SPEŢE PENTRU EXAMENUL LA DISCIPLINA DREPT DREPT CONSTI CONSTITUŢIO TUŢIONAL NAL ŞI INSTITUŢII INSTITUŢII POLIT POLITICE ICE II
ID, anul I 2011/2012 prof.univ.dr. Bianca Guţan SPEŢA NR. 1
La data data de 1 octo octomb mbri riee 2008 2008,, dl. dl. D.M. D.M.,, cons consil ilie ierr jude judeţe ţean an,, şi-a şi-a depu depuss candidatura pentru un mandat de deputat în circumscripţia electorală Sibiu, Colegiul electoral Sălişte. La data de 27 octombrie 2008, dl. D.M. este arestat prin mandat emis de Trib Tribun unal alul ul Sibi Sibiuu sub sub acuz acuzaţ aţia ia de luar luaree de mi mită tă,, traf trafic ic de infl influe uenţ nţăă şi fals fals intelectual. intelectual. La data de 26 octombrie au loc alegerile parlamentare. parlamentare. În urma atribuirii atribuirii mandatelor, mandatelor, la data de 5 noiembrie noiembrie 2008, dl. D.M. obţine un mandat de parlamentar. parlamentar. La 17 noiembrie 2008, în cadrul unei ceremonii la care a fost adus din arest, i se înmânează înmânează certificatul certificatul de deputat, iar la 22 noiembrie noiembrie este dus din arest la Palatul Parlamentului pentru a i se valida mandatul de deputat şi a depune jurământul. Comentaţi care sunt problemele de drept constituţional din această speţă.
Încă de la început trebuie să avem în vedere şi să ţinem cont de faptul că dl. D.M., consilier judeţean, arestat prin mandat emis de Tribunalul Sibiu sub acuzaţia de luare de mită, trafic de influenţă şi fals intelectual, este în faza de urmărire penală a procesului penal, penal, fază în care îi sunt reunoscu reunoscute te garanţiile garanţiile oferite oferite de lege în ceea ceea ce priveşte priveşte prezumţia prezumţia de nevinovăţie nevinovăţie prevăzută de art. 23 alin. (11) din Constituţia României, art. 2 5 C. pr. pen. şi art. 6 alin (2) din CEDO. Considerând cele de mai sus, nimic nu împiedică pe domnul D.M. să-şi depună candidatura de pentru mandatul de deputat, dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii impuse de lege, repectiv prevederile art. 37 Constituţie referitoare la „ Dreptul de a fi ales”, prevederil prevederilee Capitotului Capitotului V din Legea Legea votului uninomi uninomina na l1, sau ale Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor. Întrucât în enunţul speţei se specifică faptul că „ la data de 5 noiembrie 2008, dl. D.M. obţine un mandat de parlamentar parlamentar ”, ”, considerăm că au fost îndeplinite de către dl. D.M. toate cerinţele anunţate anterior. Potrivit art. 62 din Consitituţie, „Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot univers universal, al, egal, egal, direct, direct, secret secret şi liber liber exprimat exprimat,, potrivit potrivit legii legii elector electorale ale.” Fiind Fiind îndeplinite de către dl. D.M., aşa cum am arătat mai sus, condiţiile impuse de legiuitor prin 1
Lege pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, legea nr. 35/2008, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 196 din 13/03/2008
1
„legile electorale”, considerăm că obţinerea mandatului de parlamentar de către domnul în cauză nu contravine prevederilor textului constituţional, ci se conformează acestuia. Analizând asupra prevederilor art. 70 alin. (2) Constituţie: „Calitatea de deputat ....încetează la data...pierderii drepturilor electorale”, a art. 6 coroborat cu prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor 2, precum şi asupra prevederilor art. 64 din Codul penal 3, considerăm că, dacă în urma finalizării celei de-a doua faze a procesului penal – faza de judecată – se va emite o hotarâre judecătorească de condamnare la o pedeapsă complementară din cele prevăzute de art. 64 din Cod penal, în urma rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, cetăţeanul D.M. va pierde drepturile electorale, iar calitatea de deputat a acestuia va lua sfârşit, va înceta, procedura fiind cea descrisă de art. 7 alin. (2), (3), (4) şi (5) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor: 2) Incetarea mandatului datorita incompatibilitatii se face prin notificare scrisa, facuta de deputat sau de senator, inaintata Biroului permanent al Camerei din care face parte si prezentata plenului Camerei. (3) In cazul in care deputatul sau senatorul aflat in stare de incompatibilitate nu notifica in scris acest lucru si starea de incompatibilitate continua sa existe, acesta este considerat demis de drept din functia de deputat sau de senator, cu data constatarii starii de incompatibilitate, situatie care se aduce la cunostinta Camerei din care face parte. Hotararea Camerei prin care se constata starea de incompatibilitate si de vacantare a locului de deputat sau, respectiv, de senator se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. (4) Deputatul sau senatorul poate demisiona prin notificare scrisa adresata presedintelui Camerei din care face parte. Presedintele, in sedinta publica a plenului Camerei, il intreaba pe deputat sau pe senator daca staruie in demisie si, daca acesta raspunde afirmativ sau nu se prezinta in sedinta de plen pentru a raspunde, presedintele declara locul vacant. Hotararea Camerei prin care s-a luat act de vacantarea locului se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. (5) Prevederile alin. (2), (3) si (4) se aplica in mod corespunzator si in celelalte cazuri de incetare a mandatului de deputat sau de senator, inainte de termen in cazul incetarii mandatului pentru pierderea drepturilor electorale.
