Girlshare.ro_dreptul Administrativ Al Bunurilor - Sport de Curs - Serban Cernat Claudia

UNIVERSITATEA “SPIRU HARET” FACULTATEA DE ŞTIINłE JURIDICE ŞI ADMINISTRATIVE BRAŞOV

DREPTUL ADMINISTRATIV AL BUNURILOR  SUPORT DE CURS AN DE STUDIU III

LECT. UNIV. DR. ŞERBAN CERNAT CLAUDIA

BRAŞOV 2008-2009 1

CUPRINS

CAP.I. DREPTUL ADMINISTRATIV AL BUNURILOR-ASPECTE INTRODUCTIVE 1.1. Dreptul administrativ al bunurilor- definiŃie şi caractere specifice 1.2. Conceptul de domeniu şi regimul juridic domenial 1.3. CorelaŃia dintre domeniu şi patrimoniu

Pag. Pag. Pag. Pag.

CAP. II. PROPRIETATEA- INSTITUłIE FUNDAMENTALĂ A STATULUI DE DREPT 2.1. Proprietatea- concept, structură şi caractere juridice 2.2. Proprietatea administrativă 2.3. Constituirea domeniului public şi protecŃia juridică a acestuia

Pag. 9 Pag. 9 Pag. 14 Pag. 15

CAP. III. DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND DOMENIUL PUBLIC ŞI PRIVAT 3.1. Delimitarea domeniului public de domeniul privat 3.2. Delimitarea domeniului public de interes naŃional de cel de interes local

3 3 4 5

Pag. 19 Pag. 19 Pag. 27 Pag. 30

CAP.IV. DOMENIUL PUBLIC 4.1. Regimul juridic al domeniului public. Modurile de constituire ale domeniului public 4.2. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publică 4.3. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică

Pag. 30 Pag. 32 Pag. 34

CAP. V. UTILIZAREA BUNURILOR DOMENIULUI PUBLIC 5.1. Dreptul de administrare asupra bunurilor proprietate publică 5.2. Permisiunile domeniale 5.3. Contractele administrative 5.4. Concesionarea bunurilor proprietate publică

Pag. 40 Pag. 40 Pag. 44 Pag. 45 Pag. 50

CAP.VI. DOMENIUL PRIVAT 6.1. Aspecte generale privind conceptul de „ proprietate privată ” 6.2. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate privată

Pag. 54 Pag. 54 Pag. 55

BIBLIOGRAFIE

Pag. 57

2

CUPRINS

CAP.I. DREPTUL ADMINISTRATIV AL BUNURILOR-ASPECTE INTRODUCTIVE 1.1. Dreptul administrativ al bunurilor- definiŃie şi caractere specifice 1.2. Conceptul de domeniu şi regimul juridic domenial 1.3. CorelaŃia dintre domeniu şi patrimoniu

Pag. Pag. Pag. Pag.

CAP. II. PROPRIETATEA- INSTITUłIE FUNDAMENTALĂ A STATULUI DE DREPT 2.1. Proprietatea- concept, structură şi caractere juridice 2.2. Proprietatea administrativă 2.3. Constituirea domeniului public şi protecŃia juridică a acestuia

Pag. 9 Pag. 9 Pag. 14 Pag. 15

CAP. III. DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND DOMENIUL PUBLIC ŞI PRIVAT 3.1. Delimitarea domeniului public de domeniul privat 3.2. Delimitarea domeniului public de interes naŃional de cel de interes local

3 3 4 5

Pag. 19 Pag. 19 Pag. 27 Pag. 30

CAP.IV. DOMENIUL PUBLIC 4.1. Regimul juridic al domeniului public. Modurile de constituire ale domeniului public 4.2. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publică 4.3. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică

Pag. 30 Pag. 32 Pag. 34

CAP. V. UTILIZAREA BUNURILOR DOMENIULUI PUBLIC 5.1. Dreptul de administrare asupra bunurilor proprietate publică 5.2. Permisiunile domeniale 5.3. Contractele administrative 5.4. Concesionarea bunurilor proprietate publică

Pag. 40 Pag. 40 Pag. 44 Pag. 45 Pag. 50

CAP.VI. DOMENIUL PRIVAT 6.1. Aspecte generale privind conceptul de „ proprietate privată ” 6.2. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate privată

Pag. 54 Pag. 54 Pag. 55

BIBLIOGRAFIE

Pag. 57

2

CAP.I. DREPTUL ADMINISTRATIV ADMINISTRATIV AL BUNURILORBUNURILOR- ASPECTE ASPECTE INTRODUCTIVE 1.1. Dreptul administrativ al bunurilor- definiŃie şi caractere specifice Din punct de vedere etimologic, cuvântul administraŃie  provine din limba latină şi este format din prepoziŃia ad  = la, către  şi minister =  servitor, supus mai mic. De aici cuvântul legat administer  ne apare atât înmtr-o semnificaŃie directă: ajutor al cuiva, slujitor, executant , cât şi într-o semnificaŃie figurativă de unealtă, instrument .1

Plecându-se de la sensul etimologic, s-a ajuns la o primă semnificaŃie a noŃiunii de administraŃie = serviciul celui mai mic, a celui supus, activitate subordonată, sub comandă. Această semnificaŃie din limba latină a pătruns în toate limbile de circulaŃie

mondială. Din punct de vedere al exigenŃelor logico-metodologice clasice, remarcăm că noŃiunea de administraŃie publică ne apare ca o specie a genului intitulat fenomenul

administrativ (  sub acest aspect, administraŃia publică este cercetată de ştiinŃa administraŃiei ) dar şi ca o specie a genului intitulat fenomenul puterii publice , de unde cunoscuta teorie a separaŃiei puterilor (  sub acest aspect, fenomenul este studiat de  ştiinŃele juridice, în primul rând de ştiinŃa dreptului administrativ ). Dreptul administrativ este acea ramură a dreptului care cuprinde ansamblul normelor juridice ce reglementează raporturile sociale referitoare la organizarea şi activitatea administraŃiei publice pe baza şi în executarea legii. 2 Obiectul şi metoda de reglementare impun dreptul administrativ ca ramură a dreptului public. Dreptul administrativ al bunurilor trebuie înŃeles ca reprezentând acea subramură a dreptului administrative care cuprinde normele juridice ce 1 2

G. DuŃu- DicŃionar latin român , Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983, pag. 38 Rodica N. Petrescu-  Drept administrativ , Ed. Accent, Cluj Napoca, 2004, pag. 44

3

reglementează situaŃia bunurilor administraŃiei publice şi regimul domenial aplicabil acestora.3

1.2. Conceptul de domeniu şi regimul juridic domenial

Din punct de vedere etimologic conceptul de domeniu îşi are originea în latinescul dominium, care înseamnă stăpânire, proprietate. În doctrină şi în jurisprudenŃă s-a relevat de-a lungul timpului, necesitatea existenŃei unei categorii speciale de bunuri, care datorită naturii lor sau din alte raŃiuni, să fie destinate, prin reglementări speciale, uzului sau folosinŃei colective. Astfel s-a conturat teoria potrivit căreia colectivităŃile publice organizate juridic,  pot deŃine bunuri pe care să le utilizeze în procesul de asigurare a intereselor generale. Deci prin domeniu (bunuri domeniale ) înŃelegem ansamblul de bunuri mobile

sau imobile, corporale sau necorporale, aparŃinând titularilor puterii de a administra treburi publice.4 Aceste bunuri care fac parte din patrimoniul administraŃiei constituie domeniul administrativ şi el se clasifică în: domeniul public şi domeniul privat.  Domeniul public- cuprinde bunurile mobile şi imobile ale administraŃiei care sunt afectate unui interes general, fie că ele sunt afectate unui serviciu public, fie că ele sunt afectate uzului tuturora.5   Domeniul privat - cuprinde bunurile mobile şi imobile ale administraŃiei care nu

sunt afectate în mod direct unui interes general. 6 Regimul juridic aplicabil acestor bunuri cuprinde reguli specifice de formă şi fond, reguli derogatorii de la dreptul comun.

3

Emil Bălan- Dreptul administrativ al bunurilor , Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2007, pag. 13

4

Emil Bălan- Dreptul administrativ al bunurilor , Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2007, pag. 13 Emil Bălan- Dreptul administrativ al bunurilor , Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2007, pag. 4 6 E.D.Tarangul- Tratat de drept administrativ român , Tipografia Glasul Bucovinei, CernăuŃi, 1944, pag. 355 5

4

Regimul domenialităŃii, ca regim specific aplicabil bunurilor persoanelor   juridice de drept public-ex:stat, judeŃ, oraş, comună- constă în regulile juridice speciale de formă şi de fond aplicabile bunurilor, care se suprapune şi se adaugă regimului proprietăŃii asupra acestora.7   Drepturile domeniale sunt configurate de dreptul de proprietate publică şi de

dreptul de proprietate privată asupra bunurilor domeniale, a celorlalte drepturi reale constituite pe baza acestora, cum ar fi: dreptul de administrare, dreptul de folosinŃă, dreptul de concesiune sau drepturi de creanŃă constituite în legătură cu un bun domenial .

1.3. CorelaŃia dintre domeniu şi patrimoniu  NoŃiunea de domeniu este strâns legată de aceea de patrimoniu, fără a se confunda cu aceasta.

Patrimoniul este definit ca fiind totalitatea drepturilor si obligaŃiilor patrimoniale aparŃinând unei persoane fizice sau juridice determinată, privite ca o sumă de valori active si pasive, strâns legate intre ele 8.

7

Emil Bălan- Dreptul administrativ al bunurilor , Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2007, pag. 13 A se vedea Gh. Beleiu-  Drept civil. Teoria generală , Universitatea Bucureşti, 1986, pag.108;C. Stătescu, C. Bârsan-  Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale , Universitatea Bucureşti, 1988, pag.4; L. Pop Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale , Universitatea „Babes Bolyai” Cluj Napoca, 1987, pag.2 8

5

Patrimoniul prezintă următoarele caractere juridice : 

este o universalitate juridică



Unicitatea patrimoniului



Inalienabilitatea patrimoniului



Divizibilitatea patrimoniului.

FuncŃiile patrimoniului în dreptul civil sunt: a) Gajul general al creditorilor . Această funcŃie este consacrată expres in art. 1718 C. civ., unde se dispune: ,,Oricine este obligat personal este Ńinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare .”

Textul

instituie aşa numitul drept de gaj general al creditorilor.

b) SubrogaŃia 9. În dreptul civil subrogaŃia este de două feluri: 1. SubrogaŃie personală- constă în înlocuirea unuia dintre subiectele raportului juridic de obligaŃii civile cu o altă persoană.10 2. SubrogaŃie reală, care poate fi: 

  SubrogaŃia reală cu titlu universal  , adică înlocuirea

automată a unei valori cu altă valoare, în cuprinsul unui  patrimoniu. 

  SubrogaŃia reală cu titlu particular , înlocuirea unui bun

individual determinat, cu un alt bun, privite izolat.

c) Transmisiunea universală şi cu titlu universal. 1. Transmisiunea universală intervine atunci când se transmite întregul patrimoniu, nefracŃionat de la o persoană la altă persoană

9

Cuvântul subrogaŃie înseamnă înlocuire. L.Pop- Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale , Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996, pag.18

10

6

2. Transmisiunea cu titlu universal  constă în transmiterea fracŃiontă a întregului patrimoniu al unei persoane la două sau mai multe   persoane sau desprinderea unei parŃi dintr-un patrimoniu pentru a reveni unei alte persoane.

Drepturile patrimoniale   sunt acele drepturi subiective care au un conŃinut  economic, fiind evaluabile în ban i . Ele se împart în două categorii: drepturi reale şi drepturi de creanŃă. Drepturile reale   sunt drepturi subiective patrimoniale care conferă titularului lor anumite prerogative, recunoscute de lege, asupra unui bun, pe care el le poate exercita in mod direct şi nemijlocit, fără a fi necesară în acest scop, intervenŃia oricărei alte persoane . 11

Drepturile de creanŃă   sunt acele drepturi subiective patrimoniale în virtutea cărora titularul lor sau subiectul activ, numit si creditor are posibilitatea juridică de a  pretinde subiectului pasiv, numit debitor persoană determinată, să dea, să facă sau să nu  facă ceva.12

Clasificarea drepturilor reale: 1) Drepturile reale pot fi :  mobiliare (au ca obiect bunuri mobile )  imobiliare (au ca obiect bunuri imobile ) 2) Drepturile reale pot fi:   principale- sunt acele drepturi reale care au o existentă independentă, de sine stătătoare, în raport cu alte drepturi reale sau de creanŃă  accesorii - sunt acele drepturi reale care se constituie pentru a însoŃi şi garanta alte drepturi (de creanŃă ), fără a avea independentă sau existenŃă de sine stătătoare . 11 12

L.Pop- op.citată , pag.22 L.Pop- op.citată , pag.22

7

Drepturile domeniale ne apar ca drepturi patrimoniale reglementate de norme de drept public sau supuse unui regim juridic mixt ( de drept public şi drept privat ). Unii autori clasifică drepturile domeniale astfel13: A. Drepturi reale principale: •

Dreptul de proprietate publică asupra bunurilor domeniului public

•

Dreptul de proprietate privată asupra bunurilor domeniului privat

B. Drepturi reale constituite pe baza dreptului de proprietate publică •

Dreptul de administrare al instituŃiilor publice şi al regiilor autonome

•

Dreptul de concesiune asupra bunurilor domeniului public

•

Dreptul de folosinŃă gratuită al instituŃiilor de utilitate publică

C. Drepturi reale constituite pe baza dreptului de proprietate privată al statului ori colectivităŃilor locale Dreptul de administrare al instituŃiilor publice şi al regiilor autonome Dreptul de folosinŃă Dreptul de concesiune D. Drepturi de creanŃă

13

•

Permisiunile domeniale

•

LocaŃiunile domeniale

A se vedea de exemplu Emil Bălan- op.citată , pag. 43

8

CAP.II. PROPRIETATEA-INSTITUłIE FUNDAMENTALĂ A STATULUI DE DREPT 2.1. Proprietatea- concept, structură şi caractere juridice Pe întreg parcursul istoriei, dreptul de proprietate a fost un drept de apropiere al   bunurilor, susceptibile să producă titularului lor anumite utilităŃi, prin exercitarea unor   prerogative în condiŃiile prevăzute de lege. În decursul timpului însă, conŃinutul şi funcŃionalitatea funcŃionalitatea dreptului de proprietate au au cunoscut importante modificări şi interpretări.  NoŃiunea de proprietate, sau de drept de proprietate, este abordată din două puncte de vedere unul economic şi altul juridic. În doctrina economică, proprietatea este definită ca fiind totalitatea relaŃiilor  economice şi juridice, dintre oameni, în legătură cu bunurile, relaŃiile reglate de norme istoriceşte stabilite pe plan social.

