitată doar la împrumuturile le!icale *5de altfel, prin intermediul le!icului se reali$ea$ă împrumuturi de sunete, mărci fle!ionare, tipare sintactice6+, ci cuprin$&nd împrumuturi semantice şi calcuri lingistice de diferite tipuri *le!icale, gramaticale, fra$eologice+, astfel înc&t, prin acumulare, fenomenul a determinat modificări la niel micro- şi c'iar macro-structural, a&nd efecte asupra morfo-sinta!ei, deci asupra sc'eletului limbii. 7iscursul medical, scris sau oral, transpune de multe ori mecanicA ad litteram te!te engle$eşti, ceea ce reflectă o comoditate regretabilă din partea utili$atorilor săi şi lipsa raportării conştiente a acestora la limba naţională. cești termeni sunt neadaptaţi la sistemul fonetic al limbii rom&ne *!enismele+. 8olul acestei ultime sfere le!icale, at&t de controersate este de a acoperi golurile terminologice, sub aspect etimologic. %imba engle$ă are o dublă origine, sa!onă şi romanică *de sursă france$ă+, moti pentru care anglici$area termenilor medicali cu etimon latin a repre$entat un proces benefic pentru,,armonia6 limbajului. (e om opri la un eşantion de termeni medicali şi farmaceutici de sub literele a, b şi c ? lat. acutu K engl. acuteB lat. adjuvantu K engl. adjuvant B lat. a"lutinare K engl. a""lutinationB lat. ampulla *as mic pentru ulei sau parfum+ K engl. ampullaB lat. an"or K engl. an"or . 7e sub litera b? lat. balamum K engl. balamB lat. medieală bronc)ia K engl. bronc)u . 7e sub litera c? lat. calculu K engl. calculuB lat. cal/x K engl. calixB lat. capula K
engl.capula. eea ce obserăm este faptul că termenii de origine latină sunt foarte uşor adoptaţi de limba engle$ă, nu ca atare, ci prin anglici$are. mprumuturile engle$eşti de acest tip se caracteri$ea$ă prin ec'ime, au pe l&ngă un comportament asemănător cuintelor rom&neşti, o circulaţie foarte mare şi participă la relatini$area imbii rom&ne. !istă termeni medicali engle$eşti care au pătruns prin filieră rance$ă şi datorită acestui fapt s-au adaptat sub aspect fonetic, ortografic şi orfologic, a&nd un comportament asemănător cuintelor din limba rom&nă. a şi în ca$ul primei sfere neologice, termenii proeniţi prin filieră france$ă au fost asimilaţi în forma originală sau cu transcrierea lor în limba rom&nă. ată c&tea e!emple de sub literele a, b şi c? rom. anelaj K fr. annela"e, cf. engl. annealin" B rom. an"oa' K fr. an"oie, cf. an"ui)B rom. bloc K fr. blocB cf. engl. 0loc* B rom. 0uton K fr. ec'e boton, cf. engl. buttonB rom. caşete K fr. cac)et , engl. cac)et .
12
#undamentele francofone ale terminologiei medicale rom&neşti au rămas nealterate şi în secolul al @@-lea. nserţia perfectă a termenilor în ocabularul limbii rom&ne este e!plicabilă prin seriile bogate de rădăcini şi formanţi de origine greco-latină. #actorii lingistici sunt plurialenţi? absenţa unui termen rom&nesc monosemantic, breilocenţa, circulaţia internaţională. mploarea pe care calcurile o au este impusă de intenţia cercetătorului de a asigura transparenţa de semnificaţie şi de a consera alenţele eocatoare ale termenului engle$esc. Termeni anatomici care definesc sistemul cardioascular? rom. ept interatrial *cf.engl. interatrial eptum+B rom. valv' aortic' *engl. aortic valve+B rom. irculaţia coronarian' *cf. coronar/ circulation +. Termeni de diagnostic? rom. al#ormaţii con"enitale ale inimii *engl. con"enital anomal/ o# )eart +. Termeni pentru teste de diagnostic şi proceduri? rom. ima"ine de medicin' nuclear' *engl. nuclear medicine ima"in" +.
!istă, în al treilea r&nd, o recu$ită de cau$alităţi psi'olingistice care au permis ina$ia de anglicisme în terminologia medicală? abandonarea matricii de formanţi greco-latini, snobismul lingistic, dar şi o comoditate inocată de profesorul M.-. ournia? ,,ea mai mare parte a termenilor engle$i care au penetrat în medicina france$ă datorea$ă includerea lor lenei sau snobismului importatorilor6. ub aspect etimologic, am selectat un corpus de împrumuturi şi calcuri după modele engle$eşti, din perspectiă sincronică, a&nd în edere categoriile următoare? 1. nume comune cu referent medical şi farmaceutic, consacrate în diferite ramuri ale pragmaticii medicale? rom. abazie L engl. abaia B rom. acardie L engl. acardiaB rom. amebom L engl. amoebomaB rom. bradilalie L engl. brad/laliaB rom. ca#ein' L engl. ca##eine. 2. nume proprii şi eponime. (umele proprii *germane, engle$eşti, de proenienţă france$ă+, numite şi xenime, au o mare frecenţă în ştiinţa medicală, fie că referentul este o personalitate din lumea ştiinţei, o denumire de teorii medicale, organi$aţii naţionale şi internaţionale, inenţii sau organisme. ea mai frecentă reali$are a numelor proprii, în pragmatica medicală sunt eponimele. ntroponimele desemnea$ă o altă entitate dec&t aceea iniţială / a&nd rolul de a certifica saantul, cercetătorul, inentatorul. Gn mare număr de eponime desemnea$ă nume aparţin&nd 'istologiei, fi$iologiei sau anatomiei. Termenul nou creat este, de regulă unul sintagmatic şi are în structura sa o ariată gamă de nume comune la care se ataşea$ă patronimul autorului sau şi acela al coautorului, numele mai multor autori care în mod independent au ajuns la aceleaşi re$ultate în cercetare. ată c&tea dintre sferele semantice ale numelui comun? baze *baze Sc)i## +, buc)et *buc)etul lui Riolan +, canale *canale aver +, celul', corpucul , dicuri * icuri er*el +, #rotiu, metode *metoda Sorenen +, piramid' * piramida lui alp)i")i+, reactivi *reactivi 5dman+, imptomA indrom, tran"ulaţii * tran"ulaţii Ranvier +, şanţ * şanţul lui Rolando+, tete, triun")i ş.a.m.d.
