PLANTE INVAZIVE ÎN FLORA ROMÂNIEI
G. Dihoru1
Rezumat. In urma observaţ iilor iilor personale de-a lungul anilor, în diferite regiuni ale ţă rii rii şi în diferite tipuri de vegetaţie , am întocmit o list ă a principalelor plante invazive, în special a Antropofitelor. Toate sunt însoţite de de o caracterizare istorico -ecocenologică, iar cele mai importante şi de un scurt comentariu. Lucrarea ar fi o primă încercare de a pune în discuţie plantele invazive din România. Cuvinte cheie: plante invazive, România. INTRODUCERE În urma particip ării la o întrunire ştiinţifică la Berna şi a consult ării ulterioare a revistei “Species” am înţeles că cercetarea plantelor invazive reprezint ă o temă de actualitate, deoarece impactul om-natur ă se multiplic ă şi se adânceşte. In acest sens s-a organizat chiar un grup de experţi care coordoneaz ă cercetarea plantelor invazive, Invasive Species Specialist Group (ISSG). Din cât cunoa ştem, în România nu au fost preocup ări speciale în acest domeniu, chiar dacă s-au semnalat numeroase specii adventive şi s-au cercetat temeinic buruienile segetale ca plante comensale care afecteaz ă interesul economic al omului. Ocazional am notat plantele care au tendinţa să se extindă pe noi teritorii, ocupate sau nu. Chiar f ără să vrei, unele astfel de plante, prin frecven ţă, abundenţă sau masivitate, te îmbie s ă le notezi (Reynoutria japonica, Conium maculatum, Conyza canadensis). Plantele invazive reprezint ă un factor ecologic suplimentar pentru florele b ăştinaşe locale de care botanistul, mai exact sozologul, trebuie s ă ţină seama . PLANTE ADVENTIVE În multe zone ale ţării, plantele componente ale covorului vegetal sunt indigene şi adventive. Plantele dintr-un anumit teritoriu a c ăror prezenţă se datoreşte introducerii, intenţionate sau întâmpl ătoare (accidentale), ca rezultat al activit ăţii omului se numesc adventive, sinantropice, venetice, importate, introduse sau antropofite. Aceste plante pot fi a c c i d e n t a l e , adică pot prospera şi chiar se reproduc, într-o anumit ă arie, dar nu formeaz ă populaţii de înlocuire, ci provin sezonier din reintroduceri, sau sunt n a t u r a - l i z a t e , adică ără intervenţia directă a produc populaţii care pot s ă dureze mai mult de un ciclu de via ţă, f ără ără să invadeze totdeauna alte ecositeme. O parte omului sau chiar contra interven ţiei omului, f ără dintre acestea din urm ă devin însă invazive. Plantele adventive cresc obi şnuit în habitate antropogene (câmpuri cultivate şi/sau arii ruderale). Termenul adventiv este utilizat eronat pentru organele care apar în locuri netipice, fiind confundat cu adventitiv (ex. rădăcini edventitive ). CLASIFICAREA PLANTELOR ADVENTIVE
1
- Institutul de Biologie al Academiei Ro mâne, Bucureşti
Diferă de la autor la autor, de aceea vom men ţiona două clasific ări ale plantelor adventive (sinantropice) din ultimele decenii, mai întâi pe cea mai simpl ă (Kornaś 1978):
A. Apophyta reprezintă speciile indigene ( native, băştinaşe, aborigene), care cresc în habitate antropogene, cum ar fi Urtica dioica L., Chamerion angustifolium (L.) Holub, Stellaria media L.