14 

Cu alte cuvine sub aspect economic, dreptul de proprietate este un drept de apropriere a unor bunuri materiale. Sensul juridic al proprietăŃii este mult mai profund, îmbinând atât aspectul economic,cât şi pe cel juridic, iar atributele care îl compun sunt mult mai complexe  producând efecte juridice de mare importanŃă. În dreptul civil român, dreptul de proprietate are o definiŃie legală, cuprinsă în art. 480 Cod civil, în sensul că „ proprietatea este dreptul pe care îl are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele stabilite de lege”.

DefiniŃia Codului civil este considerată totuşi incompletă, astfel dreptul de  proprietate a fost definit în literatura de specialitate:

Dreptul de proprietate este acel drept real care conferă titularului atributele   profesiei, folosinŃei şi dispoziŃiei, asupra unui bun, atribute pe care numai el  14

 A.B.C.-ul economiei pe piaŃa modernă , Ed. ViaŃa Românească, Bucureşti, 1991, p.149.

9

(proprietarul), le poate exercita în plenitudinea lor, în putere proprie şi în interesul său  propriu, cu respectarea normelor juridice în materie 15.

Din definiŃia legală şi cea doctrinală a dreptului de proprietate se desprind cele trei atribute care formează conŃinutul juridic al dreptului de proprietate: 

posesia -  jus utendi (usus) - este acel atribut al dreptului de proprietate care conferă proprietarului lor posibilitatea de a stăpânii faptic bunul asupra căruia are un drept de proprietate de a stăpânii materialiceşte şi economic substanŃa acestuia, direct, nemijlocit, fie personal, fie prin intermediu altei persoane, care, bineînŃeles exercită acest atribut tot în interesul proprietarului.



folosinŃa   – jus fruendi (fructus) - conferă titularului său facultatea de a întrebuinŃa bunul, de a-l utiliza şi exploata, de a-i percepe în proprietate toate fructele şi veniturile pe care le obŃine de la acesta16. Acestea se referă atât la fructele civile, naturale sau industriale, cât şi la producte.



dispoziŃia   – jus abutendi (abusus) - este acel atribut al dreptului de   proprietate format din dispoziŃia materială şi dispoziŃia juridică. DispoziŃia materială vizează posibilitatea titularului dreptului de proprietate de a dispune de substanŃa materială a bunului, în sensul de a-l consuma, transforma, distruge, în limita respectării normelor juridice în vigoare. În privinŃa dispoziŃiei juridice, aceasta presupune posibilitatea proprietarului de a înstrăina bunul respectiv, prin acte juridice (indiferent de caracterul lor    gratuit sau oneros)

precum şi facultatea de a-l greva de sarcini ori cu alte

drepturi reale derivate din dreptul de proprietate. Din definiŃiile date dreptul de proprietate luând în considerare şi conŃinutul său  juridic, se desprind o serie de caractere specifice lui:

1. Caracterul absolut - Dreptul de proprietate este un drept absolut pentru că, făcând parte din categoria drepturilor reale, este singurul dintre acestea care 15

C. Statescu, C.Bârsan, Tratat de drept civil, teoria generală a obligaŃiilor , Editura Academiei Române, Bucureşti 1981, pag.32 16 M. Costin, M.Mureşanu, V.Ursa , DicŃionar de drept civil, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980, pag. 200.

10

conferă titularului său exerciŃiul tuturor atributelor. Fiind un drept real, el este un drept absolut, în sensul că toate celelalte subiecte de drept sunt obligate să nu facă nimic de natură a-l încălca. Cu alte cuvinte, absolutismul dreptului de  proprietate se manifestă în opozabilitatea sa erga omnes17.

2. Caracterul inviolabil - Absolutismul dreptului de proprietate este întărit şi conservat de un alt caracter, cu care se află în strânsă legătură, respectiv inviolabilitatea sa.Conform ConstituŃiei  proprietatea privată este, în condiŃiile legii, inviolabilă. Inviolabilitatea proprietăŃii este o garanŃie a existenŃi democraŃiei şi statului de drept şi aceasta pentru că proprietatea particulară şi legea sunt coordonatele majore ale oricărui sistem democratic.Deci, nimeni nu  poate încălca acest drept, dar cum orice regulă are propriile sale excepŃii, şi în această cauză există situaŃii când inviolabilitatea proprietăŃii este afectată legal şi există două situaŃii în care ope legis, caracterul inviolabil al proprietăŃii este înlăturat, făcând loc unor interese economico - juridice mai puternice: Bunurile imobile aflate în proprietatea privată pot fi expropriate, în condiŃiile legii, pentru cauză, de utilitate publică. Subsolul oricărei proprietăŃi imobiliare poate fi exploatat şi folosit  pentru lucrări de interes general.

3. Caracterul deplin - Dreptul de proprietate este un drept deplin, pentru că el conferă titularului său plena in re potestas, adică toate prerogativele sale  juridice, respectiv: posesia, folosinŃa şi dispoziŃia.Acest caracter îl deosebeşte total de celelalte drepturi reale, dezmembrăminte ale dreptului de proprietate, care nu sunt depline atâta timp cât nu conferă decât parŃial exerciŃiul acestor  atribute. Nici unul dintre titularii de dezmembrăminte ale dreptului de  proprietate nu are între atributele pe care le conferă aceste drepturi, pe cel de dispoziŃie, nici materială,nici juridică. A pierde atributul dispoziŃiei, echivalează cu însăşi pierderea dreptului de proprietate.

17

I. P. Romoşan,  Drept civil. Drepturi reale, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 1996, pag. 41.

11

4. Caracterul exclusiv - Alături de faptul că este un drept deplin, dreptul de   proprietate este şi un drept exclusiv.Exclusivitatea dreptului de proprietate  presupune că titularul acestui drept îşi exercită prerogativele excluzând orice altă persoană de la acest exerciŃiu deci, atributele conferite de dreptul de   proprietate sunt independente de imixtiunea oricărei alte persoane, singura care le exercită fiind însuşi proprietarul.18 Acest caracter este profund atenuat în cazul dezmembrămintelor dreptului de proprietate, când acesta, fiind golit de o parte din conŃinutul său juridic, unele dintre atributele sale sunt exercitate de alte persoane decât proprietarul. Bucurându-se de această putere deplină şi exclusivă, proprietarul poate face asupra bunului său orice act, bineînŃeles fără a depăşi limitele pe care legea i le impune.

5. Caracterul perpetuu şi transmisibil - Perpetuitatea dreptului de proprietate înseamnă că acest drept real durează atâta timp cât există bunul. El nu se stinge prin neuz. Dreptul de proprietate se perpetuează transmiŃându-se 19. Cu alte cuvinte, viaŃa dreptului de proprietate se prelungeşte prin transmiterea lui dintr-un patrimoniu în altul. Caracterul transmisibil al dreptului de proprietate este îndepărtat în totalitate în cazul bunurilor din domeniul public, care, fiind inalienabile, sunt intransmisibile.

Structura dreptului de proprietate Structura dreptului de proprietate poate fi stabilită şi evidenŃiată numai pornind de la anumite criterii: după subiectele dreptului de proprietate distingem :

dreptul de proprietate al persoanelor fizice ; dreptul de proprietate al persoanelor juridice 18

Adam Ioan,  Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale. Editura Europa Nova, Bucureşti, 1998, pag. 27. 19 A. Colin, H. Capitant, Course elementaire de droit civil francais, tome I, Edition IV, Paris, Dalloz, 1923,  pag. 736.

12

după modurile de dobândire avem :

dreptul de proprietate dobândit prin acte juridice şi dreptul de proprietate dobândit prin fapte juridice; dreptul de proprietate dobândit în raporturile dintre vii şi dreptul de  proprietate dobândit pentru cauză de moarte ; dreptul de proprietate originară dobândit prin moduri originare de dobândire a   proprietăŃii şi dreptul de proprietate derivată dobândit prin acte juridice translative de proprietate; după cum dreptul de proprietate nu este sau este afectat de modalităŃi:

dreptul de proprietate pur şi simplu, care are ca titular o singură persoană asupra unuia şi aceluiaşi bun; dreptul de proprietate afectat de modalitaŃi, care poate fi drept de proprietate comună, drept de proprietate rezolubilă sau revocabilă şi drept de proprietate anulabilă; după regimul său juridic:

dreptul de proprietate publică ; dreptul de proprietate privată;

 Dreptul de proprietate publică .

Potrivit art.135 pct. 2. şi 3 din ConstituŃia din 1991 ,,  proprietatea publică este   garantă şi ocrotită prin lege şi aparŃine statului sau unităŃilor administrativteritoriale”.20   Dreptul de proprietate publică este acel drept de proprietate asupra bunurilor  din domeniul public de interes naŃional şi din domeniul public de interes local  20

DispoziŃiile constituŃionale se completează cu prevederile art. 475 alin.2, art. 476-478, art. 499, art. 1310 şi art. 1844 C. civ. precum şi cu cele din legile speciale privind de exemplu: fondul funciar, administraŃia  publică locală etc.

13

aparŃinând statului şi unităŃilor administrativ-teritoriale, care se exercită în regim de drept public, fiind inalienabil, imprescriptibil şi insesizabil .21

Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publică sunt: •

dreptul de proprietate publică este inalienabil;

•

dreptul de proprietate publică este imprescriptibil;

•

dreptul de proprietate publică este insesizabil;

2.2. Proprietatea administrativă

Teza că domeniul public nu poate fi considerat ca obiect de proprietate pentru administraŃie a dominat timp îndelungat, reunind autori ale căror concepŃii privitoare la domeniu erau foarte diferite. Pe întreaga durată a sec. al XIX-lea idea dominantă a fost aceea că domenialitatea publică nu are vreo legătură cu proprietatea, a cărei origine se găseşte în dreptul roman. În prezent, ideea ostilă dreptului de proprietate asupra domeniului public pare a fi abandonată. Doctrina actuală admite că administraŃia este  proprietara domeniului său public, apreciind că obiecŃiile ridicate împotriva acestei teze nu fac decât să sublinieze diferenŃele ce separă domenialitatea publică de proprietatea  privată individualistă. 22 Astfel jurisprudenŃa, aplicând domeniului public regulile şi procedurile tehnice împrumutate de la instituŃia dreptului de proprietate recunoaşte administraŃiei 23:

21

L. Pop- op.citată , pag. 56. Pentru detalii a se vedea şi E. Safta Romano-  Dreptul de proprietate privată    şi publică în România, Ed. “Graphis”, Iaşi, 1993, pag.95-96; L. Pop-   Drept civil. Drepturile reale  principale, Ed. “Cordial” Cluj Napoca, 1993, pag. 42-43; A. Iorgovan-   Drept administrativ. Tratat  elementar, vol.III, Ed. “Proarcadia”, Bucureşti, 1993, pag. 85-89; L. FrenŃescu-   NoŃiunile de domeniu  public şi domeniu privat al statului. ConŃinut şi regim juridic , în “Dreptul” nr.10-11/1993, pag. 45-47 etc. 22 Pentru detalii privind evoluŃia ideilor privind domenialitatea publică a se vedea Emil Bălan-  Dreptul  administrativ al bunurilor , Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2007, pag. 17-27 23 Emil Bălan- op.citată , pag. 25

14

•

dreptul de a exercita în profitul domeniului său public acŃiunea în revendicare şi acŃiunea de intrare în posesie;

•

dreptul de a dobândi coproprietatea asupra gardului limitrof al domeniului  public;

•

dreptul de a dobândi bunurile prin efecte accesorii proprietăŃii: aluviuni ale cursurilor de ape, dobândirea tezaurelor găsite etc.

Regimul domeniului public sau privat apare ca o reglementare suplimentară, adăugându-se drepturilor şi obligaŃiilor pe care persoana publică le deŃine în calitatea sa de proprietar al bunurilor, reglementare susceptibilă de a modifica anumite caracteristici ordinare ale dreptului de proprietate. Referindu-se la natura dreptului de proprietate asupra domeniului public, autori   precum Hauriou şi A. de Laubadére au apreciat că aceasta este diferită de natura   proprietăŃii private. Hauriou este de altfel cel care a denumit acest tip de proprietate “ proprietate administrativă”.24

2.3. Constituirea domeniului public şi protecŃia juridică a acestuia Domeniul public se poate constitui printr-o serie de acte şi operaŃiuni precum:

•

•

•

24

achiziŃia- ca act juridic sau fapt material în urma căruia bunul intră în  patrimonial general al administraŃiei  încorporarea- reprezintă actul sau faptul în urma căruia bunul respective intră în domeniul public afectarea- reprezintă actul sau faptul în urma căruia bunului îi este dată destinaŃia sa particulară

Emil Bălan- op.citată , pag. 25

15

Trebuie distins în această privinŃă între domeniul natural, care rezultă din fenomene fizice naturale şi domeniul public artificial, rezultat din voinŃa şi acŃiunea omului. Bunurile intrate în domeniul public se menŃin în acest domeniu câtă vreme sunt utile unui serviciu public sau unei folosinŃe directe a publicului. Atunci când această utilitate încetează, bunurile pot fi scoase din domeniul public. CondiŃiile de ieşire a bunurilor respective sunt diferite în funcŃie de apartenenŃa acestora la domeniul public natural sau la domeniul public artificial. Astfel:

a.  în cazul bunurilor aparŃinând domeniului public artificial- actul formal şi expres prin care este pronunŃată ieşirea bunului poartă numele de declasare şi îmbracă forma unui act juridic (  simpla dezafectare nu este suficientă pentru ieşirea bunului din domeniul public, orice alienare a unei dependinŃe domeniale presupune în prealabil o declasare )

b.   în cazul bunurilor aparŃinând domeniului public natural- ieşirea bunului din domeniul public natural reprezintă o situaŃie foarte rară, de regulă bunurile domeniului public natural care au intrat ca urmare a fenomenelor naturale, independent de voinŃa persoanelor publice, ies din domeniu în mod similar  (ex: când un curs de apă îşi părăseşte definitive albia, acesta nu mai aparŃine domeniului public )

