Introducere
Migraţia românilor, ţinută sub un control strict în timpul regimului comunist, a cunoscut o expansiune deosebită în anii `90, atât ca volum al fluxurilor migratorii, cât şi prin diversificarea acestora din punct de vedere al destinaţiilor, motivelor şi structurii de status socio-economic a populaţiei de migranţi. Fenomenul migraţiei a urmat o tendinţă ascendentă şi a implic implicat at toate toate pătur păturile ile societ societăţi ăţii,i, deven devenind ind totoda totodată tă unul unul dintre dintre fluxur fluxurile ile migra migrator torii ii importante la nivel european. În ultimii ani, migraţia externă s-a impus pregnant drept unul dintre fenomenele definitorii pentru societatea românească. Şcoala joacă un rol important, de cele mai multe ori informal, în oferirea de servicii sociale copiilor ai căror părinţi (unul sau amândoi) sunt plecaţi temporar în străinătate. Atunci când această colaborare există, reprezentanţii şcolilor afirmă că au o colaborare bună sau foarte bună cu sistemele de asistenţă socială; într-una din cinci şcoli această colaborare nu există; în mediul rural, procentul de şcoli care nu colaborează cu serviciile de asistenţă socială creşte la 30%. Copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate au, din punct de vede vedere re al proc proces esul ului ui de educ educaţ aţie ie,, un prof profil il asem asemăn ănăt ător or cu cei cei ce trăi trăies escc în fami famili liii monoparentale ca urmare a despărţirii părinţilor sau a decesului unuia dintre ei. Acest lucru arată că, deşi plecarea la muncă este temporară, efectele asupra copiilor pot fi similare cu cele ale unei despărţiri pe termen lung sau definitive. În cazul copiilor ai căror părinţi se află plecaţi la muncă în străinătate, creşte riscul de a se înregistra situaţii ce pot conduce la probleme legate de procesul de educaţie: copii care vin cu mai mică plăcere la şcoală, au rezultate mai slabe, acumulează mai multe absenţe, au mai des nota scăzută la purtare şi corigenţe. Strict statistic numărul celor ce ajung în astfel de situaţii nu este atât de mare încât să vorbim de un fenomen la scară naţională, dar este clar că sunt necesare măsuri care să preîntâmpine acest risc. Plecarea unuia dintre părinţi la muncă în străinătate are o influenţă pozitivă asupra perspectivelor concrete ale copiilor şi ei cred în mai mare măsură că după terminarea clasei a opta vor continua studiile şi mai ales că acestea vor fi la liceu. Cel mai probabil acest lucru se datorează creşterii veniturilor şi contactului cu alte modele culturale, ceea ce conduce la o valorizare mai mare a educaţiei. La nivelul dorinţelor, constatăm însă că 1
unii dintre elevi ar vrea mai degrabă să se alăture părinţilor în străinătate. Cei mai expuşi riscului de a întrerupe studiile în favoarea părăsirii ţării sunt băieţii. Tentaţia plecării în străinătate, mai ales dacă acolo se află deja un părinte sau măcar o rudă, induce un risc de întrerupere a studiilor după încheierea ciclului gimnazial, risc la care sunt expuşi mai ales băieţii cu rezultate mai slabe la învăţătură, provenind din familii cu venituri venituri mai mai mici şi capital capital educaţi educaţional onal mai mai puţin, locuin locuindd în principal principal
în zona rurală rurală,, în
oraşe mici sau oraşe foarte mari.
Capitolul 1 Adole dolesc sceenț a
1.1. Dezvo Dezvoltare ltarea a psihologic psihologică ă în adolesc adolescen ență
Cele mai multe contribuţii asupra dezvoltării cognitive din cursul adolescenţei le-au adus grupul si centrul de cercetări conduse de Jean Piaget între 1955 şi 1969. Piaget arăta ca în adolescenţă se finisează şi se realizează la nivel înalt toate caracteristicile gândirii formale, observându-se o largă posibilitate de combinatorică mentală cu toate tipurile de conţinut şi consolidarea unor scheme de gândire care permit înţelegerea şi utilizarea relaţiilor complexe. Totodată se consolidează spiritul experimentului mental. În 1975, Neimark ajunsese la concluzia ca faptul ca în adolescenţă se ating nişte performanţe ale gândirii (nivelul operaţiilor formale) pare să nu fie atât de general cât s-a crezut iniţial. Se poate ca acest stadiu să nu fie prezent nici la toţi adolescenţii, nici la toţi adulţii. Aceste concluzii s-au sprijinit pe cercetările lui Towler şi Wheatley în 1962 pe adolescenţi. Aceştia au constatat că nu la toţi adolescenţii se întâlnesc performanţele gândirii formale. Kuhn şi Adams au făcut în 1974 cercetări pe adolescenţi, constatând ca în raport cu anumite probleme, adolescenţii pot demonstra toate caracteristicile gândirii formale, dar în alte tipuri de probleme pot avea dificultăţi. În 1972 1972,, cerc cercet etăr ările ile pe adul adulţi ţi ale ale lui lui Papa Papali liaa şi ale ale lui lui Toml Tomlis ison on-- Keas Keasey ey,, i-au i-au determinat pe aceştia să-şi pună 2 probleme: ori aceşti adulţi n-au atins caracteristicile depline ale gândirii gândirii formale când când au fost adolescenţi, adolescenţi, ori le-au pierdut între timp. În 1974, Loberge şi 2
Flexer, în urma unor cercetări pe adulţi, constată că aceştia demonstrează bune calităţi de gândire în legătură cu o serie de probleme, dar au dificultăţi în ceea ce priveşte logica propoziţiilor. Alte cercetări au fost în legătură cu faptul dacă dacă e influenţată gândirea umană umană (şi a adolescenţilor) în legătură cu apartenenţa la sex. Au fost autori care au obţinut diferenţe şi autori care nu au constatat diferenţe, fapt care a dus la un rezultat incert. Au fost întreprinse cercetări în legătură cu relaţia dintre tipul de cultură şi conservarea şi stimularea gândirii formale. Douglas şi Wang (1972) şi-au propus să facă cercetări pe adolescenţi din Statele Unite şi Hong Kong. Ei au constatat diferenţe în defavoarea celor din urmă interpretate ca fiind legate de specificul cultural. Neimark a arătat că dincolo de adolescenţa, adolescenţa, specificul profesiei poate sau nu să conserve caracteristicile caracteristicile gândirii formale. Unele profesii amplifică aceste caracteristici, alte persoane pot pierde caracteristicile gândirii formale din adolescenţă. adolescenţă. Gândirea formală se poate manifesta limitat, având în vedere cercetările lui Tomlison- Keasey care a constatat la adolescenţi şi adulţi faptul că dacă se exersează rezolvarea unui anumit tip de probleme şi se obţin performanţe înalte operatorii, acestea nu se transferă cu usurinţă la noi conţinuturi problematice. Elkind Elkind consideră consideră ca egocentri egocentrismul smul adolescen adolescențin este opus într-un fel unei concluzii concluzii a lui Piaget. Acest egocentrism caracteristic gândirii adolescentului constă într-o deosebită încredere a acestuia în gândire şi raţionalitatea gândirii, fiind înclinat să dea cea mai mare credibilitate gândirii şi să vadă realul ca pe o variantă a posibilului. În adolescenţă se realizează o decentrare datorită interacţiunii adolescentului cu grupul şi s-ar produce acea creştere a obiectivităţii felului de a privi şi înţelege lumea şi pe sine. Neopiagetienii au adăugat un al cincilea stadiu al dezvoltării mentale umane. Riegel şi Arlin arătau în 1976 că stadiul al cincilea ar consta în capacităţile mentale deosebite şi nu este atins decât de oamenii care desfăşoară activităţi intelectuale de vârf. Aceste calităţi de vârf ale inteligenţei umane se exprimă în operaţii dialectice şi posibilitatea nu doar de a rezolva probleme, ci şi de a descoperi descoperi probleme. Numărul cercetătorilor cercetătorilor de această natură, care care tind să reia cercetările piagetiene şi să le relaţioneze cu alţi factori a crescut în ultimul timp. Planul psihic suportă la vârsta adolescenţei prefaceri profunde. Este vorba de acele transformări care vor conduce treptat la cristalizarea şi stabilizarea celor mai multe dintre struc structur turile ile psihic psihicee ale adoles adolesce centu ntului lui.. Deşi Deşi trasee traseele le pe care care evolue evolueaz azăă acest acest proce process sunt sunt sinuoase, complicate, complicate, presărate cu numeroase bariere şi dificultăţi, deşi procesul ca atare poate fi mai calm sau mai năvalnic, cu devansări spectaculoase, dar şi cu întârzieri descurajante, la sfârşitul acestui proces ne vom afla în faţa prezenţei unor structuri psihice bine închegate şi cu 3
un grad mare de mobilitate. Acum au loc dramaticele confruntări dintre comportamentele împreunate de atitudinile copilareşti şi cele solicitate de noile cadre sociale în care acţionează adolescentul şi cărora el trebuie să le facă faţă, dintre aspiraţiile sale mareţe şi posibilităţile încă limitate de care dispune pentru traducerea lor în fapt, din ceea ce doreşte societatea de la el şi ceea ce dă el sau poate să dea, dintre ceea ce cere el de la viaţă şi ceea ce îi poate oferi viaţa. Totodată, prefacerile psihice la care este supus sunt generate de nevoile şi trebuinţele pe care el le resimte, atât de nevoile apărute încă în pubertate, dar convertite acum sub alte forme, cât şi de noile nevoi apărute la acest nivel al dezvoltării. Nevoia de a şti a scolarului mic, convertită în nevoia de creaţie a puberului, devine şi mai acută la adolescent, luând forma creaţiei cu valoare socială, nu doar subiectivă. Nevoia de a fi afectuos se amplifică, luând la început forma unui nou egocentrism afectiv, pentru ca pe parcurs, acesta să lase locul unei reciprocităţi afective; are loc o senzualizare a individului, reapare agitaţia instinctuală, se instituie nevoia de a i se împărtăşi sentimentele. Nevoia de grupare se sparge, se destramă pentru a lăsa loc nevoii de prietenii efective, nevoia unui cerc intim de prieteni. Relaţiile dintre sexe sunt foarte strânse, mai mult platonice, romantice, cu mare încărcătură de reverie şi fantezie; au loc furtuni afective, ruperi spectaculoase şi dramatice de prietenie. Nevoia de distracţie a puberului se continuă şi în adolescenţă, dar distracţiile se intelectualizează, sunt trecute prin filtrul personalităţii; alegerea distracţiilor este electivă în funcţie de propriile preferinţe. Aspectele de ordin cultural, estetic trec pe prim plan. Nevoia de independenţă şi auto autode dete term rmin inar aree a pube puberu rulu luii se conv conver erte teşt ştee în nevo nevoia ia de desă desăvâ vârş rşir ire, e, auto autode depă păşi şire re,, autoeducare a adolescentului care dispune într-o mai mare măsura de şine. Nevoia de imitaţie a şcolarului mic convertită în nevoia de a fi personal, a puberului, suportă noi metamorfozări în adolescenţă. La început, dorinţa adolescentului de a fi unic se exacerbează mult luând forma nevoii de singularizare, de izolare, tânărul fiind preocupat şi absorbit aproape în exclusivitate de propria persoană, pentru ca spre sfârşitul adolescenţei să ia forma nevoii de a se manifesta ca personalitate, ca subiect al unei activităţi socialmente recunoscută şi utilă, valoroasă. Nevoia de a fi person personali alitat tatee se ma manife nifestă stă adeseo adeseori ri prin prin tendin tendinţa ţa expres expresăă a adole adolesce scentu ntului lui spre spre orig origin inal alit itat ate, e, cele cele două două form formee ale ale sale sale:: crea creaţi ţia, a, prod produc ucer erea ea a ceva ceva nou, nou, orig origin inal al,, şi excentricitatea. Din dorinţa de a ieşi din comun, de a fi ca nimeni altul, adolescentul îşi întrece prietenii în comportamente comportamente sociale şi deviante. deviante. Impulsionat de aceste nevoi, adolescentul îşi elaborează instrumentarul psihic necesar satisfacerii lor. Astfel, nevoia de cunoaştere şi de creaţie poate fi satisfăcută datorită faptului 4
că în această etapă inteligenţa generală a copilului se apropie de încheiere. Se consolidează structurile gândirii logico-formale, capacitatea de interpretare şi evaluare, de planificare, de anticipare, de predicţii, spiritul critic şi autocritic. Gustul excesiv pentru raţionament, accesul la noţiunea de lege, reactivarea curiozităţii orientată spre explicarea raţională, cauzală a fenomenelor şi relaţiilor dintre ele, vor conduce spre abordarea mai amplă, filozofică a realităţii, la apariţia atitudinilor critice faţă de valori. Ca urmare, se dezvoltă caracterul de sistem sistem al gândir gândirii, ii, dar şi unele unele instru instrumen mente te ale activ activită ităţii ţii intele intelectu ctuale ale (capac (capacita itatea tea de argumentare şi contraargumentare, de demonstrare, de elaborare a unor ipoteze etc.). La aceas această tă vârstă vârstă se dezvo dezvoltă ltă mu mult lt debitu debitull verbal verbal,, fluenţ fluenţaa verba verbală, lă, flexib flexibilit ilitate ateaa verbală. Se adoptă un mod propriu de iscălitură, se elaborează algoritmi şi stereotipii verbale ce servesc în soluţionarea diferitelor situaţii (ca introduceri într-o conversaţie, ca modalităţi de încheiere a convorbirilor etc.). Conştientizând valoarea de influenţare a cuvântului, vorbirea devine mai nuanţată, plastică, se desfaşoară în funcţie de particularităţile situaţiilor (oficiale sau intime).
1.2. 1.2. Identi Identitat tatea ea în adole adolesce scen nță
În anii anii 194 1940, 0, Erikso Eriksonn a deveni devenitt preocu preocupa patt de proble problema ma identi identităţ tăţii, ii, de încerc încercare areaa individului de a se defini pe sine ca o persoană unică. Pentru Erikson, căutarea identităţii reprezintă o trebuinţă umană de bază, devenind, în societatea moderna, la fel de importantă ca şi trebui trebuinţe nţele le de alime alimenta ntaţie ţie,, securi securitat tatee şi satisf satisfac acere ere sexual sexuală. ă. În ultime ultimele le patru patru decad decade, e, Erikso Eriksonn a scris scris extens extensiv iv despre despre căuta căutarea rea identi identităţ tăţii ii ca sarci sarcină nă prima primară ră şi criza criza în care care adolescentul adolescentul luptă pentru îndeplinirea "unui simţ conştient al unicităţii individuale" cu "o forţă inconştientă pentu continuitatea experienţei şi o solidaritate cu idealurile de grup" (Erikson, 1968)1. Cu alte cuvinte, adolescentul caută să se stabilească pe sine ca o individualitate separată, menţinând în acelaşi timp o conexiune cu elementele importante ale trecutului şi acceptând valorile unui grup. În procesul "găsirii de sine", adolescenţii trebuie să stabilească o identi identitat tatee sexual sexuală, ă, mo moral rală, ă, politi politică că,, religi religioa oasă să şi vocaţi vocaţiona onală lă care care să fie relati relativv stabil stabilă, ă, consistentă şi matură. Identitatea se continuă în stadiul de adult, acoperind trecerea de la 1
Crisis, New York, Norton, 1968 Erikson, E.H., Identity: Youth and Crisis
5
experienţele copilăriei la scopurile, valorile şi deciziile personale care permit tânărului să-şi ocupe locul în societate. Scopul final, intitulat dobândirea identităţii, apare când adolescenţii dobândesc noua identitate prin "repudiere selectivă şi asimilare mutuală a identificărilor copilăriei" 2(Erikson, 1968). Astfel, în circumstanţe optimale, adolescentul abandonează unele dintre valorile şi scopurile stabilite de părinţi şi societate, acceptând altele. Odată cu dobândirea identităţii, adolescenţii îşi dezvoltă o ideologie proprie şi scopuri vocaţionale. În mod interesant, Erikson consideră că dobândirea identităţii este prenecesară pentru următorul stadiu de dezvoltare, intimitatea, unde persoana este capabilă să se dăruiască unei alte fiinţe umane. Aşa cum explica el, "adevăratul angajament faţă de alţii este rezultatul şi testul fermei autodelimitări" 3 (Erikson, 1968). Ideea că oamenii trebuie să se cunoască pe sine înainte de a fi cu adevărat capabili să iubească pe altcineva, este acum comun acceptată. Unii psihologi au sugerat că identitatea şi intimitatea sunt adesea strâns legate, experienţa dedicării altei persoane ajutând persoana să se înţeleagă pe sine. Un studiu empiric pe studenţi a observat că pentru unii tineri, în special femei, care tind să se socializeze pentru a se descoperi pe sine prin identificare cu alte persoane semnificative, semnificative, identitatea şi intimitatea se dezvoltă împreună, împreună, sau intimitatea precede identitatea (Schiedel şi Marcia, 1985). Pentru mulţi adolescenţi dobândirea identităţii este difi difici cilă lă,, şi chia chiarr proc proces esul ul acce accept ptăr ării ii unor unor valo valori ri pare parent ntal alee şi resp respin inge gere reaa alto altora ra este este problematică. Rezultatul poate fi adesea o devansare sau o formare prematură a identităţii. În acest caz, adolescentul acceptă mai devreme roluri şi valori parentale fără discernământ, neexplorând alternativele sau falsificând o identitate personală unică. Un exemplu tipic poate fi adolescentul care în copilărie a crezut că vrea sau a fost determinat să vrea să urmeze cariera tatălui său, de exemplu de medic. El poate studia intens chimia şi biologia în liceu, să facă cursuri suplimentare în colegiu şi apoi să descopere în al treilea an de medicină (sau chiar la 40 de ani când cariera sa de chirurg chirurg pare goală) goală) că ceea ceea ce a vrut cu adevărat adevărat să fie este poet. Unii adolescenţi pot considera că rolurile pe care parinţii şi societatea asteaptă ca ei să le îndeplinească sunt de neatins sau sunt neatrăgătoare fiind incapabili să găsească roluri alternative care să li se potrivească. Adolescenţii aflaţi în această situaţie aleg adesea o identitate negativă, care este o identitate opusă celei care se aşteaptă a fi adoptată. De exemplu, copilul unui profesor universitar poate renunţa la şcoală, în ciuda faptului că 2 3
Ibidem Crisis, New York, Norton, 1968 Erikson, E.H., Identity: Youth and Crisis
6
dovedeşte aptitudini certe pentru munca la nivel de colegiu. Alti adolescenţi experimentează difuzia de identitate: în mod tipic se dedică unor scopuri sau valori - ale părinţilor, prietenilor, societăţii - şi sunt adesea apatici în încercarea de a-şi găsi identitatea. Aceşti tineri au dificultăţi în întâlnirea cererilor specifice adolescenţei, cum ar fi îndeplinirea misiunilor şcolare, a-şi face prieteni şi a se gândi asupra viitorului. În fine, în loc de a găsi o identitate matură, unii adolescenţi par să declare un moratorium, un fel de pauză în care experimentează identităţi alternative, fără a se stabili la nici una din ele. În unele cazuri, o societate poate oferi moratorium-uri formale prin variatele sale instituţii. Erikson consideră că prelungirea rezoluţiei finale a crizei de identitate este adesea construct constructivă. ivă. Oricum, Oricum, un moratorium moratorium poate deveni deveni distructiv distructiv dacă durează durează prea mult, astfel astfel încât încât persoana persoana ajunge la stadiul stadiul său de adult fără a fi dobândit abilitate abilitateaa de a se dedica dedica în calitate de adult familiei, prietenilor, vocaţiei şi ideologiei. Urmând direcţia lui Erikson, mulţi alţi developmentalişti au găsit conceptul de ereditate ca folositor în înţelegerea adolescenţei. Într-adevar, James Marcia a definit cele patru statusuri majore ale identităţii (dobândire, devan devansa sare, re, difuzi difuziune une şi mo morat ratori orium) um) în terme termeni ni sufici suficient ent de preciş precişii în care care el sau alţi alţi investigatori pot intervieva un adolescent şi determina statusul său de identitate general. Multe studii în care s-au comparat statusurile de identitate ale adolescenţilor cu măsurători ale dezvoltării lor cognitive sau psihologice au evidenţiat că fiecare status al identi identităţ tăţii ii este este reprez reprezen entat tat printr printr-un -un num număr ăr de carac caracter terist istici ici distin distincte cte.. Astfel Astfel,, status statusul ul dobândirii se caracterizează printr-o anxietate moderată, o atitudine iubitoare faţă de părinţi, respe respect ct de sine sine ridica ridicat,t, putern puternică ică identit identitate ate etnică etnică,, prejud prejudici iciuu scăzut scăzut,, un stadiu stadiu moral moral postconvenţional, postconvenţional, independenţă, independenţă, stil reflectiv, complexitate cognitivă medie, relaţii de intimitate cu alţii. Statusul forcluderii se caracterizează prin represiunea anxietăţii, atitudine iubitoare şi respectuoasă faţă de părinţi, respect de sine scăzut, fiind uşor de afectat de către alţii, identitate etnică puternică, puternică, prejudiciu ridicat, stadiu moral preconvenţional preconvenţional sau convenţional, convenţional, dependenţă ridicată, impulsivitate, complexitate cognitivă scăzută şi relaţii stereotipe cu alţii. Statusul difuziei este reprezentat de anxietate moderată, atitudine de izolare faţă de părinţi, respect de sine scăzut, identitate etnică medie, prejudiciu mediu, stadiu moral preconvenţional şi convenţional, dependenţă, impulsivitate, complexitate cognitivă ridicată care poate duce la confuzie, rela relații stereotipe cu alte persoane persoane sau izolare. izolare. Statusul moratorium moratorium se caracterizează caracterizează prin anxietate ridicată, atitudine de distanţare, autostimă ridicată, identitate etnică medie, prejudiciu mediu, stadiu moral postconvenţional, postconvenţional, independenţă, independenţă, stil cognitiv reflectiv, complexitate cognitivă medie, relaţii intime cu alţii. 7
Cerc Cercet etar area ea,, în ma mare re part partee long longit itud udin inal ală, ă, conf confirm irmăă fapt faptul ul că mu mulţi lţi adol adoles esce cenţ nţii traversează o perioada de forcludere sau difuzie, apoi un moratorium înainte de a-şi dobândi în final identitatea (Marcia, 1980). Procesul poate dura zece ani sau mai mult. Nu este nici o îndoială asupra faptului că uşurinţa sau dificultatea în găsirea identităţii sunt foarte mult influenţate de societate, de familie şi prieteni4. Erikson a fost unul dintre primii developmentalişti care au atras atenţia asupra rolului societăţii. În adolescenţă, societăţile oferă o cale pentru descoperirea unei identităţi primare în două moduri: oferind valori care au trecut testul timpului şi continuă să-şi îndeplinească funcţia; oferind structuri sociale sau obiceiuri care uşurează tranziţia de la copilărie la stadiul adult. Într-o cultură unde virtual fiecare deţine aceleaşi valori religioase, morale, politice şi sexuale, şi schimbarea socială este scăzută, identitatea este usor de dobândit. Adolescentul acceptă simplu unicele valori şi roluri pe care le cunoaşte. În astfel de culturi, tranziţia la stadiul de adult poate fi rapidă, adesea având loc printr-o ceremonie cunoscută ca "ritualul trecerii". În societăţile mari, complexe, influenţele sociale care pot afecta formarea identităţii sunt multe şi variate şi adesea în schimbare. Ca rezultat, a ajunge la o identitate în timpurile moderne este o problemă dificilă, în special în perioadele de schimbare socială rapidă. Erikson vorbeşte despre un "sens al încrederii" ("basic trust") ca o condiţie fundamentală a vitalităţii mentale şi care reprezintă o atitudine pătrunzătoare asupra sinelui şi lumii, care derivă din experienţele care au loc în primii ani de viaţă. Prin "încredere" el înţelege încrederea acordată altora şi propria capacitate de încredere. La adulţi, este exprimat uneori un sens al "neîncrederii" ("basic mistrust") printr-o severă înstrăinare care caracterizează indivizii care se retrag în ei insisi atunci când ceva nu merge bine sau cu ceilalţi. În adolescenţă apare asa numita criză a adolescenţei, manifestată prin trăsături t răsături specifice care diferenţiază acest stadiu de celelalte. Adolescentul se confesează cu plăcere părinţilor în ceea ce priveşte flirturile sale, urmând ca din momentul începerii vieţii sexuale să se îndepărteze de aceştia, implicându-se mai puternic în viaţa de relaţie cu sexul opus. Un rol deosebit în adolescenţă, în privinţa socializării, îl are grupul de prieteni (peers group), adolescentul orientându-se la această vârstă în special spre cei de o seamă cu el. Acum se manifestă foarte mult anticonformismul, dorinţa de a fi diferit de ceilalţi, de a impune ceva nou, fapt izvorât din convingerea că menirea sa este de a crea ceva nou. Grupurile formate se 4
Marcia, J.E., Identity in adolescence, in J.Andelson (Ed.), Handbook of adolescent psychology, New York, Wiley, 1980
8
consolidează pe baza preocupărilor, înclinaţiilor, dorinţelor şi aspiraţiilor comune. Tot acum, adolescentul adolescentul experimentează diferite comportamente, pentru a identifica care dintre trăsăturile de personalitate sunt acceptate şi aprobate de grup. Această experimentare poate fi trăită întrun mod mulţumitor sau într-unul jenant şi dureros. Anticonformismul sustinut şi evidenţiat cu orice preţ se transformă într-un conformism absolut la nivelul grupului. Toţi tinerii sunt la fel, spun părinţii. Tot acum apare şi se dezvoltă pregnant constiinţa apartenenţei la generaţie.Adolescentul generaţie.Adolescentul dobândeşte identitatea în relaţie cu mediu me diull socio socio-- cultu cultural ral din care care face face parte. parte. Astfel Astfel,, dacă dacă societ societate ateaa în care care trăieş trăieşte te este este uniformă, pentru el este mai uşor să-şi formeze identitatea aderând la normele şi concepţiile generale. Într-o societate modernă, însă, este mai dificil de realizat acest lucru. Astfel, adolescentul poate experimenta experimenta diferite identităţi până la fixarea la cea potrivită sieşi, traversând astfel un moratorium, sau poate să-şi formeze chiar o identitate negativă, ca răspuns la presiunile pe care le resimte. Din acest motiv, socializarea la această vârstă, concretizată în relaţiile pe care adolescentul le stabileşte, împreună cu modelele pe care le oferă acestea, constituie un pivot important al formării identităţii proprii a tânărului. Conce Concepte ptele le mo moral ralee sunt sunt încărc încărcate ate de atitud atitudini ini comple complexe xe şi se organ organize izeaz azăă prin prin influenţă - sunt conduite de influenţă. Adolescentul implică în formarea concepţiei despre lume lume şi viaţă viaţă struct structura ura operat operativă ivă a perso persona nalit lităţi ăţii,i, la rândul rândul ei inters intersec ectat tatăă cu întrea întreaga ga experienţă conceptuală. Concurenţa universului familial şi şcolar, fiecare cu problemele sale, cu universul mare al dependenţelor, contribuie la accentul special ce se pune după 14 - 15 ani pe construirea concepţiei despre lume şi viaţă, din exprimarea dimensiunilor faptice şi nu dezirative ale acesteia. Dacă nu ar exista această tensiune şi direcţie a spaţiului de viaţă, nu ar avea nici o tensiune şi nici o dimensiune ideea de participare conştientă, deliberată, acceptată, la viaţa socială. Aceasta este perioada în care idealul de sine şi idealul de societate se omolo om ologhe ghează ază şi creeaz creeazăă condiţ condiţia ia ma matur turiză izării rii psihic psihice. e. Tânăru Tânărull este este pregă pregătit tit psihi psihicc şi se pregăteşte moral şi aptitudinal, îl atrag cunoştinţele pentru confruntări sociale complexe, pentru a se exprima exprima ca atare. Familia este cadrul în care are loc modelarea personalităţii copilului, trecerea de la un comp compor orta tame ment nt norm normat ativ iv (regl (reglat at din din exte exteri rior or), ), la un comp comport ortam amen entt norm normal al (baz (bazat at pe autoreglare şi autonomie morală). Familia este un reper permanent şi fundamental în condiţia indivizilor, în manifestarea unor atitudini şi comportamente civice şi morale, ea fiind unitatea de bază a societăţii, care asigură transmiterea obiceiurilor, atitudinilor, valorilor de la părinţi, orientând copiii din punct de vedere moral (şi nu numai). 9
O serie de studii atestă faptul că copilul îndepărtat de familie încearcă un sentiment profund de frustrare afectivă, se simte respins, neglijat, fapt ce va influenţa direct formarea şi dezvoltarea conduitelor sale ulterioare. Prin urmare, familia asigură pe de o parte siguranţa afectivă, iar pe de altă parte educaţia primară. Deşi gândirea morală începe să se formeze încă din copilărie, ea se consolidează şi se manifestă pe deplin începând cu perioada marii adolescenţe (14 - 18, 20 ani), când se realizează, în ceea ce priveşte dezvoltarea intelectuală o amplă am plă conce conceptu ptuali alizar zare, e, iar adoles adolesce centu ntull este este atras atras de sesiz sesizare areaa atribu atributel telor or esenţ esenţial ialee ale conceptelor, conceptelor, de cerinţele de sistematizare şi schematizare. Se vorbeşte de aceea chiar de o tendinţă de filozofare, ce se accentuează la această vârstă. În perioada adolescenţei prelungite (după 20 ani), deşi această tendinţă rămâne încă evidentă, are loc o creştere a reversibilităţii de control şi întărirea bazei de informaţie privind validitatea conceptelor. A treia insuşire care se modifică în mod evident odată cu vârsta este statutul conceptelor. Aceasta este una dintre însuşirile cele mai importante, deoarece se referă la claritatea, exactitatea şi stabilitatea de folosire a conceptului în acte de gândire. Statutul conceptului se referă la poziţia lui în cadrul domeniului ştiinţific din care face parte, în structura ştiinţei ajunsă la un anumit nivel de dezvoltare. Această foarte mare disponibilitate a informaţiei stocate în memorie, ce se realizează de la această vârstă, permite creearea creearea unui nivel nivel de control logic şi o coerenţă coerenţă a întregulu întreguluii plan al gândirii. gândirii. Adolescentu Adolescentull devine conştient că există o coerenţă a evoluţiei vieţii sociale şi este interesat tot mai profund de aceasta. Adolescenţa se caracterizează prin trecerea spre maturizarea şi integrarea în societatea adultă, cu solicitările ei sociale, politice, familiale, profesionale, etc. Tipul de relaţii întreţinute de adolescent se va complica progresiv, căci acesta se integrează tot mai mult în generaţia sa - prin exprimarea identităţii proprii şi prin exprimarea identităţii faţă de adulţi. Se produce o intensă socializare a aspiraţiilor, aspectelor vocaţionale, care implică un anume nivel de dezvoltare atins de judecata morală. Prin urmare, la adolescenţă, inteligenţa atinge nivelul unei bune dezvoltări a aparaturii logico-formale Adolescentul este atent şi critic şi analizează lumea valorilor şi raportarea lor la evenimentele vieţii de fiecare zi. Din nou, că în perioada preşcolară, adolescentul îşi pune probleme morale complexe, se centrează pe conflictul dintre dependenţa şi cerinţele independenţei, este impregnat de absorbţia realizată în mediul de cultură al sociotipului de provenienţă al tânărului. Nu trebuie însă să uităm că în totalitatea vieţii sociale există confluente şi ipostaze morale de felurite niveluri, fapt ce conturează modele variate de independenţă.
