Lucrare Problematic A Copiilor Ramasi Singuri Acasa CA Urmare a Parintilor Plecati La Munca in Strain at Ate

CUPRINS Argument

Capitolul I - Asistenţa psiho-socială a copiilor singuri acasă

I.1. Migraţia populaţiei româneşti. Efecte în plan social, psihologic şi juridic………………………………………………………..……..... juridic………………………………………………………..……............................ ...........................4 ....4 I.2.Consecinţele separării copiilor de familia naturală ......................................................... .............................................................6 ....6 I.3.Forme de neglijare ale copiilor rămaşi singuri acasă……………………...........................8 acasă……………………...........................8 I.4.Manifestări psiho-comportamentale ale copiilor rămaşi singuri acasă …………...............9

Capitolul II- Familia ca sistem. Importanţa dezvoltării din punct de vedere psiho – socială a individului II.1.Importanţa familiei în dezvoltarea copilului………………….......... copilului…………………................................. .............................13 ......13

Capitolul III– Abordare III– Abordare din perspectivă juridică

III.1.Acte normative................................. normative........................................................ .............................................. ................................................. ................................17 ......17 III.2.Competenţă teritorială....................................... teritorială.............................................................. .............................................. ......................................18 ...............18 III.3.Competenţă instituţională................................ instituţională....................................................... .............................................. ........................................18 .................18

Capitolul IV – Partea de cercetare

IV.1 Managamentul de caz în ceea ce priveşte cazuistica copiilor a căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătat...................................... străinătat............................................................. .............................................. .........................................19 ..................19 IV.2.Date statistice cu privire la cazuistica copiilor cu unul /ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate instrumentată de Centrul de Consiliere în perioada 2006 –2010........................22 –2010........................22 IV.3. Servicii specializate……………………………………………… specializate……………………………………………………………...........25 ……………...........25 IV.4. Studiu comparativ a situaţiei copiilor cu unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate la nivelul judeţului Bacău în perioada 2006-2010..... 2006-2010............................ ...................................28 ............28 IV.5.Analiza datelor..................................... datelor............................................................ ............................................... ............................................... ...........................36 ....36 IV.6.Concluzii........................... IV.6.Concluzii.................................................. .............................................. .............................................. .............................................. ........................40 .40

STUDII DE CAZ

Studiu de caz nr.1....................................... nr.1.............................................................. .............................................. ............................................4 .....................422 Studiu de caz nr. 2.......................................... 2................................................................. .............................................. ........................................50 .................50 Studiu de caz nr. 3.......................................... 3................................................................. .............................................. ........................................57 .................57

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI......................... ...................................... .......................... ......................... ..................... ......... 63 Anexa 1.

Fisă de evaluare iniţială......................................... iniţială................................................................ .............................................. ................................................. .............................67 ...67

Anexa 2.

Plan Personalizat de Consiliere................................ Consiliere....................................................... .............................................. .............................................. ..........................68 ...68

Anexa 3.

Angajament......................... Angajament................................................ .............................................. .............................................. .............................................. ........................................69 .................69

Anexa 4.

Plan Individualizat de Protecţie........................................ Protecţie............................................................... .............................................. .........................................71 ..................71

BIBLIOGRAFIE............................................ ................................................................... .............................................. .............................................. .............................73 ......73  Motto: “Copiii nu-şi vor aminti de tine pentru lucruri materiale pe care i le-ai dat, ci pentru  faptul ca i-ai iubit cu adevărat”. (Robert I. Evans)

ARGUMENT Cei mai mulţi dintre noi considerăm că avem integrala capacitate de a da naştere şi de a creşte copii, fără a şti dacă avem potenţialul de a-i înţelege şi rezolva nevoile lor sau că ştim cum să-i sprijinim ca să crească fericiţi. Dacă toate lucrurile ar merge bine, nu am avea de a face cu atâtea situaţii în care copiii sunt supuşi la atitudini incorecte, neadecvate sau la diverse forme de abuz sau neglijare din partea  părinţilor. Tratând copilul ca pe o persoană, avem garanţia ca îi sunt asigurate condiţiile optime de dezvoltare şi că sunt prevenite situaţiile în care frustrarea şi stresul emoţional pot pune în pericol existenţa sau dezvoltarea lor. De aceea, se impune necesitatea de a trata cu seriozitate problematica unei noi forme de străinătate la muncă, fără să se asigure că abandon a copiilor, ca urmare a parinţilor care pleacă în străinătate minorii au condiţiile necesare unui trai decent. Copiii proveniţi din oraşe, de obicei, sunt lăsaţi să se descurce singuri, cei din mediul rural sunt împrăştiaţi pe la rude sau mai grav, o parte sunt lăsaţi în grija unor persoane persoane străine de familie, în care lipseşte lipseşte un mediu afectiv, afectiv, interesul acestora fiind doar unul material. Efectele unor astfel de abuzuri asupra copiilor pot afecta dezvoltarea unei personalitaţi armonioase şi poate însoţi individul de-a lungul vieţii sale. De aceea, cred că se impune să tratăm această problematică cu responsabilitate angrenând angrenând toţi factorii de decizie astfel încât copilul să fie ajutat să depaşească traumele trăite în copilărie. Copiii Copiii din familiile familiile sărace sărace sunt sunt în dificu dificulta ltate te de a se social socializa iza normal normal în raport raport cu exigenţele vieţii sociale tot mai complexe. Sprijinul familiilor sărace reprezintă în fapt suportul copiilor care trebuie să primească nu numai educţie gratuită, dar şi condiţii social-economice normale pentru a se putea dezvolta. Stresul unor finanţe insuficiente apasă permanent asupra unor  familii, mai ales în condiţii de instabilitate economică sau inflaţie şi aceştia pleacă acolo unde aud că se câstigă mai bine, de cele mai multe ori fără să ştie ce-i asteaptă dincolo. Datorită lipsei de cunoaştere şi informare, aceşti părinţi au tendinţa de a reduce problemele  pe care le au în creşterea copiilor la cele de ordin economic şi nu acordă importanţă climatului familial, calităţii relaţiilor de familie, efectelor devastatoare ale separării timpurii a copilului de familia sa, nevoilor afective ale copilului, formării autonomiei copilului, şcolarizării acestuia, rolului lor în formarea copilului pentru viaţă. În aceste familii se acumulează o serie de probleme care care afecte afecteaz azăă viata viata şi dezvol dezvoltar tarea ea copii copiilor lor.. Aceste Aceste proble probleme me se corele corelează ază şi se poten potenţea ţeaza za reciproc. Ignorarea situaţiilor de risc în familiile în care părinţii au plecat în străinătate iar copiii acestora au rămas în grija rudelor, vecinilor, sau altor persoane care nu au fost pregătite pentru un astfel astfel de rol genere genereaz azăă fenome fenomene ne precu precum: m: negli neglija jarea rea,, abuzul abuzul,, aband abandon on şcolar şcolar,, vagabo vagabonda ndaj,j, analfabetism, trafic de persoane, exploatare prin muncă, instituţionalizarea şi, nu în ultimul rând, marginalizarea socială. Cei mai mulţi dintre aceşti copii au rămas în grija bunicilor care încearcă să suplinească dragostea părinţilor cum ştiu ei mai bine dar sunt situaţii în care copiii rămân la persoane interesate doar de partea materială (care urmează să vină de la părinţi) dar lipseşte cu desăvârşire afecţiunea şi ataşamentul faţă de copii. Această lucrare doreşte să ofere informaţii despre datele centralizate la nivelul judeţului Bacau, cu privire la cauzele apariţiei fenomenului “copii singuri acasă ca urmare a plecării unuia 2

sau a ambilor părinţi la muncă în străinătate” 1, efectele separării copiilor de parinţi, importanţa familiei şi rolul acesteia în dezvoltarea normală a copilului, necesitatea intervenţiei statului şi a comunitaţii în general, în scopul prevenirii separării copiilor de familia naturală/extinsă şi a sprijinirii acestora, astfel încât să identifice soluţii de rezolvare a problemelor din punct de vedere social. Modul de prezentare al informaţiilor are ca fundament teoretic studii recente efectuate de către specialişti (psihologi, sociologi, psihiatri, juristi, cadre didactice etc.) care cercetează acest fenome fenomenn contur conturând ând profil profilul ul familie familieii care care pleac pleacăă în străin străinăta ătate te pentr pentruu “bani” “bani” dar şi profilu profilull copilului rămas singur acasă. M-a ajutat ajutat la elabor elaborare areaa acest acestei ei lucrăr lucrării şi experi experienţ enţaa profes profesion ională ală inspir inspirân ândudu-mă mă din exemplele practice ca urmare a instrumentării cazuisticii în ceea ce priveşte problematica copiilor  aflaţi în dificultate ca urmare a separării de parinţii plecaţi. De asemenea, sugestiile care apar în lucrare au fost construite pe baza unei cercetări în cadrul serviciului în care se regăsesc cauzele apariţiei fenomenului, efectelor produse cât şi sugestii în ceea ce priveşte prevenirea acutizării fenomenului.

CAPITOLUL I ASISTENŢA PSIHO-SOCIALĂ A COPIILOR SINGURI ACASĂ I.1 Migraţia populaţiei româneşti. Efecte in plan social, psihologic şi juridic 1

În prezenta lucrare se va intalni intalni sintagma „copii singuri ca urmare a plecării plecării unuia sau a ambilor părinţi la muncă în străinătate” . Această expresie se referă la următoarele categorii de copii, mentionate în Ordinul 219 din 15 iunie 2006 : „copilul lipsit de grija ambilor părinţi în situaţia în care acestia sunt plecaţi la muncă în străinătate, a   părin părintel telui ui în cazul cazul famili familiilo ilorr monopa monoparen rental tale, e, precum precum si copilu copilull lipsit lipsit de grija grija părint părintelu eluii care, care, prin prin hotără hotărăre re  judecătorească, are obligaţia creşterii şi educării acestuia”.

3

Instabilitatea socio-economică din România şi tranziţia interminabilă au determinat pe mulţi dintre români să plece la muncă în străinătate pentru a-şi putea întreţine familia. Desigur, câştigurile obţinute sunt importante atât pentru familie cât şi pentru economia românească, însă această migraţie spre vest are şi aspecte mai puţin dorite. Acestea ar fi destrămarea familială şi „abandonul“ copiilor la bunici sau la alte rude, cu consecinţe psiho-sociale grave în timp pentru aceştia. Trecutul ne arată că şi în perioada comunistă foarte mulţi părinţi au fost nevoiţi să lucreze  pe şantiere, în alte oraşe, şi să lase copilul în grija bunicilor. Aceştia din urmă au avut dintotdeauna un rol foarte important în educaţia şi creşterea copiilor, dar după revoluţie au un rol şi mai mare,  pentru că foarte mulţi români, aproape două milioane lucrează în prezent în străinătate, dintre care majoritatea au şi unul sau mai mulţi copii. Dacă la începutul anilor 1990 plecările la muncă în străinătate se făceau în special din  judeţele de la graniţa cu Serbia şi Ungaria, ulterior situaţia s-a accentuat în Moldova şi în zonele rurale, unde 30-50% din copii trăiesc la bunici sau la rude apropiate. Sunt şi cazuri în care copilul cel mare de vârsta adolescenţei este şi tată şi mamă, având grijă de fraţii lui mai mici. În situaţii extreme copilul rămâne total abandonat şi autorităţile trebuie să aibă grijă de el . Iniţial numărul curajoşilor a fost mai mic, dar pe măsură ce rezultatele muncii peste hotare au început să se vadă la vecini, rude sau prieteni care au început să-şi achizitioneze o locuintă sau maşini străine, locuitorii unor sate întregi au plecat să caute de lucru în afara tării (apariţia fenomenului de imitaţie socială). Presa a semnalat situaţii dintre cele mai bizare apărute ca urmare a exodului de forţă de muncă. Un titlu preluat de cotidianele din România dintr-o publicaţie străină stipula: “Pentru mulţi români, deschiderea frontierelor a însemnat o şansă de a câştiga mai mulţi bani. Fenomenul are însă şi o faţă mai întunecată. În urma românilor plecaţi să muncească în străinătate au rămas mii de copii, nu toti lăsaţi în cele mai bune condiţii 2.” Rămaşi singuri acasă, copiii mai mari devin mamă şi tată pentru fraţii mai mici, alţii, dorind să simtă gustul libertăţii, pleacă de acasă şi ajung după gratii. Alţi copii, năuciţi de dorul mamei, îşi pun capăt zilelor. Fie că muncesc toată ziua, fie că se zbat pentru un "foarte bine" la şcoală, copiii aşteaptă ca  părinţii să le dea un telefon, să le trimită un pachet, îi aşteaptă acasă. Cauzele acestui fenomen sunt deosebit de complexe deoarece se împletesc factori individuali şi sociali, economici şi materiali, ce realizează efecte cumulative care conduc la creşterea numărului de copii rămaşi singuri acasă. Consecinţele pot fi deosebit de grave atât pentru copii cât şi pentru părinţi. Copiii prezintă tulburări de comportament, de adaptare, tulburări privind sfera afectivă care plasează copilul la graniţa dintre agonie şi extaz : tentative de suicid, consum de droguri, etc.dar şi la nivel familial. Părinţii şi în general taţii care rămân acasă cu copiii sunt depăşiţi de situaţie, nu reuşesc să se descurce singuri cu treburile casnice, nu pot suplini dragostea şi afecţiunea pe care mama le transmite copilului, comunicarea lipseşte cu desăvârşire şi, fie devin consumatori de alcool, fie îşi găsesc o persoană de sex feminin cu care să-şi împartă responsabilităţile, de multe ori greşit înţeleasă de copil sau de partenerul plecat. Părintele plecat în străinătate încearcă să fie responsabil şi sprijină familia din ţară din  punct de vedere financiar, însă aceasta nu suplineşte afecţiunea şi dragostea parentală. În urma acestor situaţii neprevăzute pentru care nimeni din familie nu a fost pregătit, apar neîntelegerile dintre soţi care de cele mai multe ori duc la divorţ. Copilul este nevoit să asiste la discuţii telefonice interminabile dintre părinţii care se acuză reciproc şi care nu mai găsesc nicio cale de împăcare. Dacă copilul a putut accepta separarea de părinţi pentru a putea beneficia de un trai mai  bun din punct de vedere material, refuză să-i înţeleagă pe aceştia atunci când decid să divorţeze şi este pus în situaţia de a alege părintele în grija căruia doreşte să rămână. De cele mai multe ori 2

Gazeta de Sud – 24 0ctombrie 2007 – “ Program pentru copiii cu părinţi plecaţi în străinătate”

4

decizia sa nu empatizează cu părintele care solicită tribunalului încredinţarea copilului, care doreşte ca familia să nu se destrame. Acestea sunt doar câteva dintre elementele care definesc  problematica copilului “singur acasă”, pe care le vedem la tot pasul în jurul nostru fie la copiii vecinilor care se întreţin singuri, fie la rudele sau cunostinţele noastre care au promis copiilor la  plecare că se vor întoarce mai bogaţi, mai fericiţi. Există însă o problemă destul de delicată care se ridică: ar fi mai bine să se rămână în România şi părinţii să nu aibă bani, astfel să nu aibă posibilitatea să-i educe şi să-i îngrijească sau e mai bine să plece, eliminându-se problemele financiare, însă să rămână copii în grija altor   persoane sau doar cu un părinte. Lucrurile nu pot fi privite în alb şi negru, însă trebuie evidenţiate consecinţele psihologice care apar ca urmare a absenţei numai a unuia din părinţi pe o perioadă mai lungă. Din momentul naşterii, copilul observă că există două persoane în jurul lui cu roluri diferite. Împreună, părinţii îndeplinesc toate funcţiile familiale. Funcţia instrumentală este legată mai mult de tată, iar cea afectivă de mamă. În aceste condiţii apare identificarea băiatului cu tatăl, iar a fetei cu mama, necesară constituirii identităţii de sine a copilului. Această identitate este afectată cînd nu există ambele figuri parentale în preajma copilului. Copii învaţă să accepte limitele şi disciplina pe care părinţii o impun. El poate manipula prin dualitatea lui pe părinţii care nu sunt uniţi. De exemplu, când nu reuşeşte să obţină ceva de la unul din părinţi încearcă de la al doilea şi reuşeşte astfel în cele mai multe cazuri şi invers. La vârsta de trei ani copilul crede că el este cel mai puternic. Omnipotenţa este o iluzie, o fantezie a copilului, părinţii fiind cei care îl fac să revină cu capul pe pământ prin educaţie şi prin limitele impuse. În momentul când acestea nu sunt, copilul se simte puternic, că poate să facă orice, însă în momentul când nu reuşeşte să facă faţă problemelor intervine dezamăgirea şi frustrarea. Plecarea unuia dintre părinţi sau a ambilor, conduce la un sentiment de abandon sau la anxietatea de separare. Astfel, fiecare despărţire pe  parcursul vieţii lor va fi traumatică şi accentuată. Eforturile vor fi îndreptate spre evitarea despărţirii, chiar dacă uneori aceasta este necesară. Astfel vor apărea multe compromisuri şi tulburări afective. Intervine şi lipsa ataşamentului care nu   poate fi compensată în niciun alt fel. Lipsa de afectivitate este de cele mai multe ori autocompensată prin cheltuieli nejustificate şi prin imaginea afişată, însă banii nu pot compensa lipsa părinţilor şi rolul lor în dezvoltarea copilului şi în viaţa de zi cu zi. Absenţa părinţilor sau doar a unuia poate conduce şi la probleme şcolare, copilul nu se mai concentrează, se închide în el sau devine neliniştit, abandonează şcoala uneori, nu are nimeni puterea să-l controleze. Copilul suferă de disciplină, de lipsa de limitare. Părinţii plecaţi sunt de mai multe feluri: care sună des, care vin acasă la câteva luni şi-l vizitează sau care nu mai trimit bani. În această privinţă autorităţile trebuie să impună ca plecarea în străinătate să aibă loc după ce s-a lăsat copilul pe mâini bune şi s-a luat angajamentul de a se ţine un contact permanent cu copiii, cu toate că cele mai moderne mijloace de comunicare, telefonul sau internetul nu ţin loc de căldură umană şi de un sfat dat de aproape, cu afecţiune părintescă. Din păcate, această datorie se uită când se ajunge în străinătate şi dacă la început era în plan rămânerea pentru o perioadă scurtă, aceasta se prelungeşte  până se ajunge la instalarea unei rupturi puternice între părinţi şi copii. În concluzie, se recomandă să se evite plecarea ambilor părinţi în străinătate şi de asemenea, înainte de aceasta, câteva întîlniri de consiliere psiho-socială care să stabilească relaţia dintre părinţi după plecare şi relaţia între  părintele plecat şi copil/copii, pentru a se evita apariţia de probleme în familie şi la copii. Altfel, se creează la copii sentimentul abandonului şi este posibil ca odată ajunşi la maturitate să abandoneze şi ei pe copiii lor ca un fel de protest şi ca răzbunare împotriva propriilor părinţi.

I.2.Consecinţele separării copiilor de familia naturală

Copilul este o fiinţă cu însuşiri calitativ diferite de cele ale adultului şi are în mod legitim dreptul de a ocupa o poziţie privilegiată şi de a se bucura de un ”tratament” specific. Sănătatea, dezvoltarea şi educaţia copilului trebuie să fie în centrul preocupărilor familiei. 5

După plecarea mamei sau a ambilor părinţi la muncă în străinătate, pe fondul unei privări afective şi a lipsei de supraveghere din partea părintelui, copiii se confruntă cu o serie de probleme de mai mare sau mai mică importanţă în mediul şcolar, în grupul de prieteni, în comunitate. Care sunt aceste probleme, cum le percep copiii şi resursele pe care le activează în vederea rezolvării problemelor? În cazul copiilor separaţi de familie pot apare dificultăţi în menţinerea ataşamentelor  durabile, ca efect al deprivării materne. În cazul copilului părăsit intervine un fals ataşament atunci când: Copilul nu este sigur de dragostea şi sentimentele părinţilor şi de protecţia de care  are nevoie; Părinţii par indiferenţi, insensibili şi lipsiţi de preocupare faţă de nevoile şi  sentimentele copiilor;  Atunci când va semnala dorinţa de atenţie sau nevoia de ajutor, copilul se aşteaptă să fie respins sau ignorat de persoanele apropiate; Atitudinile şi comportamentele părinţilor i se par copilului imprevizibile sau   perturbante; Copilul se simte neiubit, neîncurajat, adică fără valoare şi interes pentru proprii lui   părinţi; Atunci când sesizează că nu este apreciat şi că succesele lui nu interesează pe  nimeni, fără feed – back copilul pierde încrederea în ceea ce face; Ajunge la concluzia că trebuie să se descurce singur şi calea de a evita durerea este  să nu iubească pentru că lumea îi este ostilă; Copiii care sunt lipsiţi de dragostea parinţilor au mari dificultăţi în a-şi păstra  relaţiile şi legăturile de orice fel şi învaţă să nu le pese de ceilalţi; Merg pe principiul că au primit puţină dragoste şi dau la fel de puţină. Ei continuă  să se poarte într-un mod infantil – se concentrează numai asupra lui şi acţionează impulsiv.  Respectă cu greu reguli şi legi deoarece nu au încredere în alţii, le este greu să stabilească legaturi afective cu cei din grup; Apare fenomenul de absenteism şcolar şi indisciplină – ca forme de protest, adesea  ajungându-se în sfera delincvenţională. Experienţa universală în domeniu arată că prezenţa familiei naturale, dragostea şi atenţia acesteia sunt indispensabile pentru evitarea unor destine umane atât de periclitate cum sunt cele ale copiilor lipsiţi de afectivitatea părinţilor . Familia rămâne grupul social vital în asigurarea îngrijirii, protecţiei şi educaţiei copilului. Familia este mediul esenţial care poate influenţa dezvoltarea şi destinul copilului prin  securizare materială, dragoste şi educaţie.