Spre deosebire de dreptul comun, regimul juridic al domeniului public prezintă unele trăsături specifice. Domeniul public trebuie protejat împotriva tuturor atingerilor  sau degradărilor care ar putea compromite afectarea acestuia, această protecŃie se referă la diverse aspecte precum: •

riscurile de degradare materiale care s-ar putea ivi din însăşi neglijenŃa administraŃiei- acest tip de risc impune măsuri de constrângere şi de sancŃionare administrativă sau penală, după caz;

•

riscul dezmembrării juridice din partea unor particulari - împotriva acestui risc domeniul este asigurat de principiul inalienabilităŃii şi al imprescriptibilităŃii;

16

riscul ocupării fără titlu exercitate de către terŃi- în astfel de situaŃii administraŃia beneficiază de următoarele mijloace specifice: 

acŃiunea represivă în cadrul regimului contravenŃional şi  sesizarea judecătorului pentru a face să înceteze ocupaŃia fără  titlu;



acŃiunea civilă de expulzare  , care de fapt este o acŃiune   posesorie în justiŃie prin care titularul unui drept asupra domeniului abuziv ocupat, poate cere instanŃei să ordone evacuarea domeniului de către cel care îl ocupă fără titlu;



executarea silită-   sau executarea din oficiu a măsurii de evacuare a ocupanŃilor fără titlu a domeniului public

condamnarea pecuniară- este de competenŃa  judecătorului administrativ care de altfel şi fixează această indemnizaŃie, la cererea proprietarului public Din punct de vedere al situaŃiei juridice, trebuie de asemenea să distingem între: 

a. particularii care utilizează domeniul public colectiv şi anonim- aceştia se supun puterii legale de a folosi un bun public conform cu destinaŃia sa; b. şi cei care exercită asupra unor porŃiuni limitate drepturi particulare, individuale- aceste drepturi (  permisiuni, concesionări etc.) reprezintă drepturi reale administrative pentru beneficiarii lor. Dreptul real administrativ se distinge net de dreptul real civil prin: •

  precaritatea sa, adică prin nonopozabilitatea sa faŃă de administraŃia  proprietară (care poate oricând să pună capăt sau să dezafecteze domeniul   public, atunci când interesul general o impune );

•

este însă opozabil terŃilor  în condiŃii similare celorlalte drepturi reale, putând fi protejat prin acŃiuni posesorii

În ceea ce priveşte domeniul privat şi acesta cuprinde o serie de reguli care derogă uneori de la dreptul comun.

17

Persoanele publice pot constitui dependinŃe ale domeniului lor privat, folosind  proceduri de drept privat: achiziŃie, schimb, donaŃie, legate etc. Întâlnim şi moduri de dobândire proprii dreptului public cum ar fi: bunurile vacante şi fără stăpân, succesiunile prin decădere, confiscările legale, epavele navelor, dezafectarea dependinŃelor domeniului public.

În principiu domeniul privat este alienabil, însă unele dintre dependinŃele acestui domeniu au fost declarate inalienabile de către legiuitor. 25 Alienările voluntare ale bunurilor private sunt supuse şi ele unor constrângeri cum ar fi: caracterul public, interdicŃia alienărilor gratuite, respectarea regulilor de  publicitate a tranzacŃiilor şi de concurenŃă .

Litigiile referitoare la contractele încheiate între administraŃia proprietară şi   particulari, în domeniul achiziŃiei, alienării şi gestiunii domeniului privat, sunt de competenŃa instanŃelor de drept comun.

25

A se vedea pentru detalii şi exemple: Emil Bălan- op.citată , pag. 36

18

CAP.III. DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND DOMENIU PUBLIC ŞI PRIVAT 3.1. Delimitarea domeniului public de domeniul privat

În doctrina interbelică, domeniul a fost definit ca „ totalitate a bunurilor mobile şi  imobile aparŃinând statului, judeŃului sau comunei, întrebuinŃate pentru satisfacerea interesului general "26. Se distingeau două categorii de domenii, şi anume: domeniul public

şi domeniul privat, primul fiind supus regimului de drept public, iar al doilea reglementărilor dreptului privat. Domeniul public poate fi de interes naŃional, caz în care proprietatea asupra sa, în regim de drept public, aparŃine statului, sau de interes local, caz în care proprietatea, de asemenea în regim de drept public, aparŃine comunelor, oraşelor, municipiilor sau  judeŃelor. Potrivit art. 1 din Legea nr. 213/199827 privind proprietatea publică şi regimul   juridic al acesteia, dreptul de proprietate publică aparŃine statului sau unităŃilor  administrativ-teritoriale, şi poartă asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public. Potrivit acestor dispoziŃii legale noŃiunea de „  proprietate publică" şi cea de „domeniu public" sunt sinonime, după cum sunt sinonime şi noŃiunea de „ proprietate  privată" şi cea de „domeniu privat ".  Proprietatea publică este alcătuită din: •

 bunurile prevăzute de art. 136 alin. (3) din ConstituŃie;

•

 bunurile stabilite în mod expres în anexa Legii nr. 213/1998;

•

orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes   public şi sunt dobândite de stat sau de unităŃile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege [art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213/1998].

26

A se vedea P. Negulescu, Tratat de drept administrativ, vol. I, Institutul de arte Grafice, Editura Mârvan, Bucureşti, pag. 103. 27 M.Of. nr. 778 din 27 noiembrie 1998.

19

Stabilirea bunurilor care aparŃin domeniului public şi privat se face, fie în mod expres de lege, fie de către autorităŃile administrative, pe baza anumitor criterii stabilite de lege. Astfel, potrivit art. 136 alin. (3) din ConstituŃie, fac obiectul exclusiv al proprietăŃii  publice următoarele bunuri: bogăŃiile de interes public ale subsolului, spaŃiul aerian, apele cu potenŃial energetic valorificabil de interes naŃional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental şi alte bunuri stabilite prin lege organică. În art. 136 alin. (7), ConstituŃia prevede că bunurile proprietate publică sunt inalienabile. In condiŃiile legii organice, ele pot fi date în administrarea regiilor autonome ori a instituŃiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate. Legea nr. 213/1998 face distincŃie între domeniul public al statului şi cel al unităŃilor administrativ-teritoriale, precizând bunurile din care este alcătuit fiecare. Astfel, domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 136 din ConstituŃie, din cele prevăzute la pct. I din anexa Legii nr. 213/1998, precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public naŃional, declarate ca atare prin lege.

Domeniul public al statului este alcătuit din următoarele bunuri : 1. bogăŃiile de interes public ale subsolului, în stare de zăcământ 28; 2.  spaŃiul aerian; 3. apele de suprafaŃă, cu albiile lor minore, malurile şi cuvetele lacurilor, apele   subterane, apele maritime interioare, faleza şi plaja mării, cu bogăŃiile lor  naturale şi cu potenŃialul energetic valorificabil, marea teritorială şi fundul  apelor maritime, căile navigabile interioare;

4.   pădurile şi terenurile destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor de cultură, de producŃie ori de administraŃie silvică, iazurile, albiile pâraielor,  precum şi terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice, care fac  parte din fondul forestier naŃional şi nu sunt proprietate privată;

5. terenurile care au aparŃinut domeniului public al statului înainte 6 martie 1945; terenurile instituŃiilor de lucrări de îndiguiri, de desecări şi de combatere a eroziunii solului; terenurile institutelor şi staŃiunilor de cercetări 28

Textul iniŃial din ConstituŃia din 1991 era formulat astfel: “bogăŃiile de orice natură ale subsolului”

20

  ştiinŃifice şi ale unităŃilor de învăŃământ agricol şi silvic, destinate cercetării  şi producerii de seminŃe şi de material săditor din categoriile biologice şi de animale de rasă;

6.  parcurile naŃionale; 7. rezervaŃiile naturale şi monumentele naturii; 8.  patrimoniul natural al RezervaŃiei Biosferei „Delta Dunării"; 9. resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, împreună  cu platoul continental;

10. infrastructura căilor ferate, inclusiv tunelele şi lucrările de artă; 11. tunelele şi casetele de metrou, precum şi instalaŃiile aferente acestuia; 12. drumurile naŃionale, autostrăzi, drumuri expres, drumuri naŃionale europene,  principale şi secundare;

13. canalele navigabile, cuvetele canalului, construcŃiile hidrotehnice aferente canalului, ecluzele, apărările şi consolidările de maluri şi de taluzuri, zonele de siguranŃă de pe malurile canalului, drumurile de acces şi teritoriile pe care  sunt realizate acestea;

14. reŃelele de transport al energiei electrice; 15.   spectrele de frecvenŃă şi reŃelele de transport şi de distribuŃie de telecomunicaŃii;

16. canalele magistrale şi reŃelele de distribuŃie pentru irigaŃii, cu prizele aferente; 17. conductele de transport al ŃiŃeiului, al produselor petroliere şi al gazelor  naturale;

18. lacurile de acumulare şi barajele acestora, în cazul în care activitatea de   producere a energiei electrice este racordată la sistemul energetic naŃional,  sau cele cu tranşe pentru atenuarea undelor de viitură;

19. digurile de apărare împotriva inundaŃiilor; 20. lucrările de regularizare a cursurilor de ape; 21. cantoanele hidrotehnice; staŃiile hidrologice, meteorologice şi de calitate a apelor;

22. porturile maritime şi fluviale, civile şi militare - terenurile pe care sunt situate acestea, diguri, cheiuri, pereuri şi alte construcŃii hidrotehnice pentru

21

acostarea navelor şi pentru alte activităŃi din navigaŃia civilă, bazine, acvatorii şi şenale de acces, drumuri tehnologice în porturi, monumente istorice aflate în porturi, cheiuri şi pereuri situate pe malul căilor navigabile, în afara incintelor portuare destinate activităŃilor de navigaŃie;

23. terenurile destinate exclusiv instrucŃiei militare; 24. pichetele de grăniceri şi fortificaŃiile de apărare a Ńării; 25. pistele de decolare, aterizare, căile de rulare şi platformele pentru îmbarcaredebarcare situate pe acestea şi terenurile pe care sunt amplasate.

26. statuile şi monumentele declarate de interes public naŃional; 27. ansamblurile şi siturile istorice şi arheologice; 28. muzeele, colecŃiile de artă declarate de interes public naŃional; 29. terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea: Parlamentul,   PreşedinŃia, Guvernul, ministerele şi celelalte organe ale administraŃiei   publice centrale şi instituŃiile publice subordonate acestora; instanŃele   judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea, unităŃi ale Ministerului   Apărării NaŃionale şi ale Ministerului de Interne, ale serviciilor publice de informaŃii precum şi ale DirecŃiei generale ale penitenciarelor, serviciile  publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale, precum şi prefecturile cu excepŃia celor  dobândite din venituri proprii extrabugetare, care constituie proprietatea  privată a acestora.

Domeniul public al judeŃelor este alcătuit din bunurile prevăzute la punctul II din anexa Legii nr. 213/1998 şi din alte bunuri de uz sau interes public judeŃean, declarate ca atare prin hotărâre a Consiliului judeŃean, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naŃional. Domeniul public al comunelor, al oraşelor şi al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la punctul III din anexa aceleaşi legi şi din bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naŃional sau judeŃean.

22

Domeniul public judeŃean este alcătuit din următoarele bunuri: a) drumuri judeŃene; b) terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea consiliul judeŃean şi aparatul propriu al acestuia, precum şi instituŃiile publice de interes judeŃean, cum sunt: biblioteci, muzee, spitale judeŃene şi alte asemenea bunuri, dacă nu au fost declarate de uz sau interes public naŃional sau local;

c) reŃelele de alimentare cu apă realizate în sistem zonal sau microzonal, precum  şi staŃiile de tratare cu instalaŃiile, construcŃiile şi terenurile aferente acestora.

Domeniul public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor este alcătuit din următoarele bunuri: 1. drumuri comunale, vicinale şi străzile; 2.   pieŃele publice, comerciale, târgurile, oboarele şi parcurile publice, precum şi  zonele de agrement;

3. lacurile şi plajele care nu sunt declarate de interes public naŃional sau judeŃean; 4. reŃelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, gaze, staŃiile de tratare  şi epurare a apelor uzate, cu instalaŃiile, construcŃiile şi terenurile aferente;

5. terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea consiliul local şi   primăria, precum şi instituŃiile publice de interes local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile şi altele asemenea;

6. locuinŃele sociale; 7.  statuile şi monumentele, dacă nu au fost declarate de interes public naŃional; 8. bogăŃiile de orice natură ale subsolului, în stare de zăcământ, dacă nu au fost  declarate de interes public naŃional;

9. terenurile cu destinaŃie forestieră, dacă nu fac parte din domeniul privat al    statului şi dacă nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor   juridice de drept privat;

10. cimitirele orăşeneşti şi comunale.

23

De asemenea,   Legea fondului funciar , după ce face o enumerare a categoriilor de terenuri care aparŃin domeniului public, prevede că fac parte din acest domeniu şi alte terenuri care, prin natura lor, sunt de uz sau de interes public [art. 5 alin. (1)].  Astfel potrivit art. 5 alin. 1 fac parte din domeniul public:

1. terenurile pe care sunt amplasate construcŃii de interes public, pieŃe, căi de comunicaŃie, reŃelele stradale şi parcuri publice, porturi şi aeroporturi, 2. terenurile cu destinaŃie forestieră, 3. albiile râurilor şi fluviilor, 4. cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare şi al mării teritoriale, 5. Ńărmurile Mării Negre, inclusiv plajele, 6. terenurile pentru rezervaŃiile naturale şi parcuri naŃionale, 7. monumentele, ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice, monumentele naturii, 8. terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosinŃe care, potrivit legii, sunt de domeniu public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public. În doctrină s-a arătat că prin bunuri de uz public se înŃeleg „acele bunuri care sunt  destinate, chiar prin natura lor, de a fi folosite de toŃi cei administraŃi şi la care au acces toate persoanele, cum ar fi: pieŃele, parcurile publice, străzile, căile de comunicaŃie etc” .29

Prin bunuri de interes public se înŃeleg „bunurile care au menirea de a fi folosite în cadrul unei activităŃi care interesează pe toŃi membrii societăŃii, deşi nu pot fi folosite de orice persoană, spre exemplu: terenurile pe care sunt amplasate şcoli, biblioteci, teatre, muzee etc.”30

Distinct de domeniul public care, potrivit legii, este echivalent cu noŃiunea de   proprietate publică, legea reglementează şi domeniul privat al statului şi al unităŃilor 

29

A se vedea D C Tudorache,   Domeniul public şi domeniul privat al statului în lumina Legii fondului funciar , în Dreptul nr. 5/1992, pag. 19. 30 Idem

24

administrativ-teritoriale, care este alcătuit din totalitatea bunurilor care se află în  proprietatea acestora, altele decât cele care fac parte din domeniul public.

