Revoluţie versus evoluţie în analiza de intelligence
Autor: drd. NIŢU IONEL MOTTO: „Analistul Analistul are trei deziderate: să cunoască totul, să fie crezut şi să exercite o influenţă pozitivă asupra sistemului culegerii şi valorificării informaţiilor.” (Sherman Kent)
1. Delimitări conceptuale q Diversitatea semantică ce caracterizează - nu doar în limbajul comun conceptul de analiză generează dificultăţi în demersul de definire a analizei de informaţii. Prin urmare, înainte de a încerca să surprind natura specifică a acestui din urmă concept, se impun câteva precizări menite să îi clarifice semnificaţiile, pentru a-l poziţiona, în mod adecvat, în sfera preocupărilor asociate procesului de cunoaştere în genere. (1) În sens larg, analiza reprezintă unul dintre mecanismele constitutive ale cunoaşterii, desemnând totalitatea activităţilor conştiente / raţionale care fac posibil orice demers gnoseologic, în cea mai generală accepţiune a acestuia. Într-o asemenea perspectivă, analiza este prezentă, practic, în orice proces de cunoaştere, atât în forma sa comună (bazală, esenţialmente neconştientizată), cât şi în cele specializate (în cadrul cărora actul cunoaşterii parcurge un traseu sistematizat, pre-determinat)1. Din perspectivă psihologică, analiza poate fi definită drept procesul complex de activităţi intelectuale (de gândire) al cărui rezultat se reflectă într-un conţinut cognitiv nou şi, prin aceasta, relevant. Mai exact, analiza reprezintă o succesiune de operaţii logice de descompunere2 a întregului în elementele sale, proces care se continuă prin sinteză, adică printr-o reunire a aceloraşi elemente, în funcţie de legăturile descoperite şi relevate în prima etapă a demersului. (2) Într-o a doua accepţiune, analiza desemnează un demers specializat de 1 Ghidul analistului (2010), ediţia întâi, document editat de Serviciul Român de Informaţii şi destinat pregătirii analiştilor, p.7 2 Acest sens transpare din însăşi etimologia termenului analiză: analysis (gr.) înseamnă chiar „desfacere în bucăţi” / „fragmentare în părţi componente”, în cazul nostru a unui tot semnificant; similar, sinteză derivă din syn („împreună”) şi tesis („a aşeza, a plasa, a poziţiona”), deci „a aşeza împreună” elemente disparate, pentru a genera o entitate inteligibilă în ea însăşi.
cunoaştere,
autonom în
ansamblul
preocupărilor
de factură
epistemică,
recognoscibil în cele mai diverse domenii de activitate (economic, financiar, socio-politic, militar etc.). În această perspectivă (în care putem vorbi de o multitudine de „specii” analitice: „analiză economică”, „analiză politică” ş.a.m.d.), scopul analizei îl constituie diagnosticarea / evaluarea ştiinţifică a unor segmente ale realităţii sociale în vederea formulării de explicaţii (cât mai) fundamentate asupra naturii şi resorturilor cauzale ale acestora. (3) În sfârşit, o a treia accepţiune a termenului de analiză este una de natură strict metodologică, care include un ansamblu de tehnici şi metode ştiinţifice („analitice”), prin intermediul cărora sunt produse şi evaluate secvenţe/elemente de cunoaştere dintr-un domeniu determinat.3 În temeiul acestor clarificări, analiza de informaţii poate fi definită drept un demers specializat de cunoaştere (în cea de-a doua accepţiune a termenului) asupra unei problematici determinate - cea de securitate naţională - în cadrul căruia sunt utilizate, în forme şi modalităţi specifice, metode şi tehnici consacrate, inclusiv de natură „analitică”, în scopul formulării de explicaţii, estimări şi prognoze argumentate, utile în fundamentarea deciziei politice. Astfel concepută, analiza reprezintă un element constitutiv sine qua non în activitatea generală de intelligence şi o condiţie necesară obţinerii unor răspunsuri obiective şi conforme cu realitatea, reflectate în informaţii de securitate naţională, în temeiul cărora beneficiarul poate adopta decizii adecvate în raport cu