Universitatea Transilvania din Bra șov,Facultatea de Sociologie și Comunicare, Specializarea Comunicare și Relaț ii Publice .
STUDENT: Tu Tudor Oana CRP,II GRUPA 3
PROF.COORDONATOR: Briciu Victor
1
Fenomenul numit televiziune a fost prezent în peisajul românesc încă de la începuturile sale pe plan mondial. Deşi apare în timpul celor două războaie mondiale, o perioadă cu un context nu tocmai propice pentru dezvoltări ştiinţifice, atât pentru spaţiul românesc, dar şi pentru cel european, televiziunea ca fenomen de masă reuşeşte să se dezvolte şi să se impună în faţa altor medii de informare cum ar fi presa scrisă sau radio. În România televiziunea a pătruns încă din perioada în care aceasta era într-un stadiu incipient şi experimental în toată lumea. În anul 1926, John Logie Baird reuşeşte să transmită semnale de televiziune prin intermediul undelor radio. În 1932, în Marea Britanie, Franţa, URSS şi Germania încep să emită servicii experimentale de televiziune pe unde medii, care teoretic puteau fi recepţionate şi unele zone ale României. Primele încercări de transmitere la distanţă, pe cale electrică, a imaginilor, se fac în anul 1928 de către George Cristescu. În anul 1937 a fost realizată o emisiune de televiziune la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, iar în anul 1939 au fost realizate câteva demonstraţii publice. În anul 1953 au început probele tehnice pentru un emiţător de televiziune de construcţie românească, realizat sub conducerea profesorului Alexandru Spătaru, iar la 23 august 1955 a început difuzarea în Bucureşti a primelor emisiuni cu caracter regulat. Televiziunea de stat la stadiul de experiment .
Începând cu anul 1953 a fost conceput şi construit primul emiţător de televiziune românesc, pe baza documentaţiei sovietice, în laboratorul de cercetări de telecomunicaţii al Ministerului Poştelor şi Telecomunicaţiilor. Colectivul de specialişti a fost condus de către profesorul Alexandru Spătaru, fiind format din inginerii Grigore Antonescu, Octav Gheorghiu, Adrian Gheron, Nicolae Luncescu, Gheorghe Răducanu şi tehnicienii Traian Anghel, Simion Grigorescu şi Ştefan Stanef. În ianuarie 1955 a fost obţinută prima imagine inteligibilă, iar până în vara aceluiaşi an staţia a fost pusă la punct. Emiţătorul pentru imagini a avut iniţial puterea de 1 kW, dar ulterior aceasta a fost crescută la 2 kW, putând acoperi întreg Bucureştiul şi împrejurimile. Staţia a fost concepută pentru a transmite exclusiv imagini filmate în prealabil pe peliculă. Televiziunea de stat a fost inaugurată la data de 31 decembrie 1956, când a avut loc prima emisiune a Studioului Naţional de Televiziune, amenajat în Bucureşti, str. Moliere nr. 2. Emiţătorul, amplasat în turnul clădirii cunoscute sub numele "Casa Scânteii" înainte de
2
1989 şi apoi de Casa presei Libere după 1989, avea o putere de 22 kw, în standard D şi emitea pe canalul 2. Se poate considera că aceasta este data de naştere a instituţiei Televiziunii Române, singura televiziune existentă în România până după Revoluţia din decembrie 1989, când au aparut primele televiziuni comerciale, private. Primul car de reportaj TV apare în 1957, dată la care se înregistrează şi înfiinţarea unei staţii de recepţie a emisiunilor exterioare. În luna februarie se transmite în direct concertul lui Ives Montand din Sala Floreasca, iar în mai 1957 se realizează prima transmisie sportivă. Noul centru de televiziune din Calea Dorobanţi inaugurat în 1968, deţine: - trei studiouri de producţie de mare capacitate; - un studio de actualităţi; - un studio de capacitate medie destinat înregistrărilor muzicale; - două studiouri de prezentare, grupuri de telecinematograf, înregistrări şi montaj electronic. Anul următor aduce noi grupuri de înregistrare şi montaj electric, plus o extindere a reţelei naţionale de emiţătoare, numărul abonaţilor crescând de la 500.000 în 1965 la 1.5 milioane în 1970. Dacă din 1968, televiziunea emite şi pe programul doi, numărul orelor difuzate la începutul anilor 80 ajunge în jurul cifrei 100. Anuarul statistic al României (1998) cuprinde date referitoare la creşterea, după 1989, a importanţei acordate televiziunii, numărul unităţilor de program ajungând în 1997 la 292013 ore de program. “Până în 1990, istoria televiziunii române se rezumă la cea a unei instituţii unice şi monolitice: TVR, televiziunea publică creată în 1958” 1. Televiziunea publică.
