Tehnica culturilor silvice

TEHNICA CULTURILOR SILVICE

Dr.ing. Georgeta MIHAI Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice Sos. Stefanesti, Nr. 128, sector 2 Bucuresti

BIBLIOGRAFIE DAMIAN ION, 1978: 1978: Impaduriri. Editura Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 374p. HARALAMB ATANASE, 1963: 1963: Cultura speciilor forestiere. Editura Agro  – Silvica, Bucuresti, 778 p. HARALAMB ATANASE, 1969: 1969: Cultura arbustilor forestieri. Editura Agro  – Silvica, Bucuresti, 38 p. MIULESCU ION si BAKOS VASILE, 1972: 1972 : Tehnica culturilor silvice. Seminte si butasi. Editura Ceres, Bucuresti, 254 p. POPA GRIGORE, 1958: 1958 : Tehnica culturilor forestiere. III Impaduriri. Editura Agro  – Silvica, Bucuresti, 537 p. POPESCU ION CONSTANTIN, 1990: 1990 : Tehnologii de refacere, substituire si ameliorare a cvercetelor slab productive. ICAS Seria II, 144 p. PURCELEANU STEFAN si COCALCU TEODOR, 1961 : Cultura speciilor lemnoase ornamentale. Editura Agro  – Silvica, Bucuresti, 360 p. RADU STELIAN si LAZARESCU CONSTANTIN, 1978: 1978 : Tehnica culturilor silvice. Impaduriri. Editura Ceres, Bucuresti, 310 p. RUBTOV STEFAN, 1971: 1971: Ecologia si cultura speciilor lemnoase in pepiniera. Editura Ceres, Bucuresti, 526 p.

BIBLIOGRAFIE

**** Indrumari tehnice. Ingrijirea, conducerea si protectia rezervatiilor de seminte si a plantajelor. Ministerul Silviculturii, 1985. **** Indrumari tehnice pentru compozitii, scheme si tehnologii de regenerare a padurilor. Ministerul Silviculturii, 1987. **** Pepiniere. Recomandari tehnice. Ministerul Apelor, Padurilor si protectiei Mediului, Regia autonoma a Padurilor Romsilva R.A., ICAS Bucuresti, 1994. **** Standard 1808 / 2004: Metode de esantionare a loturilor de seminte forestiere. **** Standard 1908 / 2004: Metode de analiza a calitatii semintelor forestiere.

CUPRINS:

1.

Seminte forestiere

2.

Pepiniere

3.

Impaduriri

4.

Cultura speciilor lemnoase forestiere

5.

Refacerea padurilor de productivitate redusa

CONSIDERATII GENERALE 1.Definitii, scop si importanta disciplinei Regenerare  – procesul de inlocuire a vechii generatii de arbori cu o noua generatie. - Regenerare naturala: noua generatie a padurii se obtine din samanta diseminata in urma aplicarii tratamentelor. - Regenerare artificiala: aducerea de catre om a materialului de reproducere si instalarea lui pe suprafata de regenerat. Culturi silvice (arborete artificiale)  – arborete instalate integral sau in cea mai mare parte cu material de reproducere pregatit si adus de catre om . TCS  – ansamblul problemelor legate de instalarea vegetatiei forestiere pe cale artificiala. Obiectul: padurea artificiala sau cultura forestiera. Scopul: instalarea vegetatiei forestiere acolo unde regenerarea naturala nu este posibila sau nu este indicata (paduri degradate, bracuite, de productivitate redusa, derivate, arborete calamitate prin doboraturi vant, rupturi de zapada, incendii, uscare in masa, poieni, enclave, s.a.). Importanta: interventia artificiala cu lucrari de impadurire reprezinta o metoda de cultura intensiva a speciilor forestiere si de folosire optima a factorilor de vegetatie.

CONSIDERATII GENERALE 2.Categoriile lucrarilor de impadurire -

Impadurirea propriu  – zisa: instalarea vegetatiei forestiere pe terenuri situate in afara zonei forestiere, care prezinta prea putine din insusirile statiunilor forestiere.

-

Reimpadurirea: reinstalarea artificiala a padurii pe terenuri de curand despadurite, ale caror soluri si - au pastrat, in general, insusirile favorabile vegetatiei forestiere.

-

Substituirea: inlocuirea integrala sau in cea mai mare parte a speciei sau speciilor din componenta arboretelor existente cu alte specii mai productive si de valoare economica mai ridicata.

-

Refacerea: inlocuirea unui arboret degradat cu un nou arboret folosind specia sau speciile din vechiul arboret dupa ce, in prealabil, s-au luat masuri de lucrare si ameliorare a solului.

-

Ameliorarea: pastrarea arboretului existent luandu-se masuri de mobilizare a solului, instalare a subarboretului si completarea golurilor.

3.Legatura cu alte discipline

SEMINTE FORESTIERE 1. Organizarea productiei de seminte 1.1. Importanta semintelor forestiere Material forestier de reproducere: material biologic vegetal prin care se realizeaza reproducerea arborilor (seminte, puieti, parti de plante). Semintele forestiere  – material de reproducere pentru inmultirea generativa a arborilor. 1.2. Cartarea seminologica si alegerea arboretelor - surse de seminte Reglementari nationale: Ordonanta de Guvern nr.11din 2004, Legea 161 din 2004. Reglementari internationale: Schema OCDE, Directiva Consiliului U.E.105 din 1999. Material de baza  – arbori sau arborete din care se obtine materialul forestier de reproducere utilizat in scopuri forestiere. - surse identificate - surse selectionate - surse calificate (plantaje) - surse testate Catalogul national al materialelor de baza: evidenta la nivel national a tuturor unitatilor  – sursa, ca materiale de baza, pe categorii, specii si regiuni de provenienta. Regiune de provenienta: suprafata sau gruparea de suprafete cu conditii ecologice relativ de uniforme si in care arboretele au caracteristici fenotipice sau genetice similare.

SEMINTE FORESTIERE a).Materiale de baza din categoria i d e n t i f i c a t : este indicata doar regiunea de provenienta. b).Materiale de baza din categoria s e l e c t i o n a t (sau rezervatii de seminte): constituite din cele mai valoroase arborete naturale, ca urmare a selectiei fenotipice si care indeplinesc urmatoarele cerinte minime: - izolarea fata de polen strain (genetic strain (genetic inferior), - provenienta:  provenienta: regenerarenaturala, regenerarenaturala, - clasa de productie: productie: medie sau superioara, - calitatea arboretului : trunchiuri drepte fara defecte, elagaj pe cel putin 60% din inaltime, max. 20% arbori infurciti, max. 10% arbori cu fibra torsa, - compozitia: compozitia : cel putin 30% proportia de participare a speciei pentru care se constitue unitatea  – sursa, - suprafata: suprafata: cel putin 3,0 ha, - consistenta: consistenta: optima pentru foioase este 0,6 iar pentru rasinoase 0,8; minim 50 arbori seminceri la hectar, - varsta: peste 60 de ani la molid, brad, fag; 50 de ani la gorun stejar; 40 de ani la larice, pini, duglas; 15 ani la salcam, - adaptabilitatea: adaptabilitatea: ridicata la conditiile ecologice specifice din regiunea de provenienta, - starea sanitara buna si rezistenta la factorii daunatori .

SEMINTE FORESTIERE c).Materiale de baza din categoria c a l i f i c a t (plantaje, culturi de planta mama, parinti de familii, amestec de clone, s.a.): s.a.) : ale caror exemplare provin din arbori selectionati fenotipic. Plantaj (livada Plantaj (livada semincera): o cultura forestiera constituita din arbori proveniti din mai multe clone sau familii, identificate in proportii definite, izolata fata de surse de polen strain si care este condusa astfel incat sa produca in mod frecvent recolte abundente de seminte usor de recoltat. Tipuri de plantaje: plantaje: - plantaje de clone si plantaje de familii, - plantaje de hibridare intra  – sau interspecifica. Avantajele plantajelor : - semintel semintele e obtin obtinute ute au insusiri insusiri genetice genetice si biologice biologice superioa superioare re ca ca rezultat rezultat al selectiei si incrucisarii celor mai valorosi arbori (arbori plus) din cele mai valoroase arborete, - fru fructif tifica mai de devre vreme (1 (1  – 10 ani dupa instalare), abundent si la interval scurte de timp, - reco recolta ltare rea a fruc fructe telo lorr si sem semin inte telo lorr se fac face e mai mai usor usor,, - permit permit aplicarea aplicarea intregul intregului ui comple complex x de masuri masuri si si trata tratament mente e care care sa stimu stimuleze leze fructificatia si de combatere a daunatorilor, - permit permit util utiliza izarea rea mijl mijloac oacelo elorr mecaniz mecanizate ate pen pentru tru intr intreti etiner nerea ea solul solului. ui. Culturi de planta  – mama:  mama: culturi speciale, constituite din arbori provenind din una sau mai multe clone identificate, in amestec, in proportii definite, din care se obtin parti de plante pentru inmultire vegetativa.

SEMINTE FORESTIERE d).Materiale de baza din categoria t e s t a t  :   : superioritatea acestui material trebuie sa fi fost demonstrata prin culturi comparative c omparative sau prin estimari rezultate din evaluarea genetica. Testele sunt instalate, conduse si rezultatele lor interpretate conform procedurilor recunoscute pe plan international. 1.3. Conducerea si ingrijirea bazelor semincere Izolarea fata de sursa de polen strain: strain: sa se creeze o banda de izolare lata de 300  – 1000m din care sa se extraga toti arborii fenotipic inferiori;  Alegerea semincerilor  semincerilor : exemplare situate in etajul dominant, cu tulpina dreapta, cilindrica, bine elagata, ramuri subtiri, coroana simetrica si care nu prezinta vatamari provocate de geruri, ingheturi, vant, insecte, ciuperci. Rarirea arboretului : realizarea unei consistentei optime infloririi si fructificarii. Ingrijirea rezervatiilor de seminte si plantajelor : -

lucrar lucrarea ea si intret intretine inerea rea solul solului: ui: curati curatirea rea teren terenulu ului, i, mobiliz mobilizar ari, i, erbici erbicidar dari, i, administrarea de ingrasaminte minerale sau organice, s.a.

-

lucrar lucrarii de forma formare re si condu conducer cerea ea a trunc trunchul hului ui si coroa coroanei nei (in (in speci special al in plan plantaj taje), e),

-

lucrar lucrarii de stimul stimulare are a fruct fructifi ificat catiei iei (meto (metode de mecan mecanice ice,, biostimu biostimulat latori ori,, substan substante te hormonale, microelemente),

-

lucrari de protectie impotriva factorilor biotici (insecte, ciuperci) si abiotici (inghet, ger) vatamatori.

SEMINTE FORESTIERE 2. Particularitatile procesului de fructificare la speciile lemnoase 2.1. Maturitatea plantelor lemnoase si varsta de fructificare Dezvoltarea ontogenetica:- etapa tineretii, de crestere activa - etapa maturitatii, de fructificare - etapa batranetii, de declin Plantele lemnoase ajung la maturitate in momentul in care sunt capabile de a forma organe de reproducere: flori, fructe, seminte. Varsta maturitatii difera de la o specie la alta iar la aceeasi specie variaza in functie de insusirile ereditare si conditiile de mediu in care cresc. Specia Molid, Brad Duglas, Pin strob Larice Fag Gorun Stejar Frasin Tei, Paltin Plop, Ulm

Varsta (arbori izolati) 30  – 40 ani 20  – 25 ani 15  – 20 ani 40  – 50 ani 45  – 55 ani 25  – 35 ani 20  – 25 ani 15  – 25 ani 10  – 15 ani

Varsta (in masiv) 50  – 60 ani 30  – 50 ani 25  – 35 ani 60  – 80 ani 60 - 70 ani 50  – 60 ani 35  – 40 ani 20  – 30 ani 20  – 30 ani

SEMINTE FORESTIERE 2.2. Factorii determinanti ai procesului de fructificare Factori interni: raportul C /N, raportul azotul proteic din azotul total, substante hormonale (auxine, gibereline, kinetine). Factori externi: lumina, caldura, hrana, apa si aerul. Factori biotici: insecte defoliatoare, daunatori ai fructificatiei, ciuperci, s.a. 2.3. Fenofazele de reproducere si periodicitatea fructificatiei Fenofaze: inmugurirea, infrunzirea, inflorirea, coacerea semintelor, caderea frunzelor. Producerea fenofazelor este influentata de factorii climatici: latitudinea, longitudinea, altitudinea, expozitia. Proveniente tardive si proveniente precoce.  Ani de samanta, ani de stropeala si ani lipsiti de fructificatie. Periodicitatea fructificatiei este influentata de insusirile biologice ale speciilor dar si de conditiile mediului inconjurator. 2.4. Variabilitatea productiei si calitatii semintelor forestiere Cantitatea de seminte care se poate recolta de pe un ha de padure variaza in functie de: intensitatea fructificatiei, varsta si structura arboretului, conditiile stationale ale locului de crestere, pozitia in coroana.

SEMINTE FORESTIERE Intensitatea fructificatiei este la randul ei dependenta de: -

factorii stationali,

-

factorii climatici,

-

varsta arboretului,

-

structura arboretului in plan vertical,

-

pozitia conurilor in coroana,

-

pozitia semintelor in conuri.

Exemple: Pe cernoziomuri fertile si profunde 70% din ghindele recoltate sunt de dimensiuni mari, in timp ce pe soluri nisipoase au fost obtinute doar 37% iar pe solurile sarace doar 18%. In anii cu acelasi grad de fructificatie, cantitatea de ghinda din stejaretele de clasa I si a II-a de productie este de 7 ori mai mare decat in stejaretele din clasele IV si V. Se considera ca din totalul semintelor germinate, 51% provin din arbori de clasa I Kraft, 36% din arbori de clasa II Kraft si doar 13 % din clasele III si IV Kraft.

TEHNICA CULTURILOR SILVICE Curs 2

SEMINTE FORESTIERE 3. Prognoza si evaluarea fructificatiei 3.1. Necesitatea prevederii si evaluarii fructificatiei 3.2. Prognoza fructificatiei Prognoza (prevederea) fructificatiei: operatia prin care se stabileste cu anticipatie desfasurarea procesului de fructificare pentru o anumita specie sau unitate-sursa. Metode de prognozare: - examinarea inelelor anuale, - cercetarea gradului reprezentare in semintisul natural a puietilor de diferite varste, - evolutia factorilor meteorologici in diferite fenofaze de reproducere, - observatii fenologice: - fructificatie foarte buna (100%), - fructificatie buna (70  – 80%), - fructificatie mijlocie (40  – 60%), - fructificatie slaba (10  – 30 %), - fructificatie foarte slaba (0  – 10%). - metoda lujerilor de proba: - fructificatie foarte buna (15 ghinde/1m de ramura, 800Kg/ha) - fructificatie buna (11  – 14 ghinde/1m de ramura, 500  – 700kg/ha), - fructificatie slaba (7  – 10 ghinde/1m de ramura, 200  – 400kg/ha), - fructificatie foarte slaba (sub 6 ghinde/1m de ramura, 100 kg/ha).

SEMINTE FORESTIERE 3.3. Evaluarea productiei de seminte Evaluare: aprecierea cantitativa si calitativa a productiei de seminte c are poate fi recoltata dintr-un arbore sau de pe unitatea de suprafata a arboretului  – sursa de seminte.

Metoda arborilor de proba: determinare productiei de seminte pornind de la cantitatile de conuri sau fructe produse de anumiti arbori cu caracteristici dimensionale medii. - suprafata de proba de 0,25  – 0,50 ha in cuprinsul careia se inventariaza toti arborii care fructifica din primele clase Kraft. Pe baza de masuratori dendrometrice se stabilesc arborii medii din fiecare clasa Kraft luata in considerare. Pentru 10% din nr. arborilor inventariati pe fiecare clasa Kraft se evalueaza fructificatia. Se determina productia medie de seminte a unui arbore de proba, care multiplicata cu nr. de arbori inventariati din fiecare clasa, s e obtine productia de seminte la ha si la nivelul intregului arboret.

Metoda seminometrelor (specii cu seminte mici si aripate): cantitatea de fructe sau seminte cazute in urma diseminarii naturale pe suprafata de 1 m 2 si apoi la ha. Metoda suprafetelor de proba (specii cu seminte mari si grele): cantitatea medie de seminte cazute la 1m2 de sol si apoi la ha. - suprafete de proba de 2 x 2m pana la 5 x 5m.

SEMINTE FORESTIERE 4. Recoltarea fructelor si conurilor 4.1. Epoca de recoltat Maturatia semintelor: cand embrionul este complet format si in cotiledoane sau endosperm sunt acumulate suficiente substante de rezerva, astfel incat samanta devine capabila sa germineze in conditii favorabile de umiditate, caldura si oxigen. Coacerea fructelor: stadiul in care semintele devin apte sa germineze si care se evidentiaza prin anumite dimensiuni, forme si aspecte cromatice. Repausul vegetativ: faza in care se gasesc semintele dupa coacere; repaus profund, repaus fortat. Postmaturatia: faza in care in semintele unor specii (pini, fag) se inregistreaza valori maxime ale capacitatii de germinatie, dupa coacerea completa a fructelor. In functie de stadiul de coacere si maturatie, recoltarea are loc: -

inainte de coacerea fiziologica(stare de parga) si pana la caderea lor: plopi, tei, frasini, maturatia precede coacerea,

-

dupa coacerea fiziologica si dupa caderea lor: stejarii, fagul, castanul, s.a.,

-

dupa coacerea fiziologica si inainte de caderea lor: molid, pini, larice.

Diseminarea naturala: momentul in care fructele se desprind si cad sau semintele eliberate din fructe sunt imprastiate.

SEMINTE FORESTIERE Epoci de recoltat: -

mai  – iunie: plop, salcie, ulm,

-

iunie  – iulie: cires, visin, s.a.,

-

august  – septembrie: tei, frasin (parga), duglas, pin strob, brad,

-

septembrie  – octombrie: frasin (la maturitate), paltin, stejar, salcam,

-

octombrie  – noiembrie: molid, larice, pin silvestru, pin negru, gladita.

4.2. Metode de recoltare -

Recoltarea de pe suprafata solului: stejar, fag, nuc, castan, s.a.,

-

Recoltarea de pe arbori nedoborati: specii a caror fructe sau conuri se mentin mult timp in coroana,

-

Recoltarea de pe suprafata apei (anin, plop, salcie).

4.3. Tehnica de recoltare: agregatul pneumatic vibrator, agregatul telescopic, agregatul tip macara, ghearele, inele de franghie, bicicleta pentru arbori (dispozitivul elvetian), scara de franghie, scara suedeza, scara daneza.

SEMINTE FORESTIERE 5. Prelucrarea fructelor, conurilor si semintelor 5.1. Prelucrarea fructelor uscate Prelucrare: ansamblul de operatii tehnice prin care semintele forestiere sunt extrase din fructe, curatate si sortate.

Zvantarea: eliminarea prisosului de apa pe care il contin fructele in momentul recoltarii. La umbra, sub adapost, in locuri bine aerisite si, la nevoie, se poate continua la soare sau in incaperi cu temperaturi mai ridicate (20 0 -250C). Curatirea: indepartarea corpurilor straine si a impuritatilor. Sortarea: triere in functie de marime si greutate. Extragerea semintelor din fructe (leguminoase) 5.2. Prelucrarea fructelor carnoase si suculente Masini de zdrobit, masina de descarnat (MDF  – 1), site, albii, putini, 5.3. Extragerea semintelor din conuri Uscatorii solare si uscatorii cu incalzire artificiala. Temperaturile de uscare ale conurilor de molid cu 25% umid. 350C 450C 550C 650C 750C 850C 1000C Germinatia absoluta % :

90

95

95

87

51

0

0

Energia germinativa % :

92

91

58

0,8

0,8

0

0

SEMINTE FORESTIERE Reguli pentru uscarea conurilor: -

Preuscarea conurilor prin zvantarea in aer liber sau in spatii usor incalzite (200250C),

-

In camerele de uscare temperatura se ridica treptat, fara sa depaseasca anumite valori limita: 500-550C pentru pin, 450C pentru molid, 20  – 350C pentru larice,

-

Atmosfera din camerele de uscare sa fie cat mai uscata, eliminand vaporii de apa degajati de conuri printr-un curent puternic si continuu de aer,

-

Semintele care se desprind din conuri vor fi scoase imediat din camerele de uscare.

5.4. Dezariparea semintelor Manual folosind o tesatura mai aspra sau site din material plastic. Mecanizat: cu ajutorul unor dezaripatoare. 5.5. Curatirea si sortarea semintelor Vanturatoare bazate pe curent de aer orizontal (molid, pini) sau vertical (larice): separa semintele de impuritati si le sorteaza dupa greutate. Vanturatoare  – sortatoare bazata pe un curent de aer orizontal si un sistem de schimbabil de site cu ochiuri de forme si marimi diferite.

SEMINTE FORESTIERE 6. Controlul calitatii semintelor 6.1. Calitatea semintelor Insusiri genetice: depind de metoda de constituire a surselor se seminte si metoda de ameliorare utilizata.