10
1.3. Criza Criza de origina originalitate litate în adolesc adolescen enț ă
Fenome Fenomenel nelee psiho psiholog logice ice afecti afective ve şi carac caracter terial ialee care care însoţe însoţesc sc pub pubert ertate atea, a, fiind fiind specifice adolescenţei, prezintă o asemenea similitudine la aproape toţi indivizii, încât pot fi grupate sub denumirea generală de "criză". Oricum am numi-o: criză de origine juvenilă, criza vârstei ingrate sau a vârstei dificile ori pur şi simplu criza adolescenţei, această etapă a evoluţiei psihologice este banală în sine, cu toată gravitatea manifestărilor ei exterioare. În timp ce modificările anatomice şi fiziologice ale perioadei pubertare se efectuează lent, această criză izbucneşte adesea cu brutalitate. Bruscheţea apariţiei ei contribuie s-o facă şi mai îngrijorătoare. Anumiţi autori n-au vrut să vadă în ea decât consecinţa intimă a acumulărilor genitale exterioare, gravitatea ei putând fi proba existenţei la aceşti tineri a unui conflict subconştient între noile aptitudini fizice şi interdicţiile morale. Tânărul, intrat în posesiunea unui aparat genital gata să fie imediat folosit, nu se poate totuşi servi liber de el din cauza constrângerilor sociale şi educative. Potrivit acestor autori, el n-ar fi în stare să înţeleagă noua situaţie şi ar găsi în ea, mai mult sau mai puţin conştient, motive de revoltă împotriva familiei şi a societăţii. În realitate, studierea acestei crize dovedeşte că o asemenea contradicţie aparenţă nu este este sufici suficien entă tă pentru pentru a explic explicaa toate toate aspec aspectel telee ei. Origin Originea ea crize crizei,i, recuno recunoscâ scând nd totuşi totuşi importantul rol al stimulaţiilor sexuale, este mai complexă şi vom vedea că mulţi alţi factori concurează pentru a-i da un caracter atât de deosebit. Dacă se întâmplă ca această criză să treacă neobservată de cei din jur, o examinare mai atentă ne arată că ea nu este totuşi mai puţin prezentă. Nu trebuie neglijate formele discrete, iar descoperirea lor trebuie t rebuie să provoace din partea părinţilor aceleaşi reacţii ca şi când s-ar afla în faţa unei crize tumultoase. Vârsta medie de apariţie a acestei crize este între 12-14 ani la fete şi 14-16 ani la băieţi. Ea poate surveni surveni şi mai devreme; numeroşi scriitori sau oameni oameni de seamă au trecut prin această criză la o vârstă precoce. Ar fi însă ridicol să căutăm sistematic într-o asemenea precocitate semnele geniului sau ale unui talent oarecare. Uneori cauza ei poate fi o puternică 11
emot em otiv ivit itat atee natu natura rală lă,, o cult cultur urăă inte intele lect ctua uală lă ma maii vast vastăă sau sau pur pur şi simp simplu lu o repe repeta tare re întâmplătoare a unor şocuri afective. Tinerii închişi într-un climat familial sufocant şi ostil oricărei influenţe din afară trec prin aceste crize târziu, pe la 16 sau 18 ani. Întârzierea nu implică neapărat şi o deficienţă mintală. La vârsta aceasta, mai avansată, crizele sunt foarte violente, greu suportate şi lasă urme mai sensibile asupra caracterului. Există tendinţa de a considera că puertatea este întotdeauna consecinţa imediată a unui eveniment întâmplător, care preschimbă în câteva ore un copil liniştit într-un adolescent anxios. Moartea unei fiinţe apropiate, o decepţie sentimentală, o ambiţie nerealizată, dupa unii scriitori, pentru a justifica aceasta bruscă metamorfoză. În realitate, astfel de incidente joacă numai rolul de detonator în explozia reacţiilor juvenile. Ele nu fac decât să îngăduie eliberarea brutală a sentimentelor acumulate în tăcere de multă vreme şi nu le dau naştere peste noapte. Zguduirile psihologice ale adolescenţei sunt deja latente la copil şi îşi au originea în tot trecutul lui afectiv. Criza aceasta comportă trei etape succesive, foarte diferite între ele: perioada revoltei, perioada închiderii în sine şi perioada exaltării. Începutul adolescenţei reprezintă un răgaz pentru familia răscolită de furtunile pubertăţii. Raporturile părinţi-copii par, dintr-o dată, că sunt plasate sub semnul unei căutari reciproce, al întelegerii şi al aprobarii. S-ar zice că adolescentul, după ce a atins un palier de echilibru, doreşte să se apropie de părinţi şi sa le arate afecţiunea sa: iată că acum este politicos, complezent, gata oricând să iasa împreună cu adulţii. De obicei este, de asemenea, plin de afecţiune faţă de fraţii şi surorile mai mici, cărora compania lui le place mai mult decât cea a părinţilor. Adolescenţa Adolescenţa este vârsta confidenţelor legate de primele sale flirturi; în schimb li se cer părinţilor confidenţe asupra trecutului lor sentimental. Ei sunt dispuşi să asculte punctul de vedere al celor mai în vârstă. Acest punct de vedere se acordă deseori cu dispoziţiile lor romantice; această înţelegere, dar care este totuşi relativă, poate fără îndoială să permită evitarea evitarea multor experienţe experienţe sexuale sexuale premature premature şi traumatiza traumatizante. nte. Prima experienţă experienţă sexuală marchează deseori începutul unor noi revendicări. Prima experienţă sexuală coincide adesea cu o nouă perioadă de afirmare a Eului şi de dispreţ faţă de familie, dispreţ afişat cu o siguranţă izvorâtă din convingerea că a atins vârsta adultă. Această vârstă, prin excelenţă contestatară, a fost denumită criza de originalitate juvenilă. Adolescentul se vede adult şi revendică dreptul unui adult. şi pentru că maturitatea lui fizică şi intelectuală nu corespunde unei maturizări sociale care i-ar permite să aibă un statut de persoană autonomă, conflictele sunt numeroase şi inevitabile. Insăşi buna lui înţelegere cu părinţii apare adolescentului ca semn al dependenţei sale şi al unei anumite inferiorităţi. El se revoltă împotriva acestei atitudini protecţioniste şi 12
paternaliste. Nu vrea să i se permită să se trezească la amiază, şi de altfel nici nu ţine s-o faci, dar pretinde să i se recunoască acest drept dacă aşa-i place. Am s-o fac dacă aşa-mi place este strigătul lui de război. Preocuparea lui majoră în relaţiile cu adultul este să stabilească raporturi de egalitate şi nu raporturi de tipul celor dintre cel educat şi educator. Graba lui de aşi lua propriile răspunderi îl obligă, după cum însuşi simte, să se autodefinească şi începe prin a nega copilul care a fost şi care nu există şi nu gândea decât în funcţie de ceilalţi. Confruntarea dintre experienţa sa şi normele impuse culminează cu conflicte uneori deosebit de ascuţite, dar întotdeauna trebuie sa avem în vedere dimensiunea afectiva a acestei lupte. lupte. Chiar dacă fiecare fiecare dintre dintre adversari adversari pare că se situeaza situeaza pe o pozi ție ferma, ferma, el nu doreste doreste sa rupa relațiile, ci sa stabileasca stabileasca un contract contract adevărat adevărat cu celalalt. celalalt. Adolescent Adolescentul ul este deosebit deosebit de sensibil faţă de manifestările de respingere şi faţă de judecata adultului, căruia îi critică modul de comportare dar îi recunoaşte stabilitatea şi chiar experienţa. Această ambiguitate transpare în timiditatea lui; lipsa de încredere în sine îl obligă să ia ca punct de referinţă adultul, care în cele din urmă îi va confirma opinia pe care o are despre el însuşi. Adulţii, pe de altă parte, apreciază continuu adolescenţii, dar doresc să-şi exercite din plin autoritatea; au în mod vizibil nevoie să li se confirme aptitudinile educative şi astfel comportamentul lor este tot atât de ambiguu ca şi cel al adolescenţilor. În acest mod se ajunge la un climat de incertitudine creat şi de unii şi, de ceilalti, propice rectiilor extrem de pătimaşe şi de oscilante. Discuţiile în contradictoriu dintre adolescenţi şi părinţi, discuţii a căror violenţă poate fi extrem de mare, au, cu toate acestea, ca punct de plecare incidente minore. Adolescentul încearca rezistenţa adultului afirmându-şi opinia asupra unor detalii în aparenţă banale (ex: lungimea părului). Dacă nici unul dintre adversari nu vrea sa cedeze, înseamna ca discuţia, absurdă în aparenţă, este expresia unei tensiuni cu profunde implicaţii în viaţa familială. Cele mai înverşunate discuţii sunt deseori acelea în care la un moment dat nimeni nu-şi mai aminteşte cauza care le-a provocat. Adolescentul exprimă întotdeauna judecăţi fără drept de apel; el adoră sau detestă, gaseşte un lucru teribil sau infect. De fapt vrea mai curând să-şi impună gustul decât să-1 exprime; de asemenea, pentru el important este să nu treacă neobservat: îmbrăcămintea trebuie să-i fie originală sau trăsnită, accesoriile vestimentare trebuie sa-i facă pe toţi să scrâşnească din dinţi, camera în care stă trebuie să arate mai rău decât o vizuină, face totul numai ca să se deosebească de prietenii parinţilor săi. Nu se teme decât de un singur lucru: ca nu cumva să se autoacuze sau să fie acuzat de prieteni de conformism. Şi totuşi, puţin sigur de el, provocator şi timid totodată, simte nevoia să fie susţinut de cei de o seamă cu el. Extravaganţele cele mai ieşite din comun nu şi le permite decât dacă 13
ceilalţi tineri le întreprind odată cu el; astfel este sigur de valoarea gusturilor şi a opiniilor sale. Un grup de tineri deja constituit se consolidează în jurul aceloraşi gusturi, aceloraşi dorinţi. Acestea constituie pentru el un mijloc de a găsi un sprijin în a lupta cu adulţii. Astfel se ajunge de la anticonformism afişat în mod ostentativ la un conformism surprinzător. "Toţi tinerii seamănă între ei" spun părinţii. Publicitatea contribuie şi ea la generalizarea anumitor preferinţe ale tinerilor, asa încât aceştia ajung la norme de comportare specifice vârstei lor, dar care sunt tot atat de conformiste ca ale adulţilor. Ca şi în timpul preadolescenţei, şi în perioada adolescenţei confictele de autoritate se află pe primul plan, dar au o nuanţă diferită. Tânărul sau tânăra nu caută numai să se afirme: ei caută şi un statut care să le stabilească anumite drepturi. Mai mult, reclamă aceste drepturi sau mai curând doresc revizuirea şi redistribuirea lor. Se vorbeşte mult despre o "criză de autoritate" care depăşeşte cadrul familial. Ea este specifică epocii noastre pentru că, pentru prima dată, nu se mai pune în fata tinerilor problema zdruncinării grabnice a unei autorităţi recunoscute de toţi ca necesară, ci dimpotrivă, solidaritatea acestei autorităţi este pusă la îndoială atât de părinţi, cât şi de cei tineri, ceea ce creează o stare de ezitare şi de incertitudine în raporturile dintre ei. Una din raţiunile acestei stări de lucruri o constituie, făra îndoială, prelungirea procesului procesului de educare şi a scolarităţii; scolarităţii; este un paradox menţinerea din ce în ce ce mai prelungită într-o stare de dependenţă dependenţă materială materială şi morală a tinerilor care şi-au atins maturitatea maturitatea fiziologică. Majoratul legal în numeroase cazuri nici nu înseamna măcar că adolescentul este capabil să-şi câştige existenţa; din an în an vârsta maturităţii sociale se îndepărtează, în timp ce vârsta pubertăţii nu face decât să scadă. Se asistă la fenomenul nou al "teenager"-ilor, adulţi sexual, dar încă socotiţi copii iresponsabili. Dacă adaugăm la acestea idolatrizarea tinereţii, răspândită prin filme şi prin publicitate, şi încapatanarea ridicolă a atâtor adulţi de a dori să rivalizez rivalizezee cu tinerii în ceea ce priveşte priveşte moda, sportul sportul şi viață erotică, erotică, putem întelege întelege de ce graniţa dintre aceşti tineri care se vor adulţi şi acesti adulti care se vor tineri nu mai este distinct delimitata şi de ce adultii nu mai au aceeaşi autoritate asupra tinerilor. Relaţiile dintre ei, din ce în ce mai ambigue, converg tot mai mult spre o rivalitate făţişă. În cadrul familiei, conflictele de autoritate iau, de cele mai multe ori, forma banală a unui conflict asupra limitelor: la ce vârstă ai dreptul să fumezi prima ţigară, să dai pentru prima oară cu ruj, să ieşi cu prietenii? La ce oră ai voie să te întorci acasă seara? seara? Stabilindu-se o limită, e normal ca tinerii să încerce s-o depăşească puţin, iar părinţii să facă în aşa fel încat ea sa fie respectată. Conflictul nu va fi niciodata grav dacă regula a fost admisă de ambele părţi. Dificultatea provine din incertitudinea părinţilor asupra propriilor lor decizii, din variaţia limitelor de la o familie la alta şi din influenţa cinematografului şi a literaturii care le 14
"demonstrează" tinerilor că sunt extrem de liberi. În realitate, părinţii şi copiii care nu discută între ei sau discută în contradictoriu au rareori curajul de a examina împreună, în mod deschis, problema: la cutare vârstă şi în cutare circumstanţe ai voie să fumezi prima ţigară sau să-ţi dai cu ruj pe buze, la cutare ora este rezonabil sa vii acasă. Părinţii găsesc că este mai uşor să fixeze reguli de principiu, deseori având ca punct de reper propria lor adolescenţă, pentru că de aici izvorăşte pentru ei o securitate morală, siguranţa de a nu se înşela. Rigiditatea acestei organizări a modului său de viaţă îl exasperează exasperează pe adolescent, care găseşte că e ridicol să i se ceară să se întoarcă la douăsprezece noaptea şi nu la douăsprezece şi jumatate. Astfel, pentru el este mai uşor să aibă sistematic o atitudine revendicativă decât să examineze rezonabil problema. Pentru a ieşi din încurcătură, soluţia se căuta fie într-o întărire excesivă a interd interdicţ icţiilo iilor, r, fie într-o într-o îngăd îngăduin uinţă ţă totala totala;; şi una şi cealal cealaltă tă nu fac decât decât s-o agrave agraveze. ze. Înăsprirea Înăsprirea de către părinţi părinţi a regulilor regulilor de comporta comportament ment a adolesce adolescenţilor nţilor înlătura înlătura şi mai mult posibilitatea unui dialog între ei, dar şi îngăduinţa excesivă le apare pe buna dreptate, ca o demisie a părinţilor; ei încă doresc să mai fie protejati împotriva lor înşişi sau cel puţin să fie ghidaţi şi limitaţi în acţiunile lor. Deşi ar părea decepţionant, de nimic nu se tem adolescenţii mai mult decât de părinţii-amici. Acestor tineri sensibili, un exces de solicitudine şi de "înţelegere" li se pare şi mai suspect decât "rigiditatea". Ei descoperă în el dorinţa de a le fi controlată autonomia, iar atunci când iau hotărâri se simt observaţi, spionaţi. Încercarea de a merge în întampinarea celor mai mici dorinţe ale lor le pare un adevarat şantaj afectiv. Dorinţa adolescentului de 1718 ani este să găsească în faţa lui un om adevărat: nici molâu şi nici jandarm, ci o fiinţă înzestrată cu putere de judecată şi cu voinţa. Nu se poate lipsi de etalonul pe care-1 constituie pentru el atitudinea adultului pe care îl stimează. stimează. Un tată incapabil să-i demonstreze fiului său că trebuie să ţină cont de el, pentru că există cu adevărat, îl va lăsa pe acesta descumpănit şi nelinistit în faţa unei multitudini de posibilităţi. Mai curand un un "raisoneur" decât decât un rezonabil, ceea ceea ce o şi stie, dar dar adolescentul adolescentul ar vrea totuşi să i se acorde responsabilitatea faptelor sale; poate înţelege că libertatea este limitată de îndatoririle ce decurg din viaţa în comun; poate chiar să se dovedeasca apt să renunţe la o parte din dorinţele lui, când i se lasă dreptul să şi le satisfacă, dar făcându-1 totuşi să reflecteze asupra lor. Reactivarea problemelor oedipiene, mai mult sau mai puţin rezolvate în copilărie, îl pune pe adolescent în faţa problemei alegerii sexuale, alegere deseori culpabilizată de atitudinea părinţilor. Sarcasmul lor contribuie la transformarea acestei culpabilităţi într-un sentiment insuportabil, care poate determina comportări diferite: supunerea în faţa dorinţei 15
adult adultulu uluii şi renunţ renunţare areaa la o alege alegere re hetero heterosex sexual uală. ă. Ado Adoles lesce centu ntull rămân rămânee "lega "legatt de fusta fusta mamei", nu iese din casă, este timid şi inhibat în faţa persoanelor de sex opus, lasă uneori să i se impună un partener; ruptura de familie: este cazul unor căsătorii foarte timpurii ale anumitor anumitor tineri tineri care evadea evadează ză dintr-un dintr-un mediu mediu familial familial prea angoa angoasant sant sau sau care
exercita exercita
asupra lor presiuni prea puternice; aceste căsătorii sunt de ajuns de periculoase, deoarece sentimentul de vinovăţie, creat de gestul rupturii, generează adesea tensiuni între tinerii casatoriţi; alegerea unui partener după imaginea părinţilor: băiatul îşi alege o soţie maternă, în faţa căreia renunţă la responsabilităţile sale; fiica se amorezează de un seducător de vârsta tatălui său. Se vede că în acest domeniu, ca şi în altele, este deosebit de important ca părinţii să ştie să depaşească perioada în care sunt frustraţi afectiv, pentru a-1 ajuta în mod real pe adolescent. Sarcina este cu atat mai dificilă, cu cât adolescentul, pudic şi pătimaş, consideră orice încercare de dialog ca un amestec abuziv în poblemele lui. Are totuşi nevoie sa fie ajutat: dacă preadolescenţa este vârsta educaţiei sexuale,' adolescenţa este vârsta educaţiei sentimentale. Adolescenţa, Adolescenţa, deja bogată în zdruncinări anatomice şi fiziologice, nu este scutită nici de transformări intelectuale şi psihologice. Chiar când familiile supraveghează cu grija apariţia primelor indicii fizice ale începerii pubertăţii, ele sunt totuşi surprinse de cortegiul de excentricităţi caracteriale care o însoţeşte. Prima manifestare a acestei revolte este refuzul de a se supune. Înainte de 13 ani, copilul nu se supune din zapaceală sau pentru că nu vrea să facă un lucru care-i displace. După această vârstă, la 14 ani, el nu se mai supune, din dezgustul pe care i-1 provoacă ideea că i se ordonă ceva şi pentru a protesta împotriva ideii de subordonare, conţinută implicit în noţiunea de supunere. Conţinutul ordinului îl interesează mai puţin decât tonul vocii care comandă. Înainte de criză, copilul se răzvrătea împotriva supunerii pe ascuns; în timpul crizei el se răzvrăteşte cu ostentaţie. Nu mai este serviabil şi se înfurie împotriva micilor ajutoare pe care trebuie să le dea în casă. El se supune când autoritatea familială a ramas intactă, însă prin atitudinea pe care o afişează vrea să ateste că face totul din constrângere şi în mod forţat. Demnitatea exagerată ce i se citeşte pe faţă vrea să constituie o lecţie pentru părinţii atât de tiranici, încât să-şi înjoseasca copilul cu sarcini incompatibile cu valoarea lui. Tot atunci este şi vârsta zâmbetului batjocoritor. Toate părerile enunţate de adulţi par ridicole tânărului în plină vârstă ingrată. Ele îl fac să ridice ostentativ din umeri, mai ales dacă părerile sunt ale părinţilor săi. Dacă disciplina îl împiedică să se dedea la asemenea insolenţe, ele sunt atunci înlocuite cu grimase mai discrete. 16
Lărgirea contactelor sale sociale şi imbogatirea domeniului său de cunostinţe îl fac să descopere treptat orizonturi noi, ascunse până atunci cu grijă de familie privirilor sale. După dispariţia "miraculosului" care îi colorase primii ani ai vieţii, el vede năruindu-se unul după altul toate decorurile care-i ascundeau realitatea. Toate precauţiile care-şi aveau originea numai în dragostea părinţilor săi i se par că n-au fost decât nişte încercări amăgitoare şi odioase de a-i atribui un rol minor. Teama de a nu fi păcălit şi de a lăsa să se vadă aceasta, atât de caracteristică vârstei, îl face să suspecteze valabilitatea tuturor raţionamentelor de adult. Totul i se pare suspect şi, fiindcă se ştie încă destul de slab pentru a discuta cu cei mai mari decât el, preferă să nege totul decât să încerce să deosebească adevărul de minciună. Refuzul de a se supune şi zâmbetele batjocoritoare sunt o modalitate firească de apărare, iar reducerea credulităţii i se pare că justifică revolta lui împotriva familiei, şcolii şi moralei. El respinge în bloc tot ce a învăţat şi tot ce i-a fost impus. Revolta împotriva părinţilor şi a familiei este cea mai frecventă şi mai evidentă. Ea este adesea dureroasă pentru familiile uimite de a vedea afecţiunea lor atât de nerăsplătită, în timp ce profesorii, rudele mai îndepărtate sau chiar unii straini nu par a fi ţinta acestei răzvrătiri. Ar fl greşit dacă am interpreta aceste revolte juvenile, limitate la cei apropiaţi, ca pe nişte manifestări ale lipsei de afecţiune. Această revoltă juvenilă nu-şi limitează manifestările numai la refuzul de a se supune sau la zâmbetele batjocoritoare. Neînţelegerea reciprocă se adâneeşte dacă autoritatea paternă grav ameninţată, în loc să se facă mai uşor simţită, caută să reacţioneze devenind mai drastică. Climatul familial este întunecat de discuţiile din ce în ce mai dese, mai ales dacă metodele educative ale tatălui şi ale mame ma meii se ciocn ciocnesc esc cu acest acest prilej prilej.. Copilu Copilul,l, incap incapabi abill să disce discearn arnăă adevăr adevărata ata cauză cauză a conflictelor ce se ivesc, caută să evadeze din această ambianţă apăsătoare. Uneori işi pune în aplicare această dorinţă. Fuga de acasă constituie forma extremă a acestei revolte împotriva familiei. Ea este mai curând dovada conflictului dintre generaţii decât a unei adevarate lipse de afecţiune din partea copilului sau a unei asprimi excesive din partea părinţilor. La ele trebuie să ne ducă gândul atunci când un copil răzvrătit şi insuportabil devine, fără o cauză aparentă, mai calm şi mai închis în sine. Această linişte aparentă, departe de a marca sfârşitul răzvrătirii, exprimă uneori satisfacţia pe care o resimte el, când, în sfârşit, a luat hotărârea să fugă de acasă. Conflictele acestea familiale opun mai ales pe băieţi taţilor şi pe fiice mamelor. Unii au vrut să vadă în ele dovada complexului Oedip, adică a geloziei sexuale în sânul familiei. Dacă există gelozie, atunci unicul ei izvor este necazul adoleseentului că nu e încă adult. Dacă orice adolescent este gelos pe părintele de acelaşi sex, el încearcă acelaşi sentiment şi faţă de toţi adulţii de acelaşi sex cu el, ajunşi deja la o maturitate la care el 17
râvne râvneşte şte cu nerăb nerăbdar dare. e. Fiica Fiica nu se ridica ridica împotri împotriva va tatălu tatăluii decât decât arareo arareori, ri, deoare deoarece ce nu invidiază situatia lui de bărbat. Dimpotrivă, ea se ciocneşte de autoritatea mamei, pentru că-i invidiază feminitatea, cu atât mai pătimaş cu cât, prin comparaţie, ea îşi dă şi mai mult seama de relativa inferioritate a situatiei ei actuale de adolescentă. Aceste gelozii sunt rareori conştiente, dar se manifestă aproape întotdeauna. Revolta împotriva şcolii - şi în acest caz este vorba de acelaşi refuz de a accepta în continuare o autoritate recunoscută până atunci. În ochii elevilor de 14 ani, profesorii lor se transformă în nişte ignoranţi plini de pretenţii sau în tirani; elevii pândesc cu perseverenţă o greşeală cât de mică a profesorilor care să servească drept justificare acestei revolte. Tinerii de această vârstă găsesc o plăcere amară în a demasca nedreptăţile ale căror victime se cred. Aceasta este şi perioada extravaganţelor şi a actelor inutile de nesupunere. Se întâmplă deseori să vedem tineri adolescenţi dedându-se pe neaşteptate şi fără motiv la acte de indiscipli indisciplină nă gratuită gratuită sau la obrăznicii obrăznicii întru nimic justificate. justificate. Ar fi o greşeală greşeală să se creadă că singurul ţel al acestor manifestări ar fi dorinţa "de a-i uimi pe colegii lor", asa cum gândesc profesorii şi părinţii. În realitate, ele exprimă aproape întotdeauna aceeaşi voinţă de a se răzvrăti împotriva unei autorităţi care nu mai este acceptată de a afirma cu stăngăcie o personalitate care încă se caută. Sunt adevărate tresăriri de angoasă, fiindcă cu ajutorul lor cei care le comit caută să-şi dovedească cu orice preţ că sunt liberi să săvârşească orice acţiune. Ei se dedau la asemenea excentrităţi pentru a-şi consolida încrederea în sine. Revolta împotriva moralei, a politeţii. Tânărul adolescent se străduieşte să scape de toate constrângerile sociale şi morale susceptibile de a sugruma personalitatea lui născândă. Manifestând aceeaşi repulsie faţă de toate închistările vieţii sociale, el se opune cu aceeaşi energie marilor principii morale ca şi simplelor reguli de politeţe. Tocmai această nevoie de a nu accepta nimic ca adevărat înainte de a fi discutat şi criticat explică şi atitudinea acestor tineri răzvrătiţi faţă de morală. Dacă deseori resping principiile ei esenţiale şi caută să se comporte tocmai pe dos, ei nu fac aceasta pentru că neagă valoarea lor, ci pentru că refuză să li se supună din simplă obişnuinţă şi acceptare a modului de viaţă al acelor adulţi. Ei vor să înţeleagă sensul acestor încorsetări şi obligaţii şi le place să creadă că nu sunt autorizaţi să li se conformeze fără remuşcări decât dacă la început au ştiut să le încalce. Micile devieri sexuale ale pubertăţii, atât de frecvente de câţiva ani, n-au adesea altă explicaţie decât nevoia de a cunoaşte totul înainte de a alege şi aprecia. Ele mai pot fi şi consecinţa ipocriziei cu care majoritatea adulţilor tratează problemele sexualităţii. Tânărul adolescent devine la 14 ani într-adevar conştient de importanţa minciunii în relaţiile sociale. Acum, când este în stare să vadă mai bine toate urâţeniile şi laşităţile vieţii de fiecare zi, el se 18
revoltă împotriva indulgenţei cu care sunt tratate toate acestea. Ca întotdeauna la această vârstă, lipsa de simţ critic îl face să exagereze şi se întâmplă să sufere de pe urma greşelilor pe care a vrut să le comită. Trebuie să ştim că în asemenea cazuri este adesea mult mai sever cu el însuşi decât sunt adulţii din jurul lui. Această perioadă are ca scop să-1 scoată pe tânăr de sub influenţele străine care şi-au pus pecetea asupra copilăriei lui. După respingerea acestor constrângeri ale trecutului, vine rândul afirmării propriei lui personalităţi. Eliberat din ce i se paruse lui a fi o închisoare, tanarul trebuie să facă ucenicia ucenicia libertăţii pe care a dobândit-o. acum îl pândesc pândesc noi greutăţi. Crizele sr vor succeda până la 20 de ani, fiecare dintre ele trebuind considerată o nouă etapă spre maturitate, iar nu un episod anarhic. Unii tineri sar peste una sau mai multe etape ale acestei evoluţii, alţii se opresc mai mult la una decât la altele; rar se întâmplă ca un tânăr să prezinte în întregime şi într-o succesiune ordonată toate simptomele clasice ale adolescenţei psihologice. psihologice. Perioa Perioada da scanda scandalul lului ui - din clipa clipa în care care se crede crede defini definitiv tiv eliber eliberat at de lanţur lanţurile ile copilăriei, adolescentul caută să-şi afirme noua sa independenţă prin numeroase excentricităţi, el vrea să se facă remarcat. Pentru a-şi atinge scopul, toate mijloacele i se par bune dacă pot să-1 scoată în evidenţă din rândurile mulţimii. De la scandalurile provocate la Atena de tinerii prieteni al lui Alcibiade, nici o epocă n-a fost ferită de asemenea manifestări. Fanteziile vestimentare sunt primele care atrag atenţia trecătorilor. Ansamblurile sunt groteşti, ca la circ, sau pretenţios de modeste. Nu există cale de mijloc între o eleganţă scrobită şi o neglijenţă slinoasă. Dacă moda obişnuită prevede părul scurt, tinerii îşi vor lăsa o coamă lungă şi romantică; dacă ea se schimbă şi începe să se poarte cu păr lung, atunci îi vom vedea pe tineri cu capul complet ras. Strigăte puternice, palme zgomotoase pe spate, râsete stridente sunt mijloacele folosite de tinerii excentrici pentru a-şi semnala prezenţa celor care nu s-au lăsat impresionaţi de costumatia lor. Nu-i interesează un schimb sincer de păreri şi stau tot timpul la pândă pentru a găsi prilejuri de a se contrazice cu cineva. Toate aceste mici grijile ei etc. Progresul de la unitatea simbiotică la separarea de mamă este marcat de formarea unor capacităţi interne de reglare care sunt promovate de dezvoltările motorii, verbale şi cognitive. Individuarea în adolescenţă este reflectarea acelor schimbări structurale ce însoţesc deprinde deprinderea rea emoțională ională de obiectele obiectele infantile infantile internaliz internalizate. ate. Fără o desprinde desprindere re încununată încununată de succes, găsirea unor obiecte exterioare faniiliei, din lumea înconjurătoare, este împiedicată sau se limitează la o simplă substituţie. Eu1 este intrinsec implicării în acest proces pentru că în adolescenţă, Eu1 parental este disponibil în mod selectiv copilului şi este, într-adevar, 19
extensia legitimă a Eului. Aceasta condiţie este un aspect integral al dependenţei din copilărie în slujba controlului anxios şi reglării stimei de sine. Odată cu desprinderea de dependenţele libidinale infantile în adolescenţă, obişnuitele dependenţe ale Eului din perioada de latenţă sunt, de asemenea, repudiate. Prin urmare, slăbiciunea Eu-lui în adolescenţă nu se datorează doar creşterii forţelor pulsiunilor dar, într-o mai mare măsură, desprinderii de suportul Eului parental. Distorsiunile Eului - lipsa scopurilor, tulburări de învăţare, negativism - sunt frecvent semne semne simpto simptomat matice ice ale eşecu eşecului lui despri desprinde nderii rii de obiec obiectel telee infant infantile ile şi, în coseci cosecinţă nţă,, ele reprezintă un eşec al însăşi individualizării. Clinicienii recunosc în respingerea familiei şi a propriului trecut de către adolescent, împiedicarea acestui proces dureros de desprindere. Pot apărea forme extreme - există adolescenţi care fug de acasă, părăsesc şcoala, încep să consume droguri sau se aruncă în promiscuitate. Dar aceste forme extreme nu reprezintă decât fuga de o tendinţă tendinţă regresivă regresivă copleşitoare copleşitoare către dependenţele dependenţele,, siguranţe siguranţele le şi gratificaţi gratificaţiile ile infantile. Se spune că adolescenţii fac ceea ce trebuie să facă, dar nu utilizează mijloacele adecvate. În actuala separare şi independenţă, adolescentul experimentează un sens de triumf asupra trecutului său şi treptat devine dependent de această stare de aparentă eliberare. Astăzi domină atitudinea adolescentului care îşi învinuieşte părinţii pentru dezamăgirile tinereţii lui sau, la scară transcendentală, atitudinea de a vedea în puterile incontrolabile ale diferitelor numiri, forţele absolute şi ultime care guvernează viaţa. Adolescentului Adolescentului i se pare lipsit de sens să se ridice împotriva acestor forţe, dar declară, mai degrabă, lipsa oricărui scop pentru un asemenea efort ca adevarata marcă a maturităţii. Incapacitatea de separare de obiectele interne decâ decâtt prin prin resp respin inge gere re,, deta detaşa şare re,, este este expe experim rimen enta tată tă subi subiec ecti tivv ca un sens sens al alie alienă nări rii. i. Adolescenţa reprezintă singura perioadă.a vieţii în timpul căreia regresia Eului şi a pulsiunilor constituie o componentă obligatorie a dezvoltării normale, fireşti. Stări de regresie a Eului sunt identificate şi in idolatrizarea de către adolescent a unor oameni faimoşi. Astăzi, aceşti oameni sunt aleşi din cadrul lumii afacerilor, sportului etc. Acest lucru aminteste de părinţii idealizaţi din anii timpurii al copilăriei tânărului. Imaginile lor glorificate constituiau un reglator indispensabil al echilibrului narcisist al copilului. Dar nu trebuie să ne surprindă faptul că pereţii dormitoarelor, acoperite cu pozele idolilor colectivi, devin goi de îndată ce libidoul obiectual este angajat în relaţii r elaţii interpersonale adevărate, reale. Stările de Eu infantile sunt recunoscute şi în stare emoţională vecină cu fuziunea. Aseme Asemenea nea stări stări sunt sunt frecve frecvent nt experi experime menta ntate, te, de pildă, pildă, în relaţi relaţiile ile cu abstra abstracţi cţiii de tipul tipul Frumosului, Binelui, a Adevărului, sau de natură politică, estetică sau religioasă. Astfel de 20
stări ale Eului de cvasi fuziune în tărâmul reprezentărilor simbolice sunt căutate drept răgaz şi servesc ca gardieni împotriva totalei fuziuni cu obiectele infantile internalizate. Convertirile religioase sau stările de fuziune induse de droguri aparţin aceluiaşi tărâm al regresiei Eului. Unaa dintre Un dintre carac caracter terist istici icile le adoles adolesce cenţe nţeii care care nu scapă scapă neobs neobserv ervată ată este este efortu efortull nebunesc de a păstra legatura cu realitatea, de a fi activ, de-a face diverse lucruri. Mai rnult, apare în nevoia unei experienţe de grup sau de relaţii individuale de o afectivitate acută, vie. Ceea ce caută ei nu este legătura personală ci ascuţimea efectului şi agitaţia emoţională determinată de el. Acestui tărâm aparţin următoarele - nevoia presantă de a face diferite lucruri pentru a scapa de singurătate, de plictiseală, căutarea solitudinii în care adolescentul evocă în mintea sa stări afective de o mare intensitate. Problema limitelor nu este una care rezidă în configuraţia forţelor intrapsihice dintr-un individ. Cu alte cuvinte, orice chestiune despre limita personală are inţeles doar atunci când se face referinţă la limitele personale ale altora sau ale altuia şi este, aşadar, întotdeauna o dimensiune interacţională de experienţă. Starea individuală a unei limite personale poate fi privită ca derivând dintr-o dintr- o negociere interactivă care stabileşte un acord reciproc în privinţa graniţelor permisibile dintre sine şi altul. În timpul dezvoltării din copilărie şi adolescenţă apar o serie de negocieri conştiente şi inconştiente în privinţa delimitării limitelor sau graniţelor. Acest proces interacţional implică întotdeauna echilibrul fortelor psihice a cel puţin două persoane şi reflectă întotdeauna la un anumit nivel graniţele inerente în cadrul structurii societăţii.
