JEAN-CLAUDE ABRIC , PSIHOLOGIA COMUNICĂRII – Teorii şi metode Editura POLIROM, Iaşi, 2002
Cartea supusă analizei a apărut în anul 2002, în seria Psihologie a editurii Polirom, fiind coordonată de Adrian Neculau. Este structurată sub forma a trei părţi: Partea I – Comunicarea – Comunicarea în grupuri şi Partea a III-a – Abordări experimentale interindividuală, Partea a II-a – Comunicarea ale fenomenelor de grup. Astfel concepută, lucrarea nu se adresează exclusiv studenţilor la psihologie sau la alte facultăţi care, într-un fel sau altul, se ocupă de comunicare. Ea oferă informaţii de bază tuturor celor pentr pentru u care care comuni comunicar carea ea reprez reprezint intăă o preoc preocupa upare re majoră majoră şi, în egală egală măsur măsură, ă, un instru instrumen mentt indispensabil, de la asistentul social la manager. Obiectivul principal este abordarea comunicării din perspectiva psihologiei, mai precis a psihologiei sociale, disciplină care înscrie comunicarea printre temele majore din sfera preocupărilor sale. Marile probleme şi chiar războaie mondiale ar putea fi evitate prin utilizarea unei comunicări adecvate. Limbajul şi comunicarea pot să apropie oamenii sau să îi îndepărteze definitiv unii de alţii. Lucrarea îşi propune să prezinte principalele teorii psihologice şi tehnicile de comunicare fundamentale. Se abordează factori generali care intervin în situaţiile de comunicare. O importanţă deoseb deosebită ită s-a acord acordat at tehnic tehnicilor ilor interv interviul iului ui şi rolulu roluluii esenţi esenţial al pe care care îl joacă joacă ascult ascultare areaa în comunicare. Pornind de la diferitele abordări teoretice ale proceselor de grup – din capitolul 4 – au fost analizate două mari categorii de metode: tehnicile de grup şi observarea interacţiunilor şi a structurii socioafective a grupurilor. Contribuţia cercetărilor experimentale a vizat două probeleme esenţiale din domeniul proceselor de grup: influenţa socială şi relaţiile dintre comunicare, structura grupurilor şi performanţa. Fiecare capitol este completat cu indicaţii bibliografice care trimit la lucrările de referinţă asupra temei. Bibliografia generală prezintă lucrările „mai specializate”, în sprijinul cititorilor care doresc aprofundarea cunoştinţelor în domeniu.
Aş dori să închei cu două citate: „Fiecare comunicare este o şansă de a împuternici pe cineva” (Bruce Hyland) şi „Cuvântul e un mijloc imperfect de comunicare” (Camil Petrescu).
