JOCURI DIDACTICE PENTRU ÎMBOGĂŢIREA VOCABULARULUI COPIILOR PREŞCOLARI Dezvolt Dezvoltare areaa vorbir vorbiriiii copiilor copiilor constit constituie uie una dintre dintre problem problemele ele de bază ale activi activităţi tăţiii din grădiniţă, învătământul preşcolar având ca obiective principale îmbogăţirea vocabularului acestora, precum şi însuşirea corectă a structurii fonetice şi gramaticale a limbii române. Experienţa Experienţa acumulată acumulată în munca cu copiii, mi-a dat posibilitatea posibilitatea să văd în jocul didactic didactic unul dintre dintre cele mai eficient eficientee mijloac mijloacee de dezvoltar dezvoltaree a vocabula vocabularulu ruluii copiilo copiilor, r, deoare deoarece ce el asigură asigură o participare activă, atractivă şi deconectantă din partea lor . Munca Munca cu vocabularu vocabularull are o importan importanţă ţă covârşi covârşitoar toare, e, cuvinte cuvintele le alcătuin alcătuindd materi materialul alul de construcţie al limbii. Înflorirea vorbirii, cultivarea şi îmbogăţirea ei, constituie o preocupare majoră a fiecarei educatoare. Pornind de la faptul că Programa activităţilor instructiv– educative din grădiniţă prevede pentru fiecare grupă o multitudine de jocuri didactice atât de cunoaşterea mediului cât şi de limbaj, care faciliteaza faciliteaza îmbogăţirea îmbogăţirea şi activizarea activizarea vocabularului vocabularului copiilor, mi-am mi-am propus să realizez următoarele următoarele obiective cu copiii grupei mari: 1 - dezvoltarea posibilităţilor copiilor de a percepe cuvintele ca unităţi lexicale şi de a-şi însuşi corect semnificaţia lor; 2 - folosirea de către copii a cuvintelor cu semnificaţia corespunzăoare în situaţii adecvate; 3 - clarificarea şi precizarea unor noţiuni prin exersarea în forme noi a jocurilor didactice cunoscute. Toate aceste obiective mi-am propus să le realizez printr-o desfăşurare în variante noi, cu elemente elemente ludice cât mai pronunţ pronunţate ate şi prin prin suplimentar suplimentarea ea zestrei zestrei jocurilor jocurilor didactice didactice cunoscute cunoscute cu cu altele concepute de mine. Mi-am propus, de asemenea, să folosesc procedee didactice care să vizeze cu precădere influenţarea influenţarea înţelegerii înţelegerii sensului cuvintelor cuvintelor nou însuşite şi activizarea vorbirii vorbirii copiilor, prin exersarea şi folosirea acestora în situaţii de joc anume create de mine, în diferite momente ale zilei. Pe baza analizei analizei rezultatelor obţinute obţinute în urma evaluărilor iniţiale, iniţiale, am reuşit să desprind desprind unele concluzii şi anume că, în aceasta fază, sfârşitul grupei mijlocii şi începutul grupei mari, noţiunile copiilor copiilor sunt încă neclare, neclare, reduse, reprezentăr reprezentările ile lor sunt încă slabe, superficiale, superficiale, iar uşurinţa în exprimare lasă de dorit. Alegerea celor mai bune metode şi procedee pentru explicarea cuvintelor noi, repetarea lor planifi planificat catăă în contex contexte te diferite diferite şi folosir folosirea ea lor în practic practicăă printr printr-un -un sistem sistem de exerciţi exerciţiii bine bine organizat, poate duce la însuşirea temeinică şi folosirea lor în vorbirea curentă. După ce am desfăşurat cu copiii activităţile din programă care se referă la meserii - observări, lecturi după imagini, jocuri didactice - am conceput o variantă nouă de joc didactic, Ca să vezi şi să nu crezi, prin care am urmărit clarificarea clarificarea noţiunilor noţiunilor copiilor referitoare referitoare la meserii şi rezultatele rezultatele muncii meseriaşilor. Această variantă am exersat-o exersat-o în cadrul etapelor trei şi patru ale zilei. Jocul a constat în prezentarea unor texte greşite, cu conţinut hazliu, copiii având sarcina de a preciza unde este greşeala. - 1Exemple de texte : Blocul meu e construit de brutarul cel vestit. Mare pâine face un croitor cu patru ace . 1
Tractoristul, îl vezi bine, face pâine pentru tine . Bucătarul cel vestit un cui mare a prăjit . Avionul de conduci , un bun doctor o să ajungi . Un pescar pescar cu plasa deasă înalţă şi el o casă . Desfăşurarea jocului sub această formă hazlie a contribuit din plin la crearea unei atmosfere plăcute, relaxate, în care copiii erau dornici să descopere greşelile şi să dea răspunsurile corecte, iar eu am putut urmări în ce măsură şi-au însuşit noţiunile despre meserii şi meseriaşi . Pe tot parcursul activităţii cu copiii, am urmărit să denumesc clar şi corect cuvintele implicate, să dau explicaţii explicaţii acolo unde simţeam simţeam că este nevoie, deoarece deoarece este este necesar să nu lăsăm copilul singur în faţa observaţi observaţiei ei fără a interveni, interveni, spre a introduce introduce în memoria memoria lui noţiunile noţiunile exacte, exacte, ce se vor fixa şi păstra în acest fel, contribuind astfel la formarea şi dezvoltarea vocabularului. În rândul jocurilor prin care am urmărit îmbogăţirea vocabularului copiilor cu unele noţiuni referitoare la aspecte caracteristice anotimpurilor, am folosit cu mare succes jocul Case minunate. La acest joc, copiii copiii aveau aveau în faţa lor câteva câteva case din carton cu ferestre ferestre mobile mobile.. În spatele spatele ferestrelor erau fixate imagini imagini reprezentând diferite diferite aspecte din anotimpuri. Pe măsură ce copiii deschi deschidea deauu ferest ferestrele rele,, ei spuneau spuneau ce văd de la fereastr fereastraa casei casei lor. Elementu Elementull de joc folosit folosit,, deschiderea ferestrelor, a constituit un procedeu deosebit de atractiv, copiii participând cu mare interes la joc, iar imaginile privite de la geam le-au rămas întipărite în memorie mult timp. Tot pentru activizarea vocabularului copiilor cu noţiuni specifice anotimpurilor, am organizat jocul didactic didactic La piaţă, în cadrul tematicii tematicii Toamna, Toamna, prin care am urmărit fixarea fixarea denumirii denumirii părţilor componente ale legumelor. Copilul care interpreta rolul vânzătorului trebuia să precizeze care este partea necomestibilă a fiecărei legume vândute. Exemple : Roşia se consumă fără codiţă . Ardeiul se consumă fără seminţe şi cotor . Vinetele se consumă fără coajă . Morcovul se mănâncă fără frunze . Un alt joc pe care îl organizez adeseori cu copiii este jocul Şi jucăriilor le place să fie alintate, tot pentru diversificarea modului modului de exprimare al copiilor. Fiecare copil primeşte câte o jucărie pe care o denumeşte denumeşte şi apoi o alintă (urs – ursuleţ, ursuleţ, păpuşă – păpuşică păpuşică etc). În continuare continuare,, copiii pot pot fi încurajaţi să alcătuiască propoziţii scurte, corecte din punct de vedere grammatical, cu sens şi originale, folosind diminutivele formate de ei . Jocul Eu sunt… este un joc care dezvoltă autocunoaşterea şi intercunoaşterea copiilor într-un cadru de joc bazat pe încredere încredere şi colaborare, colaborare, fixând, fixând, în acelaşi timp, noţiunile noţiunile care se referă la trăsături de caracter caracter.. Pe masă sunt aşezate jetoane jetoane cu imagini imagini ce reflectă în acţiuni astfel astfel de trăsături, trăsături, de exemplu : un copil care udă florile cu stropitoarea stropitoarea (hărnicie), (hărnicie), doi copii copii care dau mâna (prietenie), (prietenie), un copil copil care ajută o batrânică batrânică să treacă strada strada (politeţe) (politeţe) etc. După ce copiii s-au s-au familiarizat cu imaginile şi cu sensul lor, se alege din grup nu copil care va fi caracterizat în acel joc, iar restul se aşază în cerc, în jurul celui ales şi iau, pe rând, câte un jeton care consideră că reprezintă o calitate a acestuia, rostind cu voce tare : Andrei este harnic . harnic . -2Dacă el consideră că acea trăsătură i se potriveste, va spune : Eu , Andrei, Andrei, sunt harnic , iar dacă nu crede că îl caracterizează, va pune jetonul deoparte. La sfârşit el va spune toate trăsăturile pozitive de caracter care i-au fost atribuite şi cu care a fost de acord: Eu sunt harnic , vesel, politicos , atent etc. atent etc. Un alt joc folosit pentru dezvoltarea vocabularului copiilor şi fixarea unor noţiuni despre cele învăţate, precum şi pentru formarea imaginii de sine prin exprimarea alegorica a acesteia, a fost 2
jocul Ce aş fi , dacă aş fi …? Astfel, fiecare copil a trebuit să spună şi să motiveze de ce i-ar place să fie un anumit animal, pasăre, legumă, fruct, pom etc. în funcţie de tema la care eram în acea săptămână. Exemple : Dacă ai fi un animal, ce animal crezi că ai fi ? Aş fi un leu pentru că este puternic . Dacă ai fi culoare, ce culoare crezi că ai fi ? Aş fi culoarea portocaliu pentru că este veselă . În cadrul aceleaşi tematici Omul, am folosit jocul didactic Ascultaţi ce se spune la radio, cu scopul de a recunoaşte numele şi prenumele colegilor de grupă, unele însuşiri fizice şi calităţi sufleteşti sufleteşti ale acestora, acestora, de a-şi identifica identifica adresa adresa şi, nu în ultimul rând, rând, de a se exprima corect corect în propoziţii, făcând dovada că stăpânesc toate informaţiile pe care le folosesc. Sarcina didactică a jocului a fost aceea de a-şi recunoaşte şi denumi corect colegii după descrierea fizionomiei şi a unor calităţi individuale ale acestora. Regulile jocului cereau copiilor să asculte ce spune crainicul la radio şi apoi să ghicească despre ce coleg este vorba. La început, rolul crainicului este interpretat de către educatoare, mai apoi acesta putând fi preluat şi de către copii. Motivaţia jocului era rătăcirea unui copil de părinţi şi prezentarea anunţului la radio. Am acordat atenţie selecţionarii caracteristicilor care să fie reprezentative pentru fiecare copil, cu accent pe manifestări pozitive sau fapte deosebite din viaţa lor, chiar amănunte cu privire la îmbrăcăminte, mai ales când copiii nu reuşeau să-l recunoască pe cel descris. Problema eficientizării procesului instructiv-educativ presupune, pe de o parte, perfecţionarea metodelor metodelor tradiţionale tradiţionale şi, pe de altă parte, introducerea introducerea unor metode, metode, procedee procedee şi tehnici tehnici educative educative noi care să răspundă mai bine nevoilor nevoilor actuale de formare formare a indivizilor. Toate aceste aceste mutaţii apărute în metodologia metodologia acţiunii instructiv-educ instructiv-educative ative determină determină schimbări schimbări de prim ordin în ceea ce priveşte rolul rolul şi funcţiile educatorului. În principal, are loc o modificare a poziţiei educatorului în raport cu obiectul şi subiectul educaţiei, în sensul structurării unei noi funcţii, aceea de îndrumător, de animator, de descoperitor şi de stimulator al efortului propriu al copiilor. Învăţarea Învăţarea activă dezvoltă dezvoltă gândirea gândirea critică, creativă creativă şi responsabilitat responsabilitatea. ea. Cadrul necesar necesar învăţării active active trebuie să fie stimulativ, stimulativ, bazat pe încredere şi respect între educator educator şi educat. Trebuie acceptată diversitatea de idei, promovată gândirea şi stimulată implicarea activă a tuturor copiilor. În procesul procesul predării predării interactive, interactive, rolul educatorului educatorului se schimbă. schimbă. Acesta formulează formulează probleme, probleme, ascultă părerile copiilor, sugerează rezolvări, lucrează împreună cu copiii, corectează greşelile acesto acestora, ra, dar niciodată niciodată nu impune impune un punct punct de vedere. vedere. Cu alte cuvinte, cuvinte, este organiz organizato atorul rul şi conducătorul acţiunii, devine consilier, dar şi coechipier. -3Tinând seama de aceste considerente, am încercat să folosesc pe tot parcursul anului astfel de metode în jocurile didactice pe care le-am organizat cu copiii şi am observat imediat rezultatele. Astfel, o metodă intens şi cu succes utilizată a fost aceea a ping-pongului verbal care verbal care s-a dovedit a fi foarte îndrăgită de către copii. Această metodă se aplica astfel: copiii sunt aşezaţi în semicerc, în faţa lor aflându-se o măsuţă cu două scăunele; se aleg doi jucători, restul grupului formând mulţimea arbitrilor; din coşuleţul cu bileţele de pe masă, se alege unul care va arăta tema meciului . Temele pot varia în funcţie de tema săptămânii: animale, păsări, fructe, fructe, legume, flori etc. Cei doi copii, aşezaţi faţă în faţă la măsuţă, numesc, pe rând, obiecte care fac parte din clasa enunţată prin temă. Copiii - arbitri sunt arbitri sunt atenţi dacă afirmaţiile jucătorilor afirmaţiile jucătorilor sunt sunt corecte. Meciul este câştigat de copilul care a formulat mai multe răspunsuri, în funcţie de tema dată. 3
O altă metodă activă folosită de mine în cadrul jocurilor didactice desfăşurate cu copiii, a fost metoda Răspunde -Aruncă - Interoghează . Aceasta este o metoda de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor copiilor, dar şi de verificare a acestora, având la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţii acestora de a comunica prin întrebări şi răspunsuri ceea ce au învăţat. Participanţii activi se selectează ad-hoc, printr-un joc de aruncare- prindere a unei mingi uşoare. Copilul care aruncă mingea trebuie să adreseze o întrebare legată de tema propusă celui căruia i-o aruncă. Acesta răspunde la întrebare după ce prinde mingea, apoi o aruncă altui coleg, adresându-i acestuia o noua întrebare. Copilul care prinde mingea, dar nu ştie răspunsul, iese din joc. Argumentul supraâncărcării copiilor prin folosirea în mod sistematic a unor astfel de jocuri, este discutabil pentru că cei mai mulţi dintre ei depăşesc pe cont propriu această limită, o influenţă mare având emisiunile transmise prin mass-media. De asemenea, sunt mulţi copii care vin din familie cu un bagaj mare de cunoştinţe, care pot fi foarte bine sistematizate şi consolidate în grădiniţă prin astfel de procedee. Am considerat, aşadar, că este mai benefic să îmi propun obiective specifice subsumate celor generale, axându-mă pe concretizarea comportamentelor pe care doream să le dezvolt în fiecare activitate. În acest sens, ariile de stimulare mi-au oferit un prilej foarte bun pentru a-mi realiza scopul propus, prin organizarea unor jocuri - exerciţiu deosebit de agreate de către copii. Exemple la sectorul Biblioteca : a ) - pentru cultivarea fluenţei ideaţionale - să observe nedirijat elemente componente ale unei imagini precizând acţiunile ilustrate - joc Spune ce vezi ! Exemplu : Eu văd copaci , frunze ingălbenite , păsări călăoare, copii care culeg mere etc. b ) - pentru cultivarea fluidităţii expresionale - să completeze sau să lungească propoziţia prin adăugarea unor cuvinte - joc Găseşe cuvintele potrivite ! sau Din scurt , să facem lung ! Exemplu : Baiatul construieşe … Baiatul construieşte castele …. Baiatul construieşte castele din nisip . -4c ) - pentru cultivarea fluiditaţii, flexibilităţii şi a capacităţii de generalizare - să enumere cât mai multe cuvinte din noţiunea gen de care aparţine exemplul - joc Găseşte-i pe fraţii mei! Exemple : Câine - pisică , cal , oaie , porc etc. Papuşă - minge , ursuleţ, camion etc. d ) - pentru cultivarea gândirii analogice – să atribuie cât mai multe însuşiri unor obiecte sau fiinţe – joc Să înconjurăm … Exemple : Iepuraşul - iute , fricos , alb , pufos etc . Mărul – rotund , roşu , dulce , zemos etc . e ) - pentru dezvoltarea imaginaţiei, a originalităţii - să găsească soluţii pentru o situaţie problemă - joc De ce am nevoie ca să…(aduc de la piaţă trei pepeni) ? Exemplu : Un cărucior,o maşină, mai multe sacoşe etc. f ) - pentru cultivarea capacităţii de asociere –să enumere acţiuni - joc Ce poţi face cu mâinile ? (Ce fac păsările ? ) etc. Exemple : Culeg flori ,sterg praful ,scriu ,mă spăl etc. Păsările zboară , cântă , mănâncă etc. 4
Cea mai mare bucurie a părinţilor este aceea de a-şi vedea copiii sănătoşi, bine dezvoltaţi, cu vorbirea “ frumos curgătoare şi limpede ca cristalul “, cum ar fi zis marele nostru povestitor Ion Creangă. Bucuria firească a părinţilor este împărtăşită şi de părinţii spirituali - educatorii. Toţi, părinţi şi educatori, îşi fac un ţel nobil din a dezvolta o personalitate armonioasă copiilor pe care îi au în grijă. Cum vorbesc copiii noştri ? -este o problemă permanentă pentru cei mari. Unii vorbesc fără dificultăţi, cursiv, expresiv şi frumos, dar alţii se poticnesc, vorbirea lor este neclară, nesigură şi uneori peltică. Cu timpul, ca urmare a reacţiei celorlalţi, la aceşti copii se dezvoltă un penibil sentiment de jenă, un apăsător complex de inferioritate. Făcând din învăţarea prin jocurile didactice un stil obişnuit de lucru cu copiii, am putut constata nu numai progrese din partea celor mai puţin vorbăreţi şi cu un ritm mai lent de lucru, ci şi o participare voluntară tot mai deschisă a tuturor copiilor din grupă, un interes sporit pentru activităţi. Imperativ al învătământului modern tratarea diferenţiată reprezintă o necesitate a învaţământului preşcolar, un principiu de organizare, constând în egalizarea şanselor de instruire a preşcolarilor în vederea integrării în clasa I. Educatoarea are datoria de a fructifica în permanenţă noile modalităţi de realizare a activităţilor cu copiii, găsind forme şi mijloace cât mai originale pe care să le adapteze nevoilor acestora, sporindu-le în acest fel capacitatea de a aplica cele învăţate în situaţii noi . Consider că rezultatele obţinute la sfârşitul grupei mari, mă îndreptăţesc să cred că desfăşurarea acestor jocuri le-a creat copiilor o experienţă colectivă plăcută, nu i-a obosit, ci le-a oferit oportunitatea de a folosi cele învăţate în situaţii de viaţă variate, optimizându-le, în acelaşi timp, capacitatea de relaţionare atât cu adulţii cât şi cu alţi copii, de integrare eficientă în mediul natural, social şi cultural. Concluzia generală desprinsă după o perioada de un an de muncă după modelul prezentat, este aceea că jocurile didactice îşi îndeplinesc cu succes sarcina de a îmbogăţi, clarifica şi preciza noţiunile nou introduse în vocabularul copiilor, contribuind în acelaşi timp din plin, la activizarea lui. -5JOCUL UMBRELOR
Întregul efectiv se împarte în două echipe. Jucătorii se dispun în perechi, alcatuite din câte un copil din echipele A şi B. La semnal, copiii din prima pereche încep săsară într-un picior. Cel care reuşeşte să calce umbra adversarului său câştigă un punct pentru propria echipă. Pierde jucătorul care coboară pe sol celălalt picior. În timpul jocului este interzisă schim-barea piciorului. Urmează a doua pereche, a treia pereche ş.a.m.d. Câştigă echipa care obţine un număr mai mare de puncte. MINGEA ÎN CERC
Temă: Aruncarea cu schimbare de direcţie la comanda dată. Copiii formează un cerc, cu un interval între ei cât întinderea laterală a mâinii drepte. În centrul cercului stă conducătorul jocului. Acesta aruncă unui copil mingea, însoţind-o de indicaţia: „Mingea la dreapta !”. Co-pilul care a primit mingea o trimite la dreapta. Mingea trece mai departe, până când conducătorul de joc dă semnalul de schimbare a direcţiei. Co-pilul care greşeşte este scos din joc până ce alt jucător greşeşte. 5
Jocuri de exterior pentru şcolari şi preşcolari Atenţie la fluier Loc — în aer liber. Participanţi — Două sau mai multe echipe. Materiale — Fluier. Scop — Dezvoltarea atenţiei, vitezei şi promptitudinii. Componenţii echipelor stau în coloană cîte unul. Conducătorul jocului stabileşte că, la un semnal cu fluierul, copiii să execute două genoflexiuni, la două semnale, toţi trebuie să menţină poziţia de drepţi, iar la trei semnale, să execute 4 sări turi pe loc. Cei care greşesc sînt eliminaţi din joc, joc care trebuie să se desfăşoare rapid, iar ordinea semnalelor să surprindă pe copil
Bate din palme Loc Participanţi
Materiale Scop
— în aer liber. — 20 —30 de copii. — O minge uşoară. — învăţarea prinderii şi pasării mingii.
Participanţii formează un cerc, în centrul căruia se află con ducătorul jocului. Acesta pasează mingea la întâmplare, iar cel care o primeşte este obligat să bată din palme, înainte de a prinde mingea. Dacă nu bate din palme sau scapă mingea este eliminat. Câştigă cel care rămîne ...ultimul în joc.
Culesul mingilor Loc — în aer liber. Participanţi — Două, trei echipe a cîte
8—20 copii.
Materiale — 3— 4 mingi de oină sau tenis şi un Scop — Dezvoltarea vitezei de execuţie şi a îndemînării.
coşuleţ pentru fiecare echipă.
Copiii stau în coloană cîte unul, în spatele unei linii, primii din fiecare echipă avînd un coşuleţ cu 3—4 mingii. In faţa fie cărei echipe, pe o distanţă de 5—8 m, se găsesc nişte spaţii dinainte marcate cu cretă, cu hârtie sau cu sfoară. La semnalul 6
conducătorului de joc, primii din fiecare echipă aleargă pînă la primul spaţiu unde lasă o minge, apoi aleargă la al doilea spaţiu unde lasă o minge, ajunge la al treilea ş.a,m.d., apoi mai străbate încă 2—3 m pînă la un reper, se întorc şi strâng pe rând fiecare
minge, predînd ştafeta următorului, Cîştigă jocul echipa care termină prima de parcurs traseul. Distanţa dintre spaţiile de plantare a mingilor este de circa 2 m. Jocul poate fi repetat de două, trei ori. Cursa cu cercul Loc Participanţi
Materiale Scop
— în aer liber. — 10 —30 de copii. — 2-4 cercuri — Dezvoltarea îndemînării şi vitezei .
Organizaţi în două sau mai multe echipe, la semnal, primii din fiecare echipă vor porni să parcurgă traseul stabilit, condu-cînd câte un cerc. Cercul este lovit succesiv cu palma sau cu un beţişor pe o distanţă de 10—15 metri. Predarea cercului şi a beţişorului următorului din echipă se face pe linia de plecare. Va câştiga echipa care termină prima. Pe traseul de deplasare a copiilor, la repetarea jocului se pot amplasa eventual un număr de obstacole care vor trebui ocolite fără a fi atinse sau doborâte.
Jocuri de interior pentru şcolari şi preşcolari Căpitan de navă
Materiale
Loc - în sală. Participanţi - 6 — 15 copii. - Sfoară, scaune şi vaporaşe confecţionate de copii. Scop - Dezvoltă îndemînarea. Participanţii la acest joc stau fiecare pe câte un scaun, scaune care sânt aşezate unul lîngă altul ; ei primesc cîte o panglică (sforicică) lungă de 4—6 m. La un capăt al panglicii fiecare leagă cîte un vaporaş confecţionat în prealabil, fie din lemn, fie din hârtie. Celălalt capăt va fi ţinut în mină. La un semn al conducătorului jocului, toţi copiii încep să înfăşoare panglica în jurul degetului arătător de la mâna stângă, trăgând în felul acesta vaporaşele spre ei, fără ca ele să se răstoarne. Dacă unul dintre vaporaşe se răstoarnă, cel căruia îi aparţ ine, trebuie să-1 re pună în poziţia iniţial ă şi apoi va relua jocul. 7
Cine reuşeşte să treacă primul vaporaşul său peste linia de sosire, trasată înaintea scaunel or, este desigur cel mai bun... „căpitan de navă” ! Cărăuşii de porumb Loc - în sală. Participanţi -Individual sau pe echipe de cîte 4 — 6 copii. Materiale
- Boabe de porumb sau ghindă şi cîte două beţişoare pentru fiecare echipa sau participant. - Dezvoltarea îndemînării.
Scop
Pe o masă se găseşte o grămadă de boabe de porumb. Echi pele sau jucătorii se află în faţa unei linii, la o distanţă de 4— 6 m, iar în dreptul echipei este câte o cutiuţă. La semnalul con ducătorului de joc, primii din fiecare echipă, avînd câte două beţişoare în mină, aleargă spre masă, apucă cu beţişoarele un singur bob de porumb şi revin la echipa lor unde intro duc bobul în cutiuţă, dând beţişoarele următorului din echipă, el trecând la coada şirului ş.a.m.d. Câştigă echipa care a terminat prima transportul boabelor. Dacă se pierde bobul pe traseu, cel care 1-a pierdut, trebuie să se ducă să ia altul şi numai după ce a pus bobul în cutie, poate preda beţişoarele, următorului
Ce s-a schimbat?
Loc - în sală. Participanţi -10-30 copii Materiale
-
Trei, patru copii se aşează unul lingă altul. Conducătorul jocului invită alţi doi participanţi să se uite la cei 3—4 copii, să observe şi să memoreze poziţia şi ţinuta lor vestimentară. După 60 secunde de ,,examinare" vizuală, cei doi părăsesc camera, iar cei 3—4 copii, stabiliţi iniţial, fac un număr de schimbări în ceea ce priveşte poziţia, locul şi îmbrăcămintea lor. (De exemplu : unul dintre ei îşi poate pune sau scoate o insignă ; altul îşi poate sufleca mânecile sau descheia haina ; alţii îşi pot schimba hainele sau locurile între ei ş.a.m.d.). Apoi cei doi copii, care au ieşit din încăpere, sunt chemaţi în cameră şi trebuie să remarce şi să numească schimbările survenite în legătură cu copiii observaţi. Va fi câştigător cine are spirit de observaţie mai dezvoltat şi va remarca mai repede şi mai multe schimbări. Scop
- Dezvoltarea spiritului de observaţie.
Figuri geometrice 8
Loc Participanţi Materiale Scop
— In sală. — 20—30 copii. — O tablă, cretă, creion şi hîrtie pentru fiecare copil. — Dezvoltarea memoriei.
Conducătorul de joc desenează pe tablă 5 figuri geometrice, una lângă alta. Copiii trebuie să fie atenţi, pentru că după 30— 60 secunde educatoarea va şterge tabla şi va indica copiilor să deseneze şi ei pe hârtie cele 5 figuri care au fost pe tablă. Câştigă cei care au efectuat desenul corect în timpul cel mai scurt.
9
Căţelul şi pisica
Loc Participanţi Materiale
— In sală. — 10—20 copii — Două mingi mari şi două mingi
mici
Scop
— Dezvoltarea vitezei de execuţie .
Copiii stau în poziţia şezând cu picioarele sub ei (turceşte), pe circumferinţa unui cerc. Doi copii care stau pe linia cercului faţă în faţă, au unul o minge mare — „căţelul” şi celălalt o minge mică — „pisica”. La semnalul conducătorului de joc, mingiile încep să fie deplasate în cerc prin faţa copiilor, în acelaşi sens şi cât mai repede. Scopul jocului este ca mingea mare (căţelul) să ajungă mingea mică (pisica). Jucătorul în dreptul căruia cele două mingi se întîlnesc este eliminat, din joc. Jocul poate fi îngreunat, în sensul că se mai pot introduce încă o „pisică” şi un „căţel”.
Aer , apă, sol
Loc — în aer liber sau în sală. Participanţi — 20—20 copii. Materiale — O minge de cauciuc sau de handbal. Scop — Dezvoltă promptitudinea, gîndirea rapidă. Participanţii la joc sunt aşezaţi în cerc. Conducătorul jocului se află în centrul cercului avînd în mâini o minge. El începe jocul arunând mingea unuia dintre copiii aflaţi în cerc, spunând, în acelaşi timp, cu voce tare : „aer”, sau „apă”, sau „sol”. Cel care primeşte mingea trebuie — dând mingea din nou conducătorului — să numească o fiinţă care trăieşte în mediul numit de conducător. Dacă el nu răspunde repede, răspunde greşit sau repetă o denumire dată anterior de un alt copil, este eliminat din joc. Jocul continuă pînă când în cerc mai rămîn 1—2 jucători, care vor fi consideraţi câştigători. în aer liber sau în sală. — 8—40 copii. — 2—4 ace şi aţă de cusut. — Dezvoltarea îndemînării. —
Aţa-n ac
Din copiii care iau parte la joc, se formează două sau mai multe echipe. Primul jucător, din fiecare echipă, primeşte cîte un ac de cusut şi o aţă. La un semnal, ei introduc aţa în ac, predînd apoi acul cu aţă următorului copil din echipă. Acesta va scoate aţa din ac şi o introduce din nou ş.a.m.d. Invingătoare este echipa ca re a terminat prima de trecut aţa prin ac.
