1. Ramurile psihologiei Psihologia include mai multe ramuri relativ independente în care se stabilesc legături reciproce. Ramurile psihologiei pot fi repartozate în fundamentale şi aplicative sau generale şi speciale. Ramurile fundamentale ale psihologiei au drep obiectiv comun explicarea şi înţelegerea comportamentului uman, situat din punct de vedere teoretic şi în mod analitic, avînd menirea să doteze cu cunoştinţe psihologice generale pe toţi acei care se interesează de psihologie.
Psihologia generală
Activitatea
Psihologia relaţiilor umane
Psihologia proceselor cognitive
Personalitatea
Psihologia însuşirilor de personalitate
Senzaţia
memoria
temperamentul
motivaţia
Percepţia
imaginaţia
caracterul
voinţa
Reprezentărilor
limbajul
aptitudinile
emoţiile
Atenţia
gîndirea
Ramurile aplicative ale psihologiei s-au delimitat în secolul al XX-lea, cele mai dezvoltate ramuri aplicative ale psihologiei contemporane sunt: Psihologia comparată – scoate în evidenţă diferenţele psihologice, punînd în paralel omul şi animalul, oamenii sau grupurile umane în funcţie de rase, medii culturale, niveluri socioeconomice, vîrste etc. Psihologia genetică – explorează mecanismele dezvoltării mentale a copilului şi conduitei lui, transformarea lui în adult, stadiile prin care trece, explicînd semnificaţia lor funcţională, dependenţa lor de genotip. Psihologia vîrstelor – studiază legităţile dezvoltării şi evoluţia particularităţilor individuale şi de vîrstă ale omului, procesul de formare a personalităţii, schimbările individului la fiecare perioadă de vîrstă. Psihologia diferenţiată - se preocupă de depistarea şi descrierea diferenţelor individuale ale oamenilor: fizice (vîrstă, sex, culoarea pielii....) şi mentale (inteligenţă, aptitudini, caracter...), studiază predispoziţiile lor şi procesul de formare al personalităţii.
Psihologia pedagogică – cercetează modalităţile de organizare eficientă a procesului educaţional, se axează pe selectarea celor mai bune metode şi procedee de realizare a procesului educaţional, studiază personalitatea pedagogului, relaţiile reciproce dintre elevi şi pedagog. Ea include: psihologia instruirii, psihologia educaţiei şi psihologia pedagogului. Psihologia socială – examinează manifestările psihice ale maselpr, grupurilor sociale, colectivelor, fenomenelor ce evoluiază în procesul comunicării, corelaţia dintre oameni la nivel de grup (familie, şcoală, clasă, colectivele pedagogice. Psihologia judiară – valorifică însuşirea şi respectarea de către om a normelor juridice, de conduită în societate, cercetează psihologia infractorilor, criminalilor etc. Psihologia clinică, inclusiv patopsihologia şi psihoterapia – se ocupă cu analiza abaterilor produse în psihicul şi conduita omului bolnav mintal. Aceste domenii explică conduita bolnavilor, de a evidenţia factorii declanşatori ai acestor ai acestor tulburări şi de a elabora metode eficiente de profilaxie şi terapie a lor. Psihologia muncii – studiază bazele psihologice ale activităţii de muncă a omului, motivaţia lui faţă de activitatea căreia i se consacră. Psihologia artei - explorează psihologia comportamentului uman în procesul activităţii îndreptate spre crearea operelor de artă, dezvăluie legile de percepere a acestor opere de către om, cercetează legităţile apariţiei şi manifestării diferitelor emoţii, trezite de operele de artă. Psihologia sportului – elaborează bazele psihologice ale pregătirii sportivilor, legităţile de formare a calităţilor morale şi volitive necesare pentru opţinerea succesului în competiţiile sportive, studiază metodele formării deprinderilor şi pricepirilor sportive. Psihologia militară – investighează psihicul şi conduita omului în timpului serviciului militar şi în situaţii de luptă. Psihologia cosmică – examinează psihologia omului în condiţii de aflare în spaţiul cosmic.