Postul public de televiziune a fost inaugurat pe 31 decembrie 1956. Modelul instituţiei a fost preluat după modelul BBC, spectrul frecvenţelor fiind limitat şi realizându-se un program naţional standardizat. Prin acest demers instituţia televiziunii primea rolul deosebit de important de a fi în serviciul public şi de a avea obligaţii în ceea ce priveşte educaţia şi informarea cetăţenilor. Pentru o mai bună înţelegere a evoluţiei televiziunii în România, câteva detalii tehnice despre începuturile TVR sunt utile. Studioul Naţional de Televiziune, amplasat în strada Molier nr. 2 din Bucureşti, era locul din care se emitea prin intermediul emiţătorului din fosta Casa Scânteii, actuala Casa Presei Libere. Anul 1957 aduce pentru televiziunea din România câteva premiere naţionale: primul car de reportaj intră în dotarea TVR, se înfiinţează o staţie pentru recepţia emisiunilor din exteriorul României, sunt efectuate două transmisii în direct a unor evenimente, primul fiind muzical - concertul lui Ives Montand de la Sala Floreasca, iar al doilea sportiv. Prin legea Nr. 41/1994 a fost infiinţată Societatea Română de Televiziune, ca serviciu public autonom de interes naţional. Ea s-a constituit prin preluarea patrimoniului şi personalului Televiziunii 1
Hennebelle, Guy Les Televisions du Monde”, pag. 208, nr.12, Cinem Action, 1995. , „
3
Române, care, alături de Radiodifuziunea Română, făcea parte din mass-media de stat. Tot atunci s-a luat decizia de a separa radioul public de televiziunea publică, creându-se două instituţii independente. În lume nu există un singur model de organizare a acestor instituţii mass-media publice. Conceptul de televiziune publică subliniază legătura directă cu publicul telespectator, care plăteşte taxa de abonament pentru serviciile de informare oferite de aceste instituţii. Televiziunea publică şi radioul public reprezintă punerea în practică a dreptului constituţional al oricărui cetăţean de a fi informat. Televiziunea publică trebuie să aibă o ţinuta elevată, să promoveze valorile culturii naţionale şi să militeze pentru cultivarea demnităţii umane. Subordonarea televiziunii publice Parlamentului este expresia jocului democratic, alegătorii sunt cei care decid configuraţia la un moment dat a Parlamentului şi tot alegătorii sunt cei care plătesc „taxa de informare”. Controlul parlamentar nu e referă la controlul editorial, ci la controlul de ansamblu, în special în ceea ce priveşte legalitatea cheltuirii fondurilor. După 1989, în politica editorială a TVR au existat două tendinţe contradictorii: o tendinţă care a urmărit apropierea grilei de cea a televiziunilor comerciale, sub pretextul modernizării programelor. În realitate această orientare ascundea incompetenţa de a imagina programe care să răspundă misiunii de televiziune publică a unei ţări aflată în plin proces de modernizare pentru a se integra în Uniunea Europeană şi apetitul pentru achiziţii de programe. A doua tendinţă a fost aceea de a găsi soluţii editoriale care să pună televiziunea publică în serviciul cetăţeanului. A câştigat prima tendinţă. În Uniunea Europeană, televiziunea publică este sinonimă cu calitatea în audiovizual. Întregul peisaj al audiovizualului românesc abundă de telenovele şi emisiuni facile, de concursuri şi jocuri în care câştigă câţiva pe seama celor mulţi care pierd, de telefoane care-i invită pe telespectatori să sune în numele unei speranţe ce lasă urme mari în nota de plată a telefonului. Toate acestea la un loc nu fac decât să "omoare" timpul telespectatorilor şi să sporească lipsa de informare şi orizont a societăţii româneşti. Anul 1989 este un an important în istoria televiziunii din România. În decembrie 1989 TVR are ocazia de a transmite în direct unul din evenimentele majore ale istoriei recente a României, Revoluţia română din 1989. Din alt punct de vedere acest eveniment este de maximă importanţă pentru istoria acestei instituţii, deoarece a fost un actor activ în aceste evenimente. Tot în această perioadă poate fi consemnată o primă măsură de rebranding a postului de televiziune de la înfiinţarea sa, transformarea TVR în TVRL Televiziunea Română Liberă . Televiziunea comercială
.