evoluţiile domeniului din responsabilitate. q Întrucât există foarte multe accepţiuni ale termenului de intelligence, am optat pentru o definire succintă, dar şi integratoare, a acelor atribute care sunt aplicabile serviciilor de informaţii şi activităţii acestora. Astfel, conceptul de intelligence4 înglobează patru elemente distincte care vizează activitatea de realizare a securităţii naţionale: (1) procesul prin care informaţiile importante pentru securitatea naţională sunt solicitate, colectate, analizate şi diseminate factorilor de decizie din stat; (2) produsul rezultat în urma acestui proces, utilizat pentru susţinerea intereselor şi obiectivelor naţionale; 3 Ghidul analistului (2010), ediţia întâi, document editat de Serviciul Român de Informaţii şi destinat pregătirii analiştilor, p.8 4 Aşa cum a fost abordat la masa rotundă Societate, Democraţie, Intelligence, organizată de Serviciul Român de Informaţii în data de 8 octombrie 2008 (www.sri.ro)
(3) forma de organizare pentru desfăşurarea acestui proces, din punct de vedere structural şi al operaţiunilor derulate; (4) protejarea acestui proces şi a informaţiilor obţinute prin activităţi de contrainformaţii. q Produse ale activităţii de intelligence, informaţiile de securitate naţională sunt cunoştinţe noi în raport cu cele preexistente, referitoare la situaţii / fenomene / fapte / stări de fapt care reprezintă sau pot deveni ameninţări ori surse de risc la adresa securităţii naţionale. Conţinutul nou de cunoaştere nu se rezumă la simpla inventariere, verificare şi, eventual, sistematizare a datelor şi informaţiilor primare. Transformarea acestora în informaţii de securitate naţională se realizează în urma unui proces complex de evaluare analitică a relevanţei şi a utilităţii lor, activitate pe care o numim generic „proces informaţional”. 2. Argument În ultimii ani, activitatea serviciilor de informaţii s-a adaptat continuu schimbărilor din mediul de securitate, componenta analitică a procesului de intelligence traversând, de asemenea, o perioadă de continuă transformare şi adaptare de paradigmă. Multiplicarea în progresie geometrică a datelor şi accesul tot mai larg şi în timp real la informaţii au contribuit la consolidarea importanţei analizei de intelligence în procesul de fundamentare a politicilor unui stat, respectiv de valorificare a oportunităţilor de realizare a unor interese de securitate naţională.5 Analiza a depăşit segmentul îngust care i-a fost atribuit iniţial în activitatea de informaţii (simpla procesare, analizare şi sintetizare a datelor în vederea obţinerii informaţiilor cu relevanţă pentru securitatea naţională), componenta analitică devenind un element important în obţinerea unui avantaj comparativ în domeniul intelligence, în raport cu alţi „competitori” (servicii de informaţii străine sau structuri private de intelligence), având în vedere următorii factori determinanţi: - comprimarea timpului de reacţie, respectiv de prelucrare a datelor, astfel încât produsul informativ să fie disponibil la timp pentru a fi util în fundamentarea unor politici / strategii naţionale pe termen mediu şi lung; - capacitatea de interpretare/integrare a datelor cu accent pe analiza multi5 Revista Intelligence nr. 15/2009, SRI, p. 29 3/13
sursă şi abordarea multidisciplinară a problemelor de interes strategic; - forma corespunzătoare a produselor informative prin utilizarea oportună a unor metode şi tehnici analitice în varii situaţii, astfel încât să fie eliminate situaţiile în care analiza eşuează din cauza limitelor inerente procesului analitic6. Modificările continue ale contextului de securitate internaţional, precum şi necesitatea de a formula un răspuns adecvat în faţa noilor tipuri de ameninţări (preponderent asimetrice) care se suprapun formelor clasice de riscuri au determinat serviciile de informaţii să iniţieze procese generale de reformare a activităţii de informaţii