Pomologie Carte Lab

Gică GRĂDINARIU

CristinaZLATI

Pomologie

Editura „Ion Ionescu de la Brad„

IAŞI - 2009

Referenţi ştiinţifici: Prof. Dr. Mihai ISTRATE

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad” Iaşi Prof. Dr. Dorel HOZA

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Bucureşti

Şef

Lucr. Dr. Marius DASC ĂLU

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad” Iaşi

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ţionale a României ZLATI, CRISTINA Pomologie / Cristina Zlati, Gică Grădinariu. - Iaşi : Editura Ion Ionescu de la Brad, 2009 Bibliogr. ISBN 978-973-147-051-1 I. Grădinariu, Gică 634.1(075.8)

CUPRINS Prefaţă................................................................................................................

5

CAPITOLUL 1. Soiul

7

şi sortimentul pomicol............................. CAPITOLUL 2. Principalele caractere pomologice utilizate în determinarea soiurilor speciilor pomacee...... CAPITOLUL 3. Soiuri de măr cultivate în ţara noastră............. CAPITOLUL 4. Soiuri de păr cultivate în ţara noastră.............. CAPITOLUL 5. Soiuri de gutui cultivate în ţara noastră........... CAPITOLUL 6. Principalele caractere pomologice utilizate în determinarea soiurilor speciilor drupacee...... CAPITOLUL 7. Soiuri de prun cultivate în ţara noastră........... CAPITOLUL 8. Soiuri de cireş cultivate în ţara noastră............ CAPITOLUL 9. Soiuri de vişin cultivate în ţara noastră............ CAPITOLUL 10.Soiuri de cais cultivate în ţara noastră............. CAPITOLUL 11.Soiuri de piersic cultivate în ţara noastră........ CAPITOLUL 12.Soiuri de migdal cultivate în ţara noastră.......

de nuc cultivate în ţara noastră............. de alun cultivate în ţara noastră............ CAPITOLUL 15.Soiuri de castan cu fructe comestibile cultivate în ţara noastră..................................... CAPITOLUL 16.Soiuri de căpşun cultivate în ţara noastră....... CAPITOLUL 17.Soiuri de coacăz cultivate în ţara noastră....... CAPITOLUL 18.Soiuri de agriş cultivate în ţara noastră........... CAPITOLUL 19.Soiuri de zmeur cultivate în ţara noastră........ CAPITOLUL 20.Soiuri de mur cultivate în ţara noastră............ CAPITOLUL 21.Soiuri de afin cultivate în ţara noastră............ CAPITOLUL 22 . Selecţii de cătină cultivate în ţara noastră...... CAPITOLUL 23.Soiuri de soc cultivate în ţara noastră............. CAPITOLUL 13.Soiuri CAPITOLUL 14.Soiuri

12 25 57 74 78 82 101 120 129 150 175 181 190 195 200 212 222 227 232 236 241 245 248

CAPITOLUL 24.

ţara noastr Soiuri de lonicera cultivate ş roşu în de scoru cultivate în ăţ..... ara

CAPITOLUL 25. Selecţii

noastră................................................................. 3

250

CAPITOLUL 26. Selecţii

de scoruş negru cultivate în ţara noastră................................................................. CAPITOLUL 27.Selecţii de zizifus cultivate în ţara noastră...... CAPITOLUL 28.Soiuri şi selecţii de măceş cultivate în ţara noastră................................................................ CAPITOLUL 29. Soiuri şi selecţii de corn cultivate în ţara noastră................................................................. CAPITOLUL 30.Selecţii de smochin cultivate în ţara noastră BIBLIOGRAFIE …………………………………………………….

4

252 254 256

258 260 263

ŢĂ

PREFA

Pomicultura reprezintă un sector important al horticulturii, atât ca suprafaţă ocupată, cât mai ales rentabilitatea economică. Fructele, care se pot consuma în stare proaspătă, dar şi prelucrată, ocupă o pondere deosebită în sortimentul de produse agroalimentare destinate consumului intern şi exportului. În pomicultură soiul are un rol decisiv pentru obţinerea unor recolte mari de fructe cu valoare biologică superioară, în condiţii de eficienţă economică ridicată. Astfel, obţinerea de noi soiuri cu însuşiri

şi

caracteristici îmbunătăţite este o cerinţă permanentă atât a cultivatorilor, cât şi a consumatorilor de fructe. Prin creşterea performanţelor genetice ale soiurilor, legate de potenţialul de producţie şi calitatea superioară a fructelor, s-au creat conveere varietale diversificate, în func ţie de epoca de maturare şi păstrare, de culoare, formă, mărime, aromă a fructelor, solicitare pe piaţă etc. Sortimentul pomicol actual cuprinde predominant soiuri noi cu rezistenţă genetică la bolile specifice, cu epoci diferite de maturare a fructelor, cu pomi de talie mică, de tip „spur” sau compact, pretabile pentru intensivizarea culturii. Lucrarea cuprinde 30 de capitole în care sunt descrise peste 430 de soiuri autohtone şi străine sub aspectul caracterelor morfologice, împreună cu prezentarea unui număr mare de planşe color, ce constituie elemente importante pentru identificarea lor. 5

Lucrarea se adresează în primul rând studenţior, având reale valenţe informative şi totodată formative a inginerului horticultor, în domeniul de competenţă pentru care se pregăteşte. În acelaşi timp, ea poate fi utilă masteranzilor

şi

doctoranzilor în domeniul pomiculturii, dar

şi

specialiştilor şi chiar pomicultorilor amatori. Realizarea acestei lucrări se bazează pe consultarea unei ample bibliografii de specialitate pusă la dispoziţie de colectivele de cercetare de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti-Mărăcineni şi

Staţiunile pomicole Iaşi, Bistriţa, Fălticeni, Constanţa, Cluj şi nu în

ultimul rând Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Iaşi, cărora le mulţumim pe această cale.

Iaşi, decembrie, 2009

Autorii

6

SOIUL

ŞI SORTIMENTUL

POMICOL

CAPITOLUL 1

Noţiuni generale privind soiul şi sortimentul pomicol Soiul reprezintă un grup de indivizi cultiva ţi, asemănători între ei, proveniţi din una sau mai multe specii înrudite şi care se individualizează prin anumite particularităţi morfologice, fiziologice, citologice, chimice şi ecologice. În nomenclatura internaţională, denumirea de soi este echivalent ă cu cea de ,,cultivar”. Soiul este o entitate biologică specifică plantelor cultivate, fiind un produs al selecţiei sau hibridării efectuate de către om şi având srcine monoclonal ă sau policlonală (provenind din unul sau mai mul ţi indivizi). Este constituit din indivizi asemănători, dar nu absolut identici, având un grad ridicat de stabilitate şi omogenitate, fiind în acelaşi timp un mijloc de producţie. După srcine, soiurile existente în cultur ă se împart în dou ă mari categorii şi anume: A. Soiuri vechiobţinute prin selecţie naturală şi empirică a formelor mai valoroase existente în natură. Acestea prezintă un grad redus de omogenitate, dar sunt bine adaptate la factorii ecologici din zona de cultur ă în care s-au format. A şa au apărut soiurile locale, care de fapt erau grupuri de indivizi, biotipuri, superioare celorlalţi indivizi. Aceste soiuri au un areal restrâns de cultură, un grad restrâns de omogenitate şi o plasticitate ecologică ridicată, constituind un important fond de germoplasmă pentru crearea de noi soiuri (ex. Boambe de Cotnari, Tuleu gras, Vinete Româneşti, Creţesc, Domnesc, Cu miezul roşu, Pătul, Popeşti, Harbuzeşti etc.). B. Soiuri ameliorateob ţinute prin selecţie ştiinţifică, sistemică. Sunt foarte omogene, au o bună plasticitate ecologică şi asigură producţii mari, superioare calitativ. Metodele folosite pentru realizarea soiurilor ameliorate sunt multiple, dintre care cităm: - hibridarea sexuată simplă (Roşu de Cluj, Aromat de vară, Daciana, ş ş ă Virgiliu Hibernal, Centenar, Cătălina, Triumf, Magic, Perla neagră, Citria ş.a.);Ia irom, Maria, Ro ii de B neasa, Viola, - hibridare sexuată complexă (Generos, Romus, Remus, Ervinia, Euras, Tudor, Timpurii de Cluj, Sulmona, Silvana ş.a.); 7

- polenizare liberă (Feleac, Rădăşeni, Albatros, Record, Dropia, Felix ş.a.); - selecţie intraclonară (Jonathan 26, Vinete româneşti 300, Mocăneşti 16, Alex ş.a.); - selecţia şi fixarea variaţiilor mugurale (Red Melba, Goldenspur, Starkrimson, James Grieve Red, Williams ro şu etc.). În pomicultură, combinaţia soi – portaltoi este cel mai important mijloc de producţie, deoarece determină sistemul de cultură, tehnologia aplicată, longevitatea plantaţiei, producţia de fructe şi eficienţa economică a culturii. Înmulţirea soiurilor de pomi şi arbuşti fructiferi se face pe cale vegetativă in vitro

ăşire, (altoire, drajonare, butnu stolonaj, ,, ţe, deoarece ”). Fiind de naturămarcotaj, heterozigot se pot înmulţmicropropagare i direct prin semin nu ă, soiurile transmit fidel caracterele la descendenţii generativi. Biotipul este un grup redus de indivizi, din cadrul unui soi, având aceea şi structură morfologică şi aceleaşi însuşiri biochimice. Biotipul se deosebeşte de soiul din care s-a individualizat, prin anumite caractere agroproductive şi biologice (rezistenţa la secetă, ger, boli etc.). Clona este reprezentată de totalitatea organismelor cu aceea şi identitate genetică din cadrul unei descendenţe, obţinută pe cale asexuată, dintr-un singur individ. Prin selecţie clonală se aleg şi se înmulţesc clonele valoroase în vederea obţinerii unor noi soiuri. Sortimentul cuprinde totalitatea soiurilor cultivate într-un ecosistem pomicol, fiind diferenţiat pe specii şi zone de cultură. Noţiunea de sortiment se referă atât la soiurile de pomi şi arbuşti fructiferi, cât şi la portaltoi. Sortimentul de soiuri se modernizează continuu, în funcţie de ceriţele pieţii interne şi externe, fiind mereu sub auspiciul concurenţei. În cadrul unui bazin pomicol, sortimentul trebuie să cuprindă un număr restrâns de soiuri, bine adaptate condiţiilor de mediu, care să asigure eşalonarea maturării fructelor, în vederea prelungirii cât mai mult posibil a perioadei de consum. La noi în ţară, conform ,,Catalogului oficial al soiurilor de plante de cultur ă din România”, alcătuită anual de Comisia de Stat pentru Încercarea şi Omologarea Soiurilor (CSIOS), în 2008, au fost admişi la înmulţire 67 de portaltoi (43 generativi şi 24 vegetativi) şi 443 soiuri de pomi şi arbuşti fructiferi (102 la speciile pomacee, 210 la drupacee, 43 la nucifere şi 88 la căpşun şi arbuşti fructiferi), conform tabelului 1. Soiurile incluse în actualul sortiment se remarc ă prin următoarele însuşiri: - intrare timpurie pe rod (precocitate); - producţii mari şi remuneratorii (productivitate); - constanţă în rodire (indicele de alternanţă sub 20%);

- fructe de calitate superioară, uniforme ca mărime şi cu însuşiri senzoriale, cromatice şi gustative corespunzătoare direcţiilor de valorificare; - adaptare bună la condiţiile ecologice ale zonei de cultur ă; 8

- rezistenţă sau toleranţă la principalele boli şi dăunători, fiind preferate soiurile cu imunitate genetică; - autofertilitate ridicată sau compatibilitate bună la fecundare cu alte soiuri incluse în sortiment. Tabelul 1.1.

Structura numerică a sortimentului de soiurişi portaltoi admişi la înmulţire, conform Listei Oficiale 2008

Specia

SORTIMENTUL DE SORTIMENTUL DE SOIURI PORTALTOI Total Străine Autohtone Total Generativi Vegetativi

TOTAL

443

Măr Păr Gutui Cireş Vişin Prun Cais Piersic Nuc Castan Migdal Alun Căpşun Zmeur Mur Coacăz Agriş Afin Soc Aronia Cătină albă Trandafir Măceş

58 36 8 43 20 38 47 62 24 5 7 7 18 9 6 20 6 12 4 1 9 2 1

98

13 10 4 6 4 6 7 20 2 2 5 3 2 8 1 5 -

345

45 26 4 37 16 32 40 42 24 5 5 5 13 6 4 12 5 7 4 1 9 2 1

67

9 4 2 8 4 13 7 15 2 2 1 -

9

43

2 4 4 2 7 6 13 2 2 1 -

24

7 2 4 2 6 1 2 -

Metodologia descrierii şi recunoaşterii soiurilor Datorită numărului mare de soiuri existente în pomicultura mondială, s-a impus elaborarea unei metodologii de identificare a acestora. Astfel, descrierea şi recunoaşterea soiurilor s-a făcut la început numai după caracterele morfologice ale fructelor, ulterior luându-se în considerare şi cele ale pomilor. În acest sens, sau întocmit determinatoare pentru recunoaşterea soiurilor la diferite specii pomicole. La noi în ţară se remarcă determinatorul pentru soiurile de măr, elaborat de Gh. Bălţatu şi V. Moleavin (1960), în sistemul discurilor cu perfora ţii. Pentru soiurile autohtone de măr, V. Cireaşă (1965) a întocmit un determinator bazat pe principiul cheilor politomice. Schema completă pentru descrierea soiurilor la toate speciile pomicole a fost definitivată de Academia Română şi publicată în Pomologia R.P.R., vol I (1965). În prezent, pentru descrierea soiurilor se folosesc norme unitare mondiale, elaborate sub auspiciile a două mari foruri internaţionale şi anume: Uniunea Internaţională pentru Protecţia Organismelor Vegetale (UPOV) şi Institutul Internaţional pentru Resursele Genetice ale Plantelor (IPGRI). Normele tip UPOV şi IPGRI prevăd folosirea unei terminologii unice şi a trei tipuri de descriptori şi anume: - descriptori pomologici; - descriptori agrobiologici; - descriptori tehnologici. Lista descriptorilor diferă în funcţie de grupa de specii (pomacee, drupacee, nucifere), iar la arbuştii fructiferi este caracteristică fiecărei specii. Toţi descriptorii sunt codificaţi, pentru ca valorile pomologice din fi şele de analiză să poată fi interpretaţi şi prelucraţi pe calculator. Descriptorii pentru caracterele morfologice (pomologice) sunt cei mai numeroşi şi vizează următoarele aspecte: - descrierea morfologică a pomilor: vigoarea, habitusul, trunchiul, coroana, ramurile de schelet, ramurile de rod, lăstarii, mugurii vegetativi şi floriferi, fructele tinere şi adulte, inflorescenţa, florile ş.a. - descrierea morfologică a fructelor: m ărimea, forma, culoarea, pedunculul, cavitatea pedunculară şi calicială (stilară), caracterele părţii comestibile (consistenţă, suculenţă, gust, aromă), seminţele, sâmburii ş.a. Desciptori pentru însuşirile agrobiologice se referă la: - desfăşurarea fenofazelor din ciclul anual: dezmuguritul, înfloritul, maturarea fructelor, căderea fructelor, durata perioadei de vegetaţie ş.a. - fertilitatea soiului: comportarea în procesul polenizării şi fecundării florilor, alternanţăprocentul de rodirede ş.a;legare a fructelor, indicele de productivitate, indicele de - gradul de rezistenţă la principalii agenţi patogeni, dăunători şi boli virotice (în funcţie de specie). 10

Descriptorii pentru însuşirile tehnologice cuprind: - precocitatea, respectiv vârsta intrării pomilor pe rod; - potenţialul productiv (kg/pom, t/ha) şi calitatea fructelor exprimată prin indici fizici şi chimici; - comportarea fructelor la transport, păstrare-refrigerare; - particularităţi de cultură: specificul producerii materialului săditor, compatibilitatea la altoire, sistemul de cultură, distanţele de plantare, forma de conducere, specificul tăierilor de formare şi fructificare ş.a. Înscrierea soiurilor noi la Banca de Date European ă (European Prunus Database) se face pe baza unorcuprind: liste cu descriptori care nu sunt identice cu cele de tip UPOV sau IPGRI. Acestea - date generale de paşaport: ţara, instituţia, autorul, specia, denumirea soiului, sinonime ş.a. - descriptori comuni: modul de folosinţă al fructelor, utilizarea ca portaltoi, rezistenţa la virusuri şi microplasme ş.a. - descriptori specifici pentru fiecare specie (prun, piersic, cais, cireş, vişin, migdal): perioada de înflorire, maturitatea de recoltare, mărimea şi culoarea fructului, gustul părţii comestibile, mărimea sâmburelui ş.a.

11

PRINCIPALELE CARACTERE POMOLOGICE UTILIZATE ÎN DETERMINAREA SOIURILOR SPECIILOR POMACEE CAPITOLUL 2

Grupa pomaceelor cuprinde speciile a căror fruct este numit „poamă” (m ăr, păr, gutui, moşmon, scoruş). Din punct de vedere botanic poama este un fruct fals, la care mezocarpul provine din îngroşarea receptaculului floral. Pentru recunoaşterea soiurilor se analizează următoarele caractere pomologice: • perioada de maturare; • caracterele fructelor; • caracterele pomilor. 1. PERIOADA DE MATURARE A FRUCTELOR Soiurile de măr şi p ăr

toamnă şi de iarnă.

se clasifică, după acest criteriu, în soiuri de var ă, de

Soiurile de vară: Remus, Romus 1, Romus 3, Aromat de var ă, Precoce de Ardeal, Estival, Red Melba (la măr); Bella di giugno, Favorita lui Clapp, Untoasă precoce Morettini, Daciana, Ina Estival, Williams (la păr). Fructele ajung la maturitate în lunile iulie-august, se recoltează la maturitatea de consum sau cu 4-5 zile mai devreme, au o perioadă scurtă de păstrare, respectiv 1-2 saptămâni în condiţii obişnuite şi 30 de zile în condi ţii frigorifice. Soiurile de toamnă: Prima, Voinea, Frumos de Voineşti, Pionier, Parmen auriu, Aura, Gloria, Starkprim, Goldprim (la măr); Williams roşu, Untoasă Bosc, Untoasă Hardy, Abatele Fetel, Monica, Aniversarea, Tudor (la păr). Fructele se maturează în lunile septembrie-octombrie, se recoltează la maturitatea tehnologică, respectiv înainte de consum, se pot păstra 20-30 de zile în condiţii obişnuite şi 60-90 de zile în condiţii frigorifice. Soiurile de iarnă: Golden Delicious, Generos, Starkrimson, Florina, Idared,

Jonathan, Rădăşde eni,Paris, Wagener Ciprian, Jonagold, Redix, m ăr); Curé, Contesa Passepremiat, Crassane, Republica, Olivier deRebra Sérres,(laEuras, Virgiliu Hibernal, Milenium, Orizont (la păr). 12

Fructele acestor soiuri se recoltează în septembrie-octombrie, când seminţele au ajuns la maturitatea fiziologică (au culoarea caracteristică), maturitatea de consum se realizeaz ă în timpul păstrării prin perfectarea culorii şi a calităţilor gustative; se păstrează timp de 3-5 luni (merele mai mult decât perele), iar uneori, soiurile de măr pot fi menţinute până în primăvară sau chiar până la recolta anului următor (în depozite cu atmosferă controlată). Soiurile de gutui se clasifică în: soiuri timpurii şi soiuri târzii. Soiurile timpurii se recoltează la sfârşitul lunii septembrie şi se păstrează puţin, 3-4 săptămâni (De Constantinopol). Soiurile târzii sunt predominante în sortiment (De Huşi, De Portugalia, ă înpăoctombrie, Champion, Bereczki etc.), se urecolteaz culoarea galbenverzuie, iar puful se desprinde stra până încând lunileauianuarie-martie. şor. Se pot

2. CARACTERELE POMOLOGICE ALE FRUCTELOR

Caracterele pomologice ale fructelor se clasifică în caractere externe şi interne. A. Caracterele externe ale fructelor Mărimea este redată prin greutatea medie a unui fruct (stabilită prin

cântărirea a 50 de fructe sau prin numărul de fructe la kg). Este un caracter foarte variabil între soiuri sau chiar în cadrul aceluiaşi soi, în funcţie de vârsta pomilor, condiţiile ecologice, tehnologia de cultură, producţia de fructe etc. Tabelul 2.1. Clasificarea mărimii fructelor după greutate (g/buc)

Categoria Mici Mijlocii Mari Foarte mari

MERE

PERE

sub 125 125-175 175-225 peste 225

sub 150 150-200 200-300 peste 300

GUTUI

sub 200 200-300 300-500 peste 500

Forma fructelor este redată de indicele de formă (If) care rezultă din raportul dintre înălţime (H) şi diametrul transversal (D) şi se calculează după formula următoare: H If = D Când valoarea indicelui este supraunitară, fructele au form ă alungită, la valori subunitare forma este turtită, iar la cele unitare, fructele sunt sferice. Între aceste extreme se înscriu numeroase alte forme intermediare, caracteristice fiecărei specii în parte. În determinarea formei se ţine cont atât de conturul general al fructului în secţiune longitudinală şi transversală, cât şi de poziţia diametrului mare faţă de centrul fructului.

13

La măr, formele cele mai frecvente sunt: a) sferic-turtită: Wagener premiat, Rădăşeni, Pionier, Romus 1; b) sferică: Pătul, Voinea, Romus 2; c) ovo-sferică: Prima, Romus 3; d) conică: Golden Delicious, Mutsu, Jonathan; e) conic-alungită: Sinap de Crimeea; f) tronconică: Starkrimson, Wellspur, Parmen auriu.

Fig 2.1. Principalele forme de mere a-sferic turtit, b-sferic, c-ovo-sferic, d-conic, e-conic alungit, f-tronconic ă ă (dup T. Bordeianu, A. Negril , 1963)

Gutuile pot avea următoarele forme: a) maliformă: De Constantinopol, Moldoveneşti; b) piriform-alungită: De Portugalia; c) piriformă: Bereczki, Champion, De Moşna, Aromate; d) ovoidală.

Fig. 2.2. Principalele forme de gutui a-maliform, b-piriform-alungit, c-piriform, d-ovoidal (după T. Bordeianu, A. Negrilă, 1963)

14

La păr, fructele pot avea următoarele forme: a) sferic-turtită sau maliformă: Republica, Olivier de Sérres; b) ovoidală: Haydeea, Untoasă Hardy, Contesa de Paris; c) conică: Highland, Trivale; d) piriformă: Williams, Napoca, Triumf, Curé; e) piriform-trunchiată sau scurt-piriformă: Favorita lui Clapp, Doina; f) piriform-alungită: Abatele Fetel, Conference, Aniversarea, Untoasă Bosc; g) bergamontiformă: Passe Crassane, Untoasă de Geoagiu.

Fig. 2.3. Principalele forme de pere a-sferic-turtit, b-ovoidal, c-conic, d-piriform, e-piriform-trunchiat, f-piriform-alungit (după T. Bordeianu, A. Negrilă, 1963)

Relieful suprafeţei fructului poate fi neted sau poate prezenta creste, coaste, muchii, mameloane şi depresiuni. Crestele încep din cavitatea calicială şi se termină la periferia acesteia sau se prelungesc pe toată suprafaţa fructului sub formă de coaste largi, rotunjite. Muchia este o coastă longitudinală, îngustă şi ascuţită. La mere relieful fructelor poate fi neted (Jonathan, Frumos de Voineşti),

ondulat, având coaste largi (Wagener premiat, Idared, Starkrimson) sau muchiat

(Banana de iarnă).

15

La păr fructele pot avea relieful neted (Untoasă Bosc, Favorita lui Clapp), puternic fr ământat, cu numeroase depresiuni şi ridicături (Williams) sau prezintă un şanţ îngust, longitudinal (Curé). Gutuile, în general, au suprafa ţa vălurată, prezentând depresiuni, mameloane şi coaste largi (De Constantinopol, Bereczki). Culoarea se apreciază când fructele au ajuns la maturitatea de consum, determinându-se culoarea de fond, culoarea de acoperire şi culoarea de suprapunere. 

ă, acoper ţă a fructului sau de labaz întreagadesuprafa indiferentculoarea de graduldedefond expunere lumin maturare, culoarea ă. În ăprocesul verde a fructelor se diminueaz ă treptat şi exocarpul devine verde-gălbui, galbenverzui sau galben, datorită descompunerii clorofilei şi formării pigmenţilor carotenoizi. Culoarea de fond poate fi verde la soiul Granny Smith sau ro şie la Starkrimson.  culoarea de acoperire lipseşte la gutui şi se întâlneşte la soiurile de m ăr şi păr cu fructe bicolore, fiind dispusă peste culoarea de fond. Aceasta poate fi roz, roşie, purpurie sau carmin şi se poate prezenta ca o “rumeneală” pe partea însorită a fructului (Romus 1, Jonathan, Trivale, Triumf, Daciana). Intensitatea de colorare a fructelor se datorează pigmenţilor antocianici, care se formează numai sub acţiunea directă a luminii.  culoarea de suprapunere se prezintă sub formă de striuri sau dungi ro şiiînchis sau bordo, dispuse peste culoarea de acoperire, fiind frecventă la soiurile de măr (Parmen auriu, Jonathan, Frumos de Voine şti) şi mai rar la păr (Favorita lui Clapp). Punctele subcutanate sunt urme cicatriciale ale stomatelor de pe suprafa ţa fructului. Au culoare albă, cenuşie, maronie sau neagră şi pot fi mici, mijlocii, mari, dese sau rare, mai mult sau mai pu ţin evidente. La unele soiuri punctele subcutanate pot fi aureolate, adică înconjurate de un inel de culoare alb ă sau roşie (Favorita lui Clapp, Granny Smith). Rugina este un ţesut de suber care se formeaz ă pe suprafaţa fructelor, în urma cicatrizării fisurilor de pe epidermă. Se prezintă sub formă de pete, linii longitudinale, steluţe, raze sau reţea miceliană, care poate acoperi fructul în totalitate, fapt caracteristic la unele soiuri (Untoasă Hardy, Untoasă Bosc, Belle de Boskoop). Rugina poate fi aspră, sau fină, de culoare maronie, ruginie, verzuie sau roşcată. Rugina poate să apară şi în urma afectării mecanice a exocarpului, datorit ă vântului sau tratamentelor fitosanitare necorespunzătoare (Golden Delicious). În acest caz nu este un element folosit în determinarea soiului.

16

Fig. 2.4. Rugina la soiul de păr Untoasă Bosc şi soiul de măr Belle de Boskoop

Pruina sau bruma este o substan ţă ceroasă secretată de celulele exocarpului. Asigură fructelor aspectul de prospeţime, mărindu-le valoarea comercială. Influenţează durata perioadei de păstrare, având rolul de a micşora intensitatea respiraţiei şi a transpiraţiei. Este mai pronunţată la soiurile de iarnă faţă de cele de var ă şi la mere şi gutui în comparaţie cu perele. Pedunculul variază de la un soi la altul în ceea ce prive şte lungimea, grosimea, forma, culoarea, gradul de lignificare, pubescenţa, poziţia faţă de axul fructului, forţa de prindere pe ramura de rod etc. Fructele soiului Golden Delicious se aseam ănă cu cele ale soiului Mutsu, dar nu se confundă cu acestea deoarece primele au pedunculul lung, sub ţire şi flexibil, iar la al doilea este scurt, gros şi rigid. La pere poziţia peduncului faţă de axul fructului este un caracter de soi şi poate fi: verticală (Favorita lui Clapp), oblică (Untoasă Hardy) sau arcuită (Williams). La gutui pedunculul lipseşte sau este foarte scurt, fructele fiind prinse direct de ramura de rod (măciulie).

Fig 2.5. Lungimea şi poziţia peduncului la pere (după T. Bordeianu, A. Negrilă, 1963)

17

Fig. 2.6. Pedunculul şi cavitatea pedunculară la mere (după T. Bordeianu, A. Negrilă, 1963)

Cavitatea pedunculară este depresiunea situată în jurul pedunculului. Se întâlneşte la toate soiurile de m ăr, dar numai la unele soiuri de păr (Olivier de Sérres, Republica) sau gutui (De Constantinopol, De Moşna). Cavitatea pedunculară se caracterizează prin formă (conică, pâlnie), adâncime, lărgime, relief, culoare, cantitatea de rugină ş.a. Caliciul sau “ochiul fructului” este persistent şi format din sepalele florii (care se menţin verzi) şi resturile uscate ale staminelor şi stilului. Studiul caliciului priveşte mărimea, pubescenţa, culoarea şi poziţia sepalelor. Astfel, la mere, sepalele sunt verzi şi puternic pubescente, la pere sunt mai groase, glabre şi se usucă mai repede, iar la gutui sunt foarte mari, verzi şi pubescente. ă modulsau de semideschis aşezare a sepalelor, caliciul poate fi închis (Jonathan), deschisDup (Katherer) (Starkrimson). Cavitatea calicială este depresiunea din jurul caliciului. În func ţie de specie şi de soi diferă ca formă, adâncime, lărgime, culoare, relief ş.a.

Fig. 2.7. Caliciul la mere şi modul de aşezare a sepalelor (după T. Bordeianu, A. Negrilă, 1963)

18

B. Caracterele interne ale fructelor

Determinarea caracterelor pomologice interne se face prin ţsec ionarea longitudinală şi transversală a fructelor. Se analizează cavitatea subcalicială, camera seminală, fasciculele vasculare, lojele, axul fructului, camera axial ă, mezocarpulş.a. Cavitatea subcalicială este situată sub caliciu, în continuarea cavităţii caliciale. Se diferenţiază prin adâncime, lărgime şi formă, care poate fi conică, cilindrică sau fusiformă. Ovarul sau “inima” este partea centrală a fructului, cuprinsă între fasciculele vasculare, fiind format din axul fructului sau camera axial ă, camerele seminale şi seminţe. ă prin următoarele elemente: Ovarul se caracterizeaz - mărime: mică la pere, mijlocie la mere, mare la gutui; - formă: cordiformă, sfero-conică, apiformă; - poziţie: inferioară, centrală, superioară. Fasciculele vasculare pleacă din peduncul, înconjoară ovarul şi se termină în dreptul cavităţii subcaliciale. Fasciculele sunt foarte evidente la mere şi gutui şi slab pronunţate la pere. Delimitarea ovarului de restul mezocarpului se face, la pere şi în special la gutui, printr-un strat de sclereide. Axul fructului este format din fasciculele vasculare centrale. Când acestea se desfac, alcătuiesc în centrul fructului o cameră axială (ax deschis), caz frecvent la soiurile de m ăr şi mai rar la cele de păr. Lojele sau camerele seminale sunt în număr de cinci şi se caracterizează prin: formă, dimensiuni şi culoare, având pereţii membranoşi la mere şi cartilaginoşi la pere. Seminţele sunt în general mici (30-45 g/1000 buc), ovoidale, asimetrice, ă şi cascu ţitemai ăr culoare bombate la baz sprealungite, vârf. Semin de pla se deosebesc uşordedeluciu. cele de m ăr prin faptul ă sunt maiţele închise şi lipsite La gutui seminţele sunt scurt-ovoidale, deseori poliedrice, brun-ro şcate, acoperite cu un strat albicios, gelatinos de pectină. Numărul seminţelor în lojă este de 2, rar 4 bucăţi la mere, pere şi 8-12 bucăţi la gutui.

Fig. 2.8. Forma ovarului la mere (după Mari Ann Drobotă, 1996)

19

Fig. 2.9. Secţiune longitudinală prin fructul de măr (după Mari Ann Drobotă, 1996)

Mezocarpul sau pulpa este partea comestibil ă a fructului şi se caracterizează prin: culoare, consistenţă, suculenţă, gust, aromă ş.a. Culoarea poate fi albă, gălbuie, verzuie, dispusă omogen în toată masa mezocarpului sau cu infiltraţii roşietice la unele soiuri autohtone de măr ( Ţigănci de Comarna). Culoarea se apreciaz ă vizual, imediat după secţionarea fructului, ă prin oxidare. pentruConsisten a nu fi denaturat structo-texturală a pulpei se stabileşte prin ţa sau fermitatea degustare sau cu ajutorul penetrometrului. În funcţie de specie şi soi, pulpa poate fi: tare, crocantă, moale, untoasă sau fondantă. La gutui şi unele soiuri de păr, mezocarpul conţine sclereide, respectiv, ţesuturi mecanice alcătuite din celule parenchimatice cu pere ţii lignificaţi. Ele apar ca nişte nodozităţi grosiere, dispuse majoritar în jurul camerelor seminale. Suculenţa se redă prin următoarele graduări: foarte suculentă sau apoasă, suculentă, pu ţin suculentă, seacă. Cele mai suculente sunt perele, urmate de mere şi de gutui. Gustul depinde de compoziţia chimică a mezocarpului şi de raportul dintre zahăr, acizi şi taninuri. Gustul se exprim ă prin termenii: acidulat, dulce-acidulat, vinuriu-acidulat, dulce, foarte dulce. Aroma este dată de substanţele aromatice acumulate în mezocarp, specifice soiului, respectiv alcoolii terpenici, pirazine, esteri etilici şi metilici. Merele pot avea aromă de muscat, ananas, renet, calvil, iar la pere aroma poate fi de busuioc, scorţişoară, trandafir ş.a.

20

3. CARACTERELE POMILOR

Specificul de creştere şi fructificare al pomilor contribuie la identificarea soiurilor şi se exprimă prin vigoarea pomilor, forma coroanei, caracterele bioelementelor structurale ale coroanei, cât şi prin precocitatea, productivitatea şi longevitatea pomilor. Vigoarea pomilor poate fi: mică, mijlocie, mare şi foarte mare, fiind puternic influenţată de asociaţia soi-portaltoi. Indicele sintetic al vigorii pomilor se exprimă prin suprafaţa secţiunii transversale a trunchiului (SSTT-cm2) ce se calculează măsurând diametrul sau circumferinţa trunchiului la 20-40 cm de la nivelul solului. Forma coroanei în creştere liberă diferă în funcţie de soi şi vârsta pomilor, putând fi convergentă sau divergentă, sferică, sferic-turtită, piramidală, inverspiramidală sau chiar columnară (măr: Wijcik, Waltz, Polka, Bolero, Colmar, Colonade, Nicol).

Fig. 2.10. Soiuri de măr de vigoarea diferită (foto www. kaboodle.com, www. winefarmer.files.wordpress.com)

Trunchiul pomilor se analizează urm ărind înălţimea, grosimea, culoarea şi aspectul scoarţei, prezenţa fenomenului de torsionare şi a plăgilor datorate gerului. Bioelementele structurale permanente ale coroanei: axul, ramurile de schelet şi semischelet. La acestea se analizează grosimea, lungimea, aspectul, elasticitatea, specificul de ramificare, unghiul de cre ştere ş.a. Ramurile de rod şi tipul de fructificare: ramurile predominante, evolu ţia şi productivitatea acestora, vârsta lemnului pe care sunt amplasate ş.a. Mugurii vegetativi şi de rod, sunt organe la care se analizează mărimea, forma, culoarea, pubescenţa, structura, modul de aşezare pe ramură, evoluţie ş.a. 21

Lăstarii, caracterizaţi prin vigoare, culoare, pubescen ţă, ritmul şi specificul

de creştere. Frunzele, analizându-se forma, mărimea, culoarea, dinţatura, aspectul bazei şi al vârfului limbului, lungimea şi grosimea peţiolului ş.a. Inflorescenţele şi florile: tipul de inflorescenţă, specificul de înflorire, culoarea, mărimea şi morfologia florilor, comportarea în procesul poleniz ării şi al fecundării florilor. Precocitatea, respectiv vârsta intrării pe rod a pomilor se exprimă prin numărul de ani de la plantare pân ă la obţinerea primelor fructe. Sub acest aspect şi tardive. soiurile pot fi: precoce,sesemitardive exprimă prin Productivitatea kg fructe/pom sau t fructe/ha. Indicele de productivitate (IP) redă capacitatea productivă a soiului şi se calculează prin împărţirea producţiei de fructe obţinută pe pom (P), la suprafaţa secţiunii transversale a trunchiului (SSTT) exprimându-se în kg fructe/cm2.

IP =

Pkg / pom SSTTcm 2

=

kgfructe / 1cm 2 SSTT

Alternanţa de rodire poate să apară la unele soiuri în perioada de maximă producţie şi se manifestă prin alternarea unui an cu supraproducţie şi 1-2 ani lipsiţi de rod sau cu rodire slab ă. Intensitatea alternanţei de rodire se redă prin indicele de alternanţă (IA) sau indicele bienal de rodire (BBI = Biennale Bearing Index) şi se calculează după formula:

BBI

=

P1 − P2 x100 P1 + P2

în care,

P1 şi P2 reprezintă producţia din doi ani consecutivi. Cu cât valoarea indicelui este mai apropiată de 100 % cu atât alternan ţa de rodire se manifestă mai puternic. Longevitatea, respectiv durata de viaţă totală şi economică a pomilor. Aceasta este în corelaţie directă cu precocitatea şi vigoarea pomilor. La soiurile foarte precoce, productive şi cu vigoare mică, longevitatea este mai redusă faţă de soiurile tardive şi viguroase.

22

FIŞĂ DE DEGUSTARE

Punctajul folosit la aprecierea fructelor prin degustare, la speciile pomacee (măr, păr, gutui): 1. Aspectul exterior al fructelor:

a) forma b) mărimea c) culoarea

(1 – 3 puncte); (1 – 3 puncte); (1 – 5 puncte).

2. Caracterele pulpei:

a) consistenţa b) suculenţa c) culoarea d) gustul e) aroma

(1 – 3 puncte); (1 – 3 puncte); (1 – 3 puncte); (1 – 15 puncte); (1 – 5 puncte).

Potrivit notelor obţinute, fructele diferitelor soiuri se clasific ă astfel: - Calitatea I-a

31 – 40 puncte

-- Calitate Calitateainferioar a II-a ă

– 30puncte puncte 821– 20

Persoanele care participă la degustare primesc mai multe fructe tipice, sănătoase şi f ără mirosuri străine. Se degustă în primul rând fructele acide şi cele de calitate inferioară şi apoi fructele dulci şi cele de calitate superioară. Fructele speciilor pomacee se taie în felii suficient de groase pentru a se putea aprecia consistenţa pulpei, folosind cuţite inoxidabile. Feliile se taie longitudinal, de la caliciu spre peduncul, în momentul degust ării, în primul rand apreciindu-se culoarea pulpei, întrucât în contact cu aerul aceasta se oxideaz ă şi îşi modifică culoarea. Pentru fructele celorlalte specii pomicole se folosesc alte caractere şi însuşiri, precum şi un punctaj diferit, astfel:

23

Tabelul 2.2. Scara de notare utilizată la degustarea fructelor la drupacee Caractereleşi însuşirile apreciate

Punctajul care se poate acorda Cireş

Vişin

Cais

Piersic

Prun

Aspectul exterior al fructelor Forma

1-2

1-2

1-2

1-3

1-2

Mărimea Culoarea pieli ţei

1-6 1-6

1-6 1-6

1-5 1-5

1-5 1-5

1-5 1-5

Rezistenţa pulpei

1-3

1-3

1-3

1-3

1-3

Pubescenţa

-

-

1-2

1-3

-

Aderenţa pieliţei la pulpă

-

-

-

1-2

-

Pruina

-

-

-

-

1-2

1-3

1-3

-

-

1-2

Pedunculul

Caracterele pulpei Consistenţa

1-6

1-6

1-5

1-5

1-5

Suculenţa

1-2

1-3

1-3

1-3

1-3

Culoarea

1-2

1-5

1-5

1-3

-

Gustul

1-12

1-9

1-12

1-15

1-12

Aroma

1-3

1-3

1-5

1-5

1-3

Aderenţa pulpei la sâmbure

1-2

1-2

-

1-5

1-5

Mărimea sâmburelui

1-3

1-3

1-3

1-3

1-3

Calitatea fructelor conform punctajuluiţinut ob Calitatea I-a

41-50

41-50

41-50

46-60

41-50

Calitatea a II-a

26-40

26-40

26-40

31-45

26-40

Calitate inferioar ă

12-25

12-25

11-25

12-30

12-25

24

SOIURI DE MĂR CULTIVATE ÎN ŢARA NOASTRĂ CAPITOLUL 3

Malus domestica Borkh., fam Rosaceae, subfam. Pomoideae ● La măr sortimentul actual admis la înmulţire în ţara noastră, conform Catalogului Oficial de Soiuri din 2008, este alcătuit din 58 de soiuri şi se remarcă prin următoarele caracteristici:  asigură consumul de fructe proaspete timp de 9-10 luni, respectiv din luna iulie, până în martie-aprilie;  după perioada de maturare a fructelor, cuprinde: 9 soiuri de vară; 27 soiuri de toamnă şi 22 soiuri de iarnă  după srcine, din sortiment fac parte 45 soiuri române şti, create în ultimele decenii şi 13 soiuri străine (SUA, Anglia, Canada, Japonia, Germania, Australia);  cuprinde numeroase soiuri imune sau rezistente genetic la principalele

boli (rapăn - Venturia inaequallis (Cooke) Wint. şi făinare - Podosphera leucotricha (Ellis & Everh.) E.S. Salmon) şi anume: Generos, Pionier, Poiana, Romus 1, Romus 2, Romus 3, Remus, Redix, Iris, Luca, Jonaprim, Goldprim, Starkprim, create în România, precum şi soiurile străine Prima, Liberty (SUA) şi Florina (Franţa). Ţara noastră ocupă locul 3 în lume, ca număr de soiuri rezistente create (după SUA şi Canada) şi ocupă locul 4 ca dat ă de omologare a primului soi cu rezistenţă genetică (SUA-1970; Canada, Franţa-1974; România-1983, soiurile Pionier şi Generos);  include soiuri cu însu şiri tehnologice şi biologice superioare: intrare timpurie pe rod; capacitate productivă mare şi relativ constantă; fructe superioare din punct de vedere calitativ, rezistente la transport şi păstrare ş.a. ● După specificul de fructificare soiurile de măr se clasifică în 4 tipuri:  tipul I sau "spur": Starkrimson, Wellspur, Golden spur, Yellow spur, Wagener premiat ş.a.  tipul II sau "Parmen": Parmen auriu, Renet gri de Canada, Frumos de ş.a. III sau "standard": Golden Delicious, Mutsu, Idared, Jonathan, Red Boskoop  Tipul Melba, James Grieve, Prima, T-120 ş.a.  tipul IV: Granny Smith, Florina, Rubra precoce Brevilieri ş.a. 25

Fig. 3.1. - Tipuri de fructificare la m ăr (după Y. Lesspinasse, 1992, citat de V. Cociu, 1999)

A. Soiuri de var ă: Remus, Romus 1, Aromat de vară, Auriu de Cluj, Estival, Precoce de Ardeal, Romus 3, Saruman, Sauron. Fructele ajung la

maturitate în lunile iulie-august, se recoltează la maturitatea de consum sau cu 4-5 zile mai devreme, au o perioadă scurtă de păstrare, respectiv 1-2 saptămâni în condiţii obişnuite de temperatură şi 30 de zile în condiţii frigorifice. Acumulează cantităţi mici de substanţă uscată, zahăr, aciditate; se valorifică în special ca fructe de masă, dar pot fi utilizate şi pentru industrializare. B. Soiuri de toamnă: Romus 4, Iris, Colmar, Prima, Irisem, Romus 5, Luca, Alex, Pomona, Voinea, Ardelean, Aura, Goldprim, Pionier, Colonade, Real, Nicol, Bistriţean, Chindia, Auriu de Bistriţa, Dany, Fălticeni, Frumos de Voineşti, Gloria, Ionaprim, Salva, Starkprim . Fructele se recoltează la sfârşitul

lunii august şi în septembrie, la maturitatea de recoltare, respectiv înainte de consum şi se pot păstra 20-30 de zile în condi ţii obişnuite de temperatură şi până la 60-90 de zile în condiţii frigorifice. C. Soiuri de iarn ă: Rebra, Redix, Doina, Productiv de Cluj, Rustic, Kaltherer Böhmer, Starkrimson, Generos, Ciprian, Golden delicious, Goldspur, Jonagold, Liberty, Mutsu, Delicios de Voineşti, Delia, Florina, Rădăşeni, Granny Smith, Jonathan, Idared, Wagener premiat. Fructele acestor soiuri se

recoltează în septembrie-octombrie, maturitatea de consum se realiz ă în timpul păstrării prin perfectarea culorii şi a calităţilor gustative; se păstrează timp de 3-5 luni (merele mai mult decât perele), iar uneori soiurile de măr pot fi păstrate până în primăvară sau chiar până la recolta anului urm ător (în depozite cu atmosferă controlată).

 În afar ă de soiurile admise în prezent la înmulţire, în plantaţiile mai vechi se întâlnesc şi alte soiuri din sortimentele anterioare, precum: Red Melba, James Grieve, Close, Clar alb, Parmen auriu, Borovinka, Astrahan roşu, ’ Stark Earliest, Frumos de Boskoop, Kidd s Orange Red, Cox Orange, sau autohtone: Creţesc, Pătul, Şovari, Poinic, Domnesc şi numeroase alte soiuri locale care dau rezultate bune în zonele înalte (500-900 m altitudine). 26

Soiuri de perspectivă neincluse în prezent în lista oficială: Elstar, Gala, Gala Galaxy, Braeburn, Hillwell, Mariri Red, Gloster, Elista, Baujade, Fuji, Kiku, Raku Raku, Aztec, Williams Pride, Hillwel, Summerfree, Summerred, Galmac, Gravestein, Rubens, Golden Lasa, Golden Orange, Pinova, Jonagored, Honey Crunch, Topaz, Kanzi, Diwa, Mairac, Leratess, Reinders, Chelenger, Goldrush, Crimson Crisp, Choupette, Antares, Ariane, Enterpriseş.a. SORTIMENTUL DE SOIURI A. SOIURI DE VARĂ 1. Remus – soi românesc ob ţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat în 1994, este foarte rezistent la rapăn şi mediu rezistent la făinare, foarte precoce (anul III de la plantare), productiv (peste 30 t/ha). Pomul are vigoare mijlocie, rodeşte pe ţepuşe şi nuieluşe. Fructele sunt mijlocii (120-150 g), sferic-turtite, de culoare g ălbenă, cu roşu-aprins pe 2/3 din suprafaţă. Pulpa este alb-gălbuie, cu textură medie, suculentă, fin acidulată, pl ăcută la gust. Fructele sunt rezistente la transport, bune pentru consum în stare proaspătă, dar şi pentru sucuri. Perioada de recoltare: prima decadă a lunii iulie. 2. Romus 1 – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat în 1984. Este rezistent la rapăn, mediu rezistent la făinare, de vigoare mică-mijlocie, precoce, productiv, rezistent la ger şi secetă, fructifică în special pe ţepuşe. Fructele sunt mici spre mijlocii (120-130 g), sferice, uşor turtite, de culoare galbenă, acoperite cu roşu intens pe 2/3 din suprafaţă. Pulpa este fermă, suculentă, albă, uşor acidulată, plăcută la gust. Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii iulie. 3. Aromat de vară – soi românesc ob ţinut în 1966 la SCDP Cluj (Parmen auriu x Jonathan), mediu rezistent la rap ăn şi f ăinare, rezistent la ger şi secetă, cu pretenţii mici faţă de sol, de vigoare mijlocie, relativ precoce şi foarte productiv. Fructele au mărime mijlocie (120-130 g), sunt sferic-turtite, culoarea de fond galben-verzui, iar cea de acoperire roşu carmin. Pulpa plăcută la gust, asemănătoare cu cea a soiului Jonathan. Perioada de recoltare: prima decadă a lunii august. 4. Auriu de Cluj – soi românesc ob ţinut la SCDP Cluj, omologat în 2005, de vigoare supramijlocie, cu fructificare de tip standard. Fructele sunt mijlocii spre mari (140 – 185 g), conic-trunchiate, cu coaste slab evidente, culoarea de fond este galben, acoperit cu ro şu pe partea însorită sub formă de pete şi striuri. Pulpa este albă, crocantă, suculentă. Perioada de recoltare: ultima decad ă a lunii iulie, prima decadă a lunii august.

27

5. Estival – soi românesc obţinut la SCDP Cluj, omologat în 2005. Pomul are vigoare mijlocie, fructificare de tip standard, produce mult (25 t/ha)şi constant. Fructele au 140 – 160 g, form ă sferică, culoarea de fond galben-verzui, cu roz-carmin pe partea însorită. Pedunculul este scurt şi gros. Pulpa este albă, crocantă, suculentă. Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii iulie. 6. Precoce de Ardeal – soi românesc obţinut la SCDP Cluj, omologat în 2005, tolerant la rapăn. Pomul are vigoare mijlocie şi fructificare de tip standard. Fructele sunt supramijlocii (150 – 170 g), sferic-turtite, de culoare galbenverzui, cu roşu-carmin strălucitor, peste care se suprapun striuri de culoare mai intensă. Pedunculul este scurt şi gros. Pulpa este albă, consistentă, fermă, crocantă, suculentă. Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii iulie. 7. Romus 3 – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat în 1984, cu rezistenţă mare la rapăn şi făinare, precoce, productiv, vigoare mijlocie şi fructificare pe ramuri de rod scurte. Fructele sunt mijlocii (130-140 g), au formă ovoidal-alungită şi sunt colorate în roşu intens pe 60-70% din suprafaţă. Pulpa este albă, suculentă, plăcută la gust. Perioada de recoltare: prima decadă a lunii august. 8. Saruman – soi românesc obţinut la SCDP Cluj, omologat în 2007, precoce, productiv, de vigoare mijlocie, fructificare de tip standard. Fructele sunt mari, de formă conică, culoarea de fond este verde-gălbui, iar cea de acoperire roşu-purpuriu. Pulpa este albă, fermă, cu gust deosebit de bun şi echilibrat. Se recomandă în special pentru consumul în stare proasp ătă. Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii august. 9. Sauron – soi românesc obţinut la SCDP Cluj, omologat în 2007, precoce, productiv (20-25 t/ha), de vigoare mijlocie, fructificare de tip standard. Fructele sunt mari, sferic-alungite, culoarea de fond este galben-verzui, iar cea de acoperire roşu-purpuriu. Pulpa este alb ă, de fermitate mijlocie, cu gust deosebit de bun şi echilibrat. Se recomandă în special pentru consumul în stare proaspătă. Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii august. Soiuri din vechiul sortiment: Romus 2 – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat în 1984, foarte rezistent la rap ăn, mediu rezistent la făinare, cu vigoare submijlocie, rodeşte pe ramuri scurte şi mai puţin pe ramuri lungi, este precoce şi productiv. Fructele sunt de mărime mijlocie (100-130 g), sferice, uşor crestate spre caliciu, mai intens colorate decât Romus 1, asem ănătoare cu soiul Jonathan. Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii iulie.

28

Red Melba – soi canadian, variaţie mugurală a soiului Melba. Soi relativ rezistent la boli, cu preten ţii mici faţă de sol, rezistent la ger şi secetă, fructifică în special pe formaţiuni lungi. Pomul este de vigoare mare, prezint ă coroane rare, este foarte precoce şi productiv. Fructele sunt mijlocii spre mari (160-180 g), rotunde, u şor turtite, acoperite cu roşu violaceu. Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii august. James Griéve – soi englezesc, de vigoare submijlocie, precoce şi productiv, rezistent la boli şi ger, sensibil la Erwinia amylovora, fructifică în ţiunimari şi înalte. specialFructele pe formasunt lungi. Este recomandat pentrugalben-aurii, zonele colinare (160-170 g), ovosferice, rumenite cu ro şu pe partea însorită. Pulpa este alb-gălbuie, cu gust vinuriu, foarte plăcut. Perioada de recoltare: ultima decada a lunii august. Din acest soi a fost obţinut soiul Griéve rouge, asem ănător ca pom, dar cu fructe roşii, intens colorate.

