UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR SECŢIA – Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor
COORDONATOR: Lect. univ. dr. GRUESCU RAMONA
ABSOLVENT:
CRAIOVA 2007 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR SECŢIA – Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor
COORDONATOR: Lect. univ. dr. GRUESCU RAMONA
ABSOLVENT:
2
CRAIOVA 2007 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR SECŢIA – Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor
COORDONATOR: Lect. univ. dr. GRUESCU RAMONA
ABSOLVENT:
2
CRAIOVA 2007 CUPRINS CAPITOLUL I - Turismul - activitate economico-socială -
3
INTRODUCERE
Dinamismu Dinamismul,l, profunzime profunzimeaa şi amploarea amploarea transformărilo transformărilorr din toate sectoarele sectoarele vieţii vieţii economico-sociale, ca trăsături definitorii ale evoluţiei contemporane, se reflectă, între altele, in modificarea structurilor structurilor economice, in ierarhizarea ierarhizarea ramurilor componente componente în concordanţă cu cerinţele progresului tehnico-ştiinţific contemporan, cu exigentele sporirii calităţii vieţii. Modern Moderniza izarea rea şi mod modifi ificar carea ea struc structur turilo ilorr econo economii miilor lor contem contempor porane ane,, impuse impuse de amploarea transformărilor din toate sectoarele economiei, au impus reierarhizarea ramurilor componente pentru armonizarea cu nevoile societăţii moderne. Multiplele interdependente din economia mondială şi progresele tehnico-ştiinţifice au permis transformarea turismului într-o componentă de sine stătătoare a economiei, tot mai active în viaţa economica şi socială. Turismul evoluează sub impactul transformărilor civilizaţiei contemporane, dinamica sa integr integrând ându-s u-see proce procesul sului ui globa globall de dezvol dezvoltar tare. e. El reprez reprezint intăă o compo componen nentă tă de mare mare importanta a vieţii economice pentru un număr tot mai mare de tari ale lumii, antrenând un amplu potenţial uman şi material şi acţionând, prin eforturile pe care le angajează şi efecte benefice induse asupra domeniilor de interferenţă, ca factor stimulator al dezvoltării şi progresului. Faptul ca turismul se adresează unor segmente largi ale populaţiei, răspunzând nevoilor materiale şi spirituale ale acesteia, se reflectă în intensificarea circulaţiei turistice naţionale şi internaţionale, imprimând fenomenului un ritm înalt de creştere. Sectorul turismului internaţional se caracterizează, ca şi celelalte domenii economice, printr-o profundă globalizare, diversificare a ofertei şi a cererii; el nu are frontiere si se constituie într-o punte de legătură între popoare, culturi, sisteme economice. Funcţi Funcţiile ile turism turismulu ului: i: se multip multiplic licăă conti continuu nuu,, pe lângă lângă compon componen entel telee econo economic mice, e, soci social alee şi cult cultur ural ale, e, dobâ dobând ndin indd şi alte alte vale valenţ nţe: e: poli politi tică că,, ecol ecolog ogic ică, ă, admi admini nist stra rati tivă vă şi educaţională.
4
CAPITOLUL I TURISMUL - ACTIVITATE ECONOMICO-SOCIALĂ Turismul reprezintă, atât prin conţinut, cât şi prin rolul său, un fenomen care s-a impus pregnant in epoca contemporană, contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică, atât a actualului secol, cat şi a celui trecut. Această dezvoltare dezvoltare a determinat determinat nu numai numeroase efecte în plan economic, ca urmarea a antrenării unui important volum de investiţii pentru crearea bazei materiale specifice şi a dezvoltării dezvoltării unui important sector de servicii complementare, ci şi în plan psiho-social datorită soluţiilor pe care acesta acesta le oferă oferă pentru pentru petrecerea petrecerea superioa superioară ră a timpului timpului liber, liber, menţine menţinerea rea echilibrul echilibrul biologic biologic şi fiziologic al omului modern, dezvoltarea personalităţii şi creativităţii acestuia.