şi, implicit, de reconfigurare a procesului de analiză a informaţiilor. Printre factorii exogeni care au determinat reconceptualizarea paradigmei în procesul de intelligence putem evidenţia: (1) extinderea ariei ameninţărilor şi multiplicarea surselor cu potenţial de risc ridicat - pe fondul creşterii numărului actorilor internaţionali (rezultat al destrămării unor state multinaţionale), al creşterii numărului „societăţilor fragile” / „statelor slabe” şi asumării de către unele puteri emergente a unui rol activ în plan internaţional; (2) accentuarea procesului de globalizare - care a generat, printre altele, explozia informaţională (multiplicarea resurselor şi surselor informaţionale) şi extinderea beneficiilor progresului tehnico-ştiinţific, însă a determinat şi globalizarea riscurilor; (3) caracterul greu predictibil al noilor tipuri de ameninţări asimetrice şi neconvenţionale, comparativ cu ameninţările clasice, centrate în jurul securităţii statale; (4) schimbările majore în strategiile naţionale de securitate - cum ar fi cele generate de atacul terorist de la 11 septembrie 2001; (5) modificările relevante în bugetul instituţiilor - ca urmare a modificării priorităţilor instituţionale şi reducerilor de personal.7 Evoluţia instituţională a serviciilor de informaţii este determinată şi de o serie de factori de natură endogenă, care pot modifica/altera atributele cheie ale organizaţiei - regulile interne, modalităţile de diviziune a muncii, cultura instituţională şi procedurile standard -, acţiunea acestora având, însă, un rol secundar, şi activându-se, de regulă, ca urmare a apariţiei unui eveniment „declanşator” în interiorul organizaţiei (de exemplu eşecurile procesului de analiză etc.). 6 Ibidem, p. 30 7 Revista Psihosociologia & mass-media, nr. 3/2008, ANI, p. 89-96
Având în vedere contribuţia celor două categorii de factori (endogeni şi exogeni) în procesul de reformare a activităţii de informaţii, în literatura de specialitate au fost dezvoltate trei modele conceptuale de analiză a schimbării în domeniul intelligence8: (1) un prim model acreditează ideea că schimbarea nu poate interveni decât din afara sistemului, deoarece angajaţii serviciilor de informaţii sunt înclinaţi să-şi prezerve propria poziţie în organizaţie şi să acţioneze într-un mediu instituţional familiar, bazat pe pattern-uri de gândire şi proceduri verificate; (2) un alt curent de gândire accentuează faptul că schimbarea nu poate avea loc în absenţa unui lider puternic care să dezvolte o „viziune” a schimbării şi să înfrângă, din interior, tendinţa birocratică de opoziţie la reformă; (3) a treia abordare porneşte de la premisa că instituţiile birocratice pot învăţa proceduri de autoevaluare periodică şi pot crea bazele propriilor transformări, cu condiţia existenţei unor stimuli interni şi externi, cu condiţia să dispună de un lider puternic, de sprijin politic şi expertiză exterioară acestuia. 3.
Dihotomia
Revoluţie
versus
Evoluţie
în
procesul
de
analiză
a
informaţiilor Multiplicarea în progresie geometrică a informaţiilor, a determinat mai multe servicii de intelligence din statele cu democraţie consolidată să accelereze procesul de modificare a paradigmei analizei informaţiilor, punându-se accent pe: redefinirea rolului analistului, ca element-pivot între activitatea de culegere şi obţinere a informaţiilor şi cea de informare a beneficiarilor, precum şi dezvoltarea metodologiei în sens extensiv (creşterea numărului de metode de cercetare şi lărgirea sferei de aplicabilitate a acestora) şi intensiv (rafinarea/perfecţionarea metodelor de cercetare utilizate). Pe de altă parte, serviciile de informaţii apelează tot mai des la structuri de intelligence
din
domeniul
privat
(mediul
academic,
companii
private,
organizaţii
neguvernamentale) în scopul utilizării tehnologiei, instrumentelor şi expertizei acestora pentru realizarea unor obiective de interes naţional.
