Testament De Tudor Arghezi - arta poetica moderna -
Udor Udor Arghez Arghezii este este poetul poetul modern modern care care si-a si-a raspan raspandit dit creati creatiaa atat atat in perioa perioada da interbelica interbelica cat si in perioada perioada postbelica postbelica acesta fiind innoitorul innoitorul cratiei moderne intr-o forma forma tradit tradition ionala ala.. El promov promoveaz eazaa pentru pentru prima prima data data in litera literatur turee romaan romaanaa esteti estetica ca uratului care se bazeaza pe expresivitatea socanta a uratului. Categorie estetica opusa frumos frumosulu ului, i, uratul uratul presup presupune une valori valorific ficarea area artist artistica ica a aspect aspectelo elorr diform diformee anorma anormale, le, banale banale,, grotes grotesti ti ale vietii vietii.. In acest acest sens sens Tudor Tudor Arghez Arghezii afirma afirma:: “Am cautat cautat cuvint cuvintee virginale, cuvinte puturoasa, cuvinte cu raie, cuvinte care asalteaza ca viespiile sau te linistesc ca racoarea, cuvinte fulgi cuvinte cer”. Poezia “Testament” a aparut in volumul “Cuvinte potrivite” in 1927. vocea care se comunica in text este poetul insusi prin eul lyric care de la inceputul primei strofe este pres presen entt prin prin marc marcii lexi lexicoco-gr gram amat atic ical alee ale ale adre adresa sari riii dire direct ctee (pro (pronu nume me,, adje adject ctiv ivee pronominale, verbe) acestea dau poeziei un ton solemn dar si un sentiment de confesiune pentru receptorul mesajului din poezie. Emitatorul este persoana care citeste sau scrie care face discursul lyric iar receporuleste un cititor imaginar sau po ate posterioritatea care primeste. Poetul anunta d la inceput ca lasa o mostenire spirituala exprimandu-si o atitudine care isi justifica alegerea in fata celor care ii citesc opera. Versul al doilea “un nume adunat pe-o carte” ne sugereaza locul ca importanta vitala de asezare a numelui. Cartea are astazi un text sens conotativ si de aceea ea este prin numele autorului simbolul identitatii obtinute prin cuvant. Astfel acest cuvant “carte” este cuvant cheie in poezie chiar daca monologul/dialogul imaginar este intre tata si fiu, strabun si urmas, intre rob si domn. De aceea descentati ale unui lyric este sugerata prin termenul metaforic “seara razvratita”, osemintele varsate in mine“, “durerea surda si amara”, “slova de foc si slova sorita”. Adresandu-se direct cititorului poetul considera cartea o treapta sau un drum al cunoasterii mostenita de la inaintasi. Acest lucru il vedem prin folosirea numeroaselor cuvinte proprii universului rural taranesc multe fiind arhaisme. Transf Transform ormare areaa materi materialu alului lui in spirit spiritual ual este este coordona coordonata ta pe care care se pune un deosebit accent deoarece universal taranesc in cadrul lui Arghezi se transforma in valoare artistica : sapa devine condei si brazda cerneala. Sintagma “Cuvinte potrivite” da titlul intregului volum din care face parte si poezia “Testament”, de aceea pentru Arghezi poetul este un nascocitor care transforma graiul cu indemnul pentru vite al batranior. In “Cuvinte potrivite” este o metafora care desemneaza poezia care presupne mestesugul si truda umana. Stapanii sunt urmasii care framanta aluatul dand o definitie a poeziei, astfel leaganele urmasilor stapani, durerea si veeninul devine miere, zdrentele sunt muguri si coroane iar cenusa mortilor din vatra este dumnezeu de piatra.Estetica uratului isi face prezentadin versul “din bube, mucegai, noroi” devine “hotar in alb” si obligatoriu scopul din viata al cititorului de a-l valorifica ca o datorie morala si spirituala “pazind in piscul datoriei sale”.
In viziunea poetului arta are un effect tamaduitor, creatia fiind o izbavire, dar pe de alta parte ea trebuie sa pazeasca in sufletul cititorului constiinta morala sa modifice caracterul sis a ii transmita durerea. Invitatiile de la nivelul limbajului si al expresivitatii intra in comparatii inedite “imperecheate-n carte se marita ca fierul cald imbratisat in cleste”. Domnita care sufera este creatia, ca fiind un amestec intre talentul si truda artistului. Raportul dintre poet si cititor se reconfirma in finalul poeziei prin versul “robul a scris-o Domnul o citeste”. Cele doua metafore “slova de foc si slova faurita” formate dintr-un archaism si desemnand talentul si tehnica poetica, inspiratia si munca, aceasta fiind definitia poeziei. Limbajul este bolovanos frust cu multe arhaisme demonstrand exact aceasta imbinare intre “slova de foc” sau cuvantul spontan fierbinte si “slova faurita” care este expresia elaborate, cautata, magulita.