Lotul de seminte: cantitate de samanta, fizic identificabila, omogena d.p.d.v. a identitatii botanice si genetice, pentru care se poate elibera un document de calitate. Certificat de provenienta: document care insoteste lotul de seminte si care certifica identitatea genetica a semintelor. Insusiri fizice: caracteristicile individuale in ce priveste forma, marimea, greutatea, continutul de apa, s.a., pe care le au semintele si componentele straine (impuritatile). Puritatea: procentul semintelor pure din masa lotului. Seminte pure: totalitatea semintelor intregi, intacte, normal dezvoltate apartinand speciei analizate. Impuritati (materii inerte): unitati de seminte si toate celelalte materiale si structuri nedefinite ca samanta pura sau alte specii. Capacitatea de curgere si autosortare: se apreciaza prin unghiul taluzului format de semintele care cad pe o suprafata plana si respectiv, separarea lor spontana dupa marime, forma si greutate. Conductibilitatea termica: se exprima prin coeficientul de conductibilitate termica: cantitatea de caldura care trece printr-un cub de seminte cu latura de 1m in timp de 1 ora.

SEMINTE FORESTIERE Higroscopicitatea: capacitatea semintelor de absorbtie si desorbtie a umiditatii din atmosfera. Masa a 1000 seminte (M 1000): un indicator de calitate standardizat, deosebit de important in activitatea practica. Numarul de seminte la kg (N kg): Nkg = 1.000.000 / M 1000

Umiditate (U): cantitatea de apa pe care o contin semintele; U = (G – G1) x 100 / G unde: G = greutatea probei de seminte inainte de uscare, G1 = greutatea probei de seminte dupa uscare. Insusiri germinative: capacitatea semintelor de a determina aparitia si dezvoltarea unei plantule viabile in conditii de mediu favorabile.

Perioada de germinatie: intervalul de timp necesar pentru incoltirea semintelor germinabile. Germinatia tehnica (Gt): capacitatea semintelor de a incolti in decursul perioadei de germinatie. Gt = a x 100 / b , unde a = nr. semintelor germinate b = nr. total de seminte puse la germinat Germinatia absoluta (Ga): se raporteaza la totalul semintelor pline.

Ga = a x 100 / b  – s, unde s = seminte seci Energia germinativa ( Eg): capacitatea semintelor de a germina in prim a treime a perioadei de germinare. Se coreleaza cel mai mult cu capacitatea de rasarire a semintelor in sol. Puterea de rasarire: proportia semintelor germinate si rasarite in sol din totalul celor semanate. Valoarea culturala (V): indice calitativ de sinteza de care se tine cont la stabili rea normelor de semanat. V = P x Gt / 100 sau V = P x Gt x Eg / 1002

SEMINTE FORESTIERE Viabilitatea: modul cum reactioneaza tesuturile vii ale semintelor in contact cu solutia apoasa de clorura sau bromura de tetrazoliu. Exprima capacitatea probabila a semintelor de a germina.

Legislatie nationala: Standard SR 1908 / 2004 Standard SR 1808 / 2004 Legislatie internationala: Standardul ISTA 2004 (Organizatia Internationala de Testare a Semintelor) Organizare controlului calitatii semintelor

TEHNICA CULTURILOR SILVICE Curs 3

SEMINTE FORESTIERE 7. Pastrarea semintelor 7.1. Necesitatea pastrarii semintelor 7.2. Fenomene care pot avea loc in masa de seminte -

Respiratia,proces fiziologic prin care semintele obtin energia necesara intretinerii vietii lor,

-

Uscarea, pierderea treptata a umiditatii pana cand respiratia practic nu mai poate avea l oc,

-

Germinarea,

-

Incingerea, forma cea mai periculoasa de degradare a semintelor,

-

Degerarea.

7.3. Conditii de pastrare a semintelor Longevitate biologica: timpul dupa care in lotul de seminte se mai gasesc resturi de sem. germ. Longevitate economica: timpul in care % de sem. germ. nu scade sub o valoare minima cf. stas Factorii determinanti ai respiratiei: umiditatea si caldura. Prima grupa: umiditatea pe durata pastrarii trebuie sa fie < 6  – 7% iar temp. intre -4 o si -10oC (rasinoasele, mesteacan, anin)  A doua grupa: umiditatea pe durata pastrarii trebuie sa fie cuprinsa intre 7  – 15% iar temp. intre -4o si -10oC (brad, acerinee, frasin, ulm, fag)  A treia grupa: umiditatea pe durata pastrarii trebuie sa depaseasca umiditatea lor normala iar temp. Intre -2 o si 2oC (ghinda, castanele)

7.4. Depozitarea semintelor: sa se asigure conditii de umiditate, temperatura si aerisir e corespunzatoare.

SEMINTE FORESTIERE 8. Pregatirea semintelor pentru semanat 8.1. Particularitatile procesului de germinare Germinarea: procesul fiziologic de trecere a semintelor din starea de repaus l a starea de viata activa, care se pune in evidenta prin cresterea embrionului. Factorii procesului de germinare: apa, oxigenul, caldura si concentratia ionilor de hidrogen. Perioada de rasarire: intervalul de timp in care se desfasoara germinarea semintelor si pana la aparitia plantulelor, cand incepe faza de nutritie clorofiliana. - seminte cu perioada scurta de germinare: salcie, plop, moli d, pin, cvercinee,s.a. - seminte cu perioada lunga de germinare (culturi moarte): frasin, tei, paltin, cires, carpen, mar, par,s.a. Dormanta embrionului poate fi: primara sau secundara. Starea dorminda: starea fiziologica de incapacitate a unor seminte de a incolti in conditii favorabile de germinare. Inlaturarea dormantei: recoltarea in stare de parga, stratificarea, s.a. - seminte cu perioada scurta de germinare dar invelis impermeabil: salcam, gladita,s.a. Permeabilizarea tegumentului prin fortare.

8.2. Stratificarea semintelor:  operatia prin care semintele sunt asezate si tinute timp diferit in anumite conditii de umiditate, temperatura si aerisire. Stratificarea cu nisip sau turba maruntita in straturi alterne s au amestec intim. Stratificarea semintelor in lazi din scanduri (40  – 50 kg). Stratificarea in santuri: 30-40 cm adancime stratificarea pe tim pul verii sau 80 cm adancime cand semintele se stratifica peste iarna.

SEMINTE FORESTIERE 8.3. Fortarea semintelor (salcam, gladita, sofora) Fortare mecanica (scarificarea): provocarea unor incizii sau leziuni in tegumentul semintei. Semintele pot fi pastrate incontinuare fara a-si pierde capactatea de germinare. Fortarea hidrotermica: tratarea semintelor cu apa calda sau fierbinte (50  – 600C). Semintele trebuie semanate imediat pentru a nu-si pierde capacitatea de germinare. Fortare chimica: solutie diluata de acid sulfuric, eter, acetona, xilen au ca efect permeabilizarea tegumentului.

8.4. Tratamente pentru stimularea germinatiei si activarea cresterii Umectarea semintelor, tinerea lor in apa sau stropirea r epetata. Prerefrigerarea, mentinerea cateva zile la temperaturi scazute. Stratificarea, poate fi extinsa si la alte specii pentru accelerarea si uniformizarea incolti rii. Tratarea cu solutii de microelemente (B, Co, Mn, Cu, Zn, s.a.), are influente favorabile asupra capacitatii de germinatie, cresterii si procentului de prindere. Tratarea cu radiatii ionizante (gama, beta, Roentgen) Tratamente cu stimulenti de crestere (gibereline, biostimulatori naturali sau sintetici, substante de crestere: accelerarea respiratiei, intreruperea repausului seminal, grabirea rasaririi si stimularea cresterii.

PEPINIERE FORESTIERE 1.

Organizarea pepinierelor

1.1. Generalitati Pepiniera reprezinta suprafata de teren aleasa si amenajata in mod special in sc opul producerii unui mare nr. de puieti, de calitate cat mai buna si in sortimentele necesare. Pepiniere: - mici, pana la 3 - 5 ha, - mijlocii, 3 – 20 ha ,

-

- mari, peste 10 ha in cazul rasinoaselor si peste 20 ha in cazul foioaselor. Dupa durata de folosire: permanente sau temporare Dupa natura materialului de reproducere produs: forestiere, de specii ornamentale, etc. Dupa natura materialului de reproducere sunt: - puieti din samanta, - prin regenerare vegetativa (din butasi, marcote, drajoni, nuiele, sade), Dupa tehnica de lucru folosita la producerea lor si nr. de transplantari suferite: - puieti nerepicati / puieti repicati. Dupa modul cum se prezinta sistemul radicelar: - puieti cu radacini nude / puieti cu radacini acoperite / puieti in containere (recipienti). Dupa dimensiuni: - puieti de talie mica: cu tulpina sub 50 cm la rasinoase si 100 cm la foioase, - puieti de talie mijlocie: cu inaltimea de 1,0 -1,2 m, in cazul speciilor de foioase, - puieti de talie mare (ornamentali): 50

 150 cm.

PEPINIERE FORESTIERE 1.2. Alegerea terenului pentru pepiniera -

Pepiniera sa fie situata in conditii climato – edafice reprezentative pentru teritoriul deservit;

-

Terenul neted si usor inclinat,

-

Expozitii insorite, evitandu-se cele nordice, locurile depresionare si fundul vailor,

-

Terenuri descoperite, lipsite de vegetatie forestiera, la 30 – 40 m distanta de padure.

-

Pe soluri cu fertilitate cel putin mijlocie, cu textura mijlocie (lutoasa si luto-nisipoasa), profunde, reavane, bogate in substante minerale,

-

In apropierea unei surse de apa,

-

Accesibilitate la drumuri de comunicatie.

1.3. Suprafata si forma pepinierei  (in functie de volumul plantatiilor necesare anual) Elemente de baza: Numarul de puieti (N) necesari anual pe specii si sortimente; Indicele de productie (n): exprima numarul minim de puieti apti de plantat, care se pot obtine in pepiniera pe unitatea de suprafata efectiv cultivata; Varsta puietilor (V): reprezinta intervalul de timp, exprimat in ani, in care puietii cresc si devin apti de plantat; Sistemul de asolament: rotatia culturilor si a lucrarilor de ameliorare a solului, cu scopul refacerii fertilitatii si structurii solurilor. Ciclul de productie ameliorare: nr. anilor in care pe aceeasi suprafata, culturile forestiere alterneaza cu lucrarile de ameliorare.

PEPINIERE FORESTIERE S = [(N x V) / n] x (1+ a/c)

unde: S = suprafata pepinierei c = nr. solelor ocupate de culturi a = nr. solelor care se afla in ameliorare

S = [(N x V) / n’m’] x (1+ a/c) unde: n’ = nr.mediu de puieti la metru de rand m’ = nr. metrilor de rand la un hectar 

1.4. Impartirea terenului in pepiniere Campul de cultura: suprafata de teren a pepinierei in care se produce materialul de plantat. Sectii de cultura: sectia semanaturi, sectia repicaje, sectia butasiri, sectia plante -mama. Loturi de cultura: pe specii si proveninte,pastreaza entitatea loturilor de seminte, butasilor, etc. Unitati de cultura: tarlale, tablii, straturi. Tarlalele: forma dreptunghiulara, cu lungimea de 100-200 m si latimea jumatate din lungime. Tabliile: subunitati ale tarlalelor, se delimiteaza numai atunci cand sectia de cultura se imparte in straturi. Straturile: au latime de 1,10 – 1,20 m si lungime de 15  – 20 m, egala cu latimea tabliilor. Reteaua de drumuri : principale (4-6 m), secundare (2-4 m), perimetrale (2-5 m), poteci (3040cm). Solarii, rasadnite, sere, depozite de seminte, magazii, cladiri administrative, locuinte, s.a. Imprejmuirea.

TEHNICA CULTURILOR SILVICE Curs 4

PEPINIERE FORESTIERE 2. Ecologia culturilor din pepiniera 2.1. Lumina ca factor de viata: este factorul determinant in procesul de fotosinteza. In raport cu cerintele fata de lumina: -

specii de lumina: larice, pin, gorun, stejar, s.a.,

-

specii de umbra: brad (max.30% din lumina totala), fag.

Temperament : comportamentul speciilor fata de lumina: -

specii heliofile (cu temperament de lumina), exigente fata de lumina

-

specii subheliofile (cu temperament de lumina spre mijlociu), relativ exigente

-

specii semiombrofile (cu temperament de semilumina sau semiumbra), exigente mijlocii

-

specii ombrofile sau sciofile (cu temperament de umbra), exigente reduse

Diminuarea intensitatii luminii, in pepiniere, se obtine prin umbrire, mai ales pe perioada de vara. In cazul culturilor in camp, marirea intensitatii luminii se realizeaza prin: orientarea randurilor, reglarea desimii, combaterea buruienilor, folosirea unui material alb de plastic intre randurile de puieti. Exigentele speciilor se modifica in timp (ex. Frasinul) sau nu sunt echivalente in diferite sectoare din areal (ex. Molidul).

PEPINIERE FORESTIERE 2.2. Caldura ca factor de viata: este factorul indispensabil vietii care influenteza intreaga gama de procese vitale. O crestere a temp. cu 10 0C determina o intensificare a fotosintezei de 1,5  – 1,6 ori iar respiratia de 2,0  – 2,5 ori. Caldura influenteaza direct: capacitatea semintelor de absorbtie a apei, durata incoltirii si rasaririi, durata fazelor de crestere si in general durata perioadei de vegetatie. Caldura intervine indirect: dizolvarea apei in sol, formarea de roua interna, modifica ci rculatia apei si aerului in sol, conditioneaza activitatea microorganismelor. In raport cu exigentele fata de caldura: - termofile sau euterme, cu exigente mari fata de caldura - subtermofile, specii euterme adaptate si la temperaturi mai scazute - mezoterme, cu exigente mijlocii fata de caldura - oligoterme, cu exigente reduse - euriterme, cu mare amplitudine fata de acest factor Efectele negative ale temperaturilor ridicate : intensificarea transpiratiei, arsuri ale scoartei puietilor, Efectele negative ale temperaturilor scazute: degerarea semintelor peste iarna, desosarea puietilor, degerarea varfurilor crude ale puietilor care nu au avut timp sa s e lignifice datorita ingheturilor timpurii de toamna sau vatamarea plantulelor rasarite primavara datorita ingheturilor tarzii. Masuri: cultivarea speciilor sensibile in spatii adapostite (sere, solarii), executia mai adanca a semanaturilor de toamna, mulcirea solului cu material organic, aplicarea unui strat de muschi intre randurile de puieti, administrarea de ingrasaminte organice, combaterea buruienilor, irigarea.

PEPINIERE FORESTIERE 2.3. Apa ca factor de viata: sta la baza proceselor fiziologice si biochimice. In raport cu cerintele fata de precipitatii: -

specii submezofile, cu exigente reduse

-

specii mezofile, cu exigente mijlocii

-

specii pluviofile, cu exigente mari

-

specii eurifile, cu mare amplitudine

Deficitul de apa apare atunci cand transpiratia este mai mare decat absorbtia, apare fenomenul de ofilire (temporara sau de lunga durata). Ofilirea temporara: cand temp.solului este mai redusa decat a aerului, administrarea unor cantitati prea mari de ingrasaminte chimice insol, in perioadele din zi cu temp. ridicate. Masuri de prevenire a fenomenului de ofilire: irigarea culturilor, mulcir ea, combaterea buruienilor, lucrarea solului  – indeosebi araturile de toamna.

2.4. Substantele minerale ca factor de viata Solul este rezervorul si sursa principala de elemente nutritive pentru plante.

Ritmul de crestere si modul in care se formeaza diferitele organe ale puietilor depind de substantele care se gasesc in sol. Extragerea elementelor minerale din sol se desfasoara intr-un ritm diferit in functie de specie si stadiul de crestere. Masuri pentru imbogatirea solului in substante nutritive: lucrarea rationala a solului, combaterea buruienilor, administrarea de ingrasaminte minerale sau organice

PEPINIERE FORESTIERE Consumul de substante minerale a culturilor forestiere in pepiniera  Azot

Fosfor

Potasiu

Calciu

kg/ha

Kg/ha

Kg/ha

Kg/ha

Molid de 1 an:

10,0

3,6

4,7

6,9

Molid de 2 ani:

41,5

13,0

23,5

37,0

Brad de 4 ani:

139,0

56,0

92,0

158,4

Stejar de 1 an:

39,0

18,0

6,0

11,0

Stejar de 2 ani:

222,5

59,5

137,5

218,0

Salcam de 1 an:

249,0

42,0

119,0

263,0

2.5. Aerul ca factor de viata: este important in viata plantalelor prin componentele sale (oxigen, bioxid de carbon, azot, vapori de apa). In faza de germinarii si de plantula sunt necesare cantitati mai mari de oxigen. Procesul de respiratie se desfasoara cu o intensitate mai mare cand temperatura si umiditatea creste. Lucrarea si afanarea solului perimite schimbul de gaze, patrunderea aerului proaspat cu oxigen necesar radacinilor si microorganismelor din sol.

PEPINIERE FORESTIERE 3. Lucrarea solului 3.1. Scopul si importanta lucrarii solului Lucrarea solului consta dintr-un complex de operatii tehnice prin care se asigura ameliorarea conditiilor de structura si afanare in stratul de pamant cultiv at.  Afanarea solului constituie principalul efect al lucrarii solului.  Afanarea conditioneaza valorile si regimurile factorilor ecologici din sol, influenteaza pozitiv numeroase insusiri si procese, care la randul lor creeaza conditii favorabile de germinare  – rasarire si de crestere a plantelor. Insusirile solului afanat: se incalzeste mai usor, favorizeaza patrunderea apei si primenirea aerului, activitatea bacteriilor heterotrofe si a celor fixatoare de azot este mai intensa. Stare buna de afanare presupune: 30% aer si 20% apa.

3.2. Operatiile tehnice de lucrare a solului Inainte de instalarea culturilor: desfundarea si graparea sau frezarea. Operatii auxiliare: maruntirea telinei, cultivatia si tavalugirea. Desfundarea: este operatia de baza prin care solul este dislocat, rasturnat, maruntit si afanat.  Are ca efect cresterea porozitatii solului si permeabilitatea pentru apa, aer si caldura. Dupa adancimea de desfundare: -

desfundare superficiala, pana la 20  – 25 cm

-

desfundare normala, 25  – 40 cm

-

desfundare adanca sau profunda, peste 50 cm.

PEPINIERE FORESTIERE Desfundarea de toamna Desfundarea de primavara Desfundare manuala cu cazmaua sau prin aratura cu plugul (monobrazdare sau polibrazdare).

 Aratura: - normala, cand raportul dintre latimea si adancimea brazdei este 1:1 - superficiala, cand raportul este 2:1 - adanca, cand raportul este 1:2. Partile componente ale plugului: discul taietor, brazdarul si cormana (elicoidala, semicilindrica). Graparea: operatia de maruntire a bulgarilor de pamant ramasi dupa desfundare, afaneaza si niveleaza solul la suprafata.  Avantaje: reduce pierderea apei din sol prin evaporare si usureaza instalarea culturilor. Grape cu cadru flexibil sau rigid. Frezarea: suplineste in anumite situatii graparea. Consta in maruntirea si afanarea stratului superficial de sol pe adancimea de 10  – 12 cm. Cojirea si maruntirea telinei : se executa in terenuri puternic intelenite cu ajutorul cultivatoarelor, grapei polidiscuri si plugului. Ingrsamintele verzi din solele de ameliorare se tavalugesc, se maruntesc cu grapa polidis curi si apoi se incorporeaza in sol prin aratura. Cultivatia: este operatia de lucrare a solului cu efect intermediar intre arat si grapat.

 Avantajul: permite o pregatire rapida a terenului pentru culturi si pastreaza solul afanat (10 – 12 cm) si lipsit de buruieni, incorporarea ingrasamintelor.

PEPINIERE FORESTIERE Tavalugirea: tasarea usoara a solului (pe o adancime de 5  – 10 cm) pentru maruntirea bulgarilor de pamant, nivelare si asigurarea contactului strans intre sol si seminte.

3.3. Sisteme de lucare a solului in pepiniere: ansamblul si ordinea de executie a operatiilor tehnice de lucrare a solului. Sistemul de pregatire a solului cu ogor sau fara ogor O g o r u l :  este suprafata de teren care timp de cel putin un an este scoasa din circuitul productiv

pentru a fi supusa unor lucrari sistematice de ameliorare. Ogorul negru: terenul este lipsit complet de orice cultura timp de un an.

Operatii tehnice: desfundarea de toamna, cultivatii sistematice pe perioada de vegetatie. Se urmareste o buna afanare a solului si combaterea buruienilor. Ogorul ocupat : cultivat cu ingrsaminte verzi (leguminoase).  Avantaj: restructureaza solul si il imbogateste in humus si substante nutritive. Este cel mai utilizat in pepinierele forestiere.