Specialiştii susţin că separarea prelungită de parinţii plecaţi la lucru în străinătate  poate influenţa profund dezvoltarea psihică a copiilor, care ajung uneori să aibă tulburări psihice sau emoţionale. În unele cazuri, copiii nu şi-au văzut părinţii de doi-trei ani. Aproape toţi copiii afectaţi de această despărţire au o stare permanentă de  îngrijorare, trăiesc cu frica să nu li se întâmple ceva rău părinţilor, devin retraşi, plâng uşor şi îşi  pierd interesul pentru joacă, iar în cazuri mai severe capătă ticuri. Modul în care copilul percepe şi trăieşte plecarea părinţilor săi ca eveniment sau schimbare de viaţă este influenţat de mai mulţi factori care trebuie luaţi în considerare în procesul de evaluare şi asistenţă psiho-socială a copilului singur acasă: factori familiali – funcţionalitatea familiei înainte şi după plecarea   părintelui/părinţilor (raporturile dintre membrii familiei, schimburile afective şi tipul de ataşament existent între membrii familiei, dinamica statusurilor şi a rolurilor din cadrul familiei etc.) 

6

factori ce ţin de copil – vârsta şi caracteristicile psihologice ale copilului (nivelul de dezvoltare psiho-socială, vulnerabilitatea acestuia, capacitatea copilului de a se adapta unor situaţii dificile, de a înfrunta condiţii dezorganizate de viaţă, de a supravieţui şi a se dezvolta, în ciuda unor resurse limitate şi a unui mediu defavorizant);  factori de mediu – reţeaua de suport social a familiei şi a copilului. Din perspectiva nivelului de informare a copilului cu privire la plecarea  părinţilor/părintelui la muncă, în străinătate şi angajarea lui în producerea acestui eveniment de viaţă se disting trei situaţii: situaţia în care plecarea părinţilor/părintelui se produce complet independent de  copil şi il surprinde - copilul nu este informat despre plecarea părinţilor/părintelui, nu participă la  pregătirea plecării, află despre eveniment fie la momentul producerii, fie chiar ulterior; copilul este informat dar nu participă la pregătirea acestui eveniment – copilul este  doar informat cu privire la apropiata plecare fără însă a beneficia de explicaţii, de o prezentare a schimbărilor care vor avea loc; nu este consultat, copilul nu îşi poate exprima emoţiile şi sentimentele cu privire la situaţie; copilul este angajat direct în pregătirea schimbării fără însă a fi factorul dominant şi  neavând responsabilitatea principală a producerii acestui eveniment- copilul este informat din timp despre plecare, i se solicită părerea, se discută cu copilul schimbările care vor apărea, copilul  primeşte asigurări din partea părinţilor cu privire la afecţiunea părintească, la importanţa lui pentru  părinţi, părinţii oferă copilului posibilităţi de contact, sfaturi pentru diverse situaţii, posibile soluţii la diverse probleme ce pot apărea (se îmbolnăveşte, se strică ceva în casă, are probleme la scoală etc.), copilul participă la etapele de pregătire a plecării (cumpărături, discuţii, însoţirea părinţilor la  plecare etc). Experienţa în lucrul cu copiii singuri acasă 3 arată că nivelul de pregătire, informare şi implicare a copilului în luarea deciziei plecării părinţilor/părintelui şi punerea în practică a acesteia are un rol important pentru copil. Copilul are nevoie să primescă în mod direct din partea  părintilor/părintelui care pleacă, asigurări privind confortul său fizic, modalitatea de satisfacere a trebuinţelor sale şi multiple reasigurări afective etc. Este important pentru copil să simtă că are un anumit control asupra situaţiei noi existente în viaţa sa. Sunt situaţii în care copiii iniţial se bucură că părinţii vor pleca la muncă în străinătate. Bucuria copiilor vine din micile beneficii sau dorinţe care cred că vor fi îndeplinite cu ajutorul  banilor trimişi de părinţi. Din cauza imaturitaţii lor nu prevăd consecinţele urmate de plecarea  părinţilor iar bucuria şi optimismul acestora se spulberă la prima situaţie în care vor avea nevoie de ajutorul adultului iar acesta nu va fi lângă ei să îl ofere. Tinând cont de faptul că un eveniment este trăit ca traumatizant sau stresant în mod diferit de la un individ la altul în funcţie de cele trei dimensiuni de apreciere ale evenimentelor  (controlabilitate, predictibilitate, măsura în care evenimentele pun la încercare limitele capacităţii individului şi imaginea de sine) 4, manifestările psiho-comportamentale ale copiilor singuri acasă ca urmare a plecării părinţilor/părintelui la muncă în străinătate, diferă de asemenea de la copil la copil în funcţie de : vârsta lor la prima plecare a părintelui/părinţilor; nivelul de dezvoltare psiho-socială, capacitatea lor de înţelegere şi conştientizare a realităţii; caracteristicile lor de personalitate, nivelul de rezistenţă la stres şi capacitatea de adaptare; 

• •

•

3

Centrul de Consiliere şi Sprijin pentru Părinţi şi Copii din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău oferă servicii psiho-sociale copiilor singuri acasă ca urmare a plecării părinţilor la muncă în străinătate din anul 2006. 4 Atkinson, Rita L., Richard C., Smith, Edward E. şi Bem, Daryl J.,  Introducere în psihologie. Ediţia a XI –a, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002, p.674-675

7

•

•

nivelul de pregătire a copilului pentru această schimbare, durata plecării  părinţilor/părintelui şi tipul de relaţionare a părintelui/părinţilor în această  perioadă; sprijinul pe care îl primesc de la persoanele din reţeaua de suport social, în special de la persoana de îngrijire 5.

I.3. Forme de neglijare a copiilor rămaşi singuri acasă

Din perspectiva Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, copiii singuri acasă care nu sunt lăsaţi în grija unui adult capabil să răspundă nevoilor de creştere şi dezvoltare a copilului, sunt copii neglijaţi 6. Copiii singuri acasă suferă de neglijenţa emotională din partea parinţilor plecaţi deoarece absenţa fizică a parinţilor îi lipseşte pe aceştia de contactele fizice cu parinţii, de semnele de afecţiune directe şi nemijlocite, de atenţia şi grija părintească pe care parinţii ar putea-o oferi fiind  prezenţi. Pentru unii copii lăsaţi în grija rudelor apropiate cu care copiii au avut ocazia să dezvolte legături de ataşament înca dinaintea plecării parinţilor, nevoia de afecţiune a copiilor este în parte acoperită de îngrijirea şi afecţiunea oferită de aceste rude. Există familii în care bunicii, matuşile, unchii desemnaţi de părinţii plecaţi să aibă grijă de copiii lor au reprezentat persoane resursă şi de sprijin pentru copii încă dinaintea plecării ambilor părinţi în străinătate. În acele cazuri, copiii deşi resimt dorul de parinţi şi suferă neglijarea emoţională din partea părinţilor plecaţi găsesc suportul afectiv necesar la persoana de îngrijire. Chiar dacă numai unul dintre părinţi este plecat, este necesară o evaluare atentă a părintelui în grija căruia a rămas copilul pentru a vedea măsura în care acesta este capabil să răspundă nevoilor fizice, medicale, educaţionale şi emoţionale ale copilului. Atât în cazul copiilor cu ambii parinţi, cât şi în cazul copiilor cu un singur părinte plecat există riscul altor forme de neglijare emoţională: neglijare alimentară (privare de hrană, absenţa mai multor categorii de alimente esenţiale creşterii, mese neregulate, etc.); neglijare vestimentară (haine nepotrivite pentru anotimp, haine prea mici sau  prea mari, haine murdare); neglijarea igienei (lipsa igienei corporale, mirosuri respingătoare, paraziţi); neglijare medicală (absenţa îngrijirilor necesare, omiterea vaccinărilor şi a vizitelor de control, neaplicarea tratamentelor prescrise); neglijarea locuinţei (locuinţă prost intreţinută, neîncalzită, risc de incendiu, mobilier absent sau aflat în stare de degradare, substanţe toxice aflate la îndemâna copilului, etc.); neglijarea educaţiei (sub-stimulare, instabilitatea sistemului de pedepse şi recompense, lipsa modelelor de învăţare a abilitaţilor de viaţă independentă, lipsa de urmărire şi supraveghere ca şcolar). •

•

• •

•

•

I.4. Manifestări psiho-comportamentale ale copiilor rămaşi singuri acasă

Experienţa în lucrul cu copiii singuri acasă precum şi teoriile psihologice ale dezvoltării  arată că pe fondul acestor fenomene de neglijare, copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate pot dezvolta urmatoarele manifestări psiho-comportamentale: 5

În această lucrare, prin persoană de îngrijire înţelegem persoana adultă căreia părintele i-a lăsat copilul spre creştere şi educare în manieră legală sau nu. 6 Prin neglijarea copilului se înţelege omisiunea voluntară sau involuntară a unei persone care are responsabilitatea creşterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură subordonată acestei responsabilităţi, fapt care pune în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului cf. art. 89, alin. 2, Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor  copilului.

8

  Deteriorarea conduitei şcolare (scăderea performanţelor şcolare, absenteism, risc de abandon şcolar, conflicte cu profesorii şi colegii) pe fondul lipsei autorităţii părinţilor şi ca o consecinţă a lipsei de aspiraţii pe termen lung; Sentimente de abandon, de nesiguranţă, tristeţe, anxietate, stări depresive 7  toate ca urmare a dorului de părinţi, a nevoii de afecţiune  părintească, de apreciere din partea părinţilor şi pe fondul dezvoltării unor  distorsiuni cognitive.  Atitudine de indiferenţa, încăpătânare care poate merge uneori până la comportament agresiv ca rezultat al frustrării şi al nevoii de atenţie. În momentele dificile cu care se confruntă copilul interpretează absenţa  părinţilor ca o manifestare a indiferenţei acestora faţă de el şi de nevoile lui. Tulburări de atenţie (scaderea capacitaţii de concentrare pentru realizarea sarcinilor şi ,,evadarea din realitate’). Obiectul principal al gândurilor copiilor sunt părinţii plecaţi, situaţia lor, momentele cand vor  comunica cu ei, când vor primi pachete, etc.  Absenţa aspiraţiilor pe termen lung  (nu se pot proiecta în viitor) sau  prezenţa unor  aspiraţii nerealiste determinate de distorsiuni cognitive de genul: ,,ca sa ai bani, nu trebuie să înveţi’’, ,,când voi fi mare, voi pleca şi eu să muncesc în străinătate şi pentru asta nu trebuie să ai carte.,, etc. Apariţia sau dezvoltarea acestei atitudini negative faţă de educaţie este favorizată în special de modelele oferite de acei părinţi care deşi absolvenţi de studii superioare, în străinătate efectuează munci necalificate. Copiii şi tinerii află aşadar că în străinătate lucrând ca muncitor necalificat poţi caştiga considerabil mai mult decât dacă munceşti în tară şi în domeniul în care ai calificare. Tulburări ale stimei de sine: supraapreciere faţă de alţi copii care nu au la fel de mulţi bani sau aceeaşi vestimentaţie sau accesorii pe care ei le  primesc din străinătate, sau subapreciere în relaţie cu egalii lor ai caror parinţi sunt prezenţi la evenimentele imortante din viaţa lor ( serbări şcolare, şedinţe cu părinţii, aniversări, sărbători, etc.) Toleranţă la frustrare de nivel prea scăzut sau dimpotrivă de nivel prea ridicat în directă relaţie cu capacitatea de adaptare a copilului, cu mecanismele de apărare ale acestuia.   Lipsă de motivaţie, stări de apatie (indiferenţă faţă de ceea ce se intamplă in jur), oboseală  (lipsă de energie, de vointă pentru a depune eforturi cognitive la scoală, de a se implica în activităţi variate de timp liber specifice vârstei) fie pe fondul tristeţii şi al stărilor depresive, fie determinate de supraîncărcarea cu sarcini specifice adulţilor.   Dificultăţi de adaptare. După plecarea părinţilor copiii traversează o  perioadă de adaptare la noua situaţie, la schimbările apărute în viaţa lor. În lipsa unei pregătiri adecvate a copiilor din partea părinţilor sau a unei consilieri, copiii pot dezvolta în această perioadă de adaptare intoleranţă la stres (copiii putând deveni anxioşi, depresivi, iritabili şi agresivi). Comportamente (pre)delincvente 8 (aderearea acestora la grupuri delincvente, comportament agresiv, abuz de substanţe, implicarea în •

•

•

•

•

•

•

•

•

•

7

Starea depresivă se referă la afecte dureroase, negative şi triste care se instalează progresiv şi se manifestă  prin pierderea speranţei, sentimentul de gol interior, incapacitatea de a anticipa o bucurie. La copil şi adolescent modalităţile de expresie a depresiei sunt diversificate: refuz şcolar, inhibiţie şi fobii, delincvenţă sau comportamente de opoziţie, tulburări alimentare, adicţii.

9

comiterea de infracţiuni, frecventarea de localuri, săli de jocuri, etc.) este o modalitate de a suplini nevoile de apreciere, de atenţie şi afecţiune nesatisfăcute. Conduite suicidare. In anii 2006-2007 s-au inregistrat câteva cazuri de suicid în randul copiilor a căror părinti se aflau la muncă, în străinătate. Factorii determinanţi ai suicidului 9 la copii si adolescenţi sunt: frica sau sentimentul de abandon, frica de pedeapsă, frica de eşec şcolar, imposibilitatea de adaptare la un ritm nou şi dificil de viaţă, tulburări de ataşament datorate separării de mamă care au creat sentimente de insecuritate şi angoasă, istoric de frustrări afective precoce, situaţia de copil nedorit şi de abandon. •

 Riscuri la care copiii singuri acasă sunt expuşi:

Supraîncărcare cu sarcini:  preluarea responsabilitaţilor de adult (gătit, menaj, spălatul hainelor, plata facturilor lunare, etc.), îngrijirea şi creşterea fraţilor mai mici. Vulnerabilitate la abuzuri fizice, psihice, sexuale, exploatare prin muncă, trafic de copii şi prostituţie. Agresorii sexuali, traficanţii de persoane, adulţii sau copiii violenţi, persoanele care exploatează copii prin muncă îsi aleg victimele din rândul copiilor neglijaţi, nesupravegheaţi.  Insuficienta dezvoltare a abilitaţilor de viaţă independentă  necesare   pentru a face faţă dificultaţilor viitoare ca adult: independenţă în luarea deciziilor, încrederea în forţele proprii, abilitaţi de management al timpului şi al banilor, controlul şi exprimarea emoţiilor, relaţionare şi comunicare, etc.   Insuşirea deficitară a normelor etico-morale: în absenţa unui model familial funcţional, a unui mediu sigur şi coerent, copiii singuri acasă pot internaliza modelul de neglijare afectivă din cadrul familiei de origine pentru a-l aplica ulterior la vârstă adultă.  Debut precoce al vieţii sexuale 10: în special puberii şi adolescenţii vor  căuta afecţiunea şi aprecierea de care au nevoie nu numai în grupul de prieteni ci şi în relaţiile intime. Lipsa unei educaţii adecvate privind viaţa sexuală, lipsa supravegherii, supraaglomerarea cu sarcini, în familie pot conduce la relaţii intime, fugă de acasă, concubinaj, comportamente cu risc crescut  pentru contractarea unor infecţii cu transmitere sexuală sau chiar apariţia de sarcini nedorite la vârste fragede. •

•

•

•

•

În urma studiilor realizate de specialişti a reieşit faptul că, în mediul rural, un copil din zece chiuleşte de la şcoală în mod constant după plecarea părinţilor la muncă în străinătate. Este adevărat că o parte din copiii celor plecaţi duc o viaţă mai bună graţie banilor pe care îi trimit  părinţii. Şi totuşi banii nu ţin locul afecţiunii. În conformitate cu statisticile apărute în zona Moldovei, părintele care optează pentru munca în străinătate este mama, iar decizia de a pleca este mai frecventă pentru ambii părinţi, în familiile cu copii de şcoală generală sau de liceu. Copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate au o situaţie materială mai bună comparativ cu ceilalţi. Majoritatea deţin telefoane mobile şi işi petrec vacanţele în străinătate. Cu toate 8

Cercetările lui Bowlby, 1951, constată că separarea prelungită de mamă este o cauză a delincvenţei juvenile. Cercetări ale aceluiaşi autor demonstrează că experienţa precoce a separării de mamă şi a amenintării conduce mai târziu la anxietate şi depresie. 9 Scripcaru C., Suicidul, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006, p. 236 1 10 Din practica Centrului de Consiliere şi Sprijin pentru Părinţi şi Copii din cadrul DGASPC Bacău în lucrul cu copiii singuri acasă.

10

acestea, copiii suferă din cauza deteriorării relaţiei cu părinţii, existând o asociere semnificativă între absenţa părinţilor şi frecvenţa simptomelor de deprimare la aceştia. Deşi în marea majoritate a cazurilor plecarea la muncă este temporară, efectele asupra copiilor pot fi similare cu cele ale unei despărţiri pe termn lung sau definitive. Pe termen scurt,  plecarea părinţilor se traduce, în viaţa copiilor, prin agresivitate verbală sau fizică, marginalizare, anxietate, note mici, chiul sau chiar abandon şcolar. Pe termen lung, aceasta generaţie de copii lipsiţi de iubirea părinţilor şi de armonia familială poate deveni una de adulţi -problemă. Agresivitatea multor copii din generaţia "Singur acasă", refuzul lor de a accepta ca au probleme, durerea cauzată de lipsa părinţilor îi transformă, la maturitate, într-o generaţie de adulţi neintegraţi social. Copilul care creşte fără părinţi sau numai cu unul dintre ei, va deveni un adult care nu inţelege sensul căsătoriei şi nu are încredere în valorile familiei. Plecarea părinţilor pentru perioade îndelungate de timp reprezintă o cauză pentru comportamente deviante, pentru scăderea performanţelor şcolare, pentru o degradare a stării fizice şi psihice a copilului cauzate de lipsa controlului, a educaţiei, a modelelor pozitive, precum şi a   problemelor de comunicare, a dificultaţilor de adaptare, a deficienţelor de îngrijire, a supraîncărcării cu sarcini etc. Separarea copiilor de către unul sau de ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate pe o perioadă prelungită de timp generează trăirea sentimentului de abandon, cu repercursiuni asupra personalitaţii. Durata absenţei poate fi asociată cu o serie de probleme, cu neasigurarea unor nevoi ale copilului. În mediul şcolar principalele probleme identificate se referă la modul de relaţionare cu colegii şi la modul de îndeplinire a cerinţelor didactice. Indiferent de nivelul de studii al copiilor, pe fondul privării afective acut reclamate de aceştia, violenţa verbală identificată iniţial în familia de origine este regăsită în relaţia cu prietenii, colegii de şcoală şi  persoana de îngrijire. În mediul rural în special se constată o supraîncărcare cu responsabilităţi dar şi un număr  mai mare de situaţii în care problemele financiare nu sunt rezolvate prin plecarea părinţilor 11. Copilul care creşte fără părinţi sau numai cu unul dintre ei va deveni un adult care nu întelege sensul căsătoriei, nu va avea încredere în instituţia căsătoriei şi, în general, în oameni. Specialiştii susţin că adulţii care au fost în preadolesceţă "singuri acasă" vor dori, in general, meserii care să le aducă bani rapid: fotbalist, fotomodel, cântăreţ, dansatoare. Cei care au fost  abandonaţi de mici işi doresc mai degrabă meserii prin care să impartă dreptatea, cum ar fi cea de poliţist. Plecarea părinţilor la muncă în străinătate nu implică automat apariţia problemelor   prezentate anterior. Unii părinţi pleacă numai după stabilirea unui ,,plan’’ care să le protejeze copiii şi care să le asigure acestora acele servicii necesare suplinirii absenţei lor. În prea puţine situaţii însă părinţii apelează la măsurile de protecţie prevazute de Legea 272/2004 privind  protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Se recomandă ca familia în care se ia decizia ca unul sau ambii părinti să plece la muncă în străinătate, pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, sa solicite sprijin in vederea informarii si consilierii cu privire la modalitaţile de pregătire a copiilor în vederea reducerii la minim a riscurilor posibil psihotraumatizante ce ar putea să apară din acest eveniment de viaţă. De asemenea, pentru asigurarea unei protecţii profesioniste, asistentul social trebuie să cunoască legislaţia in vigoare şi să internalizeze conceptele de bază prevazute de standardele minime în domeniul protecţiei drepturilor copilului.

1 11

Din practica Centrului de Consiliere şi Sprijin pentru Părinţi şi Copii din cadrul DGASPC Bacău în lucrul cu copiii singuri acasă.