1.4. Socializa Socializarea rea în adole adolescen scență
Relațiile cu covâr covârstnic stnicii ii devin devin foarte foarte important importantee de-a lungul lungul adole adolescen scenței, în sensul sensul că că ele au implica implicații noi pentru pentru alte alte aspecte aspecte ale dezvolt dezvoltări ării. i. Angajar Angajarea ea în rela relații cu covârs covârstni tnicii cii este este criti critică că pentr pentruu progre progresel selee în în înțelege elegerea rea de de sine sine și ating atingere ereaa identi identită tății. Ei Ei își desco descope peră ră sentimen sentimentele tele prin interm intermediul ediul rela relațiilor sociale sociale.. Grupul Grupul de priete prieteni ni din care fac parte parte adolesc adolescen enții ajută ajută la defini definirea rea propriul propriului ui Eu. Grupul de covârstnici oferă posibilitatea de încercare a diferitelor roluri, o parte vitală a atingerii atingerii identită identității. Implicare Implicareaa în relaț ii cu persoanel persoanelee de aceea aceeași vârstă vârstă și acelasi acelasi sex deseori deseori const construi ruieește calea calea pentr pentruu relații hetero heterosex sexua uale le intime. intime. 21
Adolesce Adolescennții știu că au motive motive interne, interne, deci ei consideră consideră că și ceilal ceilalți au.Ei au.Ei știu că au un Eu Eu coeren coerent,t, deci deci și ceilal ceilalți trebuie trebuie să să aibă. aibă. Acest Acestee noi noi înțelesuri elesuri pot pot fi văzut văzutee în eforturile eforturile adole adolesce scennților ilor de a expli explica ca reac reacțiile iile și compo comporta rtamen mentel telee celor celorlal lalți. Chiar Chiar și adoles adolescen cenții mai mici mici deduc deduc că al ții trebuie trebuie să aibă aibă anumite anumite trăsă trăsătur turii care care îi deter determin minăă să ac ționez ionezee într-un într-un anume fel. În jurul vârstei de 16 ani, ei încearcă să reconcilieze comportamentul inconsistent al celor celorlal lalți prin scoat scoatere ereaa în eviden evidență a motivel motivelor or rela relaționate ionate.. La vârsta vârsta acea aceasta sta,, ei găsesc găsesc motive psihologice pentru comporta rtamentu ntul celorlalți, așa cum o fac
și
pentru
comportamentul comportamentul lor. Schimb Schimbări ările le în înțeleger elegerea ea Eului Eului și a celorl celorlal alți sunt asoc asociat iatee cu schim schimbăr bării în natura natura prieteniei de-a lungul adolescenței. Adolescenții au o mare capacitate de în țelegere reciprocă reciprocă.. De-a lungul lungul adolescen adolescenței timpurii, timpurii, grupul grupul de covârstni covârstnici ci tinde să devină devină o entitate entitate mai structura structurată tă și organizat organizatăă decât era era înainte.Re înainte.Rela lațiile individu individului lui cu grupul grupul de covârstn covârstnici ici are implica implicații mai bine defini definite te decât decât înainte. înainte. Prietenii Prietenii copilulu copiluluii sunt deseori deseori găsi găsiți în cartier, cartier, cluburi locale, centre comunitare, clasa de elevi. Grupurile Gr upurile de prieteni sunt omogene. În adole adolesce scennța timpur timpurie ie tineri tineriii își petrec petrec foart foartee mult mult timp în afar afaraa casei. casei. Disc Discuuțiile iile cu prietenii atât față în față sau la telefon devin o activitate zilnică dominantă. Prieteniile din cadru cadrull grupulu grupuluii de covârs covârstni tnici ci asigur asigurăă oportu oportunit nităăți pentru pentru intimid intimidare are emo emoțională ională,, suport suport și înțeleg eleger ere, e, compa compani niee și dist distra raccție. ie. Acce Accept ptar area ea într-u într-unn grup grup de covâ covârs rstn tnic icii la liceu liceu pot fi bazate pe una sau mai multe din următoarele caracteristici: aspect fizic plăcut, abilități atletice, atletice, performan performanțe academice, academice, scopuri scopuri de viitor, viitor, afiliere religioasă religioasă la un grup etnic, etnic, talente speciale. Criteriul Criteriul pentru apartene apartenennța la un grup poate poate să nu fie precizată precizată public, dar grupurile grupurile tind să includă sau să excludă membri în baza unor standarde. consistente. Aspectul fizic plăcut continuă să fie o forță puternică în determinarea popularității. Grupurile întâlnite în liceu liceu pot fi identifica identificate te în cadrul cadrul școlii prin prin îmbrăcăm îmbrăcămintea intea membrilo membrilor, r, limbajul limbajul lor, activită activităț i la care participă participă și locații din școală coală în care se adună. adună. Indi Indivi vidu dull adol adoles esce cent nt este este pus în fa ța unei unei mari vari variet etăăți de posi posibi bili lită tăți în alege alegere reaa apartenenței la un grup de de covârstnici. După După intrarea în liceu, liceu, adolescentul intră în contact cu un număr număr de oameni oameni care îiîi pot acorda acorda prietenia prietenia.. Adolescen Adolescenții învață să priveas privească că dincolo dincolo de ofertele ofertele inițiale de priete prietenie nie și să evaluez evaluezee grupul grupul de prieteni prieteni din care care provine provine.. O persoană persoană poate să decidă să accepte sau nu prietenia pe baza reputa ției grupului din care provine potențialul prieten. Pe măsu măsură ră ce adol adoles esce cenn ții î și decop decoper erăă pozi pozi ția în ierar ierarhi hiaa de puter puteree a grup grupul ului ui,, ei înva învață cum să avan avansez sezee în cadrul cadrul acest acestei ei ierarh ierarhii ii și ce compor comportam tament entee sunt sunt a șteptat teptatee de la 22
membr me mbrii la diferite diferite nivelu niveluri. ri. Pe baza acest acestor or informa informații adolesce adolescennții trebuie trebuie să decidă decidă dacă dacă dezvoltarea personală personală este este compatibilă cu cu opțiunea deja făcută pentru un un grup de covârstnici. În gene genera ral, l, adol adoles esce cent ntul ul nunu-și aban abando done neaz azăă grup grupul ul de covâ covârs rstn tnic icii ini inițial ial numa numaii dacă dacă anti antici cipe peaz azăă un poten potențial ial câștig tig de status status.. Grup Grupur uril ilee de covâr covârst stni nici ci adol adoles esce cennține ine sunt sunt mai puțin organizate decât echivalentele lor adulte, dar sunt considerabil mai structurate decât grupur grupurile ile de prieten prietenii din copilă copilărie rie.. Ado Adoles lesce cennții învață tehnic tehnicii de evaluar evaluaree a organiză organizării rii grup grupur uril ilor or soci social alee și pozi poziția lor lor în cadru cadrull acest acestor or grupu grupuri. ri. Ei Ei îș i dezvo dezvolt ltăă aspir aspiraații pent pentru ru avans avansare areaa pozi poziției lor lor social sociale. e. Priete Prietenii nii făcu făcuți în adoles adolesce cennță se pot schi schimb mbaa când când indvid indvidul ul îmbă îmbătr trân âneește . Cel mai mic și mai intens grup de covârstn covârstnici ici este reprezen reprezentat tat de potrivirea potrivirea a doi indivizi indivizi într-o într-o relație. Prietenia Prietenia este este caract caracteriza erizată tă de participa participarea rea frecvent frecventăă și reciprocă reciprocă în activ activită ități, plus o legatu legatură ră emoțională ională puter puternic nică. ă. Persoa Persoane ne de vârste vârste difer diferite ite folose folosesc sc ace acești factori factori în definirea definirea unei pritenii.Prie pritenii.Prietenii tenii nu fac doar lucruri lucruri împreună, împreună, dar pe ei te poț i baza pentru suport emoțional, înțelegere și acceptare. Ei au sesizat diferențe calitative în prieteniile femeilor și bărbaților din adolescență. Prieteniile fetelor din primii ani ai adol adoles esce cennței avea aveauu tend tendin inta ta să se cent centre reze ze în juru jurull acti activi vită tăților ilor soci social ale. e. La mijl mijloc ocul ul adole adolesce scennței, supor suportul tul emoțional ional și înțeleger elegerea ea devi devinn mai mai impor importan tante, te, iar iar mai mai târz târziu iu ace aceste ste prietenii pierd puțin din componenta emoțională și progresează spre împărtășirea unor valori, idei și interese. Prie Priete teni niaa băie băieților ilor nu prez prezin intă tă aces aceste te schi schim mbări bări,, tinz tinzân ândd să rămâ rămână nă cent centra rați pe activități. Fetele tind să se focalizeze focalizeze pe un număr număr mic de prieteni prieteni buni și cei mai buni priteni, pe când băieții se centrează pe un numar mare de prieteni prieteni ocazionali și buni prieteni. Prietenii tind să fie de aceeasi aceeasi vârstă, etnie etnie și sex. Oamenii de toate vârstele îi preferă pe cei atractivi din punct de vedere fizic. O persoană atractivă este uneori respinsă în favoarea uneia mai puțin frumoasă, care este privită ca fiind mai competentă în domenii importante. Frumusețea fizică fizică în genera generall este este un avanta avantajj în formar formarea ea priete prieteniil niilor. or. Compor Comportam tament entul ul influe influennțează ează prietenii pe care oamenii și-i fac, toți tindem să căutăm indivizi al căror comportament ne place. Putem Putem vorbi, vorbi, de asemene asemenea, a, de două două tipuri tipuri de grupuri grupuri de covârst covârstnici: nici: clica clica (gașca) și socie societat tatea ea sau mulțimea imea (clubu (cluburi, ri, asocia asociații). ii). Clicil Clicilee sunt sunt mai mici, mici, grupuri grupuri mai intime intime,, care care cuprind de la trei la nouă membri. membri. O clică medie medie are șase membri, membri, pe când o societate societate are o mărime de de trei ori mai mai mare decât clica. Acestea Acestea diferă nu doar prin mărime, ci și prin funcția îndep îndeplin linită ită.. Societat Societatea ea adoles adolescen cențină este este formată formată în jurul jurul unor intere interese, se, abili abilită tăți și idealur idealurii comune. comune. O societa societate te poate fi un club club sau o echipă echipă școlară, colară, un grup grup religios religios sau o organiz organizaa ție 23
politică. Funcția sa se centrează în jurul planificării și executării unor activități cum ar fi petreceri sau baluri pentru strângerea de fonduri. Societățile sunt compuse atât din fete, cât și din băie băieți ce apar aparțin unor unor clici clici parti particul culare are.. Nu toți membri membriii unor clic clicii trebuie trebuie să să fie memb membrii rii unei societă societăți. În clici, clici, activitate activitateaa se centreaz centreazăă în mare măsură măsură asupra asupra discu discuțiilor, în speci special al cele telefonice. Calitatea unui membru al unei clici este legată de o serie de factori: vârsta, clasa socială și sexul. Clicile Clicile de băieți, comparativ comparativ cu cele de fete par să accepte accepte membri membri din clase sociale sociale diferite. diferite. Clicile Clicile de fete tind să fie mult mai intime intime ș i exclusivist exclusivistee cu cei din afara grupului. grupului. Clic Clicil ilee și socie societă tățile se schi schimb mbăă pe parcu parcurs rsul ul anil anilor or adole adolesc scen enței. ei. Clicile Clicile din din adole adolesc scen ența timpurie timpurie sunt sunt de obicei obicei compuse compuse din indivizi indivizi de acela același sex. Majoritat Majoritatea ea fetelor fetelor și băietilor băietilor încep să aibă întâlniri amoroase în jurul vârstei de 14-15 ani. Aceasta conduce la integrarea sexuală sexuală a clicilo clicilor. r. În adolesce adolescennța târzie, târzie, majoritate majoritateaa clicilo clicilorr include include atât fete, cât și băie băieți Una dintre dintre cele mai mari necesităţi necesităţi a adolescen adolescenților este apartene apartenenţa nţa la un grup. Putem defini grupul ca „factor determinant al comportamentului şi acţiunii umane, cu influenţe pozitive şi negative asupra acestora, ca facilitator al inserţiei sociale a individului sau ca accelerator al maturizării sociale a acestuia. Grupul îşi pune pecetea asupra personalităţii umane şi a performanţelor acesteia, o propulsează în sistemul de prestigiu al realităţii sociale sau o devalorizează, o afundă în abisuri şi tenebre; el invită, incită, sugerează sau presează, obli obligă gă spre spre acţi acţiun une, e, am ampli plifi fică că sau sau mu multi ltipl plic icăă sau sau scad scadee şi mini minima maliz lizea ează ză forţe forţele le şi respon responsa sabil bilită ităţile ţile mem membril brilor or săi, săi, deter determin minăă sau amână amână şi suspe suspendă ndă acţiu acţiunil nilee mem membri brilor lor componenţi, facilitează sau inhibă comportamentul participanţilor” (Mielu Zlate, Camelia Zlate, 1982) Grupul poate fi înţeles ca mijloc de socializare, formare şi dezvoltare a personalităţii uman um ane, e, ca me medi diuu educ educat ativ iv şi educ educog ogen en,, ca labo labora rato torr în care care se plăm plămăd ădeş eşte te nu numa numaii personalitatea fiecaruia fiecaruia dintre membrii componenţi, ci şi relaţiile dintre aceştia, în care are loc clarificarea progresivă a concepţiilor şi atitudinilor despre sine, despre alţii şi despre grup, în care se cristalizează conştiinţa de grup a participanţilor, în care omul se formează ca om şi ca personalitate, dezvoltându-şi dezvoltându-şi competenţele competenţele sociale. Influenţa grupului de prieteni asupra adolescentului elev se materializează în conduita acestuia, iar măsura în care aceasta ia forme pozitive sau negative, depinde de un complex de factori individuali şi sociali. Unii adolescenţi se simt mai în siguranţă când fac parte dintr-o gaşcă. Părinţii nu îi pot alege adolescentului prietenii, iar „tipii duri” pot adeseori să li se pară extraordinari atât băieţilor, cât şi fetelor. Însă, pentru majoritatea copiilor, faptul de a face parte dintr-o gaşcă reprezintă numai o fază. fază. 24
Prietenii pot să constituie o sursă importantă de sprijin pentru adolescenţi, mai ales pentru fete, însă pot să fie şi o sursă de neplăceri şi de rivalităţi. Multor tineri le face plăcere să facă parte dintr-o „bisericuţă” şi majoritatea şcolilor au „bisericuţele” lor, care le pot face viaţa cu adevărat mizerabilă celor care sunt mai puţin deştepţi, mai puţin sportivi, mai puţin în pas cu moda, mai puţin „cool”. Din perspectiva analizei grupurilor, clasa de elevi poate fi considerată drept un grup de muncă specific, compus dintr-un număr de membri egali între ei (elevii) şi dintr-un animator (profesorul), ale căror raporturi sunt reglementate oficial de tipul sarcinii şi de normele de funcţionare. Ca orice grup, clasa ăndeplineşte mai multe funcţii: de integrare socială (în strânsp legătură cu sentimentul de securitate pe care îl oferă membrilor săi), săi), de reglem reglement entare are a relaţi relaţiilo ilorr intrai intraindi ndivid vidual ualee şi intrag intragrup rupale ale şi cea de consti constitui tuire re a identi identităţ tăţii ii de sine, sine, propri propriee grupul grupului. ui. Aparte Apartenen nenţa ţa la grupul grupul şcolar şcolar este este condiţ condiţion ionată ată de acce accepta ptarea rea unu unuii sistem sistem de norme norme.. Proce Procesul sul prin prin care care grupul grupul exerci exercită tă presiu presiune ne asupra asupra indivizilor pentru a-i determina să accepte norme de grup este numit conformism. În cazul în care presiunea spre conformitate nu vine din partea grupului, ci din partea autorităţii, vorbim de obedienţă. Dacă grupul de egali, „grupul de cartier”, „grupul stradal” sau cum dorim să-l numim promovează norme ce pot fi considerate ca aparţinând unei contraculturi, tendinţa spre conformism în raport cu grupul înseamnă devianţă în raport cu normele culturii globale. Devianţa şcolară constă în abaterea de la normele prescrise şi este favorizată de disfuncţionalităţile normative ce ţin în general de: conflictul normativ intrinsec, în situaţii în care există norme contradictorii în interiorul sistemului normativ sau în atitudinea autorităţii în raport cu norma, ca în situaţia absurdă, dar din păcate destul de frecventă, a interdicţiei permise (nesancţionată, trecută cu vederea), care încurajează sau determină comportament duplicitar şi o atitudine generală dispretuitoare faţă de normă (“există pentru a fi încălcate”, “merge şi aşa” etc); conflictul normativ extrinsec, generat de situaţia în care normele interne (ale (ale şcol şcolii ii)) intr intrăă în deza dezaco cord rd cu alte alte norm normee exte extern rnee (ale (ale grup grupul ului ui de apar aparte tene nenţ nţă) ă);; artificialitatea normelor în raport cu realitatea, inadecvarea lor la lumea în care trăim; inculcarea inadecvată a normei, cu accent exclusiv pe prescriptiv şi absenţa negocierii; spre susţinerea acestei idei merg şi experimentele realizate de Fredman (1965, apud Monteil, 1997), care argumentează ideea conform căreia o normă are durabilitate mai mare dacă este impusă cu o constrangere mai puţin severă decât sub o ameninţare puternică. Studiile au arătat că devianţa şcolară este una dintre premisele delicvenţei juvenile. Unele cercetări longitudinale (D. Elliot şi H. Voss, apud Neamţu, c., 2003) care au urmărit evoluţia unor eşantioane reprezentative pe durata a patru ani, validează teoria presiunii sociale, constatând că: indicele delicvenţei este considerabil mai ridicat la tinerii care au 25
abandonat şcoala, comparativ cu cei care şi-au continuat studiile; natura experienţelor şcolare este motivul cel mai frecvent al conduitelor de devianţă şcolară, al abandonului în mod special. Analizele desfăşurate pe o perioadă mai mare de timp reliefează faptul că abandonul şcolar, reducând controlul social asupra individului, determină pe termen lung o creştere a activităţii infracţionale. Dacă prezenţa şi participarea adolescenţilor la grupul informal de prieteni este o condiţie indubitabilă şi inevitabilă ce defineşte vârsta, practicile şi comportamentele dezvoltate prin socializarea secundară secundară pot fi direcţionate spre valori dezirabile social, prin acţiunea comună şi continuă a tuturor instanţelor de socializare formală. formală. Omul a fost creat creat pentru a convie conviețui întro comun comunitate, itate, alături alături de alți oameni oameni și, în acest acest scop, scop, el este este indiscu indiscutabil tabil legat legat și afectat afectat de de rela relațiile iile ce se stab stabil iles escc între între cei cei deop deopot otri rivă vă cu el. Socie Societa tate teaa în care care aces acesta ta î și desf desfăă șoară oară activitate activitateaa îi oferă sau sau trebuie trebuie să-i ofere ofere cadrul cadrul propice propice de manifesta manifestare re a personalit personalităății cât și apreciere apreciereaa muncii pe care o face, face, bineînțeles, eles, într-un scop benefic. benefic. Lumea Lumea în care trăim este impor importan tantă tă nu numai numai în ideea ideea că este spa spațiul în care care trăim, trăim, ea trebuie trebuie să exprim exprimee dorin dorința noastră de a progresa și de a urca pe scara scara umanită umanită ții. Adolescentul Adolescentul este copilul-adult ce caută caută senz senzaații și emo emoții pute putern rnic ice. e. El înce încear arcă că să dep depăășeasc eascăă limit limitel elee pe care care adu adull ții le impu impun, n, adeseori adeseori tocma tocmaii din dorin dorința de a nu se supune supune lor, căci căci ideea ideea e să trăie trăiești cât cât mai diferit diferit și mai presus de ceilal ceilalți. Experien Experiența proprie proprie este dovada dovada ceea ceea mai puternică puternică și mai mai convingă convingătoare toare,, care care ține loc de întrebă întrebările rile fără răspu răspuns ns la care care adulții, în genera general,l, nu se sinch sinchisesc isesc să caute caute solu solu ții. Tânărul Tânărul adolescent simte simte însă și dorinta de-a se retrage retrage în sine ca la semnalul semnalul unei voci interioare interioare mai presus de voință. Aceste momente sunt mai intense decât escapadele dese din cotidian. Ele presupun lupta între diferitele emoții ce-l încearcă, momemte de răscruce în conturarea modului mod ului de de a gândi gândi și de a acționa. iona. Rela Relațiile cu cu cei cei din jurul său sunt în mare mare parte parte rezultate rezultate ale educa educației însu însușite în în copil copilări ăriee și nu depind depind foarte foarte mult mult,, așa cum cum se cred crede, e, de de calit calitate ateaa de adolesce adolescent. nt. Este drept drept că tineri tineriii sunt impulsiv impulsivii și usor influen influențabili, abili, dar valoarea valoarea lor lor constă constă în puterea de a diferenția binele de rău și de a se corecta atunci când au gre șit. Acest lucru este posibil doar în contextul contextul unei bune educa educații morale insuflate de familie. familie. Părin Părinții se dovede dovedesc sc de multe multe ori a fi fără răbd răbdare are și refuză refuză să-i ascu asculte lte ce este este mai important important să înțeleagă. eleagă. Frica Frica de a comunica comunica cu cu cei cărora cărora le datorea datorează ză viața poate poate fi în egală egală măsură măsură atribuită atribuită și tinerilor. tinerilor. La prima prima confruntare confruntare de opinii legăturile legăturile cu familia familia tind să se răce răceas ască că și se dist distan anțează ează,, ca ma maii târ târzi ziuu să dea dea frîu frîu libe liberr uno unorr em emooții și dori dorinnțe față de niște oameni oameni mai mai mult mult sau mai pu puțin interes interesaați să valori valorifice fice frustr frustrarea area lor. 26
Pe fondul fondul uno unorr astfel astfel de proble probleme me,, părin părinții încete înceteaz azăă să mai fie mo model delele ele ideale ideale din copilărie. Afectivitatea copiilor lor este acumulată acumulată astfel pentru prieteni, prieteni, care sunt adesea adesea aleși întâmp întâmplăt lător. or. Rela Relațiile iile cu cu ace aceștia sunt sunt inte intense nse și prof profund unde. e. Simpat Simpatia ia și adm admira iraț ia capăt capătăă form formee și
trăsături asemănătoare asemănătoare cu cu ale dragostei, dragostei, sentiment sentiment foarte stimulator stimulator pentru adolescen adolescenți, căci
el pres presupu upune ne dăru dăruire ire,, aprop apropier ieree și împărt împărtăășire a dorin dorințelor, elor, visur visurilo ilor. r. Prietenii adevărati sunt condi condiția necesa necesară ră “împli “împlinir nirii” ii” unui unui adolesc adolescen ent. t. Scopul Scopul lor lor e să-și împărtă împărtășească ească unul unul altuia altuia experien experiențele și să să găsească găsească un echilibru echilibru permanent permanent în cel în care are încredere încredere și speran speranța că va găsi răspunsul răspunsul la întrebările ce-l ce-l frământă. Ideea e să găsești completarea lipsurilor pe pe care le ai și nu imitare, în acest acest caz nu se mai poate vorbi despre despre prietenie, ci despre despre un sentiment sentiment de inferiori inferioritate tate.. Uneori Uneori “edificiul “edificiul”” este mult mult prea fragil și se destramă destramă vizibi vizibill sub influen influenț a invidiei invidiei și a trădării trădării sau doar pentru că prietenul prietenul respecti respectivv “nu mai prezintă interes”. interes”. Însă există există și un alt gen gen de prieteni prieteni a căror căror influen influență marcheaz marcheazăă negativ. negativ. Naivitate Naivitatea, a, poate poate chiar chiar dorinta de-a părea altcineva altcineva în ochii celorlal celorlalți, plasează adolescentul adolescentul într-un anturaj dubios dubios de care este greu să se desprindă mai târziu. Viciile cum sunt drogurile sau băutura, huliganismul și
dezordinea, sunt “principii” de bază în astfel de grupuri. Începutul este pus pretextual pe
seama seama curi curiozi ozită tății. Pasul Pasul urmă următor tor este este depe depende ndennța. Societatea secolului nostru pune un accent mare pe aceste probleme. Manifestările negative sunt trecătoare însă au urmări grave. Adolescentul este, fără să fie un copil, în formare din toate punctele de vedere. Corpul suportă ultimele schimbări de definire, iar carac caracter terul ul se se cris cristal talize izează ază ca urmare urmare a influe influennțelor elor din din exte exterio riorr și a educa educației. iei. Adole Adolesce scennța, deși este ste o perio erioad adăă tulb tulbuure
și
plină lină de fră frământă ntări, ri, repr repreezin zintă vârs vârsta ta inte inteli liggenței
noncon non confor formis miste, te, a marii marii since sincerit rităăți. Imagi Imagina nația, putere putereaa de crea creație și persp perspica icacit citate ateaa ating ating forme forme maxime. maxime. Idealurile Idealurile de via viață și pregăti pregătirea rea profes profesiona ională lă încep încep să capet capetee contur contur și dispar dispar în mod evident pasiunile vechi din copilărie și chiar chiar interesul pentru școală.
27
Capitolul 2 Impactul Impactul plecării plecării părinț ilor în străin străinătate ătate asupra asupra adolesce adolescen nților
După anul 1990, în România, ca în majoritatea ţărilor europene, tranziţia către o societate democratică, la o economie de piaţă a dus la un colaps manifestat la nivel de individ prin scăderea calităţii calităţii vieţii. Numărul locurilor de muncă, a scăzut salariul existent de câteva ori mai mic decât media Uniunii Europene, existenţa ascendentă a şomajului, mai ales în rândul femeilor, nesiguranţa zilei de mâine, existenţa oportunităţilor economice în ţările de sosire, situaţia pieţei de muncă, prezenţa reţelelor migratorii şi modificările regimului român al frontierelor constituie factori care determină populaţia la găsirea unei soluţii eficiente. Plecarea unuia sau ambilor părinţi este în strânsă relaţie cu găsirea şi ocuparea unui loc de muncă pe piaţa forţei de muncă externe, cu restabilirea echilibrului financiar f inanciar şi material din mediul familial, cu creşterea nivelului de trai, manifestându-se ca un fenomen social. Efectele sunt resimţite atât de familia în care au loc schimbări de structură, dinamică şi funcţionalitate, cât şi de copil care se confruntă cu o varietate de probleme. 5
2.1. 2.1. Famili Familia a şi impor importan tanț a ei
Ştiinţa sociologică sociologică definește familia ca un grup de persoane legate legate direct prin relaţii de rudenie, ai cărei adulţi îşi asumă responsabilitatea pentru creşterea copiilor. 6
5 6
Bulai, T., Fenomenul migraţiei şi criza familială, Editura Lumen, Iaşi, 2006 Ibidem
28
Familia este o formă superioară de comunitate care are la bază relaţiile sociale şi biologice în care are loc circulaţia eredităţii biologice, psihologice, având scopul de a pregăti generaţiile viitoare în vederea participării la dezvoltarea societăţii.7 Valoarea familiei pentru societate nu poate fi neglijată pentru că familia influenţează direct direct proces procesele ele demogr demografi afice ce prin prin funcţi funcţiaa sa reprod reproduct uctivă ivă şi astfel astfel asigur asigurăă contin continuit uitate ate societăţii, familia este mediul în care se realizează socializarea primară a copiilor, în care aceştia învaţă învaţă şi iau contact contact cu principiile principiile de bază ale moralei, credinţei, credinţei, conduitelor conduitelor și f amilia contribuie la menţinerea identităţii culturale naţionale prin împărtăşirea şi exemplificarea elementelor culturii naţionale. Familia reprezintă agentul unei acţiuni pedagogice primare care ¨fixeaz㨠în individ habitusul primar de clasă, primele scheme de percepţie, de gândire şi de acţiune care vor funcţiona ca fundament şi principiu de selecţie în procesul încorporării tuturor experienţelor ulterioare, astfel încât experienţele diferite de un individ, se integrează în unitatea unei biografii sistematice care se organizează pornind de la situaţia originară de clasă experimentală într-un timp determinat de structura familială.8 În trecut familia mică şi familia de bază erau integrate în mare parte într-o comunitate domestică şi de curte mai mare, în care trăiau împreună mai multe generaţii. Aici aparţineau şi rude necăsătorite, sclavi şi servitoare sau ucenici şi asociaţi. Mai târziu, aceasta s-a transformat într-o familie patriarhală cuprinzând rudele de acelaşi sânge. Aici raportul dintre părinţi şi copii precum şi relaţia faţă de bunici, rude şi angajaţi oferă posibilitatea multor evenimente trăite împreună. Munc Muncaa şi timp timpul ul libe liber, r, ziua ziua de lucr lucruu şi dumi dumini nica ca,, copi copilă lăria ria,, vârs vârsta ta mijlo mijloci ciee şi maturitatea erau, din punct de vedere al trăirii, strâns legate una de alta. Educ Educaţ aţia ia,, mo mora rala la avea aveauu un loc loc în ma mare re part partee în acea aceast stăă comu comuni nita tate te care care era era caracterizată de aceleaşi scopuri şi valori. Acest mănunchi de relaţii pluriforme avea un rol de uşurare atât pentru părinţi cât şi pentru copii. 9 Familia de astăzi nu este una imensă cu foarte mulţi membrii, dimpotrivă este una foarte mică compusă doar din părinţi si copiii lor. Viaţa acestora este în mare parte separată, referindu-ne la activităţiile profesionale. Deoarece părinţii lucrează, iar împreună sunt la sfârşitul zilei după terminarea programului sau la sfârşitul săptămânii şi în concedii. O altă carecteristică este poziţia schimbată a femeii în societate. Angajările masive a femeilor în 7
Mănoiu, FI., Epureanu, V. - Asistenţa socială în România, Editura ALL, Bucureşti, 1996
8
Feraru, D. P., Costurile sociale ale migraţiei externe din România, Editura Lumen, Iaşi, 2007 Bulai, T., Fenomenul migraţiei şi criza familială, Editura Lumen, Iaşi, 2006
9
29
activităţi profesionale, şi nu doar cum erau înainte preocupate cu creşterea şi buna organizare a familiei. Familia a devenit un factor mai puţin competent şi dispus să realizeze educaţia copiilor. Simţindu-se depăşiţi de exigenţele societăţii de astăzi, numeroşi părinţi abdică din funcţia educativă fiind determinaţi să-şi neglijeze copii. Diferitele caracteristici ale familiilor de astă astăzi zi cont contri ribu buie ie la fapt faptul ul că dive divers rsee mo mode dele le de fami famili liee pot pot sta sta alăt alătur uri. i. În mo modd corespunzător cu aceasta este diferită şi relaţia dintre părinţi şi copii. Motivele de decizie pentru o formă sau alta de familie sunt diferite. Atitudini materialiste faţă de viaţă, pretenţii faţă de propria viaţă, convingeri personale, modele valorice sociale, puncte de vedere privind îngrijirea şi educaţia copiilor, viaţa deosebită harăzită de soartă şi multe altele pot juca un rol hotărâtor în acest domeniu. 10 Schimbările prezente în familia modernă sunt vizibile cu ochiul liber. Asistăm în această perioadă la ceea ce unii numesc o nouă dezordine amoroasă care desfigurează echilibrul şi armonia existentă în societate, instaurând starea de criză. Familia, deşi rămâne o realitate vie care nu îşi pierde sensul sacru, este supusă cu violenţă dezordinii cotidiene a profanului, traversând traversând criza manifestării. manifestării. Denuclearizarea familiei la care asistăm astăzi implică următoarele schimbări între sexe: egalitatea statutelor sociale prin emanciparea economică economică şi culturală a femeii, puternicul proces de mobilitate teritorială sub forma unei migraţii definitive sau temporare, care contribuie la spargerea modelelor tradiţionale de viaţă familială.11 Funcţi Funcţiona onalit litate ateaa norma normală lă a familie familieii este este condiţ condiţion ionată ată de realiz realizare areaa armoni armonioa oasă să a tuturor funcţiilor biologice şi sociale, economice de solidaritate familială, educative, morale şi altele. Funcţia economică, economică, are o influenţă deosebită deosebită asupra asupra problemelor problemelor generale ale familiei. La baza modificărilor de funcţionalitate şi structură a familiei stă de multe ori lipsa părinţilor pe fondul fenomenului migraţiei externe favorizat de şomaj şi sărăcie. Funcţia educativă continuă să aibă răspunderea în formarea aptitudinilor de bază ale copiilor, de a modela personalitatea lor. Formele concrete prin care familia îşi exercită funcţia educativă asupra copilului sunt: în prima copilărie prin calitatea modelului lingvistic şi a mediului familial ce influenţează dezvoltarea gândirii; în perioada şcolarizării puterea modelului pe care părintele îl oferă în direcţia dezvoltării armonioase, normale a copilului.