TEHNICA CULTURILOR SILVICE Curs 5

PEPINIERE FORESTIERE 4. Administrarea ingrasamintelor 4.1. Necesitatea ingrasamintelor : pentru sporirea cantitativă şi calitativă a producţiei de puieţi.

4.2. Clasificarea îngrasamintelor. Ingrasamintele sunt substante de natura organica, minerala sau biologica, ce contin elemente nutritive necesare plantelor sau care contribuie indirect la imbunatatirea conditiilor de nutritie. Ingrasaminte organice: produse de natura organica, dintre care unele se incorporeaza direct in sol iar altele sunt supuse unor procese de pregatire prin fermentare. Ingrasaminte chimice sau minerale : produse de natura anorganica, Ingrasaminte bacteriene sau microbiologice : culturi artificiale de bacterii sau alte microorganisme cu rol in asimilarea azotului sau descompunerea substantelor greu accesibile din sol.

Ingrasaminte minerale simple sau complexe; Ingrasaminte minerale cu actiune lenta sau imediata.

PEPINIERE FORESTIERE 4.3. Stabilirea nevoilor de aplicare a ingrasamintelor -

Analiza chimica a solului, ofera indicatii cu privire la continutul in elemente nutritive;

-

Analiza chimica repetata a solului,

-

Analiza chimica a frunzelor,

-

Analiza chimica a semintelor,

-

Metoda culturilor comparative,

-

Observarea simptomelor carentelor nutritive

Solul este bine aprovizionat cu elemente minerale cand: conţinutul de humus depaseste 6%, de fosfor depaseste 8mg iar de potasiu 12mg.

4.4. Ingrasaminte organice Pentru a mentine ridicata fertilitatea solurilor in pepiniere este indispensabila prezenta humusului. Humusul este un component esential al solului care rezulta din descompunerea materiei organice si care exercita un complex de influente extrem de favorabile asupra solului: mareste permeabilitatea pentru apa si aer, favorizeaza inmagazinarea apei si incalzirea solului fiind un factor de baza in formarea structutrii glomerurale a solului. Continutul de materie organica a solului in pepiniere : 6 - 8%. Ingrasamintele organice sunt ingrasaminte complexe care contin pe langa materia organica mai mult sau mai putin humificata si intreaga gama de macr o si microelemente necesare in nutritia plantelor.

PEPINIERE FORESTIERE Tipuri de ingrasaminte organice: -

Gunoiul de grajd, 20 tone la ha; contine: 64-79% apa, 14-32% materie organica si 2,26,5% elemente minerale nutritive

-

Compostul, ingrasamant organic preparat in pepiniere din diferite materiale organice (buruieni, litiera, humus brut, leguminoase, turba, s.a.)

Compostarea dureaza de la 5-6 luni la 2-3 ani in functie de natura materialelor organice folosite si conditiile de fermentare. Doza de administrare: 20 tone la ha. Trebuie sa contina 70-75 % apa, cel puţin 1,2% azot (6% humus), bacterii de fermentatie aeroba, maruntit si omogen amestecat. -

Ingrasamant verde

Pe soluri cu textura usoara se cultiva: lupinul galben, mazarea furajera, mazarichea sau trifoiul. Pe soluri cu textura grea: trifoiul, lupinul albastru, lucerna. -

Turba: amestec de resturi vegetale semidescompuse. Se extrage din turbarii, care se formeaza in regiunile cu umiditate mare. Este utilizata pentru pregatirea patului germinativ in solarii.

-

Humusul de padure (mull sau moder): este folosit atat pentru culturile in camp cat si pentru paturile germinative din spatiile adapostite.

-

Mranita: provine din descompunerea avansata a gunoiului de grajd. Se apica mai mult pe spatiul rigolelor, in rasadnite si sere.

-

Mustul de balegar: este foarte bogat in forme usor asimilabile de catre plante (azot, potasiu).

PEPINIERE FORESTIERE 4.5. Ingrasaminte chimice Ingrasaminte pe baza de azot, dupa forma sub care se gaseste azotul sunt: -

amoniacale (saruri de amoniu),

-

nitrice (azotaţi),

-

amidice (de tip uree).

Sulfatul de amoniu: 20 – 21% N si 24% S. Are reactie fiziologic acida, se incorporeaza primavara devreme sau toamna. Clorura de amoniu: 20 – 25% N si are reactie fiziologic acida. Pentru a  –i reduce aciditatea se amesteca cu 30% carbonat de calciu; in acest caz contine 15% azot si 18% CaO si se numeste kalcamon.  Azotatul de amoniu: 32 – 33% Ndin care jumatate sub forma amoniacala jumatate sub forma nitrica. Este solubil in apa si foarte higroscopic. Are reactie fizi ologic acida. Se administreaza primivara si la inceputul verii, cel tarziu mijlocul lunii iunie.  Azotatul de sodiu (salpetru de Chile): 15 – 16% N nitric. Este puternic hidratat si are o influenta negativa asupra structurii solului; se aplica ca ingrasamant stadial doar in perioada de vegetatie.  Azotatul de potasiu: 13 % N si 46% potasiu.  Azotatul de calciu (nitrocalcar): 9 – 34% N si 28% CaO, are reactie fiziologic alcalina. Ureea: 46,6 % azot amidic. La inceput are reactie bazica iar apoi acida.Se foloseste ca ingrasamant stadial.

PEPINIERE FORESTIERE Ingrasaminte pe baza de fosfor , sunt foarte putin solubile.Se pot aplica, in general, la sfarsitul toamnei sau iernii. Superfosfatul : 16 – 18% fosfat, 11 – 12% CaO si 11 – 12% S. Are reactie fiziologic acida. Superfosfatul concentrat : 38 – 50% fosfor si 20% CaO. Fosfatul bicalcic: 38 - 42% fosfor si 35 – 40 % CaO. Are solubilitate mai mare decat superfosfatul; se poate aplica pe orice sol indiferent de valoarea ph-lui. Ingrasaminte pe baza de potasiu Clorura de potasiu:50 – 62% K2O. Are reactie fiziologic acida. Sarea potasica: 50% K 2O. Sulfatul de potasiu : 48 – 50% K2O. Are reactie fiziologic acida. Carbonatul de potasiu: 68% K 2O. Are reactie fiziologic bazica. Ingrasaminte cu alte macroelemente: dolomitul (carbonat de calciu si magneziu). Ingrasaminte cu microelemente: solutii apoase de acid boric, sulfatul sau azotatul de cupru, sulfatul de zinc, s.a. Ingrasaminte complexe (N:P:K):  sunt alcatuite din doua, trei sau mai multe elemente. Administrarea ingrasamintelor chimice -

pe baza analizelor de sol sau analizelor foliare,

PEPINIERE FORESTIERE 5. Amendamente 5.1. Necesitatea ameliorarii reactiei solului Solurile puternic acide sunt in general sarace in substante nutritive, au o influenta negativa asupra activitatii microorganismelor si proceselor biochimice (fixarea azotului atmosferic), cresterea plantelor. Reactia optima pentru majoritatea speciilor de rasinoase este: ph =5,0  – 5,5. Foioasele si pinul negru reclama valori ale ph-lui mai ridicate. Cand ph-ul nu este mai mic de 4,5  – sunt suficiente administrarea unor ingrasaminte chimice bogate in calciu (nitrocalcar, azotatul de calciu, fosfatul bicalcic, s.a.).

Cand ph-ul este mai mai mic de 4,5 – sunt necesare amendamente cu calciu. 5.2. Amendamente cu calciu pentru soluri acide,  amelioreaza rapid aciditatea solului, imbunatatind insusirile sale fizice si de nutritie (chimice si biologice). Calcarul sau piatra de var: 42 – 56% CaO. Are solubilitate redusa si actiune lenta. Varul ars:pana la 100% CaO. Pe soluri grele textural si are la inceput o actiune toxica asupra semintelor si plantulelor. Varul stins: 75% CaO. Marne:25 – 75% CaCO3 si uneori Mg CO3.Se recomanda pe soluri cu textura usoara, nisipoasa. Dolomitul : 54% CaCO3 si 45% Mg CO 3. Diagrama stabiliri dozei de calciu in raport cu principalii factori care o conditioneaza (dupa D. Davidescu)

PEPINIERE FORESTIERE 5.3. Amendamente pentru structurarea solului -

Ingrasamintele organice

-

Ingrasaminte verzi

-

Turba

-

Rasini naturale

-

Substante bituminoase

-

Lignina

6. Asolamente 6.1 Necesitatea asolamentului  Asolamentul: rotatia speciilor cultivate pe una si aceeasi suprafata (sola) si alternarea periodica a culturilor cu lucrari speciale de ameliorare a solului, intr -un ciclu de productie  – ameliorare.  Asolamentul determina o utilizare ratională a solului in pepiniere si contribuie la fertilizarea solului prin restructurarea acestuia si ameliorarea insusirilor fizico – chimice si biologice ale solului.

6.2. Aplicarea asolamentului Sola: terenul pepinierei se imparte in unitati de marime egala ca suprafata si echivalente ca numar cu nr. anilor din ciclul de rotatie. Ciclul de productie  – rotatie: intervalul de timp in care pe aceeasi suprafata (sola) c ulturile forestiere alterneaza cu lucrarile de ameliorare. Sistemul de asolament : succesiunea in timp si spatiu a culturilor si a lucrarilor de ameliorare.

PEPINIERE FORESTIERE

 Asolament: - cu ogor negru, in regiunile secetoase cand solul este puternic napadit de pir sau buruieni. Ofera posibilitatea combaterii mecanizata a buruienilor sau ierbicidarii ; - cu ogor cultivat, cu plante leguminoase timp de 1 an. S1, 2 = semanaturi de 1 si 2 ani. Iv = ingrasamant verde T = teren liber Specii de leguminoase folosite: lucerna galbena, sparceta, lucerna obisnuita, trifoiul rosu, trifoiul marunt, lupinul, mazarichea

 ANI

SOLE I

II

III

1

S1

Iv

T

2

S2

S1

Iv

3

Iv

S2

S1

4

S1

Iv

S2

5

S2

S1

Iv

6

Iv

S2

S1

PEPINIERE FORESTIERE 7. Spatii adapostite si medii de cultura 7.1. Adaposturi folosite in pepiniere forestiere Solariile: adaposturi simple care folosesc ca sursa de lumina si caldura energia solara.

Solarii fixe: 3 – 4 m latime, 2,5 – 4 m inaltime. Solarii mobile: 1,1 – 1,2 m latime, 60 – 80 cm inaltime.  Avantaje: temp. Cu 3-5 o C mai ridicata, semanaturile se pot face primavara mult mai devreme decat in teren descoperit, culturile sunt ferite de intemperii. Rasadnite: 1 – 3 m latime, 0,8 – 1,0 m inaltime, pentru inradacinarea butasilor. Serele: sunt constructii perfectionate cu pereti si acoperis din sticla sau alte materiale transparente, in care se realizeaza un climat artificial favorabil. Sunt prevazute cu instalatii speciale de incalzire, aerisire, udare, iluminare, umbrire.

7.2. Medii de cultura in spatii adapostite La alcatuirea substratului nutritiv se folosesc singure sau asociate, urmatoarele materiale: pamant de padure sau telina, humus de padure, ace, frunze, turba, gunoi de grajd, mranita, compost, nisip, pietris, ingrasaminte chimic e, s.a. In solarii: un amestec omogen de humus de molid (50%), ace de molid (30%), humus de fag (20%) asternut intr-un strat de 18 – 20cm.

PEPINIERE FORESTIERE 8. Inmultirea generativa a plantelor lemnoase 8.1. Metode de semanat Semanatul in strat : in cazul unor specii mai delicate care necesita umbrire, drenjul natural al apei si lucrari de ingrijire fara tasarea pamantului. Semanatul la tarla: mai ales in cazul foioaselor; permite mecanizarea maxima a lucrarilor. Semanatul prin imprastiere: semintele sunt distribuite mai mult sau mai putin uniform pe suprafata unitatii de cultura. Dezavantaje in campul de cultura: nu permite utilizarea mijloacelor mecanizate de intretinere a solului, desimea mare a culturilor nu permite afanarea solului, nr. mare de puieti de calitate si dimensiuni reduse. Semanatul in randuri : incorporarea semintelor in santulete numite rigole. Fac posibila mecanizarea larga a lucrarilor de ingrijire a culturilor . Pentru o intretinere mecanizata a solului distantele dintre randuri trebuie sa fie mai mare 15 – 20 cm. In solarii – randuri dese distantate la 3-5 cm. La strat – randuri echidistante la intervale de 15  – 20cm. La tarla – randuri echidistante la intervale de 30  – 40cm sau grupate in benzi cu distanta dintre puieti de 14 – 25cm. Schema de cultura: modul de dispunere al randurilor, sub raportul distantelor dintre ele la unitatea de suprafata.

PEPINIERE FORESTIERE SCHEME DE SEMANA T  :

Randuri echidistante:

16 – 16 – 16, 33 – 33 – 33,

Randuri grupate cate 2: 40 – 14 – 40, (foioasele) 60 – 14 – 60, (rasinoase) Randuri grupate cate 3: 40 – 14 – 14 – 40, 60 – 14 – 14 – 60. Semanarea manuala in randuri (pentru semintele aripate, umede sau preancoltite) ;

Semanarea in randuri cu masina de semanat, permite reglarea cantitatii de seminte, o distribuire uniforma si o incorporare a semintelor in sol la o anumita adancime reglabila.

8.2. Epoca de semanat Semanatul de toamnă (semintele

recoltate in parga):

-

puietii rasar primavara mai devreme si mai uniform,

-

beneficiaza de un sezon de vegetatie mai lung si ca urmare cresc mai viguros,

-

exclude pastrarea semintelor peste iarna (stejar, brad, fag, castan),

-

semintele pot fi distruse de rozatoare sau gerurile excesive,

-

puietii rasariti primavara devreme pot fi vatamati de ingheturile tarzii,

-

In cazul toamnelor lungi si calduroase ajung sa incolteasca si chiar sa rasara.

PEPINIERE FORESTIERE Semanatul de primavara (pentru aproape toate speciile forestiere): - 10 -15 zile mai devreme decat ultimul inghet (20 mai), - puietii beneficiaza de umiditatea si temperatura de primavara, - puietii rasar intr-un timp mai scurt, uniform si in procent mai mare.

8.3. Adancimea de semanat Se stabileste in raport cu dimensiunea semintelor: - semintele foarte mici (plop, salcie, anin, tuia) se seamana neangropate, - semntele de molid, pin, larice la adancime mica 1,0 – 1,5 cm, - semintele de frasin la 3 – 4cm, - semintele mari (stejarul, castanul, nuc) la 6 – 8 cm . Factori de care depinde adancimea optima de semanat: - conditiile climatice, - textura solului, - epoca de semanat.

8.4. Desimea culturilor si norma de semanat Spatiu minim de nutritie, este volumul de sol si aer de care are nevoie un puiet pentru a creste normal. Desimea, reprezinta gradul de apropiere dintre exemplarele invecinate si se exprima prin nr. de puieti la metrul de rand. Desimea optim a   este considerata la 75 exemplare la metru de rand  si depinde de specie, faza de crestere si conditiile stationale.

PEPINIERE FORESTIERE Norma de semanat: cantitatea de seminte exprimata in grame sau nr. de seminte care trebuie semanata la metru de rigola sau metru patrat pentru a se obtine la rasarire o densitate optima.

Q = (M1000 x N) / 1000[1 + (100 – V)/V] M1000= masa a 1000 de seminte N = nr.optim de puieti la rasarire V = valoarea culturala Q = (10 x M 1000 x N)/P x R, unde R = procentul capacitatii de rasarire in sol

8.5. Repicajul Este operatia prin care puietii dintr-o cultura devenita prea deasa sunt transplantati in sectia de repicaj, la distante mai mari, pentru a le spori spatiul de nutritie.  Avantaje: - puietii cresc mai viguros, isi dezvolta sistemul radicelar, - cu ocazia transplantarii se realizeaza o prima sortare a puietilor, - este necesara si obligatorie pentru puietii obtinuti in spatii adapostite,

- pentru obtinerea puietilor de talie mare sau prin altoire.

PEPINIERE FORESTIERE Dezavantaje: - pret de cost mai ridicat, - prelungeste perioada de cultura in pepiniera, Varsta cand se executa repicarea: 1 an pentru majoritatea foioaselor si pentru pin, larice si duglas, la 2 ani puietii de molid si brad. Perioada executiei: toamna, primavara sau la inceputul lunii septembrie (repicaj in verde). Solul se pregateste prin desfundare adanca, maruntire si nivelare. Repicajul se executa la strat sau la tarla, cu distanta intre randuri de 30  – 40 cm, pana la 70cm. Repicaj manual: - cu plantatorul, in cazul puietilor mici pe soluri cu textura usoara; - la sant, cu ajutorul scandurii de repicat. Repicaj mecanizat cu masina de repicat.

8.6. Producerea puietilor in recipiente Se obtin din seminte semanate sau plantule repicate in diferite tipuri de recipiente (containere), cu care in general se si planteaza.  Avantaje: se evita vatamarile mecanice si fiziologice, se prind mai usor si cresc la inceput intr-un ritm sustinut, fara sa aibă nevoie de o perioada de adaptare, plantarea este posibila o perioada mai lunga de timp, este singura metoda in statiuni extreme. Materialul pentru umplere: turba, nisip, mranita, compost, pamant de telina, humus.

TEHNICA CULTURILOR SILVICE Curs 6

PEPINIERE FORESTIERE 9. Inmultirea vegetativa 9.1. Particularitatile inmultirii vegetative Inmu ltirea vegetativa   se bazeaza pe capacitatea de regenerare (restitutie) a unor organe

vegetative ale plantelor, de a reface intregul organism si de a regenera o noua planta.

Organe vegetative: butas, altoi, marcota.  Avantaje: - nu este legata de formarea unor organe de reproducere, s e poate aplica in orice etapa de dezvoltare a plantei - mama; - d. p.d.v.ontogenetic nu se obtine o noua generatie de plante, plantele noi obtinute preiau si continua dezvoltarea organelor vegetative din care s-au regenerat;

- o modalitate de transmitere a insusirilor ereditare valorose (morfologice, productive, calitate a lemnului) ale plantei mama; - transmiterea insusirilor ornamentale ale unor forme sau varietati; ex. Biota, T h u j a   f. fastigiata, piramidals, gigantea, globosa , P i c e a p u n g e n s  var. glauca si A b i e s c o n c o l o r   ; - pentru inmultirea unor specii care nu produc seminte (plopii euramericani), fructifica rar sau inmultirea generativa este dificila (plopii autohtoni, salciile). Dezavantaje: - inradacinarea butasilor necesita spatii adapostite; - pretul de cost al materialului de plantat mai ridicat; - pierderea vigorii de crestere, in cazul butasirilor repetate; - culturi forestiere uniforme d.p.d.v.genetic mult mai expuse la atacuri de daunatori decat culturile heterozigote provenite din samanta.

PEPINIERE FORESTIERE 9.2. Butasirea B u t a s i r e :   este procedeul de inmultire vegetativa din butasi. Butasii  : fragmente din organe vegetative detasate de planta mama care in conditii favorabile de

umiditate, temperatura si aerisire formeaza radacini si tulpini proprii, regenerand plante noi.

In raport cu organul vegetativ din care provin: -

Butasi de tulpina ( de iarna sau lignificati  si de vara sau nelignificati ),

-

Butasi de radacina,

-

Butasi de frunza.

Formarea radacinilor depinde de natura butasilor, specie, varsta si stadialitatea plantei mama sau organului vegetativ, conditiile de vegetatie, tehnica aplicata. Fenomenul de polaritate: planta in totalitatea ei sau fragmente din ea formeaza radacini la capatul inferior d.p.d.v. morfologic si tulpini la capatul opus. Este determinata de sensul descendent de acumulare a substantelor in organele plantei si de acumulare a lor in partea inferioara, favorizand inradacinarea. Butasirea cu butasi de tulpina lignificati Radacinile se formeaza din calus sau rudimente radicelare (concentrate la baza lujerilor sau la baza punctului de insertie a mugurilor axilari). Se confectioneaza din partile mijlocii sau de la baza lujerilor sau lastarilor in varsta de 1 an de la plante mama tinere stadial. Dimensiuni: -lungime 20-30 cm pentru butasirea in camp sau 5-12cm in spatii adapostite, -grosime minim 10mm pentru culturi in camp si minim 5 mm pentru sere.