Cu privire la aceste bunuri, legea prevede în mod expres că ele formează   proprietatea privată a statului sau, după caz a unităŃilor administrativ-teritoriale (art. 7 din Legea nr. 213/1998 ). Bunurile din domeniul privat sunt supuse dispoziŃiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel. Prin urmare, aceste bunuri pot fi înstrăinate (cu anumite restricŃii prevăzute de lege )

potrivit dreptului comun. în schimb, bunurile din domeniul

  public sunt supuse unui regim juridic special de drept public, aceste bunuri fiind inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile. Potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităŃilor administrativ-teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1975-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea ConstituŃiei, a tratatelor internaŃionale la care România este  parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat. Bunurile preluate de stat fără titlu valabil, inclusiv cele obŃinute prin vicierea consimŃământului, pot fi revendicate de către foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaŃie. Stabilirea valabilităŃii titlului este de competenŃa instanŃelor judecătoreşti. Determinarea obiectului dreptului de proprietate publică nu se poate realiza decât dacă se iau în considerare criteriile de determinare ale domeniului public,respectiv ca  bunul să fie prin natura sa de uz sau interes public, sau să fie declarat de lege ca atare. În ce priveşte criteriile distincŃiei între domeniul public şi cel privat al statului , în lieratura juridică s-au conturat mai multe opinii. Într-o opinie31s-a statuat că criteriul distincŃiei ar fi natura bunurilor ce compun cele două domenii, în sensul că unele bunuri stabilite de lege

nu pot aparŃine

  particularilor sau, bunurile ce aparŃin domeniului public nu sunt susceptibile de  proprietate privată.

31

A se vedea C. Hamagiu, I.Rosetti- Bălănescu, Al. Băicoianu, „ Tratat de drept civil ”, vol.I, Bucureşti, 1928, pag. 919

25

Acest criteriu rezultă şi din prevederile art. 476 Cod civil care, în partea sa finală, dispune că aparŃin domeniului public toate părŃile din pământul României ce nu sunt   proprietate particulară, precum şi art. 4 alin. 1 şi art. 5 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, articole care prevăd că bunurile, prin natura lor, sunt de domeniul public sau de domeniul  privat. Aşadar, bunurile ce fac parte din domeniul public, de îndată ce intră în comerŃ,  prin încetarea acestei calităŃi, de a mai servi la uzul public, în mod express au tacit, devin alienabile şi prescriptibile32. Într-o altă opinie33exprimată, s-a decis că un bun face parte din domeniul public dacă bunul respectiv este afectat unui serviciu public. În prezent, criteriul de distincŃie între bunurile ce intră în domeniul public şi cele ce intră în domeniul privat, este stabilit de lege, de declaraŃia legii34, iar prin Legea   privind proprietatea publică, se realizează o arie largă de cuprindere a bunurilor ce alcătuiec domeniul public, însumând şi alte bunuri enumerate în ConstituŃie şi alte legi care cuprind dispoziŃii în această materie. Un alt criteriu este natura bunului. Acest criteriu rezultă din conŃinutul art. 3 alin.1 din lege şi are în vedere împrejurarea că unele bunuri, datorită calităŃilor lor intrinseci, nu sunt susceptibile de  proprietatea privată, putând forma doar obiectul dreptului de proprietate publică 35. Aşadar, acest criteriu, pe lângă cel al declaraŃiei legii, realizează o şi mai mare acoperire a  paletei de bunuri ce fac parte din domeniul public.

Criteriul afectaŃiunii bunului uzului sau interesului public rezultă tot din  prevederile art. 3 alin. 1 din lege, unde se face referirea la includerea în domeniul public şi a altor bunuri care, „ …sunt de interes public ”. «Sunt bunuri de ,,Uz public ” , acelea care, prin natura lor, sunt de folosinŃă    generală ( parcuri publice, drumuri, pieŃele publice), iar bunuri de interes public sunt  acelea care interesează pe toŃi membri societăŃii, chiar dacă aceştia nu au acces direct, 32

A se vedea C. Hamagiu, N. Georgean- op.citată, pag. 320 A se vedea D. Alexandresco,   ExplicaŃiunea teoretică şi practică a dreptului civil român, Vol. VIII,  partea I, Bucureşti 1909, pag. 211 şi urm. 34 A se vedea I.P.Filipescu, “ Dreptul de proprietate şi alte d repturi reale ”, Editura Actami, Bucureşti, 1996,  pag. 86. 35 A se vedea Ioan Adam, “  Drept civil  –  Teoria generală a drepturilor reale ”, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1998, pag. 60. 33

26

nemijlocit la folosinŃa lor, cum ar fi de exemplu, edificiile şcolilor, spitalelor, muzeelor, căilor ferate, etc . »

3.2. Delimitarea domeniului public de interes naŃional de cel de interes local 36

Cum până în prezent nu a fost edictată o lege care să stabilească unitar criteriile de includere a bunurilor din domeniul public în cel de interes naŃional sau cel de interes local, acest lucru s- a realizat prin mai multe legi : Legea nr. 213/1998, Legea nr. 18/1991 republicată, Legea nr. 69/1991 republicată. Potrivit art. 80 din Legea nr. 69/1991 republicată ,,aparŃin domeniului public de interes local, sau judeŃean, toate bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau interes public, şi nu au fost  declarate de interes naŃional ”.

Tot astfel, art. 80 alin. 2 din aceeaşi lege, prevede că ,,  Bunurile domeniului public, de interes local sau judeŃean, cuprind terenurile pe care sunt amplasate construcŃiile de interes local, judeŃean, pieŃele, reŃelele stradale, parcuri publice, clădirile, monumentele de interes public local sau judeŃean pădurile şi lacurile, care potrivit legii nu aparŃin domeniului publicde interes naŃional. Pot aparŃine domeniului public de interes local sau  judeŃean şi alte bunuri dobândite de comună, oraş, judeŃ, în condiŃiile legii”.

Astfel, s-a decis că fac parte din domeniu public de interes naŃional  următoarele  bunuri:

1. drumurile naŃionale, 2. marea teritorială, 3. resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, 4.  porturile, 5. aeroporturile, 36

A se vedea A. Trăilescu, S. Şerbu, „  Probleme în legătură cu determinarea patrimoniului unităŃilor  administrativ-teritoriale”, în Dreptul nr. 12/1993, pag. 70

27

6. spaŃiul aerian, 7. trenurile şi clădirile cu destinaŃii speciale pentru nevoile de apărare, 8. clădirile Parlamentului, PreşedinŃiei, Guvernului, autorităŃilor administraŃiei  publice centrale şi autorităŃilor judecătoreşti, 9. terenurile pe care se află aceste construcŃii, rezervele statului, precum si altele asemenea stabilite de lege. În art. 5 alin. 1 din Hot.Guv. nr. 113/1992 , se prevede că fac parte din domeniul  public de interes naŃional şi alte bunuri stabilite de lege, ceea ce înseamnă că enumerarea  făcută nu este limitativă.

Totodată, au fost enumerate, dar nu limitativ, şi bunurile ce vor aparŃine domeniului public de interes local al comunelor Ńi oraşelor, distingându-le de cele ce aparŃin domeniului public de interes judeŃean. S-a decis că vor aparŃine domeniului public de interes local al comunelor şi  oraşelor :

1. 2. 3. 4. 5.

terenurile şi clădirile de interes public,  pieŃele, căile de comunicaŃii, străzile, zonele de agrement, parcurile publice,

6.  pădurile şi păşunile (comunale ), 7. docurile şi alte bunuri care potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau interes local şi nu au fost declarate de interes naŃional. În ce priveşte bunurile ce vor face parte din domeniu public de interes judeŃean, s-a decis că în categoria acestora intră în bunuri de natura celor enumerate în cazul domeniului public de interes local al comunelor şi oraşelor, cu condiŃia ca ele să nu fie de uz sau interes local sau de interes public naŃional (art. 5 alin. 2).

28

Din analiza efectuată, rezultă că, de principiu, orice bun susceptibil de apropiere,   poate fi obiect a dreptului de proprietate publică, al domeniului public, dacă printr-o dispoziŃie legală, sau prin natura sa, este de uz sau de interes public 37.

În ce priveşte domeniul public de interes judeŃean, art.5 al.2 din aceeaşi hotărâre dispune că aparŃin acestuia, bunurile de natura celor prevăzute la al.1, dacă nu sunt de uz sau interes local ori naŃional.

Hotărârea de Guvern nr. 113/1992 prevede organul competent şi procedura de urmat în vederea defalcării şi trecerii în patrimoniul unităŃilor administrativ-teritoriale a  bunurilor şi valorilor de interes local, în domeniul public şi privat al statului. Astfel, în fiecare judeŃ, în municipiul Bucureşti, şi în sectorul agricol Ilfov, s-a constituit şi funcŃionează o comisie, în subordinea prefectului, pentru inventarierea  patrimoniului public şi privat al comunelor, oraşelor, municipiilor şi al judeŃelor. Pentru fiecare unitate, administrativ-teritorială – comună, oraş sau municipiu- s-a înfiinŃat câte o comisie aflată în subordinea primarului, viceprimarului general al capitalei, sau a preşedintelui Consiliului judeŃean. Procedura reglementată de H.G. nr. 113/1992 cuprinde două etape, respectiv: 

determinarea bunurilor mobile şi imobile de către subcomisie, şi definitivarea propunerilor, de către comisia ce funcŃionează în subordinea  prefectului



aprobarea de către Guvern a propunerilor înaintate de comisiile judeŃene.

Apoi, după ce se emite o Hotărâre de Guvern, se trece la pledarea/primirea printrun protocol semnat de prefect, ca reprezentant al statului, şi primarul comunei, oraşului, municipiului, ori preşedintele Consiliului judeŃean, cu reprezentanŃi ai autorităŃii publice locale.

37

A se vedea I. Adam,  ,,NoŃiunea şi natura domeniului public ”, în Dreptul nr.8/1994, p.30-31.

29

CAP.IV. DOMENIUL PUBLIC 4.1. Regimul juridic al domeniului public. Modurile de constituire a domeniului public

Potrivit art. 5 din Legea privind proprietatea publică şi regimul juridic al

acesteia, regimul juridic al dreptului de proprietate publică este reglementat de această lege, dacă prin legi speciale nu se dispune astfel. Cu alte cuvinte, acolo unde prin legi speciale nu se stabileşte un regim derogator, se aplică prevederile legii organice, în ce  priveşte regimul juridic al dreptului de proprietate publică. În ce priveşte modurile de dobândire, legea prevede că dreptul de proprietate  publică se dobândeşte38

a)  pe cale naturală, înŃelegând, prin aceasta, accesiunea mobiliară şi imobiliară ; b)  prin achiziŃii publice efectuate în condiŃiile legii; c)  prin expropriere pentru cauză de utilitate publică; d)  prin acte de donaŃie sau legate acceptate de Guvern, de consiliul judeŃean sau de consiliul local, după caz, dacă bunul în cauză intră în domeniul public; e)  prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităŃilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate  publică. Trecerea se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului   judeŃean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a consiliului local;

f)  prin alte moduri prevăzute de lege, ca de exemplu: •

contracte civile şi comerciale, cum ar fi vânzarea şi schimbul, când sunt făcute pentru utilitate publică (art. 51-55 Codul silvic; HG nr. 796/2002 etc.)

•

accesiunea imobiliară artificială şi accesiunea mobiliară (art. 488 şi urm.)

38

Art. 7 din Legea nr. 213/1998.

30

•

darea în plată, prevăzută de art. 171 C. proc. fiscală39

Legea nr. 213/1998 reglementează şi unele moduri speciale de schimbare a tipului de proprietate sau a titularului acesteia, precum şi condiŃiile în care acestea pot avea loc, astfel: a) trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societăŃilor comerciale, la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acŃionar, se poate face numai cu plată şi cu acordul adunării generale a acŃionarilor societăŃii comerciale respective. în lipsa acordului menŃionat, bunurile societăŃii comerciale respective pot fi trecute în domeniul public numai prin procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică şi după o justă şi prealabilă despăgubire 40.

b) trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităŃi administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului judeŃean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului [art. 9 alin. (1)].

c) trecerea unui bun din domeniul public al unei unităŃi administrativ-teritoriale în domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului judeŃean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local [art. 9 alin. (2) ]. d) Trecerea unui bun din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeŃean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, dacă prin ConstituŃie sau prin alte legi nu se dispune altfel. Hotărârea de trecere a unui bun în domeniul public sau  privat poate fi atacată potrivit Legii contenciosului administrativ.  Dreptul de proprietate publică încetează în două situaŃii 41: 39

Codul de procedură fiscală a fost adoptat prin OG nr. 92/2003, republicată, M.Of. nr. 863 din 26 septembrie 2005 40 Art. 8 alin. 3 din Legea nr. 213/1998. 41 Art. 10 din Legea nr. 213/1998.

31

1.  bunul a pierit; 2.  bunul a trecut în domeniul privat. ParticularităŃi privind ocrotirea şi apărarea dreptului de proprietate publică: Drepturile reale derivate constituite pe baza dreptului de proprietate publică:n dreptul de administrare, dreptul de concesiune, dreptul de folosinŃă gratuită au o natură administrativă, ceea ce le face inopozabile faŃă de proprietar. Statul ori colectivitatea locală care le-a constituit le va putea revoca prin act de putere fără ca titularul dreptului derivat să se poată opune ori apăra folosind mijloace de drept civil (acŃiuni posesorii, acŃiuni în revendicare etc. ).42

Totuşi titularul dreptului derivat se va putea apăra de eventualele abuzuri pe calea acŃiunii în contenciosul administrativ, conform Legii nr. 554/2004.

4.2. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publică

  Bunurile din domeniul public sunt supuse unui regim juridic special de drept   public, ele fiind 2:

1) inalienabile , adică nu pot fi înstrăinate. Ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate, în condiŃiile legii; Inalienabilitatea semnifică împrejurarea că bunurile aflate sub acest regim juridic, nu pot fi înstrăinate, ceea ce înseamnă că actele de înstrăinare cu privire la aceste bunuri sunt lovite de nulitate absolută43. Datorită acestui caracter juridic al dreptului de proprietate   publică, este interzisă nu numai înstrăinarea, dar şi dezmembrarea proprietăŃii, ceea ce înseamnă , că în principiu, asupra bunurilor ce formează obiectul dreptului de proprietate publică nu se pot constitui dezmembrăminte ale dreptului de 42 43

Emil Bălan- op.citată , pag. 126 A se vedea C.S.J. secŃ. Cont. Adm. dec. Nr. 790/1994, în Dreptul nr. 9/1995, pag. 88.