13
1.2. 4. Tere!" #er"7%ț" #"! 'e!'(r" $+!+%"7e. c'imbări majore au produs cele două ,,reoluţii6 terapeutice? reoluţia sulfamidelor, empirică, din 193F şi reoluţia declanşată de biologia moleculară, în deceniul al 4-lea. n declanşarea acestor orientări ,,medicina france$ă nu a mai fost ioara înt&i, iar pe lista laureaţilor (obel sunt mai pre$enţi scriitorii france$i6F. n aceste condiţii, limbajul medical a deenit treptat un sistem proli!, fie ca e!presie a arietăţii referenţilor, fie din perspectia limbilor / sursă. onceptele medicale sunt actuali$ate prin termeni care au de$oltat sensuri conotatie, prin e!tensia semantică a unităţilor preluate din sfera culturală europeană. 'iar şi literatura, elementul liresc, în general, sunt pre$ente în numele dat unor boli. lpenor este numele însoţitorului lui Glise / spirit slab, care, după e!cesul de alcool, a adormit şi a murit în somn, că$&nd de pe terasa palatului lui irce. n limbajul medical ,,sindromul lpenor6 desemnea$ă o stare subconfu$ională a subiecţilor care adorm într-un loc necunoscut, după consum e!cesi de alcool sau după into!icaţii. ste o stare de ,,perple!itate şi automatism motor cu risc de comitere a unor acte medicolegale6. 1.3. Raportul cauzal dintre limbajul medical comun şi limbajul de pecialitate
%erminolo"ia medical', argumentea$ă statutul e#"$"!e" ca ştiinţă ba$ată pe codaj
lingistic riguros şi, în mare parte, accesibil numai specialiştilor. Tot în această parte a lucrării, am considerat necesar să definim domeniul e#"$"!e", a&nd în edere că denumirile de ştiinţe sunt implicate în aste ansamble de termeni ştiiinţifici organi$aţi ierar'ic. u priire la terminologia medicală, dar preocupat de c'estiunea neologismelor, e!til 0uşcariu făcea, încă din 19":, următoarea constatare? 5%a termenii medicali, neologismul mai e ajutat să se propage şi prin faptul că medicii, întrebuinţ&nd termenii te'nici, se pot înţelege, la patul bolnaului, fără să fie înţeleşi de el, apoi fiindcă o boală cu un nume străin i se pare bolnaului mai NinteresantăO dec&t cea cu un nume obişnuit *cf. migrenă faţă de dureri de cap, calcul sau litia$ă faţă de piatră etc.+B în sf&rşit, fiindcă atunci c&nd e orba de părţi ale corpului, termenul te'nic / cel puţin la început, p&nă nu e înţeles de toată lumea / nu este supărător? cuintele 'ernie sau intestine se pot întrebuinţa în societate, pe c&nd ătămătură sau maţe trec de ulgare6I. 7upă cum se obseră, . 0uşcariu anticipa atunci, într-o oarecare măsură, ceea ce astă$i unii cercetători numesc 5funcţia criptică a limbajului medical6. F
8usu 2::F, 0. 3E 0uşcariu, 19":A19FE, p. 3I=-3IE
I
1"
1. 7upă o prealabilă pre$entare a conceptului de 5funcţie criptică a limbajului medical6 *aşa cum reiese din descrierea făcută de '. a;lon şi @. )ignot, la care ne om mărgini în cele ce urmea$ă+, ne propunem să reealuăm funcţia în cau$ă şi să stabilim în ce măsură are ea releanţă pentru discursul medical *îndeosebi+ şi *mai puţin+ pentru limbajul medical propriu-$is. 2. 0entru 'ristian a;lon şi @aier )ignot, cei care consacră, într-o carte, o amplă şi densă secţiune limbajului şi comunicării medicale, funcţia criptică ar face deosebirea între ocabularul medical considerat ca jargon şi ocabularul medical ă$ut ca argou1. ei doi specialişti în comunicare aprecia$ă că funcţia criptică este pre$entă doar în argou şi, pe această ba$ă, admit că limbajul medical se înscrie într-o 5perspectiă dinamică a raportului argou / jargon69. ltfel spus, 5putem aluneca din jargon, limbaj te'nic folosit doar cu intenţia transmiterii de informaţii, în argou, de îndată ce apare dorinţa de a ascunde o informaţie neiniţiaţilor într-o situaţie de comunicare precisă61:. )ai departe, se consideră că at&t argoul, c&t şi jargonul ar asigura *în afara funcţiei comunicaţionale / centrală / şi a celei criptice, proprie celei dint&i+ o serie de funcţii precum? funcţia de economie, cea de speciali$are, cea de signum social *sau funcţie discriminantă şi de coe$iune+ şi c'iar o funcţie estetică3. (u insistăm însă asupra acestora aici. (imeni nu poate stăp&ni ocabularul tuturor disciplinelor. a atare, un limbaj te'nic este cunoscut doar de un anumit număr de persoane, ceea ce îi conferă acestuia o funcţie criptică irtuală. 7e reme ce jargonul ştiinţific este e$oteric pentru masa indii$ilor, re$ultă că el deţine deja, embrionar, un aspect criptic. 7e altfel, 5breslele au creat întotdeauna un limbaj al celor iniţiaţi611.
