Memento mori de Mihai Eminescu
Poemul a fost scris in perioada tineretii lui Eminescu,in 1862,dar a fost publicat postum.Textul are ca subtitle ,,Panorama desertaciunilor´,ceea ce trimite la motivul de baza de influenta biblica ,,Vanitas Vanitatum´(desertaciunea desertaciunilor),in sensul zadarniciei celor omenesti.Acest motiv apare adeseori in literatura universala intr-o alta variant ³fortuna labilis´ sau soarta schimbatoare.Cele doua motive le intalnim la Miron Costin in ³viata lumii´ si la Dimitrie Cantemir Ca ntemir in ,Istoria hieroglifica´. Memento mori este o nouã ³Legenda a secolelor´(victor hugo), un poem sociogonic ce trateaza o tema filosofica: meditatia asupra conditiei umane din perspectiva devenirii istorice a umanitatii.Istoria, in viziunea scriitorului,este o miscare mecanica de crestere si descrestere,idée dezvoltata initial de M.Costin in Viata lumii si D.Cantemir in Istoria cresterii si descresterii Imperiului Otoman.Factorul care determina decaderea civilizatiilor este raul, ca principiu suprem,idée sustinuta si de filosoful Schopenhauer. Schopenhauer. Poemul este structurat in mai multe episoade,un incipit urmat de succesiunea diferitelor civilizatii: primitiv, babiloniana, egipteana,palestiniana,greceasca,romana,dacica si franceza cu accentul pus pe Revolutia franceza. Incipitul valorifica motivul visului, motiv tipic romantic,o cale de evadare din lumea reala si trecere intr-o alta lume existentiala. Prin intermediul visului, eul liric patrunde cu gandul la originea civilizatiilor amintind de armonia paradisului initial. Opozitia dintre ,,lumea aievea´ si ,,lumea inchipuirii´, este data de raportul antitetic real-ireal.´lumea inchipuirii´ este lumea poeziei.libera de orice constrangere,in care visul redescopera profunzimea miturilor si sensul istoriei. ³lumea cea aievea´ este marcata de suferinta si moarte,gandirea se erodeaza, iar individual se alieneaza,nu-si mai gaseste locul si rolul. Astfel, istoria evocata in acest poem se imbina cu mitul, cu viziunea poetica, ce conduce atat la accentuarea ideii de vis, cat si la chemarea in amintire civilizatiile de rascruce ale istoriei. Episodul Babilonului este un prilej de a sugera motivul soartei schimbatoare ("fortuna labilis").Aceasta realitate este exprimata artistic, intr-o limba extrem de nuantata,.Episodul egiptean este singurul publicat de Eminescu insusi ("Egipetul"). Fra gmentul dedicat magiei faraonului insetat de cunoastere isi gaseste dezvoltarea in nuvela fanatstica neterminata "Avatarii faraonului Tl".Episodul Greciei cultiva o lirica peisagistica, dar contureaza si trei figuri emblematice ale culturii elene: filosoful("cugetatorul"), sculptorul orb (motivul artistului ce creaza in ciuda ifirmitatilor care ii interzic sa se bucure de receptarea propriei opera)si Orfeu, capabil de un cant totodata nascator de lumi si putand indruma universul spre haos.Roma apare in toata maretia ei ca un "urias popor de regi", iar incendierea ei de
catre Nero este descrisa in versuri de care Eminescu isi va aminiti cand va evoca in "Imparat si proletar" Parisul, cuprins de flacarile Comunei. Succesiunea perioadelor istorice se incheie cu momentul Revolutiei franceze si la domniei si caderii lui Napoleon, expresie a unei idei ("N-a fost om acel ce cade, ce a veacului gandire/ Atrait in el(...)"), invins tot de fortele Nordului, materializate de asta data in iarna ruseasca: "Nordul m-a invins ± ideea m-a lasat". Episodul Daciei mitice este cel mai bogat in elemente mitice si simboluri.Dacia este o tema a primordialului, a