8 Deborah G. Barger (2005), Towards a Revolution in Intelligence Affairs, RAND National Security and Research Division, Santa Monica, p.49, disponibil la www.rand.org. 5/13
În
literatura
de
specialitate
s-au
evidenţiat
două
abordări
privind
necesitatea adoptării unor noi modele de analiză în procesul de intelligence în contrapondere la cele tradiţionale: prima accentuează ideea iniţierii unei „revoluţii” în domeniu, în sensul remodelării complete a componentei analitice a intelligence-ului, iar cea de-a doua se concentrează asupra „evoluţiei” care a caracterizat această operaţiune a activităţii informative în ultimii ani, respectiv îmbunătăţirea continuă a instrumentelor de analiză. Prima abordare pleacă de la premisa că ciclul tradiţional al activităţii de informaţii trebuie remodelat pentru ca modelul de analiză a informaţiilor să răspundă schimbărilor rapide ale mediului de securitate şi, pe acest fond, necesităţilor de informare ale beneficiarilor. Robert M. Clark, fost şef al Grupului de Sprijin în Analiza Informaţiilor din cadrul CIA şi cadru didactic la Cursul de pregătire a ofiţerilor analişti ai Comunităţii de Informaţii a SUA, susţine că ciclul tradiţional al activităţii de informaţii are următoarele neajunsuri: - beneficiarul este separat de proces, iar profesioniştii (ofiţerul informativoperativ, analistul de operaţiuni, analistul) separaţi unul faţă de celălalt; - există o discontinuitate între diseminare şi necesităţi; - deşi este folositor pentru descrierea structurilor şi a funcţiilor, servind ca o raţiune convenţională pentru organizarea şi administrarea unei comunităţi de informaţii lărgite, nu descrie funcţionalitatea procesului sau direcţiile de abordare a unor posibile dezvoltări ulterioare9. În vederea optimizării activităţii de informaţii, Robert M. Clark propune centrarea activităţii de informaţii pe o ţintă-model concentrică, fapt ce ar presupune, constituirea unor echipe mixte de analişti, gestionari ai culegerii de informaţii şi beneficiari, focalizaţi pe sarcina activităţii informative, în aşa fel încât procesul să poată beneficia de multiplele avantaje generate de expansiunea tehnologiei informaţiei şi de noile provocări globale. Potrivit lui Robert M. Clark, această reconceptualizare a activităţii de informaţii ar contribui la „construirea unei imaginii comune a ţintei/obiectivului, din care toţi participanţii să-şi poată extrage acele elemente de care au nevoie pentru a-şi duce la bun sfârşit sarcinile şi în care toţi pot contribui cu resursele sau cunoştinţele lor la întregirea imaginii, pentru a contura o ţintă mai precisă”10. 9 Robert M. Clark (2007), Intelligence Analysis: A Target – Centric Approach, CQ Press, Washington D.C., p.5. 10 Ibidem, p.8.
Conform acestei abordări, activitatea de informaţii ar putea fi înţeleasă ca fiind un proces de reţea, în care toţi participanţii se concentrează asupra obiectivului, respectiv: (1) beneficiarii, care se confruntă cu probleme operaţionale, accesează, în timp real, baza documentară, ce cuprinde starea actuală a cunoştinţelor despre ţintă şi identifică informaţiile de care au nevoie; (2) analiştii traduc necesităţile beneficiarilor în „cerinţe informative”, adresate „culegătorilor” de informaţii; (3) ofiţerii de pe palierul informativ-operativ, pe măsură ce obţin noi informaţii le încorporează în “ţinta model”; (4) ulterior, analiştii extrag informaţia pe care o prezintă beneficiarilor, iar aceştia, la rândul lor, adaugă propriile cunoştinţe la imaginea comună a ţintei şi pot formula noi necesităţi informaţionale. Teoreticienii „tezei revoluţioniste” susţin că, în prezent, analiza informaţiilor în procesul de intelligence se axează insuficient pe nevoile beneficiarului, consumându-şi resursele pentru elaborarea unor produse informaţionale inutile, sens în care recomandă adoptarea unui model revoluţionar care ar transforma analiza concentrată pe evenimente zilnice într-un demers cu accentuat caracter previzional, centrat, mai mult, pe îndeplinirea nevoilor specifice