2
Art 6: Durata mandatului de deputat sau de senator este egala cu durata mandatului Camerei din care face parte, in afara de cazurile in care mandatul inceteaza din alte cauze prevazute de Constitutie si de prezenta lege, inainte de termen. Art. 7 alin. (1) Calitatea de deputat sau de senator inceteaza la data intrunirii legale a Camerelor noualese sau in caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale , de incompatibilitate ori de deces. 3 Art. 64 Cod penal, Interzicerea unor drepturi -- Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi: a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice ; b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat ;
2
Conform opiniei specialiştilor în drept 4, mandatul parlamentar încetează fie printro formă colectivă (la expirarea legislaturii legale sau la data disoluţiei adunării), fie întro forma individuală (deces, demisie sau de drept ). Forma individuală de încetare de drept a mandatului poate interveni în cazul descoperirii, ulterior confirmării mandatului, a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare la o pedeapsa complementară constând în pierderea drepturilor electorale ale cărei efecte cuprind şi perioada mandatului, ori în cazul condamnării parlamentarului la pierderea drepturilor electorale. Ocuparea locului devenit vacant în Parlament, se face diferit: de către unul dintre supleanţi, în ordinea înscrierii lor pe listele partidelor sau ale formaţiunii politice care a participat la alegeri sau prin organizarea de alegeri parţiale în cazul parlamentarilor independenţi.
4
Lector GHEORGHE BUTA , http://idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/GheorgheButa
sursa
internet
:
3
SPEŢA NR. 2 În anul 2010, Guvernul anunţă că intenţionează să-şi angajeze răspunderea cu privire la mai multe proiecte de legi organice. În paralel, continuă, în Parlament, procedura legislativă privind aceleaşi legi. Înainte de dezbaterea finală din Camera Deputaţilor (cameră decizională), Guvernul declanşează procedura de angajare a răspunderii. Parlamentarii opoziţiei iniţiază o moţiune de cenzură. Înainte de a se vota moţiunea, Preşedintele Camerei Deputaţilor sesizează Curtea Constituţională cu privire la existenţa unui conflict de natură constituţională între Parlament şi Guvern, privind competenţa de legiferare. În urma examinării sesizării, Curtea Constituţională decide că angajarea răspunderii Guvernului nu este constituţională, atâta vreme cât legile îşi urmau cursul în Parlament, deoarece Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării. A doua zi după publicarea deciziei Curţii, se dezbate moţiunea de cenzură şi aceasta este adoptată. Guvernul este demis. Primul ministru sesizează Curtea Constituţională împotriva moţiunii de cenzură, arătând că aceasta nu ar mai fi trebuit dezbătută, în urma precedentei decizii a Curţii Constituţionale. În termen de 7 zile, fără a consulta partidele de opoziţie, Preşedintele României îl numeşte pe Primul ministru demis ca şi candidat la funcţia de prim ministru în noul guvern. Acesta cere votul de încredere al Parlamentului. Lista şi programul noului guvern sunt respinse de parlament. A doua zi, Preşedintele dizolvă Parlamentul.
ÎNTREBĂRI ŞI CERINŢE: 1. În ce constă declanşarea procedurii de angajare a răspunderii? 2. Este Curtea Constituţională competentă să soluţioneze sesizarea preşedintelui Camerei Deputaţilor? Pe ce temei? 3. Este Curtea Constituţională competentă să soluţioneze sesizarea Primului ministru? Care ar trebui să fie răspunsul Curţii Constituţionale în privinţa acestei sesizări? 4. Este constituţională dizolvarea Parlamentului? Care ar fi, în opinia dvs., pârghiile constituţionale împotriva unei astfel de măsuri şi cine le-ar putea folosi?