Red Melba

James Griéve

29

Remus

Romus 1

Aromat de vară

Estival

30

Romus 3

Auriu de Cluj

Precoce de Ardeal

31

B. SOIURI DE TOAMNA 10. Romus 4 – soi românesc ob ţinut la ICDP Pite şti-Mărăcineni, omologat în 1999; are rezistenţă mare la rapăn, medie la fainare, este precoce şi productiv. Pomul are vigoare mijlocie, fructificare pe ţepuşe şi nuieluşe. Fructele sunt mijlocii ca mărime (130 – 150 g), forma sferică uşor aplatizată, culoarea de fond verde-gălbui, iar cea de acoperire roşu-dungat pe 2/3 din suprafaţă. Pulpa este alb-gălbuie, suculentă, răcoritoare, cu gust bun. Perioada de recoltare: sfârşitul lunii august. 11. Iris – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti, omologat în 2005. Pomul are vigoare mijlocie-mic ă, este rezistent la rapăn şi făinare. Fructul este mijlociu, în medie 150 g, sferic, u şor turtit, galben-verzui, acoperit pe 2/3 din suprafa ţă cu roşu-carmin. Pulpa are culoare alb-g ălbui, este suculentă, dulce-acidulată. Perioada de recoltare: a doua decad ă a lunii septembrie; ăpstrare: 40 – 60 zile. 12. Colmar – soi românesc, omologat în 2006 la ICDP Piteşti-Mărăcineni. A fost obţinut prin încrucişarea soiurilor McIntosh Wijcik (Co) x Florina (Vf). Pomul este de tip columnar, de vigoare mică spre mijlocie, foarte precoce, fructifică din anul 2 după plantare, este rezistent la rapăn şi făinare. Recomandat pentru plantaţii superintensive, altoit pe M9 şi MM106, la distanţa de 3,5/1. Fructul este de m ărime mijlocie, 125 – 150 g, conic-globulos, culoarea de fond galben-verzui, iar cea de acoperire ro şu-închis, acoperit cu un start gros de pruină. Pedunculul este foarte scurt şi mediu de gros. Pulpa este alb-roz, cu fermitate medie, suculentă, cu gust bun, dulce-acrişor. Perioada de recoltare: începutul lunii septembrie; păstrare: 90 de zile. 13. Prima – soi american (omologat în anul 1970), imun la rap ăn şi făinare, de vigoare supramijlocie, fructifică cu preponderenţă pe ramuri de rod lungi. Fructele sunt mijlocii (140-160 g), ovosferice, uşor asimetrice, culoarea de fond galben-verzui, iar cea de acoperire roşu-oranj pe 2/3 din suprafaţă. Pulpa este plăcută la gust, suculentă, acidulată. Perioada de recoltare ultima decadă a lunii august, prima decad ă a lunii septembrie; păstrare: 30-40 zile. 14. Irisem – soi românesc, omologat în 2006 la SCDP Voine şti. Pomul are vigoare mijlocie, fructificare de tip standard, este rezistent laărap n, făinare şi arsură bacteriană. Fructul este mijlociu spre mare (180 g), globulos-aplatizat, culoarea de fond galben-verzui, cu roşu viu pe partea însorit ă, epiderma cerată. Pedunculul este scurt. Pulpa este albă, cu fermitate medie, gust bun şi conţinut ridicat în vitamina C. Perioada de recoltare: prima decadă a lunii septembrie; păstrare: 60-90 zile.

32

15. Romus 5 – soi românesc obţinut la ICDP Pite şti-Mărăcineni, omologat în 2003; are rezistenţă mare la rapăn, medie la fainare, este precoce şi productiv. Pomul are vigoare mijlocie, port etalat, fructificare pe ramuri scurte. Fructele au mărime mică spre mijlocie (120 g), formă conic-globuloasă, culoarea de fond este galben, iar cea de acoperire ro şu pe 75% din suprafaţă. Pulpa este crem, cu uşoare infiltraţii roşii, fermitate medie, suculentă, gust dulceacrişor, echilibrat, aromat. Perioada de recoltare: prima decad ă a lunii septembrie; ăpstrare: 60 - 90 zile. 16. Luca – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti (Champion x Prima), omologat în 2006. Pomul are vigoare mijlocie spre mare, este imun la rapăn şi rezistent la făinare. Fructul este mijlociu spre mare (150 – 170 g), form ă sferică, contur regulat, uşor asimetric. Epiderma este groas ă, tare, netedă, culoarea de fond galben-verzui, acoperit cu roşu-rubiniu pe toată suprafaţa şi lenticele ruginii. Pulpa este fin ă, crocantă, fondantă, suculentă, aromată, de culoare crem. Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 40 – 60 zile. 17. Alex – soi românesc obţinut la SCDP Bistri ţa (Golden Delicious x BN 33/39), omologat în 2003. Pomul are vigoare mijlocie, port etalat, fructific ă preponderant pe ramuri de rod scurteşi mijlocii. Este rezistent la rap ăn şi tolerant la ăfinare. Fructul este mare, 200 g, conic-globulos, culoarea de fond verde-g ălbui, acoperit cu roşu sub formă de pete continui şi striuri. Pulpa este fermă, fin acidulată, mediu suculentă, de culoare galbenă. Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii septembrie; păstrare: în depozite cu atmosferă controlată până în luna martie. 18. Pomona – soi românesc obţinut la SCDP Voine şti, omologat în 2008, imun la rapăn. Pomul de vigoare medie, precoce, rodeşte din anul 2 de la plantare când este altoit pe portaltoiul M 26, potenţialul productiv 20-25 t/ha. Fructificarea este atât pe ramuri scurte de rod ( ţepuşe), dar şi pe ramuri lungi (nuieluşe). Fructul de tip Starkrimson, mare (greutatea medie 167-180 g), forma conicglobuloasă, contur regulat, uşor asimetric spre caliciu, epiderma verde-gălbui, acoperită în întregime cu ro şu închis, pulpa de culoare alb-crem, fermitate mijlocie, suculentă, dulce, cu aromă specifică. Perioada de recoltare: a doua decad ă a lunii septembrie; ăpstrare: 60 - 90 zile. 19. Voinea – soi românesc obţinut în 1985 la SCDP Voineşti (Frumos de Voineşti x Prima), de vigoare mare, rezistent la rapăn şi făinare, semiviguros, semiprecoce şi productiv, cu coroana globuloasă, deasă, şarpante puternice, bine ramificate, fructifică cu preponderenţă pe ramuri lungi. Fructul este mijlociu spre mare (160-180 g), alungit, cu coaste evidente,

colorat în roşău-dungat. Pulpa este alb-gălbuie, de textură medie, suculentă, dulce, uşor acidulat , fin aromat ă, de calitate. Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 60 - 90 zile. 33

20. Ardelean – soi românesc obţinut în 1980 la SCDP Cluj (Jonathan x Peasgood), de vigoare mijlocie, precoce, productiv, rezistent la gerşi secetă, mediu rezistent la rapăn şi făinare, fructifică în primul rând pe ramuri de rod scurte. Fructele sunt mijlocii spre mari (130 - 180 g),şor u tronconice, colorate în ro şu intens pe toată suprafaţa. Pulpa este alb-gălbuie, fin aromată, cu gust dulce-acrişor. Perioada de recoltare: luna septembrie; păstrare: 40 - 60 zile. 21. Aura – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Prima x BN 33/39), omologat în 1999. Pomul are vigoare mijlocie spre mare, port divergent, este imun la rapăn şi tolerant la făinare. Fructete sunt mari, 170 g, conic-globuloase, slab costate, culoarea de fond este galben, iar cea de acoperire oranj repartizat în striuri. Pulpa este g ălbuie, suculentă, fin acidulată. Perioada de recoltare: a doua decad ă a lunii septembrie; ăpstrare: 60 – 90 zile. 22. Goldprim – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Golden Delicious x Prima), omologat în anul 2003. Pomul este semiviguros, rode şte pe formaţiuni de rod scurte şi mijlocii, este imun la rapăn şi tolerant la făinare. Fructul este mijlociu (145 – 155 g), form ă conică, culoarea de fond este galben, acoperit cu roşu-oranj pe partea însorită. Pulpa este galbenă, fermă, mediu suculentă, fin acidulată, plăcută la gust. Perioada de recoltare: ultima decad ă a lunii septembrie; ăpstrare: 60 - 90 zile. 23. Pionier – soi românesc omologat în 1983 la SCDP Voine şti ((Verzişoare x Jonathan) x Prima). Este imun la rap ăn şi f ăinare, foarte productiv, precoce, de vigoare submijlocie (de tip spur). Fructele sunt mijlocii (140-150 g), sferic-turtite, colorate în roşu închis pe ¾ din suprafaţă. Pulpa este fină, aromată, de calitate foarte bună. Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii septembrie; p ăstrare 40-60 zile. 24. Colonade – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni prin încrucişarea soiurilor Pionier (Vf) x McIntosh Wijcik (Co), omologat în 2007. Pomul este de tip columnar, de vigoare mică spre mijlocie, foarte precoce. Fructul are în medie 130 – 150 g, form ă sfero-conică, culoarea de fond galben, cu roşu sub formă de dungi pe partea însorită. Pulpa este albă, acidulată, suculentă, bună la gust. Pedunculul este scurt. Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii septembrie; p ăstrare: 4 - 6 luni. 25. Real – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti, omologat în 2007; rezistent la rapăn, slab rezistent la făinare, foarte productiv (24 – 30 t/ha). Pomul are vigoare mijlocie, rodeşte atât pe formaţiuni scurte, cât şi lungi. Fructele sunt mari, 185 g, alungite, culoarea de fond este galben-verzui, iar

cea de ăacoperire roşu ăintens aproape toată suprafaţa. Pulpa este crem, suculent , dulce, acidulat , bună pe la gust. Perioada de recoltare: sf ărşitul lunii august, începutul lunii septembrie; păstrare: 30 – 40 zile. 34

26. Nicol – soi românesc omologat în 2005 la ICDP Pite şti-Mărăcineni. A fost obţinut prin încrucişarea soiurilor McIntosh Wijcik (Co) x Pionier (Vf). Pomul este de tip columnar, de vigoare mică spre mijlocie, foarte precoce, fructifică din anul 2 după plantare, este rezistent la rapăn şi făinare. Recomandat pentru plantaţii superintensive altoit pe M9 şi MM106, la distanţa de 3,5/1. Fructul este de m ărime mijlocie, 125 – 150 g, sferic-turtit, culoarea de fond galben-verzui, iar cea de acoperire roşu-închis, acoperit cu un start gros de pruin ă. Pedunculul este foarte scurt şi mediu de gros. Pulpa este alb-roz, cu fermitate medie, suculentă, cu gust bun, dulce-acrişor. Perioada de recoltare: începutul lunii septembrie; păstrare: 60 – 90 zile. 27. Bistriţean – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Starkrimson x Prima), omologat în 2002. Pomul are vigoare mijlocie, este imun la rap ăn şi tolerant la făinare. Fructul are 160 g, formă conic-globuloasă, culoarea de fond este galben, acoperit cu roşu sub formă de zone continui, cu striuri pe toat ă suprafaţa. Pulpa este galben-verzuie, fermă, dulce, cu textură şi suculenţă medii. Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii septembrie, prima decadă a lunii octombrie; păstrare: 60 – 90 zile. 28. Chindia – soi românesc obţinut la SCDP Voine şti (Prima x Discovery), omologat în 2008. Pomul are vigoare medie, este precoce (intr ă pe rod în anul 3 de la plantare, altoit pe M26), rodeşte în principal pe formaţiuni scurte de rod, dar şi pe formaţiuni lungi. Prezintă imunitate la rapăn şi rezistenţă sporită la făinare. Fructul este mare (peste 187 g), forma globulos-aplatizat ă, uşor costat, culoarea de fond verde-gălbui, acoperit pe toată suprafaţa cu roşu rubiniu. Pulpa ă, fin acidulată, cu gust plăcut. este dePerioada culoare crem, crocantă,ultima suculent de recoltare: decad ă a lunii septembrie, iar perioada de consum se prelungeşte până în decada a doua a lunii martie.

29. Auriu de Bistriţa – soi românesc omologat în 1991 la SCDP Bistri ţa (Golden Delicious x Parmen auriu), este rezistent la rap ăn şi făinare, precoce, productiv, de vigoare mare. Fructele sunt mijlocii (140-160 g), ovosferice, galben-aurii, de calitate foarte bună. Soi recomandat pentru zonele colinare şi înalte. Perioada de recoltare: prima decadă a lunii septembrie; păstrare: 60-90 zile. 30 Dany – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa, omologat în anul 2005. Pomul are vigoare mijlocie, rodeşte pe formaţiuni de rod scurte şi mijlocii, este rezistent la rapăn şi tolerant la făinare. Fructul are în medie 160 g, form ă sferic-aplatizată, culoarea de fond este galben verzui, acoperit cu roşu pe aproape toată suprafaţa. Pulpa este crem, fermă, ă, cu gust plăcut, răcoritor. fin acidulat Perioada de recoltare: ultima decad ă a lunii septembrie, ăpstrare: 60 - 90 zile.

35

31. Fălticeni – soi românesc obţinut în 1979 la SCDP Fălticeni (Jonathan x Wagener), de vigoare mică-mijlocie, mediu rezistent la boli şi ger. Rodeşte pe formaţiuni scurte. Fructele sunt mijlocii, sferice, uşor turtite, de culoare verde-g ălbui, cu roşu pe partea însorită. Pulpa este alb-gălbuie, crocantă, aromată, cu gust plăcut, răcoritor. Perioada de recoltare: decada a doua lunii a septembrie; ăpstrare: 40 - 60 zile. 32. Frumos de Voineşti – soi românesc obţinut în 1967 la SCDP Voineşti (Jonathan x Belle de Boskoop), de vigoare mare, mediu rezistent laărap n şi făinare, precoce, productiv, rezistent la ger. Fructele sunt supramijlocii (130-160 g), sferic-turtite, culoarea de fond este galben-limoniu, iar cea de acoperire ro şu-portocaliu cu dungi purpurii. Pulpa este alb-gălbuie, cu gust plăcut, echilibrat şi aromă puternică. Perioada de recoltare: prima decadă din octombrie; păstrare: 60-90 zile. 33. Gloria – soi românesc omologat în 1982 la SCDP Târgu-Jiu ((Jonathan x Cardinal) x (Gustav durabil x Van Mons)), rezistent la secet ă şi ger, precoce şi productiv, de vigoare submijlocie, este mediu rezistent la rapăn şi făinare. Fructele sunt mijlocii ca mărime, tronconice, uşor asimetrice, colorate în roşu-carmin, cu aspect atrăgător. Perioada de recoltare: începutul lunii octombrie; păstrare: 60-90 zile. 34. Ionaprim – soi românesc ob ţinut la SCDP Bistriţa (Prima x Jonathan), omologat în 2000. Pomul are vigoare mică spre mijlocie, este imun la rapăn şi tolerant la făinare. Fructele sunt mijlocii, 150 g, conic-globuloase, foarte slab costate, culoarea de fond este galben, acoperit cu ro şu pe toată suprafaţa. Pulpa este fermă de culoare crem, cu textură şi suculenţă medii. Perioada de recoltare: a doua decad ă a lunii septembrie;ăpstrare: 40 – 60 zile. 35. Salva – soi românesc omologat în 1999 la SCDP Bistriţa (Golden Delicious x Prima). Pomul are vigoare mijlocie, este imun la rapăn şi tolerant la ăf inare. Fructul are în medie 140 g, forma conic ă, culoarea de fond galben, este acoperit cu roşu sub formă de striuri şi pete continui. Pulpa de culoare crem, este fermă, foarte suculentă şi fin acidulată. Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii septembrie, prima decadă a lunii octombrie; păstrare: 90 zile. 36. Starkprim – soi românesc, omologat în 1999 la SCDP Bistriţa (Starkrimson x Prima). Pomul are vigoare mijlocie, fructificare pe forma ţiuni de rod scurte şi mijlocii; are imunitate la rapăn şi toleranţă la făinare. Fructul este mare, în medie 200 g, conic-trunchiat, slab costat; culoarea de

fond esteeste galben, roşu-oranj pe partea însorită. Pulpa de culoare gălbuie, fermă,acoperit aromată,cu cu textur ă şi suculen ţă medii. Perioada de recoltare: ultima decad p 60 – 90 zile. ă a lunii septembrie;ăstrare: 36

Soiuri din vechiul sortiment: T – 120 – soi american, omologat în România, rezistent la rap ăn şi f ăinare, foarte productiv, supramijlociu, fructifică pe ramuri de rod lungi. Fructele sunt de mărime mijlocie (120-130 g), sferic-tronconice, epicarpul subţire, de culoare galben intens. Pulpa ferm ă, suculentă, cu gust bun, plăcut acidulat. Se recomandă pentru consum în stare proasp ătă, dar mai ales pentru sucuri. Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 40-60 zile. T – 195 – soi american, omologat în România, de vigoare mic ă, fructifică pe ramuri de rod scurte, este precoce, productiv, rezistent la rapăn şi făinare.

sunt submijlocii (90-130 g), de culoare galben-auriu, cu pulpa crocantFructele ă, aromată, plăcut acidulată. Se recomandă în primul rând pentru sucuri. Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 60-90 zile. Parmen auriu – soi vechi englezesc, semiviguros, precoce, foarte productiv, fructifică atât pe ramuri de rod scurte câtşi lungi (tipul II). Preten ţios faţă de sol şi tehnologie. Fructele cad prematur dac ă aceste cerinţe nu sunt îndeplinite. Fructele sunt mijlocii spre mari (150-160 g) tronconice sau sfero-conice galben-aurii, cu roşu-portocaliu pe partea însorită şi dungi carmin. Pulpa este gălbuie, suculentă, fină, dulce-acidulată, aromată. Sunt destinate consumului în stare proaspătă, cât şi industrializării. Perioada de recoltare: luna octombrie; păstrare: 60-90 zile.

Romus 5

Romus 4

Alex

Aura

37

Prima

Real

Colmar

Colonade

38

Irisem

Nicol

Ionaprim

Voinea

Ardelean

39

Pionier

Iris

Auriu de Bistriţa

40

Fălticeni

Bistriţean

Frumos de Voineşti

41

Dany

Starkprim

Salva

Luca

Parmen auriu

42

Gloria

T 195

T 120

Pinova

43

C. SOIURI DE IARNĂ 37. Rebra – soi românesc ob ţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat în 2003. Pomul are vigoare mijlocie, fructificare de tip spur. Este foarte rezistent la rapăn, mediu rezistent la făinare. Fructul este mijlociu, 145 g, globulos-aplatizat, uşor asimetric. Culoarea de fond este verde-albicioasă, acoperit cu roşu pe partea însorită sub formă de pete continui. Pulpa este verzuie, fermă, suculentă. Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii septembrie; păstrare: 6 luni. 38. Redix – soi românesc ob ţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat în 2004. Pomul are vigoare mijlocie, port etalat şi fructificare de tip standard. Fructul are în medie 160 g, formă tronconic-alungită, slab costată. Culoarea fructelor este roşu-violaceu pe aproximativ 75% din suprafa ţă (culoarea se desăvârşeşte în timpul păstrării). Pulpa este alb-gălbuie, este suculentă, dulceacidulată, bună la gust. Pedunculul este scurt. Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii septembrie; p ăstrare: 6 luni. 39. Doina – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Jonathan x Prima), omologat în anul 2003. Pomul are vigoare mijlocie, rode şte pe formaţiuni de rod scurte şi mijlocii, este rezistent la rapăn şi tolerant la făinare. Fructul este mijlociu (135 – 145 g), conic-globulos, culoarea de fond este galben-verzui, acoperit cu roşu pe aproape toată suprafaţa. Pulpa este gălbuie, fermă, suculentă, fin acidulată. Perioada de recoltare: ultima decad ă a lunii septembrie; ăpstrare: 60 - 90 zile. 40. Productiv de Cluj –soi românesc obţinut la SCDP Cluj, omologat în 2005. Pomul are vigoare mijlocie, fructificare preponderent ă pe ramuri de rod scurte. Fructele sunt mari, 180 – 220 g, ovosferice spre conic-trunchiate, cu creste mici spre cavitatea calicială, continuate cu muchii fine pe suprafaţa fructului. Epiderma este groasă, de culoare roşu-vişiniu pe aproape întreaga suprafaţă, uneori cu striaţii şi puncte subcutanate mici, albe. Pedunculul este lung, vertical şi măciucat spre vârf. Pulpa este alb-g ălbuie, fermă, crocantă, dulce-acrişoară, foarte aromată. Perioada de recoltare: prima decadă a lunii septembrie; păstrare: 30 de zile. 41 Rustic – soi românesc obţinut la ICDP Pite şti-Mărăcineni (Florina x Pionier), omologat în 2008. Pomul de vigoare mijlocie; intr ă pe rod în anul 3 de la plantare, altoit pe MM 106. Se recomandă plantarea la distanţa de 3,5/2 m sau la 3,5/1,5 m, altoit pe M 9. Fructul are mărime mijlocie (130 – 160 g), form ă sferică, uşor aplatizat, asemănător cu soiul Pionier, cu epiderma de culoare verde, acoperită cu roşu pe partea însorită; pulpa este albă, suculentă, crocantă, cu gust bun. Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii septembrie – prima decadă a lunii octombrie şi se păstrează în depozit până în luna martie.

44

42. Kaltherer Böhmer (Kalter de Boemia) – soi vechi, de srcine germană, rezistent la rapăn, tolerant la făinare, rezistent la ger, are vigoare mijlocie, rodeşte cu preponderenţă pe ramuri scurte, este precoce şi foarte productiv. Soi rustic, este recomandat pentru zonele colinare şi înalte. Fructul este mijlociu spre mare (150-180 g), colorat în ro şu-deschis, acoperit cu pruină. Pulpa este albă, cu gust echilibrat şi aromă specifică de trandafir. Face parte din grupa B de calitate. Perioada de recoltare: luna octombrie; păstrare: 60-90 zile. 43. Starkrimson – soi american (1953), de vigoare mică (tip spur) recomandat pentru plantaţii superintensive, este precoce, foarte productiv, mediu rezistent la ger şi făinare, slab rezistent la rapăn, pretenţios la sol şi căldură mai ales în timpul înfloritului şi a maturării fructelor. Nerespectarea acestor cerinţe duce la formarea de fructe mici, asimetrice, slab colorate. Fructele sunt mari (150 - 180 g), conic-trunchiate, cu cinci coaste proeminente, de culoare roşu-intens şi puncte subcutanate galbene. Pulpa este albgălbuie, dulce, cu aciditate redusă.. Perioada de recoltare: luna octombrie; păstrare: 4-6 luni. 44. Generos

– soi românesc, obţinut la SCDP Voineşti ((Parmen auriu x

Malus kaido) x (Jonathan x Frumos de Voine şti)), omologat în 1983. Este

rezistent la rapăn, mediu rezistent la făinare, de vigoare mijlocie-mare, cu coroana rară, aerisită, este precoce şi productiv, fructifică în principal pe ramuri scurte. Fructul este mare (160 - 200 g), sferic sau sfericşor u turtit, puţin asimetric; culoarea de fond galben-verzui, iar cea de acoperireşie-rubiniu ro pe 2/3 din suprafa ţă, cu multă ceară. Pulpa este galbenă, fermă, potrivit de suculentă, fin aromată. Perioada de recoltare: luna octombrie; păstrare: 6-8 luni. 45. Ciprian – soi românesc omologat în 1998 la SCDP Voineşti (Prima x Starkrimson), rezistent la boli, de vigoare mică-mijlocie, cu port divergent, fructifică în special pe ţepuşe. Fructul este mijlociu spre mare (150-180 g), conic-globulos; culoarea de fond este galben, iar cea de acoperire roşu-închis cu pondere foarte mare, repartizată în plăci continui, pulpa de culoare alb-crem, cu fermitate, textur ă şi suculenţă medii. Este destinat pentru consum în stare proaspătă. Perioada de recoltare: a doua decada a lunii septembrie; p ăstrare: 4 - 5 luni. 46. Golden Delicious – soi american (1890), cu r ăspândire foarte mare pe plan mondial. Pomul are vigoare mijlocie sau supramijlocie, coroana este globuloasă, deasă (fructificare de tip standard). Exist ă şi biotipuri de tip spur, de vigoare mică (Golden spur, Yellow spur). Este precoce, productiv, are tendinţă de supraîncărcare cu fructe. Preferă zonele cu umiditate relativă mai scăzută.

Fructele sunt mijlocii spre mari (130 - 200 g), ovosferice,ăcu cinci coaste largi, pu ţin proeminente, de culoare galben-aurie, cu puncte de rugin mari, rare. În condiţii ecologice sau tehnologice deficitare formează plasă (rugină). 45

Este sensibil la rapăn şi se deshidratează uşor pe perioada păstrării în condiţii improvizate. Pulpa este galbenă, crocantă, dulce, slab acidulată, cu aromă specifică. Perioada de recoltare: luna octombrie;ăstrare: p 6 - 12 luni, în func ţie de metodă. 47. Goldspur – variaţie mugurală a soiului Golden delicious, cu fructele asemănătoare, deosebirile se referă la vigoarea pomului, acesta fiind de vigoare mică (tip spur), fructifică pe ramuri de rod scurte, este destinat plantaţiilor superintensive. 48. Jonagold – soi american (Golden Delicious x Jonathan, 1943), de vigoare mare, coroană sferică, precoce, foarte productiv, rezistent la făinare. Fructul este mare, sferic-alungit sau conic-trunchiat, culoarea de fond verde-gălbui, cea de acoperire roşu-pal, dungat cu roşu închis. Pulpa easte albgălbuie, suculentă, dulce, mediu acidulată, de calitate foarte bună. Perioada de recoltare: luna octombrie; păstrare: 6 - 8 luni. 49. Liberty – soi american, (Macoun x Purdue, 1955), foarte rezistent la rapăn şi arsura bacteriană. Vigoarea pomului este mijlocie. Fructele sunt mici spre mijlocii, culoarea de fond este galben, acoperit cu o coloraţie roşie intensă sub formă de dungi şi pete continui pe aproximativ 90% din suprafaţă, forma este conic-ovoidală. Pulpa este galbenă, fină, crocantă, suculentă, acidulată, aciditate ce se diminuează pe perioada păstrării. Perioada de recoltare: luna octombrie; păstrare: 4 - 6 luni. 50. Mutsu – soi japonez (1930), de vigoare mare, foarte sensibil la rap ăn, semiprecoce, foarte pruductiv. Fructele sunt asemănătoare cu cele ale soiului Golden Delicious, dar sunt mai mari (220 - 250 g), au pedunculul scurt şi gros, epicarpul subţire, fără suberificări, cu pulpa alb-gălbuie, plăcut aromată, fin acidulată. Perioada de recoltare: luna octombrie; păstrare: 6 - 12 luni. 51. Delicios de Voineşti – soi românesc obţinut în 1973 la SCDP Voine şti (Golden Delicious x Creţesc), de vigoare mijlocie spre mare, sensibil la rap ăn şi la arsura bacteriană, mediu rezistent la făinare, rezistent la ger, productiv. Fructele sunt mari (140 - 180 g), sferic-turtite, culoarea de fond galbenverzui, iar cea de acoperire roşu-zmeuriu, dungat cu roşu-închis. Pulpa este de culoare crem-gălbui, crocantă, cu gust plăcut şi aromă puternică. Se deshidratează repede în timpul păstrării. Perioada de recoltare: luna octombrie; păstrare: 4 - 6 luni. 52. Delia – soi românesc obţinut la SCDP Baia Mare (Jonathan x Wagener), omologat în 1982, de vigoare mic ă, fructificare de tip spur, precoce, productiv, rezistent la rapăn, mediu rezistent la f ăinare, rezistent la ger şi secetă. Fructele, mijlocii ca mărime (130 - 150 g), sunt sferic-turtite,şor u crestate, de culoare roşie-rubinie pe aproape toat ă suprafaţa. Soi recomandat pentru zonele colinare. Perioada de recoltare: luna octombrie; păstrare: 6 - 8 luni.

46

53. Florina (Querina) – soi francez (1974), imun la rapăn, tolerant la făinare, precoce, foarte productiv, de vigoare mare, fructifică în special pe ramuri de rod lungi. Fructele sunt mari (150 - 180 g), tronconice, crestate, ro şii-vişinii, cu puncte subcutanate albe şi pruină abundentă. Epiderma groasă şi aciditatea scăzută le diminuează din calităţi, de altfel certe datorate fermităţii, parfumului şi în general gustului plăcut. Perioada de recoltare: luna octombrie; păstrare: 6- 8 luni. 54. Rădăşeni – soi românesc ob ţinut în 1979 la SCDP F ălticeni, rezistent la rapăn şi făinare, de vigoare mijlocie, relativ precoce, productiv. Fructele sunt de m ărime mijlocie spre mare (130 - 180 g), de culoare galben-verzui, acoperite cu striaţii roşii-carmin. Pulpa este galbenă, fermă, suculentă, aromată. Este un soi recomandat pentru zonele colinare şi înalte, pentru consum în stare proaspătă şi pentru industrializare. Perioada de recoltare: luna octombrie; păstrare: 6 - 8 luni. 55. Granny Smith – soi vechi australian (1867), de vigoare mare, fructifică pe ramuri de rod lungi (tipul IV), pretenţios la căldură, necesită toamne lungi şi călduroase. Fructele sunt mari (180 - 200 g), sferice, cu epiderma groasă, de culoare verde-intens, cu pruină multă şi puncte subcutanate albe, aureolate. Pulpa albverzuie, este fermă, acidulată, de calitate medie. Perioada de recoltare: a doua jumătate a lunii octombrie; păstrare: 8 - 10 luni. 56. Jonathan – soi vechi american (1826), de vigoare mijlocie, fructifică în special pe ramuri de rod lungi, dar şi pe ţepuşe, foarte sensibil la făinare, este precoce şi productiv. Este autofertil şi bun polenizator. Dă rezultate bune în toate zonele de cultură ale mărului. Din acest soi au fost ob ţinute foarte multe soiuri, prin selecţii clonale (Ionared, Red Jonathan, New Red Jonathan, Jonathan Capri, Jonathan 26 etc.) sau prin hibridări (Aromat de vară, Roşu de Cluj, Ancuţa, Jonagold, Fălticeni, Idared, Idajohn, Melrose etc). Fructele sunt foarte apreciate, au m ărime mijlocie (130 - 160 g), formă tronconică, cu suprafaţa netedă, intens colorată în roşu pe partea însorită. Pulpa, alb-gălbuie, este fermă, foarte suculentă, dulce, armonios acidulată, fin aromată, de calitate foarte bună. Perioada de recoltare: luna octombrie; păstrare: 6 - 8 luni. 57. Idared – soi american, destul de vechi (1942), de vigoare mijlocie spre mare, foarte productiv şi precoce, rezistent la ger şi secetă, sensibil la făinare. Fructele sunt mari (180 - 220 g), sferic-turtite cu cinci coaste largi. Epiderma este subţire, culoarea de fond galben-verzui, iar cea de acoperire ro şu pe cca. 90% ţă. Pulpa este albă, crocantă, acidulată, plăcut aromată. Este un soi mediu din suprafa apreciat pe pie ţele lumii, însă are rezistenţă foarte bună la păstrare. Perioada de recoltare: luna octombrie; păstrare: 10 - 12 luni.

47

58. Wagener premiat – unul din cele mai vechi soiuri americane, de vigoare mică (tip spur), cu coroana rară, capacitate slabă de ramificare, recomandat pentru plantaţii superintensive, foarte productiv şi precoce. Este relativ rezistent la rapăn şi făinare. Fructul este mare (160 - 220 g), sferic-turtit, cu trei coaste proeminente, verde, colorat minim 1/2 din suprafaţă în roşu-zmeuriu. Fructele sunt neuniforme în cadrul aceluiaşi pom, atât ca mărime cât şi culoare, este un defect al acestui soi. Pulpa este alb-gălbuie, foarte fină, crocantă, slab aromată, plăcut acidulată. Dacă nu se respectă tehnologia de cultură şi mai ales momentul de recoltare, fructele se păstrează mai puţin, pierzându-şi repede calităţile.

Perioada de recoltare: luna octombrie, după colorare; păstrare: 4-6 luni. Soiuri din vechiul sortiment: Poiana – soi românesc obţinut în 1991 la SCPP Lipova (Frumos de Voine şti x (Parmen auriu xMalus kaido) x Jonathan), imun la rapăn şi rezistent la făinare şi ger, productiv, viguros, fructifică pe ramuri lungi. Fructele sunt mijlocii (120-150 g), sferice sau ovosferice, galben-verzui, acoperite cu roşu rubiniu pe partea însorită. Pulpa este alb-gălbuie, fermă, suculentă şi plăcută la gust. Perioada de recoltare: octombrie; păstrare: 6-8 luni. Ancuţa – soi românesc obţinut în 1979 la SCDP Cluj (Jonathan x M ăr de Şugag), de vigoare mijlocie-mare, fructifică în primul rând pe formaţiuni scurte, dar şi lungi, este semiprecoce, productiv, mediu rezistent la rap ăn şi făinare.

Fructele sunt mari (160 - 190 g), sferic-turtite, cu cinci coaste mai ă culoarea de fond galben-pai, iar cea de acoperire accentuate în zona calicial roşu-sângeriu, dungat cu roş,u-vi şiniu. Pulpa este galben ă, crocantă, fină, cu gust plăcut, dulce-acrişor şi aromă specifică. Perioada de recoltare: octombrie; păstrare: 6-8 luni.

Challenger

48

Ciprian

Doina

Productiv de Cluj

49

Rebra

Redix

Rustic

50

Goldspur

Mutsu

Golden Delicious

51

Poiana

Jonagold

Generos

52

Florina

Delicios de Voineşti

Jonathan

53

Kaltherer Böhmer

Ancuţa

Liberty

Delia

(foto www. henryfields.com)

54

Starkrimson

Rădăşeni

Idared

55

Granny Smith

Wagener premiat

56

SOIURI DE PĂR CULTIVATE ÎN ŢARA NOASTRĂ

CAPITOLUL 4

Pyrus sativa Lam., fam. Rosaceae, subfam. Pomoideae ● Sortimentul actual de păr este format din 36 de soiuri, dintre care 26 româneşti şi 10 străine, obţinute în Franţa, SUA şi Anglia. ● Consumul de fructe proaspete este asigurat pe o perioadă de 240 – 260 de zile, respectiv din luna iulie, până în martie-aprilie. , sortimentul cuprinde: ● După perioada de recoltareşi maturare a fructelor  13 soiuri de var ă;  15 soiuri de toamnă;  8 soiuri de iarn ă. ● Sunt promovate soiurile rezistente genetic la principalele boli şi ăunători: Erwinia amylovora Burill (arsura bacteriană), Venturia pirina Aderh. d(rap ănul) şi Psylla sp. (păduchele melifer), care afectează din ce în ce mai mult plantaţiile în ultima perioadă. Astfel, în România au fost omologate soiurile Euras, imun la rap ăn, rezistent la Psylla sp. şi Ervina rezistent la arsura bacteriană, tolerant la Psylla sp., iar în SUA soiurile Dawn şi Mongolow, rezistente la arsura bacteriană. ● În ultima perioadă s-au introdus în cultur ă soiurile cu fructe intens colorate în roşu, deoarece au un impact comercial mult mai intens. De exemplu soiurile Williams roşu, Ina Estival, Roşioară de Cluj. ● După gradul de compatibilitate cu gutuiul vegetativ, soiurile de p ăr se clasifică astfel: - soiuri compatibile, care au afinitate bună cu gutuiul: Trivale, Daciana, Untoasă precoce Morettini, Ina Estival, Argessis, Napoca, Doina, Untoasă Hardy, Untoasă de Geoagiu, Highland, Aniversarea, Conference, Abatele Fetel, Jeanne d’Arc, Curé, Passe Crassane, Olivier de Serres. - soiuri incompatibile cu gutuiul sau cu afinitate slabă, care necesită altoirea cu intermediar: Bella di giugno, Triumf, Timpurii de Dâmbovi ţa, Favorita lui Clapp, Williams, Williams ro şu, Untoasă Bosc, Republica ş.a. - soiuri folosite ca intermediar: Curé, Untoasă Hardy, Harbuzeşti. 57

● După specificul de fructificare al pomilor în perioada de mare producţie, soiurile de păr pot fi de tip spur sau standard.  soiuri de tip spur rodesc preponderent pe ramuri de rod scurte: Passe Crassane, Untoasă Bosc, Abatele Fetel, Trivale, Timpurii de Dâmbovi ţa, Favorita lui Clapp, Napoca, Williams ş.a.  soiuri de tip standard rodesc preponderent pe ramuri de rod lungi: Curé, Triumf, Carpica, Untoasă precoce Morettini ş.a. ● După comportarea în procesul polenizării şi fecundării florilor, sortimentul cuprinde:  şi necesit ă polenizatori; autosterile: majoritatea Triumf, Napoca, Daciana;  soiuri par ţial autofertile:  soiuri rele polenizatoare: Curé, Olivier de Serres;  soiuri partenocarpice: Williams, Curé, Conference, Daciana;  combinaţii intersterile: Bella di giugno x Curé, Williams x

Bella di

giugno, Williams x Williams roşu, Passe Crassane x Williams.

 Din vechiul sortiment se mai întâlnesc în cultur ă soiurile: Bella di Giugno, Untoasă precoce Morettini, Passe Crassane, Jeanne d’Arc, Untoas ă Giffard, Untoasă Clairgeau, Ducesa de Angoulême, Untoasă Diel, Decana Comisiei, Joseffina de Malines sau dintre cele autohtone: Păstrăvioare, Busuioace, Sîntilieşti, Popeşti, Harbuzeşti, Văratice, Alămâi, Mălăieţe ş.a. A. Soiuri de var ă: Triumf, Daciana, Roşioară de Cluj, Aromată de Bistriţa, Argessis, Carpica, Favorita lui Clapp, Timpurii de Dâmboviţa, Getica,

Ina Estival, Jubileu 50, Napoca, Williams . Fructele ajung la maturitate în lunile iulie-august, se recoltează la maturitatea de consum sau cu 4-5 zile mai devreme,

au o perioadă scurtă de păstrare, respectiv 1-2 saptămâni în condiţii obişnuite de temperatură şi 30 de zile în condiţii frigorifice. Acumulează cantităţi mici de substanţă uscată, zahăr şi aciditate; se valorifică în special pentru fructe de masă, dar pot fi şi industrializate. B. Soiuri de toamnă: Williams roşu, Doina, Paramis, Haydeea, Arvena, Corina, Untoasă Hardy, Untoasă de Geoagiu, Untoasă Bosc, Highland, Tudor, Aniversarea, Conference, Monica, Ervinia. Fructele se recoltează la sfârşitul

lunii august şi în septembrie, la maturitatea de recoltare, respectiv înainte de consum şi se pot păstra 20-30 de zile în condiţii obişnuite de temperatură, iar în condiţii frigorifice 2-3 luni. C. Soiuri de iarnă: Curé, Orizont, Contesa de Paris, Olivier de Serres, Republica, Milenium, Virgiliu Hibernal, Euras. Fructele acestor soiuri se

recoltează în septembrie-octombrie, maturitatea de consum se realiz ă în timpul păstrării prin perfectarea culorii şi a calităţilor gustative; se păstrează timp de 3 - 5 luni. 58

SORTIMENTUL DE SOIURI A. SOIURI DE VARĂ 1. Triumf – soi românesc ob ţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Napoca x Untoasă Giffard), omologat în 1983. Pomul are vigoare mijlocie spre mare, este parţial autofertil, cu fructificare pe ramuri scurte şi lungi, este precoce, foarte productiv, rezistent la rapăn şi pătarea albă a frunzelor, incompatibil cu gutuiul. Fructul este mijlociu (120-130 g), piriform, verde-g ălbui, cu roşu pe partea însorită. Pulpa semifondantă plăcută la gust. Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii iulie. 2 Daciana – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Napoca x Untoasă precoce Morettini), omologat în 1989. Soiul are vigoare mijlocie, este parţial autofertil, cu tendinţă de partenocarpie, relativ precoce, foarte productiv (22-26 t/ha), rezistent la ger, tip de fructificare standard, are afinitate cu gutuiul. Fructul este mijlociu (140-160 g), piriform-alungit, de culoare ro şuportocaliu. Pulpa este albă, fină, fondantă, plăcută la gust. Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii iulie. 3. Roşioară de Cluj – soi românesc obţinut la SCDP Cluj-Napoca (Williams roşu x Untoasă Giffard), omologat în 2005. Pomul are vigoare mijlocie, fructifică pe ramuri de rod scurte, dar şi lungi, care se arcuiesc sub greutatea fructelor. Are afinitate bună la altoirea pe gutui; este tolerant la rap ăn. Fructul are mărime mică spre mijlocie (100 – 120 g), este piriform, ro şucarmin spre bordo pe toată suprafaţa, pulpa albă, fină, untoasă, fără sclereide, slab aromată, gust dulce, uşor acidulat.

Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii iulie. 4. Aromată de Bistriţa – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Favorita lui Clapp x Tămâioasă Robert), omologat în 1967, de vigoare mijlocie spre mare, sensibil la Venturia pirinaşi Ervinia amylovora, are afinitate slabă la altoirea pe gutui. Fructul are în medie 130 g, form ă piriform-ovoidală, cu suprafaţa netedă; culoarea de fond galben-verzui, cu puncte mici cenu şii, iar cea de acoperire roşurubiniu, peste care se suprapun dungi ro şii-purpurii. Pulpa albă, suculentă, untoasă, aromată, uşor acidulată, de calitate foarte bună. Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii iulie. 5. Argessis – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Napoca x Untoasă precoce Morettini), omologat în 1985, de vigoare mijlocie, are capacitate bună de ramificare, este semitardiv, productiv (25-30 t/ha), rezistent la boli şi dăunători, compatibil cu gutuiul. Fructul este mijlociu (120-140 g), piriform, verde-gălbui, acoperit cu roşuţă ţă ă aprins din suprafa fondantăpe, cu50% gust foarte bun. . Pulpa are consisten medie, este suculent , Perioada de recoltare: decada a doua a lunii august.

59

6. Carpica – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Napoca x Untoasă precoce Morettini), omologat în 1989, de vigoare mijlocie, fructificare de tip standard, este precoce, productiv (25-30 t/ha), rezistent la ger, sensibil la secetă, are compatibilitate bună cu gutuiul. Fructul este mijlociu (140-160 g), conic-piriform, galben-pai, acoperit cu rugină. Pulpa este albă, fondantă, aromată şi cu gust plăcut. Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii august. 7. Favorita lui Clapp – soi american, foarte vechi (1860), de vigoare mare, cu fructificare pe ramuri scurte, parţial autofertil, precoce, productiv, rezistent la secetă şi ger, înflorire semitârzie, sensibil la afide. Fructul este mijlociu (130-160 g), scurt-piriform, verde-g ălbui, cu roşu carmin dungat pe aproape toată suprafaţa. Pulpa este albă, foarte suculentă, fină, fondantă, intens aromată, cu gust dulce-vinuriu, răcoritor, foarte bun pentru consum în stare proaspătă. Perioada de recoltare: a doua jumătate a lunii august. 8. Timpurii de Dâmboviţa – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti (Busuioace x Favorita lui Clapp), omologat în 1968. Pomul este viguros, tardiv, înfloreşte semitârziu, foarte productiv, rezistent la ger, incompatibil cu gutuiul. Fructul de mărime mijlocie, în medie 150 g, scurt-piriform, u şor asimetric, galben-verzui, acoperit cu roşu aprins pe 2/3 din suprafaţă. Pulpa este albă, suculentă, fondantă, cu sclereide fine, foarte bună la gust. Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii august. 9. Getica – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Napoca x Untoasă precoce Morettini), omologat în 1994, de vigoare submijlocie, este precoce (anii 3-4 de la plantare), productiv (12-20 t/ha), cu fructificare de tip spur, sensibil la Psylla sp. Are afinitate bună cu gutuiul. Fructul este de mărime medie (140-160 g), piriform, uşor alungit, de culoare galben-pai, acoperit pe partea însorită cu rugină foarte slabă. Pulpa este albă, semifondantă, suculentă la maturitatea deplină, de calitate bună. Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii august. 10. Ina Estival – soi obţinut la SCDP Cluj-Napoca (Napoca x Cj 16-2-9), omologat în 1999. Pomul are vigoare de creştere mijlocie, fructificare de tip standard, este foarte productiv (30 - 40 t/ha), are afinitate bun ă la altoirea pe gutui. Fructul este mijlociu spre mare, 160 – 180 g, piriform, u şor alungit, culoarea de fond este galben, iar cea de acoperire ro şu-aprins. Pulpa este albgălbuie, untoasă, fină, foarte suculentă, fără sclereide. Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii august. 11.Morettini), Jubileu 50 – soi ob Cluj-Napoca (Napoca x Untoas ă precoce omologat înţinut 2003,ladeSCDP vigoare mijlocie spre mare, fructificare de tip standard, rezistenţă bun ă la boli şi d ăunători, este productiv (25 – 30 t/ha), compatibil cu gutuiul. 60

Fructul este mijlociu spre mare, 140 – 180 g, piriform-alungit, culoarea de fond este galben-intens, cu ro şu pe partea însorită. Pulpa este alb-gălbuie, fină, fondantă şi foarte suculentă. Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii august. 12. Napoca – soi românesc obţinut la SCDP Cluj-Napoca, omologat în 1969, are vigoare mijlocie spre mare, fructific ă pe ramuri scurte, parţial autofertil, este precoce, productiv (25 – 30 t/ha), rezistent la ger, sensibil la Psylla sp., compatibil cu gutuiul. Fructul este mijlociu (140-170 g), piriform, cu gâtul scurt, sub ţiat spre vârf, culoare galben-verzui, roşiatic pe partea însorită. Pulpa este alb-gălbuie, fondantă, cu gust plăcut. Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii august. 13. Williams – soi englezesc, foarte vechi (1770), introdus în România în 1900, deţine o pondere importantă în cultură. Este semiviguros, precoce, productiv, parţial autofertil, înfloreşte târziu; sensibil la ger şi secetă, incompatibil la altoirea pe gutui. Fructul este mijlociu spre mare, piriform, cu conturul neregulat, galben-pai, cu rugină la ambele capete, foarte bun pentru masă şi industrializare, are pulpa albă, fondantă, fără sclereide, foarte suculentă, dulce-vinurie, puternic aromată. Perioada de recoltare: sfârşitul lunii august.

Soiuri din vechiul sortiment: Bella de Giugno – soi italian, introdus în România în 1997, viguros, productiv, precoce, cu fructificare de tip “spur” rezistent la ger şi secetă, mediu rezistent la boli, incompatibil cu gutuiul (cu intermediar). Fructul este submijlociu (60-100 g), piriform, galben-verzui pigmentat cu roz. Pulpa este alb-gălbuie, cu suculenţă medie, semifondantă. Perioada de recoltare: prima jumătate a lunii iulie. Untoasă precoce Morettini – soi italian (Coscia x Williams), introdus în România în 1958, viguros, precoce, foarte productiv, rezistent la boli, sensibil la ger, compatibil la altoirea pe gutui. Fructul este mare, piriform, galben-pai, cu roşu pe partea însorită. Pulpa este albă, fină, fondantă, intens aromată, cu gust foarte bun. Perioada de recoltare: prima jumătate a lunii august. Trivale – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Napoca x Untoasă Giffard), omologat în 1982, semiviguros, cu capacitate mic ă de ramificare, fructifică pe ramuri scurte, este incompatibil cu gutuiul.

mic (70-100 g), conic, Pulpa Fructul este albeste ă, fondant ă, slab aromat ă, deverde-g calitateălbui, bună.cu roşu pe partea însorit ă. Perioada de recoltare: prima jumătate a lunii iulie. 61

Untoasă precoce Morettini

Bella di Giugno

Carpica

Daciana

62

Getica

Napoca

Timpurii de Dâmboviţa

Triumf

Argessis

Trivale

63

Ina Estival

Jubileu 50

Favorita lui Clapp

Roşioar deă Cluj

Williams

Aromat

64

ă de Bistriţa

B. SOIURI DE TOAMN Ă 14. Williams roşu – este o muta ţie a soiului Williams, obţinută în SUA (1958). Soi semiviguros, precoce, productiv, sensibil la ger şi secetă, incompatibil cu gutuiul. Fructul este mare (180-200 g), piriform, colorat în ro şu-intens pe toată suprafaţa. Pulpa este de calitate superioar ă, la fel ca la soiul Williams. Perioada de recoltare: prima decad ă a lunii septembrie; păstrare: 30 -60 de zile. 15. Doina – soi românesc obţinut la SCDP Cluj-Napoca (Favorita lui Clapp x Păstrăvioare), omologat în 1979, semiviguros, rezistent la ger, cu fructificare de

tip standard, productiv, compatibil cu gutuiul. galben-verzui, acoperit cu Fructulprecoce, este mare (180-220 g), scurt-piriform, roşu-vişiniu pe 1/2 din suprafaţă. Pulpa este alb-verzuie, fondant ă, suculentă, plăcută la gust. Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 25-30 de zile. 16. Paramis – soi românesc ob ţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Monica x Passe Crassane), omologat în 2008. Pomul are vigoare mijlocie şi afinitate bună cu gutuiul A; intră pe rod în anul 3 de la plantare. Fructul de mărime supramijlocie, sau mare (180 – 200 g), este bergamotiform sau conic globulos, de culoare verde – gălbuie; pulpa este albă, fondantă, cu gust bun. Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie şi se p ăstrează la frig (+2oC) până în ianuarie. 17. Haydeea – soi românesc obţinut la SCDP Cluj-Napoca (Untoas ă Hardy

x Untoasă Six), omologat în 1993, semiviguros, precoce, productiv (27-33 kg/pom), rezistent la ger şi boli, fructifică predominant pe ramuri de rod scurte. Are afinitate bună la altoirea pe gutui. Fructul este mare (180-220 g), scurt-piriform, fără cavitate pedunculară, de culoare galbenă, uşor rumenit pe partea însorit ă, cu numeroase puncte subcutanate mici, de culoare închisă. Pulpa este suculentă, dulce, plăcut acidulată şi fin aromată. Soi destinat consumului în stare proasp ătă, dar şi industrializării. Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 10-20 de zile. 18. Arvena – soi românesc obţinut la SCDP Cluj-Napoca, omologat în anul 2007, este precoceşi productiv. Vigoarea pomului este mijlocie, are afinitate bun ă la altoirea pe gutui. Fructul de mărime mijlocie spre mare; datorită tendinţei de supraîncărcare, în lipsa măsurilor tehnologice adecvate, fructele pot rămâne de mărime mică. Culoarea fructului este verde-gălbui, cu nuanţă arămie la maturitatea de consum. Pulpa este alb-gălbuie, fondantă, cu puţine sclereide, cu gust deosebit de bun şi echilibrat. Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie; păstrare: 60-90 de zile

65

19. Corina – soi românesc ob ţinut la SCDP Voine şti (hibrid interspecific), omologat în 2003, semiviguros, fructificare de tip spur, precoce, rezistent la rapăn, tolerant la focul bacterian şi atacul de Psylla sp. Fructul este mare (180-220 g), tronconic, asimetric, culoarea de fond este galben-verzui, cu roz pe partea însorit ă şi o rugină fină ce acoperă întreaga suprafaţă. Pulpa este albă fină, suculentă, cu gust bun, slab aromat. Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 30-60 de zile. 20. Untoasă Hardy – soi vechi, de srcine francez ă (1830), are vigoare mare, cu trunchiul şi axul puternice, coroana îngust-conic ă, are capacitate redusă de ramificare, fructifică preponderent pe formaţiuni scurte, intră târziu pe rod, este sensibil la ger, produce mult şi constant. Prezintă compatibilitate foarte bună cu gutuiul, poate fi folosit ca intermediar. Fructul este mijlociu (120-140 g), scurt-conic, cu vârful larg, culoarea verde-gălbui, acoperit integral sau parţial cu rugină grosieră. Pulpa este albă, semifondantă, foarte suculentă, dulce-vinurie, de calitate foarte bună. Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 30-60 de zile. 21. Untoasă de Geoagiu – soi românesc obţinut la SCDP Geoagiu (Josephine de Malines x Olivier de Serres), omologat în 1973, de vigoare mic ă spre mijlocie, fructificare de tip spur, este precoce, productiv, rezistent la boli, compatibil cu gutuiul. Fructul este mare (200-220g), scurt-conic sau bergamontiform, galbenverzui, uşor colorat în roşu pe partea însorită. Pulpa este albă, fondantă, dulceacidulată, de calitate bună. Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 30-60 de zile. 22. Untoasă Bosc – soi vechi, de srcine francez ă (1839), are vigoare mijlocie spre mare, înflorire târzie, este precoce, incompatibil cu gutuiul, sensibil la ger, Psylla sp. şi acarieni, tolerant la rap ăn. Fructul este mare, piriform, cu zona peduncular ă brusc alungită, formând un “gât” caracteristic lung şi gros. Culoarea este galben-verzui, fiind acoperit complet cu o rugină groasă, brun-roşcată caracteristică. Pulpa este alb-gălbuie, foarte fină, fondantă, suculentă, foarte bună la gust. Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 30-60 de zile. 23. Highland – soi de srcine american ă (1974), viguros, foarte productiv, semiprecoce, cu înflorire semitimpurie, este compatibil cu gutuiul. Fructul este mare, conic, verde-gălbui. Pulpa este albă, densă, foarte suculentă, cu gust plăcut. Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 60-80 de zile.

soi românesc obţinut la SCDP Voineşşiti,scurte, omologat în 2007. Pomul24. are Tudor vigoare –mijlocie, fructificare pe ramuri mijlocii este productiv (30-40 t/ha), rezistent la rapăn, tolerant la Psylla sp. 66

Fructul este mare spre foarte mare, 200-250 g, piriform, culoarea de fond este galben, acoperit cu roşu aprins pe mai mult de jum ătate din suprafaţă. Pulpa este crem, fină, fără sclereide, cu gust foarte bun. Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 60 de zile. 25. Aniversarea – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti (Decana de iarnă x Curé), omologat în 1973, este viguros, foarte productiv (25-30 t/ha), rezistent la ger, fructificare de tip spur, compatibil cu gutuiul, mediu rezistent la rap ăn. Fructul este mare (200 g), piriform-alungit, galben-verzui, acoperit cu rugin ă, ca şi soiul Untoasă Bosc. Pulpa este albă, semifondantă, cu gust taninos, dar plăcut. Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 60-80 de zile. 26. Conference – soi englezesc (1890), de vigoare mijlocie, este precoce, foarte productiv, cu rodire partenocarpică, capacitate slabă de ramificare, compatibil cu gutuiul, rezistent la ger, sensibil la secet ă şi brume. Fructul este mijlociu spre mare, piriform, verde-gălbui, uneori slab rumenit pe partea însorită şi cu o calotă de rugină în jurul caliciului. Pulpa este albgălbuie, suculentă, dulce, puţin acidulată, cu aromă plăcută. Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 40-60 de zile. 27. Monica – soi românesc ob ţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Santa Maria x Principe di Gonzaga), omologat în 1994, semiviguros, precoce (anul 4 de la plantare), este productiv (15-30 t/ha), cu fructificare de tip spur, mediu rezistent la atacul bolilor şi dăunătorilor. Are afinitate bună cu gutuiul. Fructul este mijlociu spre mare (160-180 g), piriform-alungit, de culoare galben-verzui, cu puncteşi pete de rugină, dungat cu roşu-aprins pe partea însorit ă, are conturul uşor neregulat. Pedunculul este scurt, gros şi prins în prelungirea axului fructului. Pulpa este fondant ă, cu sclereide fine şi gust uşor astrigent. Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie; păstrare: 60-90 de zile. 28. Ervinia – soi românesc obţinut la SCDP Pite şti-Mărăcineni (hibrid interspecific), omologat în 2003, este productiv, de vigoare mică, rezistent la arsura bacteriană, tolerant la Psylla sp. Fructul de mărime mijlocie (140-150 g), este piriform, galben-verzui, cu rugină slabă spre extremităţi. Pedunculul este scurt şi gros. Pulpa este albă, mediu suculentă, fondantă, dulce-acidulată. Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 60-90 de zile.

