An școlar 2014-2015
Clasa a VIII a
Părți de vorbire(reactualizarea vorbire(reac tualizarea cunoștințelor din clasele anterioare) I.Substantivul DEFINIŢIE
parte de vorbire flexibilă vorbire flexibilă
denumeşte obiecte
COMUNE copil
- fiinţe: - lucruri: - acţiuni: - stări: - însuşiri: - fenomene: - relaţii:
CONCRETE: scaun
om, leu, Mihai carte, tablou citire, scriere
tristeţe, veselie bunătate, înţelepciune fulger, viscol
prietenie, înţelegere
SIMPLE:
lume
1. FELUL
PROPRII
2. GENUL
Ion
MASCULIN FEMININ NEUTRU
ABSTRACTE: vis
COMPUSE
bunăvoinţă
MOBILE: leu – leoaică – leoaică, raţă – răţoi – răţoi
EPICENE: furnică, privighetoare, elefant
SINGULAR
DEFECTIVE DE NUMĂR: sânge, întuneric, aur , înţelepciune,
3.NUMĂRUL COLECTIVE: tineret , frunziş corni CU FORME MULTIPLE DE PLURAL: corn coarne
PLURAL
cornuri
4. CAZUL ȘI FUNCȚIA SINTACTICĂ A SUBSTANTIVULUI SUBSTANTIVULUI Nominativ- Omul acesta are un idea l.(subiect) -El este omul indicat de noi.(nume predicativ) Acuzativ - Îl cunosc pe omul acela.(complement direct) Nu știu multe despre omul acesta.(complement indirect) În vacanță merg la bunici.(complement circumstanțial de loc) Mergem la mare în iulie. (complement circumstanțial de timp) Dativ - Îi dau omului ceea ce i se cuvine.(complement indirect) Genitiv - Exemplul omului acesta este demn de urmat.(atribut substantival genitival) ajutor! ( nu are funcție sintactică). Vocativ - Om bun, mulţumesc de ajuto
LOCUŢIUNI SUBSTANTIVALE SUBSTANTIVALE
grupuri de cuvinte cu sens unitar, echivalente semantic ale substantivului
Exemple:
băgare de seamă ţinere de minte scăpare din vedere aducere aminte părere de rău
- atenţie - memor memor i e - ui tare, omisiun omisiun e - amintir e - r egret
II.Verbul Verbul Partea de vorbire flexibila in raport cu modul, timpul, persoana si numarul, care exprima actiuni, stari sau calitati privite ca procese in derulare
1.Clasificările verbului a)dupa rolul sintactic si morfologic: -predicative: -predicative: indeplinesc singure, la un mod personal, pe rsonal, functia de predicat verbal (a citi, a merge, a vedea etc) -copulative: -copulative: leaga numele predicativ de subiect si indeplinesc la un mod personal, impreuna cu numele predicativ, rolul de predicat nominal (a fi, a deveni, a se face) -auxiliare: -auxiliare: ajuta la formarea modurilor si timpurilor compuse, precum si a diatezei pasive (a fi, a vrea, a avea) b)dupa posibilitatea de a avea complement direct: -tranzitive: -tranzitive: care pot avea complement direct (a face, a iubi etc) -intranzitive: -intranzitive: care nu pot avea complement direct (a alerga, a fi, a merge etc.) c)dupa referirea la persoana: -personale: au forma pentru toate persoanele (a cauta, a citi etc.) -impersonale: nu au subiect si, deobicei, au numai forma de persoana a III-a(a ploua, a ninge, a se zice etc.) -unipersonale: de folosesc numai la persoana a III-a (a latra, a macai, a oua etc.) a trebui este trebui este unipersonal ca forma si impersonal prin continut.
2.Locutiunile verbale Grupuri de cuvinte, care contin in i n mod obligatoriu un verb, cu sens unitar si cu trasaturi morfologice si sintactice specifice verbului. Structura locutiunilor verbale:
-verb+prepozitie+substantiv:a -verb+prepozitie+substantiv:a avea de gand -verb+interjectie:a face tusti -verb+substantiv:paziti-va -verb+substantiv:paziti-va gura(pronume intre verb si substantiv) -verb+etc.:a o lua la sanatoasa, a-si aduce aminte
Cele mai frecvente frecvente verbe intalnite intalnite in locutiunile locutiunile verbale:a face, a da, da, a lua, lua, a avea, avea, a pune, a trage, a baga Atentie! O locutiune verbala se recunoaste daca: -se poate substitui printr-un singur cuvant (a o lua la fuga=a f uga=a fugi) -intelesul unitar este altul decat sensul fiecareia dintre componente; c omponente; -exista un cuvant care, luat izolat, nu are inteles clar (a-si aduce aminte;aminte=?)