4
SPEŢA NR. 3 A.M. este un jurnalist la ziarul „Adevăr din umbră”. În cursul anului 2008, în urma unor investigaţii, el realizează un serial de articole în care dezvăluie legăturile dintre ministrul C.U., omul de afaceri E.S. şi liderul de sindicat R.G: soţia ministrului C.U. (M.U.) ar fi înfiinţat o firmă în asociere cu E.S., după care ar fi obţinut mai multe lucrări finanţate de la buget, fără licitaţie publică; ulterior, firma acestora s-a asociat cu firma de consultanţă a lui H.G., fiul lui R.G., pentru a obţine fonduri europene nerambursabile pentru proiecte fictive, prin ministerul condus de C.U. C.U. şi E.S. sunt prieteni de familie, fapt care este de notorietate publică. După publicarea articolelor în ziar, ministrul C.U. ordonă organizarea unor controale ale inspectorilor de muncă, aflaţi în subordinea sa, la sediul ziarului. În urma acestora, nu se constată nereguli, dar patronul este atenţionat că ar fi bine să-l concedieze pe A.M. Pentru că aceasta nu se întâmplă, M.U. formulează plângere civilă împotriva lui A.M., pentru calomnie, solicitând despăgubiri în valoare de 1.000.000 ron şi o plângere penală împotriva lui A.M. şi a unui coleg, pentru infracţiunea de furt şi violare de domiciliu, pretinzând că aceştia ar fi pătruns fără drept în sediul firmei sale, sub identităţi false, de unde au sustras documente, fotografii şi un stick USB. A.M. şi colegul său sunt arestaţi la ordinul unui procuror. Instanţa decide, ca măsură de siguranţă, suspendarea publicării ziarului. A doua zi, apare o Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului prin care se dispune ca, din motive de securitate naţională, toate articolele de presă despre miniştri şi familiile lor să fie citite în prealabil de o comisie a Ministerului de Interne şi numai cele care sunt aprobate de comisie să fie publicate. Patronul ziarului decide publicarea acestuia în continuare şi sesizează instanţa privind infracţiunea de abuz în serviciu. A.M. este menţinut în arest timp de 40 de zile, fără a se lua vreo măsură între timp şi fără să aibă acces la dosarul său. Nu a avut dreptul să-şi aleagă un avocat, ci a fost numit, din oficiu, avocatul W.S, fiul lui E.S. După 40 de zile, este trimis în judecată şi menţinut în arest. Ziarul guvernamental publică zilnic ştiri despre proces, arătând că „orice judecător cu bun-simţ şi ştiinţă de carte nu poate decât să-l condamne la închisoare”.
5
Camere de luat vederi sunt montate la locuinţa patronului ziarului şi lui A.M., unde locuiesc soţia şi copiii acestuia, pentru a supraveghea cine intră şi cine iese. Ziarul guvernamental publică zilnic extrase din convorbirile telefonice ale patronului ziarului şi relatări privind persoanele care intră şi ies din cele două locuinţe. După un proces de 5 zile, în care nu a putut cere audierea niciunui martor, A.M. este condamnat la 2 ani de închisoare pentru furt. Instanţa civilă decide acordarea lui M.U. despăgubiri de 50.000 ron.
ÎNTREBĂRI ŞI CERINŢE: 1. Ce drepturi fundamentale s-au încălcat în speţa de faţă? Prin ce fapte? 2. Este constituţională OU a Guvernului? De ce? Cine poate sesiza Curtea
Constituţională?
NOTĂ PRIVIND REZOLVAREA: 1. Este obligatorie tratarea tuturor speţelor. 2. Răspunsurile se vor da într-o formă cât mai concisă.
6
3. Se vor face trimiteri la textele relevante din Constituţie sau, după caz, la jurisprudenţa Curţii Constituţionale sau la doctrină. 4. ATENŢIE!!!!! LUCRĂRILE IDENTICE VOR FI NOTATE CU NOTA 1 (unu). BIBLIOGRAFIE: Bianca Selejan-Guţan, Drept constituţional şi instituţii politice, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008 Radu Chiriţă, Drept constituţional. Instituţii şi proceduri. Caiet de seminarii. Editura Hamangiu, 2010 Constituţia României din 1991, revizuită în 2003 Legile electorale
7