32

  proprietate. Inalienabilitatea operează numai în perioada cât bunul aparŃine domeniului public, astfel că, dacă prin decizia autorităŃii publice competente bunul este dezafectat din domeniul public, şi trecut în domeniul privat, acesta intră în circuitul civil putând fi înstrăinat.

2) imprescriptibile , adică nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credinŃă, în cazul bunurilor mobile. Acest caracter juridic al dreptului de proprietate publică îşi are reglementarea în   prevederile art. 1844 Cod civil: ,,nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care   prin natura lor proprie sau printr-o declaraŃiune a legii nu pot fi obiecte de   proprietate privată, ci sunt scoase din comerŃ”.

Deşi legea nu se referă decât la

imprescriptibilitatea sub aspect achizitiv, bunurile din domeniul public sunt imprescriptibile şi sub aspect extinctiv, în sensul că dreptul la acŃiunea în revendicare a acestor bunuri nu se stinge niciodată. Imprescriptibilitatea din punct de vedere extinctiv face ca acŃiunea în revendicare a unui bun să poată fi exercitată oricând, astfel că, oricât timp nu a fost exercitată, ea nu se stinge. Imprescriptibilitatea din punct de vedere achizitiv44 face ca acŃiunea în revendicare cu privire la un bun din respectiva categorie să nu poată fi paralizată prin invocarea dobândirii proprietăŃii asupra lor, prin uzucapiune (în cazul bunurilor  imobile),

sau prin posesia de bună credinŃă, în condiŃiile art. 1909 Cod Civil (în

cazul bunurilor imobile ).

3) insesizabile, adică nu pot fi supuse executării silite şi asupra lor nu se pot constitui garanŃii reale; Aşa fiind, bunurile în proprietatea de drept public ale statului şi unităŃilor administrativ-teritoriale nu pot fi urmărite de către creditorii  proprietarului lor, sau creditorii celor cărora le-au fost date în administrare sau cu orice titlu. Dacă s-ar accepta ideea ca aceste bunuri să fie urmărite silit, s-ar încălca regula inalienabilităŃii lor. În literatura de specialitate 45, s-a exprimat opinia în legătură cu acest aspect, că nu se pune problema urmăririi silite, pentru că se   prezumă că statul este totdeauna solvabil, indiferent dacă bunurile aparŃin domeniului public sau privat al statului. 44

A se vedea Adam Ioan,  Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1998, pag. 48. 45 A se vedea G.N.LuŃescu, Teoria generală a drepturilor reale, Bucureşti, 1947, pag. 159 .

33

Actele juridice privind bunurile din domeniul public încheiate cu nerespectarea regimului lor juridic sunt lovite de nulitate absolută.

4.3. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică A. Măsuri premergătoare exproprierii Exproprierea de imobile în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire prin hotărâre judecătorească. Pot fi expropriate bunurile imobile proprietatea persoanelor fizice sau persoanelor    juridice cu sau fără scop lucrativ, precum şi cele aflate în proprietatea privată a comunelor, municipiilor şi judeŃelor. InstanŃele judecătoreşti competente vor putea hotărî exproprierea numai după ce utilitatea publică s-a declarat potrivit legii nr. 33 din 27 mai 1994 privind exproprierea  pentru cauză de utilitate publică. După declararea utilităŃii publice, exproprietorul imobilului trebuie să execute   planurile cuprinzând terenurile şi construcŃiile propuse spre expropriere, cu indicarea numelui proprietarilor, precum şi a ofertelor de despăgubire. Aceste documente vor fi depuse la consiliul local al comunei , oraşului sau municipiului pe teritorul căruia sunt situate imobilele ce se supun aprobării pentru expropiere, în vederea consultării de către cei interesaŃi, cu excepŃia documentelor lucrărilor privind apărare Ńării şi siguranŃa naŃională. În aceste cazuri se depune la consiliul local numai lista cu imobilele propuse expropierii, propietarii acestora şi ofertele de despăgubire.

Expropiator, în înŃelesul Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică46, este statul, prin organismele desmnate de Guvern, pentru lucrările de interes naŃional,şi judeŃele , municipiile, oraşele şi comunele, pentru lucrările de interes local. Propunerile de expropiere a imobilelor şi procesul-verbal se notifică persoanelor  fizice sau juridice titulare de drepturi reale, în termen de 15 zile de la publicare.

46

Legea a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 139/2.06.1994

34

Cu privire la propunerile de expropiere, propietarii şi titularii altor drepturi reale asupra imobilelor în cauză pot face întâmpinare în termen de 45 de zile de la primirea notificării. Întămpinarea se depune la primarul comunei, oraşului sau al municipiului pe al căror  teritoriu se află imobilul. Primarul va primi şi va înregistra întâmpinarea şi va consemna ofertele de despăgubire şi pretenŃiile propietarilor sau ale persoanelor titulare de alte drepturi reale. În termen de 30 de zile, întregul dosar cuprinzând documentele mai sus menŃionate precum şi eventualele întâmpinări, va fi înaintat la Secretariatul General al Guvernului, pentru lucrările de interes naŃional, iar pentru cele de inters local, la consiliul  judeŃean sau la Consiliul Local al Municipiului Bucureşti, după caz. Întâmpinările trebuie să fie soluŃionate în termen de 30 de zile de o comisie constituită prin hotărâre a Guvernului pentru lucrările de interes naŃional, prin decizia delegaŃiei permanente a consiliului judeŃean sau prin dispoziŃia primarului municipiului Bucureşti pentru cele de interes local. Comisia este alcătuită din 3 specialişti din domeniul de activitate în care se realizează lucrarea de utilitate publică, 3 propietari de imobile din municipiul, oraşul suau comuna în care sunt situate imobilele, propuse pentru expropiere, aleşi prin tragere la sorŃi dintr-o listă de minimum 25 de propietari, precum şi primarul localităŃii. Comisia lucrează sub conducerea unui delegat al Guvernului, în cazul lucrărilor de interes naŃional, sau a unui delegat al consiliului judeŃean ori al Consiliului Local al Municipiului Bucureşti, în cazul lucrărilor de inters local , ca preşedinte. 47  Nu pot face parte din comisie proprietarii imobilelor care sunt în cauză, rudele, afinii lor până la al patrulea gradinclusiv, persoanele care deŃin funcŃii în administraŃia publică locală sau centrală şi care au interes în executarea lucrărilor şi nici membrii comisiilor  care au declarat utilitatea publică. Comisia constituită poate lucra valabil în prezenŃa a cel puŃin 5 dintre membrii săi. Decizia comisiei se ia prin vot secret. Preşedintele nu are drept de vot, el asigurând cadrul organizatoric al activităŃilor comisiei. În caz de paritate a voturilor, votul  primarului este preponderent. 47

Art. 15 (2) din Legea nr. 33/1994- privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, Monitorul Oficial nr. 139/2.06.1994

35

Comisia analizează documentele prezentate, ascultându-i pe cei interesaŃi, putând cere informaŃii şi date suplimentare, la solicitarea celor care i s-au adresat din oficiu. Oferta expropiatorului, pretenŃiile propietarilor şi susŃinerile acestora se vor formula şi se vor depune în scris, consemnându-se într-un proces-verbal. În urma deliberării, comisia poate să accepte punctul de vedere al expropiatorului sau îl poate respinge şi va consemna aceasta într-o hotărâre motivată. Comisia va consemna, dacă este cazul şi învoiala dintre părŃi, sub semnătura acestora. Hotărârea se comunică părŃilor în termen de 15 zile de la adoptare. În cazul în care comisia respinge propunera expropiatorului, acesta are posibilitatea sărevinăcu noi propuneri, cu refacerea coresopunzătoare a planurilor. În cazul în care şi noile propuneri vor fi respinse, expropiatorul precum şi propietarii sau celelalte persoane titulare de drepturi reale asupra imobilului propus spre expropiere  pot contesta hotărârea comisiei la Curtea de apel în raza căruia se află situat imobilul, în termen de 15 zile de la comunicare, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr 29/1990. ContestaŃia este scutită de taxă şi se soluŃionează de urgenŃă şi cu precădere.

B. Expropierea şi stabilirea despăgubirilor SoluŃionarea cererilor de expropiere este de competenŃa tribunalului judeŃean sau a Tribunalului Municipului Bucureşti în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropiere.48 Tribunalul va fi sesizat de expropiator pentru a se pronunŃa cu privire la expropiere, în cazul în care nu s-a făcut întâmpinare împtriva propunerii de expropiere sau dacă această cale de atac a fost respinsă . Preşedintele instanŃei va fixa termen şi va dispunecitirea propietarilor sau după caz, a   posesorilor, altor titulari de drepturi reale sau a oricăror persoane cunoscut care pot  justifica un intares legitim asupra imobileleor propuse a fi expropiate. SoluŃionarea cererii de expropiere se face cu participarea obligatorie a procurorului.49 48

Art. 21 din Legea nr. 33/1994- privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, Monitorul Oficial nr. 139/2.06.1994 49 Art. 23 (1) din Legea nr. 33/1994- privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, Monitorul Oficial nr. 139/2.06.1994

36

InstanŃa va verifica dacă sunt întrunite toate condiŃiile cerute de lege pentru expropiere şi va stabili cuantumul despăgubirilor şinsuma cuvenită fiecărei părŃi. Hotărârea este supusă căilor de atac prevăzute de lege. În cazul în care părŃile se învoiesc în faŃa instanŃei asupra expropierii şi asupra despăgubirii,acesta va lua act de învoială şi va pronunŃa o hotărâre definitivă. Atunci când părŃile sau numai unele dintre acestea se învoiesc doar cu privire la expropiere, dar şi asupra despăgubirii, instanŃa va lua act de învoială şi va stabili despăgubirea. În cazul în care una sau mai multe părŃi titulare de drepturi asupra imobileleor, deşi legal citate, nu s-a prezentat, instanŃa va putea hotărâ în lipsă. În cazul în care expropiatorul cere expropierea numai a unei părŃi de teren sau din construcŃie, iar propietarul cere instanŃei expropierea totală, instanŃa va aprecia, în raport cu situaŃia reală, dacă expropierea în parte este posibilă. În caz contrar, va dispune expropierea totală. Pentru stabilirea despăgubirilor instanŃa va constitui o comisie de experŃi compusă dintr-un expert numit de instanŃă, unul desemnat de expropiator şi un al treilea din partea  persoanelor care sunt supuse sxpropierii.  Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejuduciul cauzat   propietarului sau altir persoane îndreptăŃite.

La calcularea cuantumului despăgubirilor, experŃii precum şi instanŃa vor Ńine seama de preŃul cu care se vând,în mod obişnuit,imobilele de acelaş fel în unitatea administrativteritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse   propietarului sau,după caz,altor persoane îndreptăŃite, luând în considerare şi dovezile  prezentate de aceştia. ExperŃii vor defalca despăgubirile cuvenite propietarilor de alte drepturi reale. În cazul expropierii parŃiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropiată va dobândii un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experŃii vor putea propune instanŃei o eventuală reducere numai a daunelor.

37

Despăgubirea acordată de instaŃă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropiator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropiat sau de altă persoană interesată. Transferul dreptului de propietate asupra bunurilor supuse expropierii în patrimoniul expropiatului se produce îndată ce obligaŃiile impuse lui prin hotărîre judecătorească au fost îndeplinite. Ipoteca şi privilegiul se strămută de drept asupra despăgubirilor stabilite, iar  servituŃiile prin fapta omului se sting în măsura în care devin incompatibile cu situaŃia naturală şi juridică a obiectivului urmărit prin expropiere, raporturile obligaŃionale dintre vechiul şi noul propietar rămânând supuse dreptului comun. Uzul, uzufructul, abitaŃia şi superficia, precum şi orice alte drepturi reale, cât şi concesionarea şi atribuirea în folosinŃă se sting prin efectul expropierii, titulrii acestora având dreptul la despăgubiri. Hotărârea de expropiere va stabili despăgubirea Ńinând seama, pentru drepturile reale  prevăzute de defalcarea despăgubirii cuvenite propitarului de cele ce se cuvin titularilor  de alte drepturi. Orice locaŃiune încetează de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de expropiere. În cazul expropierii unor clădiri cu destinaŃie de locuinŃă, evacuarea persoanelor care le ocupă în mod legal în calitate de propietari şi a chiriaşilor al căror contract de închiriere a fost legal perfectat, înainte de înscrierea lucrării în planurile urbanistice şi de amenajare a teritoriului, nu se va putea face decât după asigurarea de către expropiator a spaŃiuluide locuit, potrivit legii 50, la cererea acestor persoane, în modalitatea prevăzută în hotărârea judecătorească. Toate cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere şi retrocedare, inclusiv înaintea instanŃelor judecătoreşti se suportă de către expropriator.51

50

A se vedea art. 29 coroborat cu art. 26 din Legea nr. 33/1994- privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, Monitorul Oficial nr. 139/2.06.1994 51 Art. 38 din Legea nr. 33/1994- privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, Monitorul Oficial nr. 139/2.06.1994

38

C. Plata despăgubirilor şi punerea în posesie a expropiatorului

Plata despăgubirilor se va face în orice mod cuvenit între părŃi; în lipsa acordului  părŃilor, instanŃa va hotărâ, stabilind şi termenul de plată, care nu va depăşi 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. Eliberarea titlului executoriu şi punerea în posesie a expropiatorului vor putea fi făcute numai pe baza unei încheieri a instanŃei, care constă în îndeplinirea obligaŃiilor   privind despăgubirea, nu mai târziu de 30 de zile de la data plăŃii acesteia. Punerea în posesie asupra terenurilor cultivate sau a celor cu plantaŃii se va face numai după ce recolta a fost culeasă, cu excepŃia cazului în care în valoarea despăgubirii a fost cuprinsă şi valoarea estimativă a recoltei neculese. În caz de extremă urgenŃă, impusă de executarea imediată a unor lucrări ce interesează apărarea Ńării,ordinea publică şi siguranŃa naŃională, şi în caz de calamităŃi naturale, instanŃa stabilind, că utilitatea publică este declarată, poate dispune prin hotărâre  punerea de îndată în posesie a expropiatorului, cu obligaŃia pentru acesta de a consemna în termenul de 30 de zile, pe numele expropiaŃilor, sumele stabilite drept despăgubire,  potrivit procedurii prevăzute. În situaŃia în care există creditori privilegiaŃi sau alŃi creditori stabiliŃi prin hotărâre judecătorească, aceştia vor fi plătiŃi din drepturile cuvenite cu titlu de despăgubire. Pentru plata lor, suma se va consemna de către expropiator, urmând să fie împărŃită potrivit legii civile. Dacă imobilul expropiat este oferit pentru închiriere înaintea utilizării lui în scopul pentru care a fost expropiat, iar expropiatorul este în situaŃia de a-l utiliza, el are un drept de prioritate pentru a-i fi închiriat în condiŃiile legii. Dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foştii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.52

52

A se vedea în acest sens Decizia nr. 6/1999 a SecŃiilor Unite ale CurŃii Supreme de JustiŃie.