Soiuri din vechiul sortiment: Jeanne d’Arc– soi de origine franceză (1893), semiviguros, fructificare de tip “spur”, productiv, înflore şte târziu, rezistent la gerşi boli, compatibil cu gutuiul. Fructul este mare (200-220 g), tronconic, verde-gălbui, cu pulpa albă, suculentă, slab acidulată, plăcută la gust. Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 60-90 de zile. 67

Doina

Haydeea

Untoas de ăGeoagiu

Abatele Fetel

Untoasă Hardy

68

Paramis

Ervinia

Untoasă Bosc

Tudor

Monica

69

Aniversarea

Conference

Corina

Jeanne d’Arc

C. SOIURI DE IARNĂ 29. Curé – soi foarte vechi, de srcine francez ă (1760), cu largă r ăspândire la noi în ţară, este viguros, compatibil cu gutuiul, foarte productiv, dar inconstant; sensibil la rapăn şi ger; soi triploid, fructific ă în general partenocarpic. Fructul este mare, piriform-alungit, asimetric, cu o dungă de rugină longitudinală şi un şanţ discret. Epiderma este verde-gălbuie la maturitate. Pulpa este alb-gălbuie, densă, slab parfumată şi potrivit de dulce, cu sclereide fine şi

gust uşor astrigent, dar plăcut la maturitatea de consum. Perioada de recoltare: începutul lunii octombrie; păstrare: 100-150 de zile. 70

30. Orizont – soi românesc obţinut la SCDP Voine şti (hibrid interspecific), omologat în 2003, este precoce, productiv (20-25 t/ha), rezistentăla n, rap tolerant la arsura bacteriană şi Psylla sp. Vigoarea pomilor este mijlocie, iar fructificarea de tip spur. Fructul este mijlociu spre mare (150-200 g), sferic, u şor-alungit, de culoare galbenă, cu rugină în zona calicială şi spre peduncul. Pulpa este alb-crem, suculentă, cu gust foarte bun. Perioada de recoltare: începutul lunii octombrie; păstrare: 100-150 de zile. 31. Contesa de Paris – soi francez (1908), de vigoare mijlocie, tardiv, foarte productiv, înfloreşte timpuriu sau semitimpuriu, fiind afectat de brumele de primăvară; este sensibil la boli, are compatibilitate slabă cu gutuiul. Fructul este mijlociu spre mare, piriform-ovoidal, verde-gălbui, cu puncte mici de rugină, pulpa este albă, fondantă, suculentă, de calitate foarte bună. Perioada de recoltare: în luna octombrie; se p ăstrează 150-180 de zile. 32. Olivier de Sèrres – soi francez (1851), semiviguros, produce mult dar inconstant, înfloreşte semitârziu, este sensibil la rapăn, compatibil cu gutuiul. Fructul de mărime medie, este maliform, cu epiderma galben-verzuie, pulpa albă-gălbuie, fermă, cu gust foarte bun şi aromă distinctă. Perioada de recoltare: începutul lunii octombrie; ăpstrare: 150-180 de zile. 33. Republica – soi românesc obţinut la SCDP Voine şti (Decana de iarnă x Madame Levavasseur), omologat în 1973, de vigoare mică, este foarte precoce şi productiv, fructificare de tip spur, înfloreşte semitimpuriu, este incompatibil la altoirea pe gutui. Fructul este mare (240-260 g), maliform, cu cavitate pedunculară, epiderma de culoare verde-gălbuie, cu pete de rugină. Pulpa este albă, fondantă, suculentă, aromată, dar cu sclereide în jurul lojelor seminale. Pedunculul este scurt şi gros. Perioada de recoltare: începutul lunii octombrie;ăstrare: p 150-180 de zile. 34. Milenium – soi românesc obţinut la SCDP Cluj-Napoca (CJ16-4-12 x Contesa de Paris), omologat în 2003, de vigoare mijlocie, este productiv (20-25 t/ha), fructifică preponderent pe formaţiuni de rod scurte, are afinitate bun ă cu gutuiul. Fructele sunt mari spre foarte mari (220-250 g), conic-trunchiate, u şor asimetrice, epiderma este galben-verzuie, uşor rumenită pe partea însorită, cu numeroase puncte subcutanate mici, de culoare închisă. Pulpa alb-gălbuie, fermă, suculentă, cu puţine sclereide. Perioada de recoltare: începutul lunii octombrie; păstrare 150 de zile. 35. Virgiliu Hibernal – soi românesc ob ţinut la SCDP Cluj-Napoca (Passe Crasanne x Contesa de Paris), omologat în anul 2000, are vigoare mijlocie, intr ă timpuriu pe rod, este foarte productiv (25-30 t/ha), sensibil la atacul de Psylla sp.

Fructul este mare (200-240 cu g), ro piriform-ovat tronconic, contur regulat, de culoare galben-verzui, şu pe partea sau însorit ă. Pulpacueste albgălbuie, consistentă, untoasă, fără sclereide, fin aromată. Perioada de recoltare: începutul lunii octombrie;ăstrare: p 150-180 de zile. 71

36. Euras – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti ((Pyrus serotina x Olivier de Serres) x Decana de iarn ă), omologat în 1994, este imun la rapăn, rezistent la Psylla sp. şi acarieni. Pomul are vigoare mijlocie, formează o coroană globuloasă, fructifică preponderent pe ramuri scurte, este productiv (20-25 t/ha). Fructul este mijlociu (130-150 g), ovoidal, cu cavitate peduncular ă asimetrică, conturul regulat, epiderma subţire, netedă, de culoare galben-verzuie, cu puncte de rugină, uşor rumenit pe partea însorită. Pulpa este albă, semifondantă, suculentă, fără sclereide şi cu gust bun. Perioada de recoltare: în luna octombrie; păstrare: 180-200 de zile.

Curé

Euras

Orizont

Republica

72

Virgiliu Hibernal

Milenium

Olivier de Sèrres

Contesa de Paris

Passe Crasane

73

SOIURI DE GUTUI CULTIVATE ÎN ŢARA NOASTRĂ

CAPITOLUL 5

Cydonia oblonga Mill., fam Rosaceae, subfam. Pomoideae ● La gutui sortimentul este relativ restrâns, fiind format din 8 soiuri. În zonele favorabile de cultură se întâlnesc numeroase biotipuri locale, care dau rezultate foarte bune. ● Sortimentul actual asigură consumul de fructe timp de 140 – 160 de zile, din septembrie până în ianuarie-februarie. ● Soiurile cultivate provin din 3 variet ăţi botanice ale speciei Cydonia oblonga şi anume:  Cydonia oblonga var. maliformis Mill C.K. Schein, cu fructe globuloase, maliforme: De Constantinopol, De Huşi, Moldoveneşti, Leskowatz ş.a. 

Cydonia oblonga var. piriformis Kirchn, cu fructe piriforme,



Cydonia oblonga var. lusitanica Mill C.K. Schein, cu fructe

fără coaste: De Portugalia, Champion, De Mo şna ş.a.

piriforme şi coaste proeminente: Bereczki, Aromate, Aurii ş.a. Alte varietăţi ale speciei Cydonia oblonga sunt var. piramidalis şi var. marmorata, dar sunt mai pu ţin importante pentru pomicultură. ● Comportarea în procesul polenizării şi fecundării florilor: soiurile de gutui sunt autofertile sau parţial autofertile. ● Specificul de fructificare: principala ramură de rod este m ăciulia. Alte ramuri de rod sunt: ramura mixtă, coarne de melc şi ramificaţia fructiferă.

 Alte soiuri din vechiul sortiment: str ăine: De Lescowatz, De Vranja, Smyrna, De Bourgeaut; autohtone: De Moşna, Tălpăşeşti 63, Târzii de Deltă, Mălăieţe, De Ploieşti, De Afumaţi, Gâtuite, Fala Deltei etc.

74

SORTIMENTUL DE SOIURI

În fondul de germoplasmă organizat în România exist ă cca. 70 genotipuri de gutui, reprezentate de soiuri şi selecţii autohtone şi străine. Dintre acestea, în lista oficială pentru anul 2008 sunt propuse la înmul ţire 8 soiuri, care apar ţin speciei Cydonia oblonga şi se încadrează în primele trei varietăţi (var. maliformis, piriformis, lusitanica). 1. De Constantinopol – soi cu srcine incert ă, probabil turcesc, mult răspândit în ţara noastră, mai ales în sud şi sud-est. Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroană rar ă, sferic turtită, foarte productiv, însă sensibil la ger, boli şi dăunători. Fructul este mijlociu spre mare (200 – 400 g), galben-auriu, maliform, cu coaste evidente şi cavitate pedunculară caracteristică. Pulpa este potrivit de suculentă, aromată, slab astringentă, bună pentru consum în stare propaspătă şi industrializare. Fructele cad uşor din pom încă din prepârgă şi se păstrează puţin (30-60 zile). Perioada de consum: septembrie-octombrie. 2. Moldoveneşti – soi românesc obţinut la SCDP Târgu-Jiu, omologat în anul 1982, de vigoare mic ă-mijlocie, cu coroană globuloasă-turtită, rezistent la ger, boli şi secetă, sensibil la monilioză, are comportare bună la cloroză. Fructul este mijlociu (330 g), maliform, puţin alungit spre zona calicială, galben-portocaliu, cu suprafaţa uşor ondulată prin coaste largi. Pulpa este galbenă-portocalie, cu puţine sclereide, potrivit de suculentă, soi bun pentru

industrializare. Perioada de consum: octombrie-decembrie. 3. Aurii – soi românesc obţinut la SCDP Târgu-Jiu, omologat în anul 1982, de vigoare mijlocie, cu coroana globuloasă, este precoce, foarte productiv, rezistent la ger (-27oC) şi la boli. Fructul este mare (450-500 g), piriform-rotunjit, cu coaste largi şi suprafaţa vălurată asimetric; culoarea este galben-portocalie, cu pieliţa netedă lucioasă. Pulpa este gălbuie, densă, suculentă, dulce, puţin acidulată şi plăcut aromată. Perioada de consum: octombrie-decembrie. 4. Bereczki – soi vechi, de srcine maghiar ă, foarte răspândit în sudul şi vestul ţării. Pomul are vigoare mare, coroana invers-piramidal ă, cu plasticitate ecologică ridicată, produce abundent, este rezistent la Monilinia, sensibil la ger. Fructul este mare spre foarte mare (600 - 800 g), larg-piriform cu proeminenţe şi un mamelon peduncular brun-cenu şiu, suprafaţa neuniform

costată, de culoare gălbuie. Pulpa este gălbuie, intens aromată, dulce-acidulată, plăcută la gust, de calitate foarte bun ă pentru consum şi industrializare. Perioada de consum: octombrie-noiembrie. 75

5. Champion – soi american (1870), mult răspândit în estul şi sud-estul noastre. Pomul este viguros, productiv, longeviv, formează o coroană globuloasă, este rezistent la ger, sensibil la Monilinia. Fructul este mare sau foarte mare (400 - 800 g), scurt-piriform, uneori aproape cilindric, cu suprafaţa aproape netedă, de culoare galben-verzui la recoltare şi galben la maturitatea de consum. Pulpa este alb-aurie, fină, slab astringentă, intens aromată, cu puţine sclereide, are gust plăcut. Perioada de consum: octombrie-decembrie. ţării

6. De Portugalia – soi vechi, răspândit mult în sud-estul ţării noastre. Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroana larg-piramidală, productiv, pretenţios la condiţiile edafice şi climatice, sensibil la boli şi dăunători. Fructul este mijlociu spre mare (200 - 400 g), piriform-alungit spre peduncul, cu un gât mic asimetric, uneori puţin curbat, cu suprafaţa netedă, uşor costată spre extremităţi. Pulpa este gălbuie, cu gust plăcut, uşor astringent. Perioada de consum: octombrie-ianuarie. 7. Aromate – soi românesc obţinut în anul 1982 la SCDP Târgu-Jiu, de vigoare mijlocie, cu coroană globuloasă, precoce, productiv, este rezistent la ger (-27oC) şi la boli. Fructul este mijlociu spre mare (350 - 400 g), piriform-alungit, cu suprafa ţa netedă, galben-limonie, fără coaste. Pulpa este alb-gălbuie, fermă, suculentă, intens aromată, plăcută la gust. Perioada de consum: octombrie-ianuarie. 8. De Huşi – soi românesc, de vigoare mare, formează o coroană globuloasă, este productiv, rezistent la ger şi secetă. Fructul este mijlociu (300 g), maliform, cu coaste largi, rotunjite, epiderma galben-aurie. Pulpa este lipsită de sclereide, cu gust astringent la recoltare, dar care devine dulce, uşor acidulat la maturitatea de consum. Perioada de consum: octombrie-februarie. Soiuri din vechiul sortiment: De Moşna – soi românesc, neînscris în lista oficială din anul 1999. Pom viguros, longeviv, cu coroana invers-piramidală, precoce, productiv, rezistent la ger şi secetă. Fructele sunt neuniforme, de la mijlocii, la foarte mari (160-570 g), piriforme, slab costate, cu epiderma mată, verde-gălbuie la recoltare, galbenă la maturitatea deplină. Pulpa este fermă, mediu acidulată, galben-aurie, plăcut aromată, dar cu sclereide. Perioada de consum: noiembrie-martie. De Lescowatz – soi viguros, rezistent la ger şi secetă, cu fructe mari, maliforme, slab costate, moderat suculente, slab acidulate, cu multe sclereide. Perioada de consum: octombrie-februarie.

76

De Constantinopol

Bereczki

Moldoveneşti

De Huşi

Aromate

Aurii

77

PRINCIPALELE CARACTERE POMOLOGICE UTILIZATE ÎN DETERMINAREA SOIURILOR SPECIILOR DRUPACEE CAPITOLUL 6

Din grupa speciilor drupacee fac parte prunul caisul, piersicul, migdalul, cireşul, vişinul, precum şi mahalebul, corcoduşul, porumbarul, zarzărul, specii care se folosesc ca portaltoi. Pentru determinarea soiurilor se iau în considera ţie atât caracterele fructelor, cât şi ale pomilor. În continuare sunt redate numai elementele specifice pentru fruct, deoarece la pom se analizează aceleaşi caractere ca şi la speciile pomacee. Fructul, din punct de vedere botanic, este o drupă formată din exocarp membranos, mezocarp cărnos, comestibil şi endocarp lignificat, care închide în interior o sămânţă cu tegumentul subţire, membranos. La migdal, fructul este o pseudodrupă, cu mezocarpul dehiscent la maturitate, partea comestibilă fiind sămânţa, închisă în interiorul endocarpului lignificat (sâmbure). Fructele sunt, în general, comprimate lateral şi prezintă următoarele elemente exterioare caracteristice: brazda ventrală şi dorsală, flancurile sau feţele, partea ventrală şi dorsală, umerii şi pieptul.

1 2 Fig. 6.1. Elementele exterioare carcteristice la piersice (1) şi caise (2): bv-brazda ventrală, bd-brazda dorsală, u-umerii, p-pieptul, f-flancurile

78

Brazda ventrală (şanţul ventral) este o depresiune longitudinală care porneşte din cavitatea pedunculară şi poate ajunge până la punctul stilar. Este adâncă şi bine conturată la caise şi piersice, medie la prune şi slab evidentă sau ştearsă la cireşe şi vişine, fiind marcată printr-o dungă mai închisă la culoare. Brazda dorsală (şanţul dorsal) este mai pu ţin pronunţată decât cea ventrală, fiind poziţionată opus acesteia. Partea ventrală este faţa fructului pe care a avut loc sudura carpelelor, fiind marcată de brazda ventrală. Partea dorsală este situată opus celei ventrale şi marcată de brazda dorsală. Flancurile sunt cele două feţe ale fructului, amplasate de o parte şi de alta a

părţii dorsale i ventrale. zone mai înalte, situate în regiunea cavit ăţii pedunculare, în Umerii şsunt prelungirea flancurilor. Se întâlnesc în special la cireşe şi prune. Pieptul este o proeminenţă situată pe partea ventrală a fructului, specifică pentru unele soiuri de prun, cireş şi vişin. Caracterele morfologice ale fructelor cu rol important în determinarea soiurilor sunt: mărimea, forma, culoarea, relieful, cavitatea pedunculară, pedunculul, punctul stilar, endocarpul, mezocarpul, sâmburele. Mărimea este un caracter important în comercializarea fructelor. Mărimea se redă prin greutatea medie a unui fruct (g/buc) sau prin indicele de m ărime (Im, exprimat în mm), care reprezintă media celor trei dimensiuni: înălţimea (H), diametrul ecuatorial maxim (D) şi minim (d).

Im =

H

+

D+d

3 Tabelul 6.1. Mărimea fructelor la speciile drupacee (exprimată prin Im - mm)

Categoria Prune Caise Piersice Cireşe şi Vişine

Mici

Mijlocii

Mari

sub 30 sub 35 sub 45 sub 18

31 - 40 36 - 45 46 - 60 19 - 20

peste 41 peste 46 peste 61 peste 21

Forma fructelor poate fi sferică, sferic-alungită, ovoidală, invers-ovoidală, elipsoidală ş.a., în funcţie de specie şi soi. Punctul stilar este cicatricea formată în urma căderii stilului şi se prezintă sub forma unui punct sau pat ă de rugină. Este situat în vârful fructului, care poate fi plat, rotunjit, adâncit, ascuţit sau alungit sub formă de mamelon (caise, piersice).

79

Fig. 6.2. Forma fructelor la prun

Tabelul 6.2. Culoarea fructelor la speciile drupacee

Categoria Prune Caise Piersice Cireşe Vişine

Culoarea fructelor

Alb-gălbui, verzui, galben, roşiatic, violet, precum şi toate nuanţele de trecere între acestea. Culoarea de fond: galben-portocaliu, portocaliu, portocaliuînchis. Culoarea de fond: alb-gălbui, portocaliu. Culoarea de acoperire: roşu, roşu-violaceu. Galben, roz, roşu, marmorat roşu cu galben, roşu-închis spre negru. Roz-deschis, roşu, roşu-aprins, roşu-purpuriu, roşu-închis.

Fig. 6.3. Caracterele exterioare ale sâmburilor la piersic A-fa ţa, B-partea dorsală, C- partea ventrală, D-secţiune longitudinală, E-secţiune transversală, F-sămânţa. (foto www.cst.cmich.edu)

80

Exocarpul (pieliţa fructului) este membranos, elastic, glabru la cireşe, prune, vişine şi nectarine; pubescent la caise şi piersice propriu-zise. Gradul de aderenţă la mezocarp este un caracter important pentru fructele care se valorifică prin industrializare. Pruina este specifică pentru prune, are culoare alb ă, violetă sau albastră, poate fi groasă sau subţire. Mezocarpul sau pulpa fructului se caracterizează prin culoare, consistenţă, suculenţă, gust, aromă, elemente care se diferen ţiază în funcţie de specie şi soi. Sâmburii prezintă pe partea dorsal ă un şanţ caracteristic (şanţ dorsal), care ă fascicolele reprezintcare iar pe partea ventral ă 1-3 creste (aripioare, carene), sunt locullibero-lemnoase, de sudură ale marginilor placentare. Şanţul dorsal este profund şi continuu la piersice şi prune, evident numai la vârf şi bază la caise şi migdale şi lipseşte la cireşe şi vişine, fiind înlocuit cu o muchie, mai mult sau mai pu ţin evidentă. Tabelul 6.3. Caracterizarea sâmburilor Specia

Mărimea

(buc/kg)

Prun

1500-2500

Cais

600-800

Piersic

360-500

Cireş

5000-7000

Vişin

4000-5000

Migdal

260-500

Forma

Endocarpul

Şanţul dorsal

elipsoidală, scurtovoidală ovoidală, elipsoidală, bombaţi central ovoidală, ovoidalalungită, inversovoidală ovoidală, scurtovoidală, ovoconică globuloasă, aproape sferică

gros, aspru, alveolat, brungălbui sau cafeniu

adânc, continuu

ovoidală, elipsoidală, alungită

gros, tare, rugos, fin reticulat,

Creasta ventrală mică, rotunjită sau ascuţită

discontinuu

mare, muchiată

adânc, continuu

mare, evidentă

gros, tare, cu suprafaţa netedă, alb-gălbui, crem

lipsă, muchie evidentă

mică, rotunjită

gros, neted, roz, voz-vişiniu

lipsă, muchie uşor rotunjită

mică, slab evidentă

gros, tare sau fragil, cafeniu, cu numeroşi pori brun-gălbui

discontinuu, vizibil la extremităţi

mare, ascuţită

castaniu, cafeniu gros, cu încrustaţii adânci, roşcat, brunroşcat, cafeniu

81

SOIURI DE PRUN CULTIVATE ÎN ŢARA NOASTRĂ

CAPITOLUL 7

Prunus domestica L., fam Rosaceae, subfam. Prunoideae ● Sortimentul la prun este alcătuit din 38 de soiuri , dintre care 6 străine (Stanley, Anna Späth, Rivers timpuriu, Renclod Althan, D'Agen, Vinete de Italia) şi 32 autohtone (Diana, Vâlcean, Carpatin, Pite ştean, Tita, Flora,

Doina, Tuleu timpuriu, Roman, Romaner, Alina, Centenar, Iulia, Ivan, Sarmatic, Andreea, Dani, Geta, Dâmboviţa, Jubileu 50, Pesc ăruş, Ialomiţa, Tuleu gras, Agent, Zamfira, Albatros, Elena, Gras ameliorat, Delia, Matilda, Record, Gras românesc). ● Noile soiuri româneşti se remarcă prin: - productivitate ridicată (25 – 30 t/ha); - constanţă în fructificare; - calitate superioară a fructelor; - toleranţă faţă de infecţiile virotice (în special Plum-pox).

Sortimentul actual asigură consumul de fructe proaspete pe o perioadă de 90 – 100 de zile, în intervalul iulie-octombrie. ● După perioada de maturare a fructelor, soiurile se clasific ă în 3 grupe:  Soiuri cu maturare timpurie (Rivers timpuriu, Diana, Ialomi ţa, Renclod Caransebeş, Vâlcean, Bărăgan, Carpatin, Piteştean, Renclod Althan, Tita,

de Flora, Doina, Tuleu timpuriu, Roman, Romaner), având perioada de maturare începând cu luna iulie, până la 15 august;  Soiuri cu maturare mijlocie (Alina, Centenar, Sarmatic, Ivan, Iulia, Andreea, Dani, Geta, Dâmboviţa, Jubileu 50, Pescăruş, Tuleu gras, Stanley, Agent, Zamfira, D'Agen, Albatros, Elena), având perioada de maturare intervalul cuprins între 15 august – 15 septembrie;

 Soiuri cu maturare târzie (Anna Späth, Gras ameliorat, Delia, Matilda, Vinete de Italia, Record, Gras românesc), cu perioada de maturare dup ă 15 septembrie.

82

, soiurile ● După comportarea în procesul poleniz ării şi fecundării florilor 

pot fi:

autofertile: Rivers timpuriu, Renclod Althan, Stanley, Anna äSp th, Vinete

de Italia, Vinete române şti, Gras ameliorat, Gras românesc, Matilda, Ialomi ţa;  parţial autofertile: D'Agen, Andreea, Agent, Renclod de Caransebeş, Zamfira, Delia, Diana;  autosterile: Record, Pescăruş, B ărăgan 17, Vâlcean, Silvia, Minerva ş.a., care necesită fecundare alogamă, încrucişată, cu polen de la alte soiuri bune polenizatoare;  androsterile: Tuleu gras, Tuleu timpuriu, Flora, Tita, Centenar, Sarmatic, Superb, Albatros, Piteştean, Carpatin, Dâmboviţa, Elena, Geta, Dani, Ivan, Alina, ş.a. Androsterilitatea se datoreaz ă atrofierii Doina, Jubileu staminelor, care50, suntRoman, lipsite Romaner de polen. Aceste soiuri necesit ă obligatoriu 2-3 soiuri polenizatoare şi intercompatibile;  combinaţii intersterile sunt puţine şi constituie excepţii: Ialomiţa x Vision, Pescăruş x Vision. ● După specificul de fructificare soiurile de prun se clasific ă

astfel: soiuri care rodesc predominant pe buchete de mai ramificate: Stanley, Anna Späth, D'Agen, Carpatin, Centenar, Minerva, Silvia, Record, Pescăruş ş.a.  soiuri care rodesc predominant pe ramuri mixte mijlocii şi lungi: Renclod Althan, Tuleu gras, Pescăruş, Albatros, Piteştean, Ialomiţa, Carpatin ş.a. 

● După vigoarea pomilor, soiurile de prun se clasific ă astfel:  vigoare mare: Rivers timpuriu, Renclod Althan, Vinete româneşti, Gras românesc, Gras ameliorat, Albatros, Record, Flora, Dani, Tuleu gras, Romaner, Dâmboviţa;  vigoare mijlocie: D'Agen, Anna Späth, Silvia, Centenar, Pescăruş, Diana, Ialomiţa, Minerva, Piteştean, Carpatin, Doina, Tuleu timpuriu, Roman, Stanley, Matilda, Iulia, Geta, Agent, Zamfira;  vigoare submijlocie : Andreea, Alina, Tita, B ărăgan 17, Vinete de Italia,Valor.

● După modul de utilizare a fructelor sortimentul cuprinde:  soiuri de masă: Rivers timpuriu, Silvia, Centenar, Tuleu timpuriu;  soiuri cu utilizări multiple (masă, industrializare): Tuleu gras, Vinete de Italia, Vinete româneşti, Stanley;  soiuri pentru deshidratare şi industrializare: D'Agen, Superb, Albatros,

Gras ameliorat; 

soiuri pentru compoturi: Renclod Althan, Pescăruş ş.a.

 În livezile existente se mai întâlnesc urm ătoarele soiuri din vechiul sortiment: autohtone: Tuleu dulce, Renclod violet, Renclod verde, De Bistri ţa, Vinete Româneşti, . Minerva, Albatros; Valor, Montfort a. ş

străne: Peche, Wilhemina Späth,

Soiuri de prun de perspectivă, neincluse în sortiment: Regina precoce, Blue Free, Iroquois, President, Edwards, Blue Bell, Verity, Vision ş.a. 83

SORTIMENTUL DE SOIURI A. Soiuri cu maturare timpurie (Rivers timpuriu, Diana, Ialomiţa, Vâlcean, Carpatin, Piteştean, Renclod Althan, Tita, Flora, Doina, Tuleu timpuriu, Roman, Romaner), perioada de maturare se eşalonează începând cu

luna iulie, până la 15 august. 1. Rivers timpuriu (Early Rivers) – soi foarte timpuriu, de srcine englez ă. Pomul are vigoare supramijlocie, este autofertil, precoce, moderat productiv (8-10 t/ha), rezistent la ger, preten ţios la sol, sensibil la secetă, tolerant la viroze. Fructul este mijlociu ca m ărime (35-40 g), sferic, sferic-alungit, vânătă ă violaceu, pruin este galben-verzuie, destul de consistentă, suculentă, cu dulce, slab albastr aromată. , Pulpa semiaderent ă la sâmbure. Perioada de maturare : prima jumătate a lunii iulie, recoltarea f ăcându-se în 2-3 reprize, deoarece fructele se scutură uşor la coacere deplină.

2. Diana – soi românesc omologat în 1983 la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Renclod Althan x Early Rivers), de vigoare mijlocie, fructific ă predominant pe ramuri de rod mijlocii. Înfloreşte semitârziu, este parţial autofertil, precoce, mediu productiv, rezistent la ger şi boli, sensibil la Plum-pox virus. Fructul este mare (50-60 g), de tip “renclod”, sferic turtit, colorat în albastru-deschis, cu multă pruină grosieră cenuşiu-albăstruie. Pulpa este verdegălbuie, consistentă, suculentă, cu gust plăcut, neaderentă la sâmbure. Perioada de maturare: începutul lunii iulie. 3. Ialomiţa – soi românesc ob ţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Renclod Althan x Early Rivers), omologat în 1981, de vigoare mijlocie spre mare, este

autofertil, rezistent la Monilinia, tolerant la Plum Pox virus. Fructul este mijlociu (35-40 g), de tip “renclod”, sferic, uşor asimetric, vânăt-închis, acoperit cu multă pruină cenuşie. Pulpa este verde-gălbuie, neaderentă, suculentă, bună la gust. Perioada de maturare: a doua decadă a lunii iulie. 4. Vâlcean – soi românesc, omologat în 1990 la SCDP Vâlce, de vigoare mijlocie spre mare, cu coroana invers piramidal ă. Soi autosteril, precoce, productiv (15-18 t/ha). Fructul este mare spre foarte mare (65-75 g), sferic, uşor turtit la capete, vânăt-închis, uniform, cu pruină puţină, albicioasă, persistentă. Pulpa este portocalie, crocantă, suculentă, dulce, plăcută, neaderentă. Perioada de maturare: sfârşitul lunii iulie, începutul lunii august. 5. Carpatin – soi românesc ob ţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Tuleu gras x EarlyRivers), omologat în 1982, de vigoare mic ă-mijlocie, fructifică atât pe formaţiuni scurte, mijlocii şi lungi, este precoce, foarte productiv (20-25 t/ha), recomandat mai ales pentru sudul ţării şi zona colinară; mediu rezistent la boli şi viroze, este androsteril.

84

Fructul este mare (45-50 g), sferic-alungit, albastru-închis, cu pruin ă cenuşie. Pulpa este galben-verzuie, mediu consistent ă, suculentă, cu gust fin, neaderentă la sâmbure, se preteaz ă pentru consum în stare proasp ătă şi pentru industrializare. Perioada de maturare: sfârşitul lunii iulie, începutul lunii august. 6. Piteştean – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Tuleu timpuriu x Early Rivers), omologat în 1982, semiviguros, cu ramuri de schelet bine garnisite cu formaţiuni de rod scurte şi mijlocii, este rezistent la ger, secetă şi boli, tolerant la viroze, precoce şi productiv (24 t/ha), androsteril. Fructul este mare (45-50 g), ovoid, uşor asimetric, vânăt-închis, acoperit cu multă pruină albastră. Pulpa este verde-gălbuie, crocantă, suculentă, cu gust foarte plăcut, neaderentă la sâmbure. Perioada de maturare: sfârşitul lunii iulie, începutul lunii august. 7. Renclod Althan (Reine Claude d'Althan) – soi vechi, ob ţinut în fosta Republică Cehoslovacia (Boemia). Pomul are vigoare supramijlocie, rodeşte pe formaţiuni scurte şi mijlocii, este autofertil. Rezistă destul de bine la secet ă şi ger, este tolerant la viroze, sensibil la Monilinia. Fructul este mare (43-58 g), globulos, uşor turtit la capete, cu pieliţa potrivit de groasă, marmorată în diferite nuanţe de roşu-violet şi acoperită cu pruină fină, abundentă, roşcat-albăstruie. Pulpa are culoare galben-aurie, este consistentă, potrivit de suculentă, dulce-aromată, pl ăcut acidulată, neaderentă sau semiaderentă, foarte bună pentru masă şi industrializare. Perioada de maturare: sfârşitul lunii iulie, începutul lunii august. 8. Tita – soi românesc ob ţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (sâmburi iradiati de Tuleu gras), omologat în 1991, de vigoare mică spre mijlocie, precoce, produce moderat (12-14 t/ha), dar constant, este rezistent la ger, secet ă şi îngheţurile târzii de primăvară; androsteril. Fructul este mare (50-55 g), ovoid, uşor alungit la vârf, albastru-ultramarin, cu multă pruină gri. Pulpa galben-verzuie, este crocant ă, mediu suculentă, cu gust armonios. Este unul din cele mai apreciate soiuri, îns ă are un mic defect: vârful sâmburelui se rupe uşor şi rămâne în pulpă. Perioada de maturare: sfârşitul lunii iulie, începutul lunii august. 9. Flora – soi românesc omologat în 1989 la ICDP Pite şti-Mărăcineni (Tuleu gras x Renclod violet), viguros, cu fructificare mixt ă, rezistent la secetă, boli şi ger, semiprecoce, dar foarte productiv (peste 20 t/ha/500 pomi), androsteril. Fructul este mare (48-55 g), ovoidal spre sferic, u şor turtit, de culoare albastru-ultramarin, acoperit cu pruină albastră-cenuşie. Pulpa este alb-verzuie, ă, mediu suculentă, cu gust plăcut armonios. crocantPerioada de maturare: prima decadă a lunii august.

85

10. Doina – soi românesc omologat în 2004 la SCDP Bistri ţa (Anna Spath x Renclod Althan), de vigoare mijlocie, cu fructificare de tip spur, rezistent la boli, tolerant la Plum Pox virus, androsteril. Fructul este mare (45-50 g), eliptic, de culoare ro şu-violaceu, acoperit cu un strat gros de pruină. Pulpa este galben-verzuie, fermă, suculentă, neaderentă. Perioada de maturare: prima decadă a lunii august. 11. Tuleu timpuriu– soi românesc obţinut la ICDP Piteşti- Mărăcineni (Tuleu gras x Peche), omologat în anul 1967. Pomul are vigoare mijlocie, coroana piramidal ă, ramurile de schelet groase, fructificare pe ramuri de rod scurte. Soi androsteril,ă intr pe rod în anii 4-5 de la plantare, este productiv (23 t/ha, cu 444 de pomi), rezistent la ger, ă la altoirea pe corcodu şul. secetă şi viroze, are compatibilitate slab Fructul este aspectuos, mare (40 g), ovoidal-asimetric, pieliţa este potrivit de groasă, elastică, de culoare violacee, acoperită cu un strat gros de pruin ă albastru-ultramarin. Perioada de maturare: începutul lunii august. 12. Roman – soi românesc omologat în anul 2004 la ICDP PiteştiMărăcineni (Tuleu gras x Early Rivers), de vigoare mijlocie, produce moderat, dar constant; este androsteril. Fructul este mare (60 g), ovoidal, de culoare albastru-roşiatic, cu pruină gri. Pulpa galben-oranj, crocantă, potrivit de suculentă, dulce-acidulată. Perioada de maturare: prima decadă a lunii august. 13. Romaner – soi românesc omologat în 2005 la ICDP Pite şti-Mărăcineni (Tuleu gras x Renclod Althan), de vigoare mare, cu fructificare mixt ă, este productiv, androsteril. Fructul este mare (45 g), sferic-alungit, de culoare albastru-violet, cu pruină abundentă, pulpa galben-verzuie, suculentă, cu gust foarte plăcut. Perioada de maturare: prima decadă a lunii august. B. Soiuri cu maturare mijlocie (Alina, Centenar, Sarmatic, Ivan, Iulia, Andreea, Dani, Geta, Dâmboviţa, Jubileu 50, Pescăruş, Tuleu gras, Stanley, Agent, Zamfira, D'Agen, Albatros, Elena) având perioada de maturare intervalul cuprins între 15 august – 15 septembrie. 14. Alina – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (sâmburi iradiati de Tuleu gras), omologat în anul 1991, de vigoare mic ă spre mijlocie, este precoce, foarte productiv şi constant, rezistent la ger, tolerant la secet ă şi boli virotice, sensibil la monilioză, androsteril. Fructul este mare (45-55 g), ovoid, albastru-deschis cu nuan ţe maronii, acoperit cu multă pruină cenuşie. Pulpa este galbenă-verzuie, crocantă, potrivit de ă, consistentă, neaderentă. suculent Perioada de maturare: prima decadă a lunii august.

86

15. Centenar – soi obţinut la ICDP Pite şti-Mărăcineni (Tuleu gras x Early Rivers), omologat în 1978, este unul dintre cele mai productive soiuri din ţară (25-30 t/ha cu 500 pomi). Pomul are vigoare mijlocie, fructific ă predominant pe buchete de mai, cât şi pe ramuri mijlocii şi lungi. Intră timpuriu pe rod, este androsteril, rezistent la secetă, tolerant la boli şi viroze, uşor sensibil la ger. Fructul este mare (45-50 g), are form ă invers-ovoidală, culoare vânătviolacee, acoperit cu pruină abundentă, albăstruie. Pulpa este galben-verzuie, fermă, crocantă, suculentă, cu gust foarte plăcut, neaderentă la sâmbure, foarte bună pentru consum în stare proaspătă. Perioada de maturare: primele două decade ale lunii august. 16. Sarmatic – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Tuleu timpuriu x Early Rivers), omologat în anul 1989, de vigoare mijlocie spre mare, este androsteril, productiv (15-17 t/ha). Rezist ă bine la ger, secetă şi boli, este sensibil la Plum Pox virus. Fructul are mărime mijlocie (40 g), formă oval-alungită, epiderma albastră, cu puncte subcutanante roşii, acoperit cu pruină fină. Pulpa este galben-verzuie, crocantă şi suculentă, cu gust dulce-acidulat, armonios, neaderentă. Maturarea: prima jumătate a lunii august. 17. Ivan – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Tuleu gras x Vânăt de Italia), omologat în anul 2003, de vigoare mijlocie, este androsteril, tolerant la boli şi viroze. Fructul este mijlociu (36 g), invers-ovoidal, de culoare albastru-închis, acoperit cu pruină. Pulpa este verde-gălbuie, fermă, mediu suculentă, dulce. Perioada de maturare: prima decadă a lunii august. 18. Iulia – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Tuleu gras x Renclod Althan), omologat în 2002, este semiviguros, androsteril, tolerant la boli şi viroze. Fructul este mijlociu (38-40 g), elipsoidal-alungit, turtit ventral, culoarea albastru-violaceu, acoperit cu pruină, pulpa galben-verzuie, fermă, fibroasă, cu gust dulce, foarte plăcut. Perioada de maturare: ultima decadă a lunii august. 19. Andreea – soi românesc ob ţinut la SCDP Vâlcea, omologat în 2000, de vigoare mică spre mijlocie, parţial autofertil, foarte productiv, tolerant la Plum

Pox virus.

Fructul este mijlociu (40 g), rotunjit-oblong, de culoare ăalb stru-violaceu, cu puncte roşiatice-violacee, acoperit cu pruin ă, pulpa galbenă, mediu suculentă, dulce. Perioada de maturare: decadele a doua şi a treia ale lunii august. 20. Dani – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Tuleu gras x Gras şi viroze.cu românesc), omologat în 2004, este viguros, androsteril, rezistent la boli Fructul este mijlociu (28-30 g), globulos, de culoare albastr ă, acoperit pruină. Pulpa este galben-verzuie, fermă, mediu suculentă. Perioada de maturare: ultima decadă a lunii august. 87

21. Geta – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Centenar x Ialomiţa), omologat în anul 2004, semiviguros, cu fructificare de tip spur, este androsteril, rezistent la boli, tolerant la viroze. Fructul este mare (50-60 g), elipsoidal, de culoare albastru-închis, cu pruină abundentă, pulpa galben-verzuie, fermă, dulce, mediu suculentă. Perioada de maturare: decadele a doua şi a treia ale lunii august. 22. Dâmboviţa – soi românesc omologat în anul 1981 la ICDP Pite ştiMărăcineni (Tuleu gras x Anna Späth), de vigoare mare, semiprecoce, foarte productiv (27-30 t/ha), este androsteril, rezistent la ger şi viroze. Fructul este mare (50 g), ovoidal, u şor asimetric, vânăt-închis, acoperit cu multă pruină cenuşie, foarte aspectuos. Pulpa este de culoare galben-verzuie, crocantă, suculentă, cu gust plăcut, neaderentă. Perioada de maturare: sfârşitul lunii august. 23. Jubileu 50 – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Tuleu gras x De Bistriţa), omologat în anul 2003, de vigoare mijlocie, este androsteril, tolerant la boli, mediu rezistent la Plum Pox virus. Fructul este mijlociu (35 g), elipsoidal, de culoare albastr ă, acoperit cu pruină, pulpa galben-verzuie, fermă, dulce, mediu suculentă. Perioada de maturare: ultima decadă a lunii august. 24. Pescăruş – soi românesc obţinut la ICPP Pite şti-Mărăcineni (Renclod Althan x Wilhelmina Späth), omologat în 1979, de vigoare mijlocie, rodeşte pe formaţiuni scurte şi mijlocii, este autosteril, produce mult, având tendinţă de supraîncărcare. Este rezistent la boli şi viroze. Fructul este foarte aspectuos, mare (40-45 g), ovoid, uşor alungit, asimetric, cu pieliţa de culoare vânăt-închis, cu multă pruină. Pulpa este galben-verzuie, crocantă, suculentă, cu gust plăcut, acidulat, neaderentă la sâmbure. Perioada de maturare: sfârşitul lunii august. 25. Tuleu gras – soi autohton, vechi, srcinar din regiunea subcarpatic ă meridională, este considerat soi de baz ă în sortiment, datorită calităţii superioare a fructelor, folosite ca etalon în descrierea celorlalte soiuri. Pomul are vigoare mare, ramurile de schelet au unghi mic de ramificare şi lemnul foarte fragil, fapt pentru care se rup şi se dezbină sub greutatea rodului. Fructific ă pe formaţiuni scurte şi mijlocii, este precoce şi foarte productiv (20-25 t/ha), androsteril (staminele sunt lipsite de polen). La altoire nu are afinitate cu corcoduşul. Ca genitor matern transmite la descendenţi androsterilitatea şi incompatibilitatea la altoirea pe corcoduş. Este tolerant la viroze, sensibil la afide şi Monilinia. Nu este rezistent la ger şi formează "plăgi geroase" pe trunchi şi ramurile de schelet. Fructul este mijlociu (27-35 g), invers-ovoidal, de culoare ăvân t-închis, cu ă ăstruie. Pulpa este galben-verzuie, crocant ă suculentă, cu gust deosebit de pruin plăcut. alb Fructele sunt rezistente la căderea din pom, ,transport şi păstrare, de calitate superioară, destinate pentru consum în stare proasp ătă, deshidratareşi industrializare. Perioada de maturare: sfârşitul lunii august, începutul lunii septembrie. 88

26. Stanley – soi de srcine american ă (Agen x Grand Duck), a fost introdus la noi în cultură în anul 1958. Pomul are vigoare submijlocie, fructifică pe buchete de mai ramificate, fiind un soi de tip spur. Este autofertil, foarte bun polenizator, intră repede pe rod, are potenţial productiv deosebit de ridicat (25 t/ha). Este rezistent la ger şi tolerant la viroze. Fructul este de mărime mijlocie (30 - 38 g), de form ă invers-ovoidă. Pieliţa este de culoare vânăt-inchis, acoperită cu pruină abundentă, albăstruie, se colorează caracteristic cu 3-4 săptămâni înainte de maturitatea de recoltare. Pulpa este galben-verzuie, consistentă, crocantă, suficient de suculentă, dulce, uşor acidulată, neaderentă la sâmbure. Fructele sunt foarte aspectuoase, rezistente la şi păstrare, ă şăitate transport bune pentru mas industrializare. Perioada de maturare: prima jum a lunii septembrie.

27. Agent – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (selecţie individuală într-o populaţie de puieţi rezultaţi din polenizare liberă), omologat în 2004, de vigoare mijlocie, este parţial autofertil, tolerant la virusuri, rezistent la boli. Fructul este mijlociu ca m ărime (27 g), sferic-alungit, roşu-violaceu, pulpa gălbuie, cu gust dulce-acrişor, uşor astringent. Perioada de maturare: ultima decadă a lunii august. 28. Zamfira – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Anna Spath x Renclod Althan), omologat în anul 2005, este semiviguros, parţial autoferil, rezistent la boli şi viroze. Fructul este mare (45 g), globulos, marmorat colorat înşu-violet, ro acoperit cu pruină abundentă. Pulpa este galben-verzuie, ferm ă suculentă, cu gust plăcut aromat. Perioada de maturare: prima decadă a lunii august. 29. D'Agen-707 – soi de srcine francez ă, obţinut prin selecţia clonală a soiului Agen (d'Ente). Pomul are vigoare mijlocie, fructific ă pe ramuri scurte şi mijlocii. Infloreşte târziu şi abundent, este autofertil, precoce, productiv (21 t/ha), rezistent la ger şi secetă, tolerant la viroze. Fructul este mic (19 - 23 g), invers-ovoidal, asimetric, cu pieli ţa de culoare roşu-violaceu, acoperită cu pruină violacee. Pulpa este galben-verzuie, suculent ă, semicrocantă, foarte dulce, cu aciditate insuficient ă, semiaderentă la sâmbure, foarte bun pentru deshidratare şi industrializare. Perioada de maturare: sfârşitul lunii august, începutul lunii septembrie. 30. Albatros – soi românesc ob ţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (polenizare naturală a soiului Tuleu gras ), omologat în 1979, de vigoare mare, rodeşte pe formaţiuni scurte şi mijlocii, este androsteril. Produce abundent (22 24 t/ha, cu 500 pomi), având tendin ţa cu supraîncărcare cu rod. Este rezistent la ger şi secetă, tolerant la viroze, nu are afinitate cu corcodu şul.