B. Antropophyta sunt speciile introduse din flore îndep ărtate(venetice, importate), care se subîmpart după perioada introducerii în I. Archaeophyta - sunt cele care au imigrat pân ă la sfârşitul secolului 15, şi II.Kenophyta - sunt cele care au fost introduse dup ă secolul 15, până în zilele noastre (Neophyta, după alţii). Acestea se divid dup ă felul stabilizarii în 1. Plante bine stabilizate în flora local ă a. Agryophyta - plante instalate în comunit ăţi naturale sau seminaturale (Neophyta, în sensul altor autori) #. Holoagriophyta - plante stabilizate în comunit ăţi naturale de plante #. Hemiagriophyta - plante stabilizate în comunit ăţi seminaturale de plante b. Epoecophyta - plante instalate numai în habitate antropogene (ogoare cultivate şi/sau terenuri ruderale) 2. Plante nestabilizate permanent c. Ephemerophyta - plante introduse temporar din regiuni îndep ărtate d. Ergasiophygophyta - plante sc ăpate din cultură şi incapabile să persiste spontan. A doua clasificare este ceva mai veche (Holub & Jirásek 1967), dar luat ă recent în consideraţie (Pyšek & al. 2002). Se are în vedere mai întâi modul cum au fost introduse:
I. Hemerophytes - plante introduse deliberat (con ştient) 1. Ergasiophytes - plante p ăstrate numai în cultur ă 2. Ergasiophygophytes - plante p ăstrate în cultur ă şi ocazional sc ăpate 3. Ergasiolipophytes - plante cultivate cândva şi acum se găsesc în teritoriul respectiv, f ără să necesite intervenţia omului II. Xenophytes - plante introduse neinten ţionat (accidental, incon ştient) 1. Archaeophytes - plante introduse accidental înainte de secolul 15 2. Neophytes - plante introduse accidental dup ă secolul 15 a. Ephemerophytes - care se g ăsesc temporar în habitate antropogene b. Epecophytes - care sunt stabilizate în habitate antropogene, unele putând deveni invazive c. Neoindigenophytes - care sunt stabilizate în regiune, în habitate antropogene de unde pot p ătrunde şi în habitate naturale, naturalizate sau invazive.
PLANTE INVAZIVE Prin plantă invazivă (invadatoare) se înţelege aceea care î şi multiplic ă, rapid sau lent, numărul de indivizi şi ocupă arii mici sau mari, în detrimentul altora, obi şnuit datorită unui factor ecologic dominant şi favorizant, natural sau antropic. In aceast ă defini ţie, Phragmites australis (Cav.) Trin. ex Steud. , Salvinia natans (L.) All. , Lemna minor L. pot fi socotite specii invazive, favorizate de predominarea factorului hidric, f ără însă să fie strict sinantropice. Alta este situaţia cu Rumex alpinus L., socotită arheofită, care este favorizat ă de intervenţia omului prin acumularea de băligar. La fel este situa ţia cu Polygonum aviculare L. din locurile denudate. Speciile invazive anuale ocup ă, de regulă, suprafeţe libere, cele perene îns ă pot elimina speciile băştinaşe, unele chiar de interes sozologic, de aceea se impune lupta cu ele, pentru c ă acestea devin un factor ecologic disturbant al vegeta ţiei, diminuând fitodiversitatea şi ajungând adesea la monodominanţă (Polygonum cuspidatum Siebold & Zucc.). Renişul de Salix alba L. este tot un exemplu de invazie, favorizat ă de viituri care distrug vegetaţia ripicolă şi însămânţează populaţia de salcie. Speciile succesionale din parchete devin invazive când lumina şi substratul nutritiv favorizeaz ă dezvoltarea în mas ă a câtorva dintre ele (Chamerion angustifolium (L.) Holub, Rubus idaeus L., Salix caprea L., Betula pendula Roth). Haldele de steril, habitate primare, favorizeaz ă, cu timpul, invazia unor specii ( Phragmites australis (Cav.) Steudel, Tussilago farfara L., ultima specie şi pe rupturi), cum am constatat la Moldova Nouă. Invazive sunt şi unele specii din lungul pâraielor ( Petasites spp.), din sărături (Salicornia europaea L.) sau din Lunca Dun ării (Amorpha fruticosa L.). Fenomenul invaziei se manifest ă în special în habitatele în care concuren ţa este slab ă sau slabită prin intervenţia omului. O plantă, ca să fie invazivă, trebuie să aibă anumite calit ăţi: s ă prezinte mijloace rapide de propagare, să producă anual mulţi germeni, s ă dispună de mijloace de reproducere vegetativ ă, să crească repede, să aibă talie mare şi organe subterane puternice, s ă nu fie preferat ă de animalele fitofage. PRINCIPALELE SPECII INVAZIVE IN FLORA ROMANIEI Din lista cu numeroasele specii adventive, pe care o avem în calculator, am ales pe cele considerate invazive, reprezentative, observate de mai multe ori în natur ă. Am adăugat şi câteva indigene care manifest ă tendinţa de expansiune datorit ă omului. Le prezentam alfabetic, şi nu dupa energia invazivă şi efectele acesteia.