PEPINIERE FORESTIERE Sectionarea se face la ambele capete perpendicular pe ax. La capatul superior la 1-2cm deasupra unui mugure axilar (din care va porni lastarul), la capatul inferior la 2cm sub mugurele axilar pentru a cupride intreaga zona de aglomerare a rudimentelor radicelare. Butasi de tulpina: -simpli - cu calcai (pastreaza o portiune din lujerul de 2 ani), - cu carlig (pastreaza o portiune din ramura). Recoltare: toamna dupa caderea frunzelor sau primavara pana la intrarea in vegetatie, nu mult inainte de butasire. Pastrare: in beciuri la temp. de 4-5 0C, ingropati in nisip umed. Plantarea: toamna sau primavara in sol bine mobilizat si afanat, se ingroapa complet in pamant la 1-2cm sub nivelul solului, in pozitie verticala sau oblica. Plantarea poate fi manuala cu plantatorul sau la sant, ca la repicaj. Distanta de plantare: - in pepiniere nemecanizate, 25-40cm distanta intre randuri si 10-20cm intre butasi pe rand, - la specii repede crescatoare, 1,0-1,4m intre randuri si 40-70cm intre butasi pe rand, - in pepiniere mecanizate, scheme de cultura in randuri grupate, - in rasadnite sau sere, la 5-6 cm.

PEPINIERE FORESTIERE Butasirea cu butasi de tulpina nelignificati  Avantaje: poate fi aplicat la toate speciile de foioase si rasinoase. Se aplica pentru producerea formelor decorative la specii de arbori si arbusti ornamentali. Confectionarea: din lujeri suficient de dezvoltati care nu au ajuns sa se lignifice. Inradacinarea se bazeaza pe formarea calusului la nivelul sectiunii. Perioada recoltarii: in a doua jumatate a verii. Sectionarea: la ambele capete. La capatul superior la 1-2 cm deasupra unui mugure axilar iar in partea inferioara chiar la baza inernodului. Frunzele din partea superioara se pastreaza pentru a completa prin asimilatie clorofiliana deficitul de substante nutritive. La rasinoase, butasii se confectioneaza numai din varful lujerilor cu scopul de a pastra mugurele terminal, indispensabil pentru cresterea tulpinii. Plantarea: obligatoriu in sere sau rasadnite, la adancimi de 2-3cm la foioase si 5cm la rasinoase Mediul de inradacinare: amestec de turba si pamant de telina in raport de 2:1, peste care se pune praf de carbune de lemn iar deasupra un strat de 6 -8 cm de nisip (in care se sadesc butasii).

Distanta de sadire: 4-10cm pe rand si intre randuri. Dupa inradacinare puietii se repica in campul pepinierei. Butasirea cu butasi de radacina, la specii care drajoneaza usor: plop alb, salcioara, maces. Confectionarea:din radacini secundare cu grosimi de 1-2cm,situate aproape de suprafata solului. Recoltarea: toamna tarziu sau primavara devreme. Se pastreaza in nisip reavan. Se planteaza in pozitie verticala, oblica sau chiar orizontala, la 5-6cm adancime.

PEPINIERE FORESTIERE 9.3 Altoirea Altoirea este modalitatea de inmultire vegetativa prin care o planta sub forma de butas se grefeaza (imbina) si concreste cu alta planta care are radacini proprii. Portaltoi  – planta cu radacini care asigura nutritia minerala.

 Altoi  – butasul care concreste cu portaltoiul si formeaza partea aeriana a noului organism.  Aplicatie:- pentru infiintarea plantajelor de clone, - pentru transmiterea unor caractere decorative la speciile ornamentale. Reusita altoirii depinde de: specie, cat de apropiati sunt d.p.d.v.sistemetic portaltoiul si altoiul, varsta portaltoiului, tehnica de lucru.

Portaltoiul, se utilizeaza puieti de 2-3 ani obtinuti din samanta. La foioase, grosimea portaltoiului in punctul de altoire, trebuie sa fie de 8-12mm iar la rasinoase 6-8mm. Recoltarea altoaielor: in timpul repausului vegetativ, de toamna pana primavara, pentru altoirile de primavara si cu 1-2 zile mai devreme pentru altoirile de vara (august). Plantarea: - rasinoasele si speciile mai delicate se pastreaza o perioada in spatii adapostite,

- foioasele se altoiesc direct pe portaltoai crescute in sectia de repicaj. Tipuri de altoiri:  Altoirea prin apropiere: presupune alipirea a doua ramuri sau tulpini provenind de la doua plante, fara ca altoiul sa se desprinda de planta mama. In prealabil la ambii parteneri s e indeparteaza scoarta si un strat din lemn pe portiunea de sudura. Dupa prindere altoiul se detaseaza de planta-mama. Perioada de aplicare: primavara inainte si dupa pornirea vegetatiei.

PEPINIERE FORESTIERE  Altoirea in copulatie: doar cand portaltoiul si altoiul au aceeasi grosime. Portaltoiul se scurteaza printr-o taietura oblica in partea opusa unui mugure iar altoiul in mod analog. Cele doua suprafete se suprapun. Portaltoiul trebuie sa fie tanar.  Altoirea sub coaja: in cazul unui portaltoi de dimensiuni mai mari decat altoiul. Portaltoiul se reteaza la inaltimea dorita iar coaja se deslipeste, formand un locas in care se executa altoirea. Altoiul se confectioneaza dintr-o ramura tanara de 1 an sub, forma de butas. Perioada: primavara dupa pornirea in vegetatie.  Altoirea in triangulatie: procdeul este potrivit pentru un portaltoi mai gros. La capatul portaltoiului retezat se executa o scobitura in forma de triunghi cu v arful in jos, in care se introduce altoiul. Dupa imbinare locul se strange cu rafie si se unge cu masti c. Se executa primavara inainte de pornirea in vegetatie.  Altoirea in despicatura: capatul retezat al portaltoiului se despica pe o adancime de 4-5cm. In aceasta despicatura se doua altoaie-butasi fasonate sub forma de pana.  Altoirea laterala in placaj : indicata la rasinoase. La nivelul altoirii, portaltoiul se despica longitudinal pe o lungime de 4-5cm pe care se sudeaza altoiul. Altoiul se confectioneaza din varful ramurii iar baza lui se fasoneaza sub forma de pana simpla.  Altoirea in ochi : altoiul este un mugure detasat de ramura purtatoare cu o placa de coaja si putin lemn. Pe portaltoi se executa o taietura in forma de T. se poate executa primavara dupa pornirea in vegetatie (in ochi crescand ) sau vara in luna august (in ochi dormind ). MATERIALE FOLOSITE: rafie, fire de bumbac, material plastic, mastic.

PEPINIERE FORESTIERE 9.4 Marcotajul, presupune ingroparea totala sau partiala a ramurilor (marcotelor) unei plante mama pentru a forma radacini si tulpini. In practica se aplica: M a r c o t aj u l p r i n m u s u r o i r e   : presupune cultivarea plantelor-mama in sectii speciale

(marcotiere) si receparea lor cand au dezvoltarea necesara. Cioatele se acopera cu pamant pentru a stimula lastarirea. Pe masura ce lastarii cresc, acestia se musuroiaza cu pamant pana la inaltimea de 20-30 cm pentru a forma radacini. Toamna lastarii se dezgroapa, se taie de la nivelul cioatelor si alcatuiesc materialul apt de plantat. : se foloseste la specii care au ramuri lungi si flexibile. Ramurile sunt Marcotajul prin aplecare  ingropate si sunt fortate sa formeze radacini pe toata lungimea ingropata si nu numai l a baza (ca in primul caz). Poate fi:

-

simplu, ramurile se ingroapa pe treimea mijlocie, varful ramanand afara,

-

serpuitor, potiunile ingropate alterneaza cu cele neangropate,

-

chinezesc, fiecare ramura se ingroapa

PEPINIERE FORESTIERE 10. Ingrijirea culturilor 10.1. Factorii care influenteaza dezvoltarea culturilor in pepiniera Factori biotici: buruienile, insecte daunatoare, agenti criptogamici, ag. bacteriologici. Factori abiotici: -

temperaturile negative (alternanta inghet  – dezghet duce la desosarea puietilor in pepiniera),

-

seceta atmosferica (determina o transpiratie exagerata care duce la ofilire si chiar uscare),

-

seceta solului, cand rezervele de apa de peste iarna sunt epuizate fara sa fie recuperate din precipitatii,

-

arsita, provoaca arsura cojii la colet, si opareste puietii in primul an, datorita supraancalzirii solului,

-

crusta, datorita destructurarii solului, determina rasarirea cu intarziere a semanaturilor si leziuni la colet, chiar retezarea plantulelor rasarite,

Cele mai importante lucrari silvotehnice de ingrijire a culturilor in pepiniere sunt: mulcirea, combaterea buruienilor, combaterea crustei, umbrirea si irigarea solului.

PEPINIERE FORESTIERE 10.2 Mulcirea Mulcirea: protejarea solului din pepiniere prin acoperirea lui cu un strat izolator, care poarta numele generic de mulci. Dupa anotimpul in care se aplica: Mulcirea de iarna, se utilizeaza diferite materiale de natura organica: muschi, l itiera, turba, paie, gunoi de ferma. Se aplica pe toata suprafata semanaturilor de toamna sau numai intre randurile de puieti. Efecte favorabile: -

impiedica desosarea puietilor,

-

preantampina inghetarea solului peste iarna si a semanaturilor de toamna,

-

protejeaza puietii si plantulele rasarite primavara de ingheturile tarzii,

-

favorizeaza acumularea apei in sol.

Mulcirea de vara: este facultativa. Materiale folosite: cetina de brad, rumegus de lemn, buruieni rezultate din plivit, impletituri.  Avantaje: reducerea evapotranspiratiei, impiedica destructurarea solului ca urmare a irigatiilor, evitarea supraancalzirii solului. Dezavantaje: impiedica intretinerea solului.

PEPINIERE FORESTIERE 10.3 Umbrirea Specii cu temperament de umbra care necesita umbrire obligatorie: tisa, bradul, fagul. Umbrirea este necesara si pentru majoritatea speciilor in primul an de viata, in prima parte a sezonului de vegetatie, sau in perioada de seceta. Scopul principal: protejarea culturilor impotriva efectelor daunatoare ale radiatiilor solare puternice. Efecte favorabile: micsoreaza transpiratia exagerata si evaporarea apei din sol, impiedica supraancalzirea solului, protejeaza culturile de ploile torentiale si grindina. Umbrare: din cetina, umbrare vii din canepa, panouri-gratare din sipci, trestie, nuiele de material plastic. Umbrirea intensa duce la tendinta de etiolare, iar cand se prelungeste procesul de lignificare este intarziat.

10.4 Combaterea mecanica a buruienilor Prasitul: operatia de sapare, prin care stratul de la suprafata solului este mobilizat si afanat pe adancimi de 5-10cm iar buruienile sunt taiate. Unelte: sapaligi, sape sau motoprasitoare. Este operatia de baza iar nr. si frecventa interventiilor depinde de: zona fitoclimatica, varsta puietilor, gradul de imburuienire. In regiunile secetoase: 5-6 prasile la puietii de 1 an si 4-5 prasile la puietii de 2 ani. In regiunile de deal si munte: 3-4 prasile la puietii de 1 an si respectiv 2-3 la cei de 2 ani.

PEPINIERE FORESTIERE Plivitul: se executa in culturile prea dese unde nu este posibil prasitul (in cazul semanaturilor prin imprastiere, intre puieti pe rand sau pentru c ombaterea buruienilor in spatiile adapostite). Dezavantaje: implica multa forta de munca si cheltuieli insemnate.

10.5 Irigarea culturilor Irigarea de suprafata prin revarsare, presupune ca terenul sa fie inclinat iar sursa de apa inamonte. Irigarea subterana prin submersie, presupune conducerea apei sub presiune printr-o retea de tuburi ingropate in sol si perforate. Irigarea prin aspersiune, este metoda cea mai folosita, apa este adusa sub presiune si distribuita cu ajutorul unor aspersoare. Avantaj  – umezeste atat solul cat si atmosfera.

TEHNICA CULTURILOR SILVICE Curs 7

PEPINIERE FORESTIERE 11. Recoltarea materialului de plantat Recoltarea materialului de plantat cuprinde ansamblul operatiunilor tehnice c u care se incheie procesul tehnologic al productiei de puieti in pepiniera: scosul puietilor, inventarierea (numarare  – sortare), pastrarea, ambalarea si transport.

11.1. Scosul puietilor Scosul puietilor: - cand indeplinesc anumite dimensiuni si forme corespunzatoare indicatorilor de calitate standardizati, - la termenele stabilite prin planul de cultura. Scosul puietilor toamna: numai atunci cand plantarea lor se executa in acelasi sezon sau cand terenul trebuie neaparat eliberat pentru instalarea altor culturi. Dezavantajele pastrarii puietilor de toamna pana primavara: radacinile se pot incinge, pot mucegai sau pot degera peste iarna. Scosul puietilor primavara: - inainte de pornirea in vegetatie pentru a inlatura riscurile unei pastrari de lunga durata, - puietii de talie mica se extrag cu intregul sistem radicelar, - la puietii de foioase, exceptional (stejar ), se pot scurta radacinile prea lungi, - scosul puietilor se executa dupa o ploaie sau udat artificial, - pamantul trebuie dislocat si afanat pentru a se desprinde de pe suprafata radacinilor - se executa manual cu cazmaua sau mecanizat cu pluguri speciale, - radacinile puietilor, extrem de sensibile, vor protejate de soare si vant. Scosul puietilor de talie mica cu radacini protejate ( bol sau balot de pamant). Scosul puietilor de talie mare cu radacini protejate.

PEPINIERE FORESTIERE 11.2. Sortarea puietilor Sortarea puietilor presupune gruparea lor pe categorii de calitate dupa dimensiuni, varsta si aspect general. La puietii forestieri de talie mica, caracteristicile dimensionale care se iau in considerare sunt: diametrul la colet, lungimea tulpinii si a radacinii (STAS 1347/2004). Diametrul la colet : 5  – 6cm la rasinoase, 6  – 7cm la foioase (10cm la nuc comun). Radacina: bine dezvoltata, stufoasa si la rasinoase intreaga, cu lungime minima de 15cm, iar la speciile cu inradacinare pivotanta 20cm. Tulpina: lignificata, dreapta si la rasinoase nebifurcata, mugurii normal dezvoltati, sanatosi si neporniti. La rasinoase este obligatorie prezenta mugurelui terminal, care trebuie sa fie bine format si sanatos. Sa nu existe urme de boli criptogamice si atacuri de i nsecte. Varsta maxima:- puietii din semanaturi directe: 5 ani pentru brad, tisa, zambru, 4 ani pentru molid, 3 ani pentru larice, duglas, pin, 2 ani pentru foioase; - puietii din repicaje: 1+2 sau 2+2 ani la molid, 1+2 la pin, duglas, larice. Puietii ornamentali (STAS 5971/2004) Diametrul la colet : doar pentru foioase, intre 2,0  – 5,0cm. Lungimea radacinii : 25cm la arbusti, 35cm la arbori. Se livreaza de obicei cu balot la radacina, diametrul balotului sa fie de cel putin 8 ori mai mare decat diametrul puietului la colet.

PEPINIERE FORESTIERE Varsta:- la rasinoase, 11 ani pentru arbori, 9 ani pentru arbusti; - la foioase, 10 ani pentru arbori, 4 ani pentru arbusti. Inaltimea minima: -150cm pentru brad, 250cm larice, 175cm molid si tuia, 125cm molid argintiu si brad argintiu, 200cm pini; - 350cm paltini, 400cm tei si mesteacan, 500cm plop. Verificarea calitatii, se face prin sondaj pe loturi. Se triaza pe clase de cali tate. Se numara si se leaga in manunchiuri de 50 sau 100 de bucati. Puietii inapti se arunca la groapa de compost.

11.3 Pastrarea puietilor Puietii cu radacini nude, din campul de cultura sau spatii adapostite, se pastreaza in conditii ferite de uscaciune, exces de umiditate, temperatura ridicata sau ger. Pastrarea puietilor poate fi asigurata: la sant sau in depozite special construite. Pastrarea puietilor la sant: un loc adapostit, ferit de umezeala in exces, aparat de soare. Santul: 1 metru latime, 20-25 cm adancime, cu peretele sudic inclinat la 45 0C. In cazul pastrarii puietilor de toamna pana primavara, adancimea santului este de 30-40cm, iar puietii se ingroapa pana la 1/3 la rasinoase si pana aproape de varf la foioase. Puietii se aseaza dezlegati sau cu legaturile slabite pentru a permite patrunderea particulelor maruntite de pamant si acoperirea intregii suprafete a radacinilor, pamantul se taseaza foarte bine pentru a nu ramane goluri.

PEPINIERE FORESTIERE Pentru a intarzia intarea in vegetatie pe fundul santului se aseaza un strat de zapada iar santul se amplaseaza in punctul cel mai inalt altitudinal al terenului de impadurit. Depozite frigorifice speciale: temperatura 1-2 0C, 90-95% umiditate, aerisire corespunzatoare.

11.4 Ambalarea si transportul puietilor -

protejarea radacinilor puietilor cu muschi sau paie umede in timpul transportului de la pepiniera la locul de plantare;

-

pe distante mari puitii sunt ambalati in diferite ambalaje protectoare: rogojini, tesaturi, hartie rezistenta, pungi de material plastic. Se aseaza in cosuri de nuiele, ladite de lemn, cutii de carton.

Indiferent de natura materialului la ambalarea puietilor important este mentinerea umiditatii necesare si patrundrea aerului.

TEHNICA CULTURILOR SILVICE Curs 8

TEHNOLOGIA IMPADURIRILOR 1. Alegerea speciilor pentru culturi forestiere 1.1. Principii privind alegerea speciilor  Alegerea cu discernamant a speciilor are o importanta fundamentala in actiunea de instalare a culturilor forestiere, pentru ca: contribuie la realizarea unor culturi viabile, cu stare de vegetatie optima, cat mai corespunzatoare unui anumit scop, care defineste caracterul lor functional; asigura utilizarea maxima a potentialului productiv al statiunilor forestiere; asigura sporirea productiei de lemn; ofera padurilor artificiale o mai buna adaptare la cerintele economiei. Principii: - cunoasterea obiectivelor urmarite (de ordin economic, ecologic, social), - cunoasterea caracteristicilor biologice ale speciilor, - cunoasterea conditiilor stationale. 1. Cu ltu ri cu ro l p rin cip al de p ro du ctie  (in cazul padurilor de stat reprezinta 46%) -nevoile de consum actuale si de viitor ale economiei nationale, -tendintele de inlocuire a lemnului cu alte materii prime, pe plan national si international, - crearea arboretelor amestecate, pentru a utiliza intr-o mai mare masura conditiile stationale. 2. C u l t u r i c u r o l p r i n c i p a l d e p r o t e c t i e (in cazul padurilor de stat reprezinta 54%) -pentru protejarea si ameliorarea unor terenuri degradate sau expuse degradarii, -se introduce in cultura un sortiment mai bogat de specii arborescente si arbustive intr-o desime mai mare care vor realiza o retea densa de radacini, contribuind la stabilizarea solului, vor forma un plafon mai bine incheiat al coroanelor si o l itiera continua si

TEHNOLOGIA IMPADURIRILOR 3.

Perdele de pro tectie: -protectia versantilor impotriva eroziunii si a deplasarilor de teren,

- protectia cailor de transport impotriva inzapezirilor, - protectia culturilor impotriva vanturilor daunatoare, - protectia digurilor impotriva valurilor, s.a. 4.

Sp atii v er zi: plantatii in aliniament, micropeisajele, parcuri intravilane, cu rol: social,

estetico-sanitar si de recreere.

1.2. Criterii folo site in alegerea speciilo r 1 . A s i g u r a r e a c ar a c t er u l u i p o l i f u n c t i o n a l a l c u l t u r i l o r f o r e s t i e r e

a). Culturi forestiere cu rol principal de productie: -

cerintele consumului de lemn,

-

tendintele consumului de lemn pe specii si sortimente,

-

ridicarea productiei si productivitatii padurii.

Programul national de conservare si dezvoltare a fondului forestier prevede: -

utilizarea speciilor autohtone de mare valoare economica: molidul, bradul, laricele, stejarul, gorunul, fagul, paltinul, ciresul, teiul, nucul, in conditii stationale corespunzatoare din arealul natural de vegetatie;

-

extinderea speciilor repede crescatoare, in special plopii si sacia selectionata;

-

introducerea in amestec cu molidul si bradul si a laricelui, in conditii proprii acestei specii, in statiuni de productivitate mijlocie si ridicata;

TEHNOLOGIA IMPADURIRILOR -

introducerea paltinului, frasinului, ciresului, teiului cu scopul innobilarii arboretelor;

-

extinderea gorunului si stejarului in statiuni proprii acestor specii, mai cu seama in sleauri degradate;

-

Introducerea si extinderea plopilor indigeni, euramericani, a salciei selectionate, aninului, etc. in statiuni de lunca.

b). Culturi forestiere cu rol principal de protectie - culturi forestiere antierozionale: se aleg cu precadere specii arborescente si arbustive locale, cu mare amplitudine ecologica (specii rustice), cu crestere vi guroasa si inradacinare puternica, - culturi forestiere cu functii hidrologice: amestecuri bogate, multietajate si pluriene, - perdele forestiere: specii arborescente cu crestere rapida, dimensiuni mari si longevitate mare, dar si specii arbustive (amorfa, sofora, scumpie, catina, coacaz, etc.), -

spatii verzi: specii ornamental  – decoative, rezistente la noxe, cu caracter antipolunt, de purificare a aerului si atenuare a zgomotelor.