10 11
familială, Editura Lumen, Iaşi, 2006 Bulai, T., Fenomenul migraţiei şi criza familială Ibidem
30
În cadrul educaţiei la nivelul familial, cel mai important rol îl au părinţii amândoi şi anume: mama este pentru copil primul intermediar al său cu lumea, este un permanent exemplu de cum să trăiască şi cum să se poarte, copilul vede şi înţelege lumea, aşa cum o vede şi cum o exprimă exprimă şi mam mama. a. Absenţa Absenţa sau insuficie insuficienţa nţa dragostei dragostei materne materne face copilul copilul nefericit. În perioada pubertăţii când copilul trece prin schimbări fiziologice şi psihologice profunde, prezenţa mamei este absolut necesară. În adolescenţă când se produc numeroase modificăr mod ificării de valori valori morale, morale, comporta comportamenta mentale, le, influenţa influenţa mamei mamei este hotărâtoare. hotărâtoare. Primele Primele convingeri ce stau la baza caracterului, comportamentului uman se formează sub influenţa mamei. Rolul tatălui, deşi redus la prima copilărie merge crescând în aceaşi măsură în care cel al mamei scade, începând de la 7 ani cele două roluri au o importanţă egală, ele descrescând paralel până când copilul atinge acea autonomie care îi permite să înlocuiască relaţiile copilăreşti cu părinţii prin relaţii de la adult la adult.12 Pentru o educaţie bună şi eficientă copilul trebuie să simtă iubirea părintească, acest lucru contează cel mai mult, părinţii să satisfacă nevoile copilului să îl facă să se simtă iubit cu adevărat. Campbell R. spune că la baza unei educaţii eficiente stau patru pietre ca temelie şi anume: satisfacerea nevoilor emoţionale şi de iubire ale copilului; asigurarea unei pregătiri pline de iubire, dar şi formarea unei discipline a copilului; asigurarea unei protecţii fizice emoţionale pentu copil; explicarea şi exemplificarea controlului mâniei pentru copil.13 Un rol important în modelarea armonioasă a personalităţii copilului îl are climatul familial în care acesta se dezvoltă şi trăieşte. O atmosferă de familie veşnic frământată, veşnic în tensiune, uitată de ceea ce înseamnă lipsă de afecţiune reciprocă, plină doar de certuri şi acte violente, aceasta reprezintă pentru un copil un mediu traumatizat şi defavorizat pentru un copil copil în forma formare. re. O famili familiee în care care predom predomină ină confl conflict ictele ele,, contin continua uate te cu o agres agresivi ivitat tatee continuă şi foarte ridicată, devine un focar de producere şi răspândire socială a agresivităţii. Brutalitatea fizică este generatoare de agresivitate la copil deoarece prin durerea organică se pune în mişcare mişcare o reacţie de apărare. apărare. Cercetările realizate arată că în prima perioadă a vieţii pentru a-şi satisface nevoile elementare copilul depinde în întregime de părinţi cu care are şi primele relaţii sociale. Dacă este privat de aceste relaţii el nu-şi formează nici o deprindere, nu învaţă să vorbească, nivelul său mental rămâne extrem de redus. r edus. O foarte mare importanţă o are relaţia copilului cu mama, dacă este lipsit de îngrijirea şi iubirea ei, chiar dacă continuu e alimentat normal, copilul pierde din greutate, stagnează în 12 13
familială, Editura Lumen, Iaşi, 2006 Bulai, T., Fenomenul migraţiei şi criza familială familială, Editura Lumen, Iaşi, 2006 Apud. Bulai, T., Fenomenul migraţiei şi criza familială
31
creştere, aşa că relaţiile copil-mamă sunt decisive şi de neînlocuit în dezvoltarea normală a omului. Afecţiunea de mamă este prima formă de afectivitate pe care o percepe copilul şi de care depinde întreaga influenţă nedefinită, subtilă pe care mama o are asupra copilului şi prin care îl modelează, îl educă. Familia devine astfel un spaţiu de educare şi formare un loc al acceptării şi intimităţii. Având exemplul părinţilor, copiii experimentează totodată ceea ce înseamnă concret iubire şi parteneriat. După felul în care se regăsesc părinţii reciproc, se formează f ormează şi atitudinea copiilor faţă de dragoste, fidelitate şi încredere faţă de viaţă. Acolo unde copiii sunt părăsiţi sau lipsiţi o perioadă lungă de timp de părinţi, când sunt daţi în fel şi chip pe mâna mai multor persoane de legătură deja din fragedă copilărie, copilărie, vor reuşi cu greu să spună da propriilor lor părinţi. Iubirea care lipseşte nu poate fi înlocuită cu nimic, darurile de natură materială nu pot cumpăra dragostea, respectul şi cinstea. 14
2.2. Consecinţele migraţiei asupra familiei
Cercetările recente făcute asupra familiei contemporane, arată schimbări majore în struc structur turaa dinam dinamică ică şi funcţi funcţiona onalita litatea tea aceste acesteia. ia. Astfel Astfel,, apariţi apariţiaa şi creşte creşterea rea şomaju şomajului lui,, extinderea sărăciei, scăderea generală a nivelului de trai sunt doar câteva cauze care au declanşat un proces al cărui efect este şi disfuncţionalitatea familiei actuale. Porn Pornin indd de la aces aceste te situ situaţ aţii ii real realee pute putem m enum enumer eraa o seri seriee de „sim „simpt ptom omee ale ale disfun disfuncţi cţiona onalită lităţii ţii familie familiei”: i”: conflic conflictul tul conjug conjugal; al; violen violenţa ţa fizică fizică şi verbal verbalăă în famili familie; e; neglijarea sau abandonul familiei; divorţul emoţional conjugat cu infidelitatea unuia dintre parteneri sau a amândorura; apariţia unor deficienţe de comunicare între părinţi sau între părinţi şi copii; dificultăţi în exercitarea exercitarea dreptului parental. parental. Transformările ce au marcat familia, au fost rezultatul acţiunii mai multor factori politici, economici, sociali, culturali şi din acest context nu poate fi omis rolul migraţiei. Judecând după amploarea fenomenului migraţional şi îndeosebi a migraţiei circulatorii pentru muncă în străinătate, se poate determina o influenţă reciprocă între familie şi migraţie. Din acest punct de vedere, migraţia trebuie privită ca rezultat al acţiunii mai multor factori, dar şi ca punct de plecare pentru declanşarea şi manifestarea altor procese şi fenomene sociale. 14
familială, Editura Lumen, Iaşi, 2006 Bulai, T., Fenomenul migraţiei şi criza familială
32
Pe de o parte, dificultăţi de asigurare al unui trai cel puţin decent, fără excese de găsire sau menţinere a unor locuri de muncă sigure şi recompensate pe măsură îi determină pe ambii membri ai unei familii sau doar pe unul dintre ei să migreze spre alte destinaţii, unde îşi pot împlini împlini nevoile (cel puţin cele materiale materiale). ). Pe de altă parte, incertitudin incertitudinea ea este înţeleasă înţeleasă ca nesiguranţă în plan psihologic şi ca blocaj şi oscilaţie în plan comportamental. Familia îndep îndeplin lineşt eştee în societ societate ate ma maii multe multe funcţi funcţiii care-i care-i asigur asigurăă exist existenţ enţaa şi contin continuit uitate atea. a. Se evidenţiază următoarele funcţii ale familiei: biologică, economică, pedagogico-educativă şi morală şi funcţia de coeziune şi solidaritate conjugală. În condiţiile migraţiei circulatorii, plecarea unuia dintre parteneri pe perioade mai mari de timp face imposibilă exercitarea funcţiei biologice în cadrul familiei respective. Frecvent se întâlnesc situaţii în care infidelitatea unuia sau a ambilor soţi poate duce la destrămarea cuplului. De asemenea pot să apară şi sarcini nedorite în afara cuplului conjugal, care cresc rata avorturilor. Motiva Motivaţia ţia econom economică ică ocupă un loc importa important nt în ansam ansamblu blull mo motive tivelor lor migraţi migraţiei. ei. Nevoia de bani pentru procurarea celor celor necesare traiului stă la baza deciziei de a migra pentru mulţi dintre cei ce optează optează pentru această soluţie. soluţie. Astfel, producerea bunurilor şi serviciilor se realizează în afara familiei, o parte din acestea fiind trimise familiei de către cei plecaţi. Acest lucru are un dublu impact: într-o anumită măsură, banii trimişi, obiectele materiale, micile atenţii primite de familiile rămase în ţară pot acoperi anumite nevoi, dar în acelaşi timp există şi un efect negativ, în sensul că toate acestea nu pot compensa absenţa părinţilor plecaţi, în cazul cazul în care au copii, iar iar aceştia au rămas în grija rudelor sau a vecinilor. vecinilor. Funcţia pedagogico-educativă şi morală este funcţia prin care se realizează socializarea primară a copiilor în cadrul relaţiei pe care aceştia o stabilesc cu părinţii, relaţie ce implică „ataşamentul părinţilor faţă de copii şi modul de inoculare a comportamentelor acestora pentru integrarea în familie şi societate”.15 Familia este cea care îl învaţă pe copil cum să se comporte în anumite situaţii, situaţii, îl pregăteşte pentru viaţă, îi furnizează conştient sau inconştient inconştient modele de acţiune şi îi transmite valori şi principii de viaţă, contribuind la formarea şi nuanţarea personalităţii lui. De modul în care se realizează socializarea primară, astfel încât aceasta să nu fie în discrepanţă cu normele generale ale societăţii, depinde evoluţia viitorului adult. În literatura de specialitate se vorbeşte tot mai mult despre faptul că funcţia de socializare primară a copilului se restrânge sau nu se mai realizează. Se apreciază că migraţia poate contribui la diminuarea realizării şi a rolului socializării în familie atunci când unul 15
familială, Editura Lumen, Iaşi, 2006 Bulai, T., Fenomenul migraţiei şi criza familială
33
dintre dintre părinţi sau ambii ambii sunt plecaţi plecaţi în alte localităţi localităţi sau chiar în alte ţări (în general, general, pentru muncă mu ncă). ). Astfel Astfel,, într-un într-un caz „fericit „fericit”, ”, copiii copiii rămân rămân în grija grija rudelo rudelorr sau a vecini vecinilor lor,, însă însă universul educaţiei lor, al „abc-ului” vieţii furnizat de familie este bulversat. Funcţia de coeziune şi solidaritate conjugală, chiar dacă pare o condiţie ideală, este întreţ întreţinu inută tă de sentim sentimen entel telee de afecţi afecţiune une dintre dintre parte partene neri, ri, de since sincerit ritate ateaa şi inten intensit sitate ateaa acest acestora ora.. Ea este este cea cea care care contri contribui buiee la stabil stabilita itatea tea cuplul cuplului, ui, asigu asigură ră famili familiei ei secu securita ritate te emoţională, încredere şi protecţie. Bazele acestei funcţii se construiesc şi se cimentează în timp şi depind foarte mult de motivaţiile partenerilor în momentul deciziei de a se căsători, de educaţia primită, de valorile faţă de familie. Plecarea la muncă în străinătate a unuia sau a ambilor părinţi se constituie ca un fenomen sociale ce are în timp efecte asupra familiei şi copiilor. Atunci cînd vorbim despre plecarea părinţilor la muncă în diferite ţări în vederea asigurării unui viitor mai bun copiilor ne gândim inevitabil la mai mulţi bani, mai puţină sărăcie, un serviciu bine plătit, asigurarea unei locuinţe, la o egalizare a şanselor, dar ne gândim şi la durere, mâhnire, abandon, stres, supărare, griji, privare afectivă, separare de persoanele dragi. Acestea sunt diverse manifestări ale crizei prin care trece familia din cauza plecării părinţilor la muncă în străinătate. străinătate.16 Creş Creşte tere rea, a, educ educar area ea,, prot protec ecţi ţiaa şi resp respon onsa sabi bili lită tăţi ţile le părin părinţil ţilor or repr reprez ezin intă tă rolu rolull fundamental al familiei în formarea descendenţilor săi. Dar dacă părinţii pleacă la muncă în străinătate exercită exercită acest rol prin încredinţarea copilului copilului unui membru al familiei lărgite sau unei alte persoane persoane spre creştere şi educare. educare. Dezorganizarea familiei este una dintre temele dezbătute în ultimul timp de sociologi, demografi, specialişti în ştiinţe umaniste, printre cauzele ce întreţin acest fenomen fiind inclusă şi contribuţia migraţiei. migraţiei. Problemele cu care care se confruntă familia contemporană merg merg de la rupturi rupturi afective, afective, separări separări pe anumite perioade perioade de timp la divorţ, tot acest acest parcurs parcurs fiind marca arcatt de nume numero roas asee schi schim mbări bări şi în priv privin inţa ţa exer exerci cită tări riii rolu roluri rilo lorr în fami famili liee (fie (fie supraîncărcarea unui partener, fie degrevarea de sarcini a altuia), de scăderea afectivităţii, a comunicării între parteneri, deteriorarea deteriorarea relaţiilor dintre cei doi soţi soţi prin manifestări agresive şi/sau verbale, schimbarea valorilor tradiţionale ale familiei. Toate aceste efecte îşi amplifică influenţa atunci când în cuplurile respective există şi copii. Nu numai că procesul de socializare a copiilor capătă o conotaţie negativă prin modelul parental, funcţia educativă a familiei fiind greu încercată, dar evoluţia psihică, morală, culturală şi intelectuală a copiilor este grav afectată, existând mari şanse ca aceştia să devină continuatorii unor modele defectuoase. 16
familială, Editura Lumen, Iaşi, 2006 Bulai, T., Fenomenul migraţiei şi criza familială
34
Totuşi, tabloul descris nu trebuie generalizat şi înţeles ca o caracteristică actuală a familiei româneşti, dar exprimă o realitate întâlnită, comentată şi analizată de numeroşi specialişti. Migraţia poate genera astfel astfel de efecte sau le poate aadânci aadânci atunci când, din diferite alte cauze, au fost declanşate, dar nu orice tip de migraţie determină în mod obligatoriu aceste rezultate. Se impun impun o serie de diferenţieri diferenţieri în funcţie de tipul migraţiei, migraţiei, de actorii implicaţi, de contextul socio-economic din momentul respectiv. Migraţia are efecte negative asupra familiei de necontestat, studiile asupra acestei probleme arătând faptul că cele cele mai multe motive ce determină migraţia sunt lipsa banilor şi a unui loc de muncă stabil. Totuşi, persoanele care optează pentru migraţie nu trăiesc într-o sărăcie absolută, fapt dovedit prin aceea că această deplasare teritorială presupune anumite costuri pe care trebuie să şi le asume, iar cei foarte săraci nu-şi pot permite această cale. S-a constatat că majoritatea celor care pleacă să muncească în alte ţări aparţin unor familii tinere (cu vârste între 25 şi 40 de ani), multe dintre ele având doi-trei copii. Sunt numeroase cazurile cazurile în care pleacă mama (femeile găsind mai uşor de lucru) sau ambii părinţi, pe perioade ce pot varia între câteva luni şi câţiva ani. În această situaţie, copiii rămân în grija bunicilor, a altor rude, a fraţilor /surorilor mai mari (dar poate tot minori) sau chiar a vecinilor. În funcţie de vârsta copiilor rămaşi rămaşi acasă, de perioada de absenţă a părinţilor părinţilor sau a unuia dintre ei, la prima vedere, efectele sunt apreciate de copii ca fiind benefice. Se bucură de avantaje materiale (au posibilităţi să-şi procure ce-şi doresc), lipsa datoriilor şi o mai mare libertate de mişcare fără controlul părinţilor (ceea ce poate fi însă în defavoarea lor). Specialiştii au demonstrat că separarea copiilor de părinţi pe perioade îndelungate gener genereaz eazăă sentim sentiment entee de aband abandon on,, neîmp neîmplin linire ireaa uno unorr nevoi nevoi afecti afective ve şi de comuni comunicar caree (simplele convorbiri telefonice cu părinţii plecaţi sunt insuficiente), ceea ce afectează negativ personalitatea prezentă şi viitoare a copilului. De altfel, printre cele mai vizibile efecte ale absen absenţei ţei părinţ părinţilo ilorr asupra asupra copiil copiilor or se remarc remarcă: ă: absen absentei teismu smull şcolar şcolar,, rezult rezultate atele le slabe slabe la învăţătură, actele de indisciplină, autoizolarea, trăirea sentimentelor de frustrare (mai ales în plan emoţional), etichetările etichetările şi marginalizările din partea partea colegilor, depresiile, depresiile, suicidul. Pornind de la această realitate, oamenii de ştiinţă îşi pun problema viitorului familiei româneşti. Încă din 1978 (p. 59), M. Voinea vorbea de o restructurare a dimensiunilor familiei contemporane, aceasta atrăgând după sine şi o redistribuire a statusurilor şi rolurilor în cadrul familiei. Adaptând acest argument la situaţia actuală, se pot distinge două direcţii: pe de o parte, preluând modelul occidental, tinerele familii caută o mai mare independenţă faţă de
35
familia extinsă şi se restrâng numeric; pe de altă parte, obstacolele materiale, financiare împiedică tinerele cupluri să-şi mai extindă familia.17 Aprecierea efectelor migraţiei asupra vieţii de familie ar înclina balanţa către aspectele negative. Este o realitate că aceste efecte şi-au făcut simţită prezenţa într-un timp relativ scurt, iar acţiunea lor este departe de a se fi terminat. Există însă şi anumite aspecte pozitive generate de fenomenul migraţiei, dacă se vor stabiliza cele cu efecte pozitive sau nu rămâne de văzut. Efectul pozitiv din perspectiva relaţiilor familiei este susţinut de partea materială., banii proveniţi din munca în străinătate contribuind la ridicarea nivelului de trai al familiei, ceea ce determină o diminuare a neînţelegerilor dintre membrii acesteia. Fiind motivată, în cele mai multe cazuri, de obţinerea unor venituri mai mari, migraţia spre alte regiuni care oferă aceste avantaje a contribuit la creşterea nivelului de trai al indivizilo indivizilorr implicaţi. implicaţi. Decurg Decurg de aici şi efecte secundare secundare.. Studiile au arătat că investiţiile investiţiile românilor (cu banii proveniţi din munca în străinătate) sunt orientate, în primul rând, spre procurarea unor bunuri de larg consum (aparatură casnică modernă, articole de vestimentaţie, aparatură electronică), iar în puţine cazuri, şi oricum mai târziu, în investiţii pe termen lung. Toate acestea au ca scop modernizarea vieţii, creşterea standardelor materiale de viaţă. În cele mai multe cazuri, migraţia părinţilor determină o creştere a nivelului de trai al copilului rămas acasă. acasă. Aşa cum au arătat şi alte studii, studii, veniturile din străinătate sunt folosite în mare parte la îmbunătăţirea condiţiilor de locuire şi la înzestrarea cu bunuri de folosinţă îndelungată. Se remarcă remarcă de exemplu faptul că în cazul copiilor copiilor cu părinţi plecaţi plecaţi în prezent, prezent, procentul celor care au telefon mobil este mai mare decât în cazul copiilor fără părinţi plecaţi (telefonul mobil pare să se fi transformat într-un bun de strictă necesitate pentru copil – la nivel naţional 75% dintre elevii de gimnaziu au propriul lor telefon mobil). Computerele şi consolele de jocuri video sunt mai frecvente în gospodăriile de migranţi decât în celelalte. Şi alte bunuri personale pe care le-am putea considera specifice vârstei (bicicletă, mp3 player sau Ipod, role) sunt deţinute într-o pondere mai mare de copiii de migranţi în comparaţie cu ceilalţi. Dincolo de bunăstarea materială, copiii de migranţi, în special cei cu ambii părinţi plecaţi, tind într-o pondere mai mare să aibă experienţa unor călătorii în străinătate compa comparat rativ iv cu ceilalţi ceilalţi copii. copii. 34% dintre dintre copiii copiii cu am ambii bii părinţi părinţi migran migranţi ţi au călător călătorit it în străinătate, spre deosebire de doar 14% dintre copiii de non-migranţi. 20% dintre copiii cu ambii părinţi plecaţi şi-au petrecut vacanţa de vară din 2006 în străinătate la părinţii lor. 17
familială, Editura Lumen, Iaşi, 2006 Bulai, T., Fenomenul migraţiei şi criza familială
36
2.3. Consecinţele migraţiei reflectate asupra copiilor
Unele media au adus în prim-plan pri m-plan situaţia copiilor „singuri acasă”, prezentând însă cel mai adesea cazuri extreme, dându-le puterea unor exemple general valabile şi construind practic o problemă socială. Acest lucru, împreună cu caracterul semi-legal al migraţiei românilor pentru muncă, are o influenţă negativă inclusiv asupra documentării prin metode ştiinţifice a efectelor plecării părinţilor în străinătate, întrucât nu de puţine ori investigatorii se lovesc pe teren de reticenţă din partea atât a celor rămaşi acasă, cât şi a instituţiilor statului cu privire la disponibilitatea de de a discuta despre despre consecinţele consecinţele negative la nivelul nivelul copiilor. O altă consecinţă negativă este interesant de remarcat prin faptul că plecarea unuia dintre părinţi determină în unele cazuri, o deteriorare a relaţiei copilului cu părintele rămas acasă. Alte efecte negative se întâlnesc la nivel psihologic. Datele de anchetă confirmă exist existenţ enţaa unei unei asocie asocieri ri semnif semnifica icativ tivee între între absen absenţa ţa am ambil bilor or părin părinţi ţi sau doar doar a ma mame meii şi frecvenţa simptomelor de deprimare la copii. Diferenţele între copiii de migranţi şi cei de non-migranţi sunt relativ mici în ceea ce priveşte comportamentele deviante, totuşi plecarea părinţilor reprezintă un factor de risc. De pildă, ponderea copiilor care au avut cel puţin probleme cu poliţia este uşor mai mare în rândul celor care au părinţii migranţi faţă de ceilalţi (15-16% faţă de 10%). Copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate au un profil asemănător cu cei ce trăiesc în familii monoparentale ca urmare a despărţirii părinţilor sau a decesului unuia dintre ei. Acest lucru arată că, deşi plecarea la muncă este temporară, efectele asupra copiilor pot fi similare cu cele cele ale pierderii unui părinte prin prin divorţ sau deces. deces. În concluzie, copiii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate ar trebui consideraţi în situaţie de risc. Ar trebui să se găsească soluţii de a întări relaţiile între şcoală şi sistemul de asistenţă socială. Este important să se rezolve criza de psihologi şcolari din şcolile româneşti, mai ales din cele din mediul rural (în doar 38% din şcolile generale din România există la acest moment un psiholog care să ofere consiliere elevilor). 37
De asemenea, ar trebui un set de servicii sociale ce pot fi oferite copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi temporar în străinătate. Acestea ar trebui să includă consiliere specială, ajutor în procesul de învăţare, învăţare, condiţii de petrecere petrecere a timpului liber în activităţi organizate în comun cu alţi copii, vizite la domiciliu. Instabilitatea socio-economică din România şi tranziţia interminabilă a determinat pe mulţi dintre români să plece la muncă în străinătate pentru a-şi putea întreţine familia. Desigur, câştigurile obţinute sunt importante atât pentru familie cât şi pentru economia românească, dar această migraţie spre vest are şi aspecte mai puţin dorite, cum ar fi: destrămarea familială şi abandonul copiilor la bunici sau la alte cunoştinţe, lăsându-se cu consecinţe grave psihologice pentru copii. Foarte mulţi români, aproape două milioane lucrează în prezent în străinătate, dintre care majoritatea au unul sau mai mulţi copii. Sunt cazuri în care copilul cel mare de vârsta adolescenţei este şi tată şi mamă, având grijă de fraţii lui mai mici. În situaţii extreme, copilul rămâne total abandonat şi autorităţile trebuie să aibă grijă de el. Copilul observă momentul în care în jurul lui există două persoane cu roluri diferite. Identitatea copilului este afectată, când nu există ambele figuri parentale în preajma lui. Copilul învaţă să accepte limitele şi disciplina pe care o impun părinţii. La vârsta de 3 ani copilul crede că este cel mai puternic, o omnipotenţă este o iluzie, o fantezie a copilului, părinţii fiind cei care îl fac să fie cu capul pe pământ, prin educaţie şi prin limitele impuse. În momentul când acestea nu sunt, copilul se crede puternic, că poate să facă orice, însă în momentul în care nu reuşeşte să facă faţă problemelor intervine frustrarea şi dezamăgirea. dezamăgirea. De aici se ţin lanţ toate probleme şi complicaţiile, mai intervin şi tulburările afective, lipsa ataşamentului ş.a. Lipsa ataşamentului nu poate fi compensată în niciun alt fel, afectivitatea este de cele mai multe ori autocompensată prin cheltuielile nejustificate, însă banii nu pot compensa tot timpul lipsa părinţilor şi rolul lor în dezvoltarea copilului în viaţa de zi cu zi. Părinţii plecaţi sunt de mai multe feluri: care sună des, care vin acasă la câteva luni şi vizitează sau cei care trimit trimit num numai ai bani. După plecarea plecarea în străinătate străinătate a părinţilor, părinţilor, după ce şi-au lăsat copilul copilul pe mâini bune, şi şi-au luat angajamentul de a se ţine un contact permanent cu copiii, cu toate că cele mai moderne mijloace de comunicare, telefonul sau internetul nu ţin loc de fiinţa umană şi de un sfat de aproape cu afecţiune părintească. Lipsa părinţilor sau doar a unuia poate conduce şi la probleme şcolare, copilul nu se mai concentrează, se închide în el sau devine neliniştit, abandonează şcoala uneori, nu are nimeni nimeni puterea să-l conducă. conducă. Copilul suferă de disciplină, disciplină, de lipsă de limitare. limitare. Din păcate, păcate, această datorie se uită când se ajunge în străinătate şi dacă la început era o rămânere pentru o 38
perioadă scurtă, aceasta se prelungeşte până se ajunge la instalarea unei noi atmosfere reci. Astfel, se creează la copii sentimentul abandonului şi este posibil ca o dată ajunşi la maturitate să abandoneze şi ei pe copiii lor ca un fel de protest şi ca răzbunare împotriva propiilor părinţi. Există situaţii dureroase în care părinţii o dată plecaţi uită cu timpul îndatoririle lor faţă de copii, fapt ce intră intră în sfera abandonului abandonului familial. Dezvoltarea socio-psiho-afectivă socio-psiho-afectivă este influenţată de realizarea ataşamentului şi a legăturii de afecţiune dintre copil şi mamă. Lipsa părinţilor şi a unui mediu familial determină absenţa unor sentimente normale la copil, întârzieri în dezvoltarea fizică, şi tulburări de comportament. Există elemente cu importanţă majoră în cazul separării: separării: durata separării, condiţiile condiţiile în care a avut loc separarea separarea şi cauzele, cauzele, modalităţile de îngrijire şi dezvoltare oferite copilului în caz de separare. Abandonul copilului constituie o formă extremă a separării lui de părinţi. Copilul abandonat este acel copil care nu trăieşte alături de părinţii săi, iar responsabilitatea creşterii, educaţiei şi îngrijirii este transferată unei instituţii sau unei alte persoane care nu-i este rudă. Sunt cazuri în care părinţii pleacă la muncă în străinătate şi lasă copiii la un prieten sau vecin, cu promisiunea că vor trimite bani pentru a-l întreţine. întreţine. O dată ajunşi acolo uită de copil. Practic, copilul este abandonat, chiar dacă nu este o decizie oficială care să recunoască aces acestt lucr lucru. u. În acea aceast stăă situ situaţ aţie ie a copi copilu lulu luii aban abando dona nat, t, resp respon onsa sabi bili lita tate teaa pări părinţ nţil ilor or se diminuează, diminuează, este transferată la diverse instituţii (Tereza Bulai, p. 54). Aban Ab ando donu null fami famili lial al dete determ rmin inăă urmă urmări ri deos deoseb ebit itee asup asupra ra celo celorr aban abando dona naţi ţi:: imposibilitatea formării şi menţinerea unor ataşamente durabile; imposibilitatea satisfacerii trebuinţelor de securitate materială şi spirituală a copilului caracteristice mediului familial; interiorizarea şi închiderea în sine datorită ataşamentului faţă de persoana de referinţă cea mai importantă; mama; dificultăţi de relaţionare cu ceilalţi; comportament dificil – agresivitate. Toate acestea îşi pun amprenta asupra dezvoltării integrale a copilului.18 În marea majoritate a cazurilor, părinţii care pleacă în străinătate îşi încredinţează copiii spre creştere şi educare rudelor, prietenilor sau vecinilor. Modalităţile de comunicare pe care le au diferă de la un mediu la altul, adică cei din zonele rurale, au mai puţine modalităţi de a comunica cu cei plecaţi şi anume, simpla primire a banilor prin telefon, sau scrisori pachet ce trimit acasă. Iar cei din mediul urban au mai multe posibilităţi pe lângă cei din mediul rural cum este de exemplu internetul prin intermediul căruia părinţii îşi pot vedea copiii copiii rămaşi rămaşi acasă. acasă. Iubirea care le lipseşte lipseşte din partea partea părinţilor părinţilor sau care le este trimisă trimisă prin 18
familială, Editura Lumen, Iaşi, 2006 Bulai, T., Fenomenul migraţiei şi criza familială
39
corespondenţă de aceştia nu poate fi cumpărată cu daruri de natură materială sau pecuniară şi nici înlocuită cu iubirea persoanelor de îngrijire. îngrijire.19 Durata absenţei unui membru al familiei poate fi asociată cu o serie de probleme sau cu neasigurarea unor nevoi ale copilului. Nevoia de afecţiune scade o dată cu creşterea duratei absen absenţei ţei părin părinţil ţilor, or, fiind fiind înloc înlocuit uităă cu nevoia nevoia de comuni comunicar caree cu aceşt aceştia. ia. În litera literatura tura de specialitate există diferite diferite tipuri de experienţe de separare separare a copilului copilului de părinţi, care pot fi grupate în trei categorii: separări de foarte scurtă durată care decurg din îngrijirea acordată de mai multe figuri materne (bunică, soră, frate, etc); separări temporare cu durate de cel puţin câteva săptămâni; separări definitive. 20 Orice separare de părinţi este însoţită de o diminuare a împlinirii nevoilor de bază ale copiilor cu efecte importante asupra dezvoltării integrale a acestora. Separarea prelungită sau definitivă dintre părinţi şi şi copii în cadrul factorilor factorilor familiali are cel mai mare impact impact patogen asupra copiilor. Tot din această categorie fac parte şi separarea temporară a părinţilor prin crize conjugale sau divorţ, modelele de creştere şi educare ce implică abuzul fizic şi moral asupra copilului, dimensiunea mare a familiei, promiscuitate şi sărăcie, abandonul şi privarea de mamă. Cercetările arată că efectele separării de mamă depind de mai mulţi factori: vârsta copilului în momentul separării, relaţia anterioară cu mama şi cu tata, motivele separării. Urmările sunt variate şi pe termen lung: nerealizări educaţionale şi de performanţă, dificultăţi în prima copilărie.21 În urma separării de părinţi copiii mai au un sentiment care îi marchează, şi anume durerea. În mod evident durerea este o reacţie normală interiorizată la pierdere, ea apare atunci când are loc separarea părinţilor de copii, separarea de o persoană semnificativă etc. Durerea presupune trăiri emoţionale intense şi variate cum ar fi: disperare, regret, anxietate, singurătate, resentimente, dor, neîncredere, dragoste, apreciere, sentimentul lipsei de sens. Literatura de specialitate menţionează un număr de nevoi care în funcţie de cum sunt împlinite dau posibilitatea copilului să-şi contureze identitatea şi să devină conştient de sine, responsabil şi independent. Dintre acestea sunt amintite: nevoia de încurajare, nevoia de dragoste şi puritate, nevoia de noi experienţe, de responsabilităţi şi apărare.
19
Ibidem familială, Editura Lumen, Iaşi, 2006 Bulai, T., Fenomenul migraţiei şi criza familială 21 Ibidem 20
40
Autorul Rose Campbell, prezintă patru nevoi pe care, spune el, le au toţi copiii şi anume: nevoile emoţionale, de iubire; nevoile de formare, disciplină; nevoile de protecţie fizică; nevoile de explicare şi exemplificare a controlului mâniei.22 Cu toate aceste nevoi ale copilului, găsim în Tratatul de drept al familiei f amiliei şi al copilului, obligaţiile părinteşti cu privire la persoana copilului, şi anume copilul are dreptul să fie crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială. În acest scop, potrivit articolului 32 din Legea nr. 272/2004, părinţii sunt obligaţi: să supravegheze copilul; să coopereze cu copilul şi să îi respecte viaţa privată; să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice care exercită atribuţii în domeniul îngrijirii, educării şi formării profesionale a copilului; obligaţia părinţilor de a creşte, îngriji şi educa copilul.23 Dacă una din nevoile de bază de mai sus ale unui copil nu-şi găseşte răspunsul adecvat, dezvoltarea dezvoltarea copilului este distorsionată. Eşecul Eşecul în a răspunde nevoilor de dragoste şi securitate are ca efect sindromul de privare maternă. Copiii proveniţi din familiile cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate ar avea mai multă nevoie de încurajare şi recunoaştere tocmai pentru că în absenţa acestora nu au decât un acces limitat la dragostea necondiţionată de tip părintesc. Vasile Miftode diferenţiază în studiile sale starea de privaţiune, adică de a nu avea ceva încă de la începutul stării de privare, adică pierdere sau deprivare de ceea ce a fost deja obţinut de cel în cauză, de pildă, privarea de relaţiile cu mama. 24 Se sugerează că toţi cei care suferă de orice tip de tulburare psihiatrică prezintă alternări ale capacităţii de a stabili relaţii afective strânse şi apropiate care îşi au originea în contactul timpuriu, deficitar cu mama. Conceptul de privare maternă a câştigat o largă recunoaştere şi a fost acceptat drept cauză a unor manifestări diverse, precum: întârzierea dezvo dezvoltă ltării rii me menta ntale, le, delinc delincven venţa, ţa, depres depresia, ia, forme forme acute acute de stres, stres, psihop psihopati atia, a, lipsa lipsa de afecţiune.25 În lipsa unei asemenea imagini puternice dezvoltarea copilului este periclitată, iar evoluţia lui spre o viaţă de adult firească afectiv este pusă sub semnul întrebării. Stabilirea şi forţa personalităţilor adulte îşi au originea în stabilirea şi profunzimea sentimentelor de ataşament afective în timpul copilăriei. Starea de ataşament vizează în fapt toate vârstele, dar manifestările cele mai clare se observă din timpul copilăriei. Relaţiile de ataşament au misiunea de a proteja persoana mai slabă, vulnerabilă, în raport cu factorii externi sau interni. 22
Ibidem Imbrescu, I., Tratat de dreptul familiei, Editura Luminalex, Bucureşti, 2006 24 familială, Editura Lumen, Iaşi, 2006 Bulai, T., Fenomenul migraţiei şi criza familială 25 Ibidem
23
41
Despărţirea de mamă a copiilor la vârste mici determină manifestările pe care le au, devin morocănoşi, deprimaţi sau fără chef de nimic, le dispare apetitul de joacă. Astfel, după mai multe decenii de experimentări s-a ajuns la concluzia că cel mai bine pregătit pentru viaţa de adult este copilul crescut de proprii părinţi, alături de fraţi şi surori, în acelaşi mediu familial. În afara familiei, copilul este de regulă nefericit, descriminat şi incapabil să se ataşeze de alte persoane. persoane.