JOCURI DIDACTICE FOLOSITE ÎN CADRUL ACTIVITĂŢILOR DE EDUCAŢIE ECOLOGICĂ JOC DIDACTIC: SĂCULEŢUL CU SURPIZE! SCOP: Recunoaşterea şi denumirea unor obiecte de uz personal; Demonstrarea şi denumirea acţiunii pe care o întreprindem cu ajutorul acestora; Consolidarea unor deprinderi de igienă personală. SARCINA DIDACTICĂ: REGULI DE JOC: Elevul chemat alege un obiect din săculeţ, îl pipăie şi fără să se uite îl numeşte, apoi îl arată copiilor şi spune după ce l-a recunoscut de ce trebuie folosit. Ceilalţi vor executa acţiunea care poate fi îndeplinită cu obiectul respectiv( acolo unde este cazul). ELEMENTEDE JOC: deschiderea şi închiderea sacului, ghicirea, imitarea acţiunilor, aplauze. MATERIAL DIDACTIC: un săculeţ în care se găsesc diferite obiecte de uz personal: pahar, periuţă de dinţi, pieptene, oglindă, prosop, săpun, savonieră, batistă, şerveţel, perie de haine, perie de ghete. DESFĂŞURAREA JOCULUI: Învăţătoarea va aduce în clasă un săculeţ cu surprize. Elevii chemaţi vor veni în faţa clasei, şi fără să se uite introduc mâna în săculeţ şi spun: ,,Eu am găsit o periuţă de dinţi’’. O va scoate din săculeţ, o va arăta şi va explica necesitatea şi importanţa folosirii acesteia (cum trebuie utilizat, când şi de ce este bine să-l folosim într-un anumit fel) după care va trebui să imite folosirea ei. Dacă răspunsul este bun va fi aplaudat, iar dacă nu este corect, va fi chemat alt elev pentru a da răspunsul bun. JOC DIDACTIC: SĂ PROTEJĂM NATURA (Micii ecologişti) SCOP: Verificarea cunoştinţelor elevilor în legătură cu normele de comportare specifice asigurării şi protejării naturii. Formarea deprinderii de a culege date necesare în scopul informării pe o temă dată. Activizarea vocabularului elevilor cu cuvinte care denumesc antonime. Consolidarea deprinderii de a interpreta cât mai expresiv un cântec cunoscut. OBIECTIVE OPERAŢIONALE: 1. să identifice imaginile în care omul acţionează în favoarea mediului; 2. să identifice acţiunile omului prin care se deteriorează natura (care produc distrugeri); 3. să aşeze în albumul potrivit imaginea decupată anterior, motivând alegerea; 4. să găsească antonimele unor cuvinte date; 5. să interpreteze corect melodia şi textul unui cântec. SARCINA DIDACTICĂ: Identificarea şi gruparea imaginilor în funcţie de urmările acestora asupra mediului (protejarea sau distrugerea lui). Alegerea unor cuvinte cu sens opus şi utilizarea lor corectă în propoziţii. Interpretarea adecvată a unui cântec cunoscut. REGULI DE JOC: Răspunsurile bune sunt aplaudate, cele greşite sunt corectate de colegi. Câştigă echipa care aşează prima jetoanele corect. ELEMENTE DE JOC: Mişcarea, mânuirea materialelor, aplauzelor, surpriza. DESFĂŞURAREA JOCULUI: Grupa va fi împărţită în două subgrupe, fiecare să le aşeze pe care trebuie să le aşeze pe panou după următoarele criterii: • •
•
•
•
• •
•
• •
- pe panoul alb se aşează imaginile care reprezintă acţiuni de îngrijire a mediului(sădirea pomilor, adunarea şi aruncarea gunoaielor în locuri special amenajate, etc.) - pe panoul gri se aşează imaginile care reprezintă acţiuni de deteriorare a mediului:(tăiere pomilor, foc în pădure, aruncarea gunoaielor pe jos). După ce fiecare echipă aşează imaginile se verifică cu întreaga grupă dacă au fost corect aşezate. Câştigă echipa care nu a făcut nici o greşeală . VARIANTĂ: Elevii au două albume: 1. Să ocrotim natura. 2. Nu distrugeţi natura. Anterior planificării şi desfăşurării jocului, elevii au drept sarcină de a decupa acasă din reviste sau din cărţi imagini cu acţiuni ale omului asupra mediului. Fiecare copil va lipi imaginea sa în albumul la care crede că se potriveşte, motivând alegerea. În partea a doua a jocului se va desfăşura un exerciţiu de limbaj: li se vor spune elevilor cuvinte, iar ei vor găsi opusul lui (antonimul) şi va formula propoziţii cu cele două antonime. Cuvintele alese trebuie să corespundă temei jocului şi să pună elevii în situaţia de a conştientiza cele două modalităţi de acţiune asupra mediului: una benefică şi alta dăunătoare. Exemplu: curat – murdar, poluat – nepoluat, bun – rău etc. În ultima parte a jocului vor interpreta un cântec cunoscut în care este evidenţiată dragostea şi grija faţă de natură: ,,Frumoasă-i strada noastră ’’. JOC DIDACTIC UNDE TRĂIEŞTE FIECARE VIEŢUITOARE SCOPUL: Verificarea şi consolidarea cunoştinţelor despre natură; Consolidarea deprinderilor de orientare. SARCINA DIDACTICĂ: Recunoaşterea locului sau mediului în care trăiesc diferite vieţuitoare şi formularea acestor relaţii în propoziţii dezvoltate. MATERIAL DIDACTIC: coală mare de desen la care se vor face 4-5 pliuri prin îndoirea în sus a hârtiei cartonaşe cu imagini reprezentând diferite vieţuitoare(animale, păsări etc.) DESFĂŞURAREA JOCULUI: Jocul se desfăşoară individual. Se amestecă imaginile şi se aşează pe catedră. Un elev vine la catedră, ia un cartonaş, îl priveşte şi denumeşte vieţuitoarea reprezentată de imagine, apoi se aşează în dreptul imaginii de pe planşă care arată mediul de viaţă al animalului respectiv. Se întoarce către clasă şi formulează propoziţia. Se face aprecierea şi se acordă câte două puncte(câte unul din cele două) pentru ambele răspunsuri corecte(unul pentru asociere şi unul pentru formularea propoziţiilor). Elevii care nu reuşesc să facă o asociere între vieţuitoare şi locul ei de trai au dreptul să mai tragă un cartonaş şi dacă răspund bine, li se mai acordă doar un punct. După rezolvarea sarcinii de către elev se comunică aprecierea de către învăţător. • •
•
•
•
JOC DIDACTIC: POŢI SĂ RASPUNZI CORECT? SCOP: Consolidarea cunoştinţelor legate de cele trei medii de viaţă( apă, aer, pământ). Educarea unor deprinderi elementare de protejare a mediului înconjurător. Verificarea capacităţii elevilor de a formula propoziţii. Verificarea unor deprinderi de muncă şi practic – gospodăreşti. OBIECTIVE OPERAŢIONALE: 1. să grupeze animalele în funcţie de mediul lor de viaţă (apă, aer, pământ); 2. să înlăture din tablouri acele elemente care pot polua aceste medii (natura); •
• • •
3. să formuleze propoziţii pe baza imaginilor prezentate; 4. să aplice la colţul naturii deprinderile practic –gospodăreşti formate. 5. SARCINA DIDACTICĂ: Gruparea animalelor pe cele trei medii de viaţă:apă, aer, pământ. Înlăturarea din tablou a elementelor poluante pentru mediul de viaţă respectiv. Îngrijirea plantelor şi peştişorilor de la colţul naturii. • •
• •
MATERIAL DIDACTIC: Trei tablouri reprezentând cele 3 medii de viaţă: apă, aer, pământ;siluete de animale, imagini reprezentând acţiuni realizate de elevi, câte o bilă albă şi una neagră pentru fiecare copil. DESFĂŞURAREA JOCULUI: În prima parte elevii intuiesc cele trei tablouri afişate. Vin apoi pe un rând şi aleg de pe masă câte un jeton cu un animal, îl denumesc şi îl aşează pe panoul ce reprezintă mediul său de viaţă. Învăţătoarea alege şi ea un jeton pe care îl aşează greşit iar elevii trebuie s-o corecteze. După gruparea animalelor, elevii privesc tablourile încercând să găsească acele elemente care pot dăuna naturii (poluează mediul). Ex: În apă sunt aruncate sticle, cutii. În aer este mult fum. În partea a doua învăţătoarea arată pe rând câte o imagine ce reprezintă o acţiune întreprinsă de către om. Elevii precizează dacă imaginea dăunează sau nu naturii. Dacă acţiunea este în favoarea naturii ridică bila albă, dacă acţiunea dăunează naturii ridică bila neagră. În locul imaginilor folosite ca suport se pot mima diferite acţiuni, fie de către învăţătoare, fie de către elevi. În final se desfăşoară activităţi gospodăreşti la colţul naturii, iar apoi elevii vor sădi în curtea şcolii flori, adună hârtii. CERCUL NATURII
ocupă;
SCOPUL: Înţelegerea conexiunilor, a legăturilor care se fac între plante şi animale. SARCINA DIDACTICĂ: denumirea elementelor din mediul înconjurător, a locului pe care îl
ELEMENTE DE JOC: surpriza, aranjarea copiilor care au jetoane corespunzătoare, întrecere, aplauze, reguli. REGULI: elevii se vor uni în perechi în funcţie de legăturile dintre plante şi animale pe care le reprezintă. MATERIAL DIDACTIC: ecusoane reprezentând plante, animale. DESFĂŞURAREA JOCULUI: Se împart elevilor etichete cu numele unor plante şi animale cum ar fi: lup, grâu,vierme, pasăre, şoarece, iepure, iarbă, arbore, cerb, bufniţă, insectă, oameni. Aceste etichete se prind de piept. Elevii se vor uni în perechi în funcţie de legăturile dintre plante şi animale pe care le reprezintă. Elevul care are ecusonul ,,iarba’’ se va uni cu elevul care are ecusonul ,,cerb’’, care se va prinde apoi de mână cu elevul care are ecusonul ,,oameni’’, etc. În final toţi elevii se vor prinde de mâini formând cercul naturii.
•
viaţă.
USCAT, AER, APĂ SCOP: Consolidarea şi verificarea cunoştinţelor despre animale şi mediul lor de
ELEMENTE DE JOC: ghicirea animalului, întrecere, aplauze. MATERIAL DIDACTIC:o minge mică PARTICIPANŢI: poate fi jucat de orice număr de jucători într-o încăpere. DESFĂŞURAREA JOCULUI: Jucătorii se aşează în cerc, în poziţia şezând, iar conducătorul jocului în mijlocul cercului; de unde aruncă mingea unui jucător rostind totodată şi unul din cuvintele: uscat, aer, apă.
Jucătorul care a primit mingea este obligat să denumească o fiinţă care trăieşte în mediul respectiv. De exemplu: dacă se strigă apă se va răspunde delfinul. Jucătorii care nu răspund repede sau numesc fiinţe care nu trăiesc în mediul respectiv primesc câte un punct penalizare. CINE ŞTIE CÂŞTIGĂ SCOPUL: Sistematizarea cunoştinţelor despre: Elementele necesare vieţii plantelor, animalelor şi omului (apă, aer, soare); Importanţa plantelor (mai ales a pădurilor) pentru viaţa animalelor şi a omului; Cauzele producerii dezechilibrelor în natură (încălzirea planetei, secetă, furtuni, dispariţia unor animale etc.). • • •
OBIECTIVE OPERAŢIONALE: Să enumere elementele necesare vieţii pe Pământ; Să înţeleagă ce se întâmplă când lipseşte unul dintre elemente; Să explice de ce pădurea este ,,plămânul verde’’ al planetei; Să enumere cauzele care determină dezechilibrele în natură; Să găsească soluţii pentru salvarea planetei şi implicit a animalelor şi plantelor; Să enumere câteva reguli de comportare în excursie; • • • • •
• •
ELEMENTE DE JOC: întrecerea şi mânuirea materialelor. SARCINA DIDACTICĂ: Sortarea imaginilor corespunzătoare cerinţelor conducătorului de joc; Copiii lucrează pe două echipe. REGULI DE JOC: Elevii se consultă (pe grupe) îşi aleg un reprezentant care formulează răspunsul. METODE ŞI PROCEDEE: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, problematizarea. MATERIAL DIDACTIC: imagini (desene, CD, casete video, diapozitive) cu: Plante(animale)cărora le lipsesc unul două elemente necesare vieţii (câte unul pentru fiecare echipă); Păduri incendiate, defrişări; Ape poluate şi peşti morţi sau alte animale(păsări, mamnifere etc.); Aspecte din oraşe cu fabrici care poluează aerul, maşini care elimină gaze de eşapament; Aspecte din natură în timpul secetei; Poluarea naturii cu gunoaie (gunoaie în poieniţă şi în pădure după plecarea excursioniştilor); Strângerea materialelor refolosibile (hârtie, plastic). DESFĂŞURAREA JOCULUI: În funcţie de imaginaţia fiecărui învăţător se pot folosi diferite materiale care să contribuie la realizarea scopului propus. Jocul se desfăşoară pe două echipe, sub forma de întrecere. Învăţătorul îşi fixează întrebările corespunzător obiectivelor operaţionale urmărite şi materialul folosit, aceleaşi pentru ambele echipe. După rezolvarea fiecărei sarcini, echipa primeşte (pe un panou) stimulente diverse, imaginate de învăţătoare. La sfârşit este câştigătoare echipa care a însumat mai multe stimulente. Echipele vor avea nume (din domeniul ecologiei:,,Delfinii’’ şi ,,Balenele’’ etc.)şi vor premii care constă în cărţi cu conţinut ecologic(,,Doxi’’, ,,Planeta Albastră’’, insigne etc. • •
•
•
• • •
• •
•
AŞA DA! AŞA NU! SARCINA DIDACTICĂ: gruparea propoziţiilor după criteriul AŞA DA! AŞA NU! Prin ridicarea mâinii pentru AŞA DA! Şi verbalizarea pentru AŞA NU! DESFĂŞURAREA JOCULUI Pe jetoane vor fi scrise propoziţiile: Îngrijesc animalele şi plantele. Chinuiesc animalele.
Mă joc frumos cu animalele. Respect animalele şi plantele. Distrug plantele. Ocrotesc plantele şi animalele. Rup florile îndrăgite din parc. Hrănesc păsările şi le fac adăposturi. POLUAREA RÂULUI DESFASURAREA JOCULUI: 5- 6 elevi prinşi de mâini vor executa mişcările apei unui râu. Apoi, 5 sau 6 elevi vor reprezenta peştii, imitând mişcările peştilor prin apă. În apă vor apărea 5 – 6 elevi care au în piept etichete pe care sunt scrise numele unor deşeuri sau poluanţi:,,gunoaie’’, ,,chimicale’’, ,,detergenţi’’, ,,sticle’’, ,,ambalaje’’, etc. ÎN momentul când poluanţii intră în apă, peştii se îmbolnăvesc şi copiii încep să tuşească, ghemuindu-se la pământ. Apar 3 copii care curăţă apele de gunoaie, iar ,,peştii’’ îşi revin şi încep să înoate iar prin apă. CAMPANIE ECOLOGICĂ DESFĂŞURAREA JOCULUI: Echipelor li se acordă un anumit timp(15 minute) pentru a stabili de comun acord care este campania ecologică pe care o consideră prioritară (reciclarea deşeurilor, curăţenia unei zone, protecţia animalelor, protecţia unui copac etc.) şi modul în care tinerii se pot implica (participare directă în campanie, colectare de fonduri, realizarea unor afişe sau a unui reportaj la radio/tv. , etc.) Toate echipele urmează să mimeze acţiunea respectivă. Echipa care ghiceşte subiectul mimat capătă un punct. COLECŢIONARII NATURALIŞTI PARTICIPANŢI:se joacă în jurul mesei, pe grupe formate din 5-7 jucători. MATERIALE FOLOSITE: se confecţionează 32 de cartonaşe de 7/10 cm. Pe una din feţele acestor cartonaşe se lipesc poze reprezentând plante şi animale din diferite specii. O specie aleasă va figura pe câte 4 cartoane, pe fiecare carton fiind însă o altă plantă sau animal din specia respectivă. Jucătorii se numerotează, şi apoi cartoanele se amestecă şi se împart câte 4 la fiecare, cele care rămân se pun la pachet la mijlocul mesei. Ţinând cartoanele în mână, în formă de evantai, jucătorii vor observa subiectele de pe cartoane, hotărând să colecţioneze o specie sau alta şi păstrând acest lucru secret. Cartoanele care fac obiectul colecţiei vor fi puse jos, pe masă în faţa jucătorului, acesta rămânând în mână cu subiectele care nu-l interesează. Jocul începe cu jucătorul numărul 1 care ridică un carton din pachet (cartonul de deasupra), dacă acesta completează colecţia sa îl va opri depunând un alt carton în dreapta sa. Dacă dimpotrivă acest carton nu îl interesează, îl poate pune pe el în dreapta jos. Jocul continuă cu jucătorul numărul 2, adică cel din dreapta numărului 1, care trebuie să ridice o carte. De data aceasta el poate ridica fie o carte din pachet, fie cartea dată jos de jucătorul numărul 1. ŞTAFETA GUNOIULUI DESFĂŞURAREA JOCULUI: Elevii sunt împărţiţi în două şiruri. În faţa fiecărui şir la o distanţă de 5 m se aşează câte un coş de gunoi. Fiecare elev va aduna din curtea şcolii câte un ambalaj aruncat sau o cutie goală de lapte, pe care să o arunce în coşul de gunoi. La comanda start, elevii aleargă spre coşurile de gunoi, aruncă deşeurile în coş, apoi se întorc în fugă, dând ştafeta următorului elev. Câştigă echipa care termină mai repede, aruncând toate gunoaiele în coş. DE-A DIVERSITATEA DESFĂŞURAREA JOCULUI
Se poate face un exerciţiu de imaginaţie: fiecare elev să încerce să compună propoziţii despre diversitate care să înceapă cu o literă din acest cuvânt. De exemplu: DIVERSITATE Dansul florilor, În lumina amiezii, Vâltoarea apelor, Energia vântului, Răsăritul soarelui, Susurul pâraielor,
Inocenţa ciocârliei, Tunetul ploii, Aceasta este lumea noastră, Tot ce ne înconjoară, Este Terra, casa noastră!
,,ÎNFIAZĂ’’ UN COPAC SCOPUL: Educarea atitudinii ecologice faţă de mediul înconjurător; Întărirea comportamentelor pozitive de îngrijire a copacilor; SARCINA DIDACTICĂ: participarea la acţiuni de îngrijire şi protejare a mediului; REGULI DE JOC: elevii vor ,,înfia’’ un copac şi vor trebui să îl îngrijească; ELEMENTE DE JOC: mânuirea materialelor, mişcarea. MATERIALE NECESARE: un copac, creion de desen, hârtie, carneţel, aparat foto. DESFĂŞURAREA JOCULUI: Când ieşiţi la plimbare, invitaţi copiii să ,,înfieze’’ un copac (din parc sau de pe stradă). Prin acest gest se dezvoltă legătura dintre copii şi mediul înconjurător. Explicaţi-i că de fapt nimeni nu poate avea un copac al lui într-un domeniu public, dar că omul se poate ,,împrieteni’’ cu un copac şi poate să-l îngrijească. Ce răspunderi ar putea avea cineva care ,,deţine’’ un pom? În primul rând trebuie să cunoască foarte bine copacul. De aceea cu ajutorul creionului şi al hârtiei desenaţi copacul iarna; sau toamna, adunaţi frunzele căzute pe jos şi presaţi-le, studiaţi florile şi fructele, primăvara şi vara. Când ieşiţi la plimbare, fiecare copil trebuie să aducă apă într-o sticlă, cu care va uda copacul. Copiii mai mari pot să facă un calendar al copacului, în care pot nota înălţimea, perioada când înfloreşte, mirosul pe care îl răspândesc florile, forma fructelor etc. În final, o dată sau de două ori pe an faceţi fotografii copilului împreună cu copacul ,,înfiat’’. Cu timpul, copacul va deveni un reper important pentru cunoştinţele de botanică ale copilului. • •
JOC DE ROL ,,ÎN EXCURSIE LA PADURE’’ SCOP: Evaluarea cunoştinţelor despre ocrotirea mediului înconjurător; Evaluarea unor deprinderi practic-gospodăreşti; Activarea interesului şi a plăcerii pentru învăţarea prin joc, dezvoltarea spiritului de echipă şi de competiţie; Formarea şi dezvoltarea unor comportamente civilizate; SARCINA DIDACTICĂ: REGULI DE JOC: În drumul prin pădure elevii vor descoperii ,,capcane - surprize’’ şi vor trebui să facă ce li se cere. –Dacă sarcinile au fost îndeplinite, se vor deplasa mai departe în adâncul pădurii, până la un alt indiciu. –Echipa ai căror membri greşesc răspunsurile, este penalizată sau va primi un supliment de ,,muncă’’,iar cea ai căror membri greşesc ştiu să răspundă corect va înainta mai repede pe traseu, ajungând prima la ,,Cabana Pădurarului’’. ELEMENTE DE JOC: competiţia, situaţiile surpriză, ghicirea, mişcarea, aplauze, stimulente. MATERIAL DIDACTIC: cărţi, buline, o trăistuţă, hârtie, ambalaje ouă Kinder, cuib de păsări natural, coş de nuiele în care se află alimentele, o carte de imagini despre ocrotirea naturii, pături, casetofon, pubelă pentru resturi alimentare, tacâmuri şi veselă unică folosinţă, recompense. DESFĂŞURAREA JOCULUI: Prima echipă va purta în piept buline de culoare roşie, iar a doua echipă buline de culoare verde. Se dă startul şi, căutând, copiii pornesc spre pădure, pe cărarea şerpuită dintre copaci. Ei sunt invitaţi • • •
•
să observe vegetaţia unor copaci, adăposturile unor animale, un muşuroi de furnici, să culeagă floricele, să asculte susurul unui pârâiaş ce străbate pădurea, să salveze de la înec o gâză mică ce a căzut în apă, s-o aşeze uşor pe iarba verde şi moale. Copiii sar apoi peste un pârâiaş, observă cum ,,doctorul pădurii’’ îşi face datoria şi, deodată, observă cum pe crenguţa unui stejar stă atârnată o trăistuţă. În ea se descoperă nişte plicuri în care se găsesc bileţele cu anumite sarcini (întrebări la care trebuie să răspundă ): Echipa 1 : - Cum este solul? Cum este iarba? Cum este aerul? Echipa 2 : - Cum sunt copacii? Cum sunt păsările? Cum este apa din pârâu? După ce echipele răspund la întrebări (vom lua trăistuţa cu noi ), se consemnează răspunsurile, vom vorbi de animale şi păsările din pădure, cu ce se hrănesc, ce foloase aduc, câteva curiozităţi, apoi vom continua traseul până la marginea pădurii pe malul Dunării. Aici într-un cuib de păsărele care a căzut, probabil dintr-un copac înalt descoperim printr-o mulţime de păsări o mulţime de ouă Kinder (ambalaje). Deschizând fiecare ou, pe rând, aflăm întrebările: Echipa 1 : - De ce mor plantele? Ce s-ar întâmpla dacă n-ar fi pădurea? De ce nu este voie să se defrişeze pădurea? De ce trebuie să păstrăm acest loc curat? Echipa 2 : - Cum este apa Dunării faţă de a pârâului? Care sunt cauzele? Ce credeţi că se întâmplă cu peştii? Cum este malul Dunării? Care sunt cauzele? Ce se întâmplă cu plantele şi vieţuitoarele? Înaintează echipa care ,,s-a descurcat’’ cel mai bine. Pentru că timpul trece, se propune alerge uşor unii după alţii pentru a ajunge în poieniţa unde îi aşteaptă nişte surprize plăcute. Nu departe se vede ,,casa pădurarului’’, o căsuţă din lemn cu flori la ferestre. Odată ajunşi la acest popas, copiii descoperă în mijlocul poieniţei însorite un coş mare de nuiele. Folosindu-se metoda descoperirii prin surpriză, din coş se vor scoate bunătăţi cu care copiii se vor ospăta. În continuare au loc discuţii pe marginea temei ,,Să ocrotim natura!’’. În acest sens, ei îşi vor aduna masa de la picnic şi îşi vor depune resturile alimentare (pungi, flacoane de plastic, şerveţele şi vesela de unică folosinţă ) într-o pubelă aflată în apropiere, pe care scrie ,,Păstraţi curăţenia!’’. Li se prezintă aici o carte cu imagini pregătită anterior, care reprezintă diferite modele de comportamente. Răsfoind filă cu filă, vor răspunde prin ,,aşa da’’ şi prin ,,aşa nu’’ la întrebarea: ,, - Cum credeţi că este corect? Şi cum nu ?’’ Echipa 1 : - imaginea reprezintă o fetiţă care udă florile cu stropitoarea; oameni care taie şi defrişează copacii; un grup de oameni care montează o cantină pentru păsărele într-un copac; un grup de copii care aruncă pe apă flacoane de plastic. Echipa 2 : - un medic veterinar care pansează lăbuţa unui căţel; un grup de oameni care plantează pomi şi răsădesc flori; un cetăţean care aruncă hârtia jos; o fetiţă care omoară gâzele şi calcă în picioare florile. Se vor consemna răspunsurile după care se totalizează punctele. Echipa câştigătoare va primii cărţi drept premiu. CEVA…………. DESFĂŞURAREA JOCULUI În timpul unei plimbări, conducătorul jocului distribuie fiecărei echipe o foaie de hârtie pe care sunt notate următoarele întrebări: Poţi să-mi arăţi: Ceva înalt şi drept? Ceva rotund? Ceva încovoiat? Ceva ascuţit? Ceva strălucitor? Ceva verde cu galben?
-
Ceva făcut de mâna omului? Ceva ce nu-şi găseşte locul în
-
naturii?
Ceva important pentru echilibrul
natură? Grupul se opreşte pentru 5 minute într-o anumită zonă şi notează răspunsurile, care se citesc apoi cu voce tare.
JOCURI DIDACTICE PENTRU DEZVOLTAREA LIMBAJULUI ŞI COMUNICĂRII
1. COCOŞUL ŞI GÂSCA Sarcina didactică: recunoaşterea păsării, denumirea acesteia, imitarea sunetelor emise, construirea unei propoziţii simple care să se refere la acţiunea percepută. Regulile jocului: copiii imită sunetele emise de păsările care apar pe rând la teatrul de păpuşi. Copilul numit enunţă acţiunea şi o execută împreună cu întreaga grupă.
NOTĂ
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului Aşezarea copiilor se poate face în semicerc sau ca la vizionările de spectacole pe 4-5 rânduri a câte 4-5 scaune, astfel încât toţi să aibă scena în faţa ochilor. Jocul se desfăşoară prin prezentarea pe rând a celor două păsări în cadrul teatrului de păpuşi. Educatoarea poate motiva sosirea lor. Cu această ocazie se precizează şi denumirea lor, mai ales pentru gâscă, pasăre mai puţin cunoscută de către copiii de 3-4 ani. După denumirea celor două păsări se pot face câteva exerciţii de pronunţare corectă a sunetelor prevăzute c şi g. Educatoarea prezintă modul de articulare: se va urmări ca limba să fie retrasă spre fundul cavităţii bucale. În cursul jocului vor fi executate cu cele două păsări diferite acţiuni menţionate mai sus. Copilul solicitat va răspunde indicând ce face pasărea, după care grupa va imita mişcarea şi va pronunţa onomatopeea corespunzătoare. Copiii care au dificultăţi în pronunţarea consoanelor c-g, vor fi solicitaţi să încerce articularea, prin poziţia gurii larg deschise, limba ghemuită în fundul cavităţii bucale, în timp ce, cu degetul mare şi cel arătător îşi palpează, apăsând uşor regiunea superioară a gâtului.