1.1. Impactul economic al turismului Evoluţia spectaculoasă pe care a înregistrat-o turismul în ultimele decenii a făcut ca acesta să devină „o dimensiune inerentă a vieţii societăţii contemporane 1”, fiind considerat cel mai dinamic şi poate cel mai complex fenomen al epocii actuale. Aceasta se datorează multiplelor efecte pe care care turismul le generează generează pe toate toate planurile, de la stimularea creşterii economice la ameliorarea structurii sociale, de la valorificarea superioară a resurselor naturalmateriale, la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă2. Conţinutul complex al acestuia, rezultat al multiplelor faţete pe care le îmbracă, a făcut ca, practic, întreaga societate să fie implicată in derularea sa, şi totodată să reflecte evoluţia întregii societăţi, putând fi considerat un adevărat barometru al acesteia. Ca urmare, turismul a devenit obiectul de studiu a numeroase organisme internaţionale, ai căror specialişti au evidenţiat impactul considerabil pe care acesta îl are asupra economiilor, societăţilor societăţilor şi culturilor diferitelor ţări de referinţă. Conform studiilor realizate de Organizaţia Mondială a Turismului, efectele turismului pot fi grupate, in trei categorii categorii3: -efecte asupra strategiei globale de dezvoltare a unei ţări (zone) sau efecte globale -efecte parţiale asupra economiei naţionale, respectiv asupra agenţilor, sectoarelor, variabilelor şi macrodimensiunilor fundamentale ale economiei - efecte externe, in domeniul socio-cultural, fizic şi cel al resurselor umane, cu rezultate economice indirecte În concluzie, în primul rând, se impune a fi evidenţiat rolul important pe care îl are turism turismul ul în struct structura ura me mecan canism ismulu uluii econo economic mic precum precum şi în proce procesul sul de dezvo dezvolta ltare re şi modernizare a economiei şi societăţii. De aceea „a analiza impactul economic al turismului înseamnă a evalua locul pe care acesta îl ocupă în comerţul internaţional şi în economia naţională; … a identifica şi examina rezultatele activităţii turistice in comparaţie cu alte sectoare ale economiei”.
1
I. Ionescu, Turismul fenomen social economic şi cultural, Editura Oscar Prinţ, Bucureşti, p. 9. R. Minciu, Economia turismului ediţia a-III-a, Editura Uranus, Bucureşti, 2004, p. 22-23. 3 R. Minciu, op. cit., p. 23 2
5
1.1.1. Rolul turismului în creşterea PIB-ului Prin specificul său, turismul presupune îmbinarea resurselor turistice cu o multitudine de activităţi destinate satisfacerii diferitelor nevoi manifestate pe perioada deplasării şi sejurului la locul destinaţiei turistice. Ca urmare, desfăşurarea călătoriei turistice presupune o cerere şi respectiv un consum de bunuri şi servicii specifice: de la informarea şi comercializarea produsului turistic, la asigurarea transportului, cazării, alimentaţiei la locul sejurului, pană la cele menite să răspundă motivaţiei de bază a călătoriei: agrementul, tratamentul balnear, participarea la congrese, conferinţe etc. Diversitatea activităţilor incorporate in conţinutul produsului turistic, precum şi prezenţa unora dintre acestea in structura altor ramuri ale economiei naţionale presupune implicarea directă sau indirectă, permanentă sau periodică a tuturor componentelor economiei naţionale în conceperea acestuia. În consecinţă, la realizarea produsului turistic participă un număr mare de agenţi economici, din diferite sectoare de activitate. Astfel, privit prin prisma conţinutului său şi în corelaţie cu ansamblul economiei naţionale turismul acţionează ca un stimulator al întregului sistem economic global, putând fi considerat un motor al creşterii economice. Astfel, realizarea amenajărilor de infrastructură generală şi turistică (reţeaua de şosele, aeroporturi, căi ferate, reţeaua unităţilor destinate aprovizionării cu apă, energie electrică, termică, lucrări de amenajare teritorială, ş.a., unităţi de cazare, alimentaţie, mijloace şi echipamente de agrement, bazele de tratament balnear etc.) presupune implicarea industriei materialelor de construcţii, a construcţiilor, a industriei lemnului şi a mobilei, industriei sticlei şi ceramicii, industriei chimice, industriei textile etc. precum şi a celor care asigură finanţarea acestora: bănci, trusturi financiare. Totodată este necesară dezvoltarea agriculturii şi a sectorului industriei alimentare care livrează produse agroalimentare, băuturi necesare turiştilor, a sectoarelor industriale care produc mărfurile solicitate de către turişti: industrie uşoară şi conexe precum şi a sectorului comercial: respectiv, dezvoltarea reţelei de unităţi comerciale şi de alimentaţie menite să satisfacă cererea de mărfuri a turiştilor şi nu in ultimul rând a sectoarelor cultural-artistice (cinematografe, teatre şi alte instituţii şi artă: muzee, expoziţii), şi a celor care organizează manifestări sportive frecventate de turişti. Ca urmare aceasta presupune incorporarea în conţinutul produsului turistic prestaţiei/industriei turistice a unei multitudini de activităţi, unele dintre ele prezente in structura altor ramuri ale economiei ceea ce face ca turismul să aibă caracterul unei ramuri de interferenţă şi de sinteză, produsul turistic fiind rezultatul efortului conjugat şi combinat al mai multor ramuri ale economiei naţionale4. De aici decurge amploarea şi complexitatea legăturilor dintre turism şi celelalte ramuri ale economiei, relaţii care se manifestă direct sau indirect, permanent sau periodic, pe orizontal sau vertical. Efectele de antrenare şi stimulare pe care dezvoltarea turismului le are in cadrul economiei naţionale se concretizează într-un spor de producţie semnificativ, rezultat atât al creşterii producţiei industriei turismului cat şi a celei realizate de ramurile care participă direct sau indirect la crearea produsului turistic. O foarte bună ilustrare a acestor efecte o oferă ponderea pe care turismului intern şi internaţional o deţine în crearea produsului mondial brut. Astfel, la nivelul anului 2004 industria turismului a asigurat obţinerea unui spor semnificativ de producţie care însuma 4217,7 miliarde dolari, respectiv 10,4% din produsul mondial brut. Totodată trebuie evidenţiat faptul că aportul turismului la realizarea PIB diferă sensibil între statele lumii în funcţie de nivelul de dezvoltare şi structura economiei respective, putând ajunge de la cote de 4
I. Istrate, F. Bran, A.G. Roşu, Economia turismului şi mediul înconjurător, Editura Economică,
Bucureşti, 1996, p. 42.