2.4. Consecinţele psihologice reflectate asupra copiilor
Doi din trei copii care au părinţii plecaţi la muncă în străinătate resimt acut lipsa dragoste dragosteii acestora acestora.. Copiii Copiii respectivi respectivi,, spun psiholog psihologii ii şi sociolog sociologii, ii, dezvoltă dezvoltă personal personalităţi ităţi dezarmonice şi, în consecinţă, este posibil ca, odată ajunşi la maturitate, să formeze o generaţie generaţie de adulţi adulţi cu probleme probleme de integrare integrare socială. socială. Copiii ai căror părinţi părinţi au plecat plecat la muncă, în străinătate, orfanii cu părinţi, rămân în grija unor mame sau, de ce nu, taţi surogat. Circa 10% dintre aceşti copii rămân singuri acasă. În cele mai fericite cazuri, primesc atenţia unei rude, mai îndepărtate. Vorbim despre copii care învaţă de la 6-7 ani să aibă grijă de ei şi, de ce nu, de fraţii fr aţii mai mici. Circa 30% dintre copiii ai căror părinţi pleacă la muncă în străinătate sunt lăsaţi în grija bunicilor, care de multe ori nu reuşesc să suplinească rolul unui părinte. Şi bunicii recunosc că vremurile sunt altele...că nu mai creşti un copil astăzi, aşa cum îl creşteai în urmă cu 20-30 de ani. Sute de mii de copii au măcar un părinte plecat de acasă. În urma acestei situaţii de copii singuri acasă, enumerăm câteva efecte: pericolul este mai mare la copiii mici, a căror personalitate se formează de la început dizarmonic; mulţi dintre ei au tulburări de somn, devin agresivi, nu au încredere în ei – din cauza lipsei modelului parental; copiii din ciclul primar încep să mintă, să frecventeze grupuri stradale pentru că nu mai pot comunica bine cu ceilalţi membrii ai familiei, încep să fie agresivi şi labili emoţional; elevii de gimnaziu, din cauză că rămân nesupravegheaţi de părintele de care obişnuiau să asculte, pot deveni agresiv verbal şi fizic, din cauza frustrărilor, a anxietăţii şi marginalizării care încep să se manifeste. Aceste nereguli pot fi recuperate cu consiliere serioasă; un copil din zece chiuleşte de la şcoală în mod constant după plecarea părinţilor la muncă în străinătate, iau note mici şi pot ajunge chiar la abandon şcolar. E drept că o parte din copiii celor plecaţi duc o viaţă mai bună graţie banilor pe care îi trimit părinţii. Şi totuşi, spun psihologii, banii nu ţin locul afecţiunii; pe termen lung, această generaţie de copii lipsiţi de 42
iubirea părinţilor şi de armonia familiei poate deveni una de adulţi-problemă. Psihologii nu exclud posibilitatea ca unii să devină infractori; agresivitatea multor copii din generaţia „Singur acasă”, refuzul lor de a accepta că au probleme, durerea cauzată de lipsa părinţilor îi transformă, la maturitate, într-o generaţie de adulţi neintegraţi social; copilul care creşte fără părinţi sau numai cu unul dintre ei va deveni un adult care nu va înţelege sensul căsătoriei, nu vor avea încredere în instituţia căsătoriei şi, în general, în oameni; psihologii spun că adulţii care au fost în preadolescenţă „singuri acasă” vor dori, în general, meserii care să le aducă bani rapid: r apid: fotbalist, fotomodel, cântăreţ, dansatoare. Cei care au fost abandonaţi de mici îşi doresc mai degrabă meserii prin care să împartă dreptatea, cum ar fi cea de poliţist; puţini dintre cei plecaţi cu lunile la muncă ştiu să aleagă soluţii pentru copiii rămaşi în ţară. Lipsa info inform rmaţ aţiil iilor or este este frapa frapant ntă, ă, adul adulţi ţiii neav neavân ândd cuno cunoşt ştin inţă ţă de exis existe tenţ nţaa cons consul ulta tanţ nţil ilor or,, a organizaţiilor non-guvernamentale de la care ar putea primi câteva sfaturi. Sunt copii care ajung în centre de plasament, pentru că părinţii plecaţi la lucru peste hotare „au uitat” că au acasă nişte suflete care au nevoie de ei. Măsurile Măsurile care ar trebui trebui luate la nivel nivel central, central, ar trebui trebui să fie asigurare asigurareaa unor venituri venituri decente pentru familiile foarte sărace, acordarea de stimulente financiare sau în natură, dar şi mai mare numărul de asistenţi sociali care să se ocupe de copiii rămaşi aacasă astfel încât efectele emigrării asupra lor să fie în număr cât mai mic. În Danemarca există un asistent la fiecare 240 de locuitori. În Finlanda, raportul e de 1 la 1.8. În România e relativ acelaşi, dacă numărăm diplomele, însă mai bine de jumătate din absolvenţi se orientează către alte posturi. În România sunt inspectorate şcolare şi organizaţii neguvernamentale care se ocupă de prevenirea şi combaterea traficului de persoane, de micşo micşorar rarea ea efecte efectelor lor migraţ migraţiei iei asupra asupra elevil elevilor, or, de preve prevenir nirea ea aband abandonu onului lui şcola şcolarr şi a delincvenţei printre elevii cu părinţi plecaţi. Problema copiilor care au rămas acasă în supravegherea altor persoane este cum sunt educaţi şi îngrijiţi. Există cazuri în care copilul lăsat în grijă este neglijat din toate punctele de vedere. Neglijarea reprezintă eşecul constant în a răspunde nevoilor fizice şi psihologice de bază ale copilului copilului având efecte efecte negative asupra dezvoltării copilului (Tereza (Tereza Bulai, p. 64-65). Neglijarea mai este considerată de unii autori ca o formă specifică de abuz şi este definită ca fiind incapacitatea sau refuzul adultului de a comunica adecvat cu copilul, de a-i asigura nevoile biologice, emoţionale, de dezvoltare fizică precum şi de limitare a accesului la educaţie („Organizaţia Salvaţi Copiii”). Neglijarea mai este definită definită ca reprezentând condiţiile condiţiile în care persoana responsabilă responsabilă de îngrijirea îngrijirea copilului, copilului, fie intenţiona intenţionatt fie din neatenţi neatenţie, e, permite permite copilului copilului să experimen experimenteze teze 43
suferinţe care pot fi evitate şi /sau nu reuşesc să asigure una sau mai multe condiţii care sunt esenţiale pentru dezvoltarea capacităţilor fizice, intelectuale şi emoţionale ale unor persoane.26 Neglijarea pune în pericol pericol dezvoltarea normală normală a copilului, iar cele mai grave forme de neglijare sunt: neasigurarea unei alimentaţii adecvate nevoilor de dezvoltare ale copilului; neglijarea curăţeniei şi a siguranţei locuinţei; neglijarea supravegherii copilului; neglijarea stării stării de sănăta sănătate te a copil copilulu ului; i; neglija neglijarea rea educa educaţie ţieii şcolar şcolare, e, insufi insuficie cienta nta supra supraveg vegher heree şi abandonul copilului; privarea copilului de afecţiune şi comunicare. 27 Carmen Ciofu este de părere că neglijarea copilului este favorizată de următoarele împrejurări: atitudini parentale perturbate; particularităţe nefavorabile ale copilului; situaţii nevrotige nevrotigene ne sau stresante stresante;; boala boala afectivă afectivă a îngrijitorul îngrijitorului; ui; complexe complexele le de inferiorita inferioritate te ale îngrijitorului; frustrarea şi anxietatea acestora. Neglijarea fizică este cu atât mai gravă cu cât copilul este de vârstă mai mică şi deci maii depend ma dependen entt de îngriji îngrijirea rea adultu adultului lui.. Negli Neglijar jarea ea em emoţi oţiona onală lă consti constitui tuiee un alt aspect aspect al neglijării copilului de către persoana de îngrijire, indiferent de statutul acesteia: rudă, părinte, vecin, prieten. Aceasta constă în lipsa unor interacţiuni normale de îngrijire a copilului, cu grave consecinţe pentru dezvoltarea afectivă şi cognitivă a copilului. Neglijarea emoţională îşi manifestă consecinţele foarte precoce, încă din primul an de viaţă. 28 În această categorie se includ copiii şi adolescenţii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, ei rămânând în grija altor persoane. Cu privire la delincvenţă, un loc important îl deţin minorii şi adolescenţii care sunt lipsiţi de siguranţă, armonie şi stabilitatea unei familii. familii. Se observă observă cum lipsa părinţilor, părinţilor, a autorităţil autorităţilor, or, a supraveg supravegherii herii şi afecţiunii afecţiunii venite de la aceştia, influenţează dezvoltarea psiho-socială a copilului. Nevoile de bază ale copilului rămân într-un anume anume mod neîmplinite neîmplinite ori sunt înlocuite cu o cantitate de bani bani sau daruri materiale pe care le trimit părinţii adesea din străinătate. Efectele se observă în rândul copiilor şi adolescenţilor adolescenţilor prin acte delincvente: delincvente: abandon abandon şcolar, furt, comportament de grup sau de bandă, inadaptare şcolară, tulburări de conduită. Cei mai mulţi dintre copiii ai căror părinţi sunt plecaţi şi care au rămas în grija altor persoane ajung să abandoneze abandoneze şcoala sau să intre în anturaje periculoase. Abandonul şcolar reprezintă o formă definitivă de devianţă şcolară. El presupune renunţarea la sistemul educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns. O altă cauză care se mai adaugă la abandonul şcolar este lipsa de supraveghere şi autoritate parentală provocată de fenomenul migraţiei externe. 26
familială, Editura Lumen, Iaşi, 2006 Bulai, T., Fenomenul migraţiei şi criza familială familială, Editura Lumen, Iaşi, 2006 Bulai, T., Fenomenul migraţiei şi criza familială 28 Ibidem 27
44
În esenţă devianţa defineşte orice tip de comportament care se opune oricărui tip de comportament comportament convenţional acceptat. Din această perspectivă, devianţa cuprinde infracţiunile, delictele, abaterile şi devierile. În aceeaşi măsură, devianţi sunt acei indivizi care refuză să trăiască în conformitate cu regulile impuse pe care le respectă majoritatea dintre noi. Ei sunt delincvenţi, violenţi, consumatori de droguri, sau oameni ai străzii care nu se potrivesc cu majoritatea oamenilor care au definit drept standarde normale de acceptabilitate.29 Teor Teorii iile le care care priv prives escc me medi diul ul porn pornes escc de la fapt faptul ul că devi devian anţa ţa nu este este star staree a personalităţii, ci o conduită conduită care se învaţă învaţă în contact cu semenii. semenii. Delincvenţa juvenilă juvenilă reprezintă ansamblul ansamblul abaterilor şi încălcărilor încălcărilor de norme sociale sociale sancţionate penal săvârşite de un minor până în 18 ani. Cauzele delincvenţei juvenile sunt diverse, dintre ele ar putea fi lipsa de supraveghere şi privarea afectivă, până la cauze de natură individuală, biologică. Ele exercită o influenţă deosebită asupra minorului care nu dispune încă de mecanisme specifice de filtrare şi evaluare a tuturor influenţelor exterioare. După Vasile Preda, factorii care predispun la comportament antisocial sunt de două tipuri: interni şi externi. Factorii interni ţin de potenţialităţile şi structura neuro-psihică a copilului şi tânărului, de unele particularităţi ale personalităţii în formare. Aceştia s-au format sub influenţa factorilor externi (de mediu, familiali). Factorii externi sunt factori socioculturali, economici, socio-afectivi şi educaţionali din cadrul micro/macrogrupurilor umane în care trebuie trebuie să se integreze integreze copilul şi tânărul începând începând cu familia familia pentru formarea formarea pentru formarea personalităţii acestora.30 Cele mai frecvente explicaţii cauzale ale comportamentului delincvent la copii se centrează în jurul factorului economic şi al celui educaţional: familia şi şcoala. După unii cercetători, cauzele delincvenţei juvenile legate de familie ar fi: un slab control exercitat asupra copilului; lipsa de comunicare şi coeziune familială; afecţiunea mamei şi disciplina impusă de tată; modele educaţionale neadecvate; familii în derivă (consum de alcool, droguri, violenţă, separare); abandonul familial. Un alt autor, Albert Ogien, împarte cauzele în trei categorii şi anume: cauze individuale; cauze care ţin de mediu;cauze de natură socială care includ marile instituţii sociale ce contribuie la socializarea şi integrarea tânărului şi la asigurarea ordinii sociale: media, familia, şcoala, biserica şi alte instituţii ale statului cu o influenţă hotărâtoare asupra minorului. Toate aceste instituţii au următoarele atribuţii faţă de educaţia şi formarea minorilor sau tineri tinerilor lor lipsiţ lipsiţii sau nu de ocroti ocrotirea rea părin părintea teasc scă. ă. Adm Admini inistr straţi aţiaa pub public licăă locală locală este este 29 30
familială, Editura Lumen, Iaşi, 2006 Bulai, T., Fenomenul migraţiei şi criza familială Ibidem
45
responsabilă de serviciile de educaţie şi sănătate; deţine un buget constituit din contribuţiile membrilor mem brilor comunităţi comunităţiii care îi oferă o posibilitate posibilitate mai mare de soluţiona soluţionare re a problemel problemelor or locale; cunoaşte cel mai bine oamenii şi evenimentele din comunitate. Biserica este unul dintre dintre cei ma maii import importanţ anţii subiec subiecţi ţi comuni comunitar tari.i. Pe contrib contribuţi uţiaa acest acesteia eia se mizeaz mizeazăă din următoarele considerente: este un punct de reper în educaţia morală şi comunitară a copilului şi se implică activ în sensibilizarea populaţiei referitor la relaţiile părinte-copil, promovarea unor comportamente comportamente morale atât pentru părinţi, părinţi, cât şi pentru copii; Având Având ca obiec obiectiv tiv creşte creşterea rea uno unorr genera generaţii ţii sănăto sănătoase ase,, se impune impune stabil stabilire ireaa unei unei colaborări dintre administraţia publică locală, instituţiile şcolare şi instituţia medicală pentru a identific identificaa copiii copiii rămaşi rămaşi fără supravegh supraveghere ere ce necesită necesită asistenţă asistenţă medicală. medicală. În dezvoltar dezvoltarea ea programelor de educaţie preventivă şi cultivarea comportamentelor pro-sociale, este necesară participarea poliţiei, având ca grup ţintă copiii din familii dezintegrate în vederea informării corecte asupra consecinţelor comportamentului anti-social. În cazul în care copiii din această categ categori oriee sunt sunt antren antrenaţi aţi în acţiu acţiuni ni antiso antisocia ciale le se impune impune implic implicare areaa tuturo tuturorr actori actorilor lor comunitari întru elaborarea unui program de reabilitare şi reintegrare în familia lărgită, instituţiile şcolare. Analiza datelor referitoare la delincvenţa juvenilă relevă faptul că în ultimii ani situaţia la capitolul infracţiuni comise de către minori este influenţată de condiţiile în care cresc şi sunt educaţi copiii. E regretabil faptul că s-au produs schimbări atât în structura cât şi în modul de exercitare a rolului educativ de către familie şi instituţiile comunitare; Cercet Cercetare areaa Respec Respectar tarea ea dreptu drepturil rilor or minori minorilor lor în locuri locurile le de detenţ detenţie ie efectu efectuată ată de Institutul de Reforme Penale încearcă să determine structura familiilor celor 262 de minori delincvenţi intervievaţi. Din numărul total de minori care au săvârşit infracţiuni, 18% provin din familii dezintegrate cu unul sau ambii părinţi plecaţi peste hotare. Copiii din familii dezintegrate simt nevoia să fie recunoscuţi, acceptaţi şi stimulaţi atât de către cei de o vârstă cu ei, cât şi de adulţi, afilierea la un grup reprezentând o posibilitate sigură de a-şi manifesta şi realiza dorinţele şi aspiraţiile. Prin contactul cu respectivele grupuri, tânărul îşi dezvoltă capacităţile şi aptitudinile, asimilând şi interiorizând o serie de valori şi norme specifice grupului, grupului, care nu întotdeaun întotdeaunaa sunt în concorda concordanţă nţă cu valorile şi normele normele sociale. sociale. Lipsa Lipsa părinţilor şi a controlului din partea lor, modul modul de petrecere a timpului liber este un teren fertil pentru infracţionalitatea în rândul tinerilor. Fenomenul infracţionalităţii juvenile implică o serie de probleme complexe la nivel individual, familial şi comunitar. A contribui la efortul educativ în formarea unei generaţii sănătoase este o responsabilitate pe care trebuie să şi-o asume aceşti factori. În principiu, nu 46
există copii vinovaţi, ci copii şi adolescenţi victime ale mediului lor, care trebuie ocrotiţi, reeducaţi şi reintegraţi de şi în comunitate. Un control parental lipsit de autoritate exacerbează la copil tendinţe de agresivitate cu cele două tipuri de manifestări majore: crizele de mânie; negativismul. Un astfel de control îl întâlnim fie în cazul unor părinţi indulgenţi, fie în cazul în care atunci când lipsesc părinţii. Crizele de mânie sunt tulburări de comportament, apărute ca urmare a conflictului dintre dintre person personali alitat tatea ea copilu copilului lui în plină plină afirma afirmare re şi atitud atitudine ineaa permi permisiv sivăă a îngriji îngrijitor torilo ilor. r. Negativismul se înscrie în acelaşi timp de manifestări şi în cazul preşcolarului, este strâns legat de sindromul acut de separe a părinţilor de copii. În afară de aceasta, el exprimă dominare parentală parentală ineficientă, permisivitate excesivă, excesivă, lipsă de autoritate din partea părinţilor părinţilor şi persoanelor de îngrijire. 31
2.5. Efectele directe şi indirecte ale plecării părinţilor în străinătate asupra rezultatelor şcolare
Migraţia părinţilor nu acţionează întotdeauna direct asupra copiilor, ci indirect prin producerea unor efecte care conduc la disoluţia familiei. O categorie de copii care sunt cei mai expuşi riscurilor de diverse forme sunt cei care provin din familii destrămate şi în special atunci atunci când mama este cea care pleacă pleacă la muncă muncă în străinătate străinătate în aceste situaţii situaţii este cel mai probabil ca să se producă abandonul copiilor săi expunerea acestora la abuzuri din partea adulţilor în grija cărora rămân. O consecinţă directă a migraţiei părinţilor este cea a privării copilului de afectivitatea parentală şi de supravegherea supravegherea necesară dezvoltării normale a acestuia. În condiţiile plecării părinţilor pe perioade mai lungi şi a rămânerii copiilor în grija unor persoane care nu au capacitatea şi/sau competenţa de a oferi sprijinul emoţional şi educativ aceste două consecinţe pot produce la rândul lor efecte negative în ceea ce priveşte sănătatea şi dezvoltarea psihică a copi copilu lulu lui, i, impl implic icar area ea în acti activi vită tăţi ţi şcol şcolar aree şi rezu rezult ltat atel elee aces acesto tora ra,, angr angren enar area ea lor lor în comportamente deviante sau neconcordante cu vârsta copiilor şi supunerea la exploatare sau abuzuri de altă natură. Efectele negative identificate prin această cercetare şi prezentate în această lucrare sunt probabil asemănătoare ai cele întâlnite în general în cazul copiilor care provin din familii 31
familială, Editura Lumen, Iaşi, 2006 Bulai, T., Fenomenul migraţiei şi criza familială
47
dizolvate fie prin divorţ, fie prin decesul unuia dintre părinţi, astfel încât copiii cu părinţi plecaţi în străinătate sunt o categorie suplimentară expusă unor riscuri. Atenţia comunităţilor prin intermediul în special al şcolii, dar şi al instituţiilor de protecţie a drepturilor copilului, trebuie să se concentreze asupra acestor categorii de copii în aceeaşi măsură ca şi asupra copiilor proveniţi din familii foarte sărace, destrămate sau în care părinţii pur şi simplu nu-şi exercită rolurile pe care le presupune statutul de părinte. Noţiunea de devianţă şcolară este slab precizată în literatura de specialitate. În practică, există o serie de noţiuni care se suprapun sau încearcă să se înlocuiască devianţa şcolară: indisciplină, rezistenţă şcolară, inadaptare şcolară, tulburări de conduită şi de caracter, delincvenţă şcolară. Sunt Sunt o serie serie de condu conduite ite consta constante nte legate legate de adeve adeverin rinţa ţa şcola şcolară, ră, absen absentei teismu smul,l, rezultatele şcolare slabe, limbaj obscen, dezinteres şi lipsă de respect faţă de autoritatea şcolară. Câteva forma de manifestare ale devianţei şcolare: fuga de la şcoală reprezintă o conduită de tip evazionist având o motivaţie precisă şi putând interveni în situaţii tipice. Cauzele ce determină fuga de la şcoală apar ca manifestare a fobiei şcolare, o influenţă mare o au caracteristicile mediului familial; absenteismul şcolar, este o consecinţă a unor probleme sociale. Poate fi provocat de părinţi, un mediu care induce în primul rând o variabilă culturală. În cadrul familiei se amintesc factori etiologici: părinţi care nu controlează şi nu reacţionează la absenţele copiilor, părinţi care controlează şi nu reacţionează la absenţele copiilor, părinţi care sunt bolnavi cronic, dependenţi de alcool sau droguri, părinţi hiperanxioşi sau imaturi care ţin copilul acasă pentru a-l proteja sau părinţi care lipsesc complet de acasă şi chiar nu au cum să ţină evidenţa copilului dacă merge la şcoală sau nu pentru că sunt plecaţi din ţară. Aceste efecte pot fi considerate mai degrabă consecinţe indirecte ale plecării părinţilor in străinătate. Atunci când apar ele sunt produse de lipsa de supraveghere din partea familiei şi pe fondul privării de afectivitate parentală. În afară de rolul său tradiţional, şcoala este un element important în oferirea de servicii sociale elevilor, chiar dacă de multe ori acest lucru se întâmplă mai mult tacit decât explicit. Rolul şcolii este cu atât mai relevant în cazul celor ai căror părinţi (unul sau amândoi) sunt plecaţi în străinătate. De aceea este important să analizăm cum relaţionează cu şcoala copiii rămaşi acasă şi obiectivul analizei cuprinsă în această secţiune este să identificăm potenţialele probleme în domeniul domeniul educaţiei ce apar apar ca urmare a plecării plecării părinţilor în străinătate. Parţial, Parţial, succesu succesull şcolar şcolar este influenţat influenţat de resursele resursele familiei copilului copilului (financia (financiare, re, educaţionale, timp liber, atenţie şi ajutor acordat copilului pentru munca şcolară, sprijin afectiv, supraveghere). Plecarea unui părinte sau a amândurora în străinătate pentru o perioadă 48
mai lungă de timp poate determina apariţia unor probleme în performanţa şcolară în măsura în care funcţiile îndeplinite de părinţi nu sunt preluate de altcineva (părintele rămas singur, familia extinsă, persoana sau familia în grija căruia a rămas copilul). Pe astfel, este posibil ca efectele negative ale plecării unui părinte în străinătate să poată fi diminuate prin acţiunea altor factori incluzând efectele pozitive ale plecării cum ar fi creşterea nivelului de trai, posibilitatea mai ridicată pentru copil de a călători în afara ţării şi contactul cu o altă cultură. Plecarea părinţilor în străinătate este asociată cu un uşor impact negativ asupra rezultatelor şcolare. şcolare. În plus, familiile familiile cu părinţi plecaţi plecaţi sunt caracteri caracterizate zate şi de alte trăsături trăsături (educaţie (educaţie şi ocupaţie parentală scăzută, comunicare cu părinţii mai proastă) care pot acţiona negativ asupra performanţelor şcolare. Aceşti factori nu afectează doar performanţele şcolare ale copiilor din familii cu părinţi emigranţi, ci toţi copiii, indiferent de structura familiei din care provin. În aceste codiţii se ridică întrebarea dacă plecarea părinţilor are un efect negativ direct asupra performanţelor şcolare (efectul sau cel puţin o parte din efect se datorează exclusiv plecării unuia sau ambilor părinţi şi nu se datorează altor caracteristici ale familiei sau copilului) sau efectul negativ este doar indirect (se datorează în totalitate nivelurilor mai scăzute de educaţie şi prestigiu ocupaţional al familiei, comunicării mai proaste cu familia, etc). Pentru a răspunde la această întrebare, am estimat efectul plecării în străinătate a unuia sau ambilor părinţi asupra mediei generale a copilului mai întâi fără a lua în calcul nici o altă trăsătură a familiei şi apoi ţinând cont de caracteristici ale familiei care pot contribui la scăderea rezultatelor şcolare în orice situaţie (pentru orice copil, indiferent de structura familiei din care provine). Deci, familia poate avea influenţe asupra rezultatelor copilului; dar nu numai în contextul emigrării, ci şi în alte modalităţi. În plus, structura familiei poate avea influenţe asupra rezultatelor şcolare ale copiilor. Experienţa morţii unui părinte, a divorţului sau separării în familie pol avea consecinţe pentru bunăstarea psihologică atât a copilului cât şi a părintelui în grija căruia rămâne copilul, afectând afectând negativ performanţel performanţelee şcolare. şcolare. În mod similar, calitatea calitatea relaţiilor relaţiilor în familie familie (cât de bine se înţeleg părinţii şi cât de bine comunică copilul cu părinţii) poate contribui la crearea unui mediu stabil şi nestresant pe fondul căruia copiii sunt mai înclinaţi şi mai interesaţi să-şi îmbunătăţească îmbunătăţească performanţele şcolare. De asemenea, numărul mare de copii în familie f amilie este nu numai un indicator al diluării resurselor (atât materiale cât şi de atenţie acordată copilului) dar şi un indicator al unui statut socioeconomic mai scăzut, asociat în general cu rezultate şcolare mai scăzute. Copiii din familii destrămate şi din familii cu număr mare de copii sunt de aseme asemenea nea expuşi expuşi unu unuii risc risc ma maii ma mare re de compor comportam tament ente-p e-prob roblem lemăă şi compor comportam tament entee 49
delincvente, parţial şi datorită gradului mai scăzut de supraveghere. Aceste comportamente pot afecta negativ negativ performanţele şcolare. şcolare. Atitudinea copilului faţă de şcoală (plăcerea cu care merge la şcoală şi importanţa asociată şcolii în general şi notelor bune în special) poate contribui la motivaţia copilului de a avea avea perf perfor orma manţ nţee şcol şcolar aree bune bune.. Un alt alt fact factor or impo import rtan antt care care poat poatee fi infl influe uenţ nţat at de caracteristicile familiei, dar este în final o trăsătură a copilului este legat de deprinderile de muncă şcolară - dacă elevul are un program regulat de studiu atunci când stă acasă, dacă îşi face temele şi cât timp alocă pentru teme şi studiu şcolar, şi conştiinciozitate. Aceste trăsături pot fi extrem de importante pentru succesul în şcoală - nu numai pentru că ele contribuie la dezvoltarea cognitivă a copilului dar şi pentru că acestea sunt trăsături pe care profesorii le recunosc cu uşurinţă, le apreciază pozitiv şi drept urmare le răsplătesc cu note bune.
Capitolul 3
Rolul asistentului social în familiile afectate de migraţie
Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, prevede că acesta ,,trebuie să crească într-un mediu familial, într-o atmosferă de fericire, dragoste, înţelegere” pentru a-şi dezvolta complet şi armonios personalitatea. Un copil are nevoie de legături emoţionale stabile, de sentimentul apartenenţei necondiţionate necondiţionate la un grup de persoane (familie, în esenţă), de un mediu securizant care să-i permită experienţe normale de viaţă. Pentru un copil, plecarea unuia sau a ambilor părinţi la muncă în străinătate poate reprezenta un moment de cotitură în viaţa sa, în dezvoltarea propriei personalităţi. ,,Copilul are dreptul de a fi îngrijit de către părinţi şi nu de a fi separat de aceştia.” 32 Separarea temporară părinţi –copii, pe care cei din urmă o resimt ca pe o senzaţie de insecuritate şi anxietate, în special la vârstele mici, este echivalentă cu un stres. ,,Stresul este considerat, orice stimul care induce organismului o stare de tensiune sau exprimă chiar starea de tensiune a unui organism, care îşi mobilizează toate resursele de apărare pentru a face faţă unei agresiuni fizice sau psihice (emoţie foarte puternică) ” 33. Este foarte important pentru copil circumsta circumstanţele nţele în care survine separarea separarea de părinţi, părinţi, de modu modull în care părinţii părinţii îi pregătes pregătescc pe copii din punct de vedere psihic, de modul în care îşi motivează plecarea din sânul familiei. 32
Rolul şi responsabilităţile Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (Bucureşti) – Rolul asistenţilor sociali în protecţia şi promovarea drepturilor copilului, Editura Trei, Bucureşti, 2006 33 copii, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989. Ciofu, C., Interacţiunea părinţi – copii
50
Indiferent de situaţia cu care se confruntă un părinte, calitatea relaţiei părinte –copil exprimă în fond caliatea părinţilor. Este foarte important modul în care copilul percepe şi trăieşte acest eveniment din viaţa sa şi care poate fi determinat de mai mulţi factori cum ar fi: vârsta, nivelul de dezvoltare psiho-socială a copilului şi capacitatea de înţelegere şi conştientizare a realităţii, gradul de maturitate şi potenţialul de rezistenţă şi adaptare la stres, raporturile existente între membrii familiei înainte şi în momentul plecării, relaţiile de ataşament între părinţi şi copii, persoana sau persoanele în grija cărora va rămâne pe perioada plecării părinţilor. Ţinând cont de toţi aceşti factori, familia are datoria de a-l informa pe copil asupra intenţiilor lor, a schimbărilor care se pot produce într-un timp mai lung sau mai scurt, angajând angajând astfel copilul copilul în producere producereaa acestui acestui evenimen eveniment.t. Motivaţiile Motivaţiile plecării resimţite resimţite de copil, timpul de când a fost anunţat de această decizie şi până la momentul efectiv al plecării, promisiunile făcute de adult, sfaturile şi sarcinile atribuite pentru perioada în care părintele lipseşte sunt tot atâtea variabile care determină evoluţia ulterioară a copilului. Prin analizarea percepţiilor şi atitutinilor copilului dinaintea, în timpul şi după plecarea părintelui se pot trage concluzii despre felul cum resimt aceşti copii lipsa părinţilor. Din acest punct de vedere, se pot identifica situaţii diverse: plecarea părinţilor sau a unuia dintre ei se produce independent independent de copil, fără informarea celui din urmă; copilul poate fi informat cu privire la producerea evenimentului, dar nu beneficiază de explicaţii, de schimbările care vor interveni în viitor, neavând posibilitatea de a-şi exprima sentimentele şi emoţiile legate de plecarea părinţilor; informarea din timp a copilului despre plecare, discuţii cu acesta asupra schimbărilor care vor surveni în viaţa lui, primeşte asigurări din partea părinţilor cu privire la afecţiunea părintească, la importanţa lui pentru ei, părinţii ; discuţii asupra modului în care vor vor com comunic unica, a, sfat sfatur urii asup asupra ra unor unor posi posibi bile le situ situaţ aţii ii ce pot pot apăr apărea ea,, rela relaţi ţiii desp despre re persoana/persoanele persoana/persoanele în grija cărora va va rămâne Plecarea părinţilor la lucru în străinătate nu este un eveniment plăcut pentru copii şi, probabil, nici pentru părinţi, dar cei din urmă au datoria de a nu transforma tr ansforma acest eveniment într-o traumă psihică aceentuată de propria lor atitudine, de lipsa de comunicare cu propriul copil. Din momentul plecării părinţilor, se poate atribui copilului rămas în ţară, în unele cazuri, cazuri, statutul statutul de copil copil aflat în dificultate. dificultate. Prin plecarea unui părinte părinte mecanismul mecanismul familiei este este obstru obstrucţi cţiona onatt prin prin eludar eludarea ea din compon component entaa lui a mai mu multo ltorr rotiţe rotiţe care care asigur asigurau au funcţionarea interdependentă şi corelată a fiecărei componente în parte ca un întreg, ca un sistem. Funcţiile exercitate de părintele care lipseşte, prin atributele exercitate de acesta, prin rolurile îndeplinite dar mai ales prin aşteptările de rol la care răspunde, trebuie suplinite, 51
preluate sau împărţite în cadrul grupului familial pentru ca într-o formă sau alta, mecanismul să poata funcţiona în continuare. De asemeni, relaţiile dintre membrii familiei se modifică, se adaptează noului contex creat, în modul considerat cel mai eficient. Nu de multe ori această reconfigurare a funcţiilor şi rolurilor din familie nu găseşte cele mai bune soluţii, copiii devenind supraîncărcaţi supraîncărcaţi de roluri, copleşiţi de sarcini sau din contra resimţind o oarecare lipsă de autoritate şi o "libertate" percepute ca pe o invitaţie la acte de iresponsabilitate şi chiar comportamente comportamente predelincvente. predelincvente. Dincolo de şocul momentului plecării care, într-o formă sau alta, se atenuează în următoarele luni, rămâne capacitatea sau incapacitatea copiilor de a se adapta unui context de viaţă viaţă nou care care presup presupune une stilur stilurii de viaţă viaţă diferi diferite, te, reguli reguli şi rutine rutine casni casnice ce noi. noi. Aceste Aceste incompatibilităţi între răspunsurile învăţate de copil în procesul de socializare primară şi secundară pentru anumiţi stimuli şi felul diferit în care se aşteaptă să răspundă din acest moment sunt premize ale lipsei de adaptare. Aceste experinţe pot deveni cauzatoare de conflicte, între copilul ai cărui părinţi sunt plecaţi în străinătate şi restul grupului familial din care face parte acum. Dacă valorile, stilul de viaţă, standardele şi principiile însuşite de copil în procesul de socializare sunt compatibile sau adaptabile celor din grupul familial în grija căruia este lăsat copilul, există şanse mari pentru o convieţuire armonioasă a minorului în noua sa casă, deşi conştiinţa propriei familiei îi va rămâne foarte bine întipărită în minte ca un construct diferit. Datele culese pentru evidenţierea modului de raportare a copilului la cei din jurul său în prezent, a felului în care se manifestă în grupul de egali, în mod special la şcoală şi pentru studierea istoricului social se pot corobora pentru a surprinde dinamica dintre specificul procesului de socializare primară şi secundară secundară şi aşteptările de rol actuale ale copilului faţă de persoana de ingrijire. Efectele negative ale separării copilului de părinţi au fost demonstrate prin numeroase studii de specialitate 34. Copiii care au fost lipsiţi temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor lor se confruntă cu dificultăţi reale de adaptare la viaţa socială. De aceea, această problemă este o preocupare a întregii societăţi. ,,Problemele de familie, ale cuplului marital şi în relaţiile părinţi -copii au existat întotdeauna, după cum au existat şi soluţii. Ceea ce a însemnat marea cotitură în ceea ce priveşte asistenţa acordată familiei f amiliei şi problemelor sale s-a produs tocmai prin trecerea de la asistenţa spontană nesistematică la cea organizată oficial, cu metode şi mijloace specifice. 34
Rolul şi responsabilităţile asistenţilor asistenţilor sociali în Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului – Rolul protecţia şi promovarea promovarea drepturilor copilului, Editura Trei, Bucureşti, 2006
52
Asistenţa socială a familiei presupune o viziune şi un tratament ecologic al grupului familial (locul ei în comunitate, relaţiile cu alte instituţii sociale, impactul evenimentelor şi structurilor macrosociale).35 Odată cu plecarea părinţilor la muncă în străinătate, toţi cei îndreptăţiţi, începând poate cu părinţii copiilor, trebuie să încerce să identifice soluţii care să asigure protecţia şi promovarea drepturilor copiilor care să ducă la dezvoltarea normală a acestora. Existenţa problemelor personale şi familiale, în acest caz, ar trebui să constituie o prioritate a comunităţii din care fac parte aceşti copii.
3.1. Organe abilitate în domeniile asistenţei sociale şi protecţiei drepturilor copilului
Copilul rămas în ţară în urma plecării părinţilor la muncă în străinătate, poate avea nevoie de specialişti, legislaţie şi instituţii care să intervină pentru a-i asigura protecţia, pentru a-i apăra drepturile. Protecţia copilului aflat în dificultate se realizează prin intermediul următoarelor organe aflate în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse (MMFES), care au anumite responsabilităţi şi obligaţii. 36 Autori Autoritat tatea ea Naţio Naţional nalăă pentru pentru Protec Protecţia ţia Copilu Copilului lui este este un organ organ de specia specialit litate ate al administraţiei publice centrale, înfiinţată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.12 din 26.01. 26.01.200 2001. 1. Funcţi Funcţiile ile pe care care le îndepl îndepline ineşte şte acest acest organ organ sunt sunt : de strate strategie gie –asigu –asigură ră fundamentarea, elaborarea şi aplicarea strategiei şi a programelor de reformă în domeniul protecţiei drepturilor copilului, inclusiv prin adopţie ; de reglementare –prin care se asigură elaborarea cadrului normativ necesar în vederea realizării obiectivelor şi programelor ; de administrare – prin care se asigură gestionarea bunurilor din domeniul public şi privat al statului, pe care le are în administrare sau în folosinţă, precum şi a serviciilor publice din domeniul protecţiei drepturilor copilului, inclusiv prin adopţie ; de reprezentare –prin care se asigură, în numele statului român, reprezentarea pe plan intern şi extern ; de autoritate de stat –prin care se asigură urmărirea aplicării reglementărilor din domeniul propriu, controlul respectării aplicării acestora, precum şi al activităţilor instituţiilor şi organismelor care îşi desfăşoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea sa ; de asigurare a activităţii executive şi de secretariat a Comitetului Român pentru Adopţie. 35 36
Iluţ, P., Sociopsihologia şi antropologia familiei, Editura Polirom, Iaşi, 2005. Lupşan, G., Dreptul familiei,Editura Junimea, Iaşi, 2001
53
Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) este instituţia publică cu personalitate juridică înfiinţată în subordinea consiliului judeţean, respectiv a consil nsiliu iulu luii loc local al munic unicip ipiu iulu luii Buc Bucure ureşti, şti, cu rolu rolull de a asig asiguura pe teri terito tori riul ul judeţului/sectorului judeţului/sectorului aplicarea politicilor şi strategiilor de asistenţă socială în domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, a celor cu handicap, precum şi a oricăror persoane aflate în nevoie ; activitatea DGASPC în domeniul protecţiei drepturilor copilului este complementară activităţii desfăşurate de SPAS. Comisi Comisiaa pentr pentruu Protec Protecţia ţia Copilu Copilului lui este este un organ organ de specia specialita litate te al consil consiliul iului ui judeţean/local/sectorului judeţean/local/sectorului municipiului Bucureşti care coordonează activitatea autorităţilor adminis inistr traţ aţie ieii
publ public icee
loca locale le
din
munic nicipii ipii/o /ora raşe şe/c /coomu mune ne
afla flate
pe
teri terito tori riul ul
judeţului/sectorului judeţului/sectorului municipiului Bucureşti, în domeniul autorităţii tutelare şi al protecţiei copilului aflat în dificultate ; Serviciul public de asistenţă socială (SPAS) funcţionează ca o instituţie publică de interes local, cu personalitate juridică ; în cadrul acestui serviciu funcţionează centre de plasament şi centre de primire a copiilor, prin intermediul cărora se asigură dezvoltarea armonioasă a copilului încredinţat sau dat în plasament acestora. Un alt organ important este Oficiul Român pentru Adopţii (ORA). Actele Actele normative normative care reglemen reglementeaz teazăă modalităţil modalităţilee de abordare abordare şi instrumen instrumentare tare a cazurilor copiilor ai căror părinţi au migrat în străinătate sunt: Convenţia ONU cu privire la dreptu drepturil rilee copilu copilului lui;; Codul Codul Familie Familiei; i; Legea Legea 272 272/20 /2004 04 privin privindd protec protecţia ţia şi promo promovar varea ea drepturilor copilului; Ordinul nr. 219/2006 al Secretarului de Stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului privind activităţile de identificare, intervenţie şi monitorizare a copiilor care sunt lipsiţi de îngrijirea părinţilor peperioada în care aceştia se află la muncă în străinătate; Ordinul nr. 286/2006 al Secretarului de Stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea Planului de servicii şi a Normelor metodologice privind întocmirea Planului individualizat de protecţie; Ordinul nr. 95/2006 al Secretarului de Stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului pentru aprobarea Metodologiei de lucru privind colaborarea dintre direcţiile generale de asistenţăsocială asistenţăsocială şi protecţia copilului şi serviciile publice de asistenţă socială/persoane cu atribuţii de asistenţă socială, în domeniul protecţiei şi drepturilor copilului; H.G. nr. 683/2006 pentru completarea Normelor metodolog metodologice ice de aplicare aplicare a preveder prevederilor ilor Legii Legii nr. 156/2000 156/2000 privind protecţia protecţia cetăţenil cetăţenilor or Români care lucrează în străinătate, aprobate prin H.G. nr. 384/2001; 54
Actele normative care ghidează cel mai bine activităţile şi intervenţiile în cazul copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate sunt Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi Ordinul nr. 219/ 2006. Legea 272 care oferă cadrul de intervenţie pentru orice situaţie de risc în care copiii s-ar afla, chiar dacă nu menţioneză specific această categorie de copii, punând accent pe prevenirea separării copilului de f amilie. Tot în temeiul acestei legi sunt stabilite tipurile de servicii destinate prevenirii copilului de părinţi, cât şi pe cele de protecţie specială a copilului copilului care a fost temporar temporar sau definitiv separat de părinţ părinţi.i. Prin Prin Ordinu Ordinull nr. 219 se preved prevedee obliga obligativ tivita itatea tea activ activită ităţilo ţilorr de identi identific ficare are,, intervenţie şi monitorizare a copiilor care sunt lipsiţi de îngrijirea părinţilor pe perioada în care aceştia se află la muncă în străinătate, precum şi planul de servicii pentru copil, tipul de servicii de consiliere psihologică de care va beneficia copilul. Un studiu37 realizat de UNICEF în colaborare cu Asociaţia ,,Alternative Sociale” evidenţiază faptul că SPAS din cadrul primăriilor sunt instituţii ce ar trebui să joace rolul cel mai activ în identificarea şi sprijinirea acestor cazuri, lucru care în urma analizelor efectuate demonstrează că resursele umane de care dispun acestea sunt total insuficiente raportându-se numărul de asistenţi sociali la cel al numărului de locuitori (exemplu : 7 asistenţi sociali la un număă de 300 num 300.00 .0000 de locuit locuitori ori,, fiecar fiecaree cu proble problemel melee sale). sale). Tot în acela acelaşi şi studiu studiu sunt sunt prezentate opinii ale unor persoane din cadrul comunităţii care sunt îndreptăţite să o facă şi care, specifică faptul că, colaborarea între serviciile de asistenţă asistenţă socială din cadrul primăriilor şi comunitate este deficitară, reduc colaborarea la completarea documentelor privind venitul minim garantat, la primirea unor cereri pentru acordarea anumitor beneficii. În aceste cazuri se remarcă rolul pasiv al serviciului specializat, în detrimentul muncii de teren care facilitează cu adevărat eficienţa în comunitate.
