Tudor Arghezi
Testament Geneza Situat la inceputul volumului „Cuvinte potrivite” aparut in 1927, volum ce marcheaza adevaratul debut arghezian şi totodatã da expresie deplinei maturitãţi creatoare, poemul da expresie acelor principii care in viziunea poetului guverneaza creatia artistica. Specia lirica Arta poetica sau poezie programatica ce dezvaluie principiile autorului. Titlul Porn Pornin ind d de la sens sensul ul prop propri riu u al term termen enul ului ui „Testament” (expre (expresie sie a ultimelor dorinte) poetul il reinterpreteaza conferindu-i un sens estetic. El mentine formula introductiva, solemna, enumeratia ca procedeu compozitional, gravitatea formularii, redimensionandu-le spre a da expresie viziunii sale creatoare. Tema Condit Conditia ia creati creatiei ei si a creato creatorul rului ui (acce (accentu ntull cade cade asupra asupra rolulu roluluii activ activ,, transformator al poetului) Compoziţia Poemul este alcãtuit din cinci strofem inegale ca dimensiune,demonstrând tendinţa poeziei moderne spre libertatea de expresie. Motive lirice 1 Cartea - simbol simbol pentru pentru creati creatie. e. Cartea Cartea reprez reprezint intaa esenta esenta cunoas cunoaster terii ii transmise de poet generatiilor generatiilor viitoare, viitoare, rodul unei transfigurari transfigurari a efortului concret al genera generatii tiilor lor anteri anterioar oaree intr-o intr-o munca munca spirit spiritual uala. a. Reprez Reprezint intaa de aseme asemenea nea un argument al innobilarii celor care au fost umiliţi de-a lungul veacurilor trecute: „Ea e hrisovul cel dintai al robilor” . Cartea e simbol al initierii, al inceputului (in sens spiritual): „Cartea mea-i fiule, o treapta.” Cartea este fundamentala-“de cãpãtâi”. 2 Motivul cuvintelor potrivite – da si titlul volumului; comporta o dubla semnificatie: potrivite inseamna pe de-o parte juste, adecvate exprimãrii ideilor, proprii poeziei si pe de alta parte (ca participiu pasiv) reprezinta rodul efortului creator al spiritului poetic(cuvintele poetic(cuvintele au fost potrivite potrivite de spiritul creator) creator) 3 Motivul osemintelor - reprezinta o concretizare a unei abstractiuni a ideii continuitatii generatiilor. 4 Motivul Motivul dualitatii dualitatii inspiratie inspiratie~meste ~mestesug sug - evidentia evidentiatt prin metaforel metaforele: e: „slova de foc”, „slova faurita”.
Tudor Arghezi - Testament
Particularitatile limbajului poetic Limbajul arghezian impresioneaza si chiar socheaza prin materialitate, prin forta de concretizare demonstrate atat la nivelul fonetic al textului, frecventa consoanelor: „Prin rapi si gropi adanci/ Suite de batranii mei pe branci” cat si la nivel lexical prin termeni arhaici: „hrisovul”, sau populari „plavani”, „sarici”. De asemenea, se remarca folosirea unui limbaj pamfletar, violent ce demonstreaza afilierea lui Arghezi la „estetica uratului” (directie lirica inaugurata de Baudelaire). Semnificatii poetice si principii estetice
Intreaga arta poetica apare dominata de prezenta eului creator evidentiata prin frecventa verbelor la persoana I. Acestea fac legatura intre doua serii de termeni contrastanti ,ceea ce demonstreaza ca prin actul poetic aspectele derizorii ale existentei sau limbajului sunt transformate in valoare estetica, in poezie pura. Poetul se considera „un manuitor si un mantuitor al cuvantului” avand forta demiurgica de a realiza poezia pura intrebuintand tocmai un material lexical nepoetic. Afilierea sa la estetica uratului este direct exprimata prin intermediul ultimei asociatii de termeni contrastanti si printr-o serie de simboluri. In viziunea lui Arghezi ,creatia are si o functie vindicativa sugerata prin metafora „seara razvratita” ca si personfificarea: „biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte”. Creatia este de asemenea rodul inspiratiei si al mestesugului, dualitate exprimata prin metaforele: „slova de foc” si „slova faurita”. Prin