CAPITOLUL 2. TERMINOLOGIA MEDICALE POPULARE 2.1. Apecte ale trecerii terminolo!iei medicale populare pre lexicul comun ș i cel ș tiinț i"ic
)ajoritatea ştiinţelor fundamentale, printre care şi medicina, se deosebesc de limba comună prin caracterul înc'is. P)igrarea6 termenilor medicali spre limba comună și iceersa este un fenomen care s-a e!tins foarte mult în rom&na actuală şi care circulă sub numele de Plaici$are a ştiinţelor6 sau P democrati$area a cunoaşterii6. cest fenomen atrage după sine o serie de modificări semnificatie. n primul r&nd atenţia este concentrată asupra modului în care termenii medicali trebuie adaptaţi nielului de cunoaştere al orbitorilor profani. el mai important aspect al trecerii termenilor medicali spre orbirea comună este asimilarea şi folosirea corectă a acestora în procesul comunicării. Termenii 9
a;lon, )ignot, 2:::, p. 3=1 ibid. 11 ibid., p. 3=1-3=2 1:
1=
medicali interesea$ă mai mult din punctul de edere al importanţei lor pentru orbitorul nespeciali$at şi mai puţin din punctul de edere normati. pecialistul în domeniul limbii capătă un rol esenţial a&nd ca scop facilitarea accesului la sensul speciali$at şi folosirea a numeroase metode prin care însuşirea sensului speciali$at să fie conformă cu norma. %imbajul comun şi cel de specialitate *profesional+ repre$intă arietăţi stilistice funcţionale. n $ilele noastre, aproape orice orbitor foloseşte, pe l&ngă limbajul comun, cel puţin un limbaj de specialitate, corespun$ător unui domeniu profesional sau de interes personal. fortul de asimilare a limbajului de specialitate este diminuat datorită e!istenţei unui important segment comun ambelor limbaje, repre$entat de fonetică, de structuri gramaticale şi discursie identice? preponderenţa modului indicati, a timpului pre$ent, a propo$iţiilor principale, a fra$elor scurte, a conjuncţiilor copulatie, a conectorilor naratii *apoi, mai apoi, înainte de etc.+ şi argumentatii *c', c'ci, pentru c' etc.+.
%imbajul de specialitate are un fond de e!presii lingistice identic nu numai cu limbajul comun, ci şi cu limbajul de specialitate al domeniului, limbaj însuşit obligatoriu de specialişti, indiferent de colectiitatea lingistică de pe mapamond căreia îi aparţin. n pre$ent, e!istă o pronunţată tendinţă de internaţionali$are a le!icului de specialitate, aceiaşi termeni fiind folosiţi de toţi specialiştii din domeniu. %imbajul medical ca şi limba căreia îi aparţine, se află într-o permanentă mişcare şi transformare, care tind în mod ineluctabil spre progres. n continuare om enumera c&tea din lucrările de medicina ba$ate pe cunoștin țele empirice populare și care stau ca temei pentru și pentru un limbaj medical cu specific rom&nesc *pentru acele lucrări care au fost traduse+. ea mai ec'e lucrare medicală care a folosit fondul local lingistic cu referire la corpul uman și la denumirea unor boli și tratarea acestora de pe teritoriul populat de rom&ni, pare să fie !r edica, datată de pe la 1=F:, atribuită lui J;org; %encses, demnitar la curtea familiei
at'or;. )anuscrisul conține numeroase informații priitoare la tratarea bolilor infecțioase, ba$ate pe cunoștintele populare. 0reocupari importante de etnobotanică și de medicină a aut in secolul @4 călugarul franciscan de origine romana %oan Qajoni *ăianu+, care a intocmit R'erbariiR ba$ate pe informațiile populare. Gn interesant
1E
'iar daca acest R lucrare de importanta deosebită, a!ată pe cunoștințele de medicină populară a fost aceea a lui )i'ail importantă contributie la alorificarea cunoștințelor empirice, folosind c'iar terminologia populară a aut-o și înățatul medic oftalmolog, clujean, loan )olnar 0iuaru. 7omnitorul moldoean, 7imitrie antemir *conform aserțiunilor numeroș ilor e!egeț i ca lecu (iculina, l. istriteanu, drian #oc'i, 0.0.0anaitescu, 4irgil andea, .onescu Julian și alții+ poate fi socotit părintele multor ș tiinț e *istorie, geografie, sociologie, etnografie,
etnoiatrie, folcloristica etc.+ operele lui putand fi interpretate pentru continutul lor comple!, din perspectia fiecărei științe amintite. 6n ecriptio oldaviae *scrisa în limba latină, pentru cademia din erlin, la 1F1F+ scrie despre bolile cu care se confruntă popula ția )oldoei în acel timp, despre remediile populare, empirice, însoțite de cele magice, rele&nd implicit credințele și obiceiurile rom&nilor legate de efectul ludic, magic, cum era Rdansul călușarilorR. n lucrarea 6toria 6mperiului +toman, antemir relata despre elemente de c'irurgie populară, iar în secțiunea 6toria iero"li#tc' reda o serie de termeni medicali rom&nești, el însuși fiind bun cunoscător al istoriei medicinei și filosofiei clasicilor. n urma studierii la cademia 0atriar'iei >rtodo!e din onstantinopol, unde se pare ca a urmat cursurile de medicina predate acolo de le!andru )arocordat. lte informații legate de transpunerea limbajului popular medical în cărțile remii este și în lucrarea ronicul vec)imei a romano&moldo&vla)ilor . n opera sa scria etnologul 8omulus 4ulcanescu-7imitrie antemir a g&ndit și a scris ca un precursor genial, cu argumente furni$ate de etnografie, folcloristică și știința populară, pentru că era un istoric al culturii și ciili$ației carpato-balcanice, fiind în același timp un filosof al istoriei și al ciili$aț iei uniersale. ărturar umanist desă&rșit din Țara 8omanească, stolnicul onstantin antacu$ino a aut multiple preocupări legate de de$oltarea medicinei ca știință și de practica ajutorării poporului, culmin&nd cu înființarea spitalului oltea, la 1F:". n biblioteca sa , între alte cărți de aloare se afla și dicționarul manuscris al lui T. orbea, ictione Latinae cum valac)ica interpretatione, reali$at prin anii 1E91-lF::, la cererea episcopului )itrofan din u$ău. %ucrarea