6
circa 80-90%, până la 1-2%. Dacă în ţările mici tributare turismului, cum sunt cele din Caraibe ca de ex. Insulele Virgine Britanice: 95,2%, Barbados: 82,1%, sau Insulele Maldive 74,1%, Bahamas 56%, această cotă este, aşa cum se observă, foarte ridicată, in ţările care alături de o bogată activitate turistică înregistrează şi o economie dezvoltată aceasta variază intre 4 - 20 %; de exemplu: Spania 19,9 %, Italia: 14,7, Franţa 12,6% 5. La acestea se adaugă o serie de ţări in care turismul este mai slab dezvoltat, ca urmare, aportul acestuia la crearea PIB-ului fiind mai modest de 1-2%. Această analiză se impune a fi continuată şi prin evidenţierea aportului in valoare absolută a fiecărei ţări la realizarea produsului mondial brut. Astfel, este important de semnalat faptul că 10 ţări realizează, aşa cum reiese şi din tabelul nr. 1.1, 74,8% din contribuţia industriei călătoriilor şi turismului la produsul mondial brut. Intre acestea pe primele locuri se situează Statele Unite care contribuie la realizarea acestuia cu aproape 30%, urmate de Japonia cu aproximativ 10%, Franţa şi Germania cu aproape 6%, Marea Britanie cu circa 5% iar şi Spania şi China cu o contribuţie situată in jurul a 4-5%. Tabelul nr. 1.1. Contribuţia turismului şi călătorilor la crearea PIB-ului în principalele 10 ţări – 2004 Efecte directe Indicatori
Nivel mondial SUA Japonia Franţa Italia Germania Marea Britanie Spania China Canada Australia TOTAL
Venituri obţinute la nivel mondial din industria călătoriilor mld. $ 1542,1 482,7 159,5 103,0 84,7 84,5 82,5 76,8 40,1 35,7 32,1 1181,6
% in total venituri la nivel mondial
rang după nivelul veniturilor obţinute
100 31,3 10,34 6,68 5,49 5,48 5,35 4,98 2,6 2,32 2,08 -
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0
Efecte directe şi indirecte % in PIB
3,8 6,1 3,4 5,0 4,9 3,0 2,9 7 2,5 3,9 5,5 76,6
Venituri obţinute la nivel mondial din industria călătoriilor mld. $ 4217,7 1244,1 407,9 257,1 197,0 270,8 218,5 199,1 183,7 107,7 71,8 3157,7
% in total venituri la nivel mondial
rang după nivelul veniturilor obţinute
100 29,49 9,67 6,09 4,67 6,4 5,18 4,72 4,35 2,55 1,17 74,86
0 1 2 4 7 3 5 6 8 9 10 -
% in PIB
10,4 13,2 8,8 12,6 14,7 9,9 10,2 19,9 11,4 11,8 12,3 -
Sursa: WTTC, Annual Report, 2004. Un alt aspect care trebuie evidenţiat este faptul că deşi toate aceste ţări realizează venituri importante din turism, economia lor naţională nu se bazează in exclusivitate pe turism, ci acestea sunt in majoritatea lor, ţări dezvoltate din punct de vedere economic şi social, turismul contribuind, aşa cum rezultă din tabelul 1.1., numai în proporţie de 913% la realizarea PIB. In ceea ce priveşte situaţia României, cea mai pertinentă analiză este, cea la nivelul veniturilor realizate in cadrul industriei călătoriilor şi turismului la nivelul ţărilor excomuniste din Europa centrală şi de est, care nu numai că se caracterizează prin condiţii economico-sociale şi politice asemănătoare dar se află şi in acelaşi spaţiu fizico-geografic. Astfel, din informaţiile furnizate de tabelul 1.2 se observă că sectorul călătoriilor şi turismului din România, are