3.2. Serviciul de asistenţă socială şi protecţie a drepturilor copilului
Asistenţa socială contribuie la procesul de dezvoltare socială prin aportul său la incluziunea grupurilor aflate în situaţie de risc, prin creşterea calităţii vieţii anumitor categorii
37
fenomenului copiilor rămaşi acasă prin Unicef. Reprezentanţa în România – Analiză la nivel naţional asupra fenomenului plecarea părinţilor la muncă în străinătate, străinătate, Alpha MDN, Buzău, 2008
55
sociale vulnerabile şi prin programele sociale de reducere a sărăciei. 38 Prin serviciile şi activităţile specializate, asistenţa socială ajută persoane şi grupuri în nevoie să facă faţă momentelor dificile, situaţiilor anormale de viaţă care pot să apară pentru o anumită perioadă de timp şi susţine, prin crearea unor condiţii socioculturale favorabile, refacerea capacităţilor proprii de integrare socioculturală socioculturală normală a categoriilor defavorizate. defavorizate. ,,Prin sistemul naţional de asistenţă socială se înţelege totalitatea reglementărilor legale, a programelor sociale, a beneficiilor financiare/prestaţii, a serviciilor de asistenţă socială şi a ajutoarelor complementare, precum şi a instituţiilor existente la un moment dat, care să le susţină” 39. Sistemul de asistenţă socială, reglementat de legislaţia actuală, se bazează pe o serie de principii şi valori care stau la baza organizării acestuia 40: universalitatea – dreptul la asistenţă socială; solidaritatea socială – implicarea activă a comunităţii în sprijinirea persoanelor aflate în dificultate; parteneriatul între autorităţile administraţiei publice centrale şi locale şi alte instit instituţi uţiii pub public licee sau priva private te în vedere vedereaa dezvol dezvoltări tăriii servic serviciil iilor or social sociale; e; subsid subsidiar iarita itatea tea – intervenţia complementară a statului alături de colectivitatea locală în rezolvarea problemelor sociale; participarea beneficiarilor în procesul de rezolvare a problemelor; transparenţa,care contr contribu ibuie ie la creşte creşterea rea respon responsab sabili ilităţ tăţii ii admini administra straţie ţieii pub public licee centr centrale ale şi locale locale faţă faţă de beneficiari; nediscriminarea: accesul la drepturile sociale fără f ără deosebire de rasă, naţionalitate, origine origine etnică, etnică, limbă, limbă, religie, religie, categorie categorie socială, socială, opinie, opinie, sex sau orientare orientare socială, socială, vârstă, apart apartene enenţă nţă politi politică că,, dizab dizabili ilitat tate, e, boală boală cronic cronicăă necon necontag tagioa ioasă, să, infec infectar taree cu HIV etc.; etc.; respectarea demnităţii umane – dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii. Oric Oricee sist sistem em de asis asiste tenţ nţăă soci social alăă conţ conţin inee urmă următo toar arel elee elem elemen ente te stru struct ctur ural alee 41 fundamentale: capitalul uman implicat în sistem (specialişti în asistenţă socială şi personal de altă altă specia specialit litate ate); ); benefi beneficia ciarii rii sistem sistemulu uluii (perso (persoan anee asista asistate) te);; conte contextu xtull social social (reţea (reţeaua ua instituţio instituţională nală,, serviciile serviciile,, prestaţiil prestaţiilee şi cadrul cadrul legislativ legislativ). ). Sistemul Sistemul de asistenţă asistenţă socială îşi exercită atribuţiile prin intermediul cadrelor specializate – asistentul social. ,,Profesia de asistent social , promovează schimbarea socială, rezolvarea problemelor din cadrul relaţiilor umane, precum şi abilitarea personanelor în vederea obţinerii bunăstării sociale. Principiile drepturilor omului şi justiţiei sociale sunt fundamentale pentru asistenţa socială. 42 Acelaşi 38
Buzducea, D., Sisteme moderne de asistenţă socială: tendinţe globale şi practici locale, Editura Polirom, Iaşi, 2009, p. 18 39 Ibidem, p.86 40 Ibidem, p.130 41 Ibidem, p. 75 42 Buzducea, D., Sisteme moderne de asistenţă socială: tendinţe globale şi practici locale, Editura Polirom, Iaşi, 2009, p. 46
56
autor, Buzdugea D., specifică faptul că misiunea profesiei de asistent social este aceea de a ,,capacita” persoanele persoanele pentru a funcţiona la parametri optimi din punct de vedere psihosocial. O intervenţie specializată se realizează prin intermediul unei echipe interdisciplinare, alcătuită din specialişti din diferite domenii – asistenţii sociali, psihologi, sociologi, jurişti, medici de familie, ecologi etc – care analizează cazurile ce trebuie rezolvate şi care propune modalităţi de soluţionare a acestora.
3.3. Etape ale intervenţiei asistentului social în familiile afectate de plecarea părinţilor la muncă în străinătate
Familia este îndreptăţită să opteze pentru un comportament migratoriu şi să se separe de copiii săi (unul sau ambii părinţi), iar statul nu poate interveni în această decizie. Însă, prevenirea separării copilului de familie şi efectele migraţiei părinţilor asupra copiilor care se află în situaţie de vulnerabilitate trebuie să constituie scopul central al politicilor din domeniul social şi mai ales din domeniul protecţiei copilului. De obicei părinţii nu declară intenţia lor de a migra migra nici nici autori autorităţ tăţilo ilorr social socialee locale locale,, nici nici altor altor instit instituţi uţiii (şcoal (şcoala), a), nu facili facilitea tează ză capacitatea statului de a răspunde prin servicii adaptate de asistenţă socială (sau chiar de protecţie, în unele cazuri). În acest sens, efectul cel mai vizibil este acela că statul nu posedă nici date şi nici mecanismele viabile locale prin care să monitorizeze şi evalueze acest fenomen. Pentru a fi un profesionist eficient în acordarea asistenţei sociale copiilor dintr-o comunitate ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, trebuie urmate anumite etape de lucru în acest sens. Identificarea de către SPAS a cazurilor de copii ai căror părinţi se află la muncă în străinătate. Identificarea - monitorizarea acestor cazuri reprezintă o atribuţie foarte importantă a SPAS şi este o componentă a activităţilor sale în acest sens. Mai întâi, ca profesionist, trebuie să ai cunoştinţe aprofundate cu privire la drepturile copilului şi la spec specific ificul ul comuni comunităţ tăţii ii respec respectiv tive, e,
să urmăre urmăreşti şti mo modul dul în care care dreptu drepturil rilee copilu copilului lui sunt sunt
resp respec ecta tate te în cadr cadrul ul comu comuni nită tăţii ţii.. Acea Aceast stăă mo moni nito tori riza zare re este este un proc proces es care care perm permit itee specialiştilor să identifice problemele imediate ce au apărut sau să prevadă apariţia unor potenţiale riscuri şi să intervină la timp prin propunerea de măsuri. În acest context, pentru o monitorizare eficientă, SPAS trebuie să cunoască diferitele caracteristici ale comunităţii : şomajul, exploatarea prin muncă a copilului, violenţa domestică etc. şi, ceea ce ne interesează în cazul de faţă, părinţi plecaţi şi care lucrează în străinătate. 57
Pentru a avea astfel de informaţii, este esenţial ca reprezentanţii SPAS să stabilească o relaţie de bună colaborare cu instituţii relevante din comunitate pentru fiecare domeniu de acti activi vita tate te:: şcoa şcoală lă,, poli poliţi ţie, e, unit unităţ ăţii me medi dica cale le,, bise biseri rică că,, prec precum um şi cu orga organi niza zaţi ţiii nonguvernamentale care activează în comunitate. Când se vorbeşte de rolul comunităţii în protecţia drepturilor copilului, este relevant de subliniat cele trei categorii de « actori » care vin în contact cu copilul şi familia sa 43: membrii comunităţii în general (un rol particular îl au vecinii); profesioniştii din diferite grupuri profesionale şi instituţii pe care le reprezintă; specialiştii din serviciile autorităţilor publice locale (SPAS) . Şcoala este instituţia care ar putea sprijini cel mai mult procesul de identificare a copiilor care se află în situaţie de vulnerabilitate, Legea 272/2004 subliniază obligaţie a tuturor specialiştilor care lucrează cu copiii. Orice cadru didactic posedă cunoştinţe referitoare la drepturile copilului, de psihologia vârstei şi specificul acesteia, trebuie să cunoască situaţia copilului în familie, să evalueze şi să analizeze periodic situaţia şcolară a acestuia, să-i ofere sfaturi şi siguranţă emoţională, să menţină permanent legătura cu familia copilului. Ar trebui să fie cei dintâi în depistarea cazurilor de copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, dacă întâmpină dificultăţi materiale, dacă au rămas singuri în gospodărie după plecarea părinţilor, le scade randamentul şcolar, sunt apatici, devin violeţi, părinţii sau cei în grija cărora au rămas nu se interesează de rezultatele şcolare, în general, soarta lor. Acelaşi studiu 44 realizat de UNICEF subliniază faptul că se constată o ezitare din partea cadrelor didactice să apeleze la serviciile unui asistent social în astfel de cazuri, şcoala acoperind uneori problemele cu care se confruntă copilul la un moment dat. Acest lucru poate duce la acutizarea problemelor copilului, marcându-i evoluţia ulterioară. Poliţia are datoria de a colabora permanent cu şcoala dezvoltând parteneriate care vizează siguranţa copilului în comunitate, pe stradă, acasă, să desfăşoare acţiuni de prevenire a unor evenimente în comunitate în care să fie implicaţi copiii. Acelaşi studiu al UNICEF amintit anterior, a constatat faptul că nu întotdeauna poliţia este un bun colaborator al şcolii, al primăriei sau DGASPC, prin faptul că nu sesizează cazuri ale unor copii care săvârşesc fapte antisociale, abuzuri asupra lor din partea membrilor familiei sau comunităţii, fuga de acasă etc., mulţi dintre aceşti copii provenind din familiile ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate.
43
asistenţilor sociali în Autoritatea Naţională Pentru Protecţia Drepturilor Copilului, Rolul şi responsabilităţile asistenţilor protecţia şi promovarea promovarea drepturilor copilului, Editura Trei, Bucureşti, 2006 44 fenomenului copiilor rămaşi acasă prin Unicef. Reprezentanţa în România – Analiză la nivel naţional asupra fenomenului plecarea părinţilor la muncă în străinătate, străinătate, Alpha MDN, Buzău, 2008
58
Comunitatea, prin membrii ei, este percepută ca actor social important în identificarea unor cazuri: vecini, colegi de serviciu, părinţi ai colegilor copiilor, persoane care frecventează aceeaşi biserică, magazin sau cabinet medical etc., sunt primii care află de existenţa familiilor plecate la muncă în străinătate şi care şi-au lăsat copiii acasă. Membrii comunităţii trebuie să înţeleagă faptul că bunăstarea comunităţii lor depinde de bunăstarea fiecăruia dintre membrii săi săi şi de mă măsu sura ra în care care aceş aceşti tiaa sunt sunt preg pregăt ătiţ iţii să-ş să-şii asum asumee resp respon onsa sabi bili lită tăţi ţi fami familia liale le,, profesionale şi sociale. De aceea, sensibilitatea la problemele celor din jur şi disponibilitatea de a-i ajuta la nevoie ar trebui să redevină valori ale culturii comunităţii. Atunci când se constată că sprijinul pe care membrii comunităţii nu îl pot acorda sau problemele cu care se confruntă un copil sau o familie îi depăşesc, aceştia ar trebui să sesizeze instituţii competente şi să-i sprijine pe specialişti în cadrul unor evaluări, soluţionări şi monitorizări a cazurilor respective. În cazul copiilor ai căror părinţi erau la muncă în străinătate iar copiii lăsaţi în ţară se aflau în situaţii situaţii neobişnui neobişnuite te -nu erau îngrijiţi îngrijiţi corespun corespunzăto zător, r, erau abuzaţi, abuzaţi, igiena igiena şi ţinuta ţinuta vestimentară erau neglijate, erau exploataţi -vecinii au fost cei care au sesizat autorităţile cerând sprijin din partea specialiştilor pentru aceştia. Profesioniştii din cadrul SPAS sunt investiţi în mod oficial cu atribuţii în ceea ce priveşte protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Cooperarea între sectoare –social, sănătate, educaţie, siguranţă publică -, între instituţii –servicii sociale, unităţi sanitare, şcoli, biserici, poliţie-, şi între profesioniştii din aceste domenii maximalizează capacitatea şi eforturile de prevenire şi rezolvare a unor cazuri. Pentru identificarea familiilor în care sunt copii copii ai căror părinţi părinţi sunt plecaţi plecaţi la muncă în străinăta străinătate, te, mun munca ca asistentului asistentului social nu se va reduce la cea de birou, ci va fi prezent permanent în grădiniţe, şcoli, dispensare, spitale, poliţie, în mijlocul comunităţii. comunităţii. Tot aceşti profesionişti din cadrul SPAS sunt cei care trebuie să desfăşoare acţiuni de informare referitoare la posibilităţile legale de care pot dispune părinţii care pleacă la muncă în străinătate, în vederea asigurării protecţiei fizice şi juridice a copiilor care urmează să rămână în ţară. Acest lucru se realizează în funcţie de creativitatea şi personalitatea acestor profesionişti, de gradul de implicare în viaţa comunităţii, de mijloacele pe carele au la dispoziţie. O parte dintre aceste modalităţi de informare ar pute fi: afişe, broşuri, panouri publicitare, spoturi publicitare, comunicate de presă, conferinţe, participări la acţiuni sociocultu cultural ralee şi um umani anitar taree desfă desfăşur şurate ate în comu comunita nitate, te, împărţ împărţirea irea de flutur fluturaşi aşi,, etc. etc. Alege Alegerea rea modalităţilor de mediatizare cred că trebuie să se facă şi în funcţie de comunitatea căreia i se adresează profesioniştii din SPAS, de specificul acesteia, ţinând cont de scepticismul familiei 59
faţă de tot ce vine din partea statului, în mod special când este vorba de copiii lor, tendinţa de a opune rezistenţă la ce este nou.. Evalu Evaluare areaa este este o metodă metodă struc structur turată ată şi sistem sistemati atică că de strâng strângere ere a inform informaţi aţiilo ilor r privitoare la o situaţie sau o circumstanţă dată, la o dificultate cu care se confruntă copilul şi familia sa. Evaluarea trebuie să fie obiectivă, nondiscriminatorie şi să ia în calcul valorile culturale specifice ale copilului şi familiei sale, să aibă în vedere punctele tari şi punctele slabe ale acesteia. Ariile de informaţii minime care interesează în cadrul acestei evaluări sunt: informaţii despre copil; informaţii despre părinţi/persoană de îngrijire; informaţii privind satisfacerea nevoilor de bază ale copilului; referiri asupra nevoilor particulare şi specifice ale copilului; indicii despre faptul că acel copil este sau nu în pericol în momentul evaluării; descrierea mediului în care a fost găsit copilul; identificarea persoanelor vinovate de starea copilului; determinarea factorilor care au contribuit la crearea acestei situaţii; decizia de a scoate sau nu copilul din mediul în care a fost găsit. Evalu Evaluare areaa trebui trebuiee să acope acopere re toate toate aspect aspectele ele vieţii vieţii copilu copilului lui:: socia social,l, psihol psihologi ogic, c, medical, educaţional, juridic şi va fi realizată în parteneriat cu copilul şi persoana în grija căreia se află acesta. Raportul de Evaluare iniţială este un instrument destinat evaluării sociale a situaţiei copilului şi a mediului în care acesta trăieşte. Realizarea acestuia este impusă de solicitări venite din partea : copilului/familiei acestuia sau persoanei care se ocupă de creşterea şi îngrijirea lui ; din partea unor persoane, altele decât membrii familiei, a unor instituţii publice sau private sau ca urmare a unei autosesizări. Timpul de realizare a Raportului de Evaluare iniţială este precizat de standardele minime obligatorii privind managementul de caz, în funcţie de situaţia semnalată. Raportul este elaborat de asistentul social şi cuprinde toate inform informaţi aţiile ile releva relevante nte la situa situaţia ţia semnal semnalată ată,, precum precum şi propun propuneri eri de evalua evaluare re comple complexă xă (psihologică, medicală), în vederea realizării planului de servicii sau a celui de protecţie, în maximum 24 de ore de la încheierea activităţii de evaluare iniţială. Acest raport va fi înaintat spre avizare : primarului, în cazul primăriilor mici ; coordonatorului SPAS/Compartimentului de prevenire de la nivelul DGASPC de sector. Dacă Dacă rezu rezult ltat atul ul eval evaluă uării rii indi indică că că nu exis există tă o situ situaţ aţie ie de risc risc şi că resu resurs rsel elee comunităţii pot satisface nevoile copilului şi ale familiei, atunci, cu acordul copilului/familiei, informaţiile obţinute pot fi comunicate serviciilor comunitare corespunzătoare – primărie, şcoală, poliţei, etc – oferindu-se consilierea şi sprijinul necesar. Dacă rezultatul evaluării indică necesitatea întocmirii unui plan de servicii, pasul următor este identificarea resurselor şi a serviciilor care pot ajuta copilul să depăşească situaţia de risc. 60
Planul de Servicii este instrumentul folosit în asistenţa socială în scopul prevenirii separării copilului de părinţi, respectând prevederile standardelor minime obligatorii privind managementul de caz din domeniul protecţiei drepturilor copilului. Normele metodologice privind întocmirea planului de servicii sunt prevăzute de Ordinul nr. 286/2006 al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului. Planul de Servicii cuprinde detalii cu privire la spriji sprijinul nul şi resurs resursele ele necesa necesare re şi dispon disponibi ibile le pentru pentru a asigur asiguraa dezvol dezvoltar tarea ea deplin deplinăă a potenţialului copilului şi pentru prevenirea separării acestuia de părinţi. Efortul de căutare şi identificare a resurselor şi serviciilor trebuie să fie cât mai intens, deschis, creativ, astfel încât să se încerce o corelare a resurselor şi/sau serviciilor respective cu situaţia copilului şi familiei. Asistenţii sociali trebuie să respecte situaţia specifică, credinţa sau originea copilului, luând în considerare limba şi apartenenţa sa culturală şi etnică. Pentru a putea fi implementat, Planul de Servicii trebuie: să implice maximum de instituţii existente pe plan local sau în comun comunită ităţile ţile înveci învecina nate; te; să fie întocm întocmit it în colab colabora orare re cu copilu copilul,l, familia familia sau perso persoan anaa resp respon onsa sabi bilă lă de îngr îngriji ijire reaa şi într întreţ eţin iner erea ea aces acestu tuia ia,, în felu felull aces acesta ta toţi toţi aceş aceşti tiaa sunt sunt resp respon onsa sabi bizi zita taţi ţi pent pentru ru a cola colabo bora ra cu furn furniz izor orii ii de serv servic icii ii;; să fie fie feza fezabi bil, l, posi posibi bill de implementat. După aprobarea de către primar a Planului de Servicii, reprezentanţii SPAS trebuie să se asigure că serviciile sunt furnizate şi că satisfac nevoile copilului, că obiectivele urmărite, adică efectele lor, sunt cele vizate de Plan. De-a lungul întregului proces, asistentul social va face face vizite vizite period periodice ice la dom domici iciliu liull copilu copilului lui// familie familieii care care benef benefici iciază ază de servi servicii ciile le şi prestaţiile respective, respective, precum şi la sediile instituţiilor furnizoare a acestor acestor servicii, completând astfel fişa de monitorizare a situaţiei copilului pe care o va transmite spre informare la DGASPC, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 286/2006. Dacă în pofida faptului că s-au furnizat toate servicii disponibile, situaţia de risc nu a putut fi depăşită, reprezentanţii SPAS vor înainta primarului propunerea de referire a cazului către DGASPC, odată cu aceasta şi toate informaţiile necesare privind cazul respectiv şi propunerea de instituire a unei măsuri de protecţie specială pentru soluţionarea situaţiei copilului. Permanent, SPAS va transmite către DGASPC centralizatoare pe plan local a cazurilor de copii ai căror părinţi se află la muncă în străinătate. DGASPC evaluează situaţia copilului, a familiei şi propune Comisiei pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţei judecătoreşti, stabilirea unei măsuri de protecţie specială, având în vedere propunerea făcută de SPAS. În urma instituirii acestei măsurii de protecţie specială, DGASPC întocmeşte planul individualizat de protecţie care va avea ca obiectiv asigurarea pentru copil a unor condiţii care să-i permită dezvoltarea fizică, mentală, morală, 61
socială şi spirituală, având ca finalitate reintegrarea copilului în mediul său familial. Măsurile de protecţie specială a copilului care pot fi instituite în aceste cazuri sunt: plasamentul în cadrul unei familii sau persoane care corespund standardelor cerute, identificate de DGASPC; beneficierea de servicii de tip rezidenţial sau familial, servicii de protecţie specială specială a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi; propuneri de adopţie internă. Pe toată perioada instituirii măsurii de protecţie specială a unui copil, DGASPC monitorizează modul în care este îngrijit acest copil, acordă asistenţă şi sprijin copilului separat de familie, reevaluează împrejurările care au stat la baza stabilirii acestei măsuri şi propune, după caz, menţinerea, modificarea sau încetarea acesteia. Reevaluarea acestor copii se face o dată la trei luni, conform Legii nr. 272/2004. În practica asistenţei sociale, cercetarea şi intervenţia sunt strâns legate, aspect ce reiese şi din faptul că etapele parcurse în investigarea socială (cunoaşterea şi analiza faptelor) şi cele cele coresp corespunz unzăto ătoare are interv intervenţ enţiei iei propri propriu-z u-zise ise sunt, sunt, în privin privinţa ţa trase traseulu uluii cronol cronologi ogic, c, aceleaşi. Demersul cercetare-acţiune, în practica asistenţială, este un proces circular, activ şi continuu, al cărui punct iniţial şi final este un context situaţional concret. Între etapele acestui deme demers rs este este posib posibil il un schimb schimb inform informaţi aţiona onall permen permenent ent,, ceea ceea ce permi permite te o ajusta ajustare re şi îmbunătăţire a derulării activităţii în aceste secvenţe, care se desfăşoară aproape simultan. Demersul cercetare-acţiune răspunde unui dublu obiectiv : realizarea schimbării sociale şi îmbogăţirea cunoştinţelor ştiinţifice cu referire la realitatea socioumană. Sensul general al conceptului de comunicare, aspect esenţial al interacţiunii asistent social – asistat, are în vedere procesul procesul interactiv de transmitere transmitere şi recepţionare a mesajelor, proces în care sunt implicate următoarele elemente : emiţător, mesaj, canal de comunicare, receptor, răspuns. Principiile unei bune comunicări vizează atât capacitatea de ascultare a interlocu interlocutorul torului ui (disponibi (disponibilitate litatea, a, dezarmare dezarmarea, a, empatia), empatia), cât şi abilităţile abilităţile de a conduce conduce o discuţie (flexibilitatea, centrarea, autenticitatea, încrederea şi respectul). Reunirea acestor caracteristici determină calitatea tuturor formelor de comunicare verbală, atât în ipostaza vieţii cotidiene, cât şi în forma consilierii şi intervievării. Interviul este una dintre tehnicile care permit investigarea perspectivelor persoanelor care care sunt sunt consi conside derat ratee import important antee pentru pentru evalua evaluarea rea temei temei propus propuse, e, obţine obţinerea rea de date, date, informaţii.45 ,,Interviul este o tehnică de anchetă, de culegere pe cale verbală a informaţiilor de la subiecţi”.
45 46
46
Ca me metod todăă de inves investig tigare are ştiinţ ştiinţific ificăă a univer universul sului ui subiec subiectivi tivităţ tăţii ii um umane ane,,
sociale, Editura Polirom, Bucureşti, 2007 Zamfir, C., Stănescu, S. (coord.), Enciclopedia dezvoltării sociale cercetării sociologice, Editura Polirom, Bucureşti, 2000, p. 58 Mărginean, I., Proiectarea cercetării
62
interviul interviul are câteva câteva caracteris caracteristici tici definitorii definitorii47 prin care se deosebeşte de alte forme de comunicare, precum şi de alte metode de culegere a datelor verbale (ancheta, chestionarul).
Capitolul 4 Studii de caz
Studiul de caz este doar una dintre diferitele metode de a efectua cercetări în domeniul ştiinţelor sociale. Folosirea studiilor de caz în scopuri de cercetare rămâne unul dintre cele mai provocatoare eforturi depuse în domeniul ştiinţelor sociale. Ca strategie de cercetare, studiul de caz este de multe ori folosit pentru a contribui la cunoştinţele noastre cu privire la indivizi, grupuri, organizaţii, societate, politică şi alte forme înrudite. Deloc surprinzător, aceasta a fost o strategie comună de cercetare în psihologie, sociologie, ştiinţe politice, asistenţă socială. Metoda permite cercetătorilor să extragă extragă caracteristicile evenimentelor evenimentelor din viaţa reală, reală, cum ar fi ciclurile din viaţa individuală, procesele organizaţionale organizaţionale şi manageriale, schimbările din vecinătă vecinătăţi, ţi, relaţiile relaţiile internaţio internaţionale nale şi maturizare maturizareaa industriil industriilor. or. Pot exista exista studii studii de caz: caz: explorative, descriptive, explicative. Formularea întrebărilor de studiu este poate cel mai important pas într-un studiu de cercetare, astfel încât trebuie să aveţi răbdare şi să-i acordaţi suficient timp. Cheia se află în conştientizarea faptului că întrebările au atât substanţa (despre ce este studiul meu?), cât şi forma ( pun o întrebare cu “cine”,” ce”/” care” , “de ce” ,sau “cum”?). Un studiu de caz este o investigaţie empirică prin care se investighează un fenomen contemporan în contextual contextual sau din viaţa viaţa reală, în special special atunci cand graniţele între fenomen fenomen şi context nu sunt foarte bine delimitate. Investigaţia studiului de caz se ocupă de situaţia 47
Neamţu, G. (coord.), Tratat de asistenţă socială, Editura Polirom, Iaşi, 2003
63
tehnică distinctă în care variabilele variabilele de interes vor fi mult mai numeroase numeroase decât punctele punctele de date, iar ca prim rezultat, se bazează pe resurse multiple de dovezi, existând necesitatea ca datele să conveargă conform unui proces de triangulare, şi ca al doilea rezultat, beneficiază de elaborare anterioară a unor ipoteze teoretice, în scopul de a dirija colectarea şi analiza datelor. Astfel spus, ca strategie de cercetare, studiul de caz presupune o metodă atotcuprinzatoare, care include logica designului, tehnicile de colectare a datelor şi abordările specifice pentru analiza analiza acestora. acestora. Astfel, Astfel, studiul studiul nu este nici o tactică tactică de colectare colectare a datelor datelor şi nici o simplă simplă caracteristică de design, ci o strategie cuprinzătoare de cercetare.
4.1. Studiu de caz 1
Date de identificare:
Nume şi prenume: prenume: V. I.
Vârsta:14 ani
Sexul: masculin
Adresa: Com. S-T. Judeţ CS. Nr. 119.
Nivelul de studii: a absolvit absolvit Şcoala Generală Generală cu clasele I-VIII din comuna comuna Slatina-Timiş în anul 2009
Profesie -
Religia: catolică
Etnie: română Prezentarea Prezentarea problemei
În urma plecării în străinătate (Spania, Toreblanca) a părinţilor, lui V. I. A rămas r ămas acasă în grija bunicilor în vârstă de 57 de ani bunica şi bunicul în vârstă de 68 de ani. V.I. a rămas în grija bunicilor pentru a-şi termina şcoala, acolo părinţii considerând că îi este mult mai greu din cauza limbii necunoscute. Părinţii au plecat V.I. avea 8 anişori. Crezând, că îi va fi mult mai bine în ţară şi având şi condiţii pentru a creştere mult mai bună au dat greş. Deoarece a crescut fără autoritatea părintească, bunicii oferindu-i doar iubire şi foarte multă libertate ”cum să-l certăm că e doar un copil”, până la un moment dat când a crescut şi le-a scăpat de tot din mână. Ajungând la vârsta de 14 ani, neavând niciun control asupra vieţii 64
lui, el fiind singurul care îşi coordona dezvoltarea, luând-o pe căi greşite, cum ar fi mersul la discotecă, folosirea băuturilor alcoolice, limbajul vulgar şi fără niciun fel de respect faţă de nimeni. Neştiind niciodată ce înseamnă punerea la punct, o pedeapsă, la primirea unei note slabe din partea profesorului de limba română, a intrat fraudulos în casa acestuia şi i-a provocat stricăciuni, stricăciuni, răzbunându-se răzbunându-se pentru că l-a certat certat şi i-a dat o notă slabă. slabă. Istoricul familiei
V. I. este singurul copil copil la părinţi, părinţi, mama sa V.M., fostă suplinitoa suplinitoare re în cadrul şcolii şcolii generale 1-4 din satul Sadova Veche, rămânând apoi casnică, iar tatăl V.V. a fost angajat la fabrica de mobilă din Balta Sărată. Starea de sănătate fizică:
V.I. nu are probleme de sănătate fizică. Starea de sănătate mintală:
V.I. nu are probleme de sănătate mentală. Consecinţele plecării părinţilor asupra copilului
Tulburăril Tulburărilee de comporta comportament ment predomină predomină.. Neajunsurile Neajunsurile pentru el sunt tot mai mari, mari, chiar dacă merită sau nu, el are pretenţii de la părinţi la aparate telefonice de ultimă oră, calculatoare şi tot felul de aparatură electronică, pentru că spune el „de asta au plecat de acasă să îmi ofere tot ce nu au alţii”. Situaţia economică a familiei de acasă
Primesc bani lunar de dincolo de la cei plecaţi şi pensia bunicului. Condiţii de locuit
V.I. locuieşte cu bunicii, bunicii, într-o casă proprietate proprietate dotată şi întreţinută corespunzător corespunzător plus anexele gospodăreşti. Recomandări din perspectiva asistenţei sociale:
- sprijin acordat clientului clientului şi familiei acestuia rămasă în ţară pentru pentru a putea redresa situaţia situaţia lui V.I.; 65
- consilierea individuală dar şi familială, pentru a reface comportamentul dar şi educaţia, afectivitatea părintească de care duce atâta lipsă. Evaluarea familiei afectate de şomaj
Le-a fost milă de el să-l certe că era mic când au plecat părinţii, de aceea niciodată nu l-au refuzat cu nimic nimic şi nu i-au pus limite la nimic. nimic.
Componenţa familiei
1. Tatăl: V.V. Data şi locul naşterii: 24 ianuarie 1969, Sadova Nouă Domiciliu: comuna Slatina-Timiş nr. 119 Localitate: comuna Slatina-Timiş Religia: ortodoxă Cetăţenie: română Starea civilă: căsătorit Studii: Liceul Industrial Forestier Caransebeş Ocupaţia actuală: constructor 2. Mama: V.M. Data şi locul naşterii: 15 iulie 1971, Slatina-Timiş Domiciliu: comuna Slatina-Timiş nr. 119 Localitate: comuna Slatina-Timiş Religia: catolică Cetăţenie: română Starea civilă: căsătorită Studii: Liceul Pedagogic Caransebeş Ocupaţia actuală: în agricultură (în Spania) 3. Fiul: V.I. Data şi locul naşterii: 18 noiembrie 1995, Caransebeş Domiciliu: comuna Slatina-Timiş nr. 119 Localitate: comuna Slatina-Timiş Religia: catolic 66
Cetăţenie: română Starea civilă: necăsătorit Studii: Şcoala Generală cu clasele I-VIII din comuna Slatina-Timiş Ocupaţia actuală: în agricultură (în Spania) 4. Bunicul: B.I. Data şi locul naşterii: 13 august 1941, Slatina-Timiş Domiciliu: comuna Slatina-Timiş nr. 119 Localitate: comuna Slatina-Timiş Religia: catolică Cetăţenie: română Starea civilă: căsătorit Studii: 4 clase Ocupaţia actuală: pensionar 5. Bunica: B.M. Data şi locul naşterii: 12 iulie 1948, Slatina-Timiş Domiciliu: comuna Slatina-Timiş nr. 119 Localitate: comuna Slatina-Timiş Religia: catolică Cetăţenie: română Starea civilă: căsătorită Studii: 4 clase Ocupaţia actuală: casnică Venitul familiei: venitul net 300 lei/lună. Sursele venitului : pensia bunicului (B.I.) şi alocaţia copilului (V.I.) Alte persoane care contribuie la buget : părinţii trimit lunar bani în jur de 100 de euro. Locuinţa: proprietate privată a familiei. Număr camere: 4 camere. Număr persoane : 3 persoane.
Observaţii medicale
Problemele medicale semnificative sau cronice: inexistente. Contactul cu 67
sistem sistemul ul de sănăta sănătate te mintal mintală: ă: inexis inexisten tent.t. Judeca Judecată tă practi practică că (rezol (rezolvar varea ea proble probleme melor lor şi abilităţilor de a se descurca).
4.2. Studiu de caz 2.
Date de identificare:
Nume şi prenume: prenume: B.A. şi B.T. Vârsta:12 ani şi 11 ani Sexul: feminine şi masculin Adresa: Com. Slatina-Timiş. Judeţ CS. Nr. 119. Nivelul de studii: în şcoala şcoala generală clasele clasele a V-a şi a VI-a din din comună Profesie Religia: catolică Etnie: română Prezentarea Prezentarea problemei
B.A. şi B.T. sunt doi fraţi, fraţi, fata în vârstă de 12 anişori anişori şi băiatul băiatul de 11 ani. Ambii fac şcoala şcoala în în comuna comuna
Slatina-Ti Slatina-Timiş miş şi sunt crescuţi crescuţi doar de bunici, bunici, părinţii părinţii fiind plecaţi plecaţi la
muncă în străinătate (în Spania). Părinţii au ales să plece dincolo pentru că şi-au dorit doar o casă a lor şi neavând niciun venit, doar ce lucrau la câmp, au decis să plece, ca să poată reuşi să strângă un ban. Copiii i-au lăsat acasă în grija bunicilor, sperând că va fi bine. Dar nu este deloc aşa, bunicii sunt foarte exigenţi cu ei, lor lipsindu-le afectivitatea şi căldura mamei s-au închis cu totul în ei şi nu comunică cu nimeni şi sunt foarte speriaţi, retraşi de lume şi de copii. „Nu aşa ne-am făcut noi oameni, jucându-ne, ci am mers la câmp şi am muncit cot la cot cu părinţii noştri de mici”, spune bunicul. Când merg pe stradă ducându-se la şcoală, nu îi vezi decât ţinându-se de mână şi nescoţând nici măcar un cuvânt sau un zâmbet pe chipul lor.
68
B.A. şi B.T. sunt singur la părinţii lor, nu au fraţi mai mari, B.M. mama lor a fost casnică, iar tatăl la fel se ocupa cu munca câmpului. Consecinţele plecării părinţilor asupra copiilor
-
închidere în ei;
-
izolar izolaree de lume lume şi de copii copii prin prin educa educaţia ţia seve severă ră pe care care o prim primesc esc::
-
copilăria copilăria le trece trece fără afecţiune afecţiuneaa părinte părintească ască şă fără căldură căldură de mamă; mamă;
-
maturi ma turiza zarea rea şi şi efortu efortull pe care care îlîl fac la la muncă muncă mult mult prea prea devr devreme eme.. Situaţia economică a familiei de acasă
Pensia bunicului, venitul din partea părinţilor plus alocaţiile copiilor. Condiţii de locuit.