11

CAPITOLUL II FAMILIA CA SISTEM ÎN DEZVOLTAREA PSIHO- SOCIALĂ A INDIVIDULUI II.1. Importanţa familiei în dezvoltarea copilului Familia ca sistem este compusă din subsisteme (subsistemul marital, parental, subsistemul copiilor şi bunicilor) şi, în acelasi timp, reprezintă o parte componentă semnificativă a sistemului comunitar şi social. Privită în sensul larg, familia reprezintă ,,grupul social ai cărui membrii sunt legaţi prin raporturi de vârstă, căsătorie sau adopţiune şi care trăiesc împreuna, coopereaza sub raport economic şi au grijă de copii “. Într-un sens restrâns, familia poate fi inţeleasă şi ca o  formă superioară de comunitate, care se bazează pe relaţii sociale şi biologice şi a cărei scop principal este pregătirea sănătoasă   şi temeinică a unei noi generaţii ce urmează să participe la dezvoltarea societăţii.   Iolanda şi Nicolae Mitrofan apreciază că ,,familia este matricea genetică în care se   plămădesc modelele primelor relaţii umane, ale primelor relaţii cu sexul opus, primelor  comunicări şi atitudini fundamentale faţă de semeni şi fată de viată. Şi tot ea rămâne de-a

12

lungul intregii existenţe sursa primordială a satisfacerii nevoilor noastre emoţionale de contact, apartenenţa şi afiliere socială, de siguranţă, dragoste şi respect fată de sine 12”.

Funcţiile familiei Familia îndeplineşte următoarele funcţii: Funcţia biologică de perpetuare a speciei umane. Funcţia biologică a familiei poate fi influenţată într-o anumită măsură de societate, de structura economică a societăţii, de structura diferitelor organisme sociale şi de politica societăţii privind natalitatea. Familia ca fenomen social se dezvoltă o dată cu dezvoltarea societăţii şi se modifică în raport cu acesta, familia având un caracter istoric. Funcţia economică a familiei are importanţă variabilă în funcţie de organizarea economică a societăţii respective. Sub aspect juridic funcţia economică a familiei este reglementată prin diferite legi asupra relaţiilor patrimoniale. Funcţia educativă este una dintre principalele funcţii ale familiei. Educaţia în familie este un mijloc eficient de inoculare a sistemului de valori tradiţionale ale societăţii, a valorilor morale. Tendinţa deplasării responsabilităţii educaţiei de la nivelul nucleului familial pe umerii sistemului educaţional instituţionalizat, oarecum explicabilă în contextul creşterii activităţii profesionale  parentale şi inclusiv a ocupării mamei într-o activitate, alta decât cea domestică, este evidentă în societatea contemporană românească actuală şi explică evidentele carenţe educative ale tinerilor  din societatea contemporană. Familia, climatul familial şi relaţiile dintre membrii familiei sunt în măsură să-şi pună amprenta, uneori decisiv, asupra comportamentului oamenilor în societate, asupra modului în care-şi îndeplinesc îndatoririle ce le revin, asupra valorilor pe care le promovează, asupra modului de raportare la realităţile sociale în general. Familia a cunoscut o permanentă evoluţie în timp, asupra sa punându-şi amprenta transformările din viaţa economică şi socială, moravurile, tradiţiile şi obiceiurile. Putem spune că între familie, pe de o parte, şi viaţa socială în ansamblul ei, pe de altă parte, are loc un permanent  proces de influenţare, de condiţionare, de ajustare. La nivelul vieţii de familie, în relatiile dintre  parteneri, schimbările nu au aceeasi esenţă şi profunzime ca cele din viata socială, şi mai ales, se instaurează în timp. Factorii care influenţează elementele definitorii ale familiei sunt : cei economici, sociali, morali, juridici, ei având o înrâurire deosebită asupra constituirii familiei, încheierii căsătoriei, relaţiilor dintre soţi, relaţiilor dintre părinţi şi copii în ansamblul vieţii de familie. Familia nu poate subzista izolat de restul societăţii, ea este o componentă a societăţii, un organism viu care trăieşte şi respirş o dată cu ea. Ca urmare, crizele din societate se reflectă în viaţa de familie, în relaţiile dintre membrii acesteia, influentând comportamentul partenerilor şi desfãşurarea raporturilor dintre părinţi şi copii, dintre soţi precum şi a raporturilor acestora cu ceilalţi membri ai societăţii. Faptul că societatea de astăzi se confruntă cu grave probleme economice şi sociale determină acutizarea crizelor familiale, creşterea violenţei între membrii familiei, a numărului de abandonuri şi, din păcate, amplificarea îngrijorătoare a infracţionalităţii, acest fenomen acaparând tot mai mult minorii şi tinerii, care de multe ori păşesc în viaţă lovinduse de rigoarea legii, ratând astfel şansa de a evolua în societate, încadrându-se în ceea ce statisticile numesc "eşecuri ale procesului de socializare primară". Cauzele sunt multiple: sărăcia, migraţia masivă a parinţilor în străinătate, consumul de alcool, dezechilibre psihice provocate de stările de stres, nesigurantă sau anxietate, consumul de droguri, provenirea din familii dezorganizate. Normalitatea vieţii de familie nu este numai o expresie preluată din cărţile de sociologie care desemnează manifestarea funcţiilor familiei în vederea asigurării armoniei conjugale, a integrării indivizilor în viaţa socială, a stabilirii şi coeziunii membrilor săi, ci trebuie 1 12

Mitrofan, I., si Mitrofan, N.,  Familia de la A......la Z , Bucureşti, Editura Ştinţifică, 1991, p. 63

13

să reprezinte un scop în sine, un obiectiv al celor decişi să-şi întemeieze o familie, care îsi asumă răspunderea de a avea descendenţi şi de a-i forma pentru viaţă, de a-i integra în societate. În concluzie, complexitatea relaţiilor de familie este strâns legată de nivelul de dezvoltare al societăţii, de modul de organizare socială, de factorii politici, economici, culturali şi sociali. Familia, ca produs al societăţii, s-a dezvoltat paralel cu aceasta şi s-a modificat continuu în funcţie de transformările economice, sociale şi morale. Problematica deosebit de complexă cu care se confruntă familia în toate ipostazele existenţei ei, începând de la constituire şi parcurgând etapele în care sunt antrenate deopotrivă relaţiile dintre parteneri şi relaţiile dintre generaţii, se reflectă în societate, existând o permanentă interdependenţă între transformările şi manifestările petrecute la nivelul societăţii şi cele din cadrul microclimatului familial. În societatea românească, nivelul de dezvoltare socio-economică şi-a pus amprenta în mod vizibil asupra evoluţiei familiei, atât din perspectiva funcţiei sale biologice cât şi din cel al funcţiei educative. Întotdeauna familia a deţinut un rol principal în educaţia descendenţilor, în afara altor  factori educativi oferiţi de societate şi de modelele acesteia. Este evident faptul că funcţia educativă a familiei a suferit schimbări determinate de evoluţia social-istorică, având însă ca linie directoare şi numitor comun formarea unui om cu principii morale, capabil să se integreze în societate, existând practic o unitate între educaţia din familie şi cea din societate. La baza dezvoltării umane stau nevoile umane. De modul în care sunt satisfacute aceste nevoi depinde dezvoltarea copilului şi a individului uman. Bruce Perry (2002), unul dintre cei mai cunoscuţi cercetători americani care au studiat efectele traumei din copilărie, formulează nevoile umane pentru o dezvoltare sănătoasă astfel: nevoia de continuitate – să nu apară rupturi în viată, cum ar fi: separări, moartea unei  persoane semnificative pentru copil, distrugerea bruscă a ambientului, etc; nevoia de predictibilitate – să existe un orar de viată al familiei, al copilului în familie şi o  previzibilitate a ceea ce urmează să se desfăşoare în viitorul imediat, dar şi planuri de viată pentru viitorul mai îndepărtat; nevoia de dragoste . Stroufe, Egeland, Carlson si Collins (2005) au formulat o serie de principii privind dezvoltarea umană: 1. nimic nu e mai important pentru dezvoltarea copilului ca ingrijirile primite, mai ales cele din primii ani de viată; 2. individul se află tot timpul sub impactul întregii istorii a experienţelor cumulate şi, chiar după perioade de schimbări majore din viata lui, experienţa timpurie nu e ştearsă niciodată; 3. unele caracteristici personale sau diferite forme de psihopatologie sunt construcţii ale dezvoltării, şi nu caracteristici innăscute; 4. regula dezvoltării coerente a individului este că schimbarea şi continuitatea sunt  permanente; 5. individul poate fi înteles doar în cadrul unui model al tranzacţiilor continue între  persoana aflată în dezvoltare şi sprijinul şi provocările cărora trebuie sa le facă faţă. Când nevoile copilului sunt prompt şi corect citite de mamă şi răspunsul este imediat, copilul cu un bun potenţial ereditar va avea o dezvoltare optimă.  Neurobiologia ne demonstrează faptul că nesatisfacerea acestor nevoi creează o suferinţă cu consecinţe drastice asupra dezvoltării creierului copilului. Pe masură ce societăţile omeneşti au cunoscut nevoile fiinţei umane ce îi condiţionează dezvoltarea sănătoasă, au fost create legi care să promoveze şi să apere satisfacerea acestor nevoi. Drepturile copilului, stipulate în Declaraţia ONU din 1989, nu reprezintă decât tot atâtea nevoi ale copilului, care îi condiţionează dezvoltarea. Din punct de vedere emoţional, putem vorbi de patru mari categorii de nevoi: 1. nevoia de dragoste şi securitate; 2. nevoia de experienţe noi, de stimulare; •

•

•

14

3. 4.

nevoia de a fi laudat şi recunoscut ca fiind capabil; nevoia de responsabilităţi. Importanţa lor se schimbă în cursul dezvoltării, în diferitele momente ale evoluţiei copilului. Dragostea aducatoare de securitate : este cea mai importantă nevoie la vârstă mică, oferind baza viitoarelor relaţii sociale, în familie, cu parinţii şi fraţii, cu colegii, cu propria familie mai târziu. Ea este o condiţie pentru dezvoltarea unei personalităţi sănătoase; abilitatea de a reacţiona şi de a răspunde la dragoste şi, mai târziu, de a deveni un părinte iubitor depinde de măsura şi felul în care această nevoie a fost satisfacută în copilărie. E o nevoie permanentă a fiinţei umane, dar este primordială pentru intrarea copilului în lume, pentru umanizarea lui. Dragostea îl leagă pe copil de mamă, tată, familie, îl face loial părinţilor săi şi celor pe care îi iubeşte. Satisfacerea acestei nevoi îi oferă securitate copilului în sânul familiei, sentimentul siguranţei şi al încrederii în ceilalţi, iar mai târziu al încrederii în sine. Iubit de cei din jurul sau, copilul învată că este demn de a fi iubit, că e valoros, preţios. El învaţă să se iubească pe sine, să se respecte, să se considere de preţ. Sinele lui se diferenţiază de ceilalţi, sprijinit de dragostea lor, într-o atmosferă de dragoste şi preţuire reciprocă. Ataşamentul (legătura afectivă a copilului cu cel care îl ingrijeşte) faţă de mamă, de cel ce îl ingrijeşte îl face pe copil, în acelaşi timp, puternic –  dacă are parinţi buni, ce îl respectă şi îl inţeleg – şi slab, vulnerabil, în cazul când părinţii nu ştiu să răspundă nevoilor sale prin funcţiile parentale pe care le îndeplinesc. Nevoia de noi experienţe: satisfacerea ei este importantă pentru dezvoltarea intelectuală a copilului. Aşa cum hrana este importantă pentru creşterea fizică, experienţele sunt esenţiale pentru dezvoltarea cognitivă. Jocul şi dezvoltarea limbajului sunt cele mai importante în acest sens. Prin ele, copilul explorează lumea şi invaţă să colaboreze cu ea. Nevoia de recunoaştere a capacităţilor şi nevoia de a fi apreciat : dacă mai târziu o acţiune bine făcută conţine în ea însăşi răsplata, la început, pentru a deveni încrezător în  posibilităţile lui, copilul are nevoie de încurajare şi răsplată. Chiar şi adultul rămâne sensibil la  premii şi recunoaşteri ale meritelor sale. Aceste ,,răsplăţi” oferite de adulţi copiilor sunt necesare  pentru a depăşi dificultăţile şi conflictele inerente dezvoltării. Incurajările şi cererile rezonabile sunt importante. Nivelul optim de dificultate a sarcinii este stabilit, atunci când succesul e posibil, prin capacităţile copilului, cu un efort rezonabil, în acord cu aceste capacităţi; ele depind de starea de moment şi de etapa de dezvoltare a copilului. Educatorii oferă recompense negative, sancţiuni şi de aici pot apărea o atitudine de respingere din  partea copilului faţă de învăţare, faţă de instituţia şcolii, o stimă de sine scăzută cauzată de sancţiuni, o atitudine de respingere faţă de efort. Toate aceste neajunsuri pe care nu le dorim, dar  le întâlnim frecvent în rândul copiilor, sunt pricinuite de nerecunoaşterea calităţilor lor şi de nerecompensarea lor de către cei din jur. În studiul longitudinal realizat de Alain Stroufe, al doilea factor de risc major pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului, după ataşamentul insecurizant, este abandonarea şcolii. Copiii au cu toţii un potenţial de învăţare pe care şcoala poate să-l stimuleze, recunoscând şi răsplătind eforturile făcute de copil, ori să îl transforme în indisponibilitate de învăţare, prin sancţionarea greşelilor şi omiterea reuşitelor. Nevoia de responsabilităţi: creşterea independenţei copilului. Mai întâi, în jurul vărstei de 3 ani, copilul invată să se îngrijească singur (mănâncă, se spală, se imbraca). Responsabilităţile cresc pe măsura înaintării în vârstă, fiind importante pentru că dau sentimentul de libertate în timpul desfăşurării propriilor acţiuni. Dacă la vârsta la care copilul solicită responsabilităţi, această nevoie nu este valorizată de părinţi, mai târziu, când părinţii au aşteptări fată de tânăr, el nu va şti şi nu va avea iniţiativă sau capacitatea de a-şi asuma anumite responsabilităţi, dezamagindu-i pe aceştia. Dacă stadiile care cer responsabilităţi sunt bine valorizate de cei din jurul copilului, la maturitate individul va fi capabil să îşi asume responsabilităţi şi pentru alţii. Responsabilităţile trebuie date în cadrul şi sub indrumarea familiei. Asumându-şi responsabilităţi, copilul învată reguli, de ce se face un anumit lucru într-un anumit fel, ce este 15

  permis, ce nu. El va trebui să beneficieze de prezenţa adultului pentru a-şi asuma anumite responsabilităţi mai complexe. Adultul va juca rolul de expert, ghid sau partener, în funcţie de vârsta şi maturitatea copilului. Adolescentul trebuie să aibă sprijin afectiv, dar şi posibilitatea şi ocazia de a lua decizii şi de a-şi asuma consecinţele. Greşelile făcute în întâmpinarea nevoilor copilului pot distorsiona dezvoltarea acestuia. Consecinţele sunt dramatice atât pentru individ, cât şi pentru societate. Tensiuni intolerabile între individ şi mediul său de viaţă au la origine suferinţe, pericole prin care a trecut copilul. În locul unei atitudini de bucurie şi colaborare cu cei din jur, atitudinea copilului şi a tânărului va fi una de luptă sau fugă, atac sau renunţare. Atât agresivitatea, cât şi supraprotejarea copilului sunt erori în tratarea acestuia. Ele neglijează nevoile emoţionale, sociale, intelectuale ale acestuia. Reacţiile sociale ale celor respinşi în copilărie sunt furia, frica, ura, lipsa de interes, de empatie pentru ceilalţi, incapacitatea de a avea relaţii mutuale satisfăcătoare.

CAPITOLUL III ABORDARE DIN PERSPECTIVĂ JURIDICĂ III.1 Acte normative Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului constituie  premisa schimbării mentalităţii, a procedurilor şi practicilor care trebuie acceptate şi aplicate de toţi cei care lucrează cu copiii şi familiile lor. Fundamentul Legii îl reprezintă faptul că părinţii sunt responsabili pentru creşterea, îngrijirea şi dezvoltarea copilului. Mai mult, atunci când intervin probleme, părinţii sunt îndreptăţiţi să primească sprijinul de care au nevoie din partea comunitaţii şi al autorităţilor locale.  Numai dacă părinţii şi autoritaţile locale nu-şi pot indeplini obligaţiile ce le revin faţă de copii, intervin în mod complementar autorităţile judeţene, reprezentate prin DGASPC, sau alte instituţii funcţie de problematica beneficiarilor. Iar atunci când o astfel de intervenţie este necesară, ea trebuie să fie proporţională cu circumstanţele situaţiei copilului şi să urmeze procedurile descrise de lege. •

Ordinul 219 din 15.06.2006, privind activitaţile de identificare, intervenţie şi  monitorizare a copiilor care sunt lipsiti de ingrijirea parinţilor pe perioada în care acestia se află la muncă în străinătate”, act normativ care vine în sprijinul părinţilor care doresc să lucreze cu contract de muncă în străinătate nu inainte de a le asigura copiilor săi un mediu  securizant, afectiv astfel încăt aceştia să depăşească cu uşurinţă efectele separării de părinţi. •

Prevederile Ordinului 219/2006, se adresează: - copilului lipsit de grija ambilor parinţi plecaţi în străinătate;

16

- părintelui în cazul familiilor monoparentale; - copilului lipsit de grija părintelui care prin hotărâre judecătorească, are obligaţia creşterii şi educării acestuia.

III.2. Competenţă teritorială

Competenţa teritorială în abordarea cazurilor de acest gen revine serviciilor publice de asistenţă socială socială organizate la nivelul municipiilor, oreşelor, comunelor, sectoarelor  capitalei, de la domiciliul familiei copilului sau pe raza căruia se află copilul 13.

III. 3. Competenţă instituţională

Serviciilor publice de asistenţă socială organizate la nivelul municipiilor  /oraşelor/comunelor/sectoarelor capitalei denumite generic SPAS le revin următoarele atribuţii: de a identifica cazurile de copii ai căror părinţi se află la muncă în străinătate.  Identificarea trebuie să fie permanentă, astfel că orice caz nou apărut să fie în atenţia autorităţilor. de a intocmi un raport de evaluare initială pentru fiecare copil identificat.  de a întocmi Planul de Servicii, în vederea prevenirii separării copilului de  familia sa. acordarea servicii de consiliere şi suport familiei/persoanei la care se află în  întreţinere şi îngrijire copilul ;  sesizarea imediată a DGASPC cu privire la identificarea cazului în vederea instituirii unei măsuri de protecţie specială pentru copilul care face obiectul Ordinului 219/2006; reevaluarea situaţiei acestor copii la fiecare 3 luni;  întocmirea şi transmiterea către DGASPC a situaţiei centralizate pe plan local a  cazurilor de copii cu părinţi plecaţi la muncă în străinatăte ; asigurarea acţiunilor de informare referitoare la posibilităţile legale de care pot  dispune părinţii care pleacă la muncă în străinătate, în vederea asigurării prorecţiei fizice,  juridice a copiilor care urmează să rămână în ţară ; eliberarea dovezii din care să reiasă notificarea intenţiei părinţilor de a pleca la  muncă în străinătate. La nivelul judeţului Bacău, Centrul de Consiliere şi Sprijin pentru Parinţi şi Copii din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău, este serviciul care instrumentează din anul 2006 cazurile de copii care se află în situaţie de risc ca urmare a separării de părinţii plecaţi la muncă în străinătate. În perioada 2006 -2007, specialiştii CCS au solicitat trimestrial consiliilor locale din   judeţul Bacău transmiterea situaţiei centralizate a copiilor cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate, care ulterior a fost prelucrată şi raportată Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului. Începând cu anul 2008, această activitate a fost preluată de către Serviciul Monitorizare din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău. Conform ultimelor date de la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului   ,instituţie care deţine rolul monitorizării acestui fenomen, în România se estimeză ca sunt 82.464 de copii  ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, iar dintre aceştia, un număr de 2.500 de copii beneficiază de o măsură de protecţie specială în conformitate cu Legea 272/2004. Un numar de 24.406 copii provin din familii în care ambii părinţi sunt plecaţi, 47.154 din familii  în care este plecat doar un membru, iar în 8.904 cazuri, singurul susţinător legal este plecat.

Judeţele cu cel mai mare număr de copii rămasi fără părinţi (plecaţi la muncă în

13

În conf. cu prevederile Ordinului 219/2006 şi ale Legii 272/2004 competenţa teritorială de intervenţie şi monotorizare a cazurilor ce au ca grup tintă copiii revine primăriei de domiciliu

17

străinătate) sunt Suceava, Neamţ, Bacău, Galaţi, Iaşi, Dâmboviţa, Constanţa, Maramureş, Botoşani şi Vaslui. Copiii cu părinţi care lucrează în străinătate beneficiază de servicii specializate şi ingrijire ca şi cei aflaţi în dificultate, neexistând prevederi speciale ale legii pentru aceste cazuri. Mii de români au ales în ultimii ani să plece la muncă în străinătate, în special în Spania, Italia, Irlanda şi Germania. O parte din parinţii plecaţi şi-au reîntregit familia în ţările în care aceştia au fost adoptaţi începând o noua viată. Potrivit ultimelor reglementări, persoanele care pleacă să lucreze în străinătate sunt obligate să depună în dosarul de la Oficiul Naţional pentru Migrarea Forţei de Muncă şi o declaraţie în care se precizează în grija cui au rămas copiii. Conform legislaţiei în vigoare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, copilul trebuie reprezentat de părinţii săi, de curator sau de tutore în toate relaţiile lui cu şcoala sau instituţiile statului.