cuprinde numeroase denumiri folosite în medicina populară, doedind inspirația carturarească din practicile empirice ale locuitorilor. șa de e!emplu? iarba eninată- aconilum *conilum+? 1F
creasta cocoșului- aelectrolop'us-*8'inantus+, tiga de pam&nt- brionia *r;onia albă+B iarba gonitoare de friguri- centaurium *entaurium umbellatum+, i$ma sălbatică-mentastrum *)ent'a s;lestris+ etc, cu denumirea populara, latina si cea științifica. 7eosebit de importantă era și lucrarea lui 0etru )aior 6toria pentru începutul romanilor în acia *uda, 1I12+. n secolul RluminilorR, de altfel, prețuirea cunoștințelor poporului și a
intrebuințării rețelor în medicina și farmaceutică se accentua tot mai mult. Gn loc aparte in cercetarea cunoștințelor populare, a credintelor si obiceiurilor 1-a aut ogdan 0etriceicu
)oldoa, Tara 8omanească și Transilania și le-a însumat în 19 olume, de o imensa aloare, reflect&nd elementele esențiale ale culturii populare, materiale și spirituale, prelucrate și tipologi$ate dupa șapte decenii de cei doi mari folcloristi ai eacului @@, on )usi și >idiu &rlea. %a sf&rșitul eacului @@, un alt saant rom&n, (icolae 7ensușianu elabora un alt c'estionar priitor la tradițiile, credințele, obiceiurile poporului, răspunsurile primite din 1139 de localități fiind cuprinse în 1F olume, pe care dupa șapte decenii le-a adunat și le-a clasificat intr-un important olum de referinț ă, folcloristul drian #oc'i. n sfarșit e locul sa amintim etapa culegerii sistematice de date referitoare direct la medicina populară, cu practicile sale empirice, insotite de desc&ntece, ca elemente de magie profilactica si terapeutică. 0reocuparile multor istorici, medici, folcloriști, ca si ale unor reiste ale remii, Traian *1IE9+, olumna lui Traian *1IF:-lIF"+, din ucuresti, #amilia *din uda, apoi de la >radea+, Telegraful 8oman, Transilania, de la ibiu etc. au culminat cu lucrari ca acelea ale lui ', %augier - eo"ra#ia medical' a +lteniei *raioa 1I9:+, ontributii la etno"ra#ia medical' a +lteniei *ucuresti, 1I9:+, ontributiuni la medicina empirica din +ltenia. n acelasi an, 1I9:, on 4ianu publica sectiunea intitulata + medicina a babelor .
u urmat apoi cercetari tot mai sistematice, considerata de saanti ca sile ogrea si leriu %. ologa drept un prim modul al istoriei medicinei culte rom&nești. !emplu de limbaj medical din perioada interbelică? ancerul stomacului se pre$intă la început ca o ridicătură de forma unei ciuperci, ce face relief în interiorul stomacului, la început mică, care poate ajunge la mărimea unui măr şi c'iar mai mare. n urmă, adeseori destul de timpuriu, tumora se ulcerea$ă şi astfel se formea$ă o ulceraţiune cu marginile ridicate şi dure 12.
12
urel abeş, ancerul, 192I
1I
!emplu de limbaj medical interbelic destinat populari$ării ? !poi prin carnea lor plin' de tartraţi şi de azotaţi, prin pectin', ele 7roşiile9 neutralizeza' conţinutul tomacului la )iperacizi, învioreaz' ecreţiile di"etive, ajut' la mituire şi trec:nd în :n"e îl alcalinizeaz', deci îndulcec şi tin" umorile artiticilor; 13
2.2. #ran"eruri lexico$emantice în terminolo!ia medicală
n lumea satului rom&nesc, preotul și doctorul au jucat dintotdeauna un rol e!trem de important. Termenii populari referitori la descrierea corpului și a diferitor boli ale acestuia s-au conturat de-a lungul secolelor și fac parte din limbajul u$ual comun al limbii materne. 4om anali$a pe scurt o parte din termenii medicali care s-au transferat în limbajul știin țific fie integral, fie sub formă de sinonime, fie ca ar'aisme. n limbajul popular ne confruntăm adesea cu procesul de personificare a bolilor. Gna dintre cele mai periculoase boli pe care o percepeau oamenii satelor noastre a fost? ciuma, )olera.. oartea, în "eneral, ete peroni#icat' la toate popoarele, și bolile "rave care preced moartea la #el. udeț ul e)edinț i9, %eleleica 7>udețul ?ra)ova9, 0oala %urcilor 7>udeț ul 0r'ila9, 't')ala au aica bolilor, aica c'l'toarea au aica calea7raionul :ncești9. Sin"urul care poate t'p:ni iuma ete, dup' credinț ele populare din pațiul rom:nec, #:ntul aralmbie, a c'rui zi e pr'znuiește pe 1@ #ebruarie. + alt' boal' cu ad:nci r'd'cini etnolin"vitice ete A'ratul. !upra A'ratului t'p:neș te S#:nta Aarvara 70arbura9, care e erbeaz' în data de 4 decembrie a #iec'rui an, iar #emeile care aveau copii mici, #'ceau dou' turte în acea zi și le puneau la treaș ina caei... ca ' m:n:nce A'ratul din ea și ' nu e abt' pete copii. Bn "eneral, A'ratul nu poart' mai multe nume eu#emitice la rom:ni. i#er'
în' modul de peroni#icare.