3.Diateza verbului Categorie gramaticala specifica verbului care exprima raportul dintre subiect, verb si obiect: diatezele activa, pasiva si reflexiva Diateza activa: arata ca subiectul face actiunea exprimata de verb, fara a suferi consecintele acesteia; se formeaza din tema verbului de conjugat c onjugat la care se adauga terminatiile modurilor si timpurilor respective; Diateza pasiva: arata ca subiectul sufera actiunea facuta de complementul de agent (exprimat sau subinteles) ; se formeaza din participiul verbului de conjugat precedat de diateza activa a verbului auxiliar a fi; diateza pasiva au doar verbele care la l a diateza activa sunt tranzitive; Diateza reflexiva: arata ca subiectul face actiunea si tot el o sufera; se formeaza din diateza di ateza activa a verbului de conjugat precedat de pronumele reflexiv in dativ sau acuzativ cu rol de marca morfologica.
4.Modurile verbului Categoria gramaticala verbala care indica forma pe care o ia verbul pentru a arata felul cum considera vorbitorul actiunea Modurile:-personal: daca are forme distincte pentru exprimarea persoanei; -nepersonal: daca prezinta actiunea fara referire la persoana care o savarseste; -predicativ: daca verbul poate indeplini functia de predicat; -nepredicativ: daca verbul nu poate indeplini functia de predicat; Moduri personale, predicative: -indicativ: -indicativ: exprima o actiune prezentata de vorbitor ca reala,sigura (eu lucrez, tac, culeg, fug); -conjunctiv: exprima o actiune realizabila, posibila in prezent,ireala in trec ut (eu sa lucrez, sa tac, sa culeg, sa fug; eu sa fi lucrat, sa fi tacut, sa fi cules, sa fi fugit); -conditional-optativ: exprima o actiune realizabila in functie de o conditie (eu as lucra, as tacea, as culege, as fugi); -imperativ: exprima un ordin, un indemn, un sfat, o rugaminte (lucreaza! taci! culege! fugi!); Modurile nepersonale, nepredicative: -infinitiv: exprima actiunea in mod general, denumeste numele actiunii (a citi, a lucra
etc.);
-gerunziu: exprima o actiune in desfasurare, fara referire precisa la momentul vorbirii
(citind, lucrand etc.); -participiu: denumeste sub forma de adjectiv actiunea suferita de un obiect(citit, vazut, citit etc.); -supin: forma verbala omonima cu participiul, avand in plus prepozitiile de, la, pentru si sinonima cu infinitivul (de mancat, pentru citit, la cules etc.);
5.Timpurile verbale Categorie gramaticala verbala care exprima momentul sau durata savarsirii actiunii Timpurile indicativului -prezent: actiune simultana cu momentul vorbirii (lucrez, tac, culeg, fug); -imperfect: actiune trecuta, nedeterminata in momentul la care se refera vorbirea
(lucram, taceam, taceam, culegeam, fugeam); -perfecul simplu: actiune trecuta, incheiata in trecut (lucrai, tacui, culesei ,fugii); terminata, fara a preciza momentul momentul incheierii fata -perfectul compus: actiune trecuta, terminata, de prezent (am lucrat, am tacut, am cules, am fugit); -mai mult ca perfectul: actiune trecuta, incheiata inaintea altei actiuni trecute (lucrasem, tacusem, culesesem, fugisem); -viitorul: actiune ce se petrece dupa momentul vorbirii (voi lucra, voi tacea, voi culege, voi fugi); -viitorul anterior: actiune care se va petrece in viitor si se va incheia inaintea unei alte actiuni viitoare (voi fi lucrat, voi fi tacut, voi fi cul es, voi fi fugit); Timpurile conjunctivului -prezent: să lucrez, să tac, să culeg, să fug; -perfect: să fi lucrat, să fi tacut, să fi cules, să fi fugit; Timpurile conditional -optativului -prezent: aș lucra, aș tăcea, aș culege, aș fugi; -perfect: aș fi lucrat, aș fi tăcut, aș fi cules, aș fi fugit; nu are forme decât pentru prezent. Nu uita! Imperativul, deși este mod predicativ, nu are ie! Dintre modurile nepredicative doar infinitivul are forme distincte pentru timp, p rezent Atenție! Dintre și perfect, celelalte moduri neavând forme forme pentru mai multe timpuri.