CAPITOLUL IV PARTEA DE CERCETARE IV.1. Managementul de caz în ceea ce priveşte cazuistica copiilor a căror parinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate  Descrierea Centrului de Consiliere şi Sprijin pentru Părinţi şi Copii 

MISIUNE: Centrul de Consiliere şi Sprijin pentru Părinţi şi Copii, îsi desfăşoara activitatea în sediul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului şi funcţionează ca un serviciu de zi, care are rolul de a sprijini şi asista parinţii/ potenţialii părinţi pentru a face faţă dificultăţilor   psihosociale care afectează relaţiile familiale, pentru dezvoltarea competenţelor parentale, sprijină copiii atunci când apar probleme în dezvoltarea acestora (de comunicare şi ordin emoţional, de adaptare şcolară şi socială), scopul principal fiind prevenirea separării copilului de familia naturală sau extinsă. OBIECTIVE: - creşterea numărului de părinţi care conştientizează nevoile copilului de a se dezvolta întrun mediu familial stabil din punct de vedere emoţional; 18

- creşterea numărului de părinţi care conştientizează factorii ce pun în pericol sănătatea, securitatea, dezvoltarea morală, educaţia şi integrarea socială a copilului; - imbunătăţirea abilităţilor parentale în ceea ce priveşte îngrijirea şi dezvoltarea copiilor; - reducerea numărului de copii care ajung în instituţii datorită unor dificultăţi temporare  prin care trec părinţii acestora; - creşterea gradului de implicare a profesionaliştilor din serviciile comunitare în depistarea  precoce a riscurilor care determină separarea copilului aflat în situaţie de risc de familia sa.

BENEFICIARII ŞI CARACTERISTICILE ACESTORA : - copilul neglijat, abuzat psihic şi emoţional, ca urmare a părinţilor plecaţi la muncă, în străinătate ; - predomină familia săracă, lipsită de veniturile stabile ; - predomină familiile destructurate (situaţii de divorţ, concubinaj) ; - relaţii disfucţionale în care sărăcia asociată cu violenţa şi alcoolismul duc la apariţia abuzului asupra copiilor şi separarea acestora de familia naturală sau extinsă ; - starea de sănătate psihică a părinţilor ; - vârsta infantilă a mamelor care dau naştere unui copil ; - adolescenţi cu tulburări de comportament pe fondul divorţului părinţilor sau neînţelegerilor dintre generaţii. SERVICII OFERITE Consiliere şi Informare

Intervenţia în cazurile de abuz şi neglijare asupra copilului este sistemică, copilul reprezentând o   parte a sistemului familial, accentul punându-se pe modificarea relaţiilor acestuia cu ceilalţi membri. Intervenţia este centrată pe două direcţii: Recuperator – centrată pe copil şi familie, folosindu-se consilierea şi  terapia.  Consilierea este un proces de ascultare şi oferire de informaţii persoanei asistate, astfel încât aceasta să fie capabilă să ia o decizie. Specialiştii acţionează prin metode specifice asupra emoţiilor, gândurilor, conflictelor  interne sau externe. Prin terapie copiii sunt ajutaţi să-şi înţeleagă sentimentele, gândurile şi  comportamentul, să înveţe să-şi controleze reacţiile şi să-şi îmbunătăţească interacţiunea cu ceilalţi. Juridic – atunci când dezvoltarea copilului este pusă în pericol şi se impune  instituirea unei măsuri de protecţie specială în conformitate cu Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Intervenţia cea mai utilizată este evaluarea situaţiei copilului,  responsabilizarea părinţilor, a autorităţilor locale de la domiciliul familiei şi ultima formă de intervenţie este scoaterea copilului din mediul abuziv şi  plasarea temporară a acestuia în afara familiei. Rezultatul pe care îl dorim în urma intervenţiei de specialitate este  prevenirea separării  copiilor de familie şi mediul în care au crescut, familia să rămâna intactă, astfel incât copilul    să se simtă în siguranţă şi părinţii să-i ofere suportul emoţional necesar dezvoltării   personalităţii acestuia. Sprijin şi Educaţie Parentală:

Aceste activităţi se realizează prin împărtăşirea de competenţe între părinţi şi profesionişti şi au ca scop :

19

- dezvoltarea abilităţilor parentale, dezvoltarea abilităţilor de îngrijire şi creştere adecvată a copiilor; - crearea şi dezvoltarea reţelei de sprijin comunitar formată din părinţii incluşi în  programele de educaţie parentală; - dezvoltarea capacităţii părinţilor de a face faţă provocărilor legate de creşterea şi educarea copiilor; - reducerea izolării părinţilor prin relaţionarea cu alţi părinţi; - asigurarea accesului la resursele comunitare.   Acordarea acestor servicii este în concordanţă cu standardele de calitate minime obligatorii, iar abordarea personalizată a fiecărui caz intrat în atenţia CCS este centrată atât pe tipurile de nevoi, cât şi pe categoriile de beneficiari .

ACTIVITĂŢI DERULATE : a) activităti de informare şi promovare a serviciilor oferite în interesul superior al copilului expus la abuz, neglijare, abandon, în scopul prevenirii separării copiilor de familia naturală/extinsă ca urmare a părinţilor plecaţi la muncă în străinătate ; - instrumente utilizate : materiale informative pentru copii şi părinţi ; - campanii de informare, educare, comunicare cu scop de sensibilizare a comunităţii ; - atragerea de voluntari în scopul promovării serviciilor (contracte de colaborare cu licee şi universităţi) ; - realizarea de lecţii demonstrative, întâlniri, dezbateri, work-shopuri în unităţi şcolare, comunităţi locale, în scopul prevenirii situaţiilor de abuz, neglijare şi părăsire a copiilor.  b) activităţi de prevenire desfăşurate de specialişti Activităţile desfăşurate în conformitate cu Ordinul 219/2006, privind activităţile de identificare, intervenţie şi monitorizare a copiilor care sunt lipsiţi de îngrijirea părinţilor pe perioada în care aceştia se află la muncă în străinătate au fost : - înştiinţarea autorităţilor locale cu privire la cadrul legislativ şi responsabilităţile autorităţilor  locale în concordanţă cu Ordinul 219/ 2006 : - întocmirea unei baze de date ; - centralizarea şi prelucrarea datelor transmise trimestrial de către reprezentanţii autorităţilor  locale ; - transmiterea datelor de către specialiştii CCS la ANPDC în scopul elaborării unei statistici la nivel naţional. În cadrul unui program de acţiune împotriva efectelor negative ale migraţiei coordonat de Asociaţia “ Alternative Sociale”, la nivelul judeţului Bacău, în luna mai 2007 a fost încheiat un  parteneriat între: Asociaţia Betania, DGASPC, IPJ, ISJ, ASP şi SPAS Bacău , în scopul informării şi conştientizării populaţiei cu privire la posibilităţile legale de care dispun părinţii care  pleacă la muncă în străinătate, în vederea asigurării protecţiei fizice şi juridice a copiilor rămaşi în tară, care vizează: - creşterea gradului de informare şi mediatizare asupra efectelor psihosociale care pot apare la copil în urma separării de părinţi; - necesitatea înfiinţării la nivel local a serviciilor de prevenire care să ofere familiilor consiliere, informare, sprijin, educaţie parentală şi plannig familial; - realizarea de parteneriate instituţionale la nivelul fiecărei comunităţi, în scopul identificării, evaluării şi oferirii de servicii specializate funcţie de nevoi . În baza convenţiei de colaborare cu Asociaţia Betania şi implicit Asociaţia Alternative Sociale – Iaşi s-au realizat : Campania ,, Ai grijă de copiii tăi oriunde ai fi ! ’’ (activităţi desfăşurate în perioada 2007- 2008) în judeţul Bacău. Pe parcursul campaniei au fost distribuite pliante, flyere, manuale cu metodologia de lucru din punct de vedere social, psihologic şi juridic a copiilor rămaşi singuri •

20

acasă ca urmare a părinţilor plecaţi la muncă în străinătate şi afişe cu mesajul campaniei în mai multe localităţi ale judeţului Bacău. Toate materialele au fost transmise primăriilor prin intermediul specialiştilor din cadrul Centrului de Consiliere şi Sprijin pentru Părinţi şi Copii pe  parcursul deplasărilor efectuate în interes de serviciu sau cu prilejul altor întâlniri de lucru. Proiectul “Copiii singuri acasă – o problemă ce ne priveşte pe toţi” ,  prin care s-au desfaşurat urmatoarele activitaţi: - întâlnire de lucru cu partenerii şi membrii Coaliţiei Regionale împotriva traficului de fiinţe umane, IPJ Iaşi şi Inspectoratul de Poliţie de Frontieră Iaşi şi reprezentanţii Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din tară, în vederea prezentării metodologiei de lucru  privind asistenţa socială, psihologică şi juridică a copiilor rămaşi singuri acasă ca urmare a  plecării părinţilor la muncă în străinătate ( manual elaborat de Asociaţia Alternative Sociale –   Iaşi). - s-a colaborat cu reprezentanţii mass-media locală care au publicat periodic date statistice cu   privire la ,,copiii singuri acasă’’ şi efectele separării acestora de familia naturală în scopul sensibilizării opiniei publice.

Managementul de caz Metodologia de lucru a Centrului de Consiliere privind cazurile cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate cuprinde proceduri concrete a cazurilor în concordanţă cu Legea 272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi Standardele minime obligatorii pentru Centrul de Consiliere.  Etapele instrumentării cazurilor : - se analizează toate sesizările (telefonice, directe, scrise, cele cu caracter de petiţie dar şi cazurile apărute in mass-media) care aduc la cunoştinţă situaţii de neglijare, abuz, maltratare psihică, abandon, exploatare prin muncă sau trafic de persoane – copii, victime a separării de părinţii  plecaţi la muncă în străinătate şi se intocmeşte fişa de evaluare iniţială (vezi anexa 1) ; - se evaluează nevoile imediate ale clientului şi a potenţialului de risc cu privire la abuz, neglijare, maltratare sau părasire a copilului; - echipa mobila se deplasează în teren, în scopul evaluării detaliate şi a intervenţiei în situaţii de criză; - întrucât misiunea serviciului şi obiectivul principal al activităţii CCS este – prevenirea separării copiilor de familia naturală sau extinsă – desfăşurăm actiuni de informare si consiliere în scopul depăşirii unor situaţii dificile în care sunt angrenaţi membrii familiei naturale/extinse atunci când sunt situaţii de divorţ, pierderea locului de muncă, conflicte intrafamiliale, boli cronice, decesul unuia dintre soţi, adolescenţi cu probleme de comportament, etc; - includem copii sau membri ai familiei cu acordul în scris al acestora (vezi anexa 2) în programe de consiliere, se stabilesc împreună cu beneficiarul obiective clare, consemnate în Planul Personalizat de Consiliere, în vederea depăşirii problemei cu care se confruntă, (vezi anexa 3); - se iau măsuri în regim de urgenţă atunci când se consideră că viaţa copiilor, integritatea fizică şi  psihică sau securitatea le-au fost puse în pericol, şi se intocmeşte Planul Individualizat de Protecţie (vezi anexa 4) ; - monitorizăm cazurile astfel încât să prevenim instituţionalizarea copiilor ; - se inchide cazul numai după ce s-au parcurs toate etapele astfel încât să se prevină recidivarea acestuia. Toată această activitate nu se poate desfăşura fără o colaborare permanentă cu familia, cu serviciile de asistenţă socială, medicală, poliţie, şcoală, ONG – uri, parchet, cu membrii comunităţii sau alte instituţii abilitate să sprijine specialiştii DGASPC în rezolvarea cazurilor, în conformitate cu Legea nr.272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. •

21

IV.2.Date statistice cu privire la cazuistica copiilor cu unul /ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate instrumentată de Centrul de Consiliere în perioada 2006 –2010 În perioada 2006- 2010 s-au primit un număr de 179 sesizari care au vizat familii cu unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate, şi au fost implicaţi un numar de 350 cazuri de copii cu unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate. S-a instituit măsura de protecţie specializată pentru un numar de 28 de copii , restul copiilor  au rămas în familia naturală/extinsă fiind monitorizaţi de către autorităţile locale.

Evoluţia cazurilor : 2006  –  din numărul total de 216 cazuri instrumentate, 6 cazuri în care au fost implicaţi un număr de 19 copii au vizat familiile în care unul sau ambii părinţi au plecat la muncă în străinătate. Nu s-a instituit nicio măsură de protecţie, copiii ramânând în familie; 2007  –  din numărul total de 314 cazuri instrumentate, 46 cazuri în care au fost implicaţi un număr de 81 copii, au vizat familiile în care unul sau ambii părinţi au plecat la muncă în străinătate, iar un număr de 5 copii au fost preluaţi în sistemul de protecţie; 2008 –  din numărul total de 308 de cazuri instrumentate, 60 cazuri în care au fost implicati un numar de 119 de copii au vizat familiile în care unul sau ambii părinţi au plecat la muncă în străinătate, iar un număr de 7 copii au fost preluaţi în sistemul de protecţie; 2009 ––  din numărul total de 239 de cazuri instrumentate, 54 cazuri în care au fost implicaţi un număr de 107 copii au vizat familiile în care unul sau ambii parinti au plecat la munca în străinătate, iar un număr de 12 copii au fost preluaţi în sistemul de protecţie; I semestru 2010  – din numarul total de 73 cazuri instrumentate , 13 cazuri in care au fost implicaţi un număr de 24 copii. Nota: Începand cu  semestrul II 2010 , specialiştii CCS desfăşoară doar activităţi de prevenire a separării copilului de familia naturală/extinsă, in conformitate cu Standardelor minime obligatorii pentru Centrul de Consiliere, fără a mai institui masuri de protecţie specială  •

•

•

•

•

 NUMĂRUL TOTAL AL SEMNALĂRILOR   Număr cazuri copii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate

179 350

.A Clasificarea sesizărilor  Sesizări telefonice:  persoane fizice (părinţi, vecini, rude, alte persoane)

24

instituţii (ISJB, Direcţia Muncii, ASP,IPJ,AJOFM etc.) anonimă Autosesizări

3 -

• •

( cazuri din mass – media) Sesizări scrise persoane fizice (părinţi, vecini, rude, alte persoane)  instituţii (ISJB, Direcţia Muncii, ASP,IPJ,AJOFM etc.)   anonimă  petiţii ( înregistrate cu nr. 40……)  Sesizari directe

22

6 67 44 35

B. Tipologia cazurilor de copii aflaţi în situaţie de risc ca urmare a părinţilor plecaţi la muncă în străinătate Nr. crt. Motivul semnalării 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Neglijare Abuz emoţional Abuz fizic Neîntelegeri între membrii familiei şi violenţa domestică Copii ai căror părinţi nu au locuinţă Situaţie financiară precară Copii cu un părinte sau ambii arestaţi Copii şi membrii familiei fără acte de identitate Adolescenţi cu tulburări de comportament( furt, abandon şcolar, minore însărcinate, fugiţi de acasă, adoptaţi, tentative de suicid, etc.) Copii născuţi pe teritoriul altor tări Alte situaţii TOTAL

Nr. cazuri 64 47 23 5 -

 Nr. copii

30

43

1 9 179

2 12 350

136 77 70 10 -

C Repartiţia în teritoriu a cazurilor  Nr. Crt. 1. 2. 3. 4.

Domiciliul copilului (copiilor) Municipiul Bacău Mediul urban Mediul rural Alt judeţ

Număr cazuri 59 33 81 6

D. Distribuţia copiilor pe categorii de vârstă: Cazuri de: < 1 an a. Abuz emoţional c. Abuz fizic c. neglijare 6 d. situaţii 3 de risc

1-2 ani 3-6 ani

8 9

20 33

7-9 ani

10-13ani

14-17ani

26 46

41 69

35 54

>18 ani

E. Instituire măsură de protecţie specială  Nr. crt 2. 3.

Modul de rezolvare a cazului INSTITUIRE MĂSURĂ DE PROTECŢIE SPECIALĂ ( numar copii)  Plasament prin Comisia pentru Protectia Copilului:

a. la o persona b. într-un centru rezidential c. la AMP

28 1 -

23

4.

5.

 Plasament în regim de urgenţă cu dispoziţie de plasament  a. la o persoană b. într-un centru rezidenţial c. la AMP  Plasament în regim de urgenţa prin Ordonanţă Preşedinţială 

a. la o persoană

5 3 6 2

b. într-un centru rezidenţial 3 c. la AMP 1 Plasament a. la o persoană 3 6. b. într-un centru rezidenţial 4 c. AMP   Revocarea măsurii de plasament şi reintegrare în familia 7. naturală   Notă : la rezolvarea cazurilor au fost implicate familiile şi autorităţile locale (primăriile din  judeţ, poliţia, SPAS, unităţile medicale, inspectoratul şcolar, ONG.) Aşa cum se observă din situaţia prezentată mai sus şi în consens cu misiunea serviciului de consiliere, specialiştii au instrumentat cazurile sprijiniţi de toţi factorii de decizie: membrii ai familiilor naturale sau extinse şi reprezentanţi ai autorităţilor locale de la cadre didactice, primar,  poliţist până la preoţi cu care s-a colaborat astfel încât să se prevină separarea copiilor de familia naturală /extinsă şi de mediul în care aceştia au crescut, în conformitate cu Legea nr.272/2004,  privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Cele mai multe sesizari au vizat copiii din mediul rural. Aceştia au fost lăsaţi în grija  bunicilor care de cele mai multe ori se confruntau cu probleme de ordin financiar. Pe fondul acestor lipsuri s-au semnalat cazuri de neglijare şi abuz, cazuri în care este obligatorie implicarea autorităţilor locale. Reprezentanţii autorităţilor locale au fost informaţi cu privire la modalităţile de intervenţie  pe caz în scopul monitorizării şi soluţionării acestora pe plan local. Dacă la nivelul fiecărei primării ar exista un serviciu de consiliere şi sprijin pentru părinţi şi copii în care să-şi desfăşoare activitatea un asistent social, un psiholog şi un consilier juridic, o mare  parte din problemele specifice comunităţii îşi vor putea găsi rezolvarea pe plan local. De asemenea, se pot accesa proiecte de finanţare propuse de Uniunea Europeană centrate  pe nevoile comunităţii. În acest sens se poate solicita finanţare în scopul deschiderii unor Centre de Zi subordonate primăriilor care să ofere gazduire, hrană, educaţie, însuşirea deprinderilor de viată independentă şi petrecerea timpului liber într-un mod util, servicii specializate (consiliere şi asistenţă socială) astfel încât aceştia să depăşească mai uşor situaţia de criză în care se află ca urmare a separării de părinţi. Eficienţa acestor proiecte este posibilă în urma încheierii unor parteneriate de colaborare între instituţii ale statului ( DGASPC, ISJ, ASP, DMMPS) precum si ONG – uri.