39

CAP.V. UTILIZAREA BUNURILOR DOMENIULUI PUBLIC 5.1. Dreptul de administrare asupra bunurilor proprietate publică Titularii dreptului de administrare Din   Legea privind proprietatea publică, rezultă ca titulari ai dreptului de administrare ale bunurilor ce aparŃin domeniului public pot fi: regiile autonome, instituŃiile publice de interes naŃional, judeŃean sau local, prefecturile şi autorităŃile administraŃiei publice centrale sau locale.

Regiile autonome sunt persoane juridice al căror statut juridic este reglementat  de Legea nr.15/1990 privind transformarea unităŃilor economice de stat în regii  autonome Ńi societăŃi comerciale.

Potrivit art. 2 din această lege, ,, regiile autonome se organizează şi funcŃionează  în ramurile strategice ale economiei naŃionale – industriile de armament, energetica, exploatarea minelor, a gazelor, poştă, transporturi, feroviare – precum şi în unele domenii aparŃinând altor ramuri stabilite de Guvern ”.

În funcŃie de actul de înfiinŃare, acestea sunt de interes naŃional, fiind înfiinŃate   prin hotărâre de Guvern, şi în interes local, când actul de înfiinŃare este o Hotărâre a Consiliului judeŃean, sau local după caz 53. În literatura de specialitate54 s-a exprimat opinia că regiile autonome sunt  persoane juridice de natură mixtă de drept public, şi de drept privat. Tot în literatura juridică s-a exprimat opinia 55 că regiile autonome, cel puŃin în măsura în care au ca obiect de activitate administrarea bunurilor din domeniul public, dobândesc calitatea de persoană juridică de drept public, pentru că acŃionează în numele

53

Pentru detalii a se vedea V. D. Zlătescu, I. Moroianu Zlătescu, ,,  Regiile autonome ca persoane juridice”, în Dreptul nr.3/1992, p.11. 54 A se vedea M. Mureşan,  ,,Drept civil. Persoanele ”, Ed. Cordial; Cluj-Napoca, 1992, p.163 55 A se vedea I. Iorgovan, ,,  Drept administrativ. Tratat elementar ” , vol III, Ed.Procardia Bucuresti, 1993,  p.99;

40

statului sau autorităŃii administrativ-teritoriale, adică sub comanda administraŃiei publice centrale, ori locale,competente. Este important de precizat că regiile autonome au în proprietatea lor bunuri cu regimuri juridice diferite, respectiv bunuri asupra cărora regia are un drept de proprietate, şi bunuri asupra cărora au doar un drept de administrare, proprietatea aparŃinând in regim de drept public statului sau unităŃilor administrativ-teritoriale.

InstituŃiile publice sunt toate persoanele juridice înfiinŃate prin act de putere sau de dispoziŃie ale autorităŃilor publice centrale sau locale, al căror scop este realizarea unor activităŃi fără caracter comercial .

În categoria acestora intră: universităŃi, muzee de stat, teatrul de stat, policlinici,  spitale, institute de cercetare ştiinŃifică.

Aceste instituŃii publice sunt finanŃate în principiu, de la bugetul de stat sau de la   bugetele locale, însă pot avea bunuri în proprietate, cât şi în administrare, în această ultimă categorie de activitate intrând bunurile din domeniul public ce le-au fost date cu acest titlu juridic.

AutorităŃile administraŃiei publice centrale sau locale sunt organizate şi funcŃionează la nivel central (la nivelul întregii Ńări ), sau la nivel local (în unităŃi administrativ-teritoriale: comune, oraşe, municipii, judeŃe ), în conformitate cu  prevederile legale, în scopul de a conduce şi administra problemele colectivităŃii. Sunt organe ale administraŃiei publice centrale: PreşedinŃia, Guvernul, ministerele  şi celelalte autorităŃi de specialitate ale administraŃiei publice centrale.

În categoria organelor administraŃiei publice locale intră, potrivit Legii nr.

69/1991, Consiliile locale, primarii şi Consiliile judeŃene. Prefecturile   potrivit Legii nr. 69/1991, sunt organe ale administraŃiei publice locale, conduse de un prefect numit de Guvern, fiind reprezentantul Guvernului pe plan local. Bunurile din domeniul public pot fi date în administrare numai persoanelor juridice de drept public, adică regiilor autonome, prefecturilor, autorităŃilor administraŃiei

41

  publice centrale şi locale, altor instituŃii publice de interes naŃional, judeŃean sau local. Darea în administrare se realizează, după caz, prin hotărâre a Guvernului sau a consiliului  judeŃean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local. Titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul şi să dispună de acesta în condiŃiile actului prin care a fost constituit acest drept. Dreptul de administrare va putea fi revocat numai dacă titularul său nu-şi exercită drepturile şi nu-şi execută obligaŃiile născute din actul de dare în administrare. În litigiile privitoare la dreptul de administrare, titularul acestui drept va sta în instanŃă în nume propriu. în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obligaŃia să arate instanŃei cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă56. Titularul dreptului de administrare răspunde, în condiŃiile legii, pentru   prejudiciile cauzate ca urmare a neîndeplinirii acestei obligaŃii57. De asemenea, neîndeplinirea acestei obligaŃii poate atrage revocarea dreptului de administrare. În litigiile privitoare la bunurile din domeniul public, statul este reprezentat de Ministerul FinanŃelor, iar unităŃile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de către consiliile judeŃene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, preşedintelui consiliului judeŃean sau, după caz,   primarului. Acesta poate desemna un alt funcŃionar public sau un avocat care să-l reprezinte în faŃa instanŃei [art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 ]. Observăm că în astfel de litigii patrimoniale au calitate procesuală fie proprietarii   bunurilor, în cazul litigiilor referitoare la dreptul de proprietate asupra acestora, fie autorităŃile (instituŃiile ) publice sau regiile autonome, în cazul litigiilor privind dreptul de administrare asupra bunurilor în cauză. După cum am constatat, Legea nr. 213/1998 reglementează numai calitatea procesuală în litigiile privind bunurile din domeniul public, întrucât participarea statului şi a unităŃilor administrativ-teritoriale în litigiile privind bunurile din domeniul privat este reglementată prin Decretul nr. 31/195758 şi Legea nr. 215/2001.

56

Cu privire la arătarea titularului dreptului, a se vedea art. 67-66 Cod procedură civilă. A se vedea art. 12 alin.7 din Legea nr. 213/1998. 58 Art. 15 din Legea nr. 213/1998. 57

42

Astfel, potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1957, statul este persoană juridică în raporturile la care participă nemijlocit în nume propriu, ca subiect de drepturi şi obligaŃii. El   participă în astfel de raporturi prin Ministerul FinanŃelor, afară de cazurile în care legea stabileşte alte organe, în acest scop. De asemenea, potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaŃiile cu persoanele fizice sau juridice din Ńară şi din străinătate,  precum şi în justiŃie, fără a fi necesar mandatul scris din partea consiliului local, ca în cazul litigiilor privind bunurile publice. O dispoziŃie legală asemănătoare o găsim cu privire la preşedintele consiliului  judeŃean, în art. 117 din Legea nr. 215/2001. Statul şi unităŃile administrativ-teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor în   folosinŃă gratuită59, pe termen limitat, persoanelor juridice fără scop lucrativ care

desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice. ServituŃile asupra bunurilor din domeniul public sunt valabile numai în măsura în care aceste servituŃi sunt compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate  bunurile afectate. EvidenŃa contabil-financiară a bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului şi unităŃilor administrativ-teritoriale se Ńine distinct 60, potrivit normelor  metodologice elaborate de Ministerul FinanŃelor şi aprobate prin Hotărâre a Guvernului. În acest scop, Legea nr. 215/2001 prevede în art. 127 că toate bunurile aparŃinând unităŃilor administrativ-teritoriale trebuie inventariate anual, iar consiliile locale şi  judeŃene li se va prezenta anual un raport asupra situaŃiei bunurilor din patrimoniul local ( judeŃean). Ministerele, celelalte organe centrale de specialitate ale administraŃiei publice centrale, autorităŃile publice centrale, consiliile judeŃene, Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi consiliile locale, după caz, au obligaŃia să facă înregistrarea operaŃiunilor de modificare al bunurilor din domeniul public al statului şi unităŃilor  administrativ-teritoriale.

59 60

Art. 126 din Legea nr. 215/2001. Art.18 din Legea nr. 213/1998.

43

CompetenŃa61 luării deciziilor cu privire la bunurile de interes local, indiferent de domeniul public sau privat din care fac parte, aparŃine consiliilor locale şi, respectiv,  judeŃene.

5.2. Permisiunile domeniale Domeniul public este susceptibil nu numai de utilizări în comun, ci poate face obiectul unor utilizări private, în măsura în care asemenea utilizări sunt compatibile cu destinaŃia generală a bunurilor proprietate publică. Persoane fizice sau juridice private se pot instala pe o porŃiune determinată a domeniului public în vederea desfăşurării unei activităŃi, cu excluderea celorlalŃi  particulari care nu posedă o autorizaŃie administrativă.

Regimul juridic al utilizărilor privative are o serie de particularităŃi, astfel: •

ele nu pot fi exercitate decât în urma unei autorizări prealabile din partea administraŃiei, emisă prin organul competent

•

utilizările privative sunt supuse plăŃii unor sume de bani care au caracterul unor  taxe, în cazul permisiunii de staŃionare sau al unor redevenŃe, în cazul  permisiunilor de ocupare temporară

•

utilizările privative au caracter precar şi revocabil, caractere care decurg pe de-o   parte din principiul inalienabilităŃii proprietăŃii publice, iar pe de altă parte, din dreptul recunoscut administraŃiei publice, care serveşte interesul general, de a aprecia oportunitatea menŃinerii sau nu a autorizării date în funcŃie de condiŃii concrete

Utilizările privative se pot clasifica după natura actului juridic care stă la baza constituirii lor în:

61

Art. 125 alin. 1 din Legea nr. 215/2001.

44

1) utilizări privative întemeiate pe un act administrativ unilateral(ex:permisiunea sau autorizaŃia de staŃionare; permisiunea de ocupare temporară a domeniului public ) 2) utilizări privative întemeiate pe un contract

5.3. Contractele administrative   Actele administrative de gestiune sunt acele acte juridice pe care autorităŃile administraŃiei publice la încheie cu diverse persoane fizice juridice, prin acordul de voinŃă al părŃilor, în regim de drept public sau de drept privat, pentru administrarea domeniului public şi privat şi organizarea de servicii publice în vederea satisfacerii  unor interese generale 62 .

Actele administrative de gestiune se împart în: •

•

acte de gestiune publică – pe care administraŃia la încheie în calitatea sa de   putere publică pentru satisfacerea intereselor generale; sunt denumite şi contracte administrative, sunt supuse unui regim juridic mixt de drept public şi de drept privat, preponderent fiind regimul de drept public. acte de gestiune privată – care sunt acte de drept comun pe care administraŃia la încheie în calitate de persoană juridică civilă; sunt denumite şi contracte de drept comun sunt supuse cu preponderenŃă regimului de drept  privat care se completează cu unele reguli speciale de drept public. Trăsături caracteristice ale actelor administrative de gestiune:

•

au la bază acordul de voinŃă între două sau mai multe părŃi dintre care, cel  puŃin una, este o autoritate a administraŃiei publice;

62

A. Trăilescu- op.citată , pag. 213

45

•

au ca obiect organizarea de servicii publice, efectuarea de lucrări publice şi valorificarea bunurilor proprietate publică sau privată;

•

cauza actelor administrative de gestiune constă în satisfacerea intereselor   publice.

Cea mai importantă categorie a actelor administrative de gestiune ale administraŃiei publice o constituie contractele administrative.

În funcŃie de obiectul lor contractele administrative pot fi clasificate astfel: •

Contractul de concesionare (a activităŃilor şi a serviciilor publice, precum şi a bunurilor din domeniul public sau privat )- este contractul prin care o autoritate publică, numită concedent, transmite pentru o perioadă determinată, de cel mult 49 de ani, unei alte persoane numită concesionar, care acŃionează pe riscul şi pe răspunderea sa, dreptul şi obligaŃia de exploatare a unui bun, a unei activităŃi sau a unui serviciu public în schimbul unei redevenŃe.

•

Contractul de achiziŃii publice (a bunurilor şi investiŃiilor publice ) are trei variante:  contractul de furnizare de produse- care are ca obiect    furnizarea unuia sau mai multor produse, pe baza cumpărării, inclusiv în rate, sau a închirierii, aceasta din urmă cu sau fără opŃiune de cumpărare a acestor produse; 

contractul de lucrări publice- are ca obiect execuŃia, sau

după caz, atât proiectarea cât şi execuŃia uneia sau mai multor  lucrări de construcŃii; 

contractul de servicii- are ca obiect prestarea unuia sau mai multor servicii de către un particular în favoarea unei autorităŃi publice.

•

Contractul de împrumut public- este contractul prin care statul sau unităŃile administrativ-teritoriale obŃin sau garantează împrumuturi de pe pieŃele

46

interne sau externe pentru realizarea de investiŃii publice, precum şi  pentru refinanŃarea datoriei publice; •

Contractul de grant - este acel contract încheiat între Fondul Român de   Dezvoltare Socială şi reprezentanŃii comunităŃilor rurale şi a grupurilor  dezavantajate, în temeiul căruia Fondul transmite beneficiarilor sau, după  caz, organizaŃiilor intermediare, cu titlu gratuit, sume de bani denumite  granturi, în scopul exclusiv al executării proiectelor aprobate.