6.Conjugarea verbului Flexiunea verbului dupa diateză, mod, timp, timp, persoană și numar se numeș te conjugare. Nu
uita! Dupa terminatia infinitivului (forma de dictionar a verbelor) verbele se clasifica in patru conjugari: Conjugarea I: verbe terminate în -a (a lucra, a canta, a visa etc.) Conjugarea II: verbe terminate în -ea (a placea, a vedea etc.) Conjugarea III: verbe terminate în -e (a bate, a merge, a spune etc.) Conjugarea IV: verbe terminate în -i în -i sau sau -i (a fugi, a dori, a cobori, a hotari etc.)
III.1 Pronumele
Definiție - pronumele este partea de vorbire care ține locul unui substantiv. Număr
singular plural
Persoană
persoana I : eu/ noi persoana a II a : tu/voi persoana a III a: el/ea ei/ele
Genul pronumelui pronumelui - pronumele personal are gen numai la persoana a III a. ● Gen masculin-el masculin-el (sg.); ei(pl) ● Gen feminin-ea(sg); feminin-ea(sg); ele(pl.)
Funcțiile sintactice ale pronumelui personal: a) subiect-El citea o poveste cu zâne. b) atribut pronominal în Ac. - Florile de la el sunt frumoase. atribut pronominal în G - Copiii lor sunt studenți. c) complement- Am vorbit despre voi toată seara.
Formele pronumelui personal
Persoana I – I – eu / noi
Cazul N G D Ac V
Singular Accentuat Neaccentuat eu mie îmi, mipe mine pe mine mă, mm-
Plural Accentuat noi nouă pe noi -
Persoana a II-a – II-a – tu / voi Singular
Plural
Neaccentuat ne, nine
Cazul
Accentuat
N G D A V
tu
ţie pe tine tu!
Neaccentuat îţi, ţiţite -
Accentuat voi
vouă pe voi pe voi voi!
Persoana a III-a – III-a – el el / ei – ei – ea ea /ele Masc. Singular Plural Cazul Acc. Neacc. Acc. N el ei (al, a, (al, a, ai G ai, ale) ale) lor lui D lui îi, ilor pe el îl, lpe ei A V
Neaccentuat vă, vi-, vi-, vvă, vv-
Fem. Singular Neacc. Acc. Neacc. ea (al, a, ai ale) ei
Neacc. ele (al, a, ai ale) lor
le, li îi, i-
lor pe ele -
ei pe ea -
îi, io -
Plural Acc.
le, li le -
III.2 Pronumele personal de politeţe
Definiție - pronumele personal prin care se exprimă respectul față de o persoană se numește pronume personal de politețe. Pronumele personal de politețe are forme numai pentru pers a IIII-a şi a III-a III-a . pers a II-a , sg: N-A-V – N-A-V – dumneata ( mata, matale, mătălică ) G-D – dumitale pl: N-A-G-D-V – N-A-G-D-V – dumneavoastră pers a III-a, sg: N-A-G-D-V – N-A-G-D-V – dumnealui, dumneaei
asupra căruia se exercită acţiunea III.3Pronumele III.3Pronumele reflexiv- ţine loculobiectului asupra verbului,exprimând identitatea între obiect şi subiectul verbului. ex: Lauda de sine nu miroase bine. de sine- pronume reflexiv,persoana a III a,singular, acuz ativ,formă accentuată,precedat de
prepoziţia de,f.s.de atribut pronominal
Caracteristici
Are forme proprii doar pentru persoana aIII a.
Se foloseşte în acuzativ şi dativ,cu forme accentuate şi neaccentuate, diferenţiate după gen şi număr. Nu poate deveni adjectiv pronominal.
III.4 Pronumele posesiv - exprimă ideea de posesie,înlocuind atât numeleposesorului,cât şi pe cel alobiectului posedat.
Caracteristici: -este -este însoţit de articolul posesiv: articolul posesiv: al, a,ai,ale. - nu are formă proprie pentru persoana a III a plural, ci o împrumută pe cea a pronumelui personal (lor). - la cazurile genitiv şi dativ are forme doar de plural: alor mei,alor tăi,etc. ex: Cartea este a mea. a mea= pronume posesiv,pers.I, un obiect posedat,un singur posesor, feminin,singular, caz N, f.s. nume predicativ -poate deveni deveni adjectiv adjectiv pronominal ex : Cartea mea este nouă. mea= adjectiv posesiv,pers.I,se acordă în gen, nr.şi caz cu substantivul cartea(feminin,singular, nominativ), f.s. atribut adjectival în spaţiu sau în sau în III.5 Pronumele demonstrativ -arată apropierea sau depărtarea obiectului ( în timp) sau identitatea acestuia cu elînsuşisau cu un alt obiect.