înt&lnește la plural, în unele regiuni din )oldoa i se spune Tremuriciul. n ucoina #rigurile sunt pomenite doar cu numele de %elițe. 0rintre alte boli personificate, se orbe ște și de o f&ntă ng'ină, care ine pe la casele oamenilor. n acest ca$ termenul este integrat în totalitate în limbajul medical de specialitate. !istă boli care n-au putut fi identificate în mod separat în lumea spa țiului rural rom&nesc, dar cărora li s-a spus unioc 7eoc'i. 7intre toate credințele noastre străec'i, priitoare la cau$ele bolilor,
13
4asile 4oiculescu, Toate leacurile la îndem&nă, 193E
19
aceea pe care o găsim nu numai la toate popoarele din uropa, ci la întreaga omenire, e credin ța în deoc'i. e este de fapt deoc'iulS n dic ționarul manuscris, care a fost scris de ordac'e Jolescu, 7eoc'i înseamnă că ătămăm oarece cu oc'ii, cu ederea, cu uitătura, adică uit&ndu-mă la orece, se atamă acel lucru at&t de rău și pătime ște at&t de mult, înc&t se îmbolnăe ște și moare, de este sticlă crapă și plesnește, de este as de păm&nt, se sfar&mă și se sparge. 0rin urmare cau$ele deoc'iului sunt? priirea și orba, care pot cau$a îmbolnăirea, iar re$ultatul este o boală sau mai bine $is o stare de deoc'i. Tot aici om menționa că nu doar ființele ii pot fi deoc'eate, ci și obiectele și lucrurile făcute de oameni. nsă în credința populară, copiii sunt cei mai e!puși deoc'iului. Termenul de deoc'i ține strict de terminologia populară și nu poate fi regăsit sub nici o formă în limbajul medical contemporan, însă în u$ul comun e!plica ția pentru o anumită stare de rău se regăse ște în termenul de deoc'i. oala reme îndelungată a fost percepută ca o pedeapsă dumne$eiască. >ricare boală sau stare de rău nu ține de om, ci ine din afară, fie că e trimisă de 7umne$eu, fie că e personificată într-o fiin ță asociată cu forțele malefice. stfel modul de a percepe lumea di'otomic a detrminat mentalitatea colectiă să asocie$e stările patologice cu ființele demonice. n continuare om reda modul în care e!primă poporul stările patologice. u priire la sănătate om găsi termeni care se referă la? lagă, iguros, tare ca piatra sau ca fierul. n ceea ce priește însu și termenul de boală se a regăsi în limbajul popular și sub denumirea de beteșug, se leagă boala de el, îl loe ște boala, s-a bolnăit, bole ște, cade la pat, $ace, este buged, bu'a, tras la față, nu-l mai țin picioarele, i s-au slăbit balamalele, îi suflat de &nt. 7acă boala e într-o stare aansată atunci bolnauluii se atribuie? e pe ducă, nu mai scapă, nu se mai scoală, i s-au sf&r șit $ilele, i sa apropiat funia de par, e cu lum&narea în m&nă, l-au apucat frigurile mor ții etc. 0entru un om răpus de boală om înt&lni următoarele e!primări? a murit, a răposat, s-a prăpădit, a înc'is oc'ii, și-a dat sufletul, l-a luat 7umne$eu. (umele bolilor adeseori o regăsim diferit în regiunile locuite de rom&ni. stfel sub numele de n'jit, se înțelege în cea mai mare parte a olteniei otita, pe c:nd în ucel și aramureș, acet nume e d' "in"ivitei, și c)iar durerilor de m'ele. Gn alt termen este Studeniț a care înseamnă c&nd scorbutul,
c&nd stomatita. #ălcărița se atribuie fie parotiditei epidemice, fie pentru tetanos etc. %as&nd la o parte aceste e!cepții rare, putem spune că terminologia bolilor e bine stabilită, de și numele unor boli aria$ă după regiuni. 4om da mai jus, clasificate, numele bolilor pe care le cunoa ște poporul. %.
&olile or!anelor de repiraț ie
a. 0olile naului=
i. ori$a? guturai, gutunar, troa'nă, troană, șu'ărie *în regiunile )oldoei+, budu'ală *răila, 0ra'oa+, budi'oală *4aslui+, cataroi *)oldoa+ ii. pista!is? curgere de s&nge din nas. b. 0olile ":tului
2:
i. ng'ina? ang'ina, durere de g&t ii. migdalită? g&lci, mod&lci, bub&lcă. iii. ng'ina difterică? gușter, șop&rlăi ță, bolfe. i. %arigită? răgușeală . truma *'ipertrofia glandei tiroide+? gușă c. 0olile pieptului
i. ronșită? tuse, tuse măgărească ii. stm.mfi$em.7ispnee? năduf, nădu', înădu șeală, nădușeală, năgulgă, înnecăciune, șui. iii. 0neumonie. 0leure$ie? jung'i, cuțit, țeapă. i. Tuberculo$ă pulmonară? oftică, osfică, boală seacă *%ăpu șna+, c'iotcă *smail+. . olile aparatului circulator și ale s&ngelui i. 0alpitații? bătaie de inimă ii.