o contribuţie modestă la realizarea PIB-ului, situându-se din acest punct de vedere alături de ţări ca Letonia, Bosnia şi Herţegovina, fiind depăşită in mod surprinzător de ţări ca Albania care nu au nici dimensiunile, nici potenţialul turistic şi nici forţa economică a ţării noastre. În ceea ce priveşte „liderii” acestei grupe pe primele locuri se situează Croaţia (cu 19,6%), Slovacia (12,4%), Slovenia (12,4%), Republica Cehă (13,8%), Ungaria (9,3%), care au reuşit, prin modul in care au ştiut să-şi pună in valoare potenţial turistic să-şi făcut un nume prin turism. Analizând nivelul absolut al veniturilor directe şi indirecte obţinute din turism se poate observa că, din acest punct de vedere, România se situează pe locul 8, pe primele locuri aflându-se Federaţia Rusă, Polonia, Republica Cehă, Ungaria, Ucraina, Croaţia, ceea ce 5
W.T.T.C. Anual Report 2004
7
situează România într-o poziţie mai favorabilă dar, care nu este pe măsura diversităţii şi valorii resurselor turistice de care dispune.
Tabelul nr. 1.2 Situaţia comparativă a contribuţiei industriei călătoriilor şi turismului la realizarea PIB în câteva ţări din Europa centrală şi de est 2005 Efecte directe % in total Venituri venituri la rang după Indicatorii obţinute in nivelul nivelul valoare Europei veniturilor absolută centrale şi obţinute de est Albania 374,4 1,0 13 Belarus 424 1,15 12 Bosnia şi Herzegovina 118,3 0,32 18 Bulgaria 292,8 3,51 8 Croaţia 3269,5 8,9 4 Republica Cehă 3100 8,4 5 Estonia 574,3 1,6 10 Ungaria 4745,7 12,9 3 Letonia 190,6 0,52 16 Lituania 431,5 1,17 11 Macedonia 105,3 0,3 19 Muntenegru 156,5 0,5 17 Polonia 5100 13,9 2 România 1299,8 3,53 7 Federaţia Rusă 11300 30,7 1 Slovacia 876,4 2,4 10 Slovenia 1067,9 2,9 9 Ucraina 2224,1 6,0 6 Iugoslavia 264,4 0,7 15 Europa centrală 36800 100 -
% in PIB 4,7 1,0 1,3 4,6 9,0 2,5 4,9 4,2 1,3 1,6 1,7 8,5 1,6 1,3 1,6 1,9 2,9 3,2 1,2 2,2
Efecte directe şi indirecte % in total Venituri venituri la rang după % obţinute in nivelul nivelul in valoare Europei veniturilor PIB absolută centrale şi obţinute de est 1113,4 0,7 14 14,1 1842,4 1,2 13 8,2 527,4 0,3 17 5,8 4436,2 2,8 9 15,6 7144,2 4,4 6 19,6 17,4 10,8 3 13,8 2383 1,5 11 20,4 10565,2 6,6 4 9,3 878,5 0,5 16 6,2 2242,7 1,4 12 8,5 425,5 0,3 18 6,5 273,7 0,2 19 14,8 24000 14,9 2 7,6 5640,7 3,5 8 5,8 62000 38,5 1 9 5829,2 3,6 7 12,4 4561,5 2,8 10 12,4 8958,3 5,6 5 12,8 1025,2 0,6 15 4,8 161246,5 2,2 9,6
Sursa: WTTC, TSA Country 2005. În acest sens este interesantă şi o analiză mai aprofundată a evoluţiei ponderii indicatorului „Valoarea adăugată hoteluri şi restaurante în PIB” la nivelul României in ultimii 15 ani - intervalul 1989-2003 - prezentată in tabelul nr. 1.3. - din care se constată, o uşoară creştere a contribuţiei acesteia, de la o perioadă la alta, la formarea PIB, astfel aceasta s-a dublat în 2003 faţă de 1989 (1,07% în 1989 faţă de 2,13 în 2003) ceea ce, deşi reprezintă un aspect pozitiv, este departe de a reflecta posibilităţile României în acest domeniu. Tabelul nr. 1.3.
Evoluţia ponderii valorii adăugate de hoteluri şi restaurante în PIB în perioada 1989-2003 8