Din decembrie 1989, când oamenilor li s-a oferit dintr-odată, după aproape o jumătate de secol, dreptul la liberă exprimare, până în mai 1992, când a apărut Legea audiovizualului, prima reglementare care legifera pluralismul în audiovizual, s-a abuzat adesea de libertăţile cucerite. Au fost improvizate, în pripă, în diferite zone din ţară, ''posturi independente", care, folosind camere de luat vederi şi casete pentru amatori, difuzau programe "libere", adesea indecente şi lipsite de orice valoare, prin bunăvoinţa
4
staţiilor de emisie locale. A fost o perioadă de pionerat, în care totul era posibil, în numele democraţiei şi a libertăţii de exprimare. În aceeaşi perioadă a apărut şi postul de televiziune "Soti", reuşind să emită câteva luni chiar pe canalul 2 al Televiziunii Române, cu aprobarea conducerii acesteia. În acest fel s-a dat curs cererilor legitime de creare a unei "televiziuni alternative". Televiziunea Soti n-a avut însă suportul material şi uman necesar pentru a rezista mai mult timp, adevăratele "televiziuni alternative" apărând un an mai târziu, sub forma unor societăţi comerciale solide, create în conformitate cu prevederile legii. Televiziunea „Soti” a fost un fel de haiducie în audiovizual, pentru că s-au făcut presiuni uriaşe, desigur în numele democraţiei, de a intra pe a doua frecvenţă a televiziunii publice. Altfel spus „sculaţi-vă voi de pe scaune ca să ne aşezăm noi”. Apariţia societatilor private de televiziune în peisajul audiovizualului românesc a adus cu sine un dublu avantaj. în primul rând, s-a creat o competiţie intre mai multe televiziuni ce încearcă să atragă telespectatorii. Acest fapt ar trebui să conducă la creşterea calităţii şi atractivităţii programelor. Competiţia a fost cea care a forţat televiziunea publică să se modernizeze, atât în domeniul programelor, cât şi în domeniul tehnic. Primele încercări în domeniul televiziunii private au fost improvizaţii şi s-au încheiat cu eşec. Televiziunea publică avea cei mai buni specialişti şi cea mai solidă bază tehnică, iar pentru a putea fi concurată, era nevoie de o televiziune care să aducă ceva nou şi să dispună de un minimum de mijloace tehnice şi financiare. Cu alte cuvinte, era nevoie, cel puţin, de un manager bun şi de un proprietar care să asigure resursele financiare sau de o persoană care să îndeplinească ambele condiţii. În anii care au trecut de la apariţia Legii audiovizualului până la sfarsitul anului 2000, Consiliul Naţional al Audiovizualului a acordat 235 licenţe TV pentru difuzare prin emiţătoare terestre, 2.523 licenţe pentru transmiterea programelor prin cablu şi 18 licenţe pentru transmiterea prin satelit. Dintre acestea, o parte au fost anulate pe parcurs din cauza nefolosirii licenţei, iar un număr considerabil de societăţi nu au rezistat concurenţei. La începutul anului 2004 se aflau în funcţiuonau 99 canale TV, peste 600 societăţi de cablu (şi în acest domeniu are loc un amplu proces de concentrare) şi 9 posturi care transmit programele şi prin satelit sau numai prin satelit. Exista 3 judeţe (Călăraşi, Giurgiu, Ilfov) care nu au nici o licenţă de emisie pentru posturi locale. Canalele private de telviziune care s-au impus până în prezent pe plan naţional sunt: Pro Tv, Antena 1, Prima Tv, Acasă, Realitatea Tv, Naţional Tv şi B1Tv. în afara graniţelor ţării se recepţionează Pro Tv Internaţional, ale cărui emisiuni sunt destinate, în special, românilor din Diaspora. De curând, trustul Intact, care deţine Antena 1 a deschis, de asemena, un canal pentru românii din străinătate. Miza este fără îndoială votul românilor care muncesc în afara țării.