ale decizionalilor11. Din perspectiva acestei abordări, necesitatea ridicării standardelor procesului de analiză în intelligence ar putea determina optimizarea: - metodelor de analiză a informaţiilor (în sensul utilizării accentuate a metodelor şi tehnicilor intuitiv-predictive); - percepţiilor privind rolul analizei şi analistului în activitatea de intelligence (abordarea unor linii analitice îndrăzneţe, respectiv depăşirea tipului de analiză orientativă prin identificarea discontinuităţilor care au anulat precedentele şi tendinţele; - analiza să se adapteze nevoilor beneficiarilor); căilor de comunicare a produselor informaţionale către beneficiari (crearea unei linii Intranet la care ofiţerii din informativ-operativ, analiştii şi beneficiarii să aibă acces în timp real). În viziunea unor autori12, pentru a implementa cu succes acest nou model de abordare a procesului de analiză, analiştii din serviciile de informaţii ar trebui: (1) să adauge plus-valoare informaţiilor iniţiale prin procesul de analiză, 11 Carmen Medina (2002) What to do when Traditional Models fail, Studies in Intelligence, vol.46, nr.3/2002, disponibil la www.odci.gov. 12 Ibidem. 7/13
întrucât consumatorii de informaţii, au, în prezent, mult mai multe posibilităţi de a fi informaţi cu privire la evoluţii recente, decât în urmă cu 20-30 de ani, sens în care, de multe ori, aceştia citesc/au acces la fluxul de informaţii neprelucrate în acelaşi timp sau chiar înaintea analiştilor13; (2) să dispună de capacităţi analitice cel puţin la nivelul celor ale beneficiarilor, având în vedere faptul că tehnologiile moderne de comunicare şi practicile diplomatice permit liderilor de stat sau şefilor de guvern să comunice frecvent unul cu celălalt; (3) să depăşească barierele analizelor tradiţionale (politice, economice etc.) domenii în care este greu să ofere plus-valoare factorilor decizionali şi, respectiv, să abordeze probleme/fenomene din perspectivă pluridisciplinară; (4)
să se concentreze asupra nevoilor de informare ale beneficiarului de
informaţii, respectiv asupra ideilor, nu a informaţiilor prelucrate. Întrucât
produsele
informaţionale
„finisate”
nu
pot
ţine
pasul
cu
evenimentele sau chiar cu sursele de informaţii, unii beneficiari apreciază mai mult unele documente cu informaţii neprelucrate, rapoarte de călătorii neoficiale şi stenograme etc., care să ofere răspunsuri rapide la întrebări specifice14. A doua abordare porneşte de la premisa că schimbarea a reprezentat o caracteristică permanentă a acţiunilor serviciilor de informaţii de îmbunătăţire a componentei analitice, context în care aşa-zisele modele de transformare a procesului de analiză, nu sunt decât „adevărata imagine” a procesului aflat în curs de desfăşurare. Potrivit lui Steven Ward15, în ultimul deceniu, activitatea serviciilor de informaţii americane s-a adaptat continuu schimbărilor din mediul de securitate, direcţie caracterizată de: a) accentul tot mai mare acordat „agendei politice” a beneficiarilor, obiectiv pe care „tabăra revoluţionistă” îl identifică ca fiind principiul de bază al noii paradigme a analizei informaţiilor. Spre deosebire de „revoluţionişti” - care pornesc de la imaginea politicianului bine 13 Potrivit unui sondaj de opinie realizat la sfârşitul lui 2000, 85% dintre beneficiarii americani de informaţii au afirmat că principalele surse de informaţii pe care s-au bazat au fost ziare şi publicaţii săptămânale străine, ziare şi publicaţii săptămânale din Statele Unite, reţeaua lor profesională şi comunicaţii oficiale şi neoficiale, cum ar fi e-mail-ul. 14 Carol Dumaine, ofiţer CIA, preconiza, încă din 1996, faptul că viitorul analist de informaţii „va elabora informaţii neprelucrate - toate fiind on-line, interactive, iterative, multidimensionale, mecanism interdisciplinar obţinut în urma contribuţiei specialiştilor şi disponibil consumatorilor 24 de ore din 24”. 15 Steven Ward, Evolution Beats Revolution in Analysis, Studies in Intelligence, vol.46, nr.3/2002, disponibil la www.odci.gov.