2. FOCUL ŞI VÂNTUL cuvinte.
Sarcina didactică: redarea corectă a unor sunete izolate şi a sunetelor din componenţa unor
Regulile jocului: copiii reproduc prin mişcări şi onomatopee fenomenele despre care se relatează în povestirea educatoarei, respectând sensul acesteia. Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului Copiii vor sta fie pe scăunele, fie pe covor în semicerc. În introducerea activităţii se vor reactualiza reprezentările despre foc şi vânt, cerându-se copiilor să reproducă onomatopeele fâşş-fâşş, vâjj-vâjj. În acest scop se vor prezenta pe rând cele două ilustraţii şi se vor denumi fenomenele : foc şi vânt. În continuare, educatoarea introduce exerciţiile de pronunţare în contextul unei poveşti simple. Regula jocului cere copiilor ca atunci când povestea se întrerupe, ei să reproducă sunetele corespunzătoare fenomenului enunţat în contextul poveştii. De exemplu: „În casă s-a făcut frig. Mama a pus lemne în sobă şi a aprins focul. Focul făcea...”. Copiii vor imita zgomotul focului. „S-au ars lemnele şi focul s-a stins, apoi tata a ieşit în curte să aducă altele. Afară era frig şi bătea vântul...”. Copiii vor reproduce mişcarea vântului, zgomotul produs de acesta (vâj-vâj). Povestea poate continua sau poate fi reluată într-o altă formă asigurându-se repetarea pronunţării de către copii a sunetelor corespunzătoare. În partea a doua a jocului educatoarea imită unul din fenomenele discutate mai sus, iar copiii formulează propoziţii simple în legătură cu acţiunea percepută: „focul arde” sau „focul face fâşş-fâşş”
(educatoarea şi copiii mimează acţiunea de aprindere a focului) sau „vântul bate” (educatoarea şi copiii leagănă puternic braţele deasupra capului). În pronunţarea onomatopeelor care încep cu consoanele f-v, se recomandă articularea exgerat conturată prin aducerea buzei inferioare sub incisivii superiori. 3. ŞARPELE ŞI ALBINUŢA Sarcina didactică: pronunţarea corectă a consoanelor s şi z. Regulile jocului: la semnalul educatoarei, grupul de copii care alcătuieşte şarpele, execută deplasarea pe un traseu dat imitănd sunetele emise de şarpe. La alt semnal albinele pornesc spre şarpe ca să-l alunge reproducând zumzăitul acestora. Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului Educatoarea va amenaja înainte de începerea jocului un cadru care să sugereze o poiană cu flori. Grupa de copii va fi împărţită în două, o parte dintre ei vor fi albine, iar restul vor alcătui şarpele. Fiecare din subgrupe va avea un rol prestabilit, eventual marcat. Educatoarea conduce jocul indicând deplasarea şarpelui, apoi cea a albinelor. Grupul de copii reprezentând şarpele se va deplasa pe traseul desenat dinainte in linie şerpuită reproducând şuieratul şarpelui: sss.., în timp ce albinele stau într-o parte a sălii de grupă. La un semnal al educatoareo copiii-albine vor imita zborul şi zumzetul acestora înaintând spre şarpe. Şarpele se retrage la locul său ferindu-se să nu fie înţepat. Jocul se continuă schimbându-se rolurile. În cursul jocului se vor asigura momente de odihnă, având în vedere că alergarea poate să influenţeze corectitudinea emiterii sunetelor prin modificările în respiraţie. În acelaşi scop se va doza atent timpul afectat alergării, evitându-se prelungirea acestuia. În pronunţarea unor onomatopee care încep cu consoanele s-z, se recomandă atragerea atenţiei asupra locului de articulare, în cazul în care copiii articulează incorect, cu limba ieşită printre dinţi consoanele s-z. Se recomandă articularea exagerat conturată prin strângerea dinţilor, ca spaţiul deschis să nu fie mai mare de 1-2 mm, limba va fi plasată jos, în spatele incisivilor inferiori, iar colţurile gurii puternic trase în părţi.
4.TRENUL ŞI VÂNTUL Sarina didactică: pronunţarea corectă a consoanelor ş şi j. Regulile jocului: la semnalul dat de educatoare, un grup de copii execută deplasarea pe un traseu, imitând trenul. La alt semnal, un alt grup ajunge trenul, reproducând vântul. Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului Educatoarea va avea înainte de începerea jocului un cadru care să sugereze linia ferată. Grupa de copii va fi împărţiă în două. Educatoarea conduce jocul indicănd deplasarea trenului ş, ş, ş, (acţiune însoţită de mişcarea braţelor). A doua grupă de copii aşteaptă semnalul pentru a depăşi trenul, alergând cu o viteză mai mare, în timp ce pronunţă j, j, j (braţele lateral). Jocul continuă schimbând-se rolurile. În partea a doua a jocului, acţiunea se amplifică prin prezenţa a patru grupe: albinuţele (z, z, z), şarpele (s,s), trenul (ş, ş, ş), vântul (j, j, j). Nu se va scăpa din vedere faptul că, dacă consoanele s-z necesită articularea prin plasarea limbii în spatele incisivilor inferiori şi colţurile gurii bine trase în părţi; în articularea consoanelor ş-j dimpotrivă, vârful limbii este inspre palat şi gura rotunjită. 5.
SPUNE CUM SE FACE
Sarcina didactică: recunoaşterea animalelor şi reproducerea onomatopeelor corespunzătoare glasului acestora.
Regulile jocului: la privirea jucăriei sau a imaginii, copilul trebuie să imite glasul animalului respectiv, iar ceilalţi copii trebuie să-l recunoască şi să-l denumească. La semnalul dat, toţi copiii imită glasul animalului şi execută mişcări corespunzătoare acestuia. Material didactic: animale-jucării sau imagini reprezentând câinele, pisica, oaia, calul, găina, cocoşul, raţa, gâsca, vrabia, albina etc. Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului Materialul necesar jocului va fi acoperit sau introdus într-un săculeţ (coşuleţ) pentru a crea surpriza la prezentare şi a da posibilitatea să se perceapă pe rând fiecare animal al cărui glas va trebui imitat. Copiii vor fi aşezaţi pe scăunele în jurul mesei cu materialul de joc. În desfăşurarea jocului, se va asigura o anumită succesiune în prezentarea imaginilor sau a jucăriilor, începând cu cele al căror glas este mai uşor de pronunţat (pisica) şi terminând cu cele al căror glas (onomatopee) prezintă oarecare dificultate în reproducere. Se va urmări sistematic ca reproducerea să se facă la început individual, apoi se va trece la pronunţarea în mod individual cu copiii care întâmpină dificultăţi în pronunţarea unor sunete. În complicarea jocului se modifică ordinea acţiunilor. Copiii ascultă onomatopeea (reprodusă de educatoare, înregistrată pe bandă de magnetofon) apoi aleg animalul al cărui glas l-au auzit şi-l reproduc individual sau în colectiv, după cum li se cere. 6.
SPUNE CE FACE
Sarcina didactică: indicarea acţiunii executate. Regulile jocului: copilul chemat de educatoare execută mişcarea indicată. La întrebarea „Spune ce face?” copilul atins pe umăr exprimă verbal acţiunea. Material didactic: creion, pensulă, măturică, prosop, pieptăne, perie, pahar, lingură, cuburi, păpuşă, minge etc. Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului Organizarea grupei de copii se realizează în semicerc pe scăunele. Ţinând seama de cunoştinţele copiilor intuirea se face integral, selectiv sau nu se face deloc. Pentru executarea acţiunilor necesare desfăşurării poate să fie invitat un copil mai mare (la început) sau se face apel la toţi copiii din grupă. Acţiunea jocului cuprinde câteva momente pe care copiii la vor desprinde din desfăşurare: chemarea unui copil lângă educatoare; - indicarea unei acţiuni astfel încât să nu fie auzită de ceilalţi copii; - alegerea de către copil a obiectului necesar acţiunii; - executarea acţiunii de către copil; - exprimarea în propoziţii scurte a acţiunii percepute de către copilul atins pe umăr sau numit de educatoare. 7.
AL CUI GLAS ESTE ?
Sarcina didactică: recunoaşterea copiilor din grupă după glas. Formularea corectă a genitivului. Regulile jocului: copilul indicat de către educatoare printr-un gest, va da semnalul de sculare al copilului care simulează că doarme. Cel strigat va trebui să numească copilul care l-a trezit. Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului Copii stau pe scăunele în semicerc. În faţa semicercului se va aşeza la o mică distanţă o masă cu un scaun la care va sta copilul numit de educatoare (trimis la culcare). El se va aşeza cu spatele la grupă, cu braţele pe masă, cu capul pe braţe şi va simula că doarme. În acest timp se va face linişte desăvârşită pentru a se crea condiţii de somn. Educatoarea va trece apoi prin dreptul copiilor (pe la spatele lor) şi va atinge pe unul din ei. Acesta va spune: „Trezeşte-te..., Mihai...”. Copilul în cauză se va întoarce cu faţa spre grupă şi va răspunde la întrebarea adresată în cor: „Al cui glas este?”. În răspunsul său copilul va formula o propoziţie ca: „Este glasul lui Vasilică Popescu”, „Este glasul Ioanei Manolescu” etc.
Se va acorda atenţie în mod special folosirii corecte a genitivului substantivelor proprii feminine, ţinând seama de tendinţele preşcolarilor de a extinde forma masculină. 8.
NE JUCĂM CU BALOANE
Sarcina didactică: recunoaşterea şi denumirea culorilor, formularea corectă a propoziţiei respectând acordul dintre substantiv şi adjectiv. Regulile jocului: copiii care au jetoanele de coloarea corespunzătoare balonului prezentat de educatoare, le vor ridica şi vor preciza culoarea baloanelor cu care se joacă. Copiii vor căuta alte obiecte de aceeaşi culoare cu a balonului educatoarei şi vor denumi culoarea acestora. Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului Copiii vor fi aşezaţi la măsuţele dispuse în careu deschis. În prima parte a jocului se va urmări ridicarea corectă de către copii a jetonului cu imaginea balonului de aceeaşi culoare cu culoarea aceluia ridicat de educatoare. Copiii vor denumi culoarea baloanelor respective. În acest sens educatoarea pune întrebarea „Cu ce baloane ne jucăm?”, iar copiii răspund: „Ne jucăm cu baloanele roşii” etc. Se vor utiliza şi întrebări adresate în mod individual: „Cu ce balon te joci?” pentru a determina şi folosirea singularului. În partea a doua a jocului, educatoarea ridică un anumit balon, iat copiii indicaţi caută pe o masă special pregătită obiectele sau imaginile acestora de aceeaşi culoare, formulând corect o propoziţie care să cuprindă atât substantivul cât şi adjectivul corespunzător. Se va insista asupra acordului corect între substantiv li adjectivul care îl însoţeşte: balon roşu – minge roşie; balon albastru – rochiţă albastră etc. 9.
CINE ESTE ŞI CE FACE ?
Sarcina didactică: denumirea corectă a fiinţelor şi a acţiunilor specifice acestora. Regulile jocului: copiii deschid şi închid ochii la semnalul educatoarei. La întrebarea „Cine este şi ce face?” copiii răspund pe rând denumind animalul şi precizând de fiecare dată altă acţiune posibilă. Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului Mobilierul va fi aşezat în formă de careu deschis. În timp ce copiii stau cu capul aplecat pe masă, educatoarea afişează silueta unui animal. La semnal copiii privesc ce s-a aflat la flanelograf sau la tablă. Răspunsul copilului întrebat va cuprinde atât denumirea animalului cât şi a unei acţiuni pe care acesta o poate efectua, de exemplu: Câinele: 1. latră pisica: 1. mianună 2. muşcă 2. prinde şoareci 3. roade oase 3. zgârie 4. fuge vrăbiuţa: 1. ciripeşte 5. păzeşte casa 2. zboară
Pentru stimularea copiilor să găsească un număr cât mai variat de acţiuni (să utilizeze cât mai multe verbe), educatoarea le poate sugera acţiunea prin mişcări imitative sau crearea de situaţiiproblemă. 10. CÂND FACEM AŞA ? Sarcina didactică: determinarea momentului din zi în care se efectuează o anumită acţiune. Regulile jocului: copiii trebuie să recunoască acţiunea din imaginea la care s-a oprit acul cadranului şi momentul în care se petrece ea. La întrebarea educatoarei, copilul indicat relatează cele observate iar ceilalţi copii imită acţiunile caracteristice în succesiunea lor. Material didactic: un cadran din carton sau placaj (material plastic) – împărţit în două – una din părţi fiind colorată deschis (eventual un soare deasupra acesteia), iar cealaltă parte fiind de culoare inchisă. Pe fiecare parte se vor fixa câte trei-patru imagini reprezentând acţiuni efectuate de copii:
pentru dimineaţă: un copil se dă jos din pat; se spală la chiuvetă; serveşte micul dejun, pleacă spre grădiniţă, se joacă etc.; pentru seară: copilul se dezbracă, copilul face duş, se urcă în pat, doarme. La mijlocul cadranului este un ac indicator ce poate fi îndreptat spre oricare din imagini. Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului Pentru a asigura reuşita jocului, se va preciza în introducere semnificaţia cuvintelor utilizate mai frecvent – respectiv: dimineaţa şi seara. La grupe avansate se pot folosi şi alte adverbe de timp, de exemplu: la prânz. În desfăşurarea jocului, prin mişcarea acului se vor alterna acţiunile de dimineaţă cu cele de seară.
11. UNDE S-A OPRIT ROATA ? Sarcina didactică: diferenţierea şi enunţarea corectă a substantivelor la singular şi la plural constituind corect propoziţia. Regulile jocului: copiii trebuie să recunoască imaginea la care s-a oprit roata şi să indice corect dacă este a unui obiect sau a mai multor obiecte. Materialul didactic: un disc cu segmente pe care sunt desenate obiecte într-un grup sau întrun singur exemplar. Pe acest disc este fixat de un ax, un alt disc cu un segment lipsă. Prin învârtirea acestuia, se descoperă pe rând o singură imagine. Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului Copiii vor fi aşezaţi pe scăunele dispuse în semicerc. În timpul jocului se va acorda atenţia formulării corecte de către copii a propoziţiilor: „Roata s.a oprit la măr”. În funcţie de nivelul de dezvoltare a grupei se poate cere copiilor să însoţească substantivele de adjectivul care arată culoarea obiectului din imagine, de exemplu „Roata s-a oprit la creionul albastru”. Copiii numiţi vor alege de pe masă un jeton reprezentând un obiect sau mai multe obiecte după cum indică imaginea de pe disc. GRUPA MIJLOCIE 12. SĂCULEŢUL FERMECAT Sarcina didactică: denumirea corectă a obiectului scos din săculeţ, raportarea lui la alte obiecte, de aceeaşi categorie. Regulile jocului: copiii la care se opreşte săculeţul la semnalul educatoarei, scot obiectul (imaginea lui), îl denumesc şi îl aşează la locul potrivit pa masă sau panou. Materialul didactic: un săculeţ de pânză de dimensiune mică în care se introduc jucării sau alte obiecte de uz personal ca de exemplu: creion, cretă, cratiţă, batistă, chibrit, şerveţel, prosop, solniţă etc. Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului Înainte de începerea jocului educatoarea aşează pe panou sau pe mai multe mese câte un obiect care să indice criteriul de clasificare a obiectelor găsite de copii în săculeţ. De exemplu: masă pentru mobilier, o pisică pentru animale, pieptăne pentru obiecte de uz personal. Rochiţă pentru obiecte de îmbrăcăminte. Se discută cu copiii ce alte obiecte pot fi aşezate alături de cele aflate pe mese în funcţie de criteriul utilităţii. În săculeţ vor fi introduse obiecte din categorii diferite. Ele vor fi date copiilor aşezaţi în semicerc pentru a le trece din mână în mână. La semnalul educatoarei săculeţul se opreşte. Copilul la care s-a oprit săculeţul trebuie să scoată un singur obiect; îl denumeşte şi-l oferă vecinului cu
rugămintea de a-l aşeza la locul potrivit. Acesta va căuta grupul de obiecte corespunzător şi va motiva aşezarea efectuată. 13. A SPUS BINE SAU N-A SPUS BINE ? Sarcina didactică: compararea pronunţării corecte cu cea incorectă, găsirea formei corecte de pronunţare a cuvintelor auzite. Regulile jocului: păpuşa (Ţăndărică, Aşchiuţă) va prezenta pe rând câte un obiect şi-l va denumi pronunţând unele cuvinte corect, iar altele eronat. Grupa repetă cuvântul în cor atunci când este corect spus, iar atunci când este greşit întrerupe păpuşa printr-un semnal convenit. Unul din copii va pronunţa forma corectă iar un altul va construi o propoziţie cu acel cuvânt. Material didactic: obiecte cunoscute de copii sau imagini ale acestora. Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului Introducerea în joc se poate realiza prin prezentarea personajului de la teatru de păpuşi in jurul căruia se poate purta o scurtă discuţie. Educatoarea va supune pe Aşchiuţă unui examen de vorbire corectă pentru a stabili dacă mai trebuie să înveţe în grădiniţă sau nu. Va descoperi obiectele de pe masă şi va cere păpuşii să aleagă una dintre ele să spună copiilor cum se numeşte. Apoi educatoarea va interveni cu întrebarea leit-motiv a jocului – „A spus bine sau n-a spus bine?”. Pe baza comparaţiei cu forma corectă copiii vor reacţiona repetând forma corectă sau corectând păpuşa, după caz. 14.
CINE (CE) FACE AŞA ?
Sarcina didactică: reprezentarea corectă a onomatopeii la acţiunea ilustrată, pronunţarea onomatopeii în contextul unei propoziţii. Regulile jocului: copii trebuie să aleagă imaginea corespunzătoare onomatopeii pronunţată de educatoareşi să răspundă complet. Grupa repetă onomatopeea şi redă prin mişcare acţiunea. Material didactic: ilustraţii reprezentând: un copil rupe o creangă uscată (prrr), un ceas deşteptător (sună ţrrr), bunica toarce (fusul sfârâie sfârr) etc. Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului Educatoarea pronunţă sunetele emise de unul din obiectele sau personajele ilustrate şi pune întrebarea: „Ce (cine) face aşa?”. Unul din copii se deplasează şi arată imaginea corespunzătoare onomatopeii, după care răspunde la întrebarea pusă. La semnalul educatoarei toţi copiii imită onomatopeea. Deoarece consoana r este extrem de dificilă de pronunţat, se va avea în vedere ca sunetul respectiv să fie articulat prin vibraţii ale vârfului limbii, ridicat în spatele incisivilor superiori, cu musculatura facială încordată. 15.
REPETĂ CE SPUN EU
Sarcina didactică: găsirea unor silabe paronimice. Regulile jocului: educatoarea va pronunţa o anumită silabă (sau un cuvânt), iar copilul cu care aceasta dă mâna, trebuie să repete şi să găsească o altă silabă asemnănătoare (sau un alt cuvânt), diferind doar printr-un singur sunet. Dacă cel solicitat nu răspunde promt, educatoarea trece la un alt copil. Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului Se vor pronunţa silabe perechi după cum urmează:
pa-ta fa-va ma-la
ca-ga sa-ca şa-ga
la-ra etc.
Apoi se vor căuta combinaţii de silabe care să aibe un sens: casa-masa cal-car corn-horn mere-pere ceaţă-gheaţă varză-barză aşă-raţă cine-ţine muscă-muşcă lac-rac vine-şine patru-patu etc. Atmosfera de joc va fi imprimată prin rapiditatea cu care educatoarea va solicita copiilor răspunsurile provocând o întrecere pentru găsirea silabei sau cuvântului corespunzător. 16.
EU SPUN UNA, TU SPUI MULTE
Sarcina didactică: alegerea corectă a jetonului cu una sau mai multe imagini şi exprimarea corectă a singularului şi pluralului. Regulile jocului: copilul chemat de educatoare vine la masa ei, alege un cartonaş şi spune dacă pe el este reprezentat un element sau mai multe elemente. Copilul care are jetonul cu imaginea mai multor elemente de acelaşi fel (sau o imagine a obiectului), ridică acel cartonaş sus, repede şi formulează propoziţia. Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului Pentru fiecare substantiv propus în joc vor exista două cartonaşe, unul cu un singur element, iar altul cu două sau mai multe elemente. Pe rând câte un copil vine la masa educatoarei şi alege un cartonaş. De exemplu, ridicând un cartonaş cu mai multe elemente copilul spune: „Eu am pe cartonaş multe flori”. Copilul la care se află cartonaşul cu o singură floare se ridică şi spune: „Eu am cartonaşul cu o singură floare”. Apoi copilul formulează propoziţia despre floare. Copilul care se află la masa educatoarei trece la plural propoziţia respectivă. În partea a doua a jocului educatoarea (sau copiii) spune un cuvânt la singular (sau plural), iar copiii trebuie să spună acelaşi cuvânt la plural – respectiv la singular. 17.
POŞTAŞUL
Sarcina didactică: recunaşterea şi denumirea lucrătorului care foloseşte anumite unelte sau face anumite produse. Regulile jocului: copilul care a primit scrisoarea de la poştaş, trebuie să spună de cine a fost trimisă, orientându-se după imaginile uneltelor sau a produsului din ilustrată. Grupa de copii mimează a acţiune specifică lucrătorului de la care a primit scrisoarea. Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului În organizarea jocului se va urmăricrearea atmosferei prin anunţarea şi sosirea poştaşului. La început educatoarea va utiliza un exemplu cu ajutorul căruia va explica şi demonstra. Astfel, la întrebarea: „De la cine ai primit scrisoarea?”, copilul poate răspunde: „Eu am primit scrisoarea de la croitor, deoarece pe ea este desenat acul cu care el coase”, sau: „Eu am primit scrisoarea de la bucătar, deoarece pe ea este desenat un cozonac pe care-l pregăteşte bucătarul”. Până când copiii pot formula fraze atât de lungi se pot folosi două sau chiar trei întrebări consecutive. De exemplu: „De la cine ai primit scrisoarea?” copilul răspunde: „De la croitor”. Urmează cea de-a doua întrebare: „De unde şti?”. Copilul răspunde: „Fiindcă pe ea este desenat un mosor cu aţă”. A treia întrebare va fi: „Ce face croitorul cu aţa?”. Copilul precizează: „Croitorul coase cu aţa”. La grupele cu nivel mai dezvoltat se va putea solicita denumirea uneltei sau a pronumelui de către un alt copil. După „lectura” scrisorii, grupa va mima dacă se poate, o acţiune specifică profesiunii
respective. Propunerea acţiunii o face la începutul jocului educatoarea, apoi o pot sugera copiii. În cursul jocului, se va avea grijă ca rolul poştaşului să fie interpretat, pe rând de mai mulţi copii. 18.
CARE ESTE CULOAREA TA ?
Sarcina didactică: recunoaşterea şi denumirea culorilor, formularea corectă a propoziţiilor. Regulile jocului: copilul întrebat de educatoare va trebui să răspundă repede şi corectcare este culoarea obiectului primit. La semnalul educatoarei: „Care este culoarea ta?” copiii care au obiecte de aceeaşi culoare trebuie să le aducă la masa educatoarei şi să le grupeze în funcţie de culoare. Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului Copiii vor fi aşezaţi la măsuţe dispuse în careu deschis. În prima parte a jocului, copiii denumesc obiectele primite şi precizează culoarea acestora („Coşuleţul meu este roşu”, „Panglica mea are culoarea albastră”). Educatoarea va avea grijă să ofere alternativ un obiect, două şi chiar mai multe obiecte pentru a utiliza adjectivele nu numai la genul masculin şi feminin ci şi la singular şi plural. Pentru stimularea vorbirii se va putea cere copiilor să construiască propoziţii despre acelaşi material cum ar fi: „Steguleţele roşii împodobesc casele noastre”. În partea a doua a jocului, accentul va cădea pe gruparea obiectelor în funcţie de culoare. 19.
UNDE AM AŞEZAT JUCĂRIA ?
Sarcina didactică: folosirea corectă a cuvintelor care indică poziţia în spaţiu, compararea poziţiei obiectelor unele faţă de altele. Regulile jocului: copiii închid şi deschid ochii la semnal. Ei trebuie să observe ce schimbări de poziţie a jucăriilor a efectuat conducătorul jocului (educatoarea), iar unul dintre ei să răspundă la întrebarea acestuia. Un alt copil va modifica poziţia unei jucării din sala de grupă, reproducând aceeaşi relaţie spaţială. Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului Copiii sunt aşezaţi la măsuţe aranjate ăn careu deschis. În desfăşurarea jocului, educatoarea va respecta o anumită gradare în succesiunea modificărilor. La început va acţiona cu un singur obiect – realizând aşezarea unei jucării sau a alteia pe ceva sau sub ceva. Ulterior vor putea fi utilizate două jucării deodată. În complicarea jocului educatoarea poate folosi flanelograful sau o machetă cu personaje din poveşti cunoscute şi va efectua unele schimbări, solicitând copiilor să le transpună în acţiunea cu obiectele. De exemplu: să aşeze păpuşa în aceeaşi poziţie cu piticul de pe machetă. Astfel, dacă piticul stă pe scaun, copilul va aşeza păpuşa tot pe scaun sau dacă piticul se află în spatele scaunului, păpuşa va fi aşezată în aceeaşi poziţie. 20.DE-A MAGAZINUL CU JUCĂRII Sarcina didactică: folosirea corectă a formulelor de adesare; descrierea jucăriei preferate subliniind unele caracteristici ale acesteia. Regulile jocului: solicitarea jucăriei se face nu prin denumirea ei ci prin descriere şi menţionarea jocului în care va fi folosită. Vânzătorul eliberează jucăria numai dacă a fost bine descrisă. El are voie să pună întrebări referitoare la structura şi caracteristicile jucăriei. Materialul didactic: rafturi sau mese pentru amenajarea cadrului asemănător unui magazin de jucării; diverse jucării cunoscute de copii. Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului
Scăunelele pe care se vor aşeza copiii sunt grupate în funcţie de numărul de echipe ce se vor forma. Fiecare echipă ocupă un grup de scăunele. Scăunelele din fiecare grup vor fi aşezate în semicerc. În introducere copiii vor vizita „magazinul de jucării” pentru a vedea ce se află în el de vânzare, pentru a-şi alege jucărille pe care doresc să le cumpere. În funcţie de numărul copiilor educatoarea îi împarte apoi îm 3-4 echipe şi oragnizează trimiterea pe rând a reprezentanţilor la magazin. Îninţial educatoarea va interpreta rolul de vânzător pentru a putea orienta mai bine modul în care copiii descriu jucăria. În acest scop va putea pune întrebări de genul: „Ce părţi are jucăria?”, „Din ce material este făcută?”, „În ce jocuri vrei s-o foloseşti?”. În a doua parte a jocului se va renunţa la întrebări pentru a obţine o descriere independentă a jucăriei. Înainte de solicitarea jucăriei copiii din fiecare echipă se vor sfătui asupra jucăriei ce urmează a fi cumpărată şi eventual asupra modului de descriere. Acolo unde nivelul grupei permite, se poate recomanda ca să se fixeze tema unui joc şi în funcţie de aceasta să se cumpere jucăriile corespunzătoare din magazin. În acest caz, jocul începe după ce echipele şi-au stabilit fiecare tema. În cazul în care descrierea jucăriei este necorespunzătoare, cumpărătorul n-o va primi, echipa respectivă fiind în situaţia de a avea mai puţine jucării la sfârşitul jocului. În încheiere, fiecare echipă îşi va desfăşura jocurile preferate. GRUPA MARE
21.CE E BINE, CE E RĂU ? Sarcina didactică: găsirea greşelilor în pronunţarea unor cuvinte şi enenţarea lor în forma corectă. Regulile jocului: copiii aplaudă atunci când Aşchiuţă (sau alt personaj) pronunţă corect cuvintele şi îl corectează atunci când acesta greşeşte. Se pronunţă un cuvânt greşit, iar cel care a primit mingea, răspunde pronunţând cuvântul corect. Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului Copiii stau pe scăunele în semicerc. Jocul poate începe cu prezentarea lui Aşchiuţă sau a unui alt personaj de la teatrul de păpuşi. Acţiunea de corectare a greşelilor va fi motivată prin necesitatea de a-l învăţa pe Aşchiuţă să pronunţe cuvintele corect. În desfăşurarea jocului educatoarea va acorda atenţie la început alegerii unor cuvinte mai cunoscute de copii, apoi altele cu un grad de dificultate mai mare în pronunţare. Se vor face greşeli – de omisiune a unor sunete:
pâne-pâine ahăr-zahăr macaoane-macaroane –
cheion-creion gaben-galben abastru-albastru
de înlocuiri de sunete: mală-mamă pală-pară cată-casă coln-corn cascaval-caşcaval laţă-raţă
În cursul jocului se poate complica pe trei căi: 1)prin găsirea unor cuvinte cu un grad de dificultate mai mare în pronunţare: portocală, portocaliu, zarzavat, pătrunjel, castravete etc. 2) prin prezentarea unor propoziţii cu dezacorduri sau cu alte greşeli de ordin gramatical. 3) prin prezentarea unor propoziţii simple formate din mai multe cuvinte pronunţate greşit.
Se va exersa distingerea după auz a articulaţiilor greşite şi corecte şi cu alte ocazii. Având în vedere că stigmatismul interdentar reprezintă cea mai frecventă articulare uncorectă a consoanelor (sz, ş-j, ce, ci, je, ji, ţ) educatoarea va pronunţa cuvinte care încep cu unul din sunetele amintite în mod corect sau incorect.