2 . A r m o n i z a r ea c e r i n t e lo r e c o l o g i c e a l e s p e c i i l o r c u c o n d i t i i le s t a t i o n a l e

Identificarea si cunoasterea t i p u l u i n a t u r al d e p a d u r e ofera posibilitatea alegerii speciilor valoroase in deplina concordanta cu specificul ecologic al statiunii. Tipul natural de padure  – reuneste toate arboretele omogene ca vegetatie si statiune, in care se aplica acelasi gen de lucrari culturale.

TEHNOLOGIA IMPADURIRILOR Situatii netipice: paduri artificiale in locul celor naturale, paduri derivate, divers degradate, lipsite de vegetatie arborescenta (poieni, enclave), terenuri agricole  – criterii sistematice de ordin stational. Identificarea si cunoasterea tipului de statiune : zonalitatea fitoclimatica, formele de relief, topoclimatul, formatia geologica, substratul litologic, tipul de sol, regimul de umiditate din sol si atmosfera, etc. Studiul solului cuprinde: continutul in humus, substante minerale, profunzimea stratului fiziologic, textura, structura, activitatea biologica, apa freatica, continutul in schelet, regimul de umiditate,etc. Utilizarea provenientei locale sau rezultatele unor culturi experimentale. Unitati de cultura forestiera reprezinta un ansamblu de tipuri de statiune, omogene din punct de vedere biogeografic .

TEHNOLOGIA IMPADURIRILOR 2. Asocierea speciilor forestiere 2.1. Principii generale Numarul speciilor participante: - monoculturi - culturi amestecate Monoculturile: - avantaje: mai usor de instalat si condus cu operatiuni culturale, - dezavantaje: valorifica incomplet potentialul stational, dau productii mai mici decat culturile amestecate, nu amelioreaza solul, sunt mai expuse la calamitati (rupturi de vant si de zapada, incendii, daunatori biotici). Culturile amestecate:- avantaje: valorificarea optima a potentialului silvoproductiv, sunt mai productive, furnizeaza material lemnos intr-o sortimentatie bogata, mentin si amelioreaza fertilitatea solului, exercita multiple functii de protectie, sunt mai rezistente la adversitati, m ai valoroase d.p.d.v. estetic. Exigentele speciilor : asocierea unor specii pretentioase cu altele mai putin exigente. Sistemul de inradacinare si celelalte parti principale (tulpina, coroana) Exemplu de amestec reusit: molid + brad + fag Temperamentul speciilor : asocierea speciilor de lumina cu alte specii arborescente mai de umbra. Exemplu: covorul de plante ierbacee dintr-o cultura alcatuita numai din specii de lumina (La si Pi) consuma o cantitate de apa si subst. nutritive echivalenta cu al unui al doil ea etaj de Fa.

TEHNOLOGIA IMPADURIRILOR Ritmul de crestere al speciilor , pentru a evita eliminarea naturala. Cu cat speciile care se asociaza se diferentiaza ecologic mai mult, cu atat grupele constitute trebuie sa fie mai mari si invers. Durata de convietuire:- amestecuri permanente, speciile se instaleaza deodata sau etapizat, pastrandu-se ponderile initiale de participare pana la exploatabilitate; - amestecuri temporare (provizorii), una dintre specii se instaleaza cu un decalaj de timp sau se extrage mai devreme. Ex. o specie valoroasa cu o crestere mai lenta cu o alta specie repede crescatoare

TEHNICA CULTURILOR SILVICE Curs 9

TEHNOLOGIA IMPADURIRILOR 2. Asocierea speciilor forestiere 2.2. Formule de impadurire Formula de impadurire reda asortimentul speciilor arborescente si arbustive ce intra in alcatuirea unei culturi forestiere; indica prin simboluri speciile componenete si precizeaza procentual proportia lor de participare. Pentru fiecare u.c.f. se alcatuieste si se adopta o anumita formula de i mpadurire, corelata cu compozitia-tel care trebuie sa fie realizata la varsta exploatabilitatii. In monoculturi  – formula de impaduriri cuprinde o singura specie. In culturi de amestec, dupa functia atribuita speciile lemnoase din formula de impadurire se impart in: specii principale, specii secundare si specii pentru protectia si ameliorarea solului. Speciile principale sunt specii arborescente de marimea intai, capabile in statiunea respectiva sa se situeze totdeauna in plafonul superior. Functia lor principala este productia de lemn si trebuie sa reflecte (prin proportia de participare) compozitia arboretului la varsta exploatabilitatii. Specii principale de baza: specia preponderenta prin procentul de participare sau cea mai valoroasa d.p. d. v. economic. Specii principale de amestec: au un rol atat economic cat si cultural, prin ameliorarea solului si sporirea rezistentei arboretului fata de adversitati. Specii secundare (ajutor): specii de marimea a doua sau a treia, care formeaza in general un al doilea etaj, stimuleaza cresterea in inaltime si elagajul speciilor principale de baza si

TEHNOLOGIA IMPADURIRILOR Specii pentru protectia si ameliorarea solului : fac parte arbustii. Functia lor este de a proteja solul impotriva uscaciunii si inierbarii iar prin litiera produsa amelioreaza solul.  Asocierea celor trei categorii nu este intotdeauna posibila si necesara, ex. amestecurile de fag, brad si molid.

2.3. Scheme de impadurire Modul real de asociere a celor trei categorii de specii din formula de impadurire, ca si dispunerea lor spatiala pe o anumita suprafata de cultura sunt redate prin schema de impadurire. Amplasarea speciilor : amestecul intre speciile principale se face grupat. -

buchete, pana la 20-25 exemplare,

-

palcuri mici, 25-100 exemplare,

-

palcuri mari, peste 100 exemplare.

 Amestec intim  – gruparea se face in buchete cu aproximativ 10exemplare; atunci cand temperamentul si cresterile speciilor principale sunt apropiate. Grupe mari  – cand temperamentele speciilor si cresterile lor in statiunea respectiva sunt diferite.  Amestec in benzi  – benzi continue sau intrerupte de 20-25 m latime, amplasate pe c urba de nivel in cazul terenurilor accidentate. Pe fondul mai bine reprezentat al speciilor de baza se introduc speciile de amestec, iar specii le de ajutor si de protectie a solului se introduc intotdeauna in amestec intim cu s peciile principale.

TEHNOLOGIA IMPADURIRILOR Desimea culturilor  se exprima prin nr. de puieti la ha si exprima distantele dintre puieti. Regula generala: desimea culturilor trebuie astfel conceputa incat sa conduca in cel mai scurt timp la inchiderea starii de masiv. Desimea culturilor depinde de: -

conditiile de vegetatie, cu cat acestea sunt mai favorabile vegetatiei forestiere, desimea culturilor poate fi mai mica (ex. 4500-7500 puieti/ha pe soluri fertile, 10000 puieti/ha pe terenuri degradate),

-

scopul urmarit,

-

insusirile biologice ale materialului de impadurire.

Dispozitivul de cultura exprima modul in care sunt dispuse exemplarele pe suprafata terenului de impadurit. Puietii pot fi amplasati in : -

dispozitiv regulat, presupune pastrarea unor distante constante intre puieti (patrat, dreptunghi, chincons - pe terenuri inclinate pentru prevenirea siroirii),

-

dispozitiv neregulat, determinata de caracterul accidentat al terenului, prezenta stancilor.

TEHNOLOGIA IMPADURIRILOR 3. PREGATIREA TERENULUI PENTRU CULTURI FORESTIERE 3.1. Importanta si necesitatea pregatirii terenului Prin pregatirea terenului se urmareste, in toate cazurile, sa se asi gure culturilor forestiere, de la inceput, conditii de vegetatie cat mai bune. Consta in: -

lucrarea, afanarea si eventual fertilizarea solului,

-

inlaturarea vegetatiei lemnoase si a cioatelor,

-

adunarea resturilor de la exploatare,

-

asanarea terenurilor cu exces de umiditate,

-

stabilizarea terenurilor puternic inclinate si expuse eroziunii prin constructia de terase simple sau consolidate cu gardulete.

Metodele de lucrare a solului trebuie sa fie in concordanta cu conditiile stationale locale si conforme scopului urmarit: -

in statiuni cu climate favorabile speciilor folosite, neanierbate, pregatirea solului nu este neaparat necesara sau se rezuma la o afanare superficiala,

-

atunci cand solul este acopit cu un strat gros de humus brut se urmareste amestecarea lui cu solul mineral,

-

pe soluri intelenite, invadate de vegetatie ierboasa nedorita, lucrarea solului este obligatorie,

-

in regiunile de campie cu precipitatii reduse, solul trebuie sa fi bine lucrat si lipsit de buruieni,

-

in regiunile de deal si munte cu inclinarea mai mare de 10-12 0 se recomanda lucrarea partiala a solului.

TEHNOLOGIA IMPADURIRILOR 3.2. Lucrarea solului pe toata suprafata Se recomanda oriunde terenul este intelenit si permite desfundarea mecanizata prin aratura. Efecte favorabile: mareste capacitatea de infiltrare si inmagazinare a apei, asigura aeratia in adancime, intensifica activitatea microorganismelor, asigura curatirea solului de buruieni. -

In terenuri terenuri putern puternic ic inteleni intelenite, te, pentru pentru maruntire maruntirea a stratului stratului de la la supraf suprafata ata intesat intesat de radacini radacini se aplica mai intai o discuire sau cultivatie;

-

In cazul cazul refac refaceri eriii sau subst substitu ituirii irii tere terenul nul se elibe eliberea reaza za compl complet et de restu resturile rile de de exploa exploatar tare; e;

-

In regiu regiunea nea de de campie, campie, cand cand nu exist exista a buruien buruienii pericu periculoa loase, se, lucra lucrarea rea solul solului ui se rezu rezuma ma la o singura aratura adanca de toamna, negrapata pentru retinerea zapezii;

-

Pe tere terenur nurii puterni puternic c intelen intelenite ite ( in in specia speciall cu pir) pir) se adop adopta ta ogoru ogorull negru negru sau cult cultiva ivatt cu culturi intercalate;

-

In regi regiun unea ea de deal deal,, cu cu inc incli lina nare re pana pana la 10 0, pe soluri podzolite, compacte, lucrarea solului trebuie sa regleze regimul hidric: solul se desfunda adanc toamna si se ara din nou primavara pentru a fi cultivat. In profunzime solurile soluril e podzolice se se afaneaza cu un dispozitiv fixat pe plug numit subsolier  fara  fara aducerea la suprafata a orizontului B;

-

Pe teren terenuri urile le plane plane cu solur solurii podzol podzolite ite,, in care care apa balt baltest este e la supraf suprafata ata dupa dupa topire topirea a zapezii zapezii sau ploi indelungate sau pe soluri gleizate, glei zate, inmlastinate, se recomanda aratura la cormana, in urma careia rezulta santuri de drenaj care colecteaza si evacueaza apa in exces;

-

Pe soluri soluri inml inmlast astina inate te cu strat straturi uri groase groase de turb turba a se foloses foloseste te freza freza de sol sol pentru pentru marun maruntire tirea a stratului de turba cu solul mineral, usurand si grabind descompunerea substantelor organice.

TEHNOLOGIA IMPADURIRILOR 3.3. Lucrarea partiala a solului - Pe terenuri cu inclinari reduse, pana la 10 0, solul poate fi pregatit prin desfundare integrala cu plugul; -

Pe teren terenuri uri cu relief relief accid accident entat at si intel inteleni enite, te, pent pentru ru a preven prevenii declan declansar sarea ea fenom fenomenu enului lui de de eroziune, solul se lucreaza in fasii (benzi) sau tablii;

-

Pe tere teren nuri uri cu cu pa panta nta mai mai mare mare de 45 45 0, plantatiile se fac in vetre terasate fara o alta pregatire prealabila a solului;

Pregatirea solului in benzi depinde benzi  depinde de inclinarea terenului, gradul de intelenire si prezenta obstacolelor. Latimea benzilor poate ajunge pana la 50-70% din suprafta totala, fasiile nelucrate, intercalate i ntercalate au rol de tampon, pentru franarea scurgerilor de suprafata. Benzile se orienteaza paralel pe directia curbelor de nivel. Pe terenurile presarate cu cioate, benzile pot fi intrerupte si cu o dispunere neregulata. Benzile pot fi pregatite:- cu ajutorul plugului cu dubla cormana, lasand in urma o faie pregatita de 0.7 m pe care se instaleaza cultura forestiera prin semanaturi sau plantatii; - prin aratura la cormana, prin care se realizeaza benzi cu profil convex, separate de fasii nelucrate de aceeasi latime (pe soluri cu exces de umiditate); - cu pluguri monobrazdare, cand se realizeaza asa-numitele coame de brazda la distante de 0.7-1.5m, pe care se instaleaza culturile (pe terenuri inmlastinate).

TEHNOLOGIA IMPADURIRILOR Pregatirea solului in tablii poate tablii  poate ajunge doar pana la 25% din suprafata totala. Se recomanda pe terenuri puternic inclinate sau acoperite cu un nr. mare de cioate. Tabliile au forma patrata sau dreptunghiulara: 1.0/1.0m, 1.0/1.5m, 1.5/2.0m, 2.0/2.0m, 2.0/3.0m.

4. INSTALAREA CULTURILOR FORESTIERE PRIN SEMANATURI DIRECTE 4.1. Consideratii generale Semanaturile directe reprezinta metoda prin care semintele speciilor forestiere se incorporeaza direct in solul terenului destinat culturii forestiere. Avantaje:Avantaje :- se folosesc seminte ameliorate, de cea mai buna calitate, - semanatul se executa direct in solul terenului de impadurit, radacinile puietilor nu sufera nici o deformare sau vatamare mecanica, - solul este dinainte pregatit, mobilizat si afanat, - cheltuielile cu obtinerea materialului de reproducere sunt mai reduse decat in cazul pepinierelor. Dezavantaje:Dezavantaje:- sunt mai sensibile si mai expuse la actiunea diversilor factori daunatori, - daunatorii biotici (buruienile, boli, insecte) si abiotici (ingheturi, seceta, insolatia, etc.) sunt mult mai numerosi si mai periculosi, - necesita ingrijiri mai multe, mai m ai dese si de durata, - se executa de obicei prin imprastiere si nu permite asocierea speciilor dupa o

TEHNOLOGIA IMPADURIRILOR Semanaturile directe pot fi totusi aplicate cu rezultate bune in urmatoarele situatii: -

conditiile stationale favorizeaza germinarea semintelor si cresterea puietilor,

-

la adapostul unui arboret pe cale de regenerare,

-

pe suprafete descoperite la adapostul unor arborete provizorii, create de specii pioniere ,

-

la munte pe soluri superficiale, scheletice, folosind cantitati mai mari de semninte,

-

in cazul unor specii cu seminte mari: stejari, nuc, castan,

-

in cazul unor specii care formeaza din primul an un pivot puternic: stejar, brad, nuc) pentru a evita retezarea radacinilor in cazul scosului in pepiniera.

4.2. Semanaturi directe prin imprastiere Semanatul prin imprastiere presupune distribuirea cat mai uniforma a semintelor pe suprafata de cultura, fara a fi incorporate in sol. Se aplica in regiuni cu climat mai umed, dupa ce solurile au fost in prealabil mobilizate. Semintele se imprastie cat mai uniform si se incorporeaza superficial cu o grebla sau tavalugul. Se recomanda pentru specii cu seminte mici (mesteacan, plop, salcie, moli d) care se seamana obisnuit la suprafata. Pentru ca reusita sa fie buna se folosesc cantitati de 3-4 ori mai mari de seminte.

TEHNOLOGIA IMPADURIRILOR 4.3. Semanaturi directe in randuri  Avantaje:- se consuma cantitati mai reduse de seminte, - semintele sunt mai uniform distribuite si incorporate la aceeasi adancime, - se poate aplica pentru toate speciile forestiere. - permite utilizarea masinilor de semanat si intretinerea mecanizata a culturilor, - pot fi utilizate diferite formule de impadurire, Pot fi utilizate randuri intrerupte, pentru instalarea speciilor de amestec, fie grupe de randuri alterne dupa cum se urmareste un amestec intim sau grupat. Pe terenurile in panta, randurile se dispun in lungul curbelor de nivel iar la campie pe directia nord-sud. Schema de semanare:- la distante egale de 1-2m, - randuri grupate cu distante intre ele de 0.7-1.0m.

4.4. Semanaturi directe in cuiburi Presupune incorporarea semintelor in sol pe mici suprafete, frecvent circulare,de forma unor cuiburi cu diametre pana la 40 cm. Pe terenurile in panta, cuiburile se aseaza in mijlocul unor vetre terasate de 40/60cm sau 60/80cm. Cand solul este pregatit pe toata suprafata, cuiburile sunt dispuse dupa un dispozitiv regulat. Pot fi amplasate si in tablii, ex. la St 5 cuiburi pe o tablie de 1/1m.

TEHNOLOGIA IMPADURIRILOR Nr. semintelor care se seamana la cuib trebuie sa fie de 2-4 ori mai mare decat nr. puietilor la rasarire, ex. 6-8 ghinde la cuib. Pe terenurile in panta pentru a prevenii dislocarea cuiburilor prin spalare, sau ingroparea prea adanc prin colmatarea vetrelor, pe spatiul cuiburilor pamantul se musuroieste. Unelte folosite: sapa forestiera, plantatorul, tubul, bastonul de semanat.

5. INSTALAREA CULTURILOR FORESTIERE PRIN PLANTATII 5.1. Importanta plantatiilor si conditii de aplicare Plantarea presupune folosirea puietilor la instalarea culturilor forestiere. Se utilizeaza, in general, puieti cu radacini nude (neprotejate) produsi in pepiniera si sortati dupa criterii standardizate.  Avantaje: - se obtin de la inceput culturi forestiere mai rezistente la adversitati decat in cazul semanaturilor directe, - reusita cuturilor este mai buna, in toate zonele fitoclimatice, - vegetatia forestiera poate fi instalata in cele mai variate c onditii stationale, - se utilizeaza pentru toate categoriile de lucrari de impadurire, - se pot impadurii suprafete de 10-30 de ori mai mari decat prin semanaturi directe, - unele specii se instaleaza mai usor prin plantatii decat prin semanaturi directe.

TEHNOLOGIA IMPADURIRILOR Dezavantaje: - sunt mai costisitoare datorita procesului tehnologic mai complicat, - mai greu de mecanizat, - necesita pepiniere pentru producerea puietilor, - puietii pot suferii vatamari in urma operatiilor de scos, manipulat si plantat, - radacinile sunt inevitabil taiate sau rupte constituind cai de acces pentru diversi agenti patogeni, - transplantarea contribuie la vatamarea radacinilor. Reguli de urmat:- scosul puietilor sa se faca dupa ploaie sau udat artificial, - formarea din pepiniera a unor puieti cu radacini stufoase si nu prea lungi prin retezarea lor cu un an inaintea recoltarii, toaletarea lor cu ocazia repicarii, - receparea dupa plantare, in statiuni mai uscate, pentru mentinerea echilibrului dintre absorbtie si transpiratie, - manipularea puietilor pe santierele de plantat in galeti sau cosuri cu radacinile impachetate in muschi sau paie umede, - mocirlirea radacinilor inainte de plantare, - asezarea corecta a radacinilor in groapa de plantat si tasarea pamantului, - acoperirea radacinilor pana la 2-3 cm deasupra coletului.

TEHNOLOGIA IMPADURIRILOR

TEHNICA CULTURILOR SILVICE Curs 10

TEHNOLOGIA IMPADURIRILOR 5.2. Plantarea in despicatura Presupune introducerea radacinilor puietilor intr-o fanta deschisa in sol cu diferite unelte manuale. Se aplica in cazul:- impaduririlor sub masiv, - parchetelor recent exploatate, - cu puieti de talie mica, cat mai tineri (1-2 ani) si cu radacini pivotante sau fasciculate, - pe soluri neinierbate, bine afanate, profunde, reavene sau pregatite in prealabil. Avantaje:- este cel mai expeditiv si avantajos d.p. d. vedere economic procedeu de plantare manuala (un muncitor planteaza 800-1000 puieti/zi), - rezultatele sunt foarte bune daca se folosesc puieti tineri si plantarea se executa corect. Dezavantaje:- radacinile puietilor sunt presate intr-un singur plan, - exista riscul ca prin plantare radacinile sa fie indoite, rasucite, impletite, - defectiunile de plantare pot determina ca prinderea si cresterea puietilor sa fie grav afectata, sau chiar disparitia arborilor inainte de vreme. Unelte folosite: - plantatorul : poate avea sectiunea lamei oval-alungita, dreptunghiulara, patrata, lamelara, rotunda, -sapa forestiera: productivitatea muncii este cu 30% mai ridicata decat in cazul plantatorului.