Fructul este mare (45 g), ovoidal-alungit, cu pieli ţa de culoare bordo-violet pruin ă abundentă. Pulpa este verde-gălbuie, consistentă, potrivit de suculentă, cu gust plăcut, neaderentă la sâmbure. Perioada de maturare: sfârşitul lunii august, începutul lunii septembrie. 89 şi

31. Elena – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Tuleu gras x Stanley), omologat în anul 2005, este semiviguros, androsteril, tolerant la boli şi viroze. Fructul este mijlociu spre mare (38-42 g), elipsoidal, gâtuit, culoare albastruşor u violet, cu pruin ă abundentă. Pulpa este galben-verzuie, suculent ă, plăcut aromată. Perioada de maturare: începutul lunii septembrie. C. Soiuri cu maturare târzie (Anna Späth, Gras ameliorat, Delia, Matilda, Vinete de Italia, Record, Gras românesc) cu perioada de maturare după 15 septembrie. 32. Anna Späth – soi vechi de srcine german ă, cultivat la noi în special în

zona de câmpie şi a dealurilor mici şi mijlocii. Pomul are vigoare mijlocie, fructifică pe ramuri de rod scurte. Înfloreşte târziu, este autofertil, foarte productiv (23 t/ha), rezistent la ger şi secetă, pretenţios la căldură, rezistent la viroze. Fructul este mijlociu (26-42 g), globulos, cu ţpieli a de culoare roşu-vineţiu, acoperită cu pruină albăstruie. Pulpa este galben-verzuie, suculent ă, potrivit de dulce, slab acidulată, neaderentă la sâmbure, bun ă pentru consum în stare proasp ătă şi industrializare. În anii cu toamne reci r fadeşi insuficient colorate. şi ploioase, fructeleămân Perioada de maturare: a doua jumătate a lunii septembrie. 33. Gras ameliorat – soi românesc ob ţinut la Staţiunea Didactică IstriţaBuzău, omologat în 1968. Soiul a fost obţinut prin autofecundarea soiului Gras românesc, faţă de care este superior prin mărimea şi calitatea fructelor. Soi viguros, productiv (25 t/ha), autofertil, rezistent la ger şi secetă, tolerant la viroze. Fructul este mijlociu spre mare (35-45 g), asemănător cu cel de Gras românesc ca formă şi culoare (sferic, vânăt-inchis). Pulpa este consistentă, cărnoasă, neaderentă la sâmbure, bună pentru masă, industrializare şi deshidratare. Perioada de maturare: după 10 septembrie, cu două săptămâni înaintea soiului Gras românesc. 34. Delia – soi românesc ob ţinut la SCDP Bistri ţa (Vânăt de Italia x Anna Späth), omologat în 2002, de vigoare mijlocie, fructificare pe ramuri scurte, este parţial autofertil, tolerant la boli, sensibil la Plum Pox virus. Fructul este de mărime mijlocie (28-33 g), ovoidal, de culoare albastr ă, acoperit cu pruină. Pulpa este galbenă, fibroasă, dulce, foarte bună la gust, neaderentă. Perioada de maturare: primele decade ale lunii septembrie. 35. Matilda – soi românesc ob ţinut la SCDP Bistriţa (Anna Spath x Agen iradiat cu Co60), omologat în 2004, de vigoare mijlocie, fructificare pe ramuri de rod scurte şi lungi, este autofertil, rezistent la boli, tolerant la viroze. Fructul este mijlociu (30 g), eliptic-alungit, roşu-violaceu închis, cu pruină albăstruie, sâmburele este mic, pulpa dulce, pl ăcut aromată. Perioada de maturare: ultima decadă a lunii septembrie. 36. Vinete de Italia (Quertsche d'Italie) – soi vechi de srcine incert ă, probabil italiană, de vigoare submijlocie, cu fructificare pe ramuri scurte, mijlocii şi lungi, autofertil. Este pretenţios la căldură şi umiditate, foarte sensibil la viroze. 90

Fructul este mijlociu (30-35 g), invers-ovoidal, asimetric, cu "piept de porumbel" caracteristic, vân ăt-închis, acoperit cu pruin ă albăstruie. Pulpa este verde-g ălbuie, cu gust foarte plăcut, dulce-acidulat, neaderent ă la sâmbure, soi bun pentru mas ă şi industrializare. Perioada de maturare: primele decade ale lunii septembrie. 37. Record – soi românesc obţinut la SCPP Voineşti, omologat în 1983, se remarcă prin mărimea deosebită a fructelor. Pomul are vigoare mijlocie spre mare, fructifică pe buchete de mai şi ramuri mijlocii, este autosteril, foarte productiv (20 t/ha cu 400 de pomi), rezistent la boli, tolerant la viroze. Fructul este foarte mare (75 g), aspectuos, de form ă sferică, foarte puţin alungit, uneori uşor asimetric. Pieli ţa are culoare vân ăt-închis, acoperit ă cu pruină fină, albăstruie. ă, suculentă, uşor acidulată, cu gust plăcut, răcoritor, Pulpa este galben-verzuie, consistent neaderentă la sâmbure, foarte bun ă pentru consum în stare proasp ătă şi industrializare. Perioada de maturare: a doua jumătate a lunii septembrie. 38. Gras românesc – soi autohton de provenienţă incertă, cultivat mult în regiunea subcarpatică meridională. Pomul are vigoare mare, coroană sferică, deasă, rodeşte preponderent pe formaţiuni lungi. Înfloreşte timpuriu, este autofertil, foarte productiv (27 t/ha), rezistent la ger, sensibil la secetă, tolerant la viroze. Fructul este mic (22 g), sferic, de culoare vân ăt-închis, cu pruina albăstruie. Pulpa este galben-verzuie, suculentă, moale, foarte dulce, insuficient acidulată, complet aderentă la sâmbure, bună pentru deshidratare, industrializare şi distilare. Perioada de maturare: sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie. Soiuri din vechiul sortiment: Renclod de Caransebeş – soi obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Renclod

Althan x Wilhelmina Späth), omologat în anul 1991. Pomul are vigoare mijlocie spre mare, fructific ă pe ramuri de rod scurteşi mijlocii, este par ţial autofertil, rezistent la ger, bolişi dăunători. Fructul este mijlociu spre mare (40-60 g), aproape sferic,şoru turtit la capete, cu şanţul ventral pronunţat. Pieliţa este subţire elastică, de culoare vânăt-închis, cu pruină densă. Pulpa este galben-portocalie, cărnoasă, suculentă, dulce, plăcut aromată. Perioada de maturare: sfârşitul lunii iulie, începutul lui august. Bărăgan 17 – soi românesc, omologat în anul 1990 la ICDP PiteştiMărăcineni (Tuleu gras x Early Rivers), de vigoare mică spre mijlocie, este autosteril, rezistent la ger şi secetă, precoce, foarte productiv (20-22 t/ha). Fructul este mare (40-50 g), ovoid, albastru-închis, cu mult ă pruină cenuşiu-violetă. Pulpa este galben-verzuie, crocantă, plăcută la gust, neaderentă. Soi destinat pentru consum în stare proasp ătă sau industrializare (deshidratare). Perioada de maturare: începutul lunii august. Vinete româneşti soi vechi românesc, viguros, rodeşte pe ramuri mijlocii mai inserate pe ramuri de semischelet lungi, elastice, şi lungi, dar şi pe buchete–de ce formează o coroană piramidală. Este rezistent la ger, sensibil la boli şi viroze, este autofertil. Prezintă mai multe clone Ex.-Vinete româneşti-300.

91

Fructul este submijlociu (18-35 g), elipsoidal, vân ăt-deschis, cu multă pruină albăstruie-albicioasă. Pulpa este galben verzuie, elastic ă, dulce, mediu suculentă, neaderentă. Fructele sunt rezistente la cădere din pom şi manipulare, bune pentru industrializare dar şi pentru consum în stare proaspătă. Maturare: a doua decadă a lunii septembrie, la 135-140 zile de la înflorire.

Diana

Ialomiţa

Renclod de Caransebeş

Vâlcean

Bărăgan 17

Carpatin

92

Minerva

Piteştean

Delia

Renclod Althan

Rivers timpuriu

93

Tita

Flora

Tuleu timpuriu

Alina

Centenar

Sarmatic

94

Pescăruş

Albatros

Andreea

Ivan

Agent

95

Roman

Superb

Doina

Dani

Matilda

Silvia

96

Zamfira

Geta

Romaner

Jubileu 50

97

Iulia

D’Agen

Tuleu gras

98

Stanley

Anna Späth

Dâmboviţa

Gras ameliorat

99

Record

Vinete de Italia

Vinete româneşti

Gras românesc

100

SOIURI DE CIREŞ CULTIVATE ÎN ŢARA NOASTRĂ

CAPITOLUL 8

Cerasus avium L. Monch, fam Rosaceae, subfam. Prunoideae ● Sortimentul actual este alcătuit din 43 de soiuri , dintre care 37 soiuri româneşti (Ponoare, Sublim, Roşii de Bistriţa, Superb, Iva, Golia, Cătălina,

Ana, Ştefan, Tentant, Lucia, Izverna, Ia şirom, Tereza, Radu, Clasic, Colina, Bucium, Cetăţuia, Cerna, Oana, Simbol, Severin, Roze, Maria, Jubileu-30, Boambe de Cotnari, Someşan, Marina, Splendid, Rubin, Daria, George; 4 soiuri cu fructe amare Amar de Galata, Silva, Amara, Amar de Maxut ) şi 6 străine (Rivan, Scorospelka, Van, Stella, Germersdorf, Hedelfinger). ● Pe plan mondial se cultivă numeroase soiuri de cireş, frecvente fiind cele cosmopolite, cu plasticitate ecologică mare şi valoare economică ridicată (Van, Stella, Bing, Sam, Ulster, Napoleonş. a.). În sortiment sunt predominante soiurile cu fructe tip “Bigarreau” (pietroase), destinate consumului în stare proaspătă şi cele de tip “Napoleon”, pentru prelucrare sub diferite forme (compot, gem, dulcea ţă, suc etc). Tot mai mult sunt solicitate soiurile cu fructe mari, ro şii-strălucitoare, renunţându-se treptat la cele puternic colorate în ro şu-închis. ● Se remarcă includerea în sortiment a soiurilor cu fructe amare, folosite pentru industrializare: Silva, Amara, Roz de Mărculeşti, precum şi Amar de Maxut şi Amar de Galata , ultimele două fiind obţinute la S.C.D.P. Ia şi de către Petre L. şi Rominger E. ● Maturarea fructelor, în funcţie de soi, se eşalonează pe o perioadă de 60 – 70 zile, din a doua decadă a lunii mai, pân ă la mijlocul lunii iulie . ● Sortimentul se diferenţiază pe zone de cultur ă, în funcţie de condiţiile ecologice specifice. Astfel, în zona dealurilor înalte altitudinal se recomand ă numai soiurile cu maturare mijlocie şi târzie a fructelor şi nu cele timpurii, la care fructele rămân mici, slab colorate, cu pulpa sub ţire şi fadă.

101

● După comportarea în procesul polenizării şi fecundării florilor, soiurile se clasifică astfel:  autofertile: Stella, Compact Stella, Maria;  autosterile: toate celelalte soiuri din sortiment. Foarte frecvent întâlnit la cireş este fenomenul de intersterilitate, fapt pentru care, în fiecare parcel ă se plantează 3 – 4 soiuri, consultându-se în prealabil lista de polenizatori. ● Specificul fructificării. Ramurile de rod ale cire şului sunt:  buchetul de mai, formaţiune floriferă de bază, care are longevitatea de 10 – 12 ani şi asigură până la 70 % din produc ţie (Stella, Bing, Van, Germersdorf, Ulster, Bigarreau Burlat, Cerna ş. a.);  ramura mixtă mijlocie, cu lungimea de 10 – 30 cm (Hedelfinger, Boambe de Cotnari, Jubileu-30, Ro şii de Bistriţa, Someşan, Roze ş. a.);  ramura mixtă lungă (30 – 50 cm) întâlnită în special la pomii tineri;  ramura pleată existentă numai la puţine soiuri (Ramon Oliva).

● După consistenţa mezocarpului soiurile se clasifică în:  Soiuri cu pulpa moale: Amar de Galata, Roz de M ărculeşti, Silva, Amara, Amar de Maxut, cât şi soiurile de masă Cea mai timpurie şi Timpurie de mai, care au fost excluse din actualul sortiment. Toate provin din Cerasus avium var. silvestris şi Cerasus avium var. juliana;  Soiuri cu pulpa semipietroasă: Rivan, Scorospelka, Ponoare, Ro şii de Bistriţa, Negre de Bistriţa, Iva, Roze, Someşan ş. a;  Soiuri cu pulpa piertroasă (bigarreau): sunt majoritare în sortiment şi

provin din Cerasus avium var. duracina. ● Longevitatea economică a plantaţiilor de cireş este mare, respectiv 30 – 40 de ani.

 În livezile existente se mai întâlnesc urm ătoarele soiuri din vechiul sortiment: autohtone: Cea mai timpurie, Timpurie de mai, Negre de Bistri ţa, Uriaşe de Bistriţa, B ăşicate, Drăgănele de Piteşti, Crăieşti, Negre zaharoase, Pietroase negre mari, Vârtoase negre, Ro şii de Dobra, Mari de Trăinei, Pietroase negre Piţ, Pietroase de Leordeni ş.a; străine: Ramon Oliva, Bigarreau Moreau, Bigarreau Burlat, Ulster, Bing, Sam, Pietroase Napoleon, Pietroase galbene Dönissen, Compact Lambert, Compact Stella, Lapins ş. a.

Soiuri de cireş de perspectivă, neincluse în sortiment: Sunburst, Summit, Nero 3, Stark Hardy Giant, Kordia, Duroni 3, Vista, Diana ş.a.

102

SORTIMENTUL DE SOIURI A. Soiurile cu maturare timpurie: Rivan, Scorospelka, Ponoare, Cetăţuia, Sublim. Fructele se maturează începând cu a doua decadă a lunii mai, până în prima decadă a lunii iunie. 1. Rivan – soi srcinar din Suedia, introdus în sortimentul nostru în 1991. Pomul este semiviguros, formeaz ă coroane larg-piramidale, este precoce şi productiv. Fructele sunt mari pentru un soi timpuriu (5,5 - 6 g), cordiforme, de culoare roşu-deschis, cu pieliţa subţire. Pulpa este semipietroasă, dulce-acidulată, rozdeschis, plăcută la gust. ă a lunii mai, până în prima decadă a lunii iunie. Maturarea: din ultima decad 2. Scorospelka – soi ucrainean, obţinut în 1934, inclus în sortimentul românesc în 1991. Pomul este de vigoare medie spre mare, cu coroana globuloasă, rodeşte preponderent pe buchete de mai, este productiv, rezistent la secetă, ger, boli şi dăunători. Fructul este mijlociu (4,5 - 5,5 g), cordiform-alungit, ăfră brazdă ventrală, dulce-acidulat, roşu-deschis, sensibil la crăpare în condiţii de precipitaţii în perioada de pârgă. Pulpa este roz, de consistenţă medie, suculentă, conţine 14 % zahăr. Maturarea: ultima decadă a lunii mai.

3. Ponoare – soi românesc omologat în 1989 la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Pietroase negre de Odessa x Ramon Oliva), de vigoare mijlocie-mare, cu coroana larg-piramidală, produce abundentşi constant. Fructul de mărime submijlocie (5,0 - 6,4 g), culoare ro şie, pulpa semipietroasă, suculentă, gust dulce, uşor acidulat. Se recomandă pentru zonele

nordice şi vestice ale ţării. Maturarea: ultima decadă a lunii mai. 4. Cetăţuia – soi românesc obţinut la SCDP Iaşi (Van x Boambe de Cotnari), omologat în anul 1999, este de vigoare mijlocie, fructific ă preponderent pe ramuri mijlocii şi buchete de mai, rezistent la ger şi secetă, foarte sensibil la crăpare în anii ploioşi. Fructul este de mărime mijlocie (5,9 g), reniform-aplatizat, cu punctul stilar adâncit, culoarea este roşu-închis, spre negru, pulpa roşie, semipietroasă, aproape crocantă, cu sucul slab colorat. Maturarea: ultima decadă a lunii mai. 5. Sublim – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Muncheberger fruhe x Bigarreau Moreau), omologat în 2006, este de vigoare mare, cu port etalat, produce moderat, însă fructele sunt foarte aspectuase. Fructul este mare (7 g), sferic-aplatizat, cu punctul stilar uşor adâncit, de culoare roşu-purpuriu, cu numeroase lenticele mijlocii. Pulpa este ro şie, fermă, suculentă, cu gust dulce-acidulat, foarte plăcut. Maturarea: prima decadă a lunii iunie.

103

B. Soiurile cu maturare mijlocie: Roşii de Bistriţa, Superb, Iva, Golia, Cătălina, Ana, Ştefan, Tentant, Lucia, Izverna, Iaşirom, Tereza, Radu, Clasic, Colina, Bucium, Cerna, Oana, Simbol, Severin, Roze, Maria, Jubileu30, Stella, Van, Boambe de Cotnari, Someşan. Maturitatea de recoltare se eşalonează pe întreaga perioadă a lunii iunie. 6. Roşii de Bistriţa – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Hedelfinger x Ramon Oliva), omologat în 1978, este semiviguros, cu fructificare pe ramuri mijlocii şi buchete de mai, cu coroan ă piramidală până la globuloasă. Soi rezistent la ger, tolerant la antracnoză şi monilioză, are o mare plasticitate ecologic ă ridicată. Fructul este ovoid, de greutate medie (5,2 g), roşu-închis, lucios. Pulpa este semipietroasă, de culoare roz-roşie, dulce, plăcut acidulată, cu sucul slab colorat, semiaderentă. Maturarea: primele decade ale lunii iunie. 7. Superb – soi românesc ob ţinut la ICDP Pite şti-Mărăcineni (Boambe de Cotnari x Thurn und Taxis), omologat în 2002, de vigoare mijlocie, coroana globuloasă, fructificare pe buchete de mai şi ramuri mijlocii, este productiv. Fructul este mare (7 g), tronconic, colorat în ro şu-aprins, pulpa pietroasă, roz, cu gust dulce-acidulat, neaderentă. Maturarea: a doua decadă a lunii iunie. 8. Iva – soi românesc omologat în 1994 la SCDP Bistri ţa (Hedelfinger x Ramon Oliva), este semiviguros, cu coroana piramidal ă până la globuloasă, fructificare preponderentă pe buchete de mai, cu rezisten ţă bună la ger, tolerant laprincipalele boli. Fructul este mijlociu spre mare (6,5 - 7,3 g), aplatizat, de culoare ro şupurpuriu. Pulpa este semipietroasă, roşie, mediu suculentă, cu sucul colorat în roz. Are afinitate bună la altoire cu cireşul şi vişinul. Maturarea: a doua decadă a lunii iunie. 9. Golia – soi românesc obţinut la SCDP Iaşi (Van x Boambe de Cotnari), omologat în 2001, de vigoare mică, cu o coroana globuloas ă, fructifică în special pe buchete de mai, este foarte productiv. Fructul este mare (8 - 9 g în primii ani de rodire şi 7,5 - 8 g în plin ă rodire), cordiform-alungit, cu punctul stilar adâncit. Epiderma este de culoare ro şu-închis, lucioasă, rezistentă la crăpare. Pulpa pietroasă, crocantă, suculentă, ro şie, potrivit de dulce, uşor acidulată. Maturarea: a doua decadă a lunii iunie. 10. Cătălina – soi românesc ob ţinut la SCDP Ia şi (Van x Boambe de Cotnari), omologat în 2001, de vigoare medie, produce mult şi constant, este rezistent la ger şi secetă.

Fructul este mijlociuPulpa spre mare g), cordiform-alungit, punctul stilar adâncit, roşu-intens. este (6,8 ro şie,- 7,8 semipietroas ă, suculentă, cu potrivit de dulce, uşor acidulată, neaderentă. Maturarea: prima jumătate a lunii iunie. 104

11. Ana – soi românesc omologat în 1999 la SCDP Bistri ţa (Hedelfinger x Ramon Oliva), semiviguros, fructifică pe ramuri mijlocii şi buchete de mai, se comportă bine la altoirea pe cire ş franc şi pe vişin. Fructul este de mărime mijlocie (6,5 g), sferic-aplatizat, roşu-purpuriu, lucios. Pulpa este semicrocantă, roşie, suculentă, cu gust dulce acri şor, aderentă la sâmbure. Maturarea: a doua decadă a lunii iunie. 12. Ştefan – soi românesc obţinut la SCDP Iaşi (Van x Boambe de Cotnari), omologat în 2006, de vigoare mijlocie, precoce, productiv, rezistent la ger, secetă şi crăparea fructelor. ă în Fructul este mare (7,7 - 8,1 g), cordiform-aplatizat, epiderma este culorat roşu-brun, pulpa roşie, pietroasă, suculentă, potrivit de dulce, neaderent ă, sucul colorat. Maturarea: a doua decadă a lunii iunie. 13. Tentant – soi românesc obţinut la ICDP Pite şti-Mărăcineni (Germersdorf x Schneiders Spate), omologat în 1996, semiviguros, cu coroana globuloasă, fructificare predominantă pe buchete de mai şi ramuri mijlocii. Fructul este mediu (6,5 g), cordiform, de culoare ro şu-închis, cu un mucron în punctul stilar, pulpa pietroasă, crocantă, dulce, sâmburele de mărime medie. Maturarea: jumătatea lunii iunie. 14. Lucia – soi românesc, omologat în anul 2007 la SCDP Ia şi, de vigoare mică spre mijlocie, este precoce, productiv, rezistent la ger, secet ă şi crăparea fructelor, fructifică pe ramuri mijlocii şi buchete de mai. Fructul este foarte mare, cordiform,şor u alungit, de culoare ro şu-brun. Pulpa este pietroasă, dulce, slab acidulată, rezistentă la crăpare, neaderentă, cu sucul colorat. Maturarea: a doua decadă a lunii iunie. 15. Izverna – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Ramon Oliva x Germersdorf), omologat în 1989, de vigoare medie, coroan ă piramidală, productiv, intră pe rod în anii 5-6 de la plantare, este recomandat pentru zonele de sud şi vest ale ţării. Fructul este de mărime medie (6 - 7,5 g), sferic, cu epiderna de culoare roşu-închis, rezistentă la crăpare. Pulpa este pietroasă, dulce, slab acidulată, neaderentă, conţine 17 % substanţă uscată. Maturarea: a doua decadă a lunii iunie. 16. Iaşirom – soi românesc obţinut la SCDP Iaşi (Van x Boambe de Cotnari), omologat în anul 2006, de vigoare mijlocie, cu port erect, rezistent la ger, secetă şi crăparea fructelor, rodeşte abundent şi constant. Fructul este mare (7,7 - 8,1 g), cordiform-aplatizat, cu punctul stilar alungit,

epiderma de culoare roşu-brun, pulpa roşie, pietroasă, suculentă, potrivit de dulce, sucul colorat. Maturarea: a doua decadă a lunii iunie. 105

17. Tereza – soi românesc ob ţinut la SCDP Iaşi (Van x Ebony), omologat în anul 2006, de vigoare mic ă spre mijlocie, foarte precoce, rodeşte abundent şi constant, este rezistent la ger şi secetă. Fructul este mare (7,5 - 7,8 g), cordiform-aplatizat, cu punctul stilar alungit, epiderma de culoare roşu-închis, lucioasă, rezistentă la crăpare. Pulpa este roşie, cu sucul intens colorat, pietroasă, suculentă, dulce, uşor acidulată. Maturarea: a doua decadă a lunii iunie. 18. Radu – soi românesc omologat în anul 2007 la SCDP Iaşi, semiviguros, precoce, foarte productiv, este rezistent la ger şi secetă şi crăparea fructelor; fructifică pe ramuri mijlocii şi buchete de mai. Fructul este de mărime mare (7,5 - 8 g), reniform, roşu-închis, cu pedunculul scurt. Pulpa este dulce, slab acidulată, pietroasă, cu sâmburele mic, detaşabil. Maturarea: a doua decadă a lunii iunie. 19. Clasic – soi românesc ob ţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Bigarreau Dönissen x Hedelfinger), omologat în 1996, de vigoare medie, cu coroana globuloasă şi fructificare predominantă pe buchete de mai şi ramuri mijlocii. Produce abundent şi constant. Fructul este de mărime medie (5,5 g), galben, aplatizat, uşor alungit, cu pulpa pietroasă, dulce, destinat în exclusivitate industriei alimentare (compot). Maturarea: a doua decadă a lunii iunie. 20. Colina – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Pietroase negre de Odesa x Germersdorf), omologat în anul 1989, de vigoare medie, cu coroana larg piramidală, produce abundent şi constant. Intră pe rod începând cu anul 5 de la plantare, se recomandă pentru zonele de vest şi sud ale ţării. Fructul de mărime medie (6,0 - 6,5 g), este sferic, roşu-închis, pulpa pietroasă, dulce-acidulată, sâmburele mic, neaderent. Maturarea: după 15 iunie. 21. Bucium – soi românesc ob ţinut la SCDP Iaşi (Van x Boambe de Cotnari), omologat în 2006, de vigoare mijlocie, rezistent la ger, secetă şi crăparea fructelor, este precoce şi productiv. Fructul este mare spre foarte mare (8 – 8,5 g), cordiform-aplatizat, cu punctul stilar adâncit, epiderma de culoare roşu-închis, lucioasă, pulpa roşie, fermă, suculentă, sucul intens colorat. Maturarea: decadele a doua şi a treia ale lunii iunie. 22. Cerna – soi românesc ob ţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat în anul 1984, de vigoare mic ă, coroana globuloasă, pletoasă, cu unghiuri de ă pe buchete ramificare mari, predominant de mai, cu frunzi ş verdedeschis bogat, se fructificare autoumbreşte, produce moderat, dar constant.

106

Fructul este mare (7,5 - 8 g) în primii ani şi mijlociu (6,5 - 7 g) în plină rodire, formă tronconică, coloraţie roşu-aprins, pedunculul submijlociu, pulpa pietroasă, dulce-acidulată. Este foarte sensibil la crăpare. Maturarea: prima parte a lunii iunie. 23. Oana – soi românesc, ob ţinut la SCDP Ia şi, omologat în anul 2007, de vigoare mijlocie, precoce, productiv, rezistent la ger, secet ă şi boli, fructifică pe ramuri mijlocii şi buchete de mai. Fructul este mare (7 - 8 g), sferic, u şor aplatizat, roşu-închis. Pulpa este dulce, slab acidulată, fermă, neaderentă, cu sucul colorat. Maturarea: a doua decadă a lunii iunie. 24. Simbol – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Bigarreau Dönissen x Germersdorf), omologat în anul 1996, de vigoare medie, cu coroana piramidală şi ramuri de schelet groase, produce abundent şi constant. Fructul este de mărime medie (6,7 g), cordiform-aplatizat, uşor alungit, de culoare galbenă, pulpa pietroasă, dulce-acidulată. Se recomandă pentru compot. Maturarea: ultima decadă a lunii iunie. 25. Severin – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Thurn und Taxis x Germersdorf), omologat în anul 1993, de vigoare mijlocie spre mare, cu coroana piramidală, fructificare predominant ă pe buchete de mai, tolerant la atacul bolilor (Cocomyces, Monilinia). Produce multşi constant. Se recomandă pentru toate zonele de cultură ale cireşului. Fructul este mare (8-10 g), tronconic, ro şu-purpuriu, cu pieliţa elastică. Pulpa este pietroasă, suculentă, cu gust dulce, plăcut şi cu sucul colorat. Maturarea: sfârşitul lunii iunie – începutul lunii iulie. 26. Roze – soi românesc ob ţinut la SCDP Bistriţa (Hedelfinger x Bigarreau Dönissen), omologat în 1994, de vigoare medie, cu coroana globuloas ă, fructificare preponderentă pe ramuri mijlocii şi buchete de mai, cu rezistenţă ecologică bună, tolerant la antracnoză şi monilioză. Este precoce şi productiv. Fructul este mediu (5,0 – 6,6 g), ovoidal-aplatizat, ro şu-oranj. Pulpa este gălbuie, suculentă, cu sucul incolor, fermitate medie. Se recomand ă a se cultiva în N-E şi centrul Transilvaniei. Maturarea: decadele a doua şi a treia ale lunii iunie. 27. Maria – soi românesc obţinut la SCDP Iaşi (Van X Stella), omologat în 1999, de vigoare medie, formeaz ă o coroană largă, ramificată, bine garnisită cu ramuri mixte şi buchete de mai, rezistent la ger şi secetă. Este primul soiautoferil românesc. Fructul este mare (7,4 – 8,3 g), cordiform, uşor alungit şi turtit pe partea ventrală, cu punctul stilar adâncit, epiderma este ro şie-strălucitoare, cu rezistenţă

medie roşie, fermă, crocantă, suculentă, potrivit de dulce, uşor acidulatlaă,crcuăpare, sucul pulpa colorat. Maturarea: decadele a doua şi a treia ale lunii iunie. 107

28. Jubileu-30 – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Hedelfinger x Ramon Oliva), omologat în anul 1978, de vigoare medie, coroana globuloas ă, cu fructificare predominant ă pe ramuri mijlociişi buchete de mai, are o bun ă rezistenţă la factorii de stress climatic, tolerant la antracnoz ă şi monilioză. Fructul este mare (7,4 g), sferic, uşor turtit, roşu-închis, cu pulpa semipietroasă, suculentă, cu gust dulce, puţin acidulată, neaderentă. Maturarea: ultima decadă a lunii iunie. 29. Stella – soi srcinar din Canada, ob ţinut în anul 1968 prin hibridarea soiurilor Lambert Compact x John Junes Seedling. Soi autofertil cu largă răspândire în majoritatea ţărilor cultivatoare. Pomul este viguros, formează o coroană largă, ramificată, bine garnisită cu ramuri de rod. Este rezistent la ger. Fructul este mare (7 - 8 g), cordiform, ro şu-strălucitor, cu pulpa pietroasă, crocantă, roşie, dulce-amăruie, plăcută la gust. Este sensibil la crăpare. Maturarea: ultima decadă a lunii iunie. 30. Van – soi canadian obţinut prin polenizarea liber ă a soiului Împărăteasa Eugenia, în anul 1936. Având o mare plasticitete ecologic ă se recomandă pentru toate centrele de cultură. Pomul are vigoare mijlocie spre mare, coroana largpiramidală, este precoce, produce abundent, fiind considerat cel mai productiv soi. Fructele sunt mari (7 - 8 g), globuloase, uşor aplatizate, roşii str ălucitoare. Pulpa este pietroasă, roz-roşiatică, cu sucul slab colorat, gust dulce-acidulat, de foarte bună calitate. Pedunculul este scurt (3 cm) şi gros. Maturarea: sfârşitul lunii iunie. 31. Boambe de Cotnari – soi românesc, valoros, răspândit în toată ţara, dar mai ales în Moldova, de vigoare mijlocie spre mare, cu coroana largpiramidală, garnisită cu buchete de mai în interior şi ramuri mijlocii la periferie. Este rezistent la ger şi tolerant la principalele boli. Intră mai târziu pe rod, dar produce mult şi constant. Fructul este mare (6,6 - 8 g), scurt-cordiform, bicolor (galben cu roşu). Pulpa este alb-gălbuie, pietroasă, dulce, uşor acidulată, foarte bună la gust. Se pretează atât pentru consum în stare proaspătă, cât şi pentru industrializare. Fructele sunt rezistente la transport şi păstrare, cu o sensibilitate medie la cr ăpare. Maturarea: sfârşitul lunii iunie. 32. Someşan – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Hedelfinger x Ramon Oliva), omologat în 1994, semiviguros, cu coroana larg piramidală, cu fructificare predominantă pe ramuri mijlocii şi buchete de mai. Are rezisten ţă bună la factorii de stress climatic, este tolerant la boli. Fructul are greutate medie (6 - 6,5 g), alungit, aplatizat ventral, de culoare purpurie, cu puncte subcutanate rare, puţin vizibile. Pulpa este semipietroasă, ă, dulce, ă la roşie, suculent plăcut gust şi cu sucul roz. Maturarea: sfârşitul lunii iunie.

108

C. Soiuri cu maturare târzie: Marina, Splendid, Germersdorf, Hedelfinger, Rubin, Daria, George . Maturitatea de recoltare se realizeaz ă din ultima decadă a lunii iunie, pân ă în a doua decadă a lunii iulie. 33. Marina – soi românesc ob ţinut la SCDP Iaşi (Boambe de Cotnari x HC 23/31), omologat în 2001, de vigoare mijlocie, cu port etalat, coroana pomilor este piramidală, este rezistent la secetă, ger şi crăparea fructelor, mediu rezistent la boli. Fructul este mare (7,6 – 8 g), cordiform-alungit, cu punctul stilar adâncit, epiderma este bicoloră, galben cu roşu predominant la maturitatea deplină. Pulpa este fermă, crocantă, suculentă, de culoare alb-gălbuie, potrivit de dulce, uşor acidulată, sucul incolor. Maturarea: sfârşitul lunii iunie, începutul lunii iulie. 34. Splendid – soi românesc obţinut la SCDP Cluj (Germersdorf-mutagenez ă indusă), omologat în 1999, de vigoare mijlocie, cu fructificare pe buchete de mai şi ramuri mijlocii, are capacitate mare de produc ţie, este tolerant faţă de boli. Fructul este mare (7 g), reniform, ro şu-oranj, pulpa pietroasă, suculentă, cu gust dulce, armonios acidulat. Maturarea: sfârşitul lunii iunie, începutul lunii iulie. 35. Germersdorf – soi vechi german, cu cea mai larg ă răspândire în toate zonele de cultură ale cireşului. Pomul este viguros, longeviv, rustic, cu coroana înaltpiramidală, fructificare pe buchete de mai. Înflore şte târziu şi cu intensitate moderat ă. Fructul este mare (7,5 g), cordiform-obtuz, uşor turtit dorso-ventral, de culoare roşie, pulpa pietroasă, galben-albicioasă, gust dulce, uşor acidulat. Pedunculul este de lungime medie. Maturarea: sfârşitul lunii iunie, începutul lunii iulie. 36. Hedelfinger – soi vechi german, mult r ăspândit în cultură, viguros, cu coroana larg-conică, ramificată, fructifică pe ramuri lungi şi buchete de mai, înfloreşte târziu şi abundent. Este bun polenizator. Fructul este mare (6,5 – 7,5 g), de culoare roşie-rubinie, cordiform-alungit. Pulpa este fermă, cu gust dulce, uşor acidulat, sâmburele de mărime medie, semiaderent la pulpă. Intră relativ târziu pe rod, fructele fiind destinate atât consumului în stare proaspătă, cât şi industrializării. Maturarea: decadele a doua şi a treia ale lunii iulie. 37. Rubin – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Hedelfinger x Ramon Oliva), omologat în anul 1980, este semiviguros, cu coroana larg-piramidal ă până la globuloasă, cu fructificare preponderentă pe buchete de mai şi ramuri mijlocii, are rezistenţă bună la boli, dăunători şi la alţi factori de stress. Intră pe rod în anul 5 de la plantare, dar este foarte productiv. Fructul este mare (7,5 g), ro şu-rubiniu, sferic-cordiform, bombat pe partea dorsală, cu vârful rotunjit, terminat cu un mucron scurt, ascu ţit, cu sâmburele mijlociu, neaderent la pulpă. Soi destinat consumului în stareproaspătă şi industrializării. Maturarea: decadele a doua şi a treia ale lunii iulie.

109

38. Daria – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Boambe de Cotnari x Thurn und Taxis), omologat în 1993, de vigoare medie, cu fructificare pe buchete de mai, coroana larg-piramidală, înfloreşte târziu, timp de 10-12 zile. Fructul este mijlociu spre mare (6,7 g), tronconic, roşu-închis, cu pieliţa subţire şi rezistentă. Pulpa este roz, pietroasă, cu suculenţă medie şi gust bun. Sâmburele mijlociu (8%), neaderent la pulpă. Maturarea: decadele a doua şi a treia ale lunii iulie. 39. George – soi românesc obţinut la SCDP Iaşi (Cillegio di Octombre x Fromm), omologat în anul 2007. Pomul are vigoare mijlocie, port semierect, rezistenţă bună la bolile specifice, la ger şi la crăparea fructelor. Fructul este mare (6,7 – 7,8 g), cordiform-alungit, cu punctul stilar adâncit, epiderma roşie, lucioasă, pulpa roşie, fermă, suculentă, dulce-acidulată, cu sucul roşu. Maturarea: ultima decadă a lunii iulie. Soiuri cu fructe amare: 40. Amar de Galata – soi românesc ob ţinut la SCDP Iaşi dintr-o selecţie

locală, omologat în anul 1994, de vigoare medie, coroana globuloas ă, cu fructificare predominantă pe buchete de mai, înflorire timpurie, este autosteril. Fructul este mare pentru soiurile cu fructe amare (4,7 g), sferic-alungit, uşor turtit la bază, de culoare galben-roz, pulpa galben-albicioas ă, mediu consistentă şi cu gust intens amar. Maturarea: a doua decadă a lunii iunie, fiind considerat un soi timpuriu. 41. Silva – soi românesc ob ţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni dintr-o selecţie locală din flora spontană, omologat ca soi în 1983, este viguros, cu port drept şi coroana invers-piramidală. Fructul este mijlociu (3 g), aproape sferic, de culoare neagră, sucul şi pulpa intens colorate, gust intens amar, pedunculul lung. Maturitatea : a doua decadă a lunii iunie. 42. Amara – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, selecţie din populaţiile locale, omologat în anul 1983, de vigoare medie, rezistent la ger, productiv, formează o coroană globuloasă, rară. Fructul este mare (4 – 4,5 g) pentru un soi cu fructe amare, de culoare neagră, sucul şi pulpa intens colorate, peduncul de lungime medie. Este autosteril. Maturarea: a doua decadă a lunii iunie. 43. Amar de Maxut – soi românesc ob ţinut la SCDP Ia şi, omologat în 1994, provenit dintr-o selecţie locală, pom de tip standard şi vigoare mijlocie, cu coroana globuloasă, fructificare pe buchete de mai, înflorire timpurie, bun polenizator pentru soiurile cu înflorire timpurie. Fructul este mare (4,5 g), cordiform, de culoare neagră, cu pulpa intens colorată, sucul roşu-închis, fermitate medie, cu gust intens amar. Maturarea: târzie, prima jumătate a lunii iulie.

110

Ponoare

Sublim

Roşii de Bistriţa

Negre de Bistriţa

Superb

Maria

111

Iva

Izverna

Cătălina

Golia

112

Ana

Ştefan

Radu

Lucia

Rivan

113

Iaşirom

Bucium

Cetăţuia

Simbol

Clasic

114

Cerna

Severin

Tereza

Oana

Colina

Jubileu 30

115

Roze

Tentant

Van

Marina

116

Someşan

Splendid

Germersdorf

Hedelfinger

George

117

Stella

Boambe de Cotnari

Bigarreau Jaune Dönissen

118

Amar de Galata

Silva

Amara

Amar de Maxut

119

SOIURI DE VIŞIN CULTIVATE ÎN ŢARA NOASTRĂ CAPITOLUL 9

Cerasus vulgaris Mill., fam Rosaceae, subfam. Prunoideae ● Sortimentul actual de vişin este alcătuit din 20 de soiuri , care după ă astfel:  16 soiuri româneşti (Timpuriu de Osoi, Timpurii de Piteşti, Ţarina, Sătmărean, Rival, Timpurii de Cluj, De Boto şani, Crişane 2, Ilva, Dropia, Scuturător, Amada, Mocăneşti 16, Vrâncean, Bucovina, Pitic de Iaşi)  4 soiuri străine (Engleze timpurii, Schattenmorelle, Nefris, Northstar).

srcine se clasific

● Perioada de maturare a fructelor este eşalonată pe o perioadă de 60 – 70 de zile, din prima decadă a lunii iunie, până la mijlocul lunii august. Prelungirea sezonului de consum a fructelor cu 20 – 25 zile, fa ţă de vechiul sortiment, a fost posibilă prin crearea de soiuri autohtone timpurii, extratimpurii (Timpuriu de Osoi) şi foarte târzii (Pitic de Ia şi). ● După comportarea în procesul polenizării şi fecundării florilor, soiurile de vişin pot fi:  autofertile: Ilva, Nana, Schattenmorelle, Oblacinska, Nefris, Meteor, Vrâncean, Northstar, Bucovina, S ătmărean, Pitic de Iaşi;  parţial autofertile: Timpuriu de Osoi, Scutur ător, Dropia, Rival;  autosterile: Timpurii de Cluj, Timpurii de Pite şti, Engleze timpurii, Mocăneşti 16, Crişana 2, Amada;  perechi intersterile : Crişana x Mocăneşti, Crişana x Josika Gabor ş.a.

La vişin, polenizarea trebuie să aibă loc în primele 48 ore de la deschiderea florilor, deoarece stigmatul se ofileşte repede şi devine nereceptiv pentru polen. ● Specificul de fructificare. Vişinul rodeşte pe buchete de mai, care au longevitatea de 4 – 5 ani; ramuri plete ce trăiesc 5 – 7 ani, degarnisindu-se anual în zona de fructificare şi ramuri mixte mijlociişi lungi, care evoluează în elemente de semischelet. După specificul de fructificare soiurile se pot clasifica astfel:  soiuri cu fructificare predominantă pe buchete de mai: Timpuriu de Osoi, Engleze timpurii, Timpurii de Cluj, Mocăneşti, Ţarina, De Botoşani, Meteor, Bucovina;

120



soiuri cu fructificare pe ramuri mixte şi buchete de mai: Sătmărean,

Scuturător, Northstar; 

soiuri cu fructificare predominantă pe ramuri plete: Nana, Dropia,

Crişana, Schattenmorelle, Pitic de Ia şi. ● După vigoarea pomilor soiurile se pot clasifica astfel:  cu vigoare mare: Timpuriu de Osoi, Timpurii de Pite şti, Crişana 2;  cu vigoare mijlocie: Ţarina, Timpurii de Cluj, Scuturător, De Botoşani, Mocăneşti 16, Nefris, Meteor, Northstar, S ătmărean, Dropia;  cu vigoare mic ă: Nana (1 000 pomi/ha), Ilva (800 – 1 200 pomi/ha), Pitic de Iaşi (2 350 pomi/ha), Bucovina, Schattenmorelle. ● După direcţiile de valorificare soiurile se casifică în soiuri pentru:  suc: Timpuriu de Osoi, Oblacinska, Ilva, Dropia, Nefris, Schattenmorelle, Northstar, Pitic de Iaşi;  compot: Nana, Ilva, Crişana, Dropia;  gem: Oblacinska, Nana, Crişana, Ilva, Dropia, Schattenmorelle, Meteor, Timpurii de Cluj, Pitic de Iaşi, Sătmărean;  consum în stare proasp ătă: Timpuriu de Piteşti, Engleze timpurii, Ţarina, Crişana, Timpuriu de Osoi, S ătmărean ş.a.

● Soiuri care permit recoltarea mecanizată

a fructelor, prin scuturare:

Scuturător, Vrâncean.

 În livezile existente se mai întâlnesc urm ătoarele soiuri din vechiul sortiment: autohtone: Mari Timpurii, Timpurii de Tg. Jiu, Cri şana, Moc ăneşti, Nana; Josika Gabor ş. a.

str ăne: Oblacinska, Meteor, Spaniole, Turceşti, Hortensia, SORTIMENTUL DE SOIURI

A. Soiurile cu maturare timpurie: Timpuriu de Osoi, Timpurii de Piteşti, Ţarina, Engleze timpurii, Sătmărean, Rival, Timpurii de Cluj, De Botoşani, Crişana 2. Perioada de maturare: prima decadă a lunii iunie, până la sfârşitul lunii iunie. 1. Timpuriu de Osoi – soi românesc obţinut la SCDP Iaşi prin selecţie dintr-o populaţie locală de vişin, omologat ca soi în anul 1989. Este viguros, cu coroana globuloasă, precoce, productiv, rezistent la ger şi secetă, parţial autofertil, cu fructificare pe buchete de mai. Fructul este mijlociu (4,8 – 4,9 g), sferic-turtit, ro şu-închis, cu epiderma rezistentă şi pulpa dulce-acidulată.

Maturarea: prima decadă a lunii iunie.

121

2. Timpurii de Piteşti – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni prin selecţie dintr-o populaţie locală de vişin, omologat în anul 1982. Are vigoare mare, coroana piramidală, mediu rezistent la boli, rezistent la ger şi secetă, este autosteril. Fructul este mijlociu (4,5 g), sferic, de culoare ro şie, pulpa suculentă, cu gust dulce-acrişor, roşie, cu numeroase vinişoare albe. Maturarea: primele decade ale lunii iunie. 3. Ţarina – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Engleze timpurii x Vişin arbustoid), omologat în anul 1984, de vigoare mică, cu coroana piramidală, semiprecoce, mediu productiv, rezistent la ger, fructifică preponderent pe ramuri scurte. Fructul este mijlociu (4,2 g), sferic-alungit, vişiniu-închis, cu pulpa colorată, suculentă, bună pentru consum în stare proaspătă. Maturarea: a doua decadă a lunii iunie. 4. Engleze timpurii – soi vechi englezesc, interspecific (cire ş x vişin), cu caractere intermediare, de vigoare mijlocie, coroana invers-piramidală, semiproductiv, precoce, cu fructificare pe buchete de mai, este autosteril. Fructul este mijlociu (3,5 – 5,5 g), sferic-alungit, de culoare roşie, cu pulpa roz, dulce, fin aromată. Maturarea: a doua decadă a lunii iunie. 5. Sătmărean – soi românesc omologat în 1994 la SCDP Satu-Mare (Engleze timpurii x Vişin arbustoid), de vigoare mijlocie, cu coroana piramidal ă şi fructificare pe buchete de mai, rezistent la ger şi secetă, este parţial autofertil. Fructul este mijlociu (5 g), sferic-turtit, cu epiderma sub ţire, elastică, lucioasă, de culoare vişinie, neagră la supramaturare. Pulpa este roşie, suculentă, cu sucul roz, gust foarte bun, dulce-acrişor. Maturarea: a doua decadă a lunii iunie. 6. Rival – soi românesc obţinut la ICDP Pite şti-Mărăcineni (Griot Moscovski x Nana), omologat în anul 2004, de vigoare mijlocie, fructificare pe buchete de mai, rezistent la boli, este parţial autofertil, foarte productiv. Fructul este mijlociu (5 g), oblong, de culoare roşie, cu pulpa moale, suculentă, roşie, cu gust foarte plăcut. Maturarea: a doua decadă a lunii iunie. 7. Timpurii de Cluj – soi românesc obţinut la SCDP Cluj ((Spaniole x Pr. Fruticosa) x (Anglaise hative x Pr. Fruticosa)), omologat în anul 1969, de

vigoare mijlocie, coroana piramidală în tinereţe, apoi globuloasă, fructificare preponderentă pe buchete de mai, mediu rezistent la boli şi secetă, autosteril, bun polenizator, cu intermitenţe de rodire. Fructulă,este mijlociu ţă spre maresucul (5,6 g), sferic-turtit, roşu-vi pulpa colorat de consisten medie, colorat; pedunculul esteşiniu, lung.lucios, cu Maturarea: decadele a doua şi a treia ale lunii iunie. 122

8. De Botoşani – soi românesc obţinut la SCDP Iaşi prin selecţia unui biotip local, omologat în anul 1994, de vigoare medie, coroană globuloasă şi fructificare pe buchete de mai. Fructul este mare (7,8 g), sferic, turtit la baz ă şi dorso-ventral, roşu-vişiniu, lucios. Pulpa este roşie-vişinie, suculentă, mediu consistentă, cu sucul colorat şi sâmburele mijlociu, uşor aderent. Este asemănător cu soiul Crişana. Maturarea: decadele a doua şi a treia ale lunii iunie. 9. Crişana 2 – soi românesc ob ţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat în 1975, de vigoare mare, cu coroana globuloasă, fructificare preponderentă pe ramuri mijlocii şi lungi. Soi foarte rezistent la ger, destul de rezistent la secet ă, este autosteril. Fructul este mare (7 g), sferic, turtit la bază şi dorso-ventral, cu vârful perfect rotunjit, epiderma subţire, elastică, lucioasă, de culoare roşu-purpuriu închisă. Pulpa este roşie-vişinie, consistentă, cu sucul roşu-deschis, acidulată. Maturarea: decadele a doua şi a treia ale lunii iunie. B. Soiurile cu maturare mijlocie: Schattenmorelle, Ilva, Dropia, Scuturător, Amada, Mocăneşti 16, Nefris. Perioada de maturare: sfârşitul lunii iunie, până în a doua decadă a lunii iulie. 10. Schattenmorelle – soi german, cu mare plasticitate ecologică, de vigoare mică, fructificare preponderentă pe ramuri mijlocii. Este autofertil, foarte productiv, rezistent la ger, sensibil la boli. Fructul este mijlociu (4,5 – 5 g), ovosferic sau larg-cordiform, vi şiniuînchis până spre negru la supramaturare, cu pulpa şi sucul colorate. Pedunculul

este bine prins de fruct. Maturarea: sfârşitul lunii iunie, începutul lunii iulie. 11. Ilva – soi românesc ob ţinut la SCDP Bistriţa, omologat în anul 1982, de vigoare mică, cu coroana semiglobuloasă, fructificare preponderentă pe ramuri lungi, semiprecoce, autofertil, productiv, rezistent la ger şi mediu rezistent la secetă, sensibil la antracnoză şi tolerant la monilioză. Având tendinţa de degarnisire, necesită anual tăieri de scurtare. Fructul este mijlociu spre mare (5,5 g), sferic, ro şu-lucios, cu pulpa colorată, suculentă, uşor acidulată. Maturarea: sfârşitul lunii iunie, începutul lunii iulie. 12. Dropia – soi românesc ob ţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat în anul 1982, de vigoare mică, cu coroana globuloasă, fructifică pe ramuri mijlocii, este sensibil la antracnoză, rezistent la monilioză, la ger şi secetă, parţial autofertil.

este mic (4 g), sferic, turtit la ambele capete, cu epiderma de culoareFructul vişiniu-închis ă, rezistentă la crăpare, pulpa şi sucul intens colorate, cu gust plăcut, uşor acidulat, taninos, agreabil. Maturarea: începutul lunii iulie. 123

13. Scuturător – soi românesc obţinut la SCDP Vrancea, omologat în 1985, semiviguros, cu coroana globuloas ă, fructifică pe ramuri plete şi buchete de mai, rezistent la antracnoză, mediu rezistent lamonilioză, ger şi secetă, este parţial autofertil. Fructul este mare (6,3 g), sferic, u şor turtit dorso-ventral, roşu-închis, pulpa roşie, potrivit de consistentă şi suculentă, cu gust plăcut, echilibrat. Maturarea: începutul lunii iulie. 14. Amada – soi românesc obţinut la SCDP Fălticeni, omologat în 2005, de vigoare mijlocie, cu fructificare preponderent ă pe buchete de mai, produce multşi constant, este autosteril. Fructul este mare (6 - 7 g), sferic-aplatizat, de culoare roşu-brun, pedunculul este lung şi subţire. Pulpa este roşie, de consistenţă şi suculenţă mijlocii, sucul roz, cu gust bun. Maturarea: primele decade ale lunii iulie. 15. Mocăneşti 16 – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat în 1975, este foarte productiv, de vigoare mijlocie spre mare, cu coroana piramidală şi fructificare predominant ă pe ramuri scurte şi mijlocii, semiprecoce, rezistent la ger, mediu rezistent la secet ă. Soi autosteril, este bun polenizator. Fructul este mijlociu (4,9 g), sferic sau sferic-turtit, roşu-cărămiziu, cu pulpa roşie şi gust plăcut. Maturarea: a doua parte a lunii iulie. 16. Nefris – soi de srcine poloneză, omologat în 1991, de vigoare submijlocie, cu coroana sferică, precoce, productiv, autofertil, rezistent la ger, dar sensibil la boli. Fructul este mare (6 g), sferic, vişiniu-închis, cu pulpa intens colorată, acidulată. Se valorifică prin industrializare şi consum în stare proaspătă. Maturarea: decadele a doua şi a treia ale lunii iulie. C. Soiurile cu maturare târzie: Vrâncean, Northstar, Bucovina, Pitic de Iaşi. Perioada de maturare: sfârşitul lunii iulie, a doua decad ă a lunii august. 17. Vrâncean – soi românesc obţinut la SCDP Vrancea în 1985 prin selec ţie dintr-o populaţie locală. Are vigoare mică, fructifică pe buchete de mai, este sensibil la antracnoză, mediu rezistent la monilioză, rezistent la gerşi secetă, autofertil. Fructul este mijlociu (4,4 g), sferic, uşor alungit, turtit dorso-ventral, roşuînchis. Pulpa este roşie cu vinişoare roz, potrivit de consistentă şi de suculentă, cu gust plăcut, puţin acidulat. Maturarea: a doua decadă a lunii iulie. 18. Northstar – soi american, a fost omologat în anul 1991. Soi de vigoare mică, cu coroana globuloasă, fructificare pe ramuri mijlocii, este productiv şi precoce, rezistent la ger şi boli, autofertil. Fructul este mijlociu spre mare (5,5 g), sferic, u şor alungit, vişiniu-închis, cu pulpa intens colorată şi gust astringent. Maturarea: decadele a doua şi a treia ale lunii iulie.