a. Dintre plantele lemnoase, sinantropice şi invazive amintim: 1. Acer negundo L. - Arţar american (Aceraceae) PhM - AmN - Neo - Ant, SNat, Nat - Salicion albae, Chenopodietea Arbore de origine nordamerican ă, cultivat în aliniamente stradale de unde s-a s ălbăticit, în special în lunci, dar, în ultimii ani, constat ăm că a cotropit, împreun ă cu Ailanthus altissima , aproape toate spa ţiile verzi din ora şe şi sate, cu prec ădere la ses. Are cam acelea şi calităţi
biologice ca Ailanthus, adică fructific ă mult încă de tânăr, creşte rapid şi are inrădăcinare adâncă, spre deosebire de Ailanthus. 2. Ailanthus alissima (Miller) Swingle - Cenuşer (Simaroubaceae) PhM - As - Neo - SNat, Nat, Ant - Chenopodietea, Secalietea Arbore originar din China, cultivat în Europa pentru ornament, de unde s-a s ălbăticit. Este o specie ± termofil ă încât se răspândeşte mai ales în zonele c ălduroase ale ţării, dar şi aici, în iernile grele l ăstarii slab lignifica ţi degeră. Are for ţă de propagare excepţională. In primul rând produce un număr impresionant de de germeni de la vârsta de câ ţiva ani, care sunt du şi de vânt în toate direc ţiile (anemohorie), deta şându-se de planta mam ă spre primăvară. Germenii au putere de germinare deosebit ă, până şi în fisurile de pe marginea trotuarelor. In primii ani de viaţă are creştere rapid ă, 1-2-3 m anual. In Bucure şti - de pild ă - nu există spaţiu verde în care să lipsească. Incintele întreprinderilor p ărăsite sunt invadate de acest arbore, împreun ă cu Acer negundo. In multe locuri din Câmpia Român ă şi din Dobrogea se instaleaz ă şi pe ogoare formând pâlcuri ( Ailanthetum altissimae ) ocolite de tractori şti (Dihoru, Donita 1970) 3. Amorpha fruticosa L. - Salcâm pitic (Fabaceae) Phm - AmN - Neo - Nat, SNat - Salicion albae, Calystegietalia Specie de origine nord-americană care a împănat toate luncile cu un desi ş greu de străbătut, o adevărată “junglă ripicolă ”, în special în locurile în care a intervenit omul cu planta ţii sau exploatări. Inflore şte şi fructifică abundent şi, în plus, se îndese şte prin drajonare. Este o adevărată pacoste pentru p ădurile din luncile Câmpiei Române, despre care se scria cândva doar “cultivat adesea ca plant ă ornamental ă” (Prodan 1923). Din cât ştim nu are importan ţă economic ă, ci una ecologic ă, antierozională, dar şi o latură negativă sărăcind substratul pădurilor de lunc ă, incomodând gospodărirea acestora şi acoperind izlazurile din lunci. 4. Fraxinus pennsylvanica Marshall - Frasin merican (Oleaceae) PhM - AmN - Neo - Ant, Nat, SNat - Salicion albae, Chenopodietea Arbore cultinat în aliniamente stradale, în diverse ora şe, şi în scop forestier. Cre şte repede şi fructific ă abundent în fiecare an. Il g ăsim sălbăticit în p ădurile de luncă, în stratul al doilea, unde fructifică normal. Spaţiile verzi din localita ţile aflate în zone c ălduroase sunt pline de puieţi ai acestei specii. Diseminează primăvara devereme. . 5. Lycium barbarum L. - Cătină de garduri (Solanaceae) Phm - As - Neo - Ant, Nat, SNat - Balloto-Sambucion, Sisymbrion officinalis, Artemisietalia
Originar din China a fost folosit la garduri vii, mai ales la sate, de unde s-a naturalizat. Formează pâlcuri dese, cu vârfurile aplecate, prin locurile murdare, în care se depoziteaz ă compost. Terenurile ocupate de acest arbust exprim ă, mai bine decât orice, lipsa de îngrijire. Nu are o forţă prea mare de propagare rapid ă.