TEHNOLOGIA IMPADURIRILOR 5.3 Plantarea in gropi  Are un camp nelimitat de aplicabilitate si multiple avantaje: - saparea unor gropi de forme si marimi convenabile, inlesneste asezarea radacinilor intr-o pozitie cat mai apropiata de cea normala, - acoperirea puietilor cu pamant curat, structurat si bogat in humus separat la saparea gropilor ofera puietilor conditii favorabile de prindere si crestere, - poate fi aplicat in cele mai variate conditii de teren: pe soluri nepregatite, compacte, degradate, pe terenuri lipsite de sol, utilizand pamant de imprumut, - se pot planta toate categoriile de puieti, de talie mica sau mare, cu sau fara pamant la radacina. Gropile de plantat pot avea forma cilindrica sau prismatica iar dimensiunile lor se stabilesc in functie de marimea si forma radacinilor, si de natura terenului si solului: - latura de 40 cm pe soluri grele si mijlocii, - latura de 30 cm pe soluri cu textura usoara. Vatra, in mijlocul careia se amplaseaza groapa de plantat, are dimensiunile de 60/60 sau 60/80 cm, se executa prin inlaturarea stratului intelenit sau inierbat de la suprafata. Pe terenurile in panta se amenajeaza cu usoara contrapanta. Unelte manuale:cazmaua, sapa forestiera sau tarnacopul (product. este de 150 puieti plantati). Utilaje: motoburghie (prevazute cu motor propriu), actionate de tractor, masina de forat gropi MG-2. Productivitatea: 50-150 gropi/ora cu diametre de la 40-120cm.

TEHNOLOGIA IMPADURIRILOR 5.4 Procedee speciale de plantare Plantarea pe musuroi, este indicata pe terenuri in care apa freatica este la suprafata sau aproape de suprafata solului pentru a evita incorporarea radacinilor in solul cu exces de apa Dimensiunile musuroiului: in functie de marimea puietilor si nivelul apei freatice, astfel incat intregul sistem radicelar sa fie incorporat in pamantul drenat. Daca terenul cu exces de apa a fost pregatit prealabil in coame de brazda, plantarea se face pe aceste coame fara a se recurge la executarea musuroaielor. Plantarea in cavitati, se recomanda in statiuni secetoase, cu straturile de la suprafata solului expuse uscarii excesive, pentru ca puietul in intregime sa fie protejat in primii ani ai vietii. Procedeul presupune saparea unei gropi (cavitati) mai mari decat inaltimea puietului si diametrul de 50-70 cm, in interiorul careia se sapa o a doua groapa, corespunzatoare ca forma si marime pentru plantarea puietului. Radacinile vo fi acoperite intotdeauna cu cel mai bun pamant separat din straturile superioare sau cu pamant de imprumut. Plantarea pe brazde de plug, este aplicabil in terenuri cu solul pregatit in prealabil, bine afanat si lipsit de buruieni. Se folosesc doar puieti de talie mica, pentru ca radacinile ajung dispuse intr-un singur plan. Plantarea mecanizata, pe soluri in general asezate, cu solul bine pregatit i n prealabil si lipsit de buruieni. Masina de plantat  este formata din doua parti active principale: brazdarul cu cormana dubla care executa un sant triunghiular sau trapezoidal, doi tavalugi tronconici care aduna si taseaza pamintul in jurul puietilor introdusi in sant, o grebla afaneaza solul tasat prin trecerea masinii. Pot fi automate sau semiautomate.

TEHNOLOGIA IMPADURIRILOR 5.5 Plantarea puietilor cu radacini protejate (crescuti in recipiente, cu bal sau balot la radacina)  Avantaje: - ofera sanse maxime de reusita in cele mai grele conditii de vegetatie, - radacinile puietilor raman nederanjate, in pozitia naturala, - dupa plantare puietii se adapteaza usor si repede la noile conditii de viata. Groapa de plantat are forma si marimea echivalenta cu balotul sau recipientul in care se gasesc radacinile. Unelte folosite: cazmale cu lame curbate, clesti cilindrici, cazmale cil indrice sau tronconice.

5.6 Epoca de plantare Puietii cu radacini neprotejate  – numai in timpul repausului vegetativ (toamna dupa caderea frunzelor sau primavara pana la desfacerea mugurilor). Plantatiile de primavara prezinta mai multe avantaje decat plantatiile de toamna: umiditatea din sol faciliteaza contactul strans intre radacini si sol. Se executa cat mai c urand posibil imediat dupa topirea zapezii. Plantarea puietilor cu radacini protejate poate fi executata pe o perioada mai lunga de timp, deoarece este mai putin legata de repausul vegetativ.

TEHNOLOGIA IMPADURIRILOR 6. INGRIJIREA CULTURILOR FORESTIERE 6.1. Urmarirea si controlul culturilor Procesul de instalare artificiala a culturilor forestiere poate fi considerat incheiat numai in momentul in care puietii plantati sau rezultati din semanaturi directe au ajuns sa fomeze starea de masiv. Pana la formarea starii de masiv o cultura forestiera trece succesiv prin doua faze principale de viata: faza de adaptare si faza de crestere. Faza de adaptare:- pentru semanaturi directe reprezinta perioada de timp in care se produce germinatia semintelor, rasarirea si cresterea plantulelor pana la lignificarea lor, - pentru plantatii reprezinta perioada in care radacinile puietilor s-au regenerat si consolidat suficient devenind capabile sa asigure procesul normal de nutritie si crestere. Faza de crestere incepe dupa adaptare si continua pana la constituirea starii de masiv. Urmarirea culturior forestiere se face sistematic prin controlul anual al impaduririlor . Primul control de calitate se face toamna in lunile septembrie  – octombrie si vizeaza culturile instaate in primavara aceluiasi an sau in toamna anului precedent. Celelalte controale se fac tot toamna pana la incheierea starii de masiv. Controlul annual se desfasoara in in suprafete de proba delimitate, in care se puietii se inventariaza in totalitate si se clasifica in urmatoarele categorii: - normal dezvoltati, sanatosi cu cresteri active, - slab dezvoltati, cu conformatie anormala si cei vatamati mecanic si fiziologic, - compromisi, puieti uscati sau disparuti. Reusita culturilor este considerata foarte buna la peste 90%, buna intre75-90%, satisfacatoare

TEHNOLOGIA IMPADURIRILOR 6.2 Receparea puietilor Presupune retezarea tulpinii puietilor dupa plantare cu 1-2 cm deasupra coletului. -

Se executa pentru a atenua dezechilibrul fiziologic al puietilor provocat de transplantare si pentru ca radacinile sa se refaca repede.

- Se aplica numai la foioase imediat dupa plantare, pentru ca au o capacitate de lastarire mai mare si numai in regiunile mai uscate. Se executa si in regenerari naturale in cazul puietilor vatamati datorita pasunatului sau cu ocazia exploatarii materialului lemnos. -

La rasinoase pentru a evita dezechilibrul cauzat de transpiratie absorbtie se planteaza puietii cu intregul sistem radicelar sau se suprima cateva ramuri din coroana puietilor.

6.3 Reglarea desimii Revizuirea culturilor  in fiecare primavara se urmareste depistarea si remedierea unor defectiuni aparute peste iarna: decolmatarea vetrelor pe terenurile in panta, sau a cuiburilor , randurilor la semanaturi directe, reasezarea puietilor scosi prin desosare la adancimea normala. Completarea puietilor disparuti, atunci cand procentul acestora depaseste 20-25% la campie si 10-15% la munte. In plantatii se face in al doilea an dupa instalarea culturii iar in s emanaturi si dupa 2-3 ani. Completarile se executa si in arboretele parcurse cu taieri de regenerare. Rarirea culturilor prea dese sau depresajul are ca scop inlaturarea puietilor rau conformati, slab crescuti, vatamati.

TEHNOLOGIA IMPADURIRILOR 6.4 Taieri de formare si stimulare Taierile de formare a coroanelor  se aplica puietilor de talie mare pentru obtinerea formelor ornamentale. La cvercinee, pana la formarea starii de masiv, se scurteaza ramurile laterale la puietii crescuti izolat , pentru a stimula cresterea in inaltime. Taieri in forma cilindrica, taieri in forma conica, taierea Rumelin (la stejar pedunculat). Elagajul artificial  contribuie la imbunatatirea calitatii lemnului de lucru si a indicelui de utilizare. Efectuat in tinerete are o influenta favorabila asupra cresterii in inaltime. Incepe cu taierea ramurilor uscate de la baza coroanei si chiar si a celor verzi fara a reduce capacitatea de fotosinteza. Se executa in repaus vegetativ.

6.5. Intretinerea solului Lucrarile de intretinere vizeaza in principal distrugerea buruienilor si afanarea solului. Prasila realizeaza concomitent distrugerea buruienilor si fanarea solului. Se executa de la instalarea culturii si pana la incheierea starii de masiv. Frecventa anuala a prasilelor se stabileste in functie de zona fitoclimatica si varsta puietilor (mai multein zonele secetoase si in primii ani dupa care acestea se raresc).

TEHNOLOGIA IMPADURIRILOR Nr. lucrarilor de ingrijire in timpul unui sezon de vegetatie Varsta culturilor(ani)

la campie

la deal

la munte

1

5-4

3

3

2

4-3

2

2

3

3-2

1

1

4

2-1

1

-

5

1

-

-

Nr. prasilelor care se executa intr-o perioada de vegetatie este cu atat mai mare ca cat culturile sunt mai tinere si statiunea mai secetoasa. Prima prasi la se executa imediat dupa aparitia buruienilor, la 10-15 zile dupa plantare in zonele de stepa si silvostepa. Peterenuri inclinate lucrarea solului se executa in tablii. Pe terenuri plane se poate executa mecanizat. La campie se realizeaza pe intreaga suprafata a benzilor sau tabliilor iar la munte se rezuma doar la smugerea buruienilor din jurul puietilor. Combaterea chimica a vegetatiei daunatoare (buruieni, rugi, lastari). Fertilizare solurilor Irigarea culturilor

TEHNICA CULTURILOR SILVICE Curs 11

CULTURA SPECIILOR LEMNOASE 1.

Cultura speciilor de rasinoase autohtone

1.1. Cultura molidului (Picea abies) Raspandire: este cea mai raspandita spcie de rasinoase de la noi din tara. Ocupa aprox. 20% din suprafata fondului forestier national si peste 70% din suprafata padurilor de rasinoase.  Amplitudinea altitudinla este de 500  – 700 m. Se intalneste in tot lantul carpatic si in Muntii  Apuseni, cu o extensie maxima in nordul tarii. Formeaza arborete pure (in subzona molidului) si arborete de amestec cu bradul si fagul (in subzona amestecurilor de fag cu rasinoase). Conditii stationale: prezinta o foarte mare plasticitate, vegeteaza pe soluri cu troficitate foarte variata, fiind indiferent fata de compozitia chimica a solului. Vegeteaza bine in regiuni cu multa umiditate atmosferica, pe soluri reavene, afanate, brune sau brune  – galbui, podzoluri, chiar scheletice. Lancezeste pe soluri mlastinoase. La altitudini mari este exigent fata de lumina si rezistent la ger. La altitudini joase devine specie de semiumbra si sensibil la ingheturile tarzii.

Factori limitativi: temperatura si precipitatiile. Este extrem de sensibil la uscaciunea din atmofera si mai ales din sol. Temperatura medie anuala max.8 0C iar precipitatiile min.600-700mm. Productivitatea: 4  – 18 m3/an/ha la 50 de ani si 1  – 16 m3/an/ha la 100 de ani. In conditii optime de vegetatie este 15  – 18 m3/an/ha. In tara noastra 84% din arboretele de molid s e incadreaza in clasele superiare si medii de productie. Este considerat una dintre speciile repede crescatoare.

CULTURA SPECIILOR LEMNOASE Utilizari ale lemnului : in induststria mobilei, a hartiei si celulozei; sau la fabricarea instrumentelor muzicale (molidul de rezonanta). Din scoarta de extrage tanin folosit la tabacirea pieil or iar din lemn rasina folosita la prepararea terebentinei, colofoniului, gudroanelor, s.a. Extinderea molidului in afara arealului natural : datorita plasticitatii ridicate, multiplelor utilizari ale lemnului, si usurintei si sigurantei cu care se instaleaza pe cale artificiala. In C arpatii Meridionali a fost cultivat insular pana la 600 m altitudine iar in nordul tarii pana la 400 m. Cultura molidului: in toata aria sa de raspandire naturala. In subzona molidisurilor: in proportie de 70  – 80% ca specie principala de baza, alaturi de larice, brad, fag si paltin ca specii de amestec. In subzona amestecurilor de fag cu rasinoase: se va introduce in proportie egala cu bradul, astfel incat cele doua specii sa nu depaseasca 70%. In afara arealului: poate fi extins pana in subzona gorunului. Cele mai favorabile conditii de vegetatie sunt cele din subzona fagului: amestecuri de fag cu brad, fagete montane si de dealuri. Statiunile improprii sunt cele cu regim de umiditate uscat s i uscat -reavan, puternic acide sau alcaline.

Pe terenuri degradate: cu scopul ameliorarii acestora, pentru i mpadurirea bazinelor torentiale, pe terenuri partial erodate si chiar pe substrate complet li psite de sol. Ca specie ornamentala, in garduri vii, perdele forestiere, este insa putin rezistent l a gaze si praf. Surse de seminte: material de baza selectionat, surse testate sau plantaje. Tehnologia de impadurire: plantatiile asigura intotdeauna rezultate mai bune decat semanaturile directe. Poate fi inmultit si vegetativ prin altoire.

CULTURA SPECIILOR LEMNOASE Fructificatia: la 3  – 5 ani. Conurile se coc in octobrie  – noiembrie iar diseminarea are loc prin luna ianuarie. Un muncitor poate recolta 0.2-0.8 hl conuri. Din 1hl de conuri rezulta 1,0  – 1,5 kg seminte. Extragerea semintelor din conuri se face in uscatorii cu incalzire artificiala in care temp.nu trebuie sa depaseasca 45 0 C. Cultura in pepiniera: se recomanda semanarea in solar. Semanarea se face primavara devreme sau la sfarsitul iernii, in rigole inguste de 1 cm si distantate la 4 cm. Norma de semanare este de 1,5-2,5 g pe m liniar de rigola (circa 200 de seminte). Adancimea optima de semanare este 2,0-2,5 cm. Acoperirea se face cu humus de rasinoase cernut, amestecat cu nisip in proportie de 3:1. Repicarea puietilor se face toamna sau in primavara urmatoare. Puietii repicati in campul pepinierei devin apti de plantat dupa 2-3 ani [1 +(2 sau 3) sau 2 + 2]. Distanta de repicare va fi de 20cm intre randuri si 6cm pe rand. Lucrarire de intretinere in solar: udarea, plivirea buruienilor, fertilizarea, combaterea fuzariozei. Indicele optim de productie in solar este 50 puieti/m.l pentru repicajul de toamna si 60 puieti pentru repicajul de primavara. Scosul puietilor se face primavara devreme, dupa care acestia se depoziteaza la sant, in ghetarii sau in beciuri racoroase. Lucrari de intretinere in pepiniere: umbrirea, udarea, combaterea buruienilor, mulcirea. Distanta de plantare: 1,5 x 1,5 m folosind 4500-5000 puieti la ha. Puietii repicati se planteaza intotdeauna in gropi iar cei nerepicati in despicatura. Lucrari de ingrijire pana la contituirea starii de masiv: descoplesiri, eventual prasile in jurul puietilor.

CULTURA SPECIILOR LEMNOASE 1.2 Cultura bradului (Abies alba) Raspandire: detine 5% din fondul forestier si 19% din suprafata ocupata de rasinoase. Este raspandit in partea inferioara a subzonei molidului, in toata subzona amesteulrilor de fag cu rasinoase. Limita altitudinala inferioara: 1000m in Semenic, 700-900m in Carpatii Meridionali si 400-500m in Carpatii Orientali. Altitudinal urca pana la 1500m in Carpatii sudici. Conditii stationale: are nevoie de mai multa caldura, suporta gerurile de iarna dar este vatamat de temperaturile extreme (-30 0C). Intra in vegetatie mai devreme decat molidul fiind mai sensibil la ingheturile tarzii. Tempramentul este tipic de umbra. Este specia de rasinoase cea mai pretentioasa fata de sol, care trebuie sa fie fertil , bogat in humus, profund, reavan, afanat. Evita solurile usoare, uscate, mlastinoase si turboase. Factorii limitativi : gerurile excesive, ingheturile tarzii, insolatia, uscaciunea in sol si atmosfera. Productivitatea: crete incet pana la 15-20 de ani, realizand in statiuni de productivitate superioara si mijlocie 9  – 13 m3/an/ha. Utilizari ale lemnului : cherestea, tamplarie, stalpi, celuloza, hartie, chibrituri, s.a. Scaderea ponderii de participare a bradului : datorita taierilor rase, taierilor ca pomi de iarna. Cultura bradului : este mai dificila decat a celorlalte rasinoase autohtone. In subzona amestecurilor de fag cu rasinose se recomanda in proportie de max. 30  – 40%. In afara arealului se recomanda in statiuni favorabile din subzona molidului pentru asigura arboretelor de molid rezistenta la rupturi de vant. Poate fi coborat pana in subzona fagetelor din clase mijlocii si superioare si a sleaurilor de deal (pe expozitii adapostite cu

CULTURA SPECIILOR LEMNOASE Tehnologia de impadurire: prin plantatii si semanaturi directe sub masiv. Multiplicarea vegetativa prin altoire in placaj lateral. Fructificatia: la 2-3 ani.Maturatia semintelor in sept.  – oct., coacerea conurilor si diseminarea semintelor in august  – septembrie. Un muncitor recolteaza pe zi 0,2  – 1,1 hl de conuri din care rezulta 3,5- 6,4kg seminte aripate. Puterea de rasarire este de aprox. 50% din nr. semintelor germinabile. Semanaturi in pepiniera, pot fi executate toamna (sept.-oct.) sau primavara (martie-aprilie). Se face la strat sau rand cu distnte de 20cm intre rigole sau randuri. Adancimea optima: 22,5 cm. Norma de seminte: 22g la m.l de rigola (340 seminte). Semanaturile de toamna se acopera cu frunze sau muschi in grosime de 5-10cm.

Lucrari de intretinere in pepiniera: umbrirea inaintea rasaririi, udatul, plivitul combaterea fuzariozei. Durata ciclului de productie in cazul puietilor produsi in teren deschis: 2 + 2(3) ani. Repicarea se face la scheme de 60 x 50cm, 90 x 60cm. Puietii devin apti de plantat dupa 4-5 ani. Semanaturi in solarii, se pot face toamna sau primavara. Adancimea de semanare:1-2 cm, distanta intre rigole: 4 cm. Norma de semanat 22g/m.l. de rigola. Indicele de productie: 40 puieti la m.l. Scosul puietilor: retezarea pivotului cu un an inaintea recoltarii puietilor.

CULTURA SPECIILOR LEMNOASE

CULTURA SPECIILOR LEMNOASE

TEHNICA CULTURILOR SILVICE Curs 12

CULTURA SPECIILOR LEMNOASE 1.3. Cultura laricelui (Larix decidua) Raspandire: ocupa aprox. 0,3% din suprafata fondului forestier national si peste 70% din suprafata apartine culturilor instalate pe cale artificiala. Se intalneste in zona de munte spre limita superioara a vegetatiei, unde formeaza arborete pure si arborete de amestec cu molidul si pinul cmbra, uneori cu bradul si fagul. Exista 5 centre genetice ale laricelui in tara noastra: Ceahlau, Ciucas, Bucegi, Lotru si Apuseni. Conditii stationale: fiind o specie cu temperament de lumina si avand cea mai intensa transpiratie dintre rasinoase vegeteaza numai pe coame si in treimea superioara a versantilor. Are nevoie de caldura si umiditate in sol. In vai si locuri depresionare cresterile sunt reduse iar tulpinile acoperite de licheni. Este foarte sensibil la ingheturile tarzii care constitue o piedica in raspandirea sa. Se adapteaza usor la substraturi litologice diferite, cu conditia sa fie permanent aprovizionate cu apa. Sunt improprii solurile prea usoare, expuse uscaciunii, precum si cele argiloase, compacte, greu permeabile sau calcaroase cu umiditate insuficienta. Factori limitativi: este extrem de sensibil la uscaciunea din atmofera si mai ales din sol, precum si la ingheturile tarzii. Precipitatiile trebuie sa insumeze 600-1200mm anual. Productivitatea: 15 m 3/an/ha la 50 de ani in conditii optime de vegetatie. Este considerat una dintre speciile repede crescatoare. Creste intens si sustinut de la instalare pana la varsta de 50-60 de ani, cand acumularea de biomasa este maxima.