Clasificare a) După fel
de apropiere: acesta, aceasta, aceștia, acestea d e depărtare: acela, aceea, aceia, acelea de identitate: același, aceeași, aceiași, aceleași.
După structură
simple compuse
ex: Acesta este colegul meu. acesta= pronume demonstrativ de apropiere,simplu,masculin, singular, nominativ, f.s. subiect * Poate deveni adjectiv pronominal. Ex: Copilul acesta este colegul meu.
acesta=adjectiv acesta=adjectiv demonstrativ de apropiere, simplu, se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul copilul ( masculin,singular, nominativ), f.s.atribut adjectival.
III.6 Pronume nehotărât Pronumele nehotărât sau nedefinit înlocuiește un substantiv dând indicații foarte vagi asupra obiectului denumit de acesta. Pronumele nehotărâte pot fi:
simple, adică neanalizabile în limba actuală: altul , atât(a), atât(a), cutare, cutare, unul compuse: -dintr-un pronume -dintr-un pronume relativ și diverse elemente:
cu fiecu fie-:: f i e care care cu ori-: ori-: or i care, care, or i cine, cine, ori ce, or i cât cât or i ce, cu -va: -va: careva , cineva , ceva , cât va va
- dintr-un pronume nehotărât simplu și vre-: vre-: vre unul unul vr e - din adjectivul nehotărât alt și un pronume nehotărât compus: altcineva, altcineva, altceva
Funcție sintactică
subiect: Vine vreunul subiect: cu cu noi? nume predicativ: predicativ: Problema este alta . atribut pronominal: pronominal: Locul fiecăruia este stabilit. complement direct: direct: Recomand ați-mi ați-mi pe ci . ci n eva eva complement indirect: indirect: Mă gândesc la altci neva . neva
Adjectivele pronominale nehotărâte îndeplinesc nehotărâte îndeplinesc totdeauna totdeauna funcția de atribut adjectival: Fiecare lucru Fiecare lucru își are rostul său.
III.7 Pronumele negativ Pronumele negativ se poate clasifica în: 1. Pronumele negativ simplu: nimeni, nimic 2. Pronumele negativ compus: niciunul Pronumele negativ "nimeni" se referă la persoane, iar pronumele negativ "nimic" se referă la obiecte. Pronumele negativ "niciunul" se referă atât la persoane, cât și la obiecte.
Funcții sintactice 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.
Subiect: N-a sosit niciunul . Nume predicativ: Acest cățel nu este al nimănui . Atribut (genitival): Cadoul niciunui coleg nu mi-a plăcut. Atribut (prepozițional): Om de ni mic. Complement direct: Nu mi-ai spus nimic din ce s-a întâmplat la biserică. ca rtofi. Complement indirect: Nimănui nu nu i-a plăcut acea supă de cartofi Complement circumstanțial de loc: Nu mă voi duc e la niciunul azi. Complement circumstanțial de timp: Nu am ajuns înai ntea nici un ui a dintre ei.
IV.Adjectivul Definiție- adjectivul este partea de vorbire care arată însușirile substantivului. Ex: Miresme dulci vin din bucătăria bunicii.
Clasificarea adjectivelor
propriu-zise: pisica blândă provenite din alte părți de vorbire: copacul înflorit
In functie de forma lor , adjectivele adjectivele pot fi: 1 ) cu doua terminatii : mare mar e , mare mare , mari mar i , mari mari ; 2 ) cu trei terminatii : mic mi c , mica mica , mica mica , mici mici ; 3 ) cu patru terminatii : frumo fru moss , frumoa frumoasa , frumosi frumosi , frumoa frumoase ;
LOCUŢIUNI ADJECTIVALE [grupuri de cuvinte cu sensuri echivalente unor adjective ] Exemple:
om
lucru preţ obiect
cu stare cu minte de capul lui de prisos de nimic de soi
Bogat
Înţelept, chibzuit I ndependent, ndependent, li ber ber ; neîngr i j i t, de dezordonat or donat I nuti l, zadarni adarni c M eschin, ieftin , neimportant neimportant I mportant, valor valor os
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl însoțește. Ex: În fața casei se vedea un copac măreț.