22.CINE SPUNE MAI MULTE CUVINTE ? Sarcina didactică: alegerea imaginilor corespunzătoare unor cuvinte care încep cu sunetul dat şi pronunţarea corectă a cuvintelor. Regulile jocului: la semnalul dat, echipele selectează din imaginile obiectelor primite pe acelea a căror denumire începe cu sunetul dat. Câştigă echipa care în timupl acordat selectează corect cele mai multe imagini. Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului Fiecare echipă formată din 5-6 copii primeşte un coşuleţ cu 20-25 jetoane reprezentând diferite obiecte cunoscute. Educatoarea va pronunţa un sunet de preferinţă din sunetele mai dificil de pronunţat: c, g, r, s, ş, ţ, j, v, şi va cere copiilor să aleagă acele imagini care corespund cuvintelor ce încep cu sunetul respectiv, de pildă s: sanie, sac, sapă, sacoşă, solniţă, scafandru, scaun, scară etc. sau pentr g: gâscă, guler, gutuie, greblă, grădină, grâu; pentru ş: şarpe, şoşoni, şosete, şorţ, şapcă, şoarece, şopârlă etc. Copiii au un timp limitat pentru alegerea imaginilor. Pe rând fiecare copil din echipă va fi solicitat să denumească o imagine din cele alese de echipa din care face parte. Se notează pe echipe numărul răspunsurilor corecte sau al jetoanelor corect alese. În încheierea jocului se stabileşte echipa câştigătoare totalizând punctele obţinute de fiecare echipă. 23 .JOCUL SILABELOR Sarcina didactică: să completeze silaba dată cu alte silabe pentru a obţine un cuvânt. Să alcătuiască propoziţii cu cuvântul dat şi să despartă apoi toate cuvintele în silabe, menţionând numărul silabelor din fiecare cuvânt spus. Regulile jocului: copilul indicat prin intermediul unei baghete va pronunţa silaba enunţată de educatoare şi o va completa construind un cuvânt. Copiii vor căuta alte cuvinte care să aibă în cuprinsul lor aceeaşi silabă şi se vor anunţa să le spună. Material didactic: ilustraţii care să sugereze copiilor diferite cuvinte cu silabele mai frecvent întâlnite în vorbire, de exemplu: a) casă, cadă, cană masă, mazăre, macara tavă, taburet, taxi măgar, mălai, mănuşă, mătură ladă, lamă, lacăt b) cuvinte care conţin două-trei consoane consecutive: capră, castană, castel, carte, castravete creion, cretă, crap, parc, porc, patru , scrisoare, stropitoare. Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului Copiii vor sta pe scăunele în cerc, lăsând doar un loc pentru educatoare. Educatoarea organizeazăîn introducere cîteva exerciţii de analiză a structurii unor cuvinte cunoscute, pentru a familiariza copii cu noţiunea de silabă. După ce educatoarea va da exemple, copiii pot asocia pronunţarea silabelor cu bătăi ritmice din palme, cu palmele bine întinse oblic, în faţă, pentru ca pauzele necesare să fie cât mai bine maracte, va începe jocul. Ea pronunţă o silabă din cele mai frecvent întâlnite în structura cuvintelor: ma, na, la, pa, da, ca etc. şi lasă timp copiilor. Ea se deplasează prin spatele copiilor şi atinge pe rând copiii cu bagheta punându-i în situaţia de a completa silaba spusă pentru a forma un cuvânt. Nu va limita copiii în ceea ce priveşte numărul sau structura silabelor. Va putea accepta şi cuvinta care au silaba în interiorul cuvântului. În amplificarea jocului, se poate introduce cerinţa de a se formula propoziţii cu cuvinte găsite.
Pentru înviorarea jocului se poate utiliza întrecerea între copii. 24.RĂSPUNDE REPEDE ŞI BINE Sarcina didactică: găsirea antonimelor unor cuvinte, formularea unor propoziţii cu acestea. Regulile jocului: fiecare echipă are dreptul să spună, pe rând, 2-3 cuvinte la care cealaltă echipă trebuie să-i găsească antonimul. Echipele n-au voie să repete un cuvânt care s-a mai spus. Fiecare echipă trebuie să respecte timpul dat pentru consultare: la sunetul clopoţelului să pună întrebarea sau să dea răspunsul. Echipa care nu se încadrează în timp sau nu răspunde corect pierde un punct sau un steguleţ din cele ce i-au fost repartizate la început. Câştigă echipa care cele mai multe din steguleţele primite. Material didactic: un clopoţel sau un alt instrument cu care se poate da un semnal auditiv, steguleţe (câte 20 de fiecare echipă) aşezate într-un vas sau pe un suport. Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului La începutul jocului copiii vor fi împărţiţi în două echipe, cu un număr egal de membri. Alegerea unui conducător nu este o cerinţă obligatorie ci rămâne la latitudinea educatoarei, în funcţie de nivelul dezvoltării copiilor. Se va insista pe baza unui exemplu sau două asupra însuşirii tehnicii de a adresa o întrebare de către un grup prin reprezentantul său şi a tehnicii de a se consulta în formularea întrebării şi în alegerea reprezentantului. Se va urmări respectarea regulii de a nu enunţa de mai multe ori acelaşi cuvânt şi nici ca aceeaşi copii să fie mereu reprezentanţii echipei (la întrebări şi răspunsuri). Se va stimula spiritul de creativitate a copiilor în găsirea unor antonime cât mai variate pornind de la aspecte concrete: dimensiuni, asperitate, intensitate, rapiditate, duritate, temperatură, grutate, culori, ajungând până la însuşiri morale: harnic-leneş, bun-rău, corect-incorect, ascultător-neascultător, veseltrist, curajos-fricos. Unul din copii sau educatoarea va avea grijă ca la fiecare greşeală să îndepărteze un steguleţ din colecţia echipei respective. Educatoarea va participa alternativ la o echipă sau la alta în prima parte a jocului pentru a-i organiza în consultarea reciprocă şi la alegerea reprezentantului. În partea a doua a jocului va acorda independenţă cât mai mare copiilor în rezolvarea sarcinilor jocului. În încheiere, se va stabili echipa câştigătoare, care va avea latitudinea să ofere echipei necâştigătoare un dar de consolare. 25..GĂSEŞTE CUVINTELE POTRIVITE Sarcina didactică: completarea propoziţiei enunţate de conducătorul jocului cu cuvântul corespunzător, formularea unor propoziţii în care să se includă în mod logic un cuvânt dat. Regulile jocului: copilul atins pe umăr cu bagheta, completează cuvântul care lipseşte din propoziţie, reluând apoi întreaga propoziţie cu un cuvânt dat. Grupa de copii aprobă prin aplauze răspunsurile corecte. Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului Copiii vor fi aşezaţi pe scăunele dispuse în semicerc. În funcţie de nivelul grupei, educatoarea va formula propoziţii eliptice începând cu cele cărora copilul trebuie să le adauge fie complementul, fie predicatul, fie atributul, fie subiectul. Astfel se pot utiliza propoziţii de tipul: - Merele se culeg din.... - Toamna, copiii merg la .... - Cireşele.... - Primăvara, pomii.... În genere, copiii pot fi solicitaţi să găsească mai multe cuvinte potrivite pentru aceeaşi propoziţie.
În partea a doua a jocului pot să fie antrenaţi copiii în calitatea de conducători ai jocului. De asemenea, se modifică sarcina didactică. Conducătorul jocului spune un cuvânt, iar copiii trebuie să construiască o propoziţie cu sens în care să fie inclus cuvântul respectiv. 26.CUM ESTE ? Sarcina didactică: găsirea răspunsului corect. Regulile jocului: alegerea şi descrierea imaginii de pe cartonaş de către copil se va face la indicaţia conducătorului jocului. Cel care are cartonaşul ce exprimă inversul se va anunţa foarte repede şi va răspunde. Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului Copiii vor primi atâtea cartonaşe câte răspunsuri li se vor cere. În cursul jocului de conducător va fi interpretat la început de educatoare , iar după însuşirea lor de către copii. Conducătorul face un semn ca la „jocul tăcerii” prin mişcarea degetului arătător. Copilul indicat vine la masa educatoarei şi alege un cartonaş, denumeşte succint elementul cu caracteristica lui – „un coş gol”. Copilul care are imaginea coşului plin o aduce la masă şi spune o propoziţie în care cuprinde elementul redat cu caracteristica lui: „Coşul plin este greu” sau „Mama aduce acasă un coş plin cu fructe”. În partea a doua a jocului, educatoarea împarte copiilor jucării având caracteristici diferite: o păpuşă mare, o păpuşă mică, un tren lung, un tren scurt, o masă rotundă, o masă pătra 27.CUM CIRCULĂM? Sarcina didactică: traversarea numai prin locurile marcate sau cu circulaţie dirijată; exprimarea corectă a motivului: găsirea indicatoarelor cerute şi aşezarea lor acolo unde se potrivesc. Regulile jocului: traversarea străzilor numai la semnalul dat de educatoare şi numai acolo unde întâlnesc indicatoarele: trecere pietoni (zebre şi semafor). Pe străzile fără indicatoare, copiii trebuie să treverseze asigurându-se întâi din stânga până la jumătatea şoselei dacă nu vin maşini, apoi din dreapta. Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului Jocul se va desfăşura în curtea grădiniţei sub formă de întrecere între două echipe. Un copil din fiecare echipă va fi însoţitorul grupului. Educatoarea va avea rolul poliţistului care va schimba mereu culorile semaforului pentru a-i face atenţi pe copii la trecere. În partea a doua a activităţii copiii vor veni şi vor alege indicatoarele după cum le spune educatoarea, le aşează pe şosele - să circule numai la culoarea verde a semaforului. În mediul rural, copiii vor fi deprinşi să circule numai pe partea „stângă” pentru observarea vehiculelor care vin din faţă. 28.GHICEŞTE LA CE M-AM GÂNDIT ? Sarcina didactică: alcătuirea unei ghicitori prin unificarea tuturor sugestiilor date de un grup de copii. Regulile jocului: copiii vor face ghicitori numai despre obiecte sau unelte. Ghicitoarea trebuie să se refere la părţile componente, forma şi materialul din care sunt făcute obiectele sau uneltele. Copilul sau copiii care trebuie să ghicească vor sta în afara clasei în timpul cât se alcătuieşte ghicitoarea şi vor reveni numai la chemarea educatoarei. Ghicirea se va face numai pe baza descrierii. Dacă cei întrebaţi nu reuşesc să ghicească au voie să pună grupei întrebarea: „La ce foloseşte”. Material didactic: imagini reprezentând obiectele despre care ar urma să se alcătuiască ghicitoarea ca: greblă, cazma, stropitoare, centimetru, foarfece, maşină de cusut, degetar, ac cu aţă,
calapod, ciocan, ferăstrău, rindea etc. Ele se vor folosi numai în cazul unei grupe de copii cu greutăţi în elaborarea ghicitorul fără ajutorul unui suport intuitiv. Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului Copiii vor fi aşezaţi pe scăunele în semicerc. În prima parte a jocului educatoarea va participa împreună cu copiii la compunerea ghicitorilor. Îi va stimula să-şi spună fiecare părerile cu privire la unealta pusă în discuţie. Apoi va sugera copiilor să valorifice cele discutate elaborând ghicitoarea. Totodată, se va stabili în comun care din copii va expune ghicitoarea pentru cel care a fost izolat temporar. După ce se însuşeşte tehnica alcăuirii în comun a ghicitoarei, copiii sunt împărţiţi în 2-3 echipe şi alcătuiesc în mod independent ghicitori despre obiecte şi unelte care n-au mai fost discutate în cursul jocului. În această situaţie vor fi trimişi în afara clasei tot atâţia copii câte echipe au fost stabilite (dacă sunt trei echipe – câte un copil din fiecare echipă). Educatoarea va urmări toate echipele, va acorda însă ajutor numai atunci când copiii nu reuşesc să se descurce în grup. Va aprecia în final echipa care a creat cele mai frumoase ghicitori şi care a colaborat în cele mai bune condiţii. Pentru o mai bună coordonare, fiecare echipă poate să-şi aleagă un conducător.
1.Eu spun una, tu spui multe !
Scopul didactic :insusirea corecta a singularului si pluralului, alcatuirea de propozitii corecte din punct de vedere gramatical, respectand acordul dintre subiect si predicat. Obiective operationale : sa gaseasca forma opusa a cuvantului ( a substantivelor enuntate) sa separe jetoanele cu un obiect de jetoanele cu mai multe obiecte ; sa respecte regulile jocului ; Sarcina didactica :denumirea corecta a singularului si pluralului unui substantiv si alcatuirea de propozitii cu acestea Continutul jocului : Se va imparti grupa in doua echipe dispuse pe scaunele fata in fata. La semnal un copil va ridica un jeton cu un obiect, cel din fata lui va ridica jetonul opus cu mai multe obiecte. Raspunsul corect va fi apreciat cu acordarea unei buline.In partea a 2 a a jocului, copiii se vor desprinde de material fiecare spunand un cuvant ce indica un obiect sau mai multe obiecte ; echipa adversa enunta cuvantul la numarul opus.dupa ce copiii se obisnuiesc vor insoti substantivele si de un adjectiv : creion albastru-creioane albastre, floare rosie- flori rosii. Regului institutite :In timp ce un copil ridica un jeton cu un singur obiect, un copil din grupa adversa va ridica un jeton opus( cu mai multe obiecte).Un alt copil va formula o propozitie cu acel cuvant la singular si la plural.Raspunsul bun va fi motivat si apreciat cu acordarea unei buline. Material didactic : jetoane teprezentand substantive la singular si la plural , buline, flanelograf,fise de evaluare ; Variante ale jocului :Pentru complicarea jocului substantivele vor fi incluse in propozitie avand grija ca sa se faca direct acordul intre subiect si predicat.Fiecare propozitie este trecuta la plural.Intrecerea intre echipe va continua primind cate o bulina pentru fiecare raspuns bun.
2.Unde s-a ascuns furnicuta?
Scopul didactic: Verificarea cunostinţelor copiilor despre atributele pieselor geometrice; Dezvoltarea operatiilor gandirii Obiective operationale: - să denumească figurile geometrice, - să identifice poziţii spaţiale; - să rezolve corect itemii fişei; - să participe cu plăcere şi interes la activitate; Sarcina didactica: -Recunoasterea formelor geometrice şi precizarea aributelor acestora; -Recunoaşterea şi denumirea poziţiilor spaţiale; Continutul jocului: Se prezintă invitatul zilei – Furnicutal – care le cere ajutorul copiilor pentru a-o învăţa formele geometrice.Pe un panou sunt aşezate toate piesele geometrice învăţate. Copii închid ochii, iar educatoarea aşează furnicuta lângă o piesă geometrică. Apoi deschid ochii iar educatoarea întreabă: Unde s-a ascuns furnicuta?. Copiii răspund precizând piesa geometrică şi atributele ei.
Reguli institutite: La solicitarea educatoarei copiii închid ochii, iar când îi deschid trebuie să spună unde sa ascuns furnicuta, ce figură geometrică se află în acel loc şi care sunt atributele acesteia. Dacă raspunsul este corect, copilul va primi drept recompensă un stimulent în formă de furnicuta; Material didactic:furnicuta.piese geometrice, stimulente Variante ale jocului: Educatoarea aşează piese geometrice în diferite locuri din grupă. La întrebarea educatoarei : Unde sunt aşezate cercurile?, copiii enumeră locurile unde sunt aşezate acele piese: Cercurile sunt pe masă / sub scaun / lângă furnicuta.
3. A cata albinuta a zburat?
Scopul didactic: -folosirea corectă a numeralelor cardinale şi ordinale; -cunoaşterea locului fiecărui număr în şirul numeric; -verificarea cunoştinţelor despre zilele săptămânii. Obiective operationale: - să identifice lipsa unui obiect (imagine) dintr-un şir format, să-l denumească utilizând numeralul ordinal corespunzător respectând acordul verbal între numeral şi substantivul care-l însoţeşte; - să stabilească vecinii numerelor naturale în şirul numeric 1-10. Sarcina didactica: -identificarea locului rămas liber şi denumirea lui prin intermediul numeralului ordinal. Continutul jocului: Copii sunt aşezaţi la măsuţele aranjate în formă de careu, iar în faţa lor este aşezat suportul cu 10 albine. Educatoarea le cere copiilor să închidă ochii atunci când aud bâzâitul albinei. La semnal, deschid ochii şi spun a câta albină a zburat şi ce albină urmează după ea. Apoi este ridicat jetonul cu cifra corespunzătoare locului elementului luat. Dacă răspunsul copilului este corect, toţi copiii iau albinuţa respectivă de pe suport pentru a imita zborul ei.Ex.A cata albinuta a zburat?/ A zburat a saptea albinuta, iar dupa ea urmeaza a opta albinuta. Reguli instituite: Copii închid şi deschid ochii când aud bâzâitul unei albinuţe. Toţi copii trebuie să ia aceiaşi albinuţă din şirul lor ca cea luată de educatoare şi să spună a câta albinuţă a zburat. Dacă răspunsul este corect toţi copii se joacă cu albinuţele imitând zborul lor. Elemente de joc: închiderea şi deschiderea ochilor, imitarea zborului albinuţelor. Material didactic: o imagine pe care sunt poziţionate cele 10 albine pentru fiecare copil şi pentru educatoare, stimulente albinuţe. Variante ale jocului: Educatoarea enumeră zilele săptămânii şi de fiecare dată lipseşte din enumerare o zi. Copii descoperă ziua care lipseşte şi precizează locul ei în cadrul zilelor săptămânii. În ultima parte a jocului, vor fi aduşi cinci copii în faţa grupei care se vor prezenta, apoi unul se va ascunde. Copiii trebuie să ghicească cine lipseşte, al câtelea era în şir şi între care copii era aşezat.
JOCURI DIDACTICE PENTRU SCOLARII MICI (CLS I ) SI PRESCOLARI Jocul “ Sa face cunostinta,, Scopul:
Facilitarea cunoasterii intre membrii grupei si ,, destinderea’’ atmosferei in perioada de adaptare a copiilor cu noul mediu, cel al gradinitei sau al scolii. Incurajarea copiilor sa participe activ la joc, sa-si depasasca dificultatile si sa fie deschisi la schimbari. Sarcina jocului: Autoprezentarea si respectarea sunetului initial in alegerea cuvantului care denumeste obiectul cumparat. Regulile jocului: Copilul care raspunde trebuie sa spuna numele tuturor colegilor care au raspuns inaintea lui.. Elemente de joc Fiecare raspuns corect va fi rasplatit cu aplauze Cei care gresesc sunt ajutati de educatoare. Desfasurarea jocului •
•
Participantii sunt asezati in cerc. Educatoarea isi spune numele si adauga ca vrea sa cumpere un obiect al carui nume incepe cu primul sunet al numelui sau: ,,Eu sunt Tincuta si vreu sa cumpar un trandafir ‘’. Jocul se desfasoara in sensul acelor de ceasornic. Fiecare copil se prezinta , anunta ce doreste sa cumpere pentru el si va fi atat de amabil incat sa cumpere si obiectul pentru cei dinaintea sa , mentionandu-le numele si ce doresc sa cumpere. Ex ,, Eu sunt Tincuta si vreu sa cumpar un trandafir si un ananas pentru Alexandru’’ Varianta Copiii stau in cerc . Un copil spune ,,Am plecat la gradinita si mi-am pus in saculet o papusica.....’’, urmatorul spune: ,, o papusica si un prosopel...’’,urmatorul trebuie sa puna in saculet un obiect nou, dar sa nu uite sa mentioneze obiectele puse in saculet de cei dinaintea lui. In momentul cand un copil uita sa mentioneze un obiect , iese din cerc si jocul continua fara el. Joc didactic ,,Agentul de circulatie’’ Scopul: Cunoasterea semnelor de circulatie si a semnificatiilor acestora Sarcina : Sa recunoasca semnele agentului de circulatie si sa actioneze conform acestora. Desfasurarea jocului: (jocul se va desfasura pe terenul de joc ) Pe terenul de joc sunt marcate 2 linii paralele la distanta de 3-4 metrii intre ele, reprezentand ,,strada ‘’. De o parte si de alta a strazii sunt ,, trotuarele’’.Copiii sunt ,, pietonii’’. In mijlocul strazii, in picioare ,pe un scaunel, sta un copil ,, agentul de circulatie’’ care are in mana 2 stegulete: unul rosu si unul verde. Cand ,,agentul de circulatie’’ ridica steguletul verde copiii pot circula liber de pe un trotuar pe celalalt, taversand strada, de indata ce ,,agentul de circulatie’’ lasa steguletul verde, copiii se vor grabi sa se refugieze pe trotuare. Dupa ce ,,agentul de circulatie’’a lasat , incet, steguletul verde , el ridica repede pe cel rosu. Din momentul care steguletul rosu este ridicat nici un copil nu mai are voie sa traverseze.Copiii care traverseaza cand steguletul rosu e ridicat vor primi amenda. Jocul continua apoi cu un alt,, agent de circulatie’’. Varianta: De aceasta data, copiiii sunt impartiti in 2 grupe: unii,, pietoni’’ iar ceilalti,, vehicule’’ . ,,Vehiculele’’ se deosebesc de ,,pietoni ‘’ printr-un semn distinctiv, de exemplu, un disc de carton pe care e desenat un automobil, o bicicleta. In mijlocul strazii , de la un trotuar la altul , este marcat , prin 2 linii paralele , locul unde,, pietonii’’ pot traversa. In centrul acestor portiuni, in picioare, pe scaunel , sta ,,agentul de circulatie’’ . El conduce circulatia prin ridicarea laterala a bratelor.
Jocul didactic”Ce face mama ?”are ca sarcină didactică recunoaşterea, denumirea şi descoperirea acţiunilor prezentate în ilustraţii,care înfăţişează diferite ocupaţii ale mamei.Regulile jocului precizează că plicul în care este câte o ilustraţie,este dat din mână în mână de la un copil la altul până ce se aude semnalul:Stop”.Copilul la care s-a oprit plicul,în momentul semnalului,îl deschide,arată celorlalţi ilustraţia găsită în plic,apoi o descrie. Jocul, ca atare, nu reclamă o participare suficient de activă din partea copiilor; elementul de joc,trecerea plicului din mână în mână nu are darul să-i mobilizeze în vederea realizării sarcinii didactice. Pentru a fi mai atractiv , atat pentru scolari si prescolari, pentru a le capta mai mult atentia , in locul plicului cu imagini eu am folosit imagini pe calculator, astfel introducand ca , mijloace si materiale moderne in procesul instructiv-educativ, calculatorul. Acest joc l-am folosit in cadrul lectiei de comunicare cu tema Meseria-bratara de aur , pe care am desfasurat-o cu elevii clasei I. Lucrand si cu prescolarii (1990-2000), am desfasurat acest joc in cadrul activitatii de dezvoltare a limbajului cu tema Despre meserii. Jocul poate fi folosit atat la scolari cat si la prescolari si chiar la o activitate desfasurata impreuna.
Un alt joc care poate fi folosit atat in cadrul activitatilor cu prescolarii cat si cu scolarii mici (cls I ) este jocul didactic matematic “ Asaza obiectul la locul indicat’’ . Sarcina didactica este de a observa pozitia obiectelor unul fata de altul si de a folosi termenii corespunzatori pentru a aprecia distantele intre ele: aproape, mai aproape, departe, cel mai indepartatat si a pozitiei unui obiect fata de altul: in fata, in spate, la dreapta, la stanga, sus, jos, inainte, inapoi. Scopul jocului : formarea deprinderii de a stabili pozitia unui obiect in raport cu un altul; dezvoltarea capacitatii copiilor de a aprecia distantele intre obiecte. Descrierea succinta a jocului -conducatorul jocului, in speta cadrul didactic, cere copiilor sa execute comenzi date si pentru fiecare comanda executata corect i se ofera copilului cate o bila rosie. Ex: Papusa jos, iar catelul sus! -
Jocuri 1. “Cine ia mai repede mingea?” Jocul se desfăşoară între 2 echipe egale numeric. În centrul lui se trasează prin 2 linii paralele o fâşie de 2 m lăţime. Pe fiecare latruă a fâşiei centrale se aşează spate în spate câte o echipă A şi B. La mijlocul laturii mici a terenului se află câte o minge. La semnalul educatoarei, copiii fiecărei echipe aleargă spre marginea proprie. Cel care reuşeşte să intre în posesia mingii câştigă un punct. Educatoarea notează punctele, copiii se întorc la start şi se aşteaptă din nou semnalul de plecare. Se repetă de mai mult ori. Câştigă echipa care obţine punctajul maxim. 2. « Vrăbiuţele » Vrăbiuţele stau adunate într-un cerc desenat de educatoare pe sol. O fetiţă stă într-un colţ şi se face că doarme. La semnalul eudcatoarei, « v răbiuţele » sar uşor pe vârfuri ca ea, ciripind. Fetiţa se trezeşte, se ridică în picioare, sde uită cu mâinile la ochi. Vrăbiuţele se sperie şi aleargă la un punct fix. Jocul se repetă de mai multe ori. 3. « Puişori, veniţi la mine ! » Copiii se aşează pe scăunelele care se află pe lângă un perete. Educatoarea spune : « Puişori, veniţi la mine ! Copiii aleargă, iar educatoarea îi prinde cu mâinile întinse şi spune : « aţi sosit, acum alergaţi înapoi. » Copiii aleargă spre scaunele lor şi se aşează. După ce toţi se liniştesc şi se odihnesc puţin, educatoarea îi cheamă din nou.
« Găseşte-ţi perechea ! » Copiii se aşează pe perechi, faţă în faţă, pe circumferinţa unui cerc desenat pe sol. La primul semnal de începere al educatoarei, jucătorii din afară aleargă în jurul cercului, la al doile semnal vor trebui să revină la locul de plecare. După fiecare alergare se schimbă rolurile. Se penalizează jucătorul care greşeşte locul. Câştigă echipa care are mai puţine penalizări. 4.
5. « Paznicul orb » Copiii formează un cerc mare iar educatoarea alege un copil, care este «paznic », îl leagă la ochi cu o basma. El stă în mijlocul cercului unde are voie să se mişte liber. Copiii care formează cercul capătă câte un număr, de la 1 la 10, după câţi copii sunt. « Paznicul » strigă două numere deodată, de exemplu 1 si 4. Purtătorii acestor numere trebuie să schimbe locurile între ei prin mijlocul cercului, în timp ce paznicul încearcă să-l atingă sau să-l prindă pe unul dintre ei. Dacă reuşeşte, schimbă locul cu copilul atins, dacă nu, jocul continuă în aceeaşi formaţie. După trei încercări nereuşite, trece alt copil în cerc, iar paznicul neîndemânatic primeşte o pedeapsă hazlie.
« Mingea deasupra » Copiii sunt împărţiţi în două echipe şi stau în coloană câte unul. Primul jucător din fiecare echipă are o minge. La semnalul dat de educatoare, copilul din faţă ridică mingea deasupra capului şi cu braţele întinse în sus, trece mingea copilului din spate, care, la rândul său o transmite mai departe, pâna ce mingea ajunge la ultimul copil. Când mingea a ajuns la acesta, el aleargă cu ea în faţa şirului, procedând la fel. Echipa al cărei 6.
prim jucător revine cel dintâi la locul său este câştigătoare. Dacă un jucător scapă mingea, el trebuie să o ridice, să revină la locul său şi să continue jocul. 7 . « Rândunica fără cuib » Educatoarea deseneaza pe sol un cerc mare pe marginea căruia stau copiii la egală distanţă unul de altul. Fiecare copil îşi desenează în jurul său un cerc mic(cuibul). Unul dintre copii stă în mijlocul cercului mare (rândunica). Toţi ceilalţi copii stau în cuibul lor. La semnalul educatoarei ,,zburaţi”, rîndunelele îşi schimbă cuiburile între ele. Rândunica din mijloc care nu are cuib, urmăreşte şi ea să ocupe un cuib. Cel ce rămâne fără cuib trece în mijlocul cercului mare. Jocul se repetă.
8.« Copiii harnici » Se organizează cu toată grupa, care este aşezată în jurul unui cerc mare.Cercul se trasează cu creta pe sol, iar pe linia lui se vor aşeza cuburile. Mijlocul cercului va reprezenta nisipul.La comanda educatoarei,,strângem jucăriile” toţi copiii sar deodata în cercul mare, fiecare lângă un cub, cu faţa spre el, se ghemuiesc, ridică cubul şi-l transportă spre un colţ al clasei, dinainte fixat.La comanda educatoarei,,construim cercul” copiii iau fiecare un cub şi-l transportă pe linia cercului. Jocul se repetă. Se insistă pe săritura corecta pe ambele picioare, executată la comandă.