5
Antena 1
este prima televiziune comercială din România fondată în 1993 ca parte componentă
a Holdingului GRIVCO. Ulterior, s-a format grupul multimedia Intact pe scheletul unei fundaţii. În cei 13 ani de existenţă, Antena 1 a evoluat de la o staţie de filme şi ştiri care emitea în 1993 numai pentru zona Bucurestiului, la o reţea de televiziune naţională cu 22 studiouri locale proprii şi 6 staţii TV afiliate care acoperă peste 70% din populaţia României şi 90% din populaţia urbană.Antena 1 este canalul de televiziune care a înregistrat în ultimii ani o creştere constantă şi substanţială de audienţă; cota sa de piaţă s-a majorat de la 17.4% in 1998 la 24.2% în 2001. În condiţiile unei concurenţe extrem de puternice, Antena 1 s-a menţinut şi în 2004-2005 în vârful ierarhiei staţiilor TV din România, stabilizându-se la un nivel de 20% cotă de piaţă. Echipa de profesionişti care lucrează la Antena 1 numără astăzi aproximativ 900 de angajaţi permanenţi şi peste 400 de colaboratori specializaţi în toate componentele activităţii de televiziune. În ultimii ani, Antena 1 a investit masiv în echipamente performante de producţie TV şi de emisie, în amenajarea de noi studiouri de producţie şi în lansarea şi susţinerea de studiouri locale. De asemenea, achiziţiile de programe de pe piaţa internaţională au beneficiat de un buget substanţial. Toate aceste eforturi au avut ca rezultat creşterea calităţii programelor difuzate de Antena 1, atât a celor produse local, a căror pondere în grila de programe s-a majorat semnificativ, cât şi a producţiilor achiziţionate, în special filme şi seriale dar şi programe muzicale de ţinută, documentare, evenimente artistice şi sportive. Antena 1 difuzează unul dintre cele mai audiate şi mai apreciate programe de ştiri; principalul program informativ al Antenei 1, OBSERVATOR, a fost premiat de şapte ori de Asociaţia Profesioniştilor de Televiziune din România pentru obiectivitate, completitudine şi pentru reportajele speciale din zonele de conflict armat (Iraq etc.). Pro TV este o continuare a Canalului de sport şi ştiri. Din punct de vedere calitativ exista însă o mare diferenţă în avantajul noului Pro TV. Pro TV a fost lansat la 1 decembrie 1995 de aceeaşi echipă managerială care în anul 1993 a pus în funcţiune Canalul 31 Bucureşti, profilat pe transmisii de sport şi ştiri. Din punct de vedere al bazei materiale iniţiale şi al echipei manageriale se poate considera Pro TV a consacrat în România, încă de la lansare, ideea de excelenţă în televiziune, individualizânduse prin diversitatea şi calitatea programelor. Stilul său dinamic şi în continuă adaptare la aşteptările publicului, vizează în special persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 şi 49 de ani. Pro TV a devenit o 6
stare de spirit şi un stil de viaţă pentru foarte mulţi români. Acurateţea programelor de ştiri, echilibrul dintre producţiile proprii şi achiziţiile externe, ponderea mare a transmisiilor sportive, interne şi internaţionale, parteneriatul cu cele mai mari companii de filme din lume, i-au asigurat în anul 2000 cota de audienţă cea mai ridicată în mediul urban. Succesul canalului de televiziune Pro TV se datorează nu numai calitatii programelor şi stilului modern de prezentare a acestora, ci şi bazei tehnice care s-a extins an de an. În prezent, funcţionează două studiouri Pro TV şi emiţătoare locale în 26 de oraşe din România şi Republica Moldova: Iaşi, Chisinau, Baia Mare, Deva, Oradea, Ploieşti, Slatina, Poiana Braşov, Buzău, Târgovişte, Sinaia, Târgu-Mureş, Cluj, Bucureşti, Braşov, Miercurea Ciuc, Piteşti, Sibiu, Galaţi, Arad, Aiud, Alba-Iulia, Satu Mare, Turda, Orăştie şi Hunedoara. Pro TV transmite codat programele sale şi pe satelitul Eutelsat Hot Bird 3/130 E care acoperă întreaga Europă, Nordul Africii şi Orientul Apropiat. De la satelit, programele sunt preluate de 416 societăţi de cablu, astfel că, împreună cu emiţătoarele terestre, se asigură în prezent recepţia or de 71,6% din populaţia ţării.