4ocabularul este un organism comple!, aflat mereu în miscare, at&t pe a!a timpului, c&t si pe cea a spațiului *indiferent de limba căreia îi apar ține+. l a repre$entat, în mod frecent, obiectul de studiu al celor interesați de sc'imbările surenite în această arie a limbii si, implicit, a ieții umane. nali$at si 5disecat6 de generații succesie de cercetători, din puncte diferite de edere, le!icul a fost clasificat în subsisteme, în funcție de relația lor, e!ternă, cu orbitorii, sau internă, cu celelalte unități le!icale *ca structură si conținut semantic+. stfel, în funcție de sfera de utili$are au fost stabilite următoarele categorii? ocabular acti A ocabular pasiB ocabular literar A ocabular neliterarB ocabular de u$ general *comun, mediu+ A ocabular cu utili$are limitată? ar'aic / neologic, regional / sectorial / de grup, ocabular de ba$ă A masa ocabularului1. ntre aceste sfere le!icale nu e!istă granițe stricte, tocmai pentru că limba este un organism iu, în miscareB ele interferea$ă, se întrepătrund adesea, unitățile put&nd fi transferate dintr-o $onă în alta, în funcție de numerosi factori lingistici si e!tralingistici. Gnul dintre factori este si acela că 5limba nu creea$ă de obicei cuinte noi din combinări noi de sunete, ci se foloseste de materialul e!istent pentru a da o nouă numire, iar c&nd lucrurile noi sunt cunoscute 21
din contactul cu alte popoare, odată cu lucrul se împrumută... si numele6.. stfel, 5lucrurile noi tre$esc în mintea oamenilor imaginea lucrurilor din e!periența anterioară cu care se aseamănă în reo priință si pe ba$a acestei asociațiuni numele lucrurilor cunoscute trec si asupra celor noi6. pațiul medical, cu marea lui arietate de forme, constituie unul dintre c&mpurile le!icale ce îmbină noțiuni dierse. le îsi găsesc originea în graiul iu al orbitorilor, țin de limbajul afecti sau e!presi al acestora si 5trădea$ă o anumită atitudine subiectiă a poporului față de lumea fi$ică înconjurătoare, cum ede el lucrurile în mijlocul cărora trăieste si cum reacționea$ă lingistic atunci c&nd neoia de a le distinge unele de altele îi cere să le dea un nume6. ncluderea lor în structura le!icului cu care operea$ă medicina este, asadar, re$ultatul unei fine obserații si al unui proces îndelungat de abstracti$are si generali$are în constiin ța populară, unde se reflectă cu plasticitate si preci$ie arietatea si particularită țile mediului fi$ic și a sănătății. 7e e!emplu, părțile componente ale corpului omenesc? cretetul , pinarea, coata, pieptul, poale.
!istă numeroase 7er3e din limbajul comun, ale căror sensuri sunt foarte cunoscute, precum a interea, a decrie , a traduce , a u"era , a prezenta , a dezvolta , a mi"ra, a aboli , a tolera, a exprima , a e cita , a e încrie , dar care capătă noi alenţe în conte!te medicale.
cestea le înt&lnim în sintagme de tipul 7er3 9 '(3'%!"7 în următoarele e!emple ? 5e!aminarea abdominală intereeaz' *urmăreşte+ sensibilitatea abdomenuluiB 5 unt intereate *implicate, afectate+ articulaţiileB 5retina intereeaz' *asigură+ edereaB 5 &au decri *cercetat, anali$at, e!aminat+ infecţii cutanate cau$ate de streptocociB 5 &au decri *eidenţiat, cercetat+ şi distrofii musculare progresie tardieB 5migrena traduce *manifestă+ o durere paro!istică a capuluiB 5miopiile oculare traduc *conduc spre+ un proces distrofict 1"B 5a traduce *a se impune+ neoia sporirii olumului de aer inspiratB 5datele epistemiologice u"ereaz' *arată, descriu+B 5 unt u"erate *indicate+ alori anormaleB 5pacienţii prezint' *manifestă, au+ o imaturitate a refle!elorB 5nou-născuţii prezint' aspect de copii slabiB 5pacienta va dezvolta *aea+ sclero$ă multiplăB 5femeia care dezvolt' *manifestă, face+ 'ipertensiune recurentăB 5c'eagul a mi"rat *sa deplasat+ prin ena caăB 5 abolirea *încetarea+ refle!elorB 5abolirea *dispariţia+ mişcărilor de erticalitateB 5femeia a tolerat *a suportat, a trecut peste+ traaliul fără dificultateB 5medicamentul a #ot tolerat *asimilat, acceptat+ bine de organism 4erbul a întuneca, cu o puternică încărcătură stilistică, at&t în limbajul comun c&t şi în cel poetic, este înt&lnit, în mod surprin$ător, în sintagma? 5socierea unei neopla$ii întunec' prognosticul , a&nd sensul de a deteriora, sau a aduce complicaţii în determinarea bolii. (umeroase '(3'%!"7e din limbajul u$ual sunt folosite cu alte sensuri în sintagmele 1"
e$ar, ., 19I2? 112, 113, 2I9
22
medicale şi a căror înţelegere integrală nu se poate reali$a dec&t de către specialiştii în domeniu. 7intre acestea selectăm acele structuri combinatorii de tipul '(3'%!"7 9 %#e$"7 , în care substantiele, atac, criz', mecanim, teritoriu, cale, a"reiune, ric, e#ect , se înt&lnesc în următoarele sintagme medicale, cu alte sensuri, dec&t cele cunoscute de nespecialişti? 5 atac isc'emic tran$itorB 5criz' migrenoasăB 5mecanim embolic, 'emodinamicB 5teritoriu silianB 5cale e!trapiramidalăB 5ric iatrogenB 5e#ect aders1=. ubstantiele canal , cavitate, punte preluate din limbajul comun, nuanţea$ă sensuri noi, terminologice, specifice specialiştilor în limbajul stomatologic, atunci c&nd se combină cu adjectie în următoarele sintagme? canal radicular, cavitate pulpară, punte cimentată. 0entru a e!plica şi preci$a sintagmatica cu&ntului arcin' este necesar să de$ambigui$ăm semnificaţiile acestuia, aşa cum le regăsim în dicţionar? arcin'1 greutate, încărcătură, apăsareB arcin'2 5legătură de lemne, f&n, paieB sarcină 3 5obligaţie, îndatorire, răspundere *materială sau morală+B arcin'" 5misiune, calitate, slujbă, rolB arcin'$ 5starea femeii graide, graiditateB arcin'E 5mărime fi$ică care produce o stare de solicitare mecanică într-un corp solid deformabil sau într-un sistem fi$ic. ubstantiului arcin'', cel e!tras din terminologia medicală, i se alătură numeroase adjectie, contribuind la formarea următoarelor sintagme din domeniul obstetricii? arcin' ectopic', arcin' extrauterin', arcin' "emelar', arcin' "emelar' biovular', uniovular', arcin' tubar' , arcin' intertiţial' , arcin' itmic' .
