JOHN SAUL PEDEAPSĂ PĂCĂTOŞ ILOR ILOR Punish the Sinners (1978) Domnul Nelson? — Domnul Da, răspunse George nesigur, fără să recunoască vocea de la celălalt — D capăt al firului. Sunt doamna Williams, de la urgen ţe. — Sunt De la spital? întrebă George pierdut. — D De la Spitalul din Neilsville, confirmă doamna Williams. Mă tem că — D trebuie să vă rog să veniţi imediat aici. Fiica dumneavoastră dumneavoastră se află la noi. Văzând că George nu răspunde, doctoriţa continuă: Sunteţi tatăl lui Judy Nelson, nu? — Sunte — Da, Da, rosti George cu o voce stinsă, în timp ce sângele îi pierea din obraji. Ce este? Ce s-a întâmplat? Ascultă cuprins de un tremur, după care puse încet receptorul în furcă ş i se întoarse spre soţia lui. Ce e? E ceva în neregulă? — C Nu pot să pricep, spuse George rar. Mi-a zis că Judy… a încercat să se — N sinucidă.
PROLOG Întinse mâna spre clanţă şi o apucă aproape cu sfială, nădăjduind în sinea sa că va găsi uşa încuiată. Descoperind că nu era, făcu ochii mari, cu o curiozitate abia ţinută în frâu, ş i o împinse cu băgare de seamă. Când ai numai patru ani şi eşti pe cale de-a face o ispravă pe care nu eşti tocmai convins că se cuvine să o faci, te gândeşti că ar trebui să procedezi fie cât mai lent, fie cât mai iute. Iar băieţelul decise pe loc că trebuia să ducă la bun sfârş it trebuşoara cât se poate de lent. Deschise uşa dinspre dormitorul părinţilor săi atât cât să îşi poată strecura trupul firav înăuntru, apoi o închise ferm la loc. Deş i ştia că nu era nimeni, că încăperea era goală, aruncă o privire precaută în jur. Pe de altă parte, pentru un băieţel de patru ani, rareori o încăpere este complet pustie ş i lipsită de interes.
