1. Statul Franţa este o republică indivizibilă, laică, democratică şi socială se menţionează în art.2 din Constituţie. Organizarea şi funcţionarea Guvernului derivă din Constituţia din 1958, care recunoaşte principiile Declaraţiei Drepturilor Omului şi Constituţia din 1946. Constituţia Constituţia din 4 octombrie octombrie 1958, aprobată prin referendum referendum,, a constituit constituit punctul de pornire pornire pentru pentru reforma reforma constituţională din 1962, potrivit căreia Preşedintele Republicii este ales de toţi cetăţenii francezi prin vot direct universal. Şeful Statului este Preşedintele Republicii, ales pentru şapte ani prin vot universal şi poate fi reales de un număr infinit de ori. Potrivit sistemului francez, Preşedintele Republicii are responsabilităţi formale ca Şef de Stat în cadrul sistemului parlamentar şi de asemenea este cel care conduce executivul. El desemnează Primul Ministru şi alţi membri ai Guvernului, conduce Consiliul Miniştrilor şi poate să dizolve Adunarea Generală potrivit articolului 12 din Constituţie. Are drept de promulgare a legilor votate de Parlament şi poate, dacă este necesar, să solicite o revizuire a legilor, lucru care se întâmplă foarte rar. Preşedintele Republicii este comandantul forţelor armate. în situaţiile de excepţie el poate să invoce art.16 din Constituţie care arată că pot fi luate măsuri excepţionale pentru a asigura securitatea naţională şi continuitatea activităţii Guvernului. De asemenea, Preşedintele joacă un rol i mportant în relaţiile externe, întrucât acesta reprezintă Franţa. El este asistat în desfăşurarea activităţii de către un Secretariat responsabil pentru pentru Secretariat General General al Preşedinţiei Preşedinţiei,, responsabil informare şi coordonare, şi de un birou personal din care fac parte consultanţii politici, care informează Preşedintele, îl asistă în fundamentarea deciziilor şi îl asi gură că ordinele sale sunt respectate întocmai. 2. Structura autorităţii Cele trei ramuri ale autorităţii sunt bine reprezentate şi în administraţia franceză. 2.1. Autoritatea juridică Curţile franceze sunt de două tipuri: curţi Juridice şi curţi Administrative. Curţile Juridice Juridice se află sub autoritatea supremă a Curţii de Apel (Cour de Cassation), care are competenţa să anuleze deciziile Curţilor de pe nivelurile inferioare şi joacă un rol es enţial în desfăşurarea corespunzătoare a activităţii. speciale: Curtea Curtea Comercială Comercială (Tribunaux Biroul de Curţile Curţile Juridic Juridicee includ includ multe multe curţi speciale: (Tribunaux de Commerce), Commerce), Biroul Conciliere (Conseils de Prud'hommes), patru cabinete de relaţii etc. Curţile Administrative se află în subordonarea Consiliului de Stat. Acestea includ curţile administrative simple şi potrivit recentei reforme există curţile Administrative de apel şi curţile specializate, cu precădere în sectorul financiar: Curtea de Conturi (Cour des Comptes) şi Curtea Regională de Conturi. De asemenea, înalta Curte de Justiţie formată formată din parlamenta parlamentari ri este responsabilă responsabilă pentru pentru cazurile cazurile penale în care sunt implicaţi Preşedintele Republicii sau membrii Guvernului. 2.2. Autoritatea legislativă în mod normal, legislaţia este votată de Parlament. Parlamentul este bicamerakAdunaiea Naţională şi Senatul. Adunarea Naţională este aleasă pentru cinci ani prin vot direct universal. Senatul este ales prin vot universal indirect de către grupul electoral al"grands electeurs". Un mandat de senator este acordat pentru nouă ani. Senatul nu poate fi dizolvat, spre deosebire de Adunarea Naţională. In toate deciziile importante Adunarea Naţională are putere decizională finală. Structurile asociate Adunării Naţionale şi Senatului sunt următoarel e comitete: - Comitetul de Aprobare în special pentru domeniul legislativ şi al finanţelor, care variază de la o cameră la alta şi care este grupul principal de acceptare a textelor înainte ca acestea să fie dezbătute public; - Comitetul de Selecţie poate fi constituit la cererea membrilor parlamentului pentru a examina propunerile particulare ale parlamentarilor; - Comitetele de Anchetă şi Control pot fi constituite pentru probleme particulare şi au o putere de investigare foarte mare. 2.3. Autoritatea executivă Este divizată între Preşedintele Republicii şi Primul Ministru. Nominalizările pentru posturile din activităţile civile şi militare, de la cel mai înalt nivel al statului, sunt de competenţa Preşedintelui Republicii. Nominalizarea pentru posturile de consilieri de stat, prefect şi director al administraţiei, sunt făcute de către Consiliul de Miniştri.