0rin urmare e!istă numeroase posibilităţi combinatorii ale termenilor u$uali comuni care trec in limbajul medical de specialitate. !istă și e80re'""$&"e( în care se regăsesc cuinte din limbajul comun, folosite pentru a desemna dierse afecţiuni, disfuncţii sau c'iar asemănări ale unor organe, dar care sunt înţelese doar de specialiştii în domeniu. 7e e!emplu, şaua turceac' este 5depresiunea osoasă profundă situată transersal pe faţa superioară a corpului osului sfenoid, la nielul căruia este situată 'ipofi$a. intagma pl'm:n de oţel , poate crea confu$ii unui pacient nefamiliari$at cu terminologia medicală, c&t şi unui student străin, căruia nu-i spune nimic această îmbinare de două substantie, tocmai pentru că această e!presie clişeu este de$ambigui$ată de specialiştii domeniului prin următoarea definiţie? 5denumire pentru un sistem electromecanic clasic în care se plasea$ă corpul bolnaului pentru întreţinerea artificială a respiraţiei sale. icţionarul edical preci$ea$ă că această sintagmă este sinonimă cu cea de 5respirator 7rinUer, care
probabil că este mai bine înţeleasă de un student străin medicinist. n fi$ioUinetoterapie se înt&lnesc e!presii care denumesc dierse po$iţii corporale în sintagme formate din cuinte preluate din limbajul u$ual, de tipul '(3'. 9 0re0. 9 '(3'. ? mer de raţ', 1=
Volog, ., 199F? 12I-129
23
mer de pitic , mer coit , #lexie în lam' de bricea" B sau e!presii clişeistice din oftalmologie? oc)i de iepure *5oc'i desc'is în somn+, oc)i de piic' *5cecitate unilaterală care se însoţeşte de un
aspect strălucitor al pupilei+. 7in neurologie am selectat e!presia enzaţia membrului #antom', care se referă la sen$aţia că membrul amputat este întreg, sen$aţie pe care o are pacientul după operaţia de amputare. n domeniul reumatologiei am înt&lnit e!presia m:n' de maşinit , e!plicată ca 5dermatită e!foliatiă la nielul palmelor şi a degetelor, care cu siguranţă ar crea confu$ii necunoscătorilor domeniului. ubstantiul z"omot intră în componenţa unor sintagme clişeu, de tipul '(3'. 9 %#. , folosite în auscultaţia inimii, sau a plăm&nilor, care descriu cu preci$ie unele manifestări, sau disfuncţii? z"omot alb, z"omot )ipocraticB sau în sintagme combinate din '(3'. 9 0re0. 9
'(3'.? z"omot de "alop, z"omot de moar' , z"omot de tun . Toate e!emplele ilustrea$ă, încă o dată, caracterul rigid, speciali$at al terminologiei medicale, c'iar şi atunci c&nd în sintagmele folosite se regăsesc cuinte din limbajul u$ual. n limbajul medical se înt&lnesc *+r(&e e&"0"$e folosite de specialişti cu scopul de a reda c&t mai rapid informaţia, sau poate de a o codifica într-o oarecare măsură, pentru cei cărora li se adresea$ă. 7omeniul reumatologiei ne-a oferit astfel de e!emple, majoritatea referindu-se la po$iţii corporale. n sintagmele? în decubit doral , în decubit lateral , în şez:nd , din şez:nd în ortotatim, se intuieşte destul de uşor absenţa cu&ntului 5po$iţie, pentru ca informaţia să fi pe
deplin înţeleasă şi receptată de pacient. onstrucţia manevra b'rbie tern este eliptică de prepo$iţii, ea put&nd deeni manevra de la b'rbie pre tern sau dinpre b'rbie pre tern . intagma lacunară 5am #'cut un tomac , folosită de c'irurgi, şi eident perfect înţeleasă de aceştia, poate aea interpretări diferite de către nespecialişti. 7esigur, ceea ce lipseşte, este substantiul 5operaţie, iar sintagma prin e!tensiune, ar putea deeni? am #'cut o operaţie de tomac, am re#'cut un tomac , sau c'iar am operat un tomac .