IV. 3. Servicii specializate

Cele mai multe cazuri pe care le-a instrumentat CCS au avut în comun faptul că numai unul dintre părinţi era plecat în străinătate, iar părintele care se îngrijeşte de copilul din tară se confruntă cu probleme nu atăt de ordin material, ci mai degrabă de ordin emoţional. Copilul, odată cu trecerea anilor, începe să reacţioneze, să-şi arate frustrările acumulate pe toată perioada despărţirii de unul dintre părinţi, adoptând comportamente atipice. 24

Chiar dacă părintele care apelează la serviciile specialiştilor doreşte includerea copilului întrun program de consiliere, de cele mai multe ori s-a constatat că problema cea mai gravă este la  părinte. Părintele rămas acasă, şi mai ales taţii, nu reuşesc să se descurce cu treburile casnice şi să acorde sprijin emoţional copiilor. Aceştia sunt anxiosi, depresivi, îsi acuză soţiile sau concubinele de relaţii extraconjugale recurgând până la a le interzice copiilor să discute la telefon cu mamele  plecate. S-a constatat că taţii rămaşi în tară, cu toate grijile familiei devin dependenţi de alcool sau chiar recurg la tentative de suicid. Dupa finalizarea perioadei de evaluare iniţială atât părintele cât şi copilul sunt incluşi într-un  program de consiliere în care, de comun acord cu specialiştii, se stabilesc obiective şi activităţi,  pentru ca cei implicaţi să depaşescă problemele. Obiectivele propuse de specialiştii care consiliază au ca drept scop următoarele: schimbarea atitudinilor negative ale părinţilor faţă de copil;  ameliorarea interacţiunilor disfuncţionale părinte-copil, prin menţinerea şi consolidarea  relaţiilor parentale; dezvoltarea unei relaţii de ataşament pozitiv părinte-copil;  îmbunătăţirea modurilor de comunicare părinte-copil;  dezvoltarea competenţelor parentale;  conştientizarea de către familie a nevoilor psihologice şi afective ale copiilor, sprijinirea  familiei pentru a înţelege nevoile de îngrijire permanentă a copilului în familia sa; depăşirea situaţiei de risc de separare a copilului de familie; evitarea alterării definitive a  relaţiei părinte-copil; ameliorarea dificultăţilor psihosociale care afectează relaţiile familiale;  depăşirea stărilor conflictuale intrafamiliale şi inter-generaţionale;  sprijinirea familiei pentru a acorda ajutor mamei / tatălui.  Ca metode de evaluare psiho-socială sunt folosite: observaţia, interviul, testele psihologice. Evaluarea psihologică are drept obiectiv evidenţierea tuturor problemelor, a interrelaţiilor  dintre acestea şi a priorităţilor în ceea ce priveşte intervenţia terapeutică. Se abordează problema care creează persoanei cel mai ridicat grad de disconfort. Observaţia se desfăşoară în cadrul unui interviu flexibil, care poate fi structurat în funcţie de câţiva paşi – reper sau poate fi adaptat şi completat pe parcurs: stabilirea unei atmosfere prietenoase şi câştigarea încrederii ; copilul este întrebat cum preferă să i se spună ; se incepe o discuţie despre subiecte neutre înainte de a aborda problema propriuzisă. Când s-a stabilit o relaţie de prietenie, se deschide discuţia asupra problemei copilului în contextul vieţii lui, a speranţelor şi dorinţelor sale, a ceea ce îi place în modul lui de a fi, de a trăi. Limbajul folosit este pe măsura capacităţilor de întelegere ale copilului, evitându-se termenii de specialitate şi preferându-se un limbaj simplu, clar, emoţional, cu expresivitate crescută, securizant, dar cu un grad suficient de mare de spontaneitate, sensibilitate şi, in context, de umor, care să destindă progresiv relaţia şi să crească încrederea. I se oferă posibilitatea de a-şi exprima dorinţele, preocupările şi sentimentele prin desen. Interacţiunile dintre copil şi consilier ajută persoana care are grijă de copil să înţeleagă mai   bine natura problemelor cu care se confruntă acesta. Ei pot înţelege mai bine gândurile, sentimentele şi frământările copiilor şi pot pune întrebări într-o modalitate terapeutică. Descoperirile făcute alături de consilier vor mări ataşamentul îngrijitorului faţă de copil. O asemenea participare dezvoltă un sentiment al respectului mutual, înţelegere şi iertare pentru neînţelegerile şi tensiunile trecute care au alterat relaţia lor. Copiii sunt capabili să işi asume experienţele dificile şi chiar să îşi dezvăluie emoţiile, dacă şi adulţii importanţi din jurul lor procedează la fel. Deseori, copiii întâmpină dificultăţi majore în 25

exprimarea verbală a simţămintelor, cauzate fie de nedezvoltarea deprinderilor de comunicare, fie de trăirile complexe pe care le determină pierderile suferite. Pe de alta parte, se pot teme de faptul că, odata dezvaluite sentimentele dramatice, acestea vor cauza la randul lor alte calamităţi. În realitate, exprimarea verbală a sentimentelor negative conduce la ofilirea acestora. Copiii sunt incurajaţ incurajaţii şi ajutaţi să scoată scoată la lumină lumină – cu cuvintele cuvintele lor – propriile propriile sentimente, sentimente, în mod repetat. repetat. Exprimarea, revizuirea şi reaşţezarea sentimentelor reprezintă componente vitale ale procesului de însănă însănătoş toşire ire.. Se pot obser observa va şi reacţi reacţiile ile copilu copilului lui atunci atunci când când vorbeş vorbeşte te despre despre persoane persoanele le impo im port rtan ante te din din viaţ viaţaa lui, lui, desp despre re expe experi rien enţe ţele le de viaţ viaţă, ă, desp despre re şcoa şcoală lă,, desp despre re alte alte situ situaţ aţii ii întâmpinate. Consilierea este un mijloc de a modifica comportamentul. Este o experienţâ de comunicare, o căutare în comun a sensului în viaţa omului, cu dezvoltarea dragostei ca element esenţial, concomitent cu căutarea şi consecinţele ei. Această căutare este însăşi viaţa, iar consilierea este numai o intensificare a acestei căutări. Prin consiliere acţionăm prin metode specifice asupra emoţiilor, gândurilor, percepţiilor, conflictelor interne sau externe . Este un proces de ascultare şi oferire de informaţii persoanei asistate, astfel încât aceasta să fie capabilă să ia o decizie. Consilierea (individuală sau de grup) se face atât în cabinetul de consiliere cât şi în mediul de viaţă al clientului sub forma unor şedinţe (interviuri) de lucru practice, în cadrul cărora se dezvoltă un tip special de relaţie –  relaţia de consiliere consiliere . Rolul consilierii este, cu precădere, unul  proactiv, iar prin intermediul acestei activităţi se încearcă prevenirea situaţiilor de criză personală, familială, educaţională şi socială. Activităţile de consiliere urmăresc să cultive la clienţi: cristalizarea unei imagini de sine pozitive; sporirea responsabilităţii pe personale faţă de sine, fa fata de de alţii si si fa fata de societate; creşterea ca capacităţii de luare a deciziilor (i (independenţa al alegerilor personale); păstrarea echilibrului în situaţii de succes şi eşec; creşterea rezistenţei la frustrare, marginalizare temporară, critică; autoevaluarea re realistă a potenţialului pr propriu: in intelectual, fi fizic, ap aptitudinal ; cunoaşterea clară a calităţilor personale şi punctelor slabe; asumarea de obiective realiste, realizabile; capacitatea de analiză a propriilor erori, greşeli, eşecuri; asumarea riscurilor, stăpânirea situaţiilor de incertitudine, anticiparea consecinţelor; adoptarea unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător. Obervatiile si interviurile sunt completate de aplicarea unor teste. Se folosesc preponderent testele proiective: testul testul ,,arborelui”, testul testul ,,desenului figurii figurii umane”, testul ,,desenul familiei”, testul ,,omuleţului”, etc.

26

IV. 4. Studiu comparativ a situaţiei copiilor cu unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate la nivelul judeţului Bacău în perioada 2006-2010 Pentru a avea o imagine clară a situaţiei centralizate ca urmare a apariţiei Ordinului 219/2006 facem referire prin comparaţie la datele statistice transmise de către autorităţile locale din judeţul Bacău şi prelucrate de către reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău, începând cu ultimul ultimul semestru 2006 şi până în prezent .

Centralizator privind copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate Trimestrul IV 2006

27

1. NUMAR DE FAMILII

15% 41%

cu ambii parinti cu un singu r painte painte cu parinte parinte u nic sustinatator

44%

Număr de familii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate la trim. IV 2006

numar de copii la sfarsitul trim. IV 2006

Număr de copii aflaţi  în  îngrijirea rudelor până la gr. IV, fără măsură de protecţie

la AMP

număr de copii cu măsura de protecţie la sfârşitul trim. IV 2006

 în centre de plasament publice sau private

la rude pâna la gradul IV

la alte persoane/familii

Alte situaţii (la familii/persoane fără măsură de protecţie)

cu ambii părinţi   plecaţi în  străinătate

7 97

13 0 4

1 217

7

17

46

14

3

cu un singur   părinte plecat la muncă în  străinătate

8 69

14 8 2

1 181

0

0

35

2

2 64

2 89 195 5

46 4

4 31

0

2

13

4

14

3250

2829

7

19

94

20

281

cu părinte unic  susţinător al   familiei  monoparentele  plecat la muncă în  străinătate Total 

Număr de copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate 3250

Distribuţia pe sexe M 1572

F 1678

Distribuţia copiilor ai căror parinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate pe grupe de vârstă 1-2 10<1an a ni 3 - 6a n i 7-9ani 1 3a n i 14-17ani 25 111 663 727 887 837

28

2. NUMAR DE COPII

14% 40% cu ambii parinti cu un singur painte cu parinte unic sus tinatator

46 %

3. NUMAR DECOPII PECATEGORII DEVARSTA 22% 28%

<1 an 1-2 ani 3-6 ani 7-9 ani 10-13 ani

20%

14-17 ani 3% 1%

26%

4. NUMAR DECOPII CU/FARA MASURA DEPROTECTIE 10000

1217

1000

cu ambii parinti

1181 431 264

cu un sing parinte

84

100

37 19

14

10 3

cu parinte unic sustinator

1

nr. de copii lasati in grija rudelor  fara masura de  protectie

nr de copii cu masura de  protectie

nr. de copii lasati la familii/persoane fara masura de  protectie

Centralizator privind copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate Trimestrul IV 2007

29

1. NUMAR DE FAMILII

13 %

cu ambii parinti

42%

cu un singu r painte cu parinte u nic sustinatator

45 %

Număr de familii cu părinţi plecaţi la muncă  în străinătate la trim. IV 2007

număr de copii la sfârşitul trim. IV 2007

Număr de copii aflaţi  în  îngrijirea rudelor până la gr. IV, fără măsură de protecţie

la AMP

număr de copii cu măsură de protecţie la sfârşitul trim. IV 2007

 în centre de plasament publice sau private

la rude pâna la gradul IV

la alte persoane/familii

Alte situaţii (la familii/persoane fără măsură de protecţie)

cu ambii părinţi   plecaţi în  străinătate

107 1

1645

1595

10

6

18

10

6

cu un singur   părinte plecat la muncă în  străinătate

112 9

2014

2007

0

0

4

0

3

566

551

1

0

6

2

6

4225

4153

11

6

28

12

15

cu părinte unic  susţinător al   familiei  monoparentele  plecat la muncă în  străinătate Total 

342 254 2

Număr de copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate 4225

Distribuţia pe sexe M

F

2068

2157

Distribuţia copiilor ai căror parinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate pe grupe de vârstă 1-2 10<1an ani 3-6ani 7-9ani 13ani 14-17ani 31 160 847 950 1216 1021

30

2. NUMARDE COPII

13% 39%

cu ambii parinti cu un singur painte cu parinte unic sustinatator

48%

3. NUMAR DECOPII PECATEGORII DEVARSTA 22% 29%

<1 an 1-2 ani 3-6 ani 7-9 ani 10-13 ani

20%

14-17 ani 4% 1%

24%

4. NUMAR DECOPII CU/FARA MASURA DEPROTECTIE 10000

1595

1000

2007

cu ambii parinti

551

cu un sing parinte

100 44

9

10

6 4

6 3

1

nr. De copii lasati in grija rudelor  fara masura de  protectie

nr de copii cu masura de  protectie

nr. De copii lasati la familii/persoane fara masura de  protectie

31

cu parinte unic sustinator

32

Centralizator privind copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate Trimestrul IV 2008 1. NUMAR DE FAMILII

13% 39%

cu ambii parinti cu un sin gur painte cu parinte uni c sustinatator

48%

Centralizator privind copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate Trimestrul IV 2009

Număr de familii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate la trim. IV 2009 Număr de familii cu părinţi plecaţi la muncă  în străinătate la trim. IV 2008 1307 cu ambii părinţi plecaţi  în străinătate cu ambii   părinţi plecaţi  cu un părinte 12901880 însingur străinătate  plecat la muncă în  străinătate cu un singur   părinteunic plecat  cu părinte 447 la muncă în  susţinător al familiei   străinătate plecat la 1568 monoparentele cu părinte muncă în străinătate unic 3634 Total   susţinător al   familiei  monoparentel  e plecat la ai căror părinţi Număr de copii muncă în la muncă în sunt plecaţi  străinătate străinătate 420

Total

număr de copii cu măsură de protecţie la sfârşitul trim. IV 2008 număr de copii cu măsură de protecţie la sfârşitul trim. IV 2009

număr de Număr de copii la copii aflaţi număr Număr de copii sfârşitul  în îngrijirea de copii aflaţi în la  în centre de la rude la alte latrim. IV  îngrijirea rudelor rudelor  în centre de AMP plasament pâna la persoane/familii la gr. sfârşitu2009 până lapână gr. IV, plasament publice sau la rude gradul IV, fără l trim. fără măsură de la publiceprivate sau pâna laIV la alte măsură de IV 2008 protecţie AMP private gradul IV persoane/familii protecţie 1991

1939

11

1977 2938

19312924

13 0

677

668

2

2650

2636

5606

3

0

24

1

0

5531

Distribuţia pe sexe M F 639 628 2888 5195 2718 32785606 5266

3

0

13

1 14

2 5

Numărcopiilor de copiiaiaicăror cărorparinţi suntDistribuţia Distribuţia plecaţi la muncă pe sexe în străinătate pe grupe de vârsta părinţi sunt plecaţi la <1an 3-6ani 7-9ani 1014-17ani M F muncă în străinătate 1-2 ani 13ani 5266 168 2614 1014 2652 47 1346 1635 1396 Distribuţia copiilor ai căror parinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate pe grupe de vârsta 1-2 10<1an ani 3-6ani 7-9ani 13ani 14-17ani 50 168 988 1358 1517 1185

33

28

9

1

9

5 0

1 5

6

0

0

9

4

0

43

6 39

Alte situaţii (la familii/persoane fără măsură de protecţie) Alte situaţii (la familii/persoane fără măsură de protecţie)

5

9

2 7

6

0 6

1. NUMAR DEFAMILII 12% 36%

cu ambii parinti cu un singur painte cu parinte unic sustinatator

52%

2. NUMAR DE COPII

cu ambii parinti

12% cu un singur painte

36%

cu parinte unic sustinatator

52%

3. NUMAR DE CO PII PE CATEGO RII DE VARSTA 24% 29%

<1 an 1-2 ani 3-6 ani 7-9 ani 10-13 ani 14-17 ani

% 3%1%

25%

34

4. NUMAR DE COPII CU/FARA MASURA DE PROTECTIE 10000 2924 1939

1000

100

10

cu ambii parinti

668

cu un singur parinte

51

9

cu parinte unic sustinator

9 5

1

0

1

nr. De cop ii lasati nr de copii cu nr. De cop ii lasati in grija rudelor fara masura de prote ctie la familii/persoane masura de prot ectie fara masura de  protectie

IV. 5 Analiza datelor In urma prelucrării datelor din perioada 2006 - 2009 de raportare s-au constatat următoarele: a). date despre familii ( fig. 1 pentru toţi anii) numărul de familii în care părinţii sunt plecaţi la muncă în străinătate a crescut de la aproximativ 1955 în ultimul semestru 2006 la aproximativ 3634 la sfârşitul anului 2009; în cazul familiilor în care doar unul dintre părinţi este plecat la muncă în străinătate s-a înregistrat un procent de 44% în 2006, acesta ajungând la 52% în anul 2009; in anul 2009 s-a înregistrat o scădere uşoară ( 36%) a numărul de familii în care ambii  părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate faţă de anul 2006 ( 40%) ; de asemenea, in anul 2009 s-a înregistrat o scădere uşoară ( 12%) a numărul de familii cu părinte unic sustinător al familiei monoparentale plecat la muncă în străinătate faţă de anul 2006 ( 15%) ; •

•

•

•

 b). date despre copii (fig.2 pentru toţi anii) odată cu numărul de familii a crescut şi numărul de copii rămaşi în tară, de la apoximativ 3250 in anul 2006 la apoximativ 5606 în anul 2009; în anul 2009 s-a înregistrat o creştere (52% ) a numărul de copii rămaşi în tară care fac  parte din categoria familiilor cu un singur părinte plecat la muncă în străinătate faţă de anul 2006 ( 46%) ; în ceea ce priveşte numărul de copii rămaşi în tară care fac parte din categoria familiilor cu ambii părinţi plecat la muncă în străinătate, aceasta a cunoscut o scădere uşoară in anul 2009 ( 36%) faţă de anul 2006 (40%) ; de asemenea, in anul 2009 s-a înregistrat o scădere uşoară (12%) şi in cazul copiilor cu  părinte unic sustinător al familiei monoparentale plecat la muncă în străinătate faţă de anul 2006 ( 14%) ; •

•

•

35

c). Date despre vârsta copiilor ( fig. 3 pentru toţi anii) în perioada 2006-2009 s-a evidenţiat faptul că segmentul de varsta în care s-a înregistrat cele mai multe cazuri de copii rămaşi în tară este cel cuprins între 10 -13 ani şi 14-17 ani, cunoscând o creştere uşoară (de până la 3 procente) în utima perioadă raportată. Acest fapt este îngrijorător datorita vulnerabilităţii copiilor de a fi predispuşi la abandon şcoalar şi implicit la săvârsirea faptelor cu caracter antisocial. aceiaşi creştere s-a evidenţiat şi în cazul copii cu vârsta cuprinsă între 7-9 ani, însă a sa inregistrat o scădere de 2 procente în cazul copiilor cu vârsta cuprinsă între 3-6 ani Aceşti copii sunt predispuşi la abuzuri emoţionale datorită separării de părinte/ambii  părinţi . •

•

d) în grija cui se află copilul ( fig. 4 pentru toţi anii) numărul de copii aflaţi în grija rudelor, fără măsură de protecţie a cunoscut o creştere semnificativă de la 2829 în anul 2006 la 5531 în anul 2009; de remarcat este scăderea semnificativă a numarului de copii care beneficiază de măsură de protecţie la rude/centre rezidenţiale sau ONG-uri de la 140 copii în anul 2006 la 69 copii în anul 2009. de asemenea, a scăzut şi numarul de copii aflaţi în grija altor persoane, de la 281 copii în anul 2006 la un număr de 6 copii în ultima perioadă raportată. •

•

•

Centralizator privind copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate trimestrul II 2010

număr de copii la sfârşitul trim. II 2010

Număr de copii aflaţi  în  îngrijirea rudelor până la gr. IV, fără măsură de protecţie

la AMP

1790

2488

2428

2055

3218

573 4418

771 6477

Număr de familii cu părinţi plecaţi la muncă  în străinătate la trim. II 2010 cu ambii părinţi   plecaţi în  străinătate cu un singur   părinte plecat la muncă în  străinătate cu părinte unic  susţinător al   familiei  monoparentele  plecat la muncă în străinătate Total 

Număr de copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate 6477

număr de copii cu măsură de protecţie la sfârşitul trim. II 2010

 în centre de plasament publice sau private

la rude pâna la gradul IV

la alte persoane/familii

Alte situaţii (la familii/persoane fără măsură de protecţie)

11

3

36

9

1

3204

0

0

14

0

0

766 6398

1 12

1 4

1 51

2 11

0 1

Distribuţia pe sexe M

F 3314

3163

Distribuţia copiilor ai căror parinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate pe grupe de vârsta 1-2 10<1an ani 3-6ani 7-9ani 13ani 14-17ani 69 204 1125 1483 1873 1723

36

1. NUMAR DE FAMILII

13% cu ambii parinti

41%

cu un singur painte cu parinte unic sustinatator

46%

2. NUMAR DE COPII

12% 38%

cu ambii parinti cu un si ngur painte cu parinte u nic sustinatator

50%

3. NUMAR DE CO PII PE CATEGO RII DE VARS TA

23%

29%

<1 an 1-2 ani 3-6 ani 7-9 ani 10-13 ani

17%

14-17 ani 3%1%

27%

37

4. NUMARDE COPII CU/FARAMASURA DEPROTECTIE 10000 2428

1000

3204

cu ambii parinti

766

100

cu un singu parinte

59

14

10

cu parinte unic sustinator

5

1

0

0

1

nr. De copii lasati in grija rudelor  fara masura de  protectie

nr de copii cu masura de  protectie

nr. De copii lasati la familii/persoane fara masura de  protectie

Începând cu luna ianuarie 2010 şi până în prezent s-a înregistrat un numar de 4418 familii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate şi un număr de 6477 copii rămaşi în tară. Dintre aceşti copii, un număr de 6398 se află în grija rudelor până la gradul IV, fără măsură de protecţie, un numar de 78 copii beneficiază de măsură de protecţie iar  un singur copil a fost întregistrat ca fiind în grija unei familii, fără măsură de protecţie. Aşa cum reiese şi din graficul prezentat mai jos (fig. nr. 5), numărul de familii cu părinţi care pleacă la muncă în străinătate a crescut de la an la an, cauzat de instabilitatea socioeconomică din Romania şi tranziţia interminabilă. Acest aspect este alarmant întruât a crescut implicit şi numărul copiilor rămaşi în tară, cei mai mulţi dintre aceştia fiind lăsaţi în grija rudelor, fără măsură de protecţie, care, datorită vârstei (în cazul bunicilor), a situaţiei financiare/materiale precare nu reuşesc să îşi asume responsabilitatea creşterii şi îngrijirii acestora, de cele mai multe ori neglijându-i sau chiar abanonându-i. Abandonul copiilor la  bunici sau la alte rude are consecinţe psihologice grave, în timp pentru aceştia. Este necesar  ca părintele/părinţii care pleacă la muncă, în străinătate să-şi lase copilul în grija unei rude sau persone de încredere, cu procură notarială, pentru a-l putea reprezenta în mod legal pe copil şi care să-i poată asigura condiţiile necesare dezvoltarii normale.

