Jocuri - exercitiu pentru preşcolari Educarea limbajului Jocurile - exercitiu sunt acele activităţi care îmbina armonios învăţarea cu jocul, care creea creează ză un clim climat at dest destin ins, s, favo favorab rabil il învă învăţă ţări rii, i, tran transf sform ormând ând comu comuni nica carea rea dint dintre re educatoare şi copii într-un proces afectiv-emoţional, motivant, creativ şi activ. Avantaje ale folosirii jocurilor-exerciţiu: -educatoarea reuşeşte să transmită / să verifice / să consolideze cunoştinţe, să exerseze procesele cognitive într-o atmosferă relaxantă, atractivă; -elementele distractive stimulează interesul, curiozitatea şi atenţia copiilor; -asigură -asigură largi largi posibi posibili lităţ tăţii de activi activism sm intele intelectua ctual: l: stimul stimulare areaa operaţi operaţiilo ilorr gândir gândirii, ii, exersarea capacităţilor de simbolizare, de abstractizare, capacităţi ce nu se pot forma decât prin exerciţiu; -stimulează şi modelează viaţa afectivă a copiilor, permit socializarea şi interrelaţionarea mai rapidă, stimulează cooperarea şi comunicarea; -copiii sunt deprinşi să respecte reguli, să asimileze asimileze modele de exprimare, de comportamente sociale; -creează o ambianţă de comunicare, de interacţiune informaţională extrem de stimulativă; - fiecare joc-exerciţiu joc-exerciţiu este susceptibi susceptibill la mai multe variante. variante. Astfel copiii sunt atraşi, atraşi, stimulaţi să imagineze jocuri similare, să stabilească ei înşişi reguli, să participe intens şi activ; - au un accentuat caracter interdisciplinar, permiţând educatoarei să exploreze aproape toate categoriile de activităţi activităţi şi să realizeze realizeze cele mai diverse obiective; obiective; - pot fi folosite în orice moment al zilei sau al unei activităţi comune sau ca activităţi de sine-stătătoare; - sensibilizează copilul faţă de cuvinte şi folosirea lor într-un mod plăcut, dezvoltând în timp aşa numitul „ simţ al limbii”; - cultivă ordinea în gândire şi logica în exprimare, favorizează acumularea experienţelor verbale şi a capacităţilor capacităţilor de verbalizare; - permit identificarea tulburărilor de limbaj şi ajută la corectarea sau ameliorarea unora dintre ele; - au o importantă contribuţie la dezvoltarea auzului fonematic. EXEMPLE: -„Cine face aşa?”- „ham, ham, miau, piu, piu, cotcodac, clonc, groh, groh”-„Cum face?”- gâsca, raţa, şarpele, vântul, cucul, albina, ceasul deşteptător, locomotiva, ploaia. - „ Cum cântă? – vioara, toba, trompeta. - „ Repetă după mine!” mine!” – „pu-pu-pu, „pu-pu-pu, cri-cri-cri, cri-cri-cri, cirip-cirip, cirip-cirip, behehe, behehe, cot-cot-dac, cot-cot-dac, cioccioc, mor-mor, ţup-ţup, bâz-bâz” - aceste 4 exemple permit exersarea pronunţiei prin utilizarea onomatopeelor. - „Spune cum spun eu!”- capră, ţânţar, şarpe, răţuşcă, rămurică, rămurică, veveriţă. ( cuvinte cuvinte care conţin sunetele problemă ale limbii). - „ Cum e corect?”- „ laţă sau raţă, cleion sau creion, iepulaş sau iepuraş, male sau mare,
1
gădiniţă sau grădiniţă”. Acest joc poate fi denumit şi altfel: „ Am spus bine, n-am spus bine”, „ Aşa da, aşa nu!”. - „ Să rostim cuvinte cu sunetul R: rândunică, rămurică, rama, Rică, râu. Se poate repeta poezia „ Rică nu ştia să zică…”. Se adaptează jocul pentru sunetele dorite, sunetele care creează copiilor dificultăţi de pronunţie: s, ş, t, ţ, z, v. - „ Cine, ce face?”- Cine face pâine?, Cine conduce maşina / avionul / racheta / vaporul / căruţa / tractorul?, Cine tipăreşte cărţile?, Cine zideşte casele?- se adresează întrebări pentru diverse meserii. - „Ce este, la ce foloseşte?”- se folosesc diverse obiecte. -„ Ce poţi face cu…?- o hârtie, un băţ, o cutie, un cerc. Este un mod excelent de a verifica pronunţia, volumul vocabularului, nivelul imaginaţiei, creativitatea copiilor. -„ Unde lucrează? – educatoarea, medicul, tipograful, librarul, farmacistul, croitorul, cizmarul, măcelarul, bibliotecarul. - „ Zboară, zboară!”- Educatoarea spune: „Zboară, zboară rândunica”, iar copiii imită zborul păsării. Copiii pot fi păcăliţi: „ Zboară, zboară scaunul / masa / câinele”. Este un joc-exerciţiu amuzant, reconfortant, dinamic. - „ Şi cuvintelor le place să se joace!”, „ Şi cuvintelor le place să fie alintate”-pentru diminutive, singularul / pluralul substantivelor. -„ Dacă este …, înseamnă că nu este…!”- pentru antonime. Educatoarea spune: „Dacă este SCUND, înseamnă că nu este ÎNALT ”, „ Dacă este FETIŢĂ, înseamnă că nu este BĂIAT ” . Se pot face referiri concrete: „Daca mingea aceasta este MICĂ, înseamnă că nu este MARE”, „ Dacă bunicul lui Gigel este BĂTRÂN, înseamnă că nu este TÂNĂR.” - „ Ce este şi cum face?”