CONCLUZII Terminologia medicală nu este o stare, ci un proces niciodată înc'eiat. n timpul perioadei de creare a unei discipline noi, formele le!icale, dar şi sensurile, sunt oarecum fluctuante? termeni mai noi sunt utili$aţi alături de alţii deja consacraţi sau c'iar ar'aici, împrumuturi circulă alături de formaţii auto'tone, termeni simpli apar ca sinonime ale unor perifra$e descriptie. n plan semantic poate persista o oarecare nedeterminare, care permite reajustări, ajung&ndu-se uneori p&nă la întrebuinţarea termenilor într-o accepţiune uşor diferită de aceea a autorului lor. 0e măsura eoluţiei unei discipline, terminologia se fi!ea$ă, stabilitatea ei depin$&nd de olumul de comunicare. > dată cu populari$area ei, termenii trec în domeniul public şi pot deeni elemente ale ocabularului u$ual. 2"
n conte!tul socio-difu$ării, (! ere! e#"$%& a cunoaşte o perioadă de lansare, apoi de e!tindere a folosirii lui în domeniul în care a apărut şi în alte domenii, următoarea etapă fiind una de îmbogăţire a sensului şi, apoi, eentual, de pătrundere în ocabularul u$ual. Tendinţa de "!er!%/"+!%&"%re a terminologiei ştiinţifice medicale şi te'nice a deenit a$i foarte puternică. oluţia modalităţilor de creaţie le!icală este determinată indirect de internaţionali$area cercetării, de comerciali$area pe pieţe din ce în ce mai largi a produselor ştiinţei şi te'nicii, de publicitate şi, în mod direct de organismele de standardi$are terminologică. !amin&nd raporturile care se stabilesc între cuintele limbajului medical, s-a putut obsera că forţa de caracteri$are tipologică pe care o are anturajul într-un conte!t speciali$at, este definitorie pentru descrierea precisă a comportamentului le!emului respecti în conte!tul medical dat. #iecare cu&nt îşi releă nuanţele sale semantice prin intermediul anturajului său le!ico-semantic. Terminologia medicală, obiectul de studiu al lucrării de fa ță, are o relatiă unitate de conținut si repre$intă un domeniu special de cercetare terminologică, deoarece medicina se caracteri$ea$ă printr-o permanentă înnoire a conceptelor, care antrenea$ă si o reînnoire continuă a termenilor speciali$ați. 7iscursul medical pune probleme 5delicate6, mai ales c&nd ine orba de comunicarea medic / pacient. Tema dialogului medical poate fi sănătatea sau boala pacientului *maladia put&nd fi şi ea într-o formă mai uşoară sau mai graă+B ca interlocutor, pacientul poate fi t&năr sau bătr&n, bărbat sau femeie, un om mai re$istent sau mai labil din punct de edere emoţional etc.B circumstanţele sunt şi ele dierse. )edicul trebuie să ţină seamă de asemenea amănunte c&nd discută cu pacientul.
BIBLIOGRAFIE 1. erejan, iliu, ncluderea termenilor ştiinţifici şi te'nici în dicţionarele generale, în Terminologia în 8om&nia şi în 8epublica )oldoa, lusium, Cluj-(apocaD, 2::: CWTerminologiaD, p. E9-F1 2. rătescu, Jeorge, Trecut şi iitor în medicină. tudii şi note, d. )edicală, ucureşti, 19I1. 3. rătescu, JeorgeB ernoodeanu, 0aul, iciul 'olerei pe păm&nt rom&nesc. > calamitate a remurilor moderne, ditura cademiei 8om&ne, ucureşti, 2::2. ". oteanu on, #ormarea cuintelor în limba rom&nă, olum editat de (arcisa #orăscu, ngela idu-4r&nceanu, ditura Gniersităţii ucureşti, 2::F =. uciuc, (ina, 7eterminologi$area termenilor medicali, 8%H%, nr. E, 199F, p. =E-E3 2=
E. 7ui$abo 7aniella, 7icţionar medical engle$- rom&nArom&n-engle$, aşi, 0olirom, 2::F F. Jioroceanu lina, Terminologia greco-latina in romana actuală, raioa, ius 0rint, 2::I I. Jioroceanu lina, Terminologia greco-latina in romana actuala, raioa, ius 0rint, 2::F 9. #rînculescu, ulia ristina, specte ale terminologiei medicale romanesti de dupa 199: / cu speciala referire la influenta engle$a. raioa? ditura ius. 2:1: 1:. orgu ordan, 4ladimir 8obu, %imba rom&nă contemporană, ucureşti, ditura 7idactică şi 0edagogică, 2::F 11. %upașcu 7imitrie, )edicina babelor, adunare de desc&ntece, rețete de doftorii și răjitorii băbești, ucurești, 1I9: 12. )i'ailidie, )i'ail, )edici-scriitori şi publicişti rom&ni. 7icţionar bibliografic cu un ompediu în limba france$ă, d. 4iaţa )edicală 8om&nească, ucureşti, 2::3. 13. 0ană 7indelegan Jabriela, 7icţionar general de ştiinţe ale limbii, ediţia a -a, ucureşti, 2::1. 1". 0itar, )ariana, )anual de terminologie şi terminografie, Timişoara, d. )irton, 2::9 1=. 0loae-c'iu$ %acrimioara, %upuleasa 7umitru, Terminologie medicalasi farmaceutica, asi, 0olirom, 2::F 1I. 8usu 4aleriu, 7icţionar medical, ucureşti, ditura )edicală, 2::: 19. Grsoniu, orin, storia )edicinei Gniersale, d. de 4est, Timişoara, 2:::.
ANEXA
stma
7iabet $a'arat 7octor
acreala in stomac aer in stomac g'e$muit pa la plăm&ni aiurare pă neagră stupare de g&t eșică neagră eteag oala cea rea Aneagră oala de $a'ăr r&ncă 7oftor 7ioc'i 2E
J&t Jraidă )oarte
7ureri de cap
ancer
Jruma$ #emeie grea J&f&ire J'eb J'ib J'ioc'i Mung'i Jușă '&rc&i 'orăi ase moarte >log >br&nteală >părit >prirea udului >ușorul genunc'iului 0ecingine 0ocit 0odagră 8ac 8ăpciugă 8&n$ă 8ărunc'i &ngele sorocului 2F
crintire pu$ă Știrb Tifos Turloi Gdmă Gima 4ărsat de &nt Văbală Vgaibă
2I