124

19. Bucovina – soi românesc ob ţinut la SCDP Fălticeni prin selecţie dintr-o populaţie locală, omologat ca soi în anul 1984, are vigoare redus ă, coroană globuloasă, fructificare pe buchete de mai şi ramuri mijlocii, este precoce, productiv, autofertil, rezistent la ger şi Coccomyces. Fructul este mijlociu (4 – 4,5 g), sferic-turtit, roşu-închis, lucios, cu pulpa şi sucul colorate, plăcut la gust, cu valorificare mixtă. Maturarea: sfârşitul lunii iulie, începutul lunii august. 20. Pitic de Ia şi – soi românesc ob ţinut la SCDP Iaşi prin polenizarea liberă a soiului Plodorodnaia Miciurina, a fost omologat în anul 1978. Are vigoare foarte redusă, cu coroana globuloasă, pletoasă, ramuri de schelet subţiri, fructificare predominantă pe ramuri plete, este precoce, productiv, autofertil, rezistent la ger, mediu rezistent la boli. Este preten ţios faţă de tehnologie. Fructul este mijlociu (4,5 g), sferic, uşor alungit, vişiniu, cu pulpa roşie, suculentă, pronunţat acidă. Se valorifică prin industrializare. Maturarea: prima decadă a lunii august. Soiuri din vechiul sortiment: Nana – soi românesc, obţinut la SCDP B ăneasa prin polenizarea liberă a soiului Crişana, omologat în anul 1977. Are vigoare mică, este autofertil şi cu mare plasticitate ecologică. Fructifică preponderent pe ramuri plete, este precoce, productiv, rezistent la ger şi secetă, sensibil la Coccomyces şi Monilinia. Fructul este mijlociu (5 g), sferic, ro şu-vişiniu, pulpa şi sucul colorate. Maturarea: sfârşitul lunii iunie.

ă, omologat Oblacinska – soi deăsrcine în anulautofertil, 1979, derezistent vigoare mică, cu coroana piramidal , deasăiugoslav , foarte productiv, precoce, la ger şi Coccomyces, drajonează foarte puternic. Fructul este mic (3,5 g), sferic-turtit, vi şiniu-închis, cu pulpa şi sucul intens colorate. Se valorifică prin industrializare, în special pentru sucuri. Se pretează la recoltarea mecanizată. Maturarea: sfârşitul lunii iunie.

Meteor – soi american, omologat în anul 1979, are vigoare mijlocie, coroana larg-piramidală, cu fructificare preponderentă pe buchete de mai, este precoce, productiv, autofertil, rezistent la ger şi secetă. Fructul este mijlociu spre mare (5,5 g), sferic, u şor cordiform, roşu-aprins, cu pulpa roşie şi sucul slab colorat. Maturarea:a doua decadă a lunii iulie.

125

Timpuriu de Osoi

De Botoşani

Timpurii de Cluj

Timpurii de Piteşti

Scuturător

126

Ţarina

Pitic de Iaşi

Rival

Sătmărean

Dropia

127

Ilva

Crişana-2

Mocăneşti-16

Amada

Vrâncean

Bucovina

128

SOIURI DE CAIS CULTIVATE ÎN ŢARA NOASTRĂ

CAPITOLUL 10

Armeniaca vulgaris Lam., fam Rosaceae, subfam. Prunoideae

•

Sortimentul actual de cais este alcătuit din 47 de soiuri , care după srcine

se clasifică astfel:  40 soiuri româneşti, create în ultimele decenii şi în funcţie de cerinţele ecologice sunt repartizate pe diferite zone de cultură;  7 soiuri străine, majoritatea se reg ăsesc în sortimentul mondial, fructele având maturare timpurie şi extratimpurie (NJA 42, NJA 19, CR 2-63, Goldrich, Dana, Harcot şi Umberto). Sortimentul la cais este intr-o dinamic ă continuă, din vechiul sortiment păstrându-se numai soiurile Cea mai bună de Ungaria şi Umberto. • Maturarea fructelor, în funcţie de soi, se eşalonează pe o perioad ă de 50 – 60 de zile, respectiv din prima decadă a lunii iunie, până la mijlocul lunii august, asigurându-se un sezon lung de consum şi prelucrare. Astfel, după perioada de maturare soiurile de cais se calasifică în:  soiuri cu maturare extratimpurie (7): NJA 42, NJA 19, Rare ş, Valeria, Auraş, Traian, CR 2-63.  soiuri cu marurare timpurie (17): Harcot, Fortuna, Cristal, Danubiu, Carmela, Amiral, Ceres, Tudor, Viorica, Dana, Orizont, Dacia, Neptun, Andrei, Alexandru, Nicuşor, Goldrich.  soiuri cu maturare mijlocie (13): Saturn, Ioana, Monica, Bihoreana, Callatis, Cea mai bună de Ungaria, Sulina, Excelsior, Roşii de Băneasa, Mamaia, Umberto, Augustin, Favorit.  soiuri cu maturare târzie (10): Selena, Sirena, Silvana, Sulmona, Histria, Adina, Euxin, Olimp, Comandor, Litoral.

Particularităţile soiurilor incluse în actualul sortiment sunt: - calitatea superioară a fructelor sub raport comercial, gustativ şi tehnologic, fiind mari, cu aspect atrăgător, având un conţinut ridicat în zahăr (15 %), proteine (1,1 %), vitamine şi substanţă uscată (6 – 15 %); 129 •

- asigurarea unor producţii mari şi constante (15 – 20 t /ha); - rezistenţă mai mare a pomilor la temperaturile ăsczute din timpul iernii (-28 °C) şi a mugurilor floriferi fa ţă de gerurile derevenire din prim ăvară şi brumele târzii; - diminuarea fenomenului de pieire prematură a pomilor (moartea prin apoplexie), datorată plasticităţii ecologice ridicate a unor soiuri; - toleranţa la principalele boli: monilioz ă (Monilinia laxa), ciuruirea frunzelor şi pătarea fructelor (Stigmina carpophilla). •

După comportarea în procesul polenizării şi fecundării, soiurile de cais

pot fi: 

autofertile : majoritatea fiind cuprins între 30 - 40 %; soiurilor din sortiment, coeficientul de fertilitate  parţial autofertile: Goldrich, Mamaia, Olimp, care fructific ă mai bine în cazul polenizării cu amestec de polen străin;  autosterile: NJA 19, NJA 42 şi Tudor care necesit ă ca polenizatori soiurile CR 2-63 şi Sulmona. • Specificul de fructificare. Caisul fructifică pe buchete de mai simple şi ramificate, care au longevitate de 3-4 ani; ramuri mixte lungi de 30-70 cm; ramuri anticipate viguroase, lungi de 30-40 cm. Se remarc ă soiurile “tip spur” care fructifică predominant pe buchete de mai: Calatis, Silvana, Olimp şi Dana. •

Vigoarea pomilor se diferenţiază în funcţie de soi şi poate fi: mare: NJA 19, NJA 42, CR 2-63, Harcot, Tudor, Goldrich, Aura ş; mijlocie: Dacia, Mamaia, Ro şii de Băneasa, Umberto, Sulina, Sirena,

 

Excelsior, Comandor, Litoral etc.  mică: Traian, Neptun, Saturn, Venus, Olimp, Callatis, Silvana, Dana, Valeria, Rareş.

 În livezile existente se mai întâlnesc urm ătoarele soiuri din vechiul sortiment: autohtone: Târzii de Bucureşti, Timpurii de Arad; străine: Manitoba, Viceroy, Vivagold, Paviot, Royale, Luizet ş.a. SORTIMENTUL DE SOIURI A. Soiurile cu maturare extratimpurie: NJA 42, NJA 19, Rareş, Valeria, Auraş, Traian, CR 2-63. Maturarea fructelor se realizează începând cu prima decadă a lunii iunie, până la sfârşitul acestei luni. În general vigoarea

pomilor este mare, (Traian, Valeria şi Rareş având vigoare mică) şi înflorirea timpurie, aceste soiuri având o bună rezistenţă la gerurile de revenire din primăvară, fiind recomandate pentru zonele de S, S-E şi S-V ale ţării, produc mult şi

t/ha). pot fi mijlocii (65-70 g: NJA 19,form NJAă 42, CR 263,constant Rareş, (15-20 Valeria) sauFructele mici (40-45 g: Traian şi Aura ş), au ovoidal ă, culoare portocalie, acoperite cu roşu carmin pe partea însorit ă, pulpa consistentă, plăcută la gust. 130

1. NJA 42 - soi american, extratimpuriu, semiviguros, cu coroana conic ă, autosteril, cu înflorire timpurie, este mediu productiv, rezistent la gerurile de revenire din primăvară. Fructul este mijlociu (65 g), ovoidal, portocaliu, cu roşu pe partea însorită, pulpa consistentă, plăcută la gust. Maturarea: prima decadă a lunii iunie, fiind cel mai timpuriu soi. 2. NJA 19 – soi american, extratimpuriu, viguros, coroana conică, cu fructificare preponderentă pe ramuri buchet, înflorire timpurie, productiv (16-20 t/ha), autosteril. Fructul este mare (70-80 g), ovoid, portocaliu cu roşu pe partea însorită, pulpa portocalie, fadă. Maturarea: decadele a doua şi a treia ale lunii iunie. 3. Rareş – soi românesc ob ţinut la SCDP Băneasa, omologat în anul 2002, are vigoare mică, este rezistent la ger şi la bolile specifice caisului (Monilinia laxa, Stigmina carpophilla, Cytospora cincta şi Plum-pox). Fructul este mijlociu (60-65 g), sferic-alungit, galben-portocaliu, uniform colorat pe toată suprafaţa. Pulpa este suculentă, consistentă, cu gust plăcut, echilibrat. Maturarea: primele decade ale lunii iunie. 4. Valeria – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa, omologat în anul 2002, de vigoare mică, prezintă rezistenţă genetică la bolile specifice caisului, toleranţă la Plum-pox, de asemenea este rezistent la ger. Fructul este mijlociu (60-65 g), sferic-alungit, galben-portocaliu, cu stropi foarte fini de culoare roşie. Pulpa este consistentă, cu gust bun, echilibrat. Maturarea: primele decade ale lunii iunie. ţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul 5. Auraş soi românesc 2003, de vigoare –mare, are rezistenob ţă bună la ger, la înghe ţurile târzii de pimăvară, la secetă şi bolile specifice. Fructul este mic spre mijlociu (45- 48 g), ovoidal, portocaliu cu ro şu pe partea însorită, pulpa portocalie, cu fermitate medie, gust pl ăcut, aromat. Maturarea: a doua parte a lunii iunie.

6. Traian – soi românesc obţinut la SCDP Constan ţa (Viceroy x NJA 2), omologat în anul 1993, are vigoare mic ă, coroana invers piramidal ă, înflorire timpurie, cu fructificare predominant ă pe ramuri buchet, esteproductivşi rezistent la boli. Fructul este mic spre mijlociu (40 g), ovoidal, portocaliu cu roşu pe partea însorită, pulpa portocalie, consistentă, suculentă, foarte bună la gust, neaderentă. Maturarea: a doua parte a lunii iunie. 7. CR 2-63 – soi american, viguros, precoce, productiv, timpuriu şi ca înflorire şi ca maturare, rezistent la ger şi tolerant la Monilinia. Fructifică cu ţă pe buchete de mai. preponderen Fructul este mare (70-80 g), portocaliu, cu pulpa uniform colorat ă în galben-limoniu, cu gust plăcut. Maturarea: sfârşitul lunii iunie. 131

B. Soiurile cu maturare timpurie: Harcot, Fortuna, Cristal, Danubiu, Carmela, Amiral, Ceres, Tudor, Viorica, Dana, Orizont, Dacia, Neptun, Andrei, Alexandru, Nicuşor, Goldrich. Maturarea are loc începând cu ultima decadă a lunii iunie, eşalonându-se până în prima şi a doua decadă a lunii iulie.

Pomii au în general vigoare mare, mai pu ţin soiurile Dana, Andrei şi Neptun, care sunt de vigoare mică; mugurii floriferi au rezistenţă bună la ger. Fructele au formă sferic-globuloasă (Neptun, Dacia, Dana, Tudor, Fortuna, Andrei, Alexandru, Nicuşor) sau oblong-eliptică (Goldrich, Danubiu, Cristal, Carmela, Orizont), culoare portocaliu-aurie, cu roşu-sângeriu pe partea însorită. Pulpa este fermă, ă, de culoare suculent , ăaromat sâmburele neaderent. În Carmela, ceea ce prive rimea fructelor, Dacia,portocalie, Harcot, Nicu Andrei, şte ăm şor, Alexandru, Amiral, Viorica şi Goldrich intră în categoria soiurilor cu fructe mari (70 – 90 g), în timp ce soiurile Tudor, Dana, Cristal, Danubiu, Ceres, Orizont şi Neptun au fructele de mărime mică (40 – 60 g).

8. Harcot – soi canadian, viguros, cu coroana globuloasă, productiv, cu mare plasticitate ecologică. Fructifică preponderent pe ramuri mijlocii şi scurte. Fructul este mare (60-70 g), ovoid-turtit, portocaliu-deschis cu ro şu pe partea însorită, pulpa este fermă, puţin aromată. Maturarea: sfârşitul lunii iunie, începutul lunii iulie. 9. Fortuna – soi românesc obţinut la SCDP Constan ţa, omologat în anul 2004, este productiv, viguros, cu fructificare preponderentă pe buchete de mai, are rezistenţă bună la bolile specifice. Fructul este mijlociu (45-70 g), sferic, de culoare portocalie, cu ro şu-carmin

pe partea însorită. Pulpa de culoare portocalie, este ferm ă, suculentă, are gust plăcut, aromat. Maturarea: sfârşitul lunii iunie. 10. Cristal – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul 2003, de vigoare mijlocie, este precoce, productiv, rezistent la ger şi secetă. Fructul este mijlociu (45-50 g), ovoidal, de culoare portocalie, acoperit cu roşu pe 30 % din suprafa ţă. Pulpa are gust plăcut, aromat şi fermitate medie. Maturarea: sfârşitul lunii iunie. 11. Danubiu – soi românesc ob ţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul 2003, de vigoare mijlocie, perzintă port etalat, are rezistenţă bună la Monilinia, Stigmina şi Cytospora. Fructul este mijlociu ca m, ărime (45-50 g), formă ovoidală, culoare portocalie, acoperit cu roşu-carmin pe 70 % din suprafaţă. Pulpa este portocalie, fermă, cu gust plăcut, aromat.

Maturarea: a doua parte a lunii iunie.

132

12. Carmela – soi românesc obţinut la SCDP B ăneasa, omologat în anul 2002, este viguros, rezistent la Monilinia, Stigmina şi Cytospora, tolerant la Plumpox, rezistent la ger. Fructul este mare (95-100 g), sferic-alungit, epiderma lucioasă, de culoare galben-portocalie, cu roşu intens pe partea însorită. Pulpa portocalie, consistentă, fermă, dulce-acidulată, placut aromată. Maturarea: a doua parte a lunii iunie. 13. Amiral – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul 2004, este viguros, productiv, cu fructificare preponderentă pe buchete de mai, prezintă rezistenţă bună la Monilinia, Stigmina şi Cytospora. Fructul este mare (70-95 g), sferic-alungit, de culoare portocalie, acoperit cu roşu-carmin pe partea însorită. Pulpa este portocalie, cu textur ă fină, mediu suculentă, aromată, plăcută la gust. Maturarea: sfârşitul lunii iunie, începutul lunii iulie. 14. Ceres – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul 2007, de vigoare medie, este foarte productiv, tolerant faţă de principalele boli. Fructul are mărime mijlocie (45-70 g), formă sferică, culoare portocalie, acoperit cu roşu pe jumătate din suprafaţă. Pulpa alb-portocalie are textură şi fermitate medii, gust plăcut, mediu aromat. Maturarea: sfârşitul lunii iunie. 15. Tudor – soi românesc obţinut la SCPP Constanţa (Viceroy x NJA 2), omologat în anul 1993, este viguros, cu coroana invers-piramidală, înflorire timpurie, mediu productiv, rezistent la ger, mediu rezistent la boli, cu fructificare preponderentă pe buchete de mai, autosteril. Fructul este mic spre mijlociu (40-45 g), sferic, u şor aplatizat, porotocaliu, cu roşu-carmin pe partea însorită, pulpa este portocalie, cu gust dulce-acri şor, fermă, suculentă, neaderentă. Maturarea: sfârşitul lunii iunie, începutul lunii iulie. 16. Viorica – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa, omologat în anul 2002, semiviguros, productiv, prezintă rezistenţă genetică la Monilinia, Stigmina şi Cytospora, toleranţă la Plum-pox virus. Fructul este mare (120-125 g), sferic,şor u turtit, de culoare portocalie, uniform colorat, pulpa galben-portocalie, consistent ă, cu gust bun, echilibratşi aromat. Maturarea: sfârşitul lunii iunie. 17. Dana – soi american, de vigoare mic ă, cu coroana piramidală şi ramuri de schelet viguroase, dar fructificare predominantă pe buchete de mai. Fructul este mijlociu (40-65 g), globulos, puţin alungit, brăzdat de la vârf la ă, ăcu ă, galben ă-portocalie,ă, cu baz epiderma roşu-carmin pe partea însorit . Pulpa este pubescent de culoare portocalie-deschis aromat ă, dulce-acidulat ă, neaderentă. Maturarea: prima decadă a lunii iulie. 133

18. Orizont – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul 2004, este viguros, foarte productiv şi rezistent la boli. Fructul de mărime mijlocie (45-60 g), oblong, portocaliu, acoperit cuşuro carmin pe partea expusă, pulpa portocalie, fină, suculentă, aromată, plăcută la gust. Maturarea: prima jumătate a lunii iulie. 19. Dacia (B 29/4) – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa, omologat în anul 1989, de vigoare medie, este precoce, foarte productiv, cu fructificare preponderentă pe buchete de mai, rezistent la Monilinia şi Clasterosporium. Fructul este mare (70-90 g), sferic, galben-portocaliu, cu roşu pe partea însorită, pulpa galbenă, fermă, cu gust plăcut. Maturarea: prima decadă a lunii iulie. 20. Neptun (Mărculeşti 42/24) – soi românesc obţinut la SCDP Mărculeşti-Călăraşi, omologat în anul 1979, de vigoare mic ă, cu coroana globuloasă, este productiv şi rezistent la ger. Fructul este mijlociu (45-58 g), sferic, u şor alungit, galben-portocaliu cu roşu pe partea însorită, pulpa de culoare portocalie, fermă, plăcută la gust. Maturarea: prima jumătate a lunii iulie. 21. Andrei – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa, omologat în anul 2006, are vigoare mică, cu coroana globuloasă, este precoce şi productiv, are rezistenţă bună la boli şi ger. Fructul este mare (75-85 g), sferic, epiderma are culoare portocalie, cu roşu-zmeuriu pe partea expusă la soare, pulpa galben-portocalie, foarte aromată. Maturarea: a doua decadă a lunii iulie. 22. Alexandru – soi românesc ob ţinut la SCDP Băneasa, omologat în anul 2006, de vigoare mijlocie, cu port u şor deschis, este precoce, productiv, are rezistenţă bună la boli şi ger. Fructul este mare (90-95 g), sferic, galben-portocaliu cuşurope partea însorită, pulpa de culoare portocalie-deschis, este consistentă, dulce-acidulată, aromată. Maturarea: prima decadă a lunii iulie. 23. Nicuşor – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa, omologat în anul 2003, de vigoare mijlocie, precoce, productiv, rezistent la boli şi ger. Fructul este mare (85-90 g), sferic, cu epiderma fin catifelată, portocalie, cu roşu-zmeuriu pe partea însorită, pulpa portocalie, fină, suculentă, neaderentă la sâmbure, cu gust foarte bun, echilibrat. Maturarea: a doua decadă a lunii iulie. 24. Goldrich – soi american, viguros, productiv, cu fructificare preponderentă pe ramuri mixte, parţial autofertil, mediu rezistent la Monilinia. Fructul este mare (80-90 g), oblong-eliptic, portocaliu, cu roz pe partea însorită, pulpa de culoare portocalie, de calitate mediocră. Maturarea: prima jumătate a lunii iulie.

134

C. Soiurile cu maturare mijlocie: Saturn, Ioana, Monica, Bihoreana, Callatis, Cea mai bună de Ungaria, Sulina, Excelsior, Ro şii de B ăneasa, Mamaia, Umberto, Augustin, Favorit. Maturarea acestor soiuri se eşalonează din a doua decadă a lunii iulie, până în prima parte a lunii august. Vigoarea

pomilor poate fi mare (Ioana, Monica, Augustin), mijlocie (Roşii de Băneasa, Mamaia, Cea mai bună de Ungaria, Umberto, Bihoreana, Favorit) sau mică (Saturn, Venus, Sulina, Calatis, Excelsior, Callatis). M ărimea fructelor este mijlocie spre mare (65 – 85 g), forma globulos-turtit ă, uşor asimetrice (Venus, Saturn, Cea mai bună de Ungaria, Ioana, Monica, Bihorena) sau ovoidal ă (Roşii de Băneasa, Mamaia, Calatis, Excelsior, Umberto), de culoare galben-aurie. ă, cu aromat Calitatea ăfructelor este bun un aspect comercial superior, pulpa este consistent , fină, de culoare limonie, ă.

25. Saturn (Mărculeşti 23/4) – soi românesc ob ţinut la SCDP MărculeştiCălăraşi, hibrid între Mărculeşti 40 şi zarzăr, omologat în anul 1979, de vigoare mică, coroana globuloasă, cu fructificare preponderentă pe buchete de mai, este productiv, rezistent la ger şi boli. Fructul este mijlociu (48 g), sferic, u şor asimetric, portocaliu, cu roşu pe partea însorită, pulpa este fermă, slab aromată, cu gust plăcut. Maturarea: a doua decadă a lunii iulie. 26. Ioana – soi românesc obţinut la SCDP Bihor, omologat în anul 2006, de vigoare mare, cu port erect, are rezistenţă bună la boli şi ger. Fructul este mijlociu, globulos, portocaliu-închis, pulpa de culoare galbenportocalie, neaderentă, suculentă, cu textură fină, aromată. Maturarea: a doua jumătate a lunii iulie. 27. Monica – soi românesc ob ţinut la SCDP Bihor, omologat în anul 2006, viguros, cu port erect, este rezistent la ger şi boli. Fructul este mare, globulos, de culoare portocalie, pulpa mediu consistent ă, suculentă, galben-portocalie. Soi recomandat în special pentru industrializare (gem, dulceaţă, compot) şi mai puţin pentru consum în stare proaspătă. Maturarea: a doua jumătate a lunii iulie. 28. Bihoreana – soi românesc obţinut la SCDP Bihor, omologat în anul 2006, semiviguros, cu port erect, fructificare preponderent ă pe buchete, rezistent la ger şi boli. Fructul este mijlociu spre mare, globulos, de culoare portocalie, pulpa mediu consistentă, suculentă, galben-portocalie, bună la gust. Maturarea: a doua decadă a lunii iulie. 29. Callatis (Mărculeşti 5/5) – soi românesc obţinut la SCDP MărculeştiCălăraşi, omologat în anul 1982, de vigoare mijlocie spre mică, cu plasticitate ă ridicat ă, fructificare şi rezistent ecologic buchete de mai, este productiv cu ger. Fructul este mare (70-80peg), ovoidal, galben-portocaliu, ro şu pe la partea însorită, pulpa fermă, uşor aromată, mediu suculentă. Maturarea: sfârşitul lunii iulie, începutul lunii august. 135

30. Cea mai bună de Ungaria – soi vechi cu srcine incert ă, semiviguros, cu coroana sferic-turtită, este productiv, sensibil la boli, rezistent la ger, cu plasticitate ecologică bună. Fructul este mijlociu spre mare (45-80 g), ovoid-rotunjit, galben-portocaliu, cu roşu pe partea însorită, pulpa de culoare portocaliu-deschis, este ferm ă, cu gust bun. Maturarea: a doua jumătate a lunii iulie. 31. Sulina – soi românesc obţinut la SCDP Mărculeşti-Călăraşi, omologat în anul 1980, de vigoare mică spre mijlocie, cu coroana invers-piramidală, este precoce, productiv, sensibil la boli, rezistent la ger. Fructul este mijlociu (50-60 g), sferic-alungit, galben-portocaliu, cu pulpa fină, fermă şi gust plăcut. Maturarea: sfârşitul lunii iulie. 32. Excelsior (B 33/13) – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa, omologat în anul 1987. Are vigoare mic ă spre mijlocie, coroana sferică, cu înflorire târzie, este productiv, rezistent la ger şi boli. Fructul este mare (85-95 g), sferic-alungit, turtit lateral, galben-portocaliu, cu roşu pe partea însorită, pulpa de culoare galbenă, este consistentă, slab aromată, însă cu gust plăcut. Maturarea: sfârşitul lunii iulie, începutul lunii august. 33. Roşii de Băneasa – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa (Cea mai bună de Ungaria x Paviot), omologat în anul 1982, de vigoare mijlocie, cu coroana globuloasă, este productiv, rezistent la ger, la Monilinia şi Clasterosporium. Fructul este mare (70-80 g), ovoidal, portocaliu, cu ro şu-aprins pe partea însorită, cu pulpa fermă, de calitate foarte bună. Maturarea: sfârşitul lunii iulie, începutul lunii august. 34. Mamaia – soi românesc ob ţinut la SCDP Mărculeşti-Călăraşi, omologat în anul 1975, de vigoare mijlocie, cu coroana globulos-r ăsfirată, este rezistent la ger şi la variaţiile de temperatură, mediu rezistent la Monilinia, sensibil la Plumpox virus. Fructul este mijlociu spre mare (55-65 g), ovoidal spre tronconic, portocaliu, cu roşu pe partea însorită; pulpa este consistentă, fin aromată, dulce, uşor acidulată. Maturarea: sfârşitul lunii iulie. 35. Umberto – soi italian, de vigoare mijlocie, coroană globuloasă, înflorire târzie, este productiv, are plasticitate ecologică ridicată, este sensibil la Clasterosporium. Fructul este mare (70-75 g), ovoidal, galben-auriu, cu roşu pe partea ă, pulpa de prima însoritMaturarea: culoaredecad galben , mediu consistentă, fadă. ă aălunii august.

136

36. Augustin – soi românesc ob ţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul 2004, de vigoare mare, cu port deschis, este foarte productiv, tolerant faţă de boli. Fructul este mijlociu (45-60 g), cordiform, portocaliu cu roşu pe jumătatea expusă, pulpa portocalie, foarte suculentă, plăcută la gust, puternic aromată. Maturarea: primele decade ale lunii august. 37. Favorit (Mărculeşti 22/4) – soi românesc ob ţinut la SCDP MărculeştiCălăraşi, omologat în anul 1987, semiviguros, cu coroana globuloas ă, este productiv, rezistent la ger, mediu rezistent la Monilinia şi Clasterosporium. Fructul este mijlociu (55-65 g), ovoid, de culoare oranj, cu ro şu pe partea însorită, pulpa este consistentă, cu gust plăcut. Maturarea: primele decade ale lunii august. D. Soiurile cu maturare târzie: Selena, Sirena, Silvana, Sulmona, Histria, Adina, Euxin, Olimp, Litoral, Comandor. Maturarea soiurilor din această categorie se eşalonează pe toată perioada lunii august şi se caracterizează

printr-o vigoare a pomilor mic ă sau submijlocie, precocitate şi rezistenţă ridicată la ger. Fructele sunt mijlocii (Selena, Silvana, Sulmona, Litoral şi Olimp) sau mari (Adina, Euxin, Comandor), aspectuoase, galben-portocalii, cu pete şi puncte de culoare roşie pe partea însorită. Pulpa poate fi galben ă sau portocaliu-deschis, consistentă, dulce şi plăcut aromată. 38. Selena (Mărculeşti 12/8) – soi românesc obţinut la SCDP MărculeştiCălăraşi, omologat în 1979, de vigoare mic ă, cu coroana sferic ă, fructificare preponderentă pe buchete de mai, este precoce, foarte productiv, rezistent la boli şi ger. Fructul este mijlociu (50-60 g), ovoidal, şro u, turtit lateral, galben-portocaliu cu şi pete roşii pe partea însorit puncteMaturarea: pulpa fină, plăcută la gust, cu aromă de busuioc. prima jumătate aă,lunii august.

39. Sirena (Mărculeşti 18/4) – soi românesc obţinut la SCDP MărculeştiCălăraşi, omologat în anul 1979, de vigoare mijlocie, cu coroana globuloas ă, este productiv, rezistent la ger şi boli. Fructul este mijlociu (60-70 g), globulos spre ovoidal, uşor asimetric, portocaliu, cu roşu pe partea însorită, pulpa portocalie, fermă, bună la gust. Maturarea: prima jumătate a lunii august. 40. Silvana (Mărculeşti 16/7) – soi românesc ob ţinut la SCDP MărculeştiCălăraşi, omologat în anul 1982, de vigoare mijlocie, cu fructificare pe buchete de mai, este precoce, foarte productiv, rezistent la ger şi Clasterosporium. Fructul este mijlociu (40-50 g), ovoidal, galben-portocaliu, roşu pe partea însorită, cu pulpa fermă, crocantă, suculentă, plăcută la gust. Maturarea: prima jumătate a lunii august. 41. Sulmona (M ărculeştiărculeşti 8/1) – soi românesc obţinut la SCDP M Călăraşi, omologat în 1979, de vigoare mic ă, cu coroana invers piramidal ă, cu fructificare preponderentă pe buchete de mai, este foarte productiv, rezistent laşiboli ger. 137

Fructul este mijlociu spre mare (65-75 g), ovoidal, u şor turtit, galbenportocaliu, cu roşu pe partea însorită, pulpa portocalie, fermă, cu gust plăcut. Maturarea: prima jumătate a lunii august. 42 Histria – soi românesc obţinut la SCDP Constan ţa, omologat în anul 2007, semiviguros, foarte productiv, tolerant fa ţă de boli. Fructul este mijlociu spre mare (55-70 g), globulos, portocaliu, acoperit cu roşu pe aproape jumătate din suprafaţă, pulpa de culoare portocalie, are fermitate medie, gust plăcut, aromat. Maturarea: a doua decadă a lunii august. 43. Adina – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa, omologat în anul 2003, semiviguros, cu fructificare preponderentă pe buchete de mai, este productiv, rezistent la ger şi boli. Fructul este mare (90-95 g), sferic-alungit, galben-portocaliu, cu pu ţin roşu pe partea însorită, pulpa de culoare galbenă, este neaderentă, cu gust echilibrat, plăcut aromat. Maturarea: a doua decadă a lunii august. 44. Euxin – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul 2007, semiviguros, foarte productiv, tolerant fa ţă de boli. Fructul este mijlociu spre mare (55-80 g), globulos, portocaliu, acoperit cu roşu-carmin pe o treime din suprafa ţă, pulpa portocalie, fin ă, cu gust plăcut, aromat. Maturarea: a doua decadă a lunii august. 45. Olimp (Mărculeşti 17/2) – soi românesc obţinut la SCDP B ăneasa, omologat în 1984, de vigoare mică, coroana globuloasă, cu fructificare preponderentă pe buchete de mai, este productiv, rezistent la ger, par ţial autofertil. Fructul este mijlociu spre mare (65-75 g), sferic-alungit, portocaliu, cu ro şu pe partea însorită, pulpa galben-portocalie, aromată, plăcută la gust. Maturarea: a doua decadă a lunii august. 46. Comandor (Mărculeşti 18/6) – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa, omologat în anul 1983, de vigoare submijlocie, cu coroana globuloasă, este precoce, productiv, rezistent la ger şi boli. Fructul este mare (70-75 g), sferic, u şor alungit, galben-portocaliu, cu roşu pe partea însorită, pulpa de culoare portocaliu-deschis, este fermă, suculentă, dulce şi aromată. Maturarea: a doua jumătate a lunii august. 47. Litoral (Mărculeşti 20/6) – soi românesc ob ţinut la SCDP M ărculeştiCălăraşi, omologat în anul 1983, de vigoare mică, cu coroana globuloas ă, este precoce, productiv, rezistent la ger. Fructul este mijlociu (60-70 g), ovoidal-alungit, galben-limoniu, cu roşu pe partea însorită, pulpa de culoare galbenă, fermă, aromată. Maturarea: a doua jumătate a lunii august.

138

Traian

Dacia

Valeria

Auraş

139

Rareş

Tudor

Fortuna

140

Cristal

Danubiu

Carmela

141

Amiral

Ceres

Viorica

142

Orizont

Neptun

Andrei

Nicuşor

143

Alexandru

Ioana

Monica

144

Callatis

Favorit

Roşii de Băneasa

Augustin

145

Cea mai bună de Ungaria

Excelsior

146

Umberto

Mamaia

Silvana

Selena

147

Adina

Litoral

Sulmona

148

Olimp

Comandor

Euxin

Histria

149

SOIURI DE PIERSIC CULTIVATE ÎN ŢARA NOASTRĂ

CAPITOLUL 11

Persica vulgaris Mill., fam Rosaceae, subfam. Prunoideae ● Pe plan mondial se cunosc peste 5 000 soiuri de piersic, sortimentul modificându-se continuu, în funcţie de cerinţele pieţii. ● Sortimentul actual în ţara noastră este alcătuit din 62 de soiuri, care se clasifică astfel:  după srcine: 42 soiuri româneşti şi 20 străine.  după modul de valorificare:  32 soiuri de piersic propriu-zis, pentru consum în stare proaspătă (Alexia, Springold, Springcrest, Cardinal, Collins, Jerseyland, Raluca, Amalia, Antonia, Redhaven, Oradea 19, Oradea 21, Oradea 40, Oradea 55, Oradea 34, Eugen, Splendid, Southland, Cr ăiţa, Dida, Oradea 18, Congres, Suncrest, Jerseyglo, Puiu, Triumf, Cecilia, Vasilică, Victoria, Redskin, Flacăra şi Superbă de toamnă);  20 soiuri de nectarine , cu utilizare mixtă (Cora, Delta, Romamer-2, Costin, Crimsongold, Tina, Nectared-2, Marina, Independence, Nectared-4, Liana, Flavortop, Mihaela, Creola, Oradea 11, Valerica, Melania, Năică, Liviu şi Fantasia);  10 soiuri de pavii, pentru industrializare (N.J.C.108, Florin, Filip, Loring, Monica, Catherine sel 1, Vesuvio, Alex, Herăstrău şi Veteran). ● Maturarea fructelor se eşalonează pe o perioadă de 80 – 90 zile, începând cu mijlocul lunii iunie şi până în a doua decadă a lunii septembrie. ● După comportarea în procesul polenizării şi fecundării florilor soiurile pot fi:  autofertile: toate soiurile de piersic din actualul sortiment sortiment, dar la

înfiinţarea culturii se recomandă plantarea întercalată a 2 - 3 soiuri, fapt ce duce la mărirea procentului de legare a fructelor.  autosterile: J.H. Halle, Hal Berta Giant, din vechiul sortiment. 150



● După felul florilor soiurile se clasifică în două categorii: soiuri cu flori de tip rozaceu, cu petale mari, roz-vineţii: Springold,

Springcrest, Southland, Congres, Suncrest, Redskin, Nectared-4, Independence, Flavortop, Fantasia, Alexia, Amalia, Oradea 40, Eugen, Dida, Puiu, Cecilia ş.a.  soiuri cu flori de tip campanulat , cu petale mici, roz-vineţii: Cardinal, Collins, Jerseyland, Redhaven, Splendid, Triumf, Victoria, Flacăra, Superbă de toamnă, Raluca, Oradea 19, Oradea 34 ş.a., sunt predominante în sortiment, în comparaţie cu cele de tip rozaceu. ● După culoarea mezocarpului soiurile de piersic se pot clasifica astfel:  cu pulpa albă: Puiu, Alexia, Amalia, Antonia, iar din vechiul sortiment Madeleine Maysoiuri Flower, Rivers,acestea Silveravând Lode cu pulpaPouyet, galbenăSpringtime, : toate celelalte dinJohn sortiment, 

şo.a.; rezisten ţă

mai mare la transport. ● După particularităţile morfologice ale fructelor şi modul de valorificare, soiurile se clasific ă în 4 mari grupe, doar primele 3 fiind incluse în sortimentul românesc:  piersici propriu-zise: fructe fin pubescente, cu sâmburele neaderent la mezocarp (excepţie fac soiurile timpurii), textură fermă, sunt suculente, aromate, plăcute la gust; sunt valorificate prioritar pentru consum în stare proasp ătă;  piersici nectarine: fructe glabre, intens colorate, cu exocarpul lucios, sâmburele neaderent; pot fi folosite atât pentru consum în stare proaspătă, cât şi pentru industrializare;  piersici pavii: fructe pubescente, sâmburele aderent; se prelucreaz ă sub formă de gem, compot, pastă, suc, nectar etc., fapt pentru care trebuie s ă aibă pieliţa monocoloră sau foarte puţin colorată şi uşor detaşabilă.  piersici brugnone: fructele sunt glabre, cu mezocarpul aderent la sâmbure, folosite pentru industrializare. Nu se cultivă în ţara noastră. Vigoarea pomilor se diferenţiază în funcţie de soi şi poate fi:  mare: Springold, Springcrest, Redhaven, Southland, Eugen, Dida, Suncrest, Cora, Delta, Tina, Nectared 2, Nectared 4, Independence, Flavortop;  mijlocie: Alexia, Cardinal, Collins, Jerseyland, Amalia, Antonia, Oradea 18, Oradea 19, Oradea 21, Congres, Jerseyglo, Triumf, Victoria, Redskin, Flacăra, Superbă de toamnă, Romamer 2, Costin;  mică (dwarf): Cecilia, Cr ăiţa, Oradea 34, Oradea 40, Oradea 55, Puiu, Vasilic ă, Liviu, Melania, Năică, Oradea 11, Valerica, Monica. •

Se remarcă prezenţa în noul sortiment a soiurilor cu rezisten ţă genetică la principalele boli: Amalia, Eugen, Dida, Tina, Mihaela, Alex. •

 În livezi se mai întâlnesc urm ătoarele soiuri din vechiul sortiment: autohtone: Frumos de Băneasa, Mioriţa, Bucureşti, Delicios; străine: Madeleine Pouyet, Springtime, May Flower, John Rivers, Silver Lode, Elberta, Sunbeam, J.H. Halle, Amsden, Babygold, Dixired, Blazing gold ş. a.

151

SORTIMENTUL DE SOIURI Soiuri de piersic propriu-zis: A. Soiurile cu maturare timpurie: Alexia, Springold, Springcrest, Cardinal, Collins, Jerseyland, Raluca, Amalia, Antonia. Perioada de maturare: a doua decadă a lunii iunii - a doua decadă a lunii iulie. 1. Alexia – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa (Flacăra x Marygold), omologat în anul 2002, de vigoare mijlocie, floarea de tip rozaceu, rezistent la boli, secetă şi ger, productiv (25 – 30 t/ha).

Fructulpeeste mare – 170ţăg), sferic-turtit, de semiaderent culoare alb ăă, laacoperit cu roşu intens 60-70 % (150 din suprafa , pulpa alb-crem, sâmbure, fermă, suculentă, fără infiltraţii roşii în jurul sâmburelui. Maturarea: ultima decadă a lunii iunie. 2. Springold – soi american, viguros, productiv, cu floarea de tip rozaceu, sensibil la Taphrina şi Fusicladium. Fructul este mijlociu (120 g), sferic, simetric, galben-oranj, acoperit pe 7080% din suprafaţă cu roşu, pulpa este galbenă, suculentă, fermă, semiaderentă la sâmbure, dulce, aromată. Sâmburele crapă uşor. Maturarea: ultima decadă a lunii iunie, prima decad ă a lunii iulie. 3. Springcrest – soi obţinut în SUA prin hibridare complexă. Reuşeşte în toate zonele de cultură, dar necesită rărirea severă a fructelor. Pomul este viguros, rustic, productiv, cu flori de tip rozaceu, sensibil la Taphrina. Fructul este mijlociu (120 g), globulos, roşu-închis, striat pe partea însorită,

pulpa este galbenă, fină, suculentă, uşor aderentă la sâmbure. Maturarea: ultima decadă a lunii iunie, prima decad ă a lunii iulie. 4. Cardinal – soi obţinut în SUA prin autopolenizarea soiului Halehaven, răspândit în toate centrele de cultură din ţara noastră. Pomul este semiviguros, foarte productiv, slab rezistent la ger, cu flori campanulate, sensibil la Taphrina. Fructul este mijlociu (140 g), globulos, asimetric, galben-portocaliu, acoperit cu roşu şi pete carmin, pulpa galbenă, cu slabe infiltraţii roşii sub pieliţă, potrivit de consistentă, discret aromată, aderentă la sâmbure. Formează multe fructe gemene. Maturarea: prima decadă a lunii iulie. 5. Collins – soi obţinut în SUA prin hibridare complex ă, recomandat pentru toate zonele de cultură din ţara noastră. Pomul are vigoare mijlocie spre mare, este productiv, rezistent la ger şi Taphrina, mediu rezistent la făinare, cu flori de tip campanulat şi înflorire abundentă. Fructul este mijlociu (140 g), oblong, roşu-marmorat, cu pulpa galbenă, semifină, dulce, slab aromată, semiaderentă la sâmbure. Maturarea: primele decade ale lunii iulie.

152

6. Jerseyland – soi american, cu plasticitate ecologic ă mare, semiviguros, foarte productiv, rezistent la boli şi ger, cu flori campanulate. Fructul este mare (180 g), uşor eliptic, galben-portocaliu, cu roşu pe partea însorită (80%), pulpa galbenă, mediu suculentă, semiaderentă, plăcută la gust. Maturarea: primele decade ale lunii iulie. 7. Raluca – soi românesc obţinut la SCDP Constan ţa, omologat în anul 2001, este semiviguros, cu flori de tip campanulat, rezistent la ger, productiv. Fructul este de m ărime mijlocie (100 – 110 g), sferic, uşor asimetric, cu un mucron micuţ, culoarea de fond galben-verzuie, cea de acoperire roşu-grena pe cca. 70 % din suprafaţă. Pulpa este galben-portocalie, fără fibre, cu gust pl ăcut, suculentă, neaderentă la sâmbure. Maturarea: primele decade ale lunii iulie. 8. Amalia – soi românesc ob ţinut la SCDP B ăneasa (Roubidoux x Flac ăra), omologat în anul 2002, semiviguros, flori de tip rozaceu, cu rezistenţă genetică la atacul principalelor boli (Taphrina deformans, Spherothecca pannosa var. persicae), este rezistent la secetă şi ger, foarte productiv (33 t/ha). Fructul este mare (170 - 180 g), sferic, u şor ovoidal, simetric, alb-crem, acoperit cu roşu intens pe 60-70 % din suprafa ţă. Pulpa este alb-crem, neaderent ă, cu fermitate bună, gust plăcut. Maturarea: primele decade ale lunii iulie. 9. Antonia – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa (Elberta X J. H. Halle), omologat în anul 2002, semiviguros, cu flori de tip rozaceu, are rezisten ţă bună la boli şi ger, este foarte productiv. Fructul este mare (160 – 180 g), rotund, simetric, alb-crem, acoperit cu ro şu intens pe jumătate din suprafaţă. Pulpa de culoare alb-crem, fără infiltraţii roşii în jurul sâmburelui, este consistentă, fină, semiaderentă la sâmbure. Maturarea: a doua decadă a lunii iulie. B. Soiurile cu maturare mijlocie: Redhaven, Oradea 19, Oradea 21, Oradea 40, Oradea 55, Oradea 34, Eugen, Splendid, Southland, Cr ăiţa, Dida, Oradea 18, Congres, Suncrest, Jerseyglo, Puiu. Perioada de maturare: a doua decadă a lunii iulie - prima decad ă a lunii august. 10. Redhaven – soi srcinar din SUA, r ăspândit mult pe plan mondial, recomandat pentru toate zonele de cultur ă din ţara noastră, având o ridicată plasticitate ecologică. Pomul are vigoare mijlocie spre mare, foarte productiv, cu flori campanulate, este rezistent la bacterioze, mediu rezistent la ger, sensibil Taphrina la . Fructul este mijlociu (160 g), globulos, uneori uşor mamelonat, galbenşii-închis, portocaliu, acoperit pe ă¾, cu dininfiltra suprafa roşjurul u şi sâmburelui, numeroase pete pulpa de culoare galben ţiiţărocu şii în foarteropl ăcută la gust, semiaderentă. Maturarea: sfârşitul lunii iulie. 153

11. Oradea 19 – soi românesc obţinut la SCDP Bihor (Stark Sumburst dwarf x Fillette), omologat în anul 2006, de vigoare mijlocie, cu flori de tip campanulat, rezistent la boli, mediu productiv. Fructul este mijlociu (100 – 120 g), ovoidal-asimetric, galben-verzui cu roşu sub formă de plăci continui pe partea însorită, pulpa galbenă, neaderentă, moale, cu gust dulce şi aciditate scăzută. Maturarea: sfârşitul lunii iulie. 12. Oradea 21 – soi românesc obţinut la SCDP Bihor, omologat în anul 2007, de vigoare mijlocie, mediu rezistent la boli, precoce şi productiv. Fructul este de mărime mijlocie (110 – 120 g), form ă ovoidală, culoarea de fond galben-verzui, cea de acoperire este ro şu dispus în plăci continui. Pulpa este galbenă, neaderentă, moale, cu gust pl ăcut, dulce. Maturarea: sfârşitul lunii iulie. 13. Oradea 40 – soi românesc obţinut la SCDP Bihor (Stark Sumburst dwarf x Colins), omologat în anul 2006, de vigoare mică, de tip dwarf (1,5 – 1,7 m), cu flori de tip rozaceu, este mediu rezistent la boli, precoce şi productiv. Fructul are mărime mijlocie (110 – 130 g), form ă ovoidală, culoarea de fond galben-verzui, iar cea de acoperire este roşu dispus în plăci continui. Pulpa este galbenă, neaderentă, moale, cu gust dulce şi aciditate scăzută. Maturarea: sfârşitul lunii iulie. 14. Oradea 55 – soi românesc obţinut la SCDP Bihor, omologat în anul 2006, de vigoare mică, tip dwarf, este precoce, productiv, mediu rezistent la boli. Fructul este mijlociu (100-120 g), conic-ovoidal, galben-verzui, cu roşu pe partea însorită. Pulpa este galbenă, neaderentă, cu gust pl ăcut, dulce, slab acidulat. Maturarea: sfârşitul lunii iulie. 15. Oradea 34 – soi românesc obţinut la SCDP Bihor (Stark Sumburst dwarf x Redhaven), omologat în anul 2006, de vigoare mică, tip dwarf, cu flori de tip campanulat, este mediu rezistent la boli. Fructul este mijlociu spre mare (120 – 150 g), ovoidal, galben-portocaliu cu roşu pe partea însorită, pulpa neaderentă, galben-portocalie, dulce. Maturarea: ultima decadă a lunii iulie. 16. Eugen – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa (J.H. Halle x Mayflower), omologat în anul 2003, de vigoare mijlocie spre mare, cu rezistenţă genetică la principalele boli, este rezistent la ger şi secetă, florile sunt de tip rozaceu. Fructul este mare (165 – 175 g), sferic-ovoidal, simetric, galben, acoperit cu roşu-deschis pe partea însorită. Pulpa este neaderentă, de culoare alb-gălbuie, cu

gust foarte bun, aromat. Maturarea: ultima decadă a lunii iulie. 154

17. Splendid – soi românesc ob ţinut la SCDP Băneasa (J.H. Hale x Peen Tao), omologat în anul 1982, de vigoare mijlocie, cu flori campanulate, foarte productiv, rezistent la ger. Fructul este mare (200 - 220 g), sferic, alb-gălbui, cu roşu pe partea însorită şi dungi roşii-intens, pulpa alb-gălbuie, cu slabe infiltraţii roşii în jurul sâmburelui, neaderentă, foarte bună la gust. Maturarea: ultima decadă a lunii iulie. 18. Southland – soi american (obţinut prin autopolenizarea soiului Halehaven), viguros, productiv, cu plasticitate ecologică ridicată, flori de tip rozaceu, ce înfloresc timpuriu. Fructul de mărime mijlocie (160 g), sferic, galben, acoperit pe ¾ din suprafaţă cu roşu-viu; pulpa galbenă, cu infiltraţii roşii în jurul sâmburelui, este fermă, suculentă, dulce, neaderentă. Maturarea: ultima decadă a lunii iulie. 19. Crăiţa – soi românesc obţinut în anul 2003 la SCDP Constanţa, de vigoare mică, tip dwarf, este precoce, productiv, mediu rezistent la boli. Fructul este mijlociu, sferic-alungit, de culoare galben ă, acoperit cu roşuviu pe partea însorită; pulpa galbenă, fermă, suculentă, neaderentă, dulce. Maturarea: ultima decadă a lunii iulie. 20. Dida – soi românesc ob ţinut la SCDP Băneasa (Flacăra x HB 9-35), omologat în anul 2003, de vigoare mare, cu rezistenţă genetică la principalele boli, este rezistent la ger şi secetă, florile sunt de tip rozaceu, productiv. Fructul este mare (180 - 200 g), sferic-ovoidal, simetric, de culoare galben ă, acoperit cu roşu-grena pe jumătate din suprafaţa fructului. Pulpa este galben ă, fină, neaderentă, cu gust foarte bun, aromat. Maturarea: ultima decadă a lunii iulie. 21. Oradea 18 – soi românesc obţinut la SCDP Bihor, omologat în anul 2007, de vigoare mijlocie, mediu rezistent la boli, este precoce şi productiv. Fructul are mărime mijlocie, formă ovoidală, culoarea de fond galbenverzui, iar cea de acoperire este ro şu dispus în plăci continui. Pulpa este galbenă, neaderentă, moale, cu gust dulce şi aciditate scăzută. Maturarea: ultima decadă a lunii iulie, prima decad ă a lunii august. 22. Congres – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa (Flacăra x Splendid), omologat în anul 1985, zonat în sudul ţării. Pomul este semiviguros, are coroana globuloasă, flori de tip rozaceu, productivitate ridicat ă, este rezistent la boli şi la temperaturi scăzute. Fructul este mare (200 - 230 g), sferic, alb-gălbui, acoperit cu roşu-viu pe ă, pulpa de partea însoritneaderent alb-gălbuie, este suculentă, fin aromată, cu gust excepţional, ă laculoare sâmbure. Maturarea: ultima decadă a lunii iulie, prima decad ă a lunii august.

155

23. Suncrest – soi californian recomandat pentru toate zonele de cultură din noastră. Pomul are vigoare mijlocie spre mare, este rustic, cu flori de tip rozaceu, are înflorire semitimpurie, foarte abundentă, este foarte productiv (25 – 30 t/ha), rezistent la ger, sensibil la Taphrina. Fructul este mare (200 g), globulos, simetric, uşor aplatizat, galbenportocaliu, acoperit pe 60 - 80% din suprafaţă cu roşu-închis. Pulpa este galbenă, cu infiltraţii roşii în jurul sâmburelui, suculentă, foarte plăcută la gust, neaderentă. Maturarea: ultima decadă a lunii iulie, prima decad ă a lunii august. ţara

24. Jerseyglo (NJ 224) – soi american, semiviguros, precoce, productiv, mediu rezistent la ger şi boli. Fructul este supramijlociu (170 g), sferic, de culoare galben ă, cu roşu pe partea însorită; pulpa este galbenă, fermă, fină, suculentă, neaderentă. Maturarea: prima decadă a lunii august. 25. Puiu – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul 2000, de vigoare mică, tip dwarf, este precoce, produce constant, mediu rezistent la boli, cu flori de tip rozaceu. Fructul este mijlociu (90 – 110 g), sferic, cu vârful plat, galben-verzui, puternic pigmentat cu roşu, slab pubescent. Pulpa este albă, semiaderentă, cu fermitate medie, fără fibre, cu gust dulce şi aromat. Maturarea: prima decadă a lunii august. C. Soiurile cu maturare târzie: Triumf, Cecilia, Vasilic ă, Victoria, Redskin, Flacăra, Superbă de toamnă. Perioada de maturare: începutul lunii august - mijlocul lunii septembrie. 26. Triumf – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa (Elberta x May Flower), omologat în anul 1984. Pomul este semiviguros, formeaz ă o coroană globuloasă, cu flori campanulate, este foarte productive şi rezistent la ger. Fructul este foarte mare (230-250 g), sferic, u şor ovoidal, turtit-lateral, galben-auriu, acoperit pe ¾ din suprafaţă cu roşu-sângeriu, pulpa galbenportocalie, cu infiltraţii roşii în jurul sâmburelui, este fin aromat ă, cu gust dulceacidulat, neaderentă. Maturarea: primele decade ale lunii august. 27. Cecilia – soi românesc ob ţinut la SCDP Constan ţa (2,44-5P3 x Silver Prolific), omologat în anul 2000, de vigoare mic ă, tip dwarf, cu flori de tip rozaceu, este precoce şi productiv. Fructul este mijlociu (110 – 140 g), globulos, cu un mucron foarte mic în cavitatea stilară, culoarea de fond este galben-portocaliu, iar cea de acoperire roşu, ce acoperă întreaga suprafaţă a fructului. Pulpa este galben-oranj, fermă,

fără fibre, aderentă la sâmbure. Maturarea: primele decade ale lunii august. 156

28. Vasilică – soi românesc obţinut în anul 2003 la SCDP Constan ţa, de vigoare mică, tip dwarf, este precoce, productiv, mediu rezistent la boli. Fructul este mijlociu, sferic, uşor alungit, galben-verzui, acoperit cu ro şu pe partea însorită. Pulpa este gălbuie, semiaderentă, cu fermitate medie, plăcut aromată şi dulce. Maturarea: primele decade ale lunii august. 29. Victoria – soi românesc ob ţinut în anul 1985 la SCDP B ăneasa (J.H. Hale x Sun Beam), semiviguros, dezvoltă o coroană globuloasă, cu flori şi boli.acoperit pe ¾ din campanulate, productiv, rezistent ger, secet ăgalben, Fructul este foarte mare (200 - 210 g), sferic,laaspectuos, suprafaţă cu roşu şi dungi roşii-carmin; pulpa de ciloare galbenă, este mediu suculentă, fin aromată, neaderentă. Maturarea: a doua decadă a lunii august.