9. « Vulpe, dormi ? » Într-o parte a clasei se stabileŞte căsuţa iepuraşilor iar în cealaltă casa vulpii.Un copil va fi vulpea, care stă în culcuşul ei, restul vor fi iepurasii. Se delimitează căsuţele prin două linii.La semnalul de începere,,,iepuraşii” ies din căsută imitând săritura iepuraşilor şi se duc la linia ce marchează culcuşul vulpii,unde se opresc şi strigă: ,,Vulpea somnoroasă S-a închis în casă.” Vulpea se trezeşte,aleargă dupa iepuraşii care se întorc cât de repede pot la casuţele lor. Iepuraşul prins este dus în casuţa vulpii şi va fi eliberat când va prinde alt copil. În timpul jocului mai multi copii vor fi în rolul de vulpe. 10. « Pisica şi pisoii » La început, educatoarea deţine rolul pisicii şi stă pe un scaun în mijlocul grupei.Copiii, adică ,,pisoii” stau ghemuiţi în jurul ei. ,,Pisica” închide ochii, timp în care ,,pisoii” aleargă liber împrejur. Când se trezeşte, ,,pisica” strigă: ,,miau,miau”. La acest semnal, toţi ,,pisoii” se adună împrejurul ei.,,Pisoii” au voie să alerge prin sala de grupă doar atât cât doarme pisica. După învaţarea jocului, rolul pisicii poate fi deţinut de unul dintre copii. 11. « Pisica la pândă » Copiii sunt împărţiţi în 2 grupe, una reprezentând „pisicile”, cealaltă „şoriceii”. Pisicile sunt aşezate pe genunchi şi palme, în spatele liniei de plecare. La 5-6 m, „şoriceii” merg ţinându-se de mână pe un cerc cântând: „Cand pisica nu-i acasă Şoarecii joacă pe masă De ea poţi să te fereşti Dacă ştii s-o păcăleşti.”
În timp ce „pisicile” se îndreaptă spre ei în patru labe sau pe genunchi şi palme, „şoriceii” rostesc ultimul vers, iar „pisicile” se ridică în picioare şi caută să prindă un şoricel care să le ia locul. Jocul continuă. 12. « Tunelul acrobaţilor » Copiii se împart în 3-4 grupe, aşezaţi în şir, unul câte unul, formând un tunel prin depărtarea picioarelor.
La semnal ultimul din şir se culcă facial şi încearcă să strabată tunelul prin târâre pe antebraţe şi genunchi. Primul care a ajuns în faţa tunelului este evidenţiat şi echipa primeşte un punct, el rămânând în faţa şirului. La semnal, următorul din coada şirului pleacă în tunel. 13. « Vrăbiuţele la mâncare » Copiii se împart în 3-4 grupe, aşezaţi în şir, unul câte unul, formând un tunel prin depărtarea picioarelor. La semnal ultimul din şir se culcă facial şi încearca să strabată tunelul prin târâre pe antebraţe şi genunchi. Primul care a ajuns în faţa tunelului este evidenţiat şi echipa primeşte un punct, el rămânând în faţa şirului. La semnal, următorul din coada şirului pleacă în tunel. 14. « Pe furiş printre tufe » Se împarte grupa în două echipe, egale ca număr aşezate pe două coloane, înapoia liniei de plecare. În faţa fiecărei echipe se află câte două tufe (imaginar din hârtie creponată aplicată pe sârmă, sau măsuţe). La semnalul educatoarei , primii din fiecare echipă, din culcat înainte , execută târârea pe sub tufe. Când ajung la capătul tufelor, se întorc prin alergare la echipe, îi ating pe următorii, apoi se aşează la coada şirului propriu şi jocul continuă până ce execută toţi copiii. 15. « Mingea peste râu » Grupa de copiii se împarte în două şi se aliniază pe două rânduri. Vor forma echipa mingilor galbene şi echipa mingilor roz. Printr-o fâşie de hârtie creponată aşezată pe teren, se marchează râul. Coloanele se aşează în spatele râului. Primul copil din fiecare coloană are o minge în mână. La semnalul educatoarei primii copiii trebuie să sară peste apă (cu mingea în mână) şi de pe malul celălalt se întorc şi aruncă mingea următorilor doi din rândurile respective. Aceştia prind mingea, sar peste râu şi arunca mingea următorilor. După ce jocul a fost explicat şi demonstrat se dă semnalul de începere a competiţiei. Câştigă echipa care termină prima şi a scăpat de cele mai puţine ori mingea. 16. « Mingea peste sfoară » Copii aşezaţi pe două rânduri faţă-n faţă având între ei o sfoară aruncă mingea în zig-zag de la unul la altul încercând să nu atingă sfoara cu mingea. 17. « Curajoşii » Elevii sunt împărţiţi în 2-3 echipe aşezate pe şiruri în dreptul scării fixe.În faţa fiecărui şir se aşează câte o bancă de gimnastică.La semnal, primii din fiecare şir escaladează banca, aleargă şi se caţără pe scară până la un punct fix, coboară, predând ştafeta următorului prin atingere, trecând apoi la coada şirului. Câştigă echipa care a executat corect căţărarea şi escaladarea, a terminat prima, jucătorii fiind aliniaţi şi disciplinaţi. 18. “ Coşuleţul” Jucătorii se organizează pe două echipe egale ca număr.Fiecare echipă se aşează pe trei şiruri.Jucătorii din mijloc se ghemuiesc şi îşi apucă cu mâinile genunchii.Cei doi copii din margine ridică cu ambele mâini (sau cu o mână) unul de braţul stâng, celălalt de braţul drept jucătorul care s-a ghemuit.Jucătorii aşteaptă pregătiţi pentru comandă.La semnal, pornesc transportându-l pe cel din mijloc, ocolesc punctual de întoarcere (care a fost fixat de la început cu creta sau o minge medicinală) şi se întorc la coada şirului lor,pornind altă grupă de elevi. Câştigă echipa care termină prima traseul. 19. “Ştafetă cu transport de persoane” Se împarte efectivul clasei în 2-3 echipe egale ca număr.Patru copii din fiecare echipă vor fi transportatorii iar ceilalţi călătorii. Un copil va fi transportat pe o distanţă de 8-10 metri după următorul procedeu:doi apucă cu ambele mâini câte un picior, ceilalţi doi apucă cu ambele mâini pe sub axilă. La semnal, se deplasează pe distanţa stabilită, la întoarcere copilul transportat rămânând în poziţia iniţială, doar transportatorii schimbând directia Câştigă echipa care termină prima traseul 20. “Ştafetă cu transport de mingi”
Jucătorii sunt împărţiţi în 2-3 echipe aşezate pe şiruri.În faţa fiecărui şir se aşează câte o minge medicinală.La semnal,primii copii din şir apucă mingea cu două mâini,o aşează pe cap ţinând-o cu ambele mâini, merg până la un punct fix,apoi, la întoarcere, vin în alergare cu mingea ţinută sub braţul drept, predau mingea şi trec la coada şirului. Câştigă echipa care termină prima traseul. JOCURI DIDACTICE GRUPA MICĂ
1.) CU CE NE JUCĂM?
SCOP:
Exersarea pronunţării corecte a unor consoane (r, ş, ţ, v, j) integrate în cuvinte; Formarea deprinderii de a se exprima corect în propoziţii simple şi dezvoltate; OBIECTIVE OPERAŢIONALE: 1. să pronunţe corect denumirile unor jucării din sala de grupă; 2. să se exprime în propoziţii formulate corect gramatical; 3. să efectueze diferite acţiuni specifice jocului cu o anumită jucărie. SARCINA DIDACTICĂ: Pronunţarea corectă a denumirii unor jucării din grupă. REGULI DE JOC: La solicitarea educatoarei „Cu ce ne jucăm?”, un copil va alege o jucărie şi o va denumi. Toţi copiii vor repeta denumirea jucăriei, apoi vor mima acţiunea de a se juca. ELEMENTE DE JOC:mişcarea, imitarea unor acţiuni. MATERIAL DIDACTIC: jucării din sala de grupă. DESFĂŞURAREA JOCULUI: Copiii sunt aşezaţi în semicerc, având în faţa lor jucăriile. La întrebarea educatoarei „Cu ce ne jucăm?” un copil numit de ea va veni, va alege o jucărie şi o va denumi. Se solicită formularea răspunsurilor printr-o propoziţie completă. Exemplu: „Noi ne jucăm cu maşinuţa”. Toţi copiii vor repeta denumirea jucăriei şi vor imita mersul cu maşina, reproducând sunetul claxonului” ti, ti, tiii...” VARIANTĂ: Educatoarea va imita mersul unui tren şi va întreba copiii: „Cu ce credeţi că mă joc?” După ce copiii vor recunoaşte şi vor denumi jucăria, se vor aşeza în rând ţinându-se unul de altul pentru a forma un tren.Se vor deplasa apoi prin clasă imitând mersul trenului şi sunetul specific: „u, u, u....” • •
•
• •
2.) CE ESTE ŞI LA CE FOLOSEŞTE?
SCOP: Consolidarea deprinderii de a se exprima corect în propoziţii simple sau dezvoltate; Formarea capacităţii de a recunoaşte şi denumi obiecte şi fiinţe ( substantive comune simple); Valorificarea cunoştinţelor acumulate în situaţii noi OBIECTIVE OPERAŢIONALE: 1. să denumească obiecte sau imaginile unor obiecte; 2.să alcătuiască propoziţii simple cu cuvântul denumit; 3.să precizeze utilitatea obiectului ales. SARCINA DIDACTICĂ: Recunoaşterea şi denumirea unor obiecte şi precizarea utilităţii acestora. REGULI DE JOC: La întrebarea educatoarei „Ce este?”, copilul va numi obiectul; • •
•
•
La întrebarea „La ce foloseşte?”, copilul va preciza utilitatea acestuia; Răspunsurile trebuie formulate în propoziţii. ELEMENTE DE JOC: mânuirea obiectelor, mimarea unor acţiuni, aplauze. MATERIAL DIDACTIC: Jucării sau imagini cu obiecte din mediul înconjurător în funcţie de tema dorită ( obiecte de uz personal, veselă, îmbrăcăminte etc.). DESFĂŞURAREA JOCULUI: Jocul se poate desfăşura la diferite colţuri, amenajate în funcţie de tema şi conţinutul ales. Exemplu: Pentru obiecte de uz personal jucăriile pot fi amplasate la colţul „gospodinei”, pentru obiecte de veselă se va amenaja o masă festivă etc. Un copil alege o jucărie, iar la întrebarea educatoarei: „Ce este?”, o va denumi. Educatoarea întreabă: „La ce foloseşte?”, iar copilul trebuie să spună care este utilitatea ei. Răspunsurile trebuie formulate în propoziţii simple sau dezvoltate. Răspunsurile corecte sunt aplaudate şi recompensate. VARIANTĂ: Educatoarea va mima o acţiune specifică, iar copiii vor fi stimulaţi să indice obiectul folosit şi să denumească acţiunea într-o singură propoziţie. Exemplu: Când educatoarea mimează spălatul pe dinţi, copiii spun: „Ne spălăm pe dinţi cu periuţa”. • •
3.) NE JUCĂM CU STEGULEŢE
SCOP:
Formarea capacităţii de a recunoaşte şi denumi culorile: roşu, galben, albastru, verde; Formarea deprinderii de a se exprima corect în propoziţii, respectând acordul între substantiv şi adjectiv; Formarea deprinderii de a pronunţa corect sunetele limbii române. OBIECTIVE OPERAŢIONALE: 1. să recunoască şi să pronunţe corect numele celor patru culori; 2. să formuleze propoziţii în care se respectă acordul substantiv-adjectiv. SARCINA DIDACTICĂ: Recunoaşterea culorii şi realizarea acordului între substantiv şi adjectiv. REGULI DE JOC: La semnalul educatoarei copiii ridică steguleţul de aceeaşi culoare cu cel arătat de ea. Răspunde numai copilul solicitat. Copiii potrivesc căsuţei lor steguleţul de aceeaşi culoare. Răspunsurile corecte sunt aplaudate. ELEMENTE DE JOC: acţiunea cu obiectele, aplauze. MATERIAL DIDACTIC: steguleţe de patru culori, jucării care au aceleaşi culori, căsuţe sau imagini cu căsuţe din cele patru culori. DESFĂŞURAREA JOCULUI: Educatoarea şi copiii au pe masă câte 4 steguleţe de 4 culori. Educatoarea ridică un steguleţ şi spune copiilor: „Ridicaţi şi voi un steguleţ de aceeaşi culoare cu al meu”, „Ce steguleţ aţi ridicat?” Copiii răspund: „Eu am ridicat steguleţul roşu pentru că şi steguleţul dvs. Este roşu.” VARIANTA 1. Educatoarea arată o jucărie, iar copiii ridică steguleţul care are aceeaşi culoare cu jucăria, motivând „Mingea este roşie şi eu am ridicat steguleţul roşu”. VARIANTA 2. Educatoarea denumeşte o culoare, iar copiii ridică steguleţul cu culoarea precizată. VARIANTA 3. Copiii primesc o căsuţă de jucărie sau o imagine cu o căsuţă de o anumită culoare. Ei au sarcina de a alege steguleţul potrivit culorii căsuţei, motivând alegerea: „La căsuţa albastră am pus steguleţul albastru”, „Toate căsuţele galbene au steguleţe galbene.” „Am luat steguleţul albastru pentru că am o căsuţă albastră.” • •
•
•
•
• • •
4.) SĂ AŞEZĂM JUCĂRIILE
SCOP: •
corect;
Formarea capacităţii de a distinge sunetele ce compun cuvinte simple şi de a le pronunţa
Formarea capacităţii de a utiliza corect prepoziţiile „în” şi „pe” corespunzătoare unor poziţii spaţiale. OBIECTIVE OPERAŢIONALE: 1. Să denumească jucăria aleasă; Să denumească locul ei în sala de grupă, folosind corect prepoziţiile: în şi pe; 2. Să formuleze propoziţii simple sau dezvoltate corecte din punct de vedere gramatical. SARCINA DIDACTICĂ: Recunoaşterea şi denumirea corectă a jucăriilor, precum şi a locului unde vor fi aşezate în grupă. REGULI DE JOC: După ce denumesc jucăria, copiii stabilesc locul ei în sala de grupă; Răspunsurile corecte sunt aplaudate. ELEMENTE DE JOC: mişcarea, ghicirea, aplauze. MATERIAL: jucării, o cutie mare. DESFĂŞURAREA JOCULUI: Copiii vor fi lăsaţi să aleagă din cutie o jucărie pe care o vor denumi şi o vor aşeza în locul ei, verbalizând acţiunea. Exemplu: „Eu am luat o cutie şi o aşez în coş.” „Eu am luat un iepuraş şi îl aşez pe raft.” Jocul se va desfăşura până ce toate jucăriile vor fi aşezate la locul lor. VARIANTĂ: Copiii merg împreună cu educatoarea la locurile unde au aşezat jucăriile. Educatoarea va întreba „Ce jucării am aşezat în ordine pe raft ?” sau „Ce jucării am aşezat frumos pe masă?” Copiii vor enumera jucăriile pe care le-au aşezat în locurile alese. Se va urmări pronunţarea corectă a cuvintelor. La sfârşit vor fi lăsaţi să se joace la sectorul dorit cu jucăriile preferate. •
•
• •
5.) RECUNOAŞTE PERSONAJUL
SCOP:
Verificarea cunoştinţelor copiilor despre personajele din poveştile cunoscute; Formarea deprinderii de a se exprima corect şi coerent. OBIECTIVE OPERAŢIONALE: 1. să identifice personajele găsite în cutia cu poveşti; 2. să asocieze personajele cu cadrul de poveste adecvat; 3. să recunoască personajele după replica audiată la casetofon; 4. să redea replici scurte ale personajelor din poveştile cunoscute; 5. să recunoască titlul unei poveşti după un fragment audiat. SARCINA DIDACTICĂ: Recunoaşterea personajelor din poveştile cunoscute şi plasarea lor la cadrul de poveste corespunzător. REGULILE JOCULUI: • •
•
La cererea unei păpuşi- marionetă copiii vor alege un personaj din poveste, îi vor spune numele şi îi vor asocia cadrul potrivit; Copiii ascultă la casetofon replica unui personaj, îl recunosc şi îl denumesc. ELEMENTE DE JOC: mişcarea personajelor, păpuşa marionetă, ghicirea. MATERIAL DIDACTIC: siluete, cadru de poveste, păpuşa- marionetă, casetofon. DESFĂŞURAREA JOCULUI: Păpuşa-marionetă aduce copiii în lumea poveştilor. Prin versurile:Hai, te rog pofteşte Personajul îl alege În poveste-l potriveşte, Păpuşa îi îndeamnă să aleagă o siluetă a unui personaj. După ce spun despre ce personaj este vorba îl vor aşeza pe panou, la cadrul de poveste adecvat. Copiii trebuie să dea replici scurte din poveştile din care fac parte personajele. Exemplu: „Eu am ales ursul din povestea Ursul păcălit de vulpe şi îl aşez la imaginea din această poveste.” VARIANTA 1. Păpuşa va prezenta copiilor un fragment din povestea „Punguţa cu doi bani”, cerând acestora să spună titlul poveştii audiate. VARIANTA 2. Copiii vor asculta la casetofon replica unui personaj din povestea „Capra cu trei iezi”. Ei trebuie să recunoască personajul din replica audiată. •
•
6.) AL CUI GLAS ESTE? ( A CUI VOCE ESTE?)
SCOP: Verificarea cunoştinţelor legate de folosirea corectă a substantivelor în cazul genitiv şi dativ; Dezvoltarea acuităţii auditive; Verificarea cunoştinţelor legate de personajele din poveştile sau basmele audiate anterior. OBIECTIVE OPERAŢIONALE: 1. să recunoască personajul dintr-o poveste după replica audiată; 2. să utilizeze corect în răspunsurile formulate substantivele în cazul genitiv şi dativ. SARCINA DIDACTICĂ: Recunoaşterea personajului şi folosirea corectă a substantivelor în cazul genitiv şi dativ. REGULILE JOCULUI: Copilul care recunoaşte primul personajul şi răspunde folosind corect substantivul în cazul genitiv este recompensat cu un ecuson. MATERIAL DIDACTIC: casetofon, siluete de personaje, ecusoane. DESFĂŞURAREA JOCULUI: Educatoarea cere copiilor să asculte vocea înregistrată a unui personaj dintr-o poveste cunoscută, după care va întreba: „Al cui glas este?” (A cui voce este?) În funcţie de complexitatea acţiunii, mai poate întreba cui i se adresează (îi vorbeşte) personajul pe care l-au recunoscut. Opţional, copiii pot fi solicitaţi să aleagă şi să afişeze silueta personajului recunoscut. VARIANTĂ: Copiii recunosc personajul înregistrat pe casetofon şi apoi educatoarea le cere să răspundă la întrebarea: „Cui i se aresează? (Cui îi vorbeşte.) Exemplu: „Cui îi cere cocoşul punguţa?” „Cui îi spune vulpea de unde să ia peşte?” • • •
•
•
7.) CINE ESTE ŞI DE UNDE VINE
SCOP:
Fixarea conţinutului unor poveşti cunoscute; Consolidarea deprinderii de a folosi corect dialogul. SARCINA DIDACTICĂ Identificarea personajului, asocierea lui cu povestea şi redarea cât mai exactă a unui dialog scurt dintre două personaje. OBIECTIVE OPERAŢIONALE: 1. să recunoască obiectele prezentate şi poveştile în care apar; 2. să precizeze personajul căruia aparţine obiectul descoperit; 3. să redea dialogul între două personaje ale poveştii. REGULILE JOCULUI: Cartea trece de la copil la copil; Copilul care are în acel moment cartea o deschide şi denumeşte, pe baza elementului dat, personajul şi povestea căreia îi aparţine; Răspunsurile corecte sunt aplaudate şi recompensate cu ecusoane pe care sunt desenate personajele identificate de ei. MATERIAL DIDACTIC: o carte confecţionată de educatoare, pe filele căreia sunt lipite elemente din poveştile cunoscute ( o salbă, o punguţă, o scufiţă roşie, o pălărie de vânător, etc.); ecusoane cu personaje din poveste. ELEMENTE DE JOC: mânuirea cărţii, aplauze. DESFĂŢURAREA JOCULUI: Copiii sunt aşezaţi în semicerc. Educatoarea explică şi demonstrează modul de folosire a cărţii; ea este dată de la un copil la altul, timp în care are loc numărătoarea sub forma unor versuri: „A fost odată ca-n poveşti /A fost ca niciodată”. Copilul la care se termină numărătoarea deschide cartea la întâmplare, denumeşte imaginea ( pe baza dialogului educatoare-copil), identifică personajul şi povestea din care face el parte. Educatoarea va cere apoi altor copii să redea un scurt dialog dintre personajul ales şi un altul din aceeaşi poveste. VARIANTĂ: Copiii ascultă începutul unui dialog dintre două personaje ( redat de educatoare sau înregistrat), identifică personajele şi povestea din care fac parte. În funcţie de nivelul grupei se va reda parţial sau integral dialogul dintre aceste personaje. • •
•
• •
•
8.) DE-A MAGAZINUL
SCOP:
Exersarea deprinderii de a folosi adecvat formulele de politeţe în diverse cazuri; Activizarea vocabularului. OBIECTIVE OPERAŢIONALE: 1. să folosească în timpul jocului, în situaţiile create, formulele de politeţe potrivite; 2. să imite acţiunile desfăşurate într-un magazin; 3. să se adreseze „vânzătorului” în propoziţii complete şi corecte gramatical; 4. să precizeze corect produsul pe care doreşte să-l cumpere. SARCINA DIDACTICĂ: Folosirea adecvată a formulelor de politeţe. REGULI DE JOC: La intrarea în „ magazin” copiii trebuie să salute şi să ceară politicos un obiect: „Vă rog să-mi daţi..................”. Dacă nu se folosesc formulele de politeţe, vânzătorul poate refuza să-i dea obiectul. ELEMENTE DE JOC: imitarea, folosirea banilor de jucărie. MATERIAL DIDACTIC: obiecte specifice magazinului, sacoşe, coşuri de jucărie, bani de jucărie. DESFĂŞURAREA JOCULUI: Educatoarea are rolul de vânzător iar copiii au rolul de cumpărător. Magazinul poate fi: alimentar, de jucării sau de îmbrăcăminte, în funcţie de cunoştinţele copiilor la momentul respectiv. Copilul care doreşte să cumpere un obiect intră în magazin, salută apoi cere politicos obiectul dorit. Vânzătorul • •
•
•
•
poate cere unele amănunte despre obiectul solicitat, iar răspunsurile trebuie date în propoziţii complete şi corecte din punct de vedere gramatical. Exemplu: „Ce culoare are tricoul pe care-l doreşti?” sau „Ce vei face cu mingea pe care o cumperi?” După ce primeşte obiectul, cumpărătorul plăteşte cu bani de jucărie, mulţumeşte vânzătorului, apoi salută şi pleacă. VARIANTĂ: Copiii au coşuri pentru cumpărături. Ei îşi iau singuri un obiect şi merg cu el la casă pentru a-l plăti. Acolo trebuie să spună ceva despre obiectul cumpărat, prezentându-l vânzătorului. Exemplu: „Eu am cumpărat un măr”. „Mărul are culoarea roşie”. Sau „Mărul este un fruct”. După această scurtă conversaţie, obiectul este plătit, cumpărătorul mulţumeşte, salută şi pleacă.
JOCURI INTERDISCIPLINARE GRUPA MICĂ 1.)
PĂPUŞA SE SPALĂ
SCOP:
Exersarea deprinderii de a se exprima în propoziţii complete şi corecte gramatical; Formarea deprinderii de a utiliza corect verbele în propoziţii; Verificarea cunoştinţelor copiilor despre părţile componente ale corpului omenesc. OBIECTIVE OPERAŢIONALE: 1. să precizeze denumirea unor părţi componente ale corpului omenesc; 2.să utilizeze corect verbele în cadrul unor propoziţii simple; 3.să denumească acţiunea pe care o sugerează educatoarea; 4.să imite şi ei aceeaşi acţiune. SARCINA DIDACTICĂ: Denumirea corectă a părţilor corpului omenesc; Folosirea corectă a verbelor în propoziţiile formulate; Imitarea unor acţiuni făcute de om. REGULI DE JOC: Educatoarea arată imagini în care se efectuează anumite acţiuni, copiii precizează acţiunile utilizând verbe potrivite; După ce recunosc acţiunea imitată de educatoare o efectuează şi ei. ELEMENTE DE JOC: mimarea unor acţiuni, aplauze, ghicirea. DESFĂŞURAREA JOCULUI: În prima parte a jocului educatoarea se foloseşte de o păpuşă pentru a verifica cunoştinţele copiilor. Ea va imita spălatul păpuşii, întrebând: „Ce face păpuşa?”, iar copiii trebuie să răspundă în propoziţii, precizând ce parte a corpului spală păpuşa. Exemplu: „Păpuşa se spală pe faţă” sau „Păpuşa se spală pe mâini”. În a doua parte a jocului educatoarea va arăta copiilor imagini în care se efectuează acţiuni. Copiii precizează acţiunile având grijă să folosească verbele potrivite. Exemplu: „Copilul desenează”, „Câinele latră”, „Iepurele fuge”, „Mama citeşte”. În ultima parte a jocului educatoarea va imita unele acţiuni şi va întreba copiii: „Ghici ce fac eu?” Copiii vor recunoaşte acţiunile, apoi le vor mima şi ei. Exemplu: „Ghici ce fac eu?” „Dumneavoastră vă pieptănaţi”. Toţi copiii imtă acţiunea. • • •
• • •
•
•
2.)
CE AI SCOS DIN SĂCULEŢ?
SCOP:
Fixarea cunoştinţelor copiilor despre jucăriile din sala de grupă; Formarea deprinderii de a acţiona numai atunci când sunt solicitaţi; Formarea deprinderii de a cânta în colectiv. OBIECTIVE OPERAŢIONALE: 1. să recunoască şi să denumească jucăria pe care a găsit-o în săculeţ; 2. să grupeze jucăriile în funcţie de cerinţa formulată; 3. să interpreteze un cântec învăţat anterior. SARCINA DIDACTICĂ: Recunoaşterea şi denumirea corectă a unor jucării din sala de grupă; Gruparea jucăriilor în funcţie de criteriul dat: formă sau mărime. REGULI DE JOC: Copilul numit de educatoare scoate din săculeţ o singură jucărie; Copiii grupează jucăriile în funcţie de criteriul precizat de educatoare şi în locul stabilit; Pentru fiecare răspuns corect copiii sunt aplaudaţi. MATERIAL DIDACTIC: jucării, un săculeţ, cercuri mari de diferite culori. DESFĂŞURAREA JOCULUI: În prima parte, copilul ales de educatoare răstoarnă un sac cu jucării şi cere colegilor să-şi aleagă o jucărie. Apoi educatoarea le cere ca jucăriile de acelaşi fel să fie grupate în spaţii bine delimitate (în cerculeţe); grupa copiilor cu ursuleţi, grupa copiilor cu maşinuţe, grupa copiilor cu păpuşi. Educatoarea aşează pe covor două cercuri de culori diferite: roşu şi albastru şi le cere copiilor să aşeze jucăriile pe care le au în cele două cercuri în funcţie de mărime: în cercul albastru jucăriile mari, iar în cercul roşu jucăriile mici. În final copiii vor interpreta în colectiv un cântecel al cărui conţinut se referă la un animal: „Cocoşelul meu isteţ”, „Ursuleţul”. • • •
• •
• • •
3.) ARATĂ LOCUL POTRIVIT
SCOP:
Verificarea cunoaşterii denumirii obiectelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte; Consolidarea deprinderii de a folosi corect numeralul ordinal; Formarea deprinderii de a decora obiecte folosind tehnica lipirii. OBIECTIVE OPERAŢIONALE: 1. să aleagă obiecte de îmbrăcăminte sau încălţăminte în funcţie de anotimpul în care este folosit; 2. să folosească corect numeralul ordinal; 3. să decoreze obiecte de îmbrăcăminte prin lipirea unor elemente de mărimi, forme şi culori variate. SARCINA DIDACTICĂ: Recunoaşterea şi denumirea corectă a obiectelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte şi aşezarea lor la anotimpul în care se pot purta; Indicarea corectă a locului unui obiect într-un şir, utilizând numeralul ordinal; Decorarea siluetelor folosind elemente de forme, mărimi şi culori diferite variate. REGULILE JOCULUI: Obiectul de îmbrăcăminte sau încălţăminte va fi aşezat pe siluetă în funcţie de sarcina dorită; Copiii răspund doar la solicitarea educatoarei; Răspunsurile corecte sunt aplaudate. MATERIAL DIDACTIC: două tablouri reprezentând iarna şi vara; două siluete de fetiţe şi două de băieţi; obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte detaşabile; cifre. • • •
•
• •
•
• •
DESFĂŞURAREA JOCULUI: În prima parte a jocului, educatoarea afişează pe un panou cele două tablouri reprezentând anotimpurile iarna şi vara. Lângă fiecare se află câte o siluetă de băiat şi una de fetiţă. Pe rând, câte un copil chemat de educatoare alege de pe masa acesteia un obiect de îmbrăcăminte sau de încălţăminte, îl denumeşte şi apoi îmbracă / încalţă copilul care se află lângă tabloul anotimpului corespunzător ( prin suprapunere). VARIANTĂ: Educatoarea cere copiilor să închidă ochii şi schimbă obiectele de îmbrăcăminte între anotimpuri. Exemplu: Pune păpuşii dela anotimpul vara o căciulă. La semnalul educatoarei copiii deschid ochii, privesc panoul şi corectează greşeala motivându-şi acţiunea. În a doua parte a jocului se vor verifica cunoştinţele legate de numeralul ordinal. Se porneşte de la cele patru siluete pe care s-a lucrat în prima parte. Copiii răspund unor întrebări cum ar fi: „Al câtelea copil are rochie ( pantaloni scurţi? etc.) „ Ridicaţi cifra care ne arată al câtelea copil are cizme”. În ultima parte a jocului copiii vor primi siluetele unor obiecte de îmbrăcăminte pe care trebuie să le decoreze, lipind ornamente din hârtie glasată, în mod creativ.