Sunt sub lupă alte patru plante lemnoase, care manifest ă tendinţa de a deveni invasive, Morus alba L., Prunus cerasifera Ehrh., Robinia pseudacacia L. şi Symphoricarpos albus (L.) S.F. Blake Din categoria plantelor lemnoase autohtone devin ocazional invazive: Cornus sanguinea L., Rubus caesius L. în lunci, Betula pendula Roth, Corylus avellana L., în parchete şi speciile de Vaccinium, în etajul subalpin, unde s-a t ăiat Molidul si Jnepanul, sau, poate favorizate de păşunat.
b. Dintre plantele erbacee am selectat: 1. Ambrosia artemisiifolia L. T- AmN - Neo - Ant - Sisymbrion officinalis, Salsolion ruthenicae Este de origine nord-american ă. Formează aglomer aţii locale in teritorii ruderale, pe miri şti, pe lângă drumuri şi are tendinţa de expansiune, chiar dac ă fructele nu sunt zbur ătoare. Văzută recent prin Lunca Dunarii. Tive şte noua şosea Ploieşti-Băneşti. In multe ţări europene este considerată “buruiană de carantină”. Suntem convinşi că la noi nu se mai ocup ă nimeni de ea, din moment ce manifest ă o atare expansiune. 2. Calamagrostis epigeios Roth - Trestie de câmp (Poaceae) H, G - Apo - Ant - Nat - Snat - Epilobion angustifolii, Festucion beckeri Plantă robustă, rizomatoasă, pe care o observ ăm tot mai des în pâlcuri exclusiviste. Am constatat puterea de invazie a speciei la Hanu Conachi, în locul planta ţiilor de salcâm doborâte de vânt, dar şi în alte zone, de la malul m ării până la 700-800 m. Pe lângă rizomi, fructele zburătoare avantajează specia la ocuparea de noi teritorii. Se pare c ă nu este pretenţioasă la substrat. 3. Cardaria draba (L.) Desv. - Urda vacii (Brassicaceae) H,G - EAs - Arh - Ant - Sisymbrion officinalis, Arction lappae Are putere mare de propagare prin l ăstarii de pe r ădăcini şi printr-un număr mare de semin ţe care se matureaz ă la începutul verii. La noi înflore şte primăvara destul de abundent, când imprimă aspectul alb al multor locuri ruderale şi emană un miros plăcut. Este o buruian ă persistentă. 4. Cirsium arvense (L.) Scop. - Pălămidă (Asteraceae) EAs - Arh - Ant, SNat - Sisymbrion officinalis, Secalietalia Plantă băştinaşă (apofit ă) , eurasiatic ă, ruderală şi mai ales segetal ă. Este destul de înalat ă şi spinoasă care dezvoltă colonii comensale în diverse culturi, în special de p ăioase. Papusul fructelor şi dezvoltarea lăstarilor de pe r ădăcini îi confer ă succesul în formarea de pâlcuri întinse şi chiar eliminarea altor specii. 5. Conium maculatum L. - Cucută (Apiaceae) H - Eur, As, Afr - Arh - Ant - Senecion fluviatilis, Arction lappae
Plantă nativă (apofit ă) robustă, de până la 2 m, bianual ă, nitrofilă şi toxică. Formează pâlcuri aproape pure, dese, adevărate cetăţi, prin locuri ruderale, în special cu spor de umiditate. Eman ă un miros foetid, de şoarece. Nu este consumată de animale. Oamenii nu se îndeamn ă să distrugă aceste cetăţi vegetale care nu aduc decât necazuri. Pe lâng ă satele şi drumurile din Câmpia Româna, astfel de pâlcuri sunt frecvente şi întinse, sco ţând din uz suprafe ţe de teren apreciabile. Se recunoaşte după maculele violacee prezente pe tulpin ă, aflate şi la mai scunda Chaerophyllum temulum L. care însă este păroasa. 6. Conyza canadensis (L.) Cronquist ( Erigeron canadensis L.) - Bătrâniş (Asteraceae) T- AmN - Neo - Ant - Sisymbrion officinalis, Epilobion angustifolii, Secalietalia Originar ă din America de Nord. Nu exist ă margine de cultur ă, parc, gr ădină, teren ruderalizat şi chiar strad ă pe care s ă nu apară indivizii acestei specii anuale. S-a constatat c ă o singură plantă bine dezvoltată poate să producă peste un milion de fructe, fapt care îi confer ă statutul de plantă invazivă nitrofil ă de rangul întâi. 