informat -, reprezentanţii „evoluţionismului” consideră că abundenţa informaţiilor face imposibil ca factorii decizionali să-şi sintetizeze şi analizeze, în mod individual, totalitatea informaţiilor disponibile relevante, fapt pentru care accesul direct la informaţii neprelucrate nu ar eficientiza munca acestora, ci din contră ar produce blocaj. Pe de altă parte, având în vedere varietatea beneficiarilor (inclusiv nivel de cunoştinţe, capacitate de sinteză şi analiză diferite) şi agenda diferită a acestora, evoluţioniştii
consideră
esenţial
rolul
analistului
de
a
acorda
asistenţă
beneficiarilor în obţinerea de informaţii actualizate. Pentru a-şi menţine credibilitatea, un analist ar trebui să fie la curent cu evoluţia evenimentelor şi cu informaţiile neprelucrate care circulă, astfel încât să poată deservi beneficiarii în mod eficient. Mai mult, menţinerea actualizării evenimentelor asigură baza necesară identificării discontinuităţilor în ceea ce priveşte evenimentele externe pe care componenta analitică a activităţii informative trebuie să le evidenţieze beneficiarilor ca fiind potenţiale semnale de avertizare ale schimbărilor politice, militare sau economice defavorabile intereselor naţionale; b) diversificarea surselor şi mediilor de acţiune pentru identificarea şi prevenirea noilor riscuri de securitate (criminalitate electronică) şi furnizarea unui răspuns adecvat la modificările apărute în mediul de securitate. În ceea ce priveşte recomandările revoluţioniştilor, conform cărora ar trebui
acordată
o
mai
mare
atenţie
„problemelor
privind
informaţiile
netradiţionale”, evoluţioniştii au remarcat faptul că în SUA Centrul de Combatere a Terorismului a fost înfiinţat în 1987 iar Centrul de Combatere a Criminalităţii şi Traficului de Droguri în 1989, cu mult timp înainte ca terorismul sau combaterea proliferării crimei organizate să devină priorităţi pe agenda serviciilor secrete. Din acest punct de vedere, evoluţioniştii urmăresc nu atât modificarea structurii serviciilor de informaţii, cât identificarea celor mai bune mijloace de racordare a capacităţilor existente la noile priorităţi informative pe care structurile abilitate trebuie să le aibă în vedere pentru realizarea securităţii naţionale16; 16 Similar, Peter Goss, preşedintele Comisiei pentru Serviciile de Informaţii din cadrul Camerei Reprezentanţilor, care a condus una dintre anchetele cu privire la evaluarea armelor de distrugere în masă de pe teritoriul Irakului, a afirmat că „schimbarea structurii nu reprezintă un scop în sine, ci aspectul central al reformei în intelligence îl reprezintă alinierea între priorităţi şi capacităţi”. 9/13
c) dezvoltarea capacităţilor de analiză şi de coordonare inter-profile, la nivel tactic şi strategic, respectiv dezvoltarea unor instrumente analitice moderne care să sprijine procesul de fundamentare a deciziilor. Necesitatea implementării unor noi metode şi tehnici de analiză este general
acceptată
de
reprezentanţii
ambelor
„tabere”,
diferenţa
cu
că
evoluţioniştii recunosc eforturile depuse, deja, în acest sens de precursori ai teoretizării
analizei
informaţiilor,
precum Douglas
MacEachin
(argumentarea
17
structurată prin analiza de bază), Jack Davis18 (utilizarea analizei alternative pentru identificarea diferitelor metode de soluţionare a datelor incerte) sau Richards Heuer19 (folosirea analizei ipotezelor concurente pentru identificarea surprizelor şi cântărirea indicatorilor tactici şi a altor forme de dovezi curente care contrazic presupunerile şi convingerile formate în timp). Mai mult, problema privind combinarea potrivită a mai multor analize oportune legate de situaţia politică în comparaţie cu cea a mai multor analize obiective bazate pe fapte îşi are rădăcinile în dezbaterea Sherman Kent Willmoore Kendall din 194920. Potrivit evoluţioniştilor, problema principală nu este absenţa conceptelor şi metodelor noi (multe din metodele considerate moderne fiind teoretizate cu mult timp înainte), ci oportunitatea şi modalităţile de utilizare a acestora în varii situaţii, astfel încât să fie eliminate situaţiile în care analiza eşuează ca urmare a limitelor analitice. 