38

5. GRAFIC COMPARATIV

7000 nr. de familii

6000 nr. de copii

5000 nr. de copii aflati in grija rudelor fara masura de  protectie

4000

nr. de copii cu masura de  protectie

3000 nr. de copii lasati in grija altor persoane /familii far 

2000

masura de prot ectie

1000

0 2006

2007

2008

2009

2010

IV.6.Concluzii Din luna iunie 2006, odată cu apariţia Ordinului 219, Centrul de Consiliere a preluat şi cazuistica copiilor separaţi de părinţii care au hotărât sa plece la muncă în străinătate. Specialistii CCS, au desfăşurat toate aceste activităţi până în trimestrul III, 2007 când centralizarea acestor date a revenit Serviciului de Evaluare, Monitorizare în domeniul Asistenţei Sociale şi Protecţiei Copilului. Această modificare s-a impus întrucât în Fişa de Monitorizare trimestrială se regăseau aceste date transmise de autorităţile locale. Din datele statistice centralizate şi prelucrate de specialiştii DGASPC, a reieşit faptul că fenomenul a înregistrat o creştere a familiilor şi implicit a copiilor rămaşi “singuri acasă”. Întrucât datele statistice transmise de către autorităţile locale şi centralizate la nivel judeţean nu coincideau cu studiile efectuate la nivel naţional, s-a solicitat din partea ISJ (Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică Bacău) elaborarea unui studiu privind situaţia copiilor de vârstă şcolară a căror    părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. În acest sens, Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică Bacău , a realizat un studiu privind elevii cu unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate din municipiul Bacău. Astfel, în învăţământul preuniversitar din municipiul Bacau sunt cuprinşi 31.236  preşcolari/elevi. Dintre aceştia, 4473 au unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate (14.32%). Această categorie de copii a fost investigată sub mai multe aspecte : a) care părinte alege să plece în stăinătate ? In general, dintre cei doi parinţi taţii aleg să plece la muncă în străinătate asumându-şi rolul tradiţional de asigurare a securităţii financiare a familiei (42% dintre copiii investigaţi). Cu toate acestea, studiul evidentiază un procent destul de mare (34%) al copiilor ale căror mame sunt 39

 plecate la muncă în străinătate. Procentajul copiilor care au ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate este de 24%.  b) în grija cui au fost lăsaţi copiii ? Studiul arată că 60% dintre copiii – elevi investigaţi se află în grija unuia dintre parinţi. În situaţia în care ambii părinţi sunt plecaţi, răspunderea supravegherii şi ingrijirii acestora revine în cele mai frecvente cazuri bunicilor (25%). Un număr de 8% dintre copii sunt lăsaţi în grija rudelor, 4% în grija fraţilor mai mari, iar 1% în grija altor persoane. Studiul arată faptul că 2% dintre copii Eleviii singuri acasă provin din gimnaziu, liceu sau  sunt nevoiti să-şi poarte singuri de grijă. SAM. c) de când se află copilul/elevul în această situaţie ? : Mai mult de jumătate dintre copii ( 54%) trăiesc experienţa separării de unul sau ambii părinţi de peste 2 ani. Pe treptele de învăţământ, procentele cresc o dată cu vârsta copiilor. Astfel, 2410 copii ( 54%) sunt separaţi de unul sau ambii părinţi de peste doi ani. d) date despre familii : - 26% dintre copii (1163) fac parte din urmatoarele tipuri de familie :  19% dintre copii fac parte din familii ai căror părinţi sunt despărţiţi în fapt sau divorţaţi ; frecvenţa este mai mare în rândul copiilor din ciclul primar şi gimnazial.  3% provin din familii monoparentale ( mame singure) ;  4% trăiesc experienţa unui părinte decedat ;  2% au un părinte vitreg (frecvenţa mai ridicată este în rândul copiilor de gimnaziu şi liceu). Studiul a fost efectuat în primul trimestru al anului 2008, prelucrat şi transmis DGASPC de către Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică Bacău în cursul lunii aprilie 2008.

STUDIU DE CAZ PRIVIND SITUAŢIA COPIILOR C.A. ŞI C.I.G. Cazul nr. 1 I. a. b. c. d.

DATE DE IDENTIFICARE COPIL C. A. Nume şi prenume: Data şi locul naşterii / CNP: Act de stare civilă / identitate:act de naştere Naţionalitate / cetăţenie / limba maternă: 40

- C. A. - confidential - confidential - romana

e. Religie: f. Nume şi prenume tata / mama: g. Domiciliu: h. Locuieşte fără forme legale: i. Condiţii de locuit: de vedere igienico- sanitar  j. Situaţie şcolară a copilului în prezent: k. Starea de sănătate a copilului în prezent:

- ortodoxa - C.D. /C. E. - confidential - modeste şi întreţinute din punct - şcolar   - clinic sănătos

DATE DE IDENTIFICARE COPIL C.I.G a. Nume şi prenume: b. Data şi locul naşterii / CNP: c. Act de stare civilă / act de identitate: d. Nationalitate / cetatenie / limba materna: e. Religie: f. Nume si prenume tata / mama: g. Domiciliu: h. Locuieşte fără forme legale: l. Condiţii de locuit: de vedere igienico sanitar  i. Situaţie şcolară a copilului în prezent: j. Starea de sănătate a copilului în prezent:

II.

- C.I.G - confidenţial - confidenţial - română - ortodoxă - C.D. /C. E. - confidenţial - modeste şi întreţinute din punct - şcolar   - clinic sănătos

DATE DE IDENTIFICARE FAMILIA NATURALĂ MAMA Nume şi prenume: Data şi locul naşterii / CNP: Act de stare civilă / identitate: Naţionalitate / cetăţenie / limba maternă: Religie: Nume si prenume tata / mama: Domiciliu: Locuieşte fără forme legale: Starea civilă: Condiţii de locuit: Loc de muncă / venituri: Starea de sănătate în prezent:

- C. E. - confidenţial - confidenţial - română - ortodoxă - G. / E. - confidenţial - străinătate - căsătorită -

TATA a. Nume şi prenume: b. Data şi locul naşterii / CNP: c. Act de stare civila / identitate: d. Nationalitate / cetatenie / limba materna: e. Religie: f. Nume şi prenume tata / mama: g. Domiciliu: h. Locuieşte fără forme legale:

- C.D. - confidenţial - confidenţial - română - ortodoxa - M. si M. - confidenţial -

a. b. c. d. e. f. g. h. i. j. k. l.

41

i. Starea civilă: j. Condiţii de locuit: k. Loc de muncă / venituri:

III. a.

- căsătorit - SC. SUN.SRL / alocaţia copiilor  

ANALIZA CAZULUI

Sesizare (cum a intrat cazul în atenţia DGASPC ) Cazul minorilor C.A. si C.I. a intrat în atenţia Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, respectiv a Centrului de Consiliere şi Sprijin pentru Părinţi şi Copii în data de 07.05.2007, în urma unei sesizări directe a unui părinte (tata) care a solicitat consiliere pentru cei doi copii de care se ocupă în prezent singur întrucât mama copiilor este plecată în străinătate. b.

Evaluarea şi evoluţia cazului: Cei doi minori în vârstă de 8 ani(fata) şi respectiv 13 ani (băiat) locuiesc împreună cu tatal, în vârstă de 32 de ani, într-un apartament, proprietate personală a celor doi soţi, compus din trei camere, şi întreţinut din punct de vedere igienico-sanitar. Tatal ne-a relatat faptul că în urmă cu trei ani a fost plecat la muncă în Italia, în acest timp de creşterea şi de îngrijirea copiilor s-a ocupat mama acestora. Dupa un an şi mama a plecat la munca în străinătate, copiii fiind lăsaţi în grija unor prieteni de familie. Cei doi soţi s-au despărţit în fapt de un an de zile, iar după despărţirea celor  doi soţi, tatăl s-a reîntors în tară. Din acel moment, tatal s-a ocupat de creşterea celor  doi minori. Mama nu a mai revenit în tară, iar cei doi soţi nu au mai pastrat legătura. Cei doi minori au menţinut legătura cu mama prin telefon, ultima data au vorbit în urmă cu 6 luni. C.D., tatăl minorilor, lucrează la o firmă de producere şi montare a geamurilor termopan şi se ocupă singur de cei doi minori. El susţine că din cauza   programului încărcat are dificultăţi în creşterea celor doi. De asemenea, de la întoarcerea din străinătate, C.D. a constatat că relaţiile cu cei doi copii s-au schimbat, cei doi minori îl mint, nu îl ascultă, au rezultate scăzute la învătătură, absenţe la şcoală. În data de 08.05.2007, tatăl s-a prezentat la sediul Centrului de Consiliere şi Sprijin pentru Părinţi şi Copii împreună cu băiatul în vârstă de 13 ani, unde a stat de vorbă cu specialiştii centrului. Din discuţiile purtate a reieşit că baiatul simte în mod acut lipsa mamei. Minorul suferă în urma acestei despărţiri îndelungate şi simte  plecarea acesteia şi lipsa contactelor de orice fel ca un abandon. S-au purtat şi discuţii legate de şcoală şi dificultăţile cu care acesta se confruntă la învăţătură. Minorul a recunoscut că are probleme la învăţătură, deoarece a rămas corigent la 4 obiecte în  primul semestru al acestuia an. Băiatul doreşte să îşi rezolve situaţia la învăţătură şi îşi doreşte să promoveze clasa. În cursul acestei prime întâlniri băiatul a realizat ,,desenul familiei “. Împreună cu tatăl s-a hotărât continuarea consilierii celor doi minori la domiciliu, deoarece programul nu îi permite acestuia sa vină regulat la consiliere şi nu are alte rude care să se ocupe de copii. Tatal şi-a dat acordul ca psihologul să realizeze consilierea în locuinţa sa o dată pe săptămână. În data de 12.05.2007 o echipă formată din asistent social şi psiholog s-a deplasat la locuinţa familiei C. unde au discutat cu cei doi minori. Din discuţiile purtate a reieşit grija pe care fratele o manifestă fată de sora mai mică, asumarea de către băiat a unui rol protector. Cei doi copii sunt ataşaţi unul de celălalt şi se sprijină reciproc. Sau purtat discuţii legate de situaţia şcolară a celor doi; băiatul a fost încurajat în rezolvarea situaţiei la obiectele în care se află în situaţie de corigenţa, psihologii i-au explicat diverse tehnici de memorare, de ascultare activă. Fetiţa a precizat că nu are 42

  probleme la şcoală, că se întelege bine cu colegii şi învăţătoarea. Din observaţiile efectuate şi din studiul caietelor fetiţei s-a constatat că aceasta nu-şi efectuează deseori temele motivând că “uita” şi rezultatele şcolare au scăzut tot mai mult în semestrul al doilea al clasei I. Băiatul a fost încurajat să se ocupe mai mult de temele pe care sora lui trebuie să le facă, să o ajute atunci când are nevoie. În data de 15.05.2007 specialiştii Centrului de Consiliere şi Sprijin pentru Părinţi şi Copii s-au deplasat la şcoala ,,G.B”, unde au discutat cu învăţătoarea şi respectiv diriginta celor doi copii. Învăţătoarea fetiţei ne-a relatat că aceasta este cuminte la ore, dar că rezultatele la învăţătură au scăzut tot mai mult. Învăţătoarea a relatat ca ştia situaţia acesteia, dar ca nu s-a implicat şi nu a incercat să o ajute pe considerentul că părinţii sunt cei care trebuie să rezolve problemele copiilor lor. Diriginta elevului a prezentat situaţia lui şcolară şi s-a arătat dispusă să îl ajute să  promoveze clasa. De asemenea, diriginta a precizat că baiatului se confruntă cu aceste   probleme din clasa a V-a, iar situaţia s-a agravat şi mai mult în ultimul an. Reprezentanţii şcolii au înţeles situaţia dificilă pe care cei doi copii o parcurg şi necesitatea că aceştia să fie ajutaţi să depăşească aceste probleme, astfel încât efectele asupra dezvoltării personalităţii să fie cât mai reduse. În data de 22.05.2007 echipa a abordat cu cei doi copii problemele legate de şcoală, şi au încercat să îi motiveze în realizarea şi atingerea obiectivelor pe care şi leau propus în activitatea şcolară. Băiatul a precizat că a reuşit să obţină o notă bună la istorie. El a fost lăudat şi încurajat în obţinerea unor rezultate la fel de bune şi la celelalte 3 obiecte la care se află în situaţie de corigenţă. În timpul consilierii s-a abordat şi subiectul plecării mamei, şi din reacţiile celor doi copii a reieşit că ambii minorii se simt abandonaţi de mamă şi îşi doresc foarte mult ca ea să se întoarcă acasă. Din observaţiile efectuate s-a constat că băiatul reuşeşte să îşi exprime tristeţea şi durerea mai intens decât sora sa. Cei doi copii  povestesc cu plăcere de timpul petrecut împreună cu tatal lor la sfîrşit de săptămână, şi de planurile pe care şi le-au făcut pentru vacanţă. În cadrul consilierii s-a efectuat un  plan de activităţi pentru vacanţă, băiatul a fost încurajat să îşi planifice câteva activităţi specifice pentru vârsta lui: să citească cărţi pentru şcoală, să facă sport la un club din apropierea casei, să se plimbe cu prietenii în parc, să înveţe să folosească calculatorul, să meargă la rude la ţară, sa îl ajute pe tatăl său la treburile din casă. De asemenea, împreună cu fetiţa si-au planificat câteva activităţi pentru vacanţa: vizita la rudele de la ţară, activităţi ludice cu prietenii, desen, ajutor acordat tatalui în casă, exersarea scrisului şi cititului.

D.

Genograma familiei bilologice a copiilor:

43

30

32

8

13

LEGENDA Persoană de sex feminină Persoană de sex masculină Căsătorie în care soţii sunt separaţi în fapt

E. Ecomapa

44

Şcoala

C.A C.I.G.

Reprezentanţi

RERREBJMN i RECXJMSA DGASPC

Rudele

Mama

Tata

Legendă

Relaţie, echilibrată normală Relaţie stresantă Relaţie unilaterală Relaţie bilaterală

E. Analiza câmpului de forţe 45

(+) 1.Menţinerea relaţiei telefonice cu mama în vederea reîntregirii familiei 1.Cei doi fraţi doresc să-si îmbunătătească situatia şcolară, lucând suplimentar acasă 2.Cadrele didactice doresc să se implice şi să-i ajute pe copii să depăşească situaţia în care se află aceştia 3.Efectuarea şedinţelor de consiliere la domiciliul copiilor  4.Tata va încerca să petreacă mai mult timp cu cei doi copii

IV.

(-) 1. Cei doi copii se simt abandonaţi de mamă 1.Situaţia şcolară este slabă, băiatul fiind corigent la 4 obiecte 2.Este greu de recuperat materia care au  pierdut-o pentru că nu au învătat la timp şi nu şi-au făcut temele 3.Imposibilitatea deplasării tatălui cu copiii la Centrul de Consiliere datorită  programului de muncă 4. Comunicarea deficitară cu tatăl lor 

SERVICII OFERITE: - consiliere socială; - consiliere psihologică individuală; - consiliere psihologică de grup; - informare.

V. ETIOLOGIA PROBLEMELOR  Există mai mulţi factori care sunt raspunzători de situaţia copiilor:  plecarea părinţilor în străinătate şi încredinţarea copiilor spre creştere şi  educaţie unor prieteni; despărţirea afectivă a celor doi părinţi; lipsa contactelor cu mama; relationare defectuoasă tată-copil; atitudinea de respingere a tatălui în legatură cu relaţia mamă-copil; • • • •

VI .

DIAGNOZA CAZULUI Schimbările care au loc în mediul familial îşi lasă tot timpul amprenta asupra dezvoltării copiilor. Cei doi copii au trecut prin foarte multe experienţe dureroase întrun timp foarte scurt plecarea tatălui, plecarea mamei, despărţirea dintre cei doi parinţi, lipsa oricăror contacte cu mama, şi acestea au lăsat urme adînci în sufletul lor. Efectele acestor schimbări se reflectă în scăderea stimei de sine a celor doi copii, eşecul şcolar  al băiatului, scăderea rezultatelor şcolare la fetiţă, neascultare, minciuni, instabilitate emoţională. VII.

PROGNOZA Copiii au beneficiat de programe de consiliere psihologică (individuală şi de grup) în care s-a urmărit anularea efectelor negative generate de despărţirea părinţilor, creşterea încrederii în propria persoană, schimbarea atitudinilor faţă de propria  persoană, schimbarea atitudinii negative faţă de despărţirea părinţilor, îmbunătăţirea rezultatelor şcolare, reducerea sentimentului de vină legat de plecarea mamei,

46

îmbunătăţirea relaţiilor interpersonale dintre tată şi cei doi minori. Situaţia şcolară a celor doi copii s-a ameliorat, baiatul a reuşit să obţină note mai bune şi să îşi stabilească scopuri realiste în legatură cu evoluţia viitoare la învăţătură. Fetiţa este mai apropiată de tată, reuşeşte să comunice mai deschis cu el, să îi ceară ajutorul, să îşi exprime sentimentele fără teamă. Tatăl şi-a schimbat atitudinea faţă de cei doi minori, le acordă mai multă încredere şi işi petrece timpul liber împreună cu aceştia. Tatal a planificat pentru vară o excursie în Bucovina şi diverse alte activităţi menite să imbunătăţească relaţiile cu cei doi copii, să îi apropie mai mult şi să le diminueze sentimentul de insecuritate şi vină faţă de despărţirea părinţilor. Specialiştii urmaresc în continuare evoluţia familiei şi realizează activităţi de consiliere care urmăresc accentuarea efectelor pozitive obţinute pâna acum şi atingerea celorlalte obiective. De asemenea, specialiştii implicaţi în rezolvarea acestui caz vor  încerca să contacteze mama minorilor pentru a discuta cu ea situaţia în care se află cei doi copii, necesitatea păstrării unei legături cu aceştia, obligaţia morală şi legală pe care o are în creşterea şi dezvoltarea lor.

Testul ,,arborelui” şi testul ,,familiei” – interpretare Din desenul ,,arborelui” realizat de băiat reiese dorinţa lui de a atrage atenţia, dar şi teama de afirmare, timiditatea – arborele ocupă toată pagina. Direcţia arborelui indică stăpânire de sine, obiectivitate. Accentuarea spre dreapta relevă conştiinţa de sine exagerată, concentrarea slabă şi superficialitate. Arborele este uscat, lucru ce denotă necesitatea lui A. de a fi protejat. Absenţa rădăcinilor sugerează prezenţa unor  emoţii reprimate. Liniile trasate sugerează vivacitatea, energia. Baza trunchiului sugerează şi o anumită inhibiţie în gândire şi dezvoltare. Lărgirea bazei trunchiului către stânga sugereaza, de asemenea, inhibiţia, ataşamentul la trecut şi la mama. Lărgirea ramurilor către extremităţi sugerează impulsivitate şi violenţa primară. Coroana sugerează inhibiţie si nesiguranţă, un puternic sentiment de inferioritate, de devalorizare a propriei persoane. Ramificaţiile subţiri – incapacitatea de a suferi frustrări. Frunzele care cad sugerează depresia, pesimismul, sentimentul de nereuşită,  prezenţa unor conflicte, traume. Desenul realizat de fetiţa în vârstă de 8 ani exprimă dorinţa acesteia de a trece neobservată, timiditatea. Arborele este poziţionat în extrema stângă şi relevă  problemele legate de mamă, prezenţa unui ataşament ambivalent, probleme cu tatăl în calitate de educator. Poziţionarea arborelui în partea stânga jos – impresia de abandon şi de a fi pierdut obiectul dragostei. Absenţa rădăcinii sugerează teama, baza trunchiului sugerează rigiditatea adaptativă, orizontul strâmt de cunoastere, şi vulnerabilitatea la stres. Coroana sugerează lipsa de agresivitate şi voinţa slabă. Spaţiul gol din coroană sugerează prezenţa unor conflicte intrapsihice, senzaţia de vină. Desenul ,, familiei” – la ambii copii din desenul familiei lipseste mama, acest lucru sugerează sentimentul de abandon trăit de cei doi copii. În cele doua desene se constată diferenţierea dintre sexe, realizată prin îmbrăcămintea celor desenaţi. Băiatul a desenat o activitate în parc în care sora lui se joacă cu baloane, în timp ce  băiatul şi tata o privesc. Tatăl este plasat în mijloc şi este desenat de dimensiuni mai mari, ceea ce sugerează autoritatea pe care o are în familie. Lipsa contactelor fizice dintre cei trei membrii ai familiei şi plasarea băiatului într-un cadru mai îndepărtat sugerează lipsa de siguranţă în contactele sociale. Cei trei sunt veseli, si se bucura de timpul petrecut impreuna. În desenul realizat de fetiţă se constată prezenţa unui alt  personaj, o prietenă, acest fapt sugerează ataşamentul de aceasta şi prezenţa constantă în cadrul familiei. Personajele se ţin de mână şi sunt vesele, au ieşit în parc şi se simt 47

 bine împreună. Tatăl este perceput ca o autoritate prin realizarea personajului de dimensiuni mai mari, dar se joacă împreună cu cei trei copii şi participă la distracţia copiilor. Ambele desene realizate de C.A. si C.I. sugerează că plecarea mamei şi lipsa contactelor cu aceasta au schimbat imaginea familiei în viziunea celor doi copii; omisiunea mamei sugerează efectul de respingere şi sentimentul de abandon.

STUDIU DE CAZ PRIVIND SITUAŢIA COPILULUI D.G.E. Cazul nr. 2 I. a. b. c. d. e. f.

DATE DE IDENTIFICARE COPIL D.G.E. Nume şi prenume: Data şi locul naşterii / CNP: Act de stare civilă / identitate:act de naştere Naţionalitate / cetăţenie / limba maternă: Religie: Nume şi prenume tată / mamă: 48

- D.G.E. - 8 ani - confidenţial - româna - ortodoxă - D.V. /C. D.

g. h. i. j. k. II.