Contractele administrative se încheie între o autoritate a administraŃiei publice şi un particular (  persoană juridică sau fizică ). De remarcat că principiul consensualismului din materia contractuală a dreptului comun, îşi menŃine valabilitatea şi în cazul contractelor administrative, dar este în parte atenuat deoarece cele mai importante clauze ale acestor contracte sunt stabilite, în mod unilateral, de către administraŃie, prin caietul de sarcini . Astfel prin modul de elaborare, contractele administrative se aseamănă cu contractele de adeziune63. De regulă, contractele administrative se încheie cu acel particular - persoană fizică sau juridică – care a fost declarat adjudecatar, în urma licitaŃiei organizate de către administraŃie. Particularul contractant al administraŃiei publice este ales în baza unei licitaŃii, finalizate cu un proces-verbal de licitaŃie, care stau la baza încheierii contractului. LicitaŃia poate fi organizată de administraŃia publică, direct sau prin intermediul unei firme specializate. Pentru a fi valabilă ea trebuie să întrunească toate condiŃiile de publicitate prevăzute de legile speciale şi completate cu cele cuprinse în dispoziŃiile art. 499-510 din C.proc.civ.

LicitaŃia are mai multe forme 64 : •

licitaŃia deschisă, când participarea la aceasta este permisă oricărei persoane

fizice sau juridice, fără nici o restricŃie; •

licitaŃia deschisă cu preselecŃie, când autoritatea administrativă poate

organiza o clasificare a contractanŃilor în funcŃie de garanŃiile oferite, pentru o

63 64

Pentru detalii a se vedea A. Trăilescu- op.citată , pag. 216. Art. 11 din Legea nr. 219/1998

47

executare corespunzătoare a clauzelor din caietul de sarcini şi proiectul de contract; Actele de gestiune ale administraŃiei publice trebuie să întrunească pe lângă condiŃiile generale65 şi condiŃii speciale. În privinŃa  formei , unele reglementări speciale prevăd obligativitatea încheierii actelor administrative în formă scrisă, sub sancŃiunea nulităŃii absolute a acestora. În aceste cazuri, forma scrisă reprezintă o condiŃie de valabilitate a contractului administrativ. Totuşi forma scrisă este cerută de lege, cel puŃin, ca o condiŃie ad   probationem.

 Durata contractelor administrative se stabileşte de către părŃi. Obiectul  contractelor administrative constă în exploatarea bunurilor din domeniul

  public şi a activităŃilor economice de interes public, organizarea de servicii publice, executarea şi exploatarea de lucrări publice. O altă condiŃie specială de valabilitate a actelor de gestiune ale administraŃiei  publice o reprezintă aprobarea lor de către autorităŃile administraŃiei publice .

Efectele contractelor administrative Prin efectele actului juridic se înŃeleg drepturile subiective şi obligaŃiile născute, modificate sau stinse prin actul respectiv. Această definiŃie se aplică şi în cazul

contractelor administrative.66 1. ObligaŃia principală a particularului contractant  depinde de tipul contractului

administrativ încheiat, constând, după caz, în: •

asigurarea continuităŃii funcŃionării serviciului public;

•

executarea unor lucrări publice;

•

achiziŃionarea unor bunuri publice;

65

CondiŃiile generale de valabilitate a unei convenŃii sunt prevăzute în art. 948 C.civ , şi anume: capacitatea de a contracte, consimŃământul valabil, un obiect determinat şi o cauză licită. 66 Principiul care guvernează efectele actului juridic bilateral este principiul forŃei obligatorii a contractului consfinŃit prin art. 969 C.civ.. Acest principiu îşi găseşte aplicabilitatea şi în cazul contractelor  administrative ale administraŃiei publice.

48

•

exploatarea unui bun din domeniul public sau privat.

ObligaŃii accesorii pot fi: •

executarea lucrărilor de investiŃii la care particularul s-a obligat prin caietul de sarcini;

•

•

 plata eventualelor redevenŃe; restituirea bunurilor concesionate libere de orice sarcini la expirarea contractului.

2. ObligaŃia principală a administraŃiei publice este de a asigura condiŃiile

necesare executării contractului şi, în anumite cazuri, de a plăti preŃul convenit. PărŃile nu pot fi dezlegate de obligaŃiile lor decât din cauze de forŃă majoră sau dacă fapta culpabilă a uneia din părŃi a determina imposibilitatea absolută de executare a contractului. PărŃile nu pot fi, de regulă, substituie în executarea obligaŃiilor lor, întrucât contractul este încheiat în considerarea prestaŃiei particularului adjudecatar (intuitu  personae ).

După cum s-a arătat în literatura juridică, răspunderea părŃilor din contractele administrative este, de regulă, asemănătoare cu cea din dreptul comun 67.

Încetarea efectelor contractelor administrative Toate contractele administrative îşi încetează efectele, în mod firesc, prin executarea lor integrală  de către ambele părŃi contractante.

În cazul contractelor cu executare succesivă , momentul stingerii lor este cel al expirării termenului pentru care au fost încheiate. Ele pot înceta oricând prin acordul  părŃilor. Contractele administrative pot înceta şi prin manifestarea unilaterală de voinŃă  a administraŃiei publice, după cum urmează: 67

V. Prisăcaru- Tratat de drept administrativ român. Partea generală, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1993.

49

a) rezilierea unilaterală a contractului de către administraŃia publică pentru nerespectarea obligaŃiilor asumate de către particularul contractant. b) denunŃarea unilaterală a contractului de către administraŃie este specifică contractelor de concesiune de bunuri şi servicii publice. c) renunŃarea particularului  cocontractant la executarea contractului datorită unei cauze de forŃă majoră care a condus la dispariŃia bunului concesionat sau în cazul imposibilităŃii concesionarului de a-l exploata din alte cauze obiective care au ca efect ruperea definitivă a echilibrului financiar al contractului în detrimentul său. În astfel de situaŃii, particularul contractant poate renunŃa la executarea contractului, fără a fi obligat la plata de despăgubiri.

5.4. Concesionarea bunurilor proprietate publică Aşa cum am mai arătat, contractul de concesiune este contractul prin care o autoritate publică, numită concedent, transmite pentru o perioadă determinată, de cel mult 49 de ani, unei alte persoane numită concesionar, care acŃionează pe riscul şi pe răspunderea sa, dreptul şi obligaŃia de exploatare a unui bun, a unei activităŃi sau a unui serviciu public în schimbul unei redevenŃe.

Contractul de concesiune prezintă următoarele caractere juridice: •

este un contract solemn

•

este un contract care se încheie intuitu personae

•

este un contract sinalagmatic

•

un contract cu titlu oneros

•

este comutativ

•

cu executare succesivă

•

este un contract constitutiv de drepturi reale

50

Dreptul de concesiune se naşte dintr-un contract administrativ care constituie izvor al unui raport juridic de drept public. Asupra bunului public, obiect al concesiunii, concesionarul dobândeşte un drept real derivat din dreptul de proprietate publică. Concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică se face prin licitaŃie

 publică, în condiŃiile legii 3. Concesionarea şi închirierea acestor bunuri se aprobă, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeŃean, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local. Această hotărâre trebuie să fie prealabilă încheierii contractului de închiriere sau de concesionare, prin aceasta stabilindu-se condiŃiile în care va avea loc închirierea sau concesionarea. Contractul de închiriere sau concesiune se poate încheia cu orice persoană fizică sau juridică, română sau străină, de către titularul dreptului de proprietate sau de administrare. Contractul de concesiune sau închiriere trebuie să cuprindă clauze de natură să asigure exploatarea bunului închiriat, potrivit specificului acestuia. În cazul contractului de concesiune, majoritatea clauzelor contractuale sunt stabilite anticipat de către concedent prin caietul de sarcini, concesionarul neavând decât posibilitatea să adere sau nu la clauzele prestabilite. Sumele încasate din închirierea sau din concesionarea bunurilor proprietate publică se fac, după caz, venit la bugetul de stat sau bugetele locale. În cazul în care contractul de închiriere se încheie de către titularul dreptului de administrare, acesta are dreptul să încaseze din chirie o cotă parte reprezentând un procent de 20-50%, stabilită după caz,   prin hotărâre a guvernului, a consiliului judeŃean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti Prezentăm în continuare câteva aspecte definitorii pentru acest tip de contract:

1.   principalele drepturi ale concesionarului sunt acelea de a utiliza domeniul   public potrivit clauzelor din contract şi caietul de sarcini sau prevederilor  stipulate în regulamentele administrative 2. aceste drepturi pot fi valorificate împotriva terŃilor prin acŃiuni posesorii şi chiar împotriva administraŃiei concedente, în situaŃia în care aceasta îşi exercită abuziv dreptul de revocare

51

3. redevenŃa obŃinută prin concesionare se face venit la bugetul de stat sau la  bugetele locale, după caz 4. contractul de concesiune se încheie în conformitate cu legea română, indifferent de naŃionalitatea sau cetăŃenia concesionarului, pentru o durată care nu va depăşi 49 de ani, începând de la data semnării lui ( el poate fi prelungit    pentru o perioadă egală cu cel mult jumătate din durata sa iniŃială, prin  simplul accord de voinŃă al părŃilor )

5. subconcesionarea este interzisă, cu excepŃia situaŃiilor expres prevăzute de OUG nr. 54/2006 6.  principiile care stau la baza atribuirii contractelor de concesiune sunt: •

transparenŃa

•

tratamentul egal, nediscriminatoriu

•

 proporŃionalitatea

•

libera concurenŃă

7.  procedurile de atribuire a contractului de concesionare sunt: •

licitaŃia

•

negocierea directă

8. refuzul ofertantului declarat câştigător de a încheia contractul de concesiune  poate atrage după sine plata daunelor-interese 9. concesionarul nu poate fi obligat să suporte creşterea sarcinilor legate de execuŃia obligaŃiilor sale, în cazul în care creşterea rezultă în urma: •

unei măsuri dispusă de o autoritate publică

•

unui caz de forŃă majoră sau unui caz fortuit

10. fiind un drept real, dreptul de concesiune conferă titularului său anumite   prerogative, de exemplu: atributele de posesie şi folosinŃă asupra bunului concesionat, inclusive de culegere sau percepere în proprietate a fructelor   produse de acesta, în condiŃiile contractului de concesiune 68 Încetarea contractului de concesiune poate avea loc în următoarele situaŃii: a. la expirarea duratei stabilite în contractul de concesionare 68

Emil Bălan- op.citată , pag. 118

52

( plata unei b.   prin denunŃarea unilaterală de către concedent cu despăgubiri juste şi prealabile în sarcina acestuia ) dacă interesul naŃional sau local o impune c. rezilierea contractului de către concedent în cazul nerespectării obligaŃiilor contractuale de către concesionar (cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului )

d. rezilierea contractului de către concesionar în cazul nerespectării obligaŃiilor contractuale de către concedent ( cu plata unei despăgubiri în sarcina concedentului ) e.  prin renunŃare, la dispariŃia, dintr-o cauză de forŃă majoră, a bunului concesionat sau în cazul imposibilităŃii obiective a concesionarului de a-l exploata (  fără plata vreunei despăgubiri ) La încetarea contractului de concesiune, concesionarul este obligat să restituie, în deplină proprietate, liber de orice sarcină, bunul concesionat.

CAP.VI. DOMENIUL PRIVAT 6.1. Aspecte generale privind conceptul de „ proprietate privată ” În raporturile juridice de proprietate, în actuala economie de piaŃă, proprietatea  privată este forma dominantă de proprietate, şi aceasta, în primul rând, pentru că bunurile ce o compun sunt în circuitul civil, ceea ce permite o rapidă punere în circulaŃie a lor. În cadrul sistemului proprietăŃii, proprietatea privată este regula, iar proprietatea  publică excepŃia. Întrucât acest sistem, prin care se realizează o circulaŃie rapidă a bunurilor aflate în circuitul civil, proprietatea privată se bucură de un regim special de protecŃie, de ordin constituŃional. Conform prevederilor ConstituŃiei,   proprietatea privată, este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.

53

Tot în ceea ce priveşte regimul juridic constituŃional al acestei forme de  proprietate, ConstituŃia prevede că proprietatea privată în condiŃiile legii este inviolabilă. De asemenea, în legătură cu protecŃia proprietăŃii private, ConstituŃia prevede că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică, stabilită potrivit  legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

Deci, în comparaŃie cu proprietatea publică, proprietatea privată nu este exclusivă69. Ea nu aparŃine numai anumitor subiecte de drept, anume determinate de lege, ea poate aparŃine oricui, oricărui subiect de drept, oricărei entităŃi juridice. Ea poate aparŃine cetăŃenilor români,- persoanelor fizice, persoanelor juridice, - cu condiŃia ca acestea să fie titulare de personalitate juridică, altfel nu pot fi titularele unui patrimoniu (  societăŃi comerciale, asociaŃii fără scop lucrativ, asociaŃii şi fundaŃii, regii autonome, etc), statului, unităŃilor administrativ-teritoriale, cetăŃenilor străini Ńi apatrizilor, precum Ńi

 persoanelor juridice de naŃionalitate străină. Definim astfel, dreptul de proprietate privată ca fiind acel drept de proprietate ce are ca titular statul, unităŃile administrativ-teritoriale, persoanele fizice sau juridice, asupra bunurilor mobile şi imobile, aflate în circuitul civil, exercitând asupra lor  atributele conferite de dreptul de proprietate ( posesia, folosinŃa şi dispoziŃia), în nume  şi în interes propriu, în limitele determinate de lege 70.

6.2. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate privată

Bunurile aparŃinând proprietăŃii private sunt alienabile, prescriptibile şi sesizabile.

1. Alienabilitatea   – indiferent de titularul lor, bunurile ce formează obiectul   proprietăŃii private se află în circuitul civil. Tot astfel, nu se poate acredita teza că, în funcŃie de titularul dreptului de proprietate unele bunuri ar fi mai mult sau mai puŃin alienabile, aceasta pentru că, potrivi prevederilor  69

A se vedea Adam Ioan,  Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România, Editura All Beck, Bucureşti, 2000, pag. 161. 70 A se vedea M. Constantinescu, I. Deleanu, A. Iorgovan, I. Muraru, F. Vasilescu, I. Vida, ConstituŃia  României- comentată şi adnotată, Bucureşti, 1992, pag. 104-106.

54

constituŃionale, proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, astfel că din punct de vedere al inalienabilităŃii, există o egalitate deplină între titularii acestui drept.

2. Prescriptibilitatea-   proprietatea privată este prescriptibilă. Acest caracter    juridic rezidă în aceea că proprietatea privată este supusă prescripŃiei extinctive şi achizitive. Aşa fiind, asupra acestor bunuri, indiferent de titularul dreptului de proprietate , poate fi dobândit dreptul de proprietate publică prin efectul uzucapiunii. De asemenea, acest tip de proprietate va putea fi dobândit  prin modurile generale de dobândire a proprietăŃii, or, potrivit art. 1837 Cod civil,  proprietatea se poate dobândi şi prin intermediul prescripŃiei achizitive. Oricărui proprietar al dreptului de proprietate privată i se va putea opune  posesia de bună credinŃă.