4. În loc de concluzii a) În literatura de specialitate există abordări multiple ale conceptelor abordate anterior, precum şi alte teoriilor de intelligence şi, respectiv, ale schimbării/reformei în intelligence - cel mai adesea complementare. În România, există preocupări pentru definirea unui cadru conceptual, însă acestea sunt de dată recentă. În ţara noastră sunt dificultăţi suplimentare, întrucât nu avem tradiţie în acest domeniu, nu există literatură de specialitate, nu s-a configurat în timp o cultură de securitate (aşa cum există în societăţile cu democraţie consolidată), 17 Douglas MacEachin The Tradecraft of Analists - Challenge and Change in the CIA, apud Heuer R.J. Psychology of Intelligence Analysis, Washington D.C., Central Intelligence Agency for the Study of Intelligence, 1999, disponibil la: http://www.cia.gov./csi/books/19104 18 Davis Jack (1992) The Kent-Kendall Debate of 1949, Studies in Intelligence, vol.36/1992 pp. 91-103, disponibilă la www.odci.gov 19 Heuer R.J. (1999) Psychology of Intelligence Analysis, Washington D.C., Central Intelligence Agency for the Study of Intelligence, disponibil la: http://www.cia.gov./csi/books/19104 20 Davis Jack (1992) The Kent-Kendall Debate of 1949, Studies in Intelligence, vol.36/1992 pp. 91-103, disponibilă la www.odci.gov.
sunt puţine instituţii de învăţământ angrenate în ceea ce se cheamă educaţia de securitate. Interacţiunile intelligence – societate sunt minimale, nu se organizează (decât sporadic) simpozioane, mese rotunde etc., iar la nivelul lucrărilor din serviciile de informaţii există, încă, un cult al secretului. Faptul că serviciile de informaţii nu sunt deschise către opinia publică este dublat de existenţa unor marote, prejudecăţi şi stereotipuri (la nivelul opiniei publice) legate de activitatea serviciilor de informaţii. Percepţiile celor două părţi cu privire la provocările mediului de securitate sunt foarte diferite. Din această perspectivă, în România este mai necesar decât oricând un parteneriat public-privat şi atragerea de expertiză din afară etc. La nivel academic (mai ales în zona de cercetare) nu există preocupare pentru acest subiect, motiv pentru care astfel de iniţiative pot fi derulate sub egida ANI-MV şi INSI. Se impune ca astfel de demersuri să fie realizate cu sprijinul societăţii civile, a zonei academice şi universitare, dar şi a unor instituţii, începând cu serviciile de informaţii, Comunitatea Naţională de Informaţii (care are, potrivit HCSAT, un comitet consultativ), Departamentul Securităţii Naţionale (Administraţia Prezidenţială) etc. În ceea ce priveşte termenul de intelligence, consider necesară consacrarea unui concept românesc de „intelligence” (fie prin preluarea întocmai din limba engleză, fie printr-un termen similar, însă mult mai cuprinzător) pentru că intelligence înseamnă mai mult decât înţelegem prin „informaţie” sau „activitatea de informaţii”, aşa cum rezultă din cele descrise mai sus. b) În ceea ce priveşte teoriile schimbării, abordate anterior, din păcate, niciuna dintre acestea nu este atotcuprinzătoare, ci abordează doar anumite aspecte/segmente ale schimbării organizaţionale, sens în care literatura de specialitate recomandă combinarea acestora în funcţie de obiectivele şi cadrul conceptual şi metodologic adoptat. Realitatea este că, indiferent, de modelele