30. Redskin – soi srcinar din SUA. Pomul este semiviguros, productiv, cu flori de tip rozaceu. Fructul este mijlociu spre mare (165 g), globulos, de culoare galbenă, cu roşu pe partea însorită. Pulpa este galbenă, neaderentă, plăcută la gust. Maturarea: sfârşitul lunii august. 31. Flacăra – soi românesc ob ţinut la SCDP Băneasa (J.H. Hale x Elberta), omologat în anul 1970, se remarcă prin maturarea târzie a fructelor, cât şi prin aspectul şi calitatea lor. Pomul are vigoare mijlocie, dezvolt ă o coroană globuloasă, cu flori campanulate, este foarte productiv, sensibil la ger, preten ţios

la sol, Fructul rezistenteste la boli. foarte mare (300 – 350 g), aproape sferic, galben-portocaliu, acoperit cu roşu intens în partea însorită, peste care se suprapun dungi şi pete carmin. Pulpa de culoare galben-portocalie, cu infiltra ţii roşii în jurul sâmburelui, este consistentă, plăcut aromată, neaderentă. Maturarea: primele decade ale lunii septembrie. 32. Superbă de toamnă – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa (Elberta x May Flower), omologat în anul 1982. Este cel mai târziu soi de piersic din sortiment, prelungind sezonul de consum până la mijlocul lunii septembrie. Pomul este semiviguros, rezistent la secet ă, ger şi boli. Fructul este mare (170 g), globulos, de culoare alb-gălbui, acoperit cu roşu pe partea însorită peste care se suprapun dungi ro şii-vişinii. Pulpa este alb-crem, cu slabe infiltraţii în jurul sâmburelui, consistent ă, plăcută la gust, neaderentă. Maturarea: primele decade ale lunii septembrie.

157

Alexia

Cardinal

Jerseyland

Amalia

158

Redhaven

Collins

Antonia

Raluca

159

Oradea 19

Oradea 40

Oradea 34

Eugen

160

Splendid

Southland

Jerseyglo

161

Suncrest

Dida

Congres

Superbă de toamnă

162

Puiu

Triumf

Victoria

Cecilia

Flacăra

163

Soiuri de nectarine: Cora, Delta, Romamer-2, Costin, Crimsongold, Tina, Nectared-2, Marina, Independence, Nectared-4, Flavortop, Mihaela, Creola, Oradea 11, Valerica, Melania, Năică, Liviu, Fantasia. 33. Cora – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul 1991, de vigoare mare, este productiv, destul de rezistent la boli şi ger. Fructul este mijlociu (75 - 85 g), globulos, cu pieli ţa subţire, lucioasă, galben-verzuie, acoperită cu roşu-rubiniu pe 60 % din suprafa ţă. Pulpa este galbenă, suculentă, aromată, neaderentă la sâmbure.

Maturarea: a doua decadă a lunii iunie. 34. Delta – soi române sc obţinut p rin hibridare la SC DP Constan ţa, omologat în anul 1991, de vigoare mare, cu coroana globuloasă, este productiv, sensibil la ger (-22 oC) şi la bolile specifice piersicului. Fructul este mic spre mijlociu (65 – 95 g), sferic-alungit, lucios, galben, acoperit cu roşu-închis în partea însorită, pulpa de culoare galbenă, f ără infiltraţii roşii, este dulce, foarte suculent ă, aderentă. Maturarea: ultima decadă a lunii iunie. 35. Romamer-2 – soi obţinut prin polihibridare la SCDP Constan ţa, omologat în anul 1984. Pomul este semiviguros, productiv, rezistent la boli, mediu rezistent la ger, cu flori de tip rozaceu şi înflorire timpurie. Fructul este mijlociu (85 - 120 g), sf eric, galben-portocaliu, acoperit cu roşu-închis pe toată suprafaţa. Pulpa este fermă, aromată, plăcută la gust, de culoare galbenă, cu infiltraţii roşii în jurul sâmburelui, adrerentă.

Maturarea: ultima decadă a lunii iunie. 36. Costin – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa, omologat în 2002, semiviguros, mediu rezistent la boli, flori de tip rozaceu, este precoce şi productiv. Fructul este de mărime mijlocie (80 – 95 g), ovoidal, de culoare ro şu-intens, cu pulpa galbenă, suculentă, dulce-acrişoară, semiaderentă. Maturarea: ultima decadă a lunii iunie. 37. Crimsongold – soi obţinut în California, de vigoare mijlocie, cu coroana globuloasă şi flori de tip rozaceu, foarte productiv, rezistent la ger, sensibilăla inare. f Fructul este mijlociu (90-110g), sferic,şor u turtit, galben-portocaliu, acoperit cu roşu pe jumătate din suprafaţă. Pulpa este galbenă, consistentă, suculentă, semiaderentă. Maturarea: prima decadă a lunii iulie. 38. Tina – soi românesc ob ţinut la SCDP Băneasa (Crimsongold x NJN21), omologat în anul 2003, de vigoare mare, cu rezisten ţă genetică la principalele boli, rezistent la ger şi secetă, cu florile de tip rozaceu. Fructul este mare (190-200 g), ovoidal, de culoare ăalb , acoperit cu roşu-grena pe 2/3 din suprafaţă, de culoare pulpa alb-crem, este fin ă, suculentă, aromată. Maturarea: a doua decadă a lunii iulie.

164

39. Nectared-2 – hibrid complex, srcinar din SUA, de vigoare mare, este precoce, productiv, sensibil la făinare, florile sunt de tip rozaceu. Fructul este mic spre mijlociu (60-80 g), sferic,şu-str ro ălucitor pe toată suprafaţa, cu pulpa galben-portocalie, parfumată, plăcută la gust, semiaderentă la sâmbure. Maturarea: primele decade ale lunii iulie. 40. Marina – soi românesc obţinut în anul 2007 la SCDP Constanţa, de vigoare mijlocie, este precoce, productiv, mediu rezistent la boli. Fructul este mijlociu ca m ărime, de culoare galben-oranj, pigmentat cu roşu pe aproape toată suprafaţa. Pulpa este portocalie, consistentă, cu gust foarte plăcut, puternic aderentă la sâmbure. Maturarea: a doua decadă a lunii iulie. 41. Independence– soi srcinar din California, viguros, productiv, rustic, destul de rezistent la condiţiile climatice nefavorabile din prim ăvară, cu flori de tip rozaceu. Fructul este mijlociu ca m ărime (150 g), sferic, uşor asimetric, de culoare roşie, cu reflexe violacee. Pulpa de culoare galbenă cu vinişoare roşii, este suculentă, de calitate bună, neaderentă la sâmbure. Maturarea: decadele a doua şi a treia ale lunii iulie. 42. Nectared-4 – soi american, viguros, foarte productiv, cu flori de tip rozaceu, este sensibil la făinare. Fructul este mijlociu (130 g), areformă sferică, de culoare galben-lucios, acoperit cu roşu pe întreaga suprafaţă, pulpa estegalbenă, aromată, neaderentă, de calitate bună. Maturarea: ultima decadă a lunii iulie. 43. Liana – soi românesc obţinut în anul 2008 la SCDP Constanţa, de ă-mijlocie, cu ramuri erecte. Este autofertil, are flori de tip rozaceu, vigoare micramuri rodeşte pe mixte mijlocii. Soi precoce, rodeşte în anul 2 de la plantare, este productiv (25,5 kg/ pom în anul 5). Fructele sunt plate, cu pieli ţa lucioasă, viu colorată în roz-zmeuriuşi au în medie 65-75 g. Pulpa este albă, foarte fină, suculentă şi aromată, nead erentă la sâmbure. Maturarea: din a doua decad ă a lunii iulie, până în prima decadă a lunii august.

44. Flavortop – soi srcin ar din California. Pomul este viguros, productiv, cu flori de tip rozaceu, mediu rezistent la ger şi făinare. Fructul este mijlociu spre mare (130 - 170 g), sferic, uşor alungit, asimetric, roşu-vişiniu pe 80 % din suprafaţă, pulpa esgalben te ă, consistentă, neaderentă, bună pentru consum în stare proaspătă şi industrializare. Maturarea: ultima decadă a lunii iulie. 45. Mihaela – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa (Crimsongold x Ark125), omologat în anul 2003, de vigoare mare, cu rezistenţă genetică la ăşicarea frunzelor şi făinare), florile sunt de tip rozaceu. principalele Fructulboli este(bmare (190 – 200 g), ovoidal, de culoare galben ă, acoperit cu roşu-grena pe 70-80 % din suprafaţă, pulpa este galbenă, fină, suculentă. Maturarea: ultima decadă a lunii iulie. 165

46. Creola – soi românesc obţinut în anul 2007 la SCDP Constan ţa, de vigoare mijlocie, este precoce, productiv, mediu rezistent la boli. Fructul este mijlociu ca mărime, galben-oranj, cu roşu pe partea expusă, pulpa fermă, fină, galbenă, neaderentă la sâmbure. Maturarea: prima decadă a lunii august. 47. Oradea 11 – soi românesc obţinut la SCDP Bihor (Stark Sumburst dwarf x Colins), omologat în anul 2006, de vigoare mic ă, semidwarf (1,5 – 2 m), este mediu rezistent la boli, florile sunt de tip rozaceu. Fructul este mijlociu (95 – 140 g), ovoidal, galben, acoperit cu ro şu-închis sub formă de plăci continui pe toată suprafaţa. Pulpa este galben-portocalie, de fermitate medie, neaderentă la sâmbure. Maturarea: prima decadă a lunii august. 48. Valerica – soi românesc obţinut prin polenizare liberă la SCDP Constanţa, omologat în anul 2003, de vigoare mic ă, semidwarf, cu flori de tip rozaceu, este precoce şi productiv. Fructul este mijlociu (100 – 135 g), eliptic, cu cavitatea stilară adâncită, culoare galben-oranj, pigmentat cu roşu pe aproape toată suprafaţa. Pulpa este portocalie, foarte consistentă, cu gust foarte plăcut, puternic aderentă la sâmbure. Maturarea: a doua decadă a lunii august. 49. Melania – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul 2000, de tip dwarf, cu flori de tip rozaceu, mediu rezistent la boli. Fructul este mijlociu (95 – 110 g), ovoidal, cu vârful plat, culoarea galben-

cu ăro u pe 85 % din suprafaţă, pulpa este fermă, fină, galben-oranj, noranj, eaderent laşsâmbure. Maturarea: primele decade ale lunii august. 50. Năică – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul 2003, de vigoare mică (dwarf), cu flori de tip rozaceu, este precoce şi foarte productiv. Fructul este mijlociu (100 – 110 g), ovoidal, de culoare galben-oranj, pigmentat cu roşu pe aproape întreaga suprafaţă. Pulpa este portocalie, semiaderentă, aromată, plăcută la gust. Maturarea: ultimele decade ale lunii august. 51. Liviu – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul 2000, de tip dwarf (1 – 1,25 m), mediu rezistent la boli, cu flori de tip rozaceu. Fructule este mic spre mijlociu (70 – 100 g), sferic-oblong, galbenportocaliu, acoperit cu r oşu-grena pe aproape toată suprafaţa, pulpa este galbenă, fer cu mitate medie, aromată, suculentă, neaderent sâmbure. la ă

Maturarea: ultimele decade ale lunii august. 52. Fantasia – soi obţinut în California. Pomul este viguros, pro duce abundent, are flori de tip rozaceu, este mediu rezistent la ger şi boli. 166

Fructul este mare (170 – 200 g), sferic-ovoidal, galben-portocaliu, acoperit cu roşu-viu pe 50 – 70 % din suprafaţă. Pulpa este galbenă, suculentă, consistentă, uşor fibroasă, neaderentă la sâmbure. Maturarea: ultimele decade ale lunii august.

Cora

Romamer 2

Independence

Costin

167

Liana

Tina

Nectared 4

Delta

Odarea 11

168

Creola

Mihaela

Valerica

Liviu

169

Năică

Marina

Melania

Flavortop

Fantasia

170

Soiuri de Pavii: N.J.C. 108, Florin, Filip, Loring, Monica, Catherine sel. 1, Vesuvio, Alex, Herăstrău şi Veteran. 53. N.J.C. 108 – soi obţinut în SUA, introdus în sortimentul ţării noastre în anul 1992. Pomul are vigoare mijlocie spre mică, este productiv, sensibil la ger, Taphrina şi Sphaerotheca. Fructul este mijlociu (80 – 120 g), sferic, u şor alungit, galben-portocaliu, acoperit cu roşu pe partea însorită, pulpa este galbenă, aderentă la sâmbure. Maturarea: sfârşitul lunii iunie, începutul lunii iulie. 54. Florin – soi românesc obţinut în anul 2002 la SCDP Constanţa, de vigoare mare, cu flori campanulate, este mediu rezistent la boli, rezistent la ger, productiv. Fructul este mic (58 – 68 g), aplatizat, galben-deschis cu roşu-carmin repartizat în striuri pe partea însorită. Pulpa este galben-portocalie, cu gust dulceacrişor, puţin aromat, se industrializează sub formă de compot, ge m, dulcea ţă şi nectar. Maturarea: prima decadă a lunii iulie. 55. Filip – soi românesc ob ţinut în anul 2002 la SCDP Constan ţa, de vigoare supramijlocie, cu flori de tip rozaceu, rezistent la ger, mediu rezistent la boli, este precoce şi productiv. Fructul este mic (55 – 70 g), larg-aplatizat, fin pubescent, galben-verzui, cu roşu-închis repartizat în plăci. Pulpa de culoare alb ă, fără infiltraţii roşii în jurul sâmburelui, are textură fină şi gust dulce, aromat. Maturarea: decadele a doua şi a treia ale lunii iulie. 56. Loring – soi srcinar din SUA. Pomul este viguros, formeaz ă o coroană globuloasă, este rezistent la ger şi la fluctuaţiile de temperatură din timpul primăverii, este semitolerant la Taphrina. Fructul este mijlociu (110 – 125 g), sferic-turtit, asimetric, de culoare galbenă,acopo erit cu roşu pe 30 - 50%dinsuprafa ţă. Pulpa de culoare galben ă, este consistentă, dulce, aderentă la sâmbure; se poate folosi şi pentru consum în stare proaspătă. Maturarea:decadeleadou a şi a treia ale luni iiulie. 57. Monica – soi româ nesc obţinut în anul 2007 la SCDP Constanţa, de vigoare mică, tip dwarf, precoce, este productiv şi mediu rezistent la boli. Fructul este mijlociu ca mărime, are formă sferică, culoare galben-verzui, cu portocaliu şi roşu în zonele însorite. Pulpa este galben-portocalie, fermă, fără fibre, cu gust plăcut şi aromat. Maturarea: ultima decadă a lunii iulie.

171

58. Catherine sel 1 – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa prin autopolenizarea soiului Catherine, omologat în anul 2001, de vigoare mare, florile de tip rozaceu, este tolerant la Taphrina şi Spherotheca, precoce şi foarte productiv (30 – 33 t/ha). Fructul este mijlociu (80-110 g), sferic, cu vârful adâncit; culoarea galbenverzui cu portocaliu şi roşu în zonele însorite. Pulpa este galben-portocalie, fermă, fără fibre, cu gust plăcut şi aromat care se intensific ă la procesare. Maturarea: sfârşitul lunii iulie. 59. Vesuvio – soi srcinar din Italia, ob ţinut prin polenizare liberă. Pomul este viguros, productiv, rezistent la ger şi boli, cu flori de tip rozeceu. Fructul este mijlociu (130 g), oblong, galben-portocaliu, acoperit cu ro şu pe partea însorită, pulpa de culoare galbenă, este consistentă, aderentă la sâmbure. Maturarea: sfârşitul lunii iulie, începutul lunii august. 60. Alex – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa prin selecţie clonală a soiului Peen-to, omologat în anul 2006. Are vigoare mijlocie, cu flori de tip rozaceu şi rezistenţă genetică la principalele boli, este rezistent la ger şi foarte productiv. Fructul este mijlociu (125 – 150 g ), turtit, alb-crem, acoperit cu roşu spre punctul stilar, puţin sensibil la crăpare. Pulpa este alb-crem, cu textur ă fină, gust foarte bun, uşor acidulat, aromat. Maturarea: primele decade ale lunii august. 61. Herăstrău – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa, fiind o selecţie ă de clonală aeste soiului Turtit China, fostcampanulate omologat înşi anul 2006. Vigoarea pomului mijlocie spre mare, are aflori rezisten ţă genetic ă la principalele boli, este rezistent la secetă, ger, manipulare şi transport. Fructul este mijlociu spre mare (125 – 175 g), turtit, de culoare galben ă, acoperit cu roşu pe 30 – 50 % din suprafaţă, pu ţin sensibil la crăpare. Pulpa este galbenă, neaderentă la sâmbure, cu textură medie, are gust bun, uşor acidulat. Maturarea: a doua decadă a lunii august.

62. Veteran – soi srcinar din SUA, cu maturare foarte târzie a fructelor. Pomul este viguros, precoce şi productiv. Fructul este mijlociu ca mărime (120 g), globulos, cu pulpa de culoare galbenă, consistentă, aderentă la sâmbure. Maturarea: primele decade ale lunii septembrie.

172

Florin

Filip

Catherine sel. 1

Herăstrău

173

Alex

Veteran

Loring

174

SOIURI DE MIGDAL CULTIVATE ÎN ŢARA NOASTRĂ CAPITOLUL 12

Amigdalus communis L., fam Rosaceae, subfam. Prunoideae Particularităţi pomologice ● Fructul la migdal este o drupă cu exocarpul pubescent, mezocarpul verde, necomestibil, subţire, fibros, care la maturitate devine coriaceu (se usuc ă) şi dehiscent, fisurându-se longitudinal, pe linia de sudură a carpelelor punând în libertate sâmburele, de la care se consum ă sămânţa propriu-zisă, numită migdală. ● Sâmburii, în funcţie de soi, au greutatea de 2 – 6 g, form ă ovoidală, elipsoidală, lanceolată sau semilunară, sunt aplatizaţi sau bombaţi, cu vârful ascuţit, rotunjit, drept sau curbat. Şanţul dorsal este discontinuu, iar sudura marginilor placentare este sub formă de creastă ventrală, dreaptă sau sinuoasă, ascuţită sau teşită, caracter foarte important în determinarea soiurilor. ● Endocarpul este subţire sau gros (1 – 4 mm), lucios, cafeniu cu diferite nuanţe, rezistent la spargere sau fragil, fiind alc ătuit din trei straturi suprapuse:  stratul exterior, lucios, sub ţire, dens şi rezistent sau spongios şi fragil, prevăzut cu numeroase orificii transversale prin care pătrund fasciculele liberolemnoase;  stratul median poate fi dens sau sf ărâmicios şi străbătut de canale longitudinale subţiri sau grosiere;  startul interior este subţire, compact, dens, rezistent, lucios spre interior şi fără orificii sau canale. ● Sămânţa reprezintă 30 - 50% din greutatea sâmburelui, are tegumentul subţire, membranos, cafeniu, neted sau zbârcit, iar miezul alb, cu gust caracteristic, dulce sau amar, con ţine 37 – 60% lipide, 14 – 37% substan ţe proteice ş.a.

Caracterizarea sortimentului: ● Sortimentul actual este aclătuit din 7 soiuri, dintre care 5 sunt româneşti

(Sandi, Viola, Sabina, Ana, April ) şi ă2. străine (Texas şi YXL), migdalul având în ţara noastr ă un areal limitat de cultur ● Maturarea fructelor are loc în perioada: sfârşitul lunii august – începutul lunii octombrie, în funcţie de soi. 175

● Endocarpul fructelor, la toate soiurile din sortimentul actual este fragil şi permite extragerea uşoară a seminţei. Soiurile cu endocarpul gros şi rezistent au fost excluse din sortiment (Sudak, Meteor, Lovrin, Mari de step ă ş.a.). ● Comportarea în procesul polenizării şi fecundării florilor: toate soiurile din sortiment sunt autosterile dar interfertile, cu polenizare entomofil ă, fapt pentru care, într-o plantaţie se cultivă 3 - 4 soiuri. ● Specificul de fructificare: soiurile de migdal rodesc prioritar pe buchete de mai monoaxiale, cu longevitatea de 1-3 ani şi pe ramuri anuale mixte, lungi de 30-70 cm. La fel ca şi piersicul, migdalul mai poate fructifica pe ramuri salbe şi

ramuri●anticipate. Producţia ob ţinută variază între 1500 – 4500 kg/ha migdale în endocarp, cele mai productive fiind soiurile Texas, YXL, Sandi, Sabina, Nikitski şi Primorski.

 Alte soiuri existente în cultur ă: autohtone: Mărculeşti, Felix, Cu coaja moale; străine: Primorski, Preanîi, Retsou, Pomorie, Ferragnes, Nikitski, Burbank, Budateteny, Sudak, Nec plus ultra, Non pareille, De Persia-17, Daghestan-2661, Prinţesa ş.a.

SORTIMENTUL DE SOIURI 1. Sandi – soi românesc obţinut la SCDP Bihor (Primorski x Tuono), omologat în anul 2006, de vigoare mic ă spre foarte mică, forma coroanei este sferică, înflorirea timpurie. Sâmburii sunt mici (2,8 g), cu form ă ovoidal-alungită, au vârful alungit şi ascuţit, baza rotunjită, endocarpul de culoare cafeniu-închis, miezul alb, cu gust dulce, aromat, cu 59,2 % lipide şi 24,4 % substanţe proteice. Perioada de maturare: a doua decadă a lunii august. 2. Viola – soi românesc obţinut la SCDP Bihor (Ardechoise x Pomorie), omologat în anul 2006, de vigoare medie, dezvolt ă o coronă invers-piramidală, înflorirea aste târzie. Sâmburii sunt mijlocii (3 g), ovoidal-alungiţi, cu partea ventrală puternic arcuită, cu vârful ascuţit şi pu ţin curbat. Endocarpul este semidur, galben-cafeniu. Miezul umple bine sâmburele, este alb, dulce, cu 45,2 % lipide şi 22,7 % substanţe proteice. Perioada de maturare: a doua decadă a lunii august.

176

3. Sabina – soi românesc ob ţinut la SCDP Bihor (Ardechoise x Pomorie), omologat în anul 2006, de vigoare mijlocie, forma coroanei este sferic ă, înflorirea târzie, este tolerant la boli. Sâmburii sunt mici (2,5 g), de form ă elipsoidal-alungită, au vârful puţin curbat spre partea dorsală. Endocarpul este neted, de grosime medie, miezul dulce, slab aromat, cu 56,4 % lipide şi 25,3 % substanţe proteice. Perioada de maturare: a treia decadă a lunii august. 4. Ana – soi românesc obţinut la SCDP Bihor (Ardechoise x H1/9 – 1fa), omologat anul are 2006. Vigoarea pomilor forma boli. coroanei înflorirea în târzie, rezisten ţă bun ă faţăeste de mare, principalele Estesferic un soiă, autofertil. Sâmburii sunt mijlocii (3 g), elipsoilali, puternic alungiţi şi puţin curbaţi spre partea dorsală. Endocarpul este semsubţire, de culoare cafeniu-deschis. Miezul umple bine sâmburele, este alb, dulce, aromat, cu 60,0 % lipide şi 20,4 % substanţe proteice. Perioada de maturare: ultima decadă a lunii august. 5. Texas – soi american ob ţinut în anul 1981, are vigoare mare, formează o coroană largă şi răsfirată, înfloreşte târziu. Este un soi foarte productiv şi rezistent la ger. Sâmburii sunt mari (5 g), ovoidal-bomba ţi, rotunjiţi la vârf, cu endocarpul semifragil, cafeniu. Miezul este crocant, dulce,ăpl cut la gust, aromat, uneori cu câte două seminţe. Perioada de maturare: primele decade ale lunii septembrie. 6. YXL – soi american, de vigoare mare, în tinere ţe cu ramurile drepte, are mare capacitate de lăstărire, este mediu productiv. Sâmburii sunt mijlocii (3,5-4 g), ovoidali, cu vârfurile rotunjite. Endocarpul este subţire, fragil de culoare pai-deschis. Miezul este mare, lat, zbârcit, de culoare albă şi pieliţa de culoare brună, este dulce, foarte bun la gust, con ţine până la 57 % lipide. Perioada de maturare: primele decade ale lunii septembrie. 7. April – soi românesc obţinut la SCDP Bihor, Primorski x [( Preanâi x Crâmsky)], omologat în anul 2006, de vigoare mare, forma coroanei este largpiramidală, înflorirea târzie. Sâmburii sunt mari (4,4 g), de form ă eliptică spre rotunjită, culoare cafenie, vârful drept, scurt şi ascuţit. Endocarpul este dur, miezul alb-sidefiu, dulce, cu o tentă amăruie, conţinutul în lipide de 50,8 % şi 28,7 % substanţe proteice. Perioada de maturare: ultima decadă a lunii septembrie.

177

Sandi

Sabina

Viola

Ana 178

April

Mărculeşti

Felix

Nikitski 179

Fig. 12.1. Soiuri de migdal (după Gr. Mihăescu, 1977) a - Fără asemănare; b - Exonograd; c - Burbank; d - M ărculeşti 8/53; e - Nikitski cu înflorire târzie; f - Nec plus ultra; g - Prinţesa; h - Daghestan 2661.

180

SOIURI DE NUC CULTIVATE ÎN ŢARA NOASTRĂ CAPITOLUL 13

Juglans regia L. fam. Juglandaceae Particularităţi pomologice

● Fructul la nuc este o pseudodrupă provenită din ovarul şi din solzii concrescuţi ai involucrului şi învelişului floral, având următoarele particularităţi:  mezocarpul: necomestibil, verde, sub ţire, bogat în substan ţe tanante, este coriaceu şi dehiscent la maturitate;  endocarpul: tare, lignificat, de culoare cafenie de diferite nuan ţe, format din două valve unite pe linia mediană a carpelelor, conţine în interior sămânţa;  sămânţa sau miezul: partea comestibilă a frunctului, alcătuită din două cotiledoane mari, divizate la capete. ● Pentru derminarea soiurilor se iau în consideraţie următoarele caractere ale nucilor:  mărimea (buc/kg): nuci mici: peste 130 buc/kg, mijlocii: 80-130 buc/kg, mari: sub 80 buc/kg.  forma: elipsoidală, ovoidală, obovată, sferică, sferic-turtită.  aspectul vârfului: ascuţit, rotunjit, trunchiat, scobit.  aspectul bazei: rotunjită, retezată, ascuţită, scobită.  endocarpul: se analizează culoarea, grosimea, aspectul, rezisten ţa la spargere.  sudura valvelor: slabă, mijlocie, puternică, completă, incompletă.  orificiul peduncular: închis, semideschis, deschis.  miezul: culoarea, gustul, aroma, greutatea (% fa ţă de nuca în endocarp), conţinutul în lipide, uşurinţa de extragere din endocarp. Caractere pozitive de apreciere a nucilor

● nuca mare (peste 10 g), de form ă sferică sau elipsoidală. ● endocarpul neted, uşor de spart, cu orificiul peduncular mic, bine închis şi valvele sudate pe toată lungimea. ● miezul ă aibă circumvolu ţiuni se extragă galben-auriu, uşor, întreg sau jumătăţ i, sinteriorul, slab pronun să umple bine s ă reprezinte ţate şsiătegumentul minim 45 % din greutatea nucii în endocarp, s ă fie alb-strălucitor, plăcut la gust, bogat în lipide (50-70 %) şi substanţe proteice (12-25 %). 181

Caracterizarea sortimentului:

● Sortimentul actual este alcătuit din 24 de soiuri (Jupâneşti, Claudia, Valrex, Valcor, Valmit, Bratia, Ovidiu, Argeşean, Geoagiu 65, Geoagiu 86, Orăştie, Sibişel 252, Velniţa, Sarmis, Muscelean, Miroslava, Germisara, Anica, Ciprian, Mihaela, Roxana, Sibişel 44, Şuşiţa, Novaci), toate româneşti,

obţinute la SCDP Geoagiu, Tg. Jiu, Ia şi, Vâlcea şi ICDP Piteşti-Mărăcineni, prin selecţia biotipurilor locale sau prin hibridare. ● Fructele ajung la maturitatea de recoltare în perioada septembrieoctombrie, în funcţie de soi. ● Comportarea în procesul polenizării şi fecundării florilor:  soiuri protogine (înfloresc întâi florile femele): Sibişel 44, Sibişel 252, Geoagiu 86, Bratia, Miroslava, Velniţa, Germisara, Mihaela, Roxana, Valmit, Claudia, Ciprian, Orăştie.  soiuri protandre (înfloresc întâi florile mascule): Jupâne şti, Argeşean, Geoagiu 65, Muscelean, Sarmis, Şuşiţa, Anica, Ovidiu,Valrex, Valcor.  soiuri homogame (înflorire simultană): Novaci. ● Specificul de fructificare : ramuri anuale mijlocii (= ramuri mixte), terminal au un mugure mixt, bifuncţional, unisexuat femel care evoluează în lăstar fertil, iar axial are 2-5 muguri unisexuaţi masculi din care se formează amenţi. ● Capacitatea productivă: 1500 – 4000 kg nuci/ha , cele mai productive fiind soiurile Novaci, Jupâneşti, Bratia, Velniţa.

 În cultură se mai întâlnesc o serie de soiuri autohtone: De Mărculeşti, Victoria, Sibişel precoce, De Târgu Jiu, Piteştean, Peştişani, Geoagiu 67, Productiv de Geoagiu, Dumitra, De Baia de Aram ă, Fălticeni 12 etc., sau străine: Mayette, Franquette, Parisiene, Sorrento, Chico .

SORTIMENTUL DE SOIURI 1. Jupâneşti – soi românesc obţinut la ICDP Pite şti-Mărăcineni prin

selecţie, omologat ca soi în anul 1984. Semiviguros, protandru ( ♂), este productiv şi rezistent la ger. Fructul este mijlociu (12,2 g), oval-conic, cu vârful proeminent, endocarpul cafeniu-gălbui, cu 52 % miez, 65,2 % lipide şi 19,9 % substanţe proteice. Maturarea: primele decade ale lunii septembrie. 2. Claudia – soi românesc obţinut prin hibridare (G4 x 44-430) la SCDP Geoagiu, omologat în anul 2003, de vigoare mijlocie, este protogin ♀),(rezistent la boli. Fructul este mijlociu (12 – 13 g), ovoidal, cu baza aplatizat ă, endocarpul foarte şi 16,70% substanţe subţire, galben-deschis, cu 50-55 % miez, 67, 5% lipide proteice, gust foarte plăcut şi aromat. Maturarea: prima decadă a lunii septembrie.

182

3. Valrex – soi românesc obţinut prin selecţie la SCDP Vâlcea, omologat în anul 1999, de vigoare mijlocie, este protandru♂(), tolerant la boli, rezistent la ger şi secetă. Fructul este mare (14 g), larg-eliptic, endocarpul are culoare crem-maronie, subţire, se sparge uşor. Miezul reprezintă 49 % din greutatea fructului, con ţine 72,5% lipide şi 24,3% substanţe proteice. Maturarea: primele decade ale lunii septembrie. 4. Valcor – soi românesc obţinut prin selecţie la SCDP Vâlcea, omologat în anul 1999, de vigoare mare, protandru♂(), este productiv, rezistent la gerşi secetă. Fructul este mijlociu (12,8 g), larg eliptic, endocarpul are culoare crem, este subţire, se sparge uşor, miezul reprezintă 51 - 52% din greutatea fructului, conţine 72,2 % lipide şi 26,5% substanţe proteice. Maturarea: primele decade ale lunii septembrie. 5. Valmit – soi românesc obţinut prin selecţie la SCDP Vâlcea, omologat în anul 2000, de vigoare mare, este protogin (♀), productiv, rezistent la ger şi secetă. Fructul este mijlociu (12,9 g), larg eliptic, endocarpul are culoare galbenă, este subţire, se sparge uşor, miezul reprezintă 52% din greutatea fructului, con ţine 69,9% lipide şi 30,3% substanţe proteice. Maturarea: primele decade ale lunii septembrie. 6. Bratia – soi românesc ob ţinut prin selecţie la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat în anul 1984. Este viguros, protogin (♀), productiv şi rezistent la ger. Fructul este mare (13,8 g), ovoidal, cu endocarpul cafeniu-deschis, cu 49% miez, conţine 64,3 % lipide şi 19,3% proteine, are gust foarte bun. Maturarea: a doua decadă a lunii septembrie. 7. Ovidiu – soi românesc ob ţinut prin selecţie la SCDP Iaşi, omologat în anul 2001, de vigoare mijlocie, protandru (♂), rezistent la ger şi secetă. Fructul este mare (13,9 g), oval-alungit, rotunjit la capete, cu endocarpul subţire, miezul alb-gălbui ce reprezintă 53% din greutatea fructului. Maturarea: a doua decadă a lunii septembrie. 8. Argeşean – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, prin selecţie dintr-o polpulaţie locală, omologat în anul 1993. Soi viguros, protandru (♂) şi productiv, este rezistent la ger. Fructul este mare (14 g), sferic-ovoidal, endocarpul galben-cafeniu, se sparge uşor, miezul reprezintă 51,8% din greutatea nucii, conţine 60% lipide. Maturarea: primele decade ale lunii septembrie. 9. Geoagiu 65 – soi românesc ob ţinut la SCDP Geoagiu prin selecţie dintro populaţie locală, omologat în anul 1979. Este semiviguros, protandru ( ♂), productiv şi rezistent la ger. Fructul este mare (14 g), elipsoidal, uşor ascuţit, endocarpul cafeniudeschis, cu 50% miez ce con ţine 66,1% lipide şi 17,5% substanţe proteice. Maturarea: a doua decadă a lunii septembrie.

183

10. Geoagiu 86 – soi românesc obţinut prin selecţie la SCDP Geoagiu, omologat în anul 2003. Are vigoare mijlocie, este protogin ( ♀), rezistent la ger şi bolile specifice (bacterioza şi antracnoza). Fructul este mare (16 - 18 g), ovoidal, endocarpul maro-gălbui, se sparge uşor, cu 49% miez, conţine 68,5% lipide şi 16,8% substanţe proteice, are gust plăcut, aromat. Maturarea: a doua decadă a lunii septembrie. 11. Orăştie – soi românesc ob ţinut prin selecţie la SCDP Geoagiu, omologat în anul 1979. Are vigoare mic ă-mijlocie, este protogin ♀( ), mediu rezistent la boli, productiv. Fructul este mare (13,7 g), elipsoidal, endocarpul gălbui, subţire, cu suprafaţa nededă. Miezul reprezintă 50-53% din greutatea fructului, conţine 67,7% lipide şi 17,7% substanţe proteice, are gust dulce, plăcut aromat. Maturarea: a doua decadă a lunii septembrie. 12. Sibişel 252 – soi românesc obţinut prin selecţie la SCDP Geoagiu, omologat în anul 2003, de vigoare mică-mijlocie, este protogin (♀), productiv, are comportare bună la atacul bolilor. Fructul este mijlociu ca mărime (12 – 13 g), ovoidal, endocarpul marodeschis, se sparge relativ uşor, miezul reprezintă 50% din greutatea nucii, conţine 66,5% lipide şi 17,8% substanţe proteice,are gust plăcut, aromat. Maturarea: a doua decadă a lunii septembrie. 13. Velniţa – soi românesc ob ţinut prin selecţie la SCDP Iaşi, omologat în anul 1994, este semiviguros, protogin (♀), foarte productiv, rezistent la ger, tolerant la boli. Fructul este mijlociu (13,5 g), rotund-ovoid, rotunjit la capete, endocarpul cenuşiu-gălbui, cu 51 % miez, conţine 60% lipide. Maturarea: a doua decadă a lunii septembrie. 14. Sarmis – soi românesc obţinut la SCDP Geoagiu prin polenizarea liber ăa soiului Sibişel precoce, omologat în 1985. Pomul are vigoare mijlocie, este protandru (♂), productiv, rezistent la ger şi boli. Fructul este mijlociu (12,5 g), ovoidal, uşor ascuţit la vârf, endocarpul subţire, galben-crem, cu 50% miez, conţine 69,5% lipide şi 16,6% substanţe proteice, are gust plăcut, aromat. Maturarea: a doua decadă a lunii septembrie. 15. Muscelean – soi românesc obţinut prin selecţie la ICDP PiteştiMărăcineni, omologat în anul 1993. Este viguros, protandru (♂), productiv, rezistent la ger şi boli.

ă, marereprezint (14,5 g),ă 51,2 rotund-alungit, endocarpul de culoare galben potrivitFructul de tare,este miezul % din greutatea fructului, se extrage uşor, conţine 61% lipide, este crocant, cu gust foarte bun. Maturarea: a doua decadă a lunii septembrie. 184

16. Miroslava – soi românesc obţinut prin selecţie la SCDP Iaşi, omologat în anul 1994, este semiviguros, protogin (♀), productiv şi rezistent la ger. Fructul este mare (14,2 g), elipsoidal, rotunjit la capete, cu 52,6% miez, conţine 67,5% lipide şi 20,2% substanţe proteice, are gust plăcut. Maturarea: a doua decadă a lunii septembrie. 17. Germisara – soi românesc obţinut prin hibridare la SCDP Geoagiu (Sibişel 44 x Sibişel precoce), omologat în anul 1979. Are vigoare mic ă spre mijlocie, este protogin ♀( ), rezistent la bolişi ger, productiv. Fructul este mare (15 g), ovoidal, cu baza rotunjit ă şi vârful ascuţit, cu 50% miez, conţine 69% lipide şi 17,50% substanţe proteice, se sparge uşor. Maturarea: ultima decadă a lunii septembrie. 18. Anica – soi românesc obţinut prin selecţie la SCDP Ia şi, omologat în anul 1999, de vigoare mijlocie, este protandru (♂), foarte rezistent la boli, rezistent la ger şi secetă, productiv. Fructul este mare (14 g), ovoidal, simetric, uşor ascuţit la vârf, endocarpul crem-gălbui, relativ subţire, miezul umple bine cavitatea valvelor, reprezint ă 57 % din greutatea fructului. Maturarea: ultima decadă a lunii septembrie. 19. Ciprian – soi românesc obţinut prin hibridare la SCDP Geoagiu (Sibişel 44 x Sibişel precoce), omologat în anul 2003, de vigoare mijlocie, este protogin (♀), rezistent la boli, productiv. Fructul este mijlociu (12,5 - 13,5 g), ovoidal, cu endocarpul g ălbui, subţire, se sparge uşor, cu 50 % miez şi 67 % lipide, are gust foarte pl ăcut, aromat. Maturarea: ultima decadă a lunii septembrie. 20. Mihaela – soi omologat în 1991 la ICDP Piteşti-Mărăcineni, viguros, protogin (♀), productiv, rezistent la ger. Fructul este mijlociu (12 g), ovoidal, endocarpul potrivit de tare, galbencrem, cu 50% miez, conţine 66,7% lipide şi 17,50% substanţe proteice, cu gust foarte plăcut, aromat. Miezul se extrage uşor. Maturarea: sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie. 21. Roxana – soi românesc obţinut prin selecţie la ICDP PiteştiMărăcineni, omologat în anul 1991, este viguros, protogin ( ♀), productiv, rezistent la ger, tolerant la boli. Fructul este mijlociu (12g), sferic-ovoidal, endocarpul semifragil, neted, cu 49% miez, ce se extrage şuor, conţine 63,5% lipideşi 19,4% proteine, are gust foartebun. Maturarea: sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie. 22. Sibişel-44 – soi românesc obţinut prin selecţie la SCDP Geoagiu,

omologat în anul protogin ♀ ( ), vârful productiv, rezistent ger. Fructul este1979, maresemiviguros, (14,5 g), eilpsoidal, cu it şi foarte baza rotunjit ţascu ă, cula 50% miez, conţine 65,4% lipideşi 18,40% substan cut aromat. ţe proteice, gustul este dulce,ăpl Maturarea: sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie. 185

23. Suşiţa – soi românesc obţinut prin selcţie la SCDP Târgu Jiu, omologat în anul 1979, este semiviguros, protandru♂(), productiv, rezistent la ger, tolerant la boli. Fructul este mijlociu (12 g), ovoidal, endocarpul crem-gălbui, potrivit de tare, cu 44% miez, conţine 69% lipide şi 21,1% substanţe proteice, are gust foarte bun, dulce, crocant. Maturarea: începutul lunii octombrie. 24. Novaci – soi românesc obţinut prin selecţie la SCDP Târgu Jiu, omologat în anul 1979, semiviguros, homogam (H), foarte productiv, rezistent la ger şi îngheţurile târzii de primăvară. Fructul este mijlociu (11,7 g), sferic-ovoidal, endocarpul cenu şiu-gălbui, cu 47% miez, conţine 70,8 % lipide şi 20,6% substanţe proteice, este crocant, aromat şi cu gust dulceag. Maturarea: începutul lunii octombrie.

Jupâneşti

Bratia

Geoagiu 86

Geoagiu 65

Argeşean

Ovidiu

186

Muscelean

Sarmis

Germisara

Miroslava

Velniţa

Mihaela

Sibişel 252

Sibişel 44

187

Roxana

Orăştie

Anica

Şuşiţa

188

Novaci

Peştişani

Fig. 13.1

Sibişel precoce

Forma şi culoarea miezului de nucă

189

SOIURI DE ALUN CULTIVATE ÎN ŢARA NOASTRĂ

CAPITOLUL 14

Corylus avellana L., fam. Betulaceae Particularităţi pomologice ● Alunul este unarbustoid ce creşte sub formă de tufă cu înălţimea de 3 - 5 m. ● Fructul este o achenă monocarpică protejată până la maturitate de o cupă (= involucru) provenită din concreşterea a 1-3 bractei lobate. Alunele au pericarpul lignificat şi conţin o sămânţă cu tegumentul subţire, membranos şi miezul comestibil, bogat în lipide (60-65 %) şi substanţe proteice

(13-15%). ● Pentru determinarea soiurilor de alun se analizeaz ă urm ătoarele caractere

pomologice ale fructelor: - involucrul: lungime, formă, gradul de acoperire a fructului. - fructul: mărime, formă, culoare. - endocarpul: culoare, grosime, uşurinţa de spargere. - sămânţa: formă, consistenţă, gustul, conţinutul în lipide, substanţe proteice şi minerale. - tegumentul: consistenţă, culoare, gradul de aderenţă la miez. Caractere pozitive de apreciere a soiurilor : ● alune mari (3 - 5 g), cu diametrul de peste 16 mm. ● endocarpul subţire, uşor de spart. ● sămânţa să reprezinte peste 45% din greutatea fructului, să fie consistentă şi bogată în lipide.

Caracterizarea sortimentului: ● Sortimentul actual este alcătuit din 7 soiuri, dintre care 5 sunt române şti, obţinute la SCDP Vâlcea (Arutela, Cozia, Romavel, Vâlcea 22, Uriaşe de Vâlcea) şi 2 străine (Tonda Gentile delle Langhe şi Uriaşe de Halle).

190

● Comportarea în procesul polenizării şi fecundării florilor: Alunul este o specie unisexuat monoic ă. Florile mascule sunt grupate în inflorescenţe amenţi. Florile femele sunt de tip glomerul şi se formează în mugurii micşti, bifuncţionali. Alunul prezintă fenomenul de dichogamie, ca şi nucul, în cultur ă întâlnindu-se următoarele grupe de soiuri:  soiuri protogine: Butler, Tonda romana ş.a.  soiuri protandre: Lungi de Spania, Cosford, Barcelona ş.a.  soiuri homogame: Arutela, Cozia, Vâlcea 22, Uria şe de Vâlcea, Romavel, Uria şe de

Halle, La Negret, înfiinş.a. ţarea plantaţiilor se recomandă alegerea a 2 – 4 soiuri interfertile. ● Specificul de fructificare: alunul fructifică pe: ramuri scurte, ramuri mijlocii şi lungi. ● Maturarea: fructele ajung la maturitatea de recoltare în luna septembrie. ● Capacitatea productivă: 1000 - 2500 kg/ha alune în coajă. ● Durata rentabilă a unei plantaţii de alun: 30 - 50 ani.

 Alte soiuri existente în cultur ă: Butler, Ennis, Barcelona, Lambert alb, Lungi de Spania, Cosford, Eugenia, Mare de Piemont, Tonda Romana, Furfulac, Baden, Daviana ş.a. SORTIMENTUL DE SOIURI 1. Arutela – soi românesc obţinut prin hibridare la SCDP Vâlcea (Uriaşe de Halle x Tonda Gentile delle Langhe), omologat în anul 2005, este homogam, de vigoare mare, cu portul erect, soi foarte productiv (2,8 t/ha). Fructele sunt mici (2,0 – 2,5 g), globuloase, de culoare brun ă, au un număr mare de striuri pe exocarp. Miezul reprezint ă 50% din greutatea fructului, e globulos cu vârful obtuz, baza rotunjită şi cu brazda lateral ă prezentă, are gust foarte bun. Maturarea: sfârşitul lunii august. 2. Cozia – soi românesc omologat în anul 1987 la SCDP Vâlcea, ob ţinut prin hibridarea soiului Uriaşe de Halle cu amestec de polen de la soiurile Furfulak, Cosford, Eugenia şi Lambert alb. Este un soi protogin, precoce (anul 4 de la plantare), productiv şi constant (2,2 t/ha), semiviguros, rezistent la boli. Fructele sunt mari (3,9 – 4,0 g), rotund-ovate, maronii, cu involucrul mai mare decât aluna, Fructele se sparg u şor, miezul reprezintă 47% din greutatea alunii, conţin 63% lipide. Maturarea: a doua decadă a lunii septembrie.

191

3. Romavel – soi românesc omologat în anul 1987 la SCDP Vâlcea, ob ţinut prin hibridarea soiului Uriaşe de Halle cu amestec de polen de la soiurile Furfulak, Cosford, Eugenia şi Lambert alb. Este un soi homogam, precoce (anul 4 de la plantare), foarte productiv (2,7 t/ha), de vigoare medie, cu port semierect. Are rezistenţă la bacterioză şi este puţin atacat de Phytoptus avellanae şi Balaninus nucum. Fructele sunt mijlocii (2,7 – 2,9 g), rotunde, cu exocarpul sub ţire care se sparge uşor, cu 49% miez, gust foarte bun, involucrul are lungime mijlocie. Maturarea: prima decadă a lunii septembrie. 4. Tonda Gentile delle Langhe (Rotunde de Piemont) – soi de srcine italiană, precoce, productiv, de vigoare mijlocie. Fructele sunt mijlocii (2,5 g), rotunde, de culoare brun-cafenie, cu 48% miez, involucrul mai lung decât fructul. Maturarea: prima decadă a lunii septembrie. 5. Vâlcea 22 – soi românesc obţinut la SCDP Vâlcea prin selec ţie clonală a soiului Furfulak, omologat în anul 1980, este homogam, precoce (anul 4 de la plantare), foarte productiv (3,1 t/ha), de vigoare mică, cu port etalat, este rezistent la atacul de Monilinia fructigena şi Gleosporium coryli, însă slab rezistent la Balaninus nucum. Fructele sunt mari (3,9 g), rotunde, având coaja sub ţire. Miezul reprezintă 48% din greutatea fructului, involucrul este foarte lung şi strangulat. Maturarea: prima decadă a lunii septembrie. 6. Uriaşe de Vâlcea – soi românesc ob ţinut prin hibridare la SCDP Vâlcea (Ennis x Purple Filbert), omologat în anul 2002, este homogam, semiviguros, productiv (2,5 t/ha) şi constant, are rezistenţă bună la atacul de atacat de Monilinia fructigena şi Gleosporium coryli. Fructele sunt foarte mari (4,9 – 5,5 g), de formă ovoidală, culoare maronie, se sparg uşor, cu 49% miez, au gust foarte bun. Maturarea: prima decadă a lunii septembrie. 7. Uriaşe de Halle – soi de srcine german ă, de vigoare mare, homogam, cu înflorire târzie, productiv. Fructele sunt mari (4 g), rotunde, simetrice, de culoare maronie, cu 45% miez, involucrul bine închis. Maturarea: ultima decadă a lunii septembrie.

192

Arutela

Uriaşe de Vâlcea

Romavel

Barcelona

Cozia

193

Vâlcea 22

Tonda Gentille delle Langhe

Lungi de Spania

194

SOIURI DE CASTAN CU FRUCTE COMESTIBILE CULTIVATE ÎN ŢARA NOASTRĂ

CAPITOLUL 15

Castanea sativa Mill., fam. Fagaceae Particularităţi pomologice ● Fructul la castan este o achenă. Castanele sunt închise câte 1–3 într-o cupă spinoasă, provenită din involucru, care la maturitate este coriacee şi dehiscentă. ● Castanele au pericarpul sclerificat, neted, lucios, de culoare castanie. În interior conţin o singură sămânţă cu tegumentul subţire. Sămânţa este bogată în zaharuri, amidon şi substanţe proteice. În vârful castanei se observă stilul persistent, iar la bază, o cicatrice mare, circulară, mai deschisă la culoare, ce

reprezintă locul de prindere de involucru. ● Caracterele pomologice care se analizeaz ă în vederea determinării soiurilor: - mărimea (buc/kg): mici: peste 100; mijlocii: 80 – 100; mari: 60 – 80. - forma: semisferică, sferic-turtită, sfero-conică, prismatică, în funcţie de numărul de fructe în involucru. - culoarea: brun-roşcat până la brun închis, cu striaţii longitudinale de alte nuanţe. - cicatricea bazală: forma, mărimea, culoarea. - vârful stilar: forma, culoarea, pubescenţa. - tegumentul seminal: culoarea, grosimea, pubescenţa, aspectul, care poate fi neted sau cu pliuri ce p ătrund în miez. - endospermul (miezul): culoare, consistenţă, gust, aromă, conţinut în zahăr (13-23%), amidon (36-38%) şi substanţe proteice (3,5 – 4,5%). - numărul fructelor în involucru: 1 fruct, numit maroană sau 2-3, numite castane propriu-zise.