elementaritatii, ridicata la proportia mitului .Dacia este un paradis natural în desavarsire, peste care stapâneste Zâna Dochia. Dacia este tara de basm a zânei Dochii, comunicând cu absolutul, cu transcendentul, într-o magicã beatitudine. Topografia dacicã din Memento mori este de o inimaginabilã risipã de fantezie liricã descriptivã, încãrcatã de semnificaþiile unor mituri arhaice ºi motive iniþiatice (Muntele Sacru, Lebãda, Olimpul dac...), între care tutelarã este ideea de veºnicie sorinã, de nemurire zalmoxianã. Un prim element specific Daciei este cel acvatic ,,rauri argintoase´,apa sugerand originea,geneza.Peisajul dacic este dispus pe doua planuri terestru si cosmic, intre cele doua existand o armonie deplina. Planul terestru este unul fabulous, gigantic, dispus atat pe orizontala, cat si pe verticala ³munti se nalta, vai coboara´. Este un spatiu ondulat, ³mioritic´.Acest spatiu adaposteste castelul zanei,spiritului protector, care aminteste de ipostaza angelica feminina din creatiile eminesciene,Dochia.Vegetatia este luxurianta, grandioasa ³paduri de flori´, ³lunci de raze´.Taramul Daciei este strabatut de un fluviu fara nume care taie infinit acea gradina.Personajul este perceput atat visual si auditiv, cat si prin intermediul unor imagini de miscare, un peisaj plin de viata.Timpul nu are scurgere,este etern,masurat de cantecul greierilor, Legatura dintre spatiul cosmic si cel terestru o face un pod cu valoare mitica care sugereaza armonizarea.Peisajul se completeaza cu un munte gigant, cu valoare de axis mundi, ³munte jumatate-n lume,jumatate-n infinit´.Poarta sapata in munte deschide drumul spre lumea zeilor Daciei,care traiesc in armonie cu oamenii.Dacia se invecineaza,astfel, cu imparatia soarelui,ospatul zeilor sustinand idea de armonie, de taram ne marcat de trecerea timpului, o lume perfecta ce aminteste de paradisul initial. Partea a doua a acestui episode descrie confruntarea dramatic dintre daci si romani,iar tonul lyric se schimba in cel de epopee. Zeii Romei se infrunta cu zeii Daciei pe care ii inving.Imaginea lui Decebal prevesteste decaderea noii lumi:´Decebal s-arata palid in fereastra inalta-ngusta/Si coroana si-o ridica catr-imaginea agusta?Sise uita cu durere la divinii sai strabuni.´Infrangerea dacilor este predictibila, inscrisa intr-o matrice a vremurilor atemporale.Lumea intreaga este supusa unei predeterminari, chiar si zeii care lasa locul unei alte generatii de zei cu o alta functie decat cei dinainte.Lupta dintre armiile de zei se dezlantuie sub semnul unei vremi crepusculare,a erosului soare, marcand
retragerea zeilor Daciei in domele submarine.Moartea dacilor este simbolica,inscriindu-se intr-un ritual al gesturilor eroice, legendare. Romanii sunt primiti cu dusmanie,agresati de elementele naturii´de paduri eterne,hale verzi´.Ca orice imperiu in decadere inevitabila,si ei sunt sortiti mortii, prin neputinta de a se impotrivii trecerii timpului. Se poate observa astfel,prezenta conceptului de dacism, intrucat acesta face trimitere la trecutul preroman,asa cum, in poezia lui Eminescu Dacia este vazuta ca un taram mitic, iar populatia geto-daca este asociata cu eroismul si spiritual de sacrificiu " ,,Traind varsta mitului, spune Ioana Em. Petrescu, Dacia nu poarta in sine germenii distrugerii si moartea ei nu poate veni decat dinafara, adusa de civilizatia «istorica» triumfatoare".Mitul Daciei este cea mai frumoasa reprezentare metaforica a istoriei nationale,in care intregul peisaj se converteste in motive si simboluri ale permanentei.