Domiciliu: Locuieşte fără forme legale: Condiţii de locuit: Situaţie şcolară a copilului în prezent: Starea de sănătate a copilului în prezent:

- confidenţial - modeste - şcolar   - clinic sănătos

DATE DE IDENTIFICARE FAMILIE NATURALĂ

MAMA b. Nume şi prenume: c. Data şi locul naşterii / CNP: d. Act de stare civilă / identitate: e. Naţionalitate / cetăţenie / limba maternă: f. Religie: g. Nume şi prenume tată /mamă: h. Domiciliu: i. Locuieşte fără forme legale: j. Starea civila: k. Condiţii de locuit: l. Loc de muncă / venituri: m. Starea de sănătate în prezent:

- C. D. - confidenţial - confidenţial - română - ortodoxă - confidential - străinătate - divorţată plecată la muncă în străinătate -

TATA a. Nume şi prenume: b. Data şi locul naşterii / CNP: c. Act de stare civilă / identitate: d. Nationalitate / cetatenie / limba materna: e. Religie: f. Nume şi prenume tată / mamă: g. Domiciliu: h. Locuieste fara forme legale: i. Starea civila: j. Condiţii de locuit: k. Loc de muncă / venituri:

- D.V. - confidenţial - confidenţial - română - ortodoxă - G./E. - confidenţial - concubinaj - plecat la muncă în străinătate

FRAŢI / SURORI M.T.- 15 ani, şcolar  M.R.- 14 ani, şcolar  M.A.- 10 ani, şcolar  III ANALIZA CAZULUI A. Sesizare (cum a intrat cazul în atentia DGASPC ) Cazul copiilor M. – D., a intrat în atenţia Centrului de Consiliere şi Sprijin  pentru Pariţi şi Copii în data de 07.03.2008 fiind sesizat de către autorităţile locale din comuna S., care au solicitat instituirea unei măsuri de protecţie specială pentru cei 49

4 minori, care se afla în dificultate, deoarece mama copiilor şi concubinul acesteia au  plecat la muncă, în străinătate. În sesizare se specifică faptul că cei patru minori ai căror parinţi sunt plecaţi în străinătate locuiesc la numitul D.G. unchiul patern al copiilor (care este casier la Primaria S.). Întruât mai are în grijă un nepot în vârstă de 20 de ani, care este elev iar  situaţia financiară nu-i permite să se ocupe şi de cei patru nepoţi, s-a adresa Primariei S. pentru instituirea unei măsuri de protecţie specială pentru aceştia. Din ancheta socială intocmită de către reprezentanţii autorităţilor locale, a reieşit faptul că aceştia nu s-au implicat în identificarea unei alternative pe plan local şi au venit cu propunerea de instituire a unei măsuri de protecţie specială pentru cei patru fraţi. Specialiştii din cadrul Centrului de Consiliere şi Sprijin pentru Părinţi şi Copii, au contactat telefonic şi în scris reprezentanţii Primariei, Politiei şi Şcolii din comuna S. aducându-li-se la cunoştinţă prevederile   Legei nr.272/2004, privind protecţia şi  promovarea drepturilor copilului, care obligă autoritătile locale să implice membrii comunităţii şi să identifice alternative pe plan local care ar putea veni în sprijinul copiilor, evitându-se astfel institutionalizarea acestora. Autorităţile locale ne-au comunicat telefonic că au luat legatura cu mama copiilor în Italia si că aceasta a promis că se intoarce în tară pentru a rezolva situaţia copiilor.

B. Evaluarea şi evoluţia cazului: În data de 30.05.2008, cazul a reintrat în atenţia Centrului de Consiliere şi Sprijin pentru Părinţi şi Copii, sesizat tot de Primăria S., prin care am fost informaţi că mama copiilor, numita C. D. şi concubinul acesteia D. V. nu s-au întors din străinătate şi că există riscul ca cei patru copii să rămână fără locuinţă. Specialiştii DGASPC, au contactat conducerea şcolii generale din comuna S., respectiv pe d-na director M. R. pentru a întocmi o caracterizare din punct de vedere  pedagogic. Aceasta a fost sensibilizată de situaţia celor patru copii si a menţionat că se va implica personal pentru a identifica o familie care să se poată îngriji de aceştia. În aceeaşi zi directorul şcolii M. R., a contactat mai multe familii care ar putea să ajute copiii dar numai una singură a fost dispusă să le ofere condiţii materiale şi afecţiune pentru toţi fraţii fără a-i despărţi. Familia se numeşte O. S. G. şi G., locuieşte în comuna S şi cunoaste copiii de când erau mici. De menţionat este faptul că în comună se află mai multe familii care au în plasament copii aflaţi în dificultate. În data de 06.06.2008, o echipă formată dintr-un asistent social şi un psiholog sa deplasat în comuna S. pentru a evalua situaţia din punct de vedere psiho-social a copiilor, şi a condiţiilor în care locuiesc în prezent precum şi evaluarea familiei O. S. si G.. Echipa de specialişti însoţită de referentul social s-au deplasat la şcoala din comuna S. unde surorile M T şi sora ei M R , sunt eleve în clasa a VII – a. Din discuţiile purtate cu cele doua surori au rezultat următoarele : părinţii copiilor au divorţat când aceştia erau mici, au locuit o perioadă în satul C., la bunica maternă până când aceasta a decedat, după care din anul 1998 s-au mutat în satul N, com. M. la numitul D.G., relaţie din care a rezultat minora D. G. E., elevă în clasa a I-a la şcoala din satul N. minorele prezentau simptomele unui abuz emoţional, manifestau un sentiment de nesiguranţă şi frică ca s-ar putea produce separarea fraţilor;

50

au relatat faptul că ţin legatura cu mama telefonic care nu a putut justifica neimplicarea acesteia în iesirea copiilor din criză, dar că au speranţa că într-o bună zi mama se va intoarce şi vor fi din nou o familie; copiii nu au mai primit ajutor financiar de la mamă din luna februarie 2007, singurele venituri rezultând din alocaţii şi din ajutorul vecinilor; surorile şi-au dat acordul atât verbal cât şi în scris că doresc să locuiască la familia O. S. Minorii frecventează şcoala, sunt îngrijiţi, îmbrăcaţi iar din caracterizarea şcolară reiese faptul că aceştia au note de promovare, că nu au creat probleme deosebite, că există sistem relaţional şi ataşament puternic între fraţi. Echipa interdisciplinară însoţită de minora M. T. s-a deplasat în satul N., la imobilul domnului D. G. în care locuiesc şi cei patru copii si s-au constatat urmatoarele: la domiciliu se aflau cei doi fraţi mai mici care tocmai se întorseseră  de la şcoala din sat unde învată; copiii ne-au arătat camerele în care locuiesc; acestea erau modest  mobilate şi îngrijite;  minorii se gospodăresc singuri, sora cea mare de 15 ani suplinind locul mamei. Aceasta se ocupă de curaţenie, mâncare şi spălat rufe ; domnul D. G. nu era nici la Primărie şi nici la locuinţa acestuia nu se  afla aşa că nu s-a putut asculta şi punctul de vedere al acestuia în ceea ce priveşte situaţia de criză în care se afla copiii; fraţii mai mici au fost consiliaţi de asistentul social şi psihologul  DGASPC şi informati cu privire la situaţia lor viitoare şi în acest sens am aflat ca aceştia au beneficiat de o măsura de protecţie specială pentru un an de zile într-un centru de plasament, în urma neîntelegerilor dintre mama sa şi concubinul acesteia, după care au fost reintegrati în familie;

C. Încadrarea juridică a cazului Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului ART. 64 (1) Plasamentul copilului în regim de urgenţă este o măsură de protecţie specială, cu caracter temporar, care se stabileşte în situaţia copilului abuzat sau neglijat, precum şi în situaţia copilului găsit sau a celui abandonat în unităţi sanitare. (3) Pe toată durata plasamentului în regim de urgenţă se suspendă de drept exerciţiul drepturilor părinteşti, până când instanţa judecătorească va decide cu privire la menţinerea sau la înlocuirea acestei măsuri şi cu privire la exercitarea drepturilor    părinteşti. Pe perioada suspendării, drepturile şi obligaţiile părinteşti privitoare la   persoana copilului sunt exercitate şi, respectiv, sunt îndeplinite de către persoana, familia, asistentul maternal sau de către şeful serviciului de tip rezidenţial care a primit copilul în plasament în regim de urgenţă, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate şi, respectiv, sunt îndeplinite de către preşedintele consiliului judeţean, respectiv de către primarul sectorului municipiului Bucureşti. ART. 65 (2) Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către instanţa  judecătorească în condiţiile art. 94 alin. (3). D.

Genograma familiei bilologice a copiilor:

51

40

36

1 5

1 5

13

9

LEGENDA

Persoană de sex feminină Persoană de sex masculină Relaţie de căsătorie Relaţie de concubinaj Căsătorie încheiată de divorţ E. Eco Ecomapa F.Bărbat mapadecedat G. Ecom Ecomapa H. apa

E. Ecomapa

52

Şcoala

Părinţii

Fraţii

D.G.E. 9 ani

Reprezentanţii DGASPC

Vecinii

Autorităţile locale

Unchiul matern

Legendă

Relaţie, echilibrată normală Relaţie foarte puternică Relaţie stresantă Relaţie unilaterală Relaţie bilaterală

53

E. Analiza câmpului de forţe (+) 1.Menţinerea relaţiei telefonice cu  părinţii în vederea reîntregirii familiei 2.

(-) 1.Plecarea părinţilor la muncă în străinătate 2.Relaţia tensionată cu unchiul

3.Ataşament puternic între cei 4 fraţi

3.Abuzul emoţional suferit ca urmare a separării de părinţi

IV. SERVICII OFERITE: - consiliere socială; - consiliere psihologică de grup; - consiliere juridică - informare. V. ETIOLOGIA PROBLEMELOR  Există mai mulţi factori care sunt răspunzători de situaţia copiilor:  plecarea mamei şi a concubinului în străinătate şi încredinţarea copiilor   unei persoane interesată doar de partea materială; lipsa contactelor vizuale cu mama;  gazduirea a trei dintre copii într-un centru de plasament datorită  neînţelegerilor dintre părinţi; divorţul celor doi părinţi;  neimplicarea tatălui în procesul creşterii copiilor după pronuntarea  divorţului; decesul bunicii materne.  VI .

DIAGNOZA CAZULUI Schimbările care au loc în mediul familial îsi lasă tot timpul amprenta asupra dezvoltării copiilor. Cei patru fraţi au trecut prin foarte multe experienţe dureroase la vârsta cand aveau nevoie de un mediu familial stabil, de afecţiune şi dragoste din   partea părinţilor. Divorţul părinţilor, decesul bunicii materne, reintegrarea în noua familie şi ulterior plecarea mamei şi a concubinului în străinătate au lăsat urme adânci în sufletul lor. Efectele acestor schimbări se reflectă în scăderea stimei de sine a celor 4 copii, instabilitate emoţională, nesiguranţă. VII. PROGNOZA Copiii au beneficiat de consiliere psiho-socială (individuală şi de grup) în care s-a urmărit anularea efectelor negative generate de despărţirea părinţilor, creşterea încrederii în propria persoană, schimbarea atitudinilor faţă de propria persoană, schimbarea atitudinii negative faţă de despărţirea părinţilor, îmbunătăţirea rezultatelor  şcolare, facilitarea reintegrării în cadrul familiei de plasament. De asemenea, copiii au fost informaţi cu privire la demersurile pe care specialiştii Centrului de Consiliere urmează să le intreprindă în vederea instituirii măsurii de plasament la familia O.S., şi că fraţii care au vârsta de peste 10 ani vor   primi citaţie din partea tribunalului pentru a participa la proces, unde se va asuculta opinia acestora. 54

Cazul a fost monitorizat de către autorităţile locale care au transmis reprezentanţilor DGASPC rapoarte de monitorizare pe o perioadă de trei luni cu privire la evoluţia copiilor. În urma informaţiilor primite s-a constatat că fraţii D.-M. s-au integrat în noul mediu, beneficiază de ataşament şi un mediu stabil, securizant de tip familial, propice dezvoltării unei personalităţi armonioase .

STUDIU DE CAZ PRIVIND SITUAŢIA COPILULUI Cazul nr. 3

55

I. a. b. c. d. e. f. g. h. i. j. k.

DATE DE IDENTIFICARE COPIL Nume şi prenume: Data şi locul nasterii / CNP: Act de stare civilă / identitate:act de naştere Nationalitate / cetăţenie / limba maternă: Religie: Nume şi prenume tata / mama: Domiciliu: Locuieste fara forme legale: Condiţii de locuit: Situatie scolara a copilului în prezent: Starea de sănătate a copilului în prezent:

- T.Ancuţa-.Elena. - 13 ani - confidenţial - română - ortodoxa - B.V./ T.N. - confidenţial - modeste - abandon şcolar  - clinic sănătos

II DATE DE IDENTIFICARE FAMILIE NATURALA MAMA a. Nume şi prenume: b. Data şi locul naşterii / CNP: c. Act de stare civilă / identitate: d. Naţionalitate / cetăţenie / limba maternă: e. Religie: f. Nume şi prenume tata / mama: g. Domiciliu: h. Locuieşte fără forme legale: i. Starea civila: j. Condiţii de locuit: k. Loc de muncă / venituri: l. Starea de sănătate în prezent:

- T.N. - confidenţial - confidenţial - română - ortodoxa - confidenţial - străinătate - căsătotită - modeste plecată la muncă în străinătate -

TATA a. Nume şi prenume: b. Data şi locul naşterii / CNP: c. Act de stare civilă / identitate: d. Nationalitate / cetatenie / limba materna: e. Religie: f. Nume şi prenume tata / mama: g. Domiciliu: h. Locuieşte fără forme legale: i. Starea civilă: j. Condiţii de locuit: k. Loc de muncă / venituri:

- B.V. - confidenţial - confidenţial - română - ortodoxa - modeste - confidential - comuna U. - concubinaj - fără ocupaţie

FRAŢI / SURORI 1. B. Remus Gheorghe, în vârstă de 11 ani, elev in cls. a Va ; 2. B. Ana -Maria, în vârstă de 11 ani, elevă în cls. a III a ; 3. T. Larisa-Alexandra, în vârstă de 8 ani, eleva in cls.I; 56

4. B. Vasilica –Amalia, , în vârstă de 4 ani, prescolar ; 5. B. Oliviu-Neculai, în vârstă de 2 ani

III ANALIZA CAZULUI A. Sesizare (cum a intrat cazul în atenţia DGASPC ) Cazul fraţilor B.-T., a intrat în atenţia Centrului de Consiliere şi Sprijin pentru  Părinţi şi Copii în data de 11.02.2008, în urma unei sesizări telefonice prin care s-a semnalat faptul că minorii sunt neglijaţi de către părinţi, întrucât mama a plecat la muncă, în străinătate iar tatăl nu are loc de muncă şi nu se ocupă corespunzător de creşterea şi îngrijirea acestora. B. Evaluarea şi evoluţia cazului: În data de 18.02.2008, specialiştii Centrului de Consiliere şi Sprijin pentru Părinţi şi Copii şi specialiştii Servicului Antisărăcie s-au deplasat împreună cu reprezentantul Primăriei comunei U., la domiciliul familiei B, în scopul evaluării situaţiei minorilor în cauză. Familia B. locuieşte într-o casă compusă din doua camere, modest mobilate şi  bine întreţinute din punct de vedere igienico-sanitar. Casa este construită din lut şi nu este racordată la reţeaua electrică. La data vizitei la domiciliu se aflau cei 5 minori şi tatal acestora, numitul B. Vasile. Din discuţiile purtate cu tatăl copiilor a reieşit că soţia sa, B. Nicoleta a părăsit domiciliul conjugal în urmă cu un an şi a plecat la muncă, în străinătate. Mama copiilor  a luat această hotărâre întrucât soţul a aflat despre relaţia extraconjugală pe care a avuto cu un nepot în vârstă de 18 ani.  Numitul B. Vasile a precizat că a vorbit cu soţia sa la telefon şi a rugat-o să se intoarcă acasă, la copiii care au nevoie de afecţiunea şi dragostea maternă, însă aceasta a refuzat . Tatal a fost informat că există posibilitatea ca cei 5 copii sa beneficieze de un mediu stabil din punct de vedere psiho-afectiv, însă acesta a menţionat că nu este de acord cu instituirea unei măsuri de protecţie specială pentru copii, şi a declarat pe  propria raspundere că se va ocupa în continuare de creşterea şi îngrijirea minorilor. Specialiştii CCS au constatat că fraţii B.–T. erau curat imbracaţi şi bine îngrijiţi în ceea ce priveşte igiena corporală, ocupându-se de ei şi de întreaga gospodărie minora T. Ancuta-Elena, in varsta de 13 ani. De asemenea, s-a constatat că minorii sunt dezvoltaţi normal din punct de vedere fizic, şi nu sunt în evidenţa medicului de familie cu boli cronice. Pe parcursul discuţiei, minora a dat dovadă de maturitate în asumarea rolului  parental faţă de fraţii ei, existând un puternic ataşament între aceştia. Minora a mai declarat că a fost nevoită să abandoneze şcoala ca să aibă grijă de fraţii ei mai mici întrucât mama sa a plecat la muncă în străinătate iar tatăl nu se putea ocupa singur de gospodărie şi de îngrijirea copiilor. Ancuţa a manifestat o atitudine deschisă în consilierea cu specialiştii, exprimându-şi dorinţa de a comunica, de a povesti despre relaţiile existente în cadrul familiei sale. Minora ne-a adus la cunoştinţă că după plecarea mamei în străinătate a devenit stapâna casei, asumându-şi îndatoriri cu mult peste capacităţile unei fete de 13 ani, fiind supusă unei maturizari pentru care nu a fost pregatită şi care i-a afectat dezvoltarea. Aceasta  prezintă un comportament verbal cu nivel mediu de exprimare, 57

datorită lipsei educaţiei în plan familial şi şcolar. Se observă carenţe grave în plan afectiv, impunându-se prezenţa unui adult necesară dezvoltarii unei personalităţi armonioase. S-au purtat discuţii legate de reluarea cursurilor şcolare, iar T. Ancuţa – Elena s-a arătat interesată de acest lucru, solicitând informaţii în acest sens. Specialiştii DGASPC s-au deplasat la şcoala din com. U. unde au discutat cu învăţătoarea şi respectiv diriginta fraţilor B.-T. Cadrele didactice intervievate ne-au informat că minorii în cauză nu ridică probleme majore, sunt cuminţi, nu lipsesc de la scoala, insă au o situaţie mediocră la învăţătură, cauzată în mare măsură de lipsa de implicare a unui adult în educaţia acestora. În ceea ce priveşte posibilitatea reintegrării şcolare a minorei T. Ancuţa, diriginta elevului ne-a precizat că aceasta poate relua cursurile şcolare începând cu deschiderea noului an şcolar 2008/2009, asigurându-ne că-i va acorda tot suportul necesar în vederea reintegrării în noul colectiv, a îmbunătăţirii situaţiei şcolare şi implicit a promovării anului şcolar. Reprezentanţii şcolii au înţeles situaţia dificilă pe care fraţii în cauză o parcurg şi necesitatea că aceştia să fie ajutaţi să depăşească aceste  probleme, astfel încât efectele asupra dezvoltării personalităţii să fie cât mai reduse. Echipa DGASPC s-a deplasat şi la cabinetul medical din comună. Din discuţia  purtată cu medicul a reieşit că mama, T. Nicoleta nu s-a deplasat niciodată cu copiii în vederea vaccinării acestora, şi nici nu a fost receptivă la informaţiile referitoare la metodele contraceptive şi modul de utilizare a acestora în vederea evitării pe viitor a unei sarcini nedorite. Familia B. beneficiază de ajutor social, alocaţie complementară precum şi de alocaţia de stat a copiilor . Tatăl copiilor a fost consiliat de specialişti cu privire la :

-importanţa implicării în procesul creşterii şi îngrijirii copiilor în vederea asigurării acestora unui climat socio-afectiv stabil ; -dreptul copiilor la educaţie care să le permită dezvoltarea în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii sale ; - obligaţia de a o reinscrie pe fiica sa, T. Ancuţa, la şcoala si de a asigura frecventarea cu regularitate de catre aceasta a cursurilor scolare ; - necesitatea stabilirii unei relaţii afective între tată şi copii, esentială pentru dezvoltarea acestora ; - comunicarea adecvata cu minorii ; - importanţa satisfacerii nevoilor emoţionale ale copiilor şi importanţa asigurării unui mediu afectiv stabil ; - obligaţia în calitate de părinte de a se ocupa de creşterea şi îngrijirea copiilor şi de a le asigura, în limita posibilităţilor, condiţii ncecesare pentru creştere, educare, învătătură, şi pregătire profesională ; - obligaţia de a se adresa serviciilor mdicale în vederea asigurării copiilor o stare de sănătate bună şi pentru a preveni situaţiile care pun în pericol viaţa, creşterea, şi dezvoltarea copilului.