B.A. şi B.T. locuiesc în prezent cu bunicii, într-o casă proprietate privată a familiei, alcătuită din 6 camere dotate şi întreţinute corespunzător, plus anexele gospodăreşti. Recomandări din perspectiva asistenţei sociale: - Trebuie făcută o consiliere cu ambii copii, dar şi cu bunicii lor, explicându-le că nu aşa se
procedează procedează pentru o bună creştere creştere şi o bună formare şi dezvoltare a copiilor. - Copiilor oferindu-le mai mult timp de joacă şi comunicare în care să se cunoască şi să se împrietenească cu copiii vecinilor lor sau cu colegii de şcoală. şcoală. - Bunica să încerce să treacă peste cuvântul bunicului şi să le ofere mai multă căldură de mamă şi un cămin cald care acum le lipseşte întru totul. Evaluarea familiei afectate de plecarea celor tineri
Bunicii spun că nu le este uşor să le poarte de grijă, de aceea îi ţin mereu după ei la câmp. Componenţa familiei
1. Tatăl: B.T. Data şi locul naşterii: 11 noiembrie 1975, Slatina-Timiş Domiciliu: comuna Slatina-Timiş nr. 250 Localitate: comuna Slatina-Timiş Religia: catolic 69
Cetăţenie: română Starea civilă: căsătorit Studii: Şcoala Profesională Ocupaţia actuală: actuală: constructor constructor în Spania 2. Mama: B.M. Data şi locul naşterii: 3 august 1977, Slatina-Timiş Domiciliu: comuna Slatina-Timiş nr. 250 Localitate: comuna Slatina-Timiş Religia: catolică Cetăţenie: română Starea civilă: căsătorită Studii: 10 clase în comuna Slatina-Timiş Ocupaţia actuală: casnică 3. Fiica: B.A. Data şi locul naşterii: 12 septembrie 1997, Caransebeş Domiciliu: comuna Slatina-Timiş nr. 250 Localitate: comuna Slatina-Timiş Religia: catolică Cetăţenie: română Starea civilă: necăsătorită Studii: Şcoala Generală... Ocupaţia actuală: 4. Fiul: B.T. Data şi locul naşterii: 16 februarie 1998, Caransebeş Domiciliu: comuna Slatina-Timiş nr. 250 Localitate: comuna Slatina-Timiş Religia: catolic Cetăţenie: română Starea civilă: căsătorit Studii: Şcoala Generală... 70
5. Bunicul: B.I. Data şi locul naşterii: 9 martie 1945, Slatina-Timiş Domiciliu: comuna Slatina-Timiş nr. 250 Localitate: comuna Slatina-Timiş Religia: catolic Cetăţenie: română Starea civilă: căsătorit Studii: 8 clase Ocupaţia actuală: pensionar 6. Bunica: B.I. Data şi locul naşterii: 13 februarie 1942, Slatina-Timiş Domiciliu: comuna Slatina-Timiş nr. 250 Localitate: comuna Slatina-Timiş Religia: catolică Cetăţenie: română Starea civilă: căsătorit Studii: 4 clase Ocupaţia actuală: casnică Venitul familiei: Venit net 600 lei Sursele venitului : pensia bunicului, 600 lei şi alocaţia copiilor Alte persoane care contribuie la buget : părinţii plecaţi în Spania Locuinţa: proprietate privată Număr camere: 6 Număr persoane : 4 persoane
Observaţii medicale
Problemele medicale semnificative sau cronice: inexistente. Contactul cu sistemul de sănătate sănătate mintală: inexisten inexistent.t. Judecată Judecată practică practică (rezolvarea (rezolvarea probleme problemelor lor şi abilităţilo abilităţilorr de a se descurca)
4.3. Studiu Studiu de caz 3.
71
Date de identificare:
Nume şi prenume: prenume: D.M. Vârsta: 11 ani Sexul: masculin Adresa: Com. Slatina-Timiş Nr. 44. Nivelul de studii: în curs curs de absolvire a liceului liceului sportiv din Timişoara Timişoara Profesie Religia: ortodoxă Etnie: român Prezentarea Prezentarea problemei
D.M. este un băiat în vârstă de 17 ani din comuna Slatina-Timiş, care a rămas acasă doar cu bunicii, părinţii fiind nevoiţi să plece la muncă în străinătate pentru a-l putea ţine în liceu în Timişoara. Tatăl Tatăl a lucrat ca şi tehnician tehnician veterinar veterinar la cabinetul cabinetul din sat, dar mai pe urmă nu a funcţionat şi a rămas fără serviciu. Mama a fost casnică, dar a plecat de aproape 5 ani în Austria, să îngrijească bătrâni. Tatăl, în urmă cu trei ani, rămânând fără venit, a plecat şi el tot în Austria să muncească în agricultură. Iar D.M. a rămas doar cu bunicii, bunica fiind foarte bolnavă, suferind de o bolaă necruţătoare. D.M. fără grija părinţilor şi fără controlul lor, a luat-o pe urme greşite, cum ar fi nefrecventarea şcolii, ajungând la un pas de repetenţie, înhăitându-se în găşti de prin Timişoara, nemaiajungând sâmbăta şi duminica acasă, trecând doar în scopul de a cere bani de la bunici. Internatul nu a mai dorit să-l ţină pentru neplata cazării şi a cantinei, bunicul fiind anunţat prin telefon de către pedagog. Acum locuieşte cu un aşa-zis coleg de-al lui în apartamentul aceluia, acel coleg fiind un fiu de primar dintr-o anume localitate „plin de bani şi cu maşină, iar ei îmi dau mie doar 2 milioane pe săptămână, ăia sunt bani?!”Neajunsurile sunt pentru el la ordinea zilei, sâmbăta când vine acasă ia maşina tatălui său şi pleacă cu ea, el neavând permis şi uneori chiar şi sub influenţa alcoolului. „Nu mai are nimeni ce să-i facă”, spune bunicul, „l-am luat pe toate părţile şi nu are nicio ieşire, doar de taică-su a avut frică”. Bani pentru el nu au fost o problemă niciodată, a primit şi de la părinţi şi de la bunici. Dar totuşi la un moment dat, nu i se mai ajungeau. Jocurile de noroc au ajuns unul din marile lui vicii de care nu se poate lăsa spune el şi nici nu vreau pentru că vine banul fără să-l 72
muncească. Voind să-i ofere un viitor fără lipsuri şi fără griji, părinţii i-au oferit bani la discreţie, iar D.M. a uitat limita la ceea ce înseamnă bani şi cum se câştigă de greu. Istoricul familiei
D.M. este singurul copil la părinţi, mama sa D.I., a fost casnică, în prezent lucrând în Austria, iar tatăl D.M. a fost angajat ca şi tehnician veterinar, iar mai apoi şomer, iar în cele din urmă a plecat şi el în Austria să lucreze în agricultură. Bunicii pe lângă casă cu câmpul. Consecinţele plecării părinţilor în străinătate
Ca să-i poată procura un viitor mai bun, să poată urma un liceu într-un oraş de viitor, au ales să îşi părăsească ţara, pentru a produce un venit să poată avea de toate singurul lor fiu D.M. Iar în schimb, au primit doar eşecuri, D.M. este la un pas de repetenţie, acasă nu mai ajunge ajunge decât decât când când e vorba vorba de bani, bani, băieţii băieţii,, ieşiri ieşirile, le, băuturi băuturile le sunt sunt la ordinea ordinea zilei, zilei, iar neajunsurile şi banii cât mai mulţi sunt singura prioritate. Situaţia financiară
Venitul financiar provine din ceea ce trimit cei plecaţi, iar mai apoi contribuie şi bunicul cu pensia pensia lunară. Condiţii de locuit.
D.M. locuieşte împreună cu bunicii, într-o casă, proprietate privată a familiei, alcătuită din 4 camere dotate şi întreţinute corespunzător, plus anexele gospodăreşti. Recomandări din perspectiva asistenţei sociale:
– verificarea din partea altor rude r ude dacă bunicii nu mai pot parcurge drumul până la Timişoara pentru analizarea analizarea situaţiei şcolare - comunicare comunicare şi consiliere consiliere individuală individuală cu clientul clientul pentru a explica situaţia venirii banilor, la nesfârşit nesfârşit şi fără num număr ăr pentru că la un moment dat se poate întrerupe întrerupe şi atunci atunci ce se poate face pentru bani? - oferirea unei explicaţii clientului, că fericirea nu constă întru totul doar în bani. - părinţii să nu îi mai trimită banii pe care îi î i solicită el pentru că numărul acestora va creşte de la o zi la alta şi nu va fi niciodată îndeajuns. 73
Componenţa familiei
1. Tatăl: D.M. Data şi locul naşterii: 11 aprilie 1964, Slatina-Timiş Domiciliu: comuna Slatina-Timiş nr. 44 Localitate: comuna Slatina-Timiş Religia: ortodoxă Cetăţenie: română Starea civilă: căsătorit Studii: Liceul Agricol din Lugoj Ocupaţia actuală: lucrător la câmp (Austria) 2. Mama: D.I. Data şi locul naşterii: 9 mai 1968, Slatina-Timiş Domiciliu: comuna Slatina-Timiş nr. 44 Localitate: comuna Slatina-Timiş Religia: ortodoxă Cetăţenie: română Starea civilă: căsătorită Studii: 10 clase absolvite Ocupaţia actuală: menajeră bătrâni (Austria) 3. Fiul: D.M. Data şi locul naşterii: 28 iulie 1992, Caransebeş Domiciliu: comuna Slatina-Timiş nr. 44 Localitate: comuna Slatina-Timiş Religia: ortodoxă Cetăţenie: română Starea civilă: necăsătorit Studii: în curs de absolvire a liceului sportiv din Timişoara 4. Bunicul: D.M. Data şi locul naşterii: 21 iunie 1936, Slatina-Timiş Domiciliu: comuna Slatina-Timiş nr. 44 Localitate: comuna Slatina-Timiş 74
Religia: ortodoxă Cetăţenie: română Starea civilă: căsătorit Studii: şcoala profesională Ocupaţia actuală: pensionar 5. Bunica: D.A. Data şi locul naşterii: 17 mai 1940, Slatina-Timiş Domiciliu: comuna Slatina-Timiş nr. 44 Localitate: comuna Slatina-Timiş Religia: ortodoxă Cetăţenie: română Starea civilă: căsătorită Studii: 4 clase Ocupaţia actuală: casnică Venitul familiei: venit net – 9000 lei Sursele venitului: bunicul pensionar. Alte persoane care suplimentează venitu l: părinţii trimit săptămânal bani. Locuinţa: proprietate privată. Număr camere: 4 camere Număr persoane: 3 persoane
Observaţii medicale
Problemele medicale semnificative sau cronice: inexistente. Contactul cu sistemul de sănătate sănătate mintală: inexisten inexistent.t. Judecată Judecată practică practică (rezolvarea (rezolvarea probleme problemelor lor şi abilităţilo abilităţilorr de a se descurca) Concluzii
D.M. a scăpat cu totul din mâna bunicilor şi a părinţilor care sunt plecaţi în străinătate. Dar în cazul lui nu mai trebuia să spun că a scăpat că este un copil în vârstă de 17 ani este aproape un major, dar totuşi pot să mă pronunţ şi aşa pentru că a scăpat un pic de la drumul pe care ar trebui să-l urmeze un băiat de vârsta lui. Şi unde e problema, banii, în număr mult prea mare şi de la o vârstă mult prea mică iau curs în număr mare, părinţii şi bunicii nu au ştiut 75
niciodată cât e cazul să primească, el cât a cerut atât a primit. Se afla la liceu în Timişoara, un oraş cu foarte multe găuri negre pentru un băiat cu mulţi bani în buzunar şi fără o supraveghere supraveghere părintească. Distracţiile cu prieteni, băuturile alcoolice şi jocurile de noroc au ajuns un program zilnic pentru el. Şcoala nemaiavând niciun interes, doar pentru părinţi a fost şi a rămas unul din interesele majore ale lor pentru care au ales să şi plece la muncă în străinătate, pentru a-l putea ţine pe D.M. în şcoală. Drumul ales de D.M. nu este deloc unul bun, pentru că problemele la şcoală nu întârzie să apară, alcoolul îi dă curajul să ia maşina noaptea şi să conducă fără permis, riscându-şi viitorul şi chiar viaţa, putând să facă un accident din lipsă de experienţă sau să i se facă dosar, fiind prins la volan fără permis. Părinţii au vrut să facă un lucru bun din el, dar nu a ieşit, dar nu este prea târziu niciodată niciodată pentru pentru a se îndrepta îndrepta unele unele lucruri. Doar că trebuie stat de vorbă D.M. cu un consilier, şi explicat că ceea ce face el cu banii şi din el nu este un lucru tocmai bun. Şi părinţii ar trebui să vorbeasca cu el, chiar şi cu un consilier pentru a le explica că nu doar banii fac totul pe lume şi nu ţin locul şi de părinţi atunci când este nevoie de ei.
Capitolul 5 Plan Plan de de cons consili iliere ere pentru pentru adole adolesce scen n ții cu cu pări părin nți plec pleca ați la lucru lucru în în stră străină inătat tatee
Plan Planul ul de consi consili lier eree pentr pentruu copii copiiii cu părin părinți pleca plecați la lucr lucruu in stră străin inăt ătat atee a fost fost realizat la o școală cu clasele I – VIII, la clasele a VII-a și aVIII-a. aVIII-a. Prezentul plan isi propune sa previna instalarea si dezvoltarea unor potentiale tulburari psihice, situatiile de esec scolar, supraincarcarea cu sarcini, abandon scolar si implicarea adolesce adolescennților in grupuri grupuri cu norme norme inadecv inadecvate. ate. Durata: Semestrul II Coordonator: consilier scolar Echipa de lucru: consilier scolar, cadre didactice.
Pentru a putea ameliora ameliora sau preveni o serie de probleme probleme ce pot aparea, aparea, este necesara necesara impli implica care reaa adol adoles esce cennților ilor cu părin părinți plec plecaați in străin străinăt ătat atee intrintr-un un progr program am de cons consil ilie iere re si socializare, avand in vederea problemele lor de dezvoltare cu care se confrunta, precum si a integrarii lor scolare si sociale optime, ei trebuie sa fie ajutati sa inteleaga realele motive ale 76
plecarii acestora fara a-si insusi vre-o vina, astfel sa poata accepta mai usor plecarea părinților. Prin consilierea psihologica (individuala si de grup) a beneficiarilor se vor obtine urmatoarele beneficii: beneficii: clarificarea situatiilor de criza; sa li se dezvolte abilitatile sociale sociale ale elevilor; cum ar fi capacitatea de a rezolva probleme, de a lua decizii etc. Acest gen de programe ofera diverse oportunitati ca elevii sa-si dezvolte abilitatile de comunicare; sa foloseasca feedback-ul; sa clarifice valorile care sunt implicate intr-o situatie sociala si sa invete strategii de adaptare; invaratrea unor abilitati de adaptare pentru a face fata cat mai bine la schimbarile legate de varsta si la problemele cu care se confrunta; rezolvarea tensiunilor si a
conflictelor
interne
si
asistarea
copiilor
in
rezolvarea
problemelor
emoti em otiona onale/ le/com compor portam tament entale ale cu care care se confr confrunt untaa in veder vederea ea soluti solutiona onarii rii lor adecva adecvate. te. Responsabilitatea Responsabilitatea acestor activitati revine consilierului. Scop:
Diagnostic Diagnosticarea area elevil elevilor or ai caror caror părinți sunt pleca plecați in străinăta străinătate te in vederea vederea rezolv rezolvarii arii problemelor cu care se confrunta; consilierea consilierea lor cat si a celor care ii au sub directa indrumare pentru a preveni preveni aparitia comportamentelor comportamentelor deviante. Obiectivele programului:
-
intocmirea intocmirea bazei bazei de date date cu elevi elevi ai caror caror părin părinți sunt pleca plecați in străinăta străinătate; te;
-
consilier consilierea ea elevi elevilor lor ai caror caror părin părinți sunt sunt pleca plecați in străinăta străinătate; te;
-
consilier consilierea ea tutorilor tutorilor legali legali care care se ocupa ocupa de de elevii elevii cu părin părinți pleca plecați in străinăta străinătate; te;
-
identi identific ficare areaa elevil elevilor or care prezint prezintaa simtom simtomee ale aband abandonu onului lui (somati (somatice: ce: imbolna imbolnavir virii mai frecvente);
-
identifica identificarea rea elevilo elevilorr care prezin prezinta ta inadapt inadaptare are si dezada dezadaptare ptare scola scolara: ra: absente absenteism, ism, scader scaderea ea performantei scolare; scolare;
-
iden identi tifi fica care reaa elev elevil ilor or cu prob proble leme me comp compor orta tame ment ntal ale: e: cres creste tere reaa num numarul arul acte actelo lor r agresive/ agresive/viole violente nte in limbaj limbaj (cu adultii adultii si semenii), semenii), comportam comportament ent explicit explicit violent violent asupra asupra persoanelor, obiectelor, obiectelor, asupra lor insisi);
-
diminuare diminuareaa sentimen sentimentului tului de abandon, abandon, constientiza constientizarea rea faptului faptului ca nu sunt singuri si fara sprijin;
-
includere includereaa elevilor elevilor cu părin părinți pleca plecați in străinăta străinătate te in activita activitati ti extracurri extracurricular cularee in care care sa simta ca fac parte din comunitatea in care invata si locuiesc. Rezultate asteptate:
-
amel am elio iora rare reaa tulb tulbur urar aril ilor or socio socio-af -afec ecti tive ve;;
-
dezvotare dezvotareaa abilitat abilitatilor ilor de rezolvare rezolvare a problem problemelor elor si si a abilita abilitatilor tilor de de decizi decizie; e; 77
-
dezvoltar dezvoltarea ea capaci capacitatilo tatilorr de autoc autocontro ontroll persona personall emotiona emotionall si comp comportam ortamental ental;;
-
constient constientizare izareaa resursel resurselor or persona personale le pentru pentru a determina determina cresterea cresterea stimei stimei de sine; sine;
-
forma formarea rea abil abilita itatii tii de de a lucr lucraa in echi echipa, pa, in coop coopera erare; re;
-
dezvoltar dezvoltarea ea relatiilor relatiilor de colaborar colaboraree intre cadre cadrele le didactice didactice si si colective colectivele le de elevi elevi pe care le le indruma;
-
imbunata imbunatatirea tirea relatiil relatiilor or de coope cooperare rare dintre dintre scoal scoalaa si persoan persoanele ele ce au au in ingrijire ingrijire copiii copiii cu părinți plecați; elevi din din clase clasele le VII-VI VII-VIII II care care au unul unul sau sau ambii ambii părin părinți pleca plecați la Grupul ț intă: 20 elevi
lucru in străinătate. Beneficiari:
-
institutia institutia scolara: scolara: este prevenit prevenit absenteism absenteismul, ul, esecul esecul scolar, scolar, violenta; violenta;
-
famili ilia elevului;
-
comunitatea loc locala. Resurse necesare programului la nivelul de scoala:
-
spatiu adecvat;
-
metode si tehnici;
-
mater ateria iale lele le cons consum umab abil ile; e;
-
resurse um umane:
-
grupul titinta,
-
cole colect ctiv ivul ul prog progra ramu mulu luii din din scoa scoala la (con (consi sili lier erii CJRA CJRAE, E, diri dirigi gint nti/ i/pr prof ofes esor ori, i, me medi dici ci scolari). Desfasurarea Desfasurarea programului:
Se realizeaza sedinte de consiliere individuala si de grup cu elevii dar si cu persoanele care ii au in ingrijire. Profesorii Profesorii participa participa in special special la activitatile activitatile extrascola extrascolare re de integrare a copiilor copiilor in comunitate si la relationarea cu familiile elevilor. Ei colaboreaza pentru colectarea anumitor date referitoare la elevi. Tutorii elevilor vor participa la sedinte de consiliere de grup pentru a li se face cunoscute posibilele probleme ce pot aparea in dezvoltarea socio-psiho-fizica a elevilor ca urmare a plecarii unuia sau ambilor ambilor părinți si la sedinte individuale individuale la solicitare. ETAPA 1 – identificarea si clarificarea clarificarea problemei grupului.
78
Scopul acestor sedinte este: clarificarea problemei grupului de catre fiecare membru al acestuia; stabilirea unei relatii terapeutice caracterizate prin empatie, congruenta, acceptare; motivarea participantilor pentru a-si asuma un rol active in schimbare; crearea unui sentiment de comuniune care sa ajute la elucidarea trebuintelor, optiunilor si dorintelor. Sedinta 1: Durata: 2 ore. Tema: „Sa ne prezentam !.”- autocunoastere/intercunoastere. autocunoastere/intercunoastere. Obiective: sa identifice caracteristicile personale; sa impartaseasca grupului date despre
propia persoana; sa comunice celorlalti informatii despre propria-i persoana; sa-si formeze abilitati de a lucra in echipa. Aceasta intalnirea a oferit in primul rand posibilitatea posibilitatea cunoasterii de catre catre membrii grupului a programului programului de consiliere, a proceselor proceselor de grup si s-a avut in vedere vedere informarea acestora in privinta intalnirilor, durata acestora, modalitati de realizare si obiectivul general. In prima sedinta scopul urmarit a fost cel de a initia relatii de comunicare deschise intre participanti si totodata pregatirea membrilor pentru a-i determina sa a se implice activ in actiunile grupului, astfel sa se poata stabili un climat de grup pozitiv. Grupul a fost cel care a stabilit si a negociat regulile cu privire la activitatile desfasurate. Metode Metode si tehnic tehnici: i: exerc exerciti itiii de cunoa cunoaste stere re pentr pentruu sparge spargerea rea ghetii ghetii,, accep acceptar taree neconditionata, conversatia, explicatia, colaborare si chestionarele de culegere de date la inceputul programului. Tabe Tabelu lull „ Bine Bine ati veni venit! t!““ – cons consta ta in
rega regasi sire reaa de catre catre part partic icipa ipant ntii a unor unor
caracter caracteristici istici inscrise inscrise in tabel, rezultand rezultand in final o imagine imagine de ansamblu ansamblu a grupului, grupului, in care exista elemente comune membrilor, acesta putand fi un punct de plecare pentru respectarea regulilor in sensul acceptarii diferentelor, dar si a ceea ce au comun. Exer Exerci citi tiul ul de prez prezen enta tare re:: „ De acee aceeas asii part partee a drum drumul ului ui „ –
este este un joc joc de
intercunoastere care are ca scop cunoasterea caracteristicilor comune ale participantilor pe baza unor intrebari. Subiectul se autovalorizeaza, autovalorizeaza, se simte ascultat si implicit, valorizat de catre ceilalti. „Bomboane” – toti participanti sunt rugati sa serveasca bomboane bomboane dintr-un bol, dupa ce s-au servit toti, fiecare trebuie sa spuna apoi tot atatea lucruri pozitive despre el in functie de numaru num arull de bomboan bomboanee luate. luate. „Mesaj „Mesaj pentru pentru părin părinți” – au fost rugati sa scrie o scrisoare adres adresata ata părin părinților, ilor, scopul scopul urmari urmaritt fiind identi identific ficare areaa dorintel dorintelor or si nevoilo nevoilorr adole adolesce scennților. ilor. Prin tehnicile de autocunoastere folosite participantii au fost incurajati sa isi exploreze propria persoana dand astfel posibilitatea fiecaruia de a-si contura mai bine propiile dorinte 79
si nevoi, in acelasi timp sa-si puna intrebari legate de propria persoana si sa faca cunoscut si celorlalti propriul sentiment in ce priveste aceasta experienta de cunoastere a sinelui. La sfarsitul primei sedinte s-a evaluat impactul pe care il are o astfel de activitate asupra participantilor din perspectiva noutatii in invatare si a castigurilor dobandite in plan personal. S-a constatat ca prima sedinta a fost o experienta noua si constructiva pentru toti participantii, dand posibilitatea fiecaruia sa cunoasca si alte situatii personale asemanatoare asemanatoare lor, ale altor altor tineri de aceeasi varsta. Sedinta Sedinta s-a incheiat cu exprimarea exprimarea de catre participanti participanti a unei dorinte legata de propria persoana, de propria-i familie si de reintregirea acesteia. Sedinta 2:
Durata: 2 ore. Tema: „Calitatile noastre.” - autocunoastere autocunoastere si acceptare de sine si a celorlalti. celorlalti. Obiective: identificarea aspectelelor fizice, intelectuale, spirituale, emotionale si sociale ale sinelui; sa inteleaga relatia dintre acceptarea de sine, comportament si sentimente; cresterea sentimentul puterii interioare a tanarului; sa isi dezvolte capacitatea de a utiliza limbajul intern pozitiv. Metode si tehnici : - conversatia, explicatia, discutia, dezbaterea. ”Cercu ”Cercuril rilee sinelu sinelui” i” - proce procedur dura: a: Partic Participa ipanti ntilor lor li s-a expli explica catt ca activi activitat tatea ea va fi centrata pe problema identitatii, apoi li s-a cerut sa se descrie prin identificarea a trei cuvinte sau fraze pentru fiecare dintre categoriile foii de lucru. O data ce a completat cercurile, acesta sa impartaseasca impartaseasca exemplele unui coleg. Identitatea unei persoane include mai multe aspecte diferite: fizice, intelectuale, spirituale, emotionale si sociale. S-a discutat conceptul „Imagine de sine” urmarind modul in care fiecare isi percepe propriile caracteristici fizice, cognitive, emotionale, sociale si spirituale. S-a discutat componentele componentele „Eului actual” fiecare fiecare prezentand: Eul fizic (ce crede crede despre corpul corpul sau); Eul cognitiv (ce crede despre modul in care gandeste, memoreaza, etc); Eul emotional (ce crede despre emotiile si sentimente sale); Eul social (cum crede ca il percep ceilalti); Eul spiritual (ce crede ca e important si reprezinta o valoare pentru el). Intrebarile referitoare la continut au fost: cat de dificil a fost sa gasiti cuvinte sau fraze pentru a va descrie? exista vreo relatie intre aceste categorii? daca ati incerca sa descrieti cuiva cum sunteti, in ce fel ati face-o? Concluzie: - participantii au inteles ca ca toate aceste aspecte compun identitatea unei persoane si doar pentru ca ei se simt slabi sau puternici intr-un anumit domeniu nu inseamna ca sunt la fel in toate. 80
„Surpriza” „Surpriza” - participa participantii ntii au fost dirijati explican explicandu-se du-se regulile pentru realizarea realizarea jocului „Surpriza”, materialele folosite fiind cutie cu o oglinda in interior. Adolescenții au fost asezati in cerc, iar in mijlocul cercului s-a pus o cutie in care li s-a spus ca se afla un lucru deosebit (o surpriza), fiecare a fost invitat sa vada acel lucru secret astfel incat, fiecare si-a vazut propia reflexie in oglinda asezata in cutie, acesta nu trebuia sa spuna ce a vazut decat dupa ce au vazut si toti ceilalti participanti. Cei care nu ajunsesera prin fata cutiei sa vada continutul, incercau sa ghiceasca care e lucrul secret. Dupa ce toti au vazut “surpriza” fiecare a fost rugat sa spuna si grupului ceea a vazut. S-a insistat pe trasaturile fizice, accentuandu-se deosebirile dintre persoane, dar s-a discutat si despre emotiile pe care le-au trait in momentu dezvaluirii secretului. La sfarsitul sedintei participantii au constientizat cat de importante sunt parerile proprii si mo modu dull in care care aces aceste teaa sunt sunt tran transm smis isee celo celorl rlal alti ti,, sa fie fie cons consti tien enti ti de valo valoril rilee lor lor imbunatatindu-si stima de sine care a ajutat la intareirea vointei, au invatat sa faca diferenta intre dorinte si nevoi; parerea care o au despre despre propia persoana, persoana, acceptarea neconditionata neconditionata a celuilalt, valoarea propiilor sentimente si importanta increderii manifestate intr-o relatie. Consilierea individuala - 3 sedinte de o ora
Primele Primele sedinte de consilier consilierea ea individuala individuala a adolescen adolescenților (dar si a tutorilor tutorilor acestora acestora care au colaborat) s-au concentrat in mod special pe identificarea asteptarilor pe care le au acestia dar si problemele lor emotionale, probleme specifice adolescentei, dificultatile de relationare si comunicare atat in grupul de colegi cat si in mediul familial. S-a urmari urmaritt famili familiali alizar zarea ea cu proces procesul ul de consil consilier ieree si inform informare areaa cu privir priviree la stra strate tegi giil ilee de cons consil ilie iere re si mo moti tiva vare reaa fiec fiecar arui uiaa pent pentru ru a stab stabil ilii o rela relati tiee tera terape peut utic icaa caracter caracterizate izate prin empatie, empatie, congruen congruenta, ta, accepta acceptare re neconditi neconditionata onata,, respect respect si colabora colaborare, re, determinandu-l determinandu-l sa isi asume un rol activ in schimbare. Aplicand o serie de metode de evaluare pentru identificarea resurselor proprii si pentru a aprofunda problemele personale cu care se confrunta adolescetul si pentru a obtine datele de anamneza necesare necesare formularii unui plan de interventie. Metode Metodele le si tehnic tehnicile ile folosi folosite te in cadru cadrull sedint sedintelo elorr indivi individua duale le au fost: fost: interv interviu iu nondir non direc ectiv tiv,, chesti chestiona onarel relee de culege culegere re de date date la incep inceputu utull progra programu mului, lui, genog genogram rama, a, ascultarea activa, studiul de caz, comunicarea empatica, dezbaterea, interviu focalizat, teme si metode activ participative, explicatia. ETAPA 2 – interventia propriu zisa:
81
-
autocontrol emotional ;
-
dezvoltar dezvoltarea ea autonom autonomiei iei persona personale le a elevilo elevilorr cu părin părinți pleca plecați in străină străinătate; tate;
Sedinta 3:
Putem face fata emotiilor doar daca le exprimam intr-un mod constructiv, adica sa nu ne faca rau nici noua, nici altor oameni. Si depasim dificultatile doar daca ne concentram nu asupra problemelor, ci asupra solutiilor. Tema: „Curcubeul emotiilor.” - autocontrol emotional Durata: 2 ore. Obiective: sa constientizeze si sa invete ca ceilalti nu ne controleaza sentimentele sau
emotiile; sa constientizeze si sa invete ca unele emotii ajuta, iar altele nu; sa constientizeze si sa invete ca furia poate fi evitata si controlata; sa constientizeze si sa invete sa identifice care sunt emotiile celorlalti, sa analizeze consecintele emotionale, schimbarea emotiilor cand se schimba convingerile. Metode si tehnici: - conversatia, discutia, exercitiu, dezbaterea. „Roata emotiilor exprimate” – se realizeaza dintr-un carton o roata (disc) impartita in 6 parti egale pe care sunt desenate cele sase emotii de baza (imagini cu fete): mania, dezgustul, tristetea, bucuria, teama si surpriza. (am numerotat figurile si cu un zar s-a decis care e emotia indicata). Participanti au discutat despre emotiile lor in ordinea in care s-a oprit indicatorul rotii, (pentru a nu discuta aceeasi emotie, s-a invartit din nou roata), fiecare a fost rugat sa identifice si explice emotia si de asemenea sa descrie un moment din viata sa in care a simtit acel sentiment. Fiecare si-a exprimat opiniile, in ce situatii isi manifesta anumite sentimente expuse pe disc si fata de ce persoane au aceste sentimente. S-a distribuit apoi cate o punga mica de hartie si 5 fasii de hartie fiecarui, li s-a spus ca uneori avem anumite sentimente in unele situatii pe care nu le putem spune nimanui, ca le ascundem la fel cum ascundem ceva intr-o punga de hartie si nu lasam pe nimeni sa vada ce este in ea. Fiecare s-a gandit la o situatie in care a procedat asa, au desenat emotia pe o fasie de hartie si au introdus-o in punga. Astfel au avut posibilitatea sa dea exemple de emotii pe care au avut tendinta sa le tina pentru ei si exemple de emotii pe care le pot impartasi si celorlalti. Au constientizat astfel importanta emotiilor celorlalti si faptul ca ele trebuiesc respectate. Participantilor li s-a dat foi indiviuale pe care au fost trecute cuvinte care desemneaza emotii. Cuvintele trecute pe foi fiind: iubit, speriat, ingrijorat, trist, rabdator, confuz, nervos, jignit, jenat, gelos, speriat, rusinat, inspaimantat, fericit, vinovat, rau, confortabil, schimbator, descuraja descurajat,t, frustrat, frustrat, curajos, groaznic, groaznic, sensibil, sensibil, teribil, teribil, mahnit, mahnit, neajutorat, neajutorat, diferit, diferit, bucuros, plin de ura, deprimat. Si s-a imnanat cate un set complet pentru fiecare grup format din 4 82
persoane. S-a discutat conceptul de emotie care ne ajuta (ne fac placere, dau energie, conduc la lucruri pozitive) versus emotie care nu ne ajuta (relatii negative, sentimente negative fata de noi insine, proasta dispozitie, comportamente nepotrivite). S-a cerut grupurilor sa sorteze cuvintele in Ajuta si Impiedica. Cand participantii au crezut ca o emotie nu se incadreaza nicaieri, s-a realizat a treia categorie: Ajuta si Impiedica. Toti participantii au fost incurajati sa-si impartaseasca experientele pe masura ce sorteaza cuvintele. In final, s-a trecut pe flipchart, sub cele 2 titluri (ajuta si impiedica), toate cuvintele asupra carora a existat consens, celelalte fiind trecute intr-o a treia categorie. S-a discutat punandu-se intrebari: referitoare la continut: - care lista are mai multe cuvinte, care sunt diferentele dintre emotiile care ne ajuta si care nu ne ajuta? de personalizare: ce fel de emotii ai de obicei, ce fel de emotii ti-ar placea sa ai, ce poti face sa nu ai emotii care nu te ajuta? S-a discutat despre emotii: emotii pozitive, care apar atunci cand exista congruenta motivationala, adica evenimentele concrete sunt in concordanta cu scopurile persoanei; emotii negative, care apar atunci cand situatia concreta este in contradictie cu scopurile persoanei, blocandu-le sau sau ingreunand atingerea atingerea acestora. La finalul sedintei s-a constatat ca tinerii au invatat sa faca deosebirea intre diferitele tipuri de emotii si au constientizat ca adeseori pot evita si pot face fata acelor emotii care nu ii ajuta. Au inteles ca nu ceilalti le contoleaza sentimentele si ca nu ei sunt cauza nefericirii personale, ca prin utilizarea dialogului cu sine poate anticipa si detine controlul emotional, ca emotiile negative atrag in general acelasi gen de emotii din partea celorlalti si in acest caz este indicata o exprimare emotionala pozitiva. Sedinta 4: Durata: 2 ore Tema: „Parerile si atitudinile noastre.” - convingeri si comportamente: Obiective: sa recunoasca consecintele pe termen lung si scurt ale propriilor comportamente;
sa inteleaga caracteristicile si consecintele comportamentelor: pasiv, agresiv, asertiv precum si a relatiei dintre aceste comportamente; sa faca distinctia intre convingerile rationale si cele cele iratio irational nale; e; sa identi identific ficee exemp exemple le de genera generaliz lizari ari excesi excesive ve si efecte efectele le lor (gandi (gandirea rea absol absoluti utista sta – intotd intotdeau eauna, na, trebui trebuie); e); sa dezvol dezvolte te unele unele strate strategii gii de disput disputare are a gandir gandirii ii irationale proprii sau a celorlalti. Metode si tehnici: - explicatia, conversatia, exercitiul, dezbaterea. „Com „Compo port rtam amen ente tele le
aser aserti tiv, v,
pasi pasiv, v, agre agresi siv” v” - (mat (mater eria iale le -fisa -fisa de
lucr lucruu
„Comporta „Comportamente mentele le asertiv, asertiv, pasiv, pasiv, agresiv” agresiv”). ). Participant Participantilor ilor li s-a explicat explicat ca vor vor face un 83