Prima TV provine
din Canalul 38, care şi-a început activitatea în anul 1994 în Bucureşti,
având o dotare redusă şi o grilă de program bazată în special pe emisiuni achiziţionate. În prezent, programele acestui canal de televiziune sunt diversificate, iar unele din emisiuni cum ar fi „Cronica Cârcotaşilor” sunt destul de vizionate. Segmentul de vârstă vizat de Prima TV este cuprins între 15 şi 44 ani. În prezent, Prima Tv face parte din reţeaua SBS, cu capital american şi cu staţii în Slovenia, Budapesta, Suedia, Olanda. Aria de acoperire cuprinde întreaga Europă, Nordul Africii şi Orientul Apropiat. În România, programele sale sunt distribuite de aproape toate societăţile de cablu, asigurându-se o acoperire de circa 56% din populaţie şi 87% din populaţia oraşelor cu peste 200.000 locuitori. Prin noile programe pe care le difuzează, Prima Tv încearcă să ofere o alternativă la programele altor televiziuni, aceasta fiind una dintre căile de preluare a unei parţi din telespectatorii acestora. Acasă
este primul canal de televiziune din România care se
adresează cu precădere femeilor. Din acest punct de vedere, este un canal specializat, spre deosebire de PRO Tv şi Antena 1 care sunt canale generaliste. De la lansarea sa, la începutul anului 1998, a avut o evoluţie continuu ascendentă, care îi asigură un loc privilegiat în audiovizualul românesc. Succesul său este datorat şi faptului ca grila să de programe a fost stabilită printr-un experiment de "focus grup", unic în România. Onducerea canalului a respectat doleanţele telespectatorilor, oferindu-le cele mai bune seriale, filme, concerte, emisiuni de divertisment, emisiuni muzicale, emisiuni sportive şi mai ales telenovele. Emisia canalului de televiziune "Acasă" este codată şi se face prin satelitul Eutelsat Hot
7
Bird 3/130 E, fiind recepţionat, prin reţelele de cablu, în aproape 2,3 milioane locuinţe urbane (96%), iar în mediul rural de 143.000 din cei 410.000 abonaţi la cablu (35%). "Acasă" este singurul canal de televiziune din România care oferă telespectatorilor săi cei mai fideli cadouri în case şi apartamente, complet mobilate şi utilate, fapt ce-i sporeşte atractivitatea. Interactivitatea permanentă dintre realizatori şi telespectatori, facilitează legătura cu oamenii şi pune în evidenţă stilul occidental de comportament al postului, caracteristic şi celorlalte televiziuni din concernul Media Pro. Realitatea TV este prima televiziune de ştiri din România cu un format adaptat informaţiei şi comentariului. A fost înfiinţată în noiembrie 2001 şi are un studio teritorial la Constanta. Anul acesta se vor deschide studiouri teritoriale în Brasov, Timişoara, Galaţi, Cluj-Napoca, Vaslui, Deva, Piatra Neamţ, Sibiu şi Craiova. Realitatea Tv are ca public ţintă populaţia activă, cu educaţie peste medie, dinamică, şi contează pe o audienţă formată în special din persoane care deţin poziţii importante în structurile economice şi politice. Realitatea Tv captează şi fidelizează segmentul "executives", prin calitatea ştirilor şi prin ţinuta talk-show-urilor. Ţinta programelor Realitatea Tv, reprezintă persoanele cu vârste mai mari de 25 de ani, interesate de a avea acces rapid la informaţie, persoane mature, care îşi construiesc şi consolidează o cariera de succes.
8
•
•
•
1.Stavre Ion, Reconstrucţia societăţii româneşti prin audiovizual , Editura Nemira, Bucureşti, 2004 2. Nicolae Stanciu, Petre Varlan, Managementul televiziunii ,, Editura Libra Vox, Bucuresti, 2001 3. Ion Stavre, Comunicarea audiovizuală, București, 2009.
9
