Referat Importanta psihologiei si a educatiei
Considerata drept stiinta a faptelor psihice, notiunea de psihologie dateaza din secolul al XVI-lea si devine uzuala in secolul al XVII-lea datorita filosofului Cristian Wolff (16791754), autorul lucrarilor “Psihologia empirica”(1732) si “Psihologia rationala”(1734). Cu toate acestea prima lucrare de psihologie este cons iderata a fi “De Anima” a lui Aristotel, desi el nu foloseste conceptul de psihologie. Psihologia poate intervene in numeroase domenii de activitate in care factorul uman are un rol decisiv si se poate vorbi astfel nu doar de importanta teoretica a psihologiei, ci si de importanta ei practica. Atat in practica medicala, in invatamant si in procesul de productie, competenta psihologului poate intervene cu succes. In competitiile sportive rolul psihologului este din ce in ce mai apreciat. De semenea, in pregatirea militara, in ancheta judiciara etc. Una din primele specializari ale psihologiei au constituit-o studiile consacrate psihicului infantil. Psihologii au intuit existent unor deosebiri importante intre felul copilului de a intelege lumea si cel al adultului. Urmarind sistematic modificarile de comportament ale “ psihologiei copilului”. copiilor de diferite varste s-a s- a ajuns la elaborarea “psihologiei “Psihologia scolara studiaza, din punct de vedere psihologic, procesul instructiv-educativ instructiv -educativ desfasurat in scoala sco ala cu scopul de a spori eficienta acestuia.” (A.Cosmovici) Psihologia scolara este strans legata de pedagogie, stiinta educatiei, a formarii constiente, intentionate a individului. Aceasta abordeaza procesul educativ in toate aspectele sale si din mai multe puncte de vedere. Din punct de vedere practic, cunostintele acumulate de catre – pentru psihologia scolara sunt pretioase in primul rand pentru profesori, dar si pentru parinti – pentru oricine este antrenat intr-o munca cu caracter de instruire si educatie. Necesitatea cunoasterii deriva din aceea ca actul de instruire si de educatie trebuie sa se adapteze la situatii infinit de variate, data fiind diversitatea aptitudinilor, atitudinilor si aspiratiilor populatiei de scolari. La noi in tara psihologia scolara s-a dezvoltat in cursul secolului al XX-lea prin contributia semnificativa a cunoscutului psiholog roman Constantin Radulescu-Motru. Umanizarea copilului si personalitatea sa sunt hotarate de conditiile de mediu sociocultural, iar din cadrul acestuia educatia are rolul determinant. Numai prin educatie, copilul devine un om social, isi insuseste limbajul social, cultura generala si comportamentul moral-
2 –
cetatenesc, isi formeaza conceptia despre lume si isi dezvolta potentialul creator, pregatinduse pentru integrarea socio-profesionala. Este foarte important pentru toti factorii educationali, parinti, cadre didactice, organizatii de tineret sau institutii de cultura, sa cunoasca foarte bine personalitatea copilului si gradul sau de educabilitate, astfel incat sa poata structura intreaga educatie a copilului. “ Ereditatea poate oferi potentialul de dezvoltare psiho-fiziologica, mediul de asemenea, dar educatia dirijeaza, prin procesul invatarii, o formare armonioasa si integral a personalitatii, fiind un factor determinant ”. Fara a fi unicul factor de influenta al dezvoltarii psihice, educatia influenteaza dezvoltarea psihicului si dezvoltarea multilateral a personalitatii copilului. “Educatia este considerata ca fiind procesul de formare a conduitelor civilizate, dar si procesul prin care are loc conturarea de interese, nazuinte, idealuri, prin care se formeaza conceptia revolutionara despre lume si progres”. (Ursula Schiopu, p.98)
In procesul educatiei sunt antrenate mecanisme si motivatii psihice multiple, printre care reflexele conditionate, imitatia, ordinul adultului acceptat de copil, cedare la rugaminti, constituirea de modele ideale demne de urmat. Sunt importante metodele prin care se transmit cunostintele, dar si personalitatea elevului, experienta, capacitatile sale intelectuale, particularitatile personalitatii sale (capacitatile de asimilare). Astfel, procesul asimilarii cunostintelor difera de la copil la copil, de la un colectiv la altul. “Procesele formative cat si cele instructive au efecte imediate si ulterioare in cresterea capacitatilor de intelegere si gandire a copiilor, dar exista si situatii cand aceste rezultate sunt nesemnificative, existand o anumita opacitate la influentele educative, atat in scoala, cat si in familie. Aceste situatii poarta denumirea de baraje psihice. Problema aceasta a fost studiata mai intai de scoala lui K.Lewin, care a facut o impartire a barajelor psihice in interne si externe”. Educatia se realizeaza in mai multe directii: educatia intelectuala (informativa si formativa), care se refera la procesul dezvoltarii cunostintelor, a deprinderilor, educatia morala, fizica, estetica etc. Prin educatie se urmareste, in afara de insusirea unor cunostinte multilateral temeinice, crearea unei unitati intre cunoasterea propriilor capacitate, existenta unui ideal in viata. Conservarea valorilor si transmiterea lor se realizeaza prin educatie care, in aceasta ipostaza, reprezinta institutia constituirii si transmiterii ereditatii sociale, a culturii si civilizatiei. Pe acest fundament de experienta condensata se actioneaza, prin educatie, inspre definirea omului atat ca utilizator si consummator, cat si ca producator si creator de valori. -
3 –
Educatia constituie o functie esentiala si permanenta a societatii in doua ipostaze: de institutie a ereditatii sociale, a culturii si civilizatiei si de instrument de actiune pentru formarea omului. Sistemul educativ trebuie sa aiba ca obiectiv, nu doar sa implanteze valori morale si cultural, dar si sa schimbe atitudini, comportamente, mentalitati. Mai mult decat atat, tinerii de astazi sunt proiectati sa devina persoane independente, care sa poata sa se adapteze independent de schimbarile care au loc in societate. De asemenea, sistemul educativ trebuie sa implementeze strategii educative, dezvoltand astfel mecanisme, care ajuta la crearea unor obiective, norme de comportament in societate, valori nationale.
Bibliografie:
Schiopu Ursula, Piscoi Viorica, “Psihologia generala si a copilului”, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1982. Cosmovici Andrei, “Obiectul si importanta psihologiei scolare”, Editura Polirom, Bucuresti, 1996. www.scribd.com, Lector dr. Ciprin Ceobanu, Univ. “Al.I. Cuza” Iasi, “Psihologia strans legata de pedagogie”