4.)
POŢI SĂ RĂSPUNZI CORECT?
SCOP:
Consolidarea cunoştinţelor legate de cele trei medii de viaţă ( apă, aer, pământ); Educarea unor deprinderi elementare de protejare a mediului înconjurător; Verificarea capacităţii copiilor de a formula propoziţii; Verificarea unor deprinderi de muncă şi practic-gospodăreşti. OBIECTIVE OPERAŢIONALE: 1. să grupeze animalele în funcţie de mediul de viaţă ( apă, aer, pământ); 2.să înlăture din tablouri acele elemente care pot polua natura; 3.să formuleze propoziţii simple pe baza imaginilor prezentate; 4.să aplice la colţul naturii deprinderile practic-gospodăreşti formate. SARCINA DIDACTICĂ: Gruparea animalelor pe cele trei medii de viaţă: apă, aer, pământ. Înlăturarea din tablou a elementelor poluante pentru mediul de viaţă respectiv; Îngrijirea plantelor şi peştişorilor de la colţul naturii. MATERIAL DIDACTIC: Trei tablouri reprezentând cele trei medii de viaţă: apă, aer, pământ; siluete de animale, imagini reprezentând acţiuni realizate de copii, câte o bilă albă şi una neagră pentru fiecare copil. DESFĂŞURAREA JOCULUI: În prima parte copiii intuiesc cele trei tablouri afişate. Vin apoi pe rând şi aleg de pe masa educatoarei câte un jeton cu un animal, îl denumesc şi-l aşează pe panoul ce reprezintă mediul său de viaţă. Educatoarea alege şi ea un jeton pe care îl aşează greşit iar copiii trebuie să o corecteze. După gruparea animalelor, copiii privesc tablourile încercând să găsească acele elemente care pot dăuna naturii ( poluează mediul). Exemplu: În apă sunt aruncate sticle, cutii. În aer este mult fum. În a doua parte a jocului, educatoarea arată pe rând câte o imagine ce reprezintă o acţiune întreprinsă de om. Copiii precizează într-o propoziţie acţiunea apoi stabilesc dacă ceea ce face copilul din imagine dăunează sau nu naturii. Dacă acţiunea este în favoarea naturii copiii ridică bila albă, dacă acţiunea dăunează naturii ridică bila neagră. În funcţie de nivelul grupei se poate cere copiilor să mai adauge la fiecare propoziţie formulată câte un cuvânt. Exemplu: „Copilul plantează un pom.”,”Copilul sapă o groapă.” În locul imaginilor folosite ca suport pentru formularea de propoziţii se pot mima diferite acţiuni, fie de deucatoare, fie de către un copil. În final se pot desfăşura activităţi gospodăreşti la colţul naturii. Dacă timpul este frumos se poate ieşi în curte unde copiii pot sădi flori, pot aduna hârtii. • • • •
• • •
5.)
ROATA TOAMNEI
SCOP: Verificarea cunoştinţelor copiilor despre legumele şi fructele de toamnă; Consolidarea deprinderii de a formula propoziţii corecte gramatical; Exersarea deprinderii de a lipi elemente într-un ansamblu. OBIECTIVE OPERAŢIONALE: 1. să recunoască şi să denumească fructe şi legume prezentate de educatoare în imagini; 2. să sorteze imaginile în funcţie de categoria din care fac parte; 3. să identifice fructele şi legumele după descrierea însuşirilor lor caracteristice; 4. să descrie fructe şi legume în propoziţii dezvoltate; 5. să lipească elemente într-un ansamblu ales de ei. SARCINA DIDACTICĂ: Recunoaşterea unor fructe şi legume precum şi principalele lor însuşiri; Formularea unor propoziţii corecte din punct de vedere gramatical; Lipirea unor elemente într-un ansamblu. REGULI DE JOC: Copiii învârtesc roata, şi alcătuiesc propoziţii dezvoltate răspunzând la întrebarea: „Ce ne-a adus toamna?”... Este recompensat copilul care dă cel mai complet răspuns; Copiii care nu reuşesc să găsească imaginea corectă sunt ajutaţi de colegi. ELEMENTE DE JOC: surpriza, aplauze, mânuirea materialului, mişcarea. DESFĂŞURAREA JOCULUI: Educatoarea prezintă copiilor o roată pe care sunt imagini cu fructe şi legume. Roata este învârtită şi când se opreşte la o imagine educatoarea întreabă: „Ce ne-a adus toamna?” iar copilul solicitat denumeşte imaginea (fructul sau leguma) şi stabileşte categoria din care face parte. Exemplu: „ Acesta este un morcov. Morcovul este o legumă.” La cerinţa educatoarei, „Căutaţi şi voi aceeaşi imagine”, copiii aleg jetonul ce reprezintă morcovul. Un alt copil va descrie corect şi coerent fructul sau leguma respectivă. VARIANTĂ: Educatoarea spune ghicitori despre fructe şi legume. Copiii care ghicesc despre ce este vorba aleg imaginea corespunzătoare şi o duc pe un panou. Copilul care aşează primul imaginea este recompensat. În ultima parte a jocului copiii îşi aleg de pe masa educatoarei trei imagini cu fructe sau legume pe care trebuie să le lipească pe o foaie de hârtie, respectând tehnica de lipire învăţată. • • •
• • •
•
• •
6.)
DE-A GRĂDINIŢA
SCOP: Verificarea cunoştinţelor copiilor despre obiectele din sala de grupă; Formarea capacităţii de a plasa obiecte sau pe ei înşişi într-un spaţiu, în raport cu un reper dat; Formarea deprinderii de a completa o propoziţie cu cuvintele care denumesc locuri în care se află situate obiectele; Consolidarea deprinderii de a interpreta un cântec în colectiv. OBIECTIVE OPERAŢIONALE: 1. să denumească corect obiectele întîlnite în sala de gupă; 2. să plaseze conştient în spaţiul clasei, diferite obiecte precizănd locul în raport cu un reper dat; 3. să interpreteze un cântec respectând linia melodică şi textul acestuia. • • •
•
SARCINA DIDACTICĂ: Aşezarea obiectelor din clasă la locul solicitat utilizând termeni adecvaţi; Completarea unei propoziţii cu cuvinte potrivite; Interpretarea corectă a unui cântec. REGULI DE JOC: Obiectele vor fi scoase pe rând de copii, apoi vor fi aşezate la locul lor, precizându-se poziţia pe care o ocupă; Dacă răspunsul nu este corect sau complet copilul este ajutat de alt coleg. ELEMENTE DE JOC: mişcarea, surpriza, mânuirea obiectelor. DESFĂŞURAREA JOCULUI: Educatoarea va aduce în grupă, sub formă de surpriză, o cutie cu jucării. Pe rând, câte un copil chemat de educatoare scoate din cutie un obiect pe care îl denumeşte apoi îl aşează în clasă la locul său, precizând poziţia pe care o ocupă. Exemplu: „Am luat o carte. Este o carte cu poveşti şi o aşez în bibliotecă, pe raft.” Educatoarea poate interveni cu întrebări ajutătoare: Lângă cine (ce) ai aşezat obiectul? Ce este aşezat în faţa jucăriei? În partea a doua a jocului se va desfăşura un exerciţiu de limbaj. Copiii vor completa cu cuvinte potrivite propoziţiile eliptice formulate de educatoare. Păpuşa este pe........ Ursuleţul este lângă........ Maşinuţa este în......... Fiecare răspuns corect este aplaudat. În ultima parte a activităţii copiii vor interpreta un cântec despre grădiniţă, aşezaţi în diferite poziţii: pe scăunele, în picioare, în spatele scăunelelor, pe covor, etc. • • •
•
•
7.)
SĂCULEŢUL FERMECAT
SCOP: Verificarea şi consolidarea cunoştinţelor legate de obiectele de uz personal; Dezvoltarea promptitudinii şi a rapidităţii în gândire; Dezvoltarea sensibilităţii tactile; Dezvoltarea capacităţii de a reda prin desen obiecte de uz personal. OBIECTIVE OPERAŢIONALE: 1. să recunoască obiectele de uz personal cu ajutorul simţului tactil; 2. să completeze prin desen o planşă reprezentând obiecte de uz personal; 3. să interpreteze un rol dintr-o poveste dată respectând textul şi momentele principale ale acesteia. SARCINA DIDACTICĂ: Recunoaşterea prin pipăire a obiectelor de uz personal; Completarea planşei cu obiecte de uz personal folosite într-un anumit moment al zilei; Dramatizarea unei poveşti cunoscute. REGULILE JOCULUI: Copilul care alege din săculeţ obiectul mimează şi modul de folosire; Copiii care au roluri în povestea „Maricica” urcă pe scenă, ceilalţi cumpără bilete pentru spectacol. MATERIAL DIDACTIC: Săculeţ de pânză, perie de păr, de haine, pieptene, periuţe de dinţi, pastă de dinţi, batistă, prosop. Plicuri cu jetoane pe care sunt desenate obiecte de uz personal pentru fiecare copil. DESFĂŞURAREA JOCULUI: În prima parte a activităţii, pe masă se află un săculeţ cu diferite obiecte de uz personal. Pe rând, câte un copil vine şi îşi alege din săculeţ un obiect şi, fără să-l scoată, doar prin pipăit, îl denumeşte. În continuare, ceilalţi copii caută în plicul pe care fiecare îl are pe masă jetonul care reprezintă obiectul respectiv. După ce au găsit jetonul căutat copiii mimează şi modul de folosire. VARIANTĂ: • • • •
• • •
• •
Educatoarea sau un copil mimează o acţiune legată de folosirea unui obiect de uz personal, iar un copil vine şi caută în săculeţ, prin pipăit, obiectul respectiv. Ceilalţi copii caută în plicul primit jetonul cu acelaşi obiect, apoi verbalizează acţiunea. Exemplu: „Eu am un pieptene şi cu el îmi pieptăn părul.” sau „Eu am un prosop şi cu el mă şterg pe faţă.” Acolo unde există mai multe obiecte care pot avea aceeaşi utilizare li se cere copiilor să le caute. (ex. Pieptene- perie de păr) În finalul activităţii copiii vor dramatiza povestea „Maricica”.
GUSTĂ ŞI GHICEŞTE!
SCOP: verificarea cunoştinţelor despre fructele şi legumele de toamnă; dezvoltarea sensibilităţii gustative. CONŢINUTUL JOCULUI: cunoştinţe despre fructe şi legume de toamnă: formă, mărime, culoare,gust,miros şi importanţa pentru sănătatea omului. SARCINA DIDACTICĂ: copiii trebuie să identifice fructele şi legumele de toamnă,tăiate,să le descrie şi să ghicească denumirea acestora. REGULILE JOCULUI:
Coşuleţul cu fructe şi legume, tăiate şi amestecate, trece de la un copil la altul pe versurile: „Iată ţi-am adus mâncare/Spune-mi cum se chemă oare?”. Copilul în dreptul căruia s-a oprit coşuleţul la recitarea versurilor , va gusta şi descrie fructul sau leguma aleasă şi întreabă „Foaie verde lemn uscat /Spune-mi te rog ce-am gustat?”. Copiii formulează ghicitori despre legume şi fructe folosind jetoanele primite. Răspunsurile corecte vor fi formulate în propoziţii fiind apreciate prin stimulente – imagine simbol. Răspunsurile greşite vor fi sancţionate cu o pedeapsă hazlie. •
• •
•
ELEMENTE DE JOC: folosirea versurilor, moment de aşteptare, ghicitori, confirmarea răspunsurilor corecte şi incorecte prin stimulente. VARIANTE:
Copilul gustă, descrie şi solicită recunoaşterea fructului sau a legumei alese.
Copiii aleg un jeton pe baza căruia formulează o ghicitoare, aşezând imaginile la grupa din care face parte(grupa fructelor , legumelor).
ÎN CE ANOTIMP? SCOPUL JOCULUI: consolidarea cunoştinţelor despre caracteristicile celor 4 anotimpuri,dezvoltarea capacităţii de a sesiza legăturile dintre fenomene ale naturii şi viaţa plantelor, animalelor, activitatea omului. CONŢINUTUL JOCULUI: cunoştinţe despre cele 4 anotimpuri, relaţiile dintre fenomenele ce au loc în natură, viaţa animalelor, plantelor şi munca oamenilor. SARCINA DIDACTICĂ:
Completarea celor 4 tablouri, reprezentând anotimpurile cu elemente specifice naturii şi muncii omului; Descoperirea elementelor ce nu corespund anotimpului respectiv. •
•
REGULILE JOCULUI:
Jocul se desfăşoară pe 4 echipe, fiecare reprezentând un anotimp printr-o culoare simbol. Fiecare echipă primeşte un număr de 10 jetoane ce conţin imagini cu aspecte, fenomene specifice anotimpului reprezentat dar şi 2-3 imagini despre alte anotimpuri; Fiecare echipă completează tabloul anotimpului reprezentat într-un timp limitat, motivând aşezarea imaginilor corecte; Imaginile necorespunzătoare tabloului sunt descrise şi cerute de echipa la care se potrivesc; Nu se admit răspunsurile în cor, fiecare echipă îşi desemnează un reprezentant; Membrii unei echipe au voie să se consulte; Câştigă echipa care completează cel mai repede tabloul. • •
•
• • • •
ELEMENTE DE JOC:
Limitarea timpului pentru completarea tabloului prin clinchetul unui clopoţel; Folosirea culorii simbol pentru anotimpul reprezentat: alb – iarna, verde – primăvara, galben – vara, ruginiu – toamna; Mişcare pentru preluarea jetonului; • •
•
VARIANTE:
Copiii completează tabloul cu imaginile corespunzătoare anotimpului pe care îl reprezintă, motivând alegerea făcută. Se descriu jetoanele necorespunzătoare argumentând nepotrivirea acestora în tablou şi prin întrebarea „În ce anotimp?” cere echipelor recunoaşterea şi solicitarea jetonului potrivit. Se prezintă mai multe imagini cu aspecte specifice celor 4 anotimpuri. Educatoarea descrie un anotimp folosindu-se de o ghicitoare, un cântec, o poezie iar copiii trebuie să recunoască, să aleagă, să descrie imginile potrivite, grupându-le pe anotimpuri la panou.
PRIN CE SE ASEAMĂNĂ? SCOPUL: consolidarea cunoştinţelor referitoare la caracteristicile înfăţişării, a hranei animalelor şi a foloaselor aduse de ele; dezvoltarea capacităţii de a efectua clasificări pe baza unui criteriu dat. CONŢINUTUL JOCULUI: cunoştinţe referitoare la animalele domestice şi sălbatice: mediul de viaţă, înfăţişare, hrană, foloase. SARCINA DIDACTICĂ: copiii trebuie să identifice cu ajutorul unor imagini animale domestice şi sălbatice, să găsească elemente caracteristice acestora, clasificându-le după un criteriu dat. REGULILE JOCULUI:
Copilul desemnat alege imaginea animalului preferat, identifică, descrie şi stabileşte o caracteristică specifică(gheare, copite, blană, coadă, coarne etc.); Răspunsurile trebuie să fie formulate în propoziţii; Educatoarea enunţă un criteriu de asemănare pentru un grup de animale iar copiii trebuie le denumească alegând imaginea corespunzătoare pentru a fi afişată la panou; Răspunsurile corecte sunt recompesate printr-un medalion cu animalul preferat; Răspunsurile greşite vor fi sancţionate cu o pedeapsă hazlie adecvată temei(onomatopee, diferite mişcări specifice animalelor). •
• •
• •
ELEMENTE DE JOC:
• • •
Folosirea unei baghete magice pentru nominalizarea copilului; Folosirea unor semne distinctive(medalioane) Interpretarea de roluri;
VARIANTE:
Copilul desemnat cu bagheta magică alege un jeton, identifică animalul, descrie sumar şi stabileşte o caracteristică, aşezând imaginea pe panou; Educatoarea propune să clasifice animalele după un element comun: înfăţişare, mediu de viaţă, hrana, foloase.
CE ÎMI TREBUIE? SCOPUL JOCULUI: sistematizarea cunoştinţelor despre meserii şi uneltele necesare practicării lor; educarea capacităţii de a efectua asocieri. CONŢINUTUL JOCULUI: cunoştinţe cu privire la anumite meserii/ profesii, uneltele necesare practicării lor, utilitatea acestora. SARCINA DIDACTICĂ: să selecteze jetoane cu unelte, ustensile specifice unei meserii; stabilirea legăturii între unelte, materiale, produse, acţiuni şi denumirea profesionistului care le foloseşte sau le produce. REGULILE JOCULUI:
Copiii sunt împărţiţi în 4 echipe, reprezentate printr-o costumaţie adecvată: bucătar – bonetă, medic – stetoscop, croitor – centimetru, constructor – cască; Se distribuie fiecărei echipe un număr de 7-8 jetoane ce conţin imagini cu diferite unelte; Fiecare echipă trebuie să obţină uneltele necesare meseriei pe care o reprezintă prin întrebarea: „Ce îmi trebuie?”; După răspunsul la întrebare se descrie imaginea, motivând răspunsul; Membrii unei echipe au voie să se consulte; Câştigă echipa care obţine cel mai repede jetoanele cu unelte specifice meseriei; Răspunsurile trebuie să fie formulate în propoziţii corecte; •
• •
• • • •
ELEMENTE DE JOC: • • • • •
Costumaţie adecvată; Interpretare de roluri; Manipularea materialului didactic: jetoane; Mimarea unei acţiuni specifice; Mişcarea.
VARIANTE:
Echipa desemnează un reprezentant care se deplasează la celelalte echipe pentru a-şi găsi uneltele necesare şi să motiveze alegerea făcută;
Se stabileşte o acţiune caracteristică unei profesii şi copiii identifică meseria şi uneltele necesare, mimând acţiunea respectivă.
GHICEŞTE DIN CE ESTE FĂCUT?
SCOPUL JOCULUI: precizarea şi sistematizarea cunoştinţelor copiilor cu privire la unele materiale utilizate în confecţionarea obiectelor; educarea grijii copiilor în mânuirea obiectelor fragile şi a spiritului de ordine. CONŢINUTUL JOCULUI: cunoştinţe despre materiale utilizate în confecţionarea obiectelor: lemn, sticlă, material plastic, metal, hârtie, pânză, lână, mătase etc. SARCINA DIDACTICĂ: recunoaşterea după pipăit a obiectelor, denumirea acestora şi precizarea materialului din care sunt făcute; clasificarea obiectelor după materialul din care sunt confecţionate. REGULILE JOCULUI: Recunoaşterea obiectelor se va face numai după pipăit şi sunetul ce-l produce prin lovire; Răspunsurile să fie formulate în propoziţii; Se recompensează răspunsurile corecte prin stimulente confecţionate din materialele folosite în activitate: fluturaşi din mătase, steguleţe din hârtie, medalioane colorate din plastic; Manipularea obiectelor fragile să se facă numai la semnalul educatoarei. • • •
•
ELEMENTE DE JOC: Elemente de mişcare; Moment de aşteptare; Valorificarea de semne distinctive; Prezenţa semnalelor sonore; Limitarea timpului de răspuns. • • • • •
VARIANTE:
Copii inched ochii, un copil scoate un obiect din sac, produce un zgomot prin lovirea lui cu un beţişor, îl introduce în sac şi pune întrebarea :” Ghiceşte ce am lovit şi din ce este făcut?”
Copiii stau cu mâinile la spate şi conducătorul jocului le pune în mâinile lor câte un obiect solicitând să-l recunoască după pipăit.
ŞTIŢI CÂND? SCOPUL JOCULUI: consolidarea cunoştinţelor referitoare la reprezentările de timp şi acţiunile efectuate în cursul unei zile. CONŢINUTUL JOCULUI: cunoştinţe cu privire la reprezentările de timp: ziua, noaptea, dimineaţa, amiaza, seara şi acţiuni specifice acestor momente ale zilei; SARCINA DIDACTICĂ: copiii trebuie să descrie acţiunea care se desfăşoară pe o imagine, să precizeze momentul din zi în care se efectuează acţiunea. REGULILE JOCULUI: • • •
Copilul care primeşte ilustraţia o arată tuturor copiilor din grupă; Membrii grupului pun în cor întrebarea: “Ştii când se întâmplă?” Răspunde numai copilul solicitat;
ELEMENTE DE JOC: • • • •
Mânuirea obiectelor; Imitarea acţiunilor; Aplauza; Recompense;
•
Pedepse hazlii pentru greşeli.
VARIANTE:
Se execută acţiunea specifică unui moment al zilei având la dispoziţie şi obiectul adecvat: pieptene, periuţa de dinţi, prosop, lingură,furculiţă etc. Copiii sunt solicitaţi să identifice obiectul corespunzător acţiunii şi să precizeze în ce moment al zilei se petrece acţiunea.
– – –
Educatoarea adresează întrebări cu privire la acţiunile discutate: Când se duc copiii la grădiniţă? Ştiţi când se spală pe dinţi copiii? Când iau copiii micul dejun, prânz, cina? RECUNOAŞTE POVESTEA!
SCOPUL JOCULUI: fixarea şi consolidarea unor poveşti învăţate anterior. CONŢINUTUL JOCULUI: poveştile învăţate de copii: „Ursul păcălit de vulpe”, „Ciuboţelele ogarului”, „Capra cu trei iezi”, „Scufiţa roşie”. SARCINA DIDACTICĂ: să identifice povestea după imaginile prezentate, să povestească fragmentul ilustrat, să recunoască şi să caracterizeze sumar personajele din poveşti. REGULILE JOCULUI:
„Trăistuţa cu poveşti” se plimbă de la un copil la altul şi la semnalul luminos al baghetei fermecate dat de conducătorul jocului, se opreşte la un copil care alege o imagine, recunoaşte povestea din care face parte povestind fragmentul respectiv; Un alt copil stabileşte care sunt personajele din poveste; Răspunsurile corecte se aplaudă şi sunt răsplătite cu stimulente reprezentând personajul recunoscut; Răspunsurile incomplete sau greşite sunt corectate de un copil numit de conducătorul jocului. •
• •
•
ELEMENTE DE JOC: Aplauze, stimulente, semnale luminoase, personaj surpriză care face introducerea în joc. •
VARIANTE:
Într-o „cutie fermecată” sunt siluete ale unor personaje din poveşti; copii extrag o siluetă, recunosc personajul şi povestea, reproduc câteva din replicile acestuia şi îl caracterizează;
Se audiază un fragment din poveste, se identifică povestea şi copiii dramatizează o scenă reprezentativă.
JOCUL SILABELOR SCOPUL: formarea deprinderii de a formula propoziţii cu un cuvânt dat, despărţirea cuvintelor în silabe, formarea deprinderii de a găsi cuvinte care să înceapă cu o silabă dată. SARCINA DIDACTICĂ: să alcătuiască propoziţii cu cuvântul sugerat prin imagine sau verbal, să despartă cuvintele în silabe menţionînd numărul silabelor, să găsească cuvinte care să înceapă cu o silabă dată.
CONŢINUTUL JOCULUI: formulare de propoziţii cu sau fără suport material, despărţirea cuvintelor în silabe şi precizarea numărului acestora, exprimarea a cât mai multor cuvinte care încep cu o anumită silabă. REGULILE JOCULUI:
Copilul numit de educatoare alege un jeton, denumeşte obiectul şi formulează o propoziţie ; Jetonul este transmis altui copil care desparte cuvântul în silabe precizând numărul acestora; Se stabileşte prima silabă a cuvântului şi se cere găsirea altor cuvinte care să conţină aceeaşi silabă; Este interzis ca un cuvânt nou format să fie pronunţat de mai multe ori; Răspunsurile trebuie să se încadreze într-o limită de timp marcată de bătăi din palme; Răspunsurile corecte sunt apreciate prin aplauze; Răspunsurile incomplete sau greşite sunt corectate de un copil numit de conducătorul jocului. • • •
• • • •
ELEMENTE DE JOC: • • •
Limitarea timpului prin bătăi din palme; Aplauze; Elemente de mişcare.
VARIANTE:
Educatoarea pronunţă o silabă. Copilul cu care a dat mâna adaugă imediat o altă silabă pentru a construi un cuvânt cu sens, apoi îl repetă în întregime.
Educatoarea spune un cuvânt iar copilul cu care a dat mâna îl desparte în silabe. Grupa de copii scoate din coşuleţ atâtea beţişoare câte silabe are cuvântul. Se începe cu cuvinte cu 2 silabe şi se continuă cu cuvinte care conţin mai multe silabe.
LA CINE S-A OPRIT MINGEA? Grupa mică SCOPUL JOCULUI: cunoaşterea numelor şi prenumelor, educarea sentimentelor de ataşament faţă de copiii din grupă. CONŢINUTUL JOCULUI: cunoaşterea colegilor din grupă după nume şi prenume, precizarea unor reguli de comportare în grup. SARCINA DIDACTICĂ: să recunoască şi să denumească membrii grupului din care fac parte. REGULILE JOCULUI:
Jucăria trebuie să meargă din mână în mână fără să fie reţinută de copil; La semnalul educatoarei “Stop” sau alt semnal auditiv jucăria se opreşte la copilul la care se află în acel moment; Vecinii copilului la care se află jucăria sau alt copil numit de educatoare trebuie să spună grupei numele şi prenumele copilului la care se află aceasta. • •
•
ELEMENTE DE JOC:
• • •
Manipularea jucăriei; Aplauze ; Semnale sonore;
VARIANTE:
Educatoarea aruncă de la distanţă mică o minge, o biluţă unui copil, apoi întreabă grupa: Cine a primit mingea (biluţa)? Răspunde copilul vecin cu acesta sau altul indicat de copilul care a primit mingea. Răspunsul copilului va fidat într-o propoziţie care să cuprindă numele şi prenumele colegului la care se află mingea.
JOC DIDACTIC:
SCOPUL:
SĂCULEŢUL CU SURPRIZE
RECUNOAŞTEREA NUMĂRULUI DE OBIECTE PRIN ANALIZATORUL TACTIL; CONSOLIDAREA NUMĂRATULUI ÎNTRE TORULUI TACTIL.
SARCINA DIDACTICĂ:
1 ŞI 2;
DEZVOLTAREA ATENŢIEI , GÂNDIRII LOGICE ŞI A ANALIZA-
SEPARAREA OBIECTELOR DE ACELAŞI FEL ŞI DENUMIREA LOR PRIN
ANALIZATORUL TACTIL; FOLOSIREA CORECTĂ A NUMERALULUI CARDINAL .
ELEMANTE DE JOC:
SURPRIZA.
CĂUTAREA , MIŞCAREA, GHICIREA ŞI APLAUZE , LEGAREA OCHILOR ŞI
REGULI DE JOC: COPILUL NUMIT INTRODUCE MÂNA ÎN SAC FĂRĂ SĂ PRIVEASCĂ, PIPĂIE OBIECTUL, ÎL DENUMEŞTE, ÎL SCOATE ŞI ÎL AŞAZĂ PE MASĂ. ALT COPIL VA CĂUTA OBIECTE DE ACELAŞI FEL, PROCEDÂND CA MAI SUS. ACŢIUNEA VA FI VERBALIZATĂ . MATERIAL: UN SĂCULEŢ CU JUCĂRII (DOUĂ MINGI, O PĂPUŞĂ,DOUĂ CUBURI,O MAŞINĂ ETC.) DESFĂŞURAREA JOCULUI: COPILUL NUMIT DE EDUCATOARE INTRODUCE MÂNA ÎN SAC, PIPĂIE JUCĂRIA ŞI, FĂRĂ S-O PRIVEASCĂ , O DENUMEŞTE, O SCOATE DIN SAC, O ARATĂ COPIILOR ŞI O AŞAZĂ PE MASĂ, SPUNÂND CE JUCĂRIE A SCOS. ALT COPIL VA CĂUTA ÎN SAC ŞI TOT PRIN PIPĂIRE VA TREBUI SĂ SCOATĂ O JUCĂRIE LA FEL CU PRECEDENTA. DACĂ ÎN SAC NU VOR MAI FI JUCĂRII DE ACELEŞI FEL, COPILUL VA TREBUI SĂ PRECIZEZE ACEASTA. JOCUL VA CONTINUA ÎN ACEST FEL PÂNĂ SE VOR TERMINA JUCĂRIILE DIN SAC. COMPLICAREA JOCULUI:
COPILUL CHEMAT LA MASA EDUCATOAREI VA FI LEGAT LA OCHI.
PE
MASĂ SE VA LĂSA O
SINGURĂ GRUPĂ DE OBIECTE FORMATĂ DIN UNA SAU DOUĂ JUCĂRII DE ACELAŞI FEL, PE CARE LE VA PIPĂI CU AMÂNDOUĂ MÂINILE ŞI VA SPUNE CÂTE SUNT ŞI CE SUNT .