7. Erigeron annuus (L.) Pers. ( Stenactis annua (L.) Less. (Asteraceae) T - AmN - Neo - Ant, SNat - Sisymbrion officinalis, Dauco-Melilotion, Calystegietalia Planta anuală de statură mijlocie care în ultimele decenii produce popula ţii foarte bogate, dominând suprafeţele şi prin coloritul alb-alb ăstrui. In Câmpia Româna şi prin bălţile Dunării asanate se dezvoltă în masă subsp. annuus, uneori împreună cu Medicago lupulina L. In Transilvania am văzut pajişti seminaturale, pe terenuri plane, invadate masiv de aceasta. 8. Galinsoga parviflora Cav. - Busuioacă, Bosioacă (Asteraceae) T- AmS - Neo - Ant - Polygono-Chenopodion polispermi Este de origine sud-american ă (Peru). Se pare c ă a imigrat în flora României pe timpul Primului Război Mondial. Prolifereaz ă în calitate de plant ă comensal ă în culturi de pr ăşitoare, la deal şi munte, mai ales în cele de porumb. Ii priesc semiumbra, b ăligarul şi sporul de umiditate în sol. Dezvoltarea masiv ă sărăceşte substratul, dar poate fi utilizat ă ca furaj proaspăt pentru porci şi p ăsări. Succesul acestei plante anuale este asigurat de num ărul mare de germeni pe care îi produce şi de creşterea rapidă. 9. Hordeum murinum L. - Orzul şoarecilor (Poaceae) T - EAs - Arh - Ant - Sisymbrion officinalis Specie anuală, nitrofilă, baştinaşă, eurasiatic ă (apofit ă) care dezvoltă populaţii masive, de scurtă durată, pe terenuri ruderale. Adesea sunt exclusiviste. Planta are rahisul fragil şi fiecare grup de trei spicule ţe se detaşează şi se prinde cu u şurinţă de îmbrăcămintea omului sau de animale. Desigur, un rol însemnat în corologia sa îl au roz ătoarele care depoziteaz ă fructele pentru hrană. Se dezvoltă mai ales în zonele c ălduroase ale ţării. In a doua parte a sezonului de vegetaţie este substituită de Atriplex tatarica L. 10. Iva xanthiifolia Nutt. - Ivă (Asteraceae) T- AmN - Neo - Ant - Sisymbrion officinalis, Onopordion acanthii
Este de origine nord-american ă. Specie anuală foarte robustă, de până la 2 m. La noi abia a fost semnalată în câteva puncte din Moldova şi Dobrogea, dar pericolul ne a şteaptă. Am vazut şi cercetat desişuri înfricoşătoare create de aceast ă specie în Basarabia, prin locuri ruderale şi pe lângă căile ferate. De şi fructele n-au papus, totu şi planta se extinde prin num ărul mare de germeni produşi sezonal. 11. Lactuca serriola L. - Tâlhărea (Asteraceae) T, H - EAs - Arh - Ant - Sisymbrion officinalis Este o specie eurasiatic ă invazivă (apofit ă) , bine cunoscută specialiştilor din Europa Vestic ă şi Centrală, mai puţin urmărită la noi sub aspectul extinderii necontenite. Este r ăspândită în toată ţara, f ără să urce altitudinal. Nu totdeauna produce pâlcuri monodominante, dar o surprindem în multe locuri ruderale. Succesul propag ării îl asigur ă fructele elegante şi uşor transportabile eolian. 12. Phytolacca americana L. - Cârmâz (Phytolaccaceae) H - AmN - Neo - Ant, Nat, SNat - Alliarion Plantă viguroasă, de consisten ţă căr noasă, care formeaz ă pâlcuri prin locuri ruderale, în special prin rari şti de p ădure la câmpie, unde exclude alte specii. Fructele sunt r ăspândite de păsări şi rozătoare. Este suficint s ă se matureze un exemplar într-un loc, din care în curând constatăm înjghebarea unei colonii persistente. In ultimul timp î şi face apariţia în multe spa ţii verzi din oraşe şi chiar pe marginea str ăzilor. 