Guvernul Central
Şeful Guvernului este Primul Ministru . (vezi figura nr. 6.) Guvernul este format din Primul Ministru, un număr de ministere ş i secretariate de stat. Structura Guvernului poate varia. Unii miniştri sunt denumiţi miniştri secretari de stat şi au un rol important în echipa guvernamentală. Aceştia pot fi secondaţi de alţi miniştri. Nici un membru al guvernului nu poate fi membru al Parlamentului. Există aproximativ 20 de departamente ministeriale cu structuri administrative cvasipermanente. Miniştrii şi secretarii de stat au propriile lor birouri conduse de către as istenţi. Primul Ministru, care este numit de către Preşedintele Republicii, este responsabil pentru acţiunile Guvernului potrivit art.21 din Constituţie. Acesta organizează activitatea Guvernului şi este ajutat de asistenţi şi de Secretariatul General al Guvernului. Secretariatul General al Guvernului are rolul central în derularea multor proceduri administrative care implică activitatea Guvernului. Guvernul răspunde în faţa Adunării Naţionale la toate interpelările scrise sau orale ale membrilor parlamentului. în fiecare săptămână, o sesiune este rezervată unor astfel de interpelări. Un ministru este responsabil în mod expres pentru relaţia cu Parlamentul. Formele de desfăşurare a activităţii Guvernului sunt: - Şedinţele Consiliului de Miniştri în principiu sunt săptămânale, prezidate de Preşedintele Republicii şi reunesc Primul Ministru, miniştrii şi dacă este necesar şi secretarii de stat corespunzători. Agenda de lucru pregătită de către Secretariatul General al Guvernului este acceptată de către Preşedintele Republicii care conduce dezbaterile. Deliberările Consiliului de Miniştrii, constituie, de obicei, punctul final în procesul decizional al Guvernului; - Şedinţele Consiliilor Interministeriale reunesc, la invitaţia Preşedintelui Republicii care le prezidează, Primul Ministru, miniştri implicaţi în problemele particulare şi dacă este necesar şi personalul civil de nivel superior; - Şedinţele Comitetelor Interministeriale la care participă membrii Guvernului sunt prezidate de Primul Ministru. Grupurile consultative Administraţia franceză are o experienţă remarcabilă în ceea ce priveşte existenţa unui mare număr de grupuri de consultanţă la ambele niveluri: central şi local. Acestea pot fi grupate pe categorii reprezentative: - Consiliile Superioare, responsabile pentru toate activităţile departamentelor ministeriale; - Grupurile Tehnice de Consultanţă (geologie, mine, sistematizare rurală); - Grupul de Consultanţă în Probleme de Personal; - Grupurile de Investigare a Opiniei Publice despre Nevoile Social e; - Alte Agenţii sau autorităţi teritoriale. Trebuie făcută o distincţie clară între funcţia de consultanţă a Consiliului de Stat şi funcţia juridică exercitată de acesta. Conducerea de la nivel central în problemele de personal, planificare şi coordonare, responsabilitatea aparţine Direcţiei Generale pentru Administraţie şi Servicii Publice. Această direcţie este de obicei la dispoziţia ministrului responsabil pentru serviciile civile dar, cu toate acestea, rămâne, din punct de vedere administrativ, ataşată Se cretariatului General al Guvernului. Ministerele - Departamentele pot fi create sau dizolvate prin decret. Responsabilitatea pentru fiecare minister este precizată prin ordinele Consiliului de Minişt ri după consultarea Consiliului de Stat. Fiecare minister se află sub conducerea propriului ministru, care poate fi asistat de miniştri, delegaţi sau secretari de stat. Ministrul poate da ordine pentru aplicarea conţinutului legilor dar şi instrucţiuni speciale birourilor şi personalului din administraţie. Ministrul concepe şi implementează propriul buget care apare în fiecare an exprimat într-un decret. Biroul Personal al Ministrului este un grup de consultanţă care cuprinde membri aleşi de către ministru. Departamentele externe care au sarcini la nivelul ministerelor sunt dublu subordonate, ministerului de resort şi prefectului care coordonează activitatea agenţiilor guvernamentale la nivel local şi regional. Alte grupuri în afara administraţiei centrale, agenţiilor guvernamentale externe şi autorităţilor locale, serviciile publice pot fi oferite şi de alte instituţii: - Instituţii de administraţie publică conduse după legea publică, în care lucrează în general personal civil, controlori financiari-contabili - Instituţii publice în domeniul industriei şi comerţului - Instituţii publice în domeniul ştiinţei şi tehnologiei. Autorităţile regionale sau regiunile sunt teritorii libere administrate de Consilii alese. Pentru partea metropolitană a Franţei acestea sunt în număr de 22, la care se adaugă patru districte/departamente care se află în străinătate.