C. Încadrarea juridică a cazului Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului Art.5

58

(2) Răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copiluluirevine în primul rând părinţilor, aceştia având obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil tinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia. (3) În subsidiar, responsabilitatea revine colectivităţii locale din care fac parte copilul şi familia sa. Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a sprijin  părinţii, sau după caz alt reprezentant legal al copilului în realizarea obligaţiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând şi asigurând în acest scop servicii diversificate, accesibile şi de calitate, corespunzatoare nevoilor copilului. (4) Intervenţia statului este complementară; statul asigură protecţia copilului şi garantează respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifică realizată de instituţiile statului şi de autorităţile publice cu atribuţii în acest domeniu.

D. Genograma

39

44

2

4

8

11  1 1

LEGENDA Persoană de sex feminină Persoană de sex masculină Căsătorie în care soţii sunt separaţi în fapt

E. Ecomapa

59

13

Şcoala

Reprezentanţi i

DGASPC

Ancuţa 13 ani

Mama

Reprezentanţi i autorităţii locale

Fraţii

Tata

Legendă

Relaţie foarte puternică Relaţie, echilibrată normală Relaţie stresantă Relaţie unilaterală Relaţie bilaterală

F. Analiza câmpului de forţe (+)

(-) 60

1.Menţinerea relaţiei telefonice cu mama în vederea reîntregirii familiei 2.Interesul şi atitudinea pozitivă a fetei de a relua cursurile şcolare 3.Tata va încerca să petreacă mai mult timp cu cei doi copii

1.Plecarea mamei la muncă străinătate 2.Abandonul şcolar al fetei

în

4.Ataşament puternic între fraţi

4.Abuzul emoţional suferit ca urmare a separării de mamă

3. Comunicarea deficitară cu tatăl

IV. SERVICII OFERITE: - consiliere socială; - consiliere psihologică de grup; - consiliere juridică - informare. V. ETIOLOGIA PROBLEMELOR  Există mai mulţi factori care sunt raspunzători de situaţia copiilor: lipsa contactelor vizuale cu mama;  neimplicarea tatălui în procesul creşterii copiilor;  lipsa abilităţilor parentale şi nivelul scăzut al educaţiei părinţilor;  relaţionare defectuoasă tată-copil;  despărţirea afectivă a celor doi părinţi.  VI .

DIAGNOZA CAZULUI Schimbările care au loc în mediul familial îşi lasă tot timpul amprenta asupra dezvoltării copiilor. Fraţii B.–T. au trecut prin foarte multe experienţe dureroase într-un timp foarte scurt, plecarea mamei, despărţirea dintre cei doi parinţi, lipsa oricăror  contacte cu mama, au lăsat urme adânci în sufletul lor. Efectele acestor schimbări se reflectă în scăderea stimei de sine a copiiilor, eşecul şcolar al fetiţei de 13 ani, situaţia slabă la învăţătură a celorlaţi fraţi, instabilitate emoţională. VII. PROGNOZA Copiii au beneficiat de consiliere psiho-socială (de grup) în care s-a urmărit anularea efectelor negative generate de despărţirea părinţilor, creşterea încrederii în propria  persoană, schimbarea atitudinilor faţă de propria persoană, schimbarea atitudinii negative faţă de despărţirea parinţilor, îmbunătăţirea rezultatelor şcolare, facilitarea reluării cursurilor şcolare a fetei. În urma intervenţiei specialiştilor DGASPC şi a reprezentanţilor autorităţii locale, familia B. –T.a beneficiat de sprijin, în vederea previnirii separării copiilor de familia naturală. De asemenea, specialiştii Centrului de Consiliere şi Sprijin pentru Părinţi şi Copii în colaborare cu fundaţia HHC Romania, a acordat sprijin material-financiar familiei în vederea imbunătăţirii condiţiilor de trai. Cazul a fost monitorizat de către reprezentanţii Primăriei U. pe o prioadă de trei luni în vederea prevenirii separării copiilor de familia naturală/ extinsă, în conformitate cu Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

CONCLUZII

61

În contextul aderării la Uniunea Europeană, ceea ce a însemnat printre altele şi deschiderea graniţelor şi reglementarea raporturilor de muncă în ceea ce-i priveşte pe cetăţenii români, România se confruntă cu migraţia masivă a unui număr din ce în ce mai mare de persoane către ţările cu o economie mai dezvoltată unde sunt asigurate condiţii mai bune şi mai avantajoase de muncă. După factorii de natura economica (lipsa banilor, lipsa unui loc de munca, lipsa unei locuinţe) considerati de copiii care frecventeaza scoala ca fiind de importanţa majora,  poziţia secunda este ocupata de existenţa conflictelor in familie, dar şi de lipsa celuilalt  părinte.  Nu trebuie aşadar sa consideram ca efecte ale migraţiei externe saracia sau somajul si sa ignoram modificarile prin care trece familia, modificarile de structura familiala care  pot conduce şi ele, se pare, la aceeaşi decizie. Lipsa unui loc de munca, lipsa banilor, lipsa unei locuinte, conflictele din familie, lipsa celuilalt parinte, conflictele cu copiii, se pot incadra in cauzele care determina parintii sa plece la munca in strainatate, si aceasta concluzie o putem sustine dupa cazuistica pe care o instrumentam. De cele mai multe ori parintii se folosesc de aceasta tactica de a fugi de responsabilitati sperand ca odata cu plecarea in strainatate problemele se rezolva de la sine. Este cat se poate de fals; la intoarcerea in tara se constata ca relatiile de afectiune intre membrii familiei nu mai exista, ura inlocuieste sentimentul de dragoste si de cele mai multe ori singura cale de a-si rezolva problemele este despartirea definitiva cu ajutorul instantei de judecata. În cazul in care parinţii decid sa se desparta, unul plecand la munca in strainatate, motivul invocat este cel financiar deşi cauzele sunt conflictele familiale pe care incearca sa şi le rezolve in aceasta maniera. Motivul economic nu este singurul motiv, el poate fi doar  o acoperire a cauzei reale, problemele din familie erau inainte de plecarea unuia dintre   parinţi la munca in strainatate, problema divorţului fiind luata in discutie inainte de  plecarea la munca in strainatate. In urma experientei acumulate ca instrumentare a acestei problematici reiese un  profil psihologic al familiilor care aleg ca solutie la rezolvarea problemelor plecarea la munca in strainatate: ● Sunt familii care se confrunta cu probleme financiare, provenind atat din mediul rural cat si din mediul urban; ● Se observa o schimbare de roluri, femeia este cea care pleaca de acasa intrucat reuseste sa-si gaseasca mai usor un loc de munca; ● Sunt frecvente situaţiile in care amandoi parinţii hotarasc sa plece, lasand copiii in grija altor persoane, ceea ce denota delegarea responsabilitatilor fara a constientiza consecintele; ● Dorinţa unui caştig considerabil îi face pe parinţi sa treaca pe un plan secund copiii, astfel ca familii unite, organizate in care fiecare işi indeplinea corespunzator rolul, ajung sa devin familii dezorganizate, destrămate; ● Factorii favorizanţi economici, ca şi cei de tip familial nu acţioneaza in mod cauzal liniar  şi nici nu sunt independenţi unul faţa de celalalt. Ei sunt în corelaţie şi aparţin unui context social, unui model cultural comunitar; ● Copiii percep şi acceptă lipsa banilor, precum şi lipsa unui loc de munca al parinţilor ca   principalul motiv ce a determinat plecarea pentru o perioada de timp la munca in strainatate; ● Durata absenţei unui membru al familiei, sau a ambilor, poate fi asociata cu o serie de  probleme sau cu asigurarea unor nevoi strict materiale ale copilului;

62

- Media de varsta a parintilor se situeaza intre 28 – 45 de ani, perioada considerata fertila, explicandu-se numarul mare de copii lasati singuri; - Majoritatea parintilor care aleg sa plece in strainatate nu fac parte din categoria celor care traiesc din ajutorul social, intrucat deplasarea este destul de costisitoare; - Din puct de vedere al studiilor, s-a constatat ca acestia sunt absolventi de studii medii ( femeile cel mult zece clase iar barbatii absolventi de scoli profesionale). Din datele statistice centralizate şi prelucrate de specialiştii CCS, a reieşit faptul că fenomenul înregistrează o creştere continuă, favorizată de o multitudine de factori care au  precedat aderarea României la Uniunea Europeană:  lipsa campaniilor de informare cu privire la efectele separării copiilor de părinţi;  lipsa campaniilor de informare a populaţiei cu sprijinul mass-media a actului legislativ, respectiv a Ordinului 219/2006;  Ordinul 219/2006 se aplică doar persoanelor cu contract legal de muncă în străinătate;  lipsa specialiştilor din cadrul consiliilor locale (asistenţi sociali, psihologi, jurişti);  lipsa locurilor de muncă atractive din punct de vedere financiar;  rata ridicată a şomajului;  lipsa cadrului legislativ prin care parinţii să fie sancţionaţi dacă la plecarea în străinătate nu dovedesc la iesirea din ţară ca şi-au lăsat copii pe o perioadă scurtă de timp în grija unor   persoane responsabile;  neimplicarea cadrelor didactice în şcoli;  lipsa cadrelor medicale în localităţile în care figurează cazurile sociale deosebite;  lipsa cadrului legislativ în ceea ce priveşte copilul rămas singur ca urmare a plecării  parinţilor în străinătate;  slaba implicare a prelaţilor Bisericii în comunităţile defavorizate etc.  lipsa campaniilor de sensibilizare şi implicare a comunităţii;  lipsa proiectelor şi programelor care să vină în sprijinul familiilor cu mulţi copii;  apariţia fenomenului de stigmatizare şi implicit marginalizare socială.

RECOMANDĂRI: Recomandările vizează atât prevenirea prin reducerea efectelor negative datorate lipsei temporare a părinţilor cât şi intervenţia pentru cazurile care necesită acest lucru. - implicarea autorităţilor în drept, a mass-media în scopul reintregirii familiei, acolo unde doreşte familia să se stabilească; 0 - organizarea, atât de către instituţiile publice cât şi de către ONG-uri, a unor campanii de informare a părinţilor în vederea conştientizării riscurilor asumate prin plecarea la muncă în străinătate; 1 - organizarea unor campanii de informare pentru părinţi privind aspectele importante de care trebuie să ţină cont pe timpul lipsei temporare de acasă (cum trebuie să comunice cu copiii, cum trebuie menţinută legătura cu aceştia, importanţa acordării dreptului copilului de a participa la deciziile ce îl privesc etc. - adoptarea de politici sociale în concordanţă cu nevoile populaţiei majoritare; - parteneriate interinstituţionale care să desfaşoare activităţi de prevenire; - înfiinţarea unui serviciu de Prevenire în cadrul fiecărei primării din judeţ, precum şi deschiderea de Centre de zi în localităţile unde primează cazurile sociale; - extinderea reţelei de consilieri şcolari în vederea dezvoltării de activităţi specifice atât cu copiii cu părinţii plecaţi, cât şi cu ceilalţi;

63

- organizarea de întâlniri de lucru la nivel naţional în care să se dezbată tema « problematica copilului singur acasă » ; - parteneriate la nivel internaţional care să faciliteze reintregirea familiilor care doresc să se stabilească în străinătate; - sprijinirea familiilor cu mulţi copii; - reforma constructivă in ceea ce priveşte educaţia, sănătatea şi protecţia socială ; - programe de intrajutorare reciprocă. Şi nu în ultimul rând, se recomandă:  Dezvoltarea unei strategii de mobilizare şi intervenţie la nivel local 

0 a) Înfiinţarea şi extinderea SPAS-urilor la nivel local 1 b) Formarea de grupuri consultative la nivel local 2 c) Accelerarea aplicării măsurilor de prevenire şi intervenţie prevăzute în lege: identificarea şi monitorizarea cât mai multor familii unde există copii cu ambii părinţi  plecaţi la muncă în străinătate; 3 d) Sensibilizarea aleşilor locali în vederea alocării de fonduri de la bugetele locale  pentru protecţia copiilor aflaţi în dificultate implicit a copiilor cu părinţi plecaţi. Aceste măsuri propuse necesită implicarea şi în special colaborarea cât mai multor  actori sociali – atât a ONG-urilor, autorităţilor centrale şi locale (cu implicarea serviciilor  sociale, inspectoratelor şcolare şi a poliţiei) cât şi a cadrelor didactice, angajatorilor sau mass-media. Corelarea şi unificarea eforturilor reprezintă un pas esenţial în asigurarea respectării drepturilor tuturor copiilor indiferent dacă aceştia beneficiază sau nu de  prezenţa părinţilor.

64

ANEXE

ANEXA NR. 1

65

RAPORT DE EVALUARE INIŢIALĂ

DATE DE IDENTIFICARE BENEFICIAR  ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… DESCRIEREA PROBLEMEI CLIENTULUI ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… MODALITATI DE INTERVENTIE PE CAZ …………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ……………….………………………………………………………………………………………… DATA SI LOCUL URMATOAREI INTALNIRI ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… SEF CENTRU,

RESPONSABIL CAZ,

ANEXA Nr. 2

66

ANGAJAMENT Intre: I. Centrul de Consiliere si Sprijin pentru Parinti si Copii si, II.Dl/Dna/Dra………………………………………………………………………………..c u domiciliul stabil in localitatea………………………str. ………....................nr. ……….bl. ……sc. …..ap. ……tel. ……………………nascut (a) in data de…………………, identificat (a) cu B.I./C.I., seria……nr. …………eliberat de Politia…………………………..la data de………………….in calitate de client/parinte al copilului………………………………solicita (consiliere psihologica/ juridica / sociala)  pentru:…................................................................................................................................. ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………….. . ……………………………………………………………………………………………….. ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………….. .................................................................................................................................................. ………………………………………………………………………………………………. A intervenit prezentul ANGAJAMENT, prin care: 1. Centrul de Consiliere si Sprijin pentru Parinti si Copii se obliga: a) sa respecte normele deontologiei profesionale; b) sa asigure organizarea si desfasurarea calitativa, si in bune conditii a sedintelor de consiliere, dupa urmatoarele norme: - discretie si confidentialitate; - profesionalism si calitatea serviciilor; - cadru securizant si de incredere; - respectarea opiniilor clientului. c) sa ofere de fiecare data un raspuns profesional in ceea ce priveste evolutia cazului. 2. Dl/Dna/Dra……………………………………………………….se obliga: a) sa respecte obiectivele si programul sedintelor de consiliere (ora, frecventa, etc.); b) sa se implice in mod activ in toate demersurile programului de consiliere, constient fiind de faptul ca solutia vine in primul rand din partea lui; c) sa pastreze confidentialitatea informatiilor in afara cabinetului; d) sa manifeste sinceritate si deschidere la intrebarile puse de consilier pe tot parcursul  programului de consiliere; e) sa manifeste deschidere emotionala; f) sa nu recurga la nici un fel de violenta (fizica, verbala, sexuala, etc.); g) sa prezinte consilierului informatii despre situatia familiala, starea de sanatate, etc. Daca prezentul ANGAJAMENT nu este respectat de catre solicitantii sedintelor de consiliere, membrii Centrului isi rezerva dreptul de a inchide cazul.  NOTA: In cazul in care se va incepe un program de consiliere cu un copil sub 14 ani,  prezentul ANGAJAMENT se va incheia cu unul dintre parintii acestuia. DATA: ………………………. CONSILIER,

CLIENT

ANEXA NR. 3 67

PLAN PERSONALIZAT DE CONSILIERE

 Nume si prenumebeneficiar……………………………….varsta……………. Data intocmirii P.P.C…….………………………………………………….… Scurt istoric personal: ………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… Servicii specializate oferite beneficiarului……………………………………. ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… Problematica cazului (situatia actuala): ……………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………

68

Obiective stabilite impreuna cu beneficiarul in vederea depasirii situatiei de criza : ………………………………………………………………………………… …………………………………………………................................................ ............................................................................................................................ ............................................................................................................................ ............................................................................................................................ ............................................................................................................................ ............................................................................................................................ ............................................................................................................................ ............................................................................................................................ ............................................................................................................................ Activitati corespunzatoare atingerii obiectivelor (modalitati de interventie): ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… …………………………………....................................................................... ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… Durata activitatilor: …………………………………………………………... Rezultate si concluzii la inchiderea cazului ………………………………………………………………............................ ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… SEF CENTRU,

RESPONSABILI CAZ , 69

ANEXA NR. 4 PLAN INDIVIDUALIZAT DE PROTECŢIE  

NUME SI PRENUME COPIL: CERTIFICAT orientare scolara/ grad de handicap

CNP -

MODALITATI DE INITIERE/MENTINERE A LEGATURILOR CU PARINTII/ MEMBRII   FAMILIEI EXTINSE 

Prezente Forma de mentinere a legaturilor –  Intalnire la sediul DGASPC Invoire in familia biologica Intalnire la domiciliul AMP Intalnire in spatii sociale Convorbire telefonica Corespondenta scrisa Ritmul de derulare a contactelor directe(intalniri)/ indirecte Persoana din familia biologica si extinsa cu care se va mentine legatura Potential de integrare /reintegrare in familia biologica / extinsa STARE PREZENTA Medic de familie Stare de sanatate: Dezvoltare staturo-ponderala Motricitate Antecedente medicale semnificative Invatamant - abandon scolar  Cadru didactic – Performante Comportament in spatiul scolar Atitudinea fata de activitatile scolare Activitati extrascolare/recreative PROFIL PSIHOLOGIC:

 NIVEL AL DEZVOLTARII INTELECTUALE SERVICII DE TERAPIE/CONSILIERE SITUATIE JURIDICA Tata –  Mama: FINALITATEA PLANULUI INDIVIDUALIZAT DE PROTECTIE :

70

TIPURI DE SERVICII TIP DE   OBIECTIV GENERAL  SERVICIU 

PERS/SERV.  RESPONSABIL

.

PLAN EDUCATION AL

PLAN SOCIAL

PLAN PSIHOLOGIC

PLAN MEDICAL

DATA ELABORARII/REVIZUIRII :

Sef Centru,

Asistent social Psiholog

BIBLIOGRAFIE 71

 PERIOADA  DE DESF.

1.Asociaţia Alternative Sociale, Singur acasă! Studiu realizat în zona Iaşi asupra copiilor separaţi de unul sau ambii părinţi prin plecarea acestora în străinătate , Iaşi 2006 2. Atkinson, Rita L.,Richard C., Smith Edward E., şi Bem, Daryl J.,  Introducere în  psihologie . Ediţia a IX –a., Editura Tehnică, Bucureşti, 2000 3.Bocancea, C., Neamţu, G. ,  Elemente de asistenţă socială în România , Editura All, 1999 4.Child Rights Information Center (CRIC), Study Report: The Situation of  Children Left Behind by Migrating Parents , UNICEF, Chişinău, 2006 5. Dublea,, A., Ştefăroi, N., Luca, S., Gafta, G., Moisescu, R., Mursa, L.,Luca, C., Puşcaşu, D. & Vlad, M., Ghid de practice instituţionale în instrumentarea cauzelor  cu minori, Asosciaţia Alternatice Sociale, Iaşi, 2005 6. Cojocaru, S ., Metode apreciative în asistenţa socială , Editura Polirom, 2005 7. Geldard, K. şi Geldard, D. , Counselling Children. A practical Introduction, SAGE Publication, Londra, 1997 8. Golu M., Dicţionar de Psihologie Socială , Editura Enciclopedică Bucureşti,1981 9. Ionescu, Şerban, ( coord.) Copilul maltratat. Evaluare, prevenire, intervenţie, Fundaţia Internaţională pentru Copil şi Familie, Bucureşti, 2001 10. Luca, C., Cadrul legislativ privind problematica copiilor care sunt lipsiţi de îngrijirea părinţilor pe perioada în care aceştia sunt plecaţi la muncă în  străinătate, Revista de cercetare şi intervenţie socială , Volumul 15/2006 11. Mitrofan, I., Mitrofan, N.,  Familia de la A......la Z , Editura Ştinţifică, Bucureşti, 1991 12. Mitrofan, I., (coord.),   Psihopatologia, psihoterapia, şi consilierea copilului , Editura SPER, Bucureşti, 2001 13. Miftode, V.,  Fundamente ale asistenţei sociale, Editura Eminescu, 1999 14. Organizaţia Salvaţi Copiii, Ghid de Bune Practici pentru prevenirea abuzului asupra copilului, Bucureşti, 2002 15.Rădulescu, S.M., Banciu, D.,  Introducere în sociologia delincvenţei juvenile.  Adolescenţa între normalitate şi devianţă , Editura Medicală, Bucureşti, 1990 16. Scripcaru, C. , Suicidul , Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006 17.Verza E., Verza F.E.,  Psihologia vărstelor , Editura Pro Humanitate, Bucureşti, 2000 18. ***Legea 272/ 2004, privind pritecţia şi promovatrea drepturilor copilului 19.*** Ordinul 219/ 15.06.2006 - emis de către Secretaul de stat al Autorităţii   Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului – privind activităţile de identificare, intevenţie şi monitorizare a copiilor care sunt lipsiţi de îngrijirea  părinţilor pe perioada în care aceştia se află la muncă în străinătate 20. ***H.G. nr. 683/ 2006 pentru completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.156/ 2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate, aprobate prin H.G. nr. 384/ 2001. 21.*** Ordinul 288/ 06.07.2006 – emis de către Secretaul de stat al Autorităţii  Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului – pentru aprobarea Standardelor 

72