13. Polygonum aviculare L. s.l. - Troscot (Polygonaceae) T - EAs -Arh - Ant - Polygonion avicularis Specie pionieră, foarte r ăspândită în flora României, cu rezisten ţă slabă la concurenţă, dar remarcabilă la călcare. Cum apare un spa ţiu denudat este prima care îl ocup ă. Are mare capacitate de a forma petice monodominante, f ără să înţelegem cum se r ăspândesc aşa repede fructele, probabil prin factorii care b ătătoresc respectivele suprafe ţe şi cu ajutorul apei . 14. Polygonum cuspidatum Siebold & Zucc. (Reynoutria japonica Houtt. ) - Mălin de toamnă (Polygonaceae) H(Ch) - As - Neo - Ant, Nat, SNat - Senecion fluviatilis, Aegopodion podagrariae Este originară din Japonia. Reprezint ă un exemplu edificator de plant ă invazivă, având toate calităţile: este robust ă (2-3 m) încât cople şeşte uşor alte plante, are sistem rizomal foarte dezvoltat de pe care produce desi şuri pure chiar în fitocenoze naturale sau seminaturale, din locuri ceva mai umede. Am v ăzut Baia Mare sufocat ă de această plantă, de la care se folosesc numai rar frunzele pentru sarmale. Florile sunt atrag ătoare. Desişurile pe care le creaz ă sunt adevărate cetăţi verzi în care n-au loc alte plante. Este foarte r ăspândită în Transilvania. Observaţie. In literatura din estul Europei este caracterizată, printre altele, prin tulpină compactă, deşi noi am constatat că are t ulpina fistuloas ă şi fragilă . Celor care ne-ar repro şa că am confundat-o cu Polygonum sachalinense F. Schmidt, le răspundem că aceasta are frunzele inferioare cordate, de peste 20 de cm şi, mai ales, peri rari abaxial pe nervuri (perii sunt
articulaţi şi septele roşietice la materialul de herbar). In lucrările recente este inclusă în genul Fallopia.
15. Pteridium aquilinum (L.) Kuhn - Ferigă de câmp, Feligă (Hypolepidaceae) G - Apo - SNat, Nat - Quercio robori-petraeae, Trifolion medii Specie nativă (indigena, apofit ă ), care are un sistem rizomal foarte dezvoltat şi eficient pentru propagare în paji ştile de munte şi deal, prin p ădurile de Betula pendula Roth sau Quercus daleschampii Ten. şi prin parchete, pe soluri ± acide, pe care produce pâlcuri exclusiviste, persistente ( Clinopodio-Pteridietum). Nu este consumat ă de animale, fiind foarte toxică.Extinderea ei este favorizat ă si de p ăşunat care slabeşte celelalte plante . 16. Rumex alpinus L. - Stevia stanelor (Polygonaceae) H - EAs - Neo - Ant, SNat - Rumicion alpini, Adenostylion Creşte liniştită în lungul pâraielor de munte şi explosiv lângă sau pe locul stânelor, unde se acumuleaz ă cantit ăţi mari de b ăligar, ca plantă ultranitrofil ă. In ultimul caz coabiteaz ă cu Urtica dioica L. şi uneori cu Rumex obtusifolius L., cu care se poate confunda, dac ă nu ştim că R. alpinus are ramurile inflorescen ţei adprese şi valvele necalifere. Dup ă epuizarea băligarului, planta se retrage treptat. 17. Sambucus ebulus L. - Boz, Boziu (Caprifoliaceae) H - EAs - Arh - Ant, SNat - Arction lappae, Aegopodion podagrariae Plantă robustă, cu sistem rizomal deosebit de puternic. Eman ă permanent un miros foetid, după care se poate recunoa şte şi în stare juvenil ă de orice persoană. Este o specie nitrofil ă care produce colonii mari şi persistente pe lâng ă drumuri şi prin locuri murdare, foarte greu de stârpit. 18. Solidago gigantea Aiton subsp. serotina (Aiton) McNeill (Asteraceae) H - AmS - Neo - Ant, Nat, SNat - Salicion albae, Senecion fluviatilis Planta rizomatoasă care produce pâlcuri întinse în p ădurile de lunc ă, chiar bine umbrite. In toate luncile şi ostroavele Dunării este o prezen ţă frecvent ă ca pâlcuri monodominante. 