CULTURA SPECIILOR LEMNOASE Utilizari ale lemnului : lemnul este foarte valoros (elastic, foarte durabil, rezistent), utilizat in induststria mobilei, constructii civile, hidrotehnice, de masini, stalpi, pari de mina, traverse, parchet, celuloza. Din scoarta de extrage tanin folosit la tabacirea pieilor iar din lemn rasina folosita la prepararea terebentinei, colofoniului, gudroanelor, s.a. Extinderea laricelui in afara arealului natural : a fost extins in afara arealului, pana la 300 m altitudine, incepand cu a doua jumatate a secolului XIX. Cultura laricelui: este una dintre cele mai valoroase specii de rasinoase de la noi, atat d.p.d.v. economic cat si silvicultural. Nu se recomanda culturi pure de larice ci ca specie de amestec in toate molidisurile montane, fagete montane si de deal, in amestecuri de fag cu rasinoase. In subzona molidisurilor: in proportie de 10  – 20% ca specie principala de amestec, alaturi de molid, pentru a spori rezistenta acestuia la doboraturile produse de vant. Inradacinarea puternica asigura laricelui o buna stabilitate si rezistenta fata de doboraturi. Coroana sa mai putin deasa nu asigura suficienta potectie solului de aceea se recomanda asociat cu alte specii de amestec. Se introduce sub forma de benzi dispuse perpendicular pe directia de bataie a vanturilor, care sa nu depaseasca 20-25 de m. Pe terenuri degradate: cu scopul consolidarii solului. Ca specie ornamentala, este comparabil cu mesteacanul pentru foioase. Surse de seminte: material de baza selectionat, surse testate sau plantaje. Tehnologia de impadurire: plantatiile. Poate fi inmultit si vegetativ prin altoire.

CULTURA SPECIILOR LEMNOASE Fructificatia: la 3  – 5 ani. Maturatia semintelor are loc in octobrie iar conurile pot fi recoltate pana primavara. Un muncitor poate recolta 0.1-0.3 hl conuri pe zi. Din 1hl de conuri rezulta 2,0  – 2,5 kg seminte. Extragerea semintelor din conuri se face in uscatorii cu incalzire artificiala in care temp.nu trebuie sa depaseasca 45 0 C. Cultura in pepiniera: se recomanda semanarea in solar sau in teren liber. Semanarea in solar se face primavara devreme la inceputul lunii martie, in rigole inguste de 1 cm si distantate la 6 cm. Norma de semanare este de 2,4 g pe m liniar de rigola (circa 400 de seminte). Adancimea optima de semanare este 1,0-1,5 cm. Acoperirea se face cu humus de rasinoase cernut, amestecat cu nisip in proportie de 3:1. Repicarea puietilor se face toamna sau in primavara urmatoare. Puietii repicati in campul pepinierei devin apti de plantat dupa 2-3 ani [1 +(1 sau 2) ]. Distanta de repicare va fi de 20cm intre randuri si 6cm pe rand. Lucrarire de intretinere in solar: udarea, plivirea buruienilor, combaterea fuzariozei. Indicele optim de productie in teren liber este 35 puieti pe m.l. Lucrari de intretinere in pepiniere: umbrirea, udarea, combaterea buruienilor, mulcirea, mobilizare solului. Distanta de plantare: 2,5 x 2,0 m sau 2,0 x 2,0 folosind 2500 puieti la ha. Lucrari de ingrijire pana la contituirea starii de masiv: descoplesiri, eventual prasile in jurul puietilor.

CULTURA SPECIILOR LEMNOASE 1.4 Cultura pinului sivestru (Pinus sylvestris) Raspandire: ocupa la noi suprafete restranse, arboretele naturale totalizeaza 9000 de ha. Este raspandit din zona de campie pana in regiunile montane. In ultima perioada a fost extins foarte mult in afara arealului natural ca urmare a politicii de extindere a rasinoaselor si nevoia de substituire a unor arborete slab productive de molid, fag, gorun, stejar, s.a. Importanta ce a fost acordata pinului silvestru s-a datorat pretentiilor sale reduse, rapiditatii de crestere si usurintei cu care poate fi instalat pe cale artifici ala. Conditii stationale: are o larga amplitudine ecologica, este capabil sa puna in valoare terenuri sarace si foarte sarace pe care alte specii produc putin sau nu pot fi instalate. Este rezistent la ger si arsita si putin exigent fata de s ol. Poate vegeta pe soluri superficiale, scheletice, situate pe versanti insoriti, pe nisipuri, depozite de pietris sau in turbarii. Temperamentul este de lumina. Este specia de rasinoase cea mai putin pretentioasa fata de sol, prefera totusi solurile brune, brune-galbui cu textura usoara si troficitate mijlocie. Evita solurile grele argiloase, argilo lutoase, compacte, bogate in carbonat de calciu (marne si substrate calcaroase). Factorii limitativi : textura solului. Utilizari ale lemnului : stalpi de mina, constructii navale, industria mobilei, celuloza, hartie, s.a.Lemnul este de calitate superioara, elastic foarte rezistent, superior celui de molid dar inferior celui de larice. Este principalul producator de rasina. Cresterea ponderii de participare a pinului silvestru: datorita marii amplitudini ecologice, fiind una dintre cele mai valoroase specii destinate ridicarii productivitatii padurii. Cultura pinului silvestru: este indicat din regiunea de campie pana in subzona amestecurilor de fag cu rasinoase, pentru fixarea nisipurilor continentale si pentru ameliorarea terenurilor degradate prin eroziune. Sistemul de inradacinare pivotant si dezvoltarea lui puternica din primii ani confera culturilor de pin siguranta in terenurile cele mai uscate si sarace.

CULTURA SPECIILOR LEMNOASE  Alegerea provenientei valoroase si corespunzatoare specificului ecologic al statiunii de impadurit ramane problema esentiala. Tehnologia de impadurire: prin plantatii. Multiplicarea vegetativa prin altoire. Fructificatia: la 2-4 ani..Maturatia semintelor sre loc in oct., recoltarea conurilor din noiembrie pana in aprilie. Din 1 hl de conuri rezulta 0,5- 0,7kg seminte dezaripate. Puterea de germinatie scade cu 20-30% prin pastrare 3-4 ani. Semanaturi in pepiniera, se executa primavara (aprilie), in rigole inguste, distantate la 20cm s au la tarla. Schema generala este 50/20/20/2020/20/50 in cazul pepinirelor mijlocii si mari unde lucrarile pot fi executate mecanizat. Adancimea optima: 2-2,5 cm. Norma de seminte: 1,5  – 2,0g la m.l de rigola (150-200 seminte). Lucrari de intretinere in pepiniera: udatul, plivitul, combaterea fuzariozei. Nu este necesara umbrirea culturilor. Durata ciclului de productie in cazul puietilor produsi in teren deschis: 2 - 3 ani. Puietii se pot repica pentru talie mijlocie (2-3) + 2 ani. De asemenea pentru obtinerea puietilor ornamentali de talie mare se repica la 3 ani la schema de 80/80 iar puietii devin apti de plantat la 5-6 ani. Semanaturi in solarii, se pot face primavara, se cultiva 1 an dupa care se repica in pepiniera pentru inca 2 ani la distanta de 20/6 cm.

CULTURA SPECIILOR LEMNOASE 1.5 Cultura pinului negru (Pinus nigra) Raspandire: la noi creste spontan in sud-vestul tarii varietatea banatica. Conditii stationale: prezinta o mare amplitudine ecologica. Este o specie modesta fata de umiditatea si troficitatea solului. Rezista bine la ger si secete prelungite. Creste repede si prin inradacinarea sa puternica consolideaza si amelioreaza solul pe care este instalat. Cultura pinului negru: poate fi utilizat pentru impadurirea si ameliorarea terenurilor degradate pe substrate calcaroase, marne sau argile. Altitudinal nu trebuie urcat peste 800m. Se recomanda pentru consolidarea si ameliorarea terenurilor degradate. Factori limitativi : in climate aride se vor evita solurile extrem de sarace, foarte grele si compacte. Tehnologia de impadurire: prin plantatii. Cultura pinului negru este una dintre cele mai usoare. Conurile prezinta maturatie bienala. Se recolteaza incepand cu luna noiembrie.Se seamana in camp, primavara, 2,6g la m.l. de rigola. Puietii devin apti de plantat la 2-3 ani. Plantatiile se fac la schema de 2,0 x 1,0 cu 5000 de puieti la ha.

TEHNICA CULTURILOR SILVICE Curs 13

CULTURA SPECIILOR LEMNOASE 2. CULTURA SPECIILOR FOIOASE AUTOHTONE 2.1. Cultura gorunului (Quercus petraea) şi a stejarului (Quercus robur) Raspandire: gorunul detine aprox. 10% din suprafata fondului forestier national iar stejarul aproximativ 2%; impreuna ocupa aproximativ 62% din suprafata detinuta de cvercinee. Gorunul se intalneste in regiunea de dealuri si montana inferioara, pe ambele parti ale Carpaţilor , in Podisul Moldovei si podisul Transilvaniei, unde formeaza paduri pure sau de amestec (subzona gorunului).

Stejarul se intâlneste in regiunea de campie, coline joase şi lunci (sporadic urca pana in zona montana inferiara) unde formeaza arborete pure sau de amestec.

 Ambele specii sunt elementele principale ale padurilor de şleau, unde găsesc cele mai bune condiţii de vegetaţie. Productivitatea: sunt specii de inalta valoare economica, realizând producţii mari în condiţii favorabile de vegetatie. În arboretele de clasa I -a de producţie stejarul realizează peste 1000 m3/an/ha la 100 de ani iar gorunul peste 800 m 3/an/ha. Nu sunt specii repede crescatoare. Utilizari ale lemnului : calitatea lemnului poate fi considerata exceptionala. Lemnul este rezistent şi trainic, utilizat in: furnire, induststria mobilei, constructii civile, hidrotehnice, doage,placaje, parchet , ş.a. Valoarea lemnului de Go şi St sunt mai mari cu cât

dimensiunile şi respectiv vârstele arborilor sunt mai mari (furnizează lemn de lucru de dimensiuni mari).

CULTURA SPECIILOR LEMNOASE Cultura gorunului şi stejarului : datorită gospodăririi nechibzuite din trecut (exploatări neraţionale,

numeroase tăieri ilegale, păşunat intens şi abuziv) pădurile de stejar au în prezent o productivitate mult sub nivelul productiv al staţiunilor pe care le ocupă. De aceea, trebuie menţinute sau extinse în staţiuni de productivitate cel puţin mijlocie pentru ele. Gorunetele şi stejăretele localizate în staţiuni cu potenţial productiv scăzut vor fi substituite. In staţiuni favorabile, de productivitate mijlocie şi superioară pentru aceste specii, ele vor fi promovate, urmărindu-se majorarea proporţiei lor de participare la alcătuirea arboretelor. Se impune: reintroducerea lor in tipurile de pădure derivate din şleau de câmpie şi deal. Gorunul va fi introdus în amestec cu fagul, retrocedându -i-se terenul pe care l- a pierdut în staţiuni prielnice iar stejarul va fi reintrodus în lunci unde a fost eliminat. Se vor evita monoculturile de cvercinee. Se introduc ca specie principală de bază în proporţie de cel puţin 35%, în amestec cu specii principale de amestec (10 -15%), specii de ajutor (20-25%) şi arbuşti (20-25%). Surse de seminte: material de baza selectionat, surse testate sau plantaje. Tehnologia de impadurire: plantatiile şi semănături directe . Poate fi inmultit si vegetativ prin butăşire(butaşi din puieţi tineri) şi altoire. Stejarii fructifică izolat începând de la 30 -50 de ani şi în masiv de la 50 -70 ani. Periodicitatea fructificaţiei este de 4 -6 ani la gorun şi 3 -8 ani la stejarul pedunculat. Ghinda se recoltează de pe suprafaţa solului în lunile octombr. -noiembr., când ajunge la maturaţie. Peste iarnă ghinda se păstrează în condiţii de umiditate ridicată (38 -40%), aerisire şi la o temp. de -2…+20C. Cantităţile mari de ghindă se păstreză în nisip în şanţuri de 50 cm

adâncime. Cantităţile mici de ghindă se stratifică în nisip, se păstrează în beciuri la temp. de 00C şi se lopătează de mai multe ori. Pot fi păstrate, până la 1 an,şi în saci de polietilenă la frigider.

CULTURA SPECIILOR LEMNOASE Cultura în pepiniere : se pot face semănături timpurii d toamnă sau timpurii de primăvară. Se seamănă la o adâncime de 5 -7 cm toamna şi 4-5 cm primăvara. Semănăturile de toamnă se

protejează prin mulcire (cu un strat de paie, frunze, rogoz, stuf). Stratul protector se ridică la rasărirea ghindei sau poate să rămână pe tarla toată vara, în r egiunile mai secetoase. Norma de consum: 30- 70 bucăţi la m.l. Schema de aplicare: 60-15- 60 cm iar indicele de producţie este 400 mii bucăţi/ha. Desimea optimă este de 20 -25 exemplare la m.l. După răsărire se aplică retezarea pivotului. Puieţii devin apţi de plantat la 2 ani. Lucrari de intretinere in pepiniere: umbrirea, udarea, combaterea buruienilor, mulcirea, mobilizare solului. Distanta de plantare: 1,5 x 1,0 m sau 1,5 x 0, 75 sau 4,0 x 4,0(cu puieţi de talie mijlocie) . Nr. de puieţi la: 6000 –  9000 buc. Lucrari de ingrijire pana la contituirea starii de masiv: descoplesiri, eventual prasile in jurul puietilor. Semănături directe se pot face atât sub masiv cât şi în teren descoperit. Presupune mobilizarea adâncă şi afânarea solului. Se poate face în rânduri cu 10 -15 ghinde la m.l., sau cuiburi

cu câte 6 ghinde la cuib. Distanţa este de 1,0 x 1,5 m între rigole sau cuiburi.

CULTURA SPECIILOR LEMNOASE 2.2 Cultura fagului (Fagus sylvatica) Raspandire: Raspandire: ocupa 34% din suprafata pădurilor . Este cea mai raspândită specie de foioase de la noi. Se întâlneşte din zona de deal pana in regiunile montane. In ultima perioada suprafaţa lui a fost foarte mult redusă ca urmare a extinderii răşinoaselor in afara arealului natural. Este specie de umbră şi prezintă o mare sensibilitate s ensibilitate la îngheţ şi arşiţă. Are nevoie de multă

umiditate atmosferică (70%). Utilizari ale lemnului : larg utilizat în  industria mobilei, mobilă curbată, parchet, cherestea furnire, panele, plăci fibrolemnoase şi chiar celuloza şi hartie. Cresterea ponderii de participare a fagului : datorita  însuşirilor sale ameliorative în arboret.  Având frunzişul des dă o litieră bogată, bogată, care se descompune uşor fără să formeze humus brut. Asociat cu bradul, molidul, laricele, duglasul, gorunul, ş.a. contribuie la realizarea unor arborete sănătoase, viguroase şi productive. Cultura fagului : este indicat din regiunea de deal pana in subzona amestecurilor de fag cu rasinoase. Introdus în amestec cu molidul, afânează solul şi -l păstrează sănătos,

 împiedicând degradarea lui prin acidificare acidificare şi formare de humus brut. Sporeşte rezistenţa arboretelor de molid la acţiunea dăunătoare a vântului. Se recomandă extinderea sa altitudinală cât mai mult posibil în amestec cu molidul, chiar dacă peste anumite limite rămâne specie de ajutor d.p.d.v. a producţiei de masă lemnoasă. La altitudini joase fagul este specie principală de amestec în gorunete şi şleauri de deal. Tehnologia de impadurire: impadurire: prin semănături directe sub masiv şi plantatii. Fructificatia: la 4-6 ani  începând de la vârsta de 60 -70 ani. Jirul se recoltează de pe sol în lunile septembrie-octombrie. Jirul se păstrează greu de toamna până primăvara numai în condiţii de umiditate ridicată (12% umiditatea seminţelor) şi temp. i nvariabilă de 0 0C.

CULTURA SPECIILOR LEMNOASE Semanaturi in pepiniera, se executa toamna imediat după recoltare sau  primavara (februariemartie), in rigole inguste, distantate la 20cm sau l a tarla  în două rânduri grupate la schema 60-15-60. Adancimea optima: 5- 6 cm pentru semănăturile de toamnă şi 2-2,5 cm. Norma de seminte: 150-160 seminte  în cazul semănăturilor de toamnă şi 100 -130 pentru cele de primăvară . Seminţele se acoperă cu amestec de humus şi nisip în

proporţii egale. Solul se dezinfectează cu soluţie de formalină (1%). Lucrari de intretinere in pepiniera: umbrirea culturilor, udatul, pliv itul, spargerea crustei,

tratamente de combatere impotriva ciupercilor şi a atacului de Phytophtora omnivora . Durata ciclului de productie in cazul puietilor produsi in pepinieră: 2 - 3 ani. Distanţa de plantare: 2,0 x 1,0 m, cu 5000 puieţi la ha. Semanaturi directe numai sub masiv, cu 3- 4 ani înainte de ultima tăiere de regenerare.

CULTURA SPECIILOR LEMNOASE 2.3 Cultura frasinului comun (Fraxinus excelsior) Raspandire: Raspandire: în tot cuprinsul ţării ca specie de amestec sau diseminat în condiţii condiţii staţionale foarte diverse. Se întâlneşte din zona de câmpie joasă, în lunci, în regiunea dealurilor până în subzona fagului, la limita inferioară a raşinoaselor. Conditii stationale: stationale: prezinta o mare amplitudine ecologica. Este o specie pretenţioasă fata de umiditatea si troficitatea solului. Preferă solurile fertile, bogate în calciu, profunde, afânate şi permanent reavăn –  jilave. Creste repede si prin frunzişul său amelioreaza solul pe care este instalat. Este sensibil la gerurile puternice din timpul iernii. Utilizari ale lemnului : lemn de calitate superioară, foarte elastic, rezistent şi durabil. Este utilizat

pentru schiur, articole sportive, în industria avioanelor, vapoare, vagoane de tren, industria mobilei. Cultura frasinului : rapiditatea de creştere, producţia destul de ridicată şi calităţile excepţionale

ale lemnului fac cultura frasinului deosebit de rentabilă. Se recomandă de la câmpie până la munte, ca specie principală de amestec şi va fi asociat în amestec intim cu specii de ajutor şi arbuşti. Tehnologia de impadurire: impadurire: prin plantatii. Fructificatia: la intervale de 2 ani, începând de la vârsta de 20 -30 ani. Seminţele recoltate la

maturitate prezintă o pronunţată stare de repaus (dormanţă). Starea dormi ndă se înlătură prin stratificarea seminţelor la temperaturi alternante într -un mediu umed: la început la temp. mai ridicate (de 12-15 0C) timp de 60-75 de zile zi le iar apoi la temp. mai joase (de 3350C) timp de alte 60-75 de zile.

CULTURA SPECIILOR LEMNOASE Cultura în pepinieră : semănăturile se pot face primăvara cu seminţe stratificate sau toamna cu

seminţe recoltate în stare de pârgă, păstrate în nisip până în momentul recoltării. Norma de semănare: 8 -10g/m.l. de rigolă (70 bucăţi la m.l. de rigolă).  Adâncimea de semănat: 4-5 cm în rigole înguste. Desimea optimă: 25 – 30 puieţi la metru de rând. Puieţii devin apţi de plantat la 2 ani şi chiar la 1 an. Pentru a evi ta bifurcarea tulpinii, puieţii nu se recepează după plantare. Distanţa de plantare: 2,0 x 1,0m utilizând 5000 de puieţi la ha. 2.4. Cultura teilor (Tilia cordata, Tilia tomentosa, Tilia platyphyllos) Răspândire: în pădurile de şleau, la câmpie şi deal. Apar şi în arborete pure (teişuri), prin degradarea arboretelor de şleau. Productivitatea: produc cantităţi însemnate de lemn la vârste relativ mici, 10 -12 m3/an/ha la 2530 ani. Utilizări : lemnul este moale, omogen şi uşor, utilizat în tâmplărie, strungărie, sculptură,

confecţionarea creioanelor, hârtie, celuloză, ş.a. Deoarece prin uscare nu crapă este foarte preţuit în industria mobilei ca lemn ascuns, la fabricarea plăcilor aglomerate, placaje, furnire. Florile de tei pentru ceaiuri medicinale. Cultura teilor : au un rol ameliorativ în pădurile de stejar şi gorun. Realizează şi menţin un masiv  închis, stimulând creşterea şi elagajul speciilor de stejar. Protejează solul ferindu -l de

uscăciune şi înierbare. Litiera de tei are un conţinut bogat în calciu, se descompune uşor

CULTURA SPECIILOR LEMNOASE Datorită multiplelor avantaje de ordin economic şi cultural se recomandă utilizarea cât mai largă a teilor ca specii de ajutor în staţiuni corespunzătoare din diferite formaţii şi tipuri de pădure cu stejar şi gorun. Teiul pucios se recomandă ca specie de ajutor în şleauri cu gorun. Teiul argintiu în regiunile de câmpie şi coline iar teiul cu frunza mare atât la deal cât şi la munte. Sunt specii ornamentale folosiţi în spaţii verzi. Tehnologia de impadurire: prin plantatii şi altoire. Fructificatia: anuală, începând de la vârsta de 20 -30 ani. Seminţele prezintă stare dormindă. Pentru a obţine o răsărire bună, se recoltează în pârgă (august – septembrie) şi se seamănă imediat. Dacă se recoltează după coacerea fructelor se stratifică la temp. de 0 50C timp de 160- 180 de zile pentru a fi semănate primăvara. De asemenea, pot fi ţinute la temp. alternante şi atunci perioada se reduce la 70 de zile. Cultura în pepinieră : semănăturile se pot face primăvara cu seminţe stratificate sau toamna cu seminţe recoltate în stare de pârgă, în cel mult 2 zile de la recoltare. Pentru o răsărire bună, seminţele au nevoie de umezeală permanentă în sol. Norma de semănare: 8 -15g/m.l. de rigolă (200 -100 bucăţi la m.l. de rigolă).  Adâncimea de semănat: 3 cm în rigole înguste. Schema de semănat: 50 -15-50, cu 2 rigole. Desimea optimă: 30 puieţi la metru de rând. Puieţii devin apţi de plantat la 2 ani şi chiar la 1 an. Pentru obţinerea puieţilor de talie mare puieţii de 1 an se repică la schemă mai rară de 100 x 40cm.