- se împart jetoane, copiii recunosc obiectele reprezentate prin desen, pronunţă numele lor, imită glasul lor (dacă sunt animale, insecte, păsări), reproduc sunetele scoase, dacă sunt obiecte zgomotoase- ceas, telefon, sonerie, pot construi propoziţii folosind denumirea obiectelor. Se pot atinge multe obiective. - „ Eu spun una, tu spui multe/ eu spun multe, tu spui una”- se poate desfăşura oral, fără material didactic, dar şi folosind jetoane, imagini diferite, adecvate unui proiect tematic în desfăşurare. - „ Cine-i atent şi gândeşte, repede ghiceşte!”- dezlegare de ghicitori. -„ De-a cuvintele” -se aleg cuvinte diferite, se introduc în propoziţii, se despart în silabe, se stabileşte sunetul iniţial / final. - „ Ce se potriveşte?”- se împerechează cuvinte, imagini, jetoane, cartonaşe colorate, siluete. Copiii compară, stabilind asemănări, deosebiri, legătura dintre obiectele împerecheate. Este un mod simplu de a exersa operaţiile gândirii: analiza, sinteza, compararea, clasificarea, selectarea. - „Spune ce vezi!” – descrierea unei imagini, unui obiect cunoscut sau necunoscut de copii. - „Rosteşte după mine!”- educatoarea pronunţă construcţii monosilabice nonsens, copilul repetă – ba-be-bi-bo-bu, ma-me-mi-mo-mu, za-ze-zi-zo-zu, ţa-ţe-ţi-ţo-ţu, ram-tam-tim, dim-don-dum etc. - „ Cine ţi-a dat jucăria?” - „ A, al, ai, ale cui sunt jucăriile / păpuşile/ creioanele ?” - „ Împreună să rostim!”- recitarea sacadată a unor silabe, însoţind fiecare rostire de bătăi din palme sau lovituri în masă. Se pot folosi versuri ale poeziilor învăţate anterior. Pe lângă distracţia copiilor, se realizează şi o repetare a textelor poeziilor.
2
- „ Mai spune ceva!”- se dă un cuvânt, se cere adăugarea altor cuvinte care au legătură cu cel iniţial. Astfel, în joacă, copiii construiesc propoziţii simple şi dezvoltate. - „ Joaca silabelor”- se despart cuvintele în silabe, apoi se reunesc silabele, refăcând cuvântul. La despărţirea cuvintelor în silabe eu folosesc mai des tehnica „ mâna sub bărbie”, deoarece este un mod foarte clar de marcare a fiecărei silabe. Când reunim silabele, subliniem cu arătătorul, în aer, cuvântul refăcut. - „ Găseşte perechea!”, „ Aceste 2 obiecte pot fi împerecheate?”, „Pereche-nepereche”, „ Ce se potriveşte?”- un mod de a exersa operaţiile gândirii, de a pune copilul în diverse situaţii verbale. -„ Unde ai aşezat jucăria?”, „ Arată şi spune unde pui acest obiect!”, „ I-ai găsit locul?”, „ Ce este şi unde se găseşte?”- vă sugerez mai multe denumiri pentru jocuri care au aceleaşi obiective: verbalizarea acţiunilor, dezvoltarea orientării în spaţiu, familiarizarea / consolidarea denumirilor poziţiilor spaţiale, dinamizarea grupei, distracţia copiilor. - „ Cui dai jucăria?”, „ Al cui glas ai auzit?”, „ Cine te-a strigat?”, „ Recunoşti glasul?” - „ Strigă-l pe nume!”, „ Spune-i pe nume!” - „ Joaca cuvintelor”- se pot atinge o multitudine de obiective: capacitatea de a formula propoziţii, de a despărţi în silabe, de a stabili poziţia anumitor sunete în cuvânt, de a verbaliza, plus dinamizarea grupei. Se pot folosi metode interactive de grup. - „ De-a rimele”, „Potriveşte aceste 2 cuvinte!” - „ Ce-ţi spune cartonul tău?”- se dau jetoane care reprezintă acţiuni explicite: a merge, a mânca, a vorbi la telefon etc., copiii imită acţiunea sugerată, ceilalţi ghicesc şi execută mişcarea respectivă. - „ Jocul numerelor”- copiii poartă o cifră pe piept, un ecuson, educatoarea dă sarcini, numind doar cifrele. Ex.: Numărul 5 spune o poezie de toamnă sau numărul 8 desparte în silabe cuvântul…, numărul 1 sare intr-un picior etc. Sarcinile sunt gândite în funcţie de obiectivele urmărite de educatoare. - „ Recunoaşte personajul!”, „ Cine spune aşa?”, „ Recunoaşte cine spune”- se reproduc replicile anumitor personaje din poveştile cunoscute. Copiii pot dramatiza fragmente din poveşti. - „ Miră-te, întreabă!”, „ Pune o întrebare despre…”- copiii sunt puşi în situaţia de a formula şi adresa întrebări, de a transforma propoziţii enunţiative în exclamative sau interogative. - „ Ce s-ar întâmpla dacă…?”- exerciţiu de perspicacitate şi creativitate. - „ Când se-ntâmplă?”-acest joc-exerciţiu vine în completarea celorlalte activităţi din cadrul proiectelor tematice referitoare la anotimpuri. - „ La ce m-am gândit?” – se descrie un obiect, copilul ales ( se pot folosi numărători ) ghiceşte despre ce obiect este vorba. Dezvoltă gândirea, în mod special capacitatea de analiză-sinteză, de a face deducţii. Aceste câteva exemple de jocuri-exerciţiu pot fi folosite de educatoare în funcţie de tema proiectului, de obiectivele şi conţinuturile propuse.
Educatoare Şerban Georgeta, Grădiniţa cu Program Prelungit nr.3, Călăraşi.
3