19. Urtica dioica L. - Urzică (Urticaceae) H - Cs - Apo - Ant, Nat, SNat - Rumicion alpini, Salicion albae, Artemisietea etc. Plantă nativă (apofit ă) , foarte bine cunoscut ă, r ăspândită în toată ţara. Este ultranitrofil ă. In afară de aşezămintele pastorale am constatat o dezvoltare luxuriant ă a acestei specii în Lunca Dunării, ca desi şuri înfricoşătoare, cu înălţime de 2,5 m, unde este reprezentat ă mai ales ca subsp. galeopsifolia (Opiz) Chrtek, cu lamina lipsit ă de peri urtican ţi. 20. Xanthium italicum Moretti - Cornişor (Asteraceae) T - AmN - Neo - Ant - Sisymbrion, Chenopodion fluviatile Este probabil de origine american ă. Are calit ăţi excepţionale de extindere în mas ă, de şi este plantă anuală. Talia este destul de mare, fructific ă abundent, indiferent de condiţiile climatice. Epizoohoria îl propagă în locuri neaşteptate. In fiecare pseudofruct, prev ăzut cu cârlige, sunt
două fructe, respectiv semin ţe, dintre care cel pu ţin una asigură un descendent. In România de după 1990 s-a extins considerabil pe sutele de hectare de ogoare r ămase pârloagă, ca o adevarată ciumă brună, cum este colorat ă la fructificare. Orice animal sau om care trece printrun astfel de lan iese sigur cu germenii plantei ag ăţaţi, de care cu greu scap ă. Germenii rezist ă mult timp în sol şi germinează succesiv, de aceea cu greu vom cur ăţa ogoarele invadate. Depreciază aproape total lâna oilor. Alte specii invazive din flora României, pe care le-am observat în ultimul timp:
Achillea setacea Waldst. & Kit. - H - Apo - SNat, Ant - Sisymbrion officinalis, DaucoMelilotion
Amaranthus powellii S. Watson - T - AmC/S - Neo - Ant - Sisymbrion officinalis, Chenopodietalia
Amaranthus retroflexus L. - T - AmN/C - Neo - Ant - Sisymbrion officinalis, Chenopodietalia
Anthemis austriaca Jacq. - T - Eur - Arh - Ant - Sisymbrion, Caucalidion Anthriscus cerefolium (L.) Hoffm. subsp. trichosperma (Schultes) Arcang. - T - EAs Arh - Ant, Nat, SNat - Galio-Alliarion, Balloto -Sambucion, Balloto-Robinion Arctium lappa L. - TH - Eur - Arh - Ant - Arction lappae Arctium minus (Hill.) Bernh. - TH - Eur - Arh - Ant - Arction lappae Aristolochia clematitis L. - H,G - Apo - Ant, Nat - Senecion palustris Arrhenatherum elatius (L.) J. Presl & C. Presl - H - Eur - Arh - Ant, Nat, SNat Arrhenatherion
Artemisia annua L. - T - As - Neo - Ant - Sisymbrion, Alliarion Ballota nigra L. - H - Eur, AS, Afr - Arh - Ant, SNat - Artemisietea, Balloto nigraeRobinion
Cannabis ruderalis Janisch. - T - As - Neo - Ant - Sisymbrion officinalis, Arction lappae, Onopordion acanthii
Centaurea solstirialis L. - TH-T - EAs - Neo - Ant, Nat, SNat - Sisymbrion, Onopordion acanthii
Cephalaria transsilvanica (L.) Roemer & Schultes - TH - Apo - Ant, SNat Sisymbrietalia
Chenopodium album L. - T - Apo - Cs - Ant - Chenopodietea, Secalietea Cichorium intybus L. - H-TH -Arh - Eu - Ant, SNat - Cynosurion, Chenopodietalia, Polygonion avicularia
Crepis setosa Haller f. - T - Eur - Arh - Ant, SNat - Dauco-Melilotion Daucus carota L. subsp. carota - TH - Apo - Ant, SNat - Dauco-Melilotion Echinocystis lobata (Michx.) Torr. & A. Gray - T - AmN - Neo - Ant, Nat, SNat Senecion fluviatilis
Elymus repens (L.) Gould. - H,G - Apo - Ant, SNat - Agropyro-Rumicion Epilobium ciliatum Rafin. - H - AmN/C - Neo - Ant, Nat,SNat - Bidention, AgropyroRumicion
Galium aparine L. - T - Apo - Ant, SNat - Galio-Alliarietalia, Convolvulion
Impatiens parviflora DC. T - As - Neo - Nat, SNat - Alliarion, Aegopodion podagrariae, Carpinion etc.