195

Caracterizarea sortimentului: ● Sortimentul este alcătuit din 5 soiuri, toate româneşti, obţinute la SCDP Târgu Jiu şi SCDP Baia Mare, prin selec ţie clonală a biotipurilor locale valoroase. ● Maturitatea de recoltare a fructelor este cuprinsă între 20 septembrie – 20 octombrie, în funcţie de soi. ● Comportarea în procesul polenizării florilor: Castanul este o specie unisexuat monoică, polenizarea este entomofilă, florile femele fiind apte pentru fecundare numai după 8 zile de la înflorire. Soiurile pot fi:  autofertile (Tismana, Polovragi, Iza, Gureni) sau  autosterile, fapt pentru care la înfiin ţarea unei plantaţii se recomandă plantarea

a 2-3 soiuri interfertile. ● Specificul de fructificare: castanul rodeşte pe ramuri anuale mijlocii, care poartă în partea superioară muguri mixti. Aceştia evoluează în lăstari fertili care formează în axila frunzelor inflorescenţe amenţi bisexuaţi (androgini) şi unisexuaţi masculi. ● Capacitatea productivă: 20 – 30 kg/pom; la exemplarele izolate şi viguroase se poate obţine 100 – 200 kg/pom. SORTIMENTUL DE SOIURI 1. Tismana – soi românesc obţinut la SCDP Tg Jiu în anul 1982. Este un soi viguros, cu coroana globuloas ă, ramuri de schelet numeroase şi formaţiuni fructifere mixte; este semiprecoce, produce moderat, dar constant. Are rezistenţă destul de mare la ger, secet ă şi la boli, îndeosebi la atacul de Cilidrosporium, precum şi la gărgăriţa castanelor; fenofaza înfloritului are loc la sfârşitul lunii mai – începutul lunii iunie; soiul este autofertil. Fructele sunt mijlocii (10-11 g), semisferice, comprimate lateral, maronii cu dungi cafenii-deschis, miezul alb-gălbui, semiconsistent, dulce, cu 30% zahăr. Maturarea: timpurie, decadele a doua şi a treia ale lunii septembrie. 2. Polovragi – soi românesc obţinut la SCDP Tg Jiu în anul 1979 (hibridare naturală), autofertil, semiviguros, coroana conică, ramurile de schelet sunt groase, formează unghiuri de ramificare mari, fructific ă pe ramuri mixte. Este un soi precoce, productiv (80 kg/pom), rezistent la boli şi dăunători, în mod deosebit la atacul gărgăriţei castanelor, înfloritul are loc foarte timpuriu, la sfâr şitul lunii mai florile mascule şi în a doua jumătate a lunii iunie florile femele; pomii necesită polenizare străină. Fructele sunt foarte mari (20-25 g), rotunde, u şor alungite la extremităţi, castanii deschis cu nuanţe ro şcate; miezul de culoare alb-gălbuie, este consistent, plăcut aromat, foarte dulce, conţine30% zahăr. Maturarea: a doua decadă a lunii septembrie. 3. Prigoria – soi românesc ob ţinut la SCDP Tg Jiu în anul 1983, semiviguros, autofertil, cu coroana conică şi ramuri fructifere mixte; este precoce, productiv, rezistent la ger şi boli.

196

Fructele sunt mijlocii (11-12 g), sferice, u şor aplatizate, rotunjite la bază şi ascuţite la vârf, asimetrice, de culoare castanie, cu dungi cafenii, miezul albgălbui, crocant, fin, cu gust dulce şi plăcut aromat, conţine 16,3% zahăr, 4,8% amidon şi 6,6% proteine. Maturarea: a doua decadă a lunii septembrie. 4. Gureni – soi românesc obţinut la SCDP Tg Jiu în anul 1979, este autofertil, viguros, cu coroana conic-răsturnată şi ramuri de schelet viguroase; lăstarii anuali sunt groşi, lungi, ramurile fructifere predominante mixte. Este un soi precoce, foarte productiv (180 kg/pom), sensibil la boli; fenofaza înfloritului are loc la sfârşitul lunii iunie – începutul lunii iulie. Fructele sunt mijlocii (12 g), globulos-muchiate, de culoare castaniudeschis şi striuri longitudinale castaniu-închis; miezul alb, f ără goluri interioare, consistenţa destul de mare, cu gust dulce, pl ăcut, conţine 17% zahăr. Maturarea: a doua decadă a lunii septembrie-jumătatea lunii octombrie. 5. Hobiţa – soi românesc ob ţinut la SCDP Tg Jiu în anul 1979, autofertil, semiviguros, cu coroana globuloas ă, cu ramuri fructifere predominante mixte, este semiprecoce, productiv (100 kg/pom), are rezisten ţă mare la atacul de boli şi dăunători, înflorire mijlocie, la sfârşitul lunii iunie-începutul lunii iulie; florile femele şi cele mascule înfloresc simultan, asigurânduse autopolenizarea. Fructele sunt mijlocii (10 g), conic-rotunjite, castanii-deschis, lucioase, cu miezul alb-gălbui, cu gustul foarte dulce, plăcut aromat, ce conţine 21% zahăr. Maturarea: a doua decadă a lunii octombrie, fiind un soi tardiv.

 Alte soiuri de castan cultivate pe plan mondial: Caprinese, Castana de Montella, Madona di Canale, Marone di Avelino, Marrun du Var, Belle Empine, Karlova ş.a. Iza – soi românesc obţinut la SCDP Baia Mare în anul 1979, este autofertil, semiviguros, semiprecoce, foarte productiv (130 kg/pom). Siu cu rezisten ţă mare la ger, boli şi dăunători, epoca de înflorire este la jum ătatea lunii iunie. Fructele sunt mari (15 g), semisferice, uşor asimetrice, brun-roşcate, lucioase, cu miezul alb-gălbui, plăcut la gust, dulce, conţine 13 % zahăr. Maturarea: sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie. Mara – soi românesc ob ţinut la SCDP Baia Mare în anul 1979, viguros, cu coroana globuloasă, este precoce şi foarte productiv (150 kg/pom). Are rezisten ţă mare la ger, secetă, boli şi dăunători, epoca de înflorire este la jum ătatea lunii iunie. Fructele sunt mici (7 - 8 g), de culoare brun-închis, lucioase, netede,

globulos-turtite, miezul alb-gălbui, aromat, reprezintă 83-87% din greutatea fructului, conţine 14 % zahăr, cu gust foarte plăcut. Maturarea: sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie. 197

Tismana

Polovragi

Prigoria

198

Hobiţa

Gureni

Mara

Iza

199

SOIURI DE CĂPŞUN CULTIVATE ÎN ŢARA NOASTRĂ CAPITOLUL 16

Fragaria grandiflora Ehrh., fam Rosaceae Particularităţi pomologice ● Căpşunul este o plantă perenă semierboasă, ce creşte sub formă de tufă, cu înălţimea de 15 - 40 cm. ● Fructul la căpşun (căpşuna) este o polinuculă falsă sau fruct fals provenit din îngroşarea receptaculului floral. Fructele propriu-zise sunt nucule (achene), impropriu numite seminţe, fiind diseminate pe suprafaţa părţii comestibile.

Fig. 16.1. Fructul la căpşun

● Caractere pomologice analizate în descrierea soiurilor de c ăpşun:  pentru plantă: - talia şi habitusul părţii epigee;

- mărimea, forma şi dinţatura frunzelor; -- lungimea ramificare a inflorescenţelor; numărul şşi immodul ărimeadeflorilor; - caracteristicile de fructificare; - numărul şi lungimea stolonilor. 200

 pentru fruct: - mărimea: mici: sub 10 g; mijlocii: între 11-14 g; mari: peste 14 g;

- forma: sferic-turtită, sferică, sferic-alungită, cordiformă, conică, conic-trunchiată ş.a.; - culoarea: intensitate, uniformitate; - nuculele: mărime, desime, culoare, profunzimea de diseminare în fruct; - caliciul: mărime, formă, lungimea sepalelor, modul de deta şare de fruct, poziţia sepalelor faţă de baza fructului; - pulpa fructului: culoare, suculen ţă, consistenţă, gust, aromă, prezenţa sau absenţa golului central şi mărimea acestuia.

Fig. 16.2. Principalele forme la căpşun: a-sferic-turtit, b-sferic, c-conic-globulos, d-conic, e-conic-alungit, f-alungit cu gât caracteristic, g-lung-tronconic, h-scurt-tronconic.

Caracterizarea sortimentului: ● Sortimentul actual este format din 18 soiuri, dintre care 1 este remontant, recomandat pentru grădinile populaţiei (Floral). ● Perioada de maturare: consumul de fructe proaspete este asigurat pe o perioadă de 30-40 zile, din ultima decadă a lunii mai, pân ă la începutul lunii iulie .

După perioada de matuare a fructelor, soiurile se clasific ă astfel: timpurii: Premial; mijlocii: Delicios, Ralu, Magic, Gorella, Coral, Aiko, Red Gauntlet, Real, Roxana, Safir, Viva, Răzvan;  târzii: Benton, S ătmărean, Senga Sengana.  

201

● Pentru cultura anuală şi cultura în spa ţii protejate sunt preferate soiuri cu maturare grupată a fructelor, astfel încât din primele 3-4 recolt ări să se asigure 7080% din producţia totală. Rezultate bune dau soiurile: Pocahontas, Red Gauntlet, Gorella, Coral, Răzvan ş.a. ● Direcţiile de valorificare ale fructelor:  consum în stare proasp ătă: toate soiurile;  congelare: Senga Sengana, Gorella, Pocahontas ş.a.  suc, sirop, dulceaţă, gem: Senga Sengana, Pocahontas, Gorella, Coral, şi Red Gauntlet. ● Sortimentul se diferenţiază pe zone de cultură, dar soiurile cu arealul cel

mai mare de r ăspândire sunt Red Gauntlet, Gorella, Senga Sengana şi Pocahontas. SORTIMENTUL DE SOIURI A. Soiuri neremontante 1. Premial – soi românesc, obţinut la ICDP Pite şti-Mărăcineni prin selecţie dintr-o populaţie hibridă americană, omologat în anul 1989, este timpuriu, rezistent la ger şi brume, are comportare bună la atacul ciupercilor Sphaerotheca macularis şi Dendrophoma obscurans, însă foarte sensibil la Botrytis cinerea; este un soi productiv (18 t/ha). Planta cre şte sub formă de tufă semiviguroasă, răsfirată. Florile înfloresc simultan cu celelalte soiuri din sortiment. Fructele sunt mici spre mijlocii (8-9 g), sfero-conice, colorate uniform în roşu-aprins, lucioase, pulpa este roşie cu striaţii mai deschise în zona centrală, este consistentă, suculentă, plăcută la gust. Maturarea: sfârşitul lunii mai – începutul lunii iunie. 2. Coral – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni ((Sunrise x Gorella) x Earlyglow), omologat în anul 1993, mediu productiv (10-15 t/ha), rezistent la ger; planta este viguroasă, formează tufe sferic-alungite, cu tulpini erecte. Soi tolerant la atacul ciupercilor Phytophtora cactorum, Botrytis cinerea şi Mycosphaerella fragariae, sensibil la Sphaerotheca macularis. Fructele sunt mijlocii ca mărime (13 g), conic-alungite, de culoare roşuaprins, lucioase, pulpa este ro şie, fermă, cu gust dulce-acidulat, aromată. Maturarea: începând cu prima decadă a lunii iunie. 3. Delicios – soi românesc obţinut la SCDP Satu Mare (Dana x Red Gauntlet), omologat în anul 2003, este productiv, rezistent la ger, înghe ţurile târzii de primăvară şi secetă, tolerant la atacul principalelor boli. Tufa este viguroas ă, globuloasă, potrivit de deasă. Fructele sunt mari (15,5 – 16 g), cordiform-alungite, de culoare ro şu-aprins uniform, cu luciu slab. Pulpa este roşie, fermă, suculentă, plăcut aromată, cu conţinut ridicat în s.u. (8%), zaharuri (4,5%) şi acid ascorbic (0,8 mg/100 g). Maturarea: primele decade ale lunii iunie.

202

4. Ralu – soi românesc obţinut la SCDP Satu Mare (Pajaro x Premial), omologat în anul 2003, rezistent la ger şi secetă, sensibil la îngheţurile târzii de primăvară, tolerant la atacul principalelor boli. Tufa este globulos-aplatizată, înflorirea timpurie. Fructele sunt mijlocii (12,5 – 15 g), cordiforme, ro şii-închis, cu luciu puternic, caliciul se desprinde uşor. Pulpa este roşie, consistentă, fermă, cu conţinut ridicat în s.u. (9,0%), zah ăr (6,0%) şi acid ascorbic (0,9 mg/100), este suculentă, cu aromă specifică, gustoasă. Maturarea: primele decade ale lunii iunie. 5. Magic – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Cardinal x MdUS 4044), omologat în anul 1998, cu tufa globuloas ă, mijlociu de viguroasă şi densă, rezistent la temperaturi scăzute şi chiar la secetă. Faţă de boli are o rezistenţă superioară soiului Gorella. Formeaz ă un număr mijlociu de stoloni. Producţia: 16-25 t/ha. Fructul este conic, mijlociu spre mare (14-15 g), ro şu-uniform, lucios, cu desprindere groaie de caliciu. Pulpa este uniform colorată în roşu, fermă şi rezistentă la transport, soi destinat în principal consumului în stare proasp ătă. Maturarea: primele decade ale lunii iunie. 6. Gorella – soi olandez, productiv, rezistent la boli, dar sensibil la Rhizoctonia şi Verticillium. Planta este viguroas ă, cu port dresat, formează un număr moderat de stoloni. Fructele sunt de mărime mijlocie spre mare (10-19 g), neuniforme, conicalungite, cu suprafa ţa uşor vălurată, roşii, lucioase; pulpa este ro şie, uniform colorată, consistentă, mediu aromată, bună pentru masă, industrializareşi congelare. Maturarea: prima decadă a lunii iunie. 7. Mara – soi românesc omologat în anul 2003 la SCDP Satu Mare (Pajaro x Red Gauntlet), mediu productiv, rezistent la ger, înghe ţurile târziişi secetă. Planta are vigoare mijlocie, form ă globuloasă, formează un număr mediu de stoloni. Soi rezistent la Mycosphaerella fragariae, Diplocarpon şi Botrytis cinerea, sensibil la Tarsonemus sp. Fructele sunt mari (16-18 g), cordiforme, roşii, cu luciu puternic, caliciul se desprinde uşor, pulpa este colorată în roşu uniform, este fermă, suculentă, cu conţinut ridicat în s.u., zah ăr şi acid ascorbic, are gust foarte bun. Maturarea: prima decadă a lunii iunie. 8. Aiko – soi de srcine american ă, productiv (18-22 t/ha), planta este semiviguroasă, laxă, produce stoloni viguroşi. Are tendinţa de a fructifica de dou ă ori pe parcursul unei perioade de vegetaţie. Este rezistent la boli. Fructul de mărime medie (10-12 g), este conic, de culoare ro şie, aspectuos; cu pulpa fermă, bună la gust, aromată. Maturarea: a doua parte a lunii iunie. 203

9. Red Gauntlet – soi american, cu mare plasticitate ecologic ă, rezistent la ger, secetă şi f ăinare, foarte productiv (25 t/ha), cu caracter de remontan ţă. Planta este semiviguroasă, produce stoloni mulţi. Fructul este mijlociu (10-12 g), scurt-conic, şoruturtit lateralşi costat, roşu-închis. Pulpa colorată în roşu intens către exteriorşi mai deschis spre interior, este ferm ă, mediu suculentă, aromată, bună pentru consum în stare proasp ătă, dar şi pentru industrializare. Maturarea: a doua decadă a lunii iunie. 10. Real – soi românesc omologat în anul 1998 la ICDP Pite şti-Mărăcineni (Premial rezistent la ger,ţia: sensibil la Mycosphaerella. Planta este viguroasă,xcuBrio), înflorire tardivă. Produc 19-29 t/ha. Fructul este mijlociu spre mare (14-15 g), conic-alungit, de culoare ro şie, uniformă, lucioasă; pulpa este uniform colorată în roşu sau roşu-portocaliu, are gust dulce-acidulat, fără aromă intensă. Maturarea: a doua decadă a lunii iunie. 11. Roxana – soi românesc omologat în anul 2003 la SCDP Satu Mare (Gorella x Red Gauntlet), foarte productiv, rezistent la ger, înghe ţurile târzii şi secetă, de asemenea, rezistent la atacul principalelor boli. Tufa are vigoare mijlocie, formă globulos-aplatizată, cu densitate mică. Fructele au mărime mijlocie (11 – 12 g), formă cordiformă, culoare purpurie, uniformă, cu luciu slab, caliciul se desprinde u şor. Pulpa este de culoare roşu-închis, suculentă, aromată, gust foarte bun, con ţinut în s.u. de 9,5%, zaharuri totale 5,1% şi acid ascorbic 0,7 mg/100 g. Maturarea: primele decade ale lunii iunie. 12. Safir – soi românesc omologat în anul 2003 la SCDP Satu Mare (Sunrise x Premial), rezistent la ger şi îngheţurile târzii, sensibil la secetă, tolerant la boli. Tufa are vigoare mijlocie, form ă globulos-aplatizată. Fructele sunt mici (8 – 10,5 g), conice, uşor alungite, de culoare ro şie. Pulpa de culoare roşu-închis, este fermă, suculentă, aromată, conţinut în s.u. până la 9,3%, zaharuri totale 4,0%, iar acid ascorbic 1,0 mg/100 g. Maturarea: primele decade ale lunii iunie. 13. Viva – soi românesc ob ţinut la SCDP Satu Mare (Addie x Red Gauntlet), omologat în anul 2003, rezistent la ger, înghe ţurile târzii şi secetă, fructele sunt rezistente la transport. Planta are vigoare şi densitate mijlocie, formă globuloasă, înflorire târzie. Soi rezistent la atacul ciupercilor: Mycosphaerella fragariae, Diplocarpon earliana şi Botrytis cinerea şi sensibil la Tarsonemus sp. Fructele sunt mijlocii, ovoidale, de culoare roşu-închis, cu luciu puternic, pulpa este roz-roşie, fermă, suculentă, bună la gust, con ţinut în s.u. de 8,5%, zaharuri totale 4,8 % şi acid ascorbic 1,0 mg / 100 g. Maturarea: ultima decadă a lunii mai, prima decad ă a lunii iunie. 204

14. Răzvan – soi românesc omologat în anul 1998 la SCDP Satu Mare (Totem x Red Gauntlet). Tufa este semiviguroasă, globulos-aplatizată, de densitate medie, formează mul ţi stoloni, soi rezistent la temperaturi scăzute, este sensibil la secetă, dar mai rezistent la boli decât soiul martor Red Gauntlet, foarte productiv (30-37 t/ha). Fructul este mijlociu ca m ărime (12-15 g), conic, de culoare ro şie, lucios, desprinderea de caliciu se face u şor. Pulpa este ro şie, uniform colorată, fermă, rezistentă la transport. Are con ţinut ridicat în s.u., de 9,2%, zaharuri totale 7,5%, acid citric 1,0%. Maturarea: decadele a doua şi a treia ale lunii iunie. 15. Benton – soi american (1992), productiv (25-30 t/ha), mediu rezistent la principalele boli ale căpşunului, are rezistenţă mare la ger. Planta este viguroasă, cu port erect. Fructele de calitate superioară, sunt mari, intens colorate în ro şu, cu luciu, pulpa colorată în roşu-deschis, este fermă, suculentă, plăcut aromată. Maturarea: decadele a doua şi a treia ale lunii iunie. 16. Senga Sengana – soi german, productiv (25-30 t/ha), rezistent la ger, secetă şi făinare, sensibil la Mycosphaerella. Are o mare plasticitate ecologică. Planta este viguroasă, are port dresat, frunziş bogat, formează stoloni puţini şi scurţi. Fructul este mijlociu (10-12 g), scurt-conic, ro şu închis, cu pulpa consistentă, colorată în roşu-intens, acidulată, puternic aromată, bună pentru masă şi industrializare. Maturarea: decadele a doua şi a treia ale lunii iunie. 17. Sătmărean – soi românesc omologat în anul 1998 la SCDP Satu Mare (Red Gauntlet x Senga Sengana). Planta este de vigoare medie, cu tufa globulosaplatizată şi densă, cu port erect. Soi rezistent la temperaturiăsc zute, mediu rezistent la secetă şi la atacul bolilor specifice, are productivitate ridicat ă (20 - 30 t/ha). Fructul este mijlociu ca m ărime (10 - 15 g) scurt-conic, cordiform, roşuînchis, cu luciu slab, se desprinde uşor de caliciu. Pulpa are fermitate mijlocie, este uniform colorată în roşu închis; conţinutul în s.u solubilă de până la 7,5%, glucide totale 5%; aciditate (acid citric ) 0,8%, soi cu calităţi gustative superioare destinat în special consumului în stare proasp ătă. Maturarea: ultima decadă a lunii iunie. B. Soiuri remontante 18. Floral – soi românesc obţinut la ICDP Pite şti-Mărăcineni (Gauntlet x Irvine), omologat în anul 2004, mediu productiv. Soi remontant, înflore şte în perioada aprilie-octombrie. Planta are vigoare mijlocie, tufa globuloas ă, capacitate redusă de stolonare. Are sensibilitate mijlocie la atacul de Mycosphaerella fragariae şi toleranţă faţă de atacul de Botrytis cinerea. 205

Fructele au mărime mijlocie, sunt cordiforme, de culoare şro ie, cu caliciu mic, adâncit, slab aderent. Pulpa de culoare şro u-deschis, are fermitate mijlocie şi gust bun. Maturarea: prima recoltă în iunie, a doua toamna târziu. Alte soiuri remontante: Profunzion - soi de srcine francez ă, viguros, formează mulţi stoloni. Fructele sunt mijlocii ca mărime, globuloase, scurt-conice, roşii cu pulpa semiconsistentă, de culoare roz spre periferie şi alb în centru, bună pentru masă şi industrializare. Maturarea fructelor începe la sfârşitul lunii mai. Red Rich - soi american, cu tufa de vigoare mijlocie. Fructe au mărime mijlocie, sunt sfero-conice, de culoare ro şu-închis, cu pulpa roşie, fermă, consistentă, bună pentru industrializare. Maturarea: tardivă, prima recoltă se realizează la sfârşitul lunii iunie.

 Soiuri de căpşun din sortimentele anterioare înc ă existente în cultură: neremontante: Sunrise, Pocahontas, Madamme Moutôt, Laxton, Pajaro ; remontante: Profusion, Red Rich. Alte soiuri studiate în vederea extinderii sortimentului: Elsanta - soi olandez, foarte cultivat în Europa datorit ă posibilităţilor nelimitate de cultivare (câmp, spaţii protejate, cultura suspendată), obţinut prin hibridarea soiurilor Gorella şi Holliday. Este susceptibil la putregaiul coletului. Fructul este mare (19 g), uniform, sfero-conic, ro şu-strălucitor. Pulpa fermă, suculentă, cu aromă placută, în condiţiile din ţara noastra este usor acidă. Producţia medie pe plantă: 500 g. Este un soi cu productivitate mare şi o bună păstrare după recoltare. Marmolada - soi de srcine italian ă, este extins în cultură din anul 1989. Are productivitate foarte ridicată, producţia medie pe plantă ajungând până la 800 g. Formează un număr mare de ramificaţii, cu vigoare medie c ătre mare, este sensibil la bolile de colet şi rădacină. Fructul este mare (20 - 23 g), conic-alungit, cu caliciul înglobat în pulp ă. Culoarea fructelor este roşu sau roşu-intens, strălucitoare, achenele situate la suprafaţa pulpei. Pulpa este roşie-portocalie, cu fermitate medie şi gol interior mic, are gust bun, echilibrat, aromă intensă. Soi apreciat pentru marea sa productivitate, forma,ărimea m şi calităţii gustative ale fructului, manifestarea poten ţialului productiv în diverse modalit ăţi de cultură. Maturarea: mijlocie.

206

Premial

Coral

Magic

Real

Aiko 207

Red Gauntlet

Mara

Viva

Delicios

Safir 208

Roxana

Ralu

Răzvan

Benton

Sătmărean

Floral 209

Senga Sengana

Madamme Moutôt 210

Elsanta

Marmolada

211

SOIURI DE COACĂZ CULTIVATE ÎN ŢARA NOASTRĂ CAPITOLUL 17

Ribes nigrum L. = coacăz cu fructe negre (cassis); Ribes rubrum L. = coacăz cu fructe roşii sau albe; Fam. Saxifragaceae, subfam. Ribesoideae Particularităţi pomologice ● Fructele la coacăz sunt bace de culoare neagr ă, roşie sau albă, grupate câte 3 - 19 sub form ă de ciorchine. La maturitatea deplin ă o parte din periantul florilor rămâne uscat şi prins în vârful bacelor. Fructele con ţin 20 - 30 de semin ţe, cu tegumentul exterior mucilaginos, iar cel interior dur. ● Caracterele pomologice folosite în determinarea soiurilor:  Ciorchinii: lungimea, numărul de bace, modul lax sau compact de dispunere a bacelor, lungimea pedunculului, gradul de ramificare.  Bacele: - m ărimea exprimată prin diametru (mici = Ф sub 6 mm, mijlocii

= Ф între 6-12 mm, mari = Ф peste 12 mm);

- gradul de uniformitate al mărimii bacelor; - culoarea: neagră, roşie, albă; - seminţe: număr, mărime, culoare, duritate; - perioada şi ritmul de maturare. - mărimea, forma, culoarea, autofertilitatea. La coac ăz florile sunt  Florile: campanulate şi dispuse în inflorescenţe de tip racem. - forma, mărimea, pubescenţa, mirosul foxat ş.a. Frunzele sunt  Frunzele: mari, cu limbul vălurat, tri sau pentalobat. - habitus, caracterele tulpinilor, capacitatea de a emite lăstari din  Tufa: zona coletului ş.a. Caracterizarea sortimentului: ● Sortimentul actual la coacăz este alc ătuit din 20 de soiuri, dintre care 14 cu fructe negre (Deea, Record, Record 35, Abanos, Amurg, Geo, Perla neagră, Tsema, Padina, Tenah, Tinker, Cotswold Cross, Blackdown, Ronix), 5 cu fructe roşii (Roşu timpuriu, Abundent, Jonkheer van Tets, Red Lake, Houghton Castle) şi 1 soi cu fructe albe (Mărgăritar).

212

● Perioada de maturare

a fructelor, în func ţie de soi, se realizează în

intervalul iunie-iulie. 

● Specificul de fructificare: coacăzul negru rodeşte pe ramuri scurte şi ramuri anuale mijlocii formate pe

tulpini de 2-5 ani.  coacăzul ro şu rodeşte pe ramuri scurte asemănătoare cu buchetele de mai, care se formează preponderent pe tulpinile de 2-6 ani, la limita dintre 2 valuri de creştere, unde asigură masive aglomerări de muguri roditori. 

● Comportarea în procesul polenizării şi fecundării florilor: soiurile de coacăz cu fructe roşii şi albe sunt autofertile, dar polenizarea cu

polen străin asigură sporirea producţiei cu 25%;  soiurile de coacăz cu fructe negre pot fi: autofertile: Deea, Padina, Ronix, Geo, Amurg, Abanos, Tsema, Perla Neagră, Record, Cotswold Cross, sau parţial autofertile: Tenah, Tinker, Negre mari, Joseni 17, Bogatîr. ● Capacitatea productivă:  coacăzul  coacăzul  coacăzul

cu fructe negre: 6 - 7 t/ha; cu fructe albe: 8 - 10 t/ha; cu fructe roşii: 12 - 15 t/ha.

● Longevitatea

economică a plantaţiilor este de 12-15 ani, iar cea

potenţială de 20 ani.

 În producţie se mai întâlnesc şi alte soiuri, din sortimentele anterioare de coacăz negru, cum ar fi: Joseni 17, Negre mari, Bogatîr, Mendip Cross, Consort, Coronatium, Negre Rosenthal, Daniel’s September, Baldwin ş.a., de coacăz roşu: Laxton’s Perfection, Roşu de Versailles, Heros, Red Dutch, Fay’s Prolific ş.a., sau coacăz alb: Albe mari, Alb de Versailles, Albe de Olanda etc. SORTIMENTUL DE SOIURI A. Soiuri de coacăz cu fructe negre 1. Deea – soi românesc obţinut în anul 2000 la ICDP Pite şti-Mărăcineni (Tsema x Kantata 50), recomandat pentru zonele colinare şi deluroase, este rezistent la făinare (Sphaerotheca mors-uvae), rugină (Cronartium ribicola) şi antracnoză (Pseudopeziza ribis), autofertil. Tufa are vigoare mijlocie spre mare, este înalt ă şi răsfirată. Ciorchinii: mijlocii (5-6 cm), cu bace mari (1,1 g), sferice, negre-alb ăstrui, rezistente la crăpare, gust acidulat, slab foxat. Maturarea: sfârşitul lunii iunie.

213

2. Record – soi românesc ob ţinut în anul 1972 la SCDP Cluj (Rosenthal Schwarze x Pamiati Miciurina), este zonat în centrul şi sud-vestul Transilvaniei şi dealurile din sudul ţării. Soi productiv (5 - 6 t/ha), cu înflorire timpurie, sensibil la îngheţurile târzii de primăvară şi făinare. Tufa: viguroasă, semirăsfirată, rară, cu tulpini erecte. Ciorchinii: lungi (6-7 cm), cu 5-11 bace, rare, mari (0,9 g), uniforme ca mărime, sferic-turtite, foarte aspectoase, negre, lucioase, cu pulpa verzuie, aromată, foxată, bună pentru consum în stare proaspătă şi pentru industrializare. Maturarea: uniformă, ultima decadă a lunii iunie. 3. Record 35 – soi românesc obţinut în anul 2001 la SCDP F ălticeni prin selecţie clonală a soiului Record. Este rezistent la ger, sensibil la rugin ă. Tufa: viguroasă, răsfirată, rară. Ciorchinii: mijlocii (6 cm), cu bacele mari (0,9 g), sferic-turtite, cu epiderma subţire şi rezistentă, de culoare neagră-albăstruie; pulpa fermă, dulceacidulată, cu gust bun, miros foxat redus. Maturarea: sfârşitul lunii iunie, începutul lunii iulie. 4. Abanos – soi românesc obţinut în anul 1999 la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Tsema x Kantata 50), este autofertil, are rezistenţă mare la rugină şi făinare, mijlocie la antracnoză. Tufa: semiviguroasă, sferică, răsfirată, rar ă. Ciorchinii: mijlocii spre mari, cu bacele mari (1,1 g), rotund-aplatizate, de culoare neagră-albăstruie, lucioase, rezistente la crăpare; pulpa verde-deschis, suculentă, aromată, cu gust dulce-acidulat, foxat. Maturarea: sfârşitul lunii iunie, începutul lunii iulie. 5. Amurg – soi românesc ob ţinut în anul 1999 la SCDP Cluj (Brodtorp x Cotswold Cross), foarte productiv (9-10 t/ha), rezistent la ger, autofertil. Tufa: viguroasă, sferic-turtită, răsfirată. Ciorchinii: mijlocii, cu 5-11 bace mari (0,9 g), sferic-turtite, negre-alb ăstrui, rezistente la crăpare; pulpa fermă, dulce-acidulată, cu gust bunşi miros foxat redus. Maturarea: sfârşitul lunii iunie, începutul lunii iulie. 6. Geo – soi românesc obţinut în anul 2003 la ICDP Pite şti-Mărăcineni (Tsema x Kantata 50), autofertil, are rezisten ţă medie la boli. Tufa: vigoare mijlocie, răsfirată, formează tulpini şi ramificaţii secundare ce pornesc din mijlocul tufei sau din apropierea solului. Ciorchinii: lungi, cu bace mari (0,9 g), sferice, negre-alb ăstrui, lucioase, mediu rezistente la crăpare; pulpa verde-deschis, suculentă, consistentă, dulce-acidulată. Maturarea: sfârşitul lunii iunie, începutul lunii iulie. 7. Perla Neagră Cross), – soi românesc obţinut în(9-10 anul t/ha), 1999 rezist la SCDP (Brodtorp x Cotswold foarte productiv ă bineCluj la îngheţurile din iarnă, este autofertil. Tufa: viguroasă, sferic-turtită, semirăsfirată. 214

Ciorchinii: mijlocii, cu 5-11 bace mari (0,9 g), sferic-turtite, negre-alb ăstrui, cu pieliţa subţire, rezistentă la crăpare; pulpa fermă, dulce-acidulată, cu gust bun, miros foxat redus, de calitate foarte bun ă. Maturarea: sfârşitul lunii iunie, începutul lunii iulie. 8. Tsema – soi srcinar din Olanda, recomandat pentru zona dealurilor Subcarpaţilor Meridionali, estul şi centrul Transilvaniei. Înfloreşte semitimpuriu, este productiv şi destul de rezistent la ger, sensibil la antracnoz ă şi rugină. Tufa: vigoare mijlocie, sferic-turtit ă, răsfirată, cu tendinţă de aplecare a tulpinilor sub greutatea rodului. Ciorchinii: mijlocii (5,5 g), relativ lac şi, cu bace de mărimea mijlocie (0,8 g), sferice, negre-albăstrui, lucioase, cu bune calităţi gustative, soi cu utilizări multiple. Maturarea: uniformă, la începutul lunii iulie. 9. Padina – soi românesc obţinut în anul 2003 la ICDP Pite şti-Mărăcineni (hibridare complexă), recomandat pentru zonele colinareşi deluroase, are înflorire mijlocie, este autofertil, este productiv şi rezistent la boli. Tufa: vigoare mijlocie, cu port semierect, formeaz ă tulpini şi ramificaţii secundare ce pornesc din mijlocul tufei. Ciorchinii: mici-mijlocii, bacele mari (1,1 g), au tendin ţă de scuturare, sunt sferic-alungite, de culoare negru-intens, lucioase; pulpa verde-intens, suculent ă, cu gust puternic foxat. Maturarea: primele decade ale lunii iulie. 10. Tenah – soi olandez, recomandat pentru zona dealurilor Subcarpaţilor Meridionali. Înfloreşte semitimpuriu, după Tsema, este productiv (4,2 kg/tufă), rezistent la primăverile reci, este puternic atacat de rugin ă. Tufa: semiviguroasă, sferic-turtită, răsfirată, tulpinile având tendinţă de aplecare sub greutatea rodului. Ciorchinii: lungi (7 cm), lac şi, uşor detaşabili manual de pe ramuri, având pedunculul lung; bacele sunt mari (1 g), negre-albăstrui, lucioase, plăcute la gust. Maturarea: uniformă, mijlocul lunii iulie. 11. Tinker –soi de srcine engleză, foarte ăr spândit în ţara noastră. Înfloreşte semitârziu, este foarte productiv, dar în anii cu ăprim veri nefavorabile leag ă puţine fructe. Tufa: semiviguroasă, sferic-alungită, cu tulpini semierecte. Ciorchinii: lungi (7 cm), ramifica ţi, cu bace neuniforme ca m ărime, destul de rare pe rahis, de calitate mediocră datorită acidităţii ridicateşi a gustului puternic foxat. Maturarea: neuniformă, mijlocul lunii iulie. 12. Cotswold Cross – soi de srcine englez ă, recomandat pentru zonele bogate în precipitaţii. Soi productiv (6-10 t/ha), rezitent la ger, sensibil la secet ă. ă, rar Tufa: semiviguroas , cu tulpini Ciorchinii: scurţi, grupa ţi ăcâte 2 - 3 lasemierecte. un loc, cu bace mari, sferice,şor u turtite, lucioase, dulci-acrişoare, gust slab foxat, utilizate pentru mas ă şi industrializare. Maturarea: neuniformă, decadele a doua şi a treia ale lunii iulie. 215

13. Blackdown – soi de srcine englez ă, zonat în nordul Moldovei şi dealurile Subcarpaţilor Meridionali. Înfloreşte semitimpuriu, este rezistent la ger şi secetă, foarte rezistent la făinare, tolerant la rugin ă şi antracnoză. Tufa: vigoare mijlocie, sferic-turtită, cu tulpini semierecte. Ciorchinii: mijlocii ca lungime (6,5 cm), cu bace mari (0,9 g), sferic-alungite, cu pieliţa foarte fermă, neagră-maronie, strălucitoare. Maturarea: uniformă, mijlocul lunii iulie. 14. Ronix – soi românesc obţinut în 2000 la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Tsema x Kantata 50), recomandat pentru zonele colinare şi deluroase, areînflorire semitimpurie, este autofertil, foarte productiv, rezistent la ăinare f şi rugină, sensibil la antracnoz ă. Tufa: vigoare mijlocie spre mare, cu portăsfirat, r capacitate deălstărire mijlocie. Ciorchinii: lungi (6-7 cm), cu bace mijlocii (0,8 g), sferice, negre-maronii, lucioase, rezistente la cr ăpare; pulpa verde-deschis, suculentă, cu gust intens foxat. Maturarea: sfârşitul lunii iulie. B. Soiuri de coacăz cu fructe ro şii 15. Roşu timpuriu - soi românesc obţinut în anul 1972 la SCDP Cluj (Heros x Roşu de Versailles), recomandat pentru zona dealurilor din sudulţării. Înfloreşte timpuriu, este foarte productivşi constant (12-15 t/ha), rezistent la ger,ăinare, f rugină şi mediu rezistent la antracnoz ă. Tufa: viguroasă, alungit-globuloasă, cu tulpini erecte. Ciorchinii: variabili ca lungime (5-12 cm), cu bacele deărime m mijlocie (0,7 g), sferic-turtite, roşii-închis, lucioase, cu pulpa zemoas ă, aromată, foarte plăcută la gust, cu întrebuinţări multiple: consum în stare proasp ătă, suc, gem, compot, peltea, sirop. Maturarea: decada a doua a lunii iunie. 16. Abundent - soi românesc ob ţinut în anul 1979 la SCDP Cluj prin hibridare multiplă: Ro şu timpuriu x (Roşu de Versailles x Fay's), zonat în centrul ţării şi sud-estul Transilvaniei. Este un soi cu înflorire timpurie, are poten ţial mare de rodire (14-15 t/ha) şi tendinţă de supraproducţie, este rezistent la ger şi boli. Tufa: semiviguroasă, sferic-turtită, cu tulpini erecte. Ciorchinii: lungi (7 cm), foarte înghesui ţi pe ramurile de rod, cu bace mijlocii ca mărime, pieliţa roşie, subţire, lucioasă, transparentă; pulpa suculentă, pretabilă la prelucrare sub formă de suc (randament 70 %)şi consum în stare proasp ătă. Maturarea: sfârşitul lunii iunie, începutul lunii iulie. 17. Jonkheer van Tets –soi srcinar din Olanda, este recomandat pentru zona Subcarpatică Meridională, sudul şi estul Transilvaniei, câtşi în estul Moldovei. Are înflorire timpurie, este foarte productiv (4-9 kg/tuf ă), rezistent la ger, rugin ă şi făinare, având procent mare de fertilitate (60 %). Tufa: vigoare mijlocie, cu tulpini erecte, lungi şi relativ subţiri.

Ciorchinii: lungi (5-9 cm), uşor de de recoltat deoarece au pedunculul lung, cu bacele de mărime mijlocie, culoare manual, roşu-aprins, cu pulpa zemoasă, aromată, plăcut acidulată, bună pentru consum în stare proaspătă şi prelucrare. Maturarea: decada a doua a lunii iulie. 216

18. Red Lake – soi srcinar din USA, recomandat la noi pentru zona dealurilor înalte şi zona Subcarpatică. Soi cu înflorire timpurie (odat ă cu Roşu timpuriu), foarte productiv (12-15 t/ha), rezistent la secet ă, făinare şi rugină, mediu rezistent la antracnoză. Tufa: viguroasă, sferică, uşor turtită, cu tulpinile semierecte. Ciorchinii: lungi (6,6 cm), cu 10-20 bace submijlocii (0,6 g), sferic-turtite, lucioase, roşii-deschis, pulpa plăcut acidulată, folosită în special pentru consum în stare proaspătă şi sucuri. Maturarea: decadele a doua şi a treia ale lunii iulie. 19. Houghton Castle – soi englezesc, foarte vechi, foarte productiv (6 kg/tufă), se cultivă din anul 1800. Soi viguros, formează tufe mari şi dese, înfloreşte şi se maturează târziu, este rezistent la ger şi boli. Ciorchinii sunt mijlocii, compacţi, cu 10-12 bace de mărime mijlocie, uşor piriforme, roşii-închis, lucioase, cu pulpa zemoasă, acidulată şi puţine seminţe. Maturarea: ultima decadă al lunii iulie. C. Soiuri de coacăz cu fructe albe 20. Mărgăritar - soi românesc ob ţinut în anul 1972 la SCDP Cluj prin hibridarea soiurilor Heros x Red Dutch. Este recomandat pentru toate zonele favorabile culturii, fiind productiv (10-12 t/ha), rezistent la ger şi boli, dar pe solurile alcaline suferă de cloroză. Tufa: vigoare mare, erectă sau semierectă, uşor turtită, deasă, slab răsfiartă. Ciorchinii: mijlocii ca lungime (5-12 cm), compac ţi, cu bace de mărime ţa galben-pai, ă, se valorific mijlocie, cu în pieli transparent pulpa prin consum stare prospătă sausub seţire, prelucreaz ă subă,form ă desuculent suc, compot, gem ş.a.ă Maturarea: începutul lunii iulie. Tabelul 17.1.

Polenizatorii soiurilor de coacăz cu fructe negre

Soiul de bază

Soiuri polenizatoare

Blackdown Bogatîr Cotswold Cross Joseni 17 Negre mari Record Tenah

Tsema, Cotswold Cross, Bogatîr, Tinker Tenah, Blackdown; Bogatîr, Tinker; Record, Tenah; Cotswold Cross Bogatîr, Tinker, Tenah, Blackdown Bogatîr, Cotswold Cross

Tinker Tsema

Record,Cotswold Tinker, BlackdownCross 217

Record

Record 35

Tinker

Tsema

Abanos

218

Geo

Padina

Ronix

Perla Neagră

219

Deea

Amurg

Cotswold Cross

Blackdown

Joseni

Bogatîr

220

Jonkheer van Tets

Red Lake

Abundent

Roşu Timpuriu

Mărgăritar

221

SOIURI DE AGRIŞ CULTIVATE ÎN ŢARA NOASTRĂ

CAPITOLUL 18

Ribes grossularia L.; Ribes reclinata Mill., Fam. Saxifragaceae, subfam. Ribesoideae ● Agrişul este un arbust ce cre şte sub formă de tufă cu înălţimea de cca. 1 m, formată din numeroase tulpini puternic ramificate şi prevăzute cu ghimpi robu şti. ● Fructele sunt bace polisperme care poartă în vârf urmele uscate ale caliciului. ● Caractere pomologice folosite la determinarea soiurilor de agriş:  pentru fruct: -mărime: mici (sub 3 g); mijlocii (4-6 g); mari (peste 6 g); -forma: sferic-turtit ă, sferic-alungit ă, ovoidală, invers-ovoidal ă; -culoare: alb-verzui, verzui, galben, roz, roşu; -pubescenţă: slabă, medie, puternică; -mezocarpul: consistenţă, gust, aromă.  pentru plantă: vigoare, poziţia spaţială a tulpinilor, ghimpozitatea tulpinilor, capacitatea de lăstărire din colet ş.a.

Fig. 18.1. Detalii ghimpi la agriş (foto www.ecosystema.ru)

222

Caracterizarea sortimentului: ● Sortimentul actual este format din 6 soiuri, dintre care 5 sunt româneşti (Virens, Verda, Rezistent de Cluj, Zenit, Some ş) şi 1 soi englezesc (White Smith). ● Perioada de maturare: consumul de fructe proaspete este asigurat pe o perioadă de 30 - 40 zile, de la sfârşitul lunii iunie, până la începutul lunii august.

● Comportarea în procesul polenizării şi fecundării florilor:

soiurile de

agriş pot fi: autofertile: White Smith, Rezistent de Cluj, Zenit, Some ş, Careless, însă interpolenizarea asigură sporirea producţiei.  parţial autofertile: Virens, Verda. 

● Capacitatea productivă: 3 – 5 kg fructe/tuf ă; respectiv 8 - 12 t/ha, cel mai productiv soi din sortiment fiind Rezistent de Cluj (20 t/ha). ● Longevitatea economică a plantaţiilor este de 12-15 ani, dar producţii economice se obţin până la vârsta de 10 ani.

SORTIMENTUL DE SOIURI 1. Virens – soi românesc omologat în anul 2007 la ICDP Piteşti-Mărăcineni prin hibridarea liberă a soiului Malahit. Formează tufe globuloase, dense, cu tulpini semierecte, cu tendinţă de arcuire, este rezistent la boli, are înflorire mijlocie (cursul lunii aprilie), fiind parţial autofertil. Fructele sunt mijlocii ca m ărime (5 g), ovoid-alungite, cu pieli ţa subţire, rezistentă, transparentă; pulpa de culoare verde, suculentă, dulce, cu gust plăcut, puternic aromat. Maturarea: decada a doua a lunii iunie.

2. Verda – soi românesc omologat în anul 2007 la ICDP Pite şti-Mărăcineni prin hibridarea liberă a soiului Malahit. Formează tufe globuloase, dense, este rezistent la boli (făinare şi antracnoză), parţial autofertil, cu înflorire mijlocie. Fructele sunt mijlocii (5,5 g), ovoid-alungite, cu pieliţa subţire, mediu rezistentă, transparentă; pulpa de culoare verde-gălbuie, suculentă, dulceacidulată, cu gust pl ăcut, puternic aromat. Maturarea: ultima decadă a lunii iunie. 3. White Smith – soi de srcine englez ă, formează tufe semiviguroase, are ghimpi rari, este productiv, mediu rezistent la boli. Fructele sunt mijlocii (6 g), ovoidal-alungite, cu pieliţa subţire, verdeă, suculentă, cu gust dulce-acrişor. gălbuie, pulpa transparent Maturarea: prima decad ă a lunii iulie.

223

4. Rezistent de Cluj – soi românesc omologat în anul 1972 la SCDP Cluj obţinut prin hibridare complexă (Lady Delamare x (agri ş nr. 20 x Ribes Divaricatum Doull)), formează tufe viguroase, cu tulpini erecte, cu ghimpi, este precoce, foarte productiv (20 t/ha), rezistent la făinare. Fructele sunt neuniforme ca mărime, mijlocii spre mari (3,5 - 9 g), ovoidale, de culoare verde-deschis, glabre, acoperite cu pruină; pulpa de culoare alb-gălbuie, este dulce-acidulată, foarte aromată. Maturarea: semitimpurie, prima şi a doua decadă a lunii iulie. 5. Zenit – soi românesc omologat în anul 1982 la SCDP Cluj ((agriş nr. 20 x Ribes Divaricatum) x Careless), formează tufe semiviguroase, relativ rare, este rezistent la făinare, productiv (4-5 kg fructe/tuf ă). Fructele sunt mijlocii ca mărime (4-5 g), ovale, verde-pal, glabre, cu pieliţa foarte subţire, transparentă, rezistentă; pulpa de culoare alb-gălbuie, este aromată, plăcută la gust, dulce-acidulată, cu 10,7 % zahăr. Maturarea: decada a doua a lunii iulie. 6. Someş – soi românesc omologat în anul 1982 la SCDP Cluj ((agri ş nr. 20 x Ribes Divaricatum) x Careless). Soi rustic, formeaz ă tufe semiviguroase, este productiv, rezistent la făinare. Fructele sunt mijlocii ca mărime (5 g), invers-ovoidale, gălbui, cu pieliţa foarte subţire, mată, glabră; pulpa de culoare alb-gălbuie, foarte gustoasă, cu 10,2 % zahăr. Maturarea: sfârşitul lunii iulie. Careles – soi de srcine englez ă, formează tufe semiviguroase, cu ghimpozitate accentuată, este foarte productiv, mediu rezistent la boli. Fructele sunt mari (8,2 g), ovoidal-alungite, cu pieli ţa subţire, de culoare verde-deschis, fin pubescente; pulpa transparentă, suculentă, verzuie, cu gust dulce-acidulată. Maturarea: decadele a doua şi a treia ale lunii iulie.



În cultură se mai întâlnesc şi alte soiuri din vechiul sortiment:

Jubiliar, Muntenesc, Elita, Malahit, Huoghton Seedling, Careless, Doneţki, Maurers, Sömling, Hönings, Royal White, Roseberry, Wilmout’s Early Red, Wonderful, Green London, Frübeste, Lady Delamare, May Duke, Golden Prolific, Pax ş.a.

224

Virens

Verda

Dabrez

White Smith

Zenit

225

Roşu Delicios

Rezistent de Cluj

Uriade şă Pallag

Verde Victorios

Invicta

Hinnonmaeki Rod

Someş

226

SOIURI DE ZMEUR CULTIVATE ÎN ŢARA NOASTRĂ CAPITOLUL 19

Rubus idaeus L., fam. Rosaceae Particularităţi pomologice ● Fructul la zmeur este o polidrupă, formată dintr-o asociaţie de drupeole, unite între ele şi dispuse în jurul unui receptacul conic. În fiecare drupeolă se află câte o sămânţă mică, cu tegumentul subţire. ● Caractere pomologicecu rol de determinare a soiurilor sunt următoarele:  pentru fruct: - mărimea: mici: 2 g; mijlocii: 2-4 g; mari: peste 6 g; - forma: sferică, sferic-alungită, ovoidală, conică, conicalungită, conic-trunchiată; - culoarea: roşu de diferite nuan ţe, galben (Golden Queen), negru (Perla neagr ă); - relieful: uniform sau neuniform, dup ă cum drupeolele sunt dispuse pe receptacul; - calităţi organoleptice: gust, aromă, suculenţă ş.a.;  pentru plantă:

- vigoarea şi poziţia spaţială a tulpinilor; - mărimea şi densitatea sarmenţilor (ghimpilor aciculari); - culoarea tulpinilor de 1 an şi de 2 ani; - inflorescenţa şi florile; - specificul de fructificare: remontant, neremontant; - capacitatea de drajonare.

Caracterizarea sortimentului: ● Sortimentul la zmeur este alcătuit din 9 soiuri ob ţinute în USA, Anglia şi România, 7 neremontante (Citria, Star, Vely, Cayuga, Malling Exploit, Ruvi, The Latham) şi 2 remontante (Gustar şi Opal). ● Maturarea fructelor are loc, în func ţie de soi, de la sfârşitul lunii iunie pînă la sfârşitul lunii iulie. ● Soiurile remontante (Gustar, Opal, Romy, Loyd George, Golden Queen) sunt recomandate pentru grădinile populaţiei. Dau rezultate bune în zonele sudice ale ţării, cu toamne lungi şi călduroase.

227

● Comportarea în procesul polenizării şi fecundării: toate soiurile din sortiment sunt autofertile, cu polenizare entomofilă. ● Specificul de fructificare: S oiurile neremontante rodesc pe tulpinideunan(aldoileaandelaformare). Acestea poartă muguri micşti, bifuncţionali, care evoluează în lăstari fertili, ce formează în axila frunzelor inflorescenţe alcătuite din 3-15 flori hermafrodite. După fructificare, până toamna, se usucă.  La soiurile remontante tulpinile fructific ă de 2 ori: prima dat ă în anul formării lor, toamna în august-septembrie şi a doua oară în anul următor, vara în iunieiulie, după care se usucă.