Gradele de comparație ale adjectivului -pozitiv
Mărul este dulce.
-comparativ
de superioritate- Nectarul este mai dulce decât siropul. de egalitate- Nectarul este la fel de dulce ca și mierea. de inferioritate- Siropul este mai puțin dulce decât mierea.
-superlativ
relativ
de superioritate Cea mai dulce băutură este nectarul. de inferioritate Cea mai puțin dulce băutură este apa.
absolut
Nectarul este foarte dulce.
Funcția sintactică a adjectivului în propoziție : prinde șoareci. Atribut adjectival adjectival - Pisica harnică prinde Nume predicativ- Albina este harnică.
V.Numeralul
Definiție – numeralul este partea de vorbire care exprimă un număr sau ordinea obiectelor prin numărare. Numeralul cardinal - exprimă un număr. Ex: Trei copii pictează.
Numerale cardinale
simple: unu, doi, trei, patru, etc. compuse: optsprezece, douăzeci, optzeci, etc.
Numeralul ordinal - indică ordinea prin numărare. Ex: Al doilea câștigător este colegul meu.
Numeralul fracționar- denumeste oparte dintr-un întreg, o
fracție. fracție.
Pădurile Ex: Pădurile
ocupă o
treime
din regiune.
Numeralul colectiv - arată din câte obiecte este formată o colectivitate. Ex: Au plecat amândoi ieri. Valorile numeralului numeralului - valoare substantivală substantivală- Trei au plecat la săniuș. - valoare adjectivală- Doi pisoi dorm. Unele numerale își schimbă forma după gen: Masculin
Feminin
Primul elev
prima elevă
copii Doi copii Doisprezece băieți
două fete douăsprezece fete
Funcțiile sintactice ale numeralului -
subiect- Cele două s-au s-au așezat pe bancă. complement direct- I-am ajutat pe cei trei la teme. complement indirect- I-a spus celui de-al doilea să plece. atribut adjectival- A cumpărat trei buchete de flori. complement circumstanţial de loc: A pornit înspre cei doi doi . complement circumstanţial de mod: Sunt mai bun decât cei trei. trei.
VI. Adverbul Definiție - adverbul este partea de vorbire neflexibilă care determină un verb. Merge repede. (caracteristica unei acţiuni) Va veni aici , mâine. împrejurarea în care are loc o acţiune(locul şi timpul acţiunii)
CLASIFICARE: A. După formă – simple: ieri, azi, aşa, sus iute, puţin ...... - compuse: niciodată,nicicând, niciodată,nicicând, odinioară, deasupra,oricum...
B. După înţeles: - adverbe de loc: acolo,sus, dedesubt, aproape ........... - adverbe de timp: acum, aici, dimineaţa, curând..... - adverbe de mod: aşa, bine, alene, repede...........
FUNCŢII SINTACTICE: 1. 2. 3. 4.
A mers până afară afară. (complement circumstanţial circumstanţial de loc) Mănâncă încet . (complement circumstanţial de mod) Mâine merg la munte. ( complement circumstanţial de timp) Casa de acolo e a noastră.(atribut adverbial)
5. E bine de voi! (nume predicativ)
Gradele de comparație ale adverbului a) Gradul pozitiv- Ana aleargă repede. b) Gradul comparativ de superioritate- Maria aleargă mai repede decât Ana. de egalitate- Maria aleargă la fel de repede ca Ana. de inferioritate- Ana aleargă mai puțin repede decât Maria. c) Gradul superlativ
relativ absolut-
- Maria aleargă cel mai repede. - Maria aleargă foarte repede.
A dver dver bel bel e r el ati ve- ve- sunt folosite în frază ca elemente introductive ale propoziţiilor
subordonate. Ex: Plec / unde văd cu ochii/. Adverbele relative sunt: unde ,când, cum, cât,încotro,precum. Adver Adver bel bel e interogative i nterogative - au aceeaşi formă ca adverbele relative şi apar în propoziţii
interogative. Adverbele interogative sunt: unde, când, cum, cât, încotro. Unde ai plecat? Ex: Unde ai
VII. Interjecția
Definiție - interjecția este partea de vorbire care, folosită exclamativ, exprimă stări sufletești, îndemnuri, sau sau reproduce sunete din natură. natură.
Clasificare -interjecții simple: au! mă! bă! uf! uș! brrr! -interjecții compuse- pic-poc! tic-tac! hodoronc-tronc! lipa-lipa!
Interjecții predicative –Hai acasă, ne așteaptă mama! (vino)