teoretice, amplitudinea şi profunzimea unor strategii de reformă în domeniul intelligence depinde în mod fundamental de contextul (politic, social economic, cultural) în care are loc, precum şi de determinarea liderilor (ca vectori ai schimbării). La numeroase seminarii internaţionale la care am participat se punea problema unei necesare schimbări a intelligence. Există multe studii pe acest subiect. Unii autori militează pentru revoluţie (reformă de amploare), alţii pentru evoluţie (adaptare continuă). Unii pentru schimbare cu sprijin din exteriorul instituţiei reformate, alţii pentru adaptare prin mijloace interne. Realitatea a demonstrat însă, că acestea ţin de anumite contexte, nevoi şi obiective. 11/13
În ceea ce priveşte realitatea de acum a serviciilor (inclusiv a SRI), am credinţa că procesul de schimbare a intelligence trebuie să fie dual: revoluţie limitată în timp şi cu obiective foarte clare (schimbare a normelor, reformă în plan organizatoric, a muncii în sine, a mecanismelor interne, bazate pe un proces extins de consultare internă şi expertiză din afara sistemului), dublată de o evoluţie continuă (adaptare permanentă la provocările mediului de securitate, ceea ce poate impune ajustări continue în plan structural şi metodologic ori al priorităţilor, dispozitivelor informative etc.). Altfel spus: evoluţie continuă, prin revoluţii periodice. Dacă evoluţia se referă la ansamblul activităţilor specifice (planificare-colectare-analizădiseminare) şi vizează calibrarea instituţională la necesităţile impuse de evoluţia riscurilor, revoluţiile pot viza anumite aspecte ale “bucătăriei interne” a serviciilor (schimbarea modului de lucru cu sursele umane secrete, reformarea sistemului de planificare, comunicarea publică etc.). Bibliografie 1.
Barger G. Deborah - Towards a Revolution in Intelligence Affairs, RAND National Security and Research Division, Santa Monica, 2005, disponibil la www.rand.org.
2. Clark M. Robert - Intelligence Analysis: A Target – Centric Approach, CQ Press, Washington D.C., 2007. 3.
Davis Jack - The Kent-Kendall Debate of 1949, Studies in Intelligence, vol.36/1992 pp. 91-103, disponibilă la www.odci.gov.
4. Goodwin Richard - “Making the Facts Fit the Case for War”, New York Times din 8 februarie 2004. 5. Graham Allison, Philip Zelikov - Essence of Decision. Explaining the Cuban Missile Crisis, Adison Wesley, Longman, New York, 1999. 6. Herbert Simon, James March - Organisations, 2d edition, Blackwell Publishers, Cambridge, 1993. 7.
Heuer R.J. - Psychology of Intelligence Analysis, Washington D.C., Central Intelligence Agency
for
the
Study
of
Intelligence,
1999
[online],
disponibil
la:
http://www.cia.gov./csi/books/19104 8. Johnson Rob - Analytic Culture in the U.S. Intelligence Community, Washington D.C., Center for the Study of Intelligence, CIA, 2005. 9.
Letts W. Christine, Ryan P. William, Grossman Aleen - Benchmarking. How nonprofits are adapting a business planning tool for enhanced performance, disponibil la www.tgci.com.
10. McDowell Don - Strategic Intelligene and analysis: selected writings, The Intelligence Study Center, Canberra, 2000.
11.
Medina Carmen - What to do when Traditional Models fail, Studies in Intelligence, vol.46, nr.3/2002, disponibil la www.odci.gov.
12. Nate Silviu - Tendinţe în Managementul de Securitate Naţională, Editura Universitatea Lucian Blaga, Sibiu, 2005. 13. Păun Vasile, Pop Cristina - Intelligence competitiv – un alt mod de a gândi în afaceri, Editura UTI, Bucureşti, 2003. 14. Tenet George - At the Center of the Storm: My years at the CIA, HarperCollins Publisher, New York, 2007. 15.
Ward Steven - Evolution Beats Revolution in Analysis, Studies in Intelligence, vol.46, nr.3/2002, disponibil la www.odci.gov.
13/13