Durata economi căţin a sunt uneideplanta ii de zmeur este de 10-12 ani, iar produc●ţiile de fructe ce se ob 6-10 ţt/ha. SORTIMENTUL DE SOIURI A. Soiuri neremontante 1. Citria – soi românesc obţinut în anul 1996 la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Cayuga x Orss Seedling), rustic, foarte productiv (8 - 12 t/ha). Plantele sunt semiviguroase, rezistente la ger, boli, formeză tulpini erecte şi lungi (1,6 - 2 m). Fructele sunt mijlocii (2,8 g), scurt-conice, de culoare galben-portocalie, c u gust dulce, foarte aromat. Maturarea: timpurie, ultima decadă a lunii iunie. 2. Star – soi românesc obţinut în anul 2000 la ICDP Pite şti-Mărăcineni (Citria x Orss Seedling), este productiv (7 - 10 t/ha), rezistent la ger, tolerant la boli. Plantele sunt semiviguroase, formeză tulpini erecte, cu vârful arcuit. ş mijlocFructele ie şi gust sunt dulce,mijlocii aromat.(2,8 g), conice, de culoare ro u-mat, cu fermitate Maturarea: ultima decadă a lunii iunie (odat ă cu soiul Cayuga).

3. Vely - soi românesc obţinut în anul 2008 la ICDP Piteşti-Mărăcineni, rezistent la ger, mediu rezistent la boli. Plantele sunt semiviguroase, formez ă tulpini erecte, cu vârful arcuit care se autosus ţin. Fructele sunt mari (3,5 - 4 g), conice, de culoare roşu-rubiniu, cu gust forte bun, aromat. Maturarea: timpurie, ultima decadă a lunii iunie (cu 8 - 10 zile înaintea soiului Cayuga). 4. Cayuga – soi american, răspândit în ţara noastră în toate zonle de cultură. Formează tulpini semiviguroase (1,5 m), drajoneză puternic, este rezistent la ger (-25°C) şi temperaturile ridicate din timpul verii, tolerant la virusul mozaicului, potrivit de productiv (5 - 6 t/ha). ă (2 - 4 g), sferice sau ovo-sferice, ro şiiFructele sunt deferme, mărime cărămizii sau carmin, cu variabil drupeole bine lipite între ele, bune pentru consum în stare proaspătă şi prelucrare. Maturarea: timpurie, ultima decadă a lunii iunie. 228

5. Malling Exploit – soi creat în Anglia, formeaz ă tulpini viguroase (1,9 m), este productiv, este sensibil la vânt şi căldurile mari din timpul verii, drajoneaz ă moderat, este rezistent la ger, secet ă şi boli, inclusiv la putregaiul cenu şiu al fructelor. Fructele sunt mari, tronconice, de culoare roşu-închis, formate din drupeole mărunte, cu pulpa fermă, gustoasă. Maturarea: timpurie, ultima decadă a lunii iunie. 6. Ruvi – soi românesc obţinut la ICDP Pite şti-Mărăcineni (Rubin bulgăresc x Viking) în anul 1996, este tolerant la boli, foarte productiv (10 - 14 t/ha), slab rezistent la ger. Plantele sunt viguroase, formeaz ă tulpini erecte (1,7 2,1 m), cu vârful uşor arcuit. Fructele sunt mari (3 - 4 ),g conic-alungite, roşii-rubinii, lucioase, foarte aromate. Maturarea: mijlocie, în prima decadă a lunii iulie. 7. The Latham – soi american, foarte răspândit în plantaţiile comerciale din ţara noastră, este foarte productiv, rezistent la ger, secet ă şi boli, formează tufe viguroase şi compacte, cu tulpini erecte, drajoneaz ă puternic, este sensibil la făinare şi putregaiul cenuşiu al fructelor. Fructele sunt de mărime mijlocie (2,2 g), sferice, de culoare ro şu-carmin, cu pulpa suculentă, slab aromată, de calitate bună. Maturarea: târzie, decadele a doua şi a treia ale lunii iulie. B. Soiuri remontante 8. Gustar – soi românesc obţinut la ICDP Pite şti-Mărăcineni (Heritage x Zewa H.) în anul 2003. Planta are portul semierect, formează tulpini lungi, ramificate, cu capacitate productivă medie (4 - 5 t/ha), soi tolerant la boli. Fructele sunt mijlocii spre mari (3 g), scurt-conice, de culoare roşu-aprins, cu gust dulce, aromat. Maturarea: prima recoltă în a doua parte a lunii iunie; a doua recolt ă în august-septembrie. 9. Opal – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti Mărăcineni (Babie Leta x Lylin) în anul 2003, este mediu productiv (3 – 5 t/ha), tolerant la boli şi virusuri. Plantele sunt viguroase, cu creştere erectă, înaltă. Fructele sunt mari (3,4 g), conic-ascuţite, de culoare roşu-aprins, cu gust dulce, consistent şi aromat. Maturarea: prima recoltă în luna iunie; a doua recolt ă în august-septembrie.

 Alte soiuri întâlnite în cultură: neremontante: Englezesc, Rubin Bulgăresc, September, Heritage, Newburgh, Prusia, Marlborought, Taylor, Indian Summer, Malling Jewel, June; remontante: Romy, Golden Queen şi Lloyd George.

229

Citria

The Latham

Cayuga

Malling Exploit

Ruvi

Vely

230

Heritage

Taylor

Rubin Bulgăresc

Englezesc A1

Opal

Gustar

231

SOIURI DE MUR CULTIVATE ÎN ŢARA NOASTRĂ

CAPITOLUL 20

Rubus caesius L., fam. Rosaceae Particularităţi pomologice ● Fructul la mur este o polidrupă, ca şi în cazul zmeurului, format ă din 30110 drupeole, numărul acestora variind în func ţie de soi. Spre deosebire de zmeur, la unele soiuri, fructele mature nu se desprind de receptacul. ● Culoarea fructelor este în general neagr ă-lucioasă, acoperită cu pruină, dar sunt şi soiuri cu fructe ro şii-închis (Loganberry). ● Greutatea medie a unui fruct este de 3 - 8,5 g. ● Dup ă habitusul soiurile se Early; clasifică în 3 grupe:  cu port erect : Darrow, plantelor Comanchee, Wilson  cu port semierect: Hull Thornless, Black Satin, Loganberry;  cu port repent: Thornfree, Thornless Evergreen (necesit ă susţinere pe spalieri). ● După prezenţa sau absenţa ghimpilor soiurile pot fi: cu ghimpi: Kittatinny, Lawton, Wilson Early, Darrow, Comanche, Cherokee, Felix, Orest, Dar 8, Dar 24 ş.a.;  fără ghimpi: (Rubus caesius, var. inermis): Thornless Evergreen, Loganberry, Smoothstem, Thornfree ş.a. 

Caracterizarea sortimentului: ● Sortimentul actual este alcătuit din 6 soiuri, din care 5 soiuri cu ghimpi (Dar 8, Dar 24, Orest, Darrow şi Felix) şi 1 soi fără ghimpi (Thornfree). ● Maturarea fructelor are loc, în funcţie de soi, în perioada iulie-august. ● Durata economică a unei plantaţii de zmeur este de 10-12 ani, iar producţiile de fructe ce se ob ţin sunt de 5-12 t/ha.

232

SORTIMENTUL DE SOIURI A. Soiuri de mur cu ghimpi 1. Dar 8 – soi românesc obţinut în anul 2006 la ICDP Pite şti-Mărăcineni prin hibridare liberă a soiului Darrow. Soi de vigoare mare, formeaz ă tulpini înalte, semierecte, cu ghimpi mijlocii, este tolerant la boli. Fructul mare (7,5 g), oval, neagru-alb ăstrui, lucios, foarte suculent, dulce, aromat. Maturarea: mijlocie, iulie-august. 2. Dar 24 – soi românesc obţinut în anul 2006 la ICDP Pite şti-Mărăcineni prin hibridare liberă a soiului Darrow, de vigoare mijlocie spre mare, formeaz ă

tulpini înalte, ramificate, semierecte, cu ghimpi mijlocii, este tolerant la boli. Fructul este mare (6,5 g), sferic-ovoidal, de culoare neagru-ro şiatic, lucios, pulpa suculentă, dulce, aromată. Maturarea: mijlocie, iulie-august. 3. Orest – soi românesc obţinut în 2005 la SCDP F ălticeni (Thornfree x Willson Early), de vigoare mijlocie spre mare, cu capacitate mic ă de drajonare, are rezistenţă foarte bună la boli, bun ă la ger şi secetă, foarte productiv (>15 t/ha). Fructul este mare (6,5 g), conic-alungit, negru-albăstrui, cu gust dulceacrişor, aromat, având sucul intens colorat. Maturarea: ultima decadă a lunii iulie, începutul lunii august. 4. Darrow – soi american, semiviguros, productiv, formează tulpini erecte, are ghimpi puternici, este rezistent la boli şi ger (-25oC). Fructul este mare (8 g), cilindro-sferic, negru-lucios, acidulat, moderat suculent, de calitate foarte bun ă.

Maturarea: târzie, în luna august. 5. Felix – soi românesc obţinut în anul 2001 la SCDP F ălticeni (Willson Early x Thornfree), de vigoare mare, port semierect, cu ghimpi de m ărime mijlocie, rezistenţă foarte bună la boli, bună la ger şi secetă. Fructul este mijlociu (4,5 g), conic-alungit, negru-alb ăstrui, cu pulpa fermă, dulce-acrişoară, aromată, de calitate foarte bun ă. Maturarea: decada a doua a lunii august. B. Soiuri de mur f ără ghimpi 6. Thornfree – soi american, viguros, rustic, cu tulpini de 3 - 5 m lungime, foarte productiv, rezistent la boli, mediu rezistent la ger (-10 oC). Fructul este mare (7 - 8 g), sferic sau sferic-alungit, negru-str ălucitor, cu gust foarte bun, aromat. Maturarea: decadele a doua şi a treia ale lunii iulie.

 ă: cu ghimpi Lawton,; AlteComanche, soiuri întâlnite în cultur : Kittatinny, Willson Early, Cherokee, Cheyenne, Black Butte, Chickasaw fără ghimpi: Smoothstem, Thornless Evergreen, Hull Thornless, Loganberry, Chester, Waldo, Boysenberry, Apache, Navaho, Ouchita ş.a.

233

Dar 8

Dar 24

Felix

Darrow 234

Orest

Thornfree

Smoothstem

Loganberry

Thornless Evergreen 235

SOIURI DE AFIN CULTIVATE ÎN ŢARA NOASTRĂ

CAPITOLUL 21

Vaccinum corymbosum L., fam. Eleagnaceae Particularităţi pomologice ● Afinul este o specie ce creşte sub formă de tufă viguroasă cu numeroase tulpini ce pot atinge în ălţimi diferite în func ţie de soi, de 0,5 – 2 m sau de 1 - 4 m. ● După habitusul plantelor soiurile se clasifică în trei grupe:  cu portul erect (Pamberton, Ivanhoe, Blueray);  cu tufa uşor răsfirată (Berkeley, Coville);  cu tufa foarte răsfirată (Goldtraube). ● Ramurile multianuale au lemnul tare, iar cele anuale fragil. Culoarea ramurilor este o caracteristică de soi şi poate varia de la verde la ro şu-maroniu. Pe o tufă se dezvoltă tulpini de vârste diferite şi au pe ele muguri activi (ramuri anuale) sau muguri dorminzi (ramuri multianuale). Mugurii floriferi au formă rotund-ovală şi se formează pe lăstarii anuali, în treimea superioar ă. ● Inflorescenţa este un racem şi cuprinde 5-15 flori pedunculate hermafrodite, situate pe un ax comun. ● Fructul este o bacă sferic-turtită, de 1 - 2,5 g, de culoare albastrustrălucitor, până la negru, acoperit cu pruină. ● Afinul necesită soluri acide, cu pH cuprins între 4,5 – 5,5.

Caracterizarea sortimentului: ● Sortimentul de afin cuprinde 12 soiuri: Weymouth, Blueray, Herma-1, Simultan, Pemberton, Delicia, Compact, Lax, Azur, Sefir, Coville şi Augusta. ● Perioada de maturare: sortimentul actual asigură consumul de fructe proaspete începând cu mijlocul lunii iunie, pân ă la începutul lunii august (perioada de consum fiind extinsă faţă de sortimentele anterioare prin crearea soiului Augusta, care este cel mai tardiv din dortiment). ● Potenţialul productiv: 3 – 5 kg/tuf ă, ceea ce este echivalent cu 3 – 4,5 t/ha.

236

SORTIMENTUL DE SOIURI 1. Waymouth – soi srcinar din SUA, semiviguros, tufa este erect ă, cu tulpini înalte, soi foarte productiv. Fructele sunt mijlocii, sferice, albastre, cu un strat gros de pruină, plăcute la gust, intens aromate. Maturarea: mijlocul lunii iunie. 2. Blueray – soi srcinar din SUA, de vigoare mare, cu tuf ă erectă, formează tulpini înalte, este productiv. Fructele sunt mari, sferice, de culoare albastru-închis, ciorchini sunt mici, cu dispunere compactă a bacelor. Maturarea: sfârşitul lunii iunie. 3. Herma 1 – soi srcinar din Germania, de vigoare mare, formeaz ă o tufă erectă, este productiv. Fructele sunt mari, sferice, de culoare albastră, acoperite cu un strat gros de pruină, au gust bun, dulce-acidulat, de calitate foarte bun ă. Maturarea: sfârşitul lunii iunie. 4. Simultan – soi românesc obţinut în anul 2001 la ICDP Pite ştiMărăcineni prin polenizare liber ă a soiului Spartan. Are vigoare mijlocie spre mare, formează o tufă răsfirată, este tolerant la boli. Fructele sunt mici-mijlocii (1,4 g), sferic-aplatizate, de culoare albastrudeschis, acoperite cu un strat gros de pruin ă, gustul dulce-acidulat şi aromat. Maturarea: sfârşitul lunii iunie, începutul lunii iulie. 5. Pemberton – soi srcinar din SUA, este semiviguros, cu tuf ă erectă, foarte productiv, rezistent la boli. Fructele sunt foarte mari, sferice, u şor turtite, de culoare albastru-deschis, cu pruină, fin aromate. Maturarea: sfârşitul lunii iunie, începutul lunii iulie. 6. Delicia – soi românesc obţinut în anul 2001 la ICDP Piteşti-Mărăcineni prin polenizare liberă a soiului Patriot. Plantele au vigoare mică spre mijlocie, cu port semirăsfirat, soi mediu productiv, tolerant la boli. Fructele sunt mari (2,5 g), sferice, puternic aplatizate, acoperite cu pruină groasă, gust dulce-acidulat, intens aromat. Maturarea: a doua decadă a lunii iulie. 7. Compact – soi românesc obţinut în 2002 la ICDP Piteşti-Mărăcineni prin polenizare liberă a soiului Spartan. Plantele au vigoare mică spre mijlocie, formează tulpini puţine, este productiv, tolerant la boli. Bacele sunt dispuse compact în chiorchine, sunt mari (2,2 g), sfericaplatizate, de culoare albastru-intens, cu pruin ă, au gust plăcut, aromat. Maturarea: mijlocul lunii iulie.

237

8. Lax – soi românesc ob ţinut în anul 2003 la ICDP Pite şti-Mărăcineni prin polenizare liberă a soiului Spartan. Plantele au vigoare mare, port erect, soi foarte productiv, tolerant la boli. Bacele sunt mijlocii (1,8 g), cu dispunere laxă în chiorchine, sfericaplatizate, de culoare albastruie, cu un strat sub ţire de pruină, de calitate foarte bună. Maturarea: mijlocul lunii iulie. 9. Azur – soi românesc obţinut în anul 1998 la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Berkeley x Bluecrop), de vigoare mijlocie, are rezisten ţă bun ă la ger şi boli, este foarte productiv. Fructele sunt mari (2,4 g), de culoare albastru-închis, cu mult ă pruină, cu gust bun şi capacitate de p ăstrare mare. Maturarea: decada a doua a lunii iulie. 10. Safir – soi românesc obţinut în anul 1998 la ICDP Pite şti-Mărăcineni (Pemberton x Blueray), semiviguros, rezistent la ger, tolerant la boli, foarte productiv. Fructele sunt mijlocii (1,8 g), globulos-aplatizate, de culoare albastruînchis, cu multă pruină, ciorchinele este compact, mare sau foarte mare. Maturarea: ultima decadă a lunii iulie. 11. Coville – soi srcinar din SUA, de vigoare mare, cu tuf ă răsfirată, formează tulpini înalte, soi foarte productiv. Fructele sunt foarte mari, sferice, de culoare negr ă, puternic brumate,

ciorchinii lacşi. ultima decadă a lunii iulie. Maturarea: 12 Augusta – soi românesc obţinut în anul 1999 la ICDP Pite şti-Mărăcineni (Berkeley x Bluecrop), de vigoare mare, cu port erect, soi foarte productiv, cu toleranţă la boli. Fructele sunt mari (2 g), sferic-aplatizate, de culoare albastru-deschis, cu pruină groasă, ciorchinii sunt mari, compacţi. Maturarea: târzie, sfârşitul lunii iulie, începutul lunii august.

 Alte soiuri de afin întâlnite în cultură: Ivanhoe, Earlyblue, Sunshine Blue, Bluecrop, Jersey, Patriot, Spartan, Hardyblue, Duke, Goldtraube, Coville ş.a.

238

Simultan

Delicia

Compact

Safir

Azur

Lax 239

Augusta

Jersey

Bluecrop

Patriot

Hardyblue 240

SELECŢII DE CĂTINĂ CULTIVATE ÎN ŢARA NOASTRĂ CAPITOLUL 22

Hippophaë rhamnoides L., fam. Eleagnaceae

Particularităţi pomologice ● Cătina albă este un arbustoid ce creşte sub formă de tufă deasă de 1,5– 3,5 m înălţime, având ramurile prevăzute cu spini. ● Este o specie unisexuat dioică. Plantele mascule sunt mai viguroase decât cele femele, cu ramuri anuale mai lungi, mai groase şi de culoare mai închisă, de asemenea şi muguri sunt mai mari. ● Florile mascule sunt grupate în conuri scurte (5-6 mm), d e culoare brună, care se află pe ramurile anuale. ● Florile femele sunt grupate câte 10 - 12 într-un racem foarte scurt, bracteat. ● Fructul este o bacă falsă rezultată din dezvoltarea receptaculului floral, de culoare galben-portacalie sau portocalie-roşcată, având formă ovoidală sau globuloasă. Fructul propriu-zis este o achenă ovoidală aflată în interiorul bacei. Caracterizarea sortimentului:

● Sortimentul de cătină este alcătuit din 9 soiuri, româneşti, create la ICDP Piteşti-Mărăcineni şi la SC Fructex SA Bacău: Auras, Diana, Ovidiu, Piteşti 1, Piteşti 2, Silvia, Şerpeni, Tiberiu şi Victoria. ● Maturarea de recoltare: toamna, după căderea brumelor. ● Durata economică a plantaţiilor este considerată relativ scurtă, plantele femele trăiesc 15-20 ani, iar cele mascule până la 30-32 ani, însă, în stare naturală, plantele se regenerează continuu, prin intermediul drajonilor. ● Potenţialul productiv: 6 – 14 kg fructe/plantă. SORTIMENTUL DE SOIURI 1. Auras – selecţie românească omologatăla SC Fructex SA Bacău în anul 2008. Capacitatea de producţie este mijlocie spre mare, obţinându -se 7,0 - 16,6

kg/plantă.

241

Plantele sunt de vigoare mare, cu port semierect, formând coroane globuloase, prezintă ghimpozitate mare. Fructele sunt de mărime mijlocie (0,48-0,50 g), au formă sferic-ovoidală şi epiderma de culoare galbena-porocalie, peduncul mijlociu ca lungime (3 mm) şi desprindere relativ uşoară de pe ramură. Conţinutul în substanţă uscată este de 17,96%, acid ascorbic 22,51 mg%, lipide 16,33 g%, carotenoizi 39,84 mg%, proteina brută 14,2 g% s.u. Maturarea: septembrie-octombrie. 2. Diana – selecţie românească omologatăla SC Fructex SA Bacău în anul 2008. Capacitatea de producţie este buna şi relativ constantă: 10 -12,6 kg/plantă. Plantele au vigoare mijlocie, ramurile sunt lungi, flexibile,cu creştere descendentă rezultând o coroană de tip plângător. Ghimpii sunt lungi de 4-5 cm, subţiri, foarte flexibili şi rari, planta fiind puţin agresivă. Fructele sunt mijlocii spre mici (0,27 g), au formă ovală, culoarea epicarpului este portocaliu-gălbui şi prezintă perişori solzoşi cu densitate medie. Conţinutul în substanţă uscată este de 21,62%, acid ascorbic 91,98 mg%, carotenoizi 14,32 mg% ulei, iar proteina brută 17,06 g% s.u. Maturarea: septembrie-octombrie. 3. Ovidiu – selecţie românească omologată la SC Fructex SA Bacău în anul 2008. Capacitatea productivă este foarte mare, cu alternanţă de la 7,2 la 30,5 kg/plantă. Plantele au vigoare mare, creştere erectă, fiind destul de ramificate, formând coroane piramidale. Ghimpii sunt lungi de 810 cm, rigizi şi destul de deşi. Fructele sunt de marime mijlocie (0,44 g), au formă ovală, culoarea este galben-portocalie. Substanţa uscată atinge 17,74%, acidul ascorbic 166,61 mg%, lipidele 11,22 g% s.u., carotenoizii 30,08 mg%, iar p roteina brută 13,34 g% s.u. Maturarea: septembrie-octombrie. 4. Piteşti 1 – selecţie din flora spontană, omologată la ICDP PiteştiMărăcineni în anul 2006. Plantele sunt viguroase, cu înflorire mijlocie (a doua jumătate a lunii aprilie), rezistente la bolile specifice. Fructele sunt mari spre foarte mari (0,60 g), de formă ovoidală,culoare portocaliu-intens, pulpa portocalie, suculentă, cu gust astringent şi ar omă specifică. Maturarea: septembrie-octombrie. 5. Piteşti 2 – selecţie din flora spontană, omologată la ICDP PiteştiMărăcineni în anul 2006. Plantele sunt viguroase, cu înflorire timpurie-mijlocie (începutul lunii aprilie), rezistente la bolile specifice. Fructele sunt mici spre mijlocii (0,30 g), oval-alungite, de culoare portocaliu-intens, sunt mediu suculente, cu gust astringent şi aromă specifică . Maturarea: septembrie-octombrie.

242

6. Silvia – selecţie românească omologată la SC Fructex SA Bacău în anul 2008. Capacitatea de producţie este mică (4,2-6,7 kg/plantă) datorată volumului mic al coroanei, se recomandă densităţi mari de plante/ha şi recoltarea cu detaşarea ramurilor. Vigoarea plantelor este mică, având port semierect, formează coroane globuloase, puternic ramificate, dense. Fructele sunt mijlocii ca mărime (0,39 g), au formă oval-turtită, epicarpul

de portocaliegălbuie acoperit cu perişori în numar destul de mare, cu culoare peduncul scurt. Conţinutul în substanţă uscatăsolzoşi 20,29%, acid ascorbic 149,98 mg%, lipide 19,28 g% s.u., carotenoizi 42,72 mg%, prote ina brută 14,44 g% s.u. Maturarea: septembrie-octombrie. 7. Şerpeni (sin. Moldova) – selecţie românească omologată la ICDP PiteştiMărăcineni în anul 1984. Plantele sunt semiviguroase, precoce şi productive. Fructele sunt mari (0,50 g), oval-cilindrice, de culoare portocalie , uşor pruinate, cu gust astringent, plăcut-aromat. Maturarea: septembrie-octombrie. 8. Tiberiu – selecţie românească omologată la SC Fructex SA Bacău în anul 2008. Capacitatea de producţie este mediede 6,6 - 10,4 kg/plantă.

Plantele au vigoare mijlocie spre mare, portul semierect, cu ramuri destul de ramificate şi coroana globuloasă spre piramidală . Ghimpii sunt lungi de 7-8 cm, rigizi şi destul de deşi. Fructele sunt oval-turtite, de culoare galbenportocalie, mijlocii ca mărime (0,49 g), cu perişori solzoşi destul de rari pe epicarp; pedunculul este scurt, mai mic de trei milimetri.Conţinutul în substanţă uscată este de 12,74%, acid ascorbic 159,97 mg%, lipide 11,10 g% s.u., carotenoizi 32,24 mg%, iar proteina brută 14,21 g% s.u. Maturarea: septembrie-octombrie. 9. Victoria – selecţie românească omologată la SC Fructex SA Bacău înanul 2008. Capacitatea de fructificare este mare, variind între 4 şi 12,6 kg/plantă . Plantele sunt de vigoare mijlocie spre mare, cu ramificare medie, rezultând coroane destul de aerisite, de formă globuloasă. Ghimpii sunt lungi -6 (4 cm) rigizi, destul de deşi. Fructele sunt foarte mari (0,70 g), de culoare portocalie, oval-alungite, cu perişori solzoşi, cu densitate medie, repartizaţi pe toată suprafaţa epicarpului. Pedunculul este lung (4 mm) şi fructele se desprind destul de uşor de pe ramuri. Conţinutul în substanţă uscată este de 17,45%, acid ascorbic 44,5 mg%, lipide 14,01 g% s.u., carotenoizi 13,72 mg% ulei, iar proteina brută 13,36 % s.u. Maturarea: septembrie-octombrie.

 Alte soiuri de cătină din

vechiul sortiment: autohtone : Delta 1, Delta 2, Delta 3, Mărăcineni 1, Şerpeni 2ş.a; străine: Hergo, Leikora, Amber Dawn, Golden Sweet etc. 243

Fig . 22.1. Cătina, aspect planta masculă (stânga) şi planta femelă (dreapta)

Auras

Şerpeni

Diana

Ovidiu

Piteşti 1

Silvia

Piteşti 2

Victoria 244

SOIURI DE SOC CULTIVATE ÎN ŢARA NOASTRĂ

CAPITOLUL 23

Sambucus nigra L., fam. Caprifoliaceae Particularităţi pomologice ● Socul creşte sub formă de tufă cu mai multe tulpini care se ramifică şi formează o coroană compactă. Din zona coletului, anual, se formeaz ă lăstari ce pot ajunge până la 1 - 2 m în ălţime. ● Frunzele sunt mari, imparipenat compuse, cu 3 – 7 foliole. ● Florile sunt mici, alb-crem, grupate în cime umbelifere mari, cu diametrul cuprins între 20 – 25 cm, cu 5 ramuri principale. ● Fructele la soc sunt drupe baciforme, de formă globuloasă sau ovoidală, având culoare neagră sau neagră-violacee, sunt lucioase şi conţin 3 – 5 sâmburi cu câte o sămânţă.

Caracterizarea sortimentului: ● Sortimentul actual este alcătuit din 4 soiuri (Brădet, Nora, Ina şi Flora), toate obţinute în România, prin selecţie din biotipurile locale. ● Toate soiurile din sortiment sunt autosterile, îns ă interfertile. ● Capacitatea productivă: 9 – 19 t/ha. ● Maturarea: sfârşitul lunii august - începutul lunii septembrie .

SORTIMENTUL DE SOIURI 1. Brădet – soi românesc obţinut la ICDP Pite şti-Mărăcineni, omologat în anul 1984. Pomul are vigoare mijlocie, este sensibil la secet ă, tolerant la afide, rezistent la boli. Soi autosteril. Fructele au mărime mijlocie (0,2 g), formă rotundă, culoare neagră, lucioasă. Pulpa este consistentă, suculentă, are culoare rubinie, conţine 3 - 4 seminţe mici. Maturarea: prima jumătate a lunii august. 245

2. Nora – soi românesc ob ţinut la ICDP Vâlcea, omologat în anul 1984, productiv (8-12 kg/plantă). Pomul are vigoare mijlocie, coroan ă piramidală, largdeschisă. Inflorescenţele sunt mari (36,5 g), compacte, soi autosteril. Fructele au mărime mică, de culoare negru-închis, intens strălucitor, formă ovoidală. Pulpa are culoare închisă, este consistentă, cu conţinut ridicat în zaharuri şi vitamina C. Maturarea: mijlocul lunii august. 3. Ina – soi românesc ob ţinut la ICDP Vâlcea, omologat anul 1984, productiv (13 kg/plantă, 10 t/ha). Pomul are vigoare mare, coroană globuloasă, este sensibil la afide, rezistent la boli. Inflorescen ţele sunt mici (6,5 g) şi compacte, soi autosteril. Fructele de mărime mijlocie (0,2 g), au culoare neagră-violacee, lucioase. Pulpa este consistentă, suculentă, are culoare închisă şi conţinut ridicat în zaharuri şi vitamina C. Maturarea: sfârşitul lunii august, începutul lunii septembrie. 4. Flora – soi românesc ob ţinut la ICDP Fălticeni, omologat în anul 1993. Pomul are vigoare mic ă, cu creşteri moderate, este rezistent la ger. Inflorescen ţele sunt mijlocii (15 g), soi autosteril. Fructele de mărime mijlocie (0,2 g), au culoare neagr ă, lucioasă, formă ovoidală. Pulpa are culoare închisă. Maturarea: luna septembrie.



Alte soiuri din vechiul sortiment: Mărăcineni-1, Vâlcea-10.

Mărăcineni-1 – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat în anul 1984. Pomul are vigoare mijlocie, este precoce, foarte productiv (17 t/ha), soi parţial autofertil. Fructele au mărime mijlocie (0,2 g), formă ovoidală, de culoare neagruintens, sunt lucioase, cu pulpa de culoare închis ă, consistentă, conţinut ridicat în vitamina C. Maturarea: ultima decadă a lunii august. Vâlcea-10 soi românesc obţinut la ICDP Vâlcea, productiv (11,7 t/ha, 10 t/ha). Pomul are vigoare mijlocie, coroană globuloasă. Soi autosteril. Fructele de mărime mijlocie (0,2 g), au form ă sferică, culoare neagruintens, lucios. Pulpa este suculentă, de culoare închis ă, are conţinut ridicat în zaharuri şi vitamina C. Maturarea: luna septembrie.

246

Brădet

Nora

Ina

Flora 247

SOIURI DE LONICERA CULTIVATE ÎN ŢARA NOASTRĂ CAPITOLUL 24

Lonicera caerulea L. var. edulis, fam Caprifoliaceae Particularităţi pomologice ● Lonicera este un arbust ce cre şte sub formă de tufă cu 6 – 10 tulpini de vârste diferite, înalte de 1 – 1,5 m. ● Florile, dispuse cîte două, opus, la baza l ăstarului fructifer, sunt de tip campanulat, cu corola de culoare galben-pai.

Fig 24.1. Flori şi fructe de lonicera (foto www.lubw.baden-wuerttemberg.de)

● Fructele sunt bace ovoidale sau sferice de 0,8 – 1 g, de culoare albastruînchis, puternic brumate şi cu gust plăcut, amărui uşor acidulat, bogate în antociani, vitamina C şi alţi compuşi biochimici, prezintă importanţă pentru consumul în stare proaspătă, procesare, precum şi în fitoterapie. ● Soiurile (sortimentul ţării noastre cuprinde 2 soiuri) se caracterizează prin rusticitate, care se manifestă prin rezistenţă foarte bună la ger, secetă şi la atacul bolilor şi dăunătorilor. ● Maturarea are loc în luna mai, cu 8 – 10 zile înaintea c ăpşunelor.

248

SORTIMENTUL DE SOIURI 1. Loni – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti Mărăcineni în anul 2003. Plantele sunt viguroase, cu înflorire foarte timpurie (martie-aprilie). Fructele au în medie 0,7 – 0,8 g, formă cilindric-obovată, de culoare neagră-albăstruie, cu pruină intensă. Pulpa are culoare gălbuie, suculentă, fără aromă specifică, cu gust acrişor. Maturarea: extratimpurie, mijlocul lunii mai. 2. Cera – soi românesc obţinut la ICDP Pite şti Mărăcineni în anul 2006. Plantele sunt semiviguroase, cu înflorire foarte timpurie (mijlocul lunii martie). Fructele au în medie 0,9 g, forma ovoidal ă, de culoare neagră-albăstruie cu pruină intensă. Pulpa de culoare g ălbuie, suculentă, are gust acrişor, uşor amărui. Maturarea: extratimpurie, mijlocul lunii mai.



Alte soiuri de lonicera:Borealis, Tundra, 9-15, 9-25, Berry Blueş.a.

Loni

Cera 249

SELECŢII DE SCORUŞ ROŞU CULTIVATE ÎN ŢARA NOASTRĂ

CAPITOLUL 25 Sorbus aucuparia L., var edulis Dieck, fam Rosaceae Sorbus domestica L. fam Rosaceae Particularităţi pomologice ● Scoruşul roşu creşte sub formă de arbust sau pom propriu-zis. Este o specie longevivă, ce poate trăi 100 – 200 ani sau chiar 500 – 600 ani. ● Frunzele sunt alterne, imparipenate, cu pe ţiolul lung. ● Florile sunt dispuse în corimbe terminale, de asemenea şi fructele. ● Fructele sunt sferice, mici(1 - 1,5 g), colorate în ro şu-coral, bogate în vitamine, fără gust amar, conţin 3 seminţe mici. Fructele se pot consuma în stare proasp ătă, industrializate sub form ă de marmeladă, gem, pastă, dulceaţă, arome sau diferite băuturi, precumşi în fitoterapie, iar scoar ţa este folosită în industria tanantelor. ● Capacitatea productivă: 100 – 120 kg fructe/pom. ● Perioada de consum: scoruşul se recoltează toamna târziu, după căderea primelor brume. ● Sortimentul românesc: Tâmpa, De Moravia.

1. Tâmpa – selecţie din zona Braşovului, creşte sub formă de pom propriuzis. Produce 10 – 25 kg fructe/pom. Fructele sunt mari (1 g), globuloase, roşii, conţin 76 mg % vitamina C, 18 g % substan ţă uscată şi 5 % zahăr total. 2. De Moravia – a fost selecţionată din flora spontană din zona Braşovului. Se caracterizează prin productivitate ridicată şi calitate superioară a fructelor.



Alte soiuri de scoru ş: Burkya (S. alpina x S. aucuparia) – foarte rezistent la ger, cu fructe mari, brun-roşiatice, dulci-acidulate. Granatnaia (S. aucuparia x Crataegus sanguinea) – rezistent la ger, semiviguros, cu fructe roşii-închis, dulci, acidulate. Lichiornaia (S. aucuparia x S. melanocarpa) – foarte rezistent la ger, cu fructe negre, dulci. 250

Fig. 25.1. Scoruş roşu (foto www.caliban.mpiz-koeln.mpg.de)

Fig. 25.2. Scoruş roşu – detalii fructe (foto www.mezhenskyjv.narod.ru)

251

SELECŢII DE SCORUŞ NEGRU CULTIVATE ÎN ŢARA NOASTRĂ

CAPITOLUL 26

Aronia melanocarpa Michx., Ell., fam Rosaceae Particularităţi pomologice ● Scoruşul negru este un arbust longeviv, rustic ce formează tufe largi, înalte de 1,5 – 2 m. ● Florile sunt albe, autofertile, dispuse câte 15 – 20 în corimbe compacte, mari, cu diametrul de 10 – 15 cm. Înflorirea are loc în luna mai, înaintea înfrunzitului. ● Fructele sunt bace globuloase, mici (1 – 1,5 g), negre-str ălucitoare, cu un strat subţire de pruină, conţin 7 – 10 seminţe.

Maturarea fructelor are loc în august, fructele men ţinându-se pe plantă până în● luna septembrie. Scoruşele negre nu se consumă în stare proaspătă, se prelucrează sub formă de gem, dulceaţă, marmeladă, jeleuri, lichioruri ş.a., iar sucul colorat este folosit la prepararea băuturilor răcoritoare sau colorant pentru vinuri, lichior etc. Importanţa economică constă în conţinutul mare de substanţe colorante (antociani), de 492 mg % în fructele proaspete de aronia, care sunt coloran ţi naturali utilizaţi în industria alimentară şi vinificaţie (Ghena N., Branişte N., 2003). ● Capacitatea productivă: 5 - 7 kg/tuf ă. ● Sortimentul:

1. Nero – soi srcinar din Slovacia, formeaz ă tufe de vigoare mare, fructifică în corimbe cu 5 – 12 fructe, asigur ă producţii de 5 - 7 kg/tuf ă. Bacele sunt mijlocii ca mărime (0,8 – 1,2 g), globuloase, de culoare negr ăşie-închis. violacee, cu pulpaînroluna Maturarea: august.

252

Fig. 26.1. Scoruş negru (foto www.fito.nnov.ru)

Fig. 26.2. Scoruş negru – detalii fructe (foto www.hort.purdue.edu)

253

SELECŢII DE ZIZIFUS CULTIVATE ÎN ŢARA NOASTRĂ

CAPITOLUL 27

Zizyphus jujuba Mill., fam. Rhamnaceae Particularităţi pomologice ● Zizifusul sau jujuberul cre şte sub formă de tufă, cu înălţimea de 1 – 1,5 m şi 5 – 8 tulpini torsionate, slab ramificate şi cu numeroşi spini lungi, gemelari. ● Frunzele sunt ovate, peţiolate, de culoare verde-închis, alb tomentoase pe partea inferioară. ● Florile sunt hermafrodite, galben-verzui, grupate în inflorescenţe, cime axilare. ● Fructifică pe lăstari fertili formaţi din mugurii micşti, de pe ramurile anuale mijlocii. Înflorirea este târzie, are loc vara, iar fructele ajung la maturitate toamna târziu. ● Fructul este o drupă de forma şi mărimea unei măsline (5 - 20 g), de culoare roşie-maronie. Mezocarpul este comestibil, fiind dulce-acidulat, plăcut la gust, slab suculent, uşor făinos, bogat în zaharuri (21 – 61 %), vitamina C (350 mg %) şi minerale (1,38 %). ● Fructele se consumă proaspete, deshidratate, prelucrate sub form ă de sirop, gem, marmeladă sau murate în saramură. Acestea au binecunoscute proprietăţi medicinale: emoliente şi expectorante, fiind tonic general. Diferitele preparate sunt folosite şi în cazul unor intoxicaţii, de asemenea, recomandat în strări de vertij şi vomă. Frunzele au proprietăţi laxative (Parmar C., 1982). ● Capacitatea productivă: 10 – 15 kg fructe/plantă. ● Sortimentul ţării noastre cuprinde selecţiile: H 7, H 8, H 1 .

254

Fig. 27.1. Jujuberul – detalii fructe şi flori (foto www.botanic.jp)

255

SOIURI ŞI SELECŢII DE MĂCEŞ CULTIVATE ÎN ŢARA NOASTRĂ

CAPITOLUL 28 Rosa canina L., fam. Rosaceae Particularităţi pomologice ● Măceşul este un arbust ce formeaz ă mai multe tulpini ce pot ajunge la înălţimi de 2 – 3 m. Tulpinile pot fi erecte sau agăţătoare, puternic ramificate, glabre sau pubescente, de obicei cu ghimpi drepţi sau încovoiaţi sau fără ghimpi. ● Florile sunt mari, de culoare alb sau roz. ● Fructele sunt achene închise într-un receptacul îngro şat, tubulos sau sub formă de cupă. ● Specificul de fructificare: măceşul fructifică pe ramuri anuale crescute pe lemn de doi ani. ● Perioada de maturare: în luna septembrie, la soiurile fără ghimpi fructele se maturează cu două săptămâni mai târziu. ● Sortimentul este alcătuit din soiurile: Can, Braşov 2 şi selecţiile: M-1, H-1, H-2.

SORTIMENTUL DE SOIURI 1. Can - soi omologat în anul 1996 la ICDP Pite şti-Mărăcineni. Plantele sunt de vigoare mijlocie spre mare, tufa este semir ăsfirată, tulpinile erecte, aproape lipsite de spini, produce 9 t fructe/ha. Fructele sunt mari (2,4 - 3,4 g), ro şii, conţin 450 mg vitamina C şi ajung la maturitate la mijlocul lunii septembrie. 2. Braşov 2 - soi omologat în anul 1991 la Sta ţiunea Montană Cisnădie. Plantele sunt viguroase, productive, se comportă bine la ger, secet ă şi atac de făinare. şti-M 3.ăSelec M-1, mare, H-1, H-2 ţiile au fost obţinute la şICDP Pitepu formeaz tufe de vigoare cu tulpini groase, erecte i cu spini ţini.ărăcineni, Fructele sunt mari (2 - 2,4 g), oval-alungite, roşii-intens, ajung la maturitate spre sfârşitul lunii septembrie. 256

Fig. 28.1. Fructe de măceş (foto www. dkimages.com)

257

SOIURI ŞI SELECŢII DE CORN CULTIVATE ÎN ŢARA NOASTRĂ

CAPITOLUL 29

Cornus mas

L., fam. Cornaceae

Particularităţi pomologice ● Cornul este un arbustoid ce poate cre şte sub formă de tufă cu 4 -5 tulpini sau ca pom de talie redusă (3 – 4 m). Este o specie cu longevitate mare (100 – 200 ani), formează coroane globuloase, rare şi bine luminate. ● Lăstarii sunt muchiaţi, de culoare verde-cenuşie până la roşu purpuriu, fin pubescenţi. ● Florile sunt mici, de culoare galben ă, hermafrodite. ● Fructul la corn este o drupă de mărime mică (1,2 – 3 g), putând avea forme şi culori diferite, de la galben, ro şu, până la roşu-închis. ● Intrarea pe rod este tardiv ă, din anii 6 – 8 de la plantare. ● Sortimentulţării noastre este alcătuit din următoarele soiurişi selecţii: Tg 1, Mh 8, Mh 9, Dragodana 13, Pite şti 10, Sibiu T3.

SORTIMENTUL DE SOIURI 1. Tg-1 – selecţionat la ICDP Piteşti-Mărăcineni, are vigoare mare, formează coroană piramidală, produce 3 kg fructe/pom în anul 7 de la plantare. Fructele sunt mari (2,4 - 3,0 g), au formă ovoidal-cilindrică, culoarea roşuînchis până la grena, pulpa (84 % din fruct) este intens colorat ă şi plăcută la gust. Maturarea: începutul lunii august. 2. Mh-8 – a fost obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni. Formează plante de vigoare mijlocie, înfloreşte timpuriu, produce 3,5kg/plantă, în anul 7 de la plantare.

Fructele sunt de mărime mijlocie (1,3-1,7 g), fusiform-ovoidale, având culoarea roşu-închis. Maturarea: mijlocul lunii august. 258

3. Mh-9 – selecţie obţinută la ICDP Piteşti-Mărăcineni, formează coroană globuloasă, înfloreşte timpuriu, este precoce şi asigură producţii de 3 kg/pom. Fuctele sunt mari (1,8 - 2,1 g), ro şii-intens, dulci-acidulate, slab astringente, bogate în vitamina C (peste 100 mg %). Maturarea: după 15 august. 4. Dragodana 13 – soi românesc, cu fructe mari (2,6 g), de culoare ro şie. Maturarea: sfârşitul lunii august. 5. Piteşti 10 – soi românesc, cu fructe mari (2 g), de culoare ro şie-închis spre negru. Maturarea: începutul lunii septembrie. 6. Sibiu T3 – are fucte mari (1,8 g), ro şii-vişinii, bogate în vitamina C (peste 150 mg %). Maturarea: a doua parte a lunii septembrie.

Fig. 29.1. Fructe de corn (foto www.sambucus.fm.interia.pl)

259

SELECŢII DE SMOCHIN CULTIVATE ÎN ŢARA NOASTRĂ

CAPITOLUL 30

Ficus carica L., fam. Moraceae Particularităţi pomologice ● Smochinul este o specie unisexuat dioic ă ce poate creşte sub formă de pom propriu-zis, în zonele subtropicale, atingând înălţimi de 8-10 m. În ţara noastră creşte sub formă de tufă înaltă de 2-3 m. Este precoce (fructifică în anul al doilea de la plantare) şi longeviv (poate trăi până la 80-100 de ani). ● Fructul la smochin se numeşte siconă (fig. 30.1.) şi provine din îngroşarea receptaculului şi a axului inflorescenţei (fruct fals). Seminţele sunt în număr foarte mare, închise în interiorul siconei.

Soiurile de smochin se împart în 4 grupe, dup femele, tipul florii: : au flori unisexuat lung  Grupa smochinilor Adriatici ●

ă

pistilate, nu se polenizează şi seminţele nu germinează, fructul se dezvoltă partenocarpic.  Grupa smochinilor de Smirna : au flori unisexuat femele care se polenizeaz ă numai cu polen de Caprificuşi, cu ajutorul insectei Blastophaga.  Grupa smochinilor San Pedro : dau două recolte pe an, prima se dezvolt ă partenocarpic, iar cea de-a doua se formeaz ă în urma polenizării cu polen adus de pe Caprificuşi.  Grupa Caprificuşi: cuprinde smochinii polenizatori, cu flori femele scurt pistilate, flori staminate şi flori mascule. Aceştia dau trei recolte pe an. ● În ţara noastră se pot cultiva doar selecţiile de smochin de tip Adriatic şi pot produce două recolte pe an, una vara, în iunie-iulie şi alta toamna, în septembrie. ● Sortimentul românesc: Drobeta 1, Drobeta 2, Şviniţa, Caracal 3.

 Alte soiuri: De Portugalia, Dotatto, Colimirna, Curmala (Datta), De Crimeea 158, De Soci 4, San Pedro, De Adriatica, Dalmaţian, Adriatic alb ş.a. 260

SORTIMENTUL DE SOIURI 1. Drobeta 1 – selecţionat la SCDP Drobeta Turnu Severin, creşte sub formă de arbustoid cu înălţimea de 4 m, produce moderat, îns ă este foarte rezistent la boli. Fructele sunt mijlocii ca mărime (18 g), sferic-ovoidale, turtite la vârf, verzi-gălbui, dulci, nearomate, iar la maturitate se fisureaz ă şi cad uşor. 2. Drobeta 3 – selecţionat la SCDP Drobeta Turnu Severin, creşte sub formă de pom cu înălţimea de 7 - 8 m formeaz ă o coroană rară, este foarte

productiv. Fructele sunt foarte mari (70 g), conic-turtite, verzi-gălbui, cu pulpa roşiepal, foarte dulce, la maturitate se fisurează, dar se menţin bine pe pom. 3. Şviniţa 1 – selecţionat la SCDP Drobeta Turnu Severin, creşte sub formă de arbust cu 5 - 7 tulpini, atingând în ălţimea de 5 m, este foarte productiv şi rezistent la boli. Fructele sunt mici (12 – 15 g), sferic-ovoidale, brun-roşcate, nu se fisurează, la maturitate se menţin bine pe plantă. 4. Caracal 3 – selecţionat la Universitatea din Craiova. Creşte sub formă de arbust cu 6 - 7 tulpini şi înălţimea de 4 m, este foarte rezistent la boli, produce mulţumitor. Fructele au 30 g, formă ovoid-asimetrică, culoare verde-gălbuie, pulpa roz, cu gust dulce-răcoritor.

Fig. 30.1. Smochin – detaliu fruct

(foto www.online-media.uni-marburg.de) 261

Fig. 30.2. Smochinul (foto www.bi.ku.dk)

262

Bibliografie

Bibliografie Albertini A., Della Stada G., 1996 – Monografia di cultivar di ciliegio dolce.

Interstampa, Roma, Italy. Avanzato D. şi colab, 1991 – Frutticoltura speciale, Reda edizioni per

l’agricultura, Roma, Italy. Branzanti E.C., Ricci A., 2001 – Manuale di fruticoltura. Edagricole, Bologna

Italy. Budan S., Grădinariu G., 2000 – Cireşul. Editura Ion Ionescu de la Brad, Ia şi. Cepoiu N., 2001 – Pomicultură aplicată. Editura Ştiinţelor Agricole, Bucureşti. Chira Lenuţa, 2001 – Cultura arbuştilor fructiferi. Editura M.A.S.T., Bucureşti. Cimpoeş Gh., Bacarciuc, V., Caimacan, I., 2001 – Soiuri de măr. Editura I.E.P. Ştiinţa, Chişinău, Republica Moldova. Cimpoieş Gh., 2002 – Pomicultură specială. Editura Colograf-Com, Chişinău,

Republica Moldova. Cociu V., Botu I., Minoiu N., Pasc I., Modoran I., 1997 – Prunul. Editura Conphys, Bucureşti. Cociu V., 2003 – Caisul. Editura Ceres, Bucureşti. Cociu V., 2003 – Cultura piersicului în gospodărie. Editura Ceres, Bucureşti. Cociu V., Botu I., Minoiu N., Pasc I., Modoran I., 2006 – Culturile nucifere. Editura Ceres, Bucureşti. Drăgănescu E., 2002 – Pomologie. Editura Mirton, Timişoara. Drobotă Mari-Ann, 1996 – Pomicultură. Curs lito., U.A.M.V. Ia şi. Ghena N., Branişte N., 2003 – Cultura specială a pomilor. Editura Matrix Rom, Bucureşti. Ghena N., Branişte N., Stănică F., 2004 – Pomicultură generală. Editura Matrix Rom, Bucureşti. Grădinaru G., Istrate M., Dasc ălu M., 1998 – Pomicultura. Editura Moldova, Iaşi. Grădinaru G., 2002 – Pomicultură specială. Editura Ion Ionescu de la Brad, Ia şi. Grădinaru G., Istrate M., 2003 – Pomicultură generală şi specială. Editura Moldova, Iaşi. Holubowicz R., Holubowicz T., 2003 – Fruit tree and bushes nursery production, Akademia Rolnicza, Poznan, Poland. Istrate M., 2007 – Pomicultură generală. Editura Ion Ionescu de la Brad, Ia şi. Ivaşcu Antonia, 2001 – Să redescoperim piersicul. Editura Crisbook Universal, şti. Lindt Bucure K., Lafer G., Schloffer K., Innerhofer G., Meister H., 2001 – Frutticoltura biologica, Edizioni L’Informatore Agraria, Verona Italy.

263

Bibliografie Mihăiescu Gr., 1999 – Zmeurul şi murul fără ghimpi. Revista Hortinform nr.

6/15. Murvai Monica, Hoza Dorel, 1996 – Pomologie, Îndrumător lucrări practice, Vol I, Curs lito, USAMV Bucure şti. Parmar C., Kaushal M.K., 1982 – Zizyphus jujuba. Wild Fruits Kalyani

Publishers, p. 98–100, New Delhi, India. Sansavini S., Grandi M., Rosati P., Faedi W., 1977 – Le mele „Golden-simili”

2nd Edizione. Roda Construzioni meccaniche, Bologna, Italy.

Somerville W., 1996 – Pruning and training truit trees, Reed International Books

Australia.

Zanoschi V., Sârbu I., Toniuc Angela, 2000 – Flora lemnoasă spontană şi cultivată. Vol. II., Ed. Universităţii Al.I.Cuza, Iaşi. *** 1963 - 1969 – Pomologia Republicii Socialiste România, vol. I - VIII. Editura Academiei, Bucureşti. *** 2002 – Catalog de soiuri şi material săditor pomicol (Ghid pepinieristic). Editura Ceres, Bucureşti. *** 2006 – Fondul de Germoplasmă la speciile pomicole, de arbu şti fructiferi şi căpşun din colecţiile din România. Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti-Mărăcineni, Ed. Pământul, Piteşti. *** 2007 – Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din Romania. Editat de ISTIS, Bucureşti. *** 2008 – Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România, Editat de ISTIS, Bucureşti.

de pomi, arbu şti fructiferi şi căpşuni ăcreate în ăRomânia. *** 2007 – Soiuri Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultur Piteşti-M răcineni, Ed. Paralela 45, Piteşti. *** www.bi.ku.dk *** www.botanic.jp *** www.caliban.mpiz-koeln.mpg.de *** www.cst.cmich.edu *** www.dkimages.com *** www.dpi.nsw.gov.au *** www.ecosystema.ru *** www.fito.nnov.ru *** www.hort.purdue.edu *** www.lubw.baden-wuerttemberg.de *** www.online-media.uni-marburg.de *** www.sambucus.fm.interia.pl

264