Sistemul guvernamental aplicat în Corsica are câteva particularităţi, în aceste comunităţi din afara graniţelor ţării au fost constituite Adunări Deliberative, Consilii Regionale, ai căror membri sunt aleşi prin vot universal pentru şase ani. Consiliul votează bugetul regional. Executivul este supervizat de Preşedintele Consiliului Regional. Fiecare regiune are de asemenea un grup de consultanţă economică şi comitete sociale formate din personalităţi în domeniile social, al muncii şi economic. Prefectul regiunii reprezintă statul şi este împuternicit să desfăşoare acţiuni legale pentru a proteja interesele acestuia din urmă. Autorităţile regionale Regiunile - teritorii libere administrate de consilii alese. Pentru partea metropilitana a Frantiei, acestea sunt in număr de 22, la care se adaugă 4 districte aflate i n străinătate (martinique, goadeloupe, reunion guyane, corsica). Sistemul de guvernare aplicat in Corsica are citeva particularităţi. In aceste comunităţi din afara notarilor tarii au fost constituite educări deliberative si consilii regionale ai căror membri sunt aleşi prin vot universal pentru 6 ani. Consiliul votează bugetul regional. Executivul este super vizat de asemenea de un grup de consultanta economica si comitete sociale formate din personalităţi din domeniile economice sociale. Pre fectul regiunii - reprezintă statul si este mputernicit sa desfăşoare acţiuni legale pentru a proteja interesele acestuia dm urma. Autorităţi departamentale Spre deosebire de regiuni care au fost create recent, districtul exista inca din timpul revoluţiei franceze. In prezent exista 96 de districte si comunităţile teritoriale din Ma youtte si St. Pierre Miqueion. Exista si entităţi teritoriale ca: adunarea aleasa si consiliul general. Consilierii generali sunt aleşi pentru 6 ani de baza uni scrutin sub numele de „dictict elections". Statul este reprezentat prin Prefect de dictrict care semnează contractele cu departamentele executive, asigura fondurile pentru derularea unor acţiuni de investiţii pentru dizvoltarea si facilitează contractele cu comunile in număr de 36500 Conform constituţiei Franţa este republica parlamentara, şeful statului este preşedintele republicii. Ales pentru 7 ani prin vot universal. El desemnează prim mm si membrii guvernului conduce consiliul miniştrilor. Are drep de promogare a legilor adoptate de patlament. Este comandantul forţelor armaţii. Este reprezentantul statului in RI. Este asistat de către un secretariat general al preşedintelui responsabil pentru informare din care fac parte consultanţi politi ci. Daca se intimpla ca postul de preşedinte al senatului, preşedintele republicii il poate ocupa intrun regim interimar. Puterea legislativa - exercitata de un parlament bicamirai format din: senat (321 membri) aleşi pe un mandat de 9 ani, de catru un colegiul electoral din delegaţii adunam naţionale si reprezentanţi ai consil iilor de partam si municipui (1/3 din senat se schimba la fiecare 3 ani) si adunarea naţionala (577 membrii aleşi prin vot direct pentru 5 ani). In t oate deciziile inportante adunarea naţionala are puterea decizionala finala. Structurile asociate adun nat. Si senatul sunt următoarele comitete: comitetul de aprobare - domeniul legislativ si al f mantilor; comitetul de selecţie - constituit la cererea unor membri pariam pentru a examina unile propuneri particulare. Autoritatea executiva - este divizate intre preşedintele republicii, si prim min. nominalizarea pentru posturile civile si militare de nivel inalt al statului s unt de competenta preşedintelui republicii. Consilieri de stat, prefect, directorul administraţiei - de către consiliul de miniştri. Guvenrul central - Şeful guvernului este prim min. Prim min este numit de preşedintele republicii. Prim mm organizează activitatea guvernului si este ajutat de secretariatul general al guvernului. Secretariatul general al guvernului are rolul central in derularea multor proceduri administrative care implica activitatea guvernului, lansează propuneri parlamentului si verifica legalitatea documentelor semnate de preşedinte. Ministerele - departamentele - fiecare departament se afla sub conducerea propriului ministru, care poate fi asistat de miniştrii. Biroul personal al ministrului este un grup de consultanta care cuprinde membrii aleşi de către ministru. Responsabilitatea pentru fiecare minister este pricizata prin ordinile consiliului de miniştri dupa consultarea consiliului de stat.