3. Sesizabilitatea –    bunurile aparŃinând proprietăŃii private sunt sesizabile. Bunurile ce formează obiectul acestei proprietăŃi vor putea fi urmărite de creditori, pentru satisfacerea creanŃelor lor, fără distincŃie dacă sunt mobile sau imobile. Art. 1718 Cod civil dispune că oricine este obligat personal, este   Ńinut de a-şi îndeplini obligaŃiile sale, cu toate bunurile sale mobile sau imobile prezente şi viitoare.

Prin excepŃie, bunurile obiect al domeniului

 privat al statului şi unităŃilor administrativ-teritoriale nu vor putea fi urmărite,   pentru că statul este prezumat a fi solvabil, indiferent dacă bunurile aparŃin domeniului public sau privat71. În practica judiciară72, s-a statuat că bunurile ce alcătuiesc domeniul privat al statului nu vor putea fi sechestrate, deoarece, statul este considerat totdeauna solvabil

71

A se vedea G.N. LuŃescu, op. cit., pag. 159 A se vedea P. Perju,  DiscuŃii în legătură cu unele soluŃii privind drepturile reale pronunŃate de instanŃele  judecătoreşti din judeŃul Suceava în lumina Legii nr. 18/1991, în Dreptul nr. 8/1992, pag. 21-22. 72

55

BIBLIOGRAFIE I.

CURSURI, TRATATE, MONOGRAFII •

•

•

•

•

Alexandresco D.- ExplicaŃiunea teoretică şi practică a dreptului civil român , Vol. VIII, partea I, Bucureşti 1909. Adam Ioan- Drept civil  – Teoria generală a drepturilor reale , Editura Europa  Nova, Bucureşti, 1998. Adam Ioan-   Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România, Editura All Beck, Bucureşti, 2000 Albu E.-   AdministraŃia ministerială în România, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004 Alexandru I.- Curente de gândire privind administraŃia publică , Ed. Economică, Bucureşti, 2000 56

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

Alexandru I.-   Drept administrativ comparat , ediŃia a II-a , Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2003 Apostol Tofan Dana-   Drept administrativ, vol.I , Ed. All Beck, Bucureşti 2003 şi vol.II , 2004 Bălan Emil-   Dreptul administrativ al bunurilor, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2007 Beleiu Gh.- Drept civil. Teoria generală, Universitatea din Bucureşti, 1986 Chiriac L.-   Activitatea autorităŃilor administraŃiei publice, Ed. Accent, Cluj  Napoca, 2001 Cziprian Kovacs L.-   AdministraŃia publică locală din România-1992-2000 , Presa Universitară Clujană, 2005 Constantinescu M., Deleanu I., Iorgovan A., Muraru I.,Vasilescu F.,Vida I.- ConstituŃia României- comentată şi adnotată, Bucureşti, 1992 Hamagiu C., Rosetti- Bălănescu I., Băicoianu Al. - Tratat de drept civil , vol.I, Bucureşti,1928 Filipescu I. P.-  Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale , Editura Actami, Bucureşti, 1996. Filipescu P. I.,Filipescu Andrei I. –   Drept civil - Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale , Editura ACTAMI, Bucureşti, 2000 Giurgiu L.-  Domeniul public, Editura Tehnică, Bucureşti, Iliescu Gh. –  Curs - Drepturi Reale , Universitatea „Lucian Blaga”Sibiu, 1987 Iordan Nicola-   Drept administrativ, Ed. UniversităŃii “Lucian Blaga”, Sibiu, 2005 Iorgovan A., Gilescu Valentina- Drept administrativ şi ştiinŃa administraŃiei, T.U.B., 1986 Iorgovan A.- Tratat de drept administrativ , vol.I, ediŃia 4, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005 Iovănaş I.- Drept administrativ, Ed. Servo-Sat, Arad, 1997

57

•

Lupan E., Reghini I.-   Drept civil. Drepturile reale, Universitatea “Babeş Bolyai” Cluj Napoca, 1977

•

Leş I.- Drept procesual civil, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002

•

LuŃescu G. N.- Teoria generală a drepturilor reale, Bucureşti, 1947.

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

Măgureanu F.- Drept procesual civil, ediŃia a VIII-a , Ed.All Beck, Bucureşti, 2004 Mureşan M.- Drept civil. Persoanele, Editura Cordial; Cluj-Napoca, 1992. NegoiŃă Al.-  Drept administrativ şi ştiinŃa administraŃiei , Ed. Atlas Lex SRL, 1993 Niculeasa Irinel Mădălin-   Noua lege a contenciosului administrativ- Legea nr. 554/2004- comentată- JurisprudenŃa CurŃii ConstitutŃionale, Enciclopedia  juridică “Rentrop & Straton”, Bucureşti, 2006 Otoveanu M. T.- Tratat de drept administrativ , Universitatea “Dimitrie Cantemir”, Bucureşti, 1994 Pop Liviu- Drept civil. Drepturile reale principale , Ed. Cordial, Cluj Napoca, 1993 Pop Liviu-   Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996 Pop Liviu –    Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001 Petrescu Rodica Narcisa-   Drept administrativ, Ed. Accent, Cluj Napoca, 2004 Preda M., Voinescu C.-   Drept administrativ. Partea generală - Casa de Editură “Calistrat Hogaş”, Bucureşti 1992 Prisăcaru V. I.-   Actele şi faptele de drept administrative, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001 Prisăcaru V. I.- Tratat de drept administrativ român. Partea generală - ediŃia a III-a, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002 Popa E.- Controlul de legalitate al prefectului , Ed. Servo-Sat, Arad, 1997

58

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

II.

Romano E. Safta-   Dreptul de proprietate privată şi dreptul de proprietate  publică în România, Ed. Graphis, Iaşi, 1993 Santai I.-   Drept administrativ şi ştiinŃa administraŃiei, vol.I, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2004 Stătescu C., Bârsan C.-   Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale, Universitatea din Bucureşti, 1988 Şerban Cernat Claudia, Constantin Eugen-   Repere juridice, Ed. Status, Miercurea Ciuc, 2006 Teodorescu A.- Tratat de drept administrativ , vol.I, ed. A II-a, Institutul de Arte Grafice Eminescu SA, Bucureşti, 1929 Trăilescu A.-  Drept administrativ. Tratat elementar , Ed. All Beck, Bucureşti, 2002 Trăilescu A.-   Drept administrativ-curs universitar , ediŃia 2, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005 Tarangul E.D.- Tratat de drept administrativ român, Tipografia “Glasul Bucovinei”, CernăuŃi, 1944 Vedinaş Virginia-   Drept administrativ şi instituŃii politico-administrative, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002 Vedinaş Virginia, Alexandru Ciobanu -   Reguli de protecŃie domenială   privind unele bunuri proprietate privată, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001 , Regia Autonomă Vida I.-   Puterea executivă şi administraŃia publică  “Monitorul Oficial”, Bucureşti, 1994

STUDII ŞI ARTICOLE ÎN REVISTE DE SPECIALITATE •

•

•

Adam I.-   NoŃiunea şi natura domeniului public, domeniului privat şi   proprietăŃii private, în Dreptul nr. 8/1994 Curtea de Apel Bucureşti - Culegere de practică judiciară în materia contenciosului administrativ, Editura Rosetti, 2003. Deleanu I.- Revizuirea ConstituŃiei, în “Dreptul” nr. 12/2003 59

•

•

•

•

•

•

III.

FrenŃescu G.-   NoŃiunile de domeniu public şi domeniu privat al statului. ConŃinut şi regim juridic, în Dreptul nr. 10-11/ 1993 Filipescu I.-   Domeniul public şi privat al statului şi al unităŃilor  administrative teritoriale , în Dreptul nr. 5-6/1994 Giurgiu L.- ConsideraŃii în legătură cu Legea nr. 33/1994 privind  exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în Dreptul nr. 2/1995 Giurgiu L.- ConsideraŃii în legătură cu domeniul public, în Dreptul nr. 8/1995 Trăilescu A.- CompetenŃa decizională cu privire la bunurile din patrimonial  unităŃilor administrative-teritoriale, în Dreptul nr. 9/1992 Trăilescu A., Şerban St.-   Probleme în legătură cu determinarea   patrimoniului unităŃilor administrative-teritoriale , în Dreptul nr. 12/1993

DICłIONARE •

•

•

IV.

Busuioc Ioan ş.a.-   DicŃionar de drept constituŃional şi administrativ- Ed. ŞtiinŃifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978 DuŃu G.-   DicŃionar latin-român- Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983 Ghimpu Sanda ş.a.- DicŃionar juridic selectiv- Ed. Albatros, Bucureşti, 1985

LEGISLAłIE •

ConstituŃia României- revizuită şi publicată în M. Of. Nr. 767/31.10.2003 (  Legea nr. 429/2003 de revizuire a ConstituŃiei a fost aprobată prin referendumul naŃional din 18-19 octombrie 2003 şi a intrat în vigoare la data

60

de 29.10.2003, data publicării în M. Of. Nr. 758 a Hotărârii CurŃii ConstituŃionale nr. 3/2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului naŃional din 18-19 octombrie 2003 ). •

•

Codul civil Codul de procedură civilă- cu modificările şi completările aduse prin OUG nr. 138/2000, M. Of. nr. 479/02.10.2000, aprobată cu modificări şi completări  prin Legea nr. 219/2005, M. Of. nr. 609/14.07.2004; OUG nr. 58/2003, M. Of. 460/28.06.2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.

195/2004, M. Of. nr. 470/26.05.2004; OUG nr. 65/2004, M. Of. nr. 840714.09.2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 493/2004, M. Of. nr. 1071718.11.2004 •

Legea fondului funciar nr. 18/19.02.1991, republicată în M. Of. nr. 1/05.01.1998, cu modificările şi completările aduse prin OUG nr. 1/1998, republicată în M.Of. nr. 26/26.01.1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 218/1998, M. Of. nr. 453/26.11.1998; OUG nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere, solicitate potrivit prevederilor  Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991, republicată în M. Of. 350/29.06.2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 400/2002, M. Of. nr. 492/09.07.2002; Legea nr. 545/2001, M. Of. nr. 659/19.10.2001; Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile propietăŃii şi justiŃiei şi unele măsuri adiacente, M. Of. nr. 653/22.07.2005.

•

•

Legea privind expropierea pentru cauză de utilitate publică nr. 33/27.05.1994, M. Of. nr. 139/02.06.1994 Legea cadastrului şi a publicităŃii imobiliare nr. 7/13.03.1996, M. Of. nr. 61/26.03.1996; cu modificările şi completările aduse prin OUG nr. 70/2001, M. Of. 266/23.05.2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 78/2002, M. Of. nr. 154/04.03.2002; OUG nr. 41/2004, M. Of. nr. 509/07.06.2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 499/2004, M. Of. nr. 1069/17.11.2004;

61

Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile propietăŃii şi justiŃiei şi unele măsuri adiacente, M. Of. nr. 653/22.07.2005. •

•

Legea nr.219/1998 privind regimul concesiunilor, publicată în M.Of. nr. 459/30.11.1998 şi Normele metodologice-cadru de aplicare a Legii nr. 219/1998, aprobate prin HG nr. 216/1999, publicată în M.Of. nr.140/06.04.1999 Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, M. Of. nr.448/24.11.1998, cu modificările aduse prin OUG nr. 206/2000 pentru modificarea şi completarea Legii învăŃământului nr. 84/1995, M. Of. nr. 594/22.11.2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 713/2001, M. Of. nr. 803/14.12.2001; Legea nr. 241/2003 pentru modificarea anexei la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, M. Of. nr. 415/13.06.2003

•

Legea privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 nr. 10/08.02.2001, republicată în M. Of. nr. 279/04.04.2005, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăŃii şi justiŃiei,  precum şi unele măsuri adiacente, M. Of. nr. 653/22.07.2005

•

Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcŃionarea Guvernului României şi a ministerelor , publicată în M. Of. Nr. 164/02.04.2001 modificată şi completată de Legea nr. 23/2004, publicată în M. Of. Nr. 187 din 03.03.2004

•

Legea administraŃiei publice locale nr. 215/23.04.2001, M.Of. nr. 204/23.04.2001, modificată prin OUG nr. 74/2001, M. Of. nr. 271/25.05.2001, aprobată prin Legea nr. 738/2001, M. Of. nr. 802/14.12.2001; Legea nr. 216/2002, M. Of. nr. 288/29.04.2002; Legea nr.

141/2004, M. Of. nr. 396/04.05.2004; Legea nr. 393/2004, M. Of. nr. 912/27.10.2004 •

Legea nr. 554/2004-legea contenciosului administrativ-  publicată în M. Of. nr. 1154/07.12.2004

62

•

•

Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile propietăŃii şi justiŃiei şi unele măsuri adiecaente, M. Of. nr. 653/22.07.2005. Hotarârea nr. 950/27.09.2001 cu privire la înfiinŃarea, organizarea şi funcŃionarea AutorităŃii pentru urmărirea aplicării unitare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 completată de Hotărârea nr. 950 din 27 septembrie 2001

•

Hotărârea Guvernului nr. 626/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăŃilor comerciale ce deŃin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaŃie agricolă şi înfiinŃarea AgenŃiei Domeniilor Statului, M. Of. nr. 390/17.07.2001, cu modificările şi completările aduse prin HG nr. 315/2002, M. Of. nr. 239/09.04.2002; HG nr. 28/2003, M. Of. nr. 47/28.01.2003; HG nr. 270/2004, M. Of. nr. 216/11.03.2004; HG nr. 354/2005, M. Of. nr. 421/19.05.2005

•

Hotărârea Guvernului nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuŃiile şi funcŃionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, M.Of. nr. 732/11.08.2005

•

•

•

Hotarârea Guvernului nr. 1.019/28.08.2003 privind organizarea şi funcŃionarea prefecturilor Hotarârea Guvernului nr. 950 din 27 septembrie 2001 cu privire la   înfiinŃarea, organizarea şi funcŃionarea AutorităŃii pentru urmărirea aplicării unitare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 completată de Hotărârea nr. 950 din 27 septembrie 2001 Hotărârea Guvernului nr. 710 din 3.07.2002 privind funcŃionarea Institutului NaŃional de AdministraŃie modificată şi completată de OrdonanŃa nr. 74/2003

63