poezie, prin arta in general, este rascumparata si redimensionata suferinta inaintasilor. Poezia este purtatoarea unor valori etice, acestea insa fiind subordonate esteticului. Poezia exprima esenta viziunii creatoare argheziene enuntand prin simboluri lirice principiile majore ale creatiei: opera poetica este deopotriva rodul harului divin al inspiratiei si al muncii migaloase de artizan al cuvantului. Poetul este initiatorul unui efort spiritual ce innobileaza si transfigureaza suferinta generatiilor anterioare. Aderand la estetica uratului (in poezie) el transforma uratul, banalul existentei in frumusete pura. Pastrand dimensiunea etica si vindicativa a poeziei, el o transforma in valoare estetica suficienta siesi. Comentariul secvenţelor lirice 1.Se observã solemnitatea formulei care aminteşte de sensul propriu al titlului. Sinecdoca “un nume adunat pe-o carte” sugereazã esenta spiritualã a moştenirii, numele însemnând gloria, iar cartea ,creaţia. Metafora personificatoare “seara rãzvrãtitã” exprimã ideea revoltei, conferind poeziei sens vindicativ.In urmãtoarele trei versuri se remarcã materialitatea limbajului, aspectul sau nepoeticmsonoritãţile dure, cu mare forţa de plasticizare.Acesta exprimã efortul material al generaţiilor anterioarem transfigurat de poet în valoare spiritualã.In 2
Tudor Arghezi - Testament
ultimul vers “cartea mea-i,fiule, o treaptã” poetul accentueazã valoarea iniţiaticãm primordialã a cãrţii.Ea reprezintã începutul, o primã etapã a iniţierii prin spirit.Totodatã, este şi un element vital,”de cãpatâi”, iar identificarea metaforica”hrisovul cel dinâi al robilor” sugereaza înnobilarea prin creaţie a celor umiliţi.Motivul osemintelor concretizeazã legãtura profundã a poetului cu înaintaşii. 2.Secventa reprezintã o artã poeticã propriu-zisãm prin care autorul reveleazã resorturile profunde ale actului creator,insistând asupra rolului activ, transformator al poetului.Poetul îşi considerã creaţia un început-“întaia oarã”-dar şi efectul unei evoluţiim al unei treceri din material în spiritual, verbul “sã schimbãm” indicã aceasta metamorfozã sapa->condei, brazda->cãlimarã. Motivul cuvintelor potrivite, care dã şi titlul volumului, simbolizeazã, ca formã adjectivalã,cuvântul just, adecvat exprimãrii unei idei poetice,iar ca participiu, cuvantul care a fost potrivit de gândirea creatoare. Frecvenţa verbelor de pers.I sing. Accentueazã rolul activ, transformator al poetului care preschimbã nepoeticul în poezie, inesteticul în frumuseţe purã.Verbele fac legãtura între douã serii de termeni contrastanţi: Graiul cu-ndemnuri pentru vite am ivit>cuvinte potrivite Am prefãcut>versuri,icoane Din zdrenţe fãcui> muguri şi coroane Veninul l-am preschimbat > în miere Ocara am pus-o> Cenuşa morţilor am fãcut-o> Dumnezeu de piatrã Din bube, mucegaiuri şi noroi iscat-am> frumuseţi şi preţuri noi Se desprind, astfel, o serie de principii şi trãsãturi ale liricii argheziene:creaţia se distinge prin vitalitate, prin puterea de renaştere şi înnobilare( metafora “muguri şi coroane”), ea dezvoltã cultul strãmoşilor,trecutul reprezentând o valoare sacrã;actul estetic este ambivalent,sublimând revolta întrun plan estetic( antiteza “sã-mbie, sã-njure”). Ultimele versuri justificã afilierea poetului la “estetica urâtului”, direcţie inauguratã în liricã de Baudelaire.Creatorul se considerã capabil sa transfigureze acele cuvinte nepoetice, umile,aflate la periferia limbajului în frumuseţe purã. 3. In ultima secvenţã se accentueazã dimensiunea vindicativã a actului poetic, prin metafora” biciul rãbdat se-ntoarce în cuvinte”, iar creaţia se defineşte prin dualitatea inspiraţie- meşteşug, evidenţiatã de opoziţia metaforicã “slova de foc şi slova fãuritã”. In versurile din final este sugerata ideea cã toete valorile asumate de poezie( revolta, tensiunea vindicativã, cultul strãmoşilor) sunt purificate, subordonate scopului primordial, estetic( ultimele doua versuri).
3
Tudor Arghezi - Testament
ARTA POETICA- Tudor Arghezi
Testament Arta poetică este opera lirică prin care autorul dă expresie metaforică originală convingerilor sale cu privire la : condiţia creaţiei si a creatorului, relaţia dintre poet şi lume, temele şi motivele majore, sensurile şi menirea actului creator . In literatura română, tradiţia artei poetice este inaugurată de Ienăchiţă Văcărescu prin „Testament” şi continuată în perioada paşoptistă de I.H. Rădulescu, Gr. Aledxandrescu, Eminescu formulând, în manieră romantică,idei si principii estetice în poezii ca: Epigonii, Scrisoarea II, Criticilor mei, Cu gândiri şi cu imagini. Situat la inceputul volumului „Cuvinte potrivite” aparut in 1927, volum ce marcheaza adevaratul debut arghezian şi, totodatã ,da expresie deplinei maturitãţi creatoare, poemul Testament de Tudor Arghezi da expresie acelor principii care, in viziunea poetului ,guverneaza creatia artistica, ilustrând desăvârşit s pecia lirica a artei poetice sau a poeziei programatice.. Titlul, element esenţial in structura textului liric, concentrează sensurile acestuia. Pornind de la sensul propriu al termenului „Testament” (expresie a ultimelor dorinte) poetul il reinterpreteaza, în sirit novator, conferindu-i un sens estetic. El mentine formula introductiva, solemna , adecvată sensului propriu („Nu-ţi voi lăsa dept bunuri, dupa moarte”)şi enumeratia ca procedeu compozitional. Acestea sunt redimensionate, dezvoltate în funcţie de sensurile conotative, spre a da expresie viziunii creatoare. Astfel, testamentul nu dă expresie ultimelor dorinţe, ci unor aspecte considerate esenţiale în planul artei; el nu se adresează urmaşilor biologici, fiind destinate continuatorilor din spaţiul creaţiei. Tema, specifică artei poetice, este reprezentată de conditia creatiei si a creatorului. In viziunea lui Arghezi ,accentul cade asupra rolului activ, transformator al poetului în relaţia acestuia cu limbajul. La nivel compoziţional, poemul este alcãtuit din cinci strofe inegale ca dimensiune,demonstrând tendinţa poeziei moderne spre libertatea de expresie. Motivele lirice structurează o viziune poetică originală în contextul modernismului românesc. In prim –plan se situează cartea - simbol pentru creatie. Cartea reprezinta esenta cunoasterii transmise de poet generatiilor viitoare, rodul unei transfigurari a efortului concret al strămoşilor intr-o munca spirituala. Reprezinta, de asemenea ,un argument al innobilarii celor care au fost umiliţi de-a lungul v eacurilor trecute: „Ea e hrisovulvostr cel dintai/ al robilor”. Cartea e simbol al initierii, al inceputului (in sens spiritual): „Cartea mea-i fiule, o treapta.” Şi, totodată,fundamentala-“de cãpãtâi”. Motivul cuvintelor potrivite, care dă si titlul volumului; comporta o dubla semnificatie: potrivite , interpretat ca adjectiv,inseamna: juste, adecvate exprimãrii ideilor, proprii poeziei. Pe de alta parte, ca participiu pasiv, reprezinta rodul efortului creator al spiritului poetic(cuvintele” au fost potrivite „de spiritul creator) Motivul dualitatii inspiratie~mestesug – este evidentiat prin metaforele: „slova de foc”, „slova faurita”.
4
Tudor Arghezi - Testament
Limbajul poetic arghezian impresioneaza si chiar socheaza prin materialitate, prin forta de concretizare demonstrate atat la nivelul fonetic al textului -frecventa consoanelor: „Prin rapi si gropi adanci/ Suite de batranii mei pe branci”- cat si la nivel lexical prin termeni arhaici: „hrisovul”, sau populari „plavani”, „sarici”. De asemenea, se remarca folosirea unui limbaj p amfletar, violent ce demonstreaza afilierea lui Arghezi la „estetica uratului” (directie lirica inaugurata de Baudelaire). Intreaga arta poetica apare dominata de prezenta eului creator evidentiata prin frecventa verbelor la persoana I, : am ivit, am luat, am făcut, iscat-am. Acestea fac legatura intre doua serii de termeni contrastanti ,ceea ce demonstreaza ca prin actul poetic aspectele derizorii ale existentei sau limbajului sunt transformate in valoare estetica, in poezie pura. Poetul are forta demiurgica de a realiza poezia pura, intrebuintand tocmai un material lexical nepoetic. Afilierea sa la „estetica uratului” este direct exprimata prin intermediul ultimei asociatii de termeni contrastanti si printr-o serie de simboluri:”din bube, mucegaiuri şi noroi/ Iscat-am frumuseti si preţuri noi” In viziunea lui Arghezi ,creatia are si o functie vindicativa, sugerata prin metafora „seara razvratita”, ca si prin personfificarea: „biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte”. Creatia este ,de asemenea ,rodul inspiratiei si al mestesugului, dualitate exprimata prin metaforele: „slova de foc” si „slova faurita”.Poetul este un ales, iluminat prin harul divin al inspiraţiei, dar şi un artizan, un migălos şlefuitor al cuvintelor. Prin poezie, prin artă in general, este rascumparata si redimensionata suferinta inaintasilor. Poezia este purtatoarea unor valori etice, acestea ,insa, fiind subordonate esteticului:”Robul a scris-o, domnul o citeşte/ Făr-a cunoaşte că-n adâncul ei/ Zace mânia bunilor mei”. Poezia exprima esenta viziunii argheziene, enuntand prin simboluri lirice şi imagini de mare forţă expresivă, principiile majore ale creatiei: opera poetica este deopotriva rodul harului inspiratiei si al mesteşugului.Poetul este initiatorul unui efort spiritual ce innobileaza si transfigureaza suferinta generatiilor anterioare.Aderand la estetica uratului el transforma banalul, aspectele obscure ale existentei in frumusete pura.Pastrand dimensiunea etica si vindicativa a po eziei, el o transforma in valoare estetica ,suficienta siesi. Poezia „Testament” de Tudor Arghezi ilustrează, prin teme, motive,sensuri şi semnificatii, specia artei poetice, în spiritul unei viziuni lirice de esenţă modernistă.
5