DUPĂ ACEASTĂ ACŢIUNE, COPILUL VA FI DEZLEGAT LA OCHI PENTRU A VEDEA DACĂ RĂSPUNSUL ESTE CORECT . ATÂT ÎN PRIMA PARTE CÂT ŞI ÎN CEA DE-A DOUA, RĂSPUNSURILE CORECTE VOR FI APLAUDATE . GRUPA MIJLOCIE JOC DIDACTIC: CINE AŞAZĂ MAI BINE? SCOPUL: ALCĂTUIREA DE GRUPE DE OBIECTE DE ACELAŞI FEL; STIMULAREA OPERAŢIILOR CALITĂŢILOR EI; CORECTITUDINEA , PROMPTITUDINEA , INDEPENDENŢA ŞI RAPIDITATEA .
GÂNDIRII
ŞI DEZVOLTAREA
SARCINA DIDACTICĂ: SEPARAREA, GRUPAREA ŞI DENUMIREA CORECTĂ A GRUPELOR DE OBIECTE DE ACELAŞI FEL. ELEMENTE DE JOC: MÂNUIRE, MIŞCARE, SURPRIZĂ, ÎNTRECERE, ÎNCHIDEREA ŞI DESCHIDEREA OCHILOR, APLAUZE. REGULI DE JOC: COPIII SEPARĂ ŞI GRUPEAZĂ OBIECTELE DE ACELAŞI FEL CONFORM EXEMPLARULUI PRIMIT . EI ACŢIONEAZĂ INDEPENDENT PRIN ÎNTRECERE ŞI DENUMESC PE RÂND GRUPELE DE OBIECTE FORMATE. MATERIAL: CINCI – ŞASE FELURI DE OBIECTE (MINGI, CASTANE, PĂPUŞI, MAŞINI, BEŢIŞOARE , ETC.), UN COŞ ŞI UN ŞERVEŢEL PENTRU ACOPERIT COŞUL. DESFĂŞURAREA JOCULUI: COPIII NUMIŢI DE EDUCATOARE (CINCI-ŞASE, DUPĂ CÂTE FELURI DE OBIECTE SUNT FOLOSITE ÎN JOC) VOR PRIMI PRIMI CÂTE UNUL DIN OBIECTELE EXISTENTE, SE VOR AŞEZA CU FAŢA SPRE CEILALŢI COPII ŞI SPRE OBIECTELE
DE PE COVOR, IAR LA CUVINTELE: DENUMI.
,, CINE
AŞAZĂ MAI BINE?”, EI VOR GRUPA OBIECTELE DE ACELAŞI FEL ŞI PE RÂND LE VOR
DE EXEMPLU: ,, EU AM FORMAT GRUPA MINGILOR”, ,, EU AM FORMAT GRUPA MAŞINILOR” ETC. GRUPAREA SE FACE PRIN ÎNTRECERE ŞI CEI CARE AŞAZĂ REPEDE ŞI BINE SUNT APLAUDAŢI . REPETAREA GRUPĂRII OBIECTELOR RĂMÂNE LA LATITUDINEA EDUCATOAREI. COMPLICAREA JOCULUI: C OPIII NUMIŢI SĂ GRUPEZE OBIECTELE NU VOR MAI PRIMI CÂTE UN EXEMPLAR, CI, LA CERINŢA VERBALĂ A EDUCATOAREI , VOR EFECTUA ACŢIUNEA TOT PRIN ÎNTRECERE. ÎN CONTINUAREA JOCULUI, LA PRIMUL SEMNAL, COPIII VOR ÎNCHIDA OCHII, ÎN TIMP CE EDUCATOAREA MAI ADAUGĂ ŞI ALTE OBIECTE PRIN GRUPELE DE OBIECTE DEJA FORMATE, DE EXEMPLU: ÎN GRUPAMAŞINILOR MAI APARE ŞI O PĂPUŞĂ SAU ÎN GRUPA MINGILOR APARE O CASTANĂ ET . LA AL DOILEA SEMNAL, COPIII DESCHID OCHII ŞI TREBUIE SĂ SESIZEZE GREŞEALA ŞI SĂ O CORECTEZE. GRUPA MARE JOC DIDACTIC: CINE ARE ACELAŞI NUMĂR?
SCOPUL:
COMPARAREA NUMERELOR ALĂTURATE PE BAZĂ DE MATERIAL CONCRET ; RECUNOAŞTEREA
CIFRELOR ŞI RAPORTAREA LOR LA CANTITATEA ; ÎNŢELEGEREA ŞI FOLOSIREA TERMENILOR MATEMATICI NECESARI VERBALIZĂRII OPERAŢIILOR EFECTUATE.
SARCINA DIDACTICĂ: EFECTUAREA UNOR OPERAŢII DE ADUNARE ŞI SCĂDERE ; RAPORTAREA NUMĂRULUI LA CANTITATE. ELEMENTE DE JOC: MÂNUIREA MATERIALULUI, SURPRIZA, APLAUZE. REGULI DE JOC: LA DESCHIDEREA CORTINEI APARE UN NUMĂR DE RĂŢUŞTE. COPIII LE NUMĂRĂ ÎN GÎND ŞI LE RAPORTEAZĂ LA CANTITATEA DE RĂŢUŞTE DE PE JETONUL PRIMIT , APOI VOR RAPORTA NUMĂRUL LA CIFRA CORESPUNZĂTOARE . MATERIAL: PENTRU FIECARE COPIL, CÂTE UN JETON CU 1-10 RĂŢUŞTE, TEATRU DE PĂPUŞI, UN PANOU, O VULPE, ZECE BOBOCI DE RAŢĂ ŞI CIFRELE 1-10. DESFĂŞURAREA JOCULUI: EDUCATOAREA ATRAGE ATENŢIA COPIILOR CĂ PE LAC VOR VENI PE RÂND RĂŢUŞTE. EI TREBUIE SĂ PRIVEASCĂ RĂŢUŞTELE , SĂ LE NUMERE ŞI CEL CARE ARE PE JETON UN NUMĂR DE RĂŢUŞTE EGAL CU NUMĂRUL CELOR AFLATE PE LAC, ÎN ACEL MOMENT , RIDICĂ JETONUL, MOTIVÂND ACŢIUNEA. U N ALT COPIL VA ALEGE CIFRA CORESPUNZĂTOARE NUMĂRULUI DE RĂŢUŞTE DE PE LAC. AŞA SE VA PROCEDA PÂNĂ VOR FI AŞEZATE TOATE CELE ZECE RĂŢUŞTE. SE VA ÎNCHIDE CORTINA. LA REDESCHIDEREA CORTINEI , PE LAC APARE UN NUMĂR DE RĂŢUŞTE ( EX. PATRU). SE SIMULEAZĂ APARIŢIA VULPII CARE MĂNÂNCĂ O RĂŢUŞCĂ. Î N CONTINUARE SE PROCEDEAZĂ CA MAI SUS (SE NUMĂRĂ, SE RIDICĂ JETONUL CU ACELAŞI NUMĂR DE RĂŢUŞTE, APOI JETONUL CU CIFRA CORESPUNZĂTOARE NUMĂRULUI, SE MOTIVEZA ). COMPLICAREA JOCULUI: EDUCATOAREA DESCHIDE CORTINA. PE LAC VA FI UN NUMĂR DE RĂŢUŞTE. EDUCATOAREA VA CERE COPIILOR SĂ RIDICE JETONUL CU O RĂŢUŞCĂ MAI PUŢIN (MAI MULT ), DECÂT CELE DE PE LAC. COPILUL VA MOTIVA ACŢIUNEA. ASTFEL JOCUL VA CONTINUA ÎN LIMITA TIMPULUI AFECTAT . POEZII DISTRACTIVE SI LINISTITOARE
1.GIMNASTICA DE INVIORARE Daca vreau sa cresc voinic, Fac gimnastica de mic. Merg in pas alergator, Sar apoi intr-un picior, Ma opresc,respir usor, Intind bratele sa zbor. Toata lumea e a mea Cand m-asez jos la podea. Asta-i doar un inceput Ia priviti cat am crescut !
MANA-joc linistitor
2.POEZIE DE DIMINEATA(la inceputul activitatilor pe sectoare) Dimineta ne-am trezit La gradinita ne-am intalnit Cu totii sa salutam : -Buna dimineata ,dragi pitici! Ma bucur ca sunteti aici! A-nceput o noua zi -Buna dimineata copii!
Mana mea-i ca un cuvant( miscam degetele rasfirate de la o mana) Care-ti ravaseste-un gand (miscam mana pe langa cap) Mana bate,mana tace,(bat in masa cu pumnisorii,ascult pumnul) Mana floare se desface (ambele maini cu degetele desfacute) Daca vrei in sus sa zbori Fa-ti degetele pocnitori Si pocneste de trei ori !(pocnim de trei ori,sarim in sus) 3.JOCURI DE DEGETE-linistitor Eu am un gardulet ( mana stanga cu degetele desfacute) Si vine pisica miaunica: ( de la mana dreapta aratatorul si mijlociul merg pe gard) Miau ,miau,miau.miau,miau,(mieunat languros,merge pe gard) Dar iata vine-un soricel : chit,chit,chit,chit,chit,(trece repede ,pe gard) Dar iata vine-un urias : Bum,bum,bum,bum,bum(fiecare deget se inchide cand trece uriasul) Si darama garduletul! Dar iata vine-un piticut,(aratatorul de la mana dreapta,desenat chipul) C-un ciocanel atata de micut(indoi aratatorul de la mana dreapta) Cioc,cioc,cioc,cioc,cioc(ciocanesc fiecare deget,care se ridica) Si repara garduletul ! 4.ZICERE DE DIMINEATA In fiecare dimineata S-avem gandul bun pe fata ,(trecem palmele peste fata) Catre soare sa privim (desfacem bratele in forma de cerc,privim in sus) Iubire sa daruim (strangem bratele spre piept si apoi le desfacem) De gand rau, sa ne ferim (mana alunga gandul rau ) S-adunam doar bucurie! (strangem bratele spre piept si apoi le desfacem) Si-n lume s-o raspandim! (sarim in sus cu bratele desfacute) Si-atunci orisice copil, In fiecare dimineata Are gandul bun pe fata!(trecem palmele peste fata). BUNA DIMINEATA! 5.Buna dimineata cer frumos!(ridic mana spre cer) Buna dimineata soare luminos! (mainile sub forma de cerc deasupra capului) Buna dimineata, micule vant Care-alergi pe pamant ! (imitam miscarea vantului,cu bratele) Buna dimineata ,copaci infloriti (mainile arata forma copacului-coroana rotunda,tulpina drept in jos) Buna dimineata pasarele mari si mici! (desfacem bratele lateral pt.zbor-pasari mari ,palmele in fata pt.pasari mici) Buna dimineata pietre tari!(palmele bat podeaua) Buna dimineata animale mici si mari! (animale mici stam ghemuit,la animale mari sarim in sus) JOCURI DE MIŞCARE PENTRU PREŞCOLARI Cântecul cocoşului
Formaţie de lucru: cerc Desfãşurarea jocului:
Copiii sunt aşezaţi în cerc, cu faţa spre interior, ţinându-se de mâini. Fiecare are trasat în jurul lui un cerculeţ. Educatoarea împarte rolurile copiilor. Unul este “moşul” şi stã în mijlocul cercului, iar restul copiilor poartã nume de animale, ca: cocoş, vulpe, câine, lup, urs etc. Copiii se învârt şi cântã “Şi era un moş Şi avea un cocoş Ah, ce mai cocoş. Cum cântã la moş. Cântã cocoşule Scoalã joacã moşule. Şi-a venit o vulpe Sã-nhaţe cocoşul. Ah! Ce mai cocoş, Cum cântã la moşi! Cântã, cocoşule! Sãri şi joacã moşule! Şi-a venit un câine Sã-nhaţe pe vulpe. Ah! Ce mai cocoş, Cum cântã la moşi! Cântã, cocoşule!
Sãri şi joacã moşule!
bis
bis
bis
Şi-a venit un lup Sã-nhaţe pe câine, Câinele pe vulpe, Vulpea pe cocoş, Ah! Ce mai cocoş, Cum cântã la moşi! Cântã, cocoşule! Sãri şi joacã moşule! Şi-a venit un urs Sã-nhaţe pe lup, Lupul pe câine, Câinele pe vulpe, Vulpea pe cocoş, Ah! Ce mai cocoş, Cum cântã la moşi! Cântã, cocoşule! Sãri şi joacã moşule!
bis
bis
De câte ori unul dintre copii îşi aude numele strigat, vine şi se prinde de mijlocul moşului. Astfel, acesta este primul, apoi urmeazã cocoşul, vulpea, câinele, lupul, ursul. La versul “Cântã cocoşule” din ultima strofã, toţi spun: “Alungã-i pe toţi moşule!”. Dupã aceste cuvinte, toţi aleargã sã ocupe un loc în “cerculeţ”. Cel care rãmâne fãrã cerculeţ îndeplineşte rolul de “moş” şi jocul se reia. Caii şi cãlãreţii Formaţie de lucru: douã cercuri concentrice Desfãşurarea jocului:
Grupa este împãrţitã în douã echipe, egale ca numãr, una reprezintã “caii”, iar cealaltã “cãlãreţii”. Ambele echipe formeazã douã cercuri concentrice. Un copil, “cãlãreţul”, nu are cal. La comanda de începere a jocului, “cãlãreţii” ţin mâinile pe umerii “cailor”, şi se învârt în cerc, cântând una sau mai multe strofe din cântecul “Copilul cãlãreţ” (melodie prelucratã de T. Popovici): “Cãlare pe bãţ, Copilul sãrea Şi calul de hãţ Mândru şi-l purta Hop în galop, hop, hop! Hop în galop, hop, hop, hop! Aşa el fugea Mereu se-ntrecea Cãluţu-şi bãtea
Şi îi tot zicea: Hi, cãluţ, hi, hi! Hi, cãluţ, hi, hi! Dar calul ca zmeu Sãrind sus voios Se-mpiedicã rãu Şi-ndatã-l dã jos: Zdup, de pãmânt, zdup, zdup! Zdup, de pãmânt, zdup, zdup!”
La terminarea cântecului, ei trebuie sã-şi schimbe “caii”, iar “cãlãreţul” fãrã cal trece sã conducã în continuare jocul. La ursul din pãdure
Elementul exersat: mers şi alergare Desfãşurarea jocului:
Copiii stau grupaţi într-un spaţiu limitat printr-un cerc denumit “casa copiilor”. În direcţia opusã acestui spaţiu se delimiteazã un loc, “bârlogul”, în care se plaseazã un copil care va fi “ursul”. Împreunã cu educatoarea, copiii se duc spre “bârlogul” ursului, imitând culesul florilor şi recitând: “Culegem ciuperci şi mure, De la ursul din pãdure. Ursul doarme nemişcat. Ne-a vãzut, s-a-nfuriat! Mârâie, spre noi se-ndreaptã Fugim toţi… Nimeni n-aşteaptã!” Dupã ultimul vers, “ursul” aleargã sã-i prindã pe copii. Aceştia scapã numai dacã ajung la “casa copiilor”, înainte de a fi atinşi de “urs”. Dupã ce au fost prinşi mai mulţi copii, în locul “ursului” trece un alt copil şi jocul se reia. Câinele ciufulit Elementul exersat: mers şi alergare Desfãşurarea jocului:
Educatoarea delimiteazã un spaţiu care reprezintã “cuşca câinelui”. Unul dintre copii este “câinele ciufulit” şi stã în aceastã cuşcã. Ceilalţi copii se plaseazã în alt loc, marcat la o distanţã mai mare de “cuşcã”, denumit “casa copiilor”. Copiii, ţinându-se de mâini, se apropie tiptil de câine, recitând urmãtoarele versuri: “Câinele cel ciufulit S-a culcat în cuşcã. Stã cuminte, liniştit, Nu latrã, nu muşcã. Doarme? Haide sã-l trezim, Sã vedem ce face Ş-apoi sã fugim!” La atingerea “câinelui” de cãtre copii, acesta începe sã latre şi sã alerge dupã ei. Copilul prins îi ia locul, iar ceilalţi se întorc la “casa copiilor” şi jocul se reia. Sã scape cine poate Elementul exersat: alergare la semnal Formaţie de lucru: şir Desfãşurarea jocului:
Copiii sunt dispuşi pe o linie în mijlocul sãlii, în spatele liniei de plecare, ţinându-se de mâini şi având în spatele lor rezervat un spaţiu mai mare pentru alergare. În faţa lor, la câţiva paşi, stã un copil, “povestitorul”, care le spune o istorioarã, folosind propoziţii scurte, care trebuie sã se termine cu cuvintele: “Sã scape cine poate!”, iar copiii repetã întocmai ce spune acesta, de exemplu: Povestitorul: “Câţiva copii se plimbau într-o pãdure”. Copiii repetã cele spuse de povestitor. Povestitorul: “Deodatã au zãrit un urs”. Copiii repetã. Povestitorul: “S-au speriat grozav”. Copiii repetã. Povestitorul: “Sã scape cine poate!”
La auzul acestor cuvinte, copiii se întorc cu spatele la “povestitor” şi aleargã în partea opusã a sãlii, unde trebuie sã atingã peretele. Cel care este prins înainte de a atinge peretele îl înlocuieşte pe povestitor şi jocul continuã. 1. LA APROZAR Scopuri :
consolidarea deprinderii de a construi grupe de obiecte după formă; consolidarea deprinderii de a compara grupe de obiecte şi de a sesiza unele relaţii cantitative; dezvoltatarea rapidităţii şi a promtitudinii în gândire. Obiective operaţionale : să constituie mulţimi după unul sau mai multe criterii date; să compare mulţimile din punct de vedere cantitativ, utilizând limbajul matematic corespunzător („mai multe”, „mai puţine”, „tot atâtea”) şi sesizând constanţa cantităţii indiferent de locul mulţimii; să rezolve itemii propuşi în fişa de lucru individuală. • •
•
Sarcina didactică:
Gruparea obiectelor după formă, realizarea corespondenţei între elementele a duoă mulţimi şi sesizarea diferentei dintre acestea.
Regulile jocului:
Prin vocea educatoarei, Zâna Toamnei va indica sarcinile jocului ce vor fi scpecificate pe jetoane în formă de frunze ruginii.Cele două grupe de copii răspund pe rând, fiecare răspuns corect fiind recompensat cu o crizantemă. Colegii dintr-o echipă se vor sprijini între ei pentru a rezolva sarcinile. Elemente de joc: prezenţa Zânei Toamnei, închiderea şi deschiderea ochilor, coroniţe surpriză de la Zâna Toamnă. Material didactic: prezenţa Zânei Toamnei, frunze pe care sunt scrise sarcinile, jetoane cu fructe şi legume de toamnă, coşul Toamnei plin cu fructe şi legume, fişe individuale de lucru. Desfăşurarea jocului:
Copiii vor fi împărţiţi în două echipe. Ei vor lua pe rând o frunză din copacul toamnei şi vor rezolva sarcina cerută: 1. Copiii vor grupa fructele şi legumele din aprozar după formă. 2. Echipele vor primi câte două grupe de obiecte. Aşează în perechi obiectele celor două grupe pentru a aprecia raportul cantitativ dintre acestea. 3. Pe panou se aşează o grupă de obiecte. Fiecare copil din cele două echipe aşează pe masă o grupă care să aibă cu un obiect mai mult sau mai puţin decât în grupa dată. Coechipierii au voie să se ajute între ei. Pentru fiecare sarcină rezolvată corect, echipa va primi din parte Zânei Toamnei o crizantemă. Cine va avea cele mai multe va câştiga jocul. Variantă:
Educatoarea are cartonaşe pe care sunt desenate legume sau fructe de toamnă în număr variabil. Va cere copiilor să aşeze în coşul toamnei „mai multe” , „mai puţine”, sau „tot atâtea” legume sau fructe din aprozar. 2.UNDE S-A ASCUNS GREIERAŞUL?
Scop: • •
Verificarea cunostinţelor copiilor despre atributele pieselor geometrice; Dezvoltarea operaţiilor gândirii. Obiective operaţionale:
- să recunoască şi să denumească figurile geometrice, efectuând operaţii logice în ceea ce priveşte sortarea pieselor în funcţie de cerinţele exprimate de către educatoare;
- să identifice poziţii spaţiale, şi să plaseze piesele în poziţia spaţială indicată; - să rezolve corect itemii fişei; - să participe cu plăcere şi interes la activitate; Sarcina didactică:
Recunoasterea formelor geometrice şi precizarea aributelor acestora; Recunoaşterea şi denumirea poziţiilor spaţiale; Reguli de joc:
La solicitarea educatoarei copiii închid ochii, iar când îi deschid trebuie să spună unde s-a ascuns greieraşul, ce figură geometrică se află în acel loc şi care sunt atributele acesteia. Dacă raspunsul este corect, copilul va primi drept recompensă un stimulent în formă de chitară. Elemente de joc: închisul şi deschisul ochilor, mişcarea. Material didactic: greieraş, chitare stimulente, piese geometrice. Desfăşurarea jocului : Se prezintă invitatul zilei – Greieraşul – care le cere ajutorul copiilor pentru a-l învăţa formele geomet geometric rice.P e.Pee un panou panou sunt sunt aşezate aşezate toate toate piesele piesele geomet geometric ricee învăţat învăţate. e. Copii Copii închid închid ochii, ochii, iar educatoarea aşează greieraşul lângă o piesă geometrică. Apoi deschid ochii iar educatoarea întreabă: Unde s-a ascuns greieraşul?. Copiii răspund precizând piesa geometrică şi atributele ei. Variantă:
Educatoarea aşează piese geometrice în diferite locuri din grupă. La întrebarea educatoarei : Unde sunt aşezate cercurile?, copiii enumeră locurile unde sunt aşezate acele piese: Cercurile sunt pe masă / sub scaun / lângă greieraş. 3. FURNICUŢA HARNICĂ!
Scop: • • •
consolidarea deprinderii de a raporta numărul ca cantitate şi cantitatea la număr; verificarea număratului în limitele 1-5; educarea independenţei în acţiune;
Obiective operaţionale:
- să formeze mulţimi cu 1-5 elemente după criteriul formei; - să numere în limitele 1-5 prin încercuire; - să asocieze cifra numărului corespunzător de obiecte şi invers. - să participe cu plăcere şi interes la activitate.
Sarcina didactică:
Raportarea cantităţii la număr folosind analizatorii: vizual, auditiv, tactil; Regulile jocului: Educatoarea va alege un cartonaş care se va opri la semnalul Stop . Copilul la care s-a oprit cartonaşul îl arată tuturor pantru că va aşeza la muşuroi atâtea furnicuţe câte arată cifra de pe cartonaş sau câte bătăi din palme a auzit. Elemente de joc: mişcarea, surpriza. Materialul didactic:cartonaşe cu cifrele de la 1 la 5, siluete furnicuţe, imagine cu un muşuroi, saculeţul furnicuţei.
Desfăşurarea jocului:
Educatoarea va da drumul unui cartonaş pe care este scrisă o cifră să circule de la un copil la altul. La semnalul educatoarei educatoarei,, copilul la care s-a oprit cartonaşul cartonaşul îl va arăta tuturor şi va avea sarcina de a aşeza la muşuroi tot atâtea furnicuţe câte arată cifra. Se motivează acţiunea: Eu am aşezat la muşuroi 5 furnicuţe pentru că pe jeton este cifra 5. În continuarea jocului, se vor înlocui semnalele vizuale cu cele auditive. Copii vor grupa furnicuţele după numărul bătăilor educatoarei. Varianta:
Copiii primesc săculeţul furnicuţei pe care îl plimbă din mână în mâmă. La semnalul educatoarei: Stop, copilul la care se află săculeţul îl pipăie şi spune câte „boabe” (obiecte) sunt în el.
4. DETECTIVII
Scopuri:
consolidarea deprinderii de a raporta cantitate la număr şi a numărului la cantitate; sesizarea locului unui număr în şirul numeric (limitele 1-5); verificarea deprinderii de a efectua operaţii de adunare şi scădere cu una şi două unităţi în limitele 1-5; • • •
Obiective operaţionale:
-
-
să numere în limitele 1-5; să determine locul fiecărui număr în şirul numeric 1-5 stabilind vecinii, să rezolve operaţii simple de calcul oral folosind simboluri matematice.
Sarcina didactică:
stabilirea locului unui număr în şirul numeric; raportarea corectă a numărului la unitate şi a unuităţii la număr; efectuarea operaţiilor de adunare şi scădere cu una sau două unităţi.
Regulile jocului:
Copilul numit de educatoare va corecta greşeala şi va primi insigna de detectiv. Dacă răspunde corect este aplaudat , dacă greşeste alt copil va corecta greşeala. În a doua parte a jocului, copilul indicat a fi detectiv va număra elementele unei mulţimi şi va spune dacă doreşte să adauge sau să ia un element. Elemente de joc : ghicirea, aplauzele, întrecerea. Materialul didactic: cifre, siluete cu oameni de zăpadă, mături, fulgişori, insigna de detectiv. Desfăşurarea jocului:
Educatoarea le propune copiilor să fie detectivi. Ei trebuie să descopere mai multe mistere. 1) Pe un pano panouu sunt sunt aşe aşezzate cif cifrele în dezordine. Copii pii tre trebui buie să aşeze şeze ci cifrele în ordi ordinne crescătoare şi apoi descrescătoare. 2) Educ Educat atoa oare reaa aşe aşeaz azăă o cifr cifrăă pe pe pan panou ou,, iar iar copi copiii afi afişe şeaz azăă vec vecin iniiii numă număru rulu luii dat dat;; 3) Educatoarea aşea şează două ouă cifre fre diferite pe panou, iar copi copiii trebui buie să aşe aşeze cifr ifrele intermediare. Exemplu: 2 Exemplu: 2 şi 5. Copiii aşează 3 şi 4. 4) Educ Educat atoa oare reaa prez prezin intă tă ima imagi gini ni cu cu un anum anumit it numă numărr de de elem elemen ente te,, iar iar copi copiii vor vor vor vor form formaa gru grupe pe cu tot atâtea, cu un element mai mult sau cu un element mai puţin . Veriantă:
Copilul ales detectiv detectiv va trebui să caute vecinul unui număr şi să formeze o grupă cu tot atâtea elemente câte arată cifra. Apoi va spune dacă doreşte să mai adauge sau să ia un element. Exemplu: Caută vecinul mai mare al lui 4 şi formează o grupă cu tot atâtea elemente. Adaugă sau ia un element! Un alt copil va rezolva şi afişa exerciţiul: 4+1=5.
6. TRĂISTUŢA LUI MOŞ CRĂCIUN
Scopuri:
consolid consolidare areaa cunoştin cunoştinţelo ţelorr copiilo copiilorr despre despre atribu atributele tele pieselo pieselorr geomen geomentri trice ce (formă, (formă, culoare culoare,, mărime, grosime); dezvoltarea gândirii logice şi a spiritului de echipă; •
•
Obiective operaţionale:
- să recunoască şi să denumească figurile geometrice, efectuând operaţii logice în ceea ce priveşte sortarea pieselor în funcţie de cerinţele exprimate de către educatoare; - să identifice deosebiri între elementele unei mulţimi şi să le caracterizeze prin negaţie logică;
-să fomeze mulţimi după două, trei însuşiri considerate simultan şi să le caracterizeze folosind conjuncţia logică; - să rezolve corect itemii fişei; Sarcina didactică:
recunoaşterea pieselor geometrice prin acţiunea analizatorilor; sortarea figurile geometrice după criteriul stabilit de educatoare: mărime, culoare, grosime, utilizând negaţia logică sau conjuncţia logică.
Regulile jocului:
Un copil legat va alege o piesă din sacul lui Moş Crăciun, o pipăie şi precizează forma,mărimea şi grosimea acesteia. În partea a doua a jocului copiii vor preciza atributele pieselor alese prin folosirea negaţiei logice şi a conjuncţiei logice.Pentru fiecare răspuns corect echipa va primi un globuleţ. Echipa care va avea cele mai multe globuri în braduţ va câştiga. Elemente de joc: aplauzele, închiderea şi deschiderea ochilor, stimulente în formă de brăduţ, trăistuţa lui Moş Crăciun. Material didactic: didactic: trusa Dienes, creioane, fişe, stimulente, brăduţi şi globuleţe pentru a ţine scorul, trăstuţa lui Moş Crăciun. Desfăşurarea jocului:
Educatoarea va prezenta săculeţul lui Moş Crăciun care, înainte de a veni să le aducă daruri copiilor, va testa cunoştinţele acestora despre piesele geometrice. Copiii vor fi solicitaţi de educatoare să participe la joc prin versurile: Să vină acum la mine, Un copil ce ştie bine, Atingând o piesă doar, Forma să o spună clar . Copilul chemat este legat la ochi. El introduce mâna în săculeţ, alege o piesă, o pipăie şi precizează forma. După precizarea formei, acelaşi copil va preciza şi celelalte atribute (mărime, culoare, grosime) prin folosirea cojuncţiei logice. Exemplu : Această piesă este şi mare, şi mare, şi subţire, şi subţire, şi albastră. şi albastră. Pe masa educatoarei sunt aşezate şi alte piese geometrice. Un copil de la cealaltă echipa va alege alte piese care au aceiaşi formă cu piesa din săculeţ şi formează o grupă. Variantă: Educatoarea le va cere copiilor o piesa folosind negaţia logică: Alegeţi piesa care nu este nici pătrat, nici triunghi, nici dreptunghi. În final li se va cere copiilor să dea exemple de obiecte sala de grupă care au aceiaşi formă cu piesa aleasă. 7. ÎN CURTEA BUNICILOR Scopuri: • •
consolidarea număratului în limitele 1-7; verificarea capacităţii de a compune şi descompune un număr dat;
Obiective operaţionale: -
-
să constituie mulţimi cu 1-7 elemente; să raporteze numărul la cantitate şi cantitatea la număr; - să compună şi să descompună numere numere în limitele 1-7, utilizând o gamă largă de variante; - să perceapă numărul în întregul său; să rezolve sarcinile fişei; Sarcina didactică:
compunerea şi descompunerea unui număr;
Regulile jocului:
Copilul numit va aşeza fiecare animal la căsuţa lui. Se vor denumi grupele formate. Se va asocia cifra corespunzătoare numărului de elemente ale fiecărei mulţimi. Copiii vor enumera grupele cu cele mai multe, respectiv cele mai puţine animale. Copiii vor compune şi descompune numerele aşezând anima animalel lelee unei unei grup grupee în 2 adop adopos ostu turi ri (desc (descom ompu pune nere re),), ori ori cople copletâ tând nd eleme element ntel elee unei unei mulţi mulţimi mi (compunere). Se motivează de fiecare dată aşezarea. Elemente de joc: surpriza, mânuirea materialului.