exercitiu in cadrul caruia vor invata sa diferentieze comportamentele pasiv, agresiv, asertiv, precum si relatiile dintre ele. Li s-a cerut sa isi imagineze o situatie in care - „un prieten apropiat ii inseala increderea spunand lucruri neadevarate despre el intr-un cerc de cunoscuti” si li s-a cerut sa isi exprime propiile reactii sau a altor persoane intr-o astfel de situatie, notan notandudu-se se pe flipch flipchart art ce a raspun raspunss fieca fiecare. re. Au fost fost preze prezenta ntate te succin succintt carac caracteri teristi sticil cilee comporta comportamente mentelor lor asertiv, asertiv, pasiv, pasiv, agresiv, agresiv, apoi apoi si li s-a s-a cerut cerut sa noteze noteze pe fisa fisa de lucru lucru clasificand raspunsurile notate anterior in una din categoriile comportamentale prezentate. Apoi au fost invitati sa prezinte in fata participantilor clasificarile realizate si sa justifice includerea fiecarui raspuns in una dintre cele trei categorii. Impreuna cu participantii s-au scos in evidenta caracteristicile verbale si non verbale ale celor trei categorii apoi caracteristicile verbale si non verbale ale celor trei tipuri de comportamente, asemanarile si deosebirile dintre ele. Discutiile purtate au fost: exista asemanari si deosebiri intre comportamentului nonverbal asertiv, asertiv, agresiv, agresiv, pasiv? pasiv? Daca da, care care sunt acestea acestea ? exista exista asemanari asemanari si deosebiri deosebiri intre comporta comportament mentul ul verbal asertiv, asertiv, agresiv, agresiv, pasiv? Daca da, care sunt acestea acestea ? este usor de diferentiat intre cele trei tipuri de comportamente ? De ce? care sunt posibilele consecinte ale celor trei tipuri de comportamente? care dintre aceste consecinte sunt de dorit si care nu ? „Sterge irationalul” - (material - foi de lucru „Sterge irationalul”). Participantilor li s-a aratat o radiera si li s-a spus ca ea poate sterge ceva ca apoi acel loc sa fie inlocuit cu altceva mai apropiat de dorintele propii(ca ajuta sa scapi de ceva, sa poti inlocui cu altceva). Participantii fiind grupati in perechi si citind de pe foaia de lucru ei trebuiau sa stearga convingerea irationala si sa o inlocuiasca cu una rationala. Discutiile au constat in: intrebari la continut: care crezi ca este diferenta intre convingerile rationale si cele irationale, ce trebuie sa faci pentru a sterge sterge si inlocui inlocui convinger convingerile ile irationale? irationale? intrebari intrebari de personal personalizare izare:: ai incercat incercat vreodata acest procedeu, procedeu, cum ti s-a parut, ai vrea sa incerci de acum, cum o sa faci? La sfarsitul sedintei s-a constatat ca exemplele prezentate i-a ajutat pe participanti sa-si redirecti redirectionez onezee pozitiv pozitiv modu modull de a gandi, gandi, ca participantii participantii au invatat sa clasifice clasifice reactiile reactiile la o situatie negativa in functie de cele trei categorii comportamentale prezentate, sa fie constienti de valorile lor si sa isi dea seama ca nu intotdeauna ceea ce spun ceilalti e si adevarat, sa gaseasca deosebiri si asemanarile intre cele trei tipuri de comportamente si sa identifice consecintele pozitive si negative ale celor trei tipuri de comportamente. Au invatat sa faca dife difere rent ntaa intr intree dori dorint ntee si nevo nevoi, i, care care sunt sunt efec efecte tele le unui unui mo modd irat iratio iona nall de a gand gandii ii,, sa const constien ientiz tizeze eze conse consecin cintel telee unei unei gandir gandirii absolu absolutis tiste te sau a unu unuii compor comportam tament ent relati relativv la propriile interese. 84
Sedinta 5: Durata: 2 ore Tema: „Dezvoltarea autonomiei” - rezolvarea problemelor si luarea deciziilor Obiective: sa invete sa diferentieze strategiile de rezolvare de probleme sau de decizii de
abordare sau de evitare; sa exploreze efectele emotiilor asupra rezolvarii problemelor si luarii deciziilo deciziilor; r; sa isi dezvolte dezvolte abilitatea abilitatea de a descompu descompune ne situatiile situatiile problemat problematice ice complexe complexe in subprobleme; subprobleme; sa isi dezvolte abilitatea de a stabili scopuri pe termen scurt si mediu; Metode si tehnici: - lucru in echipa, conversatia, discutia, argumentarea, dezbarerea si brainstorming. „Brainstorming-ul” - participantilor li s-a dat sa gaseasca solutiile optime la tema propusa „Cum sa comunici cu părinții?”, avand ca obiectiv identificarea celor mai bune modalitati de a imbunatati relatia parinte copil si alternative prin care sa-i determine si pe acestia sa se implice si mai mult (telefon, internet, scrisori). Pe parcursul sedintei s-a avut in vedere: ca fiecare sa inteleaga ce are de facut; sa nu devieze de la sarcina; sa nu apara conflicte; observarea atitudinii fiecaruia fata de ceilalti; gradul de implicarea al fiecaruia; alegerea observatorului (cel care noteaza solutiile gasite) si a specialistilor (cei care au elaborat cele mai multe solutii). Astfel li s-a stimulat creativitatea, fiecare prezentand un interes major in a gasi cele mai bune si la indemana solutii. Fiecare participant al grupului poate sa spuna tot ce-i vine in minte, cu privire la tema pusa in discutie, poate sa preia ideile colegilor colegilor,, sa le dezvolte, dezvolte, valorificandu valorificandu-le -le pana la capat. capat. La sfarsitul sedintei sedintei specialis specialistii tii au selecta cele mai bune idei pentru a le prezenta. „Discutie focus-grup” - participantilor li s-a prezentat cele 3 teme din cadrul discutiilor focus-grup care s-au desfasurat in baza ghidului de intrebari elaborat. La discutiile focus-grup toti au manifestat interes fata de problematica studiata si au contribuit la elucidarea diferitelor situatii situatii de viata cu care se confrunta confrunta.. „Toti ne spun «CE» trebuie trebuie sa facem. Dar «CUM» sa facem?”- cum sa-ti folosesti timpul? cum sa fii in siguranta?cum sa-ti administrezi banii?La sfarsitul sedintei participantii au constientizat: diferentele intre o decizie buna si una mai putin buna, importanta planificarii timpului personal, faptul ca sunt o serie de factori ce nu pot fi contr controla olati ti in anumit anumitee situat situatii, ii, import important antaa norme normelor lor grupul grupului ui de priete prieteni ni la care care adera adera,, potentialele pericole existente in cazul tinerilor cu părinți plecați (exploatarea prin munca, exploatarea sexuala, traficul de persoane, etc.), importanta administrarii in functie de prioritati a resurselor financiare, impactul determinat de presiunea celorlalti in ce priveste rezolvarea problemelor personale si si-au dezvoltat abilitati de a face fata amanarilor pe care le presupun 85
anumite situatii, au invatat invatat sa fie constienti constienti de valorile lor pentru a-si imbunatati imbunatati stima si ajuta la intareirea vointe/motivatieii, au invatat sa faca diferenta intre dorinte, nevoi si sa determine prioritatile in anumite situatii. O prop propun uner eree care care a fost fost unan unanim im acce accept ptat ataa a fost fost ca diri dirigi gint ntii ii si cons consil ilie ieru rull sa stabileasca si sa pastreze pastreze pe cat cat posibil relatii de colaborare cu părinții lor. (internet si telefon) telefon) Sedinta 6: Durata:2 ore
si ceilalti” ceilalti” – stabilirea de relatii relatii interpersonale. interpersonale. Tema: „Eu si Obiective: sa invete sa faca distinctia intre situatii rezonabile, respectiv nerezonabile fata de
ceilalti; sa invete unele deprinderi asertive ca raspuns la presiunea celorlalti; sa recunoasca avantajel avantajelee si dezavan dezavantajel tajelee realizarii realizarii unei anumite anumite actiuni actiuni in vederea vederea obtinerii obtinerii aprobarii aprobarii sociale; sa constientizeze constientizeze ca ceilalti se comporta diferit si sa accepte modul acestora de a fi; Metode si tehnici: tehnici: - conversatia, discutia, explicatia, dezbaterea, dezbaterea, joc de interactiune. interactiune. „Panza de paianjen” - participantii sunt asezati in cerc, unul dintre ei primeste un ghem de ata, tinand firul in mana el da ghemul si celorlalti, astfel incat firul sa fie tinut de fiecare asemenea unei panze de paianjen. Unui participant i s-a cerut sa lase firul din mana, si li s-a explicat ce se intampla dupa ce colegul lor a facut acest lucru. Apoi fiecare participant a lasat rand pe rand ata din mana pana cand aceasta a fost tinut doar de o singura persoana. Din discutiile purtate, participantii au constientizat cat de important este sa ai o relatie buna si stabila cu membrii grupului din care fac parte si faptul ca fiecare membru al grupului trebuie sa se implice si sa-si faca partea sa pentru a mentine echilibrul grupului, in caz contrar, rand pe rand si ceilalti ceilalti nu vor mai dori sa intretina intretina relatii, asflel grupul nu va mai exista. Participantilor li s-a cerut sa se gandeasca la diverse persoane care ii enerveaza si sa scrie exemple de elemente care ii deranjeaza cel mai mult in relatiile cu ceilalti. S-au purtat discutii discutii cu participa participantii ntii in functie functie de continutu continutull prezenta prezentatt de acestia, acestia, fiecare situatie fiind tratata atat din punctul de vedere personal cat si din perspectiva celorlalti. Concluzia la care sa ajuns fiind aceea ca nu putem schimba oamenii, ci doar modul in care relationam cu acestia. La sfarsitul sedintei s-a constatat ca participantii au inteles ca atitudinea proprie in relatia cu celalalt/ceilalti este foarte importanta, ca este important sa inteleaga ca fiecare persoana e diferita (unica) si sa ii accepte pe ceilalti asa cum sunt si nu in functie de cum ar vrea ei sa fie. Pe parcursul sedintei si-au insusit modalitati de imbunatatire a relatiilor cu ceilalti, s-au discutat diferite stiluri de viata fiecare aducand argumente pro si contra. 86
Sedinta 7: Durata: 2 ore Tema: „Eu si familia mea” – intercunoastere si acceptarea de sine a celorlalti Obiective: Pe parcursul sedintei, atat participantii din grupul tinta cat si persoanele care ii au
in ingrijire (matusi/bunici) vor reusi sa: identifice efectele aparute ca urmare a plecarii părinților in străinătate la nivelul grupului familial; isi insuseasca modalitati de armonizare al relatiilor reciproc suportive; isi faca cunoscute expectatiile reciproce. Metode Metode si tehnici: tehnici: - conversatia, conversatia, exercitiul, exercitiul, dezbatere dezbaterea, a, argumentarea argumentarea,, interviul de grup structura structurat.t. Din grupul tinta – 11 elevi locuies locuiescc cu unul dintre părin părinți, 9 se afla in grija bunicilor sau a matusilor. matusilor. „Interviul de grup structurat” - aceasta metoda metoda a fost aplicata participantilor participantilor pentru a sonda opiniile persoanelor care ii ingrijesc, a modului cum se percep unii pe altii, asteptarile lor si schimbarile schimbarile determina determinate te de placarea placarea părinților in relatiile relatiile lor. Cei care ii au in ingrijire ingrijire pe cei din grupul tinta considera ca rolul pe care il au consta in a oferi copiilor conditii de trai adecv adecvate ate,, a supra supraveg veghea hea reusit reusitaa scolar scolaraa si a evita evita eventu eventuale alele le compo comportam rtament entee social social indezirabile. Majoritatea au mentionat ca cea mai dificila a fost prima perioada dupa plecarea părinților, cand suferinta copiilor a coincis cu procesul de acomodare la prima experienta de acest gen. Din Din perspectiva perspectiva adolescen adolescenților, in ce priveste relatiile relatiile cu celalalt parinte/ingrijitori, parinte/ingrijitori, a reiesit ca acestia nu reusesc sa raspunda necesitatilor copiilor de suport moral. „ Desenul familiei” familiei” - participa participantii ntii au fost rugati sa reprezinte reprezinte printr-un printr-un desen desen felul in care care pleca plecarea rea părinților ilor le-a schimb schimbat at viata. viata. Pentru Pentru aceast aceastaa li s-a propus propus sa-si sa-si am aminte inteasc asca, a, individua individual, l, cum era viata lor atunci atunci cand locuiau locuiau impreuna impreuna cu părin părinții si cum este acum, acum, sa mediteze asupra schimbarilor care s-au produs in aceasta perioada si sa le prezinte pe o foaie. Part Partic icip ipan anti tiii au fost fost ruga rugati ti sa com comente enteze ze cele cele dese desena nate te.. In aces acestt caz caz tehn tehnic icil ilee de autocunoastere folosite sunt provocative, dand posibilitatea subiectului de a se intoarce spre sine sine insusi insusi,, de a-si a-si pune pune intreb intrebari ari legate legate de propri propriaa persoa persoana na si de a impart impartasi asi cu ceilal ceilalti ti propria experienta experienta de cunoastere a sinelui. La sfarsi sfarsitul tul sedint sedintei ei s-a const constata atatt ca partic participa ipanti ntiii au reusit reusit sa-si sa-si faca faca cunosc cunoscute ute asteptarile pe care le au unii de la ceilalti, sa identifice modalitati de ameliorare a relatiilor dinte ei. Aceasta sedinta s-a dovedit a fi de un real ajutor atat pentru participanti cat si pentru cei care ii au in ingrijire. Consilierea individuala - 5 sedinte de o ora
87
Consil Consilier ierea ea indivi individu duala ala in aceast aceastaa etapa etapa s-a desfa desfasur surat at in functi functiee de proble probleme mele le identificate la nivelul fiecaruia, modul de abordare al problemelor fiind stabilit de catre adol adoles esce cent nt.. In acea aceast staa etap etapaa s-a s-a urma urmarit rit sa li se dezv dezvol olte te abil abilit itat atil ilee de comu comuni nica care re si relationa relationare re cu alti copii si adulti, adulti, autocont autocontrol rol emotional emotional,, invatarea invatarea unor abilitati abilitati de adaptare adaptare pentru a face fata cat mai bine la schimbarile legate de varsta si la problemele cu care se confrunta, formarea si consolidarea unei imagini de sine realiste si a unei stime de sine pozitive, sa foloseasca feedback-ul, dezvoltarea autonomiei personale, sa clarifice valorile care care sunt sunt implic implicate ate intr-o intr-o situat situatie ie social socialaa si sa invete invete strate strategii gii de adapta adaptare, re, intele inteleger gerea ea propiilor emotii si invatarea unor strategii de autocontrol, formarea de deprinderi de invatare si dezvoltare personala si dezvoltarea unor aptitudini si abilitati personale. S-a avut in vedere monitorizarea (grile de evaluare) si auto-monitorizarea schimbarilor aparute aparute pe parcursul parcursul sedintelor, sedintelor, re-evaluare re-evaluareaa scopurilor scopurilor pentru pentru a se observa observa modificarile modificarile aparute intre timp. Tinandu-se cont de particularitatile fiecaruia, s-au folosit o serie de metode activ activ participative participative si s-a avut in vedere abordare abordareaa unor aspecte aspecte ale problemei problemei lor si prin real realiz izar area ea unor unor teme teme date date pent pentru ru acas acasa. a.
Toto Totoda data ta s-a s-a urma urmari ritt me ment ntin iner erea ea schi schim mbari barilo lor r
pozitive aparute si modificarea factorilor care au declansat sau au mentinut problemele prin stilul cognitiv, stilul de viata dezaptativ, modul de relationare conflictual. Metode Metodele le si tehnic tehnicile ile folosi folosite te in cadru cadrull sedint sedintelo elorr indivi individua duale le au fost: fost: interv interviu iu nondirectiv, teme si metode activ participative, exercitii de invatare, jocul de rol, ascultarea activa, comunicarea empatica, comunicare asertiva, interviul motivational, interviu focalizat, conversatia, dezbaterea, explicatia, prescriptii comportamentale, comportamentale, problematizare, chestionarul. Etapa a III-a - evaluarea eficacitatii interventiei; interventiei; Sedinta 8: Durata: 2 ore Tema: „Evaluare” Obiective: analiza finala; impresiile subiectilor; feedback participantilor.
Metode si tehnici: exercitii de inter-evaluare si autoevaluare, conversatia, feed-back-ul si scala de notare. Participantilor li s-a administrat un chestionar de evaluare prin care s-a urmarit obtinerea informatiilor legate de impactul pe care l-au avut intalnirile de grup la nivelul vietii personale a fiecarui f iecarui participant. Discut Discutiil iilee purtat purtatee au fost: fost: ce au insem insemmna mnatt pentru pentru tine tine sedint sedintele ele de grup? grup? care care considerati ca sunt castigurile tate personale? in ce masura au contribuit la clarificarea 88
problemei de identificare a nevoilor social-afective ale copiilor cu părinți plecați in străinătate? La sfarsitul sedintei s-a constatat ca intalnirile de grup au avut un impact pozitiv atat in viata personala a fiecarui participant cat si la nivelul grupului participant. Ca aceste intalniri sau dovedit a fi o ocazie de autocunoastere si de formulare de probleme, in care fiecare participant s-a bucurat de relatiile stabilite cu ceilalti, remarcand mediul favorabil, deschis, tolerant, tolerant, climatul de incredere incredere care au determinat determinat ca schimbul schimbul de experient experientaa si impartasi impartasirea rea personala sa decurga intr-un mod cat mai natural. Inca de la prima sedinta s-a remarcat siguranta pe care o ofera grupul, fiecare participant simtindu-se securizat, valorizat. Acum ei se simt mai increzatori, intelesi si nu mai sunt atat de nesiguri ca la inceput, au cunoscut si alti tineri care au in comun aceleasi nevoi si pot lega noi prietenii. Consilierea individuala - 2 sedinte de o ora
Consilierea individuala in aceasta etapa au avut in vedere stabilirea gradului de eficacitate al intregului proces de consiliere si totodata, extrapolarea si generalizarea noilor achizitii, achizitii, a experient experientelor elor acumulate acumulate,, astfel astfel incat incat aceste aceste structuri structuri cognitive cognitive achizitionate achizitionate sa il ajute pe adolescent adolescent la analiza si intelegerea intelegerea si altor cazuri. Atat pe plan personal ca si in relatiile cu familia sau cu colegii s-au evidentiat schimb schimbari ari poziti pozitive, ve, fieca fiecare re implic implican andudu-se se activ activ in rezolv rezolvare areaa sarcin sarcinilo ilorr pe tot parcur parcursul sul procesului de consilierel. Aceste sedinte si implicarea familiei au oferit suportul necesar adole adolesce scennților ilor pentru pentru a putea putea depasi depasi o serie serie de situat situatii ii difici dificile le cu care se confrun confrunta. ta. S-au stabilit o serie de intalniri din doua in doua luni, pentru a se putea urmari evolutia lor si dupa incheierea programului. Metode Metodele le si tehnic tehnicile ile folosi folosite te in cadru cadrull sedint sedintelo elorr indivi individua duale le au fost: fost: interv interviu iu nondirec nond irectiv, tiv, discutia, discutia, ascultare ascultareaa activa, activa, comunica comunicare re asertiva, asertiva, studiul studiul de caz, conversat conversatia, ia, dezbaterea, dezbaterea, explicatia, prescriptii comportamentale, chestionarul, scala de notare. In cazu cazull parin parinte telu luii sau sau a pers persoa oane nelo lorr cu care au rama ramass adol adoles esce cenn ții, ii, nu toti toti au cooperat, insa in cazul celor care au participat la consilierea individuala metodele si tehnicile folosite au fost, fost, chestionarul chestionarul pentru a obtine obtine mai multe informatii a relatiilor adolescen adolescenților cu familia familia,, conve conversa rsatia tia,, expli explica catia tia,, ascult ascultare areaa activ activa, a, interv interviu iu focali focaliza zat.t. Aceste Aceste sedint sedintee determinandu-i determinandu-i sa le ofere adolescen adolescenților suportul necesar necesar pentru a depasi momentele momentele dificile cu care se confrunta. Pe parcursul parcursul procesului procesului de consiliere consiliere cu adolescen adolescenții s-a evidentiat evidentiat nevoia acestora acestora de apartenenta, comunicare si protectie, o parte din acestea au fost satisfacute prin contactul 89
interpersonal, prin comunicarea directa si deschisa i-a invitat pe participanti la impartasirea sincera a experientelor, fara teama ca vor fi judecati sau evaluati. Intalnirile de grup oferindule suport afectiv, afectiv, legaturile emotionale emotionale dintre acestia fiind determinate determinate de trairile comune. comune. Ca urmare a dezvoltarii relatiilor dintre participanti si a faptului ca ei au nevoie de o atentie aparte pentru a fi ajutati sa depaseasca momentele dificile, au fost propuse o serie de activitati de grup prin organizarea de excursii excursii in care tinerii sa intre in contact cu alte grupuri si cu care sa poasta negocia strategii de actiune, sa gaseasca modalitati de a petrece timpul intr-un mod creativ si impreuna sa experimenteze lucruri noi, sa ia initiativa isi depaseasca anumite limite. In urma urma chesti chestiona onarel relor or date date in cursul cursul sedint sedintelo elor, r, a reiesi reiesitt ca drago dragoste steaa si grija grija parinteasca nu pot fi f i inlocuite foarte usor. Pentru ca sa duca un trai mai bun, intreaga familie se sacrifica sacrifica,, părinți si copii deopotr deopotriva. iva. Ca toti toti copiii/ad copiii/adolesc olescen enții au nevoie nevoie sa fie indruma indrumati, ti, ocrotiti, puterea lor de decizie in situatii complexe de viata fiind „imatura”. Starea sufleteasca pe care o nutresc din cauza absentei absentei părin ților „sufera de dor”, fiind cea cea care ii diferentiaza de ceilalti copii. Este esential ca acesti copii trebuie sprijiniti cand au nevoie, chiar daca nu ii putem inlocui pe cei dragi, ei au nevoie nevoie de cineva matur matur care sa le ofere suportul necesar. necesar. Toate cadrele didactice trebuie sa sa cunoasca si sa inteleaga problemele cu care se confrunta confrunta acesti acesti copii: lipsa lipsa părinților, in special special a mamei este mai des si mai intens intens resimtita resimtita de majoritatea grupului tinta, atat pentru ca aceasta este cea care se ocupa de majoritatea treburilor gospodaresti, care in lipsa acesteia, revin in grija copilului, cat si pentru ca mamele reusesc mai bine sa aiba o relatie apropiata si o comunicare deschisa cu copiii; probleme de relati relationa onare re intre intre copii copii si ma matus tusi/b i/buni unici, ci, cauza cauzate te de intele inteleger gerea ea diferi diferita ta a priori prioritat tatilo ilorr si resp respon onab abil ilit itat atil ilor or in fami famili liee si soci societ etat ate, e, de dife difere rent ntel elee de me ment ntal alita itate te
sau sau lips lipsaa de
comunicare; un aspect foarte important este comunicarea si intelegerea care se stabileste intre copii copii si adulti adultiii cu care care locuie locuiesc, sc, adolesce adolescennții resimt resimt nevoia nevoia unei comun comunica icari ri consta constante nte si apropiate cu un parinte sau cu o ruda in care sa gaseasca un sprijin in cazul in care trebuie sa ia anum anumite ite deci decizi ziii cons consid ider erat atee a fi foar foarte te impo importa rtant ntee pent pentru ru viat viataa lor; lor; prob proble leme mele le de comunicare devin devin si mai accentuate accentuate in cazul cazul tinerilor adolescen adolescenți, asupra carora carora rudele nu mai au nici un control; scadere a interesului acordat scolii si temelor pentru acasa pe fondul unei lipse de control si supraveghere din partea unui adult cu autoritate asupra lor; in familiile unde mama este cea plecata, fetele consuma o mare parte din timpul lor cu activitatile gospodaresti, uneori in detrimentul programului scolar si pregatirii temelor; la nivel social si in mass-media se pune mai degraba accent pe suferinta si situatia dezavantajata in care acesti copii se afla si maii putin ma putin pe mo modul dul in care care sunt sunt respec respectat tatee dreptu drepturil rilee acesto acestorr copii copii sau pe soluti solutiile ile la 90
problemele lor , pe serviciile concrete concrete la care acestia se pot adresa . In acest context context , copiii se simt mai degraba „ victime ale excluziunii sociale „ accentuandu-se efectele negative ale plecarii părinților de acasa. Recomandarile vizeaza atat prevenirea prin reducerea efectelor negative (absenteism, abandon abandon scolar, scolar, violenta, violenta, etc.) etc.) datorate lipsei lipsei temporare a părinților cat si interventi interventiaa pentru cazurile care necesita acest lucru cu scopul de a identifica impreuna cele mai potrivite solutii si servicii servicii destina destinate te copiilor copiilor ai caror caror părin părinți sunt pleca plecați la munca munca in străinăta străinătate: te: campanii campanii de informare informare si constien constientizare tizare adresate adresate părinților; dezvolatrea dezvolatrea servicilor servicilor de consiliere consiliere pentru pentru persoanele care au in ingrijire copii cu ambii părinți plecați la munca in străinătate; implic implicare areaa elevil elevilor or cu părin părinți pleca plecați in activita activitati ti extrac extracurr urricu icular laree de cunoast cunoastere ere si spriji sprijinn reciproc; programele si activitatile extrascolare au un impact pozitiv aupra copiilor ( in special din ciclul primar si gimnazial ) in ceea ce priveste motivatia de a veni la scoala; extinderea retelei de consilieri scolari; dezvoltarea mai multor cluburi destinate copiilor cu scopul de a oferi acestora modalitati benefice de petercere a timpului liber; Pentru Pentru a-i sustine si a-i ajuta sa depaseasc depaseascaa situstiile situstiile cu care ei ce confrunta confrunta,, este necesara sensibilizarea sensibilizarea si colaborarea cu mai multi actori sociali – atat ONG-urile, autoritatile locale cat si cadrele didactice. Corelarea si unificarea eforturilor reprezinta un pas esential in asigurarea respectarii drepturilor care le sunt garantate, prin curriculum la decizia scolii, tuturor copiilor copiilor indiferent daca daca acestia acestia beneficiaza beneficiaza sau nu de prezenta părinților.
Concluzii
Ideea, că datorită unor forme de depresie, a singurătăţii sau a unei spaime cumplite, mii de copii – care par la prima vedere extrem de fericiţi – suferă în tăcere adevărate chinuri emoţionale, este des întâlnită în literatura de specialitate, în cadrul media etc. 91
Asistentul social, psihologul, consilierul şcolar ar trebui să identifice modalităţi prin care, discret, copilul să poată cere ajutor atunci când are nevoie. Pentru acest lucru, şcoala ar trebui să încadreze cel puţin un profesionist din cei enumeraţi mai sus care împreună cu dascălii să elaboreze şi să dezvolte proiecte cu adresabilitate tuturor copiilor şi în special celor care sunt despărţiţi de familii, chestionare pentru identificare problemelor pe care le au, greutăţi cu care se confruntă, să organizeze împreună cu aceştia petrecerea timpului liber etc. Oricare dintre aceşti specialişti prezenţi într-o comunitate de elevi trebuie să facă echipă cu cadrele didactice pentru a proiecta conţinuturi potrivite pentru orele de diregenţie, şi mai ales, ca acestea să se desfăşoare, să fie eficiente. Dezvoltarea de parteneriate între poliţie - şcoală – asistent social /psiholog /consilier şcolar care să constea în cunoaşterea rolului acestei instituţii în viaţa comunităţii, în viaţa familiei şi a copilului, ar încuraja denunţarea unor situaţii care pun în pericol copilul ca persoană. ,,Fără îndoială că în România există un sistem configurat de asistenţă socială ce deţine toate elementele structurale, dar rămâne în discuţie modalitatea de organizare şi funcţionare, inerţia factorilor de decizie de la nivel central, managementul uneori defectuos al instituţiilor, numărul mic de asistenţi sociali cu pregătire universitară, lipsa de motivaţie financiară a specialiştilor cu studii superioare, întrucât salariile sunt extrem de scăzute, iar de aici şi calitatea deseori inferioară aserviciilor oferite.”48 Sistemului de asistenţă socială îi revin sarcini importante legate de soarta copilului şi familiei sale. Asistentului social, alături de psiholog, cadre didactice, consilier şcolar, etc., îi revine sarcina de a supraveghea şi interveni asfel încât pentru orice copil familia să constituie un me mediu diu afecti afectivv protec protector tor care care îi asigur asigurăă acestu acestuia ia îngriji îngrijirea rea,, securi securitat tatea ea,, subzis subzisten tenţa ţa şi sprijinul moral şi material pentru a se dezvolta normal. Familiile care hotărăsc să plece la muncă în străinătate trebuie să aibă în vedere nu doar asigurarea trebuinţelor de bază ale copiilor ce rămân în ţară, cât, mai ales, asigurarea unui climat socioafectiv propice dezvoltării acestuia.
Bibliografie:
48
Buzducea, D., Sisteme moderne de asistenţă socială. Tendinţe globale şi practici sociale, Editura Polirom, Iaşi, 2009, p. 164
92
1. Ab Abra raha ham, m, P., P., Fîr Fîrţa ţală lă,, V., V., Legislaţie în domeniul protecţiei copilului. Note de curs. – Ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Naţional, 2002
2. Adumitrăce Adumitrăcesei, sei, I.D., Niculescu Niculescu,, N. G. (coord) (coord),, Piaţa forţei de muncă, Editura Tehnică, Chişinău, 1995 3. Anghel, P. P., Tehnici de redactare, Bucureşti, Editura Eita, 2005 4. Autori torita tate teaa
Naţio aţiona nală lă
Pent Pentru ru
Pro Protec tecţia ţia
Drep repturi turilo lorr
Copi Copilu lulu lui, i, Rolul
şi
responsabilităţil responsabilităţilee asistenţilor asistenţilor sociali în protecţia protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
Bucureşti, Editura Trei, 2006 5. Bădu Bădule leşe şeu, u, A., A., Şomajul în România, Editura Treira, Oradea, 1997 6. Bulai T., Fenomenul migraţiei şi criza familială, Editura Lumen, Iaşi, 2006. 7. Burloiu, P. Economia muncii - Probleme actuale, actua le, Lumina Lex, Bucureşti, 1993 8. Buză Buzărn rnes escu cu,, Şt. Şt.,, Introducere în sociologia organizaţională şi a con ducerii, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1998 9. Buză uzărne rnescu scu, Şt. Şt., Practica managerială în învăţământul superior, Editura Editura Univers Univers Enciclopedia, Enciclopedia, 2004 10. Buzărnesc Buzărnescu, u, Şt., Sociologia civilizaţiei tehnologice, Editura Polirom, Iaşi, 1999 11. Buzduc Buzducea ea,, D., Sisteme moderne de asistenţă socială. Tendinţe globale şi practici locale,
Iaşi, Editura Polirom, 2009
12. Canfield, Canfield, J., Hansen, Hansen, M.V., Supă de pui pentru suflet, a 3-a porţie, Bucureşti, Editura Amaltea, 2003 13. Călin, Călin, R., Umbreş Umbreş R.G., R.G., Efectele migraţiei asupra asu pra tinerilor, Editura Lumen, Iaşi, 2006. 14. Ciofu, Ciofu, C., C., Interacţiunea părinţi păr inţi – copii copii, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989 15. Ciupercă, C., Cuplul modern: între emancipare şi disoluţie, Alexandria, Editura Tipoalex, 2000. 2000. -asistenţe i sociale a şomerilor m România, în Acţiunea 16. Cojocaru Cojocaru,, M, M, Probleme ale -asistenţei socială perspectivă inter disciplinară, coord. Miftode, V., Rahmania, N., Editura
Proema, Baia Mare, 1998 17. Cojocaru Cojocaru,, M., M., Dimensiunea socio-psihologică socio- psihologică a manage mentului industrial, Moldavia-Bacău, Moldavia-Bacău, 1999 18. Cojocaru Cojocaru,, M., M., Şomajul Protecţia şi Asistenţa Socială a şomerilor în România, Editura Moldavia-Bacău, Moldavia-Bacău, 2000 93
19. Constantinescu, Constantinescu, M., Iorgovan, A., Muraru, I, Tănăsescu, Tănăsescu, E.S., Constituţia României revizuită - comentarii şi explicaţii, Bucureşti, Editura All Beck, 2004
20. Costin, A.E., A.E., Tufan, M., Garcea, Garcea, G., Centrul de mediere a muncii, FIMAN; Bucureşti 1996 21. Costin, A.E., A.E., Tufan, M., Garcea, Garcea, G., Medierea muncii, Fiman, Bucureşti, 1996 22. Creiţoiu, Creiţoiu, Gh., Cornescu Cornescu,, V., Economie politică, Editura Tempus, Bucureşti, 1992 23. Dumitru, Dumitru, S., Fluxul de migraţie în România, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1984 24. Epureanu Epureanu,, V., Mănoiu Mănoiu F. , , Asistenţa socială în România Român ia, Editura All, Bucureşti 25. Feraru, Feraru, D. D. P., P., Costurile sociale ale migraţiei externe din România, Editura Lumen, Iaşi, 2007 26. Filipescu Filipescu.. P; Filipescu Filipescu A.I., A.I., Tratat de dreptul familiei, Bucureşti, Editura ALL Beck, 2001 27.
Hâncu, D.I, Dicţionar şcolar , Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1980
28.
Iluţ, P., Sociopsihologia şi antropologia familiei, Iaşi, Editura Polirom, 2005
29.
Imbrescu, I., Tratat de dreptul familiei, Editura Luminalex, Bucureşti, 2006
30. IOM International Organization Organization for Migration / OIM Organizaţia Organizaţia Internaţională pentru Migraţie – Suport de curs adresat participanţilor la proiectul ,,Irregular Migration and Traffiking in Unaccompanied Unaccompanied Minors : Urgent Measures for Minors in Situations of Extreme Vulnerability./ Migrarea şi traficul minorilor neânsoţiţi: măsuri urgente pentru minorii aflaţi în situaţie de de vulnerabilitate extremă”, extremă”, componenta componenta Migrarea şi Efectele ei în Plan Familial 31.
Irimescu, G., Singur Acasă!, Iaşi, Asociaţia Alternative Sociale, 2006
32.
înşelător , Bucureşti, Editura Didactică şi Jiga, I., Negreţ, I., FAMILIA acest miracol înşelător,
Pedagogică, Pedagogică, 1999 33.
Keynes, J.M., Teorie generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzilor şi a banilor, Editura Ştiinţifică, 1970
34.
par curs), Editura Enciclopedia, Lomacă, S., Lomacă C., Emigrarea (foaie de parcurs), Enciclopedia,
Bucureşti, 2004 35.
Lucuţ G., Rădulescu M. Sorin, Calitatea vieţii şi indicatori sociali, Editura Luminalex
36.
Lupşan, G., Dreptul familiei, Iaşi, Editura Junimea, 2001
37.
Mănoiu, FI., Epureanu, V., Asistenţa socială în România, Român ia, Editura ALL, Bucureşti, 1996 94
38.
Mărginean , Ioan – Proiectarea Proiectarea cercetării cercetăr ii sociologice, Bucureşti, Editura Polirom, 2000
39.
So ciale, Editura Eides, Botoşani, 1995 Miftode, V., Dimensiuni ale Asistenţei Sociale,
40.
S ociale, Editura Eminescu, Iaşi, 1999 Miftode, V., Fundamente ale Asistenţei Sociale,
41.
sociolog ică, Porto-Franco, Galaţi, 1995 Miftode, V., Metodologia sociologică,
42.
Miftode, V., Tratat de metodologie sociologică, sociologică, Editura Lumen, Iaşi 2003
43.
Miftode, V. (coord ), Populaţii vulnerabile şi fenomene de automarginalizare, Editura Lumen, Iaşi 2002
44.
Mihăilescu, I., Sociologie generală –Concepte fundamentale şi studii de caz, Bucureşti, Editura Polirom, 2003
45. Neamţu, G., Tratat Tratat de asistenţă socială, socială, Editura Polirom, Iaşi, 2003 2003 46.
Paşa, F., Asistenţa socială în România, Româ nia, în Raporturi de muncă, nr. 6, 1999
47.
ş i abordări în asistenţa asiste nţa socială, Editura Mirton, Prelici, V., Aspecte metodologice şi
Timişoara, 2002 48.
diavolu lui, Editura Aius, Craiova, 1994 Smărăndache, Smărăndache, F., America-Paradisul diavolului
49. Stănciule Stănciulescu, scu, E., E., Sociologia educaţiei familiale, vol. I, Iaşi, Editura Polirom, 1997 50. Todorov, Todorov, Ţ., Omul dezrădăcinat , Institutul European, Iaşi, 1999 cop iii rămaşi 51. Toth, G., Toth, A., Voicu, O., Ştefănescu, M., Efectele migraţiei: copiii acasă
,
Fundaţia Soros, Bucureşti, 2007.
52. UNICEF. REPREZENTANŢA ÎN ROMÂNIA – Analiză la nivel naţional naţion al asupra fenomenului copiilor rămaşi acasă prin plecarea pleca rea părinţilor la muncă mu ncă în străinătate,
Buzău, Editura Alpha MDN, 2008 2008 53. Vo Voine inea, a, M., Sociologia familiei, Bucureşti, Editura TUB, 1993. 54. Wallraff, Wallraff, G., La marginea societăţii, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993 dezvo ltării sociale, Bucureşti, Editura 55. Zamfir, C., Stănescu, S. (coord.), Enciclopedia dezvoltării
Polirom, , 2007 56. Zamfir, C, Vlăseeanu, L. (coord), (coord), Dicţionar de sociolog ie, Editura Babei, Bucureşti, 1993 57. Zamfir, Zamfir, C. (coord. (coord.)) - Politici sociale în România, România , Editura Expert, Bucureşti 1999
95
96