Juncus tenuis Willd. - H - AmN - Neo - Ant, SNat - Cynosurion, Polygonion avicularis Kochia scoparia (L.) Schrad. T - EAs - Neo - Ant - Sisymbrion officinalis, Salsolion ruthenicae
Lolium perenne L. - H - Apo - Ant, SNat - Cynosurion, Lolio-Plantagion Matricaria discoidea DC. - T - As - Neo - Ant - Polygonion avicularis Matricaria perforata Merat (M. inodo ra L.) - T - Eur - Arh - Ant - Sisymbrion officinalis, Dauco-Melilotion
Onopordon acanthium L. - TH - Arh - Eu - Ant - Onopordion acanthii Plantago major L. - H - Arh - Eur, As, Afr - Ant - Plantaginetalia, Nanocyperion Ranunculus sardous Crantz - T - Apo - Ant - Nanocyperion, Agropyro-Rumicion Rubus caesius L. - H,Phn - Apo - Ant, Nat, SNat - Senecion fluviatilis, Salicion albae, Alno-Padion
Rudbeckia laciniata L. - H - AmN - Neo - Ant, Nat, SNat - Senecion fluviatilis Rumex patientia L. - H - EAs - Neo - Ant - Arction lappae, Dauco -Melilotion Setaria viridis (L.) P. Beav. - T - EAs - Arh - Ant - Polygono-Chenopodietalia T. angustifolia L. G(HH) - Apo - Ant, Nat - Phragmition Typha latifolia L. G(HH) - Apo - Ant, Nat - Phragmition Veronica hederifolia L. - T - Arh - Eur, As, Afr - Ant, Nat, SNat - Chenopodietea Polygono-Chenopodion
Veronica persica Poir. - T - Neo - As - Ant - Chenopodietea, PolygonoChenopodietalia
Vicia villosa Roth - T(TH) - EAs - Arh - Ant, Nat, SNat - Secalietalia, ConvolvuloAgropyrion
Xeranthemum annuum L. - T - Apo - Ant, Snat - Festucetalia valesiacae
Abrevieri Afr - Africa AmC/S - America Centrală şi de Sud AmN - America de Nord AmN/C - America de Nord şi Centrală AmS - America de Sud Ant - Habitat antropogen Apo - Apofit ă (plantă indigenă invazivă) Arh - Arheofită As - Asia Ch - Camefită EAs - Eurasia Eur - Europa
G - Geofită H - Hemicriptofit ă HH - Helohidatofită Nat - Habitat natural Neo - Neofită PhM - Macofanerofită Phm - Mezofanerofită Phn - Nanofanerofită SNat - Habitat seminatural T - Terofită TH - Terohemicriptofită
BIBLIOGRAFIE
Burda R.I. 1991 - Antropogennaya transformatsiya flory. 168 pag. Naukova Dumka. Kiev. Fink H., Vibrans H. & Vollmer I. 1992 - Synopse der Roten listen Gefasspflanzen. 262 pag. In Schrift. Vegetat. 22. Bonn Bad-Godesberg. Holub J. & Jirásek V. 1967 - Zur Vereinheitlichung der Terminologie in der Phytogeographie. Folia Geobot. Phytotax., 2: 69-113. Praha. Holub J. & Jirásek V. 1968 - Beitrag zur arealonomischen Terminologie. Folia Geobot. Phytotax., 3: 275-339. Praha. Interdonato M., Hruska K. & Villari R. 2003 - Research on the flora urban flora of Mesina. Annali di Bot anica, nuovo serie, 3: 105-116. Roma. Kornaś J. 1978 - Remarks on the analysis of a synantropic flora. Acta Bot. Acad. Sci Slovacae, Ser. A, 3: 385-393. Bratislava . Krippelová Terézia 1978 (ed.) - Synanhropic flora and vegetation. Proceedings of the rd 3 symposium (Sept. 13 -17, 1976) 504 pag. In Acta Bot. Slavaca, Ser. A, Taxonomie, Geobotanica, 3. VEDA vydav. Slov. Akad. Vied. Bratislava. Pyšek P., Sadlo J. & Mandak B. 2002 - Catalogue of alien plants of the Czech Republic. Preslia 74(2): 97-186. Praha.