Material didactic: siluete cu animale domestice (găini, oi, căţeluşi, pisici,cai,etc.), imagini cu
căsuţele animalelor.
Desfăşurarea jocului:
Animalele au ieşit la păscut şi trebuie să se întoarcă la casele lor. Copii le vor ajuta să intre în căsuţa lor. Vor număra fiecare grupă si vor asocia cu cifra care corespunde numărului de animale din casă. Un copil va primi rolul de fermier . În fiecare căsuţă vor fi 2, 3, 4 animale. Copilul a primit rolul de fermier va trebui să copleteze numărul animalelor astfel încât în fiecare adăpost să fie câte 7 ( 6, 5 4 sau 3) animale. Exemplu: În coteţ erau 5 găini. Eu am aşezat încă 2 şi acum sunt 7 găini. Copiii numără animalele din căsuţe. Fiecare fermier va verbaliza acţiunea efectuată. La fel se va proceda şi cu celelalte căsuţe. Rolul de fermier îl va primi acel copil care ştie să raspundă la o ghicitoare despre animale domestice. Exemple de întrebări: Face ouă zeci şi sute Clăi de lână-n patru beţe Dacă-i dai grăunţe multe. Pasc răzleţe prin fâneţe (Găina) (Oile) Are coarne şi bărbiţă, Laptele ce-l bei Părul aspru şi-o codiţă. Este tot al ei. Ea pe pomi se caţără, “Muuuu” e vorba ei, Iedul drag îşi apără. Ghiceşte dacă vrei! (Capra) (Vaca) Variantă:
Copilul ales va primi 7 (5,4, 6) animale. Ei au sarcina de a aşeza animale în duoă casuţe şi apoi vor spune cum le-au aşezat. Exemplu:Eu am aşezat cele sapte oiţe astfel: cinci în primul grajd si două în al doilea grajd. Împreună sunt şapte oiţe. Se verifică prin numărare şi se alege cifra corespunzătoare. Vor fi solicitaţi mai mulţi copii să spună cum au aşezat animalele de la fermă. 8. AJUTĂ-O PE RIŢA-VEVERIŢA! Scopuri: • • • •
consolidarea număratului în limitele 1-9; cunoaşterea locului fiecărui număr în şirul numerelor naturale; consolidarea deprinderii de a efectua operaţii de adunare şi scădere cu una-două unităţi; verificarea capacităţii de a compune şi descompune un număr dat;
Obiective operaţionale:
- să raporteze cantitatea la număr, respective la cifra corespunzătoare, recunoscând şi stabilind vecinii numerelor; - să efectueze operaţii simple de calcul oral, recunoscând semnificaţia simbolurilor aritmetice (+; –; =); - să compună şi să descompună un număr dat în variante posibile; - să resolve corect sarcinile fişei. Sarcina didactică:
numără crescător şi descrescător în limitele 1-9; fixarea locului fiecărui număr în şirul numerelor naturale; efectuarea de operaţii de calcul matematic în limitele 1-9; Regulile jocului.
Pe rand, căte un copil de la fiecare echipă va alege câte un plic şi va rezolva sarcina dată pentru a o ajuta pe Riţa- Veveriţa. Dacă rezolvă correct primeşte o alună drept recompensă. Câştigă echipa care a adunat cele mai multe alune. Elemente de joc: Riţa- Veveriţa, întrecerea. Materialul didactic: veveriţa, alune, traseul veveriţei, plicuri, jetoane cu cifre. Desfăşurarea jocului:
Educatoarea o prezintă pe Riţa-veveriţa care sete foarte supărată pentru că s-a rătăcit. Pentru a ajunge la scorbura sa trebuie să rezolve mai multe sarcini. Este amenajat un traseu pe care exictă din loc în loc sarcini. Copiii sunt împărţiţi în două echipe. Pe rând, câte un copil de la fiecare echipă va alege un plic şi va încerca să rezolve sarcina pentru a ajuta veveriţa. Dacă rezolvă corect primeşte drept recompensă o alună. În final, va câştiga echipa care a adunat cele mai multe alune. Exemple: 1. Aşează cifrele de la 1 la 9 în ordine crescătoare. 2. Aşează cifrele de la 1 la 9 în ordine descrescătoare. 3. Numără crescător de la 6. 4. Numără descrescător de la 8. 5. Găseşte vecinul mai mic al lui 9. 6. Găseşte vecinul mai mare al lui 5. 7. Descoperă cifra care lipseşte. 8. Formează o grupă cu tot atâtea elemenete câte fete sunt prezente azi în grupă. 9. Formeată o grupă cu un element mai mult decât numărul picioarelor unei veveriţe. 10. Adună alunele în coş. Scrie operaţia corespunzătoare: 6+2=8. 11. Ia din coş 2 alune. Câte au rămas?. Scrie operaţia corespuntătoare: 8–2=6 . 12. Aşeză cele 9 nuci în două coşuleţe. Găseşte mai multe variante de descompunere. 13. Compeletează florile din vază astfel încât să fie 9 (compunere)! Căştigă echipa care a adunat cele mai multe alune în coşuleţ. Copii vor primi drept recompense alune şi nuci din proviziile veveriţei. 9. A CÂTA ALBINUŢĂ A ZBURAT? Scopuri:
• • •
folosirea corectă a numeralelor cardinale şi ordinale; cunoaşterea locului fiecărui număr în şirul numeric; verificarea cunoştinţelor despre zilele săptămânii. Obiective operaţionale:
să identifice lipsa unui obiect (imagine) dintr-un şir format, să-l denumească utilizând numeralul ordinal corespunzător respectând acordul verbal între numeral şi substantivul care-l însoţeşte; să stabilească vecinii numerelor naturale în şirul numeric 1-10. -
Sarcina didactică:
identificarea locului rămas liber şi denumirea lui prin intermediul numeralului ordinal. Regulile jocului:
Copii închid şi deschid ochii când aud bâzâitul unei albinuţe. Toţi copii trebuie să ia aceiaşi albinuţă din şirul lor ca cea luată de educatoare şi să spună a câta albinuţă a zburat. Dacă răspunsul este corect toţi copii se joacă cu albinuţele imitând zborul lor. Elemente de joc: închiderea şi deschiderea ochilor, imitarea zborului albinuţelor. Material didactic: o imagine pe care sunt poziţionate cele 10 albine pentru fiecare copil şi pentru educatoare, stimulente albinuţe. Desfăşurarea jocului:
Copii sunt aşezaţi la măsuţele aranjate în formă de careu, iar în faţa lor este aşezat suportul cu 10 albine. Educatoarea le cere copiilor să închidă ochii atunci când aud bâzâitul albinei. La semnal, deschid ochii şi spun a câta albină a zburat şi ce albină urmează după ea. Apoi este ridicat jetonul cu cifra corespunzătoare locului elementului luat. Dacă răspunsul copilului este corect, toţi copiii iau albinuţa respectivă de pe suport pentru a imita zborul ei. Exemplu: A câta albinuţă a zburat? / A zburat a şaptea albinuţă, iar după ea urmează a opta albinuţă. Variantă: Educatoarea enumeră zilele săptămânii şi de fiecare dată lipseşte din enumerare o zi. Copii descoperă ziua care lipseşte şi precizează locul ei în cadrul zilelor săptămânii. În ultima parte a
jocului, vor fi aduşi cinci copii în faţa grupei care se vor prezenta, apoi unul se va ascunde. Copiii trebuie să ghicească cine lipseşte, al câtelea era în şir şi între care copii era aşezat. În final, tiţi copii vor cânta cântecelul „Zum, zum, zum albiniţa mea! 10. MAGICIANUL Scopuri:
consolidarea deprinderii de a efectua operaţii de adunare şi scădere cu una şi două unităţi în limitele 1-10. dezvoltarea spiritului de echipă. •
•
Obiective operaţionale:
să identifice semnul operaţiei şi să-l localizeze în funcţie de situaţia ilustrată; să efectueze calcul oral cu 1-2 unităţi; să rezolve oral probleme prin raţionamentul de tip ipotetico-deductiv având ca material intuitiv o situaţie ilustrată; să rezolve independent itemii propuşi pe fişă. -
Sarcina didactică:
compunerea şi rezolvarea de probleme matematice.
Regulile jocului:
Copilul chemat prin atingerea de către magician cu bagheta magică va rezolva sarcinile date de acesta. Dacă copilul greşeşte este ajutat de coechipieri. Răspunsurile corecte sunt recompensate cu aplauze şi baghete magice. La final echipa care va avea cele mai multe baghete va câştiga. Elemente de joc: prezenţa Magicianului, aplauze, mânuirea materialului. Material didactic: planşe cu probleme ilustrate, jetoane cu cifre, jetoane cu imagini, un panou pentru afişarea punctelor (baghetelor magice) fiecărei echipe. Desfăşurarea jocului:
Educatoare îl va prezenta copiilor pe magician, care a venit se va juca împreună cu copiii dândule diferite sarcini. Grupa este împărţită în două echipe. La început, Magicianul formulează pe baza materialului ilustrativ probleme pentru fiecare echipă, apoi problemele vor fi formulate de către copii. Rezolvarea problemelor se realizează de către un reprezentant al fiecărei echipe care este ales prin rostirea de către Magician a formulei magice: Ini mini hop şi-aşa / Ieşi la tablă dumneata. Copilul ales să rezolve problema este ajutat de colegii din echipa lui. Cu ajutorul jetoanelor cu cifre conducătorul echipei scrie exerciţiul problemei. Exemple: Cinci fetiţe se joacă cu mingea. O fetiţă pleacă acasă. Căte fetiţe se vor juca în continuare cu mingea? 5 – 1= 4. Variantă: Magicianul citeşte pentru fiecare grupă probleme-ghicitori. Exemplu: Într-o curte-s cinci căţei Gâsca mea cea gălbioară Pe portiţă pleacă unul Şi-a scos puii-n ulicioară Câţi au mai rămas din ei? Cinci sunt mici şi unul mare (3 – 1= 2) Socotiţi câţi pui ea are? (5+ 1=6) Şase rate sunt pe lac Sunt opt porumbei pe casă Încă una-i sub copac Şi stau bucuroşi la masă Dacă le numeri pe toate Doi zboară jos îin drum Câte fac, ghiceşti nepoate? Căţi au mai rămas acum? (6+1=7) (8-2=6)
Cinci căţei cu botul mic Jucau fotbal între ei Doi se iau după pisic Şi-au rămas acuma……
Am pus pentru Nicuşor Şapte mere la cuptor Şi mai pun unul la copt Sunt acum de toate...
(5- 2=3)
(7+ 1=8)
11. CU MATEMATICA ÎN LUMEA POVEŞTILOR Scopuri: • • •
verificarea număratului în limitele 1-10 prin raportarea numărului la cantitate. consolidarea deprinderii de a forma grupe echipotente prin punerea în corespondenţă; efectuarea operaţiilor de adunare şi scădere folosind corect simbolurile matematice: „+”, „-”, „=”. Obiective operaţionale:
- să efectueze operaţii simple de calcul oral de adunare şi scădere cu una şi două unităţi în limitele 110 ; - să reprezinte grafic rezolvarea exerciţiilor efectuate ; - să utilizeze corect simbolurile « +, - şi = » ; - să rezolve corect fişa de lucru individuală ; Sarcina didactică :
raportarea corectă a cantităţii la număr şi a numărului la cantitate ; efectuarea operaţiilor de adunare şi scădere cu un element.
Regulile jocului :
Copilul numit de educatoare va număra elementele grupei indicate şi va aşeza cifra corespunzătoare. La cererea educatoarei, va mai forma o grupă cu tot atâtea elemente câte elementeare cea indicată. Dacă nu rezolvă corect sarcina, alt copil va veni să corecteze greşeala. Elemente de joc : surpriza, mânuirea personajelor, aplauze. Material didactic : tablouri cu imagini din poveşti, siluetele personajelor, cifre, grupe diverse legate de personajele din poveştile cunoscute. Desfăşurarea jocului :
Educatoarea afişează un tablou dintr-o poveste, îl intuieşte cu ajutorul copiilor, apoi ei vor rezolva sarcinile cu conţinut matematic. Se pot afişa patru-cinci tablouri din poveştile cunoscute. Exemplu : Tabloul afişat prezintă o secvenţă din basmul Albă-ca-Zăpada . 1. Câţi pitici sunt în imagine ? 2. Aşezaţi cifra corespunzătoare numărului de pitici. 3. Formaţi o grupă de pătuţuri în care să fie tot atâtea câţi pitici sunt. 4. Formaţi o grupă de scăunele în care să fie cu unul mai multe decât pătuţurile. 5. Un pitic pleacă la plimbare. Câţi au rămas ? Această sarcină implică rezolvarea şi afişarea exerciţiului matematic : 7 – 1 = 6. 6. Câte personaje sunt ? (piticii şi Albă-ca-Zăpada) : 7 + 1= 8 . Variantă : Se vor afişa imagini cu scene din poveştile sau basmele cunoscute. Spre deosebire de prima parte a jocului, grupele, cifrele şi exerciţiile matematice vor fi intenţionat aşezate greşit. Copiii vor trebui să sesizeze greşelile şi să le corecteze. 12. BIBLIOTECA
Scopuri : • •
consolidarea capacităţii de a compune şi descompune un număr dat. exerasarea număratului în limitele 1-10. Sarcina didactică :
compunerea şi descompunerea unui număr natural. Regulile jocului :
Copiii-bibliotecari aşează cărţi pe raft în aşa fel încât pe fiecare să fie câte 7 (8, 9 sau 10). Dacă aşează corect, ei primesc o recompensă. În partea a doua a jocului, ei trebuie să aşeze un număr de 7 (8, 9 sau 10) cărţi pe două rafturi găsind mai multe variante. Se motivează aşezarea.
Elemente de joc : surpriza, mişcarea. Material didactic : cărţi şi jetoane reprezentând cărţi, imagini pe care sunt desenate două
rafturi de bibliotecă.
Desfăşurarea jocului :
Educatoarea anunţă copiii că au primit un pachet de la poştă. Ei deschid pachetul şi descoperă cărţile primite. Acestea trebuie aşezate în bibliotecă alături de celelalte cărţi. Pe fiecare raft din bibliotecă sunt aşezate câte 3, 4, 5 sau 6 cărţi. Copilul care va primi rolul de bibliotecar va completa rafturile în aşa fel încât pe fiecare să fie câte 7 (8, 9 sau 10) cărţi. Fiecare bibliotecar va verbaliza acţiunea efectuată. Exemplu : Pe raft erau cinci cărţi, eu am aşezat încă două şi acum sunt şapte. Copiii numără cărţile de pe raft. La fel se va proceda şi cu celelalte rafturi. Rolul de bibliotecar va fi primit pe rând de acei copii care pot răspunde educatoarei la o întrebare sau ghicitoare. Exemple de întrebări : Cum se numeşte povestea în care ursul îşi pierde coada ? Care sunt lunile anopimpului primăvara ? Câte silabe are cuvântul « matematică » ? Cu ce sunet începe cuvântul « şase » ? etc. Variantă : Fiecare copil primeşte câte 10 jetoane reprezentând cărţi şi o foaie pe care este desenată o bibliotecă cu rafturi. Ei au sarcina de a aşeza cărţile pe cele două rafturi, apoi să spună cum le-a aşezat. Exemplu : Eu am aşezat cele zece cărţi astfel : şase cărţi pe primul raft şi patru cărţi pe al doilea raft. Împreună sunt şapte cărţi. Se verifică prin numărare. Vor fi solicitaţi mai mulţi copii să spună cum au aşezat cărţile, până vor fi exemplificate toate variantele. 13.DE-A ŞCOALA Scopuri :
consolidarea capacităţii copiilor de a înţelege şi utiliza numerele (1-10); verificarea capacităţii copiilor de a efectua operaţii simple de calcul oral, de adunare şi scădere cu o unitate şi/sau două unităţi, în limitele 1-10; recunoaşterea şi folosirea simbolurilor « + », « - » si « = » ; sistematizarea cunoştinţelor privind rezolvarea unor pobleme simple în concentrul 1-10; dezvoltarea operatiilor gândirii (comparaţia, analiza, sinteza, generalizarea) : • •
• •
•
Obiective operaţionale :
- să numere crescător şi descrescător în concentrul 1-10; - să raporteze corect numărul la cantitate şi cantitatea la număr; - să determine locul fiecărui număr în şirul natural recunoscând vecinii numerelor; - să efectueze operaţii simple de calcul oral de adunare şi scădere cu una şi două unităţi în 10; - să rezolve probleme simple având ca suport ilustraţii; - să reprezinte grafic rezolvarea exerciţiilor efectuate; - să utilizeze corect simbolurile « +, - si = »; - să rezolve corect fişa de lucru individuală;
limitele 1-
Sarcina didactică:
Raportarea directă a cantităţii la număr şi a numărului la cantitate, identificarea numărului vecin mai mare sau mai mic cu o unitate; Compunerea şi rezolvarea unor probleme care propun operaţii de adunare şi scădere cu una sau două unităţi;
Regulile jocului:
jocul se desfăşoară pe două echipe;
fiecare copil trebuie să rezolve sarcinile; fiecare răspuns este recompensat cu o faţă zâmbitoare; castigă echipa care are cele mai multe feţe zâmbitoare. Elemente de joc : surpriza, aplauzele, întrecerea, recompensele, închiderea şi deschiderea ochilor, deplasarea, mânuirea materialului, sunetul clopoţelului. Material didactic : ghiozdan, jetoane cu cifre, cifre de pus în piept, siluete reprezentând rechizite, probleme ilustrate, scrisoare, clopoţel, diplome. Desfăşurarea jocului: La sunetul clopoţelului, câte un copil de la fiecare echipă va veni în faţă şi va alege din ghiozdan o siluetă pe care va fi scrisă sarcina. Dacă aceasta este rezolvată corect, echipa sa va primi o faţă zâmbitoare. Clopoţelul va suna de fiecare dată de un anumit număr de ori şi va veni în faţă acel copil care are în piept cifra corespunzătoare. Exemple de sarcini: 1) Încercuieşte cifra care ne arată câte silabe are obiectul din imagine. (se vor folosi două imagini: o carte, un stilou.) 2) Alege cifra care corespunde numărului de feţite prezente în sala de grupă . Copilul din cealaltă echipă va denumi vecinii acestei cifre. 3) Aşează cifrele în ordine crescătoare (descrescătoare).(Pe un panou sunt aşezate mai multe cifre în dezordine. Ex: 3, 7, 8, 5, 6. Copiii aşează 3, 5, 6, 7, 8.) 5) Aşează tot atâtea cercuri câte anotimpuri are anul; - pune deoparte atâtea cercuri câte anopimpuri sunt cu zăpadă; Ce semn folosim? Câte anopimpuri au rămas? 4 – 1= 3. 6) Aşează atâtea pătrate galbene câte degete ai la ambele mâini; - pune deoparte atâtea pătrate câte degete arătătoare ai la ambele mâini. Ce semn folosim? 10 – 2= 8. 8) ” Găseşte greşeala!” – se vor propune spre corectare, următoarele exerciţii: - pentru echipa nr. 1: „7 – 1=8 4+ 2=2” - pentru echipa nr. 2: „8 – 2=10 5+2=3” În final se vor rezolva probleme pe baza unor versuri. La sfârşitul activităţii toţi copii vor primi diplome.
„CE AI GĂSIT”
SCOP : recunoaşterea şi denumirea unor grupuri de obiecte din sala de grupă ; diferenţierea grupurilor de obiecte după însuşirile lor (formă , mărime); deprinderea de a acţiona cu grupuri de obiecte ; dezvoltarea atenţiei , a spiritului de observaţie . SARCINA DIDACTICĂ : denumirea corectă a grupurilor de obiecte . ELEMENTE DE JOC : prinderea mingii , descoperirea grupurilor de obiecte , închiderea şi deschiderea ochilor , aplauze . REGULI DE JOC : copilul care primeşte mingea o va da din nou educatoarei . El va fi cel care va descoperi grupul de obiecte şi îl va denumi . MATERIAL :şapte – opt grupuri de obiecte ( jucării din sala de grupă : maşinuţe , păpuşi , ursuleţi , iepuraşi , cuburi , avioane ,peştişori ) . VARIANTE DE JOC I . Grupurile de obiecte sunt acoperite cu câte un şerveţel . Educatoarea aruncă mingea unui copil , acesta o prinde , o aruncă din nou educatoarei , apoi merge la masa cu material , ridică un şerveţel şi descoperă o grupă de obiecte , o priveşte cu atenţie şi la întrebarea educatoarei : „Ce ai găsit?” , răspunde : „ Eu am găsit un grup de maşinuţe „ Educatoarea întreabă : „Cum sunt maşinuţele pe care le-ai găsit :mari sau mici?” La fel se procedează şi cu celelalte grupuri de obiecte .
II . Grupurile de obiecte sunt aşezate în ordine şi rămân descoperite . Se cere copiilor să închidă ochii , la bătaia din palme a educatoarei . Educatoarea ascunde una din grupele de obiecte . La alt semnal , copiii deschid ochii şi li se atrage atenţia asupra grupurilor de obiecte : „Ce grupă lipseşte ?” . Copiii sesizează lipsa şi răspund : „Lipseşte grupa de avioane mici „ . Răspunsurile corecte se aplaudă . „SĂ CULEGEM FRUCTE”
SCOP : alcătuirea de mulţimi de obiecte după criteriul formei şi al culorii . SARCINA DIDACTICĂ : recunoaşterea şi denumirea corectă a grupurilor de obiecte după criteriul formei şi al culorii . ELEMENTE DE JOC : surpriza , mânuirea materialului ,închiderea şi deschiderea ochilor , întrecerea . REGULI DE JOC : vor fi numiţi doi copii care vor culege fructele indicate prin imaginea de pe coşuleţul înmânat de educatoare . Fructele culese sunt aşezate în coş , copilul verbalizează acţiunea îndeplinită . MATERIAL : doi pomi reprezentând un măr şi un păr (din crengi) : mărul are mere roşii şi verzi , părul are pere verzi şi galbene ;două coşuleţe (unul cu imaginea unei pere , celălalt cu imaginea unui mere) ;patru lădiţe . VARIANTE DE JOC I.Doi copii solicitaţi de educatoare vor primi câte un coşuleţ .Ei vor culege din pomi fructele de acelaşi fel cu cele din imaginea de pe coş (mere sau pere) .După ce au cules vor veni în faţa copiilor şi vor spune : „Eu am cules o mulţime de mere „ ; „Eu am cules o mulţime de pere”. II. Se atrage copiilor atenţia asupra culorii merelor din coş . Li se spune că trebuie să le sorteze după culoare pentru a fi depozitate în cămară. Pentru aceasta au nevoie de două lădiţe .Sunt numiţi doi copii care să sorteze, unul merele roşii , unul merele verzi , fiecare în câte o lădiţă. Sortarea se face prin întrecere , apoi fiecare verbalizează acţiunea :”Eu am format mulţimea de mere verzi „ ; „Eu am format mulţimea de mere roşii „. La fel se procedează şi cu perele . III. Lăzile cu fructele culese şi sortate sunt aşezate în faţa copiilor. La semnalul educatoarei copiii închid ochii . În acest timp se ascunde una din lădiţe . La alt semnal , copiii deschid ochii , sesizând lipsa unei lădiţe. Un copil numit de educatoare denumeşte lădiţa lipsă : „Lipseşte mulţimea merelor roşii „ IV. „SĂ ADUNĂM LEGUME”
SCOP : alcătuire de mulţimi de obiecte după criteriul formei şi al mărimii . SARCINA DIDACTICĂ : separarea şi gruparea după formă şi mărime , denumirea corectă a grupurilor de obiecte . ELEMENTE DE JOC : mişcarea , mânuirea materialului , închiderea şi deschiderea ochilor , surpriza , întrecerea . REGULI DE JOC :copiii acţionează la comanda şi indicaţiile educatoarei ; legumele adunate sunt aşezate în coşuri , copiii verbalizează acţiunea . MATERIAL : macheta unei grădini de legume , legume decupate( morcovi, ardei, vinete , pătlăgele , cartofi ) , toate , mari şi mici plantate în grădină; cinci coşuleţe , zece lădiţe . VARIANTE DE JOC I.Se numesc cinci copii care vor trebui să adune legumele din grădină . Fiecare copil primeşte un coşuleţ pe care are imaginea unei legume . Trebuie să adune din grădină legumele corespunzătoare imaginii de pe coşuleţ .Copiii adună legumele şi apoi verbalizează acţiunea :”Eu am adunat mulţimea de ardei .
II. Se va atrage copiilor atenţia asupra mărimii legumelor . Li se spune că trebuie să sorteze legumele după mărime . La fiecare coşuleţ vor veni câte doi copii cu câte o lădiţă. Unul va sorta legumele mici , unul pe cele mari , după care vor verbaliza acţiunea : „ Eu am sortat mulţimea de ardei mari „ , „Eu am sortat mulţimea de ardei mici „. Sortarea se realizează prin întrecere . III. Lădiţele cu legume vor fi aşezate în ordine în faţa copiilor . La semnalul educatoarei copiii vor închide ochii . În acest timp se va ascunde o lădiţă . La deschiderea ochilor copiii sesizează lădiţa lipsă : „Lipseşte lădiţa cu vinete mari „. „AL CÂTELEA URSULEŢ S-A ASCUNS”
SCOP : folosirea corectă a numeralelor ordinale până la 3 ; fixarea locului numerelor în şirul numeric ; exersarea atenţiei , a spiritului de observaţie , a memoriei ; familiarizarea cu poziţiile spaţiale : în faţă , în spate , în , lângă . SARCINA DIDACTICĂ : recunoaşterea locului ocupat de ursuleţ şi a numărului în şirul numeric . ELEMENTE DE JOC : mişcarea , aplauze , închiderea şi deschiderea ochilor . REGULI DE JOC : copilul numit de educatoare va preciza al câtelea ursuleţ s-a ascuns şi ce loc ocupă el în şirul numeric . Vor inchide şi vor deschide ochii la fluierul educatoarei . MATERIAL : un copac din crengi fixat într-un suport de brad (acoperit) , trei ursuleţi (jucărie) aşezaţi în ordine pe o măsuţă în faţa copiilor . VARIANTE DE JOC I. Ursuleţii sunt aşezaţi în sistem liniar orizontal cu distanţă potrivită între ei . La fluierul educatoarei , copiii închid ochii , timp în care educatoarea ascunde un ursuleţ . La următorul fluier copiii deschid ochii . Educatoarea întreabă :”Al câtelea ursuleţ s-a ascuns ?” . Copilul numit trebuie să răspundă :”Al doilea ursuleţ s-a ascuns”. Răspunsurile corecte vor fi răsplătite cu aplauze . II. Se descoperă copacul . Se vor intui poziţiile spaţiale : în , în faţa , în spatele , lângă copac . Se atrage copiilor atenţia că unul din ursuleţii din şirul nostru vor ocupa una din aceste poziţii . Ei trebuie să răspundă al câtelea ursuleţ se află în acea poziţie .La fluierul educatoarei copiii închid ochii , timp în care educatoarea aşează un ursuleţ în faţa copacului . La următorul fluier copiii deschid ochii . Educatoarea întreabă:”Al câtelea ursuleţ s-a aşezat în faţa copacului ?” .Copilul numit răspunde :”Al treilea ursuleţ s-a aşezat în faţa copacului „ .Răspunsul corect este răsplătit cu aplauze . III. Copiii vor fi solicitaţi să aşeze ei un ursuleţ în poziţia indicată de educatoare : „ Aşează primul ursuleţ lângă copac „ ; „Aşează al doilea ursuleţ în copac „ ; „Aşează al treilea ursuleţ în spatele copacului „ ,etc.