CULTURA SPECIILOR LEMNOASE 2.5. Cultura paltinilor (Acer pseudoplatanus, Acer platanoides) Răspândire: paltinul de munte se întâlneşte frecvent în etajul montan şi în regiunea de dealuri. Paltinul de câmp este diseminat la câmpie şi deal. Utilizări ale lemnului: lemnul este alb, fără duramen, omogen, lucios, cu structură fină, omogenă de obicei cu fibra dreaptă. Cel cu fibra creaţă este foarte căutat în industria mobilei. Cultura paltinilor : paltinul de munte se recomandă în amestec cu molidul, fagul şi gorunul. Utilizarea la altitudini cât mai ridicate este întotdeauna binevenită datorită rolului său ameliorator- împiedică acidificarea solului şi sporeşte rezistenţa arboretelor la acţiunea vântului. Paltinul de câmp se va introduce ca specie de amestec în compunerea arboretelor de gorun şi stejar. Formează un al doilea etaj şi contribuie la elagarea stejarului, sporindu -i valoarea. Participarea lui nu trebuie să depăşească 20%. Este, de asemenea, specie ornamentală - rezistă la fum, gaze şi praf. Tehnologia de impadurire: prin plantatii. Fructificatia: aproape anuală, începând de la vârsta de 20 -30 ani. Seminţele se recoltează în lunile septembrie-octombrie. Se pot semăna toamna sau primăvara după ce au fost stratificate timp de 30 zile pentru paltinul de munte şi 60 -90zile pentru cel de câmp, la temp.de 3-50C. Răsărirea este bună. Cultura în pepinieră : semănăturile se fac în rigole la adâncimea de 3 -4 cm.

Norma de semănat: 16 -18 g la m.l. de rigolă. Puieţii devin apţi de plantat la 2 ani.

CULTURA SPECIILOR LEMNOASE 2.6. Cultura cireşului (Prunus avium) Răspândire: se întâlneşte diseminat în pădurile de deal. Condiţii staţionale : pe toate tipurile de sol, cu excepţia celor prea grele, argiloase, mlăştinoase sau uscate. Este afectat de gerurile mari. Lemnul  de culoare roşie -brună, strălucitoare se utilizează în industria mobilei, instrumente

muzicale, strungărie, sculptură. Se recomandă ca specie de amestec pretutindeni unde poate vegeta. Cultura în pepinieră : seminţele se stratifică în nisip reavăn până toamna sau primăvara.

Schema de semănare: în rigole grupate câte două la distantă de 15cm, 60 -15-60. Norma de semănat: 15 -20g la m.l. de rigolă.  Adâncimea de semănat: 3-4cm primăvara şi 4-5cm toamna. Desimea optimă: 25 puieţi pe m.l. 2.9. Cultura ulmilor (Ulmus montana, Ulmus minor) Sunt specii diseminate în pădurile de amestec din zona de câmpie, deal şi munte. Contribuie cu alte specii la ridicarea valorii arboretelor.

Ulmul de câmp are lemnul elastic, tare cu multiple utilizări în tâmplărie, rotărie, strungărie, construcţii civile şi hidrotehnice. Este indicat în pădurile de stejar pedunculat şi chiar în silvostepă alături de stejarul brumăriu. Preferă solurile bogate, afânate, reavene cu conţinut de carbonat de calciu. Poate fi folosit pe terenuri degradate cu soluri erodate din regiuni secetoase, pe soluri aluvionare, în spaţii verzi sau centre industriale fiind rezistent la noxe.

CULTURA SPECIILOR LEMNOASE Ulmul de munte se recomandă a fi introdus în regiunea de deal şi munte până la limita superioară a făgetelor. Tehnologia de impadurire: prin plantatii. Cultura în pepinieră : semănăturile se fac de regulă la sfârşitul verii pentru că seminţele îşi

păstrează greu capacitatea de germinare. Se seamănă imediat după recoltare. Pentru răsărire şi păstrarea plantulelor o condiţie esenţială este umiditatea în sol. Semănarea în rigole puţin adânci de 3 -6 cm. Norma de semănare: 5g/m.l. de rigolă. Desimea optimă: 30 puieţi la metru de rând. Puieţii devin apţi de plantat la 2 ani şi chiar la 1 an. 2.10 Cultura plopilor (P.alba, P.nigra, P. tremula, P. euramericani)  Alcătuiesc grupa celor mai productive specii de foioase. În staţiuni favorabile plopii euramericani realizează producţii de 28 -30m3/an/ha iar cei indigeni 18m 3/an/ha. Sunt specii repede crescătoare, produc mari cantităţi de lemn într -un timp scurt. Lemnul are calităţi tehnologice excepţionale, este moale, omogen şi uşor de prelucrat. Se foloseşte în tâmplărie, rudărie, strungărie, industria mobilei, lăzi, ambalaje, pentru PAL şi PFL.

Plopul negru se dezvoltă bine pe soluri aluvionare, uşoare, fertile, bine aprovizionate cu apă din luncile râurilor. Plopul alb are o mare amplitudine ecologică: de la soluri fertile, profunde, reavăn- jilave până pe nisipuri sărace şi soluri grele. P. tremurător vegetează bine în regiunile de deal şi munte (amestecuri de brad cu fag) fiind rezistent al ger.

CULTURA SPECIILOR LEMNOASE Hibrizi valoroşi: P..Robusta – pentru producţia de masă lemnoasă. Formează trunchiuri drepte,

cilindrice iar lemnul are calităţi tehn. apropiate de cele ale molidului. P.Serotina – este foarte puţin exigent faţă de sol. Vegetează atât pe soluri compacte, cât şi nisipoase sau umede. Rezistă la inundaţii de lungă durată. P.Marilandica – rezistă cel mai mult la inundaţii. Se întâlneşte pretutindeni în luncile râurilor şi ale Dunării. P.Regenerata – este cel mai valoros dintre toţi plopii, produce un lemn excelent pentru derulaj. Tehnologia de impadurire: cu puieţi proveniţi din butaşi. Înmulţirea din seminţe se practică doar la plopii indigeni.

Mlădiţele sunt recoltate în timpul repausului vegetativ. Butaşii sunt confecţionaţi din porţiunea de mijloc a mlădiţelor. Dimensiunea butaşilor: 20 -25 cm lungime şi 10-15 mm grosime. Epoca butăşirii este primăvara cu butaşi confecţionaţi iarna; se pot face şi butăşiri toamna târziu Butaşii se menţin în apă timp de 12 -24 de ore înainte de plantare. Desimea de butăşire: 15cm pe rând şi 40cm între rânduri. În zonele mai secetoase este de 40/20, 40/25, 60/25 cm. Butăşirea se realizează manual, cu plantatorul sau maşini speciale.  Adâncimea de înfigere este 2 cm sub nivelul solului, în poziţie verticală. Se poate face şi butăşire orizontală cu butaşi scurţi de 4 -8 cm la adâncimi de 3 cm. Lucrări de întreţinere: afânarea solului, plivit. Se lasă singur lăstar sănătos.

CULTURA SPECIILOR LEMNOASE 3. Cultura speciilor exotice

3.1 Cultura salcâmului (Robinia pseudacacia) Originar din America de Nord este o specie repede crescătoare larg răspândită în afara realului său natural. Extinderea lui s -a datorat rapidităţii de creştere, plasticităţii ridicate, calităţii superioare a lemnului şi uşurinţei de cultură. Lemnul este dens, elastic şi durabil apropiat de cel al stejarului.  A fost considerată o specie rustică, puţin exigentă. În realitate este pretenţios faţă de sol şi climă. Datorită sistemului de înrădăcinare foarte dezvoltate explorează un mare volum de sol şi epuizează resursele din sol. Poate vegeta pe soluri uşoare, nisipoase, dar şi pe soluri grele, compacte înierbate, fără exces de apă şi lipsite de săruri solubile şi carbonat de calciu.

Se recomandă pentru ameliorarea terenurilor degradate, împădurirea nisipurilor continentale, substituirea unor arborete slab productive.

Tehnologia de cultură: plantaţii. Seminţele se seamănă primăvara în pepinieră după ce în prealabil au fost forţate.  Adâncimea de semănat: 3 cm, folosind 1,6g la m.l. Puieţii devin apţi de plantat la 1 -2 ani. Se recepează imediat după plantare pentru a creşte mai viguros.

CULTURA SPECIILOR LEMNOASE 3. 2. Cultura stejarului roşu ( Quercus borealis) Lemnul este rezistent, destul de trainic, inferior stejarilor indigeni.

Prezintă importanţă forestieră datorită rapidităţii de creştere şi volumului de material lemnos produs la vârste nu foarte înaintate. Este puţin exigent faţă de sol: pe soluri nisipoase, luto -argiloase, argiloase. Nu suportă uscăciunea prea mare şi umiditatea excesivă. Se recomandă în zona de deal şi câmpie unde stejarii indigeni vegetează mai slab. Tehnologia de cultură: este asemănătoare cu a stejarilor indigeni. Puieţii sunt apţi de plantat la 1-2 ani. La 3 ani ajung la 1,5 metri.

Este mai rezistent la omizi defoliatoare şi făinarea stejarilor.

TEHNICA CULTURILOR SILVICE Curs 14

REFACEREA PADURILOR DE PRODUCTIVITATE REDUSA 1.

Consideratii generale privind padurile de productivitate redusa

Suprafata fondului forestier reprezinta 26 % din intinderea totala a tarii. Dupa supraf. paduroasa tara noastra ocupa locul 9 in randul tarilor europene.

Distributia padurilor: 10% in zona de campie, 37% in zona de coline si 53% in zona montana. In raport cu inclinarea terenului: 66% dintre paduri se gasesc pe terenuri cu pante repezi s i foarte repezi, 25% pe terenuri cu pante usoare si moderate s i 9% pe terenuri plane. In raport cu specia: 34% paduri de fag, 28% rasinoase, 18% cverci nee, 30% diverse alte specii cu lemn tare si moale.

In raport cu structura actuala: 63% tipurile naturale de padure, 23% paduri derivate, 14% paduri artificiale si cele nedefinite. Productivitatea padurilor referitoare la masa lemnoasa se exprima prin productia in metri cubi de lemn a unui ha de padure pe perioada de 1 an. Exista o  productivitate actuala si o  productivitate potentiala. Productivitatea actuala : reprezinta productia actuala a unui ha de padure in starea in care se afla in prezent arboretul, U.P. sau fondul forestier national in ansamblu. Productivitatea potentiala : exprima productia anuala a padurii in situatia unei concordante depline intre structura arboretelor si potentialul stational.

Raportul dintre productivitatea actuala (reala) si cea potentiala exprima gradul de folosire a capacitatii de productie a statiunilor forestiere si nivelul masurilor tehnice aplicate in gospodarirea padurilor.

REFACEREA PADURILOR DE PRODUCTIVITATE REDUSA Stabilirea si cunoasterea productivitatii padurilor are o deosebita importanta pentru marirea productiei forestiere. Pentru a avea o productivitate cat mai ridicata, padurile trebuie sa aibe o consistenta normala (0,8 -1,0), alcatuite din specii pe deplin adaptate conditiilor pedoclimatice, cu cresteri viguroase, capabile sa foloseasca cat mai deplin potentialul productiv al statiunilor. In raport cu productivitatea: 70% sunt arborete de productivitate superioara si mijl ocie (cls I-III de productie) iar 30 sunt arborete degradate si de productivitate scazuta.  Arboretele de productivitate scazuta :

a). arborete situate in statiuni cu potential productiv mijlociu sau superior, a caror productivitate cantitativa si calitativa se situeaza sub nivelul potentialului silvo-productiv al statiunilor; b). arborete situate in statiuni nefavorabile (cu potential productiv scazut), dar a caror productivitate poate fi marita prin inlocuirea totala sau partiala a speciilor existente cu alte specii mai productive. In prima categorie intra:

- arborete de productivitate redusa datorita consistentei subnormale: bracuite (0,4-0,6) sau avansat degradate (0,1-0,3). Arboretele sunt lipsite de un plafon incheiat al arborilor si de un etaj arbustiv protector. Arborii au trunchiuri rau c onformate, coroana mult dezvoltata, neregulat raspanditi, cu goluri mari, sol intelenit, batatorit si uscat. In aceasta categorie intra si arboretele parcurse cu taieri de regenerare pe care semintisul s-a instalat incomplet.

REFACEREA PADURILOR DE PRODUCTIVITATE REDUSA - arborete de productivitate redusa datorita compozitiei  – tipurile de padure derivate (carpinete, mestecanisuri, salcete de salcie capreasca, s.a.). Apar in urma unor calamitati (incendii, doboraturi de vant) sau datorita gospodaririi nerationale care a dus la disparitia speciilor principale si inmultirea celor secundare mai putin valoroase si productive. - arborete artificiale in statiuni necorespunzatoare cerintelor ecologice ale speciilor folosite. In aceasta categorie intra: salcametele instalate pe statiuni cu soluri grele, compacte, pseudogleizate; stejaretele de St pedunculat cultivate pe soluri usc ate si compacte; plantatiile de plopi euramericani pe soluri saraturoase sau grele, cu apa freatica la mare adancime sau la suprafata, s.a. - arborete parcurs cu taieri repetate in crang si cele care au suferit calamitati in masa (doboraturi de vant, rupturi de zapada, uscari in masa, incendii, atacuri de insecte, ciuperci) Productivitatea acestor arborete poate fi marita prin lucrari de substituire, r efacere sau ameliorare. In cea de-a doua categorie intra: - toate formatiile si tipurile de padure a caror productivitate este scazuta datorita potentialului productiv inferior al statiunilor: arborete de stejar si fag s ituate pe soluri puternic acide, inmlastinate. Productivitatea acestor arborete poate fi marita prin lucrari de substituire totala s au partiala.  Arboretele cele mai avansat degradate sunt cele de St brumariu, St pufos, garnita si St pedunculat si abia pe urma, cele de gorun, fag si rasinoase. Din totalul arboretelor slab productive: 75% au consistenta aproape normala, 23% consistenta scazuta (0,4-0,6) si 2% consist. foarte scazuta (0,1-0,3).

REFACEREA PADURILOR DE PRODUCTIVITATE REDUSA 2. Cauzele degradarii padurilor - modul abuziv si nerational de exploatare al padurilor in trecut (intre cele 2 razboaie mondiale); - exploatarea prin taieri rase pe suprafete mari;

- in amestecurile de la limita superioara se extragea cu preponderenta rasinoasele pentru ca erau mai usor de transportat prin plutarit, amestecuril e valoroase de fag cu rasinoase erau transformate cu timpul in fagete pure de prod. mai redusa; - fagul era considerat, in trecut, o specie fara valoare economica. De aceea, multe arborete au fost supuse taierilor rase sau regimului crangului, contribuind la degradarea lor;

- tratamentul taierilor in crang simplu, compus sau cu rezerve aplicat pe scara larga in padurile de cvercinee, a dus la slabirea vitalitatii arborilor si la reducerea productiv. arboretelor; - aplicarea taierilor in scaun in arboretele de plop si salcie; - taierile ilegale de arbori; - pasunatul aplicat fara restrictie a creat mari probleme pentru regenerarea padurilor;

- dezvoltarea vanatului, poate constitui un pericol pentru plantatiile tinere de rasinoase; - incendiile, atacurile de insecte si boli criptogamice, rupturile de zapada, doboraturile de vant; - lucrari de cultura gresit concepute sau neexecutate la timp: monoculturile de mol id, culturi de St si Go instalate in arborete pure, cultivarea unor specii in statiuni improprii; - nu existau preocupari cu privire la asigurarea calitatii materialului de reproducere si nici reglementari privind transferul acestuia.

REFACEREA PADURILOR DE PRODUCTIVITATE REDUSA 2. Marirea productivitatii padurilor 2.1. Masuri privind ameliorarea structurii padurilor Majorarea productivitatii padurilor concomitent cu amplificarea functiilor de protectie este obiectivul principal al gospodaririi durabile a padurilor in Romania. Solutionarea acestei probleme reclama un complex de masuri, dintre care cele mai i mportante si urgente sunt cele referitoare la refacerea padurilor de productivitate redusa. In principiu, ridicarea productivitatii padurilor se realizeaza prin inlocuirea arboretelor slab productive cu arborete noi formate din specii, ecotipuri si proveniente de arbori de mai productive si care sunt in deplina concordanta cu potentialul stational. O importanta deosebita are si modul de gospodarire, se recomanda aplicarea tratamentelor bazate pe regenerarea naturala a padurilor. Metodele de interventie artificiala care se aplica cu scopul sporirii capacitatii de productie si protectie a padurilor degradate, slab productive sunt: substituirea, refacerea si ameliorarea. reprezinta metoda de inlocuire integrala sau in cea mai mare parte a speciei, respectiv speciilor, din compozitia arboretelor de productivitate redusa cu alte specii corespunzatoare statiunii dar mai productive. Apar necesare in cazul:

Substituirea

- tipurilor de padure derivate, cu o stare de vegetatie in general normala dar care sunt necorespunzatoare d.p.d.v. economic,

- tipurile de padure natural fundamentale de productivitate inferioara pentru speciile ce l e

REFACEREA PADURILOR DE PRODUCTIVITATE REDUSA R e f a c e r e a   presupune

inlaturarea integrala a arboretului slab productiv si reinstalarea artificiala a unui nou arboret folosind specia sau speciile din vechiul arboret, dupa ce s-au l uat masuri eficiente de lucrare si ameliorare a solului. Este cazul:

- arboretelor degradate cu consistenta 0,1-0,3, -

arborete bracuite cu consistenta 0,4-0,6,

- arborete tinere sau ajunse aproape de varsta exploatabilitatii care au o stare de vegetatie lanceda datorita solului inmlastinat sau uscat, compact si puternic intelenit. apare necesara atunci cand vigoarea arboretelor slabeste evident, datorita reducerii consistentei, intelenirii si compactizarii solului. Consta in: mobilizarea solului, instalarea subarboretului, completarea golurilor cu specii arborescente pentru a realiza consistenta normala. Se recomanda in:

Ameliorarea

- arborete cu consistenta subnormala si cu solul pe cale de intelenire, - arborete bracuite. Se supun substituirii urmatoarele categorii de arborete: - arborete naturale de foioase din calsele IV-a si a V-a de productie, situate pe statiuni cu potential scazut pentru specia respectiva, apte pentru alte specii, - arborete degradate, apte pentru alte specii decat cele existente, - arborete degradate de salcam, pe statiuni improprii, - arborete de St pedunculat, instalate in conditii improprii (statiuni de garnitete sau cerete cu sol greu, compact),

REFACEREA PADURILOR DE PRODUCTIVITATE REDUSA - arborete artificiale de cer in statiuni pentru stejar, - arborete de salcie si plopi indigeni situate in statiuni apte pentru plopi euramericani. Lucrarile de refacere sunt recomandate:

- arborete degradate situate in statiuni de productivitate mijlocie si superioara pentru speciile care le compun, - arborete de Sa, St, Go, Ga, Fa, etc. degradate datorita regenerarii repetate din lastari, - arborete degradate de plop si salcie din lunca si Delta Dunarii sau din luncile interioare, improprii pentru Pl euramericani,

- arborete calamitate in masa, - arborete degradate, indiferent de tipul de padure si clasa de productie. Inlocuirea vechiului arboret se poate face intr-o singura repriza prin taieri rase sau etapizat in coridoare sau ochiuri. Procedeul de substituire in coridoare sau ochiuri  se aplica atunci cand o parte din vegetatia existenta este necesara pentru protejarea culturilor instalate sau pe terenuri accidentate, acolo unde taierile rase pot declansa procese de eroziune.

Latimea coridorului sau ochiului depinde de inaltimea arboretului, temperamentul specie, panta, expozitia terenului si este cuprinsa intre 1,5  – 3,0 H. Pe terenurile in panta variaza intre 5  – 30m. Ochiurile pot avea forma de cerc sau elipsa, functie de expozitie si temperamentul speciilor si